PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este una din cele mai
importante structuri ale genunchiului datorita faptului ca lezarea acestuia
poate sa necesite reconstructie chirurgicala si recuperare intensiva. LIA
impiedica deplasarea anterioara a tibiei, fiind lezat mai ales prin miscari de
rotatie interna combinate cu un stress in valgus. Dupa ligamentul colateral
intern este al doilea ca frecventa a afectarii in timpul entorsei de genunchi.
Ligamentul incrucisat posterior (LIP) stabilizeaza genunchiul in plan
rotational si antero-posterior impiedicand translatia posterioara a tibiei.
Ruptura acestuia este mai bine tolerata decat cea a ligamentului incrucisat
anterior. Lezarea acestuia se realizeaza prin mecanism indirect de
hiperextensie combinat cu stress in valgus sau varus cat si prin mecanism
direct o lovitura la nivelul fetei anterioare a tibiei proximale cu genunchiul
flectat la 90 de grade in special in urma accidentelor rutiere “dashboard
injury” – traumatism de bord.
In literatura de specialitate a fost descrisa de O’Donoghue „triada
nefasta”compusa din lezarea ligamentului colateral intern, cu leziunea
meniscului intern si ruptura ligamentului incrucisat anterior. De asemenea
Trillat a descris „pentada nefasta”care este formata din cinci leziuni distincte
: ruptura unui ligament colateral, ruptura ambelor ligamente incrucisate
(LIA, LIP), a meniscului intern, a capsulei articulare si a calotei condiliene
ipsilaterale. Pentada externa se poate asocia cu: leziunea ligamentului oblic
popliteu, cu lezarea nervului sciatic popliteu extern, ruptura muschiului
biceps, tensorul fasciei lata, in acest caz fiind cunoscuta si ca leziunea de
„Posterolateral Corner”. Pentada interna se poate asocia cu invaginarea in
articulatie a ligamentului colateral intern si dezinsertia muschilor „pes
anserinus" (semitendinos, gracilis si sartorius).
3. Forme anatomoclinice
Entorsele de genunchi se clasifica in 3 grade in functie de leziunile
ligamentare care s-au produs si instabilitatea rezultata la nivelul
genunchiului afectat.
Entorsa de gradul I (usoara) se caracterizeaza prin faptul ca
ligamentul colateral intern sau extern este elongat sau doar prezinta rupturi
fibrilare, fapt care nu va duce la instabilitate in valgus respectiv varus.
Entorsa de gradul II (medie) se caracterizeaza prin faptul ca
ligamentul colateral este partial rupt decelandu-se o instabilitate moderata
de genunchi in valgus sau varus.
Entorsa de gradul III (grava) se caractrizeaza prin faptul ca unul din
ligamentele colaterale este complet rupt sau dezinserat fapt care va dezvolta
o instabilitate marcata la nivelul genunchiului afectat. In cadrul entorselor
de grad III leziunilor ligamentelor colaterale se pot asocia frecvent cu
leziuni ale capsulei articulare, ale ligamentelor incrucisate si cu rupturi
meniscale .
4.Diagnostic, evolutie, complicatii, prognostic
Durerea este unul din semnele constante si creste in intensitate odata
cu tumefierea articulatiei, pot apare si echimoze precoce la nivelul de
ruptura al ligamentului care apoi pot difuza.
La inspectie, genunchiul este tumefiat, cu fundurile de sac destinse
cu genunchiul in semiflexie in cazul entorselor grad II si III. La cele de grad
I simptomatologia este saraca.
La palparea patelei se deceleaza semnul „cubului de gheata”;
deasemenea se palpeaza punctele dureroase la nivelul fetei interne sau
externe a genunchiului corespunzand traiectelor celor doua ligamente
colaterale, cat si palparea interliniei articulare.
41
42