28.11.2014 Views

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Nr. 65, mai 2011<br />

DACIA<br />

magazin<br />

Motto:<br />

„Această lege a popoarelor este stabilită <strong>de</strong> Dumnezeu şi este<br />

întărită <strong>de</strong> puterea Lui dreaptă <strong>de</strong> a fi urmată, spre binele şi liniştea<br />

comună a popoarelor şi a conducătorilor acestora; este ca un Drept<br />

natural, o lege divină înnăscută în fiinţa umană şi care porunceşte<br />

ce trebuie făcut şi, dimpotrivă, ce este interzis.”<br />

(Carolus Lundius, 1687, Upsala)<br />

„DREPTUL NAŢIUNILOR ÎNAINTEA TUTUROR”<br />

Conf. univ. dr. G. D. Iscru<br />

Să nu surprindă că un om cu pregătire şi formaţie<br />

<strong>de</strong> istoric, nu una <strong>de</strong> jurist/legist, legiuitor sau profesor<br />

în domeniu, îndrăzneşte să abor<strong>de</strong>ze o asemenea problemă.<br />

O face din convingerea că ştiinţa istorică este, cum<br />

i s-a spus <strong>de</strong>mult, şi nu dintr-un <strong>org</strong>oliu exacerbat, „regina”<br />

ştiinţelor umaniste/socio-umane. Iar profesionistul ei, istoricul,<br />

este în măsură să se pronunţe – pe linia interdisciplinarităţii<br />

– şi asupra operei <strong>de</strong> legiferare şi <strong>de</strong> aplicare<br />

a legilor în societatea umană. Căci istoria acestei societăţi<br />

este însăşi viaţa ei, reconstituită prin ştiinţa istorică în conformitate<br />

cu a<strong>de</strong>vărul istoric, viaţă care s-a <strong>de</strong>rulat şi se<br />

<strong>de</strong>rulează după legi pe care şi le dă prin specialişti în domeniu.<br />

Le acceptă sau nu în funcţie <strong>de</strong> faptul dacă au sau<br />

nu componentă morală obligatorie. Impune regândirea şi<br />

reformarea lor când este cazul. Prin componenta morală<br />

obligatorie a unei legi înţeleg calitatea care face legea acceptabilă<br />

la nivelul societăţii în ansamblu, nu doar la nivelul<br />

unor „segmente” sociale, <strong>de</strong>ci un contract social, cum<br />

s-a spus, între un regim politic <strong>de</strong> <strong>de</strong>mocraţie reală şi societate,<br />

în care părţile contractante îşi asumă drepturi şi<br />

răspun<strong>de</strong>ri în interesul general.<br />

Or, încă din etapa trecerii <strong>de</strong> la Străvechime la<br />

Antichitate, <strong>de</strong> când aleşii comunităţii/societăţii umane au<br />

început să uzurpe suveranitatea naţiunii/poporului – ca<br />

efect al polarizării sociale negative (îmbogăţirea prin ilicit) [1]<br />

– şi s-au constituit într-o clasă dominantă şi oprimatoare<br />

(cu unul sau mai multe segmente), societatea umană,<br />

treptat, a încetat să mai fie condusă în conformitate cu interesele<br />

şi aspiraţiile ei în ansamblu, adică după legi cu<br />

componentă morală obligatorie, ci, practic, a început să<br />

fie dominată şi oprimată prin regimul politic impus <strong>de</strong> respectiva<br />

clasă dominantă.<br />

Aşa a început <strong>de</strong>turnarea societăţii umane, a<br />

vieţii ei, <strong>de</strong>ci şi a istoriei sale <strong>de</strong> la o evoluţie firească, naturală,<br />

conformă cu suveranitatea poporului/suveranitatea<br />

naţională. În acest început s-au constituit şi naţiunile care<br />

şi-au format şi State naţionale. Iar aceste <strong>org</strong>anisme/formaţiuni<br />

politice, <strong>de</strong>stinate să coordoneze optim şi în interesul<br />

grupului <strong>de</strong>zvoltarea societăţii, au fost tot mai mult<br />

surclasate <strong>de</strong> regimurile politice impuse <strong>de</strong> clasele dominante,<br />

care şi-au arogat şi dreptul <strong>de</strong> clase politice, conducătoare,<br />

adică, drept înscris – în societăţile premo<strong>de</strong>rne<br />

– în legi impuse <strong>de</strong> ele, emanaţie a voinţei şi intereselor<br />

lor, în timp ce „poporul <strong>de</strong> jos”, poporul suveran/naţiunea<br />

suverană a fost tot mai mult în<strong>de</strong>părtată <strong>de</strong> la actul politic,<br />

<strong>de</strong> conducere. A rămas, fariseic şi propagandistic, cunoscuta<br />

expresie: „Vox populi – vox <strong>de</strong>i!”, pentru eventuale<br />

campanii electorale. Clasa dominantă, cuprinsă <strong>de</strong> un veritabil<br />

<strong>de</strong>lir <strong>de</strong> mărire, dar şi temătoare totuşi <strong>de</strong> reacţia<br />

firească a celor oprimaţi <strong>de</strong> ea, a început chiar să urască<br />

„poporul <strong>de</strong> jos”, în paralel perfecţionându-şi instrumentele<br />

<strong>de</strong> constrângere. Poetul Horaţiu, foarte apropiat <strong>de</strong> „sferele<br />

înalte”, redă cel mai clar mentalitatea aristocratului<br />

roman: „Urăsc poporul <strong>de</strong> jos şi îl ţin <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> mine” [2] .<br />

Iar acest <strong>de</strong>lir <strong>de</strong> mărire – cu toate consecinţele sale! – s-<br />

a perpetuat şi s-a amplificat la toate clasele dominante,<br />

până azi.<br />

În acest context s-a creat „fisura”, <strong>de</strong>venită, treptat,<br />

prăpastie între Ţara reală, a tuturor, şi Ţara politică, a<br />

celor „<strong>de</strong> sus”. Şi tot în acest context, tot al polarizării sociale<br />

negative, crescând apetitul şi harpagonismul claselor<br />

dominante, cărora încep să nu le mai ajungă doar cadrul<br />

naţional, au apărut imperiile – megaformaţiuni politice clădite<br />

pe rapt şi jaf pe seama altor spaţii etno-naţionale. Iar<br />

imperiile, toate, în toate timpurile, au năzuit la „statutul”<br />

<strong>de</strong> „imperiu universal”, după mo<strong>de</strong>lul „clasic” al Antichităţii,<br />

Imperiul Roman, care şi-a transmis „urmaşilor” acest<br />

mesaj testamentar corespon<strong>de</strong>ntul <strong>de</strong> azi al acestuia fiind<br />

„Imperiul global” şi Guvernul mondial ce se preconizează.<br />

Ei bine, atunci şi din acel context, până azi,<br />

componenta morală, obligatorie a legii s-a atrofiat treptat,<br />

până la dispariţie, legea fiind tot mai mult expresia voinţei<br />

9

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!