Views
3 years ago

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Nr. 65, mai 2011 şi

Nr. 65, mai 2011 şi intereselor clasei dominante. Statul naţional – când şi unde s-a putut menţine – a devenit, practic, instrumentul ei de dominaţie şi oprimare iar democraţia un surogat, atunci când n-a lipsit cu desăvârşire. În situaţii extreme – agresiuni străine, calamităţi –, când interesele clasei dominante deveneau parte componentă a interesului general, cei „de sus” îşi aduceau aminte de cei „de jos”, apelau la ei pentru depăşirea respectivei situaţii şi erau „dispuşi” să le facă unele concesii. La astfel de concesii respectiva clasă era silită şi în cazul unor insurecţii ale celor mulţi şi oprimaţi. Dar când ţara era „pacificată”, când „câştigau ciocoii războiul lor cu Ţara” (Arghezi), cei de „sânge albastru”, sau ghiftuiţii evului modern reveneau la conduita lor „tradiţională” faţă de „vulg”: sclavie, iobăgie, sclavie modernă, contribuabili docili, cobai pentru diverse experimente, „carne de tun”. Iar juriştii/legiuitorii/legislatorii trudeau din greu să elaboreze legi conforme cu ideologia şi practica regimurilor dominatoare ale clasei dominante şi politice. La rândul lor, imperiile, supravieţuitoare concurenţei şi răfuielilor dintre ele, dar şi luptei cu naţiunile care îşi revendicau suveranitatea, creându-şi câte un alibi sacru sau „convingător” pentru mase mari de neavizaţi, manipulate, îşi continuau şi îşi continuă raptul şi jaful … în numele păcii! Aşa a cunoscut istoria „pax romana”, „pax germana”, mai nou „pax sovietica”, „pax americana” … Iar în deceniile din urmă s-a recurs la, de acum celebrele, eufemisme: „integrare”, „globalizare”, „Noua Ordine Mondială”. Ce s-a întâmplat între timp, la nivelul planetar, cu sistemele de Drept, în cadrul cărora se elaborau legi? În anul 476 a „căzut” Imperiul Roman. A murit Imperiul Roman! Trăiască Imperiul Roman! Căci papalitatea Romei imperiale – „Cetatea eternă”! – a sacralizat, nu după mult timp şi cu acelaşi nume noul mperiu: „Sfântul Imperiu Roman” … de naţiune germană. O împreunare imposibilă de cuvinte; căci cuvântul german nu desemna o naţiune, ci o calitate a locuitorilor dintr-un anumit spaţiu: fraţi între ei (german=frate bun!). Nemţii, în sinea lor şi în casa lor se consideră daci („ich bin deutsch!”) descendenţi din poporul primordial, arienii, iar ţara şi-o numesc „Ţara Dacilor” – Deutschland! Tot aşa cuvântul „Roman”, în expresia folosită, surclasează numita „naţiune germană”; un nume fals care s-a menţinut până azi! E ca şi cum comuniştii lui Lenin, consolidându-se, ar fi nominalizat creaţia lor nu U.R.S.S. ci „Noul imperiu rus de naţiune sovietică”! Căci numai rus n-a fost noul imperiu, comunist, iar cuvântul „sovietic” exprimă altceva decât naţiune. Dar prin numele dat – „Sfâtul Imperiu Roman” – DACIA magazin a reînviat prin mesaj testamentar, „rădăcina” de odinioară a „tuturor relelor” – Roma imperială, cu papalitatea ei, aspirantă, şi ea, la suveranitatea mondială. Iar noul „Sfânt Imperiu Roman”, sub inspiraţie papală – deci, o construcţie … dualistă – şi-a început expansiunea: pe de o parte imperială, pe de altă parte spirituală prin agresiune şi prozelitism împotriva „schismaticilor” ortodocşi mai întâi, cu „centrul” lor, Bizanţul; mai nou împotriva islamismului şi budismului etc. Aşadar, teritorial, militar şi … catolic, noul „Sfânt Imperiu Roman” s-a consolidat cu, inclusiv, sistemul lui de Drept roman, care de aici înainte va fi pus la temelia sistemelor de Drept ale planetei. Iar de atunci, juriştii, legislatorii se întrec în a-şi etala cunoştinţele de limbă latină, subliniind importanţa „legii” elaborată de ei pe menţionata temelie, cu maxime ca acestea: „Dura lex – sed lex”; sau una chiar absurdă (în traducere): „Să piară lumea dar să rămână legea!” pe care am citit-o în amfiteatrul unei facultăţi de profil. Numai că Dreptul roman imperial, luat ca temelie a sistemelor de Drept planetar, este Dreptul unui imperiu, strâmbat, fie şi „ajustat” de juriştii imperiului! Pentru acest „Drept”, suveranitatea poporului rămăsese un ingredient foarte util al discursurilor electorale şi al manualelor de adormit … studenţii. Dar în acest fel Dreptul roman s- a consolidat ca temelie a sistemelor de Drept. Desigur, în Dreptul roman găsim şi reglementări de mare fineţe din etapa republicană a Romei, dar şi de mai târziu, ca un ecou al acelei etape, rezultate din observaţiile atente şi din practica justiţiară, filtrate prin mintea unor jurişti cu vocaţie, pentru ca multe activităţi în societate să se desfăşoare natural, normal, firesc. Şi astfel de reglementări pot fi preluate ca benefice. Fiind însă vorba de un Drept imperial, rămâne întrebarea finală: chiar astfel de reglementări benefice – cui folosesc în ultimă instanţă? Evident, imperiului, „păcii romane”, „păcii imperiale”. Numai într-un cadru de democraţie reală ele pot avea o altă valoare – valoarea lor reală! În etapa tranziţiei spre epoca modernă a fost însă descoperit (acesta e cuvântul!) un principu superior de Drept, bun de pus la temelia sistemelor de Drept la nivel planetar. S-a întâmplat – dar poate nu a fost o întâmplare! – ca în 1687, la Upsala, în Suedia, savantul jurist suedez Carolus Lundius, din însărcinare regală, să publice – după ani mulţi de cercetare şi reflecţii pe măsură – cartea: Zamolxis, primul legislator al geţilor, tradusă la noi, în premieră, de doamna Maria Crişan din iniţiativa şi pe cheltuiala d-lui dr. Napoleon Săvescu, preşedintele socie- 10

Nr. 65, mai 2011 tăţii internaţionale „Reînvierea Daciei”, carte editată ulterior de traducătoare într-o ediţie bilingvă (română şi engleză). Încă nu avem o ediţie ştiinţifică. Reţinem mai întâi că papa Agapet al II-lea, într-o bulă din anul 954 d. Hr. îi numea daci atât pe danezi cât şi pe suedezi, pe locuitorii acestor ţări, cât şi pe regii lor [3] . Şi Lundius porneşte de la acest dat, atunci acceptat unanim. Zalmolxe Din studiul savantului Carolus Lundius reiese că sub Domnia lui Carol al XI-lea al Suediei (1660-1697) – Carolus Optimus şi Maximus, cum îl numeşte Lundius – găsirea izvoarelor Dreptului – Dreptului german, după accepţiunea timpului (or, noi acum ştim că aşa-zişii germani îi aveau ca strămoşi pe geţi, got fiind tot una cu get), era o preocupare superioară, în atenţia regalităţii. În context, revenind în Dacia ancestrală, mai reţiem că lui Zalmoxis – rege şi zeu din epoca mitologică, din vremea lui Saturn al începutului, în unele izvoare substituit chiar lui Saturn – nu-i putem calcula vârsta, cu toate încercările de până acum. El aparţine epocii mitologice. Ei bine, după cercetările şi reflecţiile sale îndelungate, savantul suedez ajunsese la concluzia că „filosofia cea mai veche este a lui Zalmoxis şi a neamului nostru” iar „din izvoarele ei s-au iscat şi principiile şi preceptele juridice şi tot ele s-au revărsat în for;” şi „ele sunt exemple DACIA magazin de nezdruncinat ale adevărului” [4] . Lundius le regăseşte în Dreptul bizantin, de spiritualitate creştină, din vremea lui Justinian. Şi le enumeră, succint, în preambulul capitolului IX, apoi le dezvoltă în cele 9 subcapitole ale acestuia (op. cit., p179-195). Reţinem: „Din aceste principii supreme, exemple ale naturii şi ale adevărului, a ieşit la iveală nu numai Dreptul Natural, ci şi cel Civil şi pe lângă acesta şi cel numit Drept al Popoarelor care este separat de cel Civil şi Natural. De aici s-a iscat acel Drept al naţiunilor înaintea tuturor”. Spre finalul subcapitolului 8, printr-un citat reţinut dintr-o lege antică (legea Manilia, după autorul ei, Manilius), trecut prin filieră creştină, Lundius sintetizează conţinutul acestei legi a popoarelor: „Această lege este stabilită de Dumnezeu şi este întărită de puterea Lui dreaptă de a fi urmată spre binele şi liniştea comună a popoarelor şi a conducătorilor acestora; este ca un drept natural, o lege divină înnăscută în fiinţa umană şi care porunceşte ce trebuie făcut şi, dimpotrivă, ce este interzis”.(op. cit., p. 192, s.n.). Conform cu această lege divină, după Platon, continuă Lundius, când, în Antichitate, „Cetatea” „Republica”, şi-a organizat Dreptul Civil, şi l-a organizat în aşa fel încât viaţa Republicii să fie „spre fericirea cetăţeanului” (s.n.).Pe aceste legi Cicero le-a numit „legile Republicii” (statale) (op. cit., p. 193, s.n.). Conform acestor legi, inspirate de legea divină „dacă locuitorii sunt crescuţi în moravuri bune, cetatea arată frumos, ca întărită cu ziduri”. Dimpotrivă, dacă Prefăcătoria, Şantajul şi Avariţia, Invidia, Ambiţia, Denigrarea, Sperjurul, Neglijenţa, Injuria şi cea mai rea dintre toate, Crima prin agresiune, „dacă toate acestea nu sunt îndepărtate de aici, şi o sută de ziduri dacă ar avea Cetatea, încă ar fi prea puţin ca să ne apere de rele” – adaugă Carolus Lundius, citându-l pe Plaut. Şi încă notează că şi Cicero invocă „aceeaşi raţiune a naturii”, anume că „legea divină să meargă mână în mână cu legea umană, aceasta să dicteze înainte de toate”. În finalul capitolului, Lundius laudă gândirea şi practica reformatoare a regelui Carol XI-lea, care „socoteşte că înainte de toate trebuie extirpate toate relele de acest soi şi, odată evitate viciile, se vor putea depăşi greutăţile şi se va putea institui o societate bazată pe dreptate şi merit”. În urma reformelor înfătuite în conformitate cu acea lege divină, „guvernarea în ţara noastră”, apreciază Lundius, a fost „constituită pe republica lui Dumnezeu”. Astfel, au fost eradicate fărădelegile de sub guvernările anterioare, când „slujitorii publici nu erau cinstiţi ci mincinoşi, uniţi printr-un zel simulat, neducând la bun sfârşit nici una dintre treburile Statului, dar se căzneau să fie lăudaţi ca şi cum aşa ar fi 11

Malus Dacus – Mihai Viteazul - Dacia.org
De ce Malus Dacus - Dacia.org
De ce Eminescu? - Dacia.org
septembrie 2006 - Dacia.org
2004 - Civilizaţia Danubiană - Rădăcini - Dacia.org
mai-iunie 2005 - Dacia.org
iunie 2006 - Dacia.org
PlAcuTele de la Sinaia PlAcuTele de la Sinaia , - Dacia.org
noiembrie-decembrie 2006 - Dacia.org
martie-aprilie 2009 - Dacia.org
decembrie 2005 - Dacia.org
februarie-martie 2003 - Dacia.org
iunie 2008 - Dacia.org
aprilie 2006 - Dacia.org
ianuarie 2006 - Dacia.org
nr.7 noiembrie 2003 - Dacia.org
august-septembrie 2008 - Dacia.org
Dacologia ca ştiinţă - Dacia.org
februarie 2006 - Dacia.org
De ce n-are ursul coada
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara ...
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara
Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Descarcă în format PDF - Camera de Comert si Industrie a Romaniei
CONTRACT- CADRU de comercializare a ... - Activ Tours ERP
Pensii private -OBLIGATORII- pentru poliåiæti - Politia de Frontiera
Anexa - Academia de Ştiinţe a Moldovei