Views
3 years ago

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Nr. 65, mai 2011 fost

Nr. 65, mai 2011 fost lucrurile, porunceau să fie confiscate bunurile celor care lipseau mai mult din cetate, ei (slujitorii publici, n.n.) fiind cei care devastau Statul de toate bunurile şi-şi înălţau vile şi case somptuoase până la Cer şi astflel goleau vistieria ţării, clădindu-şi ei bogăţii, unele peste altele; moravurile le erau toate înclinate spre hrăpiri, fie că era un bun sacru, fie că era un bun public”. Prin reformele operate însă „s-a reinstaurat aceeaşi stăveche JUSTIŢIE, extrasă din atâtea legi suprapuse, drept chintesenţă a tot ce s-a acumulat bun până acum, drept izvor al Dreptului Public şi Privat, justiţie care azi, prin cârmuirea extrem de vigilentă şi de isteaţă a regelui nostru, Carol, se află în întreaga ei plenitudine, triumfă pretutindeni ..., se iţesc şi înfloresc cele mai drepte Constituţii ..., se bucură de aceleaşi drepturi toate ţinuturile care se află sub oblăduirea sa (a regelui Carol, n.n.)”. „Aceste virtuţi (ale unui sistem de Drept astfel statornicit, n.n.) sunt aşezate întru lumina Sueoniei (Suediei)”. dar şi „în ochii şi urechile tuturor popoarelor şi mulţumirea Posterităţii”, regele îngrijindu-se de „fericirea ţării”, precum şi să înlăture diferenţele dintre cetăţi în privinţa şcolilor şi universităţilor şi să reducă, pe cât posibil, abuzurile de putere. În sfârşit, cititorul este îndemnat de savantul jurist să ia aminte, la cauzele, pe bună dreptate desfiinţate, care controlau spiritele sub pretextul utilităţii; la toţi magistraţii care sunt în acest regat universal, care recurg la indicaţii oculte de încetare a proceselor, la cele mai murdare manevre de apărare (lipsind de apărare pe acuzaţi), la lătrături avocăţeşti de ridică tribunalele în picioare, la consilii ad-hoc fără trivialitate în treburi judiciare, la sentinţa ad-hoc a proceselor, la motivul ad-hoc al continuării lor şi înclinat spre toate cele bune, printr-o armonie foarte plăcută”; astfel încheie Lundius sfatul dat cititorului: „vei răsufla uşurat, căci, eliminând toate aceste neajunsuri în practica judiciară, se va obţine şi păstra însănătoşirea vieţii publice” (op. cit. p. 194-195, s.n. sesizez aici şi unele defecţiuni de traducere). După cum s-a putut înţelege, răul încriminat de Carolus Lundius, supus atunci acţiunii de eradicare prin reformele regalităţii suedeze, se resimte şi azi, încă mai puternic, la nivel planetar şi se resimte şi la noi. Aşezarea sistemului de Drept suedez pe temelia legii divine, încorporată în dreptul Zalmoxian, a dat satisfacţie savantului jurist, deşi el rămâne conştient că acţiunea de eradicare a vechiului sistem trebuie să continue. Şi atenţiona serios în acest sens. Numai că pe continent, iar prin extindere, în continuare, mai ales în procesul nociv de constituire şi consolidare a imperiilor coloniale, dreptul imperial roman ca DACIA magazin izvor de Drept şi temelie juridică, a „prins” „vânt prielnic” şi a devenit dominant pentru sistemele moderne de Drept. Au venit apoi să se adauge şi alte sisteme de Drept imperial, inspirate din primul, care au consolidat respectiva temelie, căci polarizarea socială negativă continua să domine societatea în curs de modernizare. Şi astfel, componenta morală obligatorie a legii a continuat să se atrofieze. Exemplul cel mai distrugător al acestei atrofieri l-a reprezentat practica imperiilor coloniale în teritoriile extraeuropene cucerite, practică în cursul căreia se poate vorbi, de fapt, nu de „lege dură, dar lege”, ci, pur şi simplu, de fărădelege, agravată în plus prin concursul confesional al Occidentului, provocând, împreună, mari tragedii şi jafuri pe seama naţiunilor intrate sub dominaţia imperiilor coloniale. Dar şi pe „bătrânul continent” a continuat atrofierea componentei morale obligatorii a legii. Căci în confruntarea cu Dreptul strâmb imperial, Dreptul Zalmoxian, „Dreptul naţiunilor înaintea tututor”, a rămas invocat întro carte, a fost aplicat local, în Suedia – care va ajunge, în timp, la un înalt nivel de civilizaţie, sau, poate, nici acolo cu consecvenţă. Oricum, experimentul suedez este de studiat. De asemenea, în ceea priveşte ţările noastre, dacice, moştenitoare directe şi principale ale Dreptului Zalmoxian, cuprinse între imperii, ele îşi menţineau cu greu statalitatea şi însăşi fiinţa naţională. Dreptul străvechi persista, e adevărat, prin acel Drept al obştei săteşti şi al „frăţiilor” de meşteşugari în unele oraşe şi târguri. Dar şi pe acest teren începuse şi aici ofensiva clasei dominante şi politice de aservire a obştilor săteşti, cu accentuarea servajului şi de aservire a vetrei târgurilor şi oraşelor apărute pe domeniile boierilor şi mânăstirilor. În aceste condiţii, când şi teza „romanizării” îşi făcea tot mai mult loc în sferele cărturăreşti şi politice, o codificare oficială a Dreptului obştii nu era de conceput sau se opera prin selecţiuni interesate. Constatăm, documentar, aplicarea dreptului străvechi în plan local în obştile care, chiar aservite, reuşeau să-şi menţină autonomia. Aşa se va ajunge ca în Ardeal să dea lege nemeşii maghiari – ce-i mai crunţi oprimatori la nivel european! – iar în Principatele Dunărene să dea lege sultanul – acea „canun name” din 1792 şi hatişeriful din 1802; ori, în plin secol al XIX-lea, „secolul naţiunilor”, să impună lege – „Regulamentul organic”, pentru trei decenii, imperiul ţarist. Şi azi, în facultăţile de profil, Dreptul roman se studiază ca principal izvor al Dreptului şi temelie a sistemului de Drept. Iar Dreptul naţiunilor/popoarelor, Drept de sorginte zalmoxiană, numit „Drept internaţional”, practic a devenit minge de ping-pong în jocul de interese al „centrelor de putere”, cum s-au rebotezat imperiile sub acope- 12

Nr. 65, mai 2011 rire şi care tind tot mai mult a se înţelege între ele spre a ajunge la un consens în cadrul Conspiraţiei neoimperialiste mondiale împotriva naţiunlor lumii şi a Statelor lor naţionale, pentru constituirea unui imperiu global, condus de un guvern mondial, sub o aşa-zisă „Nouă Ordine Mondială” – „Ordinea” bolnavilor de avere, de putere şi de dominaţie din „era” capitalismului sălbatic al dezastrelor [5] . După constituirea naţiunilor – în tranziţia de la Străvechime la Antichitate –, în epocile premoderne care au urmat, continuând şi în epoca modernă, aceste principale permanenţe ale istoriei au dus o luptă necurmată atât cu imperiile, pentru apărarea sau recucerirea suveranităţii externe, cât şi, în cazul Statelor naţionale proprii, pentru recucerirea suveranităţii în plan intern, suveranitate uzurpată de clasa dominantă şi de reprezentanţii acesteia în conducerea politică sub regimuri politice absolutiste, dicatoriale, tiranice şi chiar sub un fariseiem „democratic” care surclasaseră Statul naţional. În plan intern, marea Revoluţie Franceză a readus „la lumina zilei” principiul suveranităţii naţiunii/poporului şi aceasta a dinamizat lupta naţiunilor în continuare, secolul care a urmat, al XIX-lea, devenind – cum i s-a spus – „secolul naţiunilor”, tocmai datorită efortului renascentist-revoluţionar al acestora, marcat de victoriile lor, obţinute, chiar dacă insurecţiile declanşate au fost adesea învinse, reprimate. Au căzut tronuri regale şi s-au instaurat regimuri republicane. Şi, chiar dacă au rămas ori au revenit monarhii, s-au adoptat constituţii moderne, ca expresie a voinţei naţionale, monarhii fiind şefi ai Statului nu doar din „graţie divină”, ci şi din voinţa naţională. În plan extern, după secole de efort continuu, naţiunile au adus imperiile în criza generală de sistem imperial, iar la începutul secolului XX, după erodarea suferită în primul război mondial, în care acestea s-au bătut între ele pentru dominaţia lumii, au căzut imperii, în timp ce principiul suveranităţii naţiunilor a fost recunoscut la Forum–ul internaţional al Conferinţei de pace (1919 - 1920). S-au constituit ori s-au reconstituit State naţionale suverane iar, în perspectivă, s-a pus problema căderii imperiilor coloniale. Se anunţa astfel un nou „secol al naţiunilor”. N-a fost să fie! Căci vicleniile, escrocheriile şi constrângerile promovate de clasele dominante, chiar dacă de drept nu se mai puteau numi şi clase politice, au menţinut şi chiar au consolidat la loc de frunte polarizarea socială negativă, astfel că marele principiu al suveranităţii naţiunii/poporului a fost tot mai mult atacat şi subminat. Popoare proclamate suverane prin constituţii au redevenit captive în propriile State naţionale – exemplul luminatei Franţe este elocvent DACIA magazin în acest sens –, State care au slăbit, în perspectiva unei noi agresiuni majore pregătită de Conspiraţia neoimperialistă mondială împotriva lor, conspiraţie consolidată prin experţii imperiului mondial invizibil, imperiul capitalului, ajuns la comanda acestei cârdăşii cu un şi mai mare apetit al dominaţiei. De asemenea, lideri neautentici ai unor naţiuni/State naţionale, ajunşi „sus” prin „mijloace specifice”, atraşi în mrejele amintitei Conspiraţii – bine selecţionaţi, întreţinuţi şi „motivaţi”, astfel cointeresaţi – au cedat tentaţiilor, punându-şi Statele la dispoziţia harpagonismului neoimperialist, intrat acum în faza iresponsabilităţii faţă de soarta lumii şi a planetei înseşi. Aceasta este primejdia cea mare la ordinea zilei! Aşadar, aşezarea sistemelor de Drept, la nivel planetar, pe temelia Dreptului roman imperial, la care s- au adăugat şi alte influenţe imperiale prin „sugestie”/„recomandare” sau presiune, a fost, pur şi simplu, o calamitate şi continuă să fie până azi! Iată de ce este imperios necesar un efort general, concertat la nivel planetar, întrunind efortul şi forţa tuturor naţiunilor, ca printr-o acţiune politică de anvergură să readucă în prim plan suveranitatea naţiunilor/popoarelor, pe temeiul juridic ancestral al Dreptului naţiunilor înaintea tuturor, de sorginte Zalmoxiană, Drept izvorând din prima şi cea mai importantă lege naturală, lege divină, a iubirii de sine şi a iubirii semenilor, lege – cum cita Lundius – „înnăscută (imprimată, n.n.), în fiinţa umană”, lege dată poporului primordial la „începutul începuturilor”. Numai pe această temelie se poate ajunge în plan intern la mult visata armonie socială ca premisă esenţială pentru implementarea unor regimuri de democraţie reală în Statele naţionale. Iar în plan extern, numai astfel se va ajunge la dispariţia imperiilor agresoare, dominatoare şi oprimatoare şi la convieţuirea cu adevărat frăţească între toate naţiunile lumii, surori între ele, la adevăratul drept internaţional – dreptul naţiunilor înaintea tuturor. ----------------------- 1. G.D.Iscru. O nouă introducere în epoca modernă a României cu privire specială la istoria naţională. Ed. Proema, Baia Mare, 2010, p. 47-56. 2. Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească, I, Ed. Gândirea, Bucureşti, 2001, p. 16. 3. George Pantecan, Provincia medievală Dacia din Europa nordică. Ed. Daco-Română, Bucureşti, 2010, p. 282-285. 4. Carolus Lundius, Zamolxis, primul legislator al geţilor, Cuvânt înainte de dr. Napoleon Săvescu. Traducere şi note de Maria Crişan. Ed. Axa, Botoşani, 2002, p.179-180. 5. Naomi Klein, Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor. Ed. Vallant, Bucureşti, 2008 13

De ce Eminescu? - Dacia.org
Malus Dacus – Mihai Viteazul - Dacia.org
De ce Malus Dacus - Dacia.org
septembrie 2006 - Dacia.org
2004 - Civilizaţia Danubiană - Rădăcini - Dacia.org
noiembrie-decembrie 2006 - Dacia.org
iunie 2006 - Dacia.org
mai-iunie 2005 - Dacia.org
PlAcuTele de la Sinaia PlAcuTele de la Sinaia , - Dacia.org
aprilie 2006 - Dacia.org
martie-aprilie 2009 - Dacia.org
decembrie 2005 - Dacia.org
nr.7 noiembrie 2003 - Dacia.org
iunie 2008 - Dacia.org
februarie-martie 2003 - Dacia.org
ianuarie 2006 - Dacia.org
Dacologia ca ştiinţă - Dacia.org
februarie 2006 - Dacia.org
august-septembrie 2008 - Dacia.org
iulie 2009 - Dacia.org
Adaptati tinerii cu lentile de contact si lasati - Spune din priviri
Românii pot spune adio ma[inilor \nmatriculate \n Bulgaria - Curentul
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara
Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Descarcă în format PDF - Camera de Comert si Industrie a Romaniei
Anexa - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Seismul - masuri de prevenire a incendiilor - IGSU
Decembrie 2010. Tiraj 1000 exemplare. Gratuit ... - Ziarul de ASII