Views
3 years ago

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Nr. 65, mai 2011 DACIA

Nr. 65, mai 2011 DACIA magazin la Bozen în Tirol – să-l ierte şi să-l ungă domn al Ţării Româneşti [20]x . Dar, aşteptându-l în zadar pe Petru Şchiopul, boierii aflaţi la Constantinopol şi-au schimbat obiectivul şi au hotărât să-l pună domn, în locul lui Alexandru cel Rău, pe banul Mihai [21]xx . Acesta tocmai ajunsese în capitala Imperiului Otoman, în luna iunie 1593, însoţit de Stroe Buzescu, Radu Florescu şi Stoichiţă (Stoica) din Strâmba [22]xx . O condică din cancelaria de numiri şi transferuri a Marelui Vizir inserează o poruncă, datată din prima decadă a lunii spetembrie 1593, care se adresează „Banului Mihai”: „în a 4-a zi a Zilhicce cea sfântă, anul 1001 ţe-am acordat şi dăruit domnia Ţării Româneşti [23]xxi . Ambasadorul Veneţiei la Constantinopol făcea cunoscut la 6 septembrie 1593, printr-un raport amănunţit situaţia din Ţara Românească şi Moldova unde „popoarele erau atât de stoarse”. În continuare, Matteo Zane nota că Alexandru cel Rău a fost scos din domnia Ţării Româneşti „Căci au pus în locul lui un fiu al banului, agent al acestui voievod îmbogăţit aici pe cheltuiala lor … care a fost primit cu condiţia ca şi Sinan generalul să fie învoit cu alegerea” [24] . Răspunzând unei scrisori primite de la Petru Şchiopul la 13 noiembrie 1593 Andronic Cantacuzino scrie acestuia la 14 noiembrie 1594: „…Dumnezeu ştie că eu de la început nu am vrut să mă amestec în frământările acestea din Vlaho-Bogdania, însă… Dumnezeu m-a îndemnat să merg la Constantinopol şi… să mă amestec în această chestiune… . Până acum am păstrat Ţara Românească pentru Domnia Ta, însă văzând cerinţele vremii şi zăbavă din partea domniei Tale şi văzând firea cea rea şi ticăloasă a lui Alexandru Voievod şi intrigile lui, pe care nu le-am mai putut suporta, m-am încumetat şi eu şi l-am făcut domn al Ţării Româneşti pe banul Mihai; l-am preferat, că el este mai bun decat ceilalţi boieri vicleni care nu arată să fi moştenit ceva deosebit de la părinţii lor, căci toţi sunt vicleni şi mincinoşi din fire, nişte intriganţi şi cu totul nepricepuţi la treburile ţării. Însă în ceea ce-l priveşte pe banul Mihai, sărmana ţară este mulţumită şi au înălţat rugăciuni la Dumnezeu pentru că i-a învrednicit şi le-a dat astfel de păstor bun, creştin, cu milă pentru cei săraci şi cu frică de Dumnezeu şi i-au fericit şi pe răposaţii mei părinţi pentru că eu… m-am zbătut şi l-am făcut domn, lucru de care sunt foarte mulţumit. Este vrednic să păstorească un popor, el, mai bine decât alţii” [25] . Analizând textul scrisorii lui Andronic Cantacuzino – devenit după moartea lui Iane, mare ban al Craiovei şi capuchehaie la Constantinopol – ne conturăm o idee veridică asupra modului cum se obţinea în acea vreme, scaunul domnesc în Valahia şi Moldova [26] . Autorul Andronic Cantacuzino, sigur pe el, îi comunica fostului domn al Moldovei, Petru Şchiopul, că: „am păstrat Ţara Românească pentru Domnia Ta” [27] . Referindu-se la înscăunarea lui Mihai, notează: „…m-am încumetat şi eu şi l-am facut domn al Ţării Româneşti pe banul Mihai; l-am preferat… ”, lucru care lasă să se înţeleagă că alegerea lui era în afara oricarei virtuţi rezultată dintr-o filiaţie domnească. Mai departe arată că ceilalţi rivali nu au arătat „…să fi moştenit ceva deosebit de la părinţii lor”, evitând, totodată, să spună dacă Mihai era descendentul unei familii domnitoare. Expresia „i-am fericit pe răposaţii mei părinţi pentru că eu… m-am zbătut şi l-am făcut domn” trădează un anumit grad de rudenie între înaintaşii lui Andronic şi Mihai. Primele discuţii privitoare la numirea lui Mihai în scaunul domnesc al Ţării Româneşti le-a avut Iane Cantacuzino în toamna anului 1592, cu marele vizir cu care era cunoscut şi prieten şi la care intra la orice oră din zi şi din noapte. Un document confirmă faptul că Iane mergea la „marele vizir Sinan în fiecare noapte” [28] . Cu siguranţă că la Constantinopol se cunoştea, mai ales în lumea diplomatică, faptul că Mihai era fiul banului Iane Cantacuzino, odată ce bailul Matteo Zane transmitea la Veneţia această informaţie sigură. După moartea lui Iane – decembrie 1592 – Mihai a fost ajutat să ia domnia Ţării Româneşti de vărul său Andronic Cantacuzino fiul lui Mihai Cantacuzino Şaitanoglu [29] . Iată deci că vornicul Radu Popescu cunoştea bine „din auz unul de la altul”, unele informaţii despre modul cum a reuşit Mihai banul sa obţină tronul Valahiei, dar uneori suprapunea evenimentele. Despre mama lui Mihai Viteazul avem relativ puţine date. Până acum ştim că se numea Tudora, Teodora şi că vindea băuturi la un han în Târgul de Floci, la vărsarea râului Ialomiţa în Dunăre. Cronicarul Radu Popescu scrie că Mihai „nu adeverează din cine iaste”, dar după cum a auzit este convins că „…mumă-sa au fost de la oraş de la Floci, care fiind vaduvă şi frumoasă” [30] . Baltasar Walther îl considera pe Mihai „…fiul domnului creştin Petru …” şi aminteşte de „…unchiul lui după mamă, adică fratele mamei [31] … care ţinuse şi el mai înainte dregătoria de ban…” [32] . István Szamosközy considera, referindu-se la aceeaşi chestiune, că „Mama sa era vânzătoare de rachiu…” [33] . În altă parte menţionează că „mumă-sa româncă” [34] . În urma cercetării documentelor, până la această 18

Nr. 65, mai 2011 dată, nu s-a descoperit nici un hrisov care să consemneze că Teodora a fost doamna lui Pătraşcu cel Bun. Totuşi există mai multe documente, pe care le vom prezenta, ce amintesc numele mamei lui Mihai. În hrisovul din 27 septembrie 1597 domnitorul Mihai vodă dăruia „cinstitei şi din inimă prea iubitei mame a domniei mele, doamna Teodora” satele Studina Mesteacanului, Studina Barbului, Cruşovul, Frăsinetul de Câmpie şi Studina Hameiului din Judeţul Romanaţi 35 . Peste doi ani – în 1599 – Teodora s- a călugărit, la Mănăstirea Cozia luându-şi numele monahic de Teofana. Printr-un act din 8 noiembrie 1602 „… călugriţa Teofana, muma răposatului Mihai voevoda de în Ţara Romnească” dăruieşte mânăstirii Cozia „doao sate din Romanaţi, Frăsinetul şi Studina, pentru sufletul răposatului Mihai vod…” 36 . În anul 1603 Teodora, mama marelui domn, a murit la mănăstirea unde s-a călugărit şi s-a rugat în ultimii ani ai vieţii. A fost înmormântată la Mănăstirea Cozia. Pe piatra de mormânt pusă de cei doi nepoţi, Nicolae şi Florica, în anul 7114 de la facerea lumii – 1605-1606 – scrie: „Călugăriţa Teofana, mama răposatului Mihail voievod” [37] . În divanul domnitorului Alexandru Iliaş s-a judecat la 23 decembrie 1616 „pâra” doamnei Marula, care „… zicea că este fiică a raposatului Mihai voevod facută cu mama ei Tudora”, din Târgşor pentru „nişte moşii”. Marula a prezentat „o carte” de la părintele său prin care cele cinci sate, amintite mai sus, să fie stăpânite de „doamna Teodora”, mama domniei sale, „până la moartea ei, iar după moartea ei să fie toate aceste sate mai sus spuse la mîna ei ”. Divanul a considerat ca „făcută această carte cu amăgire şi cu pecete rea” şi a dat câştig de cauză celeilalte fiice, legitime, a lui Mihai, Florica. În document se menţionează „doamna Teodora, numita Teofana, călugăriţa care a stat la sfânta mănăstire Nucet, care este sub muntele Cozia…” [38] . Domnitorul Matei Basarab arată într-o hotărâre din anul 1635 că după ce Mihai „s-a săvârşit în Ţara Ungurească, dar maică-sa, Doamna Tudora, ea a rămas la sfânta mănăstire a Coziei, luând asupra sa chip monahicesc şi prenumindu-se Teofana monahia” [39] . Se poate observa cu claritate că, în nici unul din documentele citate, Teodora nu apare ca doamnă vaduvă a lui Pătraşcu cel Bun. In hrisoavele din 1597, 1602, 1616 şi 1635 apare cu numele de „doamna Teodora” pentru că era mama marelui domn Mihai şi nu că ar fi fost prima doamnă a Ţării Româneşti, adică soţia lui Pătraşcu cel Bun. Majoritatea istoricilor susţin, după cum am spus mai sus, că Mihai este rezultatul unei idile de dragoste dintre Pătraşcu cel Bun şi Teodora. DACIA magazin Să nu scăpăm din vedere că marele vornic Radu Popescu scria că mama lui Mihai era din oraş, de la Floci „…care fiind văduvă şi frumoasă şi nimerind un gelep, om mare şi bogat de la Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme…” [40] . István Szamosközy a susţinut la început că Mihai este feciorul lui Pătraşcu cel Bun iar mai târziu scrie „…tatăl său grec, mama sa româncă” [41] . Baltasar Walther ne aminteşte despre o „rudă” a marelui voievod „unchiul său după mamă, adică fratele mamei … care se bucura de o trecere renumită la Poartă sau la palat” [42] . Pentru a elucida această problemă este necesar să privim arborele genealogic al familiei Cantacuzino, care are o vechime de aproape de o mie de ani. O analiză, chiar sumară, scoate la iveală fapul că Dimitrie Cantacuzino – mort la Pisa în 1536 – a avut patru copii şi anume: Constantin, duce de Naxos, Mihai Cantacuzino Şaitanoglu (1515-1578), o fiică, al cărei nume nu este cunoscut, căsătorită cu Muselim Paleologu şi Iane (Ioan) Cantacuzino [43] . După cum se vede, Teodora, mama lui Mihai Viteazul nu apare în această genealogie şi deci nu era soră cu Iane Cantacuzino, cum scrie Baltasar Walther, care a păstrat şi răspândit explicaţia oficială a domnitorului Mihai Viteazul. În acest caz deducem, fără teamă de a greşi, că Iane Cantacuzino – căsătorit oficial cu Marina Basarab-, care l-a ajutat atât de mult pe marele nostru voievod, nu este unchiul, ci tatăl adevărat al lui Mihai. Lăsând la o parte izvoarele care amintesc faptul că Mihai era fiul lui Pătraşcu cel Bun, ne propunem să aducem în atenţie sursele care susţin contrariul. Radu Popescu, după cum am mai amintit, considera că tatăl lui Mihai a fost „…un gelep, om mare şi bogat de la Poarta împărătească” [44] . Mai departe relevând întâmplarea că Mihai a fost găsit nevinovat, în urma judecăţii din Divan, de Alexandru cel Rău – pentru că nu era fecior de domn – arată că acesta „…au fugit la Poartă şi găsind acolo pe tată-sau, …fiind capichehaia, un Iane …, i-au scos domniea” [45] . Ambasadorul Veneţiei la Constantinopol Matteo Zane, ştia, după cum s-a arătat mai sus, la 6 septembrie 1593: „Căci au pus în locul lui un fiu al banului ” [46] . Polonii din jurul cancelarului Jan Zamoyski erau convinşi că Mihai era fiul lui Iane Cantacuzino. Un cronicar rămas anonim îl numeşte pe Mihai „Epirotae Ianii filius” [47] , iar secretarul regal din Polonia, Heidenstein, aminteşte în cronica lui de „Bauscius (probabil cuvânt derivat de la ban) Iani filius” [48] . Această opinie este cunoscută şi la Vatican dar şi la Viena. Nunţiul apostolic trimis în Transilvania, 19

De ce Eminescu? - Dacia.org
Malus Dacus – Mihai Viteazul - Dacia.org
De ce Malus Dacus - Dacia.org
septembrie 2006 - Dacia.org
2004 - Civilizaţia Danubiană - Rădăcini - Dacia.org
noiembrie-decembrie 2006 - Dacia.org
mai-iunie 2005 - Dacia.org
iunie 2006 - Dacia.org
PlAcuTele de la Sinaia PlAcuTele de la Sinaia , - Dacia.org
aprilie 2006 - Dacia.org
nr.7 noiembrie 2003 - Dacia.org
martie-aprilie 2009 - Dacia.org
decembrie 2005 - Dacia.org
iunie 2008 - Dacia.org
februarie-martie 2003 - Dacia.org
ianuarie 2006 - Dacia.org
august-septembrie 2008 - Dacia.org
Dacologia ca ştiinţă - Dacia.org
februarie 2006 - Dacia.org
iulie 2009 - Dacia.org
De ce n-are ursul coada
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara
Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Vasile Dumitrache a fost arestat pentru 29 de zile - Obiectiv
Descarcă în format PDF - Camera de Comert si Industrie a Romaniei
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara ...
Click AICI pentru a descarca VARIANTA PDF - Cotidianul Gorjeanul