Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

More documents

Recommendations

Info

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005) Stadiile rezistenţei la tratament Intervalele de timp necesare reintroducerii unui alt antidepresiv Substanţe schimbate Timp necesar pentru eliminarea primului antidepresiv De la tratament anterior cu un antidepresiv cu timp 5 săptămâni de înjumătăţire prelungit (ex. fluoxetina) la un tratament cu IMAO De la tratament anterior cu un antidepresiv fără 2 săptămâni metaboliţi cu timp de înjumătăţire prelungit (triciclice, fluvoxamina, venlafaxina) sau cu un IMAO la un tratament cu un alt IMAO De la tratament anterior cu un IMAO la un 2 săptămâni tratament cu un alt antidepresiv A3 – Alegerea psihoterapiei a. Principii în alegerea unei psihoterapii 1. Alege felul psihoterapiei • Terapia cognitiv – comportamentală şi terapia interpersonală s-au dovedit a fi cele mai eficiente în studii experimentale • Psihoterapiile psihodinamice, preferate de clinicieni, au ca scop atât îmbunătăţirea simptomatică cât şi influenţarea disfuncţiilor din sfera personalităţii 2. Ia în considerare factori ca: • Preferinţele pacientului • Accesibilitatea unui clinician cu studii şi experienţă în domeniul respectiv b. Realizarea psihoterapiei Determină frecvenţa şedinţelor psihoterapiei – frecvenţa este între una şi câteva pe săptămână în faza acută, depinzând de: • Specificul psihoterapiei alese • Necesitatea de a crea şi a menţine o relaţie terapeutică adecvată • Necesitatea de a ne asigura de complianţa pacientului • Necesitatea de a monitoriza şi a descoperi riscul autolitic. A4 – Aprecierea răspunsului adecvat la tratament Tipul depresiei unipolare Opţiuni de tratament Nonrecurente Medicaţie singură sau Psihoterapie singură Recurentă Medicaţie necesară Psihoterapie adjuvantă Durata tratamentului 6-12 luni Medicaţie timp nedefinit Psihoterapie cât este nevoie 167 Faza de consolidare – prevenirea recăderilor • Pentru prevenirea recăderii se continuă tratamentul antidepresiv cu aceeaşi doză ca şi în faza acută • Se apreciază posibilitatea introducerii unei psihoterapii pentru a preveni recăderea. • Se ia în considerare iniţierea tratamentului ECT dacă tratamentul medicamentos şi psihoterapia s-au dovedit ineficiente. Faza de întreţinere • Se continuă tratamentul care s-a dovedit a fi eficient în faza acută şi în faza de consolidare. • Tratamentul se continuă cu dozele de antidepresive folosite în etapele precedente ale tratamentului. • Numărul controalelor va fi în funcţie de starea psihică a pacientului şi de tratamentul instituit. Întreruperea tratamentului • Se iau în considerare aceeaşi factori care sau luat în considerare la iniţierea tratamentului de menţinere. • Momentul adecvat pentru întreruperea psihoterapiei depinde de: necesităţile pacientului, tipul psihoterapiei, durata şi intensitatea tratamentului. • Înainte de întreruperea tratamentului medicamentos se descreşte treptat doza, cel puţin câteva săptămâni. o Aceasta face posibilă reintroducerea dozei maxime dacă simptomele reapar. o Minimalizează riscul sindromului de „sevraj” la antidepresive (mai frecvent în cazul antidepresivelor cu timp de înjumătăţire scurt). • Dacă pacientul prezintă recădere după întreruperea tratamentului se reintroduce tratamentul precedent eficient. Terapii adjuvante 1. Medicaţii adjuvante agenţii antipsihotici valproatul carbamazepina
Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005) Litiul Hormonii tiroidieni Benzodiazepinele Anxioliticele Hipnoticele Psihostimulentele 2. Stimularea magnetică transcraniană 3. Privarea de somn 4. Terapia luminoasă – „Light terapy” Depresia de intensitate psihotică Pacienţii cu depresie de intensitate psihotică reacţionează la tratamentul combinat – antidepresiv şi antipsihotic; ei reacţionează spectaculos şi la ECT, considerat alternativa tratamentului acestei boli. Tratamentul antipsihotic de lungă durată nu este justificat, dar medicaţia antidepresivă-antipsihotică profilactică trebuie continuată, exact ca la depresiile fără elemente psihotice. Există două opţiuni adecvate de iniţiere a tratamentului: 1. monoterapia antidepresivă şi adăugarea ulterioară a unui antipsihotic dacă pacientul nu răspunde; 2. începerea direct cu o combinaţie iniţială între un antidepresiv şi un antipsihotic. Totuşi, urmărind raportul risc – beneficiu al celor două opţiuni, se pare că prima variantă este cea optimă pentru majoritatea pacienţilor. De asemenea, monoterapia iniţială cu un antipsihotic pare să fie inadecvată pentru tratamentul depresiei de intensitate psihotică. (WIJKSTRA J., 2006) Depresia din tulburările afective bipolare Istoricul de episoade maniacale sau hipomaniacale sugerează diagnosticul de tulburare afectiva bipolară. Deoarece antidepresivele pot precipita un episod maniacal sau pot creşte frecvenţa ciclurilor la pacienţii bipolari (WEHR SI GOODWIN, 1979) introducerea substanţelor eutimizante (e.g. litiul, valproatul, lamotigine) este primul pas în tratamentul depresiilor bipolare. Tratamentul adjuvant cu antidepresive la pacienţii depresivi cu tulburare afectivă bipolară a fost asociat cu un risc crescut de virare spre manie sau hipomanie, atât in cazul tratamentului pe termen scurt cât şi în cazul celui pe termen lung. Dintre antidepresive, venlafaxina a fost asociată cu cel mai mare risc relativ de virare spre manie sau hipomanie, iar bupropionul cu riscul cel mai mic. (LEVERICH GS, 2006) Pacienţii adolescenţi cu depresie în cadrul unei tulburări afective bipolare, răspund la tratamentul cu lamotrigină, utilizată fie ca adjuvant, fie ca monoterapie, observându-se şi ameliorarea clinică a depresiei, maniei şi agresivităţii pacienţilor. (CHANG K.,2006) Depresia rezistentă la tratament Pacienţii cu depresie aparent rezistentă la tratamentul antidepresiv standard adeseori nu au primit medicamentul adecvat sau nu au fost complianţi la tratament. Depresia pacientului care nu şi-a terminat tratamentul antidepresiv cu substanţa adecvată nu constituie o depresie rezistentă la tratament. Evoluţia pacientului care nu relatează răspunsuri spectaculoase, dar de durată crescută la diferite antidepresive poate fi interpretată ca o evoluţie medicamentos indusă, rapid ciclică – în cadrul unei entităţi bipolare. Episoadele hipomaniacale uşoare pot trece neobservate, mai ales dacă avem de-a face cu un pacient activ, hiperfuncţional, cu o personalitate hipertimică – stare cronică de hipomanie uşoară. În aceste cazuri tratamentul cu eutimizante este indicat. Pentru pacienţii care într-adevăr nu reacţionează sau reacţionează insuficient la antidepresivul adecvat există urmatoarele opţiuni: trecerea pe un alt antidepresiv sau folosirea unei strategii de suplimentare sau combinare. Augmentarea se referă la asocierea unui agent care nu este antidepresiv, cum ar fi: litiul, neuroleptice, hormonii tiroidieni, psihostimulentele. În strategia de combinare se asociază două antidepresive cu mecanism diferit de acţiune pentru efect sinergic. Există mai mulţi factori care determină alegerea uneia din cele trei opţiuni , de exemplu: severitatea bolii, efectele adverse ale medicamentului în prima treaptă, faptul că pacientul este sau nu de acord să ia mai multe medicamente. În ceea ce priveşte strategiile de augmentare/suplimentare, asocierea litiului s-a dovedit a fi cea mai bună în studiile randomizate, controlate; totuşi majoritatea acestor studii s-au centrat pe triciclice. De obicei se începe cu o doză de 600 mg. Dacă în două săptămâni nu apare răspuns, doza trebuie crescută în funcţie de toleranţă. Suplimentarea cu hormoni tiroidieni (triiodotironina) are efect benefic în aproximativ 50% din cazuri – comparativ cu litiul în studiile clinice controlate (JOFFE, SINGER et al., 1993). Din motive neelucidate, triiodotironina pare a fi mult mai eficientă, ca agent suplimentar, în terapia depresiei unipolare decât tiroxina ( JOFFE, SINGER, 1990 ). Psihostimulentele – cum ar fi amfetaminele şi metilfenidatul – sunt folosite de mai mulţi ani în tratamentul depresiilor. Psihostimulentele nu pot fi folosite în monoterapie, cu excepţia depresiei pacienţilor geriatrici, apatici, a depresiilor de cauză medicală şi a depresiilor post AVC (LINGAM et al., 1988). Psihostimulentele sunt utile în suplimentarea tratamentului antidepresiv în cazul depresiilor refractare, dovedindu-se a fi nepericuloase chiar şi la pacienţii cardiaci. Psihostimulentul nonamfetaminic – modafinilul / provigilul a fost eficient într-un studiu recent, necontrolat, efectuat pe 7 subiecţi (MENZA et al., 2000 ). Folosirea a mai multe antidepresive la pacienţii cu depresie rezistentă la tratament e probabil benefică. Combinaţiile SSRI-TCA s-au dovedit eficiente la pacienţii refractari la monoterapia cu aceste substanţe, iar efectul antidepresiv s-a instalat rapid. Unele substanţe SSRI cresc nivelul plasmatic al TCA, dar acest efect nu se datorează sinergismului dintre ele. Din cauza acestei interacţiuni farmacocinetice, când sunt folosite în combinaţie cu SSRI, dozele TCA 168
Page 2 and 3:
Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
kg/ha 160 140 120 100 80 60 40 20 0
Page 18 and 19:
Suprafata-mii hectare Substanta act
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
140 120 100 80 60 40 20 0 Satu Mare
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Nr. Crt. Satu Mare - Studii şi Com
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118: Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 133 and 134: Nr. crt. Satu Mare - Studii şi Com
Page 167: Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 185 and 186: Anexa - I Satu Mare - Studii şi Co
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245 and 246:
Page 247 and 248:
Page 249 and 250:
Page 251 and 252:
Page 253 and 254:
Page 255 and 256:
Page 257 and 258:
Page 259 and 260:
Page 261 and 262:
Page 263 and 264:
Page 265 and 266:
Page 267 and 268:
Page 269 and 270:
Page 271 and 272:
Page 273 and 274:
Page 275 and 276:
Page 277 and 278:
Page 279 and 280:
Page 281 and 282:
Page 283 and 284:
Page 285 and 286:
Page 287 and 288:
Page 289 and 290:
Page 291 and 292:
Page 293 and 294:
Page 295 and 296:
Page 297 and 298:
Page 299 and 300:
Page 301 and 302:
Page 303 and 304:
Page 305 and 306:
Page 307 and 308:
Page 309 and 310:
Page 311 and 312:
Page 313 and 314:
Page 315 and 316:
Page 317 and 318:
Page 319 and 320:
Page 321 and 322:
Page 323 and 324:
Page 325 and 326:
Page 327 and 328:
Page 329 and 330:
Page 331 and 332:
Page 333 and 334:
Page 335 and 336:
Page 337 and 338:
Page 339 and 340:
Page 341 and 342:
Page 343 and 344:
Page 345 and 346:
Page 347 and 348:
Page 349 and 350:
Page 351 and 352:
Page 353 and 354:
Page 355 and 356:
Page 357 and 358:
Page 359 and 360:
Page 361 and 362:
Page 363 and 364:
Page 365 and 366:
Page 367 and 368:
show all

Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?