Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
Fapta se numeşte asociere (complicitate)
frauduloasă.
Pentru evaluarea sistemului de control intern prezintă
interese atât instituţia publică sanitară, cât şi auditorii.
A. Principalele interese ale instituţiei publice
sanitare constau în:
1. asigurarea fiabilităţii raportărilor;
Conducerea instituţiei publice sanitare este
responsabilă de întocmirea raportărilor în
conformitate cu regulile şi reglementările stabilite prin
acte normative, prin politici contabile, motiv pentru
care este interesată în aplicarea unui sistem de control
intern adecvat.
2. realizarea activităţilor într-un mod cât mai eficient, eficace;
Prin mecanismele de control intern aplicate de
instituţia publică sanitară se urmăreşte:
- utilizarea eficientă, eficace a resurselor materiale,
umane şi financiare;
- protejarea activelor prin instituirea unor
mecanisme de control adecvate împotriva
furtului, deturnării, distrugerii accidentale;
- protejarea documentelor, a evidenţelor
contabile, iar în contextul răspândirii sistemelor
informatice, a informaţiilor stocate pe suport
electronic.
3. urmărirea respectării legilor, reglementărilor aplicabile, atât
a celor referitoare la sistemul contabil, cât şi a
celorlalte: legislaţia specifică domeniului sanitar, civilă,
de protecţie a mediului înconjurător, de personal etc.
În acest sens, important este realizarea unui control
intern care să asigure o ţinere adecvată a evidenţelor,
evitându-se posibilitatea ascunderii constituirii unor
fonduri care ar putea servi la coruperea, mituirea unor
persoane cu funcţii de decizie. Prevederi în acest sens
are legislaţia privind practicile de corupţie ce impune
obligativitatea unor sisteme de evidenţă adecvate.
B. Interesele auditorului
Importanţa evaluării sistemului de control intern
pentru auditori a determinat instituirea standardului
de audit 400 “Evaluarea riscurilor şi controlul intern”
în care se arată faptul că înţelegerea controlului intern
este importantă în planificarea auditului, a programării
în timp şi a extinderii testelor de audit.
Interesele auditorului sunt canalizate spre:
1. existenţa mecanismelor de control care vizează fiabilitatea
evidenţelor, raportărilor;
Aceasta pentru că obiectivul auditului este acela ca
evidenţele, raportările să prezinte o imagine fidelă şi
să se conformeze cu principiile contabile general
acceptate.
Pe de altă parte, aceasta constituie şi interesul
managementului instituţiei publice sanitare
remarcându-se faptul că evidentele, raportările pot
prezenta o imagine fidelă a operaţiunilor, chiar dacă
managementul nu a promovat mecanisme de control
care să vizeze realizarea activităţilor într-un mod cât
mai eficient.
Auditorii poartă răspunderea pentru identificarea:
- cazurilor semnificative de evidenţe frauduloase;
341
- deturnării de active şi a faptelor ilicite cu impact
direct în raportări.
Prin urmare, auditorii sunt interesaţi direct de
mecanismele de control intern care vizează:
- protecţia activelor, a documentelor;
- respectarea legilor, reglementărilor.
Auditorii trebuie să acorde importanţă atât
mecanismelor de control intern ce vizează evidenţele,
raportările, cât şi mecanismelor de control intern ce
vizează gestiunea internă (bugete, costuri etc.) acestea
putând fi importante surse de probe pentru
fundamentarea opiniei auditorului. Dacă controlul
intern aplicat gestiunii interne este inadecvat, atunci
poate fi pusă sub semnul întrebării fidelitatea
evidenţelor, raportărilor.
2. existenţa mecanismelor de control care vizează operaţiunile,
activităţile instituţiei publice sanitare.
Auditorii trebuie să acorde importanţă controlului
intern aferent operaţiunilor instituţiei publice sanitare
şi mai puţin controlul intern legat de soldurile
conturilor pentru că informaţiile din soldurile
conturilor depind de operaţiunile efectuate.
Exemplu: dacă într-o notă de intrare – recepţie
aferentă unei facturi de cumpărare informaţiile
privind cantitatea sunt greşite, atunci şi soldurile
conturilor de evidenţă sunt greşite, în situaţia în care
prin procedurile de control intern nu este identificată
şi corectată greşeala vizând cantitatea de produse
cumpărate.
În acest context auditorii îşi vor formula obiective de
audit referitoare la operaţiuni.
În exemplul luat, pentru operaţiunea de cumpărare,
obiectivele de audit pot fi:
- existenţa – dacă cumpărarea corespunde unor
achiziţii de la furnizori reali;
- exhaustivitate – dacă cumpărarea existentă este
înregistrată;
- exactitate – dacă cumpărarea înregistrată
corespunde cantităţilor livrate, dacă acestea sunt
corect înregistrate;
- imputare în contul adecvat – dacă cumpărarea este
înregistrată în contul adecvat;
- perioada corectă – dacă cumpărarea este
înregistrată la data corespunzătoare;
- sistematizare – dacă cumpărarea este corect
trecute în fişierul sistematic.
Totuşi, auditorii trebuie să evalueze şi mecanismele de
control aferente soldurilor conturilor urmărind trei
obiective de audit:
- valoarea realizabilă;
- drepturi şi obligaţii;
- prezentarea informaţiilor.
Concluzionarea asupra existenţei unui control intern
eficient nu înseamnă risc de control zero şi aceasta
datorită limitărilor inerente controlului intern.
De aceea, auditorii trebuie să evalueze controlul
intern, trebuie să culeagă probe de audit urmare
testării mecanismelor de control intern aferente
fiecărei tip de evidenţă, fiecărui cont contabil
semnificativ.