Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
T1,5 , T4,5 , T5, T6, nu exista nici o specie, dar
aceste se concentrează la mijlocul spectrului, astfel
ca U3 deţine 24 de specii adică 52,17% ceea ce
arata o temperatură de valori medii în zona. Dar
28,26% sunt specii considerate fără pretenţii la
temperatura.
• in ceea ce priveşte factorul R din nou lipsesc
extremele, şi nu apare nici o specie pentru R1,
R1,5 , R2,5 ,R5 , R6 , dar speciile sunt concentrate
în centrul spectrului adică 11 specii la R3 (adică
23,91%), 10 specii pentru R4 (21,73%). Din nou
speciile amfitolerante, Ro sunt 21, (adică 45,65%),
ceea ce arata ca problemele de pH exista în aceste
zone poluate.
In privinţa geoelementului:
• majoritatea speciilor au origine eurasiatica,
reprezentând 56,52% (26 de specii) pe când
speciile pontice , adventive şi central europene,
sun cel mai slab reprezentate cu cate o specie.
Lipsesc total specii cum ar fi balcanice, dacice,
atlantice.
In privinţa bioformei
• hemicriptofitele sun cele mai multe (34,78%),
urmate de megafanerofite (26,08%) adică un
peisaj arborescent rar, cu strat ierbos foarte
interrupt.
• terofite puţine (2-3%),
• camefitele sunt slab reprezentate ca număr de
specii doar muşchiul Miunm punctatum , dar ca
suprafaţă de acoperire este bine reprezentata,
având K=4.
Este de remarcat faptul ca releveele 1 şi 2, acoperirea
şi numărul de indivizi este mai mare decât în releveele
3 , 4, şi 5.Aceasta se întâmpla deoarece la releveele 1
şi 2 avem sol care deşi poluat este vechi, pe când la
releveele 3, 4, şi 5, substratul este reprezentat de
material steril şi de granulaţie mare (pana la 8-10
cm).In aceste ultime relevee acoperirea vegetala este
realizata de plante arborescente (Quercus robur, Q.
Petraea, Q. Cerris, Populus tremula, ) care au rădăcini
adânci şi pot beneficia şi de substratul de mai jos de
sub steril, pe când stratul erbaceu care are rădăcini
scurte ce înrădăcinează doar în stratul steril, este
aproape absent , astfel în releveele 3 , şi 4, stratul
erbaceu este reprezentat doar de Agrostis tenuis prezent
doar în categoria de abundenta – dominanţa 1 în
releveul 3 şi de “+” în releveul 4, iar specia Festuca
ovina prezenta în categoria “r” în releveul 4, în
releveul 3 lipseşte. Se poate aprecia ca pe parcurs pe
măsura ce se va dezvolta un strat de sol, (prin
putrezirea resturilor vegetale căzute anual pe
substratul steril) va creste şi gradul de acoperire al
stratului erbaceu şi apoi se va putea dezvolta un etaj
arbustiv , proces ce ar trebui sa se accelereze pe
parcurs. Dar viteza cu care se vor forma una sau mai
multe asociaţii vegetale adevărate este foarte mica, pe
de o parte din cauza poluării, iar pe de alta parte din
cauza substratului steril care frânează inclusiv
dezvoltarea briofitelor care ar fi promotorii formarii
solului în condiţiile în care am precizat mai sus ca
94
lichenii din cauza sensibilităţii lor la poluare sunt
neglijabili în acest proces în zona respectiva. Dar
apreciez ca în ciuda poluării aerului şi a solului
datorita emisiilor combinatului dar şi sterilului minier,
daca s-ar acoperi substratul cu un strat de 10-20 cm
de sol chiar daca acesta ar fi de slaba calitate, s-ar
dezvolta rapid un strat erbaceu mai ales pe baza de
Agrostis tenuis, care prin putrefacţie , fiind planta
anuala, ar adauge an de an grosime stratului de sol.
Acest lucru ar permite o dezvoltare mult mai rapida a
stratului arbustiv şi arborescent , putându-se ajunge în
15-20 de ani la 0 acoperire de 100%, cu un aspect
relative normal pentru o zona de liziera . Dar în
condiţiile în care teritoriul studiat este actualmente
abandonat, substratul steril aparent, apa de ploaie şi
văile îl spală şi îl transporta poluând şi alte zone,
muşchii formatori de sol şi cu tot mai mult lichenii se
dezvolta foarte greu, formarea unei vegetaţii apropiate
de normal este de aşteptat intr-un interval de 50-100
de ani, pe când o intervenţie cu pământ nu numai ca
ar grăbi procesul, dar ar diminua mult mai repede şi
transportarea poluanţilor din sol de către ape terestre
şi pluviale. Ipoteza este întărita şi de faptul ca în
imediata apropiere a suprafeţei analizate se afla o
pădure majoritar alcătuita din Pinus nigra, în care
terenul este acoperit aproape 100% cu steril, iar
stratul erbaceu lipseşte cu desăvârşire, dar pinii se
dezvolta relative normal (pentru aceste condiţii).
Plantarea şi în zona descoperita a puieţilor de pin ar fi
eficienta doar în condiţiile acoperiri cu sol, pentru ca
altfel rădăcinile ar rămâne în steril, ceea ce ar frâna
inrădăcinarea. Pinii de care vorbeam, cat şi
exemplarele de Quercus robur şi Q. Petraea din zona
cercetata au vârsta de cel puţin 30 de ani , ceea ce
înseamnă ca au fost plantaţi fie când substratul avea
încă sol la suprafaţă, fie când stratul de steril era încă
destul de subţire încât rădăcinile fagaceelor sa ajungă
la sol. Dar plantarea lui rămâne totuşi o soluţie,
deoarece după cum s-a văzut, Quercus robur se dezvolta
acceptabil (in condiţii de stres) chiar şi plantat în steril
fără pământ (pe halda de steril de la Tautii de Sus),
mai ales daca ar fi asociat cu Robinia pseudacacia,
Populus tremula, sau Betula verucosa, specii care de
asemenea vegetează pe substrat steril în condiţii bune,
după cum s-a văzut la halda de steril de la Săsar. Insa
în condiţiile în care teritoriul studiat (aproximativ 5
ha) este abandonat, iar în jur locuiesc doar familii
defavorizate, şi autorităţile locale şi proprietarii
combinatului nu prezintă nici un interes, refacerea
ecosistemului la parametri nu naturali, ci acceptabili ,
este de apreciat a se realiza pe parcursul a 50-100 de
ani, dar este de aşteptat sa se producă (parţial) pentru
ca puterea de regenerare a naturii este remarcabila
chiar şi în aceste condiţii. Dar un strat de sol capabil
sa susţină o pădure este mult mai puţin probabila în
acest interval.