„ Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul ...

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Economice
Departamentul Doctorate
- Rezumat -
„ Managementul instituţiilor de protecţia
mediului în contextul integrării europene şi
globalizării”
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu
Doctorand
Constantin Dragomir
Sibiu, 2011

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Economice
- Rezumatul tezei de doctorat -
„ Managementul instituţiilor de protecţia
mediului în contextul integrării europene şi
globalizării ”
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu
Doctorand
Constantin Dragomir
2

„Managementul este principala
cale de creştere economică” şi
,,nu există ţări bogate şi ţări sărace,
există ţări bine conduse şi ţări prost
conduse”.
Peter F. Drucker
„Pentru prima dată o civilizaţie consumă
din capitalul naturii, în loc să trăiască
din dobânzile pe care le dădea acest
capital”.
Alvin Toffler
3

Cuprins
INTRODUCERE…………………………………………………………………… 6
PARTEA I: PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
MEDIULUI – RAŢIUNEA EXISTENŢEI INSTITUŢIILOR
DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI GESTIONAREA
ACESTUI FENOMEN...................................................................................... 21
CAPITOLUL 1: POLUAREA MEDIULUI: CONCEPT, PRINCIPALELE CAUZE,
CONSECINŢELE GENERALE ALE POLUĂRII ŞI NECESITATEA
COMBATERII ACESTEIA............................................................................................. 22
1.1.Fenomenul poluării mediului...................................................................................... 23
1.1.1. Conceptul de poluare.................................................................................................. 23
1.1.2. Tipologia poluării mediului.......................................................................................... 24
1.1.3. Caracteristicile poluanţilor........................................................................................... 25
1.2. Poluarea factorilor de mediu...................................................................................... 26
1.2.1. Poluarea apei............................................................................................................. 26
1.2.1.1.Principalele materii poluante şi efectele acestora....................................................... 27
1.2.1.2. Principalele surse de poluare a apelor.................................................................... 28
1.2.2. Poluarea atmosferei.................................................................................................... 28
1.2.2.1.Principalii poluanţi ai aerului................................................................................ 29
1.2.2.2. Surse de poluare a aerului.................................................................................... 29
1.2.3. Poluarea solului......................................................................................................... 30
1.2.3.1.Principalii agenţi poluanţi ai solului....................................................................... 31
1.2.3.2. Surse de poluare a solului şi subsolului................................................................... 32
1.2.4. Poluarea biosferei....................................................................................................... 33
1.2.5. Alte forme de manifestare a poluării.............................................................................. 34
1.3. Cauze principale ale poluării mediului...................................................................... 35
1.3.1. Din industrie.............................................................................................................. 36
1.3.2. Din sectorul energetic.................................................................................................. 37
1.3.3. Din transporturi.......................................................................................................... 39
1.3.4. Din agricultură........................................................................................................... 39
1.4. Consecinţe ale poluării mediului................................................................................ 40
1.4.1. Externalităţile de mediu............................................................................................... 41
1.4.2. Efectele poluării asupra sănătăţii................................................................................... 45
CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA
MEDIUL ŞI CERINŢELE PERFECŢIONĂRII ACESTUIA...................................... 48
2.1. Situaţia actuală a gestionării problematicii de mediu la nivelul UE.......................... 49
2.2. Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului........................ 51
2.3. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor de protecţia mediului........... 56
2.3.1. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor internaţionale şi europene de protecţia
mediului......................................................................................................................................... 56
2.3.1.1. Reducerea birocraţiei şi o mai bună reglementare de mediu....................................... 56
2.3.1.2. Dezvoltarea expertizei de mediu............................................................................ 57
2.3.1.3. Promovarea achiziţiilor publice ecologice.............................................................. 57
2.3.1.4. Susţinerea consumului şi producţiei durabile............................................................ 58
2.3.1.5. Crearea unor pieţe mondiale pentru produse durabile................................................ 58
4

2.3.1.6. Protejarea biodiversităţii:îndatorire morală şi imperativ economic.............................. 59
2.3.2. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor naţionale de protecţia mediului............ 60
2.3.2.1. Integrarea obiectivelor de mediu în politica energetică – creşterea eficienţei
energetice şi utilizarea resurselor regenerabile....................................................... 60
2.3.2.2. Susţinerea implementării tehnologiilor de mediu...................................................... 61
2.3.2.3. Auditul de mediu – ecoexpertiza............................................................................. 62
2.3.2.4. Susţinerea îmbunătăţirii performanţei de mediu în organizaţiile economice................... 63
2.3.2.5.Gestionarea urgenţelor ecologice şi a altor tipuri de dezastre...................................... 64
2.3.2.6. Informarea, educarea, instruirea populaţiei şi a agenţilor economici............................ 64
CAPITOLUL 3: STRUCTURI INSTITUŢIONALE IMPLICATE ÎN CONTROLUL
POLUĂRII MEDIULUI.................................................................................................. 66
3.1. Tipologia generală a instituţiilor naţionale din domeniu şi impactul ei în
management.............................................................................................................. 67
3.2. Instituţii semnificative la nivel global şi European................................................... 71
3.3. Impactul crizei economico - financiare mondiale asupra managementului
instituţiilor de protecţia mediului............................................................................. 74
CAPITOLUL 4: ELEMENTE DE MANAGEMENT COMPARAT, IMPLICATE ÎN
ECONOMIA GENERALĂ A TEZEI……………............................................……… 77
4.1. Conceptul de management comparat şi importanţa lui în lumea contemporană…... 78
4.2. Implicaţiile multiculturalismului în managementul organizaţiei şi
managementul instituţiilor de protecţia mediului.................................................... 81
4.2.1. Conceptul de cultură şi implicaţiile ei în management...................................................... 81
4.2.2. Principalele abordări ale dimensiunii culturale şi impactul lor în managementul
organizaţiei şi managementul instituţiilor de protecţia mediului......................................... 84
4.2.2.1. Abordarea Fons Trompenaars.............................................................................. 84
4.2.2.2. Abordarea lui Geert Hofstede............................................................................... 87
4.3. Elemente definitorii ale managementului european şi implicaţii în managementul
instituţiilor de protecţia mediului.............................................................................. 90
4.3.1. Mediul cultural european............................................................................................. 90
4.3.2. Modelul de management european în perspectivă globală………………………………... 92
4.3.3. Practici europene în domeniul protecţiei mediului............................................................. 96
4.4. Elemente definitorii ale managementului mediului în SUA...................................... 100
4.4.1. Trăsături esenţiale ale culturii şi managementului american............................................... 100
4.4.2. Particularităţi ale managementului american.................................................................... 102
4.4.3. Practici de mediu în SUA............................................................................................. 103
4.5. Elemente definitorii ale managementului mediului în Japonia.................................. 104
4.5.1. Particularităţi ale culturii şi managementului japonez....................................................... 104
4.5.2. Practici nipone de protecţia mediului.............................................................................. 107
CAPITOLUL 5: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE............ 109
PARTEA II : ELEMENTE CONCEPTUALE DE
BAZĂ, PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR
DE PROTECŢIA MEDIULUI.................................................................... 116
CAPITOLUL 6: PROBLEMATICA DE BAZĂ A MANAGEMENTULUI
INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN PERSPECTIVA
COMBATERII POLUĂRII MEDIULUI ..................................................................... 117
6.1. Prejudiciul ecologic .................................................................................................. 118
6.1.1. Principiul poluatorul plăteşte........................................................................................ 118
5

6.1.2. Conceptul şi specificitatea prejudiciului ecologic............................................................ 119
6.1.3. Cadrul legal al prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului...................................... 120
6.1.4. Răspunderea juridică în condiţiile reglementărilor actuale, privind protecţia mediului..... 121
6.1.5. Răspunderea contravenţională....................................................................................... 122
6.1.6. Răspunderea penală.................................................................................................... 124
6.2. Instrumente economico - financiare pentru combaterea poluării mediului............. 125
6.2.1. Taxele de mediu......................................................................................................... 128
6.2.2. Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor ............................................................. 132
6.2.3. Fondul pentru mediu................................................................................................... 134
6.2.4. Ajutoare de stat pentru protecţia mediului în Europa.......................................................... 136
6.2.4.1. Cheltuieli destinate ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului în statele C.E.............. 137
6.2.4.2. Politica de coeziune a UE – instrument financiar al protecţiei mediului....................... 140
CAPITOLUL 7: IMPLICAŢIILE INTEGRĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII
ASUPRA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA
MEDIULUI DIN ROMÂNIA.......................................................................................... 142
7.1. Impactul integrării europene în managementul instituţiilor de protecţia mediului... 143
7.2. Politici şi strategii comunitare de mediu................................................................... 147
7.2.1. Programele de acţiune – cadrul pentru implementarea politicilor de mediu........................... 147
7.2.2. Strategii ale politicii de mediu....................................................................................... 149
7.2.2.1. Strategia dezvoltării durabile................................................................................ 150
7.2.2.2. Strategii tematice................................................................................................ 154
7.3.Implicaţiile globalizării asupra mangementului instituţiilor de protecţia
mediului.................................................................................................................. 159
7.3.1. Dezvoltarea durabilă în contextul globalizării................................................................... 159
7.3.2. Managementul instituţiilor de protecţia mediului.............................................................. 161
CAPITOLUL 8: SPECIFICITATEA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIILOR
DE PROTECŢIA MEDIULUI...................................................................................... 164
8.1. Elemente definitorii ale managementului public cu impact în managementul
instituţiilor de protecţia mediului .................................................................................... 165
8.1.1. Opinii ale unor personalităţi de renume privind definirea şi rolul managementului
în lumea contemporană ........................................................................................................... 166
8.1.2. Evoluţii şi delimitări conceptuale: management public–administraţie publică–serviciu public... 167
8.1.3. Caracteristici şi funcţii ale managementului public – implicaţiile lor majore în
managementul instituţiilor de protecţia mediului .............................................................. 171
8.2. Specificitatea componentelor sistemului de management al instituţiilor
de protecţia mediului ............................................................................................... 175
8.2.1. Sistemul informaţional ............................................................................................... 175
8.2.1.1. Modalităţi de obţinere a datelor de mediu............................................................... 176
8.2.1.2. Informaţia de mediu............................................................................................ 179
8.2.2. Sistemul organizaţional ............................................................................................... 180
8.2.2.1. Organizarea procesuală....................................................................................... 180
8.2.2.2. Organizarea structurală....................................................................................... 184
8.2.3. Sistemul decizional .................................................................................................... 187
8.2.3.1. Decizia de mediu................................................................................................ 188
8.2.3.2. Particularităţi ale deciziei de mediu în Agenţiile pentru Protecţia Mediului...................... 189
8.2.4. Sistemul metodologic...................................................................................................................... 191
8.3. Managementul resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului...................... 193
8.3.1. Managementul formării şi perfecţionării funcţionarului public............................................ 195
8.3.2. Motivarea resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului................................................... 197
8.4. Elemente de specificitate ale inspecţiei şi controlului în domeniul protecţiei
mediului.................................................................................................................... 200
6

8.4.1. Tipologia inspecţiei de mediu ........................................................................................................ 202
8.4.2. Etapele inspecţiei de mediu ........................................................................................................... 204
CAPITOLUL 9: ECONOMIA, ORGANIZAŢIA ŞI MANAGEMENTUL
BAZATE PE CUNOŞTIINŢE ŞI IMPLICAŢIILE LOR ASUPRA
ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI MANAGEMENTULUI
ACESTORA ..................................................................................................................... 210
9.1.Schimbarea - trăsătură dominantă a secolului XXI şi impactul ei în management.... 211
9.2. Mutaţii previzibile în organizaţia viitorului.............................................................. 212
9.3. Implicaţii ale economiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de
protecţia mediului...................................................................................................... 214
9.4. Implicaţii ale organizaţiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de
protecţia mediului..................................................................................................... 218
9.5. Implicaţii ale mangementului bazat pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de
protecţia mediului....................................................................................................... 222
CAPITOLUL 10: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE.......... 225
PARTEA III: CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SELECTIVĂ
PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE
PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII
EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII : REALITĂŢI ŞI
CERINŢE.................................................................................................................. 231
CAPITOLUL 11: NECESITATEA ŞI TIPOLOGIA CERCETĂRII............................ 232
11.1. Fundamentarea necesităţii cercetării ....................................................................... 233
11.2. Tipologia cercetării ................................................................................................. 236
CAPITOLUL 12: METODOLOGIA CERCETĂRII, COLECTIVITATEA
CERCETATĂ ŞI MARJA DE EROARE....................................................................... 240
12.1. Metodologia cercetării ............................................................................................ 241
12.2. Colectivitatea cercetată............................................................................................ 249
12.3. Categorii de erori susceptibile de a influenţa cercetarea.......................................... 251
CAPITOLUL 13: PRELUCRAREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR ŞI
VALORIFICAREA ACESTORA.................................................................................... 254
CAPITOLUL 14: CONCLUZIILE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE SELECTIVE........ 256
PARTEA IV: SINTEZA CONCLUZIILOR, OPINIILOR ŞI
CONTRIBUŢIILOR PERSONALE ....................................................... 277
CAPITOLUL 15: CONCLUZII FINALE....................................................................... 278
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..................................................................................... 289
CUVINTE CHEIE.......................................................................................................... 299
LISTA FORMELOR GRAFICE................................................................................... 301
ANEXE............................................................................................................................. 304
7

Consideraţii preliminare
Creşterea economică rapidă, bazată pe profitul pe termen scurt, afectează ireversibil
mediul şi totodată echitatea socială. Dezvoltarea la scară mondială a economiei a generat un
consum ridicat de resurse neregenerabile, exploatarea iraţională a resurselor naturale, precum
şi crearea unor dezechilibre globale grave, prin despăduriri excesive, poluarea mediului, etc.,
comportamente care au condus la diminuarea biodiversităţii şi degradarea ecosistemelor,
uneori chiar iremediabile.
Globalizarea constituie o forţă puternică pentru susţinerea creşterii mondiale şi
asigurarea mijloacelor de gestionare a problemelor internaţionale. Însă, forţele pieţei
determină şi sporesc inegalităţile şi excluziunea şi pot cauza pagube ireversibile mediului.
Globalizarea este un factor favorabil, dar şi de risc în acelaşi timp, în dezvoltarea durabilă.
Ca urmare, globalizarea trebuie să fie însoţită de măsuri care vizează prevenirea sau reducerea
acestor efecte şi un management performant al instituţiilor de protecţia mediului, care să
răspundă provocărilor secolului XXI, schimbarea, globalizarea, integrarea europenă,
economia, organizaţia şi managementul bazat pe cunoştinţe şi să asigure o dezvoltare
echilibrată din punct de vedere ecologic, economic şi social.
Strategia europeană privind dezvoltarea durabilă, stabileşte orientările privind punerea
în aplicare a dezvoltării durabile în Uniunea Europeană şi acoperă aspectele economice,
sociale, de mediu şi financiare, precum şi coerenţa politicilor europene şi guvernanţa la toate
nivelurile, inclusiv exploatarea globalizării (comerţul pentru dezvoltarea durabilă); lupta
împotriva sărăciei şi promovarea dezvoltării sociale; gestionarea durabilă a resurselor naturale
şi de mediu (inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi
dezvoltarea obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi
biodiversităţii); o mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea
participării societăţii civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale
şi de mediu mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile.
Un obiectiv general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană
extinsă, este „ îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare
prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în
mod eficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în
vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale.” 1 .
De asemenea, o condiţie esenţială în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate
pentru aderarea la Uniunea Europeană, o constituie realizarea unui nou tip de creştere
economică - o creştere inovativă, regenerativă şi protectoare atât pentru mediu, cât şi pentru
individ, însoţită de dezvoltarea schimburilor comerciale, cooperării economice şi utilizării de
tehnologii curate. Deşi costisitoare 2 şi solicitantă, implementarea Aquis-ului comunitar de
mediu reprezintă o SCHIMBARE radicală în politicile naţionale, în managementul
instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de abordare a problematicii în domeniul
protecţiei mediului.
Schimbarea, trăsătură dominantă a acestui secol, vizează toate organizaţiile, indiferent de
tipologia lor, deci şi organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, instituţiile publice, etc.
Toate sunt sisteme în schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management.
Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă. Este pe deplin întemeiată
1 http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm (accesat în mai
2010)
2 Totalul costurilor estimate pentru implementarea aquis-ului cominitar de mediu, până la sfârşitul anului 2018
este de circa 29,3 miliarde euro – sursa www.mmediu.ro (accesat în iunie 2010)
8

opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile nonprofit,
întrucât acestea nu au instrumentul - profit şi, respectiv valoarea, pentru autoreglare 3 :
„managementul, în forma actuală, a apărut într-adevăr mai întâi în marile organizaţii
economice. Ne-am dat, însă, curând seama că managementul este necesar în toate
organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice. De fapt, am realizat că
acesta este mai necesar în organizaţiile care nu au caracter economic, precum cele care nu
urmăresc profitul financiar ( aşa zisul sector social), sau în instituţiile de stat. Ele au nevoie
de management pentru faptul că nu sunt supuse disciplinei impuse de profit şi pierdere. ” 4
Totodată, părintele managementului modern, P. Drucker, în lucrarea Management the
Non – Profit, exprimă menirea managementului astfel: „Managementul este principala cale
de creştere economică” şi ,,nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi
ţări prost conduse”. 5
Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării
este esenţial. „Managementul schimbării” trebuie să remodeleze gândirea managerilor de la
orientarea pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip
ecologic, social. Elementele cheie ale performanţelor viitoare ale organizaţiilor, vor fi
recunoaşterea necesităţii schimbării, iniţierea schimbării şi nu în ultimul rând, un management
performant al schimbării.
Raţiunea acestei teze de doctorat rezidă primordial din necesităţile reale arătate şi, din
impactul efectelor actuale asupra domeniului cercetat, ale evoluţiei lumii contemporane,
globalizarea în toate domeniile, integrarea europeană, economia, organizaţia şi managementul
bazate pe cunoştinţe, capitalul de cunoştinţe, toate, sub spectrul general al schimbării.
Considerăm că aceste mutaţii majore, cu impact în domeniul cercetat, impun
complexitatea deosebită a temei abordate, actualitatea şi perspectiva soluţiilor determinate şi,
mai ales, dificultăţile pe care le antrenează realizarea ei.
Suntem convinşi că abordarea unei asemenea teme, „MANAGEMENTUL
INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII
EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII”, complexă şi interdisciplinară, ar fi reprezentat un eşec,
fără a avea jaloane conceptuale şi pragmatice, respectiv obiective clar prestabilite, care să
asigure elaborarea unei lucrări ştiinţifice coerente şi fundamentate.
Această lucrare prezintă un caracter specific pronunţat, de mare complexitate, dar şi de
actualitate şi perspectivă, presupunând cunoştinţe interdisciplinare.
Teza de doctorat este nu numai de actualitate, importanţă şi originalitate, ci şi de mare
complexitate. Pentru realizarea unei asemenea teze de doctorat, şi mai ales, pentru conturarea
structurii logice şi eficiente a acesteia, a fost necesară, deci, stabilirea unui set de obiective
(probleme) care să contureze această necesitate şi realitate. Astfel, obiectivele au fost stabilite
şi fundamentate sub valoroasa îndrumare a distinsului conducător ştiinţific,
Prof. univ.dr. D.H.C. Ioan Bogdan, iar urmare noilor prevederi legislative, finalizarea tezei
de doctorat s-a realizat sub îndrumarea distinsului Prof. univ.dr. Emanoil Muscalu.
Pentru a semnala importanţa acestor jaloane, pentru construcţia conceptuală a tezei de
doctorat, şi pentru structurarea acesteia, redăm, doar unele dintre acestea:
conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu ;
instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe ;
structuri actuale de control al poluării mediului - realităţi şi cerinţe;
implicaţii ale managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia
mediului;
3 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor
4 Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990
5 Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990
9

impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului;
rolul managementului în lumea contemporană;
stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi
cerinţe;
funcţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului;
integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de
protecţia mediului;
impactul schimbării-caracteristica dominantă a secolului XXI- în management;
globalizarea şi impactul acesteia în managementul instituţiilor de protecţia mediului;
conceptele actuale şi de persectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe
cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului;
impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instistuţiilor
de protecţia mediului;
specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului ;
date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului;
metodologii de control - realităţi şi cerinţe;
soluţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe;
resursele umane şi rolul lor în instituţiile de protecţia mediului;
sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor;
elemente de modelare şi stimulare a personalului;
validarea conceptelor, soluţiilor, opiniilor prin cercetarea ştiinţifică selectivă privind
percepţia specialiştilor şi practicienilor asupra stadiului actual al managementului
instituţiilor de protecţia mediului şi cerinţele de modernizare ale acestuia, derivate
din transformările fundamentale ale lumii contemporane, arătate.
Aceste obiective ne-au facilitat construirea unei structuri a tezei cu o tematică
distinctă, actuală şi de largă perspectivă. Conţinutul tezei de doctorat este structurat, în patru
părţi,15 capitole şi 34 subcapitole, care ne-au permis o abordare actuală şi cât mai apropiată
de necesitatea reală a tematicii complexe a tezei de doctorat.
Am încercat o abordare coerentă a obiectivelor prin îmbinarea aspectelor teoretice cu
cele practice, obţinute în cadrul cercetării ştiinţifice selective efectuate, pe baza obiectivelor
stabilite. Ne-am propus să conturăm o imagine unitară a cercetării ştiinţifice selective din
domeniu şi a realităţilor aferente tematicii cercetate, precum şi tendinţele previzibile în lumea
contemporană. Acest mod de lucru, ne-a permis validarea conceptelor şi soluţiilor, precum şi
racordarea acestora la practica de specialitate.
Astfel, prima parte a tezei de doctorat, intitulată „Prevenirea şi combaterea poluării
mediului – raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului şi gestionarea acestui
fenomen”, a fost destinată soluţionării următoarelor aspecte fundamentale:
OBIECTIVUL 1: „Conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă
în domeniu” a fost stabilit ca prim obiectiv în construcţia tezei de doctorat pentru că
prevenirea, combaterea şi controlul acesteia, reprezintă esenţa şi raţiunea existenţei
instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial.
O definiţie cuprinzătoare a poluării este dată la Conferinţa mondială a O.N.U. asupra
mediului de la Stockholm în anul 1972: „modificarea componenţilor naturali sau prezenţa
unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre
actuale provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât
acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau impietează asupra
diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară.”
10

O primă formă de modificare a cadrului natural este cauzat de intervenţia omului
asupra mediului, semnalată de marele savant S. Mehedinţi 6 astfel: „Alături de răspândirea
cosmopolită, de număr, omul ocupă un loc excepţional şi prin energia cu care a intervenit şi
intervine în modificarea planetei”. Apoi, din secolul XVII-lea, industrializarea a intervenit
din ce în ce mai puternic în mediul natural, deteriorându-l prin exploatarea resurselor naturale
şi prin prelucrarea lor prin diverse tehnici, prin intensificarea traficului şi creşterea
demografică. În prezent, şi probabil şi în perspectivă industria rămâne sectorul economic cu
cea mai mare contribuţie la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi
şi lichizi eliminată în aer, apă şi sol. Astfel, colaborarea dintre politica industrială şi mediu
este şi va fi esenţială, pentru elaborarea unor măsuri care să aibă în vedere elemente şi
principii precum:
• prevenirea poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (Best
avaibles technics);
• reducerea cantităţii de deşeuri produse, valorificarea acestora, iar dacă acest lucru nu
este posibil tehnic sau economic, eliminarea acestora, astfel încât să se evite sau să se
reducă orice impact asupra mediului;
• utilizarea eficientă a energiei;
Un alt aspect al abordării obiectivului, vizează problema efectelor directe şi indirecte
pe care poluarea le generază în economie. În lipsa unui proprietar asupra factorilor de mediu
care să răspundă pentru modul în care este utilizat, apa, aerul etc., acestea sunt folosite în mod
necorespunzător. Esenţa externalităţilor, în practică şi în consum, constă în observaţia că nici
costurile şi nici avantajele, nu sunt reflectate în costurile pieţei şi astfel decizia
consumatorului sau a unităţii care creează externalităţi, nu ia în considerare efectul de
amploare al activităţii generatoare de costuri sociale precum poluarea mediului. Aspectele
menţionate şi alte elemente ale abordării obiectivului se găsesc, mai ales, în subcapitolele
1.1.,1.2.,1.3., ale tezei de doctorat.
OBIECTIVUL 2 : „Instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe”, a fost fixat
pentru a identifica măsura în care, în prezent, instituţiile de protecţia mediului sunt pregătite
să răspundă provocărilor actuale în domeniul protecţiei mediului şi s-a abordat, în special,
subcapitolele 3.1., şi 3.2. ale lucrării. La nivel naţional, primul departament de protecţia
mediului s-a format în decembrie 1989, ulterior au avut loc ample transformări în domeniul
admistrativ, astăzi funcţionarea instituţiilor din domeniul protecţiei mediului este reglementată
în principal de O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 265/2006, în care este stipulat „coordonarea, reglementarea şi
implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Medului, agenţiilor regionale şi
judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Biosferei Delta Dunării ”. Sistemul
relaţional instituţional în domeniul mediului, la nivel naţional, este redat sub formă tabelară,
(Tabelul 3.1. al lucrării).
Astfel, Ministerul Mediului şi Pădurilor este organul de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, direct responsabil pentru
iniţierea strategiilor naţionale de mediu şi crearea cadrului de implementare al acestora.
Misiunea Ministerului Mediului şi Pădurilor este de a elabora strategia Guvernului în
domeniul protecţiei mediului şi de a coordona aplicarea acesteia la nivel naţional, pentru
asigurarea unei dezvoltări durabile. Ministerul Mediului şi Pădurilor acţionează pentru a
proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaţiei actuale şi celor viitoare un
mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social. De asemenea, am
prezentat instituţiile de protecţia mediului la nivel internaţional şi atribuţiile ce le revin
6 Mehedinţi, S., Ethnos, Editura Terra, Focşani, 2008, pp. 11- 13
11

acestora (Tabelul 3.2. al lucrării), ca un ghid general, pentru toate ţările componente ale U.E.,
şi nu numai.
Rolul instituţiilor internaţionale, europene şi naţionale de protecţia mediului este
esenţial pentru implementarea programelor, proiectelor şi convenţiilor internaţionale în
domeniu. Cu toate acestea, timpul a dovedit că nu întotdeuana aceste convenţii, tratate şi-au
atins obiectivul urmărit ( un exemplu este dat de Protocolul de la Kyoto).
Stabilirea OBIECTIVULUI 3 : „Structuri actuale de control a poluării mediului -
realităţi şi cerinţe”, a avut ca motivaţie, identificarea stadiului actual al structurilor şi
funcţionării instituţiilor de control în domeniul protecţiei mediului faţă de cerinţele şi
necesităţile practice din domeniu, şi a fost tratat, în mod special, în subcapitolele 3.1., 3.2., şi
parţial, în subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale lucrării.
Astfel, conform prevederilor legale, Garda Naţională de Mediu (GNM) este autoritatea
de inspecţie şi control al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor. Misiunea Gărzii Naţionale de Mediu la nivelul
celor 8 Regiun,i ca şi a celor 41 de comisariate judeţene (CJ), este asigurarea implementării
şi aplicării legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de mediu.
Atribuţiile şi competenţele generale ale GNM sunt prezentate în anexa lucrării.
La nivel european, ca o consecinţă a dobândirii personalităţii juridice a Uniunii
Europene, începând din anul 2009, în fiecare din statele membre, Uniunea are cea mai largă
capacitate juridică, recunoscută persoanelor juridice de către legislaţiile interne. Domeniul
mediului, nu intră în competenţele exclusive ale Uniunii Europene, ci în cele partajate, între
Uniune şi statele membre. Drept urmare, competenţele Uniunii Europene, coexistă cu
politicile naţionale din acest domeniu. Cu toate acestea, politica unională prevalează asupra
celor naţionale, dar politicile naţionale pot reglementa aspecte în afara celor reglementate de
UE, dar,niciodată, împotriva acestora.
Funcţia de control asupra modului de punere în aplicare a dreptului Uniunii, este
exercitată de Comisia Europeană, denumită şi „gardian al tratatelor”. Comisia Europeană
are ca atribuţii respectarea tratatelor UE, asigură aplicarea lor, precum şi a măsurilor
adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii,
sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Gestionarea şi administrarea problemelor de mediu la nivel mondial a presupus o
guvernare globală, ecologică cu scopuri specifice şi modalităţi particulare de realizare. În sens
larg, acest rol este asumat la nivel global de structurile ONU şi implică, în special,
posibilitatea de a formula strategii sau de a iniţia procesul de reglementare internaţională.
Dintre instituţiile ONU, Adunarea Generală este cea mai implicată în dreptul internaţional al
mediului.
OBIECTIVUL 4: „Impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de
protecţia mediului ” a fost stabilit, pentru a contura rolul multiculturalismului în perceperea
şi tratarea problematicii de mediu şi implicaţiile acestuia în managementul instituţiilor de
protecţia mediului, aspecte abordate în subcapitolele 4.2., 4.2.1., 4.2.2. ale tezei de doctorat.
Obiectivele multiculturalismului se referă la înţelegerea rolului culturii naţionale în
abordarea managementului organizaţiilor, respectiv de a cunoaşte şi a înţelege una din
caracteristicile de bază ale societăţii contemporane, şi anume, diversitatea interculturală.
Atitudinea individului faţă de natură este sursa uneia dintre cele şapte dimensiuni
culturale elaborate de profesorul olandez Fons Trompenaars şi, implicit, a similarităţii şi
diferenţelor între culturi. 7 Există două extreme ale atitudinii omului faţă de natură:
7 Burduş, E., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998 şi în Management comparat
internaţional, Editura Economică, Bucureşti, 2004
12

• în unele culturi, se consideră că omul trebuie să controleze natura, să o domine, să
preia maximul de resurse din natură, să le folosească în circuitul economic, în ţări precum
Brazilia, China;
• în alte culturi, se consideră că, dimpotrivă, omul trebuie să se încadreze în legile
naturii şi să evolueze în armonie cu ea, exemplificat prin ţări precum Suedia, Japonia.
În ceea ce priveşte relaţia dintre cultura managerială şi mediul ambiant, în opinia
specialistului I.Mihuţ 8 , opinie pe care o susţinem fără rezerve, din păcate „... nu există
suficiente preocupări privind estimarea costului real, pe termen mediu şi lung, al
comportamentului antiecologic”.
OBIECTIVUL 5: „Implicaţii ale multiculturalismului şi managementului comparat
în managementul instituţiilor de protecţia mediului” a fost stabilit, pentru a contura
implicaţiile managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului.
Astfel, pe fondul expansiunii instituţiei managementului, pe măsură ce aceasta devine
indispensabilă la nivelul tuturor organizaţiilor, din ansamblul a ceea ce numim „ştiinţa
managementului”, se individualizează diverse “ramuri”, printre care se numără în prezent şi
managementul comparat. Am prezentat repere ale conceptului managementului comparat,
importanţa acestuia fiind subliniată în mod concis de reputatul specialist O. Nicolescu 9 , în
opinia căruia, „managementul comparat are un obiectiv pragmatic să favorizeze transferul
internaţional de know-how managerial, adică un posibil import de cunoştinţe de management
care să fie apoi aplicate de cei interesaţi (firme şi ţări/naţiuni)”. De asemenea, emblematică
este şi afirmaţia lui R. Farmer: „Importul de cunoştinţe de management poate fi mai
productiv decât importul de tehnologie”. În opinia reputatului specialist, pe de o parte
tehnologiile moderne importate pot fi utilizate necorespunzător dacă nivelul managementului
este scăzut, pe de altă parte, însuşirea celor mai noi cunoştinţe manageriale asigură un cadru
adecvat inovării şi creativităţii personalului, activităţilor legate de cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică, cu valabilitate şi aplicabilitate evidentă şi în managementul
instituţiilor de protecţia mediului.
Teza nu putea fi concepută, fundamentată şi realizată fără OBIECTIVUL 6 :„Rolul
managementului în lumea contemporană”. Abordarea acestui obiectiv s-a făcut pe tot
parcursul tezei de doctorat şi, cu elemente concrete, în subcapitolul 8.1.1.
Teoreticieni şi practicieni consideră în unanimitate că managementul este soluţia
pentru găsirea metodelor eficiente de obţinere a performanţelor, în orice organizaţie. În acest
context, cu riscul de a ne repeta, dorim să atragem atenţia asupra motto-ului tezei de doctorat,
şi anume: “Managementul este principala cale de creştere economică” şi „ nu există ţări
bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse”, opinii ale părintelui
managementului modern, P. Drucker, confirmate în totalitate de evoluţiile economiilor
naţionale şi economiei globale.
OBIECTIVUL 7: „Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia
mediului - realităţi şi cerinţe” a fost ales a pentru a identifica măsura în care, în prezent, atât
literatura de specialitate, cât şi practica de management a instituţiilor de protecţia mediului
este pregătită să implementeze şi să gestioneze un nou tip de management, al problematicii
globalizate de mediu şi să răspundă cerinţelor Aquis-ului comunitar de mediu. Analiza
gradului în care conceptele cu care operează acest subsistem al managementului constituie
punctul de pornire al oricărui demers ştiinţific. Obiectivul a fost urmărit pe tot parcursul tezei
de doctorat, însă, elemente concrete se regăsesc în subcapitolele 2.1., 2.2. şi 7.3.1.
Prin transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi
standarde privind mediul. Implementarea acestora reprezintă o SCHIMBARE radicală în
politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de
8 Mihuţ, I., Euromanagement, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.30-31
9 Nicolescu, O., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.30
13

abordare a problematicii în domeniul protecţiei mediului. Conceptul de conformare de mediu,
presupune următoarele: 10
transpunerea Aquis-ului comunitar de mediu în legislaţia românească
aplicarea, în sensul de realizare a prevederilor acestei legislaţii
urmărirea continuă a modului de aplicare a acestei legislaţii
Trebuie să ne pregătim pentru marile provocări viitoare: definirea unei viziuni
strategice pe termen lung referitoare la consumul şi producţia durabilă, adaptarea la
schimbările climatice inevitabile şi protejarea biodiversităţii, care pot reprezenta grave
ameninţări la adresa calităţii vieţii, a mediului natural şi a economiei, dacă nu sunt gestionate
corespunzător.
OBIECTIVUL 8: „Funcţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului” a
fost stabilit pornind de la certitudinea că exercitarea funcţiilor manageriale reprezintă esenţa
managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi că performanţele instituţiilor publice în
general şi cele ale instituţiilor de protecţia mediului în special, sunt o reflectare directă a
modului în care funcţiile managementului sunt exercitate de managerii publici, aleşi sau
numiţi în funcţii publice de conducere. Astfel, pe parcursul subcapitolului 8.1.3. al tezei de
doctorat, am semnalat importanţa pe care cele cinci funcţii ale managementului - previziune,
organizare, coordonare, antrenare şi control evaluare - o au în realizarea unui management
performant al instituţiei de protecţia mediului. Ele au ca fond conceptul funcţiilor
managementului general, dar se particularizează în domeniul protecţiei mediului cu activităţile
specifice ale acesteia. De asemenea, particularităţile sectorului public, influenţează
semnificativ conţinutul managementului public şi modul de exercitare a funcţiilor acestuia, în
instituţiile de protecţia mediului : 11
obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de
satisfacere a intereselor publice generale şi specifice,
exercitarea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie se face de către membri
ai corpului funcţionarilor publici şi reprezentanţi ai partidelor politice câştigătoare
în scrutinul electoral,
influenţa majoră a cadrului legislativ asupra conţinutului proceselor de
management şi de execuţie şi asupra unor componente importante ale sistemului
de management din instituţiile publice,
existenta unui cadru legislativ unic care precizează drepturile şi obligaţiile
funcţionarilor publici de carieră într-o ţară, indiferent de domeniul în care aceştia
activează, existenţa unei ierarhii bine determinate pentru funcţionarii publici
integraţi în sistemul carierei etc.
Firesc, nu am omis din analiza noastră nici neofuncţiile managementului, de care
trebuie să ţină seama şi managerii instituţiilor de protecţia mediului: evaluarea cunoştinţelor
accesibile firmei, previzionarea necesităţilor şi surselor de cunoştinţe, obţinerea cunoştinţelor
necesare firmei; gestionarea, utilizarea şi dezvoltarea cunoştinţelor; valorificarea
cunoştinţelor; protejarea cunoştinţelor organizaţiei.
Fixarea OBIECTIVULUI 9 : „Impactul crizei economico financiare mondiale
asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului”, este ancorată profund în
realitatea evidentă a zilelor noastre şi credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus.
Unda de şoc creată în urma recentei crize economice s-a făcut simţită peste tot în lume,
afectând sistemul economic la toate nivelurile. Tratarea obiectivului în subcapitolul 3.3. al
lucrării, arată că, urmare crizei economico financiare, sectorul public a trebuit să ia în
considerare schimbări structurale, disponibilizări, restricţionări legislative privind recrutarea şi
promovarea resurselor umane, lipsa fondurilor pentru instruiri periodice, toate pe fondul
10 Petrescu, I., Managementul mediului, Editura Expert, 2005, p. 260
11 Matei L., Servicii publice, Editura Economica, 2004, p.77-115
14

creşterii cerinţelor de performanţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu a funcţionarilor
publici, de creativitate, de loialitate. În opinia specialiştilor, opinie pa care o susţinem fără
rezerve, în contextual crizei economico – financiare, sistemul trebuie să dovedească
rezistenţă, competitivitate, adaptabilitate şi creativitate: 12
o rezistenţă – în sensul de a fi un sistem bine construit, cu cei mai buni
profesionişti selectaţi să constituie masa critică;
o competitivitate – sistemul trebuie să reţină oamenii cei mai buni şi să-i
absoarbă pe profesioniştii existenţi, indiferent de zona din administraţia publică
unde aceştia sunt angajaţi;
o adaptabilitate – starea naturală a lucrurilor este schimbarea, indiferent de
circumstanţe, dar mai ales în actualul context global;
o creativitate – chiar dacă administraţia publică apare acum ca un mediu steril,
restricţionat, aceasta nu înseamnă că nu poate adapta bunele practici din
sectorul privat, în speţă externalizarea recrutării forţei de muncă şi, respectiv, a
recrutării de talente.
Totodată, criza poate reprezenta o oportunitate de a „ecologiza” economia şi de a
pune bazele unei creşteri economice caracterizate de reducerea emisiilor de carbon şi de
utilizarea eficientă a resurselor, acestea conducând la beneficii ecologice şi economice.
Parte a II- a a tezei de doctorat: „Elemente conceptuale de bază, privind
managementul instituţiilor de protecţia mediului”, este dedicată tratării problematicii de
bază a managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi este fundamentată de 11
obiective, (obiectivele 10-20), abordate pe parcursul capitolelor 6,7,8,9 ale tezei de doctorat.
OBIECTIVUL 10: „Integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul
instituţiilor naţionale de protecţia mediului”, a fost stabilit pornind de la realitatea că
procesul integrării europene în domeniul protecţiei mediului, a fost şi este în continuare, un
proces complex, cu numeroase dificultăţi, ce a presupus schimbări radicale în politicile
naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în abordarea problematicii de
mediu în ansamblu. Toate aceste cerinţe, derivate din procesul integrării europene, au
condus la transformări esenţiale în managementului instituţiilor de mediu, cu impact deosebit
la nivelul componentelor managementului general, a proceselor, relaţiilor, sistemelor de
management ale acestor organizaţii. Aceste aspecte au fost abordate în subcapitolele 7.3.1.,
7.3.2., ale lucrării. Redăm, în continuare, doar câteva dintre ele:
Sistemul informaţional a cunoscut transformări esenţiale, prin crearea sistemului
de monitorizare a factorilor de mediu; baze de date on line; standardizarea datelor;
disponibilizarea informaţiei de mediu pe paginile web ale instituţiilor; conectare
intranet, internet; realizarea unui sistem propriu de comunicaţii; realizarea de softuri
unitare care să ducă la elaborarea de rapoarte, sinteze şi analize unitare. Toate
aceste noutăţi au generat beneficii dar şi dificultăţi, în special din cauza
caracterului precar al sistemului informatic existent şi a nivelului de cunoştinţe
privind operarea sistemului cât şi un flux informaţional fără precedent.
Sistemul organizaţional a fost restructurat în totalitate, prin înfiinţarea Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului, înfiinţarea celor 8 agenţii regionale şi 42
agenţii judeţene pentru protecţia mediului, subordonarea Gărzii Naţionale de
Mediu Ministerului Mediului. Toate aceste schimbări au condus la creşterea
numărului de personal, la necesitatea instruirii acestuia şi la dificultăţi create de
insuficienţa dotărilor necesare: spaţii, sistem informatic, etc., implementarea
fluxurilor informaţionale adaptate necesitaţilor de raportare către UE.
12 Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat,
http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf (accesat în mai 2011)
15

Sistemul decizional a cunoscut de asemenea ample transformări, primordial prin
noutatea procesului de luare a deciziilor în sfera protecţiei mediului, ce implică
consultarea publicului în luarea deciziilor, prevăzut prin ratificarea Convenţiei de
la Aarhus - Legea 86/2000 privind accesul publicului la luarea deciziei de mediu şi
accesul publicului la justiţie în probleme de mediu. O particularitate a deciziei de
mediu fiind justificarea acesteia, prin obligaţia de a preciza în actul emis
modalitatea în care s-a ţinut seama de observaţiile publicului şi cum s-au
soluţionat problemele pertinente formulate de acesta.
Sistemul metodologic s-a îmbogăţit prin sisteme, metode şi tehnici manageriale
inedite, precum evaluarea impactului asupra mediu, evaluarea strategică de
mediu, metoda evaluării ciclului de viaţă, etc., dar şi prin aplicarea adecvată a
arsenalului metodologic, existent, al managementului.
Una dintre provocarile majore în domeniul protecţiei mediului este şi va fi
asigurarea surselor de finanţare necesare acoperirii costurilor antrenate de implementarea
Acquis-ului comunitar de mediu până la sfârşitul anului 2018 (ultimul an acordat ca perioadă
de tranziţie pentru implementarea tuturor prevederilor aquis-ului comunitar de mediu), costuri
estimate la circa 29,3 miliarde Euro. 13
Fixarea OBIECTIVULUI 11 : „Implicaţii ale globalizării asupra managementului
organizaţiilor de protecţia mediului”, este motivată tot de actualitatea problematicii, a
formelor contemporane de manifestare a globalizării mediului şi necesitatea managementului
instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial, abordate în subcapitolul 7.3.3. al tezei de
doctorat.
Specialiştii 14 arată că formele actuale de degradare a mediului sunt mai globale decât
oricând în istoria umanităţii, astfel, conceptul bunurilor publice globale sugerează nevoia
pentru cooperare internaţională, într-o economie globalizată. O asigurare eficientă a acestor
bunuri necesită dezvoltarea şi implemetarea unor reguli acceptate la nivel internaţional,
precum şi o finanţare adecvată.
Strategia europeană de dezvoltarea durabilă prevede inclusiv exploatarea globalizării
(comerţul pentru dezvoltarea durabilă); gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de mediu
(inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi dezvoltarea
obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi biodiversităţii); o
mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea participării societăţii
civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale şi de mediu
mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile 15 , toate cu impact major în managementul
organizaţiilor de protecţia mediului
Definirea influenţelor globalizării asupra administraţiei publice se poate rezuma, în
opinia specialiştilor (Osborne, 2002), opinie la care subscriem, în următoarea afirmaţie:
Globalizarea tinde să promoveze elite. Într-un stat minimal, profesionalizarea administraţiei
publice devine obligatorie. În atare circumstanţe dezvoltarea talentelor şi a profesioniştilor
de calitate nu mai este un capriciu, ci o necesitate. 16
OBIECTIVUL 12 :„Impactul schimbării - trăsătură dominantă a secolului XXI- în
management”, s-a fixat având ca reper realitatea zilelor noastre. SCHIMBAREA, în opinia
specialiştilor 17 , accentuează reînnoirea, dar şi incertitudinea şi riscul, iar reînnoirea,
13 www.mmediu.ro. (accesat în iunie 2010)
14 Held, D.; McGrew, A. Goldblatt,D.; Perraton,J., Transformări globale, Editura Polirom, Iaşi, 2004
15 http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm (accesat în mai
2011)
16 Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat,
http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf (accesat în mai 2011)
17 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor
16

comprimarea incertitudinii şi gestiunea riscului, nu se pot face decât prin amplificarea
cunoaşterii.
Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării
este esenţial. „Managementul schimbării” caută să remodeleze gândirea managerilor de la
orientare pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip social,
ecologic. Aceste schimbări au un impact major asupra organizaţiilor şi asupra
managementului, aspect urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat şi, în mod special, în
subcapitolele 9.1 şi 9.2.
„Schimbările reprezintă oportunităţi sau ameninţări ” este dilema managerilor, care
trebuie abordată şi avută în vedere. Neprevăzutul poate fi o sursă pentru inovare.
OBIECTIVUL 13: „Conceptele actuale şi de perspectivă economia, organizaţia şi
managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de
protecţia mediului”, a fost impus de realitatea evidentă a zilelor noastre, şi anume
cunoştinţele, ele au devenit factor cheie în toate organizaţiile, indiferent de activitatea
desfăşurată. Astfel, în noul context, cunoştinţele au următoarele roluri sau funcţii
economice: 18 materie primă, factor de producţie, produs finit, capital, fără de care, noua
economie nu ar putea funcţiona.
Afirmarea organizaţiei bazate pe cunoştinţe, sustenabile, care, pe baza abordării
echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social, valorifică la nivel superior
cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le atrage, generează pentru
perioade îndelulngate eficienţă şi performanţă, validate pe piaţă şi recunoscute de societate 19 .
Asigurarea sustenabilităţii economiei bazate pe cunoştinţe, trebuie să fie fundamentată de
un consum şi producţie durabile, de bioeconomie.
Considerăm că implementarea la nivel naţional a strategiei de orientare a întregului sector
public spre societatea informaţională, 20 spre societatea bazată pe cunoaştere, (e-Guvernare) va
avea implicaţii, majore asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului, aşa cum
rezultă din obiectivele şi avantajele domeniului E-mediu, dintre care exemplificăm :
cultivarea sentimentului de responsabilitate faţă de mediul înconjurător şi natura din
România;
clarificarea cetăţeanului în ceea ce priveşte abordarea problemei de mediu la nivelul
administraţiei;
clarificarea modului de rezolvare a problemelor de mediu întâmpinate de cetăţean, prin
indicarea legislaţiei de mediu care reglementează rezolvarea acestora;
cunoaşterea posibilităţilor de formare a cetăţeanului prin accesarea directă a
informaţiilor furnizate de principalii factori cu responsabilităţi în problema mediului
înconjurător;
realizarea unui punct de acces la informaţii publice pentru găsirea unei rezolvări a
problemelor de mediu cu care se confruntă cetăţeanul;
reducerea riscurilor de poluare a apei, aerului şi solului;
creşterea calităţii actului decizional în gestionarea situaţiilor de criză;
întărirea cooperării interinstituţionale şi o mai bună participare a publicului în cazul
managementului evenimentelor externe;
creşterea capacităţii instituţionale şi păstrarea ,,memoriei tehnico-administrative" a
instituţiilor implicate în managementul apelor şi protecţia mediului în general;
18 Nicolescu O., Nicolescu L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, p. 36
19 Nicolescu, O.,Nicolescu, L., 2005. Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura
Economică, Bucureşti, p. 107
20 Guvernul României, Strategia naţională ,,e-România"2010-2013, şi Hotărârea nr. 195 din 9 martie 2010,
privind aprobarea Strategiei naţionale ,,e-România"
17

Actualul context european şi mondial impune României necesitatea stringentă de
creştere a competitivităţii economiei. Trecerea la societatea, economia, organizaţia şi
managementul bazate pe cunoştinţe şi dezvoltarea lor, depind, în contextul actual din ţara
noastră de: crearea de noi cunoştinţe prin cercetare ştiinţifică; transmiterea acestora prin
educaţie şi formare; utilizarea cunoştinţelor în procese industriale şi în servicii, de fapt
transformarea cunoaşterii în inovaţie pentru dezvoltare, o administraţie publică care să
promoveze şi susţină aceste transformări. Însă, considerăm că, toate acestea trebuie să se facă
în concordanţă deplină cu legile naturii, cu un consum şi produse durabile, ecoinovaţii,
organizaţii eficiente din punct de vedere economic şi ecologic. Toate aceste aspecte, sunt
tratate în subcapitolele 9.3. , 9.4., 9.5. ale tezei de doctorat.
Alegerea OBIECTIVULUI 14:„Specificitatea managementului instituţiilor de
protecţia mediului”, credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus, decât o logică
firească a abordării problematicii analizate. Astfel, tratarea obiectivului s-a realizat, pornind
de la obiectul Managementului general, componentele sale generale şi cele ale sistemului de
management al organizaţiei, funcţiile Managementului general şi funcţiunile organizaţiei,
toate, particularizate la specificul managementului instituţiilor publice, şi anume, cele de
protecţia mediului, singura abordare ştiinţifică în opinia specialiştilor. 21
Scopul general al managementului mediului, în opinia specialistului I. Petrescu 22 ,
opinie pe care o susţinem în totalitate, constă în coexistenţa armonioasă a factorului uman,
societăţii şi naturii, în condiţiile satisfacerii nevoilor vitale ale generaţiilor prezente, fără a
prejudicia viitorul. Tratarea obiectivului s-a făcut pe tot parcursul tezei de doctorat şi, cu
elemente concrete, în capitolul 8, respectiv subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale acesteia.
OBIECTIVUL 15: „Date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului” a fost
fixat din necesitatea unei analize a măsurilor de combatere a poluării mediului, cuprinse în
politica de mediu statală. Îndeplinirea obiectivelor politicii de mediu necesită
fundamentarea, elaborarea şi aplicarea unor instrumente prin care să se stimuleze
preocupările agenţilor economici şi a autorităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea
acolo unde este posibil, a fenomenelor de poluare şi a daunelor ecologice. Se poate vorbi de
trei tipuri de instrumente ale politicii de mediu: legislative, tehnice (standarde, norme, etc.) şi
instrumente economico – financiare. Instrumentele economico – financiare au fost tratate pe
larg, pe parcursul subcapitolelor 6.2., respectiv 6.2.1., 6.2.2., 6.2.3. şi 6.2.4. ale lucrării.
Astfel, am abordat principalele instrumente economice (incitaţii economice) – taxele de
mediu, implementate la nivel naţional, în principal, prin Legea Fondului pentru Mediu,
permisele de poluare - certificate de emisii de gaze cu efect de seră şi instrumente financiare
Programul LIFE+, Fondul de coeziune, concepute pentru a motiva poluatorii să reducă
riscurile pe care le produc activităţile, procesele sau produsele lor asupra sănătăţii şi mediului.
OBIECTIVUL 16 : „Metodologii de inspecţie - realităţi şi cerinţe”.
Alegerea acestui obiectiv, este motivată de necesitatea de a identifica măsura în care,
în prezent, metodologia de control aplicată de către instituţiile abilitate de protecţia
mediului, răspunde cerinţelor actuale din domeniu. Astfel, abordarea obiectivului în
subcapitolele 8.2., respectiv, 8.4.1., 8.4.2. ale tezei de doctorat, a debutat cu prezentarea
unor elemente de specificitate a instituţiei principale de control din domeniu, Garda Naţională
de Mediu, corp specializat de control şi inspecţie, responsabil cu asigurarea implementării
efective a politicii de mediu. De asemenea, am prezentat şi analizat tipologia inspecţiei de
mediu (inspecţii planificate şi neplanificate), etapele şi metodologia realizării acesteia.
Specificitatea inspecţiei de mediu este dată de activităţile componente: verificarea
conformării obiectivelor controlate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului; verificarea
21 Bogdan, I. (coord.), Managementul afacerilor internaţionale, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu,
2007
22 Petrescu, I. Managementul mediului, Editura Expert, 2005, pp. 54-55
18

conformării obiectivelor controlate cu prevederile din actele de reglementare; urmărirea
impactului asupra mediului a obiectivelor controlate, care poate determina inspecţii viitoare,
inclusiv la emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare, sau
aplicarea de sancţiuni, după caz. Activitatea de inspecţie în domeniul protecţiei mediului
trebuie să ţină seama de Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspecţie în
statele membre ale Uniunii Europene 23 .
OBIECTIVUL 17 :“Soluţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe”, a
fost fixat plecând de la premisa următoare: cunoaşterea rezultatelor organizaţiei în domeniul
protecţiei mediului, printr-un control eficient, constituie o condiţie esenţială, pentru un
management performant.
Constatările activităţii de inspecţie şi control de mediu sunt consemnate în Raportul
de inspecţie în cazul controalelor planificate, sau în Nota de constatare în cazul controalelor
neplanificate. Rezultatele activităţii de inspecţie şi control de mediu pot fi reprezentate de:
• Sancţiuni contravenţionale principale :
- impunerea unor măsuri de remediere, urmare abaterilor grave constate şi sancţionarea
contravenţională prin amendă contravenţională (amenda contravenţională are caracter
administrativ, limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000 lei, iar limita maximă
nu poate depăşi 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă).
- impunerea unor măsuri de remediere, urmare constatării unor abateri cu nivel de gravitate
redus şi sancţionarea contravenţională prin avertisment (având un caracter preventiv);
• Sancţiunile contravenţionale complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite
sau rezultate din contravenţii; suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; închiderea unităţii; blocarea contului bancar;
suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite
operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea
lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.
De asemenea, trebuie să se ţină seama ca sancţiunea stabilită să fie proporţională cu
gradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunea însă, nu este scopul managementului
instituţiilor de control în domeniul protecţiei mediului, ci soluţionarea problemei
constatate, întrucât, problema vizează oamenii, iar sancţiunea trebuie să vizeze acest lucru,
şi, să ţintească exclusiv către acest scop, altfel, sancţiunea respectivă nu are nici o raţiune
sau finalitate. Obiectivul a fost abordat în special, în subcapitolul 8.4.2. al tezei de doctorat.
Alegerea OBIECTIVULUI 18 : „ Resursele umane şi rolul lor în instituţiile de
protecţia mediului”, credem noi, nu are nevoie de nici o justificare, deoarece, este unanim
recunoscut că resursa umană este elementul creator al activităţii din cadrul organizaţiilor,
aceasta influenţând într-o manieră decisivă eficienţa celorlalte resurse: financiare, materiale
şi informaţionale. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de
conducere, soluţii organizatorice etc. este apanajul exlusiv al omului. Rolul şi
particularităţile resurselor umane în organizaţii, au constituit în ultimii ani obiectul a
numeroase studii, care au adus în atenţia managerilor faptul că resursele umane sunt
principalele resurse strategice ale organizaţiilor. Abordarea obiectivului în principal în
subcapitolul 8.3. al tezei de doctorat, semnalează faptul că, performanţa administraţiei
publice în general şi a instituţiilor de protecţia mediului, în special, depind în mare măsură
de competenţa şi profesionalismul resurselor umane, de felul în care personalul concepe
misiunea şi obiectivele instituţiei, de măsura în care îşi asumă responsabilitatea pentru
consecinţele activităţii lor, de felul în care conlucrează cu cetăţenii.
23 Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspectie in statele membre ale Uniunii Europene
,publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene, nr. L118/41 din 27 aprilie 2001
19

OBIECTIVUL 19 : „Sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor” s-a abordat
în subcapitolul 8.3.1.al tezei de doctorat, şi s-a fixat, plecând de la recunoaşterea unanimă a
faptului că, eficienţa serviciilor publice din administraţie este determinată atât de resursele
materiale şi financiare de care dispune, cât mai ales de potenţialul său uman. Astfel, un sistem
administrativ care dispune de mijloace materiale şi financiare, legi administrative, nu-şi poate
îndeplini funcţiile, fără funcţionari publici bine pregătiţi profesional şi managerial.
Specialiştii 24 apreciază că, „dezvoltarea resurselor umane reprezintă procesul de pregătire a
angajaţilor în vederea maximizării performanţelor şi satisfacţiei acestora în cadrul
organizaţiei”, iar părintele managementului modern P. Drucker, în lucrarea sa „The Practice
of Management", arată că „omul e singura resursă aflată la dispoziţia omului care poate fi
dezvoltată", iar „oamenii trebuie consideraţi ca resurse... managerii şi muncitorii reprezintă
împreună resursele umane ale unei organizaţii”. Sunt premisele de la care am pornit în
tratarea acestui obiectiv, esenţial în realizarea unui management performant al organizaţiilor
de protecţia mediului.
În fixarea OBIECTIVULUI 20: „Elemente de modelare şi stimulare a personalului”,
am plecat de la constatarea personală, şi nu numai, că una din principalele cauze, pentru
disfuncţionalităţile sistemului administrativ din România, o reprezintă precaritatea politicilor
de personal şi lipsa stimulării funcţionarilor publici pentru o mai bună implicare în realizarea
obiectivelor organizaţiei. În tratarea obiectivului (subcapitolul 8.3.2. al lucrării), am arătat că,
deşi cheia utilizării performante a tuturor resurselor organizaţionale şi gradul de realizare al
interesului public sunt asigurate de un personal performant şi motivat, rigiditatea sistemului
de motivare din sectorul public din ţara noastră limitează semnificativ stimularea iniţiativei,
creativităţii şi performanţei funcţionarilor publici. 25 Dacă în domeniul organizaţiilor
economice, politica de personal este direct operaţionalizată de manageri, în domeniul
administraţiei publice există legi, reguli şi regulamente privind elementele de modelare şi
stimulare a personalului, care, mai degrabă pun accentul pe uniformizare decât pe flexibilitate.
Potrivit opiniilor celor mai mari şi mulţi specialişti în management, resursele umane,
reprezintă, principala resursă strategică a oricărei organizaţii, iar în resursele umane se fac
cele mai importante investiţii strategice, de către organizaţii, dar şi cele mai riscante. Ca
urmare, aceeaşi specialişti, atrag atenţia că ar fi urgent necesare două subsiteme ale
managementului: „managementul motivării” personalului şi „managementul carierei”.
În vederea validării conceptelor teoretico-metodologice utilizate în introducere, partea
I-a şi partea a II-a a tezei de doctorat, am conceput Partea a-III-a intitulată Cercetare
stiinţifică selectivă privind managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul
integrării europene şi globalizării : realităţi şi cerinţe, care nu este doar o parte
complementară a tezei, ci una de fond, având menirea să asigure şi mai multă credibilitate
întregii teze, fiind tratată ca atare. Cercetarea ştiinţifică selectivă realizată, a avut obiectivul să
susţină conceptele teoretico – metodologice şi să contureze realităţile existente în domeniul
instituţiilor de protecţia mediului.
Această parte a lucrării s-a încheiat cu un capitol cuprinzător: „Concluziile
cercetării”, care au fost duse la locul pentru care au fost create, în elementele de structură ale
tezei de doctorat şi s-au folosit la validarea lor, aşa cum am arătat.
Alegerea modalităţii optime de cercetare prin care să susţinem cele prezentate, nu a
fost simplă. Am pornit însă de la ideea că o cercetare ştiinţifică selectivă este recomandată,
ţinând cont de complexitatea problemelor abordate, un alt tip de cercetare presupunând
eforturi de organizare şi realizare mult mai mari, fără a exista certitudinea obţinerii unor
informaţii care să acopere mai bine aspectele prezentate pe parcursul tezei de doctorat, în
24 Myers, W., Human Resources Management, Principles and Practice, Commerce Clearing House, inc 1980,
p. 874
25 Androniceanu,A., Noutăţi în managementul public, Editura Universitară, Bucureşti, 2005 p. 255
20

condiţiile în care, obiectivul nostru a fost reflectarea realităţii pentru a putea anticipa viitorul,
pentru a formula concluzii şi soluţii viabile şi pertinente, dar mai ales realităţile existente şi
cerinţele care se conturează.
Astfel, sub îndrumarea valoroasă a conducătorilor ştiinţifici, am ales, şi definitivat o
colectivitate de cercetare elevată, compusă din: cadre didactice universitare, doctoranzi în
management, manageri din instituţii de protecţia mediului şi din organizaţii economice şi
specialişti în domeniul protecţiei mediului. Cercetarea ştiinţifică a fost realizată pe un eşantion
de 200 de respondenţi, utilizându-se un set de 15 întrebări deschise, închise şi mixte, iar
rezultatele au fost reprezentate sub formă de grafice.
Realizarea cercetării ştiinţifice selective a avut, deci, ca scop, conturarea realităţilor şi
cerinţelor actuale şi de perspectivă ale managementului instituţiilor de protecţia mediului, în
condiţiile evoluţiilor contemporane, abordând, în special problemele de fond, şi anume:
aspectele metodologice privind cercetarea efectuată;
tratarea şi interpretarea rezultatelor cercetării ştiinţifice selective;
fundamentarea conceptelor teoretico – metodologice prin cercetarea ştiinţifică
selectivă efectuată.
Din aspectele introductive generale prezentate sintetic, considerăm că rezultă, structurarea de
ansamblu a tezei de doctorat pe cele două componente distincte, dar complementare:
partea de fundamentare teoretică a conceptelor pe baza bibliografiei studiate;
partea practică, constând în cercetarea ştiinţifică selectivă, la care am făcut referire în
paragrafele anterioare şi care are la rândul ei următoarele componente distincte:
stadiul actual a managementului instituţiilor de protecţia mediului
mutaţiile previzibile în managementul instituţiilor de protecţia mediului
din perspectiva globalizării, integrării europene, schimbării, trecerii la
economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe.
Partea a IV-a: „Sinteza concluziilor, opiniilor şi contribuţiilor personale”, cuprinde
esenţa tezei, reprezentând finalitatea întregii cercetări ştiinţifice documentare şi a cercetării
ştiinţifice selective pentru elaborarea tezei de doctorat.
Facem precizarea că teza de doctorat s-a elaborat pe baza unui material documentar
amplu, dificil de sistematizat şi de concentrat în limitele rezonabile ale spaţiului tipografic al
lucrării. Demersul întreprins a impus o metodologie a cercetării variată, care a vizat în
principal:
• studiul unei bibliografii generale şi de specialitate privind situaţia teoretică şi practică,
realizat în vederea asimilării şi aprofundării cunoştinţelor necesare unei fundamentări
ştiinţifice a lucrării;
• recurgerea la analiza general - particular sau particular - general în elaborarea şi
fundamentarea conceptelor şi înţelegerea şi operaţionalizarea fenomenelor studiate;
• realizarea unei cercetări ştiinţifice adecvate, prin care s-a urmărit aprofundarea
anumitor aspecte prezentate mai sus, din punct de vedere al situaţiei concrete.
Datorită complexităţii şi dinamicii problematicii abordate, nu putem avea pretenţia că
abordarea noastra a soluţionat sau epuizat problematica în totalitatea ei, ci, mai degrabă, a
deschis drumul pentru studii mai complexe, deci, pentru continuarea cercetării ştiinţifice pe un
plan mai larg, impus de situaţia actuală a problematicii de mediu în managementul
instituţiilor de protecţia mediului din România.
21

Concluzii finale
Aşa cum am arătat în prima parte a rezumatului tezei de doctorat, întreaga lucrare a
fost concepută şi structurată pe baza a 21 de obiective (jaloane), probleme.
Motivarea alegerii fiecărui obiectiv şi modul de soluţionare în lucrare, au fost
explicitate în consideraţiile introductive şi în structurile tezei de doctorat.
Prin tratarea teoretică şi practică a acestor obiective, s-au conturat concluziile, opiniile
şi soluţiile redactate la finalul fiecărei părţi a tezei de doctorat, precum şi concluziile, opiniile
şi soluţiile finale, din sinteza acestora.
Partea I a tezei de doctorat, cu denumire „Prevenirea şi combaterea poluării
mediului – raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului şi gestionarea acestui
fenomen”, a fost concepută şi structurată pentru a soluţiona conceptual şi pragmatic cele
nouă obiective menţionate.
Urmare abordării obiectivelor menţionate, s-au conturat, în esenţă, următoarele
concluzii, opinii şi soluţii:
Operaţionalizarea OBIECTIVULUI 1: „Conceptul de poluare a mediului, opinii
actuale şi de perspectivă în domeniu”, a condus la concluzia fundamentală, că una din marile
probleme cu care se confruntă astăzi omenirea, este poluarea mediului înconjurător. Poluarea
prezintă o multitudine de aspecte regionale, naţionale şi globale, dependente de stadiul de
dezvoltare economică şi socială, pentru că mediul nu este afectat doar de efectele dezvoltării
"excesive", ci şi de cele ale subdezvoltării.
De asemenea, am arătat că problemele contemporane de mediu, mai cu seamă
poluarea, nu depinde de granițele statale. Exemplul poluării aerului pe plan global, arată clar
că orice încercare a unui stat de a-și păstra mediul curat, este sortită eșecului dacă celelalte
state nu cooperează și nu sunt pregătite să facă un efort în acest sens.
Având în vedere impactul industriei asupra tuturor factorilor de mediu, prin afectarea
calităţii aerului, apelor, solului, generarea deşeurilor de diverse tipuri şi prin utilizarea
resurselor naturale şi a energiei, am demonstrat necesitatea unei reglementări şi a unui
control mai riguros al sectoarelor industriale, astfel încât, să se iniţieze măsuri unitare de
prevenire, combatere şi control al poluării la nivel global, precum şi uniformizarea
concentraţiilor maxime admise de poluanţi.
De asemenea, am concluzionat că, deşi au fost realizate progrese privind
îmbunătăţirea calităţii mediului şi reducerea consecinţelor poluării asupra sănătăţii umane,
rămân încă multe ameninţări la adresa umanităţii. Aşa cum se semnalează în Raportul
Agenției Europene de Mediu 26 „unitatea predominantă pentru bunăstarea materială a jucat
un rol major în tulburările biologice şi ecologice de astăzi. Conservarea şi extinderea
beneficiilor oferite de mediul înconjurător pentru sănătatea umană şi bunăstare va necesita
un efort continuu pentru a îmbunătăţi calitatea mediului. Mai mult, aceste eforturi trebuie să
fie completate cu alte măsuri, inclusiv schimbări semnificative în stilul de viaţă şi
comportamentul uman, precum şi a structurilor de consum.”
Din tratarea OBIECTIVULUI 2: „Instituţii de protecţia mediului - realităţi şi
cerinţe”, rezultă concluzia fundamentală că problemele grave, ameninţările la adresa
umanităţii, generate de poluarea mediului nu pot fi rezolvate eficient decât prin solidarizarea
naţiunilor, prin obiective şi acţiuni comune ale instituţiilor de protecţia mediului, mondiale,
europene şi naţionale. De asemenea, am concluzionat că deşi în domeniul protecţiei mediului
există un număr mare de organizaţii globale, regionale, naţionale, care protejează, analizează
26 Agenţia Europeană de Mediu, Mediul European – Starea şi Perspectiva 2010: Sinteză, Agenţia Europeană
de Mediu, Copenhaga, 2010
22

şi monitorizează mediul, încă nu s-au găsit soluţii pentru problemele globale de mediu,
precum, schimbările climatice, degradarea biodiversităţii, deşertificarea, etc., care rămân
adevărate ameninţări la adresa omenirii.
Urmare tratării OBIECTIVULUI 3: „Structuri actuale de control al poluării
mediului - realităţi şi cerinţe”, am motivat necesitatea reformei instituţiilor actuale şi crearea
unei singure structuri mondiale de control al poluării mediului. De asemenea, am
concluzionat că perfecţionarea stucturilor instituţiilor actuale de control al poluării mediului,
creşterea eficienţei şi a capacităţii de intervenţie ale acestora este umbrită de insuficienţa
resurselor financiare. Arătăm, cu riscul de a ne repeta, că subfinanţarea acestor instituţii
reprezintă o gravă eroare, deoarece funcţionarea în condiţii de eficienţă a acestor instituţii,
reprezintă un factor decisiv în prevenirea şi controlul poluării mediului.
Urmare abordării următoarelor două OBIECTIVE (4 şi 5): „Impactul
multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului”, respectiv
„Implicaţii ale multiculturalismului şi managementului comparat în managementul
instituţiilor de protecţia mediului”, am concluzionat că, mediul din care provin managerii
îşi pune amprenta asupra modului de gândire al acestora şi, în consecinţă, aceştia acţionează
în conformitate cu valorile şi normele învăţate, inclusiv valori şi norme ecologice, ceea ce
confirmă pe deplin afirmaţia lui Hofstede: „cultura se învaţă nu se moşteneşte, ea provine
dintr-un mediu social al individului, nu din genele acestuia” .
Ca o concluzie generală a celor două obiective, menţionăm că practicile europene,
americane sau nipone de mediu prezintă particularităţi, atât pozitive cât şi negative, însă,
decidenţii instituţiilor de protecţia mediului trebuie să acţioneze, potrivit principiului 27 : „ceea
ce este bun şi agreat într-un anumit model naţional trebuie menţinut şi generalizat prin
adaptare la ceilalţi, iar ceea ce este neviabil şi păgubos trebuie să dispară treptat”, fără a
exclude diversitatea.
Din tratarea OBIECTIVUL 6 :„Rolul managementului în lumea contemporană”, s-
a conturat concluzia potrivit căreia, orice construcţie conceptuală şi pragmatică, realizată,
dacă nu este utilă în management, nu are finalitatea scontată şi, viceversa, dacă
managementul nu se sprijină pe asemenea cercetări, stagnează, neglijează esenţa sa – omul.
Am concluzionat de asemenea, că neluarea în seamă a opiniilor unor personalităţi de
notorietate ale lumii contemporane în management, constituie o gravă eroare, un real risc de
eșec al oricărei lucrări.
Din tratarea OBIECTIVULUI 7: „Stadiul actual al managementului instituţiilor de
protecţia mediului - realităţi şi cerinţe”, am concluzionat că, cerinţele integrării europene
rămân în continuare provocări majore pentru managementul instituţiilor de protecţia mediului,
la nivel naţional. Implementarea şi aplicarea legislaţiei de mediu a Uniunii Europene se
evidenţiază atât prin efecte benefice asupra factorilor de mediu ( reducerea emisiilor de SO2,
NOx în aer, a fosforului în apă, determinând îmbunătăţirea calităţii apei, aerului şi solului),
cât şi prin efortul continuu al instituțiilor de protecţia mediului şi al organizaţiilor economice
de adaptare la cerinţele comunitare de mediu.
Din păcate, aceste realizări sunt departe de a rezolva problemele generate de poluare,
în condiţiile în care, populaţia este expusă în continuare concentraţiilor de noxe emise în apă,
aer, sol, aşa cum am arătat în tratarea obiectivului. Cu toate progresele înregistrate, industria
continuă să aibă o însemnată contribuţie la poluarea mediului. Dezvoltarea activităţilor din
domeniul transporturilor, folosirea combustibililor fosili în sectorul energetic, practicarea unei
agriculturi intensive, cu impact negativ asupra apei şi solului, neimplicarea factorilor de
decizie, precum şi needucarea populaţiei în spiritul protejării mediului, împieteză obţinerea de
efecte pozitive în protecția mediului înconjurător.
27 Herciu,M., Management comparat, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007, p.99
23

Alinierea standardelor naţionale la cele europene pune probleme mai ales în ceea ce
priveşte metodele, concepţiile, relaţiile şi structurile instituţionale. Conformarea cu
standardele europene rămâne, în continuare, problema cheie în ceea ce priveşte protecția
mediului.
La nivelul Uniunii Europene, deşi sunt progrese remarcabile, aşa cum arată
concluziile Raportului general privind activitatea Uniunii Europene 28 (U.E. a jucat rolul de
pionier în asigurarea securității aprovizionării cu energie în Europa, a introdus prima schemă
majoră din lume de comercializare a certificatelor de emisii), mai rămân probleme încă
nesoluţionate la nivel global, precum stoparea pierderii biodiversităţii sau combaterea
schimbărilor climatice, ameninţări care necesită un management adecvat al instituţiilor de
protecţia mediului.
Considerăm că este nevoie de o reformă a instituțiilor de protecția mediului la nivel
global, un management adecvat al organismelor internaţionale şi statale din domeniu, care
să răspundă provocărilor lumii contemporane, și anume: schimbarea, globalizarea
afacerilor, globalizarea problematicii de mediu, criza economico-financiară mondială și,
totodată, cerințelor societății civile.
Abordarea OBIECTIVULUI 8: „Funcţiile mangementului instituţiilor de protecţia
mediului” ne-a confirmat concluzia că funcţiile generale ale managementului, corespund şi
funcţiilor managementului public, se regăsesc şi sunt exercitate în toate instituţiile din
domeniul protecţiei mediului. Subliniem opinia specialiştilor, cu valabilitate şi în
managementul instituţiilor de protecţia mediului, şi aume, funcţionalitatea managementului
public e determinată de modul în care funcţionarii publici înţeleg să exercite cele cinci funcţii
manageriale şi e condiţionată de abilităţile lor manageriale manifestate cu ocazia exercitării
acestor funcţii în cadrul proceselor de management. 29
Operaționalizarea OBIECTIVUL 9 :„Impactul crizei economico financiare mondiale
asupra managementului instistuțiilor de protecția mediului”, conduce la concluzia de fond
a lucrării, și anume, criza economico- financiară, deși amplifică și complică problematica de
mediu la nivel global, nu anulează în nici un fel opiniile savanţilor, privind necesitatea şi
rolul managementului în lumea contemporană.
Considerăm că este cea mai gravă eroare, posibilă, ca instituţiile de protecția mediului,
atât de importante pentru viitorul omenirii să fie neglijate, subfinanţate. Este evident că
această problematică ţine nemijlocit de managementul organizaţiilor mondiale, regionale şi
naţionale, de managementul statal şi, nu în ultimul rând, de managementul fiecărei
organizaţii.
Partea a II a, a tezei de de doctorat, „Elemente conceptuale de bază, privind
managementul instituţiilor de protecţia mediului”, a fost construită conceptual și pragmatic
în baza a 11 obiective, și vizează, specificitatea managementului instituţiilor de protecţia
mediului. Ca urmare, în structura acestei părţi, s-au materializat cerinţele următoarelor
11 obiective, redate mai jos.
Urmare abordării OBIECTIVULUI 10: „Integrarea europeană şi implicaţiile ei în
managementul instituţiilor naţionale de protecţia mediului”, am ajuns la concluzia că, prin
amploarea schimbărilor la care au fost supuse instituțiile de protecția mediului, în scopul
adaptării la cerinţele europene (o adevărată transformare a sistemului şi a managementului
acestuia), se poate spune că acestea sunt de nerecunoscut, atât din punct de vedere al
eficienţei şi calităţii, cât şi al dimensiunii, faţă de acum un deceniu. Dacă din punct de vedere
al politicii în domeniu, se poate spune că a fost dictată de exigenţele europene, punerea ei în
practică, a presupus eforturi considerabile din partea întregului personal.
28 http://europa.eu/generalreport/ro/2010/index.html (accesat în ianuarie 2011)
29 Androniceanu, A., Noutăţi în Managemntul Public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, www.
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.aspid=cap1 (accesat în martie 2009)
24

Îndeplinirea angajamentelor luate, în ceea ce priveşte implementarea cerinţelor
specifice pe domenii, la termenele stabilite, cu sau fără perioade de tranziţie, după caz, vor fi
confirmate mai cu seamă, prin nedeclanşarea de către Comisia Europeană a procedurilor de
încălcare a legislaţiei de mediu – procedura de „infringement”, ceea ce va dovedi eficienţa şi
conformarea activităţii instituţiilor din domeniul protecţiei mediului.
Urmare abordării OBIECTIVULUI 11: „Implicaţii ale globalizării asupra
managementului organizaţiilor de protecţia mediului”, am concluzionat că globalizarea este
un factor pozitiv, dar şi de risc în acelaşi timp, în faţa dezvoltării durabile.
Astfel, preluând opinia unui specialist, concluzia de ansamblu privind obiectivul
analizat, este că „Globalizarea nu este nici bună, nici rea” 30 .
În contextul specificității instituțiilor publice, este evidentă necesitatea ralierii la
cerinţele de integrare în structurile europene şi de globalizare, manifestate la nivel mondial, cu
accent pe cerinţele de luptă anticorupţie şi respectare a interesului cetăţeanului, a interesului
public, ca obiectiv prioritar al administraţiei publice, cu valabilitate şi în instituţiile de
protecţia mediului.
Opinăm că, echilibrul între globalizare şi mediu, se poate asigura prin reforma
instituţională internaţională, solidarizarea instituțiilor mondiale din domeniu, promovarea
responsabilității comune, prin implicarea societății civile și a mediului de afaceri în
gestionarea provocărilor globale de mediu, o conduită de afaceri responsabilă - crucială
pentru construirea încrederii în economia de piaţă, deschiderea comercială şi globalizare.
Totodată, semnalăm rolul determinant al managementului statal în gestionarea acestor
fenomene, pentru a beneficia de potenţialul globalizării şi pentru a minimiza ameninţările
asupra degradării mediului, prin îmbunătățirea planificării, a cunoștiințelor şi a capacității
de acțiune în domeniul protecţiei mediului.
Utilitatea OBIECTIVUL 12: „Impactul schimbării - trăsătură dominantă a secolului
XXI- în management” a fost, şi mai pronunţată, ducându-ne la concluzia, că schimbarea
vizează toate organizaţiile, indiferent de tipologia lor, deci şi instituţiile publice. Am arătat că
toate sunt sisteme în schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management.
Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă. Este pe deplin intemeiată
opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile
nonprofit, întrucât acestea nu au instrumentul-profit şi, respectiv valoarea, pentru
autoreglare. 31 De asemenea, o altă concluzie de fond este că, fără a aborda în cercetarea
ştiinţifică schimbarea și mutaţiile previzibile în organizaţia viitorului şi impactul lor în
managementul organizaţiei, nu aveam baza necesară pentru a asigura actualitatea,
originalitatea şi perspectiva tezei de doctorat.
In concluziile tratării OBIECTIVULUI 13: „Conceptele actuale şi de persectivă
economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în
managementul instituţiilor de protecţia mediului” aratăm, că şansa generaţiilor actuale şi
viitoare izvorăşte din revoluţia cunştinţelor, iar bogăţia ei va fi determinată de modul în care
vor fi acumulate şi valorificate în practică. Astfel, performanţa cunoştinţelor este indisolubil
legată de managementul performant al cunoaşterii, de abilitatea de a exploata oportunităţile
create de cunoştinţele acumulate.
România, în angajarea ei pe calea dezvoltării durabile, nu se va putea sustrage noului
tip organizaţional, propriu societăţii bazate pe cunoaştere. Chiar dacă nivelul de dezvoltare ne
poziţionează încă departe de ţările avansate economic, mediul organizaţional românesc nu
poate face excepţie de la orientarea globală a societăţii contemporane către cunoştinţe şi
tehnologii avansate, ecoinovare, care să constituie fundamentul unei organizaţii competitive şi
sustenabile.
30 Stiglitz J.E.,Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
31 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor
25

Subscriem opiniei specialiştilor, privind noul tip de firmă – bazată pe
cunoştinţe – care trebuie să fie o firmă sustenabilă. Aceasta este definită ca „ acea firmă
care, pe baza unei abordări echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social,
valorifică la un nivel superior cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le
atrage, generând pentru perioade îndelungate, de zeci de ani, eficienţă şi performanţe
multidimensionale, validate de piaţă şi recunoscute de societate.” 32
Managementul bazat pe cunoștințe promovează o nouă calitate, o nouă performanță,
care trebuie să se regăsească și în managementul instituțiilor de protecția mediului. Trebuie,
de exemplu, să contribuim la crearea și implementarea controlului în domeniul mediului,
bazat pe cunoștințe. Acest nou tip de control trebuie să răspundă provocărilor globalizării în
toate domeniile, mai cu seamă a problematicii de mediu. Astfel, acest nou segment al
managementului bazat pe cunoștințe, cere un sistem performant de control, reconfigurat și
reformat din temelii, noi tipuri și metode eficiente de control în domeniul protecţiei mediului.
În contextul managementului economiei şi organizaţiei viitorului, organizaţie care
învaţă, controlul în domeniul protecţiei mediului, are rolul de a asigura autoreglarea
sistemului organizaţiei, în concordanţă cu evoluţia fenomenelor contemporane şi misiunea
organizaţiei.
Urmare abordării OBIECTIVULUI 14 : „Specificitatea managementului instituţiilor
de protecţia mediului”, am concluzionat că, managementul instituţiilor de protecţia mediului
este un subsistem al Managementului General, şi totodată un subsegment al Managementului
Public, în care sunt operaţionalizate componentele Managementului general, şi cele ale
sistemului de management al organizaţiei, funcţiile managementului general şi funcţiunile
organizaţiei, toate, particularizate şi orientate spre asigurarea unui nivel cât mai înalt de
protecţie mediului, atât pentru generaţiile actuale cât şi pentru cele care urmează. Considerăm
că în esenţă, managementul instituţiilor de protecţia mediului, vizează un obiectiv de interes
public major – protecţia mediului, pe baza principiilor şi elementelor strategice care să asigure
o dezvoltare durabilă.
Concluziile tratării OBIECTIVULUI 15: „Date de sinteză privind instituţiile de
protecţia mediului”, semnalează importanţa instituţiilor de protecţia mediului în aplicarea
instrumentelor politicii de mediu, fundamentate în principal, pe două principii de fond ale
managementului mediului şi anume „poluatorul plăteşte” – aplicate prin instrumente
economice şi principiul „precauţiei şi prevenirii” – aplicate prin instrumente financiare
precum subvenţii, fonduri naţionale şi europene.
Subliniem importanţa ajutoarelor de stat în atingerea obiectivelor de mediu ale UE,
ce nu pot fi realizate prin stimulente de piață sau reglementare. Astfel,în acest sens, politica de
coeziune este un pilon cheie pentru a oferi creșterea „inteligentă, durabilă și incluzivă” pe
care se axează strategia globală pe termen lung a UE, Europa 2020, sprijinind măsuri
practice, adaptate la condițiile specifice din diferite țări și regiuni, precum îmbunătățirea
eficienței resurselor.
Urmare tratării OBIECTIVULUI 16 : „Metodologii de inspecție - realităţi şi cerinţe”,
am demonstrat rolul esențial al planificării activităţii de inspecţie și control, element cheie de
care depinde realizarea unei inspecții și control eficiente, transparente şi responsabile. Deși
planificarea activităţilor de inspecţie este o cerinţă esențială a recomandărilor europene,
deseori, nu i se acordă importanța cuvenită. Astfel, cerințele metodologice ale inspecției de
mediu arată necesitatea unui întreg ciclu de planificare, elaborare a planului de inspecție şi a
programului de inspecție. Procesul de planificare a activității de inspecție cuprinde :
descrierea contextului, stabilirea priorităţilor, definirea obiectivelor şi strategiilor,
32 Nicolescu, O.,Nicolescu, L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, p. 106
26

planificarea şi evaluarea, iar etapa următoare vizează: cadrul de execuţie, executarea şi
informarea, monitorizarea executării, care au loc după ce planul de inspecţie s-a finalizat.
Apreciem că activitatea de inspecţie de mediu și metodologia de realizare a acesteia
reprezintă un factor decisiv în prevenirea și combaterea poluării, în gestionarea acestui
fenomen. O astfel de activitate trebuie să implice profesionişti. În opinia noastră, validată şi de
cercetarea ştiinţifică selectivă, este nevoie de specialişti, selectaţi pe criterii de profesionalism,
este nevoie de un management performant, exercitat de persoane cu moralitate şi bine
motivate, numai în acest mod se poate asigura aplicarea şi respectarea legii în domeniul vizat.
Din operaționalizarea OBIECTIVULUI 17: „Soluţionarea constatărilor controlului -
realităţi şi cerinţe” am concluzionat că, în domeniul mediului și nu numai, o cerință esențială
este eficiența controlului. Astfel, controlul este eficient, dacă stimulează creativitatea,
introducerea noului și dacă are caracter preventiv, adică, previne abaterile.
Eficiența caracterului preventiv, este dependentă totodată de capacitatea
conducătorului de a analiza rezultatele controlului, de a discerne asupra factorilor cheie, care
declsanșează redresarea, de acceptarea soluțiilor noi și de aptitudinea managerului de a motiva
și convinge personalul organizației să îl urmeze. Eficienţa controlului este rezultanta
modului de finalizare şi valorificare a constatărilor controlului, deoarece controlul în sine, nu
produce schimbarea dorită. Eficienţa lui este generată de calitatea acestuia, de caracterul său,
ce influenţează realizarea funcţiilor manageriale.
Din tratarea OBIECTIVUL 18 : „Resursele umane şi rolul lor în instituţiile de
protecţia mediului”, am concluzionat că managementul resuselor umane trebuie să
reprezinte o prioritate în managementul organizațiilor, și în managementul instituțiilor de
protecția mediului, resursele umane fiind apreciate ca „cel mai valoros activ utilizat în
procesul muncii, una din cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate
devin tot mai evidente în timp”. 33
De asemenea, succesul transformărilor în administraţia publică, este în raport tot mai
strâns cu calitatea resurselor umane. Redresarea tuturor sferelor de activitate a autorităţilor
publice, nu va înregistra performanţe esenţiale, până când, la toate nivelurile organizaţionale
nu se va percepe adevărul că, resursele umane reprezintă forţa motrice principală, iar
dezvoltarea lor trebuie să constituie reperul fundamental şi baza oricărei reforme. 34
Am concluzionat că în perspectivă, cheia succesului în organizaţiile secolului XXI,
este forţa de muncă, concept care, în accepţiunea de până acum nu mai poate fi abordat. Este
nevoie, potrivit opiniei savantului P. Drucker, de om în toată plenitudinea performanţelor
sale, cu mintea, dăruirea, forţa de creaţie.
Abordarea OBIECTIVULUI 19 : „Sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor”,
a condus la concluzia că formarea şi perfecţionarea continuă a capitalului uman ca vector al
cunoştinţelor, reprezintă un imperativ, o necesitate pentru progresul organizaţiei. Dreptul la
pregătire şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici este reglementat de Legea
188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care stipulează că „Funcţionarii publici au
dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu pregătirea profesională” - art. 31, alin (1).
Temeinica pregătire a funcţionarilor publici dă consistenţă procesului de utilizare a resurselor
materiale şi financiare şi contribuie la corecta aplicare a legilor administrative. 35
Sistemele de perfecţionare a resurselor umane din sectorul public în ţările dezvoltate
arată că, toate preocupările în acest sens, conduc către un obiectiv comun, acela al
eficientizării formării funcţionarilor publici, prin redefinirea strategiilor şi politicilor de
33 Manolescu A., Managementul resurselor umane, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 2001
34 Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ANFP, Manual resurse umane, Proiect Phare 2005,
Modernizarea managementului resurselor umane, în cadrul funcției publice din România, noiembrie 2008, p.7
35 Petrescu, I, Muscalu, E., Tratat de management public, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2003,
p. 542
27

personal. De asemenea, una din schimbările reprezentative în Managementul public
internaţional, de care trebuie să țină seama și managerii instituţiilor de protecţia mediului,
este profesionalizarea managementului public. Acesta este definit ca „ un proces amplu de
atragere, selecţie şi creare în cadrul instituţiilor publice a unui corp de funcţionari publici
specializat în domeniul managementului public, care să exercite funcţiile managementului
public, să aplice metode, tehnici şi abordări, care să conducă la obţinerea în instituţiile
publice a unor performanţe deosebite răspunzând aşteptărilor celorlalte instituţii din cadrul
aparatului administrativ şi cetăţenilor.” 36
Urmare abordării OBIECTIVULUI 20: „Elemente de modelare şi stimulare a
personalului”, am concluzionat că fără un sistem de motivare corespunzătoare a
funcţionarilor publici, în general, şi a celor cu funcţii de conducere, în special, autorităţile şi
instituţiile publice, nu vor reuşi niciodată să atragă, să integreze şi să profesionalizeze
resursele umane, să dezvolte un management public profesionist bazat pe competenţă şi
orientat către obţinerea de performanţe. Am semnalat de asemenea, limitele modelul actual
de măsurare a performanţei funcţionarilor publici . Considerăm că o evaluare obiectivă a
performanţelor trebuie să ţină cont de contribuţia fiecărui angajat la operaţionalizarea
strategiei organizației, la adoptarea și respectarea viziunii acesteia privind serviciile publice
efectuate, îndeplinirea sarcinilor din fișa postului. În acest sens, specialiştii propun criterii
clar definite de indicatori cuantificaţi cifric, și anume: criteriul performanţa calitativă și
criteriul performanţa financiară cu indicatori specifici. 37
Sintetizând concluziile de ansamblu ale tezei de doctorat, menţionăm următoarele:
• Necesitatea şi rolul managementului este de necontestat, atât în organizaţiile economice
cât şi în cele publice, deci şi în instituţiile de protecţia mediului. Aşa cum arată părintele
managementului modern, P. Drucker, „Managementul, în forma actuală, a apărut
într-adevăr mai întâi în marile organizaţii economice. Ne-am dat, însă, curând seama că
managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt
sau nu economice.” Totodată, reputatul specialist arată că „În istoria omenirii s-a
întâmplat de puţine ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact
atât de mare cum a avut managementul. El a dus la crearea unei economii globale şi a
determinat stabilirea de noi reguli pentru ţările care urmau să participe la acest sistem
de pe poziţii de egalitate. 38
• Prima concluzie de fond privind implicaţiile politicilor şi strategiilor europene de mediu la
nivel naţional, este că politica de protecție a mediului, ca parte a politicii generale de
dezvoltare economico-socială, trebuie să fi concepută numai în contextul general al
politicii de dezvoltare a țării, cu prognozare economică și socială pe termen lung. A doua
concluzie : alinierea standardelor naţionale la cele europene pune probleme mai ales în
ceea ce priveşte metodele, concepţiile, relaţiile şi structurile instituţionale. Conformarea cu
standardele europene rămâne, problema cheie în ceea ce priveşte protecția mediului.
• Doar prin coordonarea ambilor factori, atât cel economic, cât și cel ecologic, vom putea
să asigurăm dezvoltarea durabilă.
• Contextul socio-economic actual şi problematica globală de mediu conduc la necesitatea
perfecţionării managementului instituţiilor de protecţia mediului. Redăm în continuare
unele dintre măsurile prioritare, privind perfecționarea managementului instituțiilor de
protecția mediului:
reducerea birocraţiei și o mai bună reglementare de mediu prin simplificarea și
36 Androniceanu. A, Noutati in managementul public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.aspid=cap3(accesat în martie 2009)
37 Ştefănescu,A., Dobrin,C., Calu, D.A., Turlea,E., Controverse privind măsurarea performanţei entităţilor
administraţiei publice din România, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1 (25)/2010, pp. 225-24
38 Druker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999
28

educerea legislației, adoptarea politicilor din domeniu prin implicarea directă a celor
vizați, companii și societatea civilă, cu beneficii pentru ambele părţi, instituțiile din
domeniul protecției mediului și domeniile reglementate;
dezvoltarea expertizei de mediu prin înfiinţarea unui serviciu de asistenţă la nivel
european și mondial pentru companii, care să asigure sprijinul necesar din partea
unor experți, pentru consilierea companiilor în domeniul mediului. Astfel, informațiile
pot include practici comerciale ecologice, durabilitate, eco-inovaţie, localizarea
partenerilor de afaceri din alte ţări, respectarea regulamentelor europene și
internaționale în domeniul mediului, urmărirea oportunităţilor de finanţare, chiar
îmbunătățirea relației dintre instituțiile de mediu existente și mediul de afaceri;
promovarea achiziţiilor publice ecologice în instituțiile publice, și nu numai, având
în vedere că, de beneficiile ecologice rezultate, avem parte fiecare dintre noi,
indiferent de origine, distanţe geografice, cultură sau orice alte considerente;
susținerea consumului și producției durabile, unul dintre modurile cele mai
eficiente de a extinde gradul de conştientizare cu privire la costul suprem pe care îl
prezintă pentru societate utilizarea resurselor naturale ar fi luarea în calcul a valorii lor
reale în deciziile comerciale şi politice;
crearea unor pieţe mondiale pentru produse durabile, o măsură esențială în
acest sens este aplicarea proiectării ecologice a produselor, ce va permite elaborarea
de standarde de mediu și de standarde de eficiență energetică pentru un anumit număr
de produse. Aceasta poate conduce la adoptarea de standarde internaționale și
contribui la crearea de piețe de export pentru principalele întreprinderi europene;
protejarea biodiversității, necesită soluționarea a două provocări majore:
înţelegerea valorii capitalului natural şi integrarea acestuia în procesul luării
deciziilor. Considerăm că sunt două elemente esențiale, fără de care protejarea
biodiversității, valorificare acestuia şi a serviciilor de ecosistem sunt prost înțelese
și cu șanse minime de realizare.
• Un imperativ în activitatea de combatere a poluării mediului, trebuie să fie identificarea
prejudiciului cauzat mediului, definit ( prejudiciul) ca fiind : o schimbare negativă
măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de
resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect 39 . Insă, evaluarea valorii
economice a unor elemente de mediu, precum diversitatea biologică, echilibrul
ecosistemelor, este dificil de realizat.
• Considerăm că folosirea constrângerii juridice, a sancţionării faptelor care contravin
protecției mediului, sunt necesare, alături de mijloacele de conştientizare, de stimulare şi
de amplificare a interesului public, în vederea ocrotirii mediului. Din punct de vedere al
practicianului în domeniul mediului, consider ca fiind esenţiale, specializarea și instruirea
personalului organizaţiilor în general şi a personalului instituțiilor de protecția mediului în
special, privind interpretarea şi aplicarea prevederilor legale din domeniu, minimal, OUG
195/2005 privind protecţia mediului şi OUG. 68 din 28/07/2007 privind răspunderea de
mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului.
• În opinia generală a specialiştilor, opinie pe care o susţinem fără rezerve, cu valabilitate
deplină în instituţiile de protecţia mediului, viitorul în sectorul public va fi în totalitate
dominat de noile valori manageriale promovate atât în teorie, cât şi în practică, de
aplicarea noului model al managementului public, care surclasează efectiv modelul
tradiţional al administraţiei publice. Noua abordare schimbă semnificativ modul de
desfăşurarea a activităţii în instituţiile publice şi totodată rolul managerului public şi
39 Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2007 din 28/06/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea
şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în MOF nr. 446 - 29/06/2007,aprobată prin Legea nr.
19/2008 din 29/02/2008 publicată în MOF nr. 170 - 05/03/2008
29

funcţionarilor publici de execuţie. Activitatea lor va fi determinată de noile coordonate
ale managementului public, respectiv, obiectiv, rezultate, responsabilitate pentru nivelul
performanţelor, creativitate şi inovare şi nu de rutina şi tradiţionalismul specifice
activităţilor administrative 40 .
Concluziile, opiniile şi soluţiile la care ne-am referit, considerăm că au fost validate
convingător, de concluziile cercetării ştiinţifice selective, redate în partea a III-a a tezei de
doctorat.
În primul rând, în opinia generală a respondenţilor, este nevoie de „un plus de
cunoaştere”, de metode noi, de accentuare a cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative în
domeniu, pentru a se putea realiza o schimbare în ceea ce priveşte percepţia şi realitatea
practică privind funcţionarea şi conducerea instituţiilor publice în general şi a celor de
protecţia mediului, în special.
În al doilea rând, respondenţii consideră că acest tip de cercetare ştiinţifică, în
domeniul managementului instituţiilor de protecţia mediului şi al managementului
problematicii acestora, trebuie să continue, iar rezultatele să fie cunoscute de factorii de
decizie implicaţi, pentru ca aceştia să poată acţiona pe măsura aşteptărilor.
În ceea ce priveşte detaliile cercetării, o remarcă de ansamblu la adresa respondenţilor
colaboratori, este că, deşi problemele la care se referă teza de doctorat sunt probleme
fundamentale ale umanităţii, care ne afectează pe fiecare în parte şi societatea în ansamblu,
aproape 40% din respondenţii cărora li s-au transmis chestionarele, nu au răspuns. Astfel,
considerăm necesară o mai bună conştientizare, pentru a-i implica mai deplin pe cei care
trebuie să ia o atitudine, în aceste activităţi.
La fel de surprinzătoare au fost şi răspunsurile la întrebarea formulată, cu privire la
evaluarea impactului schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi
avansarea unor soluţii de adaptare. Deşi respondenţii consideră în proporţie de apropape
50% că, impactul schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului,va fi
mare, la solicitarea de a avansa două măsuri de adaptare la aceasta, răspunsurile au fost foarte
diverse, dar în general, nu la obiect.
Alarmante sunt şi răspunsurile la întrebarea formulată cu privire la opiniile unor
specialişti de notorietate privind mutaţiile caracteristice ale evoluţiei lumii contemporane,
economia, organizaţia şi managementul, bazate pe cunoştinţe, şi implicaţiile acestora asupra
managementului instituţiilor de protecţia mediului, răspunsurile au acoperit o plajă, largă,
dar, nu la obiect.
În legătură cu întrebarea formulată privind capitalul de cunoştinţe, niciun răspuns nu s-
a concentrat asupra celor două aspecte nesoluţionate încă, şi anume, faptul că nu se cunosc
sursele de formare a cunoştinţelor şi nu există un sistem de evaluare, gestionare şi
monitorizare a acestora.
Totodată, la solicitarea de a evalua importanţa rolului statului în perfecţionarea şi
pregătirea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, şi avansarea a două măsuri de adaptare,
în afară de aprecierea că termenele legale de avizare, autorizare, eliberare a actelor de
reglementare sunt foarte lungi, că numărul actelor legislative este prea mare şi că legislaţia de
mediu este instabilă, la aspecte de fond privind implicarea directă a societăţii civile şi a
părţilor interesate în elaborarea legislaţiei, nu se referă nimeni.
Referitor la controlul şi inspecţia de mediu, deşi, toată lumea se plânge de
comportamentul organelor de control, de lipsa de implicare a acestora în mod constructiv în
soluţionarea aspectelor de mediu ale organizaţiilor, răspunsurile s-au referit, în principal, la
40 Androniceanu. A, Noutati in managementul public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.aspid=6&idb= cap3(accesat în martie 2009)
30

lipsa de profesionalism, la corupţie, şi, ceea ce este semnificativ, la imixtiunea factorului
politic în politica de mediu şi în exercitarea controlului şi inspecţiei de mediu.
Sunt interesante, totuşi, unele răspunsuri, ca de exemplu, la cerinţa de a evalua
impactul globalizării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului ( apropape
50% din respondenţi consideră că impactul va fi mare) şi avansarea unei măsuri de adaptare în
acest sens ( 40% din respondenţi consideră necesară cooperara instituţiilor de mediu la nivel
global, 20% o mai bună reglementare a problematicii de mediu, 20% o legislaţie de mediu
unitară, 12% intensificarea poluării, 6 % transferul activităţilor poluante către locaţii cu
legislaţie de mediu mai permisivă).
În aceeaşi notă, respondenţii, au răspuns la solicitarea de a contura două efecte ale
crizei economico-financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia
mediului: aproape 50% dintre respondenţi consideră ca principal efect, un buget micşorat,
alocat instituţiilor de protecţia mediului, circa 20% creşterea poluării din cauza unui buget
redus în organizaţiile economice pentru activităţile de prevenire şi combatere a poluarii, restul
respondenţilor opinează astfel: creşterea falimentelor şi a numărului de locaţii poluate,
reducerea fondurilor alocate programelor financiare de sprijin în domeniu, etc.
Sunt interesante şi răspunsurile la întrebarea referitoare la evaluarea efectelor integrării
în Uniunea Europeană asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi a politicii
de mediu, peste 50% din respondenţi consideră că impactul este foarte mare, iar ca măsuri de
adaptare, se consideră prioritare: necesitatea perfecţionării profesionale a managerilor publici
şi a personalului instituţiei, stimularea funcţionarilor publici pe măsura realizării obiectivelor
organizaţiei, recompensarea corespunzătoare a funcţionarilor publici pentru a preveni corupţia
şi favoritismele, alocarea unor fonduri suplimentare pentru asigurarea resurselor materiale
(echipamente monitorizare, sisteme informatice, etc) şi pentru formarea, instruirea
personalului, etc.
Aproximativ satisfăcătoare sunt răspunsurile cu privire la evaluarea necesităţii
mangementului în instituţiile de protecţia mediului, aşa cum arată şi părintele
managementului modern, P. Drucker, potrivit căruia, „managementul este necesar în toate
organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice.”
Astfel, peste 50% din respondenţi evaluează necesitatea managementului în
instituţiile de protecţia mediului, ca fiind foarte mare, iar dintre măsurile de adaptare în acest
sens, răspunsurile semnalează: orientarea managementului asupra satisfacerii interesului
public, respectiv protecţia mediului, asupra obiectivelor şi rezultatelor, creşterea stimulării
personalului, aprecierea managerilor publici în funcţie de capacitatea de a soluţiona
problemele de mediu semnificative şi în funcţie de realizarea obiectivelor propuse, nu pe
criterii politice, etc.
Din răspunsurile şi propunerile primite de la respondenţi la celelalte întrebări ale
chestionarelor, mai amintim propunerile făcute:
reducerea birocraţiei;
monitorizarea mai atentă a operatorilor economici mari poluatori;
înăsprirea regulilor de promovare a personalului care efectuează inspecţia şi
controlul de mediu;
sancţiuni mai aspre a celor care încalcă legislaţia de mediu;
standardizarea, uniformizarea normelor de protecţia mediului la nivel global;
desfăşurarea activităţilor poluante doar în parcuri industriale, atent
monitorizate de către autorităţile de mediu;
susţinerea implementării tehnologiilor nepoluante prin consultanţă, subvenţii;
stimularea investiţiilor nepoluante prin scutirea de impozite, taxe de mediu,
etc.
31

*
* *
Considerând că am reuşit să sintetizăm esenţa celor mai importante probleme ale
tezei de doctorat, ne oprim, mai ales, din raţiuni de spaţiu şi ne exprimăm convingerea că
abordarea noastră, în ceea ce priveşte actualitatea, importanţa şi originalitatea temei alese, s-a
constituit într-un demers ştiinţific coerent şi riguros, aducând contribuţii la dezvoltarea
managementului instituţiilor de protecţia mediului. Ne exprimăm, de asemenea, speranţa că
aceste concepte se vor constitui ca o platformă pentru cercetările viitoare, sporindu-le
valoarea.
32

Bibliografie selectivă
I. Lucrări şi articole de specialitate
1. Ambert, A. ş.a.: Understanding and evaluating qualitative research în: Journal of
Mariage and the Family, 57, 4, 1995
2. Androniceanu, A., Noutăţi în Managementul Public, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005
3. Androniceanu, A., Management public, Editura Economică, Bucureşti, 1999
4. Androniceanu A., Management public International, Ed.Economică, Bucuresti,1999
5. Alexandru I., Matei L., Servicii publice, Editura Economică, Bucureşti, 2000
6. Alexandru I., Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, Editura Szlvi, Bucureşti,
1996
7. Bacal, P., Economia protecţiei mediului, Editura ASEM, Chişinău, 2007
8. Bacal, P., Economia protecţiei mediului, Editura ASEM, Chişinău, 2011
9. Bacanu, B., Managementul Organizatiei Publice, Editura Infomarket, 2002
10. Bâgu, C., Deac, C., Strategia firmei, Editura Eficient, Bucureşti, 2000
11. Bâgu, C., Halipli, M., Impactul strategiilor de dezvoltare extensivă asupra situaţiei
concurenţiale a întreprinderilor, Editura ASE, Bucureşti, 2004
12. Biedenkopf,K., The spiritual and cultural dimension of Europe, Institute for Human
Science,Viena/Brussel, 2004
13. Bogdan, I., Tratat de Management Financiar-Bancar, Editura Economică, Bucureşti,
2002
14. Bogdan, I., Management financiar, Editura Universitară, Bucureşti, 2004
15. Bogdan, I.,Managementul eficienţei investiţiilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2004
16. Bogdan, I.,Management financiar în afaceri, Editura Universitară, Bucureşti, 2006
17. Bogdan, I.,(coord.), Elemente de metodică a cunoaşterii, cercetării ştiinţifice şi
valorificării cunoştinţelor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007
18. Bogdan, I.(coord.), Managementul afacerilor internaţionale, Editura Universităţii
“Lucian Blaga” din Sibiu, 2007
19. Bogdan, I., Managementul riscului în afaceri între realităţile şi cerinţele lumii
contemporane, Editura Universitară, Bucureşti, 2009
20. Bran, F., Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică, Bucureşti, Editura
ASE, 2002
21. Bran, F., Ioan, I., Globalizarea şi mediul, Editura Universitară, Bucureşti, 2009
22. Bran, P., (coord. ), Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roşia
Montană, Editura ASE, Bucureşti, 2004
23. Brown, L., R., World on the Edge, Earth Policy Institute, 2011, http://www.earth
policy.org/images/uploads/ book_files/wotebook.pdf
24. Brown L.R., Plan B 2.0, Rescuing a planet under stress and a civilization în trouble,
Earth Policy Institute, 2006, http://www.earth-policy.org/books/pb2
25. Brown L.R., Plan B 3.0 Mobilizing to Save Civilization, Earth Policy Institute, 2008,
http://www.earth-policy.org/books/pb3
26. Burduş, E., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998
27. Burduş, E., Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti, 2004
28. Burduş, E., Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti , 2001
29. Busan, G., Vrăciunescu, V., Externalităţile de mediu şi eşecul pieţei în prezenţa
acestora, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie,
Nr. 2/2010
33

30. Burns, R., Lynch, M.,J., Stretesky, P., Environmental Law, Crime, and Justice. New
York: LFB Scholarly publishing Inc 2008
31. Caracota, D., Caracota, C., Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi
competitive, Editura ASE, Bucureşti, 2005
32. Cămăşoiu, C., Economia şi sfidarea naturii, Editura Economica, Bucureşti, 1994
33. Cătoiu, I., Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002
34. Chelcea S.,Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică.Metode şi tehnici, Editura
Destin, Deva, 1998
35. Chelcea, S., Chestionarul în investigaţia sociologică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975
36. Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice, Metode cantitative şi
calitative, Editura Economică, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2004
37. Comaniciu, C., Balteş, N., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura
Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2003
38. Comănescu, M., Management european, Editura Economică, Bucureşti,1999
39. Constantinescu, N.,N., Economia protecţiei mediului, Bucureşti, Editura Politică, 1976
40. Crişan, S., Managementul serviciilor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003
41. Crişan, S., Management - elemente fundamentale, Ed. Mira Design, Sibiu, 2001
42. Creswell, John W.: Qualitative Inquiri and Research Design: Choosing among Fiv
Traditions, ed. Sage Publications Inc., Thousand Oaks, 1998
43. Denzin, Norman K./ Lincoln Yvonna S.: Handbook of Qualitative Research, ed. Sage
Publications Inc., Thousand Oaks, 1994
44. Dijmarescu, I., Managementul inteligenţei economice, Bucuresti, Ed. Lumina Tipo, 1998
45. Drucker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999
46. Drucker, P., Managementul viitorului, Editura ASAB, Bucureşti, 2004
47. Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990
48. Drucker, P., The new society of organizations. Harvard Business Review, 1992
49. Drucker P., Managing for Results, London, 1968
50. Drucker P., The Practice of Management, Heinemann, 1954
51. Dragomirescu, H., Organizaţii bazate pe cunoaştere, 2001 Studiu tematic elaborat in
cadrul proiectului prioritar “Societatea informaţională – societatea cunoaşterii” al
Academiei Romane,Bucureşti;
52. Dragomir C., Varga, M., The management of environmental protection institutions in the
context of the present economic-financial crisis, Sibiu Alma Mater University Journals.
Series A. Economic Sciences, 4(3):13–16, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011
53. Dragomir,L.,M.,Varga,M.,Dragomir,C.,Tax Evasion and Underground Economy:
Challenges of the Contemporary World , Conferinţa internaţională ”Probleme actuale ale
economiei globale”, ediţia a VIII-a, Universitatea Ovidius Constanţa, 15-16 aprilie 2011
54. Dragomir,L.,M.,Varga,M.,Dragomir, C., The Knowledge Based Organisation – A
Major Challenge of the 21st Century, Conferinţa internaţională ”Probleme actuale ale
economiei globale”, ediţia a VIII-a, Universitatea Ovidius Constanţa, 15-16 aprilie 2011
55. Demetrescu, I., Chimie şi management de mediu, Editura Matrix, Bucureşti, 2002
56. Diatz, Th., What is a good Decision, Criteria for Environmental Decision Making,
Human Ecology Review, 2003
57. Dunning, J., Multinaţional Entreprise and Global Economy, England, Edison Wesley
Publishing Wokinghem, 1993
58. Dunlap, RE, Gallup, G., & Gallup, A. (1993). Îngrijorare la nivel mondial de
mediu: Rezultatele de la un studiu internaţional opiniei publice. Mediu
59. Dunlap, RE (1991). Tendinţe în opinia publică faţă de problemele de mediu: 1965-1990.
Societate şi Resurselor Naturale
34

60. Duţu, M., Ecologie filosofia naturală a vieţii, Editura Economică, Bucureşti, 1999
61. Duţu, M., Dreptul mediului, curs universitar,http://facultate.regielive.ro/cursuri
/drept/curs_dreptul_mediului-38919.html
62. Duţu, M., Dreptul mediului. Tratat., Editura Economică, Bucureşti, 2003
63. Duţu, M., „Dreptul la un mediu sănătos şi prosper - drept fundamental al omului”, în
Revista Dreptul nr. 9-12/1990
64. Dunn, C., Global Formation: Structures of the World – Economy, Rowman & Littlefield
Publishers, Inc. New York, 1998
65. Duţă A.: Elemente de metodologie a cercetării ştiinţifice în economie, 2008, disponibil
la:www.feaa.uvt.ro
66. Enăchescu,C., Tratat de teoria cercetării ştiintifice, Editura Polirom, Iasi, 2005
67. Farmer, R., Advances in International Comparative Management, vol I – II Greenwich,
1984 – 1986
68. Filip, F. Gh., Societatea informaţională - Societatea cunoaşterii, Editura Expert,
Bucureşti, 2001
69. Friedrich, W., Vetter, B.: Die Forschungshypothese, în: Friedrich, W./Henning, W.:Der
sozialwissenschaftliche Forschungsprozzess, ed. D.V.W., Berlin, 1975
70. Fukuda, J., Japanese Style Management Transfered. The of East Asia, Ed. Routlege,
London, 1988
71. Grădinaru, G., Bazele statisticii mediului, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
www.bibliotecadigitala.ase.ro
72. Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de
urmat, http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf
73. Gilles M., Le repression du prejudice ecologique, Colloque de Brest, 1988
74. Galtung, J.: Theory and Methods of Social Research, ediţia a II-a, Universitätsvorlage,
Oslo, 1970
75. Hinkelman E., USA Business, 1999 World Trade Press
76. Harrington , H. J., Harrington, J. S., Total Improvement Management, McGraw – Hill,
1995
77. Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformări globale. Politică,
economie si cultură, Editura Polirom, Iasi, 2004
78. Herciu, M., Management comparat, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007
79. Hennessy, B., Public opinion, ediţia a IV-a, Monterey : Brooks \Cole Publishing
Company, 1981
80. Hoza, M., G., Intrepriderea secolului XXI-Intreprindere inteligentă, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001
81. Hill, C. W., International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
82. Holroyd, K. Coates – Business in Japan, Times Media, 2000
83. Hofstede, G., Culture’s Consequences International Differences in Work, Related Values,
Beverly Hills CA: Sage Publications, 1980
84. Hofstede, G., Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti,
1996
85. Hofstede, G., Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on
Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe,
London, 1991
86. Iancu, A., Creşterea economică şi mediul înconjurător, Bucureşti, Editura Politică, 1976
87. Ilieş L., Managementul Firmei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
88. Ilieş, L.,Osoian, C.,Petelean, A.,Managementul resurselor umane, Editura Dacia, Cluj-
Napoca 2002,
35

89. Ilieş L., Crişan E., Managementul firmei şi planul de afaceri, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca,
2009
90. Ilieş L., Crişan E., Managementul Logisticii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
91. Istocescu, A., Management comparat internaţional, Editura ASE, Buc., 2005
92. Ionescu,C., Curs Politici de management de mediu, 2003,
http://www.hydrop.pub.ro/polcurs8.pdf
93. Ionescu, Gh., Dimensiunile culturale ale managementului, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
94. Lupan, E., Tratat de dreptul protecţiei mediului, Editura Lumina CH BECK, Bucureşti,
2009
95. Makridakis, S., Single Market Europe, Basisik Publisher, Oxford, 1991
96. Mackensie,A., Harward Business Review, nov-dec., 1969
97. Manea,Gh., Funcţia ecologică a produsului, Revista de Ecologie industrială nr. 1,2,3
Bucureşti, Editura OID.ICM 1996
98. Maior, C., Management ecologic, curs, Editura „VASILE GOLDIŞ” University Press,
Arad, 2003
99. Manolescu. A., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Ed. RAI, 2001
100. Manoleli, D., (coord.), Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România
http://www.ier.ro/documente/SPOS2006_ro/Spos2006_studiu_3_ro.pdf
101. Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2008
102. Matei, L., Managementul public, Ed. Economica, 2006
103. Matei, L., Servicii publice, Ed. Economica, 2004
104. Măgureanu, F., Măgureanu -Popteanu, G., Răspunderea poluatorului pentru
prejudicial cauzat, http://www.legaladviser.ro/article/4021/Raspunderea-poluatoruluipentru-prejudiciul-cauzat
105. Mărginean, I., Proiectarea cercetării sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2000
106. McCormick, J., Să înţelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă., Editura
CODECS, Bucureşti, 2006
107. Mehedinţi, S., Ethnos, Terra, 2008, Focşani, Romania
108. Mesaroşiu, I., V.: Logica generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
109. Middlemist, D., R., Hitt, M., Organizational Behavior – Managerial Strategies for
Performance, West Publishing Company, 1988
110. Mihăescu, L., Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea
afacerilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, 2009
111. Mihuţ, I., Euromanagement, Editura Economică, Bucureşti, 2002
112. Minea, E., M., Protecţia mediului, Editura Accent, Cluj –Napoca, 2008
113. Minică, M., Managementul resurselor umane în administraţia publică, Revista
Transilvană de Ştiinţe Administrative 3(12), 2004
114. Mockler, R., J., Multinational Strategic Management An Integrative Context Specific
Process, under Strategic Management Group (SMRG), 2001; Editura Economică,
Bucureşti, 2001
115. Muscalu E., Managementul serviciilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu,
2007
116. Muscalu E., Management general, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, 2003
117. Muscalu, E., Fundamentele managementului, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din
Sibiu, 2007
118. Muscalu, E., Managementul serviciilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu,
2004
119. Muscalu, E., Strategii universitare, Editura Eficient, Bucureşti, 2001
36

120. Myers, W., Human Resources Management, Principles and Practice, Commerce
Clearing House, inc 1980
121. Nath , Raghu, Comparative Management. A Regional View, Cambridge, 1988
122. Nagy, I. 2010. Criza economică ne-a afectat şi pe noi, şi pe agenţii economici,
http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/politici-economie/5173/
123. Najan, A.,Runnals, D.,Halle, M., Environment and globalization: understanding the
linkages, 2007
124. Najan, A., M. Papa şi N. Taiyab, Global environmental governance:a reform agenda,
Winnipeg: IISD,2006
125. Negrut,V., Dreptul Mediului, Editura Fundaţiei Academice "Dunărea de Jos"Galaţi,
2002
126. Nicolescu, O., Verboncu, I. : Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999
127. Nicolescu, O.(coordonator), Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei,
Editura Economică, Bucureşti, 2000
128. Nicolescu, O., Nicolescu, L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe,
Editura Economică, Bucureşti, 2005
129. Nicolescu,O.,Plumb,I.,Pricop,M.,Vasilescu,I.,Verboncu,I.,(coord.): Abordări moderne
în managementul şi economia organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2003
130. Nicolescu,O., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2001
131. Nicolescu, O., Verboncu, I., Metodologii manageriale de firmă, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001
132. Nicolescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizaţiei, Editura
Tribuna Economică, Bucuresti, 2001
133. Nicolescu, O., Managementul general al organizaţiei, volumul I, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
134. Ogrean, C., Management strategic, Editura Universităţii“Lucian Blaga” din Sibiu,
Sibiu, 2006
135. Ogrean, C., Coordonate manageriale ale competitivităţii firmei-o perspectivă globală,
Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007
136. Ogrean, C., Herciu, M., Relaţia investiţia în cercetare-dezvoltare şi competitivitate, în
economia bazată pe cunoaştere(I), Euroeconomia XXI, nr.116, 2007
137. Ohmae, K., The Mind of Srategist, McGraw - Hill, Inc 1982
138. Oprean, C., Ţîţu, M., Managementul calităţii în economia şi organizaţia bazate pe
cunoştinţe, Editura AGIR, Bucureşti, 2008
139. Oprean, C., Metode şi tehnici ale cunoaşterii ştiinţifice (cordonator), Editura
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2006
140. Oprean C., Ţîţu, M., Cercetare experimentală şi prelucrarea datelor, Vol.II, Editura
Universitătii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007
141. Oprean, C., Ţîţu, M.: Cercetare experimentală şi prelucrarea datelor, Volumul I, Ed.
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2006
142. Oprean C., Suciu O., Managementul calităţii mediului, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2003
143. Oprean, C.,Tendinţe actuale în managementul capitalurilor organizaţiilor moderne,
Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, Chişinău, 2008
144. Pârvu, C. Ecologie generală, Editura tehnică, Bucureşti, 1999
145. Petrescu, I., Managementul mediului, Editura Expert, 2005
146. Petrescu-Mag, R.M., Protecţia mediului, în contextul dezvoltării durabile. Legislaţie şi
instituţii., Editura Bioflux, Cluj –Napoca, 2011
147. Petrescu, I., Muscalu, E., Tratat de management public, Editura Universităţii “Lucian
Blaga”, Sibiu, 2003
37

148. Popa, I., Management general, Editura ASE, Bucureşti, 2005
149. Popa I., Management strategic, Editura Economică, Bucureşti, 2005
150. Popa, I.,Filip,R., Management internaţional, Editura Economică, Bucureşti,1999
151. Povară, I., Geografia mediului, partea a II-a Poluarea şi protecţia mediului,
Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, 2006
152. Popescu, D., Popescu, M., Dreptul mediului. Documente şi tratate internaţionale,
Editura Artprint, Bucureşti, 2002
153. Plumb, I., Androniceanu, A., Managementul serviciilor publice, Bucureşti, Editura
ASE, 2000, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.aspid=cap9
154. Popescu, D., Dezvoltarea durabilă ş i protecţia mediului înconjurător, revista
Marketing şi Management, nr.1-2/2000
155. Pohoaţă,I., Strtategii şi politici europene de dezvoltare durabilă, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Institutul de Studii Europene
”http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_eur
opene_de_dezvoltare_durabila.pdf
156. Pricop, M., Bâgu, C., Abordări moderne în managementul şi economia organizaţiei, vol.3.
Economia şi managementul diferitelor tipuri de organizaţii, Editura Economică, Bucureşti,
2003
157. Prieur, M., Droit de l’environnement, Ed.Dalloz, Paris, 1991
158. Prisacaru,V.,I., Tratat de drept adiministrativ, Ed. All, 1996
159. Rădulescu, M., Metodologia cercetării ştiinţifice, Editura Didactica şi Pedagogică,
R.A., Bucuresti,2006
160. Purcărea, T., Globalizare, răspuns eficient pentru consumator, Revista
Merketing-Management, nr. 3/2000
161. Răboacă, Gh, Ciucur, D., Metodologia cercetării ştiinţifice economice, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004
162. Richard J.F., Al doisprezecelea ceas. 20 de probleme globale-20 de ani pentru a le
rezolva, I.B.R., Ed. Millenium Tres, Bucureşti, 2004
163. Rojanschi V., Bran F., Grigore F., Elemente de economia şi managementul mediului,
Editura Economică, Bucureşti 2004
164. Rojanschi,V., Bran, F., Grigore,V., Ioan, I., Cuantificarea dezvoltării durabile,
Editura Economică, Bucureşti, 2006
165. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., Protecţia şi ingineria mediului, Editura
Economică, Bucureşti, 2002, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/
pagina2.aspid=cap6
166. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, S., Grigore, F., Evaluarea impactului ecologic şi
auditul de mediu, Editura ASE, Bucureşti, 2004
167. Rosenblom, D., public administration understanding management, politics and law in
the public sector, Random House, New York, 1986
168. Rotariu, T., (coord.), Metode statistice aplicate in stiintele sociale, Iasi, Editura
Polirom, 1999
169. Rosenbaum, WA “Still reforming after all these years: George W. Bush's new era' at
the EPA. Environmental Policy: New directions for the Twenty-first century. Washington
DC: CQ Press , 2003
170. Schultz, PW (2000). Empathizing with nature: The effects of perspective taking on
concern for environmental issues, Journal of Social Issues
171. Schultz, PW (2001). The structure of environmental concern: Concern for self, other
people, and the biosphere. Journal of Environmental Psychology
172. Schein, E., Organisational Culture and Leadership, San Francisco, 1980
38

173. Schultz, W., Environmental Attitudes and Behaviors Across cultures, Online Readings
in Psychology and Culture, Unit 8. Retrieved from
http://scholarworks.gvsu.edu/orpc/vol8/iss1/4
174. Scurtu, I., Sima, C., Posirca,R., Ecologie şi protecţia mediului Editura Independenta
Economica 2005
175. Stiglitz J.E.,Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
176. Surpăţeanu, M., Elemente de chimia mediului, Editura Matrix, Bucureşti, 2004
177. Ştefănescu,A., Dobrin,C., Calu, D.A., Turlea,E., Controverse privind măsurarea
performanţei entităţilor administraţiei publice din România, Revista Transilvană de
Ştiinţe Administrative1 (25)/2010
178. Todor A., Chiper, M., - Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Investiţiile de
mediu în Romania, 2011, http://www.ecopolis.org.ro/investitiile-de-mediu-in-romania
179. Trompenaars, F., Riding the Waves of Culture. Understanding Diversity in Global
Business, Irwin Professional Publishing, London, 1994; citat după
R. Mockler – Multinational Strategic Management, 2001
180. Udrescu, M., Bâgu, C., Creşterea competitivităţii firmei prin perfecţionarea sistemului
de management, Editura A.S.E., Bucureşti, 2007
181. Uliescu, M., La responsabilite pour le dommage ecologique, Revue Internationale de
Droit Compare nr.2/1993, Paris
182. Varga M., Dragomir C., Sustainable development - Shaken by the present economicfinancial
world crisis, Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic
Sciences, 4(2):16–20, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011
183. Varga M., Dragomir C., National and international tendencies in the field of
environment management that should polarize, to a greater extent, scientific research,
Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(1):20–24,
Editura Alma Mater, Sibiu, 2011
184. Varga M., Dragomir C., National and international tendencies in the field of
environment management that should polarize, to a greater extent, scientific research,
Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(1):20–24,
Editura Alma Mater, Sibiu, 2011
185. Varga M., Dragomir C., Riscul de mediu - provocare majora a sec XXI, Sesiunea
de comunicări ştiinţifice “Evoluţia economiei sub valul constrângerilor naţionale şi
mondiale”, Universitatea Spiru Haret, Constanţa, 12-13 mai, pp.256-259, 2011
186. Varga M., Dragomir C., Globalizarea si mediul - interactiuni complexe, Sesiunea de
comunicări ştiinţifice “Evoluţia economiei sub valul constrângerilor naţionale şi
mondiale”, Universitatea Spiru Haret, Constanţa, 12-13 mai, pp. 251-254, 2011
187. Vişan, S., Ghica, C., Tehnologie industrială, Editura ASE, Bucureşti, 2005
188. Vişan, S., Angelescu, A.,Ciobotaru,V., Ecotehnologii, Editura ASE, Bucureşti, 2004
189. Vuţă, M., Gherghina, R., Abordări moderne privind eşecul pieţei şi externalităţile
http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/53.pdf
190. Vuţă, M., Politici şi strategii financiare de protecţia mediului, Editura ASE, 2004
191. Zaiţ, D., Management intercultural, Editura Economică, Bucureşti, 2002
192. Zamfir, C., Vlăsceanu L., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993
193. Zelezny, L., Chua, PP, si Aldrich, C., Elaborating on gender differences in
environmentalism. Journal of Social Issues, 56, 443-457, 2000
39

II. Dicţionare, studii, rapoarte
1. *** Dictionar de ecologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982
2. *** DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996
3. *** Dicţionar de filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978
4. *** A concise Dictionary of Business, Oxford University Press, Market House
Books Ltd., Aylesburry, 1992
5. AEM, Mediul European – Starea şi Perspectiva 2010: Sinteză, Agenţia Europeană de Mediu,
Copenhaga, 2010
6. Agenţia Europeană de Mediu (AEM), Politica de coeziune şi mediul, 2010,
http://bookshop.europa.eu/ro/politica-de-coeziune-i-mediul-pbKH3110347/
7. Comisia Europeană, Revista DGA Mediul pentru europeni, Mai, 2011, nr. 43
8. Comisia Europeană, Revistă a DGA, Mediul pentru europeni, ianuarie 2011, nr. 41
9. Comisia Europeană, Raport general privind activitatea Uniunii Europene 2010, Luxemburg:
Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2011
10. CCE, Comunicare a comisiei către consiliu si parlamentul european. Evaluarea politicii de mediu
2008, Bruxelles, 2009
11. C.E., Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor, 2009
http://ec.europa.eu/clima/publications/docs/ets_ro.pdf
12. Comisia Europeană, Mediul pentru Europeni, Revista DGA, supliment săptămâna verde, 2010
13. Comisia Europeană, RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN,
CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL
REGIUNILOR, privind strategia tematică pentru prevenirea generării deşeurilor şi reciclarea
acestora, Bruxelles, 19.1.2011
14. Comisia Comunităţilor Europene, Comunicare a comisiei către consiliu şi către Parlamentul
european, 2008
15. Consiliul Uniunii Europene, Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE revizuită, Bruxelles, 26 iunie
2006
16. EFSA, 2005. 'Opinion of the Scientific Panel on Contaminants in the Food Chain on a Request
from the European Parliament Related to the Safety Assessment of Wild and Farmed Fish.' The
EFSA Journal (2005) 236: 1–118.
17. Guvernul României, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Programul Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare, Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Naţională pentru
Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, Bucuresti, 2008
18. Guvernul României, Planul Naţional de Dezvoltare, 2007-2013
19. Guvernul României, MMDD, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Orizonturi 2013-2020-2030, Bucureşti, 2008
20. JRC, 2009. Climate change impacts in Europe. Final report of the PESETA research project.
Juan-Carlos Ciscar (ed). EC, Joint Research Centre, Institute for Prospective Technological
Studies, Institute for Environment and Sustainability
21. MMDD, ANPM, Planul Naţional de Actiune pentru Mediu, 2008
22. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ANFP, Manual resurse umane, Proiect Phare
2005, Modernizarea managementului resurselor umane, în cadrul funcţiei publice din România,
noiembrie 2008
23. Memorisation processes in hierarchical organisations: a systems perspective versus the
bureaucracy pattern. In ”Critical Issues in Systems Theory and Practice” (Keith Ellis et al. - eds),
Plenum Press, New York and London
24. Ministerul Finanţelor Publice, Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management
financiar şi control, Îndrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în entităţile
publice, http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/indrumar.pdf
25. OECD report, The Political Economy of Environmentally Related Taxes, July 2006
26. Raport privind evaluarea Institutelor de Cercetare ale Academiei Române, 1995, 1997
27. WHO, 2008. Protecting health in Europe from climate change. WHO Europe,Copenhagen
40

III. Legislaţie, standarde
*** OUG nr. 195/2005 privind Protecţia mediului
*** HG.878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul
*** HG 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu
*** Ordonanţa 2/ 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
*** OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea
prejudiciului asupra mediului aprobată prin Legea nr. 19/2008 din 29/02/2008
*** Convenţia de la Arhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea
deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu adoptată pe 25 iunie 1998, cu
ocazia celei de a patra Conferinţe Ministeriale, având ca subiect al dezbaterilor
"Mediul pentru Europa"
*** Cod civil art.1041
*** OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu
*** HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private
asupra mediului; Ordinul 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluarii
impactului asupra mediului pentru proiecte publice si private; Ordinul MAPM 863/2002
privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare
a impactului asupra mediului; Ordinul MAPM 864/2002 pentru aprobarea procedurii de
evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontiera si de participare a publicului
la luarea deciziei.
*** Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Republicată
*** Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspectie în statele membre ale
Uniunii Europene, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene, nr. L118/41 din 27
aprilie 2001- GHID pentru criterii minime de inspectie de mediu in statele Uniunii Europene
*** Reţeaua Uniunii Europene pentru aplicarea şi executarea dreptului comunitar din domeniul
mediului (IMPEL), Ghid pentru planificarea inspecţiei de mediu, 2008
*** SR ISO 14050 Management de mediu, Vocabular
*** SR ISO 14001 Sisteme de management de mediu – Specificaţii şi ghid de utilizare
*** SR ISO 14004 Sisteme de management de mediu – ghid privind principiile, sistemele
şi tehnicile de aplicare
IV. Site-uri accesate
1. http://www.almamater.md/articles/index.html
2. http://www.anpm.ro/upload/16100_3%20SCHIMBARI CLIMATICE%202009.pdf
3. http://www.anpm.ro/strategia_nationala_de_gestionare_a_deseurilor-8219
4. http://www.anpm.ro/starea_mediului_in_romania-128
5. http://www.anpm.ro/upload/16088_12%20ENERGIA%202009.pdf,
6. http://www.ecomagazin.ro/europenii-ingrijorati-de-problemele-ambientale-si-de-incalzireaglobala/
7. http://www.earth-policy.org/books/pb2
8. www.ase.md/~ cmg/files/ managcomparat2007.doc
9. http://ec.europa.eu/environment/emas/pdf/leaflet/emasleaflet_ro.pdf
10. http://www.emas-register.eu/statistic.phpview=all_sites
11. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/eticheta_ecologica/eticheta_ecologica.htm
12. http://www.infomediu.eu/protectia-mediului-in-stil-nemtesc/
13. http://tokyo.mae.ro/
14. http://www.jica.go.jp/english/publications/reports/study/topical/health/pdf/health_08.pdf
15. http://www.jetro.go.jp/ttppoas/special/env_rep_english/env_rep_03_1.html
16. http://factsanddetails.com/japan.phpitemid=870&catid=26&subcatid=162
17. http://www.ecomagazin.ro/metoda-japoneza/ 2009
18. http://www.ecomagazin.ro/protest-in-japonia-energia-nucleara-este-depasita/
19. http://www.hydrop.pub.ro/Cursul11mk.pdf
41

20. http://www.ecomagazin.ro/incalzirea-globala-–-japonezi-ingrijorati/
21. http://www.globalwarmingisreal.com/, http://www.enn.com/pollution/article/
22. http://www.hydrop.pub.ro/Cursul11mk.pdf
23. http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/53.pdf
24. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.aspid=272&idb=
25. http://www.ase.md/~cmg/asebucuresti/pagina2.pdf
26. http://bookshop.europa.eu/ro/ecap
27. http://bookshop.europa.eu/ro/achizi-ii-ecologice--pbKH5804691/downloads/KH-58-04-691-RO-
C/KH5804691ROC_002.pdfFileName=KH5804691ROC_002.pdf&SKU=KH5804691ROC_PD
F&CatalogueNumber=KH-58-04-691-RO-C
28. http://bookshop.europa.eu/ro/achizi-ii-ecologice--pbKH5804691/
29. http://bookshop.europa.eu/ro/dg-mediu-pbKH3110568/
30. http://www.docstoc.com/docs/81314106/Dezvoltarea-durabila
31. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.douri=CELEX:52009DC0304:RO:NOT
32. http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/economics
33. http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/curs_dreptul_mediului-38919.html
34. http://www.eea.europa.eu/ro/publications/agentia-europeana-de-mediu/at_download/file
35. http://www.gnm.ro/staticdocs/RAPORTDECTITATEGNM2010.pdfPHPSESSID=cbf75715818a
55275bb65ffd263249b3
36. http://www.infomediu.eu/pdf/info%20mai-iun.pdf
37. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/dezvoltare_durabila/SNDD/SNDD%20final%20RO%2
02008.pdf
38. http://europa.eu/generalreport/ro/2010/index.html
39. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.aspid=cap3
40. www.mmediu.ro
41. http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisI_ro/Pais1_studiu_5_ro.pdf Impactul
implementării unor directive ale UE privind protecţia mediului înconjurător în anumite
sectoare industriale din România
42. http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_mediu.pdf
43. http://www.ddbra.ro/mediatizari/Strategia%20Privind%20Conservarea%20Diversitatii%20Biologi
ce_DRAFT.pdf Strategia Naţională pentru Biodiversitate şi Planul de Acţiune, 2010-2020,
Bucureşti,2010
44. http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/strategia_nationala_04281549.html
45. http://yosemite1.epa.gov/ee/epa/eed/nsf/pages/incentives#what
46. http://www.ziare.com/mediu/stiri-mediu/australia-vrea-sa-taxeze-suplimentar-marii-poluatori-cuco2-1106494
47. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/2011_spring_ro.pdf
48. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/2011_spring_ro.pdf
49. http://www.insse.ro/cms/files%5Cstatistici%5Ccomunicate%5Ccom_anuale%5Cmediu%5Cprot_
mediu2009.pdf
50. http://bookshop.europa.eu/ro/politica-de-coeziune-i-mediul-pbKH3110347/
51. http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7292_ro.htm
52. http://www.anpm.ro/upload/31856_Raport%20evaluare%20PNAPM%20%20mai%202011.pdf
53. http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_mediu.pdf
54. http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2005/economie-si-administrarea-afacerilorinternationale/17.pdf
55. http://www.mmediu.ro/vechi/dezvoltare_durabila/sndd.htm
56. http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.doreference=IP/11/526&format=HTML&en
57. www.anif.ro/ong/aifcr/20080130-strategie.doc
58. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/strategii_planuri.htm
59. http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm
60. http://cluj-am.ro/globalizarea-si-dezvoltarea-durabila
61. http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no17/revista_fulltext.pdf
62. http://www.crestinortodox.ro/diverse/despre-europenizare-globalizare-121049.html
63. www.apmsibiu.ro
42

64. http://www.anfp.gov.ro:81/docs/metodologie.pdf
65. http://www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/1_07.pdf
66. http://www.comarion.ro/referate/index.phpvalue=Rolul%20resurselor%20umane&detalii=econo
mie_htm&id=1656
67. http://www.gnm.ro/staticdocs/RAPORTDECTITATEGNM2010.pdfPHPSESSID=fce55a3f62c
68. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/2.htm
69. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap12a.htm
70. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/1_ro_annexe_part1.pdf
71. http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/economics
43

Cuvinte cheie
• Audit de mediu = instrument managerial de evaluare sistematică, documentată,
periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de
management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu
scopul :
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil
impact asupra mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea
obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei.
•Biodiversitate = variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre,
marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta
include diversitatea intraspecifica, interspecifica si diversitatea
ecosistemelor;
•Bioeconomie = orice sistem de producţie care implică procese biofizice sau
biochimice, ştiinţele vieţii şi tehnologii generale aferente;
•Cultură = 1.totalitatea cunoştinţelor, aptitudinilor şi modelelor obişnuite de
comportament pe care le au în comun şi pe care le transmit
membrii unei societăţi; 2. reprezintă termenul de cultură,
reprezintă un fenomen colectiv, aceasta fiind acceptată de toţi
indivizii care trăiesc în acelaşi mediu social; 3. cultura este un
fenomen care se dezvoltă în timp şi care presupune o continuitate
fluidă trecut-prezen-tviitor;
•Cunoaştere = faptul de a poseda cunoştinţe, informaţii, date asupra unui subiect,
asupra unei probleme;
• Cele mai bune
tehnici disponibile
(BAT )
•Certificat de
emisii de gaze cu
efect de seră
= stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în
dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care
demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru
stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării,
iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în
ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său.
= titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon
echivalent într-o perioadă definită.
• Deşeu = orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite
de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care
deţinatorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.
• Deteriorarea
mediului
•Dezvoltare
durabilă
= alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale
componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea
diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi
antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii
vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului,
supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor
deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
= dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile necesităţi;
•Ecoinovaţie = orice inovaţie (tehnologie nouă, produs, proces sau serviciu) care
poate contribui la protecția mediului sau la utilizarea mai bună a
resurselor.
•Ecoeficienţă = se realizează atunci când produsele şi serviciile satisfac
necesităţile umane, cresc calitatea vieţii la preţuri competitive şi
când impacturile asupra mediului şi ca intensitate a consumului de
resurse descresc la niveluri care se încadrează în limitele
44

capacităţii de susţinere ale globului.
• Eficacitate = măsura în care activităţile planificate sunt realizate şi sunt obţinute
rezultatele planificate.
• Eficienţă = relaţia între rezultatul obţinut şi resursele utilizate.
• Globalizarea = termen întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal
care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte
a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra
societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.
•e-Guvernare = se traduce literal prin ,,guvernare electronică", termenul s-a
impus la nivel mondial cu sensul de ,,administraţie publică, prin
intermediul tehnologiei electronice”.
•Instituţii publice = ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru
gestionarea afacerilor publice. Instituţiile publice, în sensul
birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod
de organizare social economică a statului care poate face faţă
provocărilor modernităţii (numărul mare al populaţiei, diversitatea
şi complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Obiectivul
unei instituţii publice este servirea interesului public.
•Know - how
managerial
= cunoştinţe şi experienţe manageriale caracterizate prin dinamism,
complexitate, modernism preluate din alte culturi şi adoptate
condiţiilor concrete de către manageri care trebuie să dea dovadă
de competenţe teoretico-metodologice corespunzătoare.
•Management = 1. ştiinţa şi arta de a conduce. 2. ansamblul activităţilor de
organizare, de conducere şi de gestiune a organizaţiei. 3. ştiinţa şi
tehnica organizării şi conducerii unei organizaţii;
•Motivarea = constă în corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor
personalului din cadrul firmei cu realizarea obiectivelor şi
exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor
atribuite. Orice comportament are la bază o motivaţie;
•Monitoringul de
mediu
= asigură un flux informaţional structurat pe elemente de mediu şi pe
activităţi specifice de supraveghere, evaluare şi avertizare.
Alegerea parametrilor care fac obiectul supravegherii sistematice
este determinată în mare parte de nevoile de reglementare, de
limitele tehnicilor de prelevare a probelor şi de costurile de
colectare a datelor.
• Poluare = introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce
prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna
bunurilor materiale, ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a
utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.
•Prejudiciu = efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor,
bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi
dăunatoare ori dezastre;
• Tehnologia
sistemelor
informaţionale
geografice
(GIS)
= metodă de culegere a datelor de mediu; este utilizată în mod
curent în domeniul protecţiei naturii, protecţiei atmosferei,
prognoza hidrometeorologică, managementul resurselor de apă,
managementul riscului, managementul infrastructurii, în
agricultură.
45

• Lista tabelelor din text
Lista formelor grafice
Tabelul 1.1. Substanţele poluante rezultate prin arderea 1 kg de carburant
Tabelul 1.2. Clasificarea solurilor poluate
Tabelul 1.3. Substanţe care poluează solul şi concentraţii ale acestora
Tabelul 1.4. Substanţe poluante provenite din diferite ramuri industriale
Tabelul 1.5. Efecte ale poluării industriale asupra biosferei în România
Tabelul 2.1. Activităţile principale desfăşurate de reprezentanţii Gărzii Naţionale de
Mediu, anul 2010
Tabelul 2.2. Potenţialul surselor regenerabile de energie din România
Tabelul 3.1. Sistemul relaţional instituţional în domeniul mediului, la nivel naţional
Tabelul 3.2. Organisme internaţionale, europene şi atribuţiile acestora în domeniul
protecţiei mediului
Tabelul 4.1. Particularităţi ale dimensiunii culturale universalism / particularism şi
impactul lor în management
Tabelul 4.2. Atitudinea faţă de natură şi impactul ei în management
Tabelul 4.3. Implicaţii asupra managementului în ţările caracterizate prin
masculinitate/feminitate
Tabelul 4.4. Istoria măsurilor de control al poluării mediului în Japonia
Tabelul 6.1. Forme ale reglementărilor directe şi ale incitaţiilor economice
Tabelul 6.2. Taxele pe emisii în unele state ale OCDE
Tabelul 6.3. Taxele la nivel naţional pentru emisiile de poluanţi în atmosferă
Tabelul 6.4. Taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru
depozitarea de deşeuri valorificabile
Tabelul 9.1. Compararea proceselor clasice cu cele de tip nou
• Lista figurilor din text
Fig. 1.2. Efectele nocive ale schimbărilor ecosistemului asupra sănătăţii umane
Fig. 4.1. Structurarea conceptului de cultură şi ipostazele sale de manifestare
Fig. 4.2. Elemente fundamentale de sinergie în „ construcţia ” Modelului European de
Management (MEM)
Fig. 8.1. Surse ale datelor de mediu
Fig. 8.2. Culegerea datelor de mediu prin anchete
Fig. 8.3. Structura organizatorică a APM Sibiu
Fig. 8.4. Etapele procedurii evaluării impactului asupra mediului (EIM) şi participarea
publicului la decizia de mediu
Fig. 8.5. Principalele metode, tehnici şi instrumente manageriale
Fig. 8.6. Ciclul inspecţiei de mediu
Fig. 8.7. Etapele inspecţiei de mediu
Fig. 12.1. Ciclul recomandat al investigării fenomenului
Fig. 12.2. Tipologia erorilor în cazul sondajelor
46

• Lista graficelor
Graficul 1.1. Proporţia combustibililor utilizaţi pentru a produce energie în cele 27 de
ţări ale UE
Graficul 2.1. Volumul emisiilor de gaze cu efect de seră comercializate în cadrul
schemei UE
Graficul 6.1. State membre care au acordat ajutoare de stat pentru protecţia mediului, în
anul 2009, peste media UE
Graficul 6.2. State membre care au acordat reduceri sau scutiri semnificative de la
plata taxelor de mediu în anul 2009
Graficul 6.3. Fonduri alocate mediului în cadrul politicii de coeziune
Graficul 14.1. Evaluarea impactului schimbării asupra managementului de protecţia
mediului
Graficul 14.2. Impactul schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia
mediului şi soluţii de adaptare
Graficul 14.3. Impactul economiei, organizaţiei şi managementului, bazate pe
cunoştinţe asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi
soluţii de adaptare
Graficul 14.4. Evaluarea impactului capitalului de cunoştinţe în managementul
instituţiilor de protecţia mediului
Graficul 14.5. Impactul capitalului de cunoştinţe în managementul instituţiilor
de protecţia mediului, soluţii de adaptare
Graficul 14.6. Măsuri care vizează operaţionalizarea neofuncţiilor managementului
bazat pe cunoştinţe
Graficul 14.7. Evaluarea necesităţii şi utilităţii mangementului în instituţiile
de protecţia mediului
Graficul 14.8. Măsuri de adaptare privind necesitatea şi utilitatea managementului
în instituţiile de protecţia mediului
Graficul 14.9. Evaluarea impactului globalizării afacerilor şi internaţionalizării
firmelor, asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului
Graficul 14.10. Măsuri de adaptare ale managementului instituţiilor de protecţia
mediului, urmare globalizării afacerilor şi internaţionalizării firmelor
Graficul 14.11. Efecte ale crizei economico - financiare asupra managementului
instituţiilor de protecţia mediulu
Graficul 14.12. Măsuri de perfecţionare ale managementului resuselor umane în
instituţiile publice
Graficul 14.13. Măsuri de adaptare ale managementului instituţiile publice, cerinţelor
integrării în Uniunea Europeană
Graficul 14.14. Evaluarea necesităţii şi rolului instituţiilor de protecţia mediului la nivel
naţional şi mondial
Graficul 14.15. Opinii în favoarea protecţiei mediului, chiar dacă aceasta presupune costuri
economice ridicate
Graficul 14.16. Opinii în favoarea dezvoltării economice, chiar dacă starea mediului se va
deteriora
Graficul 14.17. Evaluarea periculozităţii formelor contemporane ale degradării mediului
înconjurător ( încălzirea globală, efectul de seră, deşertificarea, epuizarea
resurselor naturale, pierderea biodiversităţii, etc.)
Graficul 14.18. Măsuri de remediere ale formelor contemporane ale degradării mediului
înconjurător
Graficul 14.19. Relaţia dintre cultură - cultură organizaţională şi atitudinea faţă de mediu
47

Graficul 14.20. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor de protecţia
mediului
Graficul 14.21. Evaluarea rolului statului în perfecţionarea şi pregătirea legislaţiei în
domeniul protecţiei mediului
Graficul 14.22. Măsuri de perfecţionare a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.
Graficul 14.23. Evaluarea eficienţei sistemului de inspecţie şi control în domeniul protecţiei
mediului
Graficul 14.24. Măsuri de perfecţionare a sistemului de inspecţie şi control în domeniul
protecţiei mediului
Graficul 14.25. Influenţa schimbărilor la nivel politic asupra managementului instituţiilor
de protecţia mediului
Graficul 14.26. Măsuri de corecţie privind influenţa politicii asupra managementului
instituţiilor de protecţia mediului
Graficul 14.27. Sisteme / metode / tehnici de management utilizate în managementul
instituţiilor de protecţia mediului
48