Sinteza tezei (ro) - Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina ...

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ȘI BIOTEHNOLOGII
Disciplina : Nutriția și Alimentația Animalelor
Ing. Lup Florin Gheorghe
TEZĂ DE DOCTORAT
INFLUENŢA MACROCOMPONENTELOR DIN
NUTREŢURILE COMBINATE ASUPRA INDICILOR
PRODUCTIVI ŞI CALITĂŢII CĂRNII DE PUI BROILER.
REZUMAT
Conducător științific:
Prof. univ. dr. Dan Drinceanu
Timișoara
2010

REZUMAT
În ultimii ani, cercetătorii sunt preocupați de găsirea de noi soluții nutriționale pentru
alimentația păsărilor, soluții care să permită obținerea de performanțe productive ridicate cu eforturi
financiare cât mai reduse. Este bine știut faptul că alimentația păsărilor face apel la două tipuri
principale de materii prime furajere: cereale și subprodusele industriale vegetale. Porumbul este cea
mai importantă materie primă cerealieră, deoarece are un nivel ridicat în substanțe nutritive digestibile
și o valoare energetică ridicată. În comparație cu porumbul, orzul prezintă câteva caracteristici
(absența xantofilelor, conținutul ridicat în celuloză brută cât mai ales conțunutul lui în PNA) care
limitează proporția acestuia în hrana păsărilor și în special a puilor de carne. În practica alimentației
orzul se impune a fi introdus în rețetele de nutrețuri combinate destinate puilor de carne cu deosebire
în perioada de trecere de la recoltarea orzului la cea a porumbului, când rezervele de cereale sunt
relativ limitate. Pe langa nivelul scazut proteina cerealelor are si o valoare biologică scăzută, astfel ca
pentru alimentatia păsărilor este absolut necesară adăugarea în rețetele de nutrețuri combinate a unor
ingrediente bogate in proteine cu valoare biologică ridicată. Șroturile de soia corespund cel mai bine
sub acest aspect, având un conținut ridicat de proteină și în același timp un echilibru în aminoacizi
esențiali apropiat cerințelor păsărilor. Deși considerată o materie primă furajeră strategică, în multe țări
din Europa și Asia, șroturile de soia reprezintă o materie primă de import, ceea ce impune găsirea de
surse proteice vegetale alternative; fenomenul fiind valabil și pentru țara noastră care-și acoperă doar
cca 30% din necesar din producția indigenă. Pentru diminuarea importului de șroturi de soia care
solicită un efort valutar însemnat se impune cercetarea posibilităților de substituire parțială a acestora
în hrana puilor de carne cu surse proteice indigene, respectiv șroturi de floarea soarelui. Astfel,
concomitent cu reducerea consumului de șroturi de soia se asigura valorificarea eficientă a resurselor
furajere indigene.
Având în vedere cele menționate, prezenta teza de doctorat a avut ca obiective principale:
- stabilirea proportiei optime de introducere a orzului si respectiv a sroturilor de floareasoarelui
in hrana puilor de carne;
- stabilirea efectului substituirii parțiale a porumbului cu orz și respectiv a șroturilor de soia
din hrana puilor broiler de găină cu șroturi de floarea-soarelui, asupra performanțelor bioproductive și
calității cărnii obținute. Prin modelul experimental adoptat s-a urmărit și măsura în care adaosul de
făină de pește pote îmbunătăți valoarea biologică a proteinei din șroturile de floarea-soarelui si
respectiv performantele bioproductive ale puilor de carne.
În concordanta cu obiectivele urmărite, au fost realizate trei serii de experiențe:
- seria I de experiențe (2006) a urmărit stabilirea proporției optime și a efectului asupra
producției cantitative și calitative de carne, a încorporării orzului în hrana puilor broiler de găină, cu
economisirea corespunzătoare a porumbului. Experiențele de efect productiv au fost realizate pe trei

loturi de pui de carne a câte 40 cap/lot; din care la lotul martor s-a folosit numai porumbul ca cereală,
la lotul 2 orzul a fost introdus în proporție de 25% iar la lotul 3 orzul a reprezentat 40% din structura
nutrețului combinat;
- seria a II- a de experiențe (2009) a urmărit stabilirea proporției optime și a efectului asupra
producției cantitative și calitative de carne, a încorporării șroturilor de floarea-soarelui în hrana puilor
broiler de găină, cu economisirea corespunzătoare a șroturilor de soia. De asemenea, s-a urmărit și
măsura în care introducerea făinii de pește în hrană, poate înbunătăți valoarea biologică a proteinei din
șroturile de floarea soarelui și influențează producția cantitativă și calitativă de carne. Experiențele de
efect productiv au fost realizate pe patru loturi de pui de carne a câte 40 cap/lot, din care la lotul martor
în hrană s-au folosit numai șroturile de soia ca nutreț proteic, la lotul 2 s-au introdus șroturile de
floarea-soarelui în proporție de 7%, la lotul 3 șroturile de floarea-soarelui s-au introdus în proporție de
12% iar la lotul 4 în hrană s-a introdus o combinație formată din șroturi de floarea-soarelui 7% și făină
de pește 2%, cu economisirea corespunzătoare a șroturilor de soia;
- seria a III- a de experiențe (2010) a urmărit să stabilească măsura în care substituirea
simultană a porumbului și a șroturilor de soia din hrană cu alte materii prime energetice și proteice,
influențează producția cantitativă și calitativă de carne la puii broiler. Macrocomponentele nutrețului
combinat au fost substituite având în vedere cele mai bune variante experimentale stabilite în seriile
anterioare de experiențe. Experiențele de efect productiv au fost realizate pe două loturi de pui de
carne, a câte 40 cap/lot, din care la lotul martor în hrană s-a folosit numai porumbul ca cereală și
respectiv șroturile de soia ca nutreț proteic, în timp ce la lotul experimental porumbul a fost substituit
parțial cu orz (25% din structura nutrețului combinat) iar șroturile de soia au fost parțial înlocuite cu
șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%) (% din greutatea nutretului combinat).
Prezenta teza de doctorat a fost structurata conform uzantelor, in doua parti:
- studiul bibliografic;
- cercetari proprii.
PARTEA I
STUDIUL BIBLIOGRAFIC
Aceasta parte a <strong>tezei</strong> de doctorat a fost fundamentata pe informatia stiitifica furnizata de cele
140 titluri bibliografice consultate; avand drept scop actualizarea cunostintelor stiintifice si practice
din domeniul nutritiei si alimentatiei puilor broiler de carne si legatura dintre alimentatie,
performantele productive si economice si calitate productiei de carne in raport cu cerintele
consumatorilor.
Partea de documentare bibliografica este extinsa pe 64 pagini si cuprinde 17 tabele si 3 figuri,
ceea ce reprezinta cca. 22% din volumul <strong>tezei</strong> de doctorat.

Dupa o scurta introducere referitoare la locul si rolul carnii de pasare in asigurarea proteinelor
cu valoare biologica ridicata necesare dietei umane, in capitolul I intitulat: „Stadiul cunoașterii
problematicii abordate, la nivel național și internațional”, sunt prezentate informatii referitoare la:
- particularitățile de digestie și valorificare a substanțelor nutritive din nutrețurile folosite în
alimentația păsărilor;
- materiile prime energetice - caracteristici nutritive si posibilitati de utilizare eficienta in hrana puilor
de carne;
- materiile prime proteice - caracteristici nutritive și posibilități de utilizare eficientă in hrana puilor de
carne ;
- influența alimentației asupra performanțelor bioproductive și calității cărnii la puii broiler de găină;
subliniind importanta relației energie - proteină – (AA) asupra creșterii, valorificării hranei și calității
cărnii.
În urma prezentării sumare a unor particularităţi morfologice şi de digestie se poate conchide, că
păsările:
- au un tub digestiv scurt şi un tranzit digestiv accelerat, fapt pentru care nu pot valorifica
corespunzător celuloza şi ca urmare, nutreţurile utilizate în hrană nu trebuie să conţină multă celuloză;
- valorifică foarte bine glucidele solubile, proteinele şi grăsimile;
- au un metabolism intens şi cheltuiesc mai multă energie pentru întreţinere comparativ cu
mamiferele, datorită temperaturii corporale mai ridicate (+41 ... +42 o C faţă de +37 o C cât este la
mamifere).
În comparație cu porumbul, care reprezintă principala cereală furajeră utilizată in alimentatia
puilor de carne, orzul prezintă câteva caracteristici, care atrag după sine limitarea proporției lui în
structura hranei pasarilor: conținutul mai ridicat în celuloză, aflată la nivelul învelișului, fapt ce
conferă bobului o consistență tare si continutul in poliglucide neamidonoase (PNA). Valoarea de
utilizare a orzului este afectată mai ales de conținutul în β – glucanii care pot varia de la 2% până la
8%, în funcție de soi, condițiile de vegetație, stadiul de coacere la recoltare și condițiile de păstrare.
Glucidele pereților celulari, cu deosebire β – glucanii, pentozanii și pectinele se constituie în
factori antinutritivi prin influența lor negativă asupra digestiei. Efectul lor se traduce prin:
- formarea unei soluții cu vâscozitate ridicată la nivelul intestinal al puilor, care frânează astfel
pasajul chimusului, poate limita în același timp amestecul bilei și a enzimelor de digestie cu
ingesta;
- este redusă absorbția nutrienților de la nivelul mucoasei intestinale;
- are loc o creștere a activității microbiene încă din intestinul subțire;
- excreția devine lipicioasă și contaminează puii prin depuneri de dejecții în zona perianală;
Sub raport chimic, orzul este mai bogat în proteină, dar mai sărac în grăsime și extractive
neazotate, în comparație cu porumbul. Digerarea mai slabă a orzului se reflectă în valoarea energiei

metabolizabile, valoare care a fost stabilită la 2620 – 2640 Kcal/kg, în comparație cu 3350 kcal/kg la
porumb.
Tehnologia de extragere a uleiului determină şi conţinutul în celuloză al produsului rezultat
care poate fi de 13% în cazul decorticării totale a seminţelor, 20% în cazul decorticării parţiale şi chiar
24% când nu are loc decorticarea seminţelor. Conţinutul ridicat de celuloză al şrotului de floarea
soarelui limitează utilizarea acestuia în nutreţurile combinate. Proteina din şrotul de floarea soarelui
are un conţinut mai scăzut de lizină faţă de şrotul de soia dar un conţinut mai mare de aminoacizi cu
sulf. Utilizarea șrotului de floarea-soarelui în proporții ridicate în hrana puilor de carne are o influență
negativă atât asupra sporului în greutate și gradului de valorificare a hranei, cât și asupra calității
carcasei.
Organizarea ştiinţifică a creşterii puilor de carne reclamă alcătuirea structurilor de nutreturi
combinate pe baza cunoşterii necesarului şi a conţinutului materiilor prime în energie, proteine
şi aminoacizi, a relaţiilor de echilibru nutritiv cum sunt: relaţia fundamentală energie/proteină,
relaţiile dintre aminoacizi şi vitamine, interdependenţa dintre diferiţi aminoacizi, acţiunea de
sinergism si antagonism stabilita intre diferiti nutrienti, etc.
In capitolul II intitulat „Aspecte privind caracteristicile carnii de pasare” sunt prezentate
particularitatile morfologice, biochimice, fizice şi organoleptice ale carnii de pasare, care o fac
superioară în comparaţie cu celelalte tipuri de carne consumate de om. Astfel, din punct de vedere
structural, carnea de pasăre se caracterizează printr-o proporţie însemnată a ţesutului muscular (75-
85%) şi printr-o proporţie redusă a ţesutului conjunctiv (15-25%); printr-o fineţe deosebită a fibrelor
musculare şi a fasciculelor musculare. Sub aspect biochimic, carnea de pasăre prezintă un conţinut
ridicat de proteine (16-23%) cu o mare valoare biologică (19-20%); un conţinut relativ scăzut de
grăsimi, dar ridicat în vitamine hidrosolubile (complexul B) şi liposolubile (A, D, E, K). Şi sub aspect
organoleptic, carnea de pasăre se evidenţiază printr-o culoare, printr-un gust şi printr-o suculentă şi
savoare deosebită.
În ultimul capitol din partea I a <strong>tezei</strong> de doctorat sunt prezentete aspecte referitoare le
implementarea sistemului HACCP (Analiza Riscului și Controlului Punctelor Critice) în producerea
cărnii de pasăre. HACCP în ferme, ofera o abordare tehnică a siguranţei alimentelor de origine
animală, de-a lungul întregului lanţ alimentar (de la fermă la furculiţă), dar aduce totodata, o imensă
mărime şi complexitate a programului de siguranţă a alimentelor. Programul trebuie să aibă un scop
concret, un plan de atingere a obiectivelor şi mijloace de măsurare a eficienţei programului.
HACCP este un sistem de management care se referă la siguranţa în producerea alimentelor
prin analiza şi controlul riscurilor microbiologice, chimice şi fizice, începând de la producerea materiei
prime, procurarea şi manipularea acesteia, mergând pană la fabricarea, distribuţia şi consumul
produsului final. HACCP caută să prevină problemele înainte ca acestea să apară şi să corecteze
deviaţiile imediat ce sunt detectate, în loc să efectueze teste pe produsele finale.

PARTEA A II – A
CERCETĂRI PROPRII
Partea a II-a a <strong>tezei</strong> de doctorat cuprinde cercetarile proprii si este extinsa pe 218 pagini
cuprinzând 99 tabele si 72 figuri. Aceasta parte care reprezintă cca. 73% din volumul <strong>tezei</strong>, a fost
structurata pe cinci capitole importante, respectiv:
- Organizarea cercetărilor
- Seria I de experiențe: Efectul substituirii parțiale a porumbului cu orz din nutrețurile
combinate asupra indicilor productivi și calității cărnii la puii broiler de găină
- Seria a II – a de experiențe: Cercetări privind influența substituirii parțiale a șrotului de
soia din hrană asupra performanțelor bioproductive și calității cărnii la puii broiler de
găină
- Seria a III - a de experiențe. Cercetări privind optimizarea celor mai bune variante
obținute în seriile anterioare de experiențe
- Concluzii generale.
In capitolul „Organizarea cercetarilor” este prezentat planul experimental general, precum si
planurile experimentale aferente celor trei serii de experiente; acestea fiind in concordanta cu
obiectivele urmarite.
Cercetarile au fost efectuate pe pui de carne hibridul „Ross 308”, repartizati randomizat in
loturile experimentale la varsta de o zi (imediat dupa ecloziune) (40 cap/lot), conform schemei
experimentale. Experientele de efect productiv au fost realizate folosind metoda grupelor si respectand
in totalitate parametrii tehnologici si de microclimat. Pentru efectuarea investigatiilor necesare au fost
folosite metode de lucru consacrate, specifice: stabilirii performantelor de productie (masa corporala,
spor in greutate), consum si grad de valorificare a hranei, indici de abator, ponderea partilor
componente ale carcasei, structura tisulara a carcasei, investigatii de laborator (indici sangvini,
compozitia chimica a carnii, profilul acizilor grasi al grasimilor intramusculare si de depozit,
masurarea pH-ului digestiv, tehnica de obtinere a preparatelor histologice, etc), calculul EEF (factorul
de eficienta european), calculul si interpretarea statistica a rezultatelor obtinute.
Obiectivul cercetărilor efectuate în prima serie de experiențe se refera la stabilirea proporției
optime și a efectului asupra producției cantitative și calitative de carne, a încorporării orzului în hrana
puilor broiler de găină, cu economisirea corespunzătoare a porumbului.
Experiențele de efect productiv au fost efectuate pe trei loturi de pui de carne a câte 40 cap/lot,
dintre care unul a fost considerat lot martor iar celelalte loturi experimentale.
Modul de asigurare a valorii energetice a nutrețurilor combinate pentru puii de carne,
diferențiat pe cele trei perioade de vârstă (starter, creștere și finisare) a fost diferit în funcție de lot:

- la lotul martor (L1 M) s-a folosit numai porumbul ca cereală;
- la lotul L2, pe lângă porumb, în hrană s-a introdus și orzul în proporție de
25% (% din greutatea nutrețului combinat);
- la lotul L3, pe lângă porumb, în hrană s-a introdus orz în proporție de 40% (%
din greutatea nutrețului combinat).
În cazul loturilor experimentale L2 și L3, la care în structura nutrețului combinat, s-a introdus
orz în proporție de 25% și respectiv 40%, s-a mărit direct proporțional și proporția de grăsime vegetală
(ulei de floarea-soarelui) pentru a asigura o valoare energetică a hranei identică cu cea a lotului martor,
la care nu s-a folosit orz.
Experiențele de efect productiv, precum și lucrările de abator au fost efectuate în perioada
octombrie-noiembrie 2006 în condiții de producție respectiv la S.C. PUIBRO S.R.L. Miersig. Celelalte
investigații au fost efectuate în laboratoarele de profil din cadrul Universității din Oradea, USAMV
Cluj-Napoca și S.C. European Food S.R.L.Ștei (jud. Bihor).
Orzul prin conținutul ridicat în "substanțe antinutritive" ce aparțin poliglucidelor
neamidonoase, cum sunt pentozanii (arabanii și xilanii), dar mai ales betaglucanii, conduce la
performante bioproductive inferioare în creșterea puilor de carne, față de porumb. Introducerea
acestuia în proporție de 25% și respectiv 40% în structura nutrețurilor combinate, conduce, față de
structurile cu porumb, singura cereală, la: greutate corporală la livrare mai mică cu 4,09% - 8,83%
(2236,6 g/cap vs. 2145,3 g și respectiv 2039,2 g/cap) (diferențele fiind asigurate statistic); sporul
mediu zilnic mai mic cu 4,17 – 8,98%; consumul specific mai mare cu 5,60 – 12,04% și costul
furajelor pentru un kg spor în greutate mai mare cu 4,9% și respectiv 10,8%.
Pentru o cuantificare mai complexă a eficienței substituirii parțiale a porumbului cu orz în
hrana puilor de carne, la finalul perioadei experimentale (42 zile), a fost "factorul european de
eficiență" – EEF. Acest indicator apreciază eficiența creșterii puilor de carne luând în calcul: vârsta
puilor la sacrificare (zile), greutatea vie medie a acestora (Kg/cap) dar și gradului de valorificare a
hranei (KgN.C./Kg spor). Cea mai mare valoare calculată a EEF (factorul european de eficiență), a fost
înregistrată la puii în hrana cărora s-a folosit porumbul ca singură cereală; substituirea parțială a
porumbului cu orz a condus la scăderea valorii EEF, din cauza efectelor negative pe care orzul lea avut
asupra vi<strong>tezei</strong> de creștere și gradului de valorificare a hranei.
Indicii biochimici sangvini investigați conferă avantaje metabolice mai bune pentru puii în
hrana cărora s-a folosit numai porumbul ca cereală, ceea ce susține din punct de vedere științific
rezultatele bioproductive obținute de acești pui. Substituirea parțială a porumbului cu orz, a condus la
intensificarea proceselor de dezaminare și utilizarea proteinelor ca sursă de energie în organism,
paralel cu reducerea proceselor de transmetilare prin care se formează în organism aminoacizii
necesari sin<strong>tezei</strong> de proteine proprii; în consecință sporul în greutate și gradul de valorificare a hranei
fiind influențate negativ.

Randamentul la sacrificare, înregistrat imediat după sacrificarea puilor, cât și după
refrigerarea carcaselor, a scăzut progresiv în raport invers proporțional cu proporția de orz din
structura nutrețului combinat, în primul rând ca urmare a creșterii ponderii intestinelor (intestine +
digesta) și pipotei în greutatea vie odată cu creșterea propoției de orz din hrană (0%; 25% și 40%), dar
și datorită greutății vii a puilor la sacrificare; cunoscută fiind corelația directă dintre masa corporală vie
și randamentul la sacrificare. Randamentul comercial, calculat pe baza greutății carcasei refrigerate și a
organelor interne comestibile, urmează același sens cu randamentul carcaselor.
Greutatea principalelor porțiuni tranșate din carcasă și proporția acestora raportată la
greutatea netă a carcasei refrigerate a fost dependentă în principal de greutatea vie a puilor la
sacrificare și în mică măsură de structura hranei, respectiv de prezența și nivelul de încorporare a
orzului. Greutățile corporale mai mari la sacrificare au determinat o greutate mai mare a principalelor
porțiuni tranșate și în special a celor cu carne de calitate superioară (piept și pulpe). Substituirea
parțială a porumbului cu orz din hrană, nu a modificat semnificativ ponderea porțiunilor tranșate din
carcasă, excepție făcînd grăsimea intraabdominală a cărei pondere în structura carcasei a crescut
progresiv proporțional cu proporția de orz din hrană. Substituirea parțială a porumbului cu orz din
hrana puilor broiler a avut o influență negativă asupra structurii tisulare pieselor tranșate din cascasă
cu valoare comerciala ridicată (piept și pulpe), scăzut ponderea cărnii (carne + piele) în favoarea
oaselor.
Având în vedere ponderea dar în special locul și rolul grăsimilor în menținerea sănătății
consumatorului a fost stabilit profilul acizilor grași din grăsimea intramusculară (piept și pulpă) și cea
de depozit (grăsimea intraabdominală). Profilul acizilor grași din carcasa puilor proveniți din loturile
experimentale este în acord cu structura în acizi grași a grăsimilor din hrană. Substituirea parțială a
porumbului cu orz, care a impus o creștere direct proporțională a nivelului de grăsimi vegetale în hrana
puilor de carne, a condus la îmbunătățirea profilului acizilor grași al grăsimilor din carcasă (piept,
pulpe și grăsime intraabdominală) prin creșterea ponderii acizilor grași nesaturați și în special a celor
polinesaturați în detrimentul celor saturați. Cea mai bună calitate a grăsimilor din carcasă, analizată
prin prisma influenței asupra sănătății umane și definită de o proporție ridicată de acizi grași
polinesaturați (în special din clasa n - 3), a fost înregistrată la puii în hrana cărora s-a folosit cea mai
mare proporție de orz (40%) respectiv cea mai mare proporție de grăsime vegetală.
Introducerea orzului în hrana puilor de carne în detrimentul porumbului, a condus la scăderea
semnificativă a proporției de grăsime din carne, aceasta acumulându-se cu precădere sub formă de
depozite subcutanat și intraabdominal, probabil datorită neconcordanței dintre disponibilitatea energiei
din hrană și a celorlalte elemente nutritive necesare proceselor de sinteză proteică. Cu excepția
conținutului în grăsime, celelalte componente chimice ale cărnii (proteină: N x 6,25; cenușă brută;
SEN) nu au înregistrat modificări semnificative în raport cu prezența si nivelul orzului în hrană.

Obiectivul cercetărilor efectuate în seria a II-a de experiențe se refera la stabilirea proporției
optime și a efectului asupra producției cantitative și calitative de carne, a încorporării șroturilor de
floarea-soarelui în hrana puilor broiler de găină, cu economisirea corespunzătoare a șrotului de soia.
Prin modelul experimental adoptat s-a urmărit și măsura în care adaosul de făină de pește poate
îmbunătăți valoarea biologică a proteinei din șroturile de floarea-soarelui și respectiv producția
cantitativă și calitativă de carne.
Experiențele de efect productiv au fost efectuate pe patru loturi de pui de carne a câte 40
cap/lot, dintre care unul a fost considerat lot martor iar celelalte loturi experimentale.
Modul de asigurare a nivelului proteic și a valorii biologice a proteinei în nutrețurile
combinate pentru puii de carne, diferențiat pe cele trei perioade de vârstă (starter, creștere și finisare), a
fost diferit în funcție de lot:
- la lotul martor (L1-M) s-au folosit numai șroturi de soia ca nutreț proteic;
- la lotul L2, pe lângă șroturile de soia, în hrană s-au introdus șroturile de floarea-soarelui în
proporție de 7% (% din greutatea nutrețului combinat) și aminoacizi sintetici (lizină și metionină),
pentru asigurarea valorii biologice a proteinei nutrețului combinat;
- la lotul L3, pe lângă șroturile de soia, în hrană s-au introdus șroturile de floarea-soarelui în
proporție de 12% (% din greutatea nutrețului combinat) și aminoacizi sintetici (lizină și metionină)
în vederea asigurării valorii biologice a proteinei nutrețului combinat;
- la lotul L4, pe lângă șroturile de soia în hrană s-au introdus șroturile de floarea-soarelui în
proporție de 7%, făină de pește în proporție de 2% și aminoacizi sintetici (lizină și metionină) cu
scopul asigurării valorii biologice a proteinei din nutrețul combinat.
Experiențele de efect productiv, precum și lucrările de abator au fost efectuate în perioada
octombrie-noiembrie 2009 în cadrul biobazei de cercetare a Catedrei de Zootehnie și Agroturism de la
Facultatea de Protecția Mediului din cadrul Universității din Oradea. Celelalte investigații au fost
efectuate în laboratoarele de profil din cadrul Universității din Oradea, USAMV Cluj-Napoca și S.C.
European Food S.R.L.Ștei (jud. Bihor).
Șroturile de floarea-soarelui, prin conținutul ridicat în celuloză brută și valoarea biologică a
proteinei mai scăzută, conduc la performante bioproductive inferioare în creșterea puilor de carne, mai
ales atunci când sunt folosite în proporții mari (12%) în structura nutrețului combinat, față de șroturile
de soia: greutatea corporală finală (42 zile) mai mică cu 2,41 – 3,73 %; însă cheltuielile cu furajele ce
revin la un kg spor în greutate a scăzut cu 1,50 – 2,05 %. Introducerea șroturilor de floarea-soarelui în
proporție de 7% în structura nutrețului combinat împreună cu făina de pește – 2%, conduce la
obținerea de rezultate bioproductive apropiate de cele asigurate de nutrețul combinat în structura căruia
s-au folosit numai șroturile de soia ca nutreț proteic: greutatea corporală finală (42 zile) mai mică cu
numai 1,56% (2350,4 g/ cap vs. 2387,7 g/ cap); consum specific mai mare doar cu 0,92% (1,756 kg vs.
1,740 kg); costul unui kg de nutreț combinat mai mic cu 2,0% iar cheltuielile cu furajele ce revin la un
kg spor în greutate a scăzut cu 1,10%.

Valorile calculate pentru EEF (factorul european de eficiență) sunt în concordanță cu cele
citate în literatura de specialitate. Cea mai mare valoare pentru EEF a fost înregistrată de puii în hrana
cărora s-a folosit numai șrotul de soia ca nutreț proteic, determinată în general de greutatea vie mare la
finalul perioadei experimentale, dar și gradului foarte bun de valorificare a hranei. Valoarea EEF a
scăzut cu 6,94% când șroturile de floarea-soarelui au fost introduse în structura nutrețului combinat în
proporție de 7%; cu 13,35% când șroturile de floarea-soarelui au reprezentat 12% din structura hranei
și cu numai 2,44% când pe lângă șroturile de floarea-soarelui s-a folosit și făină de pește (2%), care
îmbunătățind valoarea biologică a proteinei din hrană a asigurat performanțele bioproductive foarte
apropiate de cele realizate de puii în hrana cărora s-au folosit numai șroturile de soia ca nutreț proteic.
Indici biochimici sangvini surprinși în ultima zi a periodei experimentale (42 zile) s-au
încadrat în limitele fiziologice citate în literatura de specialitate. Valorile medii ale principalilor indici
biochimici sangvini, sugerează, în general, accelerarea proceselor de sinteză tisulară și utilizarea
eficientă a proteinei din hrană (nivel crescut de G.O.T. și G.P.T. și scăzut de uree și acid uric), în cazul
puilor în hrana cărora s-au folosit numai șroturi de soia sau acestea au fost substituite parțial cu șroturi
de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%), față de cei în hrana cărora s-au introdus șroturile de
floarea-soarelui (7% și respectiv 12%). În esență, indicii biochimici sangvini investigați conferă
avantaje metabolice mai mari puilor din loturile care au înregistrat cele mai bune performanțe
bioproductive (cei în hrana cărora s-au folosit numai șroturile de soia sau cei la care o parte din acestea
au fost înlocuite cu șroturi de floarea-soarelui și făină de pește), susținând din punct de vedere științific
rezultatele obținute.
Valorile obținute pentru randamentul la sacrificare s-au încadrat în limitele prevăzute în
literatura de specialitate pentru hibridul folosit în cercetările noastre, fiind de 76,79 – 76,93%.
Randamentul carcaselor înregistrat imediat după sacrificare, cât și după refrigerare, nu a prezentat
diferențe semnificative între puii din cele patru loturi, ceea ce ne permite să conchidem că introducerea
șroturilor de floarea-soarelui în hrana puilor de carne în proporție de până la 12%, nu influențează
acest indicator. Randamentul comercial, calculat pe baza carcasei refrigerate și a organelor interne
comestibile, urmează același sens cu randamentul carcaselor, diferențele înregistrate între puii din cele
patru loturi experimentale fiind mici și neasigurate statistic (p> 0,05).
Greutatea principalelor porțiuni tranșate din carcasă (piept, pulpe, aripi, tacâm) și respectiv
proporția acestora raportată la greutatea netă a carcasei refrigerate a fost dependentă în mare măsură de
masa vie a puilor la sacrificare, dar și de structura hranei, respectiv prezența, nivelul și modul de
asociere a șroturilor de floarea-soarelui cu alte nutrețuri proteice (făină de pește). În general greutățile
corporale mari la sacrificare au determinat o greutate mai mare a principalelor porțiuni trașate din
carcasă, și respectiv o creștere a ponderii porțiunilor cu carne de calitate superioară (piept și pulpe) din
structura carcasei. Introducerea șroturilor de floarea-soarelui în proporție mare (12%) în hrana puilor
de carne, a avut o influență negativă asupra calității carcasei și creșterea cantității de grăsime
intraabdominală. Cea mai bună calitate a carcasei, determinată de ponderea cea mai mare a cărnii de

calitate superioară în structura acesteia, s-a obținut de la puii în hrana cărora s-au folosit numai
șroturile de soia ca nutreț proteic și cei la care în hrană s-au introdus șroturile de floarea-soarelui (7%)
în asociere cu făina de pește (2%).
Aprecierea calității carcaselor pe baza valorii raportului carne/oase stabilite pe principalele
porțiuni tranșate din carcasă, respectiv pulpe (pupe + coapsa) și piept, relevă faptul că introducerea
șroturilor de floarea-soarelui în hrană a avut o influență negativă asupra proporției de carne din
structura tisulară a piesei tranșate, astfel încât valoarea raportului carne/oase a scăzut pe măsura
creșterii ponderii șrotului de floarea-soarelui în structura nutrețului combinat. Adăugarea făinii de
pește în structura nutrețului combinat alături de șroturile de floarea-soarelui, a îmbunătățit substanțial
structura tisulară a pulpelor și pieptului, astfel încât proporția de carne și respectiv raportul carne/oase
la acest nivel a fost practic egală cu cea înregistrată la puii în hrana cărora s-au folosit numai șroturile
de soia ca nutreț proteic.
Introducerea șroturilor de floarea-soarelui în structura nutrețurilor combinate, a impus
utilizarea unor proporții mai mari de ulei vegetal, în vederea asigurării unor nutrețuri izoenergetice la
toate loturile de experiență, ceea ce a condus la modificarea structurii acizilor grași a grăsimilor din
hrană; aceasta reflectându-se asupra profilului acizilor grași din carcasă (piept + pulpe inferioare și
grăsime intraabdominală). Cea mai bună calitate a grăsimii din carcasă, dată de un conținut mare în
acizi grași polinesaturați și un conținut mic în acizi grași saturați s-a înregistrat la carnea din piept, în
cazul puilor din lotul în hrana cărora s-au folosit șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește
(2%); urmând cei din lotul în hrana cărora s-a folosit cea mai mare proporție de șroturi de floareasoarelui
și respectiv de ulei vegetal, iar pe ultimul loc s-au situat puii din lotul în hrana cărora s-au
folosit numai șroturile de soia ca nutreț proteic. Dintre acizii polinesaturați (PUFA), cel mai bine
reprezentat este acidul linoleic (C 18:2), în timp ce acidul linolenic (C18:3), considerat deficitar în
alimentația rațională a omului (Niac G.- 2004) are o pondere de până la de cinci ori mai mare în
grăsimea puilor în hrana cărora s-au folosit șroturi de floarea-soarelui în proporție de 7% și făină de
pește în proporție de 2%, față de cei care au primit în hrană numai șroturi de soia ca nutreț proteic.
Profilul acizilor grași din plasma sangvină, precum și structura ăn acizi grași a grăsimii din ficat sunt
în concordanță cu profilul acizilor grași a grăsimilor din carcasă.
Valorile pH determinate pe carnea proaspătă, la 12 ore și respectiv la 24 ore după sacrificare
se înscriu în limitele citate în literatura de specialitate, având o evoluție specifică instalării anarobiozei
în țesuturi, când se produce glicoliza glicogenului cu acumularea de acid lactic în carne.
Introducerea șroturilor de floarea-soarelui în hrana puilor de carne, a condus la creșterea
conținutului cărnii în substanță uscată, în special pe seama creșterii conținutului în grăsime brută.
Conținutul în proteină brută și minerale sub influența șroturilor de floarea-soarelui nu s-a modificat în
mod concludent; în general s-a înregistrat o scădere a conținutului cărnii în aceste componente
chimice, fără însă ca diferențele să fie asigurate din punct de vedere statistic.

Obiectivul cercetărilor efectuate în seria a III-a de experiențe a fost acela de a stabili măsura în
care substituirea simultană a porumbului și a șroturilor de soia din hrană, cu alte materii prime
energetice și proteice, influențează performanțele bioproductive, eficiența economică și calitatea cărnii
la puii broiler de găină. Macrocomponentele nutrețului combinat au fost substituite având în vedere
cele mai bune variante stabilite în seriile anterioare de experiențe:
- porumbul a fost substituit parțial cu orz, acesta reprezentând 25% din structura hranei, iar,
- șroturile de soia au fost substituite parțial cu o combinație de nutrețuri proteice formată din
șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%) (% din greutatea nutrețului combinat).
Experiențele de efect productiv au fost efectuate pe două loturi de pui de carne a câte 40 de
cap./lot, dintre care unul a fost considerat lot martor iar celălalt lot experimental:
- la lotul martor (L1-M) s-a folosit numai porumbul ca cereală și respectiv numai șroturile de
soia ca nutreț proteic;
- la lotul experimental (L2-E) o parte din porumb a fost substituit cu orz (25%) iar o parte din
șroturile de soia au fost substituite cu șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%)
(% din structura N.C.)
Pentru a asigura o valoare energetică identică la ambele loturi, a fost necesară o creștere
corespunzătoare a nivelului de ulei de floarea-soarelui în cazul substituirii parțiale a porumbului cu
orz.
Experiențele de efect productiv și sacrificările de control au fost efectuate în periada iunie – iulie
2010 în cadrul biobazei de cercetare a Catedrei de Zootehnie și Agroturism de la Facultatea de
Protecție a Mediului din cadrul Universității din Oradea. Celelalte investigații au fost efectuate în
laboratoarele de profil din cadrul Universității din Oradea, USAMV Cluj-Napoca și S.C. European
Food S.R.L. Ștei (jud. Bihor).
Substituirea parțială a porumbului cu orz (25% din greutatea nutrețului combinat) și a
șroturilor de soia cu șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%), din hrana puilor de carne,a
avut o influență negativă asupra evoluției masei corporale a puilor, mai ales în primele două
săptămâni de viață, când a fost constatată și o frecvență ridicată a tulburărilor digestive, cu
repercunsiuni negative asupra gradului de păstrare a efectivului. În continuare, până la finalul
perioadei experimentale, efectele negative ale introducerii orzului și șroturilor de floarea-soarelui în
hrană au fost atenuate. Astfel, la vârsta de 42 zile greutatea medie corporală a puilor din lotul
experimental, a fost mai mică cu doar 133,7 g/cap față de cei din lotul martor (2246,5g vs. 2380,2 g) în
hrana cărora s-a folosit numai porumbul ca cereală și respectiv numai șroturile de soia ca nutreț
proteic. Raportat la întreaga perioadă experimentală (1-42 zile), sporul total în greutate a scăzut cu
5,72% ca urmare a introducerii orzului și șroturilor de floarea-soarelui în hrana puilor de carne. Sporul
mediu zilnic de 52,56 g/cap înregistrat pe întreaga perioadă experimentală de puii din lotul
experimental este foarte bun, ceea ce ne permite să conchidem că orzul și șroturile de floarea-soarelui

în proporții mici (25% și respectiv 7% din greutatea N.C.) și în asociere cu făina de pește (2%) pot fi
utilizate cu succes în alimentația puilor de carne.
Comparativ cu puii în hrana cărora s-a folosit numai porumbul și șroturile de soia ca
macrocomponente, la cei din lotul la care aceste macrocomponente au fost substituite parțial cu orz
(25%) și respectiv șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%), a crescut consumul mediu
zilnic cu 2,18% iar gradul de valorificare a hranei s-a înbunătățit; indicele de conversie al hranei fiind
mai mare cu 8,34%. Această evoluție a principalilor indici bioproductivi, poate fi pusă pe seama
nivelului ridicat de celuloză brută și ß-glucani induse de introducerea orzului și șroturilor de floareasoarelui
în hrană, care au influențat negativ procesele de digestie, sinteză tisulară și valorificare a
hranei.
Cea mai bună valoare calculată pentru EEF (factorul european de eficiență) a fost
înregistrată la puii din lotul martor; substituirea parțială a porumbului cu orz și respectiv a șroturilor de
soia cu șroturi de floarea-soarelui și făină de pește în hrana puilor de carne având efecte negative
asupra factorului european de eficiență.
Indicii biochimici sangvini investigați (proteine totale, trigliceride, colesterol, glucoză, uree,
acid uric, GOT, GPTși LDH) conferă avantaje metabolice puilor din lotul martor și în același timp
justifică din punct de vedere metabolic performanțele productive (sporul în greutate și gradul de
valorificare al hranei) mai scăzute înregistrate la puii din lotul experimental.
pH-ul conținutului digestiv și vâscozitatea acestuia au crescut, în special în primele segmente
ale tubului digestiv, prin introducerea orzului și șroturilor de floarea-soarelui în hrana puilor, în timp
ce raportul de dominanță al lactobacililor față de coliformi s-a modificat în favoarea coliformilor, noul
echilibru microbian stabilit fiind dezavantajos proceselor de digestie și valorificare a hranei.
Influența substituirii parțiale a macrocomponentelor din hrana puilor de carne, respectiv a
porumbului cu orz (25%) și a șroturilor de soia cu șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește
(2%) asupra calității carcaselor și cărnii, s-a concretizat în următoarele aspecte:
- randamentul la sacrificare și greutatea organelor interne comestibile nu au înregistrat
diferențe asigurate statistic între puii din cele două loturi;
- raportat la greutatea netă a carcasei refrigerate, ponderea regiunilor transate de calitate
superioară (piept și pulpe + coapsă) a înregistrat o ușoară scădere, comparativ cu puii din lotul martor,
însă diferențele nu au fost asigurate statistic;
- structura tisulară a carcasei în ansamblu cât și a principalelor porțiuni tranșate din carcasă,
nu s-a modificat semnificativ, astfel încât raportul carne/oase a înregistrat valori cuprinse între 4,00/1
în cazul puilor din lotul martor și 3,90/1 în cazul celor din lotul experimental.
- profilul acizilor grași din grăsimea intramusculară (piept) și grăsimea de depozit (grăsimea
intraabdominală) s-a îmbunătățit în cazul puilor din lotul experimental, deoarece, analizat sub aspectul
impactului asupra sănătății omului, a crescut ponderea acizilor grasi polinesaturati (p< 0,01), în

detrimentul celor saturati, determinată de proporția mai mare de ulei de floarea-soarelui folosită în
hrana puilor din lotul experimental.
- nu au fost înregistrate modificări semnificative în compoziția chimică a cărnii; fiind
constatată totuși o scădere a conținutului în grăsime brută și implicit în SU și o creștere a nivelului de
proteină brută.
CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDARI
1. În situați particulare, când în hrana puilor broiler de găină, cerealele nu pot fi reprezentate
numai de către porumb, orzul poate fi introdus în structura nutrețurilor combinate în proporție de până
la 25% (% din greutate) în asociere cu grăsimi furajere pentru a compensa valoarea energetică scăzută
a orzului; chiar și în aceste condiții indicii bioproductivi și economici sunt inferiori celor obținuți prin
utilizarea porumbului ca singură cereală. Substituirea parțială a porumbului cu orz în hrana puilor de
carne, devine necesară, în general, în sezonul de vară, când rezervele de porumb sunt mici, iar noua
recoltă de orz, poate constitui o alternativă optimă.
2. Sroturile de floarea-soarelui pot substitui parțial șroturile de soia în nutrețurile combinate
specifice puilor broiler, având în vedere specificul producerii celor două nutrețuri proteice, în țara
noastră, limita de utilizare a acestora în condiții foarte bune fiind de 7% (% din greutatea nutrețului
combinat), singure sau în asociere cu făina de pește în proporție de 2%.
3. Introducerea șroturilor de floarea-soarelui în structura nutrețului combinat în proporție de
12%, chiar dacă duce la scăderea greutății finale și la creșterea consumului specific, datorită faptului
că este o materie primă indigenă, este ieftină, ceea ce face ca cheltuielile cu furajele ce revin la 1 kg
spor în greutate să fie mai mici decât în cazul nutrețului combinat care conține în structură numai
șroturile de soia, ca nutreț proteic. În esență, în toate combinațiile utilizate, șroturile de floarea-soarelui
s-au dovedit mai eficiente din punct de vedere economic, cheltuielile cu furajele necesare realizării 1
kg spor în greutate fiind mai mici, față de cazul când în structura nutrețului combinat s-au folosit
numai șroturile de soia.
4. Pe baza rezultatelor obținute, recomandăm substiturea parțială a șroturilor de soia din hrana
puilor de carne, care în general provin din import și sunt scumpe, cu șroturi de floarea-soarelui în
proporție de până la 12% (% din greutate), iar pentru proporții mai mari este necesară utilizarea unor
produse enzimatice specifice.
Substituirea concomitenta a porumbului cu orz (25% din greutatea nutrețului combinat) și a
șroturilor de soia cu șroturi de floarea-soarelui (7%) și făină de pește (2%), din hrana puilor de carne,a
avut o influență negativă asupra evoluției principalilor indici bioproductivi (sporul in greutate,

consumul si gradul de valorificare a hranei), insa diferentele inregistrate de puii din lotul experimental,
comparativ cu cei din lotul martor au fost relativ mici si neasigurate statistic. De asemenea, nu au fost
inregistrate diferente semnificative nici in privinta: randamentului la sacrificare, calitatii carcasei
determinate de ponderea regiunilor transate si structura tisulară a acesteia, profilului acizilor grași din
grăsimea intramusculară (piept) și grăsimea de depozit (grăsimea intraabdominală) si compoziția
chimică a cărnii. Aceste aspecte ne permit să conchidem că orzul și șroturile de floarea-soarelui în
proporții mici (25% și respectiv 7% din greutatea N.C.) și în asociere cu făina de pește (2%) pot fi
utilizate cu succes în alimentația puilor de carne.