„M\ enerveaz\ suficien]a, m\ lini[te[te libertatea“ „M\ enerveaz ...

suplimentuldecultura.ro

„M\ enerveaz\ suficien]a, m\ lini[te[te libertatea“ „M\ enerveaz ...

TRIMISUL NOSTRU

SPECIAL:

„Datul c\r]ilor la rom=ni“

de Florin L\z\rescu, pag. 5

DOSAR:

„O zi printre printurile

de art\ contemporan\“,

un dosar realizat de

Constantin Vic\, pag. 10 - 12

1.50 lei

Citi]i - ne online la

www.polirom.ro/supliment.html

Nr. 68 • 18-24 martie 2006 • S|PT|M~NAL REALIZAT DE EDITURA POLIROM {I „ZIARUL DE IA{I“ • APARE S~MB|TA • E-MAIL: supliment@polirom.ro

Ultimele descoperiri

ale cercet\torilor

americani...

Amplus: un salon „de

viitor“, la a XI-a edi]ie

PAGINA 4

PAGINA 2

Mircea Tiberian:

„M\ enerveaz\

suficien]a,

m\ lini[te[te

libertatea “

O nou\ rubric\ `n „Supliment“

Emil Brumaru

[i Ada Milea

hobbitul & abbsurdica

pe Y! Messenger

PAGINA

6

Un interviu de Elena Vl\d\reanu `n PAGINILE 8 - 9

Papa bun cu

Julian Barnes

Cronic\ de carte `n PAGINILE 6 - 7


actualitate ordinea de zi

Lucian Dan TEODOROVICI

CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:

Pariuri române[ti

Dac\ ne ghid\m dup\ num\rul disperat de mare al românilor care

investesc `n loterie, spre exemplu, putem spune c\ România e o

]ar\ de pariori. Dac\, `n schimb, trecem pe la casele de pariuri

sportive ori de alt\ natur\, o s\ observ\m c\ românilor nu le place

s\ parieze. Dac\ ne g`ndim apoi la succesul unor teleshow-uri

ce cuprindeau cuv`ntul „bingo“ `n denumire, e obligatoriu s\ conchidem

c\ s`ntem pariori prin defini]ie. Dac\ `ns\ facem remarca

obligatorie c\ succesul acestor emisiuni a apus de mult, revenim

la condi]ia de nepariori, m\car `n prezent.

{i totu[i, ceva m\ face s\ cred c\ o fibr\ de parior vibreaz\ `n

fiecare dintre noi, chiar [i `n anali[tii no[tri politici care, `n ultimele

zile, deschid r\m\[aguri publice la ore de maxim\ audien]\

sau `n ziare de mare tiraj, cu privire la soarta actualei guvern\ri.

Am re]inut c`teva asemenea pariuri spectaculoase – [i toate,

spre surprinderea mea, conduceau c\tre ideea c\ mai e un pas

p`n\ la destr\marea Alian]ei, c\ `ntre PNL [i PD diferen]ele s`nt

ireconciliabile, iar singurul lucru care mai ]ine `mpreun\ cele

dou\ partide este a[teptarea confirm\rii definitive a intr\rii noastre

`n UE `n 2007. Dup\ care vin, implacabil, anticipatele.

Spre surprinderea mea, spuneam, `ntruc`t `mi pare c\ un asemenea

pariu mai degrab\ scoate din calcul ni[te date dec`t le introduce.

De exemplu, se eludeaz\ cu u[urin]\ o eviden]\ – aceea

c\ anticipatele s`nt o solu]ie [i pot deveni realitate numai prin

colaborarea dintre partidele mai sus amintite, nicidecum ca urmare

a disensiunilor dintre ele. Un exerci]iu de imagina]ie ne pune

`n situa]ia de a ne `ntreba ce se va `nt`mpla `n cazul `n care

PD-ul se va retrage de la guvernare. {i `n cadrul aceluia[i

exerci]iu r\spunsul e destul de clar: PNL-ul va putea r\m`ne `n

guvern cu mai pu]ine probleme chiar dec`t p`n\ acum, deoarece

nimeni nu-[i poate `nchipui c\ un al treilea partid foarte puternic,

dar aflat actualmente `ntr-o grav\ penurie de electorat, am numit

PSD-ul, `[i va permite s\ nu sus]in\ acest guvern minoritar [i s\

provoace alegeri anticipate. Care alegeri i-ar putea fi fatale.

Trecerea PD-ului `n opozi]ie, pe de alt\ parte, este considerat\

de unii o solu]ie politic\ (dar imoral\) de a se debarasa de

efectele negative ale guvern\rii. Sigur, nimeni nu se `ndoie[te c\

PD-ul este capabil de a[a ceva. ~ns\, mai `nt`i, mi-e greu s\ cred

c\ va face asta `nainte de a se bucura de entuziasmul imediat

aduc\tor de simpatii pe care-l va provoca, `ntr-o prim\ faz\, intrarea

`n UE. Prin urmare, un `nceput de 2007 f\r\ PD `n fruntea

]\rii n-ar fi o mi[care politic\ tocmai de[teapt\, iar liderii democra]i

[tiu foarte bine asta. Apoi, `n al doilea r`nd, cei din PD nu se

poate s\ nu fi observat c\, spre deosebire de perioada guvern\rii

CDR, electoratul are o deschidere mai mare spre `n]elegerea

mi[c\rilor de pe scena politic\, mai ales datorit\ faptului c\ informa]ia

a `nceput s\ se r\sp`ndeasc\ [i `n zone care, `n lipsa ei,

puteau cu c`]iva ani `n urm\ s\ fie mult mai u[or controlate. Ceea

ce `nseamn\ c\ o atitudine de opozi]ie distructiv\, fie ea `nvelit\

`n staniolul luptei anticorup]ie, va putea fi mai u[or detectat\ ca

un simplu [i nu tocmai cinstit joc politic.

Una peste alta, f\r\ ca fibra proprie de parior s\ vibreze, `mi

r\m`ne dreptul s\ m\ `ndoiesc, p\str`ndu-mi curiozitatea privind

felul `n care va evolua rela]ia dintre cele dou\ partide, de iminen]a

unui divor] `n Alian]\. Mai degrab\ cred c\ scandalurile ce

se las\ cu v`n\t\i `n aceast\ c\snicie vor continua p`n\ prin

2008, dar vor fi mai bine ascunse. Iar acesta nu este nicidecum

un pariu, ci doar o p\rere bazat\ pe ni[te lucruri ce par, actualmente,

de bun-sim]. C\ bunul-sim] e `n România o chestiune relativ\

e deja alt\ poveste.

Amplus: un salon „de viitor “ , la a XI - a edi]ie

Un român singur `[i

pl`nge de mil\. Dar doi

români cu siguran]\ pot

face ceva. De exemplu,

un salon de carte. La

Muzeul Na]ional de Istorie,

`ntre 9 [i 12 martie.

Ajuns la a XI-a edi]ie, el

pare ca la `nceput. Adic\

t`n\r, plin de viitor. {i

f\r\ nici o experien]\.

© foto: R. Chiru]\

© foto: R. Chiru]\

~n fiecare an, vizita]i cu pl\cere B\ile Govora, C\lim\ne[ti [i T`rgul Amplus

Constantin Vic\

Am intrat, am `nchis u[a

mare de termopan pentru

c\ urla la mine un

poli]ist pus s\ p\zeasc\ Salonul.

Era curent [i foarte pu]in\ lume.

Am str\b\tut t`rgul, pe ceas, `n

2 minute [i 45 de secunde. {i

nici m\car n-am alergat. Ce-i

drept, nici nu m-am oprit undeva,

c\ nu aveam unde. Am zis

s\ m\ `ntorc [i s-o iau tacticos,

stand cu stand. La unele standuri

nu era nimeni. La altele era

cineva, dar nu erau c\r]i. Ori

erau dou\-trei ziare [i ni[te hostese

obosite.

~n afar\ de Polirom [i Humanitas

nu prea g\seai edituri.

Edituri serioase, m\ rog. ~n

schimb, am admirat dou\ trenduri:

feng-shui `n baie, `n a-

vion, la interviu [i pe malul

M\rii Negre [i c\r]i de copii at`t

feng-shui, c`t [i tradi]ionale, cu

iepura[i, motani [i c\prioare.

M-am oprit la un perete pe care

scria mare: MANIFEST|RI

EDITORIALE. Mi-am ales o

lansare mi[to, ceva cu arborii de

coca m`nca]i de dinozaurii din

preistorie, [i m-am dus s\ v\d.

P`n\ s\ g\sesc lansarea, am nimerit

`n fa]a unui profesor universitar

care `[i prezenta un curs.

Am stat eu [i el, l-am ascultat...

L-am aplaudat, mi-a f\cut cu

ochiul, era foarte mul]umit de

mine, probabil c\ m\ trecea

anul dac\ i-a[ fi fost student.

Reu[ise cel mai dinamic curs al

s\u: un singur participant care

a `n]eles tot din prima.

Salonul mi-a permis [i c`teva

dileme: oare e bine s\ vii cu

bunica sau cu gagica Dac\ veneai

cu bunica ar fi fost minunat

Evenimentul include, de asemenea,

o serie de prezent\ri sus]inute de

Simon Fanshawe (Marea Britanie,

pre[edintele Midnight Communications,

una dintre cele mai mari firme de rela]ii

publice din Londra), care va vorbi despre

contribu]ia industriilor creative la regenerarea

ora[elor, Muhamed Mesic (Bosnia-

Her]egovina, consilier pe probleme de rela]ii

interna]ionale, dezvoltare, sport [i

egalitate de gen), care va aduce `n discu]ie

dezvoltarea creativ\ [i industriile

creative din Tuzla, [i Marius Ursache de

la agen]ia de publicitate Grapefruit Design

din Ia[i, care va prezenta industriile

creative ca avantaj competitiv.

Un exemplu pentru

tinerii arti[ti [i politicieni

Proiectul „Industrii creative“ a debutat

anul trecut [i a inclus, pe l`ng\ lansarea

pentru ea: 1. `nt`lnea numai bunici

[i 2. asista la promo]iile

pentru detergen]i. Dac\ venea

gagica, era bine pentru mine: `i

plasam, de 8 martie `nt`rziat,

ni[te m\rgele mi[to, c\ tot se

vindeau la un stand.

~n rest a fost bine. Oferte

educa]ionale de la universit\]i

locale, babe cu pungi pline de

pliante, c\r]i despre m`ntuire...

Lucruri obi[nuite pentru un

C\min cultural. Dar Salonul se

plaseaz\ `n mijlocul Bucure[tiului

[i se laud\ c\ e la a XI-a edi-

]ie. {i oare `n toate edi]iile l-au

folosit pe nenea \la nervos cu

ochi alba[tri s\ prezinte `n ciud\

toate manifest\rile editoriale

British Council descoper\ industriile creative din Ia[i

British Council va lansa luni, 20 martie a.c., la Universitatea „Al.I. Cuza“, Ghidul

industriilor creative din Ia[i. Proiectul se adreseaz\ sud-estului Europei [i `[i

propune s\ identifice pove[tile de succes din domenii precum industria editorial\

local\, publica]ii sau agen]ii de publicitate. Fosta re]ea „Monitorul“, Editura Polirom,

agen]ia de publicitate Grapefruit Design, Radio Hit sau „Opinia studen]easc\“

reprezint\ Ia[ul `n cuprinsul ghidului. La lansare vor participa Dumitru

Oprea, rectorul Universit\]ii, [i Oana Zidaru, [ef al Departamentului Arte [i Comunicare

`n cadrul British Council.

Imagine de la workshop-ul organizat

de British Council la Prim\ria Ia[i

site-ului www.industriicreative.ro [i organizarea

unui workshop, realizarea unui

studiu de cartografiere a industriilor creative

din Ia[i, care cuprinde profilul acestora,

num\rul de angaja]i, metodele de finan]are

etc.

Metodologia de cartografiere a fost

creat\ cu ajutorul exper]ilor din Marea

Britanie [i din sud-estul Europei [i al partenerilor

participan]i la lansarea seminarului

[i proiectului `n martie 2005 `n Bulgaria.

Rezultatele proiectului de cartografiere

au fost publicate `n Ghidul industriilor

creative din Ia[i, care va fi distribuit at`t

`n ]ar\, c`t [i peste hotare, pentru a promova

poten]ialul ora[ului `n acest domeniu.

Industriile creative de succes vor fi folosite

ca exemplu pentru a convinge

arti[tii [i politicienii s\ investeasc\ mai

multe resurse pentru a sus]ine dezvoltarea

acestora.

Proiectul ie[ean `[i propune s\ sporeasc\

gradul de con[tientizare a industriilor

creative [i a rolului acestora `n dezvoltarea

regional\, precum [i s\ conceap\

o re]ea local\ care s\ sus]in\ dezvoltarea

industriilor creative [i care s\ includ\

profesioni[ti, politicieni, oameni de afaceri,

institu]ii publice [i ONG-uri.

2

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


)

ordinea de zi

actualitate

Aici Europa. Tranzitul continu\.

Nomadism. Nu mai po]i sta `n casa ta, pe strada

ta, f\r\ a fi vizitat de oricine oric`nd oricum. Ie[i

din cas\, ai intrat `n univers. Stai `n cas\, ai intrat

`n megalopolisul virtual [i te afunzi secund\

cu secund\. Eu s`nt un fel de oglind\ a spa]iului

& timpului meu. La `nceput, ca [i melcul, aveam

nevoie doar de-o cochilie. Acum cochilia mea se

`ntinde de la Urali la Atlantic. {i `n ea am ascuns

tot ce-am uitat plus o bucat\ mare de piatr\ din

care s-a construit primul ora[. {i dou\ poze: una

porno, alta promo. {i multe alte g`nduri

peer-to-peer. Pe scurt: vineri, 10 martie, la Muzeul

Na]ional de Art\ Contemporan\ (MNAC) s-a

deschis expozi]ia NowHere Europe, ca parte a

proiectului Trans:it. Moving Culture Through Europe.

F\r\ s\ fi [tiut, [i eu locuiesc acum la

MNAC. Ca orice nomad care se respect\.

Constantin Vic\

Curatorul expozi]iei Now

Here Europe (o arhiv\

de filme + un set de filme

documentare) este Bartolomeo

Pietromarchi, ini]iatorul

proiectului itinerant, desf\[urat

pe durata a trei ani, Trans:it.

Moving Culture Through Europe.

Proiectul pune `n discu]ie

mai multe dimensiuni ale spa-

]iilor urbane `n Europa contemporan\:

locurile abandonate, comunit\]ile

(invizibile sau active,

legitimate), culturile paralele

(cele dominante, oficiale, subculturile,

contra-culturile), fluxurile

migra]iei de orice tip,

transformarea social\, mix-ul

vizual [i, nu `n ultimul r`nd,

problemele urbanismului (cele

generate de urbanismul ra]ionalist,

dar [i cele provocate de reg`ndirea

mediului locuirii).

Produc]iile artistice contemporane

care fac parte din „arta

societar\“, arta-`n-rela]ie-cu-ora[ul,

au fost adunate `n acest

laborator itinerant de analiz\.

S`nt peste 50 de proiecte (lucr\ri

video [i filme) ale arti[tilor

implica]i `n Trans:it, legate

de opt ora[e europene: Paris,

Roma, Rotterdam, Atena, Sofia,

Istanbul, Belgrad [i Bucure[ti.

Expozi]ia NowHere Europe a

participat la ultima Bienal\ de la

Vene]ia, iar proiectul a fost prezentat

`n mai multe muzee din

Europa: Palais de Tokyo (Paris),

Kunst-Werke (Berlin), Tate

Modern (Londra).

Interven]ia artistului

`n Europa

Discu]ia asupra proiectului, moderat\

de Ruxandra Balaci, a

„I am still alive“,

un proiect de

Mircea Cantor

pornit de la `ntrebarea dac\ mai

exist\ o sciziune `ntre Estul [i

Vestul european. Bartolomeo

Pietromarchi sus]ine c\ nu.

Secolul XXI e unul al nomadismului,

iar arti[tii „lipesc“ fisura,

de la ideologiile pe care le

poart\ de colo-colo p`n\ la interven]ia

direct\ asupra siturilor.

De la mi[carea & ac]iunea

lor se poate `ncepe o interpretare

a spa]iului public european.

~n urma proiectului a fost editat

[i un volum – The [un]common

place. Art, public space and urban

aesthetics in Europe – care

cuprinde o sintez\ a itinerariului

artistic european.

C`teva concluzii se pot desprinde

din carte: limita public –

privat e diferit\ de la zon\ la

zon\, de la cultur\ la cultur\.

Spiritul urban difer\ dup\

acelea[i coordonate. ~n interven]ia

asupra spa]iului, artistul

e un mediator, cel care propune

oamenilor implicarea: acea rela]ie

creativ\ `ntre ei [i mediul

care `i conserv\/ anihileaz\.

Proiectele cuprinse `n Trans:it

difer\ de la zon\ la zon\: dac\

`n Vest s`nt proiecte ale comunit\]ii,

`n centrul [i estul Europei

proiectele privesc „ora[ele

distruse“ de comunism.

Arti[ti români `n trans:it

O parte important\ a

proiectului prive[te

ora[ul Bucure[ti, ora[

trecut pe lista siturilor

„distruse“. La discu]ie

au participat [i trei

dintre arti[tii români

implica]i: Mariana Celac,

C\lin Dan [i Iosif

Király. Dup\ cum se

observ\ [i `n cartea

editat\ de Bartolomeo

Pietromarchi,

Mariana Celac s-a

ocupat de dispari]ia

conceptului arhitectural

la periferia Bucure[tiului.

Fie c\

observ\m palatele

]ig\ne[ti, vilele noilor

`mbog\]i]i sau

casele periferiilor

s\race, ambele tipuri

sufer\ de o

acut\ lips\ de concept

arhitectural.

Spa]iul exist\, dar

lipse[te locuirea.

Iosif Király s-a specializat

`n documentarea

prezentului. Fotografia

reprezint\ documentul

zilei de m`ine, singurul

mod `n care putem arhiva

istoria recent\. Proiectul

s\u a fost cel de

documentare a tranzi]iei

române[ti. Problema absorb]iei

istoriei `n transform\rile

rapide nu poate

fi evitat\ dec`t printr-un

proiect complex de arhivare-documentare

a trecutului

apropiat.

~ntre proiectele estice,

la MNAC ruleaz\

dou\ filme despre comunismul

românesc: primul,

al lui Ion Grigorescu,

este povestea orwellian\

a construc]iei metroului

bucure[tean. Al

doilea este o documentare

a Revolu]iei Române,

la fa]a locului, cu camere

de amatori. Oroarea

acelei revolte populare,

dublate de mai [tim

noi ce, se `ntinde dincolo

de cele 100 de minute

de film. Alte proiecte

s`nt cele ale lui Mircea

Cantor [i Matei Bejenaru.

Mircea Cantor observ\

c\ niciodat\ oamenii

`n Bucure[ti n-o

iau pe alee, ci pe

scurt\tur\. Iar Matei Bejenaru

face cadou locuitorilor

din cartierul Alexandru

cel Bun c`teva

afum\tori.

Merit\ s\ stai o zi la

MNAC pentru a vedea o

Europ\ destul de fragil\,

dar mobil\. O Europ\ `n

care artistul devine activist

social [i reu[e[te s\

imprime comunit\]ii nu

numai povestea (nara-

]iunea identitar\), dar [i

sim]ul critic al auto-observa]iei.

Altfel spus, o

Europ\ f\r\ arti[ti e ca o

Antichitate f\r\ filosofi.

Spa]iul public a r\mas

acela[i, atitudinile se

schimb\.

ROMÂNII E DE{TEP}I

Radu Pavel GHEO

Cele mai cunoscute

romane necunoscute

Sigur, mai to]i oamenii vor s\ fie – sau m\car s\ par\ – cul]i.

Pentru ei s-a dezvoltat un tip de volume-compendii `n stilul manualelor

[colare, cu un succes destul de mare `n Occident sau

Statele Unite. Cumperi o carte `n care s`nt prezentate opere de

art\ geniale, o cite[ti, re]ii ceva [i gata.

Nu am nimic `mpotriva unor asemenea lucr\ri. ~n literatur\,

de exemplu, cititorul poate fi ame]it de valul de c\r]i ce apar din

1990 `ncoace [i de lipsa reperelor. Ce s\ cumperi Ce s\ cite[ti

Un compendiu de texte literare te trimite exact unde trebuie. A[a

c\ m-am bucurat c`nd am v\zut c\ asemenea volume apar [i `n

România. Apoi am r\sfoit unul.

Cartea se cheam\ Cele mai cunoscute 50 de romane ale secolului

XX, a ap\rut la Editura Aquila ’93, `ntr-o edi]ie luxoas\,

full color, e o traducere a unei edi]ii echivalente din Germania... dar

parc\ vrea exact inversul scopului pentru care a fost scris\, adic\

s\-i arate bietului român dornic de cultur\ c\ literatura e o chestie

esoteric\ [i c\ arcanele ei s`nt doar pentru ini]ia]i. Mai bine

i-ar fi zis Cele mai greu de g\sit romane... etc. Fiindc\ la prima vedere

m-am speriat [i eu, v\z`nd de c`te c\r]i a[a de mari nu auzisem.

S\ fiu drept: exist\ destule titluri pe care le-am recunoscut.

De bine, de r\u, s`nt cam acelea[i cu cele consacrate. Dar altele...

O fi scris Soljeni]`n un roman numit Sta]ia cancerului ~ntreba]i

de el vreun librar politicos, care s\ nu v\ r`d\ `n nas `nainte

de a v\ da Pavilionul cancero[ilor. La fel s\ face]i [i c`nd c\uta]i

romanul lui Salman Rushdie, Ultimul suspin al zidului. Acolo,

oric`t de poetic ar suna, nu zidul suspin\, ci unu’ Maurul. E Ultimul

suspin al Maurului. Traduc\torul din german\ a v\zut Mauer

(zid) `n loc de Maure (maur) [i a[a a [i tradus.

Dar nu pot s\ pricep ce a tradus la un roman al austriacului

Robert Musil (pe l`ng\ Omul f\r\ caracteristici – ap\rut la noi cu

titlul Omul f\r\ `nsu[iri). Cic\ scriitorul austriac ar fi scris [i Dezorientarea

timidului Törless (Die Verwirrungen des Zöglings

Törless). Adic\ – ia compara]i! – R\t\cirile elevului Törless. Deduc

c\ de data asta traduc\torul a confundat substantivul Zögling

(elev, pupil) cu adjectivul zögernd (timid). Dar dac\ po]i confunda

dou\ cuvinte chiar a[a de diferite, nimic nu te `mpiedic\ s\

confunzi [i „iubit“ cu „biscuit“ sau „traduc\tor“ cu „labrador“. Traduttore

– labradore, nu

Mai am dou\ exemple [i m\ opresc. Dac\ v\ place, de exemplu,

J.D. Salinger, Cele mai cunoscute 50 de romane... recomand\,

pe l`ng\ clasicul De veghe `n lanul de secar\, [i volumul

Ridica]i capacul podului, oameni ai camerei (Raise High the Roof

Beam, Carpenters). De-adev\ratelea, pe române[te, titlul e

Dulgheri, `n\l]a]i grinda acoperi[ului. Cum s-a ajuns de la dulgher

la „om al camerei“ Simplu: `n german\ „dulgher“ (carpenter-ul

englezesc) se spune Zimmermann, iar traduc\torul a judecat

simplu: Zimmermann e compus din Zimmer („camer\“) [i Mann

(„om“), deci „om al camerei“. ~n stilul \sta, un grasshopper („l\-

cust\, cosa[“) poate deveni u[or un „]op\itor prin iarb\“, iar un

pawnbroker nu mai e proprietarul unei case de amanet, ci un

„sp\rg\tor de pioni“. Cum s-a ajuns la „capacul podului“ [i ce

pod e \la cu capac, asta s-o mai retraduc\ [i al]ii!

Ultima recomandare din volumul amintit: faimosul roman Mecanismul

ceasului Orange (A Clockwork Orange) de Anthony

Burgess. A[adar, ]in s\ le mul]umesc traduc\torului, celor trei

(3!) lectori [i directorului editorial al volumului, adic\ celor cinci

moa[e care au tip\rit un copil a[a n\b\d\ios. A fost distractiv.

P\cat c\ titlul compendiului n-a avut parte [i el de o traducere

mai creativ\. Dac\, `n loc de Cele mai cunoscute 50 de romane

ale secolului XX, ar fi fost – de exemplu – Foarte bunele 50 de

românce ale anului-sut\ XX, a[ fi cump\rat-o [i eu.

PS: Mecanismul ceasului Orange e, desigur, Portocala mecanic\.

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 3

pop-cultura


)

pop-cultura teorie [i practic\

Bu[euri

Adriana BABE}I

ARS COQUINARIA

Cercet\torii americani

au descoperit c\...

Pentru domni[oarele anglomane c\rora le pic\ ochii pe rubricu]a

transmis\ `n direct de la Paris, bu[eurile ar putea fi cel mult ni[te

pl\cin]ele simple sau `ndesate cu ce se nimere[te. Pentru damele

francofone, ele se v\desc ni[te chestii mai ac\t\rii: `nghi]ituri,

`mbuc\turi, ba chiar bomboan]e de ciocolat\ umplute. Pentru

noi, habar n-avem de ce, bu[eurile seam\n\ doar cu ni[te

ghion]i `ndesa]i `n stomac. Oricum am lua-o, asta v\ punem pe

mas\. Un foietaj care, `n mod normal, ar c`rmi-o spre s\rat sau

dulcu], nou\ ne ie[i fad. De ce oare avu foiletarea noastr\ o

soart-at`t de trist\ S\ fie nefericita de vreme C\ci, spre a

re`nnoda poema]ionul eroi-comic al Adrianei din num\rul trecut,

s\ nu uit\m a spune c\ `nc\-i `ntreag\ [i nev\t\mat\ dup\ c`te-a

p\]it, c\ se bucur\ de iarna cu ghe]u[ de la jum\tatea lui martie

[i c\, din pricina guturaiului, n-are nici miros, nici gust. Ceea ce

se r\sfr`nse grabnic [i-asupra bu[eurilor pe care, iat\, le scoase

din tava imprimantei. Pe moment v\ servim doar dou\.

Unu. Bu[eu cu mare br`nz\. ~n timp ce Sorbona, sub nasul

nostru, st\tea s\ explodeze ca-n ’68, cu grev\-n toat\ regula, cu

baricade din roabe, g\le]i [i pietre, cu scutieri [i bastoane peste

sc\f`rlii, prin magazine, la radio [i pres\ d\du `n clocot campania

pentru sl\bit. C\ci numai ce fur\ puse pe mas\ rezultatele

unui studiu cum nu mai p\p\ Fran]a din 1970 `ncoace. Ia-n asculta]i

c`t de fr\m`ntat\-i chestiunea siluetei la un popor civilizat.

~ntre 2003 [i 2005, fix 11.562 de francezi din nord, sud, est, vest,

ba[ca din centru, de la 5 la 70 de ani, fur\ scana]i `n ni[te cabine,

ca s\ li se vad\ trupurile pe de-a-ntregul, dar [i `mbuc\turile

de oase (um\r, g`t, [old [`am`d`). V-a]i prins deja ce treab\ bun\

se f\cu Bun\, bun\, numai c\ rezultatele puser\ pe jar toat\

suflarea muiereasc\ [i b\rb\teasc\. C\ci ce se v\zu C\-n 20

de ani Fran]a lu\ ceva la bord: cam 1,8 kg de persoan\ [i 6,5

cm `n jurul taliilor. C`t pun pe ei americanii-ntr-un an, francezii biruir\

cu greu `n 20. Slab consolament, fiindc\ ciobire mai mare

a brandului de ]ar\ nici c\ putea fi `nchipuit\. Ce mai, de-a

drept-un atentat la dignitatea na]iei. „Oh, Românie, c`nd `]i rev\d

prin negura amintirii bur]ile, gu[ile, cefele, [oldanele gale[e, m\

trec fiori de suferin]\ [i `ntristare.“ A[a se d\olea pe malu’ Senii

Adriana, iar c`nd i se `nt`mpla s\ `[i arunce ocheade `n oglind\,

sim]ea c\ d\ de-a dreptu-n apoplexis.

Dac\ vre]i a afla `ns\ [i cum se de[tept\ cugetul colectiv din

Hexagon, cum, de la vl\dic\ la opinc\, fiecare dup\ puteri, porni

r\zboi `mpotriva celor 1,8 kg, mai pofti]i la mas\ [i s\pt\m`na

viitoare, c\ci multe bun\t\]i v\ a[teapt\. V\ servim drept aperitiv

un alt rezultat smuls din `mpricinatul studiu. Anume, c\ 95% din

regimurile de sl\bit s-au dovedit a fi o mare gogoa[\. {i-atunci

Nu exist\ c\i de sc\pare Ba da, [i `nc\ pe placul domniilor

voastre.

Doi. Al doilea bu[eu `i umplut cu ficat de g`sc\, asta

numa-a[a, din fr\]ietate cu sora-ne mai mare, c\ci gripa aviar\

din Fran]a fu [i ea o tem\ de cogita]iune [i isterie prin pres\, pe

c`nd p\s\retul se perpelea `n tig\ile oamenilor de r`nd. Dup\

col], la bu[eria lui Pierre – sectorul `naripate –, o b\bu]\ ceru `n

gura mare, s\ se-aud\ clar, un pui: un poulet, s’il vous pla`t. Il

faut être solidaire en ces moments. Noi doar priveam [i t\ceam,

f\r\ a `n]elege prea bine de ce-i nevoie de solidarit\]i `n cuhnii,

p`n\ c`nd ne lumin\ „Le Monde“ cu un articol haios, intitulat Le

poulet ou l’avenir de l’homme. Dac\ n-a]i `n]eles, ar fi ceva stil

notr\puldanvotr\cur. Adic\, o b\[c\lire a aviarei din clon] p`n\ la

coad\. C\ci dac\ `n cote] `i moart\ nu scroafa, ci g\ina, cu pui

cu tot, ce s-o alege de totemul na]iei, coco[elul Dec`t s\-l ia

masca]ii [i s\-l gazeze prin tomberoane, mai bine piar\ lumea.

A[a zice autorele cel [turlubatec, aduc`ndu-le aminte tuturor de

marele Henri IV, care-[i [optea `n barb\, `n timp ce c\l\rea agale

prin regat: „Musai ca to]i supu[ii mei, c`t de s\raci ar fi, duminica

s\ aib\ fiecare c`te-o g\in\-n oal\“. Sloganul cr\iesc La

poule au pot se `ntip\ri cu litere de aur `n creierele, inimile [i stomacele

ba[tinale. Henricul se duse, `ns\ lapulopo r\mase nezdruncinat\

peste veacuri. Doar cartoful [i, spre zilele noastre,

laptele se mai bucurar\ `n istoria Fran]ei de un asemenea sprijin

la v`rf. Tocmai de-aceea articulu[ul aduce un binemeritat

omag tuturor zbur\toarelor, `ns\ cu osebire g\inu[elor ce abia

a[teapt\ a fi jumulite, `n\bu[ite ori perpelite. {i `n final `nchin\ o

c`ntare `naripat\ surorilor mai trupe[e, mai `ns`ngerate, mai

c\rnoase, mai cu saft: bovinele. Dac\ v\cu]a ie[i nev\t\mat\ din

nebunie, cum s\ nu biruie coco[oiul galic o p`rlit\ de aviar\ Nu

v-am dori dec`t s\ auzi]i, s\ vede]i [i-apoi s\ ciuguli]i ce se comand\

s\pt\m`nile astea `n draci [i de-al naibii prin bistrouri, restaurante,

taverne: Brick au poulet, Tagine de poulet au citron et

olives, Cuisse de canard confite, Couscous poulet, Coq au vin.

V\ cam plou\ `n gur\, hein

M\d\lina COCEA

...Bolile psihice se pot

transmite [i prin str\nut

• Laptopurile ]inute `n

bra]e reduc fertilitatea

b\rba]ilor • Fetele rezist\

mai bine la alcool

• Viagra stimuleaz\, pe

l`ng\ altele, [i `ncrederea

`n sine • Berea consumat\

`n exces previne

cancerul • Oamenii au

zestre genetic\

asem\n\toare cu cea a

g\inilor • Sexul regulat

`mbun\t\]e[te sistemul

imunitar al organismului

• Renun]area la alcool

cre[te inteligen]a • Calota

glaciar\ va disp\rea

`n 50 de ani • Bono,

George Clooney [i Bill

Clinton s`nt b\rba]ii cei

mai übersexuali din lume

• Ciocolata alb\ nu este,

de fapt, o ciocolat\.

Cel pu]in o dat\ pe zi, o echip\

de speciali[ti, de obicei americani,

niciodat\ nu se [tie exact

de unde, are o revela]ie. Despre

via]\, despre sex, despre morcovi,

despre [oareci, despre calamit\]i

naturale. Revela]ia, ca

orice revela]ie de la Duhul Sf`nt

`ncoace, se transmite printr-un

comunicat de pres\ publica]iilor

avide s\-[i completeze coloana

din st`nga despre ciud\]eniile lumii

sau televiziunilor ce caut\

un mod inteligent de a face

leg\tura `ntre Zambaccian [i rubrica

de sport, la sf`r[itul jurnalelor.

{i, `n final, intr\ `n casele

noastre, `n con[tientul [i subcon[tientul

nostru, influen]abile

prin str\nut, [i reapar la suprafa]\

fix c`nd nu te a[tep]i.

COOLTURISME

Bun\oar\, din cauza „cercet\torilor

americani“ [i cu o oarecare

contribu]ie din partea

unui motan t`n\r [i nelini[tit,

`ncep s\ m\ trezesc din ce `n ce

mai devreme, mai nou, inclusiv

`n weekend. A[a se face c\

s`mb\t\, prin pleoapa st`ng\

deschis\ strategic doar un milimetru,

c`t s\ nu m\ cotropeasc\

lumina, `n loc s\ v\d bine ora

mi s-a p\rut c\ z\resc o echip\

de cercet\tori americani, cu

fruntea `ncruntat\ [i ar\t\torul

mi[c`ndu-se savant prin aer:

„Domni[oar\, nu [ti]i c\ prea

mult somn `ngra[\“. Iar creierul

a `nceput s\-mi zb`rn`ie, neuronii

s\ interconecteze toate

acele informa]ii `nghi]ite pasiv

de prin vreo rubric\ de lifestyle

publicat\ pe h`rtie glossy:

„Speciali[tii americani au descoperit

c\ somnul `n exces d\-

uneaz\ s\n\t\]ii. Persoanele care

dorm mai mult de 10 ore pe

noapte au mari [anse s\ se

`ngra[e, `n timp ce un somn de

numai [ase ore sau mai pu]in

ajut\ la men]inerea greut\]ii ideale.

Surplusul de gr\sime duce,

inevitabil, la apari]ia unor disfunc]ii

cardiace“. {i acel „inevitabil“,

tip\rit at`t de conving\tor

roz pe alb, `n litere `ngro-

[ate, m-a smuls din a[ternuturi

f\r\ mil\.

Re]et\ pentru o via]\

normal\ [i s\n\toas\

Deci cum ar trebui s\ arate via]a

perfect\, potrivit cercet\torilor

americani S\ vedem... ~n burtica

mamei trebuie s\ ascult\m

muzic\ relaxant\, preferabil clasic\

(stimuleaz\ emisfera dreapt\

a creierului), ba chiar preferabil

Mozart [i Bach, dar nu Wagner,

pentru c\ acesta din urm\ provoac\

agita]ie excesiv\. Pentru a

nu avea probleme psihice, pe

copil trebuie s\-l cheme Maria

sau Ion, deoarece, „dup\ ce au

analizat `ndeaproape 2.000 de

dosare ale unor copii spitaliza]i

`n diferite clinici de psihiatrie,

Berea `n exces previne cancerul!

cercet\torii (americani – n.m.)

au observat ca b\ie]ii care au un

prenume deosebit, diferit de cele

obi[nuite, manifest\ tulbur\ri

mai grave dec`t cei care poart\

prenume comune. Acela[i studiu

a ar\tat c\, `n cazul fetelor,

tulbur\ri precum obsesia sau

gelozia maladiv\ s`nt mai accentuate

dac\ ele au un prenume

rar“. Pentru plimb\rile zilnice,

speciali[tii americani s`nt de

p\rere c\ bebelu[ul trebuie ]inut

`n marsupiu (nu `n ham, nu `n

bra]e sau `n c\rucior), deoarece

b\t\ile inimii [i c\ldura corpului

adult s`nt un leac-minune pentru

colici.

Alimenta]ia perfect\ const\ `n ciocolat\

(ne `nvesele[te, iar alt studiu dovede[te

faptul c\ r`sul reduce stresul), morcov

(protejeaz\ `mpotriva ulcerului), produse

vanilate (parfumul cre[te de 40 de ori poten]a

b\rba]ilor, prin m\rirea circula]iei

sangvine `n zonele genitale), portocale,

mere [i alte fructe acre – sau, cum spune

mama, „bogate `n vitamina C“ – pentru

evitarea efectelor nocive ale fumatului.

Berea este recomandat\ a fi b\ut\ `n cantit\]i

mari, deoarece substan]ele chimice

din compozi]ia sa `mpiedic\ dezvoltarea

La maturitate, dup\ cum am

observat, trebuie s\ dormim `n

jur de [ase ore pe noapte, altfel

ne `ngr\[\m [i, inevitabil, ne

`mboln\vim de inim\. Bine`n]eles,

afec]iunile cardiace pot fi

mai mult sau mai pu]in grave, `n

func]ie de intensitatea vie]ii

noastre amoroase cu impact

asupra sistemului imunitar. {i

dac\ ave]i probleme `n acest

sens, nu ezita]i s\ folosi]i Viagra:

s-a demonstrat [tiin]ific c\

„exist\ o rela]ie direct\ `ntre

func]ia erectil\ a unui subiect [i

`ncrederea acestuia `n sine“.

enzimelor cauzatoare de cancer. Iar dac\

s`nte]i femei, este bine s\ be]i chiar triplu,

pentru c\ un studiu realizat pe 12 femei [i

12 b\rba]i, dar care este, iat\, relevant

pentru to]i cei 6,5 miliarde de oameni ai

planetei, arat\ c\ femeile `[i pierd luciditatea

la b\utur\ de trei ori mai greu dec`t

b\rba]ii. Iar spre b\tr`ne]e, este bine s\ renun]\m

la b\utur\, mai ales c\ celulele

nervoase (ale [oarecilor, dar haide]i s\ nu

ne `ncurc\m `n detalii) se dezvolt\ `n ritm

de dou\ ori mai rapid dup\ privarea de alcool.

Iat\ deci c`t de simplu este s\ devii

de[tept, chiar [i c`nd te nume[ti cercet\tor

american.

4

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


)

teorie [i practic\

pop-cultura

Florin L|Z|RESCU (flazarescu@yahoo.com)

Alex SAVITESCU

TRIMISUL NOSTRU SPECIAL

Datul c\r]ilor la români

LA LOC teleCOMANDA

O zi din via]a lui

Ivan {tiristovici

Dac\ exist\ vreun rai al intelectualilor, m\ g`ndesc c\ a[ fi [i eu

`ndrept\]it s\ solicit, dac\ nu un domiciliu stabil, m\car c`te un sejur

pe-acolo. Sper c\ e valabil\ treaba c\ tot ce dai pe lumea

asta vei primi `nmul]it pe lumea cealalt\. Indiferent de care parte a

gardului m\ voi pozi]iona `n via]a de apoi, cu siguran]\ voi avea una

dintre cele mai de invidiat biblioteci. Asta pentru c\ de vreo

cinci-[ase ani pe fi[a postului meu a fost trecut\ [i atribu]ia de a da

c\r]i, fie sub form\ de semnale de pres\, fie din „protocol“.

Bine, de regul\ n-am dat

c\r]ile mele (de[i s-a mai

`nt`mplat [i asta: biblioteca

mea personal\ ar trebui s\

fie cel pu]in dubl\), ci pe cele

ale unei institu]ii, dar decizia de

a trece sau de a scoate de pe

list\ o persoan\ anume a reprezentat

dintotdeauna o responsabilitate

stresant\ pentru care `mi

merit un oarecare col] de rai.

Dubla postur\ – de autor [i

om de la marketing-ul unei edituri

– m-a pus mereu `n situa]ia

ingrat\ de v`nz\tor la bar care

nu poate s\ fac\ tot timpul cinste

c-o bere. La o lansare recent\,

un prieten de-al meu s-a

sup\rat de dou\ ori. O dat\ pentru

c\ nu i-am dat ultimul meu

roman, a doua oar\ pentru c\ nu

i-am dat cartea lansat\. Inutil

Suplimentul lui JUP

Salut\ri de la Petrila

s\-i explic c\ am c\r]ile pe factur\

[i c\ le pl\tesc din buzunar

dac\ le fac cadou. Nici nu vrea

s\ mai aud\ de mine.

Cu romanul meu am ajuns ca

Moromete cu fonciirea. C`nd

aud vreun cunoscut cu apropouri

c\ abia a[teapt\ s\ m\ citeasc\,

`mi vine s\ izbucnesc:

„N-am, b\i, n-am!“. Ca autor,

am observat c\ datul c\r]ilor la

români a devenit un fel de obicei,

un fel de tradi]ie pe care

n-o `ncalci dec`t dac\ vrei s\-]i

dai foc la valiz\. Odat\ ce ai publicat

cartea, exist\ mai multe

categorii de oameni c\rora musai

trebuie s\ le-o `nm`nezi. Cu

pu]inele exemplare reprezent`nd

drepturile de autor `n fa]\,

tradi]ia se `mpline[te, `n mare,

astfel:

de ION BARBU

– Datul la rude. La cele de

gradul I, trebuie s\ le dai c`t

mai repede. La cele de gradul

II, po]i `nt`rzia maximum

o s\pt\m`n\. Altfel le

jigne[ti. Fiecare exemplar

trebuie `nso]it neap\rat de

un autograf c`t mai personalizat

posibil, care, de cele

mai multe ori, se dovede[te

mai important dec`t cartea

`n sine. Altfel, jigne[ti, ai

aere de vedet\, e[ti de-a

dreptul arogant. Cu acest

prilej, remarci ce familie

numeroas\ ai [i, uneori, `]i

po]i descoperi noi rude.

– Datul la prieteni. Prietenii

`]i s`nt ca ni[te rude, numai

c\-s mult mai mul]i. Nu-i

musai s\ le dai cartea imediat.

Au ei grij\ s\-]i aminteasc\:

„B\i, ]i-ai scos carte

[i m-ai c\utat s\-mi dai [i

mie una“. Dac\ vrei s\

vezi o fa]\ stupefiat\, `i

zici: „Cump\r\-]i [i tu de

la libr\rie!“. Dar asta numai

cu prietenii foarte apropia]i,

pentru c\ altfel ri[ti

rela]ia. O po]i drege,

VOI N-A}I ~NTREBAT, f\r\ zah\r V| R|SPUNDE

M-am `ntrebat singur ca s\ nu fi]i

voi nevoi]i. Ei bine, mi s-au `nt`mplat

[i lucruri bune s\pt\m`na asta.

Am `nceput chiar bini[or, conect`ndu-mi

noua [i scumpa garsonier\

la Internetul indispensabil vie-

]ii unora dintre noi. Informa]ia a

`nceput brusc s\ curg\ prin vena sa

de plastic [i eu am `nceput din nou

s\ comunic, s\-mi updatez lista de

filme ce trebuie v\zute, s\ experimentez

[i s\ `nv\] noi metode de

prelucrare a sunetului, s\ caut tablaturi

noi [i s\ scriu prezenta misiv\.

Aici am parte de lini[te [i-mi

pot relaxa `n voie creierii, mi-i pot

l\sa s\ zburde liberi [i nestingheri]i

de vibra]iile nimicitoare ale celei

mai ur`te muzici care s-a scris vreodat\.

Pardon, c`ntat, m\ `ndoiesc

c\ b\ie]ii \ia [tiu a scrie ceva... ~n

fine, s`nt liber. Mi-am b\tut un pic

capul cu noul proprietar [i cu ni[te

p\c\toase de apometre, dar s-au

terminat toate `ntr-un final. {i,

odat\ cu lini[tea, am `nceput s\ m\

bucur de diverse lucruri. M-am bucurat

de faptul c\ am citit dou\

c\r]i, pe care vi le recomand din

toat\ materia cenu[ie de care dispun,

De ce fierbe copilul `n m\-

m\lig\ de Aglaja Veteranyi [i Mitologii

subiective: Eric Clapton de

Ioan Big, apoi m-am mai bucurat

de faptul c\ se anun]au ultimele zile

de frig, m-am bucurat c\ vine

prim\vara, pe care o a[tept a[a cum

a[teptam c`nd eram mic urm\torul

spun`nd: „Glumesc, b\i!

Hai c\ dau [i-o bere!“.

– Datul la critici. Ai dreptul

s\ nu dai, dar acesta poate

fi folosit `mpotriva ta. O

faci pe barba ta. Criticul, de

regul\, e un om extrem de

ocupat, care n-are nici timp

[i nici bani s\ umble haihui

dup\ to]i bezmeticii care

scriu c\r]i [i public\ pe unde

apuc\. El construie[te

`ncontinuu [i trebuie s\-i dai

c\r\mizi la m`n\. Nu-i dai

tu, o fac al]ii. Cl\direa oricum

se `nal]\ [i f\r\ tine.

Pentru majoritatea oamenilor

din categoriile de mai sus, ideea

de a-]i cump\ra cartea este

aproape de neconceput [i merge

m`n\ `n m`n\ cu aceea c\ ]i se

face o favoare s\ fii citit sau

m\car recunoscut ca scriitor. De

aceea, dac\ exist\ un rai al intelectualilor,

cred c\ o bun\ bucat\

din el ar trebui s\ fie populat

cu cititorii care cump\r\

c\r]i.

Bobo [i Bobi

De ce m-am bucurat eu s\pt\m`na asta

episod din Toate p`nzele sus, m-am

bucurat de un concert pe care l-am

avut la Boto[ani [i care a ie[it

nea[teptat de bine av`nd `n vedere

c\ am c`ntat pe un singur microfon

pe care-l pasam de la unul la altul

ca pe [tafet\, m-am bucurat de

dou\ filme, u[urele, de familie, dar

foarte dr\gu]e, Nanny McPhee [i

Wallace & Gromit in The Curse of

the Were-Rabbit, apoi de Memoirs

of a Geisha, care nu e extraordinar,

`ns\ merit\ v\zut, m-am mai bucurat

de o scurt\ re`nt`lnire cu familia

la Dorohoi [i de un pahar de vin cu

prietenii, acas\ la Daniel {tefan.

Cam de asta m-am bucurat eu

s\pt\m`na asta. Dar gata, m-am

bucurat suficient. {i acum nu prea

mai am de ce s\ m\ bucur. V`ntul

de afar\ vrea cu tot dinadinsul

s\-mi sparg\ un geam care e pu]in

cr\pat [i se chinuie arunc`nd `n el

boluri de aer [i picuri reci de ploaie,

s\pt\m`na se `ncheie trist, televizorul

vorbe[te singur, despre acelea[i

lucruri, despre gafele din justi]ie

[i despre toate porc\riile de

care nici m\car s\ r`d nu mai pot.

Poate c\ s\pt\m`na viitoare m\ voi

bucura din nou. M\ duc s\-mi preg\tesc

terenul c\ut`nd Conjura]ia

imbecililor `n stiva de c\r]i care

a[teapt\ cumin]i – deocamdat\

dup\ u[\ – o bibliotec\ [i s\ `nv\]

s\ c`nt la chitar\ Eleanor Rigby [i I

Want to Hold your Hand.

Bobo

Nu mai este nici un secret pentru nimeni c\ s`ntem o ]ar\ de telenoveli[ti.

Via]a zilnic\ a milioane de cet\]ence [i – am aflat, mai

nou! – [i a unora dintre „consor]i“ se fixeaz\, nocturn, `ntre fa]a

de mafiot a lui Constantin Cotimanis [i cea de pup\z\ din cocotier

a Corinei D\nil\. Da, s`nt [i b\rba]i care se uit\ la produc]iile

`nsiropate de pe canalele suav-ginga[e ale eterului autohton. De

fapt, cam to]i masculii f\r\ voca]ie de „lup alfa“ `[i cl\tesc ochii pe

a[a ceva. |[tia s`nt, s-ar zice, a[adar, o minoritate, o categorie

de „unii care…“. Credeam, p`n\ de cur`nd, c\ soap-operele de

D`mbovi]a reprezint\ singurele produc]ii care fac victime f\r\

[ans\ de reabilitare. Iat\ `ns\ c\, `ncet [i sigur, o alt\ categorie

de viru[i letali au pus st\p`nire pe catodicul tub: [tirile din sport.

Nu mai t`rziu de `nceputul acestei s\pt\m`ni, mi-am zis, ca tot

omul, s\ m\ uit, dup\ jurnalul de sear\, la P\truleasa [i Arvat, ca

s\ aflu cum st\ treaba pe la Hamburg [i Sevilla, cu echipele

noastre frunta[e `n Cupa UEFA. Credeam c-o s\ aflu despre accident\ri,

chestiuni tactice, interviuri-flash cu juc\torii [i antrenorii.

Ei, a[!, pfui!, ptiu!, da’ de unde! N-am reu[it s\ ob]in nici m\car

o singur\ informa]ie am\r`t\, un „à la une“, vorba francezului. Pe

Antena 1, Cosmin B\leanu (recunosc, un nume predestinat pentru

[tiri soft, din care curge mierea…) ne anun]a, cu mult fast, c\

portarul Rapidului, D\nu] Coman, [i-a descoperit voca]ia de frizer.

C\, m\-n]elege]i, cum au fost juc\torii vi[inii `ntr-o frizerie

nem]easc\, iar goal-keeper-ul lui R\zvan Lucescu a vrut s\ le

croiasc\ nu [tiu c\ror „giocatori“ c\rare pe mijloc [i s\ `i ia „pierdut“

pe dup\ urechi. Asta fuse [tirea de deschidere, aia mai tare,

care tre’ s\ te ]in\ priponit de-Anten\, la 8 fix, seara, mar]i, Anno

Gigi 2006. V\ da]i seama, o asemenea informa]ie-torpil\ nu putea

fi lansat\ pe sticl\ a[a, scurt [i sec: a trebuit s\ vedem [i imagini

cu marele hair-stylist, cu `ncarnarea pe muzic\ de Gu]\ a

B\rbierului din Sevilla, acest Giocco Ru[[ini al secolului care este

deloc, dup\ cum se vede, care este… Am a[teptat, cuminte,

s\ se termine [irul de interviuri cu juc\torii pe tema talentelor lui

D\nu] Coman, `n speran]a c\ voi prinde [i c`teva informa]ii din

faimosul jurnal. Naivul de mine! Ce a urmat – o alt\ „[tire“ cu iz

de anun] lipit printr-o toalet\ studen]easc\: cum au arat de

z\pad\ dinamovi[tii terenul cu un Peugeot patru-sute-nu-[tiu-c`t,

de care era ata[at\ o banc\. Asta a fost, [i cred c\ „anteni[tii“ nu

[i-au dat seama, `n inteligen]a lor simpatic\ [i involuntar\, c\ e o

imagine genial\. Una pe care, dac-ai fi v\zut-o `ntr-un film al lui

Emir Kusturica, ai fi zis c-a luat-o pe l`ng\ drum regizorul. Lipsea

din cadrul de final un porc (sau un c`ine ro[u), care s\ ron]\ie din

luneta limuzinei, [i un taraf de l\utari be]i fugind cu cu]itul dup\

biata dobitoac\, `n frunte cu Cristi Borcea…

Cam a[a arat\ „o zi din via]a lui Ivan {tiristovici“, un lag\r `n

care toate [tirile din sport au fost b\gate sub lac\t [i la spart

piatr\, timp `n care, pe dup\ s`rma ghimpat\, zburd\ nestingherite

pseudo-informa]ii care se ]in de m`n\ cu B\leanu, P\truleasa

[i Raluca Arvat.

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 5

carte


carte printre r`nduri

hobbitul@yahoo.com: Emil BRUMARU

abbsurdica@yahoo.com: Ada MILEA

HOBBITUL & ABBSURDICA

Aglaia e `n limb\ dup\ el

13 decembrie 2004

hobbitul (15:44:37): Tu shtii cum eshti scrisa aici, la mine AB-

SURDICA

hobbitul (15:49:02): Pe bune, cind a murit Scamoshila, io am

murit ca poet!

hobbitul (15:49:21): Am scris asta in scrisorile alea... El era POetul!

hobbitul (15:50:33): Pai citeshte ca acolo vb de el...Vroiam sa

dau titlu la scrisori: Recviem pentru Scamoshila!! Shi asta scrie,

da tu citeshti nimik!!!

abbsurdica (15:50:49): BA DA

abbsurdica (15:50:51): STIAM

abbsurdica (15:50:55): of...

abbsurdica (15:51:06): citisem in „cafea“

hobbitul (15:51:19): Shi cu Dosto, dak nu ai citit pina acu, degeaba

te mai strofoci!

hobbitul (15:51:52): Dosto! Batrinul Dosto!

abbsurdica (15:51:54): am citit..

hobbitul (15:52:11): El e o FIGURA...te absolva de toate...

hobbitul (15:52:25): De fapt el nu poate fi decit RECITIT!!!!

abbsurdica (15:52:37): aha...

hobbitul (15:52:57): Reciteshte Idiotul, Fratzii Karamazov, Demonii...

abbsurdica (15:53:47): Idiotu’ a fost cartea mea preferata muuuuult

timp

hobbitul (15:53:47): Ba, nu ride...dupa ce am citit de vreo 6 ori

nonstop Idiotul... i-am dat un shut in cur Nastasiei Filippovna!

abbsurdica (15:53:59): am vazut

hobbitul (15:54:26): Nastasia e formidabila...dar e chiar nebuna...

nebuna sadea...

hobbitul (15:55:05): Nastasia e uluitor de „romantica“...

hobbitul (15:55:29): Ce fitza dezastruoasa!

hobbitul (15:55:46): Da tu ce taci ca pisica

abbsurdica (15:55:50): dupa ce mi-ati amintit de Miskin, mi s-a

facut dor de cartea aia

hobbitul (15:56:51): Mishkin e uluitor...e impotent, da’ il iubesc

toate. Pina shi personajele secundare...Ce dreak are el de-l iubesc

toate

hobbitul (15:57:33): Il invidiez...asha idiot sa tot fii!

hobbitul (15:58:01): Aglaia e in limba dupa el, Nastasia la

fel...toate, toate...

hobbitul (15:58:19): Tu mai cetuieshti cu careva...

abbsurdica (15:58:29): nu

abbsurdica (15:58:36): ca-s invizibila

hobbitul (15:58:52): Atunci ce faci pauze de astea catastrofale...

de moare omul intre doua taceri...

hobbitul (15:59:12): Te insheli, la mine eshti vizibila!!!!

abbsurdica (15:59:31): da’ amu’n capu’ meu e grozavia la care

lucru

hobbitul (15:59:52): Iote, shi io sint acu vizibil!

hobbitul (15:59:59): La ce lucrezi

abbsurdica (16:00:36): la..

hobbitul (16:00:38): Acu eshti invizibila!

abbsurdica (16:00:44): ii tare greu…

hobbitul (16:00:49): Ce figura eshti shi tu...

abbsurdica (16:00:56): ca...

abbsurdica (16:01:13): lucru de-o juma’ de an

abbsurdica (16:01:24): si-i a treia oara cind m-apuc

abbsurdica (16:01:27): de...

abbsurdica (16:01:31): hm...

abbsurdica (16:01:34): vai...

hobbitul (16:02:02): de ce

abbsurdica (16:02:20): ma depasheshte rau...

hobbitul (16:02:44): Ce...

abbsurdica (16:02:57): Don Quijote

hobbitul (16:04:16): Fii atenta, Dosto, cind a scris Idiotul, a vrut

sa fie un nou Don Quijote, zau...Shi Aglaia, in carte zice de asta...

abbsurdica (16:04:43): io o sa mor intr-o zi de la coincidentzele

astea!

hobbitul (16:05:29): Nu se inscriu in normal...citeshte Jung...nu

sint coincidentze... asha treba sa fie... e ca in Naum...

hobbitul (16:05:45): Nu, se inscriu...lipseshte virgula...

abbsurdica (16:06:05): de va spun citeva...coincidentze …

hobbitul (16:07:23): Spune...absurdico!

abbsurdica (16:09:03): vai

abbsurdica (16:09:17): nu pot scrie-amu

abbsurdica (16:09:31): ca-i lunga povestea

hobbitul (16:10:03): Scrie o scrisoare pe yahoo.com te rog...

Va urma

Adev\rata extindere a domeniului luptei

Papa bun cu Julian Barnes

SEMNAL

Nu [tiu c`]i `[i mai amintesc acum teoria secundarului,

a lui Virgil Nemoianu, `ns\ chiar acest secundar

esen]ial r\zbate din toate c\r]ile lui Julian Barnes, de

data aceasta cu asupra de m\sur\. Pedantul `n

buc\t\rie este un tur de for]\ al detaliului, un joc la

care iau parte elemente de obicei ignorate de „pedan]ii

literaturii“, adunate `ns\ cu naturale]e `ntr-o

carte de scriitorul pe care personal `l consider maestrul

absolut al Conota]iei ridicate la rang de art\.

Bogdan-Alexandru St\nescu

Ce face pedantul `n buc\-

t\rie Bine`n]eles, g\-

te[te… Exist\ undeva, `n

umbra c\r]ii, [i o „Cea-pentrucare-se-g\te[te“,

cartea respir\

autobiografie f\r\ s-o [i exhibe,

rezult`nd unul dintre cele mai

amuzante [i inspirate volume pe

care le-am citit `n ultimul timp.

Ce avem `n fa]a ochilor

Este oare un simplu joc de-a literatura,

se poate scrie bine,

pendul`nd gra]ios `ntre seriozitatea

absolut\ [i ludicul cel

mai perfid, despre, s\ zicem,

chinuitoarea activitate a decojirii

ro[iilor Unde, se poate

`ntreba un pasionat al teoriei

literaturii, se g\se[te acea

bre[\ prin care se scurg pic\-

turi de art\ `ntr-un fals tratat

de gastronomie Hm, p\i s\ ne

g`ndim la Pseudokinegetikos…

Pedantul g\te[te dintr-o fireasc\

[i a[ spune masculin\

tendin]\ spre perfec]iune, duce

gastronomia `ntr-o zon\

ambigu\, undeva `ntre art\ [i

ritual pre-nup]ial, se dueleaz\

cu ipotetici adversari `n

domeniu, poart\ aprigi coresponden]e

cu autorii c\r]ilor

de bucate, ba chiar `ntreprinde

incursiuni pline de

acribie `ntr-o istorie critic\

a acestora…

Dar s\ vedem

cum a `nceput totul

„Cu g\titul mi s-a `nt`mplat

ca [i cu sexul, politica

Julian Barnes, Pedantul `n buc\t\rie,

[i religia: c`nd l-am descoperit

era prea t`rziu ca s\-mi mai `ntreb

p\rin]ii. Ei nu m-au `nv\]at, iar

eu m\ r\zbunam s\ nu-i `ntreb.

Aveam dou\zeci [i ceva de ani [i

studiam dreptul. M`ncarea pe care

mi-o preg\team era uneori…

criminal\. ~n fruntea felurilor de

succes se `nscria Cotlet cu maz\re

[i cartofi. Maz\rea era, bine`n]eles,

congelat\, iar cartofii proveneau

din conserv\, cur\]a]i [i pu[i

`ntr-un fel de saramur\ dulceag\

pe care `mi pl\cea s-o beau. Iar

cotletele…“.

Ei, nu m\ pot ab]ine s\ nu m\

g`ndesc la felul meu de m`ncare

primordial, adic\ supele la plic,

cu care am `n prezent o rela]ie deosebit\…

Dar s\ revenim la Pedant:

entuziasmul [i pl\cerea au

reu[it s\ `nving\, cu timpul, conservatorismul

[i lipsa imagina]iei.

Au mai ajutat pe parcurs studiul

aplicat al diverselor c\r]i de bucate

[i, `ncerc s\ nu aproximez,

apari]ia Celei pentru care g\te[te

Pedantul. Foarte important\ `n

primul r`nd pentru c\ aceast\ superb\

activitate nu poate exista `n

lipsa unui feed-back afectiv [i critic.

Umbra amenin]\toare a Celei

pentru care g\te[te Pedantul planeaz\

deasupra dezastrelor gastronomice

sau amplific\ micile

succese repurtate. A[adar, recapitul\m

coordonatele perioadei Cotletului:

s\r\cie, singur\tate, tinere]e

[i conservatorism. C`t despre

capitolul sinceritate, Barnes

e de-a dreptul dezarmant: „Rezultatul

acestor circumstan]e – insist

s\ dau vina pe «circumstan]e» –

traducere de Marina Radu, colec]ia Babel, Editura Nemira, 2006

Romanul aduce `n prim-plan violen]a confrunt\rilor dintre dou\ bande rivale ale lumii interlope, `n perioada

premerg\toare celui de-al doilea r\zboi mondial. Pinkie, [eful uneia din bande, este un pu[ti de [aptesprezece

ani, total lipsit de compasiune [i de sentimente umane, care dispre]uie[te sl\biciunile trupului [i

ale spiritului [i are pe con[tiin]\ moartea c`torva tovar\[i ai s\i. Crescut `n spiritul religiei catolice, b\iatul e

`ns\ convins c\ plata pentru faptele sale nu st\ `n puterea oamenilor [i, din acest motiv, nu pare preg\tit

s\-i fac\ fa]\ Idei Arnold, un fel de `nger al drept\]ii. Femeia, care iube[te [i tr\ie[te cu intensitate via]a, e

hot\r`t\, mai mult pentru pl\cerea jocului, s\-l aduc\ pe diabolicul Pinkie dinaintea judec\]ii semenilor lui [i

s\ le r\zbune astfel pe victimele gangsterului adolescent.

„Am citit Brighton Rock pentru `nt`ia dat\ la v`rsta de treisprezece ani. Una dintre primele lec]ii pe care

le-am `nv\]at de la Graham Greene a fost aceea c\ un roman serios poate fi `n acela[i timp palpitant, c\

un roman de aventuri poate fi deopotriv\ roman de idei.“ (Ian McEwan)

Graham Greene, Brighton Rock,

traducere din limba englez\ de Andrei Gorzo,

colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 360 de pagini, 24.50 RON

6

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


printre r`nduri

carte

este c\, de[i acum g\tesc cu mare

entuziasm [i pl\cere, nu m\

simt `n largul meu [i nici n-am

imagina]ie. Am nevoie de o list\

exact\ de cump\r\turi [i de o

carte de bucate foarte accesibil\.

Ideea de a t`rgui liber – s\

valsez cu un co[ pe bra], s\

cump\r ce e mai bun sau mai

convenabil `n ziua respectiv\ [i

apoi s\ combin totul `n ceva care

a mai existat sau n-a mai

existat niciodat\ – m\ dep\[e[te

cu des\v`r[ire“.

O carte care

se cite[te cu... poft\

N-am zis nimic p`n\ acum despre

paralela gastronomie-literatur\,

care str\bate cartea de la

un cap\t la cel\lalt, nerostit\ de

autor (a[a cum spuneam mai

sus, Barnes d\ aluziei statutul

de vedet\ `n c\r]ile sale) dec`t

poate atunci c`nd aminte[te de

indigestia mental\ pe care ]i-o

pot provoca anumite romane…

Cu to]ii `ncepem s\ scriem folosind

semipreparatele oferite cu

d\rnicie de celebra Sanda Marin,

pres\rate `n creiera[ele noastre

de manualele de literatur\,

de statuile buc\tarilor neamului

etc. Unii descoperim pe parcurs

c\ putem improviza pe marginea

c\r]ii de bucate, c\ putem ad\-

uga de la noi sau modifica anumite

cantit\]i… ~n fine, descoperim

pe parcurs felul de m`ncare

pe care-l putem g\ti regulat,

f\r\ s\ ne intoxic\m musafirii/

cititorii, combina]ia perfect\ de

experien]\ [i talent, un fel de linie

de plutire: „{i, `n fond, despre

asta e vorba. ~]i alegi o

franzel\. E[ti necugetat c`nd e

vorba de unt, iar `n buc\t\rie

domne[te un haos general. ~ncerci

s\ valorifici totul. ~]i hr\-

ne[ti prietenii [i familia. Sta]i `n

jurul mesei, antrena]i `n ireductibilul

act social al `mp\r]irii

m`nc\rii cu ceilal]i. ~n ciuda tuturor

contrazicerilor [i c`rcotelilor

sale, Conrad avea dreptate.

Este un act moral. Este o chestiune

de normalitate“.

{i tot o chestiune de normalitate

este ca un scriitor s\-[i iubeasc\

personajele, iar Barnes

face treaba asta cu pasiune de

ceva timp, de la Flaubert la superbul

personaj feminin din Privind

`n soare. Faptul c\ acum se

`ntoarce la sine, c\ se prive[te

din perspectiva rela]iilor cu ceilal]i

prin prisma „ireductibilului

act social al `mp\r]irii m`nc\-

rii“, m\ face s\ m\ `ntreb ce-o

s\-i mai treac\ prin minte… {i

m\ mai `ntreb de ce, de fiecare

dat\ c`nd citesc Barnes, m\

g`ndesc la sonatele pentru pian

[i vioar\ ale lui Beethoven…

Exist\ at`ta umor [i at`ta bucurie

simpl\ de a scrie `n

aceast\ carte a lui Barnes, at`t

de pu]in\ pedanterie `n a descrie

Pedantul… E pur [i simplu o

carte care se cite[te cu… poft\.

Legea mi[c\rii frazei

o d\ inteligen]a

Nu putem l\sa nevorbit faptul c\

actul „social“ al `mp\r]irii

m`nc\rii cu ceilal]i d\ na[tere

unor pasaje satirice absolut dezarmante.

Antologic e dineul

preg\tit special pentru nu-[’ ce

amiral-fost-mare-crai care, `n

timp ce Pedantul transpira `n

buc\t\rie, `i f\cea avansuri Celei

pentru care se g\te[te. Sau,

de exemplu, pasajul Ishiguro:

„Am m`ncat [i carne de cangur

la un dineu literar `n Australia,

cu Kazuo Ishiguro, care a

comandat, spun`nd: «~mi place

`ntotdeauna s\ m\n`nc simbolul

na]ional». («Oare ce m\n`nc\ `n

Anglia», mi-a bomb\nit `n u-

reche un poet care st\tea l`ng\

mine. «Carne de leu») Am de

g`nd s\ `ncerc [i cioar\, acum

c\ s-a deschis sezonul plimb\-

rilor la iarb\ verde. Exist\ o

c`rcium\ `n Chilterns care prepar\

la comand\. Am m`ncat o

dat\ [i un Big Mac, dar hai s\

nu cobor`m [tacheta at`t de

mult“.

Ca s\ `ncheiem bucla acum,

spun`nd un lucru banal, cred c\

m\sura talentului se d\ tocmai

pe teritoriul secundarului, acolo

unde detaliul este Subiectul [i

unde legea mi[c\rii frazei o d\

inteligen]a. S`nt convins acum

c\, dac\ lui Barnes i-ar trece

prin minte s\ scrie un roman despre

via]a [i organizarea social\

a termitelor ro[ii, i-ar ie[i o carte

superb\. Marile teme or fi ele

mari, dar la umbra lor cresc

nuan]e, iluzii, chiar sentimente

care, puse `mpreun\, alc\tuiesc

un fel de m`ncare numit de unii

via]\. Ca `ncheiere v\ las pe m`na

buc\tarului-[ef. Poft\ bun\!

„Nu uita c\ autorii de c\r]i

de bucate nu se deosebesc prea

mult de ceilal]i scriitori: majoritatea

nu pot da din ei mai mult

de o carte ([i poate c-ar fi fost

preferabil s\ n-o dea nici pe

aceea). G`nde[te-te bine atunci

c`nd o nou\ «produc]ie» e prea

elogiat\.“

{erban FOAR}| (serfoar@yahoo.com)

TELENOVELA NOVA

Un mire f\r\ c\p\t`i

(cap. XVI)

C`nd se f\cu lumin\, nunii,

abia-ncrez`ndu-se minunii

de a-l vedea pe Carlo, t`mp

sug`nd din osul unui ]`mp

de pui, se luar\ brusc la har]\;

lu’ na[u’, ce-ar fi vrut s\-mpar]\

scatoalce, `i veni un dor

s\ evadeze `n decor,

sau baremi, din hotel, s\ ias\-n

parcarea cu ma[ini de ras\,

greu, f\r\ paznici, de l\sat

pe str\zi: Volkswagenuri Passat,

Toyote, Mazde, Citroëne

pe care v\lurea,-n troiene,

om\tul proasp\t, c`te-un Jeep

metalizat, ultimul tip,

Mer]ane, Cielouri, Saaburi

`nv\luite-n albii aburi

ie[i]i din c`te-un cald canal

cum na[ului, un gaz anal,

c`nd `[i descoperi,-n duzina

de limuzine, limuzina

albastr\ lic\rind `n ger,

c\reia nu-i e pasager,

acum, ci inamicul care

are s-o bage,-n gura mare,

cu neamu-i canadian cu tot,

`n m\-sa [i s\-i fut\,-n bot,

un [ut, – c\, bos `n ]ara asta,

nu l-a f\cut pe el o Mazda.

Doris MIRONESCU

LECTURI ~NTRERUPTE

Mircea cel t`n\r

Cu un succes imens de public, Mircea

C\rt\rescu nu are nevoie de ap\r\tori

ast\zi. Ultima sa carte, De ce iubim femeile,

a fost piratat\ masiv, cum nu s-a mai

`nt`mplat din anii ’90, c`nd se publicau `n

avalan[\ romane de Sandra Brown de

care doamna respectiv\ nu auzise niciodat\.

Iar c\derea temporar\ `n stima litera]ilor

datorat\ acestui volum de respiro

va fi, cu siguran]\, reparat\ de tip\rirea

volumului al treilea din Orbitor. Ca prozator,

C\rt\rescu domin\ o „plaj\“ `ntreag\

a literaturii române contemporane, unde

nimeni sau aproape nimeni nu se mai

`ncumet\ s\ p\[easc\. Pentru Nostalgia

[i pentru trilogia lepidopter\ `n curs de

completare, el e un autor stimat profund

chiar [i de profesorii universitari, care

str`mb\ din nas la unison c`nd aud de

Travesti sau de colec]ia de povestioare

erotice kitsch (iat\, [i eu str`mb din nas,

[i nici m\car nu-s profesor universitar!),

publicat\ la Humanitas `n 2004.

Poezia lui Mircea C\rt\rescu, `n schimb,

pare multora o cauz\ pierdut\. Abandonat\

de `nsu[i autorul ei, care dup\ Levantul

(1990) n-a mai dat nimic nou la

iveal\, ea este ast\zi unanim perceput\

ca o treapt\ dep\[it\, invariabil privit\ cu

condescenden]a rezervat\ proiectelor

ratate. Recent am citit un articol din „Cultura“

al lui Horia Gârbea care, constat`nd

situa]ia, `ncerca s\-[i afirme, modest,

simpatia pentru personaj, pentru Mircea

cel t`n\r de la `nceputul anilor ’80, cel care

`[i contempla profilul gra]ios `n oglinda

geamurilor de Auto-Moto-Velo [i `[i c`nta

„poemele de amor“ printre „faruri, vitrine,

fotografii“.

Nu am spa]iul, nici inten]ia s\ m\ lansez

aici `ntr-o reevaluare critic\, a[a c\

am s\ citez doar c`teva versuri din Dragostea,

cuprinz`nd laolalt\ [i sentimentalismul

patetic al perioadei, [i vizionarismul

specific, [i pitorescul toren]ial al discursului

c\rt\rescian, [i metafora care, iat\, nu

murise cu totul `n acele vremuri postmoderne,

complot`nd la producerea unei

frumoase elegii pe tema timpului, `nchipuit

ca un p\ianjen fastuos, apocaliptic:

„mi-am trecut via]a pe pilot automat/

mi-am adus genunchii la gur\ `n pastila

de meprobamat/ mi-am pierdut personalitatea

[i ochii [i falangele [i p\rul [i aorta

[i palatul [i din]ii/ mi-am `nf\[urat `n

serotonin\ p\rin]ii/ [i am plutit, Nefiresc,

Nebunesc, Irealizabil, `n regatele tale/ `ngreunat

la picioare de [ine de tren [i

vechi motoare cu aburi at`rnate de fire de

p\ianjen/ [i am privit cum p\ianjenul vine/

cu c\ngile picur`nd aminoacizi, cu ocelii

pierdu]i `n p\r aspru/ cu labele d\r`m`nd

fabrici vechi/ `n zarea de aur/ p\ianjenul

f\r\ rude, f\r\ dumnezei, f\r\ legi, f\r\ prieteni,

f\r\ via]\ [i f\r\ moarte/ doar carne

crud\, burt\ crud\, intestin crud.../ `n

timp ce plute[te peste fire/ `l v\d cum

preface norii `n cimitire/ cum mu[c\ p\-

durile [i le transform\ `n sticl\/ cum

schimb\ p\s\rile `n urne funerare“.

Dincolo de ecourile [aizeciste (p\-

s\rile „urne funerare“, norii pref\cu]i `n cimitire),

se g\se[te aici ceva ce numai

C\rt\rescu putea scrie la acea dat\. E

vorba despre delirul poetico-medical de la

`nceput („mi-am adus genunchii la gur\

`n pastila de meprobamat“, „mi-am `nf\-

[urat `n serotonin\ p\rin]ii“, „c\ngile picur`nd

aminoacizi“), care e expresia alegoric\

a spaimei de timp. Un limbaj medical

ce exprim\ o „boal\“ pe care medicina

n-o poate lecui. S`nt dese momentele c`nd

discursul c\rt\rescian se coloreaz\ de o

astfel de verv\ care, tocmai prin insisten]\,

sugereaz\ criza. Brutal spus, C\rt\rescu

invoc\ un vocabular „terapeutic“

ca s\-l apere de moarte. Astfel, poemul

devine terenul `nsu[i al unei confrunt\ri

de anvergur\ romantic\, de[i lipsit\ de

orice speran]\, cu ideea de timp, de trecere.

Dramatic, patetic, dar, `n cele din

urm\, deloc contraf\cut: acesta era Mircea,

poetul aflat „la ad`nci tinere]i“.

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 7

interviu


MIRCEA TIBERIAN

REPERE:

interviu `ntrebarea moarte n-are

• N\scut la Cluj,

pe data de 4

mai 1955, [i-a

petrecut

copil\ria [i adolescen]a

la Sibiu,

iar `n 1975

s-a mutat la

Bucure[ti, unde

tr\ie[te [i `n

prezent. ~n

1980 a absolvit

Conservatorul

din Bucure[ti.

• A debutat `n

1974 la Festivalul

Interna]ional de

la Sibiu.

• P`n\ `n 1984, a

lucrat `n studiouri

de `nregistr\ri

ca pianist

[i aranjator.

„M\ enerveaz\ suficien]a,

m\ lini[te[te libertatea “

Interviu realizat de Elena Vl\d\reanu

Dac\ jazz-ul este o poveste, care este

povestea lui Mircea Tiberian

Cred c\ rela]ia mea cu jazz-ul a fost genetic\.

Pentru c\ de la `nceputurile [colii muzicale

pe care am f\cut-o la Sibiu – desigur,

acolo nu era dec`t `nv\]\m`nt de factur\ clasic\

– am improvizat, am compus spontan

unele melodii de jazz pe care, evident, le [i

uitam imediat. Dup\ c`]iva ani, profesorul

meu de pian, exasperat, mi-a spus: „Dar tu

de ce nu faci jazz dac\, `n loc s\ lucrezi ceea

ce `]i dau eu, improvizezi toat\ ziua“.

Tot el mi-a f\cut cadou un disc de jazz –

unul dintre primele ap\rute `n România, era

dup\ perioada `ntunecatului deceniu [ase. ~n

felul acesta m-am apropiat de jazz. Un noroc

a fost [i faptul c\ `n vremea aceea luau

fiin]\ cluburi de jazz `n diferite ora[e, `n Sibiu,

Bucure[ti. ~ntr-unul din cluburile acestea

m-am format eu ca muzician. A[a se face

c\ spre sf`r[itul anilor ’60 eram destul de

conectat la ceea ce se f\cea `n vestul Europei

[i `n America. ~n ultimii ani de liceu, am

debutat ca jazzman la primul festival de jazz

din România, la Festivalul Na]ional, `n

1974. Am f\cut Conservatorul la Bucure[ti,

pe vremea c`nd nu puteai studia improviza]ia

la nivel universitar, dar via]a mea a r\mas `n

continuare legat\ de arta aceasta. ~n deceniul

opt am f\cut parte din grupuri sibiene,

cum a fost „Opus 4“, „Romanian All Stars“

sau „Liviu Butoi-Mircea Tiberian quartet“,

iar dup\ ‘90 am realizat mai multe proiecte

personale. Imediat dup\ revolu]ie, studen]ii

de la Conservator mi-au cerut s\ `nfiin]ez o

specializare de jazz. Aceasta a fost prima

form\ de `nv\]\m`nt universitar jazzistic de

la noi. M-am implicat direct `n deschiderea

unor cluburi, cum e L\pt\ria Enache sau Art

Jazz Club, ocup`ndu-m\ de g\sirea spa]iului.

Am `nfiin]at festivaluri, printre care

[i Bucharest Jazz

Festival,

ajuns actualmente

cea

mai

important\ manifestare de acest fel din ]ar\.

Am avut [i numeroase leg\turi interna]ionale

cu oameni lega]i de muzica aceasta. Am

f\cut o vizit\ de studiu `n America pentru

a-mi face o idee mai clar\ despre cum se

pred\ [i cum se `nva]\ jazz-ul. Am `nfiin]at

`mpreun\ cu c`]iva berlinezi grupul „Interzone“,

care-[i dorea s\ apropie muzicieni

din Vest de cei din Est. Nu vreau ca prin

aceste enumer\ri s\ construiesc un discurs

de tipul „I love me“, ci s\ ar\t c\ aproape

tot ce am f\cut a fost legat `ntr-un fel sau altul

de arta improviza]iei, a muzicii de jazz.

O mare perioad\ din via]a dumneavoastr\

de muzician a]i prins-o `nainte

de ’89. Cum era s\ c`n]i jazz `n comunism

Privit\ global, toat\ cultura era `n stare jalnic\.

Paradoxal `ns\, erau [i aspecte pozitive.

Din cauza temerii oficialit\]ilor `n fa]a

unor genuri cum este rock-ul, jazz-ul era oarecum

tolerat. Se adresa unei elite, deci era

considerat mai pu]in periculos, publicul de

jazz fiind sensibil mai mic dec`t al altor genuri

de muzic\. ~n plus, jazz-ul lucreaz\ cu

text destul de pu]in, textele s`nt destul de

neutre. ~n anii ’80, am traversat o perioad\

de autogospod\rire a institu]iilor de cultur\.

~n acea vreme, salariile se d\deau [i `n

func]ie de `ncas\ri. Institu]iile respective

erau interesate s\ fac\ unele concerte [i `[i

permiteau s\ organizeze multe spectacole de

jazz, mai ales c\ acestea se f\ceau cu costuri

destul de reduse fa]\ de alte genuri de spectacol.

Desigur, erau inconveniente pe care le

tr\ia orice artist: accesul limitat la cultur\,

era greu s\ pleci afar\, se puneau fr`ne, informa]iile

nu ajungeau la noi. Dac\ la `nceputul

anilor ’60 eram c`t de c`t conecta]i la

ce se `nt`mpla `n afar\, `n anii ’80 s-a creat

un decalaj foarte mare `ntre ceea ce era la

noi [i ce se `nt`mpla peste grani]e. Din p\-

cate, acest decalaj persist\ `nc\ [i `n ziua de

azi.

Era atunci jazz-ul o art\… disident\,

disiden]\ `n]eleas\

mai degrab\ ca nonconformism,

ca opozi]ie fa]\ de direc]ie

Erau dou\ aspecte. Unul este

cel referitor la ]\rile din estul

Europei, la ]\rile comuniste,

unde jazz-ul reprezenta leg\tura

cu Occidentul. Atunci cluburile

unde se asculta jazz erau ca ni[te

oaze de Occident. Un club de jazz

foarte vestit din Cehia a fost `nchis

de oficialit\]i. ~n Polonia la fel, festivalurile

de jazz erau destul de prost

v\zute – acolo, primul festival de jazz a

fost cam la doi ani dup\ primul festival

de jazz din lume. Al doilea aspect consta

`n faptul c\ jazz-ul este prin defini]ie o art\

a libert\]ii. Muzicienii s`nt liberi s\ fac\ ce

vor. Asta nu se prea potrivea cu ideologia

comunist\.

Discografie

Magic Bird – Electrecord, 1990

Never Ending Story – Blue Label, 1992

Working Underground – Prima Records,

1994

Alone in Heaven – Intercont, 1998

Hotel of Three Beginnings – Intercont,

1999

Back to My Angel – Editura Muzical\,

2002

Eleven – Jam Records, 2002

Via]a lumii – Jam Records, 2003

Lumini – La Strada, 2003

Palindrome – Jam Records, 2004

Discuri `mpreun\ cu grupul

„Interzone“

Interzone – Casa Radio, 2000

Interzone Plays with Adam Pieronczyk

– Not Two, 2000

Crossing Atlass 45 – Not Two,

2001

Transylvanian Grace – Not

Two, 2002

Shining of the Abyss – Jam

Records, 2004

Care ar fi marile schimb\ri, `n bine, pe

care le-a adus revolu]ia

~n primul r`nd, libertatea. Se [tie c\ jazz-ul

este o art\ liber\. Dac\ `nainte se puteau face

proiecte de jazz mai mult tradi]ional, care

viza cumva stilul anilor ’30, ’40, ’50,

acum se poate face ceva mult mai energic,

mai de actualitate. ~n al doilea r`nd, s-au

deschis cluburi private, ceea ce `nainte de

revolu]ie era aproape imposibil. Exist\ case

de discuri particulare unde po]i s\ editezi ce-

]i trece prin cap... dac\ ai bani.

Spune]i c\ au existat decalaje `ntre ceea

ce se f\cea aici [i muzica din afar\,

decalaje care se fac sim]ite [i ast\zi.

Pute]i s\ intui]i care va fi starea muzicii

de jazz la noi `n c`]iva ani

Dac\ ne vom dezinhiba, a[a cum s-a

`nt`mplat, de exemplu, `n teatru, s`nt [anse

s\ nu mai existe aceste diferen]e de mentalitate,

pentru c\, `n definitiv, despre asta e

vorba. Muzicienii români s`nt oarecum

tradi]ionali[ti [i mai mefien]i `n a-[i promova

propriul mod de a fi. Or, jazz-ul este o

art\ a impresiei. Ca român e greu s\ atingi

performan]ele jazz-ului american. C`nd românii

or s\-[i dea seama c\ jazz-ul american

este `ntr-adev\r r\d\cina jazz-ului, dar c\ el

s-a extins `ntre timp, devenind o art\ mondial\,

atunci or s\ aib\ [anse mai mari de a

se exprima, [anse de a ie[i cu ceva viabil `n

afara grani]elor.

Tocmai pentru c\ ave]i ore la Conservator

[i pentru c\ lucra]i cu tinerii: s`nt

ace[tia interesa]i s\ vin\ spre jazz

Ave]i mul]i studen]i S`nt c`]iva `n care

ave]i `ncredere c\ vor da un nou profil

jazz-ului de la noi

Cu toat\ sinceritatea… eu nu s`nt foarte optimist.

Dar asta nu din cauza interesului pentru

jazz, ci din cauza interesului general

pentru muzic\. Interes pentru muzic\ exist\,

dar, din p\cate, nu pentru muzica serioas\ –

pentru c\ muzic\ serioas\ po]i face c`nt`nd

folk, rock sau muzic\ u[oar\, dar pentru asta

e nevoie s\ ai o atitudine serioas\ fa]\ de

„C`nd românii or s\ - [i dea seama c\ jazz - ul american este `ntr - adev\r r\d\cina jazz - ului, dar c\

el s - a extins `ntre timp, devenind o art\ mondial\, atunci or s\ aib\ [anse mai mari de

a se exprima, [anse de a ie[i cu ceva viabil `n afara grani]elor.“

8

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


muzic\, nu `nseamn\ s\ sco]i un c`t mai mare

profit `ntr-un timp c`t mai scurt. Eu cred

c\ interesul pentru muzica serioas\ a sc\zut,

`n general vorbind. Atunci, chiar dac\ eu la

clasa de jazz am `nc\ o concuren]\ destul de

ridicat\, de cinci pe loc, fa]\ de media Conservatorului,

totu[i nu pot s\ fiu foarte optimist,

pentru c\ [tiu c\, `n timp, dac\ lucrurile

vor continua s\ mearg\ `n direc]ia asta,

vom fi nevoi]i s\ reducem num\rul de locuri

sau s\ schimb\m sistemul.

Crede]i c\ aceast\ concuren]\ mare la

clasa de jazz se explic\ prin cli[eul,

conform c\ruia jazz `nseamn\ improviza]ie,

deci nu neap\rat o cultur\ muzical\

solid\

Nu, nu e vorba despre asta. La clasa de jazz

vin studen]i care nu s`nt `ncadrabili `n

`nv\]\m`ntul conven]ional. {i chiar dac\ nu

s`nt neap\rat pasiona]i de jazz, ei g\sesc aici

o alternativ\. S`nt cumva asem\n\tori dansatorilor,

care nu s`nt potrivi]i pentru balet clasic

[i aleg varianta dansului modern. Unii

dintre candida]i s`nt cei care `ncearc\ s\ fac\

muzic\ alternativ\, deschis\ la cerin]ele

pie]ii actuale. Exist\, de exemplu, cereri

pentru muzic\ de teatru, cereri care nu pot

fi acoperite de felul `n care se face [coal\

acum, `n mod tradi]ional.

S`nte]i autorul unui curriculum de jazz

pentru licee. Cum se pred\ aceast\ materie

`n licee Exist\ clase speciale,

s`nt interesa]i profesorii s\-i atrag\ pe

elevi spre aceast\ muzic\

~n România, exist\ o singur\ clas\ de jazz,

la Liceul „George Enescu“ din Bucure[ti,

care este de altfel unul dintre cele mai mari

licee de muzic\ din ]ar\. Din p\cate, ceilal]i

directori de licee se tem s\ deschid\ por]ile

pentru muzica de jazz [i nu numai... Pentru

c\, odat\ deschiz`nd por]ile pentru jazz,

practic formezi un sistem pentru mai multe

genuri, cum ar fi rock sau muzic\ u[oar\,

sau pentru unele instrumente care `n general

nu se studiaz\ la noi, cum e chitara electric\,

chitara bas sau bateria. Oamenii se

tem s\ fac\ pasul acesta, av`nd prejudecata

c\ or s\ r\m`n\ f\r\ candida]i la muzica clasic\.

V-a]i dat seama, lucr`nd cu tinerii, care

ar fi calit\]ile de care are nevoie un

t`n\r pentru a deveni un bun muzician

de jazz

S`nt acelea de care are nevoie un t`n\r pentru

a se impune `n muzica simfonic\. Nu s`nt

at`t de nete grani]ele `ntre genuri, e vorba de

un talent muzical – nu se poate face muzic\

cu diverse dizabilit\]i, gen afonie –, de o

sensibilitate anume, de o personalitate destul

de pregnant\, pentru c\ [i jazz-ul este o art\

de spectacol, expresia pe scen\ cont`nd foarte

mult. Desigur, e nevoie [i de foarte mult\

munc\.

Ce face Mircea Tiberian c`nd

nu c`nt\

S`nt c`teva lucruri de care trebuie

s\ m\ ocup [i care nu-mi fac o

mare pl\cere.

Fiind ini]iatorul `nv\]\m`ntului

de jazz, a trebuit s\ g\sesc solu]ii

pentru a impune lucrurile `n care

credeam. ~n momentul de fa]\, `n

`nv\]\m`ntul de stat, cred eu c\

lucrurile ]in destul de mult de responsabilitatea

mea ca s\ se intre

`n normalitate [i atunci trebuie s\

fac aproape `n fiecare zi c`te ceva

pentru a `mbun\t\]i situa]ia `nv\-

]\m`ntului – eu i-a[ spune chiar

alternativ – din România.

„Eram destul de speriat la g`ndul c\ scrisul

necesit\ o practic\ [i un talent anume“

A]i publicat recent o carte, care nu este una obi[nuit\. De

fapt, s`nt trei c\r]i `ntr-una singur\. Cum s-a `nt`mplat de a]i

scris-o

Am plecat de la ideea de a publica ni[te compozi]ii care nu existau

sub form\ de tip\ritur\, dar pentru c\ ap\ruser\ pe unele

discuri erau acum c`ntate prin cluburi de unii tineri muzicieni.

Atunci mi-am zis c\ ar fi foarte bine s\ le public, pentru c\

astfel le u[urez munca. Apoi mi-am dat seama [i c\ ele necesit\

unele explica]ii suplimentare, ca un fel de prefa]\. Mi-am

amintit c\ la toate aceste piese eu aveam [i variant\ audio.

Atunci m-am apucat s\ comentez fiecare dintre variante. Dar

cum aceste analize ie[eau foarte aride, am preferat s\

povestesc ce s-a `nt`mplat `n timpul `nregistr\rilor.

Spre sf`r[it, am ad\ugat [i c`teva pagini de jurnal

[i – cariera mea didactic\ [i-a spus cuv`ntul –

c`teva pagini cu sfaturi pentru tinerii muzicieni.

Cartea este destul de bine scris\, chiar

dac\ este vorba de un domeniu c`t de

c`t specializat. V-a]i g`ndit vreodat\ s\

v\ exprima]i [i `ntr-un alt limbaj dec`t

`n muzic\

S`nt foarte bucuros c\ am primit ecouri

de tipul acesta, mai ales c\ nu am o practic\

a scrisului. Am scris c`teva articole

[i, pentru c\ mul]i dintre prietenii mei

s`nt scriitori, am avut multe proiecte

`mpreun\ cu ei. Eram destul de speriat la

g`ndul c\ scrisul necesit\ o practic\ [i un

talent anume, `n plus eu nici nu f\ceam parte

din categoria scriitorilor. Am avut norocul

s\ lucrez cu so]ia mea. A fost o colaborare

cumva „f\r\ voie“, pentru c\ ea a trebuit

s\ traduc\ textele `n englez\. Limba englez\ e o limb\

foarte clar\. Or, `nsemn\rile mele destul de complicate

nu puteau fi traduse. Atunci am fost nevoit s\ simplific

[i varianta `n limba român\ pentru a putea fi tradus\.

Spre sf`r[itul aventurii acesteia, am fost foarte nefericit,

`ntruc`t nu mai r\m\sese nimic din felul meu de exprimare.

Am `n]eles `ns\ c\ era mult mai bine pentru carte, iar

cititorii puteau `n]elege mult mai bine ceea ce voiam s\

spun. Stilul acesta vreau s\-l p\strez [i pentru proiectele

viitoare.

Deci ve]i mai scrie. {i fic]iune

Nu. Acum lucrez la un text despre tehnica muzical\, care se

nume[te Valoarea afectiv\. Aceasta e o no]iune care a fost

foarte pu]in tratat\ `n general `n estetic\, unde problema este

studiat\ mai mult din punct de vedere structural, istoric.

Dar exist\ un efect asupra publicului [i asupra cititorilor,

Dar ascult\torul de jazz Num\rul

acestora `n România este `n cre[tere,

este constant

„Prostia merge `mpreun\ cu trufia [i cu m\rginirea “

De asemenea, am `nceput foarte

multe proiecte particulare, deja

m-am specializat `n domeniul

acesta. Pentru c\ altfel arta, chiar

[i cea cu o foarte mare priz\ la

public, nu se poate sus]ine printr-o

reac]ie financiar\ fireasc\ a societ\]ii.

Artele de v`rf, de pionierat

au cel mai mult de suferit. Ai

nevoie de ajutorul societ\]ii pentru

a promova ceea ce faci. Asta

`]i ia destul de mult timp, pentru

c\ profesioni[tii care ar trebui s\

fac\ lucrul acesta fug de domenii

pentru care finan]area este foarte

mic\. A[a c\ trebuie s\ faci [i pe

managerul, [i pe administratorul,

pe organizatorul. Lucrurile astea

nu-mi fac foarte mult\ pl\cere,

dar s`nt absolut obligatorii.

Altfel, s`nt mereu `n contact cu

arti[tii, cu foarte mul]i scriitori.

M\ `n]eleg foarte bine cu ei, mai

ales cu poe]ii, pentru c\ jazz-ul

este, `n general, mai apropiat de

poezie. M\ `n]eleg foarte bine mai

ales cu cei din genera]ia mea: cu

Ion Mure[an, Ioan Es. Pop,

Gheorghe Iova, Paul Vinicius, sau

Paul Daian, dar [i cu scriitorii

Ioan Gro[an, Gheorghe Cr\ciun

sau Ion Buduca. Am fost foarte

apropiat de Mariana Marin [i Ion

Flora. Am numero[i prieteni [i

care de fapt d\ valoarea obiectului artistic. Acest efect este uneori

luat `n der`dere, tratat peiorativ. ~ns\ efectul acesta explic\ faptul

c\, `ntr-o sal\ de spectacole, oamenii tr\iesc aproximativ acelea[i

emo]ii.

Nu e prima dat\ c`nd vorbi]i despre o no]iune abstract\,

a[a cum este afectivitatea. ~ntr-un interviu

mai vechi spunea]i c\ f\r\ moralitate jazz-ul nu are

nici o [ans\ de reu[it\. ~n art\, scopul nu scuz\ mijloacele

Se poate face art\ f\r\ o moralitate foarte ridicat\, dar e

foarte greu, pentru c\ `n momentul acela ai de-a face cu

o doz\ de nesinceritate. Cei care au scris sub comunism

[tiu ce `nseamn\ asta. Principalul lor

obstacol era c\ nu se puteau exprima sincer. Or,

sinceritatea merge m`n\-n m`n\ cu moralitatea.

Tot `n acel interviu spunea]i c\ a]i vrea s\

reface]i un grup pe care l-a]i format `n

2002. Ce s-a `nt`mplat

Atunci credeam c\ grupul cel mai aproape

de op]iunile mele artistice este cel pe care

l-am f\cut `n 2002, Palindrome. Ulterior,

mi-am mai nuan]at viziunea, pentru c\ am

mai lucrat cu oamenii aceia [i ei s-au schimbat,

au pornit `n alte direc]ii. Eu mi-am p\strat

direc]ia [i am avut norocul s\ descop\r un muzician

`n România cu care pot colabora, este vorba

despre Liviu Butoi. El `ntrerupsese c`ntatul dup\

’87. Mi-am dat seama c\ `mpreun\ cu el a[ putea face

lucruri importante [i c\ a[ avea [i ceva de `nv\]at.

De asemenea, c\ ar fi foarte bine s\ lucrez [i cu muzicieni

cu care n-am mai lucrat p`n\ acum. Am avut

ocazia acum c`teva luni s\ c`nt la Paris cu c`]iva muzicieni

care mi-au deschis repertoriul muzical. Sigur,

acesta este, din p\cate, handicapul cel\lalt pe care `l

avem. S`ntem `nc\ izola]i, arta româneasc\ `nc\ este izolat\.

Ea nu respir\, nu bate `nc\ `n caden]a Vestului.

C`nd spune]i c\ arta româneasc\ este izolat\, la ce v\

referi]i mai precis: la faptul c\ str\inii nu [tiu mare lucru

despre ea sau c\, atunci c`nd români ajung `n afar\,

pur [i simplu nu pot fi recepta]i

Dac\ e vorba de o art\ individual\, legat\ de particularit\]i

lingvistice cum e poezia, acolo nici nu trebuie neap\rat s\

cau]i conectarea permanent\ la alte culturi. Cel pu]in `ntro

anumit\ faz\ a crea]iei. Dar `ntr-o art\ interna]ional\

cum e jazz-ul [i `n care depinde de reac]ia colegilor, e r\u

s\ fii decuplat. Nu po]i s\ reac]ionezi, nu po]i s\ ai feedback.

printre arti[tii plastici: Marcel

Bunea, Vlad Ciobanu, Mircia Dumitrescu,

Tudor Jebeleanu sau Felix

Lupu. N-a[ vrea s\ omit pe nimeni.

Am participat la c`teva cluburi

de poezie [i jazz. Chiar pot

s\ fac un anun] c\ se va redeschide

la Muzeul Na]ional al Literaturii

Române un club de poezie [i

jazz. Ne ajut\m unii pe al]ii: poezia

e mai bine pus\ `n valoare de

muzic\, iar noi avem ajutorul notoriet\]ii

scriitorilor.

{i c`nd se va deschide

Destul de cur`nd, `ntr-o s\pt\-

m`n\, dou\. E un proiect care va

Fenomenul jazz-ului este unul complex,

poate unul dintre cele mai complexe fenomene

muzicale ale secolului XX. Cuprinde

de la jazz-ul tradi]ional american la jazz-ul

latin, unele specii de improviza]ie european\,

jazz etnic. Deci exist\ ascult\tori

pentru fiecare din genurile acestea. Diferen]a

dintre muzica etnic\, de exemplu, [i

jazz-ul etnic este c\ un etno-jazz nu se compune

neap\rat `ntr-un spa]iu cultural anume,

ci c\ se iau unele teme dintr-un spa]iu geografic

clar [i care au un anume grad de universalitate.

Ceea ce `l face s\ poat\ fi ascultat

de oricine de pe mapamond care are o oarecare

deschidere cultural\. ~n felul acesta,

ascult\torii de jazz s-au `nmul]it. Au

disp\rut `n schimb ascult\torii care erau lega]i

de jazz prin partea lui dansant\. Jazz-ul

a fost muzic\ de dans `ncep`nd de prin anii

’20 p`n\ prin anii ’45-’50. Forma]iile cele

mai bune de jazz erau [i `n topul v`nz\rilor

de discuri. Asta nu s-a mai `nt`mplat c`nd

jazz-ul a devenit o art\ pentru elite.

fi coordonat de Muzeu, iar eu voi

alege partea muzical\.

De partea literar\ se va ocupa

Ioan Cristescu.

Ce `l enerveaz\ pe Mircea

Tiberian

Ce m\ enerveaz\ Ar trebui s\

mai facem vreo patru interviuri ca

s\ intre tot ce m\ enerveaz\. Suficien]a.

Bine`n]eles, e un lucru clar c\

prostia merge `mpreun\ cu trufia

[i cu m\rginirea.

Ce `l lini[te[te pe Mircea Tiberian

Libertatea.

`ntrebarea moarte n-are

interviu

REPERE:

• Din 1984 p`n\

`n 1986, a fost

co-leader al

cvartetului Mircea

Tiberian –

Liviu Butoi,

`ntre ’86 [i ’89,

al grupului

„Opus 4“, iar

din ’89 p`n\ `n

’90 a fost conduc\tor

al trioului

„Labirint“ [i,

`ntre 1991 [i

1992, al „Romanian

All

Stars“.

• ~n perioada

1990-1993 a

fost membru al

„Romanian Big

Band“, iar `n

anul 1998, cofondator

al Orchestrei

Interzone

Jazz.

• A participat la

diverse proiecte

multi-media:

Incursiuni

(1996), Liniada

(1999), Agnus

Dei (2000), [i a

condus mai

multe grupuri

de jazz sub

propriul s\u nume.

• A sus]inut turnee

`n Statele

Unite, Fran]a,

Germania, Austria,

Polonia,

Cehia, Bulgaria,

Grecia, fosta

URSS, Siria

[i România. A

c`ntat al\turi de

Larry Coryel,

Tomasz Stanko,

Herb Robertson,

Ed

Shuller, Nicholas

Simion,

Adam Pieronczyk,

Maurice

de Martin,

Theo Jorgensmann,

Johnny

R\ducanu, Aura

Urziceanu,

Dan M`ndril\,

Anca Parghel.

• Experien]a artistului

nu s-a

limitat doar la

nivelul muzical,

ci s-a extins [i

spre cel academic,

fiind lector

la Universitatea

de Muzic\ din

Bucure[ti, la

sec]ia de jazz

pe care, de altfel,

a [i

`nfiin]at-o `n

1990.

• Este fondatorul

[i coordonatorul

Departamentului

de

Jazz din Bucure[ti

(`ncep`nd

cu 1990 [i p`n\

`n prezent) [i

din Cluj (`ncep`nd

cu 1996 [i

p`n\ `n prezent).

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006

9

dosar


dosar prob\ scris\

arta

contemporana

(

(

• Pe 3 martie, la Ia[i s-a lansat „Vector“,

prima revist\ de art\ contemporan\ din

regiune. Publica]ia editat\ de Asocia]ia

Vector, organizatoarea Bienalei de Art\

Contemporan\ „Periferic“, [i-a ales un culoar

propriu, `ns\ se al\tur\ proiectelor

editoriale propuse de „IDEA“ (Cluj) [i

„Omagiu“ (Bucure[ti). De[i num\rul colaboratorilor

este apreciabil, `n fapt, echipa

„Vector“-ului este compus\ din Matei Bejenaru

(care a realizat [i design-ul),

C\t\lin Gheorghe [i Vlad Morariu.

• „Suplimentul de cultur\“ v\ invit\ s\ petrece]i

„o zi“ `n compania printurilor de

art\ contemporan\. Despre primul num\r

al „Vectorului“ [i pia]a revistelor de art\

din Rom=nia citi]i `ntr-un

dosar realizat de Constantin Vic\

Vector

mob

„Vector“ e o revist\ prea serioas\ pentru

mul]i dintre noi. E scris\ & aranjat\ riguros

(f\r\ a fi static\), are multe note de subsol

(sau, `n cazul formatului ales, note `n lateral),

are trimiteri la zeci de c\r]i [i expozi]ii/

evenimente. E alb-negru [i nu e pe h`rtie

glossy, textele s`nt editate at`t `n român\, c`t

[i `n englez\. Nu e cool, dar nici academic\.

Textul nu e asaltat de imagine, [i asta `n beneficiul

imaginii. Am citit „Vector“ `ntr-o

noapte. Apoi am avut un vis lung, prea lung,

`n care se f\cea c\ aveam de g\sit o Constitu]ie

pentru arta contemporan\. Apoi nu am

mai c\utat Constitu]ia (era imposibil, clar),

ci am `nceput s\ visez chiar na[terea artei

contemporane. Era un vis penibil, ie[isem

din el [i el se derula `n fa]a ochilor mei, un

vis al contextului. E ca [i cum ai putea `n]elege

deodat\ toate ramifica]iile [i evenimentele

din toate lumile posibile. Ca [i cum tu ai

fi aceast\ aglomerare spontan\ de entit\]i

[i te-ai chinui s\ respiri pe toate gurile deschise.

A fost scandal `n visul meu, m-am

trezit ca dracu’. Afar\ ploua [i toate cl\dirile

din cartier erau coperta revistei „Vector“.

Da, lucrurile nu se `nt`mpl\ doar `n capul

meu. Lucrurile vin din afart\.

La `nceput a fost statement - ul de pe pagina 1

„Vector“ se ocup\ cu

predilec]ie de zona periferic\ a

Occidentului: Estul european [i

Orientul Mijlociu. „Vector“ analizeaz\

cultura vizual\ provocat\

de schimb\rile sociale ale

acestor zone periferice. Pe

scurt: o platform\-proiect unde

Context, contact, contingen]\

• ~mi place termenul context: traduce mai

mult dec`t poate oricine spune. Context e [i

hipertext, e [i exterioritate lichid\, e [i un

pic de presiune, e [i matrice. Prima sec]iune

a revistei `ncearc\ o mai bun\ pozi]ionare `n

acest termen-g\leat\. Matei Bejenaru face

„schema logic\“ a contextului demersului

artistic contemporan made in Iassy: practica

(programul expozi]ional al Galeriei Vector),

cercetarea (arhiva regional\ VAD) [i

teoria – „practica discursiv\“ (editarea revistei

de art\ [i cultur\ `n context „Vector“).

Dansul identitate – context e foarte

bine ilustrat de interfa]a Est – Vest reprezentat\

de platforma Vector – Periferic. Cum

orice lucru periferic e de fapt o cale de intrare-ie[ire

a informa]iei [i seturilor identitare,

Matei Bejenaru identific\ centrul Vector

at`t cu o func]ie de traducere/ translatare,

c`t [i cu o func]ie generativ\.

• C\t\lin Gheorghe poart\ discu]ia din

perspectiva art\ contemporan\ – cultur\

vizual\ – public. Trei coordonate care nasc

un context [i care se las\ asimilate `ntr-un

context [i mai larg: cel al schimbului care

se petrece `ntre mediul non-artistic [i cel artistic.

~n acest fenomen continuu de inputoutput,

care mai e rolul criticii de art\

Unul simplu: s\ p\r\seasc\ dominanta poetic\,

afectiv\ a comentariului spre o critic\

cerebral\, conceptual\, care s\ poat\ da

verdicte asupra mesajelor de orice tip ale

operei de art\. Nu de alta, dar altfel nu te

mai cite[te nimeni. {i nimeni e foarte important

`n democra]ia artei.

• Textul Alinei {erban pune `ntrebarea:

`n cazul `n care contextul face (nu numai

dicteaz\ ce este de f\cut), atunci ce face el

`n practica curatorial\ din RO Mai nimic,

plasat fiind `ntre un trecut inexistent [i

se `nt`lnesc [i de unde pleac\

diferite mi[c\ri ale schimbului

cultural. Structura revistei

reu[e[te s\ amplifice fractal

statement-ul ini]ial. Fiecare

sec]iune acoper\, teoretic sau

documentarist, [tiin]ific [i/sau

narativ, c`te un vector al revistei.

Dac\ teoria vectorilor sun\

cam a[a: un vector este o

transla]ie a spa]iului cu trei dimensiuni

(iar un spa]iu vectorial

este o mul]ime de obiecte/

elemente care pot fi adunate

`ntre ele [i `nmul]ite cu numere),

atunci `ncercarea revistei

un prezent mimetic. O observa]ie a lui Judit

Angel, citat\ `n text, e de-o veselie dubioas\:

nu prea avem mainstream `n arta

RO, a[a c\ programele alternative nici

m\car nu s`nt alternative, ci poate chiar mainstream.

Cum aceast\ circularitate a absen]ei

e `ndestul\toare & trist\, Alina {erban scrie

r\spicat: actual curatorial RO e „nominalism

acut“ [i mi[care de „enclavizare“. Lipsa

networkului e vizibil\ (paradoxal, nu),

iar actul curatorial se va sc\lda `n continuare

`ntre interven]ionism [i izola]ionism. Oare

nimeni, cet\]eanul artei contemporane,

ce spune

• Sec]iunea „construind contexte_rela-

]ion`nd context“ se `ncheie cu un articol

al lui Cristian Nae despre programul editorial

„IDEA“, singurul din RO deschis

c\tre arta contemporan\. Unica prezen]\ ne

e una de translatare (numeric\

[i calitativ\) a mul]imii {arta

contemporan\ din zona periferic\

a Occidentului} `ntr-o platform\

bine direc]ionat\ spre integrare.

Apoi, ce se `nt`mpl\ `n

interiorul mul]imii (pe platform\)

e o alt\ poveste.

oblig\ la responsabilizarea consumului. Cum

facem asta: prin pl\cerea actului lecturii.

Tam-tam.

Dumnezeu e [ef la Mall

Cei doi arti[ti „`n context“ selecta]i pentru

acest num\r al revistei s`nt Dan Acostioaei

[i Ciprian Mure[an. Primul propune o serie

de icon-uri (un fel de icoane postmoderne)

cu numele LOGOS. Misionarism [i convertire

at`t `n biseric\, c`t [i `n consumism. De

unde amestecul \sta [i relativitatea total\ `n

momentul alegerii. Dumnezeu e `n Mall.

Dar Dumnezeu e [i `n Teoctistul lui Ciprian

Mure[an, picat sub povara grea a cincinalului.

Mai multe informa]ii, direct `n revist\,

doar n-o s\ povestim, ca la [coal\, aceste

descrieri dup\ natura mental\.

Lansarea revistei „Vector“ la Libr\ria Humanitas „Eugène Ionesco“ din Ia[i

10 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


prob\ scris\

dosar

Construind contextul

• Probabil cea mai important\ sec-

]iune este cea care prive[te proiectele

contemporane din zona periferic\ a

Occidentului. Branislav Dimitrijevic

spune o poveste de legitimare foarte

mi[to a artei contemporane `n Serbia.

Aflat\ sub regimul lui Milosevic, Serbia

aparent a sta]ionat. Muzeul de Art\

Contemporan\ a trecut `n aparatul ideologic,

dar comunitatea artistic\ independent\

s-a dezvoltat ne-institu]ional.

~n primul r`nd, arta contemporan\ a

fost un motor [i un instrument (nu

`ntotdeauna) ale societ\]ii civile din

Serbia anilor ’90. ~n al doilea r`nd, nu

putem vorbi de scen\ artistic\ (f\r\ o

infrastructur\ necesar\), dar putem

vorbi de comunitate, de apari]ii izolate

sus]inute direct/ indirect de to]i membrii.

Concluziile studiului nu s`nt prea

vesele: ast\zi Belgradul are o singur\

galerie cu un proiect curatorial consistent

[i un muzeu c`t de c`t ok. Accentul

pic\ pe arta video, celelalte medii fiind

neglijate. Surpriz\, dar [i Bucure[tiul

pare la fel. Na, [i noi am avut un Iliescu,

[i am fost la fel de bolnavi c`nd

eram mici.

• ~n Republica Moldova, arta contemporan\

se vede la televizor. Lilia

Dragneva prezint\ proiectul ALTE AR-

TE, un proiect unic, bun de pus `n

practic\ oriunde `n Est. Un alt model

de urmat (cel pu]in pentru partea de colaborare

interetnic\) e cel al Centrului

israelian pentru art\ digital\. Abordarea

colaborativ\ (ca parte a g`ndirii

creative) trebuie f\cut\ `n periferia,

marginea zonei, `n primul r`nd, pentru

a stimula dialogul cu vecinii, apoi cel

cu Occidentul.

• Un alt proiect, de data aceasta britanic,

este cel al artistului-catalizator al

schimb\rii. Slujba ta de vis, pentru artist,

ar `nsemna s\ se apuce de regenerare

cultural\. Cum, unde [i c`nd s`nt

`ntreb\ri cu r\spuns `n textul Sophiei

Hope.

• Un alt model, autohton, este CAA –

Centrul de Analiz\ a Artei –, ini]iat,

la `nceput ca arhiv\, de Lia Perjovschi.

CAA e [i muzeu, e [i [coal\, dar

mai ales laborator. Ce pute]i g\si aici

„Orice ac]iune care face sens.“ Perjovschi

dixit.

De la web

la underconstruction

Sec]iunile finale ale revistei se ocup\

mai ales de evenimentele `nregistrate

(expozi]ii, `nt`lniri etc.) – func]ia de

link-arhiv\ a „Vectorului“. Un studiu

consistent este cel al lui Klaus Müller

despre dezvoltarea web a muzeelor [i

expozi]iilor. Web-ul nu e doar poart\

de intrare sau spa]iu de arhivare a expozi]iilor:

el poate deveni un mediu de

comunicare `ntre artist, curator [i public.

Pentru avantaje [i dezavantaje, vizitare

[i/ sau interactivitate, merge]i la

text, paginile 105-127, con]ine [i

link-urile c\tre site-urile discutate.

{tefan Tiron re-prezint\ ac]iunea de

la Galeria Nou\, din toamn\. ~n care

oamenii au construit o re]ea ad-hoc de

upload [i download, pe principiul sharefree.

O bun\ introducere `n a[tept\-

rile genera]iei copyleft. Mihnea Mircan

despre Bruiajul politicii din subsolul

MNAC – proiectul Under Destruction

#1. {i dou\ reportaje de la Istanbul [i

Londra, despre evenimente recente `n

arta contemporan\. Plus o cronic\ la

cartea lui Marius Babias, Subiectivitatea

marf\, semnat\ de Vlad Morariu.

Am l\sat la final dou\ texte: un jurnal

de c\l\torie al lui Antje Schiffers,

numit Corespondentul nostru din str\in\tate

[i altul semnat de Robert Azzarello,

despre „adev\r, putere [i politica

graffiti `n strad\“. Antje Schiffers s-a

plimbat prin zona periferic\ a Occidentului

pentru a aduce r\spunsuri. La

`ntrebarea: „Cum a]i vrea s\ vede]i

]ara dumneavoastr\ reprezentat\ `n Germania“.

Un concept-tare care mi se

pare c\ r\spunde perfect inten]iei

„Vector“. Al doilea text e doar un pretext.

~n loc s\ se limiteze la discu]ia

construirii heterosexuale a spa]iului public,

textul `ncearc\ un salt. Din

p\cate, cam `n gol. Dar despre toate a-

cestea, r\sfoi]i „Vector“.

O prezentare bun\ a revistei ar fi solicitat

un hipertext. {i un forum. Nu e

o revist\ pe care s-o cite[ti `n pat, la lumina

veiozei. Nici nu prea are poze, e

axat\ mai mult pe text. Merit\ pus\ `n

rucsac, rucsacul `n spate [i tu `n fa]a

Galeriei Vector, cu o pancart\ goal\ `n

m`n\. Drumul spre context a `nceput.

Fie c\ o iei spre est sau spre vest.

FOARTE FRUMOS AICI PRINTRE PRINTURI!

O zi din via]a lui Joseph B.

Se treze[te de

diminea]\, `[i pune o

cafea, verific\ mailul [i

se `ntoarce `n pat. Joseph

ast\zi nu este

omid\. El este un

artist destul de cunoscut,

un om oarecare.

Pur [i simplu are o zi

liber\ [i destul chef

s\ ia la m`n\ toate

revistele de art\ din

spa]iul RO. Dac\ ar fi

fost Sabin B\la[a ar

fi avut alte probleme.

Nu, Joseph B. e pur

[i simplu un tip

oarecare.

9.30 – 12.10

Pe pat, sub pern\,

st\ „Pavilion“.

Cum scrie

pe copert\, „Pavilion“

e urma[a

revistei „Artphoto“,

care e deja

istorie. „Pavilion“

e o revist\ de buzunar,

color, [i

are vreo 200 de

pagini. ~n ea public\

vreo c`]iva tipi

care au auzit de

Joseph B., [i c`]iva

tipi de care am auzit

[i noi: Slavoj

Žižek, Jean Baudrillard,

Boris Groys.

Desigur, partea teoretic\

se combin\

cu un dosar foto

mi[to. Sau nu neap\rat

dosar, pentru c\ revista nu

are sec]iuni. Fiecare o cite[te

cum vrea, de exemplu Joseph o

va citi de la final la `nceput, c\

s-a cam s\turat de Baudrillard.

Care discut\ NU-ul fran]uzesc

dat Constitu]iei Europene. Tot

probleme „politice“ se propun

[i `n dialogul cu Žižek. Pentru

c\ subiectul e inerent „politic“,

iar tot ce-i `n jurul lui, fie art\,

fie r\zboi, e politic. Politic\ pare

[i arta lui Dan Perjovschi sau

Maurizio Cattelan. Politic e totul,

a[a c\ Joseph B. pune revista

pe pat [i `ncearc\ s\-[i simuleze

o ideologie pentru mai t`rziu.

12.47 – 15.09

A sunat telefonul [i de partea

cealalt\ a firului nu e nimeni

sp`nzurat. E chiar fratele lui Joseph

B., Joseph K., care sun\

din Londra, UK, c\ a ajuns cu

bine [i c\ nu s-au semnalat incidente

deosebite, containerul a

fost ok, planul a mers, s\-i transmit\

mul]umiri lui Matei Bejenaru.

Al c\rui Ghid

de c\l\torie, publicat

`n ultimul num\r din

„IDEA“ (21/2005), s-a

dovedit perfect pentru

orice emigrant.

„IDEA“ e cea mai

consistent\ revist\ de

art\ contemporan\ din

RO. Are mai multe

sec]iuni, Joseph le

[tie bine. ~ncepe `ntotdeauna

cu arhiva,

unde se public\ texte

ale unor teoreticieni

contemporani.

Num\rul \sta `l a-

vem pe Victor Burgin,

cu dou\ texte

[i un interviu. Plus

o selec]ie din fotografiile

sale. Sec]iunea scena e

de actualitate, despre bienale de

orice fel, fie la Vene]ia, fie la

Moscova. Dosarul din acest num\r

e dedicat artelor performative,

adic\ dansului contemporan.

O discu]ie foarte mi[to cu

c`]iva coregrafi. {i un text al lui

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 11

Mihai Mihalcea, `n care se

pl`nge c\ nu are un background

teoretic. Nu-l are, `l inventeaz\.

Continuare `n pagina 12

dosar


dosar prob\ scris\

Continuare din pagina 11

Ilustra]ie din revista „IDEA“,

Victor Burgin – Office at night

A doua parte a dosarului e iar politic\.

Politic\ peste tot, sigur `mi fac

rost de-o ideologie, `[i spune Joseph

[i continu\ s\ fumeze din jointul

\la pe jumate stins. Da, condi]ia

postcomunist\ e o condi]ie de adev\r

a artei. F mi[to, dar ce scrie pe

verso Pe sec]iunea verso ne juc\m

de-a dispari]ia muncii `n favoarea

consumului. Sau a creativit\]ii. De

citit Hannah Arendt, André Gorz,

Guy Debord. O combina]ie de tot

tripul.

Ilustra]ie

din revista

„Omagiu“

Prinos de recuno[tin]\

`ntr - o cultur\ a remixului

16.11 – 18.20

S-a f\cut deja ora 4, oamenii

ies de la munc\.

Joseph `[i freac\ m`inile,

el nu munce[te, nu

consum\, doar

crea]ioneaz\. Adic\ [i

crea]ie, [i rela]ionare.

~n loc de [tirile de la

ora 5 citim „ART-hoc“

(nr. 35/2005), revist\ a

Centrului de Art\

Contemporan\

Chi[in\u. Vladimir

Bulat explic\ de ce

Fuck you, EU.ro.Pa!

e o pies\ ok `n lume,

dar `n Republic\ mai

are de a[teptat. Joseph

]ine revista cu

m`inile `ntinse, formatul

e mare. Din ea

cade un insert – cu

tema oxford in style –,

o plimbare prin lumea

aia, pe care nici noul, nici vechiul

n-o cuprind. ~n rest, un dosar pe

video (art\ & film), un interviu cu

Marco Scotini (curator, prof de istoria

artei, fondator al centrului de

art\ contemp Isola Art Center, la

Milano), articole despre expozi]ii [i

eseuri. Agreabil [i digerabil, zice

Joseph, [i deschide „Atelier deschis“

(nr. 11-12/2005). Adic\ dublu-deschide

o revist\ despre actualitatea

artei contemporane. Afl\m

c\ s-a deschis (numai deschideri

aici!) KO.KE.M – Muzeul de Art\

Contemporan\ [i Galerie din Miercurea

Ciuc. Foarte bine informat\,

revista n-a ratat nimic din anul

2005 `n materie de arte actuale. Joseph

cite[te [i iar cite[te, apoi a-

doarme.

Se treze[te pe la 21.00,

se spal\ pe din]i,

`[i pune tricoul \la cool [i cu calculatorul

deschis, dat la maxim,

`ncepe s\ asculte varianta audio la

„Omagiu“, nr. 2. Pune casca pentru

lumea virtual\ [i `ncepe c\l\toria.

Tema num\rului e turismul, el

e un nomad prin propria emisfer\

cerebral\. Na, c\ nu i-a ie[it metafora.

~n „Omagiu“ e mai mult\

imagine, deci mai mult\ informa-

]ie. Pus\ alandala, c`t s\ te ame]easc\.

Se pare c\ exist\ hoteluri

f\cute de designeri [i ma[ini mi[to,

chiar dac\ mai vechi, vezi Fiat 600.

Mai avem turism pe bloc [i tripuri

la alegere: fie cu o gagic\-leopard,

fie cu Tudor Vladimirescu, din

Drumul Taberei. Nu uita]i litoralul

M\rii Negre, cu suedeze. Sau

BASA, c\l\torie prin Basarabia,

regia de documentare Thomas Ciulei.

Mai avem c\l\toria grafferilor

cu metroul bucure[tean, pi[cotarii

la expozi]ii [i o `ncurajare pentru

Miss Tourism `n Zimbabwe. A, la

O parte

din echipa

„Omagiu“

final, un loc pe agenda lui Alex.

Leo {erban. S\ te anun]e [i pe tine

c`nd mai vine `n România, c\ `n

rest e pe la filmfesturi. Joseph e

mul]umit, c\l\toria OMAGIU a

reu[it. {i ziua lui Oblomov se apropie

de sf`r[it. Foarte frumos aici

`ntre printuri, oare la fel e [i pe Internet

Interviu realizat de Charlotte Rivers pentru albumul

Mag Art, `n curs de apari]ie la editura britanic\

RotoVision. Traducere [i adaptare de Cristi Neagoe

Despre ce este revista asta „Omagiu“

Care-i povestea din spatele ei

Miloš: „Omagiu“ este despre... Hmmm... Nu

s`nt sigur `nc\. Dar mai am pu]in [i aflu. #1 a fost

un experiment. Ideea de a face o revist\ „artsyfartsy“

independent\ `n .ro plutea prin ga[ca

noastr\ de ceva vreme. Apoi crazy {tefan (edit)

l-a `nt`lnit pe crazy Miloš (design grafic), au vorbit

cu crazy Ioana (tipar) [i `ntr-o noapte (crazy)

s-au decis s-o fac\ pe bune. Dup\ [ase luni de

c\utat/ `mpins/ non-dormit/ stat c`teva zile `n

`nchisoare/ redbullit, am cam dus-o la cap\t.

Multe chestii au mers prost [i-am `nv\]at o groaz\

de lucruri. Dar, nea[teptat, publicului i-a pl\cut la

nebunie. România era `nfometat\ dup\ un „zine“

de felul \sta [i noi i l-am pus `n fa]\. Nim\nui nu

i-a p\sat de grid-ul futut [i de corec]iile de culoare,

de gre[elile de tehnoredactare sau de

desp\r]ire a cuvintelor, de traducerea proast\ sau

de felul `n care a fost legat\ revista. Dragii no[tri

cititori/ prieteni/ public au luat-o ca atare [i au

respectat ce-am reu[it s\ facem. {i nici unul dintre

noi n-a scos vreun ban din toat\ munca asta.

#2 a fost mai ok. #3 va fi „the real thing“.

{tefan: „Omagiu“ e un teren de joac\. Prin 2004

am `nceput s\ discut\m proiectul unei reviste

„f\r\ un concept clar“, proiect care `nc\ ne surprinde.

Ca `n multe alte cazuri, [tii mai bine ce

NU vrei s\ faci dec`t ce vrei s\ faci [i, pe bune

acum, \sta e de multe ori un punct de pornire perfect

valid. Pe scurt, am `ncercat s\ punem bazele

unei platforme comune pentru medii creative diferite

cu ajutorul c\reia s\ promov\m arti[tii tineri

[i nelini[ti]i ai României. „Omagiu“ e despre

creativitatea contemporan\, acoperind artele vizuale,

muzica, moda [i designul.

Povestea ei e destul de simpl\. Mai ales dup\

anul 2000, `n România au `nceput s\ apar\ tot mai

multe proiecte independente [i s-a format treptat

o `ntreag\ re]ea independent\. Noi am crezut `n

ideea c\ o platform\ care s\ atrag\ un public mai

larg, adun`nd sub aceea[i umbrel\ c`teva dintre

aceste proiecte independente, e absolut necesar\.

Inten]ia revistei „Omagiu“ este aceea de a reprezenta

o trambulin\ pentru diferi]i arti[ti talenta]i

[i de a fi `n acela[i timp o arm\ de instruc]ie `n

mas\ pe care s-o folosim `n lupta cu non-cultura

promovat\ de nouveau-riche-ul României.

Care a fost brief-ul pentru design

Miloš: Nici un brief. C\l\torie la cap\tul nop]ii.

Juriul Premiului Na]ional de Proz\

„Ziarul de Ia[i“ a anun]at finali[tii

Competi]ia pentru Premiul Na]ional de

Proz\ „Ziarul de Ia[i“ a intrat `n linie

dreapt\. ~n cea de-a doua etap\ de selec]ie

a celor mai valoroase crea]ii de

gen publicate de scriitorii români `n

anul 2005, dintre cele 14 volume re]inute

de juriu `ntr-o prim\ etap\, au fost

desemnate, prin vot secret, cele 5 finaliste

ale competi]iei.

Juriul – din care fac parte Alexandru C\linescu

(pre[edintele juriului), Emil Brumaru, Valeriu

Gherghel, Nichita Danilov, Codrin Liviu

Cu]itaru [i Gabriel Hora]iu Decuble – a

anun]at volumele dintre care va fi ales

c`[tig\torul edi]iei din acest an:Ruxandra Cesereanu

– Nebulon, Polirom; Alexandru Ecovoiu

– Ordinea, Polirom; Florina Ilis – Cruciada

copiilor, Cartea Româneasc\; Florin

L\z\rescu – Trimisul nostru special, Polirom;

Ioan T. Morar – Lindenfeld, Polirom.

Aflat la cea de-a treia

edi]ie, Premiul Na]ional

de Proz\ „Ziarul de

Ia[i“, `n valoare de

50.000.000 lei, este unul

dintre cele mai importante

premii care se acord\

`n România `n domeniul

literar. „Premiul dore[te

s\ impun\ valoarea unui

prozator a c\rui carte s-a

deta[at dintr-o produc]ie

foarte bogat\ `n 2005“,

a declarat Alexandru

C\linescu, pre[edintele

juriului.

Care-i solu]ia

Miloš: S\ te treze[ti pe la 10.

De unde v-a]i inspirat

Miloš: Din buletinul meteo.

Ce-i cu numele \sta, „Omagiu“

{tefan: Mai [ti]i c\r]oiul \la de 666 (!) de pagini

doldora de texte, discursuri, comunic\ri

[tiin]ifice, poeme de-ale lui Ceau[escu [i prinos

de recuno[tin]\ de la toate cooperativele din ]ar\

pentru „vizionarul arhitect al viitorului na]iunii“...

„Omagiu“ e un cuv`nt puternic, iar noi

ne-am hot\r`t s\-i deturn\m semnifica]ia [i conota]iile

negative. Vrem s\ „aducem un omagiu“ celor

cu adev\rat creativi. Inten]ia invers\rii sensurilor

e vizibil\ [i `n logo-ul revistei.

(Miloš este Miloš Jovanovic.

{tefan este {tefan Cosma.)

12 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006

arta grea

)


lovitur\ de teatru

arta grea

)

SCRISOARE PENTRU MELOMANI

Victor ESKENASY, Radio Europa Liber\, Praga

„Muzica nu trebuie în]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)

Centenarul Dmitri {ostakovici

Dac\ celebr\rile anivers\rii lui Mozart au `nceput `n tromb\,

mult mediatizate [i cu relativ mult\ literatur\ nou\ `n

libr\rii, cei o sut\ de ani ce se `mplinesc de la na[terea lui

{ostakovici s`nt deocamdat\ s\rb\tori]i `n surdin\ [i sporadic.

Doar `n Marea Britanie s\rb\toarea este `n toi [i un

prim ciclu par]ial al cvartetelor, c`ntate `n ianuarie de

israelienii de la Aviv Quartet, la Wigmore Hall, sala prin

defini]ie a muzicii de camer\ londoneze, a fost reluat

s\pt\m`na aceasta sear\ de sear\ de postul de radio clasic

BBC 3. Un al doilea ciclu complet a f\cut sal\ plin\,

s\pt\m`na trecut\, la Queen Elisabeth Hall, completat cu o

sear\ de muzic\ de pian a compozitorului. ~n cea de-a doua

sal\ de concert, ca m\rime, din cele trei care compun

marele centru cultural de pe malul sudic al Tamisei, interpre]ii

au fost pianistul Peter Donhoe [i americanii Cvartetului

Emerson. Emerson este una dintre cele mai bune

forma]ii de camer\ mondiale ale momentului, cvartet cu o

dinamic\ [i apari]ie deosebite: cei doi violoni[ti alterneaz\

`n rolul primarius-ului [i, `mpreun\ cu violistul grupului,

c`nt\ `n picioare, nu a[eza]i pe scaun cum e obiceiul.

Cert, {ostakovici este un

compozitor mai pu]in

popular dec`t Mozart [i

nu toat\ lumea este sensibil\ la

mesajul s\u muzical, ce `[i are

originea [i reflect\, `n tot ce a

scris mai bun, tragedia lumii

ruse `n secolul XX. Formula

general `ncet\]enit\, asupra

c\reia insista dirijorul Genady

Rojdestvensky `ntr-un interviu

pe care ni l-a acordat `n 2002

este c\ Dmitri {ostakovici a fost

„un cronicar al timpului s\u, la

fel ca Pimen din Boris Godunov

al lui Pu[kin“. Un cronicar de

geniu, dar a c\rui muzic\ nu

poate fi `n]eleas\ `n ceea ce are

mai bun f\r\ o cunoa[tere [i a

istoriei ruse `n timpul stalinismului.

Este ceea ce repet\ [i dirijorul

Valery Gergiev, dintr-o

genera]ie mai t`n\r\ [i unul dintre

principalii comentatori ai

unui film documentar remarcabil,

intitulat {ostakovici `mpotriva

lui Stalin. Simfoniile de

r\zboi. Oper\ a realizatorului

american Larry Weinstein, filmat

`n 1995-1997, documentarul

premiat la numeroase festivaluri

a ap\rut recent pe DVD

[i vine s\ completeze o `ndelungat\

[i adesea contradictorie literatur\

despre personalitatea [i

opera lui Dmitri {ostakovici, `n

calitatea sa dubl\ de actor [i

compozitor al epocii sovietice.

„{ostakovici a fost un om [i

o voce a timpului s\u“, spune

Gergiev. Dar exerci]iul punerii

`n balan]\ a faptelor [i semnifica]iilor

gesturilor [i muzicii sale

r\m`ne mereu unul delicat [i la

limita de a fi denaturat de diletan]ii

promotori ai unui anticomunism

visceral, primitiv. Timp

de multe decenii, propaganda

sovietic\ a muncit din greu pentru

a-l transforma pe {ostakovici

`ntr-un mit al compozitorului

fidel [i ilustrativ al cauzei

comuniste. Iar timp de aproape

dou\ decenii, Stalin [i anturajul

s\u de culturnici s-au str\duit

s\-l `ngenuncheze, s\-l umileasc\

[i, implicit, s\-l foloseasc\ pe cel

`n care recuno[teau totu[i compozitorul

de geniu, p\str`ndu-l

`n via]\.

Calitatea [i for]a documentarului

lui Larry Weinstein stau

`n mare m\sur\ `n capacitatea

lui de a discerne, de a ilustra cu

martori – compozitori, muzicologi

[i prieteni ai lui {ostakovici,

dar [i lichele, instrumente

ale regimului stalinist – natura

adev\rat\ a acestuia. ~ntre

genialitatea creatorului [i t\ria

de caracter, capacitatea de a

rezista fizic [i psihic la adversit\]i

majore, arareori se poate

pune un semn de egalitate, a[a

cum o cer [i o fac adesea simplist

fanaticii sau adep]ii necondi]iona]i

ai unui personaj istoric.

„Adversit\]i majore“ este, desigur,

un eufemism atunci c`nd

`n joc era via]a, `n lumea rus\,

dispari]ia `n gulag. Acuzat de

Stalin de dou\ ori, `n 1936 [i `n

1948, de „formalism“, ceea ce

echivala cu o condamnare la

gulag, interogat de KGB `n cazul

prietenului s\u condamnat

la moarte, generalul Tuhacevski,

{ostakovici s-a pliat temporar

`mprejur\rilor, retr\g`ndu-[i

cea de-a patra simfonie sau

f\c`ndu-[i public autocritica [i

accept`nd s\ compun\, pentru

a-[i putea hr\ni familia, de

exemplu, muzica unor filme

pentru gloria lui Stalin. Dar,

`n esen]a lor, marile lui lucr\ri

simfonice sau cvartetele au

continuat s\ fie pagini de document

ale suferin]elor societ\]ii

ruse, unele cu pasaje de un sarcasm

infinit la adresa regimului

sau a lui Stalin. Este suficient s\

ascul]i cea de-a patra sau a

cincea simfonie sau faimosul

portret al lui Stalin, din simfonia

a zecea, pentru a avea o

imagine despre ce era `n sufletul

compozitorului.

La aproape 50 de ani dup\

eveniment, acuzatorul public al

lui {ostakovici din februarie

Coperta DVD-ului {ostakovici

`mpotriva lui Stalin. Simfoniile de r\zboi

1948, Tihon Hrennikov, are tupeul

s\ nege `n filmul lui Larry

Weinstein presiunile psihologice

uria[e la care a fost supus compozitorul

atunci c`nd era acuzat

practic de a fi un du[man al poporului.

{ostakovici ar fi [tiut

c\ nu are de ce s\-i fie team\.

„Lupul nu poate vorbi despre

frica oii“, r\spunde `n film

spuselor lui Hrennikov un alt

martor al vremii. „Noi eram to]i

programa]i cu ea, teama ne era

infiltrat\ `n via]a cea mai intim\.“

{ostakovici, conchide un alt

muzicolog rus, „nu [i-a `ncheiat

niciodat\ simfoniile cu note de

s\rb\toare, pompoase, de bucurie,

care proclam\ fericirea [i

pacea pe p\m`nt. Ca artist, a

fost prea sobru [i prea `n]elept

pentru a picta raiul pe p\m`nt

`ntr-un timp c`nd pe p\m`nt era

iadul“...

Ana Maria Donosa

[i Florin L\z\rescu

`n O scrisoare

pierdut\, Studioul

Casandra

Mihaela MICHAILOV

TEATRU LA ROTISOR

{mechernicia zilei

Caragiale e cel mai up-to-date analist

al jongleriilor politice. Cel mai abil

colec]ionar al culiselor. Decoje[te

mecanismele limbu]iei politice p`n\ la

ultimul s`mbure. Strategia influen]elor e

esen]ial\ `n piesele lui. Deal-urile din

spatele tarabei politice s`nt `mp\turite

`n fraze-petarde. Nimic nu scap\ de

sub control. Statutul se c`[tig\ cu

pu]intic\ r\bdare [i mult\ manipulare.

Aproape `ntotdeauna e[ti ceea ce te

ajut\ al]ii s\ fii. Piramida capetelor pe

care trebuie s\ urci nu e altceva dec`t

un morman de `n[el\torii acrobatice. Le

driblezi sau te fenteaz\. Circoteca e

desf\[ur\torul zilei.

La Casandra, O scrisoare pierdut\ `n

regia lui Doru Ana este o excelent\

mostr\ de trucaje politice, care se

`nv`rtesc ca un titirez `n haina scrobit

filfizonic\ a personajelor. Onorabil-ismul

e reciclat `n abatorul minciunilor,

`n c\ma[a de for]\ a compromisurilor.

Manevrele dau tonul perversit\]ii f\r\

limite [i `ntre]in un climat lipsit de onestitate.

Dac\ e[ti corect, e[ti prost. Dac\

e[ti turmentat (vezi cet\]eanul abulic),

po]i s\ te treze[ti onest. Scrisoarea e

manifestul camufl\rilor pe fa]\. Al negocierii

`n[el\toriei fire[ti.

Inteligen]a spectacolului vine dintr-o

lectur\ patentat\ `n 2006 a piesei, din

interpretarea veridic\ a mentalului [mecheresc

românesc care n-are v`rst\.

Limbajul piesei r\m`ne intact pentru c\

orice actualizare ar fi fost inutil\ `n

contextul incoeren]elor [i abera]iilor

discursive pe care le auzim zilnic. Se

adapteaz\, `n schimb, module situa]ionale

din text la o realitate româneasc\

mitoc\nizat\ [i obor-izat\. Elefan]ii

maneli[ti cu inele [i lan]uri se joac\ ostentativ

de-a cretinismul normalizat. O

scrisoare pierdut\ e un spectacol despre

sforari perfizi [i mereu pe faz\

c`nd e vorba de tertipuri, de micile

`n]elegeri `n marea familie a corup]iei

generalizate. Biker-ul Dandanache, cu

p\r ]epos [i costum de piele, p\streaz\

scrisoarea care `l ajut\ s\ parvin\. E

mai tic\los dec`t Ca]avencu [i mai

pseudozaharisit dec`t ceilal]i. Politica e

un flux continuu de [tiri trucate. Nimic

nu e prea m`los c`nd trebuie s\ te salvezi.

Plastografia este o cicatrice clonat\.

Mereu pac la „R\zboiu“.

Zoe, cu picioare

c`t Intercontinentalul

Parodia devine paradigma retoric\ a

spectacolului. S`nt parodia]i mah\rii

autoritari, siguri pe ei [i [u[ani[ti, cu

audien]\ incontestabil\, e ironizat\

mascarada discursurilor parlamentare

g\urite [i, mai mult dec`t orice, s`nt reproduse

sarcastic ticurile [i cli[eele

personajelor lui Caragiale. Metaparodia

subversiv\ func]ioneaz\ la toate

nivelurile.

Zoe, cu picioare c`t Intercontinentalul

(patetismul [i isteria Anei Maria

Donosa s`nt inten]ionat accentuate),

dama bun\ [i p\tima[\, nu e dispus\ s\

ri[te nimic pentru pozi]ia pe care o

are: so]ia lui Trahanache [i amanta lui

Tip\tescu. Onoarea ei e mai presus de

orice joc politic [i lupt\ `nd`rjit pentru

ea. Trahanache este „t\ticul“ [antajurilor,

cu p\l\rie de gabor, ghiul [i lan]

cu cruce, un [mechera[ (mimica perfid\

[i non[alan]a din jocul lui Florin L\-

z\rescu mar[eaz\ pe deplinul control al

situa]iilor) care [tie tot ce se `nt`mpl\ `n

jurul lui, dar ]ine la fa]ad\. Transformarea

lui Ca]avencu, de la relaxarea

celui care de]ine puterea la servilismul

perdantului, este surprins\ de Mihai

Bendeac foarte natural.

Totul nu e altceva dec`t o fotogram\

caricatural\ a manelismului politic. O

scrisoare pierdut\ este geamul termopan

al societ\]ii române[ti `n 2006. Un

spectacol care poate sta pe afi[ul oric\rui

teatru din Bucure[ti.

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 13

fast-food


fast-food fe]e-fe]e

„{i inima mi se opri `n loc “ – de la masculin la feminin

Iulia BLAGA a

CRONIC| DE FILM

De battre mon coeur s’est arrêté este un vers

dintr-o melodie a lui Jacques Dutronc, melodie care

se intituleaz\ La Fille de Père Noël. Cineastul

Jacques Audiard [tie s\ pun\ titluri, de exemplu

Regarde les hommes tomber, Grosse fatigue sau

Sur mes lèvres. De ce i-ar sta inima eroului filmului

de fa]\ Din mai multe motive. ({i de fr`nghie se

trag clopotele, nu-i a[a)

Thomas Seyr e un t`n\r

care umbl\ `n pantofi cu

toc, ascult\ muzic\ electronic\

la c\[ti, nep\s`ndu-i c\ e

caraghios cum gesticuleaz\ a[a,

mut [i surd la lumea din jur.

Antipatic. Thomas e `n general

mut [i surd. Lucreaz\ pentru

tat\l s\u `n afacerile imobiliare,

adic\ e un fel de broker imobiliar,

meserie care-i exploateaz\

resursele de inumanitate sau,

mai exact, nep\sarea. Lucr`nd

pentru un tat\ care `mb\tr`ne[te

pe zi ce trece, tot mai greoi [i

mai h\rt\nit, regret`nd o mam\

pianist\ de concert care s-a

pr\p\dit `n urm\ cu 10 ani, Thomas

`l `nt`lne[te `ntr-o sear\,

`nt`mpl\tor, pe agentul acesteia.

A[a afl\m c\ Thomas studiase

[i el pianul [i c\ nu fusese prea

r\u, dar c\ moartea mamei

tr`ntise capacul pianului peste

degetele lui talentate. ~nt`lnirea

cu agentul care `l cheam\ la o

audi]ie determin\ planurile s\ se

mi[te [i `n final s\ gliseze. Tom

`ncepe s\ dea din l\bu]e ca s\

ias\ din mla[tina `n care e. ~[i

g\se[te o profesoar\ de pian, pe

chinezoaica Miao Lin, care nu

vorbe[te fran]uze[te, dar care `l

va ghida t\cut\, autoritar\ [i

bl`nd\ pe drumul dinspre masculin

spre feminin. Secven]ele

`n care cei doi repet\ s`nt antologice.

El vorbe[te `n francez\,

se enerveaz\, m`r`ie, se supune

de fiecare dat\. Ea nu vorbe[te

dec`t atunci c`nd e necesar, `i

observ\ isteriile cu r\bdare, dar

c`nd cu]itul `i ajunge [i ei la os,

`l b\l\c\re[te pe limba ei. E, cu

alte cuvinte (cuvinte pe care

Audiard nu le spune f\]i[), figura

feminin\ de care are nevoie

Tom pentru a se vindeca, alter

ego-ul mamei ocrotitoare [i severe

care `ntinde m`na [i-l salveaz\

atunci c`nd e necesar.

Remake dup\ un film american

cu mafio]i, Fingers (1978,

de James Toback, unde rolul

principal, cel al lui Jimmy Fingers,

era interpretat de Harvey

Keitel), filmul lui Jacques Audiard

are aparen]a unui noir urban

[i o inim\ fragil\ care cre[te

ca p`inea pe m\sur\ ce trec secven]ele.

Nu e un film cu mafio]i

moderni, nu e un film cu tent\

social\ (cei maltrata]i de Tom

s`nt mai ales emigran]i), nu e un

film despre puterea binef\c\-

toare a muzicii. E drama unui

om care lupt\ cu sine ca s\

dep\[easc\ o etap\ [i s\ se extrag\

dintr-un tipar predestinat.

E un film al cre[terii, al ie[irii

la lumin\, `n ciuda [mecherilor

`n costume, cu amante [i pumnul

tare, care `l populeaz\, `n

ciuda minciunilor [i ipocriziilor

de toate felurile. E un film despre

lucruri desuete, cum ar fi

cur\]enia [i sinceritatea.

Un film f\cut din s`nge,

nervi [i transpira]ie

Latura psihologic\ e foarte bine

asumat\ de Audiard, care d\

impresia c\ fuge ca de cium\ de

psihologia dup\ ureche, de rezolv\rile

superficiale. Filmul e

f\cut din s`nge, nervi [i transpira]ie,

umorile s`nt tari, desc\rc\rile

vii, dar undeva pe fundul

v`rtejului se creeaz\ ni[te zone

dure, ce descriu problema unui

t`n\r cumva predestinat s\

ajung\ asemenea tat\lui s\u, dar

care g\se[te resurse s\-[i ucid\

simbolic tat\l [i s\ se redescopere

`n calit\]ile feminine date

de amintirea mamei. E un fel de

recunoa[tere a animei (c\ tot e 8

martie ziua c`nd scriu textul

\sta), eveniment care `l salveaz\

de la autodistrugere. Romain

Duris face un rol extraordinar `n

haina de piele a acestui dur cu

mari convulsii [i sensibilit\]i,

trece realmente ecranul, prinde

{i inima mi se opri `n loc/ De battre mon

coeur s’est arrêté – 2005

Regia: Jacques Audiard

Cu: Romain Duris (foto),

Niels Arestrup, Linh Dan Pham, Aure Atika

carne. Cred c\ [i-a atins v`rful

cu acest rol, e lansat pe bune.

Finalul strecoar\ `ns\ o nel\murire

pe care spectatorul o ia

cu sine acas\. Dup\ doi ani, eliberat

`n sf`r[it de tat\l s\u ucis

de un mafiot rus, cu at`t mai liber

cu c`t trece un ultim test, rezist`nd

tenta]iei de a-l omor` pe

asasin, Thomas ne apare `ntr-o

ipostaz\ bizar\. Nu a reu[it s\

ajung\ muzician de concert, era

prea t`rziu ca for]a din el s\ mai

poat\ fi ordonat\, dar a devenit

iubitul (ori so]ul) chinezoaicei [i

impresarul ei. Deci a revenit la

matc\, la r\d\cina elementului

feminin, dar ca adjutant al ei, ca

slujitor, ca adorator. Mie `mi

convine, de fapt, finalul \sta.

R\zvan }UPA

MUZIC| PE LITERE

Cocteau Twins

`n spatele delirului pop

Cocteau Twins [i-au luat numele de la o pies\ a

celebrilor Simple Minds. ~n 1982 trei adolescen]i

britanici au sim]it nevoia s\ `[i compun\ propria

muzic\. Robin Guthrie era dj-ul serilor de muzic\

punk `ntr-un club din Sco]ia (Grangemouth).

~mpreun\ cu prietenul s\u Will Heggie [i Elisabeth

Fraser, a `nregistrat primul album Cocteau

Twins `n numai [apte zile.

Vocea solistei Elisabeth Fraser poate fi

ascultat\ pe coloana sonor\ a filmelor

din seria St\p`nul inelelor. C`nd a fost

fondat grupul care a f\cut-o celebr\ avea numai

17 ani. Ea scria versurile pentru piesele

trupei, iar obscuritatea expresiilor pe care le

folosea a dat na[tere unor discu]ii interminabile.

Fanii Cocteau Twins au `ncercat mereu s\

afle ce se ascunde `n spatele formulelor poetice

misterioase, deloc facile, pe care Liz

obi[nuia s\ le transcrie pe coper]ile albumelor.

Ini]ial, lucrurile nu au fost at`t de complicate,

versurile lansate odat\ cu albumele Garlands

ori Head Over Heels fiind c`t de c`t lizibile.

„Multe dintre lucrurile despre care c`ntam la

`nceputul anilor ’80 erau tratate ca ni[te metafore.

Asta probabil c\ ]ine de c`t de puternic ]i

se pare c\ e[ti. C`nd aveam 17 ani nu-mi d\-

deam seama nici m\car dac\ `mi era foame,

dac\ eram obosit\, dac\ am dormit vreun pic.

Cum a[ putea s\ spun ceva despre versuri care

veneau din zona incon[tientului Am recunoscut

mereu c\ nu pot spune care era sensul,

[i \sta era adev\rul“, r\spundea Liz atunci

c`nd era `ntrebat\ `n interviuri despre sensurile

ascunse ale poeziei pe care o c`nta… {i nimeni

nu [tie dac\ glume[te sau nu.

Alteori, solista recunoa[te f\r\ ezitare:

„Mi se pare c\ versurile mele n-au sens. Nu

s`nt f\cute cum trebuie“. {i imediat se

r\zg`nde[te: „Cu toate astea am un adev\rat

dic]ionar de versuri. Seam\n\ cu argoul cockney,

limbaj ritmat sau ceva de genul \sta.

Exist\ scriitori ca John Lennon care [i-au inventat

propriul repertoriu de expresii, expresii

care au prins [i s`nt folosite [i azi… Nici ei nu

prea spun lucruri cu sens. {ti]i… toate acele

sunete care dep\[esc `n]elesul… nu s`nt dec`t

sunete“.

O voce rece [i totu[i angelic\

Vocea lui Elizabeth Fraser a fost descris\

ca „rece [i totu[i angelic\“. Efectul vocii

`nso]ite de acordurile repetitive de chitar\ [i

ritmul de bass gen „new order“ era halucinant.

~ntrebat\ de un reporter de la publica]ia

britanic\ „Melody Maker“ care s`nt vocalistele

ei preferate, Liz a dat un r\spuns care

p\streaz\ ceva din versurile pe care le-a scris:

„Robin `mi [optea s\ o aleg pe Björk. O aleg

pe Nina Simone… Nu [tiu prea multe despre

via]a ei personal\, dar asta nu m\ deranjeaz\

pentru c\ am aflat foarte multe despre ea din

`nregistr\rile pe care i le-am ascultat. E at`t de

vulnerabil\… {i pot s\ m\ raportez la asta.

Multe dintre c`ntecele ei vorbesc despre cel

slab. E o persoan\ cu probleme. Iar oamenii

cu probleme se simt atra[i unul de altul…

Am`ndou\ am avut o via]\ grea. ~mi e familiar\“.

Cocteau Twins nu au fost o trup\ de mainstream,

succesul lor nu a `nsemnat milioane de

discuri v`ndute [i nici apari]ii la televiziune.

Succesul lor este uria[ `n m\sura `n care muzica

lor `[i face sim]it efectul `n cea a celebrit\]ilor

britanice de azi. Altfel, descifrare

pl\cut\ a unor versuri precum: Garlands

evergreen; forget-me-not wreaths; chaplets

see me drugged; I could die in the rosary...

(Garlands).

Din 1998 Cocteau Twins nu mai c`nt\

`mpreun\, dar cei 15 ani `n care au ap\rut pe

scen\ au dat muzica pe care o ascult\ milioane

de fani. Printre cei care au m\rturisit c\ au

fost influen]a]i de Cocteau Twins se num\r\

Madonna, Prince sau Annie Lennox.

14 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006


)

)

fe]e-fe]e

fast-food

Norman Manea [i

Solomon Marcus, premia]i

de Radio România Cultural

Gala Premiilor Radio România Cultural, ajuns\ la cea

de-a VI-a edi]ie, [i-a desemnat s\pt\m`na trecut\ primii

laurea]i. Premiul de Excelen]\ pe anul 2005 va fi acordat

academicianului Solomon Marcus, „pentru medierea

inspirat\, timp de decenii, `ntre lumea [tiin]ei [i lumea

artelor – prin c\r]ile sale, devenite repere ale unui nou

umanism“.

Matei BEJENARU

ARTE VIZUALE

Textul meu `ncepe cu o poveste.

T`n\rul prin] era `ndr\gostit p`n\

peste urechi de frumoasa

prin]es\, dar pentru a ajunge la ea

trebuia s\ `nving\ for]ele r\ului,

personificate de balaurul cu capete

clonate. Prin]ul chipe[ [i viteaz,

m`nuind spada cu dib\cie [i vioiciune,

reu[e[te s\ reteze unul

dup\ altul capetele balaurului,

ajung`nd astfel la castelul prin]esei.

B\tr`nul rege-tat\ accept\ cererea

`n c\s\torie [i, pentru a-[i

ar\ta bucuria (scuza]i, puterea),

organizeaz\ o nunt\ ca `n pove[ti,

care a durat mai bine de trei zile

[i trei nop]i. {i dup\ aceea au tr\it

cu to]ii p`n\ la ad`nci b\tr`ne]i...

...[i au tr\it ferici]i

p`n\ la ad`nci b\tr`ne]i

Diminea]a, plictisit, prin]ul nu se mai

uita la prin]es\, aten]ia fiindu-i atras\

de cutele draperiei din dormitor ori

de zgomotul aproape insesizabil al motanului

care torcea. Perna din plu[ ro[u, pe care

`[i sprijinea picioarele atunci c`nd st\tea pe

tron, avea `ntotdeauna franjurile dezordonate

(am uitat s\ v\ spun c\ jil]ul `mp\r\tesc a

fost comandat `n vremea b\tr`nului rege, care

era mare c`t un urs, pe c`nd noul rege era

mic la stat). Unghiile `i cre[teau cu aceea[i

iu]eal\, astfel `nc`t, o dat\ la trei zile, `[i

ocupa c`teva ore bune cu `ngrijirea lor.

Dup\ vreo c`]iva ani, pletele regelui au

disp\rut, l\s`nd `n loc o frumoas\ lun\ rozalie,

aproape `ntotdeauna acoperit\ de coroana

cu pietre pre]ioase. De fapt, ceea ce `l

deranja mai mult era c\ de la purtatul acesteia

`i r\m\sese o urm\ circular\ pe cap, care

nu disp\rea peste noapte.

Despre fericirea reginei ar fi multe de

povestit, dar v\ m\rturisesc doar c\ pl\cerea

ei cea mai mare era s\ imite str`mb\turile

arlechinului de la curte.

Textul devine imagine

`n instala]iile lui Nedko Solakov

Toate cele povestite mai sus au fost inspirate

de seria de desene ale artistului bulgar

Nedko Solakov. Pentru lupta cu balaurul [i

nunt\, el a f\cut vreo trei-patru desene, pentru

ca restul, c`teva zeci, s\ ne descrie `n

imagini acea fericire despre care nu afl\m

prea multe din basme. Pove[tile `n imagini

[i interven]iile sale textuale `n diferite spa]ii

artistice, de la galerii, muzee [i [coli p`n\ la

`nchisori, l-au f\cut celebru `n lumea artei

contemporane. Instruit `n bine-cunoscuta

tradi]ie academist\ a [colilor de art\ est-europene,

Nedko Solakov se folose[te de aptitudinile

sale de m\iestrie clasic\ `n desenele,

picturile [i instala]iile neo conceptuale,

`n care problematizeaz\, cu un subtil umor,

cubul alb al galeriei ori dezvolt\ o complicat\

mitologie personal\ (`n proiectul s\u

auto referen]ial ironic, „El Bulgaro“, artistul,

cit`ndu-l `n spirit postmodern pe El

Greco, imagineaz\ o poveste despre un artist

bulgar din aceea[i perioad\ care, din diferite

motive, a r\mas necunoscut p`n\ `n

zilele noastre). Artistul se folose[te cu o

mare subtilitate de text, care devine imagine

`n instala]iile sale.

~n unul dintre proiectele sale recente, intitulat

„Peisaje romantice cu p\r]i lips\“, el

a pictat `n spirit kitch o serie de peisaje `n

care `ntotdeauna lipse[te un element de decor

esen]ial (de exemplu, barca, curcubeul

ori c\prioara). Dar, de fapt, lucrul cel mai

important nu `l reprezint\ tabloul `n sine, ci

comentariile acide ale artistului, scrise cu

creionul pe perete `n jurul picturii, care,

evident, distrag aten]ia privitorului de la

m\rea]a oper\ de art\“.

Pove[tile lui Nedko Solakov ne plac pentru

c\ ne vorbesc despre natura profund\ a

fiin]ei umane, `n cuvinte [i imagini simple.

Desenele [i interven]iile sale textuale s`nt o

lec]ie pentru `n]elegerea felului `n care arta

exist\ ast\zi. Nedko Solakov va expune la

Bienala Periferic 7, `n cadrul sec]iunii curate

de Attila Tordai.

Scriitorul Norman Manea

(foto) este primul

c`[tig\tor al Premiului

„Lux Mundi“, inaugurat

odat\ cu aceast\

edi]ie [i acordat scriitorului

„pentru talentul

artistic [i consecven]a

moral\ cu care a

`nf\]i[at lumii imaginea

complex\ a societ\]ii române[ti

[i pentru felul `n

care a reu[it s\

transfigureze drama

biografic\, pe fundalul

unei fr\m`ntate

istorii“. Norman

Manea este

cel mai tradus autor

român `n

str\in\tate. Romanul ~ntoarcerea huliganului a fost desemnat

`n 2005 cartea str\in\ a anului de c\tre prestigiosul cotidian

spaniol „La Vanguardia“. Beijing New Star Publishers `i va

publica anul acesta trei volume `n limba chinez\: ~ntoarcerea

huliganului, Despre Clovni: Dictatorul [i Artistul [i Plicul

negru.

Premiul „In memoriam Iosif Sava“ `i va reveni tinerei

pianiste Alina Elena Bercu, reprezentanta României la Concursul

Eurovision Young Musicians pentru anul 2006.

Gala de premiere va avea loc luni, 20 martie a.c., ora

19.00, la Teatrul Odeon din Bucure[ti, c`nd vor fi aflate numele

celorlal]i c`[tig\tori. Gala va fi transmis\ de Radio România

Cultural `n seara de 21 martie [i de TVR Cultural `n

seara de 26 martie. Sec]iunile pentru care se vor oferi premii

`n urma nominaliz\rilor s`nt: poezie, proz\, teatru, film,

muzic\, arte plastice, [tiin]\, educa]ie, jurnalism cultural.

Spectacolul de decernare a premiilor `i va avea drept gazde

pe Monica Davidescu, Victor Rebengiuc [i Mircea Tiberian,

iar ca invita]i speciali pe Dan Puric [i Nicu Alifantis.

Regia este semnat\ de Attila Vizauer, iar scenariul de R\zvan

Dolea.

Dublu Afrim la Odeon

Plastilina de Vasili Sigariev – spectacolul cu care Radu

Afrim concureaz\ anul acesta la premiul UNITER pentru

cea mai bun\ regie – va putea fi v\zut `n Bucure[ti `n 27 [i

28 martie. Produs de Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploie[ti,

acesta a mai ob]inut o nominalizare la Gala UNITER, la

categoria cea mai bun\ actri]\ `n rol secundar – Elena

Popa. Spectacolul se va juca la Teatrul Odeon.

Turneul urmeaz\ premierei unui nou spectacol al lui

Radu Afrim la acest teatru bucure[tean: joi.mega Joy de

Katalin Thuroczy. Premiera are loc pe 17 [i 18 martie, `n

prezen]a autoarei maghiare.

EDITURA POLIROM SA

Director general: Silviu Lupescu

GRUPUL DE PRES| MEDIANET SRL

Director: Gabriel Rusu

Redactor-[ef: Toni Hri]ac

COLEGIUL DE REDAC}IE:

George Onofrei (redactor-[ef),

Emilia Chiscop,

Lucian Dan Teodorovici,

Florin L\z\rescu

SECRETAR GENERAL

DE REDAC}IE: Victor Jalb\

REDACTOR: Ana-Maria Onisei

RUBRICI PERMANENTE:

Adriana Babe]i, Emil Brumaru,

{erban Foar]\, Radu Pavel Gheo,

Florin L\z\rescu,

Lucian Dan Teodorovici;

Carte: Lumini]a Marcu,

Doris Mironescu, C. Rogozanu,

Bogdan-Alexandru St\nescu;

Muzic\: Victor Eskenasy,

Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r),

R\zvan }upa;

Film: Iulia Blaga;

Teatru: Mihaela Michailov,

Oana Stoica;

Arte plastice: Matei Bejenaru;

Caricatur\: Lucian Amarii (Jup);

Colaje foto: Ion Barbu;

TV: Alex Savitescu;

ADRES|: Ia[i, B-dul Carol I,

nr. 4, etaj 3, CP 266,

tel. 0232/214.100, 0232/214111,

0724/574355, fax: 0232/214111,

e-mail: supliment@polirom.ro

PUBLICITATE: Oana Asaftei,

tel. 0232/252294

DISTRIBU}IE / ABONAMENTE:

Mihai S`rbu, tel. 0232/271333

• `n Ia[i: Media Distribution SRL,

tel. 0232/216112

• `n ]ar\: Rodipet SA, Bucure[ti,

tel. 021/224420, int. 192

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului.

• abonamente la orice

oficiu po[tal din ]ar\

• cititorii din str\in\tate se pot

abona la adresa

export@rodipet.ro

„Suplimentul de cultur\“ utilizeaz\

fluxurile de [tiri MEDIAFAX

TIPAR: SC PRINT

MULTICOLOR SRL,

Ia[i, Strada Bucium

nr. 34,

tel. 0232/211225,

0232/236388

„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul

presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente

v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii Rodipet

din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal.

Tarife de abonament:

• 18 lei (180.000) pentru o perioad\ de 3 luni

• 36 lei (360.000) pentru o perioad\ de 6 luni

• 69 lei (690.000) pentru o perioad\ de 12 luni

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006 15

vedeta culturala


vedeta culturala mediatiza]i [i de[tep]i

)

Luiza VASILIU

EN}ICLOPEDIA

ENCARTA

)

Du - te [i lupt\ underground!

Un alt tip

de timp

Exist\ `ntotdeauna dou\

feluri de timp atunci c`nd

dormim: timpul de-afar\,

care sun\ ucig\tor mai ales

la ora 7 diminea]a, [i timpul

din\untru, cel din vis, pe

care, de cele mai multe ori,

nici m\car nu-l b\g\m `n

seam\. Nu mi-am transcris

niciodat\ visele pe h`rtie pentru

c\ mi-e team\ s\ nu mi le

psihanalizeze cineva. ~n

schimb m-am trezit de multe

ori cu un gust de vis `n minte

[i, cu ochii `nchi[i, am luat-o

de-a-ndoaselea prin visul

amintit, m-am uitat atent `n

st`nga [i-n dreapta, dar e

greu... Retr\ite, toate lucrurile

[i fiin]ele din vis se

acoper\ cu o p`nz\ prin care

nu mai vezi aproape nimic.

~ns\, `n plimb\rile astea ale

mele après-rêve, am reu[it

s\ disting unele, nici nu [tiu

cum s\ le zic, g`nduri pe

care le-a avut Luiza `n timp

ce era personaj de vis. De

exemplu, la un moment dat,

`ntindeam cuiva o batist\ [i

sim]eam c\ e o batist\ pe

care am mai visat-o o dat\ [i

despre care cel\lalt [tie, pentru

c\ era [i el cu mine `n visul

„trecut“. Ciudat, `n

dimine]ile `n care m\ plimb

prin p\durea narativ\ a

viselor mele mi se pare c\

pot explica totul foarte u[or.

Dar acum m\ `ntreb dac\

po]i pune `ntr-adev\r visul `n

Enciclopedie. ~n Enciclopedie

nu, dar `n En]iclopedie da.

Exist\ deci un timp-visat,

care n-are nimic de-a face

cu orele de pe cadranul ceasului.

~mi lipsesc no]iunile [tiin]ifice

pentru a studia problema

`ndeaproape, dar cred

c\ nu stric\ s\ semnalez

fenomene la care nimeni

n-are chef [i vreme s\ se

g`ndeasc\. Practic, nu

folose[te la nimic s\ [tii c\

exist\ [i-un timp de vis. Nu

d\ nici o solu]ie salvatoare

pentru a-]i putea tr\i via]a

mai bine [i nici nu elimin\

colesterolul din s`nge. Timpul

din vis poate totu[i, dac\ e

bine ]inut sub observa]ie, s\

dea o continuitate viselor din

fiecare noapte (celor pe care

ni le amintim, desigur).

Poate s\ transforme, dac\

[tim cum s\ `n]ep\m

senza]iile `n insectar, frica

de-a adormi `n „de-abia

a[teptatul“ somnului. Poate,

dac\ i se d\ suficient de

mult\ aten]ie, s\... Asta n-o

mai spun, pentru c\ o

cunosc numai ini]ia]ii, iar

En]iclopedia e scris\ pentru

publicul larg. Sper

s\-n]elege]i c\ nu din r\utate

trebuie s\ m\ opresc aici.

• Nu vorbe[ti despre Fight Club.

• Atunci c`nd cineva spune stop, cedeaz\, chiar dac\ te prinzi c\

„falseaz\“. Lupta s-a terminat.

• Te lup]i descul] [i f\r\ tricou.

• B\taia dureaz\ at`t c`t e necesar.

• Dac\ e prima ta sear\ la Fight Club, e[ti obligat s\ intri `n joc.

Ana-Maria Onisei

Criticii `i spun „scriitor

[ocant“, motiva]i fiind

de anormalitatea situa]iilor

construite `n romanele sale.

Membru cu drepturi depline al

„Genera]iei X“, Chuck Palahniuk

reprezint\ deja o marc\ a literaturii

americane underground.

Dup\ ce a scandalizat editorii

cu politica sa de tip reverse

atunci c`nd i s-a refuzat publicarea

romanului Fight Club,

americanul de origine francorus\

a spart tiparele propun`nd

editurii o variant\ [i mai agresiv\.

Nop]i halucinante, b\t\i

s`ngeroase, mult umor negru,

`nc\peri obscure, explozii gigantice

[i lupta „discret\“ contra

valorilor culturii consumiste,

iat\ doar c`teva dintre obsesiile

lui Palahniuk.

Majoritatea pove[tilor autorului

american graviteaz\ `n

jurul unor personaje care au fost

marginalizate de c\tre societate

[i care reac]ioneaz\ ulterior, `n

chip de r\zbunare, cu o agresivitate

aproape autodistructiv\.

Aceast\ form\ de expunere este

denumit\, `n viziunea lui Palahniuk,

transgressional fiction.

Pornind de aici, scriitorul strecoar\

mereu comentarii la a-

dresa societ\]ii americane, expun`nd

aspecte precum materialismul

excesiv, mentalit\]ile

`nguste privind activit\]ile teroriste

sau tendin]a general\ de a

`ndep\rta persoanele ce nu se

`ncadreaz\ `n sistem. Abordarea

minimalist\, frazele scurte [i vocabularul

t\ios relev\, o dat\ `n

plus, viziunea autorului `n leg\-

tur\ cu personajele sale average

[i cu felul primitiv `n care acestea

se comport\. De altfel,

aaaaaa`ntr-un

~ncadrat `n genera]ia scriitorilor nihili[ti [i comparat deopotriv\

cu Kurt Vonnegut, Bret Easton Ellis [i Irvine

Welsh, Chuck Palahniuk s-a n\scut `n 1962. Primele sale

dou\ c\r]i, trimise unor editori din New York, au fost,

ini]ial, refuzate. La fel se va `nt`mpla [i cu romanul Fight

Club (Editura Polirom, 2004), respins pentru c\ a fost

considerat „prea `ntunecat [i prea riscant“. ~n loc s\-i mai

estompeze tonul, Palahniuk `l va duce la extrem: „L-am

f\cut mai `ntunecat [i mai riscant, [i chiar mai agresiv, cu

toate chestiile care nu le-au pl\cut. {i l-am retrimis

spun`ndu-mi c\, dac\ n-o s\-l accepte,

cel pu]in n-o s\-l uite c`t or tr\i. {i

s-a dovedit c\ le-a pl\cut la nebunie!“.

~n 1999, Palahniuk publica romanele

Supravie]uitor [i Mon[trii invizibili, urmate

de Sufocare (2001; colec]ia „Biblioteca

Polirom“, 2004), C`ntec de leag\n

(2002) [i Jurnal (2003). A mai publicat

o carte de amintiri [i `nsemn\ri

de c\l\torie, Fugari & refugia]i, [i

un volum de eseuri, Mai ciudat

dec`t fic]iunea (2004). Chuck

Palahniuk locuie[te `n Portland,

Oregon.

interviu, Palahniuk amintea c\

prefer\ s\ exploateze for]a verbelor

`n locul descriptivit\]ii adjectivelor

[i c\ anumite pasaje

narative (c\rora le spune „refrene“)

fac parte din arsenalul

unui romancier atipic.

Cel mai important succes al

s\u, romanul Fight Club s-a

dovedit pe c`t de provocator, pe

at`t de original. Ini]ial refuzat de

editori, care `l considerau mult

prea agresiv [i riscant, romanul

a ajuns s\ fie reeditat, premiat [i

ridicat la rangul de manifest al

genera]iei underground. Publicat

`n 1996, Fight Club este

unanim considerat `n momentul

de fa]\ drept unul dintre cele

mai exuberante romane scrise `n

ultimul deceniu al secolului XX.

Prin intermediul pove[tii unui

t`n\r care tr\ie[te `n e[ec,

Palahniuk concepe o

nou\ „lume“, pe

jum\tate imaginar\, pe jum\tate

real\ (nu putem fi niciodat\ siguri):

subsolurile barurilor,

destinate unor b\t\i clandestine.

N\scut din mintea lui Tyler

Durden (personajul principal),

acest „Fight Club“ reprezint\

un mod de evadare din existen]ele

m\runte [i restrictive ale

membrilor s\i. Aici nu exist\

limite, nu exist\ obstacole. Doar

reguli care s\ precizeze aceasta.

~n[iruire de imagini [ocante, romanul

a stat, de asemenea, la

baza ecraniz\rii lui David

Fincher, `n 1999, cu Brad Pitt,

Edward Norton [i Helena Bonham

Carter `n rolurile principale.

Alte romane,

acelea[i obsesii

„C`nd am `nceput s\ scriu, mi-am propus s\-i fac pe

oameni s\ se `ntoarc\ din nou la lectur\, `n special pe cei

care renun]aser\ la aceast\ activitate din motive de

aparent\ lips\ de timp. A[a c\ mi-am imaginat publicul ca

pe unul care nu cite[te la comand\. Ast\zi e[ti nevoit s\

scrii c\r]i demne de a intra `n competi]ie cu jocurile video,

cu videoclipurile sau chiar cu wrestling-ul. Iar genul

acesta de oameni vor ac]iune, nu descriere. Vor mi[care,

vor verbe, verbe peste verbe.“ – Chuck Palahniuk

~ntreaga oper\ a lui Chuck

Palahniuk st\ sub semnul obsesiilor

de acest gen, elementele

psihologice fiind prezente din

abunden]\. De exemplu, `n romanul

Sufocare ni se dezv\luie

devierile comportamentale ale

unui obsedat sexual, planurile

diabolice n\scocite de acesta

pentru a putea pl\ti spitalizarea

mamei sale, dar, mai cu seam\,

convingerile lui c\ ar putea avea

origine divin\. Aici eliberarea

sufletului torturat nu se afl\ `n

situarea `ntr-o lume imaginar\,

ci `n imagina]ia asupra unei descenden]e

divine.

Dup\ cum m\rturise[te Palahniuk,

„Sufocare este cartea la

a c\rei redactare am lucrat cel

mai mult: [ase luni. Spre deosebire

de Fight Club (trei luni)

sau C`ntec de leag\n ([ase

s\pt\m`ni). Dar la aceast\ perioad\

se adaug\ ani [i ani de

documentare [i experien]e

care de care mai bizare. De

pild\, un prieten m-a l\sat s\

fac disec]ii pe cadavre, altul

mi-a povestit cum e s\ lucrezi

la Disneyland, un medic mi-a

]inut o prelegere despre aluni]e

[i negi, folosind drept model o

dansatoare exotic\. Ar trebui s\

mi se deduc\ din impozit toat\

berea cu care le-am f\cut cinste

acestor interlocutori“.

Ultimul roman ap\rut [i `n

limba român\, Jurnal, a st`rnit

din nou controverse `n lumea literar\

american\, fiind imediat

propulsat `n topul bestsellerurilor.

Cronicarul tuturor co[-

marurilor Americii propune de

aceast\ dat\ o scriere de tip jurnal,

`n care personajul principal,

Misty Tracy Wilmot, fost\

student\ la Arte Frumoase, `[i

afl\ talentele ascunse. Dup\ o

c\s\torie nefericit\, Misty se

vede redus\ la meseria de chelneri]\

la restaurantul unui hotel.

C`nd `ncep s\ dispar\ `nc\peri

din casele pe care le redecora

so]ul acesteia [i mesaje crude se

ivesc pe pere]i, izbucne[te un

adev\rat scandal. Proprietarii

furio[i intenteaz\ proces dup\

proces, iar Misty `[i vede `nc\ o

dat\ spulberate visele de a deveni

pictori]\. Dar, parc\ posedat\

de spiritul lui Maura

Kinkaid, o artist\ legendar\ din

secolul al XIX-lea, Misty va

`ncepe s\ picteze febril.

Acesta va fi `nceputul unei

descoperiri [i, pe de alt\ parte,

punctul de pornire al unui plan

diabolic. Ca `n majoritatea romanelor

lui Palahniuk: mereu

garnisite cu un special twist `n

punctul culminant. Nu trebuie

dec`t s\ v\ supune]i regulilor.

16 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 68, 18-24 MARTIE 2006

More magazines by this user
Similar magazines