Untitled - Romanian Journal of Cardiology

CONSILIUL DE CONDUCERE AL 

SOCIETĂŢII ROMÂNE DE CARDIOLOGIE 

Preşedinte: 

Preşedinte ales: 

Preşedinte anterior: 

Vicepreşedinţi: 

Secretar: 

Trezorier: 

Dan Deleanu 

Ioan Mircea Coman 

Radu Căpâlneanu 

Doina Dimulescu 

Gabriel Tatu-Chiţoiu 

Adriana Ilieşiu 

Dragoş Vinereanu 

Membri: 

Eduard Apetrei 

Şerban Bălănescu 

Mircea Cinteză 

Ovidiu Chioncel 

Alexandru Grigore Dimitriu 

Maria Dorobanţu 

Dan Dobreanu 

Carmen Ginghină 

Cătălina Arsenescu Georgescu 

Daniel Lighezan 

Florin Mitu 

Antoniu Petriş 

Bogdan A. Popescu 

Lucian Zarma 

ISSN: 1583-2996

Colectivul de redacţie 

Redactor şef 

Eduard Apetrei 

Redactor şef adjunct 


Redactori asociaţi 

Mihaela Rugină 

Ruxandra Jurcuţ 

Bogdan A. Popescu 

Costel Matei 

Redactori 

Radu Căpâlneanu 

Cezar Macarie 

Colegiul de redacţie 

Alexandru Câmpeanu - Bucureşti 

Mircea Cinteză - Bucureşti 

D.V. Cokkinos - Grecia 

G. Andrei Dan - Bucureşti 

Dan Deleanu - Bucureşti 

Genevieve Derumeaux - Franţa 

Doina Dimulescu - Bucureşti 

Maria Dorobanţu - Bucureşti 

Ştefan Iosif Drăgulescu - 

Timişoara 

Guz Fontaine - Franţa 

Bradu Fotiade - Bucureşti 

Alan Fraser - Anglia 

Mihai Ghoerghiade - SUA 

Leonida Gherasim - Bucureşti 

E.Grosu - Chişinău, Republica 

Moldova 

Assen R. Goudev - Bulgaria 

Alexandru Ioan - Bucureşti 

Dan Dominic Ionescu - Craiova 

Matei Iliescu - Bucureşti 

Andre Keren - Israel 

Ioan Maniţiu - Sibiu 

Gerald A. Maurer - Austria 

Şerban Mihăileanu - Franţa 

Nour Olinic - Cluj Napoca 

Fausto Pinto - Portugalia 

Gian Luigi Nicolosi - Italia 

Marian Rădoi - Braşov 

Willem J. Remme - Olanda 

Doina Rogozea - Bucureşti 

Michal Tendera - Polonia 

Ioan Ţintoiu - Bucureşti 

Panagiotis Vardas - Grecia 

Dragoş Vinereanu - Bucureşti 

Marius Vintilă - Bucureşti 

Dumitru Zdrenghea - Cluj Napoca 

Caseta tehnică 

Editura: Media Med Publicis 

Publicitate: office@mediamed.ro 

Distribuţie: Revista Română de 

Cardiologie se distribuie membrilor Societăţii 

Române de Cardiologie 

Abonamente: office@mediamed.ro 

Răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate revine în întregime autorilor. Opiniile, 

ideile, rezultatele studiilor publicate în Revista Română de Cardiologie sunt cele ale 

autorilor şi nu reflectă poziţia şi politica Societăţii Române de Cardiologie. Nicio parte a 

acestei publicaţii nu poate fi reprodusă, stocată, transmisă sub nicio formă sau mijloc (electronic, 

mecanic, fotocopie, înregistrare) fără permisiunea scrisă a edito rului. 

© Toate drepturile rezervate Societăţii Române de Cardiologie. 

Contact: Societatea Română de Cardiologie 

Str. Avrig nr. 63, Sector 2, Bucureşti 

Tel./Fax: +40.21.250 01 00, +40.21.250 50 86, +40.21.250 50 87; 

E-mail: rscardio@rscardio.ro

Vol. XXIV, 

Suplimentul A, 2009 

Sâmbătă 

19 septembrie 2009 

Duminică 


Luni 


Marţi 


1-4 Ecocardiografie A7 

5-8 Hipertensiune arterială A13 

9-15 POSTER FORUM I A18 

16-61 POSTER I A27 

62-65 Hipertensiune arterială pulmonară A76 

66-70 Aritmii 1 A81 

71-77 POSTER FORUM II A87 

78-123 POSTER II A96 

124-127 Aritmii 2 A144 

128-133 Sesiunea tânărului investigator A148 

134-137 Varia 1 A156 

138-144 POSTER FORUM III A161 

145-188 POSTER III A170 

189-193 Boala cardiacă ischemică A216 

194-197 Insuficienţa cardiacă A222 

198-201 Varia 2 A227 

202-205 Varia 3 A232 

Index autori 

Index subiecte 

A237 

A244

Vol. XXIV, 


Vol. XXII, Nr. 1, 2008 

Saturday, 

September 19 th , 2009 

Sunday, 

September 20 th , 2009 

Monday, 

September 21 st , 2009 

Tuesday, 

September 22 nd , 2009 

1-4 Echocardiography A7 

5-8 Arterial hypertension A13 

9-15 POSTER FORUM I A18 

16-61 POSTER I A27 

62-65 Pulmonary arterial hypertension A76 

66-70 Arrhythmias 1 A81 

71-77 POSTER FORUM II A87 

78-123 POSTER II A96 

124-127 Arrhythmias 2 A144 

128-133 Young investigator award session A148 

134-137 Varia 1 A156 

138-144 POSTER FORUM III A161 

145-188 POSTER III A170 

189-193 Ischemic heart disease A216 

194-197 Heart Failure A222 

198-201 Varia 2 A227 

202-205 Varia 3 A232 

Authors index 

Topics index 

A237 

A244

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIV | Suplimentul A, 2009 

ECOCARDIOGRAFIE | ECHOCARDIOGRAPHY 

1. Corelatia dintre un nou 

indice ecocardiografic si 

presiunea telediastolica 

intraventriculara stanga la 

pacientii cu regurgitare mitrala 

severa 

C. Mornos, Adina Ionac, D. Cozma, L. Petrescu, 

Dana Maximov, St. I. Dragulescu 

Institutul de Boli Cardiovasculare, Timisoara 

Raportul dintre velocitatea diastolica precoce trasmitrala 

si velocitatea diastolica precoce a inelului mitral 

(E/Ea) reflecta presiunea de umplere a ventriculului 

stang (VS) intr-o varietate de afectiuni cardiovasculare. 

Noi consideram ca o combinare a indicelui diastolic E/ 

Ea cu un parametru ce exploreaza performanta sistolica 

a VS (Sa, velocitatea sistolica maxima a inelului mitral) 

permite o mai buna estimare a presiunii telediastolice 

intraventriculare stangi (PTDVS). 

Scop: Analiza relatiei dintre un nou parametru ecocardiografic, 

E/(Ea×Sa), si PTDVS la pacientii cu regurgitare 

mitrala(RM) severa. 

Metoda: Am analizat 67 pacienti consecutivi cu RM 

severa in ritm sinusal, adresati pentru cateterism VS. 

Pacientii cu fereastra ecocardiografica slaba, ritm electrostimulat, 

proteza mitrala, calcificare mitrala severa, 

boala pericardica, sindrom coronarian acut sau by-pass 

aorto-coronarian in ultimele 72 de ore nu au fost inclusi. 

Doar 55 de pacienti au fost eligibili. La acestia s-a 

efectuat ecocardiografia transtoracica concomitent cu 

determinarea invaziva a PTDVS. Au fost calculate rapoartele 

E/Ea si E/(Ea×Sa) utilizandu-se media velocitatilor 

determinate la extremitatea septala si respectiv 

laterala a inelului mitral. 

Rezultate: Regresia liniara simpla demonstreaza cea 

mai puternica corelatie liniara intre E/(Ea×Sa) si PTD- 

VS (r=0.81, p

ECOCARDIOGRAFIE 

ECHOCARDIOGRAPHY 

E/Ea and E/(Ea×Sa) were calculated; the average of the 

velocities of septal and lateral mitral annulus was used. 

LVEDP were obtained with micromanometer-tipped 

catheters. 

Results: Simple regression analysis demonstrated a 

significant linear correlation between E/(Ea×Sa) and 

LVEDP (r=0.81, p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIV 


Relationship of M-mode and 

2D measurements of right ventricular 

size and function with 

right ventricular volumes and 

ejection fraction. A real-time 

three-dimensional study 

Background: Assessment of right ventricular (RV) size 

and function is hampered by its complex shape. Proposed 

estimates of RV size and function (2D diameter 

at basal level, EDDbas; 2D diameter at mid-cavity 

level, EDDmid; end-diastolic cavity area, EDA; endsystolic 

cavity area, ESA; fractional area change, FAC; 

and tricuspid annular plane systolic excursion, TAPSE) 

have been validated against questionable angiographic 

calculations based on geometric assumptions. Threedimensional 

echocardiography (3DE) overcomes 2D 

echo and angiography limitations in that image planes 

are precisely defined and geometry assumptions unnecessary. 

Limited data exist about the accuracy of 3DE in 

the assessment of RV volumes and the relationship of 

M-mode and 2D measurements of RV size and function 

with 3DE RV volumes and ejection fraction remains 

to be assessed. 

Method: 13 pts (validation group) underwent 3DE 

and magnetic resonance imaging (MRI) 73±43 min 

apart. In addition, 58 pts (35 M, 59±17 years), 12 controls 

and 46 with various heart diseases (study group) 

were studied at the same visit with 2D and 3DE (Vivid 

7, GE Healthcare, Horten, N). 2D measurement of RV 

size and function were performed following EAE/ASE 

guidelines, and RV volumes and ejection fraction were 

calculate using the 4D RV function analysis software 

(TomTec, Unterschleissheim, D). 

Results: In the validation group, RV end-diastolic volume 

(EDV) was 78±18 ml at 3DE and 81±9 ml at MRI 

(r= 0.97, limits of agreement -4, + 9 ml), RV end-systolic 

volume (ESV) was 37±12 ml at 3DE and 39±8 at 

MRI (r= 0.98, limits of agreement -3, +8 ml). Study 

group pts showed a wide range of RV EDV (49 ml - 

222 ml) and ejection fractions (21% - 70%). RV EDV 

(89±32 ml) showed significant (all p



velul segmentelor ventriculare pe harta polara, am calculat 

indicele de contractilitate si indicele de dissincronism. 

Aria de miocard viabila a fost evaluata prin stresul 

de test la dobutrex, ca fiind zona de akinezie (pata la 

nivelul hartii polare), care isi recupereaza functia dupa 

injectarea de dobutamina. 

Rezultate: Pentru toti pacientii s-a inregistrat o imbunatatire 

a calitatii vietii si a simptomatologiei. Fractia 

de ejectie a VS a crescut de la 40.5% la evaluarea imediat 

posttransplant (6 saptamani dupa IMA) pana la 

45.7% la follow-up-ul de 3 luni in Gr. 1, comparativ cu 

o crestere de la 44% la 47% in Gr. 2 si de la 42% la 46% 

in Gr. 3. La controlul de 3 luni analiza ecocardiografica 

3D a pus in evidenta regresia tulburarilor de contractilitate 

segmentara (imbunatatirea indicelui de contractilitate 

cu 42% in Gr. 1, comparativ cu 28% in Gr. 2 si 

29% in Gr. 3 – p=0.001), si imbunatatirea indicelui de 

dissincronism cu 51% in Gr.1, cu 41% in Gr.2 si cu 34% 

in Gr. 3 - p=0.01). 

Concluzii: Ecocardiografia 3D computerizata reprezinta 

o metoda obiectiva si ieftina pentru evaluarea 

miocardului viabil, bazandu-ne pe parametrii obiectivi. 

Am demonstrat de asemenea rolul transplantului 

intra coronatrian de celule stem in salvarea unor arii 

mio cardice cat mai largi postinfarct miocardic. Cand 

teh nicile moderne ca SPECT sau PET nu sunt accesibile, 

E3DC reprezinta o metoda alternativa de identificare 

a ariilor de miocard viabil ca tinta pentru interventia 

tera peutica. 

3D echocardiography for 

assessment of myocardial 

viability and selection of target 

area for therapeutical 

intervention 



with per primam PCI without stem cell transplantation; 

Gr 3: 20 pts with late reopening of occluded coronary 

artery. We used C3DE to asess global and segmentar 

ventricular function before and after revascularization 

and transplantation, and during the follow-up at 3 

months. For myocardial viability dobutrex test associated 

with 3D analysis was performed. We used objective 

parameters to define the wall motion abnormality, 

based on the C3DE information: difference between 

the maximum and minimum segmental volume < 3.5 

ml and delay in contraction augmentation > than 50 

msec. We obtained volumetric curves and contraction 

times of each segment, polar maps of contraction delay, 

and we calculated the contractility index and dis-syncronism 

index. For Dobutrex test, we considered viable 

myocardium the area with disparition of "no-contractility" 

spots on the polar maps and regresion of the above 

mentioned parameters after injection of dubutamine. 

Results: Improvement of symptoms and of quality of 

life were obtained for all patients. Ejection fraction increased 

from 40.5% in immediate pre-transplant evaluation 

(6 weeks after AMI) up to 45.7% at 3 month posttransplant 

in Gr. 1, compared to an increase from 44% 

to 47% in Gr.2, and from 42% to 46% in Gr. 3. At the 3 

months follow-up, C3DE analysis showed the regression 

of the segmentary kinetics’ disorders (improvement 

of contractility index with 42% in Gr. 1, compared to 

28% in Gr. 2 and 29% in Gr. 3 – p=0.001), and the improvement 

of dys-synchronism index with 51% in Gr.1, 

with 41% in Gr.2 and with 34% in Gr. 3 - p=0.01. 

Conclusions: C3DE is a reliable and non-expensive 

method, useful to identify the viable myocardium 

based on objective parameters, and proved the role of 

stem cell therapy in saving larger areas of hibernated 

myocardium. When standard imaging techniques like 

SPECT or PET are not available, C3DE could represent 

an alternative to identify areas of viable myocardium as 

a target area for intervention. 

Background: Live 3D colour-coded echocardiography 

may be an alternative to evaluate left ventricular 

geometry, contraction synchronism and for a complex 

analysis of myocardial viability, in order to identify tha 

target area for therapeutical intervention. Matherial 

and methods: We evaluated 46 post myocardial infarction 

pts: Gr. 1: 11 pts with intracoronary stem cell injection 

6 weeks after successful primary PCI; Gr. 2: 15 pts



4. Efectele terapiei specifice pe 

termen lung asupra structurii 

si functiei arteriale in 

acromegalie - studiu ecografic 

Ruxandra Jurcut, Aurora Vladaia, Simona Galoiu, 

Oana Savu, Ionela Baciu, M.Coculescu, 

Carmen Ginghina 

Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare „Prof. 

Dr. C.C. Iliescu“, Bucuresti 



Obiective: Acromegalia (ACM) este asociată cu o morbiditate 

și o mortalitate cardiovasculară (CV) înaltă; 

aceasta ca urmare a prezenţei factorilor de risc asociaţi 

și a efectelor directe a GH/IGF1 asupra patului vascular. 

Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea efectelor 

controlului acromegaliei asupra structurii și funcţiei 

vasculare. 

Metode: Studiul a inclus 38 de pacienţi cu ACM internaţi 

consecutiv (vârsta medie 46±8 ani) și un lot martor 

format din 21 de subiecţi sănătosi de același sex și vârstă, 

factori de risc cu cei din lotul de studiu (vârsta medie 

41±11 ani, p=0.10). Toţi pacienţii au fost evaluaţi 

prin ecografie carotidiană. La nivelul arterei carotide 

comune drepte ( ACCD ) s-au efectuat măsurători ale 

diametrului și indicelui intimă-medie (IMT). Parametrii 

de rigiditate arterială: indicele de rigiditate beta (β), 

modulul de elasticitate Young (Ep), indexul de augumentare 

(AI) și velocitatea undei pulsului (PWV) s-au 

determinat la nivelul arterei carotide comune drepte 

folosind programul de e-tracking al ecografului.Tuturor 

pacienţilor cu acromegalie li s-au măsurat nivelele 

bazale ale GH și IGF1. 

Rezultate: Dintre pacienţii cu acromegalie: 29 au boală 

activă (grup A) și 9 au boala controlată (grup B) – definite 

pe baza nivelului de GH. Durata medie a ACM 

a fost de 11.6±7.9 ani. Grupul C este format din 21 de 

subiecţi fără ACM. Parametrii vasculari structurali și 

funcţionali pentru cele 3 grupuri au identificat diametre 

carotidiene mai mari la pacienţii ACM, cu IMT 

crescut faţă de normali, fără diferenţe între grupurile 

A și B. Numai în grupul A s-a înregistrat faţă de grupurile 

B și C creșterea indicelui de rigiditate β (8.5±5.0 

vs 6.0±1.8 și respectiv 6.1±1.7, p ANOVA=0.04), a modulului 

de elasticitate Ep (114±54 vs 80±23 și respectiv 

79±23 kPa, p ANOVA = 0.04), a velocităţii undei pulsului 

PWV (6.5±1.4 vs 5.5±0.8 și respectiv 5.4±0.7 m/s, 

p ANOVA=0.02). Indicele de augmentare a fost semnificativ 

mai mic la normali faţă de grupul total de ACM 

(5.8±10.6 vs 14.2±13.5%, p





sing of β stiffness index (8.5±5.0 vs 6.0±1.8 respectively 

6.1±1.7, p ANOVA=0.04), elastic modulus Ep (114±54 

vs 80±23 respectively 79±23 kPa, p ANOVA = 0.04), 

pulse wave velocity - PWV (6.5±1.4 vs 5.5±0.8 respectively 

5.4±0.7 m/s, p ANOVA=0.02) compared with group 

B and C. The augmentation index was significantly 

lower in control group than ACM groups (5.8±10.6 vs 

14.2±13.5%, p


HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ | ARTERIAL HYPERTENSION 

5. Este produsul Cornell un 

marker al morbiditatii crescute 

la pacientii hipertensivi 

Doina Carstea, Mirela Zaharie, Atena Alexandru, 

S. I. Zaharie, Adina Glodeanu, A. Carstea, 

Doina Gurita 

UMF, Craiova 

Hipertrofia de ventricul stâng (HVS), ca marker al 

afectării cordului în hipertensiunea arterială (HTA), 

se asociază cu creșterea morbidităţii și mortalităţii la 

acești pacienţi. 

Scopul studiului: evaluarea rolului predictiv al HVS 

evidenţiată pe electrocardiogramă (ecg) prin produsul 

Cornell, în identificarea pacienţilor hipertensivi cu risc 

cardiovascular crescut. 

Material și metodă: am efectuat un studiu retrospectiv 

pe 1724 pacienţi hipertensivi internaţi în clinica noastră 

în perioada ianuarie 2007- ianuarie 2009. Pentru 

identificarea HVS pe ecg au fost aplicate două criterii: 

indicele Sokolow-Lyon SV1+RV5 ≥ 38mm și produsul 

Cornell RaVl+SV3 X durata QRS (+6 mm la femei) > 

2440 mmXms. 

Rezultate și discuţii: pacienţii au fost împărţiţi în 4 

loturi în funcţie de prezenţa/absenţa unuia/ambelor 

criterii ecg de HVS: lotul A – 151 pacienţi (8,75%) cu 

HVS definită doar prin produsul Cornell, lotul B – 96 

pacienţi (5,56%) cu HVS definită atât prin produsul 

Cornell cât și prin indicele Sokolow-Lyon, lotul C – 788 

pacienţi (45,70%) cu HVS definită doar prin indicele 

Sokolow-Lyon și lotul D – 689 pacienţi (39.96%), fără 

criterii HVS pe ecg. Am observat că pacienţii cu HVS 

definită prin produsul Cornell comparativ cu cei cu 

HVS definită prin indicele Sokolow-Lyon au fost mai 

frecvent de sex feminin (68,21% în lotul A și 62,5% în 

lotul B vs 52,9% în lotul C), cu un indice de masă corporală 

mai mare (25,7 kg/m 2 în lotul A și 24,4 kg/m 2 în 

lotul B vs 23,9 kg/m 2 în lotul C), număr mai mic de diabetici 

(21,19% în lotul A și 18,75% în lotul B vs 34,4% 

în lotul C) și fumători (28,47% în lotul A și 28,12% în 

lotul B vs 41,75% în lotul C), număr mai de dislipidemici 

(68,21% în lotul A și 70,83% în lotul B vs 67,9% 

în lotul C) și cu alterarea funcţiei renale definiţi prin 

rata filtrării glomerulare < 60ml/min/1,73 m 2 (22,51% 

în lotul A și 23,95% în lotul B vs 10,9% în lotul C). De 

asemenea, am observat că pacienţii cu HVS definită 

prin produsul Cornell cu/fără indicele Sokolow-Lyon 

prezent au avut în antecedente mai frecvent accident 

vascular cerebral (17,88% în lotul A și 25% în lotul B vs 

4,94% în lotul C) și infarct miocardic (4,63% în lotul A 

și 4,16% în lotul B vs 1,4% în lotul C) comparativ cu cei 

cu HVS definită prin indicele Sokolow-Lyon și cei fără 

HVS pe ecg. 

Concluzie: prezenţa HVS pe ecg definită prin produsul 

Cornell se asociază mai frecvent cu afectarea organelor 

ţintă în HTA și cu creșterea morbidităţii la acești pacienţi. 

Is Cornell product for left 

ventricular hypertrophy in 

electrocardiogram a marker 

for increased morbidity in 

hypertensive patients 

Left ventricular hypertrophy (LVH) assessed by electrocardiogram 

(ECG), is associated with an increased 

risk for cardiovascular events among hypertensive subjects. 

Aim of the study: we evaluated the predicted role of 

Cornell product (CP) and Sokolow-Lyon (SL) voltage 

criteria as marker of LVH. 

Material and method: this is a retrospective study between 

January 2007 and January 2009 on 1724 hypertensive 

patients. (pts). Both SL voltage (SV1+RV5 ≥ 38 

mm) and Cornell product (RaVl+SV3XQRS duration 

(with 6 mm added for women)> 2440 mmXms) were 

measured. 

Results: we divided the subjects into 4 lots based on 

presence/absence of CP-LVH and SL-LVH: lot A – 151 

pts (8,75%) with CP-LVH only, lot B – 96 pts with both 

CP-LVH and SL-LVH, lot C – 788 pts (45,7%) with SL- 

LVH only and lot D – 689 pts (39,96%) without LVH 

criteria on ECG. In hypertensive pts for whom the presence 

of CP-LVH was predominantly associated with 

female gender (68,21% in lot A and 62,5% in lot B vs

HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ 

ARTERIAL HYPERTENSION 

52,9% in lot C), higher body mass index BMI (25,7 kg/ 

m 2 in lot A and 24,4 kg/m 2 in lot B vs 23,9 kg/m 2 in 

lot C), lower number of diabetes (21,19% in lot A and 

18,75% in lot B vs 34,4% in lot C) and lower number of 

smokers (28,47% in lot A and 28,12% in lot B vs 41,75% 

in lot C), presence of hyperlipidemia (68,21% in lot A 

și 70,83% in lot B vs 67,9% in lot C) and presence of 

renal dysfunction with glomerular filtration rate < 60 

ml/min/1,73 m 2 (22,51% in lot A și 23,95% in lot B vs 

10,9% in lot C). In hypertensive pts for whom the presence 

of CP-LVH with/without SL-LVH was predominantly 

associated with history of stroke (17,88% in lot 

A and 25% in lot B vs 4,94% in lot C) and history of 

myocardial infarction (4,63% in lot A și 4,16% in lot B 

vs 1,4% in lot C). 

Conclusion: Presence of CP-LVH can be a risk marker 

for hypertensive target organ damage and associated 

with increased morbidity in hypertensive patients. 

6. Prevalenta hipertensiunii 

arteriale si a factorilor de risc 

cardiovascular la copil in 

studiu pe 5290 de copii si 

adolescenti 

Eliza Cinteza, I. Gherghina, Ioana Anca, N.Iagaru, 

D. Matei 

IOMC "Alfred Rusescu", Bucuresti 

Introducere: Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta 

o importanta cauza de morbiditate si mortalitate 

cardio vasculara. Prevalenta HTA la copil este dificil de 

estimat deoarece pe de o parte HTA nu este omogena 

la toate varstele pediatrice, pe de alta parte masurarea 

HTA nu face parte din examenul de rutina la copil. In 

acest context, prevalenta estimata depinde foarte mult 

de limitele de varsta ale grupului studiat si de compozitia 

acestuia. Ultima evaluare importanta a HTA la copil, 

in Romania, dateaza din 1981 si a decelat o prevalenta 

a HTA de 3,3%. Scop si obiective Actualizarea datelor 

privitoare la prevalenta HTA si a factorilor de risc cardiovascular 

la copil si adolescent in Bucuresti si zona 

suburbana adiacenta. 

Material si metoda: Studiu transversal pe un lot de 

5290 de copii si adolescenti, cu varsta 3-17 ani, din 24 

de unitati din Bucuresti si Judetul Ilfov. 424 de copii 



si adolescenti au fost exclusi datorita absenteismului 

scolar la a IIa si a IIIa masuratoare sau datorita varstei 

>18 ani. Au fost evaluati urmatorii parametrii: greutate, 

talie, TA, indicele de masa corporala (IMC). Au fost 

investigati posibili factori de risc asociati: prezenta antecedentelor 

heredocolaterale (AHC), greutate mica la 

nastere, fumat, consumul zilnic de bauturi racoritoare 

energizante de tip Coca Cola (CZCC), absenta activitatii 

sportive extrascolare (ASE), tulburari de somn. Pentru 

analiza statistica am folosit VassarStats calculator si 

Student –t test. 

Rezultate: Prevalenta HTA in lotul studiat a fost de 

7,36%. Supraponderalitatea si obezitatea au fost prezente 

in proportie de 10,07%, respectiv 6,39% fata de 

17,03%, respectiv 21,22% in grupul persoanelor cu HTA 

(p



children and adolescent in Bucharest and surrounding 

area. 

Methods: A transversal study was performed on 5290 

children and adolescents, aged 3-17 years, from 24 

schools, kindergartens and high schools from Bucharest 

and Ilfov County. 424 were excluded (aged >18 

years and missing school for the 2nd or 3rd measurement 

of blood pressure (BP)). We measured weight, 

height, BP, calculated the body mass index (BMI). We 

also investigated associated possible risk factors: family 

history of cardiovascular diseases (FHCD), birth weight, 

smoking, energizing drinks consumption (coca/ 

pepsi cola) (EDC), missing extra school sport activity 

(MESSA), length of the nocturnal sleep. We used VassarStats 

calculator and Student –t test for statistics. 

Results: AHT prevalence in the studied group was 

7.36%. Overweight and obesity were present in 10.07%, 

and 6.39% comparing with 17.03%, and 21.22% in AHT 

group (p



atherosclerosis. LDL-cholesterol susceptibility to oxidation 

is increased if it is associated with hypertrigliceridemia, 

smoking, hypertension, diabetes, low values 

of HDL-cholesterol. 

Objectives: The aim of this study was to investigate cardiovascular 

risk factors and oxidative stress parameters 

in elderly population (67.1±3.35ani vs 65.33±3.47) with 

hypertensive released(TA:176.8 ± 15.75 to 97.25 ± 8.95 

mmHg) with/without metabolic syndrom(MetS). 

Methods: Oxidative stress parameters were analyzed 

spectofotometric measuring the concentration of serum 

and erythrocyte superoxidismutase (SOD), catalase 

(CAT), total antioxidant activity (AAT), total oxi dant 

activity (AOT) and malonildialdehida (MDA). For 

asse ssing cardiovascular risk we measured plasma levels 

of: triglycerides (TG), total cholesterol (CT), HDL-cholesterol, 

C reactive protein (PCR), fibrinogen (F), 

VSH. 

Results: Levels of plasma oxidative stress parameters 

determined in the elderly population with hypertensive 

released, with/without MetS are significantly increased 

(p





Variations of renal resistive 

index with age and 

cardiovascular risk score in 

hypertensive patients 

Background: Renal resistive index (RRI) detected by 

ultrasound Doppler was shown to correlate positively 

with age, systolic blood pressure, renal dysfunction and 

with target organ damage, being assimilated as a marker 

of vascular sclerosis. 

Objective: The main purpose of our study was to verify 

the correlation of the RRI with the degree of cardiovascular 

risk in hypertensive patients and a secondary 

objective was to find a quantification of the RRI variation 

with age. 

Design and method: 112 hospitalized hypertensive 

patients were selected for the evaluation of the RRI, 

excluding the cases with solitary kidney or with renal 

artery stenosis identified during the ultrasonographic 

exam of the renal arteries. Age, sex, smoking habit, blood 

cholesterol and systolic blood pressure were recorded. 

10-years fatal cardiovascular risk was determined 

by appling the formulas of the SCORE chart. 

Results: Mean age was 55.45±14.30, with 57 men and 

55 women in the studied group. RRI is plotted against 

the logarithm of 10-years fatal cardiovascular risk and 

a strong positive correlation of the RRI with the degree 

of cardiovascular risk can be emphasized (R=0.44, 

p


POSTER FORUM I 

9. Impactul hipertensiunii 

arteriale pulmonare asupra 

torsiunii ventriculului stang 

evaluata prin speckle tracking 

C.Mornos, Adina Ionac, D.Cozma, L.Petrescu, 

S.Pescariu, ST.I.Dragulescu 


Functia ventriculului drept are un impact direct asupra 

functiei ventriculului stang (VS) intr-o serie de afectiuni 

cardiovasculare. Datele referitoare la torsiunea VS 

la cei cu hipertensiune arteriala pulmonara (HTP) sunt 

limitate. 

Scop: evaluarea impactului HTP asupra torsiunii VS 

evaluata prin speckle tracking. 

Material si metoda: Am analizat 35 pacienti consecutivi 

in ritm sinusal, cu HTP si functie sistolica VS normala 

[presiune sistolica in artera pulmonara (PSAP)≥36 

mmHg] (gr 1), si un lot martor de 40 pacienti sanatosi, 

fara evidente clinice sau ecocardiografice de boala cardiaca, 

functie ventriculara stanga si dreapta normala, 

iar PSAP60mmhg). VStor si VStw 

au fost semnificativ mai reduse la gr 1 comparativ cu 

gr 2 (1.4±0.78°/cm vs 3.07±1.8°/cm, p



using off-line method. Longitudinal peak sistolic strain 

was determined from the apical planes (apical four-, 

three- and two-chamber view) using speckle tracking 

in a 16 LV segments model. Value of global longitudinal 

strain (LV strain) was obtained by averaging all 16 

LV-segments. 

Results: Estimated PASP was 52±16 mmHg in gr 1, 

and 24±10 mmHg in gr 2. Forty-eight percent of PAH 

patients had severe PAH (PASP>60 mmHg). LVtor and 

LVtw were significantly reduced in gr 1 compared to gr 

2 (1.4±0.78°/cm vs 3.07±1.8°/cm, p


Relationship of left ventricular 

torsion and untwisting with 

brain natriuretic peptide levels 

in patients with aortic stenosis 

Background: It was previously demonstrated that B- 

type natriuretic peptide (BNP) levels predict adverse 

clinical outcome in patients (pts) with aortic stenosis 

(AS). The role of left ventricular (LV) torsion and untwisting 

as important components of LV systolic and 

diastolic performance was previously emphasized but 

the relationship between these parameters and BNP levels 

was not yet studied in pts with AS. 

Purpose: To assess LV torsion / untwisting and their 

relationship with BNP levels in pts with severe AS and 

preserved LV ejection fraction. Methods. A total of 

27 pts (67±9 years, 18 men) with severe AS (indexed 

aortic valve area, AVAi 0.42±0.14 cm 2 /m 2 ), preserved 

LVEF (62±5%), and no significant coronary artery disease 

were prospectively enrolled. A comprehensive 

echocardiographic examination was performed in all, 

including TDI-derived parameters of LV systolic and 

diastolic function (E' was calculated as the average of 

E' values measured at the septal and lateral sites, apical 

4-chamber view). The parasternal basal and apical 

short-axis planes were recorded to quantify basal and 

apical LV rotation and LV torsion by speckle tracking 

echocardiography using a dedicated 2D strain software. 

LV untwisting was assessed by measuring peak apical 

diastolic rotation rate and peak untwisting rate. Time 

intervals from peak R wave (ECG) to each of them were 

measured and all time intervals were normalized to the 

duration of systole. 

Results: NYHA class was 1.9±0.7 and mean transvalvular 

gradient was 54±23 mm Hg. BNP levels ranged from 

36 to 878 pg/ml and correlated with AVAi (r= -0.43, 

p=0.04), peak aortic velocity (r=0.46, p=0.02), indexed 

LV enddiastolic volume (r=0.60, p=0.001), endsystolic 

volume (r=0.54, p=0.004), indexed LV mass (r=0.52, 

p=0.006), septal and lateral systolic myocardial velocities 

(r= - 0.39, p=0.04 and r = -0.55, p=0.007 respectively), 

E’ and E/E’ ratio (r=-0.52, p=0.01 and r=0.43 

p=0.04). Time to peak apical rotation correlated with 

BNP levels (r=0.45, p=0.02) and both time to peak apical 

diastolic rotation rate and time to peak untwisting 

rate correlated with BNP levels (r=0.43, p=0.02, and 

r=0.38, p=0.05). Time to peak untwisting rate was also 

related to E’ and E/E’ ratio (p=0.02 for both). 



Conclusions: LV untwisting is significantly related to 

LV filling pressures and to BNP levels in pts with severe 

AS and preserved LVEF. These findings support the 

important role of LV untwisting in LV performance in 

this setting. 

11. Eficienta masurilor de 

preventie primara asupra 

subiectilor asimptomatici cu 

risc cardiovascular inalt 

Stela Iurciuc, M. Iurciuc, Laura Craciun, C.Avram, 

Madalina Caprariu, Adina Avram, 

Delia Berceanu-Vaduva, Lisa Lyne Lyngdoh, 

Gabrijela Gojka, D.Gaita, Silvia Mancas 

Universitatea de Medicina si Farmacie, Timisoara 

Scop: S-a urmarit ameliorarea profilului lipidic precum 

si atingerea valorilor ţintă in conformitate cu ghidul 

Societatii Europene de Cardiologie 2007 la pacienţii cu 

dislipidemie si/sau hipertensiune arteriala, pacientii fiind 

incluși in studiul Euroaspire III România follow-up. 

EuroAspire III Romanian Follow-Up intenţionează să 

demonstreze atingerea ţintelor conform recomandărilor 

din Ghidul European de Prevenţie pentru pacienţii 

asimptomatici cu risc crescut urmăriţi pe termen lung 

de către medicul de familie. 

Material și metodă: Material și metodă:Au fost studiati 

225 pacienti asimptomatici cu risc inalt de boala cardiovasculara 

(vârsta 56±9 ani, 60% femei) fără istoric 

de boală cardiovasculară, aflaţi sub tratament hipolipemiant 

+/_ medicatie hipotensoare). După evaluarea 

clinică iniţială și investigatiile de laborator, medicul de 

familie a făcut recomandările de schimbare a stilului de 

viaţă și a optimizat medicaţia în acord cu recomandările 

ghidurilor actuale. Pacienţii din studiu au fost reevaluaţi 

la 6 respectiv 12 luni de la includere. Interventia 

cardiologului a fost facuta doar acolo unde a fost depasita 

competenta medicului de familie. 

Rezultate: Din cei 225 pacienti inclusi in studiu 62% 

sunt de sex feminin, varsta medie a lotului 57,09+/_9,8 

ani. Parametrii profilului lipidic au evoluat in felul urmator: 

Procentul pacientilor care au atins valoarea de 

ghid a Colesterolului Total (CT), dupa 12 luni, a fost de 

29,1% (25, 3% pacienti la 6 luni). Procentul pacientilor 

care au atins valoarea de ghid a LDL-c, dupa 12 luni, a



fost de 52% (42% la 6 luni), iar procentul pacientilor 

care au atins valoarea de ghid a Trigliceridelor serice, 

dupa 12 luni, a fost de 33% (35,5 la 6 luni). La finalul celor 

12 luni doar 47% din cei 225 pacienti si-au cunoscut 

valorile CT. Doar 47% din pacienti au declarat ca stiu 

valorile normale ale CT, dar de fapt doar 9% din totalul 

pacientilor au indicat corect valoarea de ghid a CT. 

Concluzii: Rezultatele parţiale ale EUROASPIRE III 

Romania Follow-Up demonstrează necesitatea îmbunătăţii 

managementului lipidic în atingerea ţintelor la 

pacienţii asimptomatici cu risc crescut. Impedimentele 

in atingerea acestor obiectivelor sunt legate de prevalenta 

crescuta a stilului de viata nesanatos, compliata 

scazuta la medicatia hipolipemianta si aplicarea inadecvata 

a schemelor terapeutice in cazul pacientilor 

dislipidemici 


52% after 12 months), serum triglycerides (35,5% after 

6 months and 33% after 12 months). After one year study, 

only 47% of patients were aware about their total 

cholesterol values; only 47% declared that are informed 

about total cholesterol recommended target, but only 

9% indicated the right values. 

Conclusions: Partial results of EuroAspire III Romania 

Follow-Up project demonstrated the necessity of lipid 

management upgrading for increasing percentages 

of asymptomatic high risk patients that are reaching 

targets. High prevalence of unhealthy life style, lower 

compliance and inadequate recommendations in hipolipemiant 

treatment could be possible impediments in 

reaching guidelines targets in asymptomatic high risk 

patients with dislypidemia. 

The efficiency of primary 

prevention measures in 

asymptomatic high risk 

patients 

Objective: We evaluated the cardiovascular lipid profile, 

the compliance to primary prevention measures 

in asymptomatic high risk patients with dislypidemia 

and/or arterial hypertension, included in EuroAspire 

III Romania Follow-Up. This project intended to analyze 

the reaching of guideline recommended targets in 

asymptomatic high risk patients long term followed up 

by general practitioners. 

Materials and methods: We selected 225 asymptomatic 

high risk patients (56±9 years, 60% females) without 

history of cardiovascular disease, with hipolipemiant 

and/or antihypertensive treatment. After initial clinical 

and biological evaluations, life style changing and pharmacological 

treatment optimizing were recommended 

by general practitioner. Patients were evaluated at 6 

and 12 months after inclusion moment. Cardiologist’s 

interventions were applied when general practitioners 

were out of their ability. 

Results: Percentage of 62% was represented by females 

and mean age in analyzed group was 57,09+9,8 years. 

We noticed the following variations of reaching guidelines 

in lipid profile after 6 and 12 months: total cholesterol 

(25,3% after 6 months and 29,1% after 12 months), 

low density lipoprotein (42% after 6 months and 

12. Impactul măsurilor de 

prevenţie cardiovasculară la 

pacientii sub medicatie 

hipotensoare. Euroaspire III 

Romania follow up 

M.Iurciuc, Adina Avram, Stela Iurciuc, Laura Craciun, 

D.Gaita 

UMF V.Babes, Timisoara 

Premize: Studii populaţionale au demonstrat prevalenţa 

înaltă a stilului de viaţă nesănatos și folosirea medicaţiei 

inadecvate. 

Material și metodă: Criteriile de includere/excludere 

în studiu au fost cele din Euroaspire III braţul de ambulator. 

Au fost selectaţi 282 pacienti sub medicatie 

hipotensoare. Pacienţii au fost evaluaţi: clinic, biologic 

și antropometric. S-a intervenit prin: ajustatarea tratamentulului 

hipotensor și s-a recomandat schimbarea 

stilului de viaţă, conform Societatii Europene de Cardiologie 

(ESC). S-au monitorizat parametrii hemodinamici: 

tensiunea arterială sistolică (TAS); tensiunea 

arterială diastolică (TAD); tensiunea arterială medie 

(TAM); presiunea pulsului (PP), frecvenţa cardiacă 

(FC) și nivelul de cunoștinţe medicale ale pacienţilor 

inainte si dupa 12 luni de interventie. 

Rezultate: din cei 282p hipertensivi 67,02% sunt de sex 

feminin. Vârsta medie 58,07+/-10,82 ani. Parametrii hemodinamici 

au evoluat in felul urmator: TAS a scazut de


la 149,97+/-15,32mmHg la 140,25+/-16,12 (p=0.0021); 

TAD a scazut de la 87,05+/-9,84 la 84,21+/-9.89mmHg 

(p=0.0395); TAM a scazut de la 107,8+/-12,54mmHg 

la 102.51+/-11.77mmHg (p=0.0172); PP a scazut de la 

62,21+/-7,8mmHg la 55.89+/ -5.63mmHg (p=0.0084), 

FC a scazut de la 72,21+/-10,81 la 70.31+/-11.98/min 

(p=0.1892). Proportia pacientilor ce au atins tinta tensionala 

recomandata de ESC a fost: initial 30,12%; dupa 

12luni de interventie 39.12%. Medicaţia hipotensoare 

folosită a fost: inhibitori ai enzimei de conversie 52,51% 

apoi 62.23%; inhibitori ai receptoriolor de angiotensina 

2,51% apoi 12,15%; betablocante 50,15% apoi 40,12%; 

inhibitori calcici 26,24% apoi 38,11%; diuretice 35,11% 

apoi 60,12%; altii < 2%. Riscul SCORE estimat a fost de 

5,91+/-6,01. Proportia de pacienti cu risc SCORE≥5 a 

fost de 49,29%. Din pacienţii selectionaţi 18,44% nu-și 

cunoșteau valorile tensionale. 

Concluzii: Pentru lotul de studiu nivelele ţintă ale valorilor 

tensionale au fost atinse într-o proporţie neasteptat 

de mică, si s-au mentinut sazute si dupa 12 luni. 

S-au constatat valori vrescute și pentru ceilalţi parametri 

hemodinamici, și dorim să subliniem parametrul ce 

exprimă indirect rigiditatea arterială: PP. Pacienţii tind 

să-și subevalueze valorile tensionale. Acţiunea medicilor 

pe factorul de risc HTA este încă departe de a fi eficientă. 

Este nevoie să intervenim activ și intensiv prin 

programe de prevenţie 

Impact of cardiovascular 

prevention measures in 

hypertensive patients from 

Euro Aspire III Romanian 

follow up 



analyzed the hemodynamic parameters: systolic blood 

pressure (SBP), diastolic blood pressure (DBP), mean 

blood pressure (MBP), pulse pressure (PP), heart rate 

(HR) and patient’s level of medical knowledge before 

and after 12 months of intervention. 

Results: From 282 hypertensive patients (mean age 

58.07 +/-10.82 years), 67.02% were females. We noticed 

the following variations in hemodynamic parameters 

at baseline and after 12 months: BSP decreased 

from 149.97 +/-15.32mmHg to 140.25+/-16. 12 

mmHg (p=0.0021); DBP from 87.05+/-9.84 mmHg 

to 84.21 mmHg (p=0.0395); MBP from 107.8+/-12.54 

mmHg to 102.51+/-11.77 mm:Hg (p=0.0172); PP from 

62.21+/-7.8 mmHg to 55.89+/-6.63 mmHg (p=0.0084); 

HR from 72.21+/-10.81 to 70.31+/-11.98 b/min 

(p=0.1892). Percentage of patients reaching the ESC 

recommended values for blood pressure was initially 

30.12% and 39.12% after 12 months of intervention. 

Antihypertensive medications at baseline and after 12 

months were represented by: ACE inhibitors (52.51% 

and then 62.23%); ARB (2.51% and then 12.51%); beta 

blockers (50.15% and then 40.12%); calcium antagonist 

(26.24% and then 38.11%); diuretics (35.11% and then 

60.12%). Estimated Risk SCORE in study group was 

5.91+/-6.01. Percentage of patients with risk SCORE 

of ≥ 5 were 49.29%; from these patients, 18.44% were 

unaware of their blood pressure 

Conclusion: Targeted blood pressure values were reached 

in a very small proportion and the targeted values 

were maintained small even after 12 months. Higher 

values were observed for the other hemodynamic parameters. 

An increased number of hypertensive patients 

were unaware of their blood pressure values. Patients 

have the tendency to under evaluate their blood pressure 

values. Doctor’s interventions on arterial hypertension 

risk factors are still far to efficient. It is essential 

to intensify the primary prevention measures through 

national programs. 

Introduction: Population studies demonstrated a high 

prevalence of unhealthy lifestyle and the inadequate 

use of medication. 

Material and method: Inclusion and exclusion criteria 

were those from EuroAspire III ambulatory arm. 

We selected 282 patients under hypertensive treatment 

and we evaluated the clinical, biological and anthropometric 

parameters. Measures were taken through 

treatment adjustment, lifestyle changes recommended 

by the European Society of Cardiology (ESC). We



13. Particularităţi ale funcţiei 

endoteliale la femei cu şi fără 

patologie cardiovasculară 

Florina Parv, Rodica Avram, M.Balint, 

Andreea Malaescu, D.Pascut, Liliana Jenariu, 

Mihaela Pasztori, Raluca Avram 

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Nr.1, Timisoara 

Introducere: Femeile au un debut mai tardiv al bolilor 

cardiovasculare cu 10-15 ani faţă de bărbaţi datorită 

protecţiei hormonale, estrogenii având și efect vasodilatator. 

Studiul vasodilataţiei mediate de flux la nivelul 

arterei brahiale (flow-mediated dilatation, FMD) este o 

metodă non-invazivă care evaluează funcţia endotelială, 

alterarea acesteia fiind un marker de ateroscleroză 

subclinică și indicator prognostic de boală coronariană. 

Scop: Ne-am propus evidenţierea unor particularităţi 

ale funcţiei endoteliale la femei folosind metoda FMD. 

Material și metodă: Am comparat diferenţele legate de 

sex la un lot de 64 subiecţi tineri sănătoși (38 (59,37%) 

femei și 26 (40,62%) bărbaţi) cu vârsta medie 30,21±9,48 

ani și alt lot de 44 pacienţi cu patologie cardiovasculară 

(20 (45,45%) femei la 10 ani de la instalarea menopauzei 

și 24 (54,54%) bărbaţi peste 60 ani) cu vârsta medie 

68,02±6,72 ani. S-au evaluat parametrii vasculari 

standard FMD, precum și răspunsul hiperemic reactiv 

maxim (vmxS) în primele 15 secunde după dezumflare. 

Măsurătorile au fost efectuate cu un ecograf Aloka 

Prosound 4000 SSD conform consensurilor. 

Rezultate: Femeile tinere au avut un răspuns vasodilatator 

mai accentuat decât bărbaţii tineri, atât cel dependent 

de endoteliu (17,11±16,80% vs 10,14±6,91; 

p=0,049; test t) cât și independent de endoteliu 

(30,23±18,37% vs 21,59±9,50%; p=0,031; test t). În cazul 

persoanelor vârstnice cu patologie cardiovasculară 

semnificaţia statistică se păstrează doar pentru dilataţia 

independentă de endoteliu (20,57±18,28% la femei 

vs 12,33±6,09% la bărbaţi, p=0,0485) și nu pentru cea 

dependentă de endoteliu (10,10±11,48% vs 6,68±5,88; 

p=0,2308). VmxS15” nu a prezentat diferenţe statistice 

semnificative la loturile studiate (p= 0,748 la primul 

lot și p=0,292 la al doilea lot). Disfuncţie endotelială au 

prezentat 21,05% femei și 38,46% bărbaţi din primul lot 

și 40% femei și 50% bărbaţi din al doilea lot. 

Concluzii: Femeile tinere prezintă un răspuns vasodilatator 

dependent de endoteliu mai accentuat decât 

bărbaţii. Vasodilataţia independentă de endoteliu este 


mai mare la femei atât la vârste tinere cât si înaintate. 

FMD este o metodă utilă de apreciere a disfuncţiei endoteliale, 

cu aplicabilitate în cardiologia preventivă. 

Particularities of endothelial 

function in women with and 

without cardiovascular diseases 

Background: Compared with men, women have a delayed 

onset of the cardiovascular diseases by about 10- 

15 years, mainly because of the hormonal protection, 

estrogens having also a vasodilatator effect. Flow-mediated 

dilatation (FMD) in brachial artery is a non-invasive 

method that can assess endothelial function; its 

impairment is a marker of subclincal atherosclerosis 

and a prognostic parameter of coronary artery disease. 

Aim: We proposed to find some particularities of the 

endothelial function in women, using FMD method. 

Material and method: We compared gender differences 

in a group of 64 young healthy subjects (38 

(59,37%) women and 26 (40,62%) men) with average 

age 30,21±9,48 and in another group of 44 patients 

with cardiovascular diseases (20 (45,45%) women after 

at least 10 years of menopause and 24 (54,54%) men 

older than 60) with average age 68,02±6,72. We evaluated 

vascular standard parameters of the FMD and 

the highest hyperemic response by measuring vmxS in 

the first 15 seconds after deflation (vmxS15”). The measurements 

were performed with an ultrasound system 

Aloka Prosound 4000 SSD. 

Results: Young women had a better both endotheliumdependent 

(17,11±16,80% vs 10,14±6,91; p=0,049; test 

t) and independent (30,23±18,37% vs 21,59±9,50%; 

p=0,031; test t) vasodilatator response than young men. 

In patients with cardiovascular diseases we find a statistical 

significance only for endothelium-independent vasodilatation 

(20,57±18,28% in women vs 12,33±6,09% 

in men, p=0,0485) and not for endothelium-dependent 

vasodilatation (10,10±11,48% vs 6,68±5,88; p=0,2308). 

21,05% women and 38,46% men of the first group and 

40% women and 50% men of the second group presented 

endothelial dysfunction. For vmxS15” we did not 

register significant differences in studied groups (p= 

0,748 in the first group and p=0,292 in the second). 

Conclusions: Young women have a better endothelium-dependent 

vasodilatator response than men. In-


de pen dent-endothelium vasodilatation is better both 

in young and older women than men. FMD is a useful 

method for assessment of the endothelial function with 

appli cability in preventive cardiology. 

14. Evaluarea deformarii 

miocardice a peretelui liber al 

ventriculului drept in boala 

cardiaca ischemica 

Ileana Craciunescu, Madalina Iancu, Marinela 

Serban, C.Revnic, Denisa Muraru, Ioana Ghiorghiu, 

B.A.Popescu, Ruxandra Jurcut, Carmen Ginghina 



Obiectiv: Prin ecocardiografia conventionala nu sunt 

descrise modificari semnificative ale functiei ventriculului 

drept (VD) la pacientii cu boala coronariana 

ischemica, in absenta infarctului acut de VD. Scopul 

acestui studiu este de a analiza modificarile in deformarea 

miocardica a ventriculului drept, cuantificata 

prin ecocardiografie speckle tracking, in diferite stagii 

ale bolii coronariene ischemice. 

Metoda: Trei grupuri de pacienti au fost analizati: 36 de 

pacienti cu angina pectorala stabila (Grup A; 57.2± 5.7 

ani, 33 barbati, FE-VS medie 56.3±9.4%), 40 de pacienti 

cu sindrom coronarian acut (angina instabila, infarct 

cu sau fara supradenivelare de segment ST) - (Grup B; 

56.1±11.0 ani, 25 barbati, FE-VS medie 59.1±11.8%), 

si un grup control de 30 de pacienti normali (Grup C; 

57.2±7.3 ani, 18 barbati, FE-VS 61.6±8.8%). Prezenta 

si respectiv absenta bolii coronariene ischemice a fost 

confirmata prin coronarografie la toti pacientii. Analiza 

speckle tracking a functiei VD a fost efectuata cu 

un soft dedicat pe imagini achizitionate din 4-camere 

apical, cuprinzand 3 cicluri cardiace consecutive. S-au 

calculat valoarea maxima a strainului sistolic longitudinal 

(S-L) si a strain rate (SR-L) la nivelul segmentelor 

bazal si mijlociu ale peretelui liber al VD. A fost de asemenea 

masurat strainul postsistolic (PSS), iar indexul 

strainului postsistolic (PSI) a fost calculat ca raportul 

(S postsistolic – S maxim systolic) / S maxim systolic. 

SR diastolic precoce (ed_SR) a fost calculat in aceleasi 

segmente si a fost studiat in relatie cu parametrii clasici 

de functie diastolica. 



Rezultate: Pacientii din grupul B au avut nivele scazute 

ale S-L comparativ cu normalii, (-25% vs -33%, p=0.03; 

respectiv -21.5% vs -28.5%, p=0.04), in timp ce SR-L nu 

a diferit semnificativ. Modificarile cele mai evidente ale 

S-L s-au inregistrat la pacientii cu stenoza semnificativa 

de artera coronara dreapta. Grupul A nu a inregistrat 

modificari semnificative ale S-L si SR-L comparativ cu 

grupul control (S-L bazal -27 vs -33%, p=0.13; SR-L bazal 

-2.56 vs -2.63, p=0.8), nici la subgrupul de pacienti 

cu stenoza semnificativa de artera coronara dreapta. Nu 

au existat diferente semnificative ale S si SR la pacientii 

cu boala uni, bi, sau tricoronariana. 25 de pacienti din 

grupul A au prezentat postsistolic strain (valoarea medie 

a PSI: 21,6%) versus 9 subiecti din grupul control. 

Changes in myocardial 

deformation of right 

ventricular free wall in 

ischemic heart disease 

Purpose: Little changes in right ventricular (RV) function 

were described by conventional echocardiography 

in patients (pts) with coronary artery disease (CAD) in 

the absence of RV acute myocardial infarction. The aim 

of the study was to analyse changes in RV myocardial 

deformation quantified by speckle tracking echocardiography 

(STE) in different clinical stages of CAD. 

Methods: Three groups of pts were analyzed : 36 pts with 

chronic stable angina (Group A; 57.2± 5.7y, 33 men, 

mean LVEF 56.3±9.4%), 40 pts with acute coronary 

syndromes (unstable angina, NSTEMI, STEMI)(Group 

B; 56.1±11.0y, 25 men, mean LVEF 59.1±11.8%), and 

a normal control group of 30 pts (Group C; 57.2±7.3y, 

18 men, mean LVEF 61.6±8.8%). The presence/absence 

of CAD was confirmed by coronary angiography in all 

pts. STE analysis of the RV function was performed on 

loops acquired from the 4-chamber apical view. We calculated 

longitudinal peak systolic strain (L-S) and strain 

rate (L-SR) on the basal and mid-segment of the RV 

free wall. Postsystolic strain (PSS) was also measured 

and postsystolic strain index (PSI) was calculated as the 

ratio of (postsystolic S - peak systolic S)/peak systolic S. 

Early diastolic SR (ed_SR) was calculated in the same 

segments and the relation with conventional indices of 

diastolic function was studied.



Results: Pts from group B had lower levels of basal and 

mid L-S compared to normals (-25% vs -33%, p=0.03; 

-21.5% vs -28.5% respectively, p=0.04), while L-SR was 

not significantly different. Higher changes in L-S were 

seen in pts with significant right coronary artery (RCA) 

stenosis. There were no significant changes of L-S and 

L-SR in pts from group A compared to controls (basal 

L-S of -27 vs -33%, p=0.13; basal L-SR of -2.56 vs -2.63, 

p=0.8). Pts with significant RCA stenosis did not have 

significantly different values of S and SR vs controls. 25 

pts from group A had PSS (mean value of PSI: 21.6%) 

vs 9 control subjects (mean value of PSI: 2.8%). There 

were no significant differences of S and SR between pts 

with 1-, 2- or 3-vessels disease. ed_SR in basal segments 

of RV free wall correlated with E/E’ ratio and E/Vp ratio 

(r= -0.37, p=0.006; r= -0.31 p=0.02, respectively). 

There were no significant correlations with serum levels 

of BNP, left atrial area or NYHA classes of heart 

failure. 

Conclusion: There are significant alterations of RV free 

wall myocardial deformation in pts with acute coronary 

syndromes. These changes are higher in pts with significant 

RCA stenosis. Postsystolic strain and PSI are the 

only parameters that were different in pts with chronic 

stable angina vs normal controls. 

15. Rolul markerilor 

inflamatori in procesul 

aterosclerotic din sindromul 

metabolic: adipocitokine vs 

nonadipocitokine 

Nicoleta Elena Calomfirescu, Aurora Vladaia, 

Ruxandra Jurcut, Ileana Manduteanu, 

Elena Dragomir, Carmen Ginghina 

CMI Cardiologie Calomfirescu, Bucuresti 

Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare 

„Prof. Dr. C.C. Iliescu“, Bucureşti 

Obiective: Se accepta in literatura ca sindromul metabolic 

este o entitate clinica asociata cu un risc cardiovascular 

crescut si are ca substrat fiziopatologic un 

proces de inflamatie cronica subclinica. Molecule noi 

ca: adiponectina, rezistina, TNF alfa, hs-CRP, fractalkina 

CXCL16 sunt analizate ptr. a se stabili rolul sau 


in cuantificarea riscului. Se stie deja ca adiponectina, 

hs-CRP si TNF alfa interactioneaza reciproc si sunt raspunzatoare 

de generarea de acizi grasi liberi, trigger al 

procesului de ateroscleroza. 

Metoda: Au fost evaluati 118 pacienti de ambe sexe, 

selectati aleator in perioada oct-dec.2008. Criteriile 

NCEP-ATPIII au fost utilizate ptr. definirea sindromului 

metabolic (METS). Au fost dozati din plasma urmatorii 

markeri: adiponectina, hs-CRP, TNF alfa, rezistina, 

fractalkina. 

Rezultate: Pacientii au fost impartiti in doua grupe: lotul 

martor(n=35) si lotul cu METS (n=83). Majoritatea 

pacientilor cu METS au fost de sex feminin(84,61%) 

si au avut o virsta medie de 55,94±10,85 ani. Numarul 

de criterii de sindrom metabolic a avut un impact 

semnificativ asupra valorii plasmatice a adiponectinei. 

(P=0.001, one-way ANOVA). Impactul a fost moderat 

asupra valorii plasmatice a hs CRP (p=0.04), respectiv 

asupra TNF alfa (p=0.03). Valorile plasmatice ale: rezistinei, 

fractalkinei, respectiv CXCL16 nu s-au corelat 

cu numarul de criterii de sindrom metabolic. 

Concluzii: Adipocitokinele: adiponectia, hs CRP si 

TNF se coreleaza semnficativ statistic cu numarul de 

criterii de METS si merita a fi studiate in continuare 

ca un tot unitar, care explica trecerea de la inflamatia 

cronica sublinica catre procesul de ateroscleroza. Nonadipocitokinele: 

rezistina, fractalkina, CXCL16 nu se 

coreleaza cu numarul de criterii si au nevoie de noi dovezi 

la nivel de cercetare fundamentala. 

The role of inflammatory 

markers in atherosclerotic 

process of metabolic syndrome: 

adipocitokines vs. 

nonadipocitokines 

Objectives: Metabolic syndrom (METS) is associated 

with a high cardiovascular risk. The physiopatological 

mechanism is represented by a chronic sublinical 

inflammation. We want to establish how is influenced 

metabolic syndrom by new molecules as: adiponectin, 

hs-CRP, rezistin, TNF alfa, fractalkina, CX-CL16. It is 

already known that adiponectin, hs-CRP and TNF alfa 

are linked one to another, and they generate free fatty




acids which are one of atherosclerotic process’ trigger. 

Methods: There were randomly selected 118 pacients 

who came into an ambulatory care between Octobre- 

Decembre 2009. We used NCEP-ATP III criterion to 

define METS. The plasma level of adiponectin, rezistin, 

hs-CRP, TNF alfa, fractalkina, CX-CL16 was measured. 

Results: We analyzed two groups: pacients without 

METS (n=35) and pacients with METS (n=83). Most 

of pacients with METS were women (84,61%) and have 

median age of 55,94±10,85 years old. The adiponectin 

plasma level had a high impact on number of METS’ 

criterion. (P=0.001, one-way ANOVA). The link between 

number of METS‘ criterion and plasma level of 

hs-CRP (p=0,04) and TNF alfa (p=0,03) was moderate. 

We cann’t establish a link between rezistin, fractalkin, 

CX-CL16 plasma level and number of METS’ criterion. 

Conclusions: Adipocitokines represented by: adiponectin, 

hs-CRP and TNF alfa are influenced by number 

of METS criterion, and probably they play a crucial 

role between sublinical inflammation and clinical 

atherosclerothic process. It is unclear the role of nonadipocitokines 

represented by rezistin, fractalkine, CX- 

CL16 in atherosclerotic process.


POSTER I 

16. Este acceleratia 

izovolumetrica utila in 

urmarirea pacientilor cu 

infarct miocardic inferior 

V.D.Vintila, Oana Aurelia Enescu, Maria Florescu, 

Ana-Maria Vintila, Nora Toma, Gabriela Bicescu, 

C.I.Stoicescu, Alexandra Lautaru, M.Cinteza, 

D.Vinereanu 

Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucuresti 

Context: Valoarea masuratorilor ecografice clasice si 

a vitezelor de doppler tisular sunt metode eficiente de 

urmarie a pacientilor cu IMA. 

Scop: Ne propunem sa evaluam valoarea noilor metode 

derivate din Doppler tisular, precum acceleratia 

izovolumetrica (IVA) in urmarirea pacientilor cu IMA 

inferior. Metoda: am analizat prospectiv 20 pacienti, 

predominant barbati (16), varsta medie 59.5 ± 12.4 ani, 

cu IMA cu supradenivelare ST tratati neinvaziv. Toti 

pacientii au semnat consimtamant informat si au fost 

urmariti ecocardiografic la 4.3 zile de la eveniment, 

apoi la 1, 6, 12 luni. 17 pacienti au fost evaluati la 1 luna. 

S-au urmarit VSTD, masa VS, FS, FEVS, E/A mitral, 

fluxuri in vene pulmonare si suprahepatice si parametri 

de Doppler Tsiular (velocitati sistolice si diastolice si 

IVA la nivelul celor 6 segmente bazale VS si la nivelul 

1/3 bazale a peretelui liber VD). 

Rezultate: A existat o prevalenta inalta a factorilor de 

risc cardiovascular, cu 3.85±0.77 factori de risc per pacient 

si IMC de 27.73±2.93 kg/m 2 . Toti pacientii au primit 

Aspirina si Heparina, 94,1% BB, 88,2% IEC/ARB, 

82,3% statina, 58.8% clopidogrel. La 1 luna complianta 

la terapie a fost 100%. Toti pacientii au fost in clasa 

Killip 1, FEVS 43.67±6.32 % si FS 19.68±7.49%. 11 

pacienti au avut criterii ECG de tromboliza eficienta. 

Numarul factorilor de risc s-a corelat cu nivelul mediu 

IVA in zona infarctata (r=0.72, 2p=0.04). In grupul de 

tromboliza eficienta, dupa 32.4 zile de urmarire, IVA a 

crescut cu 2.47 (3.68%), 2p=0.04 iar vitezele sistolice 

offline in teritoriul infarctat au crescut cu 0.92 (16.02%) 

cm/s (2p=0.04). A existat un trend de crestere a IVA la 

pacientii cu DZ ( +17.03 p=NS) si un trend de scadere 

a IVA (-14.44 p=NS) la cei fara DZ. Vitezele sistolice au 

scazut paralel la cele 2 subgrupuri cu tromboliza eficienta, 

desi fara semnificatie intre loturi -0.82 la pacientii 

cu DZ, respectiv -0.85 la non DZ. Functia diastolica 

em/am s-a depreciat la subgrupul de pacienti cu DZ 

(-0.17, 17.34%, p=0.05), apreciindu-se la grupul fara 

DZ (+ 0.32, 36.87%, p=0.04). 

Concluzii: Masurarea IVA la pacientii cu IMA cu supradenivelare 

de segement ST inferior este o metoda 

eficienta de apreciere a evolutiei VS pe termen mediu. 

Ea pare a fi un parametru mai fidel in aprecierea functiei 

VS decat masurarea vitezelor tisulare sistolice. 

Is izovolumetric acceleration 

useful in for follow-up in 

patients with inferior 

myocardial infarction 

Background: The value of classic echocardiographic 

parameters and tissue Doppler velocities is well demonstrated 

in the follow-up of AMI patients. 

Aim: To assess new tissue Doppler derived techniques, 

such as izovolumetric acceleration (IVA) for follow-up 

of inferior STEMI patients. 

Methods: We prospectively analyzed 20 patients, mostly 

men (16), mean age 59.5±12.4 years, with inferior 

STEMI, managed conservative. All patients gave informed 

consent and were followed at 1, 6, 12 months. 

The mean time from admittance to baseline ultrasound 

was 4.3 days. 17 patients were assessed at 1 month visit. 

Classic parameters (telediastolic left ventricle (LV) diameter, 

LV mass, LV ejection fraction (LVEF), fraction 

of shortening (FS), mitral E/A ratio, pulmonary and 

suprahepatic vein flow) and tissue Doppler parameters 

(systolic and diastolic velocities and IVA) in 6 LV basal 

segments and basal segment of right ventricle (RV) free 

wall were noted. 

Results: We noted a high prevalence of cardiovascular 

risk factors, 3.85±0.77 per patient and a BMI of 

27.73±2.93 kg/m 2 . 16 of patients received thrombolitic 

therapy. All received Aspirin and Heparin (ordinary 

or low molecular weight), 94,1% Betablockers,

POSTER I 

88,2% ACE–Inhibitors or AT II receptor blockers, 

82,3% Statins, 58.8% Clopidogrel. Compliance to medication 

was 100% at 1 month. All patients were Killip 

1 at presentation. Median LVEF was 43.67±6.32% 

and FS 19.68±7.49%. 11 patients had ECG criteria of 

positive thrombolisis. The IVA in the infarcted zone 

correlates with the total number of cardiovascular risk 

factors (r=0.72, 2p=0.04). In the thrombolisis positive 

group, after 32.4 days of follow-up, IVA increased 

with 2.47(3.68%)2p=0.04 and offline systolic velocities 

in the infarcted zone increased with 0.92(16.02%) 

cm/s 2p=0.04. There is a trend in increasing the IVA in 

Diabetes Mellitus (DM)patients (+17.03, p=NS) and a 

trend in decreasing IVA in non DM subgroup (-14.44, 

p=NS). Systolic velocities dropped equally between the 

two groups, DM and non-DM -0.82, -0.85 respectively, 

p=NS. The diastolic parameter em/am decreased in 

DM patients (-0.17, 17.34%, p=0.05) and increased in 

the non-DM patients (+0.32, 36.87%, p=0.04). 

Conclusions: IVA in patients with inferior STEMI is 

an efficient way to assess LV function over a medium 

follow-up period. It allows a better quantification of LV 

function then systolic velocities 

17. Stimularea cu fuziune în 

terapia de resincronizare 

cardiaca poate fi mentinuta 

pe termen lung la pacientii cu 

insuficienta cardiaca si 

conducere atrio-ventriculara 

normala 

R.G.Vatasescu, C.N.Iorgulescu, 

Ana-Gabriela Fruntelata, Maria Dorobantu 

Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti 

Obiective: Testarea posibilitatii mentinerii TRC cu fuziune 

in timpul efortului si identificarea predictorilor 

mentinerii fuziunii. 

Premize: În timpul masuratorilor hemodinamice acute 

TRC cu fuziune este superioara stimularii biventriculare 

pure la pacienti la pacienti cu insuficienta cardiaca 

fara bloc AV. Nu este insa cunoscut daca fuziunea optima 

poate fi mentinuta pe termen lung si care este cel 

mai bun predictor al mentinerii acesteia. 



Metode: Am evaluat pacienti cu IC, QRS larg si interval 

PR normal referiti pentru TRC. Utilizand timpul de 

conducere transmurala in timpul stimularii VS (VVI 

120/min) si intervalul de la detectia atriala la debutul 

QRS determinat in timpul ritmului intrinsec (ODO) 

intervalele AV si VV au fost programate pentru obtinerea 

fuziunii intre activarea SIV intrinseca prin sistemul 

HIS-Purkinje si stimularea peretelui lateral al VS (nu a 

existat pacing de VD eficient). La momentul implantului 

s-a determinat punctul de Wenckebach in pacing 

AAI. Pacientii au fost evaluati la o saptamana, 3 luni 

si 6 luni prin examen clinic, ECG, ecocardiografie si 

markeri biochimici, iar la 6 luni au efectuat test ECG 

de efort. 

Rezultate: Toti 20 pacientii (14 barbati, 5 ischemici) au 

fost responderi: clasa NYHA a scazut de la 3.2±0.6 initial 

la 1.0±0.0 la 6 luni iar FEVS a crescut de la 22.6±5.1 

la 44.0±6.3%. Durata QRS a scazut de la 167±22 ms 

initial la 108±18 ms dupa TRC cu fuziune iar axa QRS 

s-a normalizat (de la -27±37 gr la 52±29 gr). Durata 

si morfologia QRS-ului stimulat s-au mentinut la toti 

pacientii pe durata urmaririi. In timpul testului de efort 

ECG durata si morfologia QRS s-au mentinut la 18 dintre 

pacienti. Singurul predictor al mentinerii fuziunii 

in timpul exercitiului a fost punctual de Wenckebach 

≤500 ms. 

Concluzii: TRC cu fuziune optima poate fi mentinuta 

pe termen lung la pacienti cu conducere AV normala. 

Punctul de Wenckebach mai mic de 500 ms este un 

predictor al mentinerii fuziunii in tipul efortului. 

Cardiac resynchronization 

therapy with fusion can be 

maintained during long term 

follow-up in HF patients with 

normal AV conduction 

Objective: To test if CRT with fusion can be preserved 

during effort and to identify predictors of fusion maintenance. 

Background: During acute hemodynamic measurements 

CRT with fusion is superior to pure biventricular 

pacing in HF patients without AV block. However, 

it is not known if optimal fusion can be maintained du-



ring long term follow-up and which is the best way to 

predict this. 

Methods: We evaluated patients with HF, wide QRS, 

normal PR interval submitted to CRT. Using LV transmural 

conduction time determined during LV pacing 

(VVI 120 bpm) and the interval from atrial sensing 

to the beginning of QRS determined during intrinsic 

rhythm (ODO), the AV and VV intervals where set 

to achieve fusion (there was no effective RV pacing). 

At the moment of the implant during AAI pacing the 

Wenckebach point was determined. Patients were assessed 

after 1 week, 3 months and 6 months by serial 

clinical examination, ECG, echocardiography and biochemical 

markers. At 6 month we also performed exercise 

ECG testing. 

Results: All 20 patients (14 males, 5 ischemic) were 

responders: NYHA class decreased from 3.2 ± 0.6 at 

baseline to 1.0 ± 0.0 at 6 month, and LVEF improved 

from 22.6 ± 5.1% to 44.0 ± 6.3%. QRS width decreased 

from 167 ± 22 ms at baseline to 108 ± 18 ms after CRT 

with fusion was initiated and QRS axis normalized 

(from -27 ± 37° to 52 ± 29°). Stimulated QRS width and 

morphology was maintained in all the patients during 

follow up. During exercise ECG testing QRS width and 

morphology were maintained in 18 of the patients. The 

only predictor of fusion maintenance during exercise 

was a Wenckebach point of ≤500 ms. 

Conclusions: CRT with optimal fusion can be maintained 

on long term in patients with normal AV conduction. 

A Wenckebach point of 500 ms or less is predictive 

of fusion maintenance during effort. 

18. Profilul biologic al 

pacientului cu infarct miocardic 

acut cu supradenivelare 

de ST revascularizat la risc de a 

dezvolta injurie de reperfuzie 

A. Scafa Udriste, Ana Gabriela Fruntelata, Miruna 

Chirea, Oana Tautu, Elena Gainoiu, Maria Dorobantu 

UMF Carol Davila, - Spitalul Clinic de Urgenta 

Floreasca, Bucuresti 

POSTER I 

Introducere: Infarctul miocardic acut (IMA) asociaza 

o reactie inflamatorie absolut necesara procesului de 

vindecare si cicatrizare, dar daca acest proces este accelerat 

si intensificat de prezenta reperfuziei miocardice, 

poate deveni responsabil de extindenderea leziunii 

miocardice initiale. De asemenea, hipergicemia la prezentarea 

pacientilor cu IMA este asociata cu afectarea 

functiei microvasculare manifestata prin aparitia fenomenului 

no-reflow. 

Material si metode: Studiul efectuat a fost realizat pe 

un lot total de 552 de pacienti cu IMA cu supradenivelare 

de ST revascularizati la care s-a notat prezenta/ 

absenta reperfuziei si a injuriei de reperfuzie, cu scopul 

final de a putea identifica profilul pacientului la risc de 

a nu reperfuza sau de a dezvolta injurie de reperfuzie ca 

urmare a tratamentului de revascularizare. 

Rezultate: Cele mai mari valori ale glicemiei la internare 

au fost consemnate in lotul pacientilor cu injurie 

de reperfuzie, acestea fiind in medie mai mari cu 

19,65mg/dl fata de cele consemnate la pacientii fara 

reperfuzie miocardica si cu 33,37mg/dl fata de cele 

con semnate la pacientii cu reperfuzie miocardica [IR: 

189 mg/dl vs. AR: 169,35 mg/dl vs. R: 155,63mg/dl; p 

= 0,004]. Totodata pacientii cu injurie de reperfuzie 

au inre gistrat valori statistic semnificativ mai mari ale 

numa rului de leucocite la internare, valori ce sunt in 

medie cu 1.586,67/mm 3 mai mari decat cele consemnate 

la pacientii cu reperfuzie si cu 1.993,22/mm 3 mai 

mari decat cele consemnate la pacientii fara reperfuzie 

mio cardica [IR: 13.646,67/mm 3 vs R: 12.060/mm 3 vs. 

AR: 11.653,45/mm 3 ; p = 0,027]. 

Discutii: Astfel dezechilibrele acute sunt cele care inrautatesc 

prognosticul terapiei de revascularizare al pacientilor 

cu IMA cu supradeivelare de ST, favorizand 

aparitia leziunilor de reprefuzie, avand drept consecinta 

o dimensiune mai mare a zonei de infarct cu o recuperarea 

functionala ulterioara minima sau chiar absenta. 

Numarul mai mic de leucocite la pacientii nereperfuzati 

fata de pacientii reperfuzati si de cei cu injurie 

de reperfuzie, poate fi aceea ca, in cazul acestora din 

urma, restabilirea fluxului prin ARI (artera responsabila 

de infarct) produce “spalarea zonei ischemiate” in 

urma careia sunt mobilizate in torentul sangvin circulator 

o serie de mediatori proinflamatori printre care si 

chemokinele implicate in stimularea productiei de leucocite, 

fenomen ce este absent la pacientii nereperfuzati 

(ARI inchisa). 

Concluzii: Prezenta leucocitozei si a valorilor mari ale 

glicemiei in momentul internarii pacientilor cu infarct 

acut cu supradenivelare de ST creste riscul acestora de 

a dezvolta injurie de reperfuzie in urma tratamentului 

de revascularizare.

POSTER I 

Biological profile of the 

patient with acute ST-segment 

elevation myocardial 

infarction at risk of 

developing reperfusion injury 

Introduction: Acute ST-segment elevation myocardial 

infarction (STEMI) associated with an inflammatory 

reaction absolutely necessary process of healing and 

scarring, but if this process is accelerated and intensified, 

myocardial reperfusion may be responsible for 

initial increase myocardial lesion. Also hipergicemia in 

patients presenting with AMI is associated with impaired 

microvascular function manifested by the occurrence 

no-reflow phenomenon. 

Material and methods: Study enrolled a total of 552 

patients STEMI treated by primary angioplasty or fibrinolysis 

with the main aim to identify risk profile of the 

patient to denvelop or not reperfusion injury(IR). Results. 

The highest values of blood glucose at admission 

was recorded in the group of patients with reperfusion 

injury, were on average higher by 19.65 mg / dl compared 

to those recorded in patients without myocardial 

reperfusion(AR) and 33.37 mg / dl compared to those 

recorded in patients with myocardial reperfusion(R) 

[IR: vs. 189 mg/dl. AR: 169.35 mg / dl vs. R: 155.63 mg/ 

dl, p = 0.004]. Also patients with reperfusion injury the 

values recorded statistically significantly higher number 

of leucocytes, values are average of 1586.67 / mm 3 

higher than those recorded in patients with reperfusion 

and 1993.22/mm 3 greater than those recorded in patients 

without myocardial reperfusion [IR: 13,646.67/ 

mm 3 vs R: 12.060/mm 3 vs. AR: 11,653.45/mm 3 , p = 

0.027]. 

Discussions: Such imbalances acute brutal of blood 

glucose, rather than cronic disturb, are those that worsened 

the prognosis of the revascularisation therapy in 

patients with STEMI, favoring the appearance of reperfusion 

lesions, as a consequence of having a size larger 

area of infarction with a further recovery minimal or 

even absent. Fewer leucocytes in patients without myocardial 

reperfusion compared to reperfusion patients 

and those of reperfusion insult may be that in the latter 

case, restoration of flow through ARI (artery responsible 

for infarction) produces "washing zone ischemia" 

after which are mobilized blood circulatory flood a 

number of mediators proinflamatori including chemokinele 

involved in stimulating production of white cel- 



ls, a phenomenon which is absent in patients without 

myocardial reperfusion (closed ARI). 

Conclusion: Present of leukocytosis and high blood 

glucose values at admission in patients with acute acute 

ST-segment elevation myocardial infarction treated by 

primary angioplasty or fibrinolysis increase their risk 

of developing the injuty reperfusion. 

19. Studiu asupra nivelurilor 

serice de MMP-7 si TIMP-1 

la pacientii cu leziuni 

ateromatoase coronariene 

C. Revnic, Ileana Craciunescu, Madalina Iancu, 

Floarea Revnic, Marilena Serban, Carmen Ginghina 

Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare 

'Prof. Dr. C.C. Iliescu', Bucuresti 

Ipoteze: Matrix metaloproteinazele sunt o familie de 

endopeptidaze capabile de clivarea componentelor 

matricei extracelulare. Studii recente au demonstrat 

implicarea MMP-urilor in destabilizarea placilor ateromatoase 

coronariene cu evolutia catre sindroame coronariene 

acute. MMP-7 face parte din familia matrilisinelor 

si este capabila de liza fibrelor de colagen tip IV si 

X, activitatea ei fiind influentata de inhibitorul tisular 

de metaloproteinaza (TIMP-1). 

Material si metoda: Studiul a inclus 109 pacienti internati 

in sectia de cardiologie a institutului CC Iliescu. 

Au fost alcatuite 4 grupuri de studiu: angina stabila (47 

pacienti), angina instabila (32 pacienti), infarct miocardic 

acut (13 pacienti ) si normali (17 pacienti). Criteriile 

de includere in studiu au fost: prezenta simptomelor 

de angina stabila/instabila infarct sustinute de examene 

paraclinice ECG repaus +/- efort, markeri de necroza 

miocardica (CK-MB, troponina). Au fost exclusi din 

studiu pacientii cu interventii coronariene PCI/CABG 

in antecedente, pacienti cu insuficienta cardiaca III/IV 

NYHA, pacienti cu valvulopatii semnificative, arterioparie 

obliteranta membre inferioare, pacienti neoplazici 

sau cu terapie imunosupresoare. Toti pcientii inclusi in 

studiu au efectuat coronarografie si ecografie cardiaca. 

Determinarea serica a MMP-7 si TIMP-1 s-a facut folosind 

kiturile Quantikine ELISA (R&D;Systems). 

Rezultate: Majoritatea pacientilor inclusi in studiu primeau 

terapie cu betablocant, IEC/sartan, statina, +/-



antiagregant, +/- nitrat. Au fost studiati factorii de risc 

clasici ai aterosclerozei, majoritatea pacientilor cu aterosceroza 

coronariana asociind acesti factori. Nivelurile 

medii de colesterol in cele 4 grupuri au fost in limite 

normale probabil datorita terapiei cu statine primita 

de majoritatea pacientilor, hiprertrigliceridemia este 

prezenta in asociere cu diabetul zaharat in grupurile cu 

ateroscelroza coronariana manifesta. Nivelurile serice 

ale MMP-7 si TIMP-1 obtinute in grupul de normali 

s-au incadrat in intervalele considerate normale recomandate 

de producatorul kiturilor. Niveluri semificativ 

mai mari au fost obesrvate in grupurile cu aterosceroza 

coronariana evidentiata angiografic. Valorile TIMP au 

avut o evolutie direct proportionala cu cea a MMP-7. 

Concluzii: nivelurile crscute ale MMP-7 si TIMP-1 

tind sa se asocieze cu instabilitatea placilor ateromatoase 

coronariei si evolutia catre sindroame coronariene 

acute. 

Serum MMP-7 and TIMP-1 

evaluation in patients with 

coronary atherosclerosis. 

POSTER I 

Background: Matrix metalloproteniases (MMPs) are a 

family of endopeptidases capable of cleaving the components 

of the extracellular matrix. Recent studies demonstrated 

the MMPs implication in unstabling the 

coronary atheromatous plaques leading to acute coronary 

syndromes. MMP-7 derives from matrilisyn family 

and it is capable of degrading colagen fibres type IV 

and X, it’s activity being influenced by tissue inhibitor 

of metalloproteinases-1 (TIMP-1) 

Material and method: The study included 109 patients 

admitted in the cardiology department of the C.C.Iliescu 

Institute. Four study groups were created: stable angina 

(47 patients), unstable angina (32 patients), acute myocardial 

infarction (13 patients) and healthy controls (17 

patients). The inclusion criteria in the study were the 

presence of symptoms of stable/unstable angina, acute 

myocardial infarction, sustained by ECG modifications 

(rest or effort), markers of myocardial necrosis (CK- 

MB, troponin). Were excluded from the study patients 

with previous coronary PCI/CABG interventions, patients 

with heart failure (III-IV NYHA), significant valvulopaties, 

peripherial artery disease, cancer patients 

or patients taking immunosuppressive therapy. All patients 

performed coronarography and echocardiography. 

Serum MMP-7 and TIMP-1 determinations were 

made using Quantikine ELISA (R&D Systems) kits. 

Results: the majority of patients included in the study 

were on cardiovascular therapy (betablockers, ACEI/ 

sartans, statin, +/- antiplatelets, +/- nitrate. The major 

risk factors for atherosclerosis were studied, the majority 

of patients were associating these factors. Mean levels 

of cholesterol in all four groups were in normal range 

probably because of the statin therapy received by the 

majority of patients, hypertriglyceridemia is present in 

association with diabetes mellitus in symptomatic coronary 

atheroslcerosis groups. Serum levels of MMP-7 

and TIMP-1 obtained in healthy controls group were in 

the range considered normal by the kits manufacturer. 

Significant higher values were obtained in the groups 

with evident coronary atherosclerosis demonstrated by 

angiography. TIMP-1 levels had a direct proportional 

evolution compared with MMP-7. 

Conclusion: high levels of MMP-7 and TIMP-1 tend 

to associate with the coronary atherosclerotic plaques 

instability and the evolution to acute coronary syndromes. 

20. Insuficienta mitrala 

congenitala la adult - studiu 

retrospectiv pe o perioada de 

6 ani intr-un centru tertiar 

Andreea Mihaela Stana, Diana Costeniuc, Aurora 

Vladaia, Ioana Gheorghiu, Carmen Ginghina 



Obiectiv: Insuficienta mitrala congenitala reprezinta 

o afectiune a aparatului valvular mitral, cu putine date 

epidemiologice in literatura de specialitate; lucrarea de 

fata isi propune sa deceleze frecventa cazurilor de regurgitare 

mitrala secundare unei anomalii congenitale 

intr-un lot de pacienti adresat unui centru tertiar. 

Materiale si metode: Au fost analizati retrospectiv un 

număr de 319 pacienti, internati intr-un centru tertiar 

in perioada 2003-2009, diagnosticati pe baza examenului 

ecocardiografic transtoracic +/- transesofagian 

cu regurgitare mitrală secundară unor modificări congenitale 

ale aparatului valvular, sub- si supravalvular 

mitral. Au fost urmariti urmatorii parametrii: 1. datele 

demografice; 2. frecventa cazurilor de insuficienta mi-

POSTER I 

trala congenitala din numarul total de cazuri de regurgitare 

mitrala 3. mecanismele de producere 4. leziunile 

cardiace asociate. 

Rezultate: Din totalul pacientilor internati in clinica in 

cei 6 ani cu diagnosticul de insuficienta mitrala(8706), 

3,66% (319) au indeplinit criterii de regurgitare mitrala 

congenitala. Dintre acestia 144 (45,14%) au fost femei, 

iar restul de 175(54,86%) bărbaţi, cu o varsta medie de 

49,43 ani (intre 18 si 80 de ani). Majoritatea, 290 cazuri 

(90,9%), au fost secundare prolapsului de valve mitrale, 

care s-a asociat in 7 cazuri (2,19%) cu cordaje alungite 

si în 8 cazuri (2,5%) cu dilatarea inelului mitral. Restul 

mecanismelor incriminate au fost: cleft de valva 

mitrala 12 (3,76%), afectarea cordajelor(restrictie prin 

cordaje scurte) 1(0,31%), diafragm supravalvular 1 caz 

(0,31%). Leziunile cardiace asociate: DSA 33 cazuri 

(10,34%), DSV 13 cazuri (4,037%); sindrom Marfan 9 

cazuri (2,82%). CMH 8 cazuri (2,5%), canal atrio-ventricular 

2 cazuri (0,62%) si coarctatie de aorta 2 cazuri 

(0,62%). 

Concluzii: Insuficienta mitrala congenitala reprezinta 

un procent important din pacientii adulti diagnosticati 

in clinica cu regurgitare mitrala, cu o usoara predominanta 

a sexului masculin. Cel mai frecvent mecanism 

de producere a fost prolapsul valvelor mitrale, izolat 

sau in asociere cu afectarea aparatului subvalvular si a 

inelului mitral. In lotul analizat 21% dintre pacienti au 

asociat si alte anomalii cardiace, cea mai des intalnita 

fiind defectul septal interatrial, urmat de defectul septal 

interverntricular si sindromul Marfan. 

Retrospective Study of 

Congenital Mitral Valve 

Regurgitation in Adult Patients: 

A 6-Year Retrospective Study 

in a Tertiary Care Center 



Methods: We reviewed the data of 319 hospitalized patients, 

aged more than 18 years (median: 49.43 years; 

range: 18–80 years) from January 2003 to April 2009 in 

a tertiary care center. The diagnosis of mitral regurgitation 

due to congenital mitral valve anomalies was based 

on transtoracic or transoesophageal echocardiography. 

We analyzed: 1. the demografic data of the patients; 2. 

the proportion of congenital MVR among all the MVR 

cases; 3. pathogenetic mechanisms; 4. associated cardiac 

disorders. 

Results: The prevalence of congenital MVR in adult 

pacients with MVR (8706) was 3.66% (319). There 

were 144 (45.14%) women and 175 (54.86%) men with 

congenital MVR. Mean age was 49.4 years. Almost 91% 

(290) were patients with congenital MVR due to mitral 

valve prolapse, with or without other cardiac disorders 

associated. There were 87.24% (253) patients only with 

mitral valve prolapse. Mitral valve prolapse was associated 

with long tendinous cords in 7 cases (2.19%) and 

with anomalous mitral ring in 8 cases (2.5%). Other 

pathogenetic mechanisms were: congenital mitral leaflet 

cleft in 12 cases (3.76%), short tendinous cords in 

1 case (0.31%) and mitral supravalvular ring in 1 case 

(0.31%). The cardiac disorders associated with mitral 

valve prolapse were: atrial septal defect in 33 cases 

(10.34%), ventricular septal defect in 13 cases (4%), 

Marfan syndrome in 9 cases (2.82%), hypertrophic cardiomyopathy 

in 8 cases (2.5%), persistent atrioventricular 

canal in 2 cases (0.62%) and coarctation of the 

aorta in 2 cases (0.62%). 

Conclusions: The proportion of congenital MVR in 

adults patients among all MVR is important (3.66%) 

and there were slightly more men than women with 

congenital MVR. Mitral valve prolapse, with or without 

other cardiac disorders associated, was the most 

frequent pathogenetic mechanism incriminated. There 

were 21% patients not only with mitral valve prolapse, 

but also with atrial septal defect, ventricular septal defect 

and Marfan syndrome. 

Objective: Congenital mitral valve regurgitation 

(MVR) is the consequence of anomalies involving, 

indi vi dually or collectively, the different components 

of the mitral valve. There are few epidemiological data 

in the scientific literature about congenital MVR. The 

pur pose of this study was to analyse the prevalence of 

mitral regurgitation due to congenital mitral valve anomalies.



21. Noua metodă de evaluare 

a remodelării atriului stâng la 

pacienţii cu fibrilaţie atrială 

Mariana Floria, L. De Roy, D. Blommaert, J. Jamart, 

M. Lacrosse, F.Dormal, Catalina Arsenescu-Georgescu 

Spitalul Universitar "Sf. Spiridon", Iasi 

Măsurarea volumului atriului stâng permite evaluarea 

remodelării asimetrice și inverse la pacienţii cu fibrilaţie 

atrială (FA) supusi ablatiei. 

Scop: Pentru a aprecia o nouă metodă de măsurare a 

volumului atriului stâng (CTEL2) derivată din cea a 

elipsoidului aplicată computer-tomografic (CTEL1), 

am comparat metoda ecocardiografică conventională 

a elipsoidului (EEL), considerată drept referinţă, cu 

CTEL1 și CTEL2. 

Metode: Am masurat volumul atriului stâng prin EEL, 

CTEL1 și CTEL2 la 40 de pacienţi consecutivi (56±12 

ani, 80% B) supusi ablatiei FA. Pentru masurarea CTEL2 

am utilizat tot formula elipsoidului (in biplan cu dimensiuni 

liniare) dar faţă de CTEL1 secţiunea optimă 

pentru măsurarea dimensiunilor ortogonale am considerat-o 

pe aceea situată imediat sub venele pulmo nare 

superioare. Am comparat statistic coeficienţii de corelaţie 

cu testul Z. 

Rezultate: Coeficientul de corelaţie dintre CTEL2 și 

EEL a fost superior (r1=0.915) faţă de cel dintre CTEL1 

și EEL (r2=0.769) (p

POSTER I 

Material și metode: Am evaluat un număr de 33 de 

pacienţi (25 de bărbaţi și 8 femei), cu vârsta cuprinsă 

între 50 și 65 de ani (57,54±4,30), urmăriţi prospectiv 

pe o perioadă de 2 ani. Pacienţii au fost randomizaţi în 

3 grupuri: grupul A sau control, grupul B în care pacienţii 

au fost supuși dietei alimentare și antrenamentului 

fizic cel puţin 5 zile pe săptămână și grupul C care a fost 

tratat în toată această perioadă cu 40 mg de atorvastatin 

pe zi. Toţi pacienţii au fost evaluaţi anamnestic, clinic și 

prin Doppler CW (pentru calcularea ABI) la începutul 

studiului, la 6, 12 și 24 de luni și prin ecografie bidimensională 

carotidiană, permiţând calcularea IMT la 

începutul studiului, la 12 și 24 de luni. 

Rezultate: În cazul pacienţilor din grupul A, după 2 ani 

de monitorizare ABI a scăzut cu 0,045 (5,54%, p



23. Rezultate pe termen scurt 

ale trombolizei lente in trombembolismul 

pulmonar mediu 

D. Rosu, L.Vasiluta, D. Tanasie 

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Timisoara 

Scopul lucrarii: Daca in TEP masiv cu soc cardiogen 

se impune o tromboliza rapida (repetata la nevoie) sau 

trombectomie de urgenta, in cazurile de TEP mediu se 

poate incerca o tromboliza sistemica lenta, ca alternativa 

la anticoagularea cu Heparina. 

Material si metoda: 22 Pacienti (P), 8 de sex masculin 

M si 14 sex feminin F, cu varsta medie 64 ± 18 ani (fara 

neoplazii cunoscute), cu un prim episod de TEP, cu 

debutul simptomatologiei in ultima saptamana, au fost 

diagnosticati prin angioCT cu substanta de contrast a 

arterelor pulmonare cu obstructia >40% din patul vascular 

pulmonar. P au fost trombolizati lent sistemic cu 

Streptokinaza cu 100000 U/1h timp de 48 ore, urmat de 

anticoagulare clasica cu Heparina. Eficienta trombolizei 

(din pacate nu exista criterii clare de reperfuzie) s-a 

interpretat in context clinic , ECG , laborator, ecocardiac 

si s-a repetat angioCT peste 1 luna. 

Rezultate: 19 P din 22 P (86,4%) au fost cu tromboliza 

eficienta (86,4%), 1 P (sex M) a decedat in timpul 

trombolizei, 1 P (sex F )a prezentat hemoragie digestiva 

superioara si ulterior la 3 saptamani un AVC ischemic; 

iar la 1 P (sex F) repetarea angioCT si ecocardiac au 

aratat agravarea perfuziei pulmonare si cresterea hipertensiunii 

pulmonare. 

Concluzii: La P cu diagnostic cert de TEP (cu debut 

sub 7 zile) beneficiul trombolizei a fost crescut, iar riscul 

hemoragic scazut. Reperfuzia prin tromboliza lenta 

scade mortalitatea intraspitaliceasca si reduce complicatiile 

TEP (in principal hipertensiunea pulmonara). 

Short-time results of slow 

thrombolysis in medium 

pulmonary thromboembolism 

Objective: If in massive pulmonary thromboembolism 

(PTE) with cardiogen schock a rapid thrombolysys 

(reiterated if necessary) or pulmonar thrombectomy 

is requested, in medium PTE a slow trombolisys may 

POSTER I 

be tried as an alternative to the anticoagulation with 

Heparin. 

Material and method: 22 patients, 8 male(M) and 14 

female (F) sex, medium aged 64 ± 18, without neoplasia, 

with a first attempt of PTE, with first symptoms during 

last week, with a diagnosis concluded by means 

of angioCT with contrast substance of the pulmonary 

arteries with the obstruction of >40% from the vascular 

background, were slowly sistemic thrombolised with 

Streptokinaza, 100000 U/1h, for 48 hours; after that, 

the classical anticoagulation with Heparin followed. 

The thrombolysis efficiency (unfortunately, without 

distinct criteria of reperfusia) was studied in clinical 

context, ECG, laboratory, cardiac eco. The angioCT 

was repeated one month later. 

Results: 19 from 22 P (86,4%) proved an efficient trombolisys, 

1P (M) died durind the thrombolysis, 1 P (F) 

showed superior digestiv hemorrhagia and three weeks 

later an ischemic stroke. The angioCT and the cardiac 

eco of 1P (F) proved that the pulmonar perfusion made 

worse and the pulmonar pressure increased. 

Conclusions: At the patients with clear diagnosis of 

PTE (with a less than 7 days beginning) the benefits of 

the trombolisys were high and the hemorrhagic risk, 

low. The reperfusion by slow thrombolysis decreases 

the hospital mortality and reduces the PTE complications 

(especially the pulmonar high pressure). 

24. Rolul strain-ului 

longitudinal global in 

identificarea pacientilor cu 

afectare coronariana severa 

Irina Popescu, Adina Ionac, C. Mornos, D. Cozma, 

D. Dragulescu, L. Petrescu, Georgiana Ionescu, 

ST.I. Dragulescu 


Evaluarea ecocardiografica a functiei sistolice a ventriculului 

stang la pacientii cu boala coronariana, se rezuma 

frecvent in practica la calculul fractiei de ejectie 

si/sau al scorului de cinetica parietala, rezultatele fiind 

deseori în limite normale la pacienti cu simptomatologie 

specifică. 

Scop: In acest studiu ne-am propus continuarea evaluarii 

neinvazive ecocardiografice în boala coronariana,

POSTER I 

Scopul studiului: evaluarea ecocardiografică a incidenţei 

insuficienţei mitrale la pacienţii cu cardiomiocu 

ajutorul tehnicii ”Speckle tracking” si identificarea 

pacientilor cu boala coronariana severa, utilizand strain-ul 

longitudinal global calculat prin această tehnica. 

Material si metoda: Studiul a inclus 42 pacienti coronarieni 

(11 femei, 31 bărbati, cu varsta medie 58 ani), 

consecutiv evaluati ecocardiografic si angiografic pentru 

boala coronariana. In functie de rezultatul coronarografiei, 

pacientii au fost impartiti in doua grupuri: 

grupul 1 (13 pacienti) incluzand pacienti cu boala coronariana 

trivasculara cu diametrul stenozelor de peste 

70% sau stenoza de trunchi al arterei coronare stangi cu 

diametrul peste 50%, ceilati pacienti cu afectare mono 

sau bivasculara, cu diametrul stenozelor peste 50% si 

pacientii cu stenoze trivasculare 50%-70% constituind 

grupul 2 (29 pacienti). 

Rezultate: S-au obtinut date ecocardiografice interpretabile 

la 35 pacienti din 42 (83%). S-a calculat cu metoda 

”Speckle tracking” strain-ul longitudinal global în 

incidenta apicala 4 camere, 2 camere, apical ax lung si 

strain-ul longitudinal global al celor 16 segmente. Datele 

obtinute au aratat ca strain-ul longitudinal global 

din incidenta apicala 4 camere este semnificativ statistic 

mai scazut în grupul 1 fată de grupul 2 (-14,31% ± 

-4,4% vs -16,7% ± -2,7%, p=0,039). Nu au fost diferente 

semnificative statistic intre strain-ul longitudinal global 

apical 2 camere, apical ax lung si strain-ul longitudinal 

global al celor 16 segmente, intre cele 2 grupuri 

(-13.73% ± -3.99% vs -16.72% ± -3.98%, p=0.60; 

-12.93% ± -2.79% vs -16.52 ± -2.93%, p=0.91 si respectiv 

-14.16% ± -3.13% vs -16.75% ± -2.01%, p=0.10). 

Concluzii: Strain-ul longitudinal global apical 4 camere 

a fost semnificativ mai scazut la pacientii cu boala 

coronariana trivasculara severa si poate reprezenta o 

metoda neinvaziva complementara pentru identificarea 

ecocardiografica a acestor pacienti. 

Role of global myocardial 

longitudinal strain in detection 

of patients with severe 

coronary artery disease 

Assesment of LV systolic function in clinical practice 

usually consists of ejection fraction (EF) determination 

and/or wall motion score index (WMSI) evaluation 

and the results are frecvently normal in patients with 

tipical symptoms. 



Aims: In this study, using non-invasive echocardiographic 

technique 2D speckle tracking method, we wanted 

to identify patients with severe coronary artery disease 

(CAD), even in left main or three-vessel CAD, by calculating 

global longitudinal strain. 

Methods: We included 42 coronary patients (11 women, 

31 men, mean age 58 y) who underwent echocardiography 

and coronary angiography for CAD. Patients 

were grouped according to the coronary angiographic 

results as follows: group 1 with left main (LM) or threevessel 

CAD with diameter stenosis ≥ 50% for LM coronary 

artery and ≥ 70% for three epicardial vessels (13 

patients), group 2 with one- or two-vessel CAD with 

diameter stenosis ≥ 50% and three-vessel CAD with diameter 

stenosis 50%-70% (29 patients). 

Results: Good quality echocardiographic images were 

obtain in 35 (83%) of the 42 patients initially enrolled in 

this study. Global longitudinal strain in apical 4 chamber 

view (GLPS A4C), apical 2 chamber view (GLPS 

A2C), apical long axis view (GLPS LAX) and average 

for all 16 left ventricular segments (GLPS Avg) were 

calculated successfully. GLPS A4C was significantly 

lower in the group 1 than in the group 2 (-14,31% ± 

-4,4% vs -16,7% ± -2,7%, p=0,039). No significant differences 

were found between the two groups in GLPS 

A2C, GLPS LAX and GLPS Avg (-13.73% ± -3.99% vs 

-16.72% ± -3.98%, p=0.60; -12.93% ± -2.79% vs -16.52 

± -2.93%, p=0.91 and respectivly -14.16% ± -3.13% vs 

-16.75% ± -2.01%, p=0.10). 

Conclusion: GLPS A4C was significantly lower in patients 

with left main or three-vessel CAD and might be 

useful for identifying patients with a severe CAD. 

25. Regurgitarea mitrală 

la pacienţii cu 

cardiomiopatie dilatativă – 

evaluare ecocardiografică, 

semnificaţie prognostică 

Irina Costache, M.D.Datcu, A.O.Petris 

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa", 

Iasi



patie dilatativă și stabilirea unor corelaţii cu aspectul 

electrocardiografic și cu prognosticul. 

Material și metodă: Au fost luaţi în studiu 120 de pacienţi, 

85 bărbaţi și 35 femei, cu vîrste cuprinse între 

36 – 85 ani, internaţi în Clinica I Cardiologie în perioada 

2006 – 2009, avînd diagnosticul confirmat de 

cardiomiopatie dilatativă. Diagnosticul a fost stabilit 

clinic (simptome și semne de insuficienţă cardiacă, suflu 

holosistolic de insuficienţă mitrală, cu sau fără ritm 

de galop, prezenţa unor tulburări de ritm), electrocardiografic 

(prezenţa fibrilaţiei atriale, a altor tulburări de 

ritm, a modificărilor de hipertrofie ventriculară stîngă, 

blocuri de ramură) și ecocardiografic (cavităţi dilatate, 

pereţi subţiri, afectarea parametrilor de funcţie sistolică 

și diastolică, prezenţa trombilor intracavitari și evaluarea 

regurgitării mitrale – grad, direcţia jetului de regurgitare, 

aria jetului, aria jetului raportată la aria AS, raza 

PISA). S-a urmărit stabilirea unor corelaţii între gradul 

regurgitării mitrale și modificările electrocardiografice, 

precum și precizarea (în măsura în care a fost posibil) a 

mecanismului regurgitării mitrale. 

Rezultate: Regurgitarea mitrală a fost întâlnită la toţi 

pacienţii din studiu după cum urmează: Gr. I la 21 pacienţi, 

gr. II la 36 pacienţi, gr. III la 54 pacienţi, gr. IV la 

9 pacienţi. Diametrul telediastolic al VS a fost cuprins 

între 59-75 mm, iar fracţia de ejecţie între 15-40%. 25 

dintre pacienţi au prezentat un pattern restrictiv al 

funcţiei diastolice. Electrocardiograma a obiectivat: fibrilaţie 

atrială la 82 dintre pacienţi, bloc de ram stîng la 

25 de pacienţi, extrasistole ventriculare la 37 pacienţi. 

Fibrilaţia atrială a fost întîlnită la toţi pacienţii cu insuficienţă 

mitrală gr. IV și la 80% din pacienţii cu RM 

gr. III. 

Concluzii: Regurgitarea mitrală este întîlnită ecocardiografic 

la majoritatea pacienţilor cu cardiomiopatie 

dilatativă luaţi în studiu, indiferent de etiologie. Mecanismul 

cel mai frecvent este dilatarea inelului mitral, 

care urmează dilatării ventriculului stîng. Gradul insuficienţei 

mitrale se corelează cu diametrul telediastolic 

al VS și cu scăderea fracţiei de ejecţie. Insuficienţa mitrală 

gradul III și IV se corelează semnificativ cu apariţia 

fibrilaţiei atriale și cu prezenţa semnelor de HVS sau 

BRS pe electrocardiogramă și implicit cu un prognostic 

nefavorabil. 

POSTER I 

Mitral regurgitation in patients 

with dilated cardiomiopathyechocardiographic 

evaluation, 

prognostic value 

Aim of the study: Evaluation of the incidence of mitral 

regurgitation in patients with dilated cardiomiopathy 

in order to establish the mechanisms, the relationship 

with the ECG signs and the prognosis. 

Material and methods: the study consists of 120 patients, 

85 males and 35 females, aged between 36- 85 

years, admitted in our departement between 2006-2009, 

diagnosed with dilatative cardiomiopathy. The diagnosis 

was based on clinical (dyspneea, systolic murmur, 

tachycadia with or without galops), ecg (rythm troubles, 

left bundle branch block, left ventricular hypertrophy) 

and echocardiographic features (left ventricle diameters, 

the evaluation of systolic and diastolic function 

of left ventricule and of mitral regurgitation - degree, 

jet area, jet area indexed to left atrium, PISA). We tried 

to establih the possible mechanisms of mitral regurgitation 

and also the relationship between the degree of 

mitral regurgitation and ecg aspects. 

Results: All the patients from our study had mitral regurgitation 

as follows: 1st degree in 21 patients, 2 nd 

degree in 36 patients, 3rd degree in 54 patients and 

4th degree in 9 patients. Enddiastolic diameter of left 

ventricle was between 59-75 mm and ejection fraction 

between 15-40%. 25 patients had a restrictive pattern 

of diastolic dysfunction. Atrial fibrillation was met in 

82 patients, left bundle branch block in 25 patients and 

ventricular ectopic beats in 37 patients. Atrial fibrillation 

was met in all patients with severe mitral regurgitation 

(IV degree) and in 80% of patients with IIIrd 

degree of mitral regurgitation. 

Conclusions: Mitral regurgitation is present in the majority 

of patients with dilatative cardiomiopathy, irrespective 

of etiology.The most common mechanism is 

the dilatation of mitral annulus, caused by the enlargement 

of left ventricle.The degree of mitral regurgitation 

is closed related to the end-diastolic diameter of left 

ventricle and low values of the ejection fraction. High 

degrees of mitral regurgitation (III and IV) are closed 

related with the presence of rythm troubles and left 

bundle branch block and also with a bad prognosis.

POSTER I 

26. Rezultate pe termen mediu 

ale trombolizei cu Rapilysin la 

pacientii cu STEMI si sindrom 

metabolic 

L. Vasiluta, D. Rosu, D. Tanasie 

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Timisoara 

Scopul lucrarii: Sindromul metabolic(SM) prin cumulul 

de factori de risc majori predispune la ateroscleroza 

accelerata si creste riscul de evenimente cardiovasculare 

atat pre- cat si postinfarct miocardic. Vom evalua 

daca tromboliza si controlul ulterior cardiometabolic 

poate scadea acest risc. 

Metoda: 115 pacienti, 80 sex masculin (M) si 35 sex 

feminin(F) cu varsta peste 45 ani, din care 55 cu cel 

putin 3 componente ale SM (34 sex M si 21 sex F) au 

fost diagnosticati cu STEMI clasa Killip I-III si au fost 

trombolizati cu Rapilysin. S-au format 4 loturi: Lot A: 

46 sex M fara SM; Lot B: 34 sex M cu SM; Lot C: 14 

sex F fara SM; Lot D: 21 sex F cu SM. S-au evaluat la 

6 luni postinfarct: mortalitatea cardiovasculara(CV), 

reinternarile pentru insuficienta cardiaca(IC), aritmii , 

recurenta ischemiei. 

Rezultate: Mortalitatea CV: LotA- 6,5%; B- 11,7%; C- 

7,1%; D-14,2%; Reinternarile pentru IC : Lot A- 15,2%; 

B -26,4%; C-21,4%; D - 28,5%; Aritmii: Lot A- 13,0%; 

B- 23,5%; C-21,4%; D-23,8%; Recurenta ischemiei: Lot 

A-6,5%; B- 11,7%; C- 14,2%; D- 14,2% 

Concluzii: Desi trombolizati, mortalitatea CV este sem - 

ni ficativ crescuta la cei cu SM, fara deosebire de sex. 

SM nu influenteaza aritmiile si recurenta ischemiei la 

femei, ci doar la barbati. SM creste riscul de IC inde - 

pendent de sex. Desi s-a realizat o revascularizare pre - 

coce,urmata de tratament standard postinfarct si o 

dis pen sarizare medicala activa cu controlul separat al 

componentelor SM (dificil al obezitatii), probabil afectarea 

multipla coronariena, statusul proinflamator si 

procoa gulant (pre)existent in SM par sa aibe o pondere 

supe rioara, care influenteaza evolutia nefavorabila a 

acestor pacienti. 



Medium-time results of 

thrombolysis with Rapilysin 

at the patients with STEMI 

and metabolic syndrome 

Objective: By means of the many important risk elements, 

the metabolic syndrome(MS) predisposes to accelerated 

atherosclerosis and increases the risk of cardiovascular 

events, both pre- and postmiocardial infarction. 

We shall investigate wheter the trombolisys and 

the cardio-metabolic control may decrease this risk. 

Method: 115 patients, 80 male (M)and 35 female (F) 

sex, over 45 years old; 55 from them, with at least 3 

components of SM (34 M and 21 F) were diagnosticated 

with STEMI Killip I-III and they were thrombolyzed 

with Rapilysin. Four grous were formed: A group: 46 M 

without MS; B group: 34 M with MS; C group: 14 F without 

MS; D group: 21F with MS. They were evaluated 

postinfarction, six months later: cardiovascular(CV) 

mortality, admitted in hospital for heart failure (HF), 

arrhithmia, ischemic recurrence. 

Results: CV mortality: A group - 6,5%; B- 11,7%; C- 

7,1%; D-14,2%; Admitted in hospital for HF: A group- 

15,2%; B -26,4%; C-21,4%; D - 28,5%. Ischemic recurrence: 

A group-6,5%; B- 11,7%; C- 14,2%; D- 14,2%; 

Arrhythmias: A-group-13%; B-23,5%; C- 21,4%; 

D-23,8%; 

Conclusions: Mortality increases at the patients with 

MS, no matter their gender. MS does not influence the 

aritmia and the ischemic recurrence of women, but 

only on men MS increases the risk of HF, no matter 

the patients gender. Although there was a precocious 

reperfusion with thrombolysed, standard treatment 

postmiocardial infarction and we tried an active medical 

observation, with the independent control of the 

SM elements (difficult control for obesity), maybe the 

multivascular vessel affect, proinflammation and procoagulant 

status existing in MS may have a strong influence, 

which makes this patients illness have an unfavorable 

evolution.



27. Ablaţia epicardică prin 

radiofrecvenţă - alternativă 

unică în tratamentul “furtunii 

electrice” în cardiopatia 

dilatativă nonischemică 

Mihaela Grecu, A. Berruezo, J. Brugada, C. Statescu, 

Catalina Arsenescu-Georgescu 

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George. I. 

M. Georgescu” Iaşi 

Introducere: Furtuna electrică prin aritmii ventriculare 

recurente este o problemă dificilă la pacientul cu 

defibrilator implantabil. Ablaţia prin radiofrecvenţă 

(ARF) reprezintă o resursă terapeutică unică în centre 

experimentate. 

Material și metodă: Prezentăm evoluţia unei paciente 

de 55 ani cu cardiomiopatie dilatativă de etiologie nonischemică, 

cu istoric de tahicardii supraventriculare 

(tahicardie atrială dreaptă ectopică, flutter atrial istmic) 

tratate prin ARF, cu numeroase episoade de tahicardie 

ventriculară monomorfă susţinută (TVMS) cu degradare 

hemodinamică, cu trei episoade de moarte subită 

cardiacă resuscitată, pentru care s-a implantat defibrilator 

monocameral Biotronik. Post implant pacienta a 

prezentat numeroase episoade aritmice de furtună electrică, 

tratate apropriat prin pacing ventricular (ATP) și 

șoc electric 30J, cu răspuns prompt, dar cu revenirea 

rapidă a aritmiei. Ca urmare a necesitat doze mari de 

medicaţie antiaritmică (asociere de clasa Ic, II și III) cu 

agravarea fenomenelor de insuficienţă cardiacă datorită 

ritmului ventricular stimulat permanent cu conducere 

ventriculoatrială. În majoritatea ocaziilor s-au documentat 

TVMS cu frecvenţă variabilă 150 - 220/min, cu 

disociaţie ventriculoatrială, cu aspect de bloc de ram 

drept și axă inferioară. S-a suspicionat originea epicardică 

ventriculară stângă a tahicardiei având în vedere 

aspectul morfologic al complexului QRS în timpul tahicardiei 

(durată QRS 200 ms, pseudodelta 60 ms, deflexiunea 

intrinsecoidă 110 ms). La 16 luni postimplant 

pacienta a fost supusă studiului electrofiziologic folosind 

echipament de mapping 3D CARTO (Biosense 

Webster) ce a confirmat originea epicardică a TVMS 

în porţiunea anterolaterală bazală a VS, unde s-a pus în 

evidenţă o zonă extinsă de potenţiale microvoltate, sugestiv 

pentru fibroză epicardică postmiocardită. În cursul 

aceleași ședinţe s-a realizat ablaţia cu succes a unui 

circuit de reintrare transmural prin abord epicardic 

POSTER I 

(subxifoidian) și endocavitar. La șase luni postprocedural 

pacienta este asimptomatică, în absenţa medicaţiei 

antiaritmice, în ritm sinusal, fără intervenţia stimulatorului, 

cu ștergerea completă a extrasistoliei ventriculare 

și fără intervenţia defibrilatorului. 

Concluzii: Fibroza epicardică post miocardită poate 

reprezenta substratul TVMS repetitive. ARF prin abord 

epicardic, deși dificilă tehnic, poate reprezenta o metodă 

terapeutică de valoare inestimabilă. 

Epicardial radiofrequency 

ablation – an unique 

alternative in the treatment of 

“electrical storm” in the 

non-ischemic dilative 

cardiomiopathy 

Introduction: The electrical storm by recurrent ventricular 

arrhythmias is a difficult problem for the patient 

with implantable defibrillator. Radiofrequency ablation 

(RFCA) is an unique therapeutic resource in high experience 

centers. 

Material and method: We are presenting the evolution 

of a 55 years old patient with a non-ischemic dilative 

cardiomyopathy, with a history of supraventricular tachycardias 

(ectopic right atrial tachycardia, isthmusdependent 

atrial flutter) treated by RFCA, with many 

episodes of sustained monomorphic ventricular tachycardia 

(SMVT), with hemodynamic degradation and 

three episodes of recovered sudden cardiac death, who 

received an unicameral Biotronik defibrillator. Post implant, 

the patient presented many arrhythmic episodes 

as electrical storm, treated by antitachycardia pacing 

(ATP) and internal shock 30 J, with prompt reversion 

but with an immediate recurrence of the arrhythmia. 

As result, she was treated with high dosages of antiarrhythmic 

drug therapy (associations of class I c, II 

and III), which worse the heart failure as a result of the 

permanently stimulated ventricular rhythm with ventriculo-atrial 

conduction. In most of the occasions it 

was documented SMVT with variable frequency 150- 

220 bpm, with ventriculo-atrial dissociation with the 

appearance of a right branch block and inferior axis. 

We suspected the origin of tachycardia to be in left ven-

POSTER I 

tricular epicardium, considering the morphological aspect 

of the QRS complex during the tachycardia (QRS 

length 200ms, pseudo-delta 60 ms, intrinsecoid deflection 

time of 110 ms). 16 months after the implant, the 

patient was submitted to the electrophysiological study, 

using 3D CARTO mapping equipment (Biosense Webster), 

confirming the epicardial origin of SMVT in the 

basal anterolateral portion of VS. A large area of microvoltage 

potentials was detected in the epicardial surface, 

suggestive for post-myocarditis epicardial fibrosis. 

During the same session, it was successfully achieved 

the ablation of a transmural reentry circuit through 

an epicardial (sub-xiphoid) and endovascular way of 

access. Six months after the procedure, the patient remains 

asymptomatic, in the absence of anti-arrhythmic 

medication, in sinus rhythm, without the intervention 

of the stimulator, with complete disappearance of 

the ventricular extrasystoles and without defibrillator 

therapies. 

Conclusions: Post-myocarditis epicardial fibrosis might 

be the substrate of repetitive SMVT. RFCA through 

epicardial access way, although technically difficult, is a 

very valuable therapeutic method. 

28. Relatia dintre indicele de 

masa corporala si factorii de 

prognostic la pacientii cu 

insuficienta cardiaca 

E. Stoica, A. Carp, O. Chioncel, 

Rodica Cioranu Stanescu, Ileana Tepes Piser, 

C. Macarie 



Obiectiv: Stabilirea unei corelatii intre obezitate (indicele 

de masa corporala) si factorii de prognostic ai 

insuficientei cardiace. 

Material si metoda: Au fost inclusi 429 pacienti internati 

in 2005-2006 cu diagnosticul de insuficienta cardiaca 

(excludere pacienti cu valvulopatii; CMH; CMR; IC 

hipodiastolica) Au fost analizati ca factori de prognostic: 

factori clinici (etiologia insuficientei cardiace, clasa 

functionala - test mers 6 minute); asocierea cu alti factori 

de risc (HTA, fumat, dislipidemie, DZ); modificari 

ECG (prezenta HVS, durata QRS, prezenta tulburarilor 



de ritm si de conducere); caracteristici ecocardiografice 

(dimensiunile VS, AS, FEVS, prezenta HVS, PAP 

sistolica, prezenta insuficientei mitrale); parametrii de 

laborator (BNP, Hb, creatinina, uree, acid uric, leucocite, 

Na, K, bilirubina, troponina I). Pacientii obezi au 

fost definiti ca pacientii cu indice de masa corporala 

(IMC) > 30 kg/m 2 . 

Rezultate: Dintre cei 429 pacienti 180 pacienti au avut 

IMC>30 kg/m 2 (41,95%). La pacientii obezi s-au asociat 

mai frecvent ceilati factori de risc ai insuficientei 

cardiace (hipertensiune: 75,5% vs 54,21%, p=0,001; 

dislipidemie: 73,88% vs. 41,76%, p=0,001 si diabet zaharat: 

36,11% vs. 14,05%, p=0,001). La pacientii obezi 

a fost mai frecventa insuficienta cardiaca cu FE prezervata 

(30% vs. 6,9%, p=0,001),etiologia insuficientei cardiace 

a fost mai frecvent ischemica (63,88 vs. 53,21%, 

p=0,01). Dintre caracteristicile electrocardiografice fibrilatia 

atriala a fost prezenta in proportie mai mica la 

obezi (18,33% vs. 31,7%, p=0,002), iar hipertrofia ventriculara 

stanga a fost mai frecventa (36,11% vs. 26,1%, 

p = 0,02). Dintre caracteristicile ecocardiografice se 

constata la pacientii obezi prezenta unei fractii de ejectie 

mai mari (38,43±9,82% vs 31,51±8,39%, p=0,001), 

presiunea sistolica in artera pulmonara mai mica 

(36,76±11,87 mm Hg vs. 41,36±10,59 mm Hg, p=0,001), 

volumul telesistolic al VS mai mic (131,49±50,33 vs. 

160,04±59,84, p=0,001) si regurgitare mitrala severa 

(≥ gradul III) mai putin frecventa (21,11% vs. 36,54%, 

p=0,002), doar HVS fiind mai frecventa (51,66% vs. 

35,3%, p=0,001). BNP a fost semnificativ mai mic la 

obezi (669,92±639,56 pg/ml vs. 906,11±827,06 pg/ml, 

p=0,001). 

Concluzii: La pacientii obezi cu insuficienta cardiaca 

exista o asociere mai frecventa cu ceilalti factori de risc 

cardiovasculari: hipertensiune, dislipidemie, diabet zaharat. 

Insuficienta cardiaca la obezi este mai frecvent 

ischemica si cu fractie de ejectie prezervata fata de nonobezi. 

La pacientii nonobezi au existat criterii clinice 

(clasa functionala mai severa); electrocardiografice 

(mai frecvent fibrilatie atriala), ecocardiografice (FE 

mai mica, dimensiuni VS mai mari, insuficienta mitrala 

mai severa, PAP mai mare) si paraclinice (BNP mai 

mare) de prognostic prost fata de pacientii obezi cu insuficienta 

cardiaca



Relation between body mass 

index and outcome at patients 

with heart failure 

Objective: To establish a correlation between obesity 

and prognosis factors at patients with heart failure . 

Method: We included 429 patients with heart failure 

admitted between 1.01.2005 and 31.12.2006 with heart 

failure (after exclusion of patients with valvular heart 

failure, restrictive and hypertrophic heart failure and 

hypodiastolic heart failure). We analyzed clinical factors 

(heart failure etiology, functional class – 6 minute 

walking test), association with other cardiovascular risk 

factors (hyertension, dyslipidemia, diabetes mellitus), 

electrocardiographic factors (left ventricular hypertrophy, 

QRS duration, rhythm and conduction distutrbances), 

echocardiographic features (left ventricle and left 

atrium dimensions, left ventricle ejection fraction, left 

ventricular hypertrophy, systolic pulmonary pressure, 

mitral regurgitation), lab tests (BNP value, serum haemoglobin, 

creatinine, uric acid, sodium, kalium, bilirubin). 

We defined obese patients by an BMI above 30 

kg/m 2 . Results. 180 of the patients were obese (41,95%). 

At obese patients the other cardiovascular risk factors 

are more frequent – hypertension (75,5% vs 54,21%, 

p=0,001); dyslipidemia (73,88% vs. 41,76%, p = 0,001); 

diabetes mellitus (36,11% vs. 14,05%, p=0,001). Heart 

failure was more frequent with preserved systolic function 

(30% vs. 6,9%, p=0,001) and heart failure etiology 

was more frequent ischemic (63,88 vs. 53,21%, p=0,01). 

There were fewer patients with atrial fibrillation in the 

group of obese patients (18,33% vs. 31,7%, p=0,002) 

and more patients with left ventricular hypetrophy 

(36,11% vs. 26,1%, p=0,02). Of echocardiographic characteristics 

we observe at obese patients a higher ejection 

fraction (38,43±9,82% vs 31,51±8,39%, p =0,001), 

a lower systolic pulmonary pressure (36,76±11,87 mm 

Hg vs. 41,36±10,59 mm Hg, p =0,001), lower left ventricle 

telesystolic volume (131,49±50,33 vs. 160,04±59,84, 

p =0,001) and less severe mitral regurgitation (mitral 

regurgitation ≥ grade III at 21,11% patients vs. 36,54% 

patients, p = 0,002); only left ventricular hypertrophy 

was more frequent (51,66% vs. 35,3%, p = 0,001). 

BNP value was significantly lower at obese patients 

(669,92±639,56 pg/ml vs. 906,11±827,06 pg/ml, p = 

0,001). 

Conclusions: At obese patients with heart failure the 

other cardiovascular risk factors (hypertension, dyslipidemia, 

diabetes mellitus) are associated more frequent. 

Heart failure at obese patients is more frequent of is- 

POSTER I 

chemic etiology and with preserved systolic function. 

At nonobese patients exists clinical (more severe functional 

class), electrocardiographic (more frequent atrial 

fibrillation), echocardiographic (lower EF, bigger left 

ventricle, more severe mitral regurgitation, greater systolic 

pulmonary pressure) and laboratory (higher BNP 

values) criteria of poor prognosis toward obese patients 

with heart failure. 

29. NT-proBNP ca instrument 

diagnostic in detectarea 

gradului de ischemie reziduala 

post infarct miocardic 

A. Rusali, Lucia Cojocaru, Alina Constantin, 

Elvira Craiu 

SCJU, Constanta 

Introducere: Studii experimentale au demonstrat ca 

eliberarea crescuta de NT-proBNP ca urmare a unor 

scurte perioade de ischemie miocardica poate aparea 

fara a fi asociata cu modificari concomitente ale presiunii 

telediastolice ventriculare, sugerand ca ischemia 

per se reprezinta un stimul pentru eliberarea de NTproBNP. 

Scop: Studiul nostru isi propune sa stabileasca gradul 

de acuratete al modificarilor de NT-proBNP in timpul 

efortului comparativ cu modificarile ECG aparute la 

testul de efort, vis a vis de identificarea gradului de ischemie 

reziduala post infarct miocardic. 

Material si metoda: Studiul a fost efectuat pe 30 de pacienti 

cu infarct miocardic recent. Acestia au efectuat 

electrocardiografie de efort si li s-au recoltat probe de 

sange inainte de inceperea efortului si la sfarsitul acestuia, 

in vederea determinarii nivelurilor plasmatice de 

NT-proBNP. Rezultatele testului de efort (ilustrate prin 

intermediul scorului Duke), precum si variatiile NTproBNP 

(ΔNT-proBNP) au fost comparate intre ele 

precum si cu rezultatele coronarografice. 

Rezultate: Variatiile nivelurilor plasmatice de NTproBNP 

(ΔNT-proBNP) s-au corelat semnificativ statistic 

(p14,6 ng/l au prezentat un scor Duke 

POSTER I 

intea efortului cu rezulatatele coronarografice (log NTproBNP/nr 

de vase afectate - 2,93-3,29/ Boala trivasculara; 

2,57-3,11/ Boala bivasculara; 2,37-2,81/ Boala 

univasculara – p



Concluzii: Insuficienta mitrala asociata stenozei aortice 

este in majoritatea cazurilor functionala. Atunci 

cand este moderata sau severa asociaza disfunctie sistolica 

de VS si clasa functionala NYHA mai mare. 

Mitral regurgitation in patients 

with aortic stenosis 

Background: Mitral regurgitation is a frequent finding 

in patients with aortic stenosis. Detection of mitral regurgitation 

in such patients has important clinical and 

therapeutic implications, as it can independently affect 

functional status and prognosis. Doppler echocardiography 

has an important role in the noninvasive evaluation 

of mitral regurgitation. 

Objective: Characterization of mitral regurgitation in 

patients with moderate and severe aortic stenosis and 

its impact on clinical and echocardiographic parameters. 

Methods: We realized a retrospective study on a two 

year period, using our institutional databank.The inclusion 

criteria were: patients with moderate/severe 

aortic stenosis associating mitral regurgitation (despite 

the mechanism), who had a complete echocardiographic 

evaluation and coronary angiography. We selected 

63 patients, who were separated in two groups: patients 

with mild mitral regurgitation (group I) versus those 

with moderate or severe mitral regurgitation (group 

II). 

Results: 63,5% were male and the mean age of the study 

group was 67,3 ± 6,4 ani. The aetiology of mitral 

regurgitation was: functional in 42,85%, degenerative 

in 31,8%, ischemic in 14,2% and rheumatic in 11,1%. 

The were no significant differences between the two 

groups regarding the mean age, peak aortic gradient 

and comorbidities (arterial hypertension, hyperlipidemia, 

diabetes mellitus and chronic renal failure). 40,4% 

(19/47) patients from group I had New York Heart Association 

III or IV Class classification versus 68,75% 

(11/16) patients from group II. Patients with moderate/ 

severe mitral regurgitation had a lower mean ejection 

fraction of left ventricle (49,5 ± 9,83% versus 53,06 ± 

9,8%) and a larger left atrial diameter (49,57 ± 5,88 mm 

versus 42,3 ± 5,88 mm). 

Conclusions: Mitral regurgitation in patients with 

aortic stenosis is often functional in nature. When it is 

moderate or severe it can be associated with sistolic dis- 

POSTER I 

function of left ventricle and a higher functional New 

York Heart Association Class. 

31. Valoarea prognostica a 

nivelelor glicemiei de la 

internare versus externare 

la pacientii nondiabetici cu 

infarct miocardic acut 

A.O.Petris, M.D.Datcu, G.Tatu-Chitoiu, Dana Crisu, 

Iulia Amatoaie, Irina Costache 

Universitatea de Medicina si Farmacie, Iasi 

Obiectiv: In infarctul miocardiac acut (IMA) prezenta 

la internare a hiperglicemiei are valoare predictiva 

pentru cresterea mortalitatii. Am evaluat semnificatia 

prognostica a relatiei dintre nivelul glicemiei de la 

internare, valoarea sa maxima din cursul internarii si 

valoarea glicemiei de la externare in cazul pacientilor 

nondiabetici cu IMA. 

Metoda: Am analizat 104 pacienti cu IMA internati 

consecutiv in clinica (63.5% de sex masculin, cu varsta 

medie de 66.25+/-13.04, in 61.5% din cazuri cu localizarea 

anterioara a IMA). Dintre acestia, 84 pacienti 

(80.8%) nu prezentau anamneza de diabet zaharat 

la internare, nivelul mediu al glicemiei initiale fiind 

137.48+/-50.35 mg%, valoarea maxima in cursul internarii 

de 140.81+/-50.27 mg% iar la externare prezentand 

o valoare medie de 109.12+/-17.24 mg%. Mortalitatea 

globala a fost de 13.5% (14 pacienti). Abordarea 

terapeutica a constat din: tratament trombolitic in 

26.9% cazuri, aspirina in 94.6% cazuri, clopidogrel in 

30.8% cazuri, heparina nefractionata urmata de enoxaparina 

(44.2%), doar enoxaparina (38.5%), fondaparina 

(15.4%), IECA in 72.5% din cazuri, beta blocante in 

34.6% din cazuri, spironolactona in 19.2% si statine in 

32.7% din cazuri. Nivelele glicemiei de la internare si 

de la externare au fost incluse in modele multivariabile 

pentru determinarea relatiei cu mortalitatea globala. 

Rezultate: In cadrul modelului multivariabil de predictie 

a mortalitatii, doar nivelele glicemiei de la internare 

s-au corelat cu mortalitatea in cazul acestor 

pacienti nondiabetici in timp ce nivelul glicemiei de 

la externare nu au avut rol in predictia mortalitatii. In 

cazul acestor pacienti nondiabetici (n = 84), cresterea

POSTER I 

mortalitatii s-a corelat direct cu nivelul ureei (r 0.537, 

p



si cel posterior >130 ms evaluat prin strain-ul 2D radial 

in “speckle-tracking”). Sonda VD a fost pozitionata la 

nivelul septului interventricular prin mapping (cautand 

QRS-ul stimulat cel mai ingust cu axa cea mai normal 

posibila). Zona de maxima intarziere in contractia VS a 

fost definita in ritm sinusal (modul ODO) si in timpul 

stimularii de VD (DDD cu interval scurt AV), ca fiind 

segmentul cu deformarea maxima sistolica cea mai tardiva 

– evaluat pe cele 6 curbe codificate color de tip 

“timp-strain”. 

Rezultate: Stimularea septala de VD nu a modificat 

semnificativ severitatea asincronismulului intraventricular 

(330±103 ms vs. 344±61msec in timpul ritmului 

sinusal; p=NS). Cu toate acestea, localizarea zonei de 

maxima intarziere s-a modificat la 17 din cei 20 de pacienti. 

Zona de maxima intarziere in stare bazala a fost 

situata la nivelul peretelui lateral la 11 pacienti (55%), 

la nivelul peretelui inferior la 4 pacienti (20%) si la 

nivelul peretelui infero-lateral la 5 pacienti (25%). In 

timpul stimularii de VD, zona de maxima intarziere a 

fost localizata la nivelul peretelui infero-lateral la 15 pacienti 

(75%) si la nivelul peretelui inferior la 5 pacienti 

(25%). 

Concluzii: Stimularea septala la nivelul VD nu influenteaza 

asincronismului intraventricular, dar modifica 

localizarea zonei de maxima intarziere a activarii VS. 

Right ventricular pacing 

changes left ventricle radial 

contraction pattern in patients 

with congestive heart failure 

and baseline intraventricular 

dyssynchrony 

Background: Baseline mechanical intraventricular 

dys synchrony showed only a weak correlation with respon 

se to CRT in patients with congestive heart falure 

(CHF) and wide QRS. Currently the effects of right 

ven tri cular (RV) pacing during CRT on quantity and 

pattern of the intraventricular dyssynchrony are not 

ex plo red. 

Objective: To evaluate the effects of RV pacing on intraventricular 

dyssynchrony and on the location of the maximum 

LV delay area in CHF patients and wide QRS. 

POSTER I 

Methods: Speckle tracking radial strain was performed 

in 20 consecutive CHF patients with left bundle branch 

block (LBBB) one week after implantation of a biventricular 

pace-maker (9 ischemic etiology, 61±10 years, 

9 women, NYHA class 3.2 ± 0.4, LV ejection fraction 

21±5%). All patients were in sinus rhythm with a 

normal PR interval and they have significant baseline 

mechanical intraventricular dyssynchrony (time difference 

in peak septal wall–to–posterior wall strain ≥130 

ms on speckle tracking radial strain). RV lead was placed 

in the interventricular septum by mapping (aiming 

for the narrowest QRS with as normal as possible axis). 

Maximum LV delay area was defined in sinus rhythm 

(ODO mode) and in RV pacing (DDD with short AV 

delay) as the segment with the latest systolic peak from 

the 6 regional colorcoded time-strain curves. Results: 

RV septal pacing did not changed significantly the 

quantity of intraventricular dyssynchrony (330±103 ms 

vs. 344±61msec during sinus rhythm, p=NS). However, 

the location of the maximum delay area shifted in 

17 out of 20 patients. Baseline maximum delay area was 

located on the lateral wall in 11 patients (55%), on the 

inferior wall in 4 patients (20%) and on the infero-lateral 

wall in 5 patients (25%). During RV pacing maximum 

delay area was located in the infero-lateral wall in 

15 patients (75%) and on the inferior wall in 5 patients 

(20%). 

Conclusions: RV septal pacing maintains significant 

intraventricular dyssynchrony and changes the location 

of maximum LV delay area. This might explain the 

weak correlation of baseline mechanical intraventricular 

dyssynchrony assesed during intrinsic rhythm and 

the response to CRT. 

33. Are supradenivelarea 

segmentului ST in AVR 

valoare in IMA 

A.Tase, S.Marinescu 

Spitalul Judetean de Urgenta Arges, Pitesti 

Intro/Scop: Neglijata prin traditie ca non-adiacenta, 

revizitarea derivatiei aVR poate fi utila. Am ales modelul 

neozeelandez Wong CK pentru a verifica, la pacientii 

nostri cu STEMI, ipoteza potrivit careia supradenivelarea 

segmentului ST in aVR (SSTAVR) poate da 

informatii prognostice.

POSTER I 

Metoda: SSTAVR a fost masurata incepand cu 0,5 mm 

la cel mai relevant ECG din seria efectuata in prima ora 

de la internare, la un numar de 40 pacienti consecutivi 

cu STEMI trombolizat, in perioada 1.11.2007-30 

.04.2009. 

Rezultate: SSTAVR ≥1 mm a fost asociata cu rate mai 

mari de revascularizare si mortalitate (ca endpoint 

compozit), indiferent de localizarea IMA: 15,1% vs. 

11,5% pentru anterior, respectiv 15,9% vs. 6,7% pentru 

inferior (p



au acceptat diagnosticul de boala si au devenit aderente 

la tratament. 

The role of ambulatory blood 

pressure monitoring during 

gestational hypertension: 

10 cases follow-up 

Objectiv: Gestational hypertension is one of the most 

frequent causes of cardiovascular diseases during pregnancy. 

It evoluates trough pre-eclamsia/eclampsia if it 

is not treated and it is associated with an unfavorable 

prognostic for either mother and child. We want to evaluate 

if ambulatory blood pressure monitoring (MAPA) 

is a useful tool to confirm diagnostic and for evalaute 

treatement during gestational hypertension. 

Methods: We included in study all pregnant women 

who came at Bucur Department of Obstetrics between 

Octobre 2008- April 2009, and were susceptable of 

gestational hypertension. Cardiovascular disease during 

pregnancy ESC guidelines’ criterion were used for 

diagnosis. Blood pressure was evaluated using a I.E.M 

system. Microalbuminuria was tested at first visit and 

after one month of tratement. 

Results: Ten women were included in the study. They 

have between 30-40 years old and this diagnostic was 

suspected between 26-32 months of gestation. Two 

pacients had gestational hypertension before this pregnancy.All 

women had an exagerate weight gain until 

first visit, medium 15 kg. Microalbuminuria was negative 

at first visit. All women want to take pills only if it 

is necessarily. MAPA confirmed dignosis and was the 

only argument accepted by women in order to take pills.After 

one month, 8 women had normal values of blood 

pressure during 90% of measurements of 24 hours 

and two only 50% of measurements.All children were 

born using surgery but with good APGAR scores. 

Conclusions: MAPA is a useful tool for diagnosis 

and monitoring terapeutic efficacy during gestational 

hypertension. It was the only argument which influence 

women adherence to tratament. 

35. Cardiomiopatia dilatativa: 

nu intotdeauna o etiologie 

evidenta - Prezentare de caz 

Cristina Ioana Caldararu, Elena Ene, 

Maria Dorobantu, R. Vatasescu 

Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti 

POSTER I 

Barbat in varsta de 69 de ani, fumator, consumator cronic 

de etanol, cu istoric hipertensiv, se prezinta la camera 

de garda cu dispnee de repaus si anasarca (simptomatologie 

instalata progresiv in ultimele 2 luni). Pacientul 

neaga durerea toracica cu caracter anginos, dar 

relateaza palpitatii care apar doar la efort. Examenul 

clinic evidentiaza cardiomegalie, semne de congestie 

pulmonara si sistemica, ritm tahicardic de 140 batai pe 

minut si tensiunea arteriala de 170/100mmHg. Aspectul 

electrocardiografic este de flutter atrial tipic inversat 

cu bloc atrio-ventricular de 2:1. Testele de laborator 

exclud markerii de necroza miocardica sau inflamatia. 

Ecocardiografia transtoracica evidentiaza dilatatie globala 

de cavitati cardiace cu hipokinezie difuza si o fractie 

de ejectie a ventriculului stang (FEVS) de aproximativ 

15%. Pacientul a primit medicatia corespunzatoare 

insuficientei cardiace cu controlul valorilor tensionale 

si al alurii ventriculare. Pacientul este propus pentru 

studiu electrofiziologic unde se confirma prezenta unui 

flutter atrial tipic inversat istm-dependent. Post ablatie 

cu radiofrecventa a istmului cavo-tricuspidian se obtine 

un ritm sinusal stabil. La 24 de ore de la ablatie 

simptomatologia pacientului se amelioreaza net dar 

FEVS ramane in jurul valorii de 20%. La o luna post 

ablatie ventriculul stang prezinta o revers remodelare 

considerabila cu o FEVS de 45%, sugerand ca cea mai 

probabila etiologie a disfunctiei sistolice a ventriculului 

stang a fost tahicardiomiopatia. 

Dilated cardiomyopathy: 

etiology not always obvious – 

Case report 

A 69 year old man, smoker and heavy drinker, with a 

history of high blood pressure, came to Emergency Department 

with dyspnoea at rest and generalized edema

POSTER I 

(installed progressively in the last 2 months). He denied 

chest pain but noticed mild palpitations only during 

exercise. Clinical examination revealed cardiomegaly, 

pulmonary and systemic congestion, a regulated ventricular 

rate of 140 beats per minute and a blood pressure 

of 170/100 mmHg. Electrocardiogram showed a 

clockwise atrial flutter with a 2:1 atrioventricular block. 

Blood tests excluded myocardial necrosis and inflammation. 

The transthoracic echocardiography revealed 

globally dilated heart chambers with diffuse hypokinesia, 

with a left ventricle ejection fraction (LVEF) of 

15%. The patient received complete heart failure medication 

and anticoagulation, with a convenient control 

of the blood pressure and the ventricular rate. Patient 

was referred for electrophysiologic study which showed 

an isthm-dependent reverse typical atrial flutter. After 

radiofrequency (RF) catheter ablation of the cavo-tricuspid 

isthm a stable sinus rhythm was obtained. After 

24 hours from the RF ablation the patient’s symptoms 

improved considerably, the LVEF was still around 20%. 

At one month follow-up patient presented with extensive 

left ventricle (LV) reverse remodeling, with a LVEF 

of 45%, suggesting that the most probable etiology of 

LV systolic dysfunction was tachycardia mediated cardiomyopathy. 

36. Modificările cardiace 

structurale şi funcţionale la 

pacienţii cu acromegalie – 

studiu ecocardiografic 

Aurora Maria Vladaia, Ruxandra Jurcuţ, Simona 

Galoiu, Oana Savu, B.A.Popescu, Ionela Baciu, 

M.Coculescu, Carmen Ginghina 

Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare 'Prof. 

Dr. C.C. Iliescu', Bucuresti 

Obiective: Acromegalia (ACM) este o boală endocrinologică 

asociată cu o mortalitate și o morbiditate cardiovasculară 

înaltă, ca urmare a existenţei factorilor de 

risc asociaţi, dar și a efectelor directe ale GH/IGF1. Ecocardiografia 

Doppler de ţesut miocardic (DMI) bazată 

pe imagistica de tip strain (deformare) s-a dovedit a fi 

o metodă cu sensibilitate crescută în cuantificarea anomaliilor 

precoce ale funcţiei cardiace în alte afecţiuni. 

În acest studiu, am investigat abilitatea ecocardiografiei 



Doppler tisular miocardic de a caracteriza modificările 

cardiace din acromegalie. 

Metode: Studiul a inclus 43 de pacienţi cu ACM (cu 

vârsta medie de 46.0 ± 10.6 ani) și un lot martor format 

din 20 de subiecţi de același sex, vârstă și factori de risc 

cardiovasculari cu cei din lotul de studiu (vârsta medie 

39.3±12.5 ani). Criteriile de excludere au fost prezenta 

de valvulopatii semnificative, boala coronariana ischemica 

si ritm non-sinusal. Toate persoanele recrutate în 

studiu au fost evaluate ecocardiografic standard și prin 

Doppler tisular miocardic. S-au determinat valorile deformării 

(strain) sistolice longitudinale și ale timpilor 

corespunzători, precum și media lor, la nivelul segmentelor 

bazale, mijlocii și apicale ale pereţilor ventriculului 

stâng (VS), respectiv ventriculului drept (VD) în 

secţiunea apical 4 camere. 

Rezultate: Dintre pacienţii cu ACM, 30 aveau boală 

activă (grup A) și 13 aveau boală controlată (grup B) - 

definită pe baza nivelului GH. Grupul C este format din 

cele 20 de persoane incluse în grupul control. Pacienţii 

cu ACM din grupurile A și B au prezentat o creștere 

a masei indexate a VS (133±30 și 130±33 vs 88±23 g/ 

m 2 , p ANOVA



Cardiac structural and 

functional changes acromegaly 

- an echocardiographic study 

Purpose: Acromegaly (ACM) is associated with high 

cardiovascular (CV) morbidity and mortality, both 

through associated risk factors and by direct effects 

of GH/IGF1. Doppler myocardial echocardiography 

(DMI) based strain (S) imaging was proved a sensitive 

method for quantifying early abnormalities in cardiac 

function in other settings. In this study, we investigated 

the ability of DMI to characterize cardiac changes in 

ACM. 

Material and methods: 43 consecutive pts with ACM 

(mean age 46.0±10.6 y) and 20 controls without ACM 

(mean age 39.3±12.5 y, NS, matched for sex and CV 

risk factors) were recruited. The exclusion criteria included: 

significant valvular diseases, coronary artery 

disease and non-synus rhythm. Both standard echocardiography 

and DMI data were obtained for all patients. 

Peak systolic longitudinal S values and timing were determined 

and averaged over mid, basal and apical segments 

of the left (LV) and right (RV) ventricular walls 

in 4-chamber view. 

Results: Of the ACM subjects, 30 had active disease 

(grA), and 13 controlled ACM (grB, defined by GH 

levels). Gr C consisted of 20 controls. Changes in conven 

tional and DMI parameters are presented in the table. 

ACM patients from group A and B presen ted an 

increased in LV mass indexed (133±30 and 130±33 vs 

88±23 g/m 2 , p ANOVA

POSTER I 

Scopul studiului a fost sa apreciem daca lipsa de control 

a valorilor tensionale se asociaza cu disfunctia endoteliala, 

evaluata prin raspunsul hiperemic al amplitudinii 

pulsului digital, o masura non-invaziva a functiei vasculare 

periferice, la pacientii cu HTA esentiala necomplicata. 

Metoda: Au fost inclusi 50 pacienti cu HTA esentiala. 

Au fost inregistrati urmatorii parametrii: datele demoo 

varsta de 75.5±9.7 ani; pacienti din grupul de control 

(18 barbati) au avut o varsta de 75.3±7.9 ani. FEVS a 

fost similara in ambele grupuri (55.8±12% in grupul 

cu SA vs 54.5±12% in grupul de control, p=0.69) si de 

asemenea severitatea insuficientei aortice sau mitrale. 

W1 a fost semnificativ mai scazut la pacientii cu SA decat 

in grupul de control (7820±6750 mmHg m/s3 vs 

14190±10100 mmHg m/s3, p



Scop: Am urmărit corelaţiile dintre valorile vasodilataţiei 

mediate de flux la nivelul arterei brahiale (FMD), 

factorii de risc, categoriile de risc definite de clasificarea 

SCORE și prezenţa afectărilor cardiovasculare subclinice, 

evaluate prin determinarea valorilor următorilor 

markeri: grosimea complexului intimă-medie la nivelul 

arterelor carotide (IMT), masa ventriculului stâng 

indexată la suprafaţa corporală (LVMI), timpul de degrafice, 

TA sistolica (TAS) si diastolica (TAD) masurate 

clinic, media pe 24 ore a TAS si TAD (prin monitorizarea 

ambulatorie automata, prezenta diabetului zaharat, 

indexul de masa al VS mediu, prezenta HVS pe criterii 

ecografice, indexul hiperemiei reactive (IHR) evaluat 

prin tonometria arteriala periferica (Endo-PAT 2000 

device, Itamar Medical). IHR a fost definit ca raportul 

intre amplitudinea undei pulsului in timpul hiperemiei 

si valoarea bazala. Pacientii hipertensivi au fost impartiti 

in 2 grupuri in functie de controlul valorilor tensionale: 

grupul I -22 pacienti cu valori controlate ale TA 

si grupul II - 28 pacienti cu valori necontrolate ale TA 

(apreciate dupa ghidul ESH/ESC 2007). 

Rezultate - vezi tabel. 

Concluzii: Pacientii hipertensivi cu valori tensionale 

necontrolate au un index redus al hiperemiei reactive 

ca marker al disfunctiei endoteliale. Aceste date 

sugereaza ca testarea functiei endoteliale vasculare 

periferice la pacientii hipertensivi poate indica controlul 

valorilor tensionale. Tabel: Sex M 54.5% 57.1% 

ns Varsta medie 55.8±8.6 59.9±9.5 ns TASmmHg clinic 

125.2±7.1 147.8±4.6

POSTER I 

celerare al undei E (EDT), timpul de relaxare izovolumetrică 

(IVRT) și indicele de performanţă miocardică 

(Tei). 

Metodă: În cadrul unui program de prevenţie primară 

cardiovasculară am realizat screeningul a 190 subiecţi 

înregistrând datele referitoare la factorii de risc și cele 

de ecografie cardiacă și vasculară (IMT, FMD, LVMI, 

EDT, IVRT, Tei). Am împărţit grupul în trei subgrupe 

de risc (mare, mediu și mic) în funcţie de tertilele 

valorilor FMD (0.02% – 5.56%;5.57% – 8.56%;8.56% – 

23.08%). 

Rezultate: Există asocieri semnificative între valorile 

FMD și celelalte date de ultrasonografie, valorile reduse 

ale FMD fiind corelate cu o tendinţă de creștere 

a volumelor și masei VS, a remodelării concentrice, a 

disfuncţiei diastolice și a IMT carotidian. (Tabel) Tertila 

inf Tertila medie Tertila sup p Media±SD Media±SD 

Media±SD EDV/BSA 60.3±14.3 56.0±10.7 53.6±8.7 

0.005 ESV/BSA 23.8±9.5 21.3±4.5 20.1±4.0 0.006 SV/ 

BSA 36.4±7.2 34.3±7.5 33.4±5.9 0.048 SIVd 11.3±1.9 

11.0±2.0 9.8±1.2



40. Impactul rezoluţiei 

temporale în evaluarea 

asincronismului 

ventriculului stâng prin 

ecocardiografie 

tridimensională 

Denisa Muraru, L.P. Badano, D.Ermacora, 

Maria Grillo T., P. Gianfagna, B.A. Popescu, 

Carmen Ginghina, P.M. Fioretti 


„Prof. Dr. C.C. Iliescu“, Bucuresti 

Premise: Ecocardiografia tridimensională (3DE) permite 

evaluarea asincronismului intraventricular prin 

măsurarea indexului de asincronism sistolic (SDI) 

al ventriculului stâng (VS). Achiziţiile uzuale pentru 

cuantificarea VS (full-volume) au o rezoluţie temporală 

limitată (volume/s, vps). Noile ecocardiografe de 

generaţia a 3-a oferă posibilitatea unei achiziţii 3DE cu 

rezoluţie temporală inalta. 

Obiective: Evaluarea influenţei rezoluţiei temporale a 

achiziţiilor 3DE tip full-volume în evaluarea asincronismului 

VS. 

Metode: Au fost înrolaţi pacienţi consecutivi, 65 cu 

QRS normal și 34 cu bloc major de ramură stângă (BRS; 

QRS 161±19 ms) si examinaţi cu un ecocardiograf performant 

(Vivid E9, GE Healthcare, Horten, N). Au fost 

înregistrate 2 achiziţii succesive full-volume pentru VS 

prin reconstrucţia a 2, respectiv 4 cicluri cardiace consecutive 

(2b, 4b). Achiziţiile au fost analizate offline cu 

ajutorul unui software dedicat (4D LV function, Tom- 

Tec Unterschleissheim, G). Au fost evaluate volumele 

VS, fracţia de ejecţie (FEVS) și deviaţia standard a timpului 

până la volumul minim măsurat pe 16 segmente 

(SDI2, SDI4). 

Rezultate: Pacienţii (59±17 ani, 52% bărbaţi) aveau o 

frecvenţă cardiacă de 68±11 bpm și un spectru larg de 

volume telediastolice VS (54 ml-281 ml) și FEVS (19%- 

70%). Rezoluţia temporală a achiziţiei 2b a fost de 25±6 

vps, faţă de 51±2 vps pentru 4b (p

POSTER I 

sults. Patients (59±17y, 52% men) with mean heart rate 

68±11 bpm showed a wide range of LV end-diastolic 

volumes (from 54 ml to 281 ml) and ejection fractions 

(from 19% to 70%). Temporal resolution of 2-beat datasets 

was 25±6 vps versus 51±2 vps of 4-beat datasets 

(p



Rhythm and conduction 

disturbances identified by 

ECG/24 hour Holter 

monitoring in patients 

suffering from aortic 

sclerosis and stenosis 

Introduction: Patients suffering from aortic stenosis 

may present with both ventricular arrhythmias (due 

to left ventricular hypertrophy) and supraventricular 

arrhythmias (due to left atrial enlargement during the 

final stages of evolution or due to associated mitral regurgitation), 

and with conduction disturbances (especially 

with degenerative aortic stenosis due to extensive 

calcification) as well. Syncope may occur both as a 

consequence of aortic stenosis (as a part of the disease’s 

symptomatic triad), but also due to various rhythm and 

conduction disturbances. 

Materials and methods: We studied a group of 548 patients 

diagnosed with sclerosis / aortic stenosis, hospitalized 

between January 2004 - April 2009 in a tertiary 

cardiology clinic. 59 of these patients (10.7%) underwent 

ECG/24 hour Holter monitoring during hospitalization 

and their rhythm and conduction disturbances 

were reviewed and analyzed thereafter accordingly to 

the severity of valvulopathy; patients were divided in 

two subgroups: A-those with aortic sclerosis and mild 

aortic stenosis, and B-patients with moderate and severe 

aortic stenosis. Patients in sinus rhythm (SR) and 

those with permanent atrial fibrillation (AF) were analyzed 

apart from the others; we have also specifically 

analyzed the proportion of various tachy / bradyarrythmias 

in patients with a history of syncope. 

Results: In the group of 59 analyzed patients 8 were diagnosed 

with aortic sclerosis, 26 with mild aortic stenosis, 

13 with moderate aortic stenosis and 12 with severe 

aortic stenosis; 47 patients were in SR, 11 in permanent 

AF and one in permanent atrial flutter; 14 patients 

from this group had a history of syncope. Prevalence 

rates of rhythm and conduction disturbances in the 2 

subgroups (A / B) were: supraventricular paroxysmal 

tachycardia (2 / 1), paroxysmal AF (9 / 3), atrial flutter 

(2 / 4), other supraventricular tachyarrythmias (3 / 2), 

sinus bradycardia (6 / 8), ventricular pauses (12/11), 

ventricular tachycardia (1 / 6), ventricular bi / trigeminism 

(8 / 7) and various degrees of atrioventricular 

POSTER I 

block were 22 vs 6. Most patients with permanent AF 

belonged to subgroup B. 

Conclusions: Both atrioventricular block of various 

degrees and episodes of paroxysmal AF in patients in 

SR were more often encountered in subgroup A when 

compared to subgroup B, the last having a higher prevalence 

of ventricular tachycardia; the remaining rhythm 

and conduction disorders were present in relatively 

equal proportions. Ventricular pauses and periods of 

ventricular bi / trigeminism were the most common 

arrhythmias identified in patients with a history of syncope; 

the patients with supraventricular paroxysmal tachycardia 

identified by Holter monitoring had a history 

of syncope. 

42. Corelatia intre controlul 

valorilor TA si hormonal 

natriuretic cerebral 

Adriana Salajan, Liliana Vatca 

Spitalul Clinic de Urgenţă, Oradea 

Hormonul natriuretic cerebral este un bun indicator al 

gradului de decompensare hemodinamica. 

Ipoteza lucrarii: determinarea corelatiei intre controlul 

medicamentos eficient al valorilor TA si valoarea 

hormonului natriuretic cerebral. 

Material si metoda: Au fost luati in studiu 42 pacienti 

internati de urgenta pentru valori TA crescute ( TA sistolica 

medie: 210±10 mmHg, TA diastolica medie: 95± 

10 mmHg), fara semne clinice, ECG sau enzimatice de 

sd. coronarian acut, cu varsta medie 59±9 ani. Valorile 

BNP au fost determinate la internare si dupa 3 luni 

de tratament hipotensor , in urma obtinerii controlului 

eficient al valorilor TA (realizat cu diferite clase de medicamente 

hipotensoare, individualizate in functie de 

profilul clinic al pacientilor). 

Rezultate: Valorile initiale ale BNP s-au corelat indeosebi 

cu valorile TA sistolice; valori mai crescute ale BNP 

au fost determinate la pacientii cu HTA gr.II si index de 

masa VS crescut determinat ecocardiografic, precum si 

la pacientii cu HTA nou diagnosticata si cei cu tratament 

hipotensor neglijat. Valorile BNP s-au normalizat 

la 72% din pacientii la care s-a obtinut controlul eficient 

al valorilor TA, evaluate la 3 luni de la determinarea 

initiala (estimate prin monitorizare Holter TA la 68% 

din pacienti).

POSTER I 

Concluzii: HTA insuficient controlata medicamentos 

se coreleaza cu valori crescute ale BNP seric (indeosebi 

TA sistolica). Diminuarea valorilor BNP sub tratament 

hipotensor poate constitui un marker al controlului 

medicamentos eficient al bolii hipertensive. 

Correlation between blood 

pressure control and BNP 

values 

The brain natriuretic peptide is a good indicator of the 

degree of hemodynamic decompensation. 

Aim of the study: to determine the correlation between 

the efficacy of blood pressure drug control and BNP 

values. 

Material and methods: We studied 42 patients admitted 

on emergency basis for high BP values (mean systolic 

value: 210±10 mmHg, mean diastolic value: 95± 

10 mmHg),without clinical, ECG or enzymatic indicators 

for acute coronary syndrome, with a mean age of 

59±9 years.BNP values were measured upon admission 

and after 3 months of treatment of hypertension, after 

obtaining a good control of BP values (with different 

hypotensive drugs, selected according to the patient's 

clinical profile). 

Results: Initial BNP values were correlated mainly with 

systolic BP values; higher BNP values were found in patients 

with gr. II hypertension and high LV mass index, 

as well as in patients with newly diagnosed hypertension 

or therapeutically neglected hypertension. BNP 

values normalized in 72% of patients with good drug 

control of BP values (evaluated by Holter BP monitoring 

at 3 months after initiation of therapy) 

Conclusions: Uncontrolled hypertension is correlated 

with higher BNP values (especially systolic BP).A decrease 

of BNP values after drug control of BP values 

may represent a good clinical marker of the efficacy of 

treatment. 



43. Particularităţi de evoluţie 

ale cardiopatiei ischemice la 

pacientul diabetic 

Carmen Elena Boldea Colcear, Raluca Maria Furnica, 

Magda Mariana Badescu, Catalina Marina, 

Arsenescu Georgescu 

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I. 

M. Georgescu“, Iasi 

Introducere: Prevalenţa diabetul zaharat (DZ) tip 2 a 

crescut în mod dramatic în ultimele 2 decade și este 

preconizat să continue trendul ascendent în corelare cu 

obezitatea și stilul de viaţă sedentar. Principala cauză de 

morbi/mortalitate la pacientul diabetic este boala cardiovasculară, 

riscul de apariţie a acesteia la persoanele 

cu diabet manifest fiind de două sau trei ori mai mare 

la bărbaţi și de trei până la cinci ori mai mare la femei 

în comparaţie cu populaţia fără diabet. 

Obiectiv: Evaluarea particularităţilor pacientului diabetic 

cu boală cardiacă ischemică folosind investigarea 

angiografică drept criteriu de cuantificare cantitativă a 

leziunilor vasculare. 

Material și metodă: Au fost analizate retrospectiv datele 

tuturor pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 internaţi și 

investigaţi angiografic în Institutul de Boli Cardiovasculare 

Iași, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008. 

Rezultate: Lotul de studiu a cuprins 168 de pacienţi 

cu vârsta medie de 61,92 ani, predominant bărbaţi 

(67,27%), evaluaţi pe baze clinice, paraclinice și imagistice. 

Din total, 71,42% au prezentat diabet necontrolat 

(HbA1c >8%) iar 62,5% dislipidemie. 26,78% dintre 

pacienţi au asociat obezitate, 39,88% insuficienţă cardiacă 

congestivă, 58,33% hipertensiune arterială esenţială, 

63,69% infarct miocardic. Investigarea coronarografică 

a evidenţiat leziuni tricoronariene la 28,57% dintre 

pacienţi, bicoronariene la 23,21% și leziune unicoronariană 

la 18,45%, arteriopatia obliterantă a membrelor 

inferioare fiind obiectivată invaziv la 26 de pacienţi. 

Angioplastia coronariană transluminală percutană cu 

stent a fost efectuată pentru 97 de cazuri. 

Concluzii: Afectarea cardiacă la pacientul diabetic este 

multiplă, de cele mai multe ori coexistând leziunile de 

macroangiopatie coronariană cu cele de microangiopatie 

miocardică și neuropatie vegetativă cardiacă. Pacientul 

diabetic este frecvent un plurivascular cu leziuni 

coronariene severe care necesită frecvent drept soluţie 

terapeutică revascularizarea miocardică chirurgicală.



Particular features in the 

evolution of ischemic heart 

disease in the diabetic patient 

Background: The worldwide prevalence of diabetes 

mellitus has risen dramatically over the past two decades 

and is expected to rise more in the future because 

of increasing obesity and reduced activity levels. The 

main cause of morbi/mortality in the diabetic patient is 

the cardiovascular component, the cardiovascular risk 

of a diabetic person being two to three times higher in 

men and three to five times higher in women compared 

to the non diabetic population. 

Objective: To evaluate the particular features of the 

diabetic patient with ischemic heart disease using the 

percutaneous transluminal investigation as a quantitative 

criteria for the multivessel disease. 

Materials and methods: We have studied retrospectively 

all the patients with diabetes mellitus type 2 that 

were admitted and investigated in The Cardiovascular 

Institute of Iasi, between January –December 2008. 

Results: The study evaluated 168 patients, with an average 

age of 61,92 years, mainly men (67,27%). 71,42% 

of the patients had a HbA1c>8% and 62,5% had dyslipidemia. 

26,78% of the patients associated obesity, 

39,88% congestive heart failure, 58,33% hypertension 

and 63,69% myocardial infarction. The angiography 

showed that 28,57% of the patients had three-vessel disease, 

23,21% two vessel disease and 18, 45% one vessel 

disease. The peripheral arterial obstructive disease was 

confirmed by invasive procedure in 26 patients. Percutaneous 

transluminal coronary angioplasty was performed 

in 97 cases. 

Conclusions: The diabetic patient has a complex cardiac 

pathology, macro and micro angiopathy being associated 

with cardiac vegetative neuropathy. The diabetic 

patient has frequently a multi vessel disease, with severe 

coronary lesions which often require as a therapeutically 

solution the techniques of surgical myocardial 

revascularization. 

POSTER I 

44. Stratificarea riscului la 

pacienţii cu sindrom 

coronarian acut fără 

supradenivelare de segment ST 

Natalia Capros 

Universitatea Stat Medicină şi Farmacie 

„N.Testemiţanu“, Chişinău, Republica Moldova 

Premize: Identificarea pacienţilor cu risc crescut de 

evenimente cardiace este standardul optimizat în managementul 

sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare 

de segment ST. Deși validat și folosit 

frecvent la pacienţii înrolaţi în studii a SCA este scorul 

TIMI, în prezent scorul GRACE promite stratificarea 

promptă cu predicţie înaltă a riscului și selecţia pacienţilor 

pentru investigaţii precoce intervenţionale. 

Obiectivul studiului: Aprecierea valorii predictive a 

scorurilor de risc GRACE și TIMI la pacienţii cu sindrom 

coronarian acut fără supradenivelare de segment 

ST (SCA-NST). 

Metode: Am calculat scoruri cantitative pentru 326 pacienţi 

(bărbaţi 198, vârsta 65,3± 4,5 ani) cu SCA-NST. 

Scorul GRACE este calculat din 8 variabile individuale: 

vârsta, frecvenţa cardiacă, scorul Killip, nivelul de 

creatinină, oprirea cardiacă și tensiunea arterială la admitere, 

deviaţia de segment ST pe ECG și creșterea biomarcherilor 

cardiaci. Pacienţii au fost urmăriţi 3 luni 

după internarea iniţială. Cele două scoruri au permis 

repartizarea pacienţilor în grupe de risc. Obiectul final 

compozit a fost rata evenimentelor cardiace majore 

precoce și tardive. 

Rezultate: Scorul GRACE a fost estimat prin caracteristicele 

prezentate. Din 326 pacienţi incluși 124 

(38,0%) au avut un risc mic, 112 (34.4%)- risc mediu 

și 90 (27,6%) în risc înalt. Pacienţii din fiecare lot cu 

risc succesiv mare au fost semnificativ mai în vârstă 

(p

POSTER I 

pacienţii cu risc înalt. Pacienţii cu scor GRACE înalt 

au avut o perioadă mai lungă de internare (p



45. Este by-pass-ul 

aorto-coronarian solutia 

completa pentru pacientul cu 

boala coronariana ischemica 

Studiu retrospectiv privind 

pacientii cu angina si by-pass 

aortocoronarian in antecedente 

C.Mihai, Aura Popa 



Obiectiv: Ne-am propus prin studiul de faţă să obţinem 

o imagine a strategiilor terapeutice aplicate pacienţilor 

cu by-pass în antecedente care au revenit cu angină în 

serviciul nostru de cardiologie. 

Materiale și metode: S-au analizat un număr de 44 

pacienţi revascularizaţi prin by-pass aorto-coronarian 

în antecedente, internaţi în clinica între 01.01.2007și 

01.05.2009 cu diagnosticul de angină agravată. 

Rezultate: Au fost 35 bărbaţi(79,5%) și 9 femei(20,5%); 

mediana vârstei a fost 62 ani; 22(50%) aveau cel puţin 

un episod de infarct miocardic în antecedente; 33(75%) 

nu aveau DZ, 10 (22,7%) aveau DZ tip2; 1(0,3%) avea 

DZ tip1; durata medie până la apariţia anginei de la 

efectuarea by-pass-ului a fost de 42 luni (3 ani si jumatate); 

pacienţii au avut un număr total de 113 by-passuri 

cu o medie de 3 by-pass per pacient, 87 (76,9%) au fost 

venoase, 26 (23,1%) au fost arteriale; 26 (59%) efectuasera 

revascularizare prin PCI înaintea efectuării intervenţiei 

de by-pass;au fost 52 by-pass-uri astupate(46%) 

cu o medie de 1 by-pass per pacient, din care doar 3 bypass-uri 

arteriale cu arteră mamară internă; în funcţie 

de leziunile pe coronarele native 27(61,3%) au fost tricoronarieni, 

14 (31,8%) bicoronarieni,2(4,5%) unicoronarieni; 

s-au efectuat 31 de angioplastii: 21(67,7%) 

pe vas nativ și 10 (32,2%) pe by-pass; dintre angioplastiile 

pe by-pass majoritatea 9 (90%) au fost efectuate 

pe grefoanele venoase; 4 (40%) angioplastii cu DES, 4 

(40%) cu BMS și 2 (20%) cu balon; 10 pacienţi aveau 

leziuni semnificative pe TC, 4 dintre aceștia au beneficiat 

de angioplastie cu implantare de stent(DES) pe TC 

protejat. 

Concluzii: În grupul studiat: 1.majoritatea pacienţilor 

au fost barbaţi 2.vârsta medie 62 ani 3. 50% aveau un 

istoric de infarct 4 pacienţii au în medie 3 by-pass-uri 5. 

POSTER I 

simptomele apar în medie după 42 de luni 6. la acel moment 

un by-pass(în medie) este ocluzionat 7. startegia 

terapeutică cea mai întâlnită este revascularizarea intervenţională 

70,4%(31/44) , cele mai multe proceduri 

efectuate pe vasele native (21), fiind realizate și un număr 

de angioplastii pe TC protejat(4). PCI pe by-pass 

este mai frecvent la nivelul grefoanelor venoase (9/10)și 

se efectuează fie cu BMS sau DES. Menţionăm că pentru 

restul pacienţilor au primit tratament maximal. 

Is the aorto-coronary by-pass a 

complete solution for patients 

with coronary heart disease 

Retrospective study concerning 

therapeutic strategies in 

patients with angina and prior 

by-pass surgery 

Objective: In this paper we tried to get a picture of the 

different types of therapies applied to our patients with 

prior by-pass surgery and unstable angina. 

Background: We analized a group of 44 patients that 

had sufferd by-pass surgery and were admitted in 

our department with aggravated angina between 

01.01.2007-01.05.2009. We looked at the patients from 

di ffe rent points of view: age, sex, history of myocardial 

infac rtion, co-morbidities, mean duration from surgery 

to angina, type of by-pass, by-pass patency and 

thera peutic strategies. 

Results: From 44 patients 35(79,5%) were man and 

9(20,5%) were woman; the mean age was 62 years; 

50% of patients had in their past at least one episode 

of myocardial infarction; 33(75%) had no diabetus 

mellitus(DM), 10(22,7%) had type 2 DM and 1(0,3%) 

had type 1 DM. The average period from by-pass to 

angina was 42 months. There were a number of 113 

by-passes with an average of 3 by-passes per patient; 

there were 87(76,9%) venous grafts and 26( 23,1%) arterial 

grafts. We found 52(46%) ocluded by-passes ,an 

average of 1 by-pass per patient; it worths mentioning 

that only 3 internal mamary artery by-pass grafts were 

ocluded. From the point of view of native coronary 

lesions we found out that 27(61,3%) had three vessels

POSTER I 

disease,14(31,8%) had two vessels disease and 2(4,5%) 

had significant stenosis on only one coronary. 26 patients 

(59%) had PCI prior to surgery. As treatment for 

angina they underwent 31 PCI procedures: 21(67,7%) 

on native vessels and 10(32,3%) on by-pass grafts; from 

the procedures done on grafts majority were performed 

on venous grafts 9/10(90%); in the group of PCI on bypasses 

we used 4(40%) DES, 4(40%)BMS and 2(20%) 

baloon angioplasty. In our group 10 patients had semnificative 

stenosis on main stem anf four of them underwent 

main stem PCI. 

Conclusions: Patiens admitted with angina and prior 

by-pass surgery were: 1. in majority man(79,5%) 2. 

in their 70’s( mean age 62 years) 3. half of them had a 

history of MI 4. in majority(75%) without DM 5. with 

mean time elapsed from surgery to symptoms of 42 

months 6. 52(46%) of by-passes were ocluded at admission 

time with only three AMI by-passes in this category 

7. the most frequent therapy four our patients was 

PCI mainly on native coronary (67,75%) the rest being 

done on by-pass grafts (32,25%). 

46. Sindroamele coronariene 

acute şi gradul de afectare 

miocardică evaluat angiografic 

R.M.Chreih, D.Deleanu, L.Zarma, Carmen Ginghina 

Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare "Prof. 

Dr. C.C. Iliescu", Bucuresti 

Premise: Folosirea evaluării calitative a fluxului coronarian 

(TIMI), este o modalitate subiectivă, fiind necesară 

o evaluare cantitativă a fluxului coronarian pentru 

a standardiza și pentru a facilita comparaţiile și comunicările 

rezultatelor angiografice. 

Scopurile studiului sunt: stabilirea valorilor normale 

ale fluxului coronarian evaluat cantitativ pentru lotul 

martor; evaluarea fluxului coronarian pe arterele neimplicate 

în Sindromul Coronarian Acut (SCA) pentru a 

afla dacă infarctul miocardic este un fenomen ce afectează 

întreg miocardul, sau unul localizat ce afectează o 

zonă limitată de miocard. 

Materiale și metode: În perioda Aprilie 2006 – Aprilie 

2009 au fost studiati 110 pacienţi cărora li s-a efectuat 

angioplastie percutana cu stent în SCA și 230 pacienţi 

cu afectare valvulară și cu coronare epicardice normale 



angiografic supuși coronarografiei în cadrul protocolului 

preoperator. Pentru a elimina orice posibilă eroare, 

au fost excluși din studiu pacienţii din grupul martor cu 

stenoză aortică și/sau angină. S-a înregistrat numărul 

de kinograme necesare substanţei de contrast pentru 

atingerea anumitor repere distale standardizate, evaluându-se 

astfel obiectiv fluxul coronarian ca variabilă 

continuă. S-a introdus apoi în calcul diametrul vasului 

studiat, eliminându-se astfel orice eroare în compararea 

fluxului coronarian. Testele statistice au arătat că evaluarea 

cantitativă a fluxului coronarian prin CTFC (corrected 

TIMI frame count) corelat cu diametrul vasului 

decelează o diferenţă între fluxul coronarian pe arterele 

neimplicate în SCA la pacienţii care au suferit SCA 

(8,182±2,1112) și fluxul pe arterele coronare normale 

angiografic (5,441±0,9950) (p



Material and methods: Between April 2006 and April 

2009 110 patients that underwent PTCA with stent for 

ACS were included in the study, as well as 230 patients 

with valvular heart disease and normal coronary angiography 

that were subjected to coronary angiography for 

the surgical protocol. In order to eliminate any errors 

patients with aortic stenosis and/or angina were excluded 

from the control group. The number of frames necessary 

for the contrast to reach certain distal standard 

landmarks was recorded, thus analyzing coronary flow 

as a continuous variable. The diameter of the vessel was 

then taken into account, all bias in comparing coronary 

flow being thus eliminated. Statistical tests have 

proven that quantitative evaluation of coronary flow 

through corrected TIMI frame count (CTFC) correlated 

with vessel diameter detects a difference between 

coronary flow in non-culprit arteries in ACS patients 

(8,182±2,1112) and flow in normal angiographic coronary 

arteries (5,441±0,9950) (p

POSTER I 

Material and method: For 188 patients with critical 

limb ischemia we performed PTA using femoral, popliteal 

or axillary aproach. For revascularisation we associated 

different interventional techniques: PTA, stenting, 

laser angioplasty and intraarterial trombolisys. Follow 

up was performed at 6 weeks when evaluated the increase 

in ankle-brachial index, presence of arterial pulse 

and quality of life. For four patients with advanced necrotic 

lesionsof the limb we performed autologus bone 

marrow stem cell transplant by injecting the stem cells 

intraarterial proximal the lesion and intramuscular in 

gastrocnemian muscles. Most of the patients required 

complex interventions at different levels: 37 iliac 

interventions; 151 femoral interventions; 66 popliteal 

interventions and 27 interventions at tibial arteries levels. 

We performed 27 trombolisys, 148 PTA-s, 70 laser 

PTA-s and 38 stentings. 

Results: Procedural succes was recorded in 96.27% of 

cases. Follow-up showed that patients with an initially 

successful angioplasty had an extremely good outcome 

(98% 1-year limb salvage). Doppler values increased 

from a mean of 25mmHg to 75 mmHg. For the patients 

with stem cell transplant the follow-up control at 

6 months proved an increase in quality of life, with an 

increase of claudication index from 50m to 2 km; also 

the angiographic analysis showed an improvement of 

collateral circulation. 

Conclusions: The results of this study support the use 

of interventional treatment metods(PTA, stenting, laser 

angioplasty and intraarterial trombolisys) as firstline 

treatment for critical limb ischemia. Our data show 

good results with improvement of the claudication index 

and quality of life in almoust all patients. 

48. Complicaţiile tardive ale 

implantării de pacemaker 

M.D.Datcu, I.Fermeşanu, D.Iliescu, Maria Gavrilaş, 

Georgeta Datcu, Viviana Aursulesei 

Universitatea De Medicină Şi Farmacie "Gr.T.Popa"Iasi 



de pacienţi s-a realizat schimbare de generator din cauza 

epuizării electrice. În toate cazurile au fost utilizate 

pacemakere tip VVI, cu cateter de stimulare introdus 

prin puncţia venei subclaviculare drepte (108 cazuri) 

sau stângi (18 cazuri). Urmărirea a fost realizată clinic 

(integritatea buzunarului de inserţie, semne/simptome 

de flebotromboză a membrului superior homolateral 

sau tromboembolism pulmonar-TEP), biologic (D-dimeri, 

fibrinogen, trombocite), microbiologic (secreţie 

plagă, hemoculturi), imagistic. Protocolul de urmărire 

imagistic a cuprins ecografie venoasă și flebografia 

membrului superior homolateral, scintigramă pulmonară 

de perfuzie, ecocardiografie transtoracică și transesofagiană. 

Rezultate: În lotul de studiu rata globală a complicaţiilor 

tardive a fost de 23,8%. Complicaţiile au fost de tip 

infecţios, tromboembolic, sindrom de pacemaker. Infecţia 

locală (eroziune/necroză de buzunar) cu Stafilococ 

auriu/epidermidis s-a regăsit în 7,14% din cazuri; la 

1 caz infecţia locală s-a complicat cu septicemie cu Enterobacter. 

Rata complicaţiilor infecţioase a fost semnificativ 

mai scăzută în cazul primei implantări comparativ 

cu schimbarea de generator (1,4% vs 6,5%) și în 

sublotul cu antibioterapie profilactică (0,6% vs 3,1%). 

Tromboza cateterului de stimulare a fost evidenţiată 

ecografic la 10 pacienţi (12,6%) și radiologic în 19,04% 

din cazuri; la 1 pacient a fost evidenţiată ecocardiografic 

în atriul drept, complicată cu TEP, iar 2 pacienţi au 

prezentat semne clinice de flebotromboză de membru 

superior. Scintigrama pulmonară a obiectivat probabilitate 

înaltă/intermediară de TEP la 5 pacienţi, respectiv 

2 pacienţi. În 3,17% din cazuri au fost prezente ambele 

tipuri de complicaţii. Sindromul de pacemaker a fost 

manifest la 2 pacienţi (simptome ușoare). 

Concluzii: Datele prezentate sunt comparabile cu cele 

din literatură în ce privește rata complicaţiilor tardive 

infecţioase și tromboembolice. Tromboza de cateter 

este frecvent asimptomatică, subestimată clinic. Din 

acest motiv, decizia de tratament anticoagulant trebuie 

să fie individualizată. Deși tehnica se desfășoară în condiţii 

stricte de asepsie este necesar tratament antibiotic 

de acoperire a manevrei. Incidenţa scăzută a sindromului 

de pacemaker este condiţionată de perioada de 

urmărire. 

Scopul lucrării: Urmărirea prospectivă a ratei complicaţiilor 

la 6, 12 luni după o primă cardiostimulare electrică 

permanentă sau schimbare de generator. 

Material și metodă: Lotul de studiu a cuprins 126 pacienţi 

consecutivi cu indicaţie de cardiostimulare electrică 

permanentă, incluși în perioada 2006-2008. La 12



Late complications following 

permanent pacemaker 

implantation 

Objective: To determine prospectively the rate of late 

complications (6, 12 months) following first implantation 

of a permanent pacemaker or generator replacement. 

Material and methods: We studied 126 consecutive 

patients with definite indications for permanent pacemaker 

implantation, included between 2006-2008. Generator 

replacement was required in 12 patients because 

of pulse generator electrical failure. In all cases a VVI 

pacemaker was used. Implantation of the lead-catheter 

used right/left subclavian vein (108 cases vs 18 cases) 

access. We realised a clinical follow-up (local pocket 

integrity, signs/symptoms for ipsilateral superior limb 

deep venous thrombosis or pulmonary thromboembolism-TEP) 

combined with biologic (D-dimers, fibrinogen, 

platelets), microbiologic (wound secretion, hemocultures) 

and imaging methods. Imaging follw-up protocol 

used venous ultrasound, ipsilateral superior limb 

phlebography, perfusion lung scintigram, transtoracic 

and transesophageal echocardiography. 

Results: The overall rate of late complications was 

23.8% in our study. There were infectious, thromboembolic 

complications and pacemaker syndrome signs/ 

symptoms. Local pocket-related infection (pocket erosion/necrosis) 

with Staphyloccocus aureus/epidermidis 

wad found in 7.14% of cases; in one case Enterobacter 

septicaemia complicated local infection. Late infectious 

complications rate was significantly lower after first 

implantation of the permanent pacemaker comparing 

generator replacement (1.4% vs 6.5%) and also in 

the subgroup with prophylactic antibiotherapy (0.6% 

vs 3.1%). Pacing electrode thrombosis was defined by 

ultrasound in 10 patients (12.6%) and by phlebography 

in 19.04%; echocardiography detected one case of 

thrombosis in right atrium and manifest TEP complicated 

evolution. In 2 cases there were clinical signs for 

superior limb deep venous thrombosis. Perfusion lung 

scintigram revealed high /intermediate probability for 

TEP in 5 patients, respectively 2 patients. In 3.17% of 

cases both types of complications were present. Pacemaker 

syndrome was manifest through mild symptoms/signs 

in 2 cases. 

Conclusions: Our data are comparable with literature 

concerning the rate of late infectious and thrombo- 

POSTER I 

embolic complications. Pacing electrode thrombosis is 

frequently asymptomatic and underestimated in clinical 

terms. For this reason, the decision for anticoagulation 

is better individualised. Even conducted in rigorous 

asepsis conditions invasive technique is better covered 

by prophylactic antibiotheraphy. The low incidence 

of pacemaker syndrome is in relation with follow-up 

period. 

49. Miocardită acută 

fulminantă cu şoc cardiogen şi 

recădere precoce – prezentare 

de caz 

F. Capraru, Oliviana Mirescu, Claudia Valcu, 

Ana Fruntelata, S. Balanescu, Simina Florescu, 

Maria Dorobantu 


Premize: Miocardita acută fulminantă (MAF) este o 

formă rară de miocardită la tânăr, grevată de evoluţie 

severă în faza acută și de prognostic bun pe termen 

lung, cu recuperarea funcţiei ventriculare. 

Metode: Prezentăm cazul unei tinere de 19 ani fără 

antecedente patologice, care s-a prezentat cu tablou de 

șoc cardiogen la 4 zile de la sindrom pseudogripal cu 

febră, tuse, mialgii. 

Rezultate: Clinic la internare TA=80/50mmHg, AV = 

110/min neregulat, puls periferic filiform, tegu mente 

marmorate, pulm MV abolit bazal bilat, cu hepa tomegalie 

nedureroasă. ECG cu atrii în RS, lez subepicardică 

difuză amplă (cu ş ST 6-8mm DI-DIII,aVF, 

V2-V5 si ş ST 5mm aVR,aVL), QRS inguste, hipovoltate, 

disociaţie A-V. Biologic dinamică de necroză miocardică, 

troponină pozitivă, leucocitoză cu neutrofilie, 

trombocitopenie, hepatocitoliză marcată (AST, ALT 

>4000U/L) cu insufic hepatocelulară-INR spontan 2.1, 

hiponatremie si hiperpotasemie, probe inflamatorii pozitive, 

markeri virali (AgHbs, Ac antiHCV, HIV) negativi. 

Ecocardiografic hipokinezie difuză a VS nedilatat, 

cu FEVS=25%. Cazul este interpretat ca MAF probabil 

virală cu hepatită acută ischemică secundara șocului 

cardiogen. Imunologia pt virus gripal, paragripal, adenovirus 

și Coxsackie B este negativă, ca si markerii de 

boală autoimună (ADNdc, cel lupice, complement, ac 

antifosfolipidici). Evoluţie lent favorabilă sub dobuta-

POSTER I 

mină, diuretic, digitală, asociate cu corticoterapie cu 

dexametazonă 24 mg/zi, cu rezoluţia treptată a tulburării 

de conducere și a fenomenleor de IC, remisia 

fenomenelor hepatice și cu toleranţă a betablocantelor 

și IEC. Nu a necesitat monitorizare invazivă, asistare 

ventriculară sau respiratorie și nu s-au administrat 

gamaglobuline. La externare FEVS = 40%, compensată 

cardiac în repaus. La 2 săptămâni de la externare repetă 

episod intercurent febril respirator cu decompensare 

cardiacă, fiind admisă cu EPAC sever. Ecografic FEVS 

25% cu hipokinezie severă VS. Evolueaza cu remisia 

lenta în 2 săptămâni a IC, ecografic la 2 luni remarcandu-se 

recuperarea funcţiei ventriculare-FEVS=50% si 

ameliorarea clinica evidenta, permitand oprirea trat digitalo-diuretic 

și IEC, menţinându-se betablocantul. 

Concluzii: Prezentăm un caz de MAF probabil virală 

evoluând cu șoc cardiogen, disociaţie A-V și hepa tită 

acută, cu ameliorare iniţială urmată de recădere precoce 

și vindecare la 2 luni cu recuperare clinica, electrica, 

ecografica. 

Acute fulminant myocarditis 

with cardiogenic shock and 

early relapse– case presentation 

Background: Acute fulminant myocarditis (AFM) is a 

rare form of myocarditis in the young, with severe course 

in the acute phase and good long-term prognosis, 

with healing and recovery of ventricular function. 

Methods: We present the case of a young 19 years old 

female with negative history, admitted with cardiogenic 

shock 4 days after influenza-like syndrome with cough, 

fever, muscle pains. 

Results: Clinically on admission: BP=80/50mmHg, 

HR=110bpm irregular, weak peripheral pulses, cold 

skin, bilaterally abolished basal murmurs, hepatomegaly. 

ECG showed sinus rhythm, narrow QRS, important 

subepicardial lesion (STş 6-8 mm in DI-DIII, aVF, C2- 

C5), A-V dissociation. Blood tests: elevation of myocardial 

necrosis markers, positive troponin, leucocytosis 

with neutrophilia, trombocytopenia, marked hepatolysis 

(AST, ALT>4000U/L), hepato-cellular failure 

with INR 2.1, hyponatremia, hyperpotasemia, inflammation, 

negative HBsAg, anti HCV, HIV. Echocardiography 

showed diffuse hypokinesis of the non-dilated 

LV, LVEF=25%. The case was reported as probably viral 



AFM with acute ischemic hepatitis secondary to cardiogenic 

shock. Immunology for influenza, parainfluenza 

viruses, adenoviruse, Coxsackie B virus was negative, so 

were tests for autoimmune diseases (dcDNA, complement, 

lupic cells, antiphospholipid ab). Slowly favourable 

clinical course with dobutamine, digoxin, diuretics 

and iv corticotherapy (dexametasone 24 mg/day) with 

tolerance of BBs and ACEI. Resolution of liver function 

was also noted. No need of haemodynamic monitoring, 

LV or respiratory assistance, no gammaglobulines 

therapy. On discharge LVEF was 40% and the patient 

clinically compensated. Two weeks after discharge new 

respiratory viral episode with fever and new cardiac decompensation, 

the patient being admitted with acute 

pulmonary edema. Echocardiography confirmed decrease 

in LVEF-25%, and severe diffuse hypokinesis of 

the LV. After 2 weeks, resolution of HF, and at 2 months 

after discharge echocardiography showed recovery 

of ventricular function with LVEF=50% and improved 

clinical condition, allowing interruption of digoxin, diuretics 

and ACEI, maintaining the BB. 

Conclusions: We report a case of probably viral AFM, 

evolving with cardiogenic shock, A-V dissociation and 

acute hepatitis, with initial amelioration and further 

early relapse, with clinical, electrical and echocardiographic 

recovery at 2 months 

50. Neoplazie endocrina multipla 

asociata cu cardiomiopatie 

hipertrofica neobstructiva – 

prezentare de caz 

Anca Iulia Popa, F.Adam, Raluca Ciomag, 

Crina Sinescu, Anca Nacev, Alina Suta 

Spitalul de Urgenta Bagdasar-Arseni, Bucuresti 

Prezentam cazul unei paciente T.E, de 71 ani, internata 

in stare grava, pentru dispnee de repaus, fatigabilitate, 

somnolenta si obnubilare, debutate de doua luni si accentuate 

progresiv. La examenul obiectiv, la internare, 

s-a constatat obezitate, tegumente aspre, uscate, bradicardie 

sinusala (60/min), TA 160/80mmHg(in absenta 

oricarui tratament), sindrom congestiv sistemic moderat 

, suflu protomezosistolic apexian si parasternal 

stang de gardul II, bradilalie, bradipsihie (fara deficite 

motorii), voce ingrosata. Pe ECG, la internare, RS 60/



min, modificari nespecifice de unde T in teritoriul anterior 

si lateral; pe parcursul internarii dezvolta ritm 

jonctional. Radiografia cardio-pulmonara, care initial 

arata staza importanta si cardiomegalie globala, la 

repetare, dupa reducerea stazei, evidentiaza in plus o 

opacitate bine conturata, neomogena, cu diametrul de 

30mm, subclavicular drept. Examenul CT toracic si 

abdominal cu substanta de contrast, efectuat pentru 

elucidarea etio logiei imaginii radiologice pulmonare, 

diagnosticheaza nodul pulmonar cu aspect benign dar 

evidentiaza o formatiune tumorala de 6/6,5/6 cm, in 

loja suprarenala dreapta, cu iodofilie heterogena, fara 

interfata de demarcatie clara cu polul superior renal. 

Probele de laborator sunt sugestive pentru mixedem 

(TSH 41,35 μu/ml; FT31,33 pmol/l; FT4 7,3 pmol/l); de 

notat de asemenea parathormonul cu valoare crescuta 

(276 pg/ml), calcitonina cu valori normale (

POSTER I 

51. Utilitatea ecocardiografiei 

in diagnosticul si 

monitorizarea evolutiei in 

limfomul Non Hodgkin 

cardiac primitiv la copil 

A.G.Dimitriu, Ingrith Miron, Cristina Jitareanu 

Sp. Clinic de Copii „Sf. Maria“, Iasi 

Tumorile cardiace primitive au o incidenţă scăzută la 

copii si ridica adeseori probleme dificile de diagnostic. 

Prezentare de caz. Pacientul: GG, 13 ani, sex masculin, 

a fost admis in spital pentru dureri abdominale și 

dispnee. Din anamneza: boala a debutat cu scădere în 

greutate, pierderea apetitului și dispnee progresivă , în 

ultimele luni. Examenul clinic a evidentiat: dispnea, 

zgomote cardiace asurzite, socul apexian diminuat, 

tahicardie, hepatomegalie. Radiografia cardiotoracica 

a arătat cardiomegalie fara mase mediastinale. EKG 

arătat tahicardie sinusala. Ecocardiografia Doppler a 

evidentiat prezenţa unui revarsat pericardic in cantitate 

medie și două mase intracardiace, una dintre ele in atriul 

drept, aderenta la perete atrial dreapt și alta cu aspect 

policiclic in ventricolul drept in jurul inelului valvular 

tricuspidian, limitand miscarile valvei tricuspide. Ecocardiografia 

Doppler color a relevat o obstrucţie importanta 

a fluxului tricuspidian, datorită prezenţei acestor 

două tumori. Tumoarea de asemenea, pare a infiltra si 

peretele lateral vemtricular drept. Ecocardiografia de 

contrast cu Levovist a arătat lipsa de opacifiere la nivelul 

tumorilor, indicând forma, dimensiunile și locaţia 

acestora. CT scan toracic si abdominal: a fost normal. 

Pericardiocenteza a evidenţiat lichid hemoragic, cu mitoze 

și celule anormale (celule lymphomatoase) care au 

sugerat un limfom malign Non_Hodgkin. Testele biologice, 

biopsia medulara și LCR au fost normale. După 

chimioterapie pentru limfomul malign non-Hodgkin, 

tumora a scăzut progresiv în mărime iar starea clinică 

s-a îmbunătăţit, cu dispariţia semnelor de insuficienţă 

cardiacă. 

Concluzie: Diagnosticul și monitorizarea evoluţiei 

unei tumori primitive cardiace la copil, este deosebit 

de dificila atunci când simptomele nu sunt specifice. 

Ecocardiografia este principala metodă de diagnostic 

si de monitorizare a evoluţiei în în tumorile primitive 

la copil. Orice copil cu semne de insuficienţă cardiacă 

congestivă inexplicabilă ar trebui să fie evaluat pentru 

tumora cardiaca prin ecocardiografie. 



The utility of 

echocardiography to diagnosis 

and evolution monitorind in 

primary cardiac Non-Hodgkin 

lymphoma in child 

Primary cardiac tumors have a low incidence in children 

and make difficult problems to diagnosis. Case 

presentation. Pacient: G. G., 13 years, male, was admitted 

to our clinic for abdominal pain and dyspnea. 

The history of his disease revealed weight loss, loss of 

appetite and progressive dyspnea during the last month. 

Physical examination revealed: dyspnea, distant 

heart sounds, the palpable ventricular impulse was diminished, 

tachycardia, liver enlargement. Chest X-ray 

showed cardiac enlargement, without mediastinal masses. 

EKG showed sinus tachycardia. Doppler echocardiography 

showed the presence of a medium pericardial 

effusion and two cardiac masses, one of them in the 

right atrium, adherent to the right atrium lateral wall 

and the other one with a polycyclic shape, in the right 

ventricle, around the tricuspid valve annulus, which 

limited the tricuspid valve motion. Color Doppler revealed 

an important obstruction of the tricuspid flow, 

due to the presence of these two tumors.The tumor also 

seemed to infiltrate the right ventricular lateral wall. 

Contrast echocardiography with Levovist revealed lack 

of opacifiation at the tumors’ level, showing their shape, 

dimensions and location. Abdominal and thoracic 

CT scan were both normal. Pericardiocentesis revealed 

a hemorrhagic fluid, with mithosis and abnormal 

cells (lymphomatous cells) suggesting a Non_Hodgkin 

malignant lymphoma. Biological tests, medular biopsy 

and spinal fluid were normal. After the chemotherapy 

for Non-Hodgkin lymphoma, the tumor decreased 

progressively in size and the clinical status improved, 

with disappearance of the signs of heart failure. 

Conclusion: The diagnosis and the monitoring of evolution 

of primary cardiac in children in very difficult 

when symptoms are not specific.The echocardiography 

is the main method for the diagnosis and monitoring of 

evolution in primary tumors in child. Every child with 

unexplained congestive heart failure should be evaluated 

for cardiac tumors by echocardiography.



52. Aspecte morfologice 

intr-un caz de histiocitom 

malign fibros cardiac 

Parascan Liliana, L. Dorobantu, V. Iliescu 



Introducere: Fibrosarcomul si histiocitomul fibros malign 

sunt sarcoame fibroblastice osoase producatoare 

de colagen, avind trasaturi superpozabile clinic, radiologic 

si morfologic. Diferentierea lor se bazeaza numai 

pe unele criterii morfologice arbitrare. Ele apar la orice 

varsta dar cel mai adesea afecteaza populatia tanara si 

adulta mijlocie, histiocitomul fibros malign aparând 

mai frecvent la barbati. 

Scop: Cazul este prezentat avind in vedere raritatea 

aces tei tumori si aparitia ei la o femeie tanara si intr-o 

localizare neobisnuita: intracardiaca ventriculara 

dreap ta. 

Material si metode: Se prezinta cazul unei tinere de 

22 ani fara antecedente patologice internata pentru un 

episod lipotimic insotit de ameteli, epigastralgii, greata, 

varsaturi alimetare, cu debut cu aprox. 4 zile inaitea 

internarii si descoperita imagistic cu formatiune tumorala 

de ventricul drept si fenomene severe de insuficieta 

cardiaca dreapta. Se intervine chirurgical si se practica 

excizie tumorala prin atriotomie dreapta transtricuspidian. 

Evolutie postoperatorie favorabila. Se examineaza 

histologic o tumora cu dimensiuni de 5/ 4/ 3 cm, relativ 

incapsulata, dura, de culoare galbena cu zone rosii si 

cenusiu-translucide. Pe sectiune de aspect solid, alb-cenusiu-rozat. 

Se fac sectiuni histologice care se coloreaza 

cu diverse coloratii: HE, VG, Tricrom Masson, Gomori, 

Sudan IV, precum si coloratii IHC. 

Rezultate: Sectiunile histologice evidentiaza pe un fond 

alcatuit din fibroblaste fusiforme intr-un aranjament 

storiform supraadaugarea de celule gigante tumorale 

multinucleate, mari, ovoide, bizare. Morfologic, unele 

celule tumorale se aseamana cu histiocitele neoplazice 

despre care evidenta histologica ne arata ca ele sunt, 

de fapt, fibroblaste. Histiocitomul fibros malign este in 

general un grad inalt de tumora pleomorfa. Coloratiile 

de tip IHC evidentiaza: VIM pozitiv difuz in tumora; 

MNF 116 negativ in celulele tumorale; S100 slab pozitiv 

zonal in tumora, ACT pozitiv in rare celule tumorale 

dispersate; MYOGENIN negativ in celulele tumorale; 

Myo D1 negativ in celule tumorale; MITF negativ in 

celulele tumorale; CALPONIN negativ in celule tumo- 

POSTER I 

rale; CD34 negativ in celule tumorale, pozitiv in vase; 

MDM2 negativ in celule tumorale; P53 pozitiv 3-5% 

in tumora; Ki67 pozitiv – 25% in tumora. Testele IHC 

sustin diagnosticul de Histiocitom malign fibros de tip 

storiform – pleomorf (sarcom pleomorf nediferentiat). 

Concluzii: Cazul relatat este rarisim intalnit, fiind dealtfel 

si singurul caz de acest fel intalnit in clinica noastra 

in ultimii 10 ani. Prognosticul este sarac: aprox. 20% 

supravietuire la 5 ani. Particularitatea cazului este aceea 

ca tumora este cu localizare cardiaca, la o pacienta care 

spera sa supravietuiasca mai mult dupa extirparea tumorii. 

Morphologic aspects in a 

case of malignant fibrous 

histiocytoma 

Introduction: Fibrosarcoma and malignant fibrous 

histiocytoma are fibroblastic collagen-producing sarcomas 

of the bone. They have overlapping clinical, radiographic 

and pathologic features and their distinction 

is based on somewhat arbitrary morphologic criteria. 

They occur at any age, but most affect the middle-aged 

and the elderly. Malignant fibrous histiocytoma occurs 

more frequently in men. 

Aim: This presentation has revealed the rare occurence 

of this tumor affecting a 22-year old woman, in an uncommon 

intracardiac, right-ventricle localization. 

Material and methods: We present a case of a 22-year 

old female patient without pathological history complaining 

of a swoon episode with vertigo, gastric pain, 

nausea and vomiting four days before hospitalization. 

Imagistics revealed a tumor formation in the right ventricle 

and a severe phenomenon of right cardiac failure. 

The surgical intervention consisted of tumor excision 

through the right atrium and tricuspid section. Postoperator 

evolution was favorable. The gross anatomy 

was a 5/4/3-cm tumor, with relatively incapsulated, 

hard, yellow with red and grey translucent zones. The 

cross section revealed a solid aspect and white-greypink 

colored zones. The histological slides were colored 

with: HE, VG, Trichrome Masson, Gomori, Sudan IV 

and IHC. 

Results: The tumor slides revealed a background of 

spindled fibroblasts in a storiform pattern admixed 

with large, ovoid, bizarre, multinucleated tumor giant

POSTER I 

cells. Morphologically, some tumor cells resembled neoplastic 

histiocytes; however, the evidence shows they 

were actually fibroblasts. Malignant fibrous histiocytoma 

(MFH) is generally a high-grade pleomorphic tumor. 

The IHC reveal: VIM diffuse positive in the tumor; 

MNF 116 negative in the tumor cells; S100 zonal 

low positive in the tumor, ACT positive in rare tumor 

cells dispersed; MYOGENIN negative in tumor cells; 

Myo D1 negative in tumor cells; MITF negative in tumor 

cells; CALPONIN negative in tumor cells; CD34 

negative in tumor cells, positive in vases; MDM2 negative 

in tumor cells; P53 positive 3-5% in tumor cells; 

Ki67 positive - 25% in the tumor. The IHC sustain the 

diagnosis of HFM of storiform-pleomorphic type (undifferentiated 

pleomorphic sarcoma). 

Conclusions: The case described above is a very rare 

tumor and the only case of this type that we have met in 

our clinic in the last ten years. The prognosis depends 

on their grade: high-grade tumors have a poor prognosis 

with about 20% 5-year survival rate. 

53. Hemiplegie cu afazie 

tranzitorie la o tanara de 

15 ani 

D. Dusceac, D. Deleanu, O. Bajenaru, 

Andreea Hodorogea, T. Nanea 

Spitalul Clinic Caritas, Bucuresti 

Cazul clinic al unei fete de 15 ani ce se prezinta la spital 

pentru hemiplegie cu afazie tranzitorii, datorate unui 

AIT embolic. Ecocardiografic se evidentiaza prezenta 

unui defect septal atrial, ce este ulterior inchis interventional. 

Hemiplegia with transient 

aphasia in a young girl of 15 

years 

Clinical case of a girl of 15 years who presents to hospital 

for transient hemiplegia with aphasia due to an embolic 

transit ischemic accident. Ecocardiografic is dis- 



covered an atrial septal defect, which is subsequently 

closed interventional. 

54. Cai accesorii cu localizare 

identica la pacienti cu WPW 

familial 

Cristina Ioana Caldararu, R.Alexandru, D.Bartos, 

R.Vatasescu 

Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti 

Localizari identice ale cailor accesorii la pacienti cu 

WPW familial nu au fost decrise teoretic niciodata. O 

femeie de 38 de ani impreuna cu fiul sau de 18 ani cunoscuti 

cu sindrom de preexcitatie simptomatic (palpitatii 

cu ritm rapid) s-au adresat clinicii noastre in vederea 

efectuarii studiului electrofiziologic. Mapping-ul 

in timpul preexcitatiei identifica zona de fuziune atrioventriculara 

la nivelul careia s-a realizat cu succes ablatia 

cu radiofrecventa. Ambii pacienti au avut fasciculul 

accesor localizat la nivelul peretelui liber de ventricul 

drept in regiunea infero-laterala a inelului trcuspidian. 

Cuvinte cheie: Sindrom Wolf-Parkinson-White, familial, 

anatomia fasciculului accesor. 

Identical anatomical location 

of accessory pathway in a 

family with WPW syndrome 

Identical location of accessory pathways in family members 

with Wolff–Parkinson–White syndrome although 

theoretically possible has never been described. A 37 

years old woman and his 18 years old son were referred 

for electrophysiologic study due to fast rate palpitations 

and pre-excitation on baseline ECG. Radiofrequency 

ablation was performed after mapping during pre-excitation 

searching for the atrio-ventricular signal fusion. 

Successful application was identically located right free 

wall, at the infero-lateral aspect of the tricuspid ring in 

both patients. Keywords: Wolff–Parkinson–White syndrome, 

familial, accesory pathway anatomy



55. Hiperpotasemia drept 

cauză de disfuncţie de pacemaker 

- prezentare de caz 

Andreea Simona Hodorogea, Linda Constantina Cipi, 

Simona Almariche, Ioana Simona Iordache, T.I.Nanea 

Spitalul Clinic Caritas, Bucuresti 

Introducere: Hiperpotasemia este o condiţie metabolică 

ameninţătoare de viaţă, multe dintre cauzele posibile 

fiind situaţii frecvent întâlnite în clinică. Creșterea 

marcată a potasemiei determină alterarea răspunsului 

miocardic la diverși stimuli, inclusiv la stimularea prin 

pacing, datorită reducerii electronegativităţii potenţialului 

membranar de repaus al miocitelor. Pot fi afectate 

temporar atât mecanismul de sensing, cât și capacitatea 

de captură. 

Scop: Prezentăm un caz de disfuncţie de pacemaker în 

context de hiperpotasemie. 

Material și metodă: Pacientul, în vârstă de 58 de ani, 

internat în stare generală gravă, cu alterarea stării de 

conștienţă, respiraţii agonice, în colaps, cu alura ventriculară 

38/minut, semne de congestie sistemică, anuric, 

era diagnosticat de 8 ani cu cardiomiopatie dilatativă 

toxică, cu insuficienţă cardiacă clasa a III-a NYHA, cu 

insuficienţă renală cronică stadiul 3, având implantat 

de 6 ani un stimulator cardiac tip VVI pentru fibrilaţie 

atrială permanentă cu bloc atrioventricular total, 

înlocuit în urmă cu 3 ani cu un defibrilator cu funcţie 

de pacemaker pentru tahicardie ventriculară susţinută 

repetitivă. La internare prezenta o valoare a creatininei 

serice de 4 mg/dl și hiperpotasemie (8,4 mmol/l), 

iar pe traseul ECG se înregistrau complexe QRS largi 

și absenţa intermitentă a capturilor ventriculare prin 

spike-uri. 

Rezultate: S-a interpretat cazul ca insuficienţă renală 

cronică acutizată prin mecanism prerenal (deshidratare 

din cauza continuării tratamentului diuretic în 

condiţiile unor temperaturi atmosferice crescute), cu 

hiperpotasemie secundară (favorizată de continuarea 

în ambulator a tratamentului cu diuretic antialdosteronic 

și inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei) 

și care a dus la creșterea pragului de stimulare, 

explicând absenţa intermitentă a capturilor pe ECG. 

Cu tratament de susţinere hemodinamică și de reechilibrare 

electrolitică s-a obţinut ameliorarea clinică, 

corectarea parametrilor metabolici, înregistrările ECG 

evidenţiind corectarea aproape imediată a disfuncţiei 

de pacemaker. 

POSTER I 

Concluzii: Particularitatea cazului constă în prezentarea 

unui alt aspect potenţial letal al hiperpotasemiei, 

dar mai rar întâlnit în clinică: disfuncţia de pacemaker/ 

defibrilator implantabil și evoluţia spectaculos de favorabilă 

a unui pacient internat în stare extrem de gravă 

după corectarea dezechilibrului metabolic. 

Hyperkalemia as a cause 

of cardiac pacemaker 

malfunctioning - case 

presentation 

Introduction: Hyperkalemia is a life threatening metabolic 

condition. The risk factors of hyperkalemia are 

very common in clinical practice. A great increase in 

serum potassium leads to impaired myocardial responsiveness, 

including that to pacing stimulation due 

to a reduction of the electronegativity of the resting 

myocardial potential. Both sensing and capture mechanisms 

could be temporarily affected, with possible lifethreatening 

effects. 

Purpose: We report a case of pacemaker malfunction 

induced by hyperkalemia. 

Material and method: Our patient was a 58-year-old 

male, admitted in a very severe condition, with altered 

consciousness, agonal breathing, in cardiovascular collapse, 

with ventricular rate of 38/minute, signs of systemic 

congestion and anuria. He had been diagnosed 

eight years ago with toxic dilated cardiomyopathy, with 

NYHA class III heart failure, with stage 3 kidney failure. 

He had a VVI type cardiac pacemaker implanted six 

years ago for permanent atrial fibrillation with complete 

atrioventricular block, which has been replaced three 

years ago with an implantable cardioverter defibrillator 

with pacemaker function for repetitive sustained 

ventricular tachycardia. On admission he had a serum 

creatinine of 4 mg/dl and hyperkalemia (8,4 mmol/l). 

The ECG revealed very large QRS complexes and intermittent 

lack of ventricular capture following de pacingspikes. 

Results: We interpreted the case as a prerenal acutization 

of chronic renal failure (dehydration by continuing 

administration of diuretics in a hot environment) with 

consequent hyperkalemia (favoured by the treatment 

with antialdosteronic diuretic agent and angiotensin

POSTER I 

converting enzyme inhibitor). Hyperkalemia led to an 

increase of the pacing threshold, explaining the intermittent 

failure to capture observed on the ECG. With 

hemodynamic sustaining treatment and electrolyte 

reequilibration we achieved clinical improvement and 

metabolic parameters correction. The ECG recordings 

showed almost immediate correction of pacemaker 

malfunction. 

Conclusions: The particularity of this case consists of 

a less frequent life threatening aspect of hyperkalemia 

(pacemaker/ implantable cardioverter defibrillator 

malfunction) and the spectacular outcome of a patient 

admitted in a very severe condition after metabolic correction. 

56. Unda Epsilon in absenta 

displaziei aritmogene de 

ventricul drept 

Anca Arhire, Mariana Floria, 

Catalina Arsenescu-Georgescu 

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. I.M. 

Georgescu“, Iasi 

Prezenţa unei unde epsilon asociată unor unde T negative 

în derivaţiile precordiale drepte poate duce cu gândul 

imediat la displazia aritmogenă de ventricul drept. 

Diagnosticul diferential pare simplu deoarece acest aspect 

electrocardiografic reprezintă un criteriu major de 

diagnostic. 

Caz clinic: O pacienta în varstă de 67 de ani a fost adresata 

serviciului de primire urgente pentru o sincopă la 

domiciliu. La prima privire electrocardiograma acesteia 

a impus pe langă displazia aritmogenă de ventricul 

drept și urmatoarele posibilităti de diagnostic: sindrom 

Brugada tip 2, ritm joncţional cu unda P retrogradă, 

anevrism de ventricul drept post-infarct de miocard 

sau sarcoidoză cardiacă. Coroborarea anamnezei cu 

examenele paraclinice a dus la un diagnostic total diferit 

decât cele sugerate de electrocardiograma. 

Conluzie: Substratul anatomic al aspectelor electrocardiografice 

poate fi expresia unor patologii variate și 

necesită în mod obligatoriu, chiar și pentru un semn 

patognomonic, efectuarea unui diagnostic diferenţial. 



Epsilon wave in absence of 

arrhythmogenic right 

ventricular cardiomyopathy 

The presence of epsilon wave and right precordial T 

wave inversion on surface ECG may think at arrhythmogenic 

right ventricular cardiomyopathy. The differential 

diagnostic seams easy because an epsilon wave 

is a marker of delayed depolarization of right ventricle 

and is considered a major diagnostic criteria. 

Clinical case: A 67 years old woman was addressed 

to the emergency department for syncope. At a first 

glance her ECG imposed as diagnosis arrhythmogenic 

right ventricular cardiomyopathy as well as the other 

possibilities: type 2 of Brugada syndrome, a junctional 

rhythm with a retrograde P wave, right ventricle aneurysm 

post-myocardial infarction or cardiac sarcoidosis. 

The corroboration of anamnesis with paraclinic 

exams determined another totally different diagnostic. 

Conclusion: The specific activation abnormalities in 

the cardiac muscle are the substrate for the electrocardiographically 

findings, which should be always considered 

when a diagnostic is affirmed. 

57. Forme rare de 

cardiomiopatie restrictiva 

Rotar Anca, M.C. Rotar, Mirela Grigorovici 

Spitalul Militar, Iasi 

Premize: Boala endomiocardica este o forma de cardiomiopatie 

restrictiva rar intalnita in zona temperata. 

Cele doua forme descrise, endocardita Loffler si fibroza 

endomiocardica, au fost considerate fie stadii evolutive 

ale aceleiasi afectiuni, fie boli distincte cu etiologie si 

patogenie diferita. 

Obiective: Prezentarea a doua cazuri de cardiomiopatie 

obliterativa prin boala endomiocardica in stadii 

anatomo-patologice si cu manifestari clinice diferite. 

Metode: Studiul celor doi pacienti a fost efectuat prin 

ecocardiografie, angioCT, cateterism cardiac, biopsie 

endomiocardica. Caz 1: sex M, 40 ani, semne de insuficienta 

cardiaca dreapta, embolii sistemice, hipereozinofilie 

cu splenomegalie, afectare biventriculara, stadii 

anatomo-patologice diferite in zone diferite ale VD



(infiltrat inflamator cu eozinofile, tromboza si fibroza) 

raspuns initial bun la tratament medical patogenic. La 

2 ani dupa diagnostic deces prin insuficienta cardiaca 

dreapta refractara. Caz 2: sex F, semne de insuficienta 

cardiaca dreapta, afectare univentriculara, fibroza extinsa 

la examenul anatomo-patologic, raspuns bun la 

tratament medical. 

Concluzii: 1. Formatiunea intraventriculara dreapta 

la un pacient tanar cu semne de insuficienta cardiaca 

dreapta poate fi o forma rara de cardiomiopatie restrictiva 

pentru zona temperata. 2. Diagnosticul este mai 

probabil daca se detecteaza si o hipereozinofilie. 3. Aspectul 

ecocardiografic si al ventriculografiei drepte este 

patognomonic, cu disparitia segmentului apical si partial 

a tractului de intrare al VD, aspect neregulat al conturului 

cavitatii ventriculare cu multiple formatiuni ce 

proemina in cavitate VD +/- VS, miscare de deschidere 

restrictionata a valvelor tricuspide; curba de presiune 

in VD cu aspect identic celui din AD, sugerand transformarea 

VD intr-un conduct fara activitate contractila; 

regurgitare tricuspidiana severa in toate cazurile. 4. 

Raspunsul poate fi favorabil la tratamentul medical. 

Rare cases of restrictive 

cardiomyopathy 

Background: Endomyocardial disease (EMD) is typically 

found in a geographical distribution near equator 

and with less frequency in temperate countries. The 

two forms of the disease (Loffler endocarditis and endomyocardial 

fibrosis) are considered different phases 

of a single disease or distinct diseases with distinct etiopathogeny. 

Objectives: Presentation of two cases of obliterative 

cardiomyopathy with different clinical and histological 

findings. 

Methods: Both patients underwent echocardiography, 

angio CT, cardiac catheterization and endomyocardial 

biopsy. Case 1: male, 40 years old, right-sided 

heart failure, multiple systemic embolism, hypereosinophilia, 

splenomegaly, biventricular involvement, different 

histological findings in different regions of the 

right ventricle (inflammatory eosinophilic myocarditis, 

thrombosis, fibrosis); good initial response to medical 

therapy. Refractory right heart failure and death 2 

years after diagnosis. Case 2: female, right-sided heart 

POSTER I 

failure, univentricular involvement, extensive fibrosis; 

good response to medical therapy. Conclusions: 1. Right 

ventricular tumor in patients with right-sided heart 

failure could be a rare form of restrictive cardiomyopathy 

in temperate countries: Loffler endocarditis/endomyocardial 

fibrosis. 2. The diagnosis is more likely 

with hypereosinophilia. 3. Right ventriculography and 

echocardiography are pathognomonic: the obliteration 

of the right ventricular apex and inflow tract; irregular 

contour of the ventricular cavity (RV +/- LV; restricted 

motion of tricuspid valves; RV pressure curve morphology 

and values identical to the RA, suggesting RV 

transformation in a non-contractile conduit; severe tricuspid 

regurgitation in all cases. 4. Uncertain effect of 

the medical therapy on symptoms and survival. 

58. Tahicardie paroxistica 

supraventriculara cu debut 

intrauterin-prezentare de caz 

Mariana Andreica, Simona Cainap, Simona Oprita, 

Gabriela Zaharia, N. Miu 

Clinica Pediatrie II, Cluj-Napoca 

Tahicardiile supraventriculare sunt responsabile de 

peste 50% din cazurile de aritmii fetale. Cel mai frecvent 

mecanism este reintrarea atrio-ventriculara datorită 

existenţei unei căi accesorii cu conducere ascunsă, 

doar 2 % din cazuri se asociaza cu anomalii structurale 

cardiace. In prezenţa hidrops-ului fetal rata mortalităţii 

poate ajunge până la 20-50%, cea ce impune un diagnostic 

rapid și o atitudine terapeutică de urgenţă. In 

peste 50% din cazuri se obţine întrerupera crizei prin 

administrare transplacentară de Digoxin. Va prezentam 

cazul unui baietel diagnosticat in saptamana 37 de viata 

intrauterina cu tahicardie fetala si hidrops fetal. Administrarea 

de Digoxin si Metoprolol la mama a fost urmata 

de normalizarea ritmului cardiac fetal. Din prima 

zi de viata pacientul prezinta tahicardie paroxistica supraventriculara 

tratata de urgenta cu Fosfobion si apoi 

cu Digoxin. Deoarece in evolutie se repeta episoadele 

tahiaritmice si apare insuficienta cardiaca in tratament 

se introduce Metoprolol si Amiodarona. Evaluarea 

ecografica initiala (ziua 12 de viata) nu evidentiaza modificari 

structurale cardiace, iar evaluarea ulterioara(la 

varsta de 1 luna) evidentiaza prezenta cardiomiopatiei

POSTER I 

dilatative importante secundare tahicardiei. Evolutia 

ulterioara a fost favorabila pacientul nemaiprezentand 

nici un episod de tahicardie pana la varsta de 3 ani. 

Fetal/neonatal paroxysmal 

supraventricular tachycardiacase 

report 

Supraventricular tachycardies are responsibles for over 

50% of fetal arythmic cases. The most frequent mechanism 

is atrioventricular reintrance due to an existent 

accesory way with hide conduction, only 2% of these 

cases are with structural cardiac abnormalities. In the 

presence of fetal hidrops, the rate of mortality rase up 

to 20-50% which demand a rapid diagnostic and therapeutical 

atitude in emergency. In over 50% of cases it 

can be obtained the stop of crisis with transplacentar 

administration of Digoxin. We present the clinical case 

of a boy who was diagnosed in 37 th week of pregnancy 

with fetal tachycardia and fetal hidrops. The administration 

of Digoxin and Metoprolol to the mother was 

followed by normalisation of fetal cardiac rithm. For 

the first day of extrauterin life the patient present paroxistic 

supraventrycular tachycardia treated in emergency 

with Phosphobion and then with Digoxin. In 

evolution of this case we marked the repetition of tahiarithmic 

episodes and it apears cardiac insuficiency 

which it necessitated the introduction of Metoprolol 

and Amiodarona. Initial echografical evaluation (12th 

day of life) didn’t show cardiac structural modifications, 

but following evaluations (1 th moth of life) showed 

signs of serious dilatative cardiomyopathie secondary 

to tahiarythmia. Evolution of this case was favorable, 

the patient didn’t repeat the tahiarythmic episode until 

the age of 3 years. 



59. Sindromul cardiofacio-cutanat 

la copil 

Alina Costina Luca, C. Iordache, Carmen Popa 

UMF, Iasi 

Sindromul cardio-facio-cutanat este o entitate genetica 

rara care presupune asocierea de anomalii congenitale 

multiple si retard psihomotor. Cele mai importante 

anomalii congenitale sunt malformatiile congenitale de 

cord precum urmeaza: stenoza pulmonara si anomalii 

al altor valve (displazia valvei mitrale, tricuspide, bicuspidie 

aortica); defect septal interatrial; defect septal interventricular; 

tulburari de ritm; cardiomiopatie hipertrofica. 

In continuare vom prezenta cazul unei fetite de 

un an si 6 luni care prezinta DSA tip ostium secundum, 

DSV perimembranos, stenoza stransa de artera pulmonara, 

refluare mitrala gr. III-IV, refluare tricuspidiana 

gr. III, anomalie de valva mitrala posterioara(aspect 

mixomatos al valvei) in asociere cu retard psiho-motor 

mediu diagnosticat in Clinica I Pediatrie, din cadrul 

Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii “Sfanta Maria“ 

Iasi. 

Cardio-facio-cutaneous 

syndrome at child 

Cardio-Facio-Cutaneous Syndrome is a rare genetic entity 

consisting in the association of multiple congenital 

anomalies and psychomotor retardation. The most important 

congenital anomalies are the heart congenital 

malformations, such as: pulmonary stenosis anomalies 

of other valves (dysplasia of mitral, tricuspid, bicuspid 

aortic valve); interatrial septum default; interventricular 

septum default; rhythm disturbances; hypertrophic 

cardyomiopathy. Below there is a case presentation of a 

1 year and 6 months old little girl with DSA of ostium 

secundum type, perimembranous VSD, tight pulmonary 

artery stenosis, mitral reflow III/IV level, tricuspid 

reflow III/IV level, tricuspid reflow III level, posterior 

mitral valve anomaly (mixomatous appearance of the 

valve) associated with medium psychomotor retardation 

with diagnosis established in the Paediatric Clinic 

I of the “Sfanta Maria” Emergency Clinic Hospital for 

Children in Iasi.



60. Stop cardio-respirator post 

ingestie de ecstasy - prezentare 

de caz 

Carmen Manuela Muresan, Alexandrina Nicoara 

Institutul Inimii „Prof. Dr. N. Stancioiu“, Cluj Napoca 

Pacient în vârstă de 34 de ani, fără antecedente cardiovasculare 

și fără factori de risc pentru boli cardio-vasculare, 

este trimis în urgenţă după un stop cardio-respirator 

prin FIV resuscitat, intubat oro-traheal și ventilat 

mecanic, în comă profundă (scor Glasgow 3), stabil 

hemodinamic cu TA=120/80 mmHg (fără suport inotrop). 

Pe EKG la sosire: RS, BAV grad înalt alternativ 

cu BAV complet tip B, tahicardie ventriculară nesusţinută 

repetitivă. EKG înregistrat la sosirea SMURD, 

după SEE: supradenivelare ST 2-3 mm în teritoriul 

infero-lateral. Ecocardiografic: fără modificări patologice. 

S-a interpretat iniţial ca sindrom coronarian acut 

cu supradenivelare ST, s-a efectuat CEA temporară și 

coronarografie, la care nu s-au decelat leziuni pe vasele 

epicardice. Biologic: enzime de necroză miocardică 

mult reacţionate, insuficienţă hepato-renală care s-a 

agravat în orele următoare. S-a suspicionat o etiologie 

toxică și s-au recoltat probe biologice, care au fost 

trimise la Institutul de Medicină Legală. S-a depistat o 

intoxicatie severă cu 3,4-Methylendioxymethamphetamine 

(Ecstasy). S-au efectuat ședinţe repetate de hemodializă, 

s-a reechilibrat hidroelectrolitic și acido-bazic, 

s-au susţinut funcţiile vitale. Nu și-a recăpătat starea de 

conștienţă, cu ușoară ameliorare a comei (scor Glasgow 

5). Pe EKG, la oprirea stimulatorului: linie izoelectrică, 

iar CT cerebral: fără leziuni de focar, etiologia comei 

fiind deci posthipoxie severă prelungită. Pe parcursul 

urmăririi, ritmul propriu a dispărut complet pt. cca 

o săptămână fiind susţinut doar de CEA, insuficienţa 

hepato-renală a remis parţial. După 4 săptămâni a fost 

transferat la Spitalul Alba-Iulia, secţia ATI, pentru continuarea 

îngrijirii, iar după 6 săptămâni de la diagnostic, 

a decedat în șoc toxico-septic. Comentarii: Tabloul 

clinic și biologic se încadrează în caracteristicile specifice 

intoxicaţiei acute cu Amfetamine. Particularităţile 

cazului: - BAV grad înalt și complet tip B la internare 

și absenţa ritmului propriu pentru cca o săptămână. 

- Absenţa hipertensiunii, hiperpirexiei și convulsiilor. 

- Existenţa premiselor hemodinamice și biologice 

pentru supravieţuire, însă evoluţia clinică a fost dictată 

de coma profundă de la internare. - Remisia parţială 

a insuficienţei hepato-renale posthemodializă, deși se 

POSTER I 

cunoaște că Amfetaminele au un volum mare de distribuţie, 

nefiind disponibile. 

Cardiac arrest after ingestion 

of ecstasy - case report 

A 34 – year – old man, without known cardio-vascular 

condition or risk factors for cardio-vascular disease, 

was sent to the emergency department after a resuscitated 

cardiac arrest caused by ventricular fibrillation, 

artificially ventilated on an advanced airway, into 

profound coma (score Glasgow 3), hemodynamically 

stable with a BP = 120/80 mmHg (without circulatory 

support). ECG at presentation: sinus rhythm, high 

degree AV heart block alternative 3rd degree B type 

AV heart block, repeated nonsustained ventricular 

tachycardia. ECG recorded at SMURD arrival, after 

electric shock: ST – segment elevation of 2-3 mm in 

the inferior and lateral leads. Echocardiography: no 

pathological findings. The case was initially interpreted 

as an acute coronary syndrome, therefore a temporary 

pacing and a coronary angiography were performed; 

the angiography did not show CAD. Biologically: acute 

hepatic and renal failure, severe rise of biochemical 

markers of myocardial necrosis. A toxic etiology was 

suspected and biological samples were sent at the Institute 

of Forensic Medicine. A severe intoxication with 

3,4 – Methylenedioxymethamphetamine (Ecstasy) was 

tracked down. Repeated sessions of hemodialysis were 

performed, also correction of electrolyte and acid – 

base abnormalities, advanced circulatory and respiratory 

support. The patient did not regain his conscience, 

but a slight improvement of the coma was seen (score 

Glasgow 5). The ECG showed no cardiac rhythm when 

the temporary pacing was turned off; the CT scan of 

the brain showed no focal lesions, therefore the etiology 

of the coma being the prolonged severe hypoxia. On 

the follow up, the patient lacked any cardiac rhythm 

for about one week and the hepatic and renal failure 

remitted partially. After 4 weeks of hospitalization he 

was transferred at the Alba-Iulia Hospital (Intensive 

Care Unit) and he deceased as a result of toxic-septic 

shock 6 weeks after the initial diagnosis. Comments: 

The clinical and biological presentation agrees with the 

specific features of the acute intoxication with Amphetamines. 

Characteristic features of the case: - high de-

POSTER I 

gree AV heart block and complete AV heart block at 

the admission - the lack of hypertension, hyperthermia 

and seizures - the presence of the hemodynamic and 

biological premises for survival, although the clinical 

course being dictated by the profound coma from the 

presentation - the partial remission of the hepatic and 

renal failure, although it is a known fact that most amphetamines 

possess a large volume of distribution and 

are therefore not available in the blood for removal, so 

that the efficacy of extracorporeal detoxification methods 

is limited 

61. Sunt suficiente 

informaţiile din ghiduri 

pentru a controla corect o 

hipertensiune arterială 

Anca Daniela Farcas, M.Lapadat 

UMF "Iuliu Hatieganu", Cluj Napoca 

Premise: In Ghidul Societăţii Europene de Hipertensiune, 

se găsesc indicaţii particularizate pentru tratamentul 

hipertensiunii arteriale. Se afirmă că acestea decurg 

din informaţiile furnizate de marile studii controlate, 

randomizate și a metaanalizelor efectuate, ce aduc “cele 

mai solide argumente”. Totuși, în practica clinică se constată, 

că deși avem trialuri și metaanalize, o proporţie 

de aproximativ 55% dintre pacienţi trataţi au tensiunea 

arterială crescută (TAS > 140 și/sau TAD > 90 ). 

Material și metodă: Am folosit un aparat de monitorizare 

hemodinamică prin bioimpedanţă toracică 

HOTMAN F100 (HEMO SAPIENS, INC) în evaluarea 

unor pacienţi hipertensivi. Unii pacienţi au fost monitorizaţi 

înaintea începerii tratamentului, iar medicamentele 

prescrise au fost cele sugerate de monitorizare, 

chiar dacă acestea nu respectau într-un totul indicaţiile 

din ghiduri. Alţi pacienţi au fost monitorizaţi pentru 

aprecierea eficacităţii și a corectitudinii tratamentului 

iniţiat, fără ajutorul monitorizării hemodinamice și 

tratamentul a fost schimbat sau “nuanţat” în funcţie de 

rezultatele monitorizării (și a “terapiei virtuale”). 

Rezultate: Voi expune câteva studii de caz, printre care 

pacientul PC, 42 ani, obez, dislipidemic, hipertensiv cu 

valori medii, în tratament de o lună cu Prestarium 5mg/ 

zi, se prezintă pentru astenie și fatigabilitate. TA la prezentare 

a fost de 140/85mmHg. In aceste condiţii ghidul 



recomandă creșterea dozei de Prestarium sau asocierea 

unui alt hipotensor (betablocant, diuretic etc.) Vârsta 

și activiatea profesională stresantă ar înclina balanţa 

spre un betablocant. Monitorizarea hemodinamică cu 

sistemul HOTMAN a evidenţiat un debit cardiac scăzut, 

87% hipervolemie, 109% hipoinotropism și 84% 

vasoconstricţie. Cu ajutorul “terapiei virtuale” putem 

alege corect. Betablocantul ar agrava hemodinamica 

pacientului, accentuând hipoinotropismul, iar diureticul, 

deși ar reduce hipervolemia, produce un status hemodinamic 

cu 74% hipodinamism. “Terapia virtuală” 

ne-a ajutat să observăm că este necesară creșterea dozei 

de vasodilatator de tip IECA. 

Concluzie: Monitorizarea hemodinamică cu sistemul 

HOTMAN F100 ne oferă informaţii preţioase,uneori 

in “contradicţie” cu “best solution” oferită de ghiduri. 

Asu marea si aplicarea ei determină o stabilizare rapidă 

a pa cientului, scurtând perioada de iniţiere și stabilizare 

a terapiei. 

Guidelines data – are they 

all we need to control 

hypertension 

Background: The European Society of Cardiology 

Guidelines for management of arterial hypertension 

contains customized recommendations for hypertension 

treatment, based upon large controlled, randomized 

studies and reviews that sum up the most compelling 

evidences. Clinical practice, however, shows that, in 

spite of many trials and review, almost 55% of patients 

receiving treatment still have high blood pressure (BP) 

(systolic BP of at least 140 mmHg and/or diastolic BP 

of at least 90 mmHg). 

Methods: A HOTMAN F100 system for hemodynamic 

monitoring uses the TEB (Thoracic Electrical Bioimpedance) 

Technology (manufactured by HEMO SAPI- 

ENS, INC) was used to evaluate hypertensive patients. 

One group of patients were monitored before treatment 

initiation, using medication suggested by the monitoring 

system, although it wasn't always fully according 

to the guidelines. Another group of patients was monitored 

to evaluate the efficacy of treatment initiated irrespective 

of hemodynamic monitoring; their treatment 

was changed or tuned according to the hemodynamic 

monitoring and ”virtual therapy”.



POSTER I 

Results: We present several case studies. For example, 

P.C. a 42 year-old male with obesity, dyslipidemia 

and moderate hypertension (160/100) treated for one 

month with perindopril 5mg od, presents with fatigue. 

BP on first monitoring was 140/85 mmHg. The 

guidelines recommend increasing perindopril dose or 

adding a second medication (beta-blocker, diuretic, 

etc.). Patient age and occupational stress would favor 

the beta-blocker. Hemodynamic monitoring with the 

HOTMAN system reveals (9:44/03.02.09) a low cardiac 

output, 87% hypervolemia, 109% hypoinotropy and 

84% vasoconstriction. The “virtual therapy” allow us to 

make the right treatment choice. The beta-blocker would 

worsen patient's hemodynamic status by worsening 

inotropism, while the diuretic would produce a 74% 

hypodynamic status, although reducing hypervolemia. 

“Virtual therapy” allows us to increase the vasodilator 

dose. 

Conclusion: Hemodynamic monitoring of hypertension 

using the HOTMAN system provides valuable data 

for hypertension treatment. Therapeutic recommendation 

sometimes (apparently) “contradicts” the “best 

solution” suggested by the guidelines. Selecting and 

using it allows a quick stabilization of the patient and 

shortens the initiation (sometimes frustrating, both for 

the doctor and for the patient) period.


HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ | PULMONARY ARTERIAL HYPERTENSION 

62. Rolul endotelinei 1-21 

(ET 1-21) in evaluarea 

hipertensiunii arteriale 

pulmonare la bolnavii cu 

ciroza hepatica 

Crina Roman, D. Zdrenghea 

Spitalul Clinic de Recuperare, Cluj-Napoca 

Premise: Hipertensiunea arterială pulmonară reprezintă 

o complicaţie descrisă la bolnavii cu ciroză hepatică, 

iar endotelina 1-21 (ET 1-21) consituie un biomarker 

important al acestei afecţiuni. 

Obiective: Aprecierea rolului ET 1-21 în evaluarea 

bolnavilor cu ciroză hepatică și hipertensiune arterială 

pulmonară. 

Material și metodă: S-au luat în studiu 112 pacienţi 

cu ciroză hepatică, 68 bărbaţi și 44 femei (diagnosticaţi 

prin probe hepatice, imunologice, markeri virali, 

ecografie abdominală, endoscopie digestivă superioară, 

puncţie biopsie hepatică), care au fost evaluaţi din punct 

de vedere clinic, ECG, prin ecocardiografie transtoracică 

și ecocardiografie Doppler din 6 în 6 luni, timp de 18 

luni. Dintre aceștia la 33,03% (37 p) s-a determinat utilizând 

metoda ELISA endotelina 1-21 serică (ET 1-21) 

(VN: 0,06 fmol/ml). Pentru analiza statistică s-a folosit 

testul t-student pentru variabile egale și inegale, și testul 

de corelaţie Pearson. 

Rezultate: Hipertensiunea arterială pulmonară a fost 

diagnosticată ecocardiografic la 56,25% (63 p) din pacienţi, 

cu predominenţa hipertensiunii arteriale pulmonare 

ușoare - 41% (46 p). Ea a fost mai frecventă la 

vârste de peste 50 de ani, predominând la sexul masculin 

– 60,31% (38 p). Analiza statistică a relevat diferenţe 

semnificative statistic (p 45 mmHg 

– 1,74±1,09 fmol/ml și cei fără hipertensiune arteria- 

la pulmonară - 1,82±1,34 fmol/ml (p=0,31). În ceea ce 

privește severitatea cirozei hepatice, distribuţia valorilor 

ET 1-21 a fost următoarea: clasa Child A - 2.37 ± 

1.10 fmol/ml; clasa Child B - 1.07 ± 0.40 fmol/ml; clasa 

Child C - 2.11 ± 2.04 fmol/ml. 

Concluzie: În studiul de faţă valoarea ET 1-21 nu poate 

fi considerată un marker al severităţii hipertensiunii arteriale 

pulmonare la bolnavii cu ciroză heptică. 

Role of endothelin 1-21 

(ET 1-21) in evaluation of 

pulmonary arterial 

hypertension in patients 

with liver cirrhosis 

Background: Pulmonary arterial hypertension is a 

com plication that can occur in liver cirrhosis patients 

and endothelin 1-21 represents an important biological 

marker of this disease. 

Objective: To evaluate the role of endothelin 1-21 in 

the assessment of patients with liver cirrhosis and pulmonary 

arterial hypertension. 

Materials and methods: 112 patients with liver cirrhosis 

were enrolled in the study, 68 men and 44 women 

(diagnosed through liver function tests and immunological 

tests, viral markers, abdominal ultrasound, upper 

digestive endoscopy, liver biopsy), which were assessed 

every 6 months for an 18 month period through clinical 

examination, EKG, transthoracic Doppler echocardiography. 

Also, serum endothelin 1-21 (ET1-21) was 

determined in 33,03% patients (37 p.) using the ELISA 

method (NV: 0,06 fmol/ml). Statistical analysis included 

the t-student test for equal and unequal variables 

and the Pearson correlation test. 

Results: Pulmonary arterial hypertension (PAH) was 

diagnosed echocardiographically in 56.25% (63 p.) 

of the patients, with the predominance of mild PAH 

- 41% (46p.) of the patients. PAH was more frequent 

in patients over the age of 50 years and in male patients- 

60.31% (48p.) of the patients. The data showed 

statisticaly significant differences (p



the mean values of serum endothelin in the refference 

group (0,9±0,07 fmol/ml) compared to the group with 

liver cirrhosis (1,90±0,96 fmol/ml). In liver cirrhosis 

the mean values are almost double compared to those 

of the refference group, which allows us to ascertain 

that ET1-21 is a marker of this disease. There were no 

statistically significant differences between the values 

of ET1-21 in liver cirrhosis patients with PSAP >45 

mmHg-1,74±1,09 fmol/ml compared to those without 

PAH- 1,82±1,34 fmol/ml (p=0,31). Regarding the severity 

of liver cirrhosis, the distribution of the values of 

ET 1-21 was as follows: Child A class- 2.37 ± 1.10 fmol/ 

ml; Child B class - 1.07 ± 0.40 fmol/ml; Child C class - 

2.11 ± 2.04 fmol/ml. 

Conclusions: In this study the value of ET1-21 cannot 

be considered a marker of the severity of PAH in liver 

cirrhosis patients. 

63. Adaptarea ventriculului 

drept la suprasolicitarea de 

presiune - comparatie intre 

hipertensiunea pulmonara si 

stenoza pulmonara valvulara 

R. Ticulescu, Ruxandra Jurcut, Elena Floares, 

D.Iorgoveanu, Oana Savu, Simona Vasile, Diana Radoi 

B.A.Popescu., Ioana Gheorghiu, I.M.Coman, 




Obiectiv: Pentru a analiza remodelarea anatomică și 

funcţională a ventriculului drept (VD) ca răspuns la 

creșterea postsarcinii, am comparat parametrii VD la 

pacienţii (p) cu stenoză pulmonară valvulară (SP) versus 

cei cu hipertensiune pulmonară arterială (HTP), 

folosind ecocardiografia convenţională și imagistica 

2D-strain (2DSI). 

Material și metodă: Am inclus în studiu 36 p în 3 loturi, 

similare ca vârstă și distribuţie pe sexe: lot A (10 p, 

32,0±18,3 ani) cu SP; lot B (13 p, 39,1±15,8 ani) cu HTP; 

lot C (13 indivizi normali, 38,1±14,7 ani). S-a efectuat 

ecocardiografie convenţională completă, cu măsurarea 

variaţiei procentuale a ariei VD (VPA-VD), TAPSE, 

indicelui de excentricitate, indicelui de performanţă 

HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ 

PULMONARY ARTERIAL HYPERTENSION 

miocardică a VD (IPM-VD), timpului de relaxare izovolumetrică 

prin Doppler miocardic (TRIV-DM). Severitatea 

regurgitării tricuspidiene (RT) a fost gradată 

de la 0 la 4. S-au obţinut velocităţile miocardice (V) și 

strainul longitudinal (S) pentru segm. bazal, mediu și 

apical ale per. liber VD prin 2DSI și au fost calculate valorile 

medii pentru performanţa peretelui liber al VD. 

S-a determinat valoarea BNP pentru loturile A și B. 

Rezultate: Presiunea sist. la nivelul VD a fost 81±41 

mmHg în lotul A, 96±38 mmHg în lotul B (p=0,37 vs 

lot A), 22±4 mmHg în lotul C (p



Methods: We included 36 age- and gender-matched 

pts: gr A (10 pts, 32.0±18.3y) with valvular PS; gr B (13 

pts, 39.1±15.8) with arterial PH; gr C (13 normal subjects, 

38.1±14.7y). All pts had standard echocardiography 

with measurements of RV fractional area change 

(RV-FAC), RV myocardial performance index (RV- 

MPI), Doppler myocardial isovolumic relaxation time 

(DM-IVRT). Tricuspid regurgitation (TR) severity was 

graded from 0-4. Myocardial velocities (V) and longitudinal 

strain (S) were obtained by 2D-strain imaging 

from the basal, mid, and apical segments of the RV free 

wall and averaged to obtain global RV free wall parameters. 

BNP levels were measured in groups A and B. 

Results: RV systolic pressure was 81±41 mmHg in 

gr A, 96±38 mmHg in gr B (p=0,37 vs lotul A), 22±4 

mmHg in gr C (p



TVP acută bine selectionaţi. Evoluţia clinică este influenţată 

favorabil pe termen scurt și mediu, cu un risc 

scăzut de complicaţii hemoragice. 2. Tromboliza locală 

pare metoda cea mai eficientă. 3. Eficienţa tratamentului 

este în relaţie strânsă cu vârsta trombusului, indiferent 

de metoda aplicată. 

Acute deep venous 

thrombosis therapy: 

anticoagulation or 

thrombolysis 

Purpose: to compare prospectively the local and systemic 

thrombolysis versus anticoagulation efficacy in 

acute deep venous thrombosis (DVT). 

Material and methods: we studied 163 consecutive patients 

(77 males, 86 females, mean age 43.5 ± 2.1 years) 

with DVT of the lower extremity (iliofemoral-74, femoropopliteal-89 

sites) and the thrombus mean age 

8.21±2.3 days. Diagnosis of DVT was predicted using 

Wells score and confirmed by venography and/or ultrasonography. 

Systemic thrombolysis (48 patients) was 

performed with Streptokinase/Alteplase infusions in 

standard doses. Local thrombolysis (47 patients) used 

Reteplase in a standardized protocol. The anticoagulation 

used unfractioned heparin infusions for 7-14 days. 

The treatment efficacy was defined as grade of venous 

patency: complete (> 95%), extensive (75-95%) or 

partial (50-75%). Complications such as bleeding and 

coagulation parameters were obtained throughout the 

infusions. All patients received follow-up angiographic 

evaluations to assess the efficacy of the treatment. After 

6 months, a similar protocol of examination was performed 

for assessing local and thromboembolic complications. 

Results: 1. It is a significant difference for global thrombolytic 

success using local regimen as compared with 

systemic thrombolysis (87.2% vs 69.7%, p



mice precum și tehnica de compresiune limitată pentru 

venele femurale și poplitee. S-au cercetat relaţiile statistice 

posibile între datele clinice, US și scorul CT. 

Rezultate: Încadrarea în scorurile Wells și Wicki a celor 

64 de cazuri confirmate prin angioCT s-a făcut astfel: 

42 cu probabilitate crescută, respectiv 22 cu probabilitate 

moderată, cel puţin prin unul din cele 2 scoruri 

clinice. Anomalii ultrasonografice s-au înregistrat la 

58p: tehnica de compresiune a fost pozitivă la 20p (16 

cu probabilitate ridicată și 4 cu una moderată), 22p au 

prezentat trombi sau ecouri în lumenul vascular (18p, 

respectiv 4p), 14 anomalii de perete și de flux (6p, respectiv 

8p). În 6 cazuri us. a crescut probabilitatea clinică 

prin documentarea de tromboză prin compresiune 

tumorală. La 12p (18.7%) din cazuri US a ridicat gradul 

de severitate apreciat prin scoruri clinice. Singura relaţie 

semnificativ statistică s-a înregistrat între prezenţa 

trombului la US și scorul CT (p


ARITMII 1 | ARRHYTHMIAS 1 

66. Variabilitatea frecventei 

cardiace la pacientii cu 

sindrom de apnee-hipopnee 

obstructiva in somn 

Sanziana Lovin, Gabriela Ionescu 

Spital CFR, Galati 

Introducere: Sindromul de apnee-hipopnee obstructivă 

în somn (SAOHS) reprezintă colapsul repetat al căilor 

aeriene superioare în somn, producând hipoxemie 

intermitentă, fragmentarea somnului, dezechilibrul 

sistemului nervos autonom și complicaţii sistemice. 

Fiecare apnee echivalează cu o manevră Valsalva, fiind 

asociată cu stimulare vagală și bradicardie, iar desaturarea 

consecutivă apneei se asociază cu stimulare 

simpatică, întreruperea somnului, tahicardie și creștere 

tensională. Variabilitatea frecvenţei cardiace (VFC) reflectă 

controlul sistemului nervos autonom asupra inimii. 

Ipoteză: La pacienţii cu SAOHS sever, modificările 

repetate nocturne ale balanţei simpato-vagale duc la o 

disfuncţie autonomă reflectată de o alterare a VFC. 

Materiale, metode: Am investigat parametrii VFC (deviaţia 

standard a intervalelor R-R – SDNN, rădăcina 

pătrată a sumei pătratelor diferenţelor RR succesive – 

RMSSD, componenta spectrală de fecvenţă joasă - LF, 

componenta spectrală de fecvenţă înaltă - HF, raportul 

LF/H și puterea spectrală totală - TP), utilizând monitorizarea 

Holter ECG pe 24 ore la un grup de 32 de 

pacienţi cu diagnostic de SAOHS confirmat prin poligrafie 

cardio-respiratorie în somn. Pacienţii au fost împărţiţi 

în 3 subgrupuri în funcţie de IAH, ce reprezintă 

numărul de evenimente respiratorii obstructive pe ora 

de somn: grupul cu SAOHS ușor (n = 11, IAH = 7,8 ± 

2), grupul cu SAOHS mediu (n = 10, IAH = 17,5 ± 3,4) 

și grupul cu SAOHS sever (n = 11, IAH = 49,9 ± 18). 

Rezultate: Raportul LF/HF, ce reflectă balanţa simpatovagală, 

a fost semnificativ mai mic în grupul cu SAOHS 

sever faţă de grupul cu SAOHS ușor (p < o,oo1). IAH 

s-a corelat semnificativ cu raportul LF/HF la pacienţii 

cu SAOHS mediu și ușor (r = 0,67) și negativ cu acest 

parametru la pacienţii cu SAOHS sever (r= - 0,41). 

SDNN, RMSSD și TP au fost de asemenea mai scăzute 

la pacienţii cu SAOHS sever faţă de cei cu SAOHS ușor 

(p < 0,001). 

Concluzii: Aceste rezultate sugerează un tonus simpatic 

crescut și un dezechilibru simpato-vagal la pacienţii 

cu SAOHS mediu și ușor, care sunt estompate la pacienţii 

cu SAOHS sever. Deși SAOHS se caracterizează 

prin hipervariabilitatea nocturnă a frecvenţei cardiace, 

la pacienţii cu SAOHS sever există o diminuare a VFC 

pe 24 de ore, în mod similar cu alte neuropatii vegetative. 

Cuvinte cheie: apnee în somn, variabilitatea frecvenţei 

cardiace 

Heart rate variability 

in obstructive sleep apneahypopnea 

syndrome 

Background: Obstructive sleep apnea-hypopnea syndrome 

(OSAHS) represents repeated airway collapse 

during sleep, causing periodic hypoxemia, interrupted 

sleep, autonomic imbalance, and systemic complications. 

Each obstructive sleep apnea equals a Valsalva 

maneuver, causing vagal stimulation and bradycardia, 

whereas the oxygen desaturations following apneas 

cause sympathetic stimulation, sleep fragmentation, 

tachycardia and blood pressure elevation. Heart rate 

variability (HRV) reflects the autonomic control of the 

heart rate. Hypothesis: In patients with severe OSAHS, 

the repeated nocturnal swings in autonomic stimulation 

lead to an autonomic dysfunction, reflected by an 

impaired HRV. 

Materials, methods: We investigated the HRV parameters 

(standard deviation of all R-R intervals – SDNN, 

root of the averaged square of successive differences – 

RMSSD, low frequency component - LF, high frequency 

component - HF, ratio of low frequency component 

to high frequency component - LF/HF, and total power 

- TP) using the 24 hours ECG Holter monitoring in a 

group of 32 patients with confirmed OSAHS, who had 

underwent a nocturnal cardio-respiratory sleep study. 

The group was divided into three subgroups, according 

to their apnea-hypopnea index (AHI), which represents 

the hourly incidence of obstructive respiratory 

events during sleep: mild OSAHS (n = 11, AHI = 7,8 

± 2), moderate OSAHS (n = 10, AHI = 17,5 ± 3,4), and 

severe OSAHS (n = 11, AHI = 49,9 ± 18).

ARITMII 1 

ARRHYTHMIAS 1 

Results: The LF/HF ratio, which reflects sympatovagal 

balance, was significantly lower in the severe OSA- 

HS group compared to the mild OSAHS group (p < 

o,oo1). AHI correlated positively with the LF/HF ratio 

(r = 0,67) in the mild and the moderate OSAHS groups 

and negatively with this parameter in the severe group 

(r= - 0,41). The SDNN, the RMSSD and the TP were 

also lower in the severe OSAHS group compared to the 

mild OSAHS group (p < 0,001). 

Conclusions: These results suggest an increased sympathetic 

tone and disturbed sympathovagal balance in 

mild to moderate OSAHS, which is blunted in severe 

OSAHS. Even though OSAHS is characterized by a 

hypervariable nocturnal heart rate, in severe OSAHS 

there is an impaired HRV over 24 hours, in both time 

domain and frequency domain, which is similar to 

other autonomic neuropathies. Keywords: sleep apnea, 

heart rate variability 

67. Disparitia conducerii 

sutinute pe calea lenta (SSPC) 

este un predictor mai bun al 

succesului procedural pe 

termen lung decat alterarea 

dualitatii functionale a 

conducerii atrio-ventriculare 

(DFNAV) 

S.N.Bogdan, C.N.Iorgulescu, R.Vatasescu 


Premize: Scopul optim al eliminarii substratului prin 

ablatie cu radiofrecventa (RF) de cale lenta (CL) nu 

poate fi obtinut la un procent semnificativ de pacienti 

cu forma tipica a TRAVN. Un obiectiv procedural 

suboptim dar acceptabil este modificarea substratului 

definita in mod current ca persistenta fiziologiei duale 

a NAV cu nu mai mult de doua “ecouri” dupa administrare 

de isoproterenol. 

Obiective: Evaluarea procentului de pacienti cu rezultat 

suboptimal dupa ablatia cu RF de CL si identificarea 

in acest grup a unui parametru electrofiziologic care se 

coreleaza mai bine cu modificarea semnificatica a substratului. 



Metode: Au fost studiati retrospectiv 100 pacienti intens 

simptomatici (varsta medie 45±17 ani, 55 femei, 

urmarire medie 20±10 luni) care au efectuat ablatie cu 

RF de CL pentru forma tipica a TRAVN. Succesul procedural 

acut a fost definit ca lipsa inducerii aritmiei cu 

eliminarea sau modificarea substratului inclusiv dupa 

administrare de isoproterenol. Dualitatea functionala 

a NAV(DFNAV) a fost identificata prin salt de conducere 

iar conducerea sustinuta pe calea lenta (SSPC) ca 

interval PR>RR la stimularea atriala decrementala (inaintea 

atingerii punctului de Wenckebach). Persistenta 

DFNAV si SSPC au fost determinate inainte si dupa 

ablatie. 

Rezultate: Înaintea ablatiei SSPC a fost prezenta la 90% 

iar DFNAV la 85% dintre pacienti. Succesul procedural 

acut a fost obtinut la toti pacientii. Substratul a fost eliminat 

la 83% dintre pacienti iar DFNAV a persistat la 

17%. Au fost 3 recurente, toate in grupul cu persistenta 

DFNAV. SSPC a fost prezenta dupa ablatie doar la pacientii 

cu recurente. 

Concluzii: SSPC se coreleaza mai bine cu modificarea 

semnificativa asubstratului si este un predictor mai bun 

al absentei recurentelor dupa ablatia cu RF de CL pentru 

TRAVN forma tipica. 

Disappearance of sustained 

slow pathway conduction 

(SSPC) is a better predictor 

for long term success after 

radiofrequency ablation for 

typical AVNRT 

Background: The optimum endpoint of substrate elimination 

during radiofrequency (RF) slow pathway 

(SP) ablation cannot be obtained in a substantial percent 

of the patients with typical AVNRT. Suboptimal 

but acceptable post procedural endpoint is substrate 

modification currently defined as persistence of dual 

AV node physiology (DAVNP) with no more than two 

„echoes” after isoproterenol administration. 

Objective: To evaluate the percentage of patients with 

a suboptimal result after RF SP ablation and to identify 

in this group an electrophysiological parameter that is 

better correlated with significant substrate modification.



Methods: We retrospectively analyzed 100 consecutive 

highly symptomatic patients (mean age 45 ±17 years, 55 

female, mean follow-up 20±10 months) who undertook 

RF SP ablation for typical AVNRT. Acute procedural 

success was defined as lack of inducibility of arrhythmia 

with substrate elimination or modification despite 

isoproterenol administration. DAVNP was identified 

as by AH jump and sustained slow pathway conduction 

(SSPC) as PR>RR before anterograde Wenckebach 

point. The persistence of DAVNP and SSPC was determined 

before and after ablation. 

Results: Before ablation SSPC was present in 90% and 

DAVP in 85% of the patients. Acute procedural success 

was obtained in all the patients. The substrate was eliminated 

in 83% of the patients and DAVN persisted in 

17% (7). There were 3 recurrences, all in the group with 

persistent DAVN. SSPC was present after ablation only 

in patients with recurrences. 

Conclusion: SSPC is better correlated with significant 

substrate modification and it is a better predictor for 

lack of recurrences after RF SP ablation for typical AV- 

NRT. 

68. Disfuncţia de nod sinusal 

postintervenţie de corecţie 

chirurgicală a maladiilor 

congenitale 

Mihaela Grecu, D. Nastasa, C.Statescu, 

Simona Moruzi, Catalina Arsenescu Georgescu, 

G. Tinica 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. George I. 

M. Georgescu”, Iaşi 

Introducere: Tahiaritmiile supraventriculare sunt 

complicaţii frecvente tardive postchirurgia de corecţie 

a malformaţiilor cardiace congenitale, având ca substrat 

reintrarea pericicatriceală. Bradiaritmia sinusală 

postatriotomie dreaptă este mai rar raportată. 

Material si metodă: Prezentăm cazul unui pacient, 

băiat, în vârstă de 14 ani, cu malformaţie cardiacă 

congenitală complexă corectată – persistenţă de canal 

arterial (la un an) și defect septal ventricular (operat 

la 3 ani). După cea de-a doua intervenţie a prezentat 

primele semne ale afectării nodului sinusal cu bradicardie 

sinusală tranzitorie, asimptomatică. Pacientul a 

ARITMII 1 

ARRHYTHMIAS 1 

rămas asimptomatic timp de 10 ani, în ciuda prezenţei 

constante a ritmului atrial inferior 60-68/min pe electrocardiograme 

seriate efectuate anual. S-a prezentat în 

urmă cu un an pentru ameţeli de repaus și dispnee de 

efort cu debut recent. La internare era bradicardic (40/ 

min), fără semne de decompensare cardiacă globală, 

dar cu semne de hipertensiune pulmonară (dedublare 

de zgomot II, suflu sistolic 5/6 insoţit de freamăt sistolic 

parasternal stg, accentuat in inspir). Echocardiografic 

se constată dilatare de VS (DTDVS 55mm) cu funcţie 

sistolică globală normală și HTAP moderată (PAPS 60 

mmHg). Electrocardiografic se evidenţiază ritm joncţional 

35-40/min, BRD, HVD. Monitorizarea Holter 

confirmă absenţa activităţii de nod sinusal cu ritm 

joncţional de evadare permanent (25-70/min, mediu 

44/min), cu numeroase pauze peste 3 secunde (maxim 

3728 ms), cu disfuncţie cronotropă de efort (FC max 

70/min). S-a practicat cardiostimularea electrică permanentă 

tip AAIR, cu regresia simptomelor de insuficienţă 

cardiacă și ameliorarea semnelor de HTP (PAPS 

40 mmHg) în următoarele 6 luni. 

Concluzii: Boala de nod sinusal reprezintă o complicaţie 

severă, tardivă a chirurgiei de corecţie a malformaţiilor 

cardiace congenitale, agravând în evoluţie 

hipertensiunea pulmonară. Cardiostimularea electrică 

permanentă atrială crește calitatea vieţii pacientului pe 

termen lung. 

Sinus node dysfunction in 

pediatric patients after surgery 

for congenital heart disease 

Introduction: Supraventricular tachyarrhythmias caused 

by reentrance in the cicatrized area are the most 

frequent complications of congenital heart disease surgery. 

Few cases of sinus bradyarrhythmia as a complication 

of right atriotomy were reported. 

Materials and Methods: We are presenting the case of 

a boy, aged 14, with complex congenital heart disease 

which was corrected by surgery – patent ductus arteriosus 

(at the age of 1 year) and ventricular septal defect 

(at the age of 3 years). After the second intervention the 

evolution was marked by the first signs of sinus node 

dysfunction with asymptomatic transitory sinus bradycardy. 

The patient remained asymptomatic until age 13, 

despite inferior atrial rhythm 60-68/min on annual ser-

ARITMII 1 

ARRHYTHMIAS 1 

ried EKG’s. At this time, he accused dizziness, dyspnea 

and low effort tolerance. At hospital admission he had 

clear signs of pulmonary hypertension (splitted second 

heart sound, systolic murmur V/VI with a precordial 

thrill, accentuated during inspiration) confirmed by 

echocardiography. As opposed to previous explorations, 

we found left ventricular dilatation (LVTDD 55 

mm) with normal systolic function and mild pulmonary 

hypertension (PAPS 60 mm Hg). On ECG junctional 

rhythm 35-40/min, right bundle branch block, right 

ventricle hypertrophy. The 24h Holter EKG monitor 

confirms the absence of sinus node activity with permanent 

juctional rhythm (F: 25-70/min, MF: 44/min), 

with numerous pauses over 3 seconds (maximum pause 

3728ms) and cronotrop dysfunction during effort. 

AAIR pacing was conducted, with the disappearance of 

congestive heart failure symptoms and the decrease of 

pulmonary hypertension (PAPS 40 mmHg) six months 

later. 

Conclusions: The sinus node dysfunction represents 

a late, severe complication of congenital heart disease 

surgery, worsening the evolution of pulmonary hypertension. 

The atrial pacing increases the patient’s quality 

of life on long term. 

69. Stimularea cu fuziune 

optima pe baza unui nou 

algoritm non-invaziv induce 

un ,,super-raspuns” pe termen 

lung la terapia de 

resincronizare cardiaca la 

pacienti cu ICC, conducere AV 

normala si pozitie concordanta 

a sondei de ventricul stang 

R.Vatasescu, C.N. Iorgulescu, Alexandra Vasile, 

Dana Constantinescu, N.Dumitrescu, 

Maria Dorobantu 




Premize: Stimularea VD are efecte negative la pacientii 

cu disfunctie sistolica de VS. TRC acuta cu fuziune este 

superioara stimularii biventriculare pure la pacientii cu 

IC fara bloc AV. Efectele pe termen lung ale evitarii stimularii 

semnificative a VD in timpul TRC nu sunt insa 

bine cunoscute. 

Metode: Am evaluat pacienti cu IC, QRS larg, interval 

PR normal, disincronie semnificativa intra VS si pozitie 

concordanta a sondei de VS. Zona de intarziere 

electromecaniza maxima a fost determinate in incidenta 

parasternal ax scurt la nivel bazal sau mediu. Pozitia 

sondei de VS a fost determinate in incidenta OAS. 

Utilizand timpul de conducere transmurala in timpul 

stimularii VS (VVI 120/min) si intervalul de la detectia 

atriala la debutul QRS si respectiv la detectia ventriculara 

determinat in timpul ritmului intrinsec (ODO) 

intervalele AV si VV au fost programate pentru obtinerea 

fuziunii intre activarea SIV intrinseca prin sistemul 

HIS-Purkinje si stimularea peretelui lateral al VS (nu a 

existat pacing de VD eficient). Pacientii au fost evaluati 

la o saptamana, 3 luni si 6 luni. 

Rezultate: Au fost urmariti 40 pacienti (28 barbati, 

19 ischemici). La 100% dintre pacienti a existat o imbunatatire 

clinica rapida si semnificativa (tabel 1). A 

existat o reducre imediata, semnificativa si persistenta 

a asincroniei VS. Aceasta s-a asociat cu o imbunatatire 

importanta, progresiva a functiei sistolice a VS si cu revers 

remodelare extensiva a VS. A existat de asemenea 

o reducere concomitanta si semnificativa a nivelurilor 

serice ale NT-proBNP si ale markerilor inflamatori. 

Initial 7 zile 3 luni 6 luni valoareP NYHA 3.2 1.2 1.0 1.0 



New non-invasive algorhythm 

for optimum fusion during 

CRT: long-term super response 

in HF patients with normal AV 

conduction and concordant LV 

lead position 

Objective: To test a new noninvasive algorhythm to 

obtain fusion and to test long term effects of CRT with 

fusion. 

Background: RV pacing has deletrious effects in pacients 

with LV systolic dysfunction. During acute hemodynamic 

measurements CRT with fusion is superior to 

pure biventricular pacing in HF patients without AV 

block. However, the long term effects of fusion in TRC 

are not well known. 

Methods: We evaluated patients with HF, wide QRS, 

normal PR interval, significant LV asynchrony (defined 

as SPWMD > 130 msec in parasternal long or short axis 

view) and concordant LV lead position. The LV area of 

maximal electromechanical delay was determined in 

short axis view at the mid or basal level. LV lead position 

was determined in the LAO projection (angle adapted 

to the degree of heart rotation). Using LV transmural 

conduction time determined during LV pacing (VVI 

120 bpm) and the interval from atrial sensing to the 

beginning of QRS determined during intrinsic rhythm 

(ODO), the AV and VV intervals where set to achieve 

fusion (there was no effective RV pacing). Patients were 

assessed after 1 week, 3 month and 6 month clinically, 

by echocardiography and with biochemical markers 

(NT-proBNP, inflammatory markers). 

Results: There were 40 patients (28 males, 19 ischemic). 

In 100% of the patients there was a rapid and significant 

clinical improvement (table 1). There was an 

immediate, significant and persistent reduction in LV 

asynchrony. This was associated with a important and 

progressive improvement in LV systolic function and 

extensive LV reverse remodeling (table 1). There was 

also a concomitant and extremely significant reduction 

of the serum levels of NT-proBNP and inflammatory 

markers. Table 1 Baseline1 week 3months 6months 

P value NYHA 3.2 1.2 1.0 1.0

ARITMII 1 

ARRHYTHMIAS 1 

contractiei sept–perete posterior VS (SPD), deviatia 

standard (sistolica-SDS si diastolica–SDD) si diferenta 

maxima (sistolica–MDS si diastolica–MDD) a timpilor 

miocardici VS. Sincronismul interventricular s-a cuantificat 

prin diferenta timp segment lateral bazal VS si 

segment bazal VD (BLBR). 

Rezultate: Desi sincronismul s-a imbunatatit semnificativ 

pentru ambele situsuri intre cele 2 vizite, modifi 

ca rile functiei VS/sincronismului nu a fost diferite, 

com parativ (tabel). 

Concluzii: Urmarirea pe termen lung nu deceleaza diferente 

majore in functia sistolica/diastolica si sincronismul 

cardiac, comparativ pentru cele 2 situsuri, la pacientii 

stimulodependenti. Desi modificarile au fost 

simi lare pentru cele 2 situsuri, in sincronismul intra- si 

inter ventricular au existat schimbari semnificative. Locus 

stimulare SPD(ms) SDS(ms) MDS(ms) SDD(ms) 

MDD(ms) BLBR (ms)EF(%)MSV(cm/s)MDV(cm/s) 

E/Ea E/Vp Apical1 110±66 52±16 104±40 31±20 

76±50 61±61 54±8 3.8±0.8 5.2±1.8 17±9 2.3±1.0 Apical2 

107±62 36±13 68±40 29±19 71±50 -26±50 54±8 

4.2±0.8 4.7±1.4 18±6 2.1±0.7 Septal1 160±88 51±22 

109±65 36±25 90±66 66±72 53±11 4.2±1.2 4.6±1.6 

14±7 2.5±2.0 Septal2 105±60 40±19 73±50 40±28 

98±67 -4±57 49±14 4.3±1.2 4.4±1.7 13±6 1.7±0.5. 

Long-term follow up of apical 

versus septal right ventricular 

permanent pacing shows 

similar effects on left ventricle 

synchrony and function 



made from 6 LV basal myocardial segments, and the 

basal RV segment; for each segment, peak systolic and 

diastolic velocities, and time-to-peak systolic and diastolic 

velocities were measured. Systolic function was 

assessed from ejection fraction (EF), and mean longitudinal 

systolic velocity (MSV); diastolic function from 

mean longitudinal diastolic velocity (MDV), E/Ea ratio, 

and E/Vp ratio. Intra-ventricular synchrony was 

assessed from septal-to-posterior wall motion delay 

(SPD), standard deviation (systolic – SDS, and diastolic 

– SDD), and maximal difference (systolic – MDS, and 

diastolic – MDD) of the LV myocardial timings. Interventricular 

synchrony was assessed from difference 

between basal lateral LV segment and the RV segment 

(BLBR). 

Results: Although synchrony improved significantly 

between the 2 visits (baseline-1, and 1 year follow up-2) 

for both pacing sites, changes of synchrony and function 

were not different (table). 

Conclusion: There are no major differences during 

long-term follow up for cardiac synchrony and function, 

between the two pacing modalities, in pacing 

dependent patients. However, although similar, there 

are significant changes in inter- and intraventricular 

synchrony for each pacing site. Pacing sites SPD 

(ms) SDS (ms) MDS (ms) SDD (ms) MDD (ms) BLBR 

(ms) EF (%) MSV (cm/s) MDV (cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 

110±66 52±16 104±40 31±20 76±50 61±61 54±8 

3.8±0.8 5.2±1.8 17±9 2.3±1.0 Apical2 107±62 36±13 

68±40 29±19 71±50 -26±50 54±8 4.2±0.8 4.7±1.4 

18±6 2.1±0.7 Septal1 160±88 51±22 109±65 36±25 

90±66 66±72 53±11 4.2±1.2 4.6±1.6 14±7 2.5±2.0 Septal2 

105±60 40±19 73±50 40±28 98±67 -4±57 49±14 

4.3±1.2 4.4±1.7 13±6 1.7±0.5. 

Pacing at the apex of right ventricle (RV) is the most 

used technique for pacemaker implantation. This site 

might cause significant asynchrony, inducing left ventricular 

(LV) dysfunction, therefore, septal RV pacing, 

by using more physiological electrical activation pathways, 

might be a better alternative. We compared effects 

on cardiac synchrony and function, using conventional 

and tissue Doppler echo (TDE), between the 2 pacing 

sites, in pacing-dependent patients. 

Methods: 40 patients (74±9 yrs, 21 men), 20 paced at 

the apex (age-matched), were studied 11±4 months 

after implantation. 32 of them (15 paced at the apex) 

had an 1 year follow up visit. TDE measurements were


POSTER FORUM II 

71. Rotaţia apicală inversată: 

marker de severitate în 

cardiomiopatia dilatativă 

B.A.Popescu, Cristiana Carmen Beladan, Andreea 

Calin, Denisa Muraru, D.Deleanu, Monica Rosca, 

Carmen Doina Ginghina 

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", 

Bucuresti 

Obiectiv: Modificările de dinamică a torsiunii ventriculului 

stâng (VS) cu scăderea sau chiar inversarea 

rotaţiei apicale au fost descrise la pacienţii (pac) cu 

cardiomiopatie dilatativă (CMD). Rolul apexului VS în 

menţinerea performanţei cardiace este bine cunoscut. 

Implicaţiile rotaţiei apicale inversate la pac cu CMD nu 

au fost înca analizate. 

Metoda: Au fost înrolaţi prospectiv 50 de pac consecutivi 

cu CMD (49±13 ani, 41 barbati). Au fost excluși pac 

cu leziuni coronariene, valvulopatie semnificativă sau 

noncompactare. Grupul control a constat din 47 voluntari 

sănătoși similari ca vârstă. Toti subiecţii incluși au 

efectuat examen clinic, ECG (12 derivaţii) și ecocardiografie 

completa. Pentru măsurarea rotaţiei VS bazale și 

apicale și a torsiunii au fost inregistrate secţiuni parasternale 

ax scurt la nivelul valvei mitrale și al apexului 

VS, imagini analizate folosind un soft dedicat (EchoPac 

BT 08). 

Rezultate: Rotaţia bazală (-2,8±3,1° vs -6,0±2,8), apicală 

(0,1±5,5°, vs 15±6°) și torsiunea VS (0,7±0,4 vs 

2,6±0,8°/cm) au fost semnificativ mai mici la pac cu 

CMD comparativ cu normalii (p


to age, body surface area, heart rate, blood pressure 

or medication used. Pts with reversed apical rotation 

had larger LV systolic and diastolic volumes (110±51 

vs 75±40 ml/m 2 , 148±66 vs 107±44 ml/m 2 , p=0.01 for 

both), and increased LV sphericity (p=0.005). Pts in 

group 2 also had more severe LV systolic dysfunction 

(LVEF: 26±7 vs 33±12%; LV Fractional Shortening, 

LVFS: 14±5 vs 18±6%) and higher LV filling pressures 

(E/E’septal ratio: 19±10 vs 14±6) compared to pts in 

group 1 (p



The influence of total ventricular 

load on left ventricular 

torsional dynamics in patients 

with severe aortic stenosis and 

preserved ejection fraction 

Background: Valvulo-arterial impedance (Zva) was 

proposed as a modified ventricular-vascular coupling 

approach to assessment of aortic stenosis (AS) severity. 

Zva incorporates the degree of valve stenosis and systemic 

arterial compliance and was found to be a strong 

outcome predictor in this setting. The influence of an 

increased Zva suggesting excessive total ventricular 

load, on LV torsional dynamics was not yet studied. 

Purpose: To assess in patients (pts) with AS and preserved 

LV ejection fraction (EF) the relationship between 

parameters of LV torsion and Zva. 

Methods: We studied 49 consecutive pts (65±8 yrs, 

37 men), with severe AS (indexed aortic valve area, 

AVAi


Obiective: Sindromul metabolic are efecte aterogene și 

miocardice directe ce duc la disfuncţia sistolică și diastolică 

a ventriculului stâng, precum și la remodelarea 

acestuia. Scopul studiului a fost analiza prevalenţei sindromului 

metabolic și corelaţia dintre componentele 

acestuia și severitatea insuficienţei cardiace la pacienţii 

cu infarct miocardic vechi. 

Material si metodă: Am realizat un studiu transversal 

în care au fost incluși 65 de pacienţi cu infarct miocarmentul 

bazal ε pentru toate cele 3 metode STI s-a corelat 

moderat (r 0.55) cu valorile obtinute prin DMI in 

acelasi segment. Corelatia cu DMI s-a mentinut si pentru 

segmentul mediu, dar numai pentru SIV VS si SIV 

STI. Nu s-au inregistrat diferente privind timpul pana 

la deformarea maxima prin cele patru metode. Variabilitatea 

intraobservator pentru masuratorile STI a fost 

evaluata prin coeficientul de corelatie intraclasa, ce a 

avut o valoare de 0.853 (media diferentelor 0.18). 

Concluzii: Acest studiu pilot a aratat faptul ca valorile 

deformarii prin DMI sunt mai mari decat cele prin 

STI, fara diferente ale intervalelor de timp. Mai mult, 

au fost inregistrate valori diferite ale deformarii septale 

prin STI intre curbele obtinute din VS si VD, sugerand 

posibilitatea unui algoritm tehnic de mediere de-a lungul 

conturului. 

Interventricular septum longitudinal 

function – do speckle 

tracking and myocardial Doppler 

techniques offer the same 

information 

Purpose: Clinical users need to be aware of the differences 

between algorithms and results of various new 

echocardiographic methods for myocardial deformation 

imaging in order to accurately evaluate and report 

cardiac function. Our hypothesis was that differences 

in deformation values can result both from using different 

methods, but also from intrinsic characteristics of 

a technique. 

Methods: 35 healthy women (mean age 29.6±2.9 y) 

underwent echocardiographic examination with both 

Doppler myocardial (DMI) and speckle tracking (STI) 

based myocardial deformation imaging. We obtained 

apical 4- chamber views centered on the two ventricles 

at a frame rate of 50-70 fps for STI, and small-angle 

views of the interventricular septum (IVS) at a frame 

rate of 180-200 fps. Peak systolic longitudinal strain (ε) 

and time to peak systolic strain for all three segments 

of the IVS were measured on the strain curves obtained 

after tracking the borders of the left ventricle (LV IVS), 

right ventricle (RV IVS) by STI, and for IVS alone by 

STI (IVS STI) and DMI (IVS DMI) respectively. Mea- 



surements were performed off-line using a dedicated 

software (EchoPAC PC, 08). 

Results: Segmental peak systolic ε by STI (%) was significantly 

different between IVS segments (p



dic vechi și semne clinice și ecografice de insuficienţă 

cardiacă (31 de bărbaţi și 34 de femei) cu o vârsta medie 

de 64.1 ani (9.1). S-a evaluat prevalenţa parametrilor 

sindromului metabolic (individual și în grup) și a 

fost analizat impactul acestora asupra severităţii insuficienţei 

cardiace prin compararea claselor NYHA I+II 

și NYHA III+IV. Utilizând metoda regresiei logistice, 

elementele sindromului metabolic s-au corelat cu severitatea 

insuficienţei cardiace. 

Rezultate: În studiul nostru prevalenţa sindromului 

metabolic a fost ridicată (49.23%). Prin analiza regresiei 

logistice univariate, hipertensiunea arterială, obezitatea 

abdominală, nivelele crescute ale glicemiei și 

cele scăzute ale HDL-Colesterolului au fost asociate 

semnificativ cu severitatea insuficienţei cardiace (conform 

clasificării NYHA III și IV). Doar două variabile 

independente: hiperglicemia și nivelul redus de HDL- 

Colesterol au avut nivele suficient de ridicate ale OR 

și 95%CI (1.79; 1.45-2.89 și respectiv 0.83; 0.67-0.91) 

pentru a fi statistic semnificative după ajustarea factorilor 

de risc. A existat o corelaţie semnificativă între 

prezenţa parametrilor sindromului metabolic și severitatea 

insuficienţei cardiace, măsurat fiecare în concondanţă 

cu categoria NYHA IV (p=0.002). 

Concluzii: S-a identificat o prevalenţă înaltă a sindromului 

metabolic la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. 

Dintre parametrii sindromului metabolic, hiperglicemia 

și nivelele reduse de HDL-Colesterol au avut o 

asociere puternică cu severitatea insuficienţei cardiace. 

Concluziile studiului noastre sunt relevante pentru 

practica clinică și intervenţională, sugerând că o 

terapie agresivă a factorilor de risc convenţionali este 

eficace în prevenţia insuficienţei cardiace. 


Methods: We performed a cross-sectional study including 

65 patients with heart failure post-myocardial 

infarction (31 men and 34 women) with a mean age 

at 64.1 (9.1). We evaluated the prevalence of metabolic 

syndrome parameters (individual and additive) and 

analyzed their impact on heart failure severity by comparing 

NYHA I+II and NYHA III+IV group regarding. 

The elements of metabolic syndrome independently 

correlated with heart failure severity were identified by 

means of logistic regression method. 

Results: The prevalence of metabolic syndrome in our 

study was high (49.23%). High blood pressure, high 

fasting glucose, central obesity and low HDL-Cholesterol 

levels were significantly associated with severe heart 

failure (NYHA III and IV classification) in univariate 

logistic regression analyses. The only two independent 

variables: hyperglycaemia and reduced HDL-Cholesterol 

returned high enough levels of OR and 95 I; (1.79; 

1.45-2.89 and 0.83; 0.67-0.91 respectively) to reach statistical 

significance beyond adjustment risk factors. In 

our study was significant correlation between presence 

of complete metabolic syndrome criteria and heart failure 

severity, either measured in NYHA IV categories 

(p=0.002). 

Conclusions: Our study has identified the high prevalence 

of metabolic syndrome among patients with 

heart failure. Among the criteria for metabolic syndrome, 

hyperglycaemia and reduced HDL-Cholesterol levels 

had a strong association with heart failure severity. 

Our findings are relevant for clinical practice and intervention, 

and the aggressive treatment for conventional 

risk factors has also been effective in the prevention of 

heart failure. 

The metabolic syndrome and 

the heart failure in patients 

with myocardial infarction 

Background and aim: Metabolic syndrome may have 

direct myocardial effects in addition to their atherogenic 

effects, and this has been related to left ventricular 

systolic and diastolic dysfunction, as well as left ventricular 

remodeling. The aim study was to analyze the 

prevalence of metabolic syndrome and the correlation 

between the metabolic syndrome clustering components 

and heart failure severity in patients with prior 

myocardial infarction.


75. Valorile cut-off pentru 

dimensiunile ventriculului 

stang prevazute de ghiduri sunt 

oare predictive pentru un prognostic 

nefavorabil la pacientii 

cu insuficienta aortica severa 

Roxana Enache, F.Antonini-Canterin, Rita Piazza, 

B.A.Popescu, Elisa Leiballi, Ricarda Marinigh, 

Carmen Ginghina, G.L.Nicolosi 

ARC, Pordenone 

Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. 

Dr. C.C. Iliescu“, Bucureşti 

Premise: Desi Ghidul European de Management al 

Valvulopatiilor din 2007 considera dilatarea severa a 

ventriculului stang (VS) drept o indicatie de clasa IIa, 

nivel de evidenta C pentru inlocuirea valvulara aortica 

la pacientii asimptomatici cu insuficienta aortica (IA) 

severa si functie sistolica VS normala, managementul 

optim al acestor pacienti este inca controversat. Obiectivul 

studiului. Evaluarea dilatarii, hipertrofiei si functiei 

VS si a aparitiei simptomelor sau disfunctiei sistolice 

a VS, in functie de existenta, la momentul initial, a 

dilatatiei severe a VS. 

Metode: Din baza de date de peste 20 ani a Departamentului 

de Cardiologie al Azienda Ospedaliera “S. 

Maria degli Angeli” Pordenone, Italia, am identificat toti 

pacientii asimptomatici cu IA severa la prima ecocardiografie 

si minim 2 examinari la interval ≥1 an. Criteriile 

de excludere au fost: disfunctia sistolica VS, definita 

prin fractia de ejectie (FE) VS ≤50%, antecedente de 

interventie chirurgicala sau percutana la nivelul valvei 

aortice. Dilatatia severa a VS a fost considerata, conform 

Ghidului European, daca diametrul telediastolic 

al VS (DTDVS) >70 mm sau diametrul telesistolic al VS 

(DTSVS) >50 mm sau DTSVS indicizat >25mm/m 2 . A 

fost definit un end-point compozit: aparitia simptomelor 

sau a disfunctiei sistolice a VS. 

Rezultate: 84 pacienti (52±18 ani, 61 barbati) au fost 

inrolati. Au fost definite 2 grupuri: 22 pacienti cu si 62 

pacienti fara dilatare severa VS la momentul initial. Perioada 

de urmarire a fost de 7.1±5.1 ani (1.1-19.5 ani). 

Progresia (exprimata ca rata de variatie) a dilatarii VS 

(DTDVS: -0.3±3.2 vs 0.7±2.0 mm/an, p=0.08; DTSVS: 

-0.1±4.5 vs 0.6±1.8 mm/an, p=0.45; DTDVS indicizat: 

0.07±1.4 vs 0.4±1.3 mm/an/m 2 , p=0.30; DTSVS indi- 



cizat: 0.3±2.0 vs 0.4±1.2 mm/an/m 2 , p=0.72), a hipertrofiei 

VS (masa VS indicizata: 5.4±18.6 vs 4.7±10.3 g/ 

m 2 , p=0.86) si FEVS la ultima ecocardiograma (54±9 vs 

56±9%, p=0.35) au fost similare la pacientii cu sau fara 

dilatare severa de VS. Un numar similar de pacienti 

din ambele grupuri au atins end-point-ul compozit: 12 

din 22 pacienti si 34 din 62 pacienti, p=0.59. IECA sau 

blocantele de calciu nu au influentat progresia dilatarii/ 

hipertrofiei VS. 10 din 22 pacienti si 25 din 62 pacienti 

(p=0.45) au fost supusi protezarii aortice si diametrele, 

masa si FE a VS au fost similare in ambele grupuri de 

pacienti, cu sau fara dilatare severa de VS. 

Concluzii: Datele noastre au aratat ca prezenta, la momentul 

initial, a dilatarii severe a VS nu influenteaza 

semnificativ progresia dilatarii/hipertrofiei VS si prognosticul 

la pacientii cu IA severa sau remodelarea si 

functia VS postoperator. Aceste rezultate ar putea sugera 

ca o urmarire atenta a pacientilor cu IA severa, functie 

VS normala si dilatare severa de VS ar putea intarzia 

momentul operator la acesti pacienti. 

Are guidelines cut-off values of 

increased left ventricular size 

predictive of worse outcome 

in asymptomatic patients with 

severe aortic regurgitation 

Purpose: Although the European guidelines list severe 

left ventricular (LV) dilatation as a class IIaC indication 

for aortic valve replacement (AVR) in asymptomatic 

patients (pts) with severe aortic regurgitation (AR) and 

normal LV systolic function, the optimal management 

is still controversial. We aimed to assess the LV enlargement, 

hypertrophy and function and the outcomes in 

these pts, according to the presence of severe LV dilatation 

at baseline. 

Methods: From our 20-year database we identified all 

asymptomatic pts with severe AR and LV ejection fraction 

(EF) ≤50% at the first exam and at least 2 echocardiograms 

≥1 year apart. Severe LV dilatation was 

defined according to guidelines: LV end-diastolic diameter 

>70mm or LV end-systolic diameter >50mm or 

LV end-systolic diameter index >25mm/m 2 . A composite 

end-point was defined: onset of symptoms or LV 

systolic dysfunction.



Results: 84 pts (52±18 years, 61 men) were enrolled. 

Two groups were defined: 22 pts with and 62 pts without 

severe LV dilatation at baseline. Follow-up period 

was 7.1±5.1 years (range 1.1-19.5). The progression of 

LV dilatation and hypertrophy, and the LVEF at the last 

exam were similar in both groups. A similar number of 

patients reached the endpoint: 12 of 22 pts and 34 of 62 

pts, p=0.59. ACEI or calcium blockers did not modify 

the progression of LV enlargement/hypertrophy. 10 of 

22 pts and 25 of 62 pts (p=0.45) underwent AVR and 

postoperative LV diameters, mass, EF were similar in 

both groups. 

Conclusions: Our data showed that baseline severe LV 

dilatation does not significantly influence the progression 

of LV enlargement/hypertrophy and the outcomes 

in pts with severe AR or their postoperative LV remodelling 

and function. This could suggest that a close 

follow-up of asymptomatic pts with severe AR, normal 

LV function and severe LV dilatation could delay AVR 

in this population. 

76. Impactul diabetului zaharat 

asupra microcirculatiei la femei 

cu boala cardiaca a vaselor mici 

Mihaela Tarlea, Irina Marin 



In literatura medicala a ultimilor 10 ani se intalneste 

frecvent mentionata “angina cu coronare permeabile”, 

entitate partial suprapusa sindromului X coronarian si 

intalnita in procent mare la femei si la care leziunile 

sunt localizate in segmentul distal al circulatiei coronariene. 

In majoritatea acestor cazuri exista alterari in 

functia endoteliala a vaselor sistemice. Ne-am propus 

sa investigam impactul asupra functiei endoteliale la 

femei cu angor pectoris si coronare permeabile la care 

se adauga diabetul zaharat (DZ)ca patologie asociata. 

Material si metoda: La 60 de femei cu varsta intre 47 

si 83 de ani (medie 59.4), prezentand angor de efort tipic 

sau atipic, cu sau fara DZ, s-a efectuat examen clinic, 

s-a recoltat profil lipidic, glicemie si creatinina, s-a 

efectuat ECG de repaus, ecocardiografie transtoracica, 

test de efort ECG si ulterior coronarografie. La toate 

aceste femei s-a masurat indicele intima-medie (IMT) 


la aa. carotide si s-a apreciat disfunctia endoteliala la 

nivelul arterei brahiale. 

Rezultate: Femeile cu DZ au reprezentat 40% din lot, 

de varsta nesemnificativ mai mica fata de femeile fara 

DZ si au prezentat diferente semnificative in prevalenta 

menopauzei (100% fata de 66 % la femeile fara 

DZ), in profilul lipidic (trigliceride mai crescute - 145 

vs 136 mg/dl si HDL-C mai scazut 36 vs 45 mg/dl), in 

prezenta modificarilor ECG de repaus (33% BRS vs 0 

la femeile fara DZ), in prezenta disfunctiei diastolice 

(de 4 ori mai multe tulburari de relaxare diastolice si 

aspecte pseudonormale la femeile cu DZ fata de cele 

fara DZ), o proportie mai mare de vase coronariene cu 

leziuni minime (50% fata de 11 %) dar si o afectare mai 

severa a functiei endoteliale a arterei brahiale, atat cea 

endoteliu dependenta cat si cea endoteliu independenta. 

Valoarea IMT a fost mai mare la femeile cu DZ dar 

sub limita semnificatiei. 

Concluzii: La un lot de femei cu angor, test de efort 

pozitiv si leziuni coronariene sub limita semnificatiei 

prezenta DZ agraveaza prognosticul atat printr-un 

profil lipidic mai nefavorabil, cat si prin leziuni coronariene 

mai extinse ca nr de vase afectate, functie diastolica 

alterata si modificari ECG de repaus. Alterarea 

mai pronuntata a functiei endoteliale la DZ confirma 

o afectare mai profunda a microcirculatiei sistemice si 

coronariene. 

Impact of diabetes mellitus on 

the microcirculation in women 

with coronary small vessel 

disease 

In the last years medical literature it is frequently encountered 

"the angina with permeable coronary vessels", 

partially superposd on cardiac X syndrome. It is 

encountered predominatly in women and the lesions 

are localized in the distal segment of the coronary circulation. 

In the majortity of these cases there are also 

alterations of the endothelial function of the systemic 

vessels. We would like to study the impact of diabetes 

mellitus(DM) on endothelial function in women with 

angina and permeable coronary vessels who have also 

DM. 

Material, method: In 60 women aged 47 to 83 y, with 

angina with anf without DM we made clinical exam,


Echocardiographic assessment 

of right ventricular function in 

patients with chronic thromboembolic 

pulmonary hypertension 

undergoing pulmonary 

endarterectomy 

Aims: Right ventricular (RV) function has an important 

prognostic role patients (pts) with chronic thromboembolic 

pulmonary hypertension (CTEPH) underbiological 

profile, rest and exercise ECG, transthoracic 

Ecocardiography and coronary angiography. In all women 

the carotidian intima media index (IMT) and endothelial 

function of the brachial artery was measured. 

Rusults: The women with DM reprezent 40% of the 

study, and have significant differences in lipid profile 

(145 mg triglyceride vs 136 mg in women without DM, 

less HDL-C), more rest ECG alteration, 4 times more 

diastolic dysfunction and more nonsignificant coronary 

lesions. All women with DM have alteration in 

endothelial function both endothelium dependent and 

independent. 

Conclusions: In a female group with angina, positive 

exercise test and permeable coronary vessels the DM 

put o nonfavorable prognosis by a nonfavorable lipid 

profile, diastolic dysfunction and more diffuse coronary 

lesions. The more unfavorable aspect of endothelial 

disfunction in women with DM confirm the large spread 

of endothelial systemic dysfunction in those cases. 

77. Evaluarea ecocardiografica 

a functiei ventriculului 

drept post endarterectomie 

pulmonara la pacientii cu 

hipertensiune pulmonara 

cronica postembolica 

S.Giusca, Virginija Dambrauskaite, D.Jan, P.Claus, 

L.Herbots, F.Rademakers, J.U.Voigt 



Introducere: Functia ventriculului drept (VD) are un 

important rol prognostic pentru pacientii (pac) cu hipertensiune 

pulmonara cronica postembolica (CTEPH) 

supusi endarterectomiei pulmonare (PEA). Ecocardiografia 

(eco) reprezinta metoda cea mai des utilizata in 

clinica pentru evaluarea functiei VD. Scopul studiului 

a fost evaluarea parametrilor eco ai functiei VD la pac. 

cu CTEPH inainte si dupa PEA. 

Materiale si metode: 16 pac. (60±15) cu CTEPH au 

fost evaluati eco inainte (PREOP) si la o 1 saptamana 

(1S), 1 luna (1L), 3 luni (3L) si 6 luni (6L) post PEA 

cu determinarea urmatorilor parametri: presiunea sistolica 

in artera pulmonara (sPAP), rata modificarii ariei 



VD (RVFAC), excursia sistolica a inelului tricuspidian 

(TAPSE), velocitatea inelului tricuspidian (Vt), indicele 

Tei, precum si Strain la nivelul peretelui liber al 

VD (Svd) si al septului interventricular (Ssiv) utlizand 

speckle tracking. PREOP si la 1S post PEA s-a efectuat 

cateterism cardiac drept. 

Rezultate: PEA a rezultat intr-o reducere acuta a sPAP 

cu mentinerea acesteia la valori constante la vizitele urmatoare 

(87±12 mmHg PREOP vs. 49±13mmHg 1S, 

49±20mmHg 6L, p




going pulmonary endarterectomy (PEA). Echocardiography 

(Echo) is the most widely used clinical tool for 

assessing RV function. We sought to assess RV function 

using echocardiography in CTEPH pts before and 

after PEA. 

Materials and methods: 16 pts (60±15) with CTEPH 

were evaluated with echo before (PREOP) and at 1 

week (1W), 1 month (1M), 3 months (3M) and 6 months 

(6M) after PEA. Systolic pulmonary artery pressure 

(sPAP), Right ventricular fractional area change 

(RVFAC), Tei index, tricuspid annular plane systolic 

excursion (TAPSE), systolic velocity of the tricuspid 

ring (Vt) as well as strain in the RV free wall (Srfw) and 

interventricular septum (Sivs) using speckle tracking 

were measured. All pts had right heart catheterization 

at PREOP and 1w. 

Results: After PEA, sPAP decreased and remained 

low (87±12 mmHg PREOP vs. 49±13 mmHg 1W, 

49±20 mmHg 6M, all p


POSTER II 

78. Studiul functiei vasculare 

aortice prin Doppler tisular la 

pacienti cu coarctatie de aorta 

versus subiecti sanatosi 

Marinela Serban, Madalina Iancu, Ioana Gheorghiu, 




Background: Imagistica prin Doppler tisular (TDI) s-a 

conturat recent ca o noua tehnica de evaluare a velocitatilor 

peretelui aortic, fiind apreciata chiar ca fiind 

superioara masuratorilor standard de functie vasculara 

in prezicerea evenimentelor cardiovasculare. 

Obiectiv: Scopul studiului este investigarea potentialelelor 

aplicatii clinice ale TDI in evaluarea proprietatilor 

elastice ale aortei la pacientii cu coarctatie de aorta 

operata. 

Metoda: Grupul de studiu a fost alcatuit din 23 pacienti 

cu coarctactie de aorta corectata chirurgical sau 

interventional (varsta medie 28,65 ± 9,98 ani) si din 20 

subiecti sanatosi imperecheati ca varstă si sex. Elasticitatea 

aortei a fost evaluata initial prin determinarea, diametrelor 

aortice sistolic (ASD) si diastolic (ADD), in 

modul M, sectiune parasternal ax lung, 3 cm deasupra 

valvelor aortice si calcularea, prin formule acceptate, a 

parametrilor de elasticitate aortica derivati: strain (Ao 

Strain), distensibilitate (Ao Dis) si index de rigiditate 

aortică (Ao SI). Velocitatile de miscare ale peretului 

aortic au fost evaluate prin TDI, la acelasi nivel cu 

determinarile din modul M. Prin Doppler tisular s-au 

determinat online velocitatile sistolica (SW) si diastolice 

precoce (EW) si tardiva (AW) ale miscarii peretelui 

aortic. 

Rezultate: Pacientii cu CoAo au avut valori ale velocitatilor 

aortice reduse fata de subiectii de control, cu 

inalta semnificatie statistica pentru SW (7,54±2,24 

vs 11,70±2,30 cm/s, p



aortic stiffness index (Ao SI). The aortic wall-motion 

velocities were assessed using tissue Doppler imaging, 

at the same point as in M-mode measurements. Systolic 

maximum wall expansion velocity (SW) and early 

and late wall contraction (EW, AW) diastolic velocities 

were determined online. 

Results: Coarctation patients had highly statistically 

significant reduced aortic wall velocities comparing 

with control subjects for SW (7,54±2,24 vs 11,70±2,30 

cm/s, p

POSTER II 

in left atrium dimension from 43 mm to 39 mm in one 

case and from 59 mm to 56 mm in the other case. No 

clinical signs of pulmonary vein stenosis were observed 

during follow up. 

Conclusions: Even if our experience is limited our data 

sugest that pulmonary vein isolation is an effective procedure 

to cure AF and it is reasonable that atrial-fibrillation 

ablation shoud be used as a first-line option for 

selected patients with this disease. 

80. Polimorfismul genelor IL-6 

si IL-10 si riscul cardiovascular 

pe termen scurt postoperator 

la pacientii cu boala vasculara 

periferica 

Adina Stoica 1 , Ileana Constantinescu 2 , Ana Moise 2 , 

Carmen Ginghina 1 

1 


„Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Bucuresti 

2 

Institutul Clinic Fundeni, Bucuresti 

Introducere: S-a demonstrat ca polimorfismul genelor 

citokinelor, atat proinflamatorii (IL-6) cat si antiinflamatorii(IL-10), 

influenteaza, alaturi de factorii de mediu, 

nivelele serice (crescute, intermediare sau scazute) 

ale citokinelor. 

Obiectiv: Studierea asocierii dintre polimorfismul promotorului 

genei IL-6 si dintre polimorfismul promotorului 

genei IL-10 si riscul de evenimente cardiovasculare 

pe termen scurt postoperator la pacientii cu boala 

vasculara periferica. 

Material si metoda: Au fost inclusi 48 pacienti consecutivi 

cu boala arteriala periferica stadiile II B-IV Fontaine 

programati pentru interventie de revascularizare 

periferica. S-au urmarit polimorfismul promotorului 

genei IL-6 (-174G/C si nt565G/A) si polimorfismul 

genei IL-10 (-1082G/C, -819C/T, -592C/A) determinate 

din sangele periferic prin PCR. Pacientii au fost 

urmariti timp de 30 zile postoperator pentru aparitia 

de evenimente cardiovasculare acute (deces de cauza 

cardiovasculara, stop cardiac resuscitat, infarct miocardic 

acut, angina instabila, AVC/AIT). 

Rezultate: Frecventa genotipurilor IL-6 asociate in literatura 

cu nivele serice crescute de IL-6 a fost in lotul 



studiat: 14.6% (7 pacienti) pentru genotipul -174CC si 

12.5% (6 pacienti) pentru genotipul nt565AA. Pentru 

IL-10 frecventa haplotipurilor a fost: haplotipuri asociate 

cu nivele crescute de IL-10 (GCC, GCA, GTA, 

GTC)- 56.3% (27 pacienti); haplotip asociat cu nivel 

intermediar de IL-10 (ACC)- 29.2% (14 pacienti), haplotip 

asociat cu nivel scazut de IL-10 (ATA)-14.6% (7 

pacienti). 

In timpul urmaririi postoperatorii s-au produs evenimente 

cardiovasculare acute la 8 pacienti(16.7%). 

Mai frecvent acestea s-au produs in subgrupurile cu genotipuri 

asociate cu nivele crescute de IL-6: genotipul 

-174CC (57.14%) fata de genotipurile -174GC (12.5%) 

si -174GG (8%), semificativ statistic (p=0.007) si in 

genotipul nt565AA (50%) fata de nt565GA (17.6%) 

si nt565GG(8%), de asemenea semnificativ statistic 

(p=0.021). In ceea ce priveste IL-10 cu efect antiinflamator, 

evenimentele cardiovasculare au fost mai frecvente 

in subgrupul cu haplotip asociat cu nivele scazute 

de IL-10 – IL-10-ATA (57.14%), comparativ cu subgrupurile 

cu haplotip asociat cu nivel intermediar de IL- 

10 – ACC(14.28%) si nivel crescut de IL -10 - GCC, 

GCA,GTA,GTC (7.4), semnificativ statistic (p=0.004). 

Concluzii: Genotipurile -174CC si nt565AA, corelate 

in literatura cu nivele serice crescute de IL-6, se asociaza 

cu risc crescut de evenimente cardiovasculare pe 

termen scurt postoperator la pacientii cu boala cardiovasculara 

periferica supusi interventiilor de revascularizare. 

Haplotipul -1082A, -819T, -592A (ATA), corelat in 

literatura cu nivele serice scazute de IL-10 cu efect antiinflamator, 

se asociaza cu risc crescut de evenimente 

cardiovasculare pe termen scurt postoperator la pacientii 

cu boala cardiovasculara periferica supusi interventiilor 

de revascularizare. 

IL-6 and IL-10 polymorphism 

and short term postoperative 

cardiovascular risk at patients 

with peripheral arterial disease 

Background: IL-6 and IL-10 gene polymorphism was 

associated in previous studies with citokine seric levels 

(high, intermediate, low). 

Objective: To assess the association between polimorphism 

of IL-6 promoter and polymorphism of IL-10



gene and short term postoperative cardiovascular risk 

at patients with peripheral arterial disease. 

Method: We included 48 consecutive patients with peripheral 

arterial disease Fontaine stages IIB – IV proposed 

for nonemergent vascular surgery. We analyzed polimorphism 

of IL-6 promoter (-174G/C and nt565G/A) 

and polymorphism of IL-10 gene (-1082G/C, -819C/T, 

-592C/A) using polymerase chain reaction from peripheral 

blood. Patients were followed for cardiovascular 

events (cardiac death, cardiac arrest, acute myocardial 

infarction, unstable angina, stroke) 30 days after surgery. 

Results: IL-6 genotype frequency associated with high 

seric levels of IL-6 was 14.6% (7 patients) for genotype 

-174CC and 12.5% (6 patients) for genotype nt565AA. 

IL-10 haplotype frequency was: haplotypes associated 

with high levels of IL-10(GCC, GCA, GTA, GTC)- 

56.3% (27 patients); haplotype associated with intermediate 

levels of IL-10 (ACC) –29.2% (14 patients) and 

haplotype associated with low levels of IL-10 (ATA)- 

14.6% (7 patients). In the period of follow-up there 

were acute cardiovascular events at 8 patients (16.7%). 

More frequent acute cardiovascular events were in the 

subgroups with genotypes associated with high IL-6 levels: 

genotype -174CC (57.14%) vs. -174GG(12.5%) and 

-174GG (8%), with statistical significance (p=0.007) 

and genotype nt565AA (50%) vs. nt565GA (17.6%) and 

nt565GG(8%), with statistical significance, too (p = 

0.021). Likewise, acute cardiovascular events were more 

frequent in the subgroup with haplotype associated 

with low IL-10 levels 10–ATA (57.14%), vs. subgroups 

with haplotype associated with intermediate –ACC 

(14.28%) and high – GCC,GCA,GTA,GTC ACC (7.4%) 

IL-10 levels, with statistical signifiance (p=0.004). 

Conclusions: Genotypes -174CC and nt565AA, correlated 

with high IL-6 levels are associated with a high 

risk of short term postoperative acute cardiovascular 

events at patients with peripheral arterial disease undergoing 

a nonemergent vascular surgery. 

Haplotype -1082A, -819T, -592A (ATA), correlated 

with low IL-10 levels is associated with a high risk of 

short term postoperative acute cardiovascular events at 

patients with peripheral arterial disease undergoing a 

nonemergent vascular surgery. 

POSTER II 

81. Remodelarea ventriculului 

stang in stenoza aortica 

congenitala la copii si tineri – 

studiu ecocardiografic 

Ana Lorena Andrei, Ioana Adriana Ghiorghiu 


„Prof Dr CC Iliescu”, Bucureşti 

Premize: Stenoza aortica congenitala realizeaza o incarcare 

de presiune cronica a VS datorita obstacolului 

in tractul de ejectie. Adolescentii si adultii tineri sunt 

considerati pacientii cu minime calcificari valvulare, 

sub 30 de ani. 

Obiective: Scopul studiului a fost de a stabili efectele 

incarcarii de presiune a VS in stenoza aortica congenitala 

la tineri, cu stabilirea tipului de remodelare, si a 

asocierilor cu repercursiuni pe functia VS. 

Material si metoda: Studiul reprezintă o analiză retrospectivă 

a 33 de pacienţi, vârsta medie 17 ani, diagnosticati 

cu stenoza aortica congenitala. S-au determinat 

ecocardiografic parametrii: tipul de valva aortica, gradientul 

VS-AO, dimensiunile ventriculului stang (VS), 

inelului aortic,si aortei ascendente, FEVS. S-au calculat 

masa VS, grosimea relativa a peretilor si s-a stabilit tipul 

de remodelare. 

Rezultate: Stenoza aortica valvulara a fost cea mai 

frecventa, 18 pac. (54,5%), cu un gradient maxim mediu 

mai scazut in modificarile aortice cu componenta 

valvulara. Valva aortica bicuspida a fost prezenta la 20 

pac. Diametrul aortei ascendente a fost 9-40 mm (mediu 

25,12) si diametrul inelului aortic 9-25 mm (mediu 

18,3), cu valori mai scazute in leziunile etajate, fara asociere 

cu severitatea obstructiei, si valori suprapuse in 

stenoza aortica moderata si severa. In ceea ce priveste 

tipurile de remodelare ale VS, hipertrofia concentrica a 

avut cea mai mare pondere, 14 pac. (42,4%), urmata de 

remodelarea concentrica, 11 pac. (30,3%). Stenoza aortica 

severa a asociat hipertrofie concentrica in 64,7% 

din cazuri, iar stenoza aortica congenitala moderata a 

fost reprezentata in mod egal de tipurile de remodelare. 

Masa VS indexata la ASC si gradientul maxim in tractul 

de iesire al VS au fost mai mari la pacientii cu insuficienta 

cardiaca cel putin clasa II NYHA comparativ 

cu cei fara IC/ clasa I NYHA, cu valori medii 127g/m 2 

versus 107 g/m 2 , si 96 mmHg versus 71 mmHg. Cresterea 

masei VS indexata la ASC s-a asociat cu scaderea 

FEVS de la 87g/m 2 la FE 78%, la 260g/m 2 la FE 10%, 

semnificativ statistic.

POSTER II 

Concluzii: Stenoza aortica congenitala la tineri prezinta 

diferite forme de remodelare ventriculara in legatura 

cu severitatea valvulopatiei, si fara legatura cu sexul sau 

cu varsta. Cresterea masei VS indexata la ASC s-a asociat 

cu scaderea FEVS. 

Left ventricular remodelling 

in children and young adults 

with congenital aortic stenosis 

– a transthoracic 

echocardiographic study 

Background: Congenital aortic stenosis causes chronic 

pressure overload due to the presence of an obstacle in 

the ejection tract of the LV. Teenagers and young adults 

with congenital aortic stenosis are considerated the patients 

with minimum valvular calcifications, below 30 

years. 

Objectives: The aim of this study was to establish the 

effects of chronic pressure overload in aortic congenital 

stenosis in youngs, assessing the impact over LV geometry 

by determining the type of LV remodelling, and 

the repercussions on LV function. 

Materials and methods: The study represents a retrospective 

analyze of 33 patients, mean age 17 years, diagnosed 

with congenital aortic stenosis. We assess the 

echocardiographic parameters: type of the aortic valve, 

diameters of the aortic ring and ascending aorta, LV- 

AO gradients, LV dimensions, LVEF. We calculated LV 

mass index (LVMI) and the relative wall thickness and 

we established the type of LV remodeling. 

Results: Valvular aortic stenosis was the most frequent 

lesion, 18 pat. (54,5%). The maximum mean gradient 

was lower in the aortic alterations with valvular component. 

Bicuspid aortic valve was found in 20 pat.The 

ascending aorta diameter was 9-40 mm (mean 25,12) 

and the diameter of the aortic ring was 9-25 mm (mean 

18,3), with lower values in the multiple lesions. There 

was no association between the size of aorta (ring/ascending) 

and the obstruction severity. Regarding the 

type of remodelling of LV, concentric hypertrophy 

had the highest percent, 14 pat.(42,4%), followed by 

concentric remodelling, 11 pat.(30,3%). Sever aortic 

stenosis was associated with concentric hypertrophy 



in 64,7% cases, and moderate aortic stenosis had induceed 

equally both types of remodelling. LVMI and 

the maximum gradient LV-AO were higher in the patients 

with cardiac insuficiency at least cls II NYHA in 

comparation with those without symptoms/I NYHA, 

(mean values 127g/m 2 versus 107g/m 2 , and 96 mmHg 

versus 71 mmHg). The increase of LVMI was associated 

with the decrease of the LVEF (87g/m 2 at EF 78%, 

to 260g/m 2 at FE 10%), statistic significantly. 

Conclusions: Children and young adults with congenital 

aortic stenosis present different forms of ventricular 

remodelling as a respons to pressure overload, related 

to the severity of the valvulopathy and with no influenced 

by gender or age. The increase of LVMI was associated 

with the decrease of the LVEF. 

82. Impactul disfuncţiei 

endoteliale asupra evoluţiei 

afecţiunilor cardiovasculare 

I.Ţilea, R.C.Şerban, H.Suciu, Maria Cristina Tătar, 

L.Hadadi, Alina Scridon, R.C.Motoc 

Universitatea de Medicină şi Farmacie, Târgu Mureş 

Introducere: Localizarea predilectă a leziunilor aterosclerotice 

este în intima peretelui arterial. Disfuncţia 

endotelială și agresiunea vasculară reperezintă leziunile 

ce preced apariţia aterosclerozei clinice, fiind factori 

predictivi ai evenimentelor cardiovasculare ulterioare. 

Scopul studiului: Evaluarea unor tehnici diagnostice 

neinvazive, pentru evidenţierea disfuncţiei endoteliale, 

la pacienţi asiptomatici cu multiplii factori de risc cardiovascular. 

Material și metode: Am evaluat un număr de 63 de 

pacienţi distribuiţi aleator în 2 grupuri: grupul control 

format din 30 de subiecţi sănătoși, fără factori de risc și 

grupul de studiu alcătuit din 33 de subiecţi cu un număr 

mare de factori de risc cardiovascular. Pentru includere 

în grupul de studiu subiecţii au trebuit să prezinte cel 

puţin 2 din următorii 5 factori de risc: obezitate, fumat, 

hipertensiune, dislipidemie, hiperglicemie. Evaluare 

s-a efectuat clinic prin anamneză, examen fizic general, 

indice masă corporală (IMC), date de laborator: 

glicemie, colesterol total și fracţionat, trigliceride, iar 

paraclinic prin indicele braţ gleznă (ABI) și grosimea 

intimă-medie (IMT).



Rezultate: În cazul ABI s-a evidenţiat asocierea mai 

frecventă a valorilor mici (0,7-0,8) cu vârsta peste 60 

ani, sexul masculin (48%), fumatul (70%), și valorile 

crescute ale IMC (32,56kg/m 2 ) (p1,2 mm) cu sexul masculin(80%), fumatul (90%), și 

valorile crescute ale IMC (30,99kg/m 2 ) (p< 0,05). Pentru 

pacienţii cu maxim trei factori de risc cardiovascular 

am obţinut o sensibilitate a ABI de 80% cu o specificitate 

de 93,33% iar indiferent de numărul acestora 

am obţinut o sensibilitate de 82,35% și o specificitate de 

93,10%. În cazul IMT pentru pacienţii cu maxim trei 

factori de risc s-a determinat o sensibilitate de 70% cu 

o specificitate de 96,55% iar indiferent de numărul lor 

am obţinut o sensibilitate 76,47% iar specificitatea s-a 

menţinut la 96,55%. 

Concluzii: Aprecierea funcţiei endoteliale reprezintă o 

metodă de mare utilitate pentru evaluarea aterosclerozei 

subclinice. Valorile mari ale sensibilităţii și specificităţii 

ABI și IMT fac din acestea un test de screening 

foarte bun pentru pacienţii cu factori de risc cardiovascular, 

folosirea lor pe scară largă permite identificarea 

precoce a pacienţilor expuși riscului de complicaţii cardiovasculare. 

The impact of endothelial 

dysfunction on cardiovascular 

diseases progression 

Background: The most usual place to develop early 

atherosclerotic lesions is the intima of the vascular wall. 

Endothelial dysfunction and vascular wall aggression 

represents early lesions preceding clinical atherosclerosis 

and they can predict new cardiovascular morbid 

events. 

Aim: The aim of this study was to evaluate some noninvasive 

diagnostic techniques for endothelial dysfunction 

in asymptomatic patients with multiple cardiovascular 

risk factors. 

Methods: We evaluated a number of 63 patients randomized 

divided into two groups: control group with 

30 patients without any cardiovascular risk factors, and 

study group with 33 patients presenting a great number 

of cardiovascular risk factors. Patients in study group 

had to have a minimum of 2 from next 5 risk factors: 

obesity, smoking, hypertension, dislipidemya, hyper- 

POSTER II 

glycemia. All cases have been evaluated anamnestically, 

clinically, body mass index (BMI), laboratory determinations: 

level of glucose, total cholesterol and fractions, 

triglycerides, and paraclinically by ankle-brachial index 

(ABI) and intima-media thickness(IMT). 

Results: For ABI we showed a more frequently association 

of small values (0.7-0.8) with age higher than 60 

years of age, male (48%), smoking (70%) and high values 

of BMI (32.56 kg/m 2 ) (p1,2 mm) 

with male (80%), smoking(90%) and high values of 

BMI (30.99kg/m 2 ) (p

POSTER II 

Obiectiv: Evaluarea efectelor nebivololului și a nitraţilor 

asupra presiunii pulsului, presiunii arteriale medii 

și a complianţei arterelor la hipertensivi. Material și 

metodă: Pe un lot de 39 de pacienţi hipertensivi, vârsta 

medie 53,5±10 ani, raportul între sexe M/F = 23/16, s-a 

evaluat rigiditatea arterelor de conductanţă prin sfigmografia 

tonometrică computerizată: presiunea pulsului 

(PP), presiunea arterială medie (PAM), augmentaţia 

(AG) și indicele de augmentaţie (AG/PP). 

Momentele studiului au fost: M0 – înaintea administrării 

betablocantului, M1 – la 3 ore după administrarea 

orală a 5 mg nebivolol și M2 la 5 min după adminisecocardiografie 

transtoracică și Doppler cu o lună înainte 

și la o lună și 4 ani după protezarea valvulară aortică. 

Rezultate: Imediat postoperator IMVS (media (DS)) a 

scăzut de la 187 (44) g/m 2 la 179 (46) g/m 2 , deoarece 

s-a obţinut o reducere a DTDVS (p



Introducere: Cresterea incidentei HTA esentiale 

(HTAE) in populatia adulta, face din aceasta, din ce in 

ce mai mult, o problema pediatrica. 

Scopul lucrarii: Autorii si-au propus precizarea asocierii 

HTAE cu alti factori de risc cardiovascular deoarece 

depistarea si com baterea lor inca din copilarie sau adolescenta 

ar con tri bui la scaderea incidentei patologiei 

cardiovasculare sau neurologice a adultului si ar sta la 

baza deciziei tra ta mentului farmacologic. 

Material si metoda: Materialul a fost reprezentat de 

47 copii cu vârsta între 12-18 ani (29 baieti si 18 fete), 

evaluati in clinica in perioada 2005-2008. Dintre acestia, 

4 copii prezentau TA normal inalta, 23 copii reactii 

hipertensive, 15 copii HTA stadiul I, iar 5 copii HTA 

stadiul II. Evaluarea copiilor cu HTAE a impus: anamneza 

atenta, examinarea clinica si analize de laborator 

pentru fiecare factor de risc posibil asociat HTAE 

(glicemie, colesterol, trigliceride, HDL-colesterol etc). 

Prezenta, pe langa HTAE si a altor factori de risc a influentat 

si tratamentul nefarmacologic. 

Rezultate: Au fost relevate urmatoarele aspecte: 38 

copii au avut factori de risc: 19 – antecedente heredocolaterale 

de boli cardiovasculare, 30 – obezitate, 3 – 

dislipidemie, 3 – fumatul. Nici un copil cu HTAE nu a 

prezentat afectare de organe „tinta”. Tratamentul nefarmacologic 

a tinut cont de toti factorii de risc prezenti. 

Concluzii: HTAE la copil se asociaza frecvent (80,8%) 

cu alti factori de risc cardiovascular (fumat, hipercolesterolemie, 

istoric familial de boala cardiovasculara). 

Copiii cu HTAE nu au avut afectare de organ „tinta” si 

nici risc cardiovascular total inalt. Diagnosticul HTAE 

si a coexistentei altor factori de risc la copil sau adotrarea 

a 0,5 mg nitroglicerină sublingual. Rezultatele au 

fost validate prin testul Student, diferenţele dintre cele 

trei momente M0 vs M1 și M1 vs M2 au fost statistic 

semnificative (p

POSTER II 

Premize: Creșterea presiunii de umplere la pacientul 

hipertensiv poate fi evaluată folosind: ecocardiografia 

tissue Doppler, Mmode color și măsurarea velocităţii 

în perioada de ppeejectie (v) folosind ecocardiografiaDoppler 

pulsat. Există studii care au arătat că o velocitate 

> 0,3m/s s-a corelat cu o creștere a presiunii de 

umplere peste 15mmHg. Scopul studiului a fost găsirea 

unei corelaţii între parametrii tissue Doppler și cei 

Mmode color și velocitatea perioadei de preejecţie. 

Metodă: 44 pacienţi hipertensivi cu vârste cuprinse 

între 48 - 80 ani au fost evaluaţi: clinic: clasa NYHA, 

ECG: prezenţa criteriilor Cornell de hipertrofie de ventricul 

stâng (HVS) și criterii de suprasolicitate de atiu 

stâng (SAS); ecocardiografie transtoracică: criterii de 

HVS: septul interventricular(SIV) > 13mm, perete posterior 

ventriculstang (PPVS) > 12mm, dilatare se atriu 

stâng (DAS): indexul de volum al atriului stâng (IVAS) 

> 20ml/m 2 ; evaluarea ecocardiografică a fluxului Doppler 

transmitral: unda E, unda A; ecocardiografia tissue 

Doppler folosind marginea laterală a inelului mitral 

în secţiune apical 4 camere (A4c): velocităţile diastolice 

Em și Am; velocitatea de propagare a fluxului vp 

folosind tissue Mmode în secţiune A4c; s-au calculat 

parametrii indicatori ai presiunii de umplere crescute: 

E/Em, E/vp; valori sugestive: E/Em > 14 și E/vp > 

1,5 și posibila corelaţie cu o valoare crecută > 0,3m/s a 

velocităţii perioadei de preejecţie v. Fractţia de ejecţie 

măsurata folosind metoda Simpson a fost > 50% la toţi 

pacienţii. 

Rezultate: 1. Modificări ECG și ecocardiografice la 

pacienţii luaţi în studiu: HVS 66,18% și DAS 66,9% 

din cazuri. 2. Aspectul parametrilor tissue Doppler: la 

pacienţii cu HVS(+): E/Em > 14 - 76,66%, E/vp > 1,5 

- 63,33%, DAS(+): E/Em > 14 - 75,86%, E/vp > 1,5 - 

62,06%, p < 0,05. 3. La pacienţii hipertensivi cu valori 

v > 0,3m/s: prezenţa E/Em >14: 82,6% la cei cu HVS și 

81,81% la cei cu DAS și prezenţa E/vp > 1,5: 77,77% la 

pacienţii cu HVS și 78,91% la cei cu DAS, p < 0,05. 

Concluzii: 1. Pacienţii hipertensivi cu valori crecute ale 

parametrilor: E/Em > 14 și E/vp > 1,5 au avut velocilescent 

este important pentru reducerea morbiditatii si 

mortalitatii cardiovasculare la adult. 

Cardiovascular risk factors in 

essential arterial hypertension 

in children 

Introduction: Rising incindence of essential hypertension 

in adult population, makes it more and more a 

pediatric problem. Aim of the study is to establish essential 

arterial hypertension association with other cardiovascular 

risk factors in order to fight against them, 

during the childhood; this could decrease the incidence 

of cardiovascular and neurological diseases in the adult 

population and could determine the pharmacological 

therapy. 

Material and methods: The study group was represented 

by 47 children with values of arterial pressure more 

than age correspondingly values, admitted to the Cardiological 

Ambulatory of the First Pediatric Department 

Cluj in the period 2005-2008 (aged 12-18 years, 29 boys 

and 18 girls): 4 patients with high-normal hypertension, 

23 patients with hypertensive reactions, 15 patients 

with essential hypertension stage I, 5 patients with essential 

hypertension stage II. Study methods included: 

anamnesis, clinical examination, laboratory examinations 

in order to establish the presence of the risk factors 

associated to essential hypertension (serum glucose, total 

cholesterol, HDL-cholesterol, triglycerides etc.). The 

presence of risk factors has influenced the nonpharmacologic 

therapy. 

Results: Risk factors were presented in 38 children: 

family history of cardiovascular diseases in 19 children, 

obesity in 30 children, dislipidemia in 3 children 

, smoking in 3 children. None of the children presented 

„target” organs involved. The therapy was established 

according to the risk factors. 

Conclusions: Essential systemic hypertension in children 

is frequent (80,8%) associated to cardiovascular 

risk factors (smoking, dislipidemia, familial history 

of cardiovascular disease). None of thes children had 

„target” organs involved and neither high total cardiovascular 

risk. The diagnosis of essential hypertension 

and the presence of cardiovascular risk factors in children 

and adolescents is very important for reducing the 

adult morbidity and mortality. 



86. Evaluarea presiunii de 

umplere la pacientul hipertensiv 

folosind metode 

noninvazive 

Despina Manuela Toader, Rodica Musetescu, 

D.D.Ionescu 

Centrul de Cardiologie, Craiova



tăţi v > 0,3m/s. Aceasta demonstrează o corelaţie între 

creșterea presiunii de umplere și creșterea velocităţii 

perioadei de preejecţie, datorită unui ventricul mai puţin 

compliant. 2. Corelaţia a fost mai evidentă la cei cu 

hipertrofie de ventricul stâng și dilatare de atriu stâng, 

probabil datorită unei presiuni de umplere mai mari. 

Evaluation of filling pressure 

in hypertensive patients using 

noninvasive methods 

Purpose: An increased filling pressure in hypertensive 

patients can be evaluated using tissue Doppler imaging 

and colour Mmode parameters and determination of 

velocity of pre-ejection period (v) with Doppler echocardiography. 

There are studies that showed that a value 

above 0,3m/s were correlated with an increase of 

filling pressure of left ventricle above 15mmHg. We 

studied a potential correlation between tissue Doppler 

imaging and colour Mmode parameters and velocity of 

pre-ejection period on Doppler echocardiography (v). 

Methods: 44 hypertensive patients aged 48-80 years 

were evaluated by: clinical examination: NYHA class 

I-III, 12 ECG leads: Cornell criterias for left ventricular 

hypertrophy (LVH) and dilated left atrium (DLA), 

transtoracic echocardiography: criterias for LVH: interventricular 

septum >13mm, left ventricular posterior 

wall >12mm and DLA: left atrial volume index 

> 20 ml/m2, transmitral Doppler echocardiography: 

early (E) and late (A) diastolic velocities, tissue Doppler 

imaging using lateral corner of mitral annulus in 

four apical chamber view: early (Em), late (Am) diastolic 

velocities; flow propagation velocity (vp) were 

measured using colour Mmode Doppler in four apical 

chamber view; E/Em and E/vp ratio which are markers 

of diastolic filling pressure were calculated; suggestive 

values: E/Em > 14 and E/vp > 1,5 and potential correlation 

with pre-ejection flow wave velocity v > 0,3m/s. 

Ejection fraction using Simpson method were > 50% in 

all patients. 

Results: 1. Changes in tissue Doppler parameters: LVH 

(+): E/Em >14 - 76,66%, E/vp >1,5 - 63,33%; LAD(+): 

E/Em > 14 -75,86%, E/vp >1,5 - 62,06%; p 0,3m/s in hypertensive patients with 

E/Em >14: LVH(+) - 82,6%, DLA(+) - 81,81% and in 

hypertensive patients with E/vp > 1,5: LVH(+) - 77,77%, 

DLA(+) - 78,91%. 

POSTER II 

Conclusions: 1. Hypertensive patients with increased 

E/Em > 14 and E/vp >1,5 had v > 0,3m/s. This revelead 

the link between an increased filling pressure and increased 

velocity of preejection period due to less compliant 

ventricle. 2. Correlation was more obvious in 

hypertensive patients with left ventricular hypertrophy 

and dilated left atrium probably due to an increased filling 

pressure. 

87. Patternul restrictiv – 

factor de prognostic 

nefavorabil la pacienţii cu 

cardiomiopatie dilatativă 

Costache Irina, M.D.Datcu, A.O.Petris 

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa", 

Iasi 

Scopul studiului: Stabilirea unei corelaţii între evoluţia 

clinică și disfuncţia diastolică a VS cu pattern restrictiv 

obiectivat ecocardiografic la unii pacienţi cu cardiomiopatie 

dilatativă. 

Material și metodă: Au fost luaţi în studiu 120 de pacienţi, 

85 bărbaţi și 35 femei, cu vârste cuprinse între 

36–85 ani, internaţi în Clinica I Cardiologie în perioada 

2006–2009, avînd diagnosticul confirmat de cardiomiopatie 

dilatativă. Diagnosticul a fost stabilit clinic 

(simptome și semne de insuficienţă cardiacă, suflu holosistolic 

de insuficienţă mitrală, cu sau fără ritm de 

galop, prezenţa unor tulburări de ritm), electrocardiografic 

(prezenţa fibrilaţiei atriale, a altor tulburări de 

ritm, a modificărilor de hipertrofie ventriculară stîngă, 

blocuri de ramură) și ecocardiografic (cavităţi dilatate, 

pereţi subţiri, afectarea parametrilor de funcţie sistolică 

și diastolică). Pentru aprecierea patternului disfuncţiei 

diastolice a VS, din lot au fost selectaţi doar pacienţii în 

ritm sinusal. S-a considerat pattern restrictiv un raport 

E/A > 2 și valori scăzute ale TRIV și TDE. 

Rezultate: Din cei 120 pacienţi luaţi în studiu, 38 au 

fost în ritm sinusal. Din acest subgrup, la 25 studiul 

funcţiei diastolice a VS a obiectivat un pattern de tip 

retrictiv cu E/A peste 2, cu valori scăzute ale TRIV și 

TDE. 20 dintre pacienţi au avut DTDVS peste 65 mm 

și fracţia de ejecţie între 15-25 %. La 10 pacienţi a fost 

decelat aspectul de contrast spontan în AS. În ceea ce 

privește evoluţia, 5 pacienţi au decedat în următoarele

POSTER II 

3 luni de la includerea în studiu prin sindrom de debit 

cardiac scăzut sau șoc cardiogen. 

Concluzii: Patternul restrictiv al disfuncţiei diastolice a 

VS la pacienţii cu cardiomiopatie dilatativă se corelează 

semnificativ cu un prognostic și evoluţie nefavorabile. 

Diastolic dysfunction with 

restrictive pattern in patients 

with dilatative cardiomiopathy 

is corelated with a bad 

prognosis 

Aim of the study was to establish the correlations between 

the restrictive pattern of diastolic dysfunction of 

left ventricle in some patients with dilated cardiomyopathy. 

Material and methods: the study consists of 120 patients, 

85 males and 35 females, aged between 36- 85 

years, admitted in our department between 2006-2009, 

diagnosed with dilated cardiomyopathy. The diagnosis 

was based on clinical (dyspneea, systolic murmur, tachycardia 

with or without galops), ECG (rhythm troubles, 

left bundle branch block, left ventricular hypertrophy) 

and echocardiographic features (left ventricle 

diameters, the evaluation of systolic and diastolic function 

of left ventricle. Only patients in sinus rythm were 

selected for the study. We considered as having restrictive 

pattern patients with E/A ratio > 2, and low values 

of TRIV and TDE. 

Results: from 120 patients, only 38 were in sinus 

rhythm.In 25 patients, the study of diastolic dysfunction 

reveled a restrictive pattern, characterized by a E/A 

ratio > 2, low values of TRIV and TDE. In 20 patients 

the end-diastolic diameter was up than 65 mm, and 

ejection fraction between 15 and 25%. In 10 patients 

we discovered spontaneous contrast in the left atrium. 

The evolution was worse for 5 patients who died in the 

next 3 month after the the beginning of the study. The 

death was caused essentially by cardiogenic shock. 

Conclusions: Restrictive pattern of diastolic dysfunction 

in patients with dilatated cardiomyopathy is close 

related with a worse evolution and prognosis. 



88. Somnolenţa diurnă - 

predictor major al 

sindromului de sleep apneea la 

pacientii purtători de 

pacemaker 

C.Statescu, R.Sascau, Raluca Bercea, Anca Arhire, 

L.Macovei, T.Mihaescu, 

Catalina Arsenescu Georgescu 

Institutul De Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George IM 

Georgescu“, Iasi 

Introducere: Sleep apneea reprezintă întreruperea 

par ţială sau totală a fluxului de aer inspirat în timpul 

somnului, urmată de o desaturare a oxihemoglobinei 

și o fragmentare a somnului. Sindromul are implicaţii 

serioase socio economice datorită creșterii morbi-mortalităţii 

cardiovasculare (HTA, sindrom metabolic, risc 

înalt de boală coronariană, insuficienţă cardiacă sau 

tulburări de ritm). 

Obiectiv: Evaluarea prevalenţei somnolenţei diurne ca 

predictor major al prezenţei sindromului de sleep apnee 

la pacienţii purtători de pacemaker în zona Moldovei, 

în funcţie de indicaţia de cardiostimulare și respectiv 

tipul acesteia. 

Metodă: Studiul s-a efectuat retrospectiv, la mai mult 

de 1 lună postimplant pe un lot de 884 pacienţi consecutivi; 

573 cu vârsta peste 60 ani (64%). S-au trimis 

prin poștă două tipuri de chestionare validate (Epworth 

și Berlin) conţinând întrebări despre tulburări ale somnului 

și mai ales legate de somnolenţa diurnă. Din întregul 

lot, 333 pacienţi (37,6%) au răspuns în timpul 

alocat primirii răspunsurilor. 

Rezultate: Cei 333 pacienţi chestionaţi (180 bărbaţi – 

54% și 153 femei – 46%) au avut vârsta medie de 67 

± 9 ani. La aceștia tipul de cardiostimulare a fost: 3% 

AAI, 5% DDD, 13% VDD și 79% VVI. 67 pacienţi au 

prezentat scor Epworth ≥ 10 (20,1%). 112 pacienţi au 

risc crescut pentru a dezvolta tulburări respiratorii severe 

conform scalei Berlin (33,6%); dintre aceștia, 95 

(89,6%) au vârsta ≥ 60 ani. Corelaţia dintre pacienţii 

cu scor Berlin pozitiv și Epworth mare (> 10) este de 

33,6%, aceștia reprezentând 10,8% din totalul pacienţilor. 

74 au IMC ≥ 30 kg/m 2 (22,2%). 9 pacienţi (2,7%) 

asociază: Berlin pozitiv, Epworth ≥ 10, IMC ≥ 30 kg/m 2 . 

Astfel am identificat o prevalenţă înaltă a somnolenţei 

diurne excesive în populaţia cardiostimulată electric 

permanent (20,1%). În subgrupul pacienţilor vârstnici



(peste 60 ani) prevalenţa este de două ori mai mare, respectiv 

38,7%. 

Concluzii: Pacienţii la risc, identificaţi clinic înainte 

de cardiostimulare, necesită aplicarea chestionarelor 

de cuantificare a somnolenţei diurne excesive urmând 

a stabili necesitatea continuării explorărilor (polisomnografie), 

alegerea tipului de pacemaker (AAI/DDD) 

și programarea adecvată a acestuia. Cardiostimularea 

electrică atrială poate reprezenta o alternativă de tratament 

la CPAP (continuous positive airway pressure) în 

situaţia pacienţilor cu apnee centrală 

POSTER II 

patients (over 60 years old) the prevalence was two fold 

high, respectively 38,7%. 

Conclusions: Patients at risk, clinicaly identified before 

pacing procedure, should be questioned about 

excessive daily sleepiness followed by the necessity of 

other explorations (polisomnography), choosing the 

pacing mode (AAI/DDD) and programming with the 

appropriate algorithm. High rate atrial pacing could be 

a treatment alternative at CPAP (continuous positive 

airway pressure) in central sleep apneea patients. 

Daily sleepiness – high predictor 

of sleep apneea syndrome 

in pacemaker population 

Introduction: Sleep apneea is a total or partial interruption 

in the sleep of inspired air flow, followed by a 

desaturation of oxyhaemoglobine and a sleep fragmentation. 

The syndrome has serious socio-economic implications 

because of high cardiovascular morbimortality 

(hypertension, metabolic sindrome, high risk of 

coronary heart disease, heart failure and arrhythmias). 

Objective: evaluation of daily sleepiness as a high predictor 

of sleep apneea syndrome in pacemaker population 

in Moldova, Romania, by pacemaker indication 

and mode. 

Methode: The study was retrospective, at more than 

1 month after pacemaker implantation in a 884 consecutive 

patients group; 573 patients over 60 years old 

(64%). We sent them by regular mail two types of validated 

questionaire (Epworth and Berlin) containing 

questions about sleep disorders and more about daily 

sleepiness. 333 patients (37,6%) returned the answers 

in time. 

Results: The 333 patients (180 men – 54% and 153 women 

– 46%) was 67 ± 9 years. The pacing mode was: 

3% AAI, 5% DDD, 13% VDD and 79% VVI. 67 patients 

presented Epworth ≥ 10 (20,1%). 112 patients with 

high risk of severe respiratory disorders after Berlin 

scale (33,6%); over these, 95 (89,6%) was ≥ 60 years old. 

The correlation between Berlin positive and Epworth 

high score (>10) is 33,6%, 10,8% from the group. 74 

have BMI ≥ 30 kg/m 2 (22,2%). 9 patients (2,7%) associate: 

Berlin positive, Epworth ≥10, BMI ≥30 kg/m 2 . We 

identified a high prevalence of excessive daily sleepiness 

in pacemaker population (20,1%). In the elderly 

89. Stenoză aortică severă şi 

anemie: o analiză etiologică 

A.Frigy, R.Ruff, C.Podoleanu, E.Caraşca 

Spitalul Clinic Judeţean, Târgu Mureş 

Asocierea anemiei la stenoză aortică (SA) poate agrava 

semnificativ starea clinică, astfel, diagnosticul etiologic 

și tratamentul ei sunt foarte importante. Deși sindromul 

Heyde (asocierea SA, angiodisplazie colonică și 

hemoragie ocultă) este amintit frecvent ca o explicaţie a 

anemiei, scopul nostru a fost o analiză mai aprofundată 

a etiologiei anemiei asociate SA severe. 

Metodă: Am evaluat datele pacienţilor (total 55, 33 femei, 

vârstă medie 69,7 ani) internaţi în clinica noastră 

în perioada 2007-2008, cu diagnosticul de SA severă 

(gradient mediu 3 50 mmHg și/sau arie valvulară £ 1 

cm 2 ). 

Rezultate: Anemia (Hb < 12 g%) a fost prezentă la 27 

pacienţi (49%, 20 femei), dintre care 9 aveau anemie severă 

(Hb< 10 g%). La 9 bolnavi etiologia anemiei a fost 

hemoragie digestivă (în 3 cazuri datorită unor tumori 

maligne), în 5 cazuri (18%) a fost prezent un neoplasm 

non-digestiv, în 2 cazuri (7%) insuficienţa renală a fost 

cauza, iar la 12 bolnavi (44% - dintre care 4 cazuri cu 

anemie severă) etiologia anemiei nu a fost clarificată 

(sindrom Heyde). Pentru stabilirea etiologiei anemiei 

următoarele explorări au fost cel mai des utilizate: 

teste hematologice de rutină (la toţi pacienţii), teste hematologice 

speciale (15 bolnavi), endoscopie digestivă 

(7 bolnavi, dintre care 6 din grupa cu anemie severă), 

ecografie abdominală (9 cazuri), examen coproparazitologic 

(2 cazuri). 3 bolnavi au necesitat transfuzie de 

sânge din cauza statusului clinic grav, iar tratament antianemic 

s-a administrat la numai 9 bolnavi (o treime 

din cazurile cu anemie).

POSTER II 

Concluzii: Asocierea anemiei la SA severă este foarte 

frecventă. În majoritatea cazurilor cauza anemiei poate 

fi identificată, ceea ce permite un tratament etiologic. 

Investigarea etiologică a anemiei, în același timp, necesită 

o îmbunătăţire în continuare. 

Severe aortic stenosis and 

anaemia: an ethiological 

analysis 

Association of anaemia to aortic stenosis (AS) could 

worsen significantly the clinical condition, thus etiological 

diagnosis and its treatment are very important. 

Although Heyde syndrome (combination of AS, gastrointestinal 

angiodysplasia and occult hemorrhage) is 

a frequent explanation for anaemia in AS, our aim was 

a more thorough etiological/clinical assessment of this 

condition. 

Methods: We evaluated the data of patients (55, 33 

women, mean age 69,7 years) admitted to our clinic 

during 2007-2008 with severe AS (mean gradient 3 50 

mmHg and/or valve area £ 1 cm 2 ). 

Results: Anaemia (Hb < 12 g%) was present in 27 patients 

(49%, 20 women), from these 9 being more severe 

(Hb



evident mai mare comparativ cu lotul cu probe hepatice 

normale 14 ± 1,2 zile vs. 11 ± 2,3 zile. (p < 0,05). Dintre 

probele hepatice evaluate de autori bilirubina totală a 

fost cea care s-a corelat evident cu creșterea mortalităţii 

(9,3 % vs 7,1%; p < 0,05). 

Liver function abnormalities 

at patients with chronic heart 

failure – prevalence and the 

impact upon its evolution during 

the hospitalization period 

Introduction: Chronic heart failure represents a complex 

syndrome which can even establish the effects on 

other organs.The passive hepatic congestion, which is a 

consequence of the increase of the central venous pressure, 

seems to be the main reason of the anomalies of 

the hepatic function at the patients with heart failure, 

included in so called “cardio-hepatic” syndrome. 

Aims: The analysis of the hepatic disorder prevalence 

and its impact upon the hospitalization evolution of selected 

patients with chronic heart failure. Materials and 

methods.The authors have included in their study 122 

adults patients who were consecutive hospitalized in 

the cardiology departement of the ”Sf. Apostol Andrei” 

Emergency Hospital Galati with chronic heart failure 

during the period starting from 1st of January 2008 till 

31st of December 2008.The diagnostics of heart failure 

was sustained according to Framingham criteria. There 

have been evaluated the following biochemical markers 

of the hepatic function: AST, ALT, total and direct bilirubin. 

There have been excluded from our case study 

the patients with pre-existed hepatic affections of non 

cardiac etiology, patients with cardiogenic shock and 

those under a medical treatment with amiodarona. 

Results: There have been selected 112 of patients with 

chronic heart failure, 64,2% men, taking into the consideration 

that the medium age of the total population 

tested was of 69.1 ± 4.5 years.The ischemic etiology was 

predominant: 62% of the cases studied. The majority 

of the cases were hospitalized with the functional class 

NYHA, advanced III grade and IV grade– 72 %. The 

hepatic disorder was much more frequently met at patients 

of functional class NYHA of IV grade, at those 

POSTER II 

with an evolution of the heart failure longer than 6 

months and at those with a systolic dysfunction of the 

left ventricle (FE

POSTER II 

redus a fost asociat semnificativ cu un nivel mai ridicat 

al CRP (2.73 ± 1.12 mg/l vs 7.38 ± 2.11 mg/l, p=0.02). 

În grupul 2, FMD redus a fost găsit într-o proporţie 

semnificativ mai mare la pts cu un nivel mai crescut al 

CRP (2.81 ± 1.27 mg/l vs 9.43 ± 3.29 mg/l , p=0.008) 

și de asemenea, cu un nivel mai mare al vWf (88.65 ± 

32.94% vs 143.23 ± 46.54% , p=0.001) și cu un nivel 

mai înalt al PAI-1 (0.43 ± 0.21 u/ml vs 0.81 ± 0.37 u/ 

ml, p=0.03). 

Concluzii: Pts hipertensivi cu MS au disfuncţie endotelială 

într-o proporţie mai mare dar nesemnificativă 

comparativ cu pts hipertensivi fara MS. Disfuncţia 

endotelială la pts hipertensivi pare să reflecte un status 

proinflamator. În plus, disfuncţia endotelială la pts 

hipertensivi cu MS pare să exprime atât dezechilibrul 

protrombotic cât și pe cel proinflamator. 

Linking endothelial dysfunction 

to the biological profile of 

inflammation and coagulation 

at hypertensive patients with or 

without metabolic syndrome 

The aim of the study was to estimate how the proinflammatory 

and prothrombotic imbalances correlate 

with endothelial dysfunction at hypertensive patients 

(pts) with or without metabolic syndrome (MS). 

Design and Method: 30 hypertensive pts (mean age 

58.2 ± 7.6 years, 53.3% males) - group 1 -and 30 hypertensive 

pts with MS, matched for age and sex (mean 

age = 59.8 ± 7.3 years, 56.6 males) - group 2. Endothelial 

function was evaluated using ultrasound assessment 

of flow-mediated vasodilatation of the brachial 

artery (FMD). Inflammation profile was estimated by 

serum mesuremenr of C reactive protein (CRP)and 

fibrinogen(F). Prothrombotic profile was determinated 

by serum measurement of von Willebrand factor 

(vWf), antithrombin III (AT III) and plasminogen activator 

inhibitor (PAI-1). 

Results: In group 1, 13 pts (43.3%) had reduced 

FMD(%): 7.4 ± 1.7 in group 2, 18 pts (60%) had reduced 

FMD(%): 6.8 ± 2.5. The difference is not significantly 

statistic between the two groups. (p=0.43). In group 1, 

low FMD was significantly associated with higher level 



of CRP (2.73 ± 1.12 mg/l vs 7.38 ± 2.11 mg/l , p=0.02). 

In group 2 low FMD was found in a significantly higher 

proportion at pts with higher level of CRP (2.81 ± 1.27 

mg/l vs 9.43 ± 3.29 mg/l, p=0.008) and also with greater 

level of vWf (88.65 ± 32.94% vs 143.23 ± 46.54% , 

p=0.001) and with higher level of PAI-1 (0.43 ± 0.21 u/ 

ml vs 0.81 ± 0.37 u/ml, p=0.03) 

Conclusions: Hypertensive pts with MS have endothelial 

dysfunction in a greater, but not significant, proportion 

than hypertensive pts without MS. Endothelial 

dysfunction at hypertensive pts seems to reflect a proinflamatory 

status. Moreover, endothelial dysfunction 

at hypertensive pts with MS appears to express both 

proinfalmmatory status and prothrombotic imbalance. 

92. Timpul de tranzit al 

pulsului şi variaţiile sale la 

pacienţii cu apnee în somn 

Sanziana Lovin, Raluca Bercea, Gianina Rusu, 

C. Cojocaru, T.Mihaescu 

Spital CFR, Galati 

Introducere: Sindromul de apnee-hipopnee obstructivă 

în somn (SAOHS) se caracterizează prin pauze respiratorii 

repetitive în somn, cu hipoxemie intermitentă, 

destructurarea somnului și tulburări de tonus autonom, 

cu consecinţe cardio-metabolice potenţial fatale. Timpul 

de tranzit al pulsului (TTP) este invers proporţional 

cu tonusul simpatic și rigiditatea arterială, iar variaţiile 

sale reflectă răspunsul autonom la apnei. 

Scop: Studierea disfuncţiei autonome la pacienţii cu 

SAOHS, având ca markeri TTP și variaţiile sale. 

Pacienţi, metode: 12 pacienţi cu SAOHS ușor (indice 

de apnee-hipopnee IAH = 8.09 ± 1.52), 12 pacienţi cu 

SAOHS moderat (IAH = 22.2 ± 5.9), 12 cu SAOHS sever 

(IAH = 55.6 ± 7.3) și 12 subiecţi fără apnee (IAH < 

5) au fost incluși în studiu după polisomnografie completă 

cu supraveghere cardio-respiratorie și neurofiziologică 

în somn. PTT reprezintă intervalul dintre unda 

R de pe ECG și unda de puls la pulsoximetru, iar PTTv 

reprezintă variaţiile PTT la episoadele apneice. 

Rezultate: PTT mediu în somnul non-REM a fost mai 

scăzut la grupul cu SAOHS sever (313 ± 11 msec) faţă 

de grupul cu SAOHS ușor (379 ± 36 msec, p < 0.01) și 

grupul fără apnee (423 ± 48 msec, p < 0.01). PTTv s-a



corelat negativ cu IAH (r = - 0.79), la grupul cu SAOHS 

sever PTTv fiind mai mic decât la grupul cu SAOHS 

ușor (22.8 ± 10 faţă de 46,3 ± 5,8 msec, p < 0.01). 

Concluzie: Pacienţii cu SAOHS au un tonus simpatic 

bazal crescut și un răspuns autonom la apnei alterat, 

ambele proporţionale cu gravitatea SAOHS. 

Pulse transit time and its 

variations in patients with 

sleep apnea 

Background: Obstructive sleep apnea-hypopnea syndrome 

(OSAHS) is characterized by repeated breathing 

pausesduring sleep, causing intermittent hypoxaemia, 

sleep fragmentation, autonomic dysfunction, and potentially 

fatal cardio-metabolic consequences. Pulse 

transit time (PTT) is inversely correlated with arterial 

stiffness and with sympathetic tone, and its variations 

reflect the autonomic response to apneas. 

Aim: the evaluation of autonomic dysfunction in patients 

with OSAHS, using PTT and its variations as autonomic 

markers. 

Patients, methods: 12 patients with mild OSAHS (apnea-hypopnea 

index AHI = 8.09 ± 1.52), 12 patients 

with moderate OSAHS (AHI = 22.2 ± 5.9), 12 with severe 

OSAHS (AHI = 55.6 ± 7.3) and 12 subjects without 

apnea (IAH < 5) were included in the study after 

complete polysomnography including cardio-respiratory 

and neurophysiologic sleep monitoring. PTT represents 

the interval between the R wave on ECG and 

the pulse wave on pulse-oxymetry and PTTv is the PTT 

variation during apneas. 

Results: The mean value of PTT in non-REM sleep 

was lower in the severe OSAHS group (313 ± 11 msec), 

compared to the mild OSAHS group (379 ± 36 msec, p 

< 0.01) and the control group (423 ± 48 msec, p < 0.01). 

PTTv correlated negatively with AHI (r = - 0.79). In 

the severe OSAHS group PTTv was lower than in the 

mild OSAHS group (22.8 ± 10 sec versus de 46,3 ± 5,8 

mesec, p < 0.01). 

Conclusion: In patients with OSAHS there is a high 

sympathetic tone and an altered autonomic response to 

apneas, both correlated with the severity of OSAHS. 

93. Evolutia si prognosticul 

unui grup de pacienti cu 

stenoza aortica degenerativa 

si disfunctie sistolica de 

ventricul stâng 

POSTER II 

C. Pop, Delia Dan, D. Zdrenghea 

Spitalul Judetean de Urgenta "Dr Constantin Opris", 

Baia Mare 

Rezumat: Pacientii cu sindrom coronarian acut ( SCA) 

si afectare valvulara aortica preexistenta reprezinta 

aproximativ 5% din totalul pacientilor cu SCA; ei au 

un risc cardiovascular crescut si un prognostic rezervat. 

Stenoza aortica poate precipita ischemia miocardica 

si printr-un mecanism nelegat de boala coronariana 

ischemica, cu simptome si semne ce mimeaza acurat 

SCA. 

Metoda si rezultate: Un grup de 145 pacienti, cu varste 

cuprinse intre 56 si 94 de ani, cu grade diferite de 

stenoze aortice degenerative, au fost urmariti pe o perioada 

de 1 an. Un numar de 41 de pacienti (28.3%) au 

dezvoltat SCA in perioada de urmarire. Din cei 145 pacienti, 

53 au avut disfunctie sistolica de ventricul sting 

[VS (evaluate ecocardiografic prin masurarea fractiei 

de ejectie a VS (FE) prin metoda Simpson)]; 9 au avut 

disfunctie sistolica severa VS, definita ca FE sub 30% (6 

din grupul cu SCA - 66.7% si 3 fara evenimente adverse 

pe timpul studiului), 23 au prezentat disfunctie sistolica 

moderata, definita ca FE cuprinsa intre 30-40% (din 

care 10 au dezvoltat SCA - 43.3%, vs 13 fara SCA), iar 

21 aveau disfunctie sistolica usoara - cu FE cuprinsa 

intre 40-50% (din care 4 au dezvoltat SCA-19%, iar 17 

au fost fara evenimente adverse). Din cei 53 de pacienti 

cu disfunctie sistolica, 47- 88.67% au prezentat si disfunctie 

diastolica a VS, care se coreleaza in principal cu 

severitatea stenozei aortice si cu prezenta hipertensiunii 

arteriale. Riscul de SCA a fost de 5.77 ori mai mare 

la pacientii cu disfunctie sistolica severa, dupa ajustarea 

in functie de variabilele clinice (OR 5.77, 95%, CI 

1.36-24.31, p= 0.0169). Acest subgrup de pacienti este 

caracterizat de o varsta mai avansata, de predominanta 

sexului feminin, de o incidenta mai mare a diabetului 

zaharat, avand mai frecvent manifestari de insuficienta 

cardiaca si antecedente ischemice cardiace datorate 

afectarii difuze si severe a patului coronarian. Riscul 

de SCA a fost de 2.25 ori mai mare la pacientii cu disfunctie 

sistolica moderata (OR 2.25, 95% CI 0.9-5.66,

POSTER II 

p=0.08) si de 0.55 de ori mai mare la pacientii cu disfunctie 

sistolica usoara (OR 0.55, 95%, CI 0.17-1.75, p= 

0.31). 

Concluzie: Pacientii cu stenoza aortica degenerativa 

si disfunctie sistolica severa VS au un risc crescut de a 

dezvolta SCA. Este necesara identificarea atenta a acestor 

pacienti si stabilirea unei conduite terapeutice medico-chirurgicale 

optime pt a le imbunatati prognosticul 

agravat si de incidenta crescuta a SCA. Cuvinte 

cheie: disfunctie sistolica, stenoza aortica degenerativa, 

sindrom coronarian acut. 

Evolution and prognosis of 

patients with degenerative 

aortic stenosis and left 

ventricular systolic dysfunction 

Background: Patients with acute coronary syndrome 

(ACS) and pre-existing valvular disease constitute about 

5% of all ACS patients; they have high-risk features 

and poor prognosis. Aortic stenosis, may precipitate 

myocardial ischaemia through a mechanism unrelated 

to coronary artery disease, with symptoms and signs 

that accurately mimic those of ACS. 

Methods and results: A group of 145 patients, aged between 

56 and 94 having different degrees of degenerative 

aortic stenosis, was followed over a one-year period. 

A number of 41 patients (28.3%) developed ACS in the 

follow-up period. Of the 145 patients, 53 have systolic 

dysfunction (evaluated by the volume of ejection fraction 

(EF) according to the Simpson method); 9 had severe 

systolic dysfunction defined by EF under 30% (6 

from the ACS group- 66.7% and 3 free from adverse 

events during the study), 23 had moderate systolic dysfunction 

defined by EF between 30 – 40%, (of which 10 

developed ACS – 43.3% versus 13 free of ACS) and 21 

with mild systolic dysfunction - EF between 40 – 50% 

(of which 4 developed ACS – 19% and 17 were free from 

ACS). Between the 53 patients, 47– 86.67% has both 

systolic dysfunction and diastolic dysfunction witch is 

correlated mainly with stenosis degrees and presence of 

hypertension. ACS risk was 5.77 times higher in patients 

with severe systolic dysfunction, after adjustment 

for different variables (OR 5.77, 95% CI 1.36 - 24.31; 

p=0.0169). This subgroup of patients were older, more 



likely to be of female gender, more often had diabetes 

mellitus and more likely to have had heart failure, or a 

prior cardiac ischemic event due to a diffuse and severe 

coronaropathy. ACS risk was after adjustment 2.25 times 

higher in patients with moderate systolic dysfunction 

(OR 2.25, 95% CI, 0.9-5.66;p=0.08) and 0.55 times 

higher in patients with mild systolic dysfunction ( OR 

0.55 , 95% CI, 0.17 - 1.75; p=0.31). 

Conclusions: Patients with degenerative aortic stenosis 

and severe systolic dysfunction have a great likelihood 

to develop an ACS. There is a need to vigilantly identify 

these patients and to better define their optimal treatment, 

in order to improve their prognosis in spite of 

the higher risk related to ACS. Key words: systolic dysfunction, 

degenerative aortic stenosis, acute coronary 

syndrome 

94. Sindromul metabolic în 

boala arterială periferică a 

membrelor inferioare 

Viviana Aursulesei, Maria Gavrilaş, A.Cozma, R.Popa, 

M.D.Datcu 

Universitatea Medicină Şi Farmacie "Gr.T.Popa", Iasi 

Scopul lucrării: Evaluarea relaţiei între asocierea de 

factori de risc din sindromul metabolic (SM), extensia 

afectării vasculare și evoluţia clinică a pacienţilor cu 

boală arterială periferică a membrelor inferioare. 

Material și metodă: Studiul a inclus 1319 pacienţi 

consecutivi cu boală arterială periferică a membrelor 

inferioare documentată angiografic. Diagnosticul de 

SM a fost stabilit conform criteriilor NCEP-ATP III. 

Caracteristicile pacienţilor cu SM și a lotului martor au 

fost comparabile: vârsta medie 59,7 ± 2,1 vs 61,3 ± 1,3 

ani, distribuţia pe sexe 89,5% vs 83,1% bărbaţi, fumători 

72% vs 79%. Indexul gleznă-braţ (IGB), grosimea 

intimă-medie carotidiană (IMT), clearance creatinină 

și velocitatea undei de puls (PWV determinată la 47,8% 

din cazuri) au fost utilizaţi ca markeri neinvazivi ai 

afectării arteriale. Sediul și extensia leziunilor arteriale 

au fost evaluate angiografic. 

Rezultate: Prevalenţa SM este de 37,6%. Afectarea arterială 

în diferite teritorii este extensivă la 51,3% din 

pacienţi (vs 38,2% lot martor). Pacienţii cu SM au prevalenţă 

înaltă a ischemiei critice (63,1%) și risc crescut 

de amputaţie (31,8%) comparativ cu lotul martor



(39,2%, respectiv 21,3%). În același sublot IMT carotidian, 

IGB și PWV sunt semnificativ modificate comparativ 

cu lotul martor (1,1 vs 0,89 mm; 0,62 vs 0,53; 16,2 

vs 14,3 m/s, p

POSTER II 

sunt legate de patologia cardiovasculară. Legătura între 

riscul de dezvoltare a sindromului coronarian acut 

(SCA) și IMT și MAC, la pacienţii cu stenoză aortică 

degenerativă nu este încă bine stabilită. Noi am evaluat 

relaţia dintre IMT, MAC și SCA la un grup de pacienţi 

cu stenoză aortică degenerativă, pentru a vedea dacă 

aceștia sunt factori independenţi de risc. 

Metodă: Populaţia de studiu a constat în 145 de pacienţi 

de rasă caucasiană, cu vârste cuprinse între 56 și 94 

de ani, cu grade variate de stenoză aortică degenerativă, 

evidenţiată ecocardiografic, care nu au avut afecţiuni 

manifeste cardiovasculare. Acești pacienţi au fost evaluaţi 

clinic, biologic, ecocardiografic și prin ultrasonografie 

Doppler la nivelul arterelor carotide, iar apariţia 

SCA a fost diagnosticată conform metodelor în vigoare 

(clinic, EKG și enzimatic). 

Rezultate: Pe o perioadă de urmărire de 1 an, 41 de 

pacienţi (28.3%) au dezvoltat SCA, iar prezenţa calcifierii 

de inel mitral a fost documentată la 33 dintre 

ei (82.5%), faţă de 70 (67.3%) în lotul martor, dar fără 

semnificaţie statistică, (p=0.0752). IMT>1 s-a regăsit 

la 32 dintre pacienţii cu SCA (80%), și la 67 de pacienţi 

(64.4%) din lotul care nu a dezvoltat SCA, de asemenea 

fără semnificaţie statistică (p=0.0751). Analiza 

statistică prin aplicarea stratificată a testului Pearson 

Chi-pătrat evidenţiază că parametrii IMT și MAC nu 

identifică precis pacienţii cu stenoză aortică degenerativă 

și cu risc crescut de a dezvolta SCA (probabilitatea 

este p=0,0752 și respectiv p=0,0751). Utilizarea celor 

doi parametrii simultan permite cuantificarea riscului 

de SCA, fapt demonstrat statistic (probabilitatea prin 

testul Pearson Chi-pătrat este de 0,0001). 

Concluzii: Pacienţii cu stenoză aortică degenerativă, 

care prezintă asociat calcifiere de inel mitral și IMT>1 

au un risc crescut de a dezvolta SCA și necesită controlul 

strict al riscului cardiovascular global, precum 

și o dispensarizare medicală intensivă. Cuvinte cheie: 

stenoza aortică degenerativă, IMT, MAC, sindrom coronarian 

acut. 



Mitral annular calcification 

associated with intima-media 

thickness- a stronger predictive 

factor for acute coronary 

syndrome than either 

parameters alone 

Background: Intima-media thickness (IMT) and mitral 

annular calcification (MAC) have each been linked 

to cardiovascular disease. Whether IMT and MAC are 

risk factors for acute coronary syndrome (ACS) in patients 

with aortic degenerative stenosis, independent of 

other echocardiographic, carotid artery ultrasound or 

laboratory predictors - has not been established as yet. 

We have evaluated the relationship between IMT, MAC 

and ACS in a lot of patients with degenerative aortic 

stenosis. 

Methods: Our study cohort consisted of 145 consecutive 

Caucasian patients with degenerative aortic stenosis 

on echocardiography who were free of prevalent cardiovascular 

disease. Patients underwent standardized 

clinical, echocardiographic, carotid artery ultrasound 

and laboratory evaluation and the incidence of ACS 

was ascertained using validated (clinical, EKG and enzymatic) 

methods. 

Results: During a median follow up of one year, 41 

ACS’s occurred (28.3%) and mitral annular calcification 

was documented in 33 patients (82.5%) compared to 

70 (67.3%) in the witness group, irrelevant from statistical 

point of view (p=0.0752). IMT>1 was found in 32 

patients with ACS (80%) and 67 patients (64.4%) in the 

non-ACS group also statistically irrelevant (p=0.0751). 

Applying Pearson's chi-square (χ2) test demonstrates 

that the presence of IMT or MAC do not identify 

with certainty aortic degenerative stenosis patients 

with a high risk of developing ACS (the probability is 

p=0.0752, respectively p=0.0751). Applying both parameters 

simultaneously cuantified the risk of developing 

ACS, also demonstrated statistically (the probability of 

Pearson's chi-square (χ2) test being 0.0001). 

Conclusions: The patients with aortic degenerative stenosis 

associated with mitral annular calcification and 

IMT>1 present a higher risk of developing ACS and are 

eligible for a more frequent assessment of global cardiovascular 

risk factors as well as a closer monitoring in 

health care centers.



96. Disfunctia endoteliala si 

prognosticul postoperator la 

pacientii cu boala vasculara 

periferica 

Adina Stoica, Valentina Uscatescu, Carmen Ginghina 



Obiectiv: Stabilirea impactului disfunctiei endoteliale 

(apreciata prin vasodilatatia mediata de flux–FMD si 

nivelul plasmatic al factorului von Willebrand–FvW) 

asupra riscului de evenimente cardiovasculare pe termen 

scurt (30 zile) la pacientii cu boala arteriala periferica 

(BAP) programati pentru interventie chirurgicala. 

Material si metoda: Am studiat posibilii factori de risc 

pentru evenimentele cardiovasculare la 59 pacienti cu 

BAP internati consecutiv pentru interventie chirurgicala. 

Factorii de risc analizati au fost: valoarea FMD, 

nivelul FvW, fibrinogenului, leucocitelor, indicele glezna 

brat (IGB), factorii de risc ai aterosclerozei (varsta, 

fumat, DZ, HTA, dislipidemie, sindrom metabolic), 

functia ventriculara (FE), tipul interventiei chirurgicale. 

Evenimentele cardiovasculare (deces, stop cardiac, 

IMA, angina instabila, AVC/AIT) au fost urmarite timp 

de 30 zile postoperator. 

Rezultate: Dintre pacientii urmariti 8(13,6%) au avut 

evenimente adverse cardiovasculare postoperator: 2 

decese cardiovasculare; 2 stopuri cardiace; 2 pacienti 

cu IMA; 2 pacienti cu angina instabila. FMD preoperator 

a fost cuprins intre 4,87 si 15% (valoarea medie 

8.71±2.08%). La pacientii cu evenimente adverse, FMD 

a fost semnificativ mai mic (5.9±1.74% vs. 9.1±1.77%; 

p=0.0001), in timp ce vasodilatatia independenta de 

endoteliu – la nitroglicerina - a fost similara la ambele 

grupuri (14.55±1.42 vs;.14.69±2.56%, p=0,887). Nivelul 

FvW preoperator a fost cuprins intre 70 si 312 U/dl (valoare 

medie 181.66±59.51 U/dl); semnificativ mai mare 

la pacientii cu evenimente adverse(246.87±36.38U/dl 

vs.171.43±56.0 U/dl, p=0,001). Riscul relativ de evenimente 

a fost mai mare la pacientii cu FMD mai mic 

fata de medie si FvW mai mare decat media: RR-1.77 

(CI:1.06-2.94) fata de pacientii doar cu FMD sub medie: 

RR-1.25 (CI:1.02–1.55) sau cei doar cu vWF mai 

mare decat media: RR-1.44 (CI:1.11-1.86). Dintre ceilalti 

factori studiati doar numarul de leucocite a fost 

semnificativ mai mare la cei cu evenimente cardiovasculare 

(10325±2954.78/mm 3 vs. 8227.84±1663.3/ 

POSTER II 

mm 3 ; p=0.05), iar IGB semnificativ mai mic (0.30±0.07 

vs.0.44±0.16; p=0.027). 

Concluzii: Masurarea functiei endoteliale prin vasodilatatia 

mediata de flux si nivelul plasmatic al factorului 

von Willebrand poate fi o metoda utila pentru aprecierea 

prognosticului evenimentelor cardiovasculare 

postoperator la pacientii cu boala arteriala periferica, 

care sufera o interventie chirurgicala programata. 

Endothelial dysfunction and 

postoperative prognosis at 

patients with peripheral 

arterial disease 

Objective: To establish the impact of endothelial dysfunction 

(assessed by flow mediated dilatation–FMD 

and plasma level of von Willebrand factor-vWF)on 

short term (30 days) cardiovascular risk at patients 

with peripheral arterial disease (PAD) undergoing nonemergent 

vascular surgery. 

Methods: We studied possible risk markers for postoperative 

cardiovascular events at 59 consecutive patients 

with PAD proposed for nonemergent vascular surgery. 

Risk markers included: FMD, vWF value, fibrinogen, 

white blood cells (WBC) count, severity of PAD according 

to ABI, atherosclerosis risk factors (age, smoking, 

diabetes mellitus, hypertension, metabolic syndrome, 

dyslipidemia), left ventricular systolic function(LVEF), 

type of surgical intervention. Cardiovascular events 

(cardiac death, cardiac arrest, acute myocardial infarction, 

unstable angina, stroke) were followed 30 days after 

surgical intervention. 

Results: Of the patients studied 8(13.6%) had postoperative 

cardiovascular events (cardiac death–2 patients; 

cardiac arrest–2 patients; myocardial infarction–2 patients; 

unstable angina–2 patients). Preoperative endothelium 

dependent FMD was between 4.87% and 15%, 

with a mean value of 8.17±2.08%; at the patients with 

a postoperative cardiovascular event FMD was significantly 

lower (5.9±1.74%) than in those without an event 

(9.1±1.77%;p=0.0001), whereas nonendothelium-dependent 

vasodilation to nitroglycerin was similar in 

both groups (14.55±1.42 % vs. 14.69±2.56%, p=0,887). 

Preoperative vWF levels were between 70–312 U/ 

dl, with a mean value of 181.66±59.51 U/dl, signifi-

POSTER II 

cantly higher at the patients with cardiovascular events 

(246.87±36.38U/dl versus 171.43±56.0 U/dl,p=0,001). 

Relative risk of cardiovascular events was higher at the 

patients with FMD below mean value associated with 

vWF above mean value-RR–1.77(CI 1.06–2.94) relative 

to patients with only low FMD–RR–1.25(CI 1.02–1.55) 

or only high vWF–RR–1.44(CI 1.11-1.86).Of the other 

outcome measures studied cardiovascular events were 

correlated only with WBC count (10325±2954.78/mm 3 

vs. 8227.84±1663.3/mm 3 ; p=0.05) and ABI (0.30±0.07 

vs. 0.44±0.16; p=0.027). 

Conclusions: Assessment of endothelial dysfunction 

by flow mediated dilatation and plasma von Willebrand 

levels may be a useful method for prognosis 

of postoperative cardiovascular events at patients with 

peripheral arterial disease undergoing a nonemergent 

vascular surgical intervention. 



de trigliceride s-au asociat semnificativ cu evenimentele 

cardiovasculare, însă nu și nivelurile plasmatice 

ale colesterolului total (p=0,995) sau LDL colesterol 

(p=0,961). Pacienţii cu diabet zaharat tip 2 au prezentat 

un risc semnificativ mai mare decât pacienţii nediabetici 

(38,6% vs. 24,1%; p



Conclusions: The pattern of low HDL cholesterol and 

high triglycerides is the main lipid risk factor in coronary 

patients with type 2 diabetes mellitus. 

98. Caracteristici ale 

pacientilor cu edem pulmonar 

acut inrolati in RRICA 

Gabriela Bicescu, Nora Toma, I.Popescu, S.Mihaila, 

O.Breaz, R.Nedelcu, D.Dragomir, C. Macarie, 

M.Cinteza, O. Chioncel, D.Vinereanu 

Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti 

Premise: EPA este o forma grava de manifestare a insuficientei 

cardiace, care determina internarea de urgenta 

intr-o unitate de terapie intensiva coronariana. In 

prezent, insuficienta cardiaca este cea mai importanta 

cauza a spitalizarii pacientilor cu varsta de peste 65 de 

ani in Romania si este asociata cu deteriorarea calitatii 

vietii, cu spitalizari frecvente si cu o rata inalta a mortalitatii. 

Material si metoda: RRICA (Registrul Roman de Insuficienta 

Cardiaca Acuta) este un registru prospectiv, 

care analizeaza datele pacientilor cu insuficienta cardiaca 

acuta din 13 spitale. Ele sunt comparate cu registrul 

american si registrul european (EHFSII) de insuficienta 

cardica. In registru au fost inclusi 3040 pacienti 

cu insuficienta cardiaca agravata, dintre care 23% (700 

pacienti) cu EPA (70±10 ani, 50% barbati). Rezultate: 

Profilul factorilor de risc al pacientilor cu EPA a fost: 

HTA 87%, dislipidemie 45%, diabet zaharat 40%, fumat 

28%. Etiologic, predomina EPA nonischemic pur 

(55%), urmat de EPA mixt (30%) si doar 15% ischemic 

pur. 52% dintre pacientii cu etiologie ischemica 

prezentau infarct miocardic acut. TAS medie la internare 

a fost de 168±43 mmHg; 4,7% au avut TAS 120 msec, 

19,6% BRS, iar 5,3% BRD. Dintre pacientii cu BRS, 

13,4% au decedat, fata de 5,4% decedati in cazul celor 

fara BRS ( p40%. Evolutia la externare: 82,9% au fost amelio- 

POSTER II 

rati, 6,6% s-au agravat si 9,7% au decedat comparabil cu 

EHFSII unde mortalitatea intraspitaliceasca a fost de 

8,4%. Durata de spitalizare a fost in medie de 8,4 zile. 

Concluzii: 1. Prevalenta hipertensiunii arteriale in populatia 

studiata este mare (87%). 2. 52% dintre pacientii 

cu EPA ischemic prezentau infarct acut de miocard. 

3. Prezenta BRS pe ECG agraveaza prognosticul. 

4. Mai putin de jumatate (42%) dintre pacientii cu EPA 

au fractie de ejectie conservata (>40%). 5. Durata medie 

de internare si mortalitatea intraspitaliceasca sunt 

comparabile cu cele raportate de registrul european. 

Characteristics of patients with 

cardiogenic acute pulmonary 

oedema enrolled in RRICA 

Background: Acute cardiogenic pulmonary edema 

(CPE) is a frequent manifestation of acute heart failure 

and a common reason for acute hospital admission in 

a cardiac unit of intensive care. Today, heart failure is 

the most important cause for hospitalization in patients 

over 65 years old in Romania because it is associated 

with poor quality of life, frequent hospitalization and 

high mortality rate. 

Methods: RRICA (Romanian Registry of Acute Heart 

Failure) is a prospective register which analyses the patients 

with acute heart failure from 13 hospitals. These 

are compared with the American and European (EHF- 

SII) heart failure register. Results: In this registry were 

included 3040 patients with acute heart failure, 23% 

(700 patients) with EPA (70±10 years, 50% men). The 

profile of risk factors: HTA 87%, dyslipidemia 45%, diabetes 

mellitus 40% and smoking 28%. Etyologically, the 

nonischemic CPE is predominant (55%), then mixed 

CPE (30%) and only 15% with pure ischemic etiology. 

52% of the patients with ischemic CPE presented acute 

myocardial infarction. The mean BP at the time of admission 

was 168±43mmHg; 4,7% had BP 120 ms, 19,6 % with LBBB, 5,4 % with RBBB. 

From the patients with LBBB 13, 4% died; only 5, 4% of 

those without LBBB on ECG (p

POSTER II 

42% had EF>40%. Evolution at discharge: 82, 9% was 

ameliorated, 6, 6% had worst evolution and 10% died. 

Mean length of hospitalization was 8, 4 days in patients 

with EPA from RRICA vs. 10% in EHFSII. 

Conclusions: 1.The prevalence of hypertension (87%) 

is very high. 2. 52% of the ischemic CPE presented 

acute myocardial infarction. 3. The presence of LBBB 

worsens the prognostic. 4. Les than half patients with 

CPE have a good systolic function (>40%). 5. Mean of 

hospitalization and in-hospital mortality is comparable 

with European registry. 



60 zile la 7p., calibrul s-a redus progresiv și colateralele 

devin evidente la 14p. Parietalizarea trombului se însoţește 

de recuperarea funcţiei ventriculului drept și ameliorarea 

presiuni pulmonare la 9p aproximativ la 7 zile. 

Menţinerea unor presiuni pulmonare crescute s-a însoţit 

la 6 din 7p cu prezenţa unui tromb hiperecogen. 

Concluzie: Persistenţa unor anomalii ultrasonografice 

se suprapune cu evoluţia spre afectarea cronică a ventriculului 

drept. Evoluţia clinică și ecocardiografică bună 

nu se însoţește constant de ameliorarea fluxului venos, 

ceea ce sugerează necesitatea supravegherii ultrasonografice 

în vederea unei conduite terapeutice adecvate. 

99. Valoarea ecocardiografiei 

şi ultrasonografie membrelor 

inferioare la pacienţii cu 

tromboembolism pulmonar 

Rodica Avram, Florina Pârv, T. Ciocârlie, D. Păscuţ, 

Loredana Chitarici, M. Militaru, M. Balint, 

Liliana Jenariu 

Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes“, 

Timisoara 

Introducere: Ultrasonografia (Us) prin prezenţa semnelor 

de tromboză venoasă profundă, aprecierea vârstei 

trombului sunt argumentează suplimentar tromboembolismul 

pulmonar (TEP) și vechimea acestuia, în timp 

documentarea ecocardiografică a afectării cardiace confirmă 

severitatea sa. Ne-am propus urmărirea în timp a 

pacienţilor cu TEP utilizând cele 2 tehnici imagis tice. 

Material și metodă: Am luat în studiu 20 de pacienţi 

cu TEP sever, urmărind datele demografice, clinice, paraclinice 

și confirmarea angioCT. Ecocardiografia a vizat 

dimensiunile, funcţia ventriculului drept, presiunile 

din cavităţile drepte, fluxul și diametrul pulmo narei. 

S-a examinat ultrasonografic sistemul venos profund, 

urmărindu-se prezenţa trombozei prin semne directe: 

evidenţierea de material endoluminal, absenţa semnalului 

Doppler pulsat, respectiv indirecte: lipsa de compresibilitate, 

creșterea diametrului venei, pareză valvulară, 

hiperecogenitatea în aval și colaterale. S-au monitorizat 

datele ecocardiografice și cele ultrasonografice 

la 7, 14, 30 și 60 zile de la episodul acut de TEP. 

Rezultate: Examinarea ultrasonografică documentează 

modificarea aspectului trombului, începând din ziua a 

7-a la 12 pacienţi (p), se menţine aderent de perete la 

The role of echocardiography 

and deep venous system 

ultrasonography in patients 

with Pulmonary Embolism 

Introduction: Evaluating sings of deep vein thrombosis 

as well as judging the age of the thrombus, is an argument 

for pulmonary embolism (PE), while the subsequent 

echocardiographic documented cardiac lesions 

quantify its severity. Our aim was to follow patients 

using these two imagistic methods. 

Material and method: 20 patients with severe PE were 

enrolled in the study following demographic, clinical 

and paraclinical data as well as the CT confirmation. 

We used echocardiography to monitor heart cavities 

diameters, left ventricle function, right heart pressures 

and the size and blood flow in the pulmonary artery. 

Ultrasonography was used to examine the deep vein 

system checking for direct signs: presence of endoluminal 

material, absence of pulsatile Doppler signal, as well 

as for indirect signs: lack of compressibility, increase 

of the vessel diameter, valvular paresis, upstream and 

collateral vessel hyperechogenity. We monitored both 

echocardiographic and ultrasonographic data at 7, 14, 

30 and 60 days after the PE episode. 

Results: Ultrasonographic examination documents the 

change in the thrombus’s appearance from the 7th day 

in 12 patients (p), it shows the continued adherence 

to the wall at 60 days in 7p, the progressive reduction 

of the calibre and the presence of collateral vessels in 

14p. Thrombus’s adherence correlates, at 7 days, with 

an improved right ventricle function and pulmonary



pressure in 9p. Sustained increases in pulmonary pressures 

were observed in 6 out of 7p presenting with a 

hyperechogenic thrombus. 

Conclusion: Ultrasonographic anomalies correlate 

with evolution to chronic dysfunction of the right ventricle. 

Clinical and echocardiographic improvement is 

not always accompanied by an improvement in venous 

blood flow, which suggests the necessity of ultrasonographic 

evaluation for an appropriate therapeutic conduct. 

100. Factori predictivi de 

mortalitate si morbiditate la 

pacientii cu by-pass 

aorto-coronarian 

Aura Popa, Camelia Butnaru, Nicoleta Zamfir, 

C. Mihai, Elena Floares, M. Postu, P. Platon, L. Zarma, 

R. Vasile, H. Moldovan, B. Radulescu, 




Obiective: Scopul acestei lucrari este acela de a determina 

rolul factorilor predictivi de mortalitate si morbiditate 

la pacientii la care s-a efectuat by-pass aortocoronarian 

(CABG). 

Metode: Studiul a inclus un numar de 131 pacienti cu 

boala coronariana ischemica (BCI) care au fost tratati 

prin by-pass aorto-coronarian.Evenimentele clinice 

majore au fost reprezentate de moarte subita cardiaca 

(3pacienti-2%), infarct miocardic acut-IMA (13pacienti-10%),angina 

instabila-AI (49pacienti-37%). 92 

pacienti au fost internati pentru decompensarea insuficientei 

cardiace(IC), din care 69 pacienti au fost in clasa 

NYHA II,20 pacienti in clasa NYHA III,respectiv 3 pacienti 

in clasa NYHA IV. Evaluarea IC folosind ca parametru 

fractia de ejectie a VS a aratat ca 41% din subiecti 

aveau IC cu functie sistolica prezervata (FEVS>=50%), 

59% se incadrau in IC cu disfunctie sistolica (FEVS intre 

30-50%), iar 10% din acest grup aveau functie sistolica 

sever deprimata (FEVS=50%), 59% were included 

in CHF with depressed systolic function(LVEF between

POSTER II 

30-50%), and amoung this group 10% of patients had 

a severe depression of systolic function (LVEF



In the 12 month follow-up 48% (26) patients had to be 

rehospitalizated and a high mortality rate was noted. 

A univariate analysis of registered data was performed, 

with the examination of the shape of the relationships 

of continuous variables with the log hazard ratio. Then 

Cox proportional hazards model was used to evaluate 

the data –it use regression methods and multiple variables 

to predict relative risk. Some variables (creatinin, 

age and systolic blood pressure- elevated hazard 

ratio, P Value < 0.05) had been proven as predictors 

of mortality. To other variables (ischemic etiology, left 

ventricular ejection fraction and hemoglobin) no statistical 

significance was obtained (P Value slightly over 

0.05). Cox proportional hazards model may be used to 

estimate the effect of some variables on survival, after 

adjusting independent co-variables and allow us to estimate 

death hazard; 3 variables of the equation h{(t), 

(z1, z2, ..., zm)} = h0(t)*exp(b1*z1 + ... + bm*zm) are 

now known, by enlarging the study lot and reanalyzing 

the data others will be determined. 

Conclusions: In the studied lot I found as predictors 

of mortality with statistical significance: creatinin, age 

and systolic blood pressure. Although there is a positive 

tendency for these variables: ischemic etiology, left 

ventricular ejection fraction and hemoglobin I have 

obtained no statistical significance. 

102. Evoluţia factorilor de risc 

cardiometabolic pe parcursul 

unui an la subiecţii vârstnici 

Dana Anca Petrovai, D.Zdrenghea, Oana Maria 

Penciu, Adela Sitar-Taut, Mirela Cebanu, Dana Pop 

Spitalul Clinic De Recuperare, Cluj Napoca 

Introducere: Deși factorii de risc cardiovascular și metodele 

de influenţare a acestora la persoanele vârstnice 

sunt aceeași ca și în cazul subiecţilor de vârsta medie, 

aplicarea metodelor de prevenţie cardiovasculară este 

mult mai dificilă, cu rezultate mai puţin semnificative. 

Acest aspect nu a fost studiat până în prezent în România. 

Metode: A fost luat in studiu un lot reprezentativ de 

515 vârstnici (251 bărbaţi și 264 femei) din Cluj –Napoca, 

România. Profilul de risc a fost evaluat pe baza 

fișelor medicilor de familie, a examenului clinic deter- 

POSTER II 

minarea glicemiei a jeun și a fracţiunilor lipidice serice. 

Toţi subiecţii au fost incluși într-un program de 

prevenţie constând în 5 minute de discuţii în decursul 

controalelor efectuate de rutină (de 4 ori/an). Femeilor 

le-a fost oferită separat o broșură cu informaţii legate 

de profilaxia bolilor cardiovasculare, iar subiecţilor cu 

un nivel al colesterolului total mai mare de 200 mg/dl, 

li s-au administrat 20mg Simvastatină/zi. După un an, 

profilul cardiovascular a fost evaluat din nou, la 462 de 

subiecţi, folosind aceeași parametri. 

Rezultate: Valorile medii ale IMC (27.14±4.54 kg/ 

(m)2 vs 27.4±4.74 kg/(m)2, TAS (152 ±24.34 mmHg 

vs 151.4±22.71 mmHg), TAD (87.98±12.35mmHg vs 

84.9±14.63 mmHg), glicemiei (110±34.28 mg/dl vs 

112.3±33 mg/dl), CT (209±51.36 mg/dl vs 201.93±55.36 

mg/dl), LDL-C (132.39±44.03 mg/dl vs 131.14±46.53 

mg/dl), HDL-C (49.44±12.95 mg/dl vs50.42±11.4 mg/ 

dl), TG (138.1±76.61 mg/dl vs 140.34±91.81 mg/dl), 

au avut valori apropiate, fără a se înregistra o diferenţă 

semnificativă între cele două determinări. Rezultatele 

au fost similare cu privire la prevalenţa factorilor 

majori de risc cardiovascular: supragreutatea (39.6% 

vs 43.5%), obezitatea (25% vs 26%), hipertensiunea 

arterială (88.2% vs 92.2%), diabetul zaharat (19% vs 

22.9%), și fumatul (12.3% vs 12.5%). În schimb, prevalenţa 

dislipidemiei s-a redus semnificativ de la 40.6% 

la 30.3% (p

POSTER II 

One year prevention does not 

change cardiometabolic risk 

profile in old people 

Background: in old people the cardiovascular risk factors 

and the effect of decreasing them are the same as in 

middle aged people, but the applying of the preventing 

measures is more difficult and the results less significant. 

This aspect wasn’t studied until now in Romania. 

Methods: there was studied a representative urban 

sample of 515 old people (251 men and 264 women) 

in Cluj-Napoca, Romania. The risk profile was evaluated 

using the general practitioner’s files, clinical examination 

and determination of fasting blood glucose 

and serum lipid fractions. For all subjects a preventive 

programme, consisting of 5 minutes discussion during 

routine checkups (4 times/year), was applied. Brochure 

about prevention was offered separately for women and 

simvastatin 20mg/day was administrated in all subjects 

with total cholesterol more then 200mg/dl. After a year, 

the cardiovascular risk profile was checked again, using 

the same parameters in 462 subjects, representing 

89.7% of the initial sample. 

Results: the main values of BMI (27.14±4.54 kg/ 

(m)2 vs 27.4±4.74 kg/(m)2, SBP (152 ±24.34 mmHg 

vs 151.4±22.71 mmHg), DBP (87.98±12.35mmHg vs 

84.9±14.63 mmHg), glycemia (110±34.28 mg/dl vs 

112.3±33 mg/dl), TC (209±51.36 mg/dl vs 201.93±55.36 

mg/dl), LDL-C (132.39±44.03 mg/dl vs 131.14±46.53 

mg/dl), HDL-C (49.44±12.95 mg/dl vs50.42±11.4 mg/ 

dl), TG (138.1±76.61 mg/dl vs 140.34±91.81 mg/dl), 

were very closed, and insignificantly different during 

the two examinations. The results were similar when 

we considered the prevalence of the main CV risk 

factors: overweight (39.6% vs 43.5%), obesity (25% vs 

26%), hypertension (88.2% vs 92.2%), diabetes mellitus 

(19% vs 22.9%), and smoking habit (12.3% vs 12.5%). 

In turn, the prevalence of dyslipidemia significantly decreased 

from 40.6% to 30.3% (p0.05). Aritmia cea 

mai frecvent înregistrată la femei a fost fibrilaţia atrială 

(37,1% vs 29,4%, p0.05). Etiologia 

ischemică a aritmiilor a fost observată în 84,21% 

din cazuri la femei și 87,09% la bărbaţi (p>0.05). 

Concluzie: Prevalenţa aritmiilor cardiace este similară 

la femeile și bărbaţii vârstnici, dar fibrilaţia atrială a fost 

mai frecventă la femei, probabil în relaţie cu vârstă medie 

mai mare la femei.



Cardiac arrhythmias in old 

women in urban Romania 

community 

Background: It is well known that cardiovascular disease 

has some particularities in old women, but the 

prevalence of arrhythmias in comparison with men 

was less studied until. 

Methods: A representative sample of 500 old people 

(>65 years) 250 women and 250 men were comparatively 

studied in urban Romania community using general 

practitioner files and 12 leads ECG. Cardiovascular 

risk factors, cardiovascular disease and cardiac 

arrhythmias were registered. 

Results: Cardiovascular risk factors were more prevalent 

in women, than in men except smoking habit. Cardiovascular 

disease was registered in 62.1% in women 

vs 57.8% in men (p>0.05), ischemic cardiopathy being 

noted in 55.71 % vs 47.4% (p>0.05) and arrhythmias in 

23.5% vs 22.7% (p>0.05). The more prevalent arrhythmia 

was permanent atrial fibrillation more frequent in 

women (37.1% vs 29.4%, p0.05). The ischemic etiology 

of arrhythmias was noted in 84.21% of the cases in 

women and 87.09% in men (p>0.05) 

Conclusion: the prevalence of cardiac arrhythmias is 

similar in old women and men, but atrial fibrillation 

was more frequent in women, probably in relationship 

with higher mean age in women. 

POSTER II 

104. Evaluarea deformării 

atriului stâng şi a 

determinanţilor săi la pacienţii 

cu cardiomiopatie hipertrofică 

Monica Roşca, B.A.Popescu, Andreea Călin, Carmen 

Beladan, Elena Floareş, Denisa Muraru, Bianca Moise, 

M.Ghionea, I.M.Coman, Carmen Ginghină 

Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", 

Bucureşti 

Premize: La pacienţii (pc) cu cardiomiopatie hipertrofică 

(CMH) creșterea presiunilor de umplere ventriculare 

stângi (VS) ca urmare a disfuncţiei diastolice duce 

la remodelarea și dilatarea atriului stâng (AS). Funcţia 

miocardică a AS și relaţia sa cu parametrii de disfuncţie 

sistolică și diastolică VS nu au fost încă studiate în 

CMH 

Obiectiv: Evaluarea deformării (ε) și a ratei deformării 

(Sr) AS și a relaţiei lor cu indicii convenţionali de funcţie 

diastolică, cu presiunile de umplere VS și cu deformarea 

miocardică VS. 

Metodă: Am înrolat prospectiv 11 pc consecutivi 

(49±11 ani, 6 bărbaţi) cu CMH și 24 de subiecţi normali, 

similari ca vârstă și sex (49±11 ani, 11 bărbaţi). 

S-a efectuat o evaluare ecocardiografică completă, incluzând 

parametri de Doppler tisular (DT) ai funcţiei 

diastolice (E' a fost calculat ca medie a valorilor E' septal 

și lateral) și sistolice VS (S măsurat la nivel septal 

și lateral). Presiunile de umplere VS au fost evaluate 

folosind raportul E/E'. Parametrii de deformare longitudinală 

VS și AS au fost evaluaţi din apical 4 camere, 

folosind un software dedicat de 2D strain. Au fost măsurate 

valorile maxime ale mediei segmentelor pentru 

εVS, εAS și SR AS (SSr, ESr și ASr). 

Rezultate: Fracţia de ejecţie a VS (FEVS, 65±8 vs 61±3%) 

și raportul E/A (1,2±0,7 vs 1,1±0,2) au fost similare la 

pc și la normali. Pc au avut valori mai mari ale masei VS 

(198±36 vs 88±15 g/m 2 ), volumului AS (65±30 vs 32±9 

ml/m 2 ), raportului E/E' (14±4 vs 6±1)(p

POSTER II 

FEVS (p=0,11), Sseptal (p=0,47) sau Slateral (p=0,75). 

ASr s-a corelat cu raportul E/E' (r=0,72, p=0,02) și cu 

volumul indexat al AS (r=0,64, p=0,03). 

Concluzii: La pacienţii cu CMH, deformarea miocardică 

a AS este semnificativ redusă și se corelează cu deformarea 

miocardică a VS și cu presiunile de umplere 

VS. Valoarea aditionala a parametrilor de deformare 

miocardică a AS ca predictori de prognostic în CMH 

necesită studii ulterioare. 

Assessment of left atrial 

myocardial deformation and its 

determinants in patients with 

hypertrophic cardiomyopathy 

Background: In patients (pts) with hypertrophic cardiomyopathy 

(HCM) elevation of left ventricular (LV) 

filling pressures as a result of diastolic dysfunction may 

lead to left atrium (LA) remodeling and dilatation. LA 

myocardial function and its relation with parameters of 

systolic and diastolic LV dysfunction have not been yet 

investigated in this setting. 

Purpose: To assess LA strain (ε) and strain-rate (Sr) 

and their relationship with conventional indices of diastolic 

function, LV filling pressures and LV strain in 

patients with HCM. 

Methods: We prospectively enrolled 11 consecutive pts 

(49±11 years, 6 men) with HCM and 24 age- and gender-matched 

normal subjects (49±11 years, 11 men). A 

comprehensive echocardiogram was performed in all, 

including TDI-derived parameters of LV diastolic (E' 

was calculated as the average value of septal and lateral 

E’) and systolic function (S was measured both at 

the septal and lateral sites). In pts, LV filling pressures 

were assessed using the E/E’ ratio. Longitudinal LV and 

LA strain parameters were assessed from the apical 

4-chamber view using a dedicated 2D strain software. 

Peak values of average segmental LVε, LAε and LA Sr 

(SSr, ESr and ASr ) were measured. 

Results: LV ejection fraction (65±8 vs 61±3%) and 

E/A ratio (1.2±0.7 vs 1.1±0.2) were similar in pts and 

in normals (p=NS). Pts had higher indexed LV mass 

(198±36 vs 88±15 g/m2), LA volume (65±30 vs 32±9 

ml/m2), E/E' ratio (14±4 vs 6±1)(p



19 cazuri și a deranjat ventriculară repolarization în 37 

de cazuri. Cardiomegaly a fost găsit în 16 de cazuri pe 

toracice radiographies. Echocardiography concluziile 

au fost: nonobstructive cardiomiopatie hipertrofică cu 

septal grosime în 45 de cazuri (68,18%), hipertensiune 

arterială pulmonară, în 7 cazuri, diastolică disfuncţie 

ventriculară stângă cu funcţie sistolică normală în 40 

(61%) de cazuri și malformaţii congenitale cardiace ca 

brevetul ductus arteriosus (8 cazuri), defect septal ventricular 

(3 cazuri) și foramen ovalae (9 cazuri). La 6-12 

luni, 29 de cazuri care au fost diagnosticate cu cardiace 

la naștere a fost de modificari morfologice cardiace aspect 

normal (16 cazuri), sau de reducere semnificativă 

a cardiomiopatie hipertrofică (8 cazuri), toate acestea 

arată normal sistolică și diastolică ventriculară stângă 

funcţie. 

Concluzii: Gradinita de diabetici mama prezinta un 

risc ridicat de implicare cardiace, fie malformaţii cardiace 

congenitale (30% din cazuri) și / sau de cardiomiopatie 

hipertrofică (68,18% din cazuri) asociate cu 

disfuncţie diastolică de LV si tranzitorii hipertensiune 

arterială pulmonară. Aceste aspecte justifica efectuarea 

unei cardiologic depistare precoce a nou-născuţi 

de mame diabetici, în prezenţa sau absenţa cardiace de 

care suferă semne sau simptome, și, dacă este posibil, și 

fetale echocardiography. Echocardiography este de cele 

mai sensibile metode de diagnosticare pentru noninvasive 

cardiace implicarea copil de diabetici mama, util 

pentru diagnostic, cât și pentru urmărire. 

Utility of echocardiographic 

exam for the diagnosis and 

follow up of cardiac 

involvement in infant of 

diabetic mothers 

Cardiac involvement represents a peculiar problem in 

infants of diabetic mother. 

Purpose: to evaluate the value of the echocardiography 

for the investigation of the cardiac involvement in infant 

of diabetic mother 

Methods: Patients - 66 newborns of diabetic mothers, 

follow up over a period of five years. All patients were 

assessed in the first week of life and 44 of them were 

evaluated also at 6-12 month, following a next proto- 

POSTER II 

col: clinical exam, ECG, cardiothoracic radiography, 

and Doppler echocardiography for congenital and/or 

acquired pathology. Fetal chocardiography was not 

done in any of pregnancies. 

Results: Clinical: in 32 patients a systolic murmur was 

found, the other being asymptomatic or presenting 

signs for other pathology than cardiac suffering. ECG 

revealed left ventricular hypertrophy in 19 cases and 

disturbed ventricular repolarization in 37 cases. Cardiomegaly 

was found in 16 cases on thoracic radiographies. 

Echocardiography findings were: nonobstructive 

hypertrophic cardiomyopathy with septal thickness in 

45 cases (68,18%), arterial pulmonary hypertension in 

7 cases, left ventricular diastolic dysfunction with normal 

systolic function in 40 (61 %) of cases and congenital 

cardiac malformations as patent ductus arteriosus (8 

cases),ventricular septal defect (3 cases) and foramen 

ovalae (9 cases). At 6-12 months, 29 cases which were 

diagnosed at birth with cardiac modifications was normal 

morphological cardiac aspect (16 cases), or significant 

reduction of hypertrophic cardiomyopathy (8 cases), 

all of them showing normal diastolic and systolic 

left ventricular function. 

Conclusions: Infant of diabetic mother presents a high 

risk for cardiac involvement, either cardiac congenital 

malformations (30 % of cases) and/or hypertrophic 

cardiomyopathy(68,18% of cases) associated with diastolic 

dysfunction of LV and transitory arterial pulmonary 

hypertension. These issues justify making an 

early cardiological screening of the newborns of diabetic 

mother, in presence or absence of cardiac suffering 

signs or symptoms, and where possible and fetal echocardiography. 

Echocardiography is the most sensitive 

method of noninvasive diagnostic for cardiac involvement 

of infant of diabetic mother, useful for diagnostic 

as well as for follow up. 

106. Disfunctia ventriculovasculara 

dupa corectia 

coarctatiei de aorta 

Madalina Iancu, Ioana Ghiorghiu, Marinela Serban, 

Ileana Craciunescu, Carmen Ginghina 

Instititutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare 

"Prof. Dr. C. C. Iliescu", Bucuresti 

Premize: Coarctatia de aorta (CoA) este asociata cu 

morbiditate cardiovasculara crescuta si o sperantă de

POSTER II 

viată redusa în pofida corectiei chirurgicale sau interventionale. 

Hipertensiunea arteriala, boala coronariana 

si insuficienta cardiaca sunt cele mai frecvente cauze de 

deces prematur. Rigidizarea aortei este foarte probabil 

legata de prognosticul negativ al acestor pacienti. 

Obiective: Scopul studiului este evaluarea interrelatiei 

intre functia vasculara aortica si si functiile sistolica 

si diastolica ale ventriculului stang (VS) dupa corectia 

CoA. 

Metoda: Grupul de studiu a fost alcatuit din 23 paci enti 

cu CoA tratata chirurgical sau interventional (vars ta 

medie 28,65 ± 9,98 ani) si din 20 subiecti sanatosi imperecheati 

ca varstă si sex. Functia diastolica a VS a fost 

studiata prin TTE, utilizand urmatorii parametrii: fluxul 

diastolic mitral (E, A, E/A, TdE); fluxul venos pulmonar 

(S, D, S/D); velocitatile inelului mitral septal si 

lateral, determinate prin Doppler tisular miocardic (Es, 

El), raportul E/Es, aria atriului stang (AAS). Functia 

sistolica a fost apreciata prin evaluarea fractiei de ejectie 

(FE). Elasticitatea aortei a fost evaluata prin calcularea 

parametrilor derivaţi din diametrele aortice sistolic 

si diastolic: strain (Ao Strain), distensibilitate (Ao Dis) 

și index de rigiditate aortică (Ao SI). 

Rezultate: Parametrii de functie diastolica VS au fost 

semnificativ statistic alterati in lotul de pacienti fata de 

grupul de control (TdE 216,17±58,99 vs. 179,40±34,91 

ms, p=0,009,AAS 13,91±3,43 vs. 10,90±2,51 cm2, S/D 

0,83±0,18 vs. 1,11±0,28, p=0,001, Es 10,10±2,17 vs. 

13,41±0,60cm/s, p=0,001, E/Es 9,62±2,96 vs. 5,87±1,69, 

p0,05). Ao Dis si Ao strain s-au corelat 

pozitiv cu S/D, Es, El (r intre 0,31 si 0,50, p



107. Spironolactona adaugata 

medicatiei antiaritmice reduce 

recurenta episoadelor de 

fibrilatie atriala 

A.Tase, M.Mihaila, Gabriela Stanciulescu, D.Blajan, 

O.T.Tetiu 

Spitalul Judetean de Urgenta Arges, Pitesti 

Intro: Fibrilatia atriala (FA) iterativa dezvolta alterari 

structurale atriale si ventriculare, inclusiv prin hiperexpresia 

SRAA care poate avea un rol decisiv, deoarece 

aldosteronul este implicat in inflamatie, fibroza si remodelare. 

Scopul studiului nostru este compararea directa 

a doua regimuri terapeutice (fiecare cu cate trei 

subregimuri), pentru a evalua beneficiul spironolactonei 

la pacientii (p) nostri. 

Metoda: Am studiat retrospectiv un numar de 40 p consecutivi 

cu FA, incepand cu 1 Mai 2007, 21 parox./19 

persist., structurati in doua loturi, echilibrate demografic, 

unul tratat cu antiaritmice {Amiodarona (A) 72% 

p sau Propafenona (P) 20% p sau Sotalol (So) 8% p} 

+ supliment exogen de potasiu (K+), al doilea cu antiaritmice 

{A 70% pts. sau P 24% pts. sau So 6% pts.} + 

spironolactona (Sp). Am evitat p cu co-medicatii de tip 

IECA, BRA, BB (ultimul avand in vedere efectul antireninic 

indirect). Rezultatele sunt structurate in tabelul 

alaturat: 

Brat terapeutic 

Episoade 

FA (1 an 

inainte) 

Episoade 

AF (dupa 1 

an de tratament) 

Valoarea p 

A + K+ 8,7+/-1,7 10,6+/-2,5

POSTER II 



Therapeutic 

arm 

AF Episodes 

(1 year 

before) 

AF Episodes 

(after 1 

year treatment) 

p value 

A + K+ 8,7+/-1,7 10,6+/-2,5



Polyvascular and metabolic 

context of critic patient with 

acute heart and respiratory 

failure 

Purpose of the study: the estimation of the prognosis 

and evolution of the patient with metabolic syndrome, 

polyvascular and with acute heart and respiratory failure. 

Materials and methods: the study has been carried out 

on 45 patients hospitalized between January 2008 and 

May 2008 in 3rd Medical Cardiology Clinique of “St. 

Spiridon” Emergency Hospital, Iași, for acute respiratory 

and/or cardiac failure, polyvasculars, with metabolic 

syndrome. There were 28 male patients (62%) and 17 

female patients (38%), aged between 51-82 years. At 

admission, the patients have been mechanically ventilated 

(since the first minute, up to 8 hours after admission) 

for cardio-respiratory arrest (10 patients – 22%), 

severe acute pulmonary cardiogenic / non-cardiogenic 

oedema, resistant to conventional treatment (8 patients 

– 17%), cardiogenic shock (4 patients – 8.8%), association 

between severe acute pulmonary oedema and cardiogenic 

shock (10 patients – 22%), acute respiratory 

failure, resistant to conventional treatment (11 patients 

– 24%), coma caused by hypercapnic encephalopathy 

(2 patients – 4.4%). The duration of mechanical ventilation 

was 2-21 days, while the positive inotropic agents 

were necessary for all patients (2-14 days). The patients 

had metabolic syndrome (90% were diabetics!) and polyvascular 

disease (ischemic heart disease – 80%, old 

stroke – 70%, peripheral arterial disease – 60%). 75% 

of the patients had, simultaneously, chronic pulmonary 

obstructive disease. The investigations were: biochemical 

and hematological analysis, hemostasis parameters, 

sanguine gasometry, hemocultures, urine cultures, cultures 

from tracheal secretions, thoracic radiography, 

echocardiography, abdominal echography, cerebral 

scan. The treatment included conventional methods, 

internationally accepted for nursing of this type of patients. 

Results: out of the 45 patients, 29 (64.4%) have been 

sent home after 10-21 days; 25 were capable of self-care 

at home. At the medical controls performed at 3, 6, 9, 

12 months, 66% of the patients were present, having satisfactory 

clinical and laboratory parameters. 

Conclusions: the modern methods of investigation and 

treatment of acute heart and respiratory failure, applied 

POSTER II 

to the patients of our study, permitted the rescuing of 

a significant percent of them, according to the papers 

published in medical literature. 

109. Insuficienta cardiaca 

cronica avansata - o problema 

reala intr-un spital de urgenta 

Elisabeta Badila, Daniela Bartos, S. Ghiorghe, 

Cristina Tirziu, Maria Dorobantu 


Scopul studiului a fost aprecierea prevalentei pacientilor 

cu insuficienta cardiaca cronica avansata (ICCA) 

internati intr-un departament de Interne dintr-un spital 

de urgenta si analiza profilului acestor pacienti. 

Metoda: Au fost inclusi 238 pacienti cu ICCA (diagnostic 

in acord cu definitia grupului de lucru de ICCA 

al ESC, 2007) din totalul de 3706 pacienti cu IC internati 

in perioada Ian-Dec 2008. Au fost inregistrate: 

date demografice, clasa NYHA, etiologia IC, prezenta 

diabetului si a HTA, FE (metoda Simpson), pattern-ul 

diastolic pentru pacientii in ritm sinusal, prezenta fibrilatiei 

atriale, a anemiei,hipoNa, bolii renale cronice, hipotensiunii 

arteriale, procentul reinternarilor, terapia, 

decesele CV. 

Rezultate: Varsta medie 67.3±13.4 ani; sexul 66.3% 

barbati; 69.8% pacienti clasa III NYHA si 30.2% clasa 

IV-a. Etiologia IC a fost: ischemica -37% cazuri, 

hipertensiva -18.4%, valvulara -13.5%, cardiomiopatii 

-29.4%, altele -1.7%. 42.8% pacienti au asociat diabet 

si 39.5% HTA. Fractia de ejectie medie a fost 24±4%. 

Fibrilatia atriala a fost notata la 61.3%. Dintre cei 38.6% 

pacienti in ritm sinusal, pattern-ul diastolic a fost tip 

restrictiv 26.9% si pseudonormalizat la 11.8%. Anemia 

(Hb

POSTER II 

Concluzii: ICCA reprezinta una din principalele cauze 

de morbiditate printre pacientii spitalizati si este responsabila 

pentru un numar semnificativ de internari 

si reinternari (8.6%). Principala etiologie a IC a fost 

ischemica, urmata de cardiomiopatii, in special dilatative. 

Diabetul si HTA au fost asociate intr-un procent 

semnificativ de cazuri, dar hipotensiunea a fost de 

asemnenea prezenta. Clearance-ul la creatinina trebuie 

calculat la toti pacientii cu ICCA, chiar si la cei cu creatinina 

serica aparent normala. Majoritatea pacientilor 

primesc terapia medicala standard, dar resincronizarea 

este inca insuficient utilizata 

Advanced chronic heart failure 

is a real clinical problem in an 

emergency hospital 

Purpose of our study was to assess the prevalence of 

patients with advanced chronic heart failure (ACHF) 

admitted in an Internal Medicine Dpt. from an Emergency 

Hospital and to analyze the profile of these patients. 

Method: 238 adult patients admitted from Jan to Dec 

2008 (from 3706 subjects with heart failure), with diagnosis 

of ACHF (in accord with 2007 definition of Study 

Group of ACHF of ESC) were included. The following 

parameters were recorded: demographic data, NYHA 

class, etiology of HF, presence of diabetes and hypertension, 

EF (Simpson method), diastolic pattern for the 

patients in sinus rhythm, presence of atrial fibrillation, 

anemia, hyponatremia, chronic kidney disease, arterial 

hypotension, number of readmissions, used therapy, 

cardiovascular deaths. 

Results: The mean age 67.3±13.4 yrs; gender 66.3% 

males. 69.8% were in NYHA III and 30.2% in NYHA 

IV. The etiology of HF was: ischemic-37% cases, hypertensive-18.4%, 

valvular-13.5%, cardiomyopathy-29.4%, 

others-1.7%. 42.8% of the patients had diabetes and 

39.5% hypertension. The mean EF was 24±4%. Atrial 

fibrillation was present in 61.3%cases. From the other 

38.6% patients in sinus rhythm, the diastolic pattern 

was restrictive type in 26.9% and pseudonormalized in 

11.8%. The anemia (Hb



tru alte leziuni la 5 p. (21.7%), CABG 2p. (8.7%), IMA 

cu unda Q la1 p. (4.34%), deces de cauza cardiaca la 1 

p. (4.34%). 

Concluzii: In centre cu experienta PCI pentru LM neprotejat 

poate fi efectuat cu rata inalta de succes la pac. 

aflati in situatie clinica instabila. PCI par sa fie sigure 

si eficiente, cu rata acceptabila de evenimente adverse 

cardiace majore in perioada de spitalizare si pana la 6 

luni. 

Percutaneous coronary 

interventions (PCI) in acute 

coronary syndrome (ACS) 

patients with unprotected left 

main (LM) disease 

Background: Recent evidence suggests that even patients 

(pat.) with left main disease could be safely and 

effectively treated by PCI among the selected group of 

clinically and hemodynamically stable patients. It is unclear 

whether PCI could be safely used in patients with 

unstable clinically and hemodynamically syndrome. 

Methods: In the last 10 years, 3275 patients were treated 

by PCI; among them, 48 patients underwent PCI 

for unprotected LM disease, 23 of them presenting in 

unstable clinically situations. All 23 were considered to 

be poor candidates for surgical revascularization. PCI 

with bare metal / drug eluting stent was performed for 

ostial/shaft (9 pat.) or distal (14pat.) lesions involving 

the ostium of LAD and LCX. RCA was already occluded 

in 6 pat. and 5 pat. were in the setting of an evolving 

AMI. 

Results: PCI was successful in al 23 pat. with no in-hospital 

mortality. Six month outcome was marked with 

target lesion revascularization in 6 pat. (26%), re-PT- 

CA other sites in 5 pat. (21.7%), CABG 2 pat. (8.7%), 

Q wave MI in 1pat. (4.34%), cardiac death in 1pat. 

(4.34%). 

Conclusions: In experienced centers, PCI for unprotected 

LM can be performed with high success rate in 

pat. presenting in unstable clinically situations. It seems 

to be safe and effective with acceptable in-hospital 

and 6-month MACE. 

111. Malformatii cardiace la 

copiii cu greutate mica la 

nastere 

C.Iordache, Alina Luca, Stefana-Maria Moisa 

Spitalul de copii "Sfanta Maria", Iasi 

POSTER II 

Studiul nostru si-a propus prezentarea cazuisticii mai 

frecvente la copiii nascuti prematur sau cu greutate 

mica Sectiei Cardiologie a Clinicii I Pediatrie a Spitalului 

clinic de Urgenta pentru copii “Sfanta Maria” din 

Iasi. La aceste categorii de pacienti sunt mai frecvente 

atrezia pulmonara asociata cu defect septal ventricular 

si canalul atrioventricular complet. Riscul de aparitie 

a malformatiilor cardiace este de doua ori mai mare 

la copiii nascuti cu greutate mica decat la cei nascuti 

cu greutate normala; de altfel, si rata mortalitatii este 

crescuta la copii cu malformatii congenitale nascuti 

inainte de termen; 1 din 6 copiii cu malformatii cardiace 

este nascut prematur. Efectul aditional al malformatiilor 

cardiace asupra ratei mortalitatii la copiii nascuti 

prematur este mai marcat decat la la copiii nascuti la 

termen sau aproape de termen, la care rata mortalitatii 

este, in alte circumstante, scazuta. In ultimii ani se 

inregistreaza un numar crescand de copii diagnosticati 

in utero cu malformatii cardiace, insa nu exista studii 

care sa sugereze ca acestia s-ar naste mai precoce decat 

copiii sanatosi. De aceea, numarul mare de malformatii 

cardiace la copiii nascuti prematur este dificil de 

explicat. Avorturile spontane la varste gestationale mai 

mici de 20 saptamani sunt asociate cu anomalii cromozomiale, 

dintre care multe se insotesc de malformatii 

cardiace, dar anomaliile cromozomiale sunt mai rare 

dupa aceasta varsta. La fetii nascuti morti, dar la termen, 

s-au observat incidente mai mari ale coarctatiei 

de aorta, ventriculului drept cu dubla cale de ejectie, 

sindromului inimii stangi hipoplazice, trunchiului arterial 

si defectelor septale atrioventriculare. 

Cardiac malformations in low 

birth weight children 

Our study presents the most frequent cardiovascular 

pathology in premature or low weight born children 

committed to I st Pediatrics clinic of “Sfanta Maria”

POSTER II 

Children Hospital in Iasi. These patients frequently 

suffer from pulmonary atresia associated with ventricular 

septal defect and complete atrioventricular canal. 

Cardiac malformations risk is two times higher in low 

weight born children than in normal weight children. 

Also, mortality risk is high in prematurely born children 

who associate cardiovascular malformations. 1 in 

6 children with cardiac malformations is prematurely 

born. The additional effect of cardiac malformations on 

mortality rate in prematurely born children is higher 

than in children born on

Untitled - Romanian Journal of Cardiology

Create successful ePaper yourself