Anton Georgescu - Oglinda literara

Coperta: Tablou suprarealist 

În acest număr: 

Adrian Dinu 

Rachieru 

Adrian Vidraşcu 

Ala Murafa 

Alexandru Mica 

Alexandru Moraru 

Alexandru Petrescu 

Ana Mihaela Nuta 

Andrada Mihaela 

Dobrea 

Andrei Potcoavă 

Anne-Marie Bejliu 

Anton Georgescu 

Augustin Buzura 

Aureliu Goci 

Bogdan Ulmu 

Catinca Agache 

Constantin Ghinita 

Corina Georgiana 

Balaban 

Cornel C. Costea 

Costache Ariton 

Dan Brudaşcu 

Dan Caragea 

Dascălu Elena 

- Adriana 

Denisa Irimia 

Diana Spătaru 

Dumitru 

Constantin-Dulcan 

Dumitru Hurubă 

Dumitru Stoean 

Ecaterina Bargan 

Efim Tarlapan 

Elena Buică 

Elena M. Câmpan 

Eliza Harabor 

Eugen Evu 

Florentin Popescu 

Florentina Frunză 

Gabriela Cenuşă 

Gabriela Mihalache 

George Anca 

George Marcu 

George Pruteanu 

Georgeta Adam 

Gheorghe Istrate 

Hana Bota 

Iftimie Nesfântu 

Ildiko Juverdeanu 

Ioan Florin Stanciu 

Ioan Dobreanu 

Ioan Dumitru Denciu 

Ioan N. Roşca 

Ioan Popescu 

Ion Coja 

Ion Ifrim 

Ion Popescu- 

Brădiceni 

Ionel Necula 

Ionela Dobre 

Ionela Dumitriu 

Ionica Raileanu 

Delanamoloasa 

Iulia Leoveanu 

Iulia Stoleriu 

Iulian Bitoleanu 

Livia Moreanu 

Liviu Comşia 

Liviu Pendefunda 

Lucia Dărămuş 

Magdalena Albu 

Mariana Vârtosu 

Mihai Ştirbu 

Mihail Zoşcenko 

Mioara Bahna 

Mircea Bostan 

Mircea Coloşenco 

Mircea Dobrovicescu 

Mirela Savin 

Miron Costina 

Violeta 

Miron Manega 

Nicolae Manolescu 

Nina Elena Plopeanu 

Oana Radu 

Patricia Lidia 

Paul Everac 

Petre Anghel 

Petru Romoşan 

Puiu Răducan 

Raluca Berceanu 

Romeo Aurelian Ilie 

Roni Caciularu 

Roşca Teodora 

– Alina 

Stan Brebenel 

Stefan Alexandru 

Ciobanu 

Ştefania Oproescu 

Stelian Ceampuru 

Teodora Fântânaru 

V. Vereşaghin 

Valentin Musca 

Victor Sterom 

Viorel V. Langa 

Virginia Bogdan 

Vlad Cubreacov 

Yu Lan Hua 

OGLINDA 

literara 

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din 

România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor 

Literare şi Editurilor din România (APLER) şi 

Associazione della Stampa Estera din Italia, 

membru fondator al Asociaţiei Revistelor şi 

Publicaţiilor din Europa (ARPE) 

Editată de: 

Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani 

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea 

REDACŢIA: 

Redactor şef: Gheorghe Andrei Neagu 

Redactor şef adj: Gabriel Funica 

Senior editori: Laurian Stănchescu, George Anca, Gheorghe 

Istrate, Liviu Comşia, Florentin Popescu, Adrian 

Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Liviu Pendefunda. 

Secretar literar: Ştefania Oproescu 

Redactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Angela 

Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Armanda Filipine, 

Laurenţiu Măgureanu. 

Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela 

Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei. 

Foto: C. Răduc 

Administraţie: Mircea Ghintuială 

Tehnoredactare: Adrian Mirodone 

Culegere: Ionica Dobre 

OGLINDA LITERARĂ o puteţi 

procura şi descărca de pe site-ul 

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi 

şi modalităţile de abonare. 

Materialele se trimit numai în format electronic, 

cu diacritice, la : 

E-mail: gheorgheneagu@yahoo.com 

gheorgheaneagu@gmail.com 

Corectura nu se face la redacţie. 

ISSN 1583-1647 

ADRESA REDACŢIEI: 

str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 

8, ap. 6, Focşani, 

jud. Vrancea 

Mobil: 0722-284430 

0749188333 

Revista se poate procura de la sediul 

redacţiei şi de la chioşcul Muzeului 

Literaturii Române Bucureşti şi sediile 

filialelor Uniunii Scriitorilor din România. 

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund 

în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub 

semnătura proprie. 

7350 www.oglindaliterara.ro

Lăsaţi bogătaşii... 

EDITORIAL 

Moaştele a trei sfinţi de pe muntele Athos au poposit 

o noapte în Pipera bucureşteană, la solicitarea unui 

„drept credincios” care ignoră faptul că mândria 

este unul din păcatele majore, de care ar trebui să 

se teamă mai abitir decât necuratul de mireasma 

tămâiei. Nici nu mai contează că şi credinţa se 

îndoaie sub povara banului dăruit cu strigare, ca la 

nuntă, serviciu contra serviciu, după cum declară 

oierul şef al turmei bulucită la iertare mai ceva ca la 

pomenile electorale. 

În grădina bisericii Sf. Nicolae din Myra, 

(azi Demre) statuia din bronz a Sfântului 

transmite simplitate şi linişte. Dincolo de 

piciorul stâng desculţ, ieşit discret de sub 

veşmânt, vezi nenumăratele ghetuţe care 

poartă în ele bucuria darului. Copii care îl 

înconjoară, cu spatele lipit de trupul său şi 

cu mâinile depărtate, par să caute ocrotire, 

după cum par să-l ocrotească la rândul lor. 

Cuvintele lui Hristos „Lăsaţi copiii să 

vină la mine” au rodit în pământul Myrei 

legături ce depăşesc graniţele timpului. În 

biserica ridicată în sec. VI pe locul unde se 

afla înmormântat Sfântul Nicolae, starea 

de pietate se respiră odată cu liniştea 

ambientală. Păşind pe mozaicurile pardoselii 

lustruite până la transparenţa sticlei de paşii 

pelerinilor, ai sentimentul că te cufunzi în 

vremea când Sfântul trecea pe aici. Conturul 

fiinţei se dizolvă în eterul stării religioase 

desprinsă de loc şi de timp. Electrizanta 

atingere a altarului închide cercul de lumină 

în care te afli cuprins ca într-o desluşire. 

Moaştele Sf.Nicolae nu se mai află 

în sarcofagul din biserică, ci în catedrala 

din Bari. Nici preoţii nu mai slujesc de 

multă vreme aici. Şi cu toate acestea nu ai 

senzaţia că vizitezi un simplu muzeu. Aici, 

vezi altceva decât vederea îţi arată. 

Lumina, dăruită ochilor. Copii venind pe 

calea curăţeniei. 

”Credinţa exclude vederea, este 

încredinţarea celor nevăzute”, spune 

N.Steinhardt în volumul Dăruind vei 

dobândi. 

Şi iată cum deschide o cale către starea 

de a înţelege: „A fost nevoie să nimeresc 

a citi acum câtva timp, un text al poetului 

francez Henri Michaux pentru a înţelege 

cutremurându-mă, înfiorându-mă, că Hristos 

ne cere cu totul altceva. Şi anume: să dăm 

ce nu avem. 

Orb, neghiob şi strâmt la minte am fost 

şi ferecat în chingile bunului simţ celui mai 

lamentabil. Cum de mi-am putut închipui 

că Hristos-Dumnezeu care a primit să se 

întrupeze şi să moară pe cruce aidoma celui 

mai nefericit şi mai ticălos dintre muritori 

ne va cere să dăm din prisosul ori puţinul 

avutului nostru,ori chiar avutul nostru întreg 

Cum de ne-ar fi chemat la acţiuni atât de 

simple, de aparţinătoare lumii acesteia, de 

posibile adică!” 

După cum Festivalul de Poezie 

Costache Conachi desfăşurat în această 

toamnă la Tecuci a fost luminat de prezenţa 

preotului, poetului, scriitorului Ioan Pintea, 

în calitate de preşedinte onorific al juriului. 

Binecuvântat cu har, împlinit cu şansa de 

a-l fi întâlnit pe Nicolae Steinhardt, preotul 

şi-a materializat întâlnirea în volumul de 

convorbiri Primejdia mărturisirii. 

Numai că lucrurile se petrec cel mai 

adesea altfel, ca într-un vis urât, în care nu 

mai recunoşti drumul spre casă. 

Kitsch-ul, ostentativ afişat în unele 

lăcaşuri de cult îndeosebi în ultimii ani, 

zăpăceşte contemplaţia şi alterează legătura 

cu taina. Imaginea mulţimilor care tălăzuiesc 

strivindu-se la hramuri sau la sfinţiri de 

biserici, nu aduce nicidecum a smerenie. 

Îmbogăţiţii de peste noapte ai 

democraţiei, poftesc la împărăţia cerurilor 

în raport direct proporţional cu sărăcia de 

duh. Umilesc preoţi şi călugări cu bani 

oferiţi la vedere, vrac, la cât cuprind cu 

mâna. Şi nu ştiu de care parte atârnă mai 

greu păcatul. Când nu o cer chiar ei, se lasă 

lesne înduplecaţi să însoţească sfinţii în 

picturile de pe pereţii bisericilor. Unii slujitori 

ai domnului aleargă la sfinţit de maşini 

nervoase, cu mulţi cai putere în spate şi cu 

proprietari împovăraţi de lanţuri şi cruci grele 

de aur. Nu în taină, cum s-ar cădea ci în faţa 

camerelor de luat vederi. Să se ştie! Să se 

teamă răul şi să nu se apropie! 

Într-un măreţ entuziasm totul devine 

marfă. Deunăzi mai marele prelaţilor 

sfinţea un car de reportaj!!!!. Probabil ca 

să se lepede de satana cuvântul scăpat în 

libertate, care mai circulă încă nestingherit 

din naos până în haos. Şi retur. 

www.oglindaliterara.ro 


Credinţa exclude 

vederea, este 

încredinţarea celor 

nevăzute”, spune 

N.Steinhardt în 

volumul Dăruind 

vei dobândi. 

Şi iată cum 

deschide o cale 

către starea de a 

înţelege: „A fost 

nevoie să nimeresc 

a citi acum câtva 

timp, un text al 

poetului francez 

Henri Michaux 

pentru a înţelege 

cutremurându-mă, 

înfiorându-mă, că 

Hristos ne cere cu 

totul altceva. Şi 

anume: să dăm ce 

nu avem. 

7351

ATITUDINI 

Mea culpa, domnule 

VOSGANIAN! 

Cu prilejul vernisării unei prime expoziţii foto-documentare 

cu documente inedite, provenite din arhivele CNSAS, în care 

se găsesc şi fotografii în care O. GOGA era alături de cel 

care a ordonat otrăvirea sa, respectiv odiosul rege cu apetit 

criminal Carol al II-lea, un ziarist a insistat cu întrebările, nu 

puţine, absurde şi dovedind o nescuzabilă lipsă de informaţie, 

astfel încât, în final, am subliniat că, în cazul în care mai există 

persoane, şi din nefericire mai există, care susţin doar varianta 

comodă că Goga 1 ar fi murit din cauza unei congestii cerebrale, eu 

am subliniat că, întrucât astăzi există mijloace tehnice extrem de 

performante, care au elucidat indubitabil fapte criminale produse 

în urmă cu sute şi mii de ani, s-ar putea recurge la efectuarea 

unor verificări similare prin prelevarea unor părţi din rămăşiţele 

pământeşti ale poetului şi politicianului O. GOGA. Neînţelegând 

exact sensul cuvintelor mele, unii ziarişti, în căutarea înfometată 

de senzaţional, au lăsat să se înţeleagă că, în realitate, eu aş fi 

solicitat nici mai mult nici mai puţin decât deshumarea poetului. 

O asemenea idee a încălzit la maximum mai multe publicaţii 

şi posturi de televiziune, astfel încât, în cursul după-mesei de 

miercuri, 28 septembrie a.c., postul de televiziune Realitatea 

mi-a solicitat o intervenţie televizată pe acelaşi subiect. În cadrul 

succintului dialog purtat pe această temă cu moderatoarea din 

platou, aceasta m-a întrebat dacă îmi pun speranţa că oamenii 

politici actuali ar fi dispuşi şi şi-ar da concursul pentru realizarea 

acestei verificări. 

Cu onestitate am răspuns că mă îndoiesc că oamenii politici 

de astăzi ar vrea să facă ceva pentru O. GOGA, deoarece n-au 

făcut absolut nimic după 1990 şi aceasta, pentru că cei mai mulţi 

nu-i cunosc opera şi nici nu se obosesc să o citească. Fără să 

cunosc acest lucru, în platou se găsea, între alţii, şi cunoscutul 

politician Varujan VOSGANIAN, care, după terminarea 

intervenţiei mele, s-a lansat în proferarea de acuzaţii şi etichetări 

la adresa subsemnatului pentru că aş fi adus atingere prestigiului 

şi imaginii clasei politice româneşti, sugerând că aceasta nu se 

omoară cu lectura şi cultura. Bătăiosul luptător, care este, în 

timpul liber, şi vicepreşedinte al sindicatului de breaslă ce-şi 

spune „Uniunea Scriitorilor”, declara că vorbeşte în numele a 

peste 60 mii de politicieni, câţi ar reprezenta, în opinia sa clasa 

politică de astăzi, din România postdecembristă. 

Deoarece nu aveam posibilitatea de a răspunde în direct 

formulărilor critice şi înfierărilor justificate ale distinsului om 

politic şi nu mai puţin vicepreşedinte al sindicatului „Uniunea 

Scriitorilor”, aş dori, acum şi aici, să îmi fac Mea culpa, întrucât, 

într-adevăr, purtătorul de cuvânt deplin îndreptăţit al emanaţilor 

politici post-decembrişti are perfectă dreptate. Nu este absolut 

deloc adevărat că cei peste 60 mii 2 reprezentanţi ai clasei politice 

româneşti nu citesc, zi de zi, cu mare entuziasm şi sunt foarte 

favorabili actelor de cultură, indiferent de gen sau formă de 

expresie. Îmi scăpase pentru moment faptul că îndeosebi acolo, 

în Parlamentul României, se citeşte intens, enorm, în comparaţie 

cu alte medii 3 . Nu odată, insidioşii reporteri de televiziune ne 

prezintă imagini în care aleşii neamului de dedulcesc cu lecturi 

dintre cele mai serioase, dar nu din ziare şi publicaţii de cancan, 

ci, de fiecare dată din opere clasicilor literaturii româneşti 

şi universale. Unii dintre aleşii neamului sunt cititori atât de 

înrăiţi încât nu odată părăsesc plenul camerelor în care au 

fost aleşi pentru a se retrage în sălile de lectură ale bibliotecii 

parlamentului. Şi, pentru că, din păcate, capacitatea acestor săli 

de lectură este mult mai mică decât apetitul aleşilor neamului, 

secretarii sau consilierii parlamentarilor se scoală cu noaptea în 

capă şi stau la coadă în faţa bibliotecilor pentru a putea prinde un 

loc pentru cei pe care îi reprezintă. Numai astfel se explică de ce, 

de foarte multe ori, sălile de dezbateri parlamentare sunt goale, 

iar, neinspiraţii ziarişti nu se deranjează să se ducă la biblioteca 

Parlamentului sau poate nu au interesul să arate ce apetit de 

cultură au aleşii neamului. 

Din câte îmi amintesc, pe holul de la intrarea în Camera 

Deputaţilor şi probabil şi la Senat sunt standuri permanente de 

cărţi, aprovizionate aproape zilnic cu cele mai recente titluri de 

literatură, istorie, artă etc. astfel încât, la reîntoarcerea acasă, la 

sfârşitul săptămânii, aleşii neamului duc cu ei zeci, chiar sute, de 

volume noi, desigur, după ce leau 

citit, din doască în doască, 

lucru din ce în ce mai vizibil 

din calitatea excepţională 

a iniţiativelor lor legislative 

extrem de argumentate şi 

coerent redactate care rezolvă 

cât ai clipi marile necazuri cu 

care se confruntă populaţia şi 

ţara în aceste momente. 

Un alt motiv pentru 

care îmi fac mea-culpa faţă 

de distinsul vicepreşedinte 

al sindicatului „Uniunea Dan Brudaşcu 

Scriitorilor” este acela că mi-a 

scăpat din vedere faptul că 

după ce revin în judeţele pe care le reprezintă în Parlament, 

aleşii neamului tot de cultură se ocupă. Iată de ce, în zilele de 

vineri, sâmbătă şi duminică foaierele teatrelor, sălile de expoziţii 

sau concerte, cluburile, casele de cultură şi celelalte instituţii sunt 

pline de politicieni de la nivel central sau local care le înnobilează 

prin distinsa lor prezenţă. 

Din păcate, fiind perioadă de week-end, marea majoritate 

a bibliotecilor sunt închise, aşa că, desigur, acestea sunt lipsite 

de prezenţa augustă a clasei politice pe care o deplânge distinsul 

sindicalist literar Varujan VOSGANIAN. 

Un alt aspect care mi-a scăpat, desigur, sunt şi numeroasele 

iniţiative şi intervenţii ale celor 60 de mii de politicieni în 

apărare3a cărora sare dl. VOSGANIAN şi care, după 1990 au 

fericit instituţiile de cultură şi pe cei care lucrează în ele. 

Iată doar câteva exemple, fără pretenţia de a epuiza toate 

situaţiile, de altfel bine-cunoscute opiniei publice: personalul care 

lucrează în instituţiile de cultură beneficiază de cele mai ridicate 

salarii la nivelul economiei naţionale, de-au ajuns europenii 

să ne invidieze la acest capitol pentru bunăstarea ce ne este 

asigurată de cei peste 60 de mii de politicieni pe care afirmaţiile 

mele răutăcioase i-ar putea afecta ca imagine. Un alt aspect la 

fel de relevant este şi cel al investiţiilor enorme făcute după 1990, 

inclusiv în perioada în care dl. VOSGANIAN era ministru de 

finanţe, în interesul instituţiilor de cultură. Aşa se face că peste 

tot în ţară au fost construite sute de lăcaşuri de cultură, săli de 

spectacole, de expoziţii, ateliere de creaţie, galerii de artă etc. 

Iată de ce, distinse domnule VOSGANIAN, se impune sămi 

cer iertare pentru afirmaţiile pe care le-am făcut. 

În intervenţia, deplin justificată a distinsului om politic, 

s-a făcut referire şi la poetul O. GOGA. În calitatea sa de 

vicepreşedinte al sindicatului „Uniunea Scriitorilor”, dl. 

VOSGANIAN ne-a împărtăşit din preocupările elevate ale 

instituţiei pe care o conduce, pentru a asigura mai buna şi corecta 

receptare şi valorificare a operei unor autori clasici, remarcabili ai 

culturii şi literaturii române, inclusiv în cazul poetului O. GOGA. 

Repezit şi pripit, cum mă ştiu, am scăpat din vedere, fapt pentru 

care îi cer din nou iertare domnului Varujan VOSGANIAN, cât de 

mult s-a implicat Uniunea Scriitorilor după 1990 nu numai pentru 

o mai corectă, completă şi dreaptă receptare a operei şi activităţii 

desfăşurate de poetul O. GOGA, ci şi pentru cuvenita marcare 

prin numeroase simpozioane, sesiuni ştiinţifice etc. a poetului, 

atât la nivel naţional cât şi în plan local cu prilejul unor date 

aniversare sau comemorative. Bibliotecile sunt pline de volume, 

editări şi reeditări ale operei poetului, astfel încât n-a mai rămas 

absolut nimic nevalorificat din scrisul poetic sau jurnalistic ale lui 

O. GOGA. Aceasta, desigur şi ca un semn de preţuire pentru 

faptul că O. GOGA a fost preşedinte al Societăţii Scriitorilor 

Români şi de 3 ori vicepreşedinte al Academiei Române. 

Şi un ultim aspect pe care doresc să îl aduc în atenţia 

opiniei publice tot ca o scuză a mea faţă de distinsul domn 

Senator şi vicepreşedinte al sindicatului „Uniunea Scriitorilor” 

vizează situaţia mai mult decât înfloritoare a Casei memoriale a 

poetului O. GOGA. An de an clasa politică, pe care o reprezintă 

cu strălucire domnul VOSGANIAN alocă zeci de miliarde de lei 

pentru întreţinerea cum se cuvine a acestui locaş singular în 

România, aşa încât, nu este deloc adevărat că, după cum susţin 

unii răutăcioşi, mausoleul este pe cale a fi complet distrus, căile 

de acces au devenit pericole pentru cei care se opresc spre a 

vizita complexul, iar alte părţi ale muzeului riscă să fie închise 

datorită deteriorărilor avansate. Nu mă îndoiesc că domnului 

vicepreşedinte al sindicatului de breaslă „uniunea Scriitorilor” îi 

sunt cunoscute toate aceste aspecte şi multe altele legate de 

î 


Prefaţa la volumul, în curs de apariţie 

la Editura Timpul din Iaşi, titrat 

Delictul Literar: 

Imitaţie, Copie, Plagiat 

(Istoria negativă a literaturii 

române - 1882-1937) 

Textele prezentei antologii, structurate în patru părţi distincte 

şi, totodată, convergente, traversează câtimea a cinci decenii 

din istoria literaturii române (1882-1937), la cumpăna dintre 

cele două secole (XIX-XX), de după obţinerea Independenţei 

Naţionale (1877-1878), întemeierea Regalităţii Române (14/24 

martie 1881) şi întregirii statale (1 Decembrie 1918), când spiritul 

critic a intrat deplin în funcţiile sale justiţiare literare, actul pur 

artistic românesc curăţindu-se din mers de inflexiuni / ingrediente 

străine fluidului propriu originar / original. 

Aceste texte denunţă /condamnă „împrumutul” nedeclarat 

ca atare, fie că este copie / imitaţie / localizare / plagiat / pastişă 

etc., dar însuşit sub nume propriu şi folosit cu dezinvoltură 

în scop personal, fie că e produs intelectual ori similar: literar, 

artistic, muzical. 

În partea iniţială, dedicată principiului originalităţii 

literare, combatanţi sunt profesionişti ai condeiului – Tudor 

Arghezi, N. Davidescu, Cezar Petrescu, Mihail Sevastos, 

D.I.Suchianu, Paul Zarifopol -, creatori de frumos, care şi-au 

expus conceptele deschis şi fără rezerve despre fals / original 

în arta cuvântului, unul dintre ei – Cezar Petrescu – acuzat la 

rându-i, de a fi întinat renumele de creator original. Celelalte trei 

părţi restituie tot atâtea rânduri de texte care privesc aceeaşi 

temă a împrumuturilor / influenţelor în (II) literatura populară 

/ folclor, (III) literatura cultă cu preluări deşănţate din 

literaturi străine şi (IV) literatura străină cultă cu împrumuturi 

nedeclarate din cea română. Antologia se încheie cu aparatul 

critic compus din Note / Comentarii şi Bibliografie. Toate aceste 

texte restituite cronologic formează, în opinia noastră, un corpus 

documentarum privind delictul literar într-o epocă de construcţie 

/ deconstrucţie modernă a spiritualităţii literare naţionale, istoria 

negativă a literaturii române. 

Iniţiativa noastră, precedată relativ de curând de o lucrare 

similară, dar nu compactă cum am structurat-o pe aceasta, 

este vorba de volumul titrat Plagiatul la români. Selecţie de 

Pavel Balmuş. Prefaţă de Dan C. Mihăilescu. Editura ABC, 

Chişinău,2004 (198 p.), deschide calea filtrării / sterilizării 

literaturii naţionale de umpluturile care a impietează. Deşi 

patru dintre scriitorii atinşi în operele lor de aripile îngerilor / 

luciferici, respectiv C. Negruzzi, Alecu Donici, George Coşbuc şi 

I.L.Caragiale, sunt prezenţi în paginile lucrării în discuţie, ei fac 

parte însă din toposul antologiei noastre, fapt pentru care i-am 

preluat pentru a fi în completitudine. Celelalte personalităţi literare 

de care se face vorbire mai departe în carte – respectiv, Lucian 

Blaga, Al. Piru, Eugen Barbu, Ion Gheorghe, Nae Ionescu – pot fi 

I 

incluse ca atare într-o discuţie 

„globalizantă” pe aceeaşi 

temă, ca o continuare. 

Actul plagierii / pastişării, 

de perfidie literaturizată, deşi 

condamnabil, pentru că este 

furt, produce senzaţia unei 

glorii îmbietoare, iluzionistă 

şi acaparatoare, încât autorul 

lui pierde din vedere că-i 

un faliment socio-moral, o 

prăpastie sinistră sinuciderii, 

o falsă faimă şi nu un adevăr 

cardinal. Acelaşi lucru se 

poate susţine şi despre 

pirateria editorială, marfă de Mircea Coloşenco 

contrabandă. În ambele cazuri, 

autorii acestor hibride culturale 

produc reticenţă, subspecii / făcături / corcituri şi nu opere de 

artă. 

Prin dictatura istorică / avocăţească, multe dintre aceste 

creaturi sunt prezentate în istorii ale literaturii române drept 

creaţii originale, în pofida dezvăluirii surselor de inspiraţie. 

Prin realizarea prezentei antologii, care marchează 

cincizeci de ani de literatură română (1882-1937), dar partea 

ascunsă a Lunii, în expresie metaforică, considerăm demersul 

nostru un semnal pertinent în filtrarea acelor logosuri specioase 

din tratatele de istorie literară ale căror autori pot fi consideraţi 

complici la autorizarea de scriituri ratat e drept opere / creaţii 

literare. 

În paralel, încă înainte de perioada mai sus amintită, 

a intrat în vigoare Legea Presei (13/25 februarie 1862), lege 

organică asupra proprietăţii literare, care era, de fapt, o copie 

incompletă a celei franceze (1793); era un timp istoric: a avut 

loc formarea primului guvern unitar al României (Barbu Catargiu, 

22 ianuarie / 3 februarie 1862), a deschiderii primului Parlament 

unit al României (24 ian. / 5 febr. 1862). Ulterior, textul legii a fost 

modificat, i s-a adiţionat legi specifice, cum ar fi cea referitoare la 

„depozitul legal” (13/25 aprilie 1885), prin care fiecare tipografie 

era obligată să trimită Bibliotecii Academiei, Bibliotecilor centrale 

din Bucureşti şi Iaşi câte trei exemplare de tipărituri. Tot în 

această perioadă, România aderă la principiile Convenţiunii 

Uniunii Internaţionale pentru Protejarea Operelor Literare şi 

Artistice de la Berna (9 sept. 1886). 

În ţările europene şi nu numai, proprietatea literară şi 

artistică, adică drepturile autorilor asupra operelor lor, 

poartă numele de Copyright (Anglia, U.S.A.), Verlagsrecht 

(Germania), dirriti degli autori (Italia), droit de reproduction 

(Franţa, Olanda) etc. 

La noi, unul dintre înalţii magistraţi, care şi-au dedicat o 

parte din activităţi profesionale proprietăţii / drepturilor de autor, 

Constantin C. Hamangiu (Bârlad, 1869 – 7 ianuarie 1932, 

Bucureşti), membru de Onoare al Academiei Române, şi-a dat 

licenţa la Facultatea de Drept din Bucureşti cu tema Proprietatea 

literară şi artistică (1893), preşedinte al Comisiei examinatoare 

fiind prof. univ. dr. C.G. Dissescu, specialist în materie. I-au 

II 

ESEU 

î 

pasiunea şi implicarea în actele de cultură ale aleşilor neamului 

şi ale întregii clase politice româneşti postdecembriste. 

Iată de ce solicit înţelegere domnului VOSGANIAN şi îi 

prezint deplin justificate scuze pentru gestul meu iresponsabil 

de a face aluzii răutăcioase la adresa calităţilor excepţionale ale 

clasei politice româneşti de azi. 

___________________ 

1 Din păcate, inclusiv distinsul universitar şi biograf al 

poetului Ion Dodu BĂLAN, reeditându-şi extrem de valoroasa 

monografie publicată în anul 1971, ca teză de doctorat, menţine 

aceeaşi formulare comodă, dar inexactă, potrivit căreia cauza 

morţii poetului ar fi fost o banală congestie cerebrală. De 

asemenea, relativ recent, la Ciucea, custodele muzeului m-a 

contrazis susţinând că ei, acolo, au primit indicaţii clare să 


respingă varianta mea şi să continue a dezinforma publicul 

vizitator. 

2 Domnia sa susţinea că este vorba de nu mai puţin de 

60.000 de politicieni. Poate aici se regăsesc şui unii din cei peste 

15.000 de specialişti cu care se lăudau nişte foşti parteneri politici 

ai distinsului senator.. 

3 Ca unul care am fost parlamentar, intre 2001-2004, am 

constat, personal, patima extraordinară de lectură a aleşilor 

neamului, interesul cu care citeau, de se speteau, majoritatea 

colegilor mei de atunci. Nu e adevărat că ar fi citit Sportul sau 

ziare de scandal, ci doar opere literare, clasice şi contemporane. 

Nu îmi amintesc, însă, dacă se citeau şi operele literare ale 

domnului Vosganian. 

7353

ESEU 

urmat lucrările: Scriitori şi artişti. Studiu asupra dreptului lor 

(Bucureşti, 1897.212), Arta şi literatura din punct de vedere 

juridic. Teoria proprietăţii intelectuale (Bucureşti, 1906, 48 p.) 

discurs prezentat şi în limba franceză cu prilejul primului Congres 

Internaţional pe această temă, care a avut loc în România 

(1906). Dintre alte personalităţi care au luat atunci cuvântul, a 

fost Trandafir G. Djuvara (Brăila, 6 noiembrie 1855 – noiembrie 

1935), senator şi diplomat, Dreptul de autor al străinilor în 

România („Revista idealistă”, 11/1906), iar acad. A.D.Xenopol 

se va referi la lucrările Congresului într-unul din memoriile sale 

ştiinţifice („Analele Acad. Rom.Sect.Istorie”, seria a II-a, Tom. 19, 

1906-1907). 

Până în prezent, Legea asupra proprietăţii literare şi 

artistice , de la cea incipientă din 1862, schimbată în 1904, 1923 

şi, după alte şi alte decenii, ajungându-se la cea din 1956, apoi 

la cele recente: 8/1996, 165 / 2004 şi Ordonanţa de Urgenţă 

123 /11 sept. 2005, acestea din urmă fiind gestionate de Oficiul 

Naţional pentru Drepturile de Autor din Bucureşti, ţin de domeniul 

jurisprudenţei. 

În această antologie, ne-am limitat la arealul literar. 

De pildă, textele referitoare la aşa-zisele plagiate ale lui Ion 

Barbu, Mihai Eminescu, Al. Macedonski sau Liviu Rebreanu sunt 

dezvăluiri gratuite. Le-am inclus, totuşi, pentru elucidare, contra 

defăimării ce planează asupra virtuţii acestora. Numai făcătura o 

considerăm delict literar, care poate fi amendat printr-un proces 

juridic. 

Că există o critică şi politică a fiecărei epoci în parte, că 

marea critică e un lucru rar, că tradiţia mediocrităţii ia formă 

de existenţă, iar comunismul poate fi etichetat drept catastrofă 

culturală, sunt probleme de exegeză de profunzime, iar noi 

ne-am propus să enunţăm aceste probleme pentru o viitoare 

deontologie literară. 

Dintre toate cazurile prezentate în antologie, numai două 

au ajuns în instanţa de judecată, cel al lui I.L.Caragiale şi cel 

intentat lui Thomas Mann. Primul a fost prezentat, de fiecare dată 

trunchiat, fără menţionarea recursului la proces, în care Caion a 

fost absolvit că vinovăţia / de calomniere a Iui I.L.Caragiale de 

către Curtea de Juri, iar al doilea, prin lipsa de probe concludente. 

La fel, s-au finalizat şi alte procente similare. Aşa este cazul 

lui Pierre Benoit (1886-1962), premiat de Academia Franceză 

III 

pentru romanul Atlantida (1916), atras într-un proces de plagiat, 

imputându-i-se preluări directe din Marchizul de Sade (1921), 

ulterior scos de sub acuzaţie, ales membru al înaltului for cultural. 

Cazuri concrete de plagiat, cu texte puse pe două coloane 

paralele sunt prezentate de George Maurevert în volumul titrat 

provocator Le livre des plagiats (Paris, 1923), tradus de curând 

în limba română de universitarul ieşean Al. Dobrescu (Editura 

Floarea Darurilor, Bucureşti, 1923, p. 224). Toate gloriile literare 

franceze apar ca jefuitori ai iluştrilor înaintaşi ori obscuri: Pascal 

spicuia fraze din Montaigne pentru a le transforma în „cugetări”. 

Anatole France a scris Crima lui Silvestre Bonrad inspirat fiind 

de Topffer. Nu scapă din focalizarea lui Georges Maurevert nici 

Corneille, La Fontaine, Lamartine, Victor Hugo ş.a. Deşi autor 

cu o bogată bibliografie, numele lui G.M. nu apare inclus în nicio 

ediţie a dicţionarelor Larousse. Să se ştie! 

Însă cea mai interesantă dezvăluire aparţine lui Constantin 

Daniel. O reproducem sub titlu de inventa: 

„Gândirea etică egipteană a avut o influenţă mare asupra 

multora din cărţile sacre ale vechilor evrei. Astfel, Cartea 

Proverbelor (Pildele lui Solomon) cuprinde pasaje întregi din 

Învăţăturile lui Amen-em-ope, traduse uneori literal, alteori 

imitate liber (Proverbe, 22, 17-23, 11), după cum a arătat A. 

Moret. La doctrine de Maat („Revue d’Egypltologie”, 1940, p. 

1-14). Această Carte a Proverbelor a fost scrisă, cel puţin în 

parte, pentru a forma pe consilierii regelui (Proverbe, 22-29), 

prin împrumuturi luate din opera egipteană citată mai sus, de 

unde sunt luate şi regulile de bună cuviinţă, iar în Învăţătura lui 

Ptah-hotep se dau sfaturi cu trebuie să se poarte omul înaintea 

unei femei de lume sau chiar cu o femeie de moravuri uşoare. 

De asemenea, Cartea Proverbelor se inspiră din Înţelepciunea 

lui Ani pentru a dicta funcţionarilor reguli temeinice cu privire la 

drepturile şi datoriile lor. Iar Cartea Proverbelor este atribuită 

tradiţional lui Solomon, despre care se scrie că era mai presus 

de toată înţelepciunea egipteană şi înţelepciunea fiilor Răsăritului 

(III-Regi, IV, 30), astfel că influenţa egipteană asupra acestei 

Cărţi a Proverbelor este verosimilă. 

O altă carte biblică Eclesiastul arată de asemenea un 

paralelism izbitor cu celebrul Cântec al harpistului (Constantin 

Daniel. Orientalia mirabilia. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 

Bucureşti, 1976, p.67-68; Idem. Gândirea egipteană antică în 

texte. Buc., 1974). 

Aşadar, nimic nou sub soare!... 

•Marele premiu: IRINA ROXANA 

GEORGESCU (Bucureşti) 

Premiul ,,Cezar Ivănescu” al 

Muzeului Literaturii Române Iaşi 

Premiul Societăţii Scriitorilor ,,C. 

Negri” Galaţi 

•Premiul I : ANDREEA TELIBAN 

(Suceava) 

Premiul revistei ,,Dacia literară” 

Premiul revistei ,,Tecuciul literar 

artistic” 

•PremiulII : MIHAIGHEORGHE (Tg. Jiu) 

Premiul revistei ,,Luceafărul de dimineaţă” 

Premiul revistei ,,Porto franco” Galaţi 

•PremiulII : ANA MARIA LUPAŞCU (Suceava) 

Premiul revistei ,,Convorbiri literare”; 

Premiul revistei ,,Tecuciul literar artistic” 

•PremiulIII : OANAZAHIU (Ploieşti) 

Premiul ,,Mihai Ursachi” al Muzeului Literaturii 

Române Iaşi; 

PREMIILE 

ediţiei a XIX-a a 

Concursului Naţional 

de Poezie ,,Costache 

Conachi” 

Tecuci, 29 -30 sept. 2011 

Premiul revistei ,,Dunărea de 

Jos” Galaţi 

•Premiul III :ANDREEA 

LĂCĂTUŞ (Buzău) 

Premiul revistei ,,Oglinda literară” 

; 

Premiul ,,Ioanid Romanescu” al 

Muzeului Literaturii Române Iaşi 

•Menţiune: VICTORIABORTĂ 

(Chişinău) : Premiul Cenaclului 

literar ,,Calistrat Hogaş” 

al Casei de Cultură Tecuci; 

Premiul revistei ,,Poezia” Iaşi 

Premiul revistei ,,Tecuciul literar artistic” 

•MARIANA BOGDĂNOIU (Tecuci): Premiul pentru 

promovarea poeziei religioase oferit de 

Protoeria Tecuci; 

Premiul special al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu 

Naţional Galaţi 

Preşedinte juriu, 

IOAN PINTEA 


GRĂDINA 

INCANDESCENTĂ 

JURNAL NECONVENŢIONAL 

Ziua a douăzecişipatra 

Cu ochii încă împăienjeniţi de 

soarele răsăritului (nu-mi cunoşteam 

acest „defect” – mi-l ştiam numai pe cel 

crepuscular – care poate e un simplu efect 

al faptului că am stat mult timp cu capul 

în jos, plivind), m-am apucat de notat. 

Am venit din grădină, după două ore de 

muncă (6,30 – 8,30), pentru o ţigară, 

dar mi-am făcut şi o cafea şi, iată, nu 

mai am chef să mă întorc la sapa lăsată 

intenţionat acolo. Sunt împărţit între a mai 

trebălui vreun ceas şi a savura răcoarea 

matinală, din nou sub nuc, cu „scârţascârţa 

pe hârtie”. Cred că am ales deja 

asta. E un calm dumnezeiesc şi liniştea e 

întreruptă – chiar în acest moment nu mai 

e – doar de cotcodăcitul solidar al cetei 

de galinacee, anunţând probabil isprava 

uneia – sigur nu a cocoşului –, depunerea 

unui ou. Vremea s-a îmbunătăţit esenţial: 

temperatura a coborât cam cu 10 grade, 

bate în reprize un vânticel şi, dacă ar 

rămâne aşa, ar fi excepţional. Din păcate, 

se prevede iar încălzirea, de mâine. Şi 

nu se întrezăreşte perspectiva nici unei 

picături de ploaie în zona aceasta. 

Tocmai mă lăudam cu liniştea. Dar 

se pare că s-a sculat unul dintre junii care 

s-au hârjonit, au hăhăit etc. aseară şi 

azi-noapte până pe la 1, când m-a trezit 

lătratul exasperat al câinilor, şi îşi reglează 

boxele. 

Mai sunt vreo şase zile până la 

întoarcerea stăpânelor casei şi sosirea 

musafirilor. În răstimpul acesta, va trebui 

să mai pun la punct câte-ceva şi mai cu 

seamă să fac curăţenie înăuntru şi în 

curte. Să le fie plăcută revederea vetrei. 

În plus, voi fi nevoit să cheltuiesc o sumă 

cam mare, intrând şi în banii mameisoacre, 

pentru aprovizionare. 

Echilibristica pe care o încerc eu 

în acestă perioadă ţine ca experiment. 

De ordonare a solitudinii, de recuperare 

a forţelor fizice, de studiere a reacţiilor 

unui organism, dotat cu o psyché prea 

intelectuală, la un mediu imprevizibil. 

Dar nu merge ca mod de existenţă, fie şi 

redusă la etapa finală. Fiindcă existenţa 

e dezechilibru: trebuie să aluneci într-o 

parte sau alta şi să nu te redresezi 

decât când nu mai poţi. Poate, soacrămea, 

care se înfundase „până la gât” 

în treburile gospodăriei („capul” fiindu-i 

menţinut deasupra de telenovele şi alte 

televizări asemenea), descurcându-se 

admirabil, simţea starea asta, de aşa nu 

se mai poate, dacă a avut curajul să se 

arunce la 85 de ani într-o călătorie lungă, 

dură, înstrăinantă, nicicând dorită. Şi-a 

luat revanşa asupra unui destin obscur, 

nemeritat, medievalo-neolitic (sic!). 

Hotărât, stă excelent cu descoperirea 

sinelui. 

Cât despre mine, cum mi-aş 

vedea reuşita, adică stingerea împăcată 

Exclusă fiind posibilitatea să mă întreţină 

cineva într-un „sanatoriu de creaţie”, care 

mi-ar edita şi ‘Operele complete’, ridicolă 

* 

amenajarea unei case în memoria unui 

„ilustru necunoscut”, mi-ar surâde o soluţie 

despicată (schizoidă), de plus-activitate 

la B. şi la F. şi de înmormântare pe unde 

m-o ajunge secera (nu şi ciocanul!). Ar fi 

prea frumos ca asta să se întâmple pe 

lângă vreo mănăstire carpatică sau într-o 

locaţie alpină. 

Ziua a douăzecişicincea 

Furtuna n-a mai venit şi nici ploaia. 

Acum beau o cafea fără zahăr, 

fiindcă sunt... tulburat la stomac. 

Alimentaţia mea n-a fost tocmai adecvată. 

Când rămân singur am tendinţa să-mi 

simplific meniul, mâncând zile de-a rândul 

cam aceleaşi produse. De data asta şi-or fi 

făcut mendrele şi lichidele (cantitate mare, 

neobişnuită pentru mine care sunt mai 

degrabă „sec”) şi poate medicamentele. 

Ai mei au plecat din Elveţia. Însă, 

cu ocolul pe la Piatra Neamţ, vor sosi aici 

abia miercuri sau joi. 

Nemulţumit în legătură cu scrisul. 

Mă bântuie spaima că în jurnalul acesta 

scriu mult şi prost. De regulă, eu am scris 

puţin şi bine, chiar prea bine uneori. Mi-aş 

fi zis să nu-mi fie de deochi, dacă n-aş fi 

observat că din cauza asta am fost luat 

drept un tembel calofil şi savant. După 

cele ce însemnez aici s-ar putea să cobor 

la rangul de simplu imbecil. 

Săpat în grădină. Scos ceapă. Udat 

câteva roşii mai ofilite. Diseară trebuie să 

ud zdravăn totul; urmează duminica. Deşi 

înnorat, timpul nu-mi dă nici o speranţă că 

m-ar scuti. Mă rog, nu vreau să mă legăn 

în iluzii. 

Veste dată prin telefon: „Prietenii” 

mei au ajuns pe lângă Viena, într-un orăşel 

de pe Dunăre (mi-a scăpat numele), unde 

vor rămâne peste noapte. 

Ziua a douăzecişişasea 

O ciudată pornire aseară pe la 10: 

m-aş fi dus în grădină să mă culc cu 

plantele, să aud cum cresc în tăcere în 

răcoarea nopţii, mulţumite de umezeala 

pe care le-am dat-o. 

Naturalitatea mea de copil de la 

ţară izbucneşte câteodată cu atâta forţă, 

că mă doare tot ce e suflet în mine. Nu 

mă alină trăirea unei senzaţii sau alteia, 

a unui gust, miros, sunet regăsite ori cu 

totul noi dar resimţite ca originare, nu-mi 

dă saţiu o beţie de culoare, deoarece le 

percep în acelaşi timp drept secundare, 

rezultat al unei rupturi iremediabile dintr-o 

matrice, unde îmi vor fi fost declanşate 

prima oară şi în stare pură. Mă întreb 

dacă moartea anulează această traumă 

sau doar o obnubilează. 

Am umblat, de dimineaţă: la 

mormânt la „Tati”, în piaţă şi magazine 

după provizii pentru cei care vin (se află 

probabil prin Ungaria şi pe înnoptate vor 

ajunge la F.). Cumpărat brânză, roşii, apă 

minerală, suc, săpun. Cheltuit cam mult. 

Să nu uit de bere pentru R. 


* 

Ioan Dumitru 

Denciu 

Acum (ora 11) e iarăşi arşiţă şi 

plantele mele suferă cu toată fiinţa. 

Resemnate Vor supravieţui şi azi 

Ziua a douăzecişişaptea 

De când am compus prima 

rugăciune, mă confrunt cu următoarea 

situaţie: seara, mă pregătesc de culcare 

rostind tot (acelaşi) Tatăl nostru şi 

improvizaţia mea către Sfânta Fecioară. 

Nu sunt obişnuit să-mi recit propria 

oraţie, deşi este mult mai adecvată unei 

concepţii personale despre divinitate. O 

singură dată am reconstituit-o în gând, cu 

dificultate, şi altădată mi-am învins lenea 

şi reticenţa şi am deschis carnetul acesta, 

spre a o citi. Ei bine, simt nevoia să-mi 

clarific motivele acestei tergiversări. 

Evident, nu mă pot desprinde 

de tradiţia creştină, din cauza 

conservatorismului meu structural şi 

fiindcă de fapt n-o neg; aş vrea s-o 

înglobez. Apoi, 1500 – 2000 de ani de 

creştinism din mentalitatea strămoşilor 

noştri nu se şterg aşa uşor din sufletul 

unui urmaş abia ieşit din „găoacea” lor. 

În al treilea rând, mediul în care trăiesc e 

predominant creştin, încă practicant, fie şi 

din inerţie. Partea lui cea mai bună apără 

comunitatea de pe aceste meleaguri de 

căderea completă din sacralitate. Cât timp 

va mai reuşi 

Pe urmă, natura rugăciunii. Pentru 

a fi vitală, ea trebuie să aibă originea într-o 

revelaţie autentică, mistică, a unui profet 

sau maestru, nu în efervescenţa spirituală 

a unui psihic comun. Să fi fost transmisă 

oral, mai întâi unor iniţiaţi, ritualizată, şi 

numai ulterior fixată în scris. Să nu fie 

prea intelectuală, necesitând interpretări 

sofisticate. Să fie formulată cu o concizie 

aproape populară etc. Mă îndoiesc 

că rugăciuni izvorâte din impulsuri, 

preferinţe, viziuni mai modeste au putut 

face vreodată concurenţă rugăciunilor 

΄fondatoare’. Probabil, chiar şi eccleziaştii 

ori misticii care au inventat noi rugăciuni, 

oricât de sincere şi de similare celor 

canonice, au simţit diferenţa dintre ruga 

lor şi aceea consacrată. Ca să nu mai 

vorbim de marii laici, uneori atei, care la 

un moment dat sau în mod repetat au 

compus texte orante. 

Mai în jos se înşiră miriadele de 

rugi mărunte ale credincioşilor oarecare, 

unele fără îndoială preţioase, profunde 

(altele de-a dreptul meschine), însă 

evanescente. 

(continuare în nr. viitor) 

7355

CRITICA LITERARĂ 

Ion Druţă şi Îngerul supravieţuirii 

Este un autor român integrat în literatura rusă aşa cum şi 

Eugen Ionescu e integrat în literatura franceză, având însă şi o 

substanţială creaţie elaborată în limba maternă. 

În război deschis cu conducerea Republicii Moldova, 

mai degrabă pe principii morale decât pe chestiuni lingvistice, 

şi cu toate obştea scriitoricească la Chişinău, scriitorul, ca şi alţi 

autori din diaspora, e bilingv. Esenţa destinului uman rămâne 

demnitatea, pe care o susţine ferm Îngerul supravieţuirii care, 

ca înger nu e doar „păzitor”, ci şi îndrumător pe căile vieţii: „Şi 

de ce nu, şopti la un moment dat Îngerul supravieţuirii. Cununa 

Vieţii umane este demnitatea. Fără această cunună, viaţa omului 

nu se deosebeşte cu nimic de o ramură de cătină, ce ţine loc 

de gard.” Alter ego şi confident, partener de viaţă şi îndrumător, 

Îngerul supravieţuirii rămâne o prezenţă continuă, o conştiinţă 

dominantă şi un inspirator al autorului, din care se generează o 

anume stare oroculară, o discretă aureolă iniţiatică şi o distincţie 

profetică, ale discursului poetic. 

Ca să facem o distincţie, Îngerul supravieţuirii este îngerul 

personal al scriitorului, nu îngerul comunităţii care îşi susţine 

supuşii din romanul „Îngerul a strigat” al lui Fănuş Neagu. 

Ion Druţă, în sens simbolic, face o pereche ideală nu 

cu Eugen Ionescu, ci cu Ion Miloş, român din Serbia, cetăţean 

european cu studii la Sorbona, vieţuitor în Suedia, care continuă 

să scrie româneşte, deschis tuturor influenţelor Occidentale, 

permisibile datorită puternicilor rădăcini româneşti. Profilul său 

literar este însă diferit, susţinut de starea de reflexivitate şi nu de 

amplitudini europene. 

Al doilea, un scriitor sovietic şi rus, dar român provenit 

din Republica Moldova, continuă să scrie româneşte poezie deşi 

este de mulţi ani cetăţean al Moscovei. 

Cum vechii scriitori români din Spania au început să se 

rărească, ei toţi fiind refugiaţi politici (făcuseră politica învinşilor 

din cel de al Doilea Război Mondial), realitatea scrisului românesc 

în diaspora – vestică sau răsăriteană – rămâne susţinută numai 

de autori individuali, apăruţi în locuri şi momente imprevizibile. 

Astfel apar, după Revoluţie, un poet de ţinută avangardistă, cu 

un discurs saturat de poetica avangardei interbelice, Octavian 

Bilcescu, în Germania (în variantă locală, Olaf Billius) şi Marin 

(Marius) Dumitrescu în Spania, care continuă modelul optezicist. 

O mare conştiinţă morală care îşi asumă dreptul (şi 

responsabilitatea) de a judeca semeni şi de a vorbi în numele 

comunităţii, cu un instinct justiţiar de sorginte romantică, 

neincomodat de natura canonică, clasicizantă a conştiinţei 

poetice. 

Rugăciunea sa este amplă, cererile sale sunt multiple, 

omul său religios este credincios, dar şi complex intelectual – la 

antipod să spunem cu rugătorul arghezian care înalţă o rugăciune 

mută dintr-o profundă simplitate sufletească. Însă verbul matern 

druţian devine învingător prin frumuseţe, adâncime şi tristeţe. 

Iată finalul din capitolul şapte, „Rugă albă”: „Dăruieşte-ne, / 

Doamne, / Acea Bunăvoinţă, / Fără margini, / Cu care vom primi 

/ Lumea, / Pentru că atunci, / Luminarea cerească / Va prinde 

rădăcini, / Va da roadă, / Aşa ca să putem spune, / În ceasul de 

pe urmă, / C-am trăit şi noi, / Pe lumea asta, Şi Dumnezeu / A 

fost cu noi. / Amin.” 

Din adâncul catacombelor, o adevărată capodoperă 

a poeziei religioase, reţinem fervoarea şi umilitatea discursului 

autorului. „Romanul fierbe în mine dar nu are titlu, armata nu 

are drapel. Nu ştiu de ce, de data asta „Îngerul supravieţuirii” s-a 

dovedit a fi mai puţin darnic cu mine. „Balade din câmpie”, şopti 

într-o doară. Un titlul provizoriu cum merge treaba. De, mi-am 

zis, la urma urmei, de ce nu ar fi bune şi „Baladele de câmpie” 

Cele două tipuri de discursuri auctoriale – estetic şi 

memorialistic – se interferează frecvent şi se aseamănă prin 

caracterul oral şi familiar. 

Dorul de pământ, aspiraţia chtonică revine obsesiv 

prin descendenţa ţărănească, prin mândria unei origini rurale. 

Versurile cultivă încrederea în limba, naţiunea şi teritorialitatea 

patriei natale, autorul socotind că ea a parcurs, datorită 

vitregiei istoriei şi acţiunii inamicilor, o perioadă de decădere, 

deconstrucţie şi chiar o disoluţie a spiritului naţional specific. 

Autorul caută să descopere şi câteva cauze ale acestei degradări 

etnice în pactizarea cu duşmanul 

istoric, în îndepărtarea de naturamamă, 

în înstrăinarea omului 

de natura umană şi duşmănia 

omului faţă de aproapele său. 

Un „homo religiosus”, în schimb, 

relaţionează şi armonizează 

elemente diverse: folclorice, 

antropologice, mitologice, 

sociologice, filozofice, esoterice. 

Din 

adâncul 

catacombelor e un amplu poem 

autobiografic şi social (într-o 

vreme în care aşa ceva nu se mai 

scrie), cu aspect de rugăciune 

în care Fiinţa Supremă este 

invocată pentru a proteja jocurile 

Aureliu Goci 

copiilor, frumuseţile lumii, pe cei sărmani. Versurile scurte propun 

un ritm sacadat, ca o avertizare încrâncenată: „Nu părăsi, / 

Doamne, / Frumuseţile lumii, / Marea lucrare / A mâinilor Tale, / 

Căci, / Ele sunt / Averea / Duhului nostru, / Fără aceste frumuseţi, 

/ Rămânem orfani, / Straşnici necăpătuiţi, / Fără ţară, / Fără 

obârşie, / Fără neam. / Şi sufletele noastre, / Secătuite, / Înrăite, / 

Încrâncenate, / Aş putea porni, / Spre acea răscruce, / De la care 

începe / Sfârşitul lumii.” 

Finalul poemului numit mai sus face trimitere indirectă 

şi la poezia lui Octavian Goga, autorul „Cântecelor fără ţară”, 

fără să ia în calcul şi amplitudinile dezrădăcinării. Chiar într-o 

existenţă citadină rutinieră, autorul mai resimte, uneori, chemarea 

pământului şi a spaţiului originar – ceea ce el denumeşte a fi 

„apelul rădăcinilor”. „Rădăcinile” şi „cuvântul” sunt conceptele 

fundamentale care esenţializează poezia lui Ion Druţă: „Cu 

adevărat, / La început, / A fost cuvântul, / Şi cuvântul / Era de 

la Dumnezeu, / Şi cuvântul era / Însuşi Dumnezeu.” „Mărturiile 

şi spovedaniile” lui Ion Druţă sunt aşezate sub protecţia a trei 

motto-uri foarte sugestive: „Nemo propheta acceptus est in patria 

sua.” (Luca, 4, 24); „Se vor ridica cu toţii împotriva ta, dar nu te vor 

putea doborî pentru că Eu voi fi cu tine.” (Ieremia 1–19); „După 

cum se ştie, războiul dintre trandafirii Albi şi Roşii îl câştigă, de 

obicei, cenuşiii. Cazul lui Druţă demonstrează că nu e totdeauna 

aşa.” (Leonid Zorin) 

Cartea începe, fireşte, cu 1928, anul naşterii scriitorului, 

dar sare repede şi cu ironie la o dată istorică fundamentală, 

neresimţită ca atare, de copilul de 12 ani: „1940. În ziua când 

Consiliul de Coroană a hotărât cedarea Basarabiei, păşteam 

vaca în Valea Răutului, astfel încât mutarea gravitaţiei de pe 

Nistru pe Prut s-a produs fără participarea mea, directă sau 

indirectă. Pur şi simplu, sara, la întoarcere, am fost puşi în faţa 

unui fapt împlinit. 

Şi eu, şi vaca, şi viţelul.” 

Ideologia sufletească a spovedaniilor mărturiseşte 

reîntoarcerea la pământ, la ţărănie, la mitologia abisală, 

fundamentată pe o profundă religiozitate, dar, uneori, obscurizată 

datorită climatului ateist discreţionar al epocii. 

Cartea debutează cu un jurnal intim, pornind, fireşte, 

chiar din 1928, anul naşterii şi urmărind amintiri succesive, pe 

care le supervizează din viitor, privind cronologia şi acurateţea 

informatică. 

Bobul de grâu şi firul de iarbă rămân dovezile inalienabile 

ale existenţei Dumnezeirii, pe care autorul o invocă pas cu pas 

şi cu o ardoare mistică, puţin cunoscută în poezia românească. 

Mai mult, poetul îşi asumă o misiune de realizat pentru spaţiul 

mioritic. 

Dar metafizica firului de iarbă nu mizează pe desfăşurări 

ample whitmaniene, ci pe înţelepciunea condensată în sentinţa 

populară, folclorică – iar, de aici, cursivitatea şi cantabilitatea 

versurilor. Religiozitatea, esenţială şi exprimată accesibil, atinge, 

uneori, tonuri profetice şi viziuni apocaliptice. Tablourile de acest 

tip evoluează, în timp, spre ample perspective cosmogonice, cu 

descrieri ale genezei şi potopului. 

Literatura romană are un reprezentant excepţional şi în 

lumea răsăriteană, la Moscova. 


ESEU 

Gheorghe Suhoverschi – într-o 

expandare a glumelor cu ţepi 

A ş a 

de frecvent 

n e - a m 

intersectat 

în cadrul 

reuniunilor 

culturale 

vrâncene 

că s-a 

format deja 

impresia, 

p e n t r u 

mine cel 

puţin, că ne 

cunoaştem 

de când 

lumea, că 

Ionel Necula 

ştim, unul 

d e s p r e 

celălat, cam 

tot ceea ce trebuie ştiut. Mi-a oferit atâtea 

prilejuri de apreciere, de cunoaştere şi 

de recunoaştere însorită, că puteam să 

arat mai multă înţelegere faţă de el şi să-l 

cuprind încă din primul volum al lecturilor 

mele elective. Nu ştiu de ce n-am făcut-o. 

Poate şi pentru faptul că mi-a lăsat impresia 

unui tip deconectat de la lecturi, de la piaţa 

cărţii, de la zăbava cetititului. A apărut în 

ultimii ani o categorie nouă de scriitori, 

tupeişti şi productivi, care-şi publică 

lucrările una după alta într-o frecvenţă 

năucitoare şi ajung, după două-trei cărţi 

să constate că au scris mai mult decât 

au citit în toată viaţa lor. Cum aş putea 

să apreciez pozitiv acest gen de scriitori 

când ştiu că scrisul, literatura în general 

este totuşi un act cultural şi nu poate fi 

optimizată decât de cei ce sunt bine aşezaţi 

în zariştea irizărilor de spirit. Eram convins 

că şi Gheorghe Suhoverschi face parte din 

această categorie de rătăciţi prin ostrovul 

literar, care nu se legitimează decât dintr-o 

vagă dorinţă de a se manifesta literar, fără 

un fond de lecturi vitaminizante, care să 

constituie zăcământul, patul germinativ şi 

combustia actului de creaţie şinu-mi voi 

linişti gândul suspicios până când nu-mi 

va furniza dovezi peremptorii în această 

direcţie. 

In plus, lucrările sale au fost multă 

vreme de negăsit, rătăcite prin harababura 

bibliotecii mele, deşi în subtext şi în afara 

oricăror declaraţii aplicate şi formale am 

adăstat deseori – atunci cân mi s-a oferit 

ocazia - cu interes şi plăcere – asupra 

unora dintre ele şi nu pot spune că n-am 

găsit şi lucruri interesante. Nu cred în 

destinul poetic al celor care nu scriu decât 

poezie, care ignoră celălalte genuri de 

creaţie, şi care n-au auzit de Goethe, de 

Holderlin, de Baudelaire, de Shakespeare, 

cum nu cred în proza celor ce n-au auzit 

de Faulkner, Camus, Robert Musil, de 

Buzura, Marin Preda sau Breban. Chiar 

cei ce produc o bună impresie la debut se 

erodează repede dacă nu-şi găsesc cadrul, 

sensul şi direcţia literară din care derivă şi 

pe care o reprezintă. Impostura nu ţine la 

drum lung. 

Revin însă la Gheorghe Suhoverschi 

şi subliniez apăsat că nu este lipsit de har, 

de apetenţă în prestaţiile sale literare. Am 

pe masă volumul său de Ţepigrame şi 

constat că ştie să extragă pigmentul hazos 

dintr-un motiv oarecare şi, mai ales, ştie 

să-i confere un ambalaj literar, să-i dea o 

formă crocantă, moralizatoare. Ştiu că s-au 

înmulţit numărul epigramiştilor vrânceni, că 

mulţi vor să intre în istoria spiritului pritocit 

în toposul mioritic pe această uşă găsită 

deschisă şi la îndemâna tuturor, dar mai ştiu 

că puţini dintre cei încercaţi de acest virus 

fac eforturi în vederea optimizării genului. 

Cei mai mulţi se cred hărăziţi prin naştere 

cultivării acestui gen şi nu poate nimeni să-i 

convingă că şi epigrama, ca şi alte genuri 

literare, reclamă un efort minimal de a-i găsi 

oportunităţile, fundamentele şi specificul ei 

în ansamblul creaţiei literare. 

Dacă George Corbu, preşedintele 

epigramiştilor din România, şi-a intitulat 

un volum de epigrame Corbigrame, de 

ce n-am admite că şi ţepigramele lui 

Gheorghe Suhoverschi îşi au justificarea 

lor, că îmbogăţesc fondul caustic şi 

modul umoristic de a privi beteşugurile 

acestei lumi. Un drag coleg şi scriitor/ S-a 

îmbolnăvit la un picior,/ Şi în dilemă stăm 

mereu,/ O fi la iamb sau la troheu(Unui 

coleg de cenaclu). E bine spus, deşi 

versul al doilea putea fi adus într-o metrică 

sau măsură compatibilă cu restul. Oare 

nu suna mai bine dacă folosea cratima 

dublă Graba sau neglijenţele în domeniul 

epigramei, şi cu atât mai abitir în poezie, 

lasă o proastă impresie printre cititori. E 

un viciu pe care l-am constatat şi în alte 

împrejurări, la alţi confraţi vrânceni şi cu 

aceleaşi rezultate dezastruoase la lectură. 

Se vede lipsa sau ineficienţa cenaclului 

literar 

Ṗuţini dintre poeţii contemporani 

au mai rămas înfeudaţi modului clasic 

de a scrie poezie, cu respectarea strictă 

a cerinţelor de rimă şi ritm. Poezia 

modernă sau postmodernă postulează alte 

imperative, mai libere şi critica le-a admis 

ca legitime. Sunt destule alte mijloace 

de a conferi poeziei armonie, abilităţi 

declamatorii, muzicalitate. Numai că, dacă 

totuşi s-a pornit într-o formulă clasică, 

ar fi bine ca aceasta să se menţină pe 

întreaga desfăşurare lirică. Ambiguitatea 

şi hibridarea formelor în cadrul aceleiaşi 

prestaţii poetice dau impresia de 

improvizaţie, de frivolitate, de grabă, de 

impostură şi amatorism. 

Il aştept pe autor cu alte lucrări pentru 

a putea formula o brumă de concluzii. S-ar 

putea ca în poezie să se exprime mai bine 

decât în catrene ocazional. De asta îmi 

propun să-i urmăresc evoluţia şi să-l ţin în 

continuare în receptare critică şi fără partipris-uri 

la cheie. 


Dionisie Vitcu-Bongoase 

şi chiznovăţii 

George Lixandru-Cer 

înclinat 

Patricia Lidia-Nu închide 

ochii, Tatiana! 

Daniel Lăcătuş-Seminţe 

literare 

Efim Tarlapan-Cantina 

săracilor cu duhul 

7357

SCRIITORI ÎN AGORA 

ADIO COPERNIC…. 

(RUGĂ PENTRU 

PATAPIEVICI ) 

Costache Ariton 

Instituindu-se în instanţă supremă, 

Papa Ioan-Paul al II-lea, şi pronunţânduse, 

în pe cât de faimoasa, pe atât de 

penibila gâlceavă dintre Inchiziţie si 

Galileo Galilei, Sanctitatea Sa a înclinat 

talgerul dreptăţii, cu motivaţii mai mult 

decât discutabile, în favoarea lui Galileo. 

Gestul Sanctităţii Sale ne permite să 

afirmăm că de la Vlădică până la Opincă, 

întreaga suflare creştină, chiar mai mult, 

întreaga suflare modernă, se învârte cu 

pământul în jurul soarelui ca în căluşei, 

la Moşi!!! Comentând gestul Papei, 

”New-York Time Magazine”, în numarul 

său din 12 martie 1984, titra”Reabilitarea 

Imaginii lui Galileo”şi subtitra”Papa Ioan- 

Paul al II-lea îndreaptă o greşeala veche 

de 350 de ani” .Se inţelege că atât autorii, cât si conducerea 

gazetei, cunosc adevărul in această chestiune, Papa nefăcând 

nimic altceva decât să îndrepte o greşeală! Cu mentiunea că 

atât poziţia Sanctităţii Sale cât si pe cea a Comisiei condusă de 

Cardinalul Poupard care, din ordinul Papei, a studiat chestiunea, 

le vom analiza in altă parte, ne rezumăm, pentru economia lucrării, 

în a afirma că, atât poziţia Inchiziţiei cât şi poziţia lui Galileo Galilei, 

erau departe de Adevărul Absolut în chestiune, astfel că alegerea 

operată de Papă nu putea fi decat greşită…Mai mult, Papa nu s-a 

situat pe adevărata pozitie a Bisericii Catolice, din păcate, aceasta 

fiindu-i necunoscută. Adevărul Absolut, pentru noi Adevăr 

Revelat, aşa cum s-a păstrat până astăzi în sfinte simboluri, sfinte 

icoane, constructii simbolice, datini şi obiceiuri, a strălucit in Vestul 

Europei, în secolele XII-XIII, în sânul Bisericii Catolice. În secolul 

al XVI-lea, dupa cum rezultă din Dictionarul Latin de la 1531, avem 

în vedere greşita etimologie a notiunii de SOLSTITIUM, ştiinţa în 

discuţie era definitiv pierdută .Aparitia “teoriei”lui Copernic, se 

constituie ca un argument la fel de puternic. Din păcate această 

ştiinţă, la care ne referim si pe care o să v-o prezentăm ulterior, n-a 

fost cunoscută, ori ignorată cu buna stiinţă, atat de Ptolomeu cât 

şi de Copernic, Galileo, Kepler, Laplace, Einstein etc.etc.si, lesne 

de înţeles, şi de Sanctitatea Sa. Înclinând balanţa în favoarea lui 

Galilei, Papa Ioan -Paul al II- lea n-a făcut altceva decât să dea 

curs mentalităţii acestui veac. Pentru a vă uşura înţelegerea 

mentalităţii acestui veac vă propunem două istorioare. 

…Prima. Prin 1959, proaspăt ieşit din Jilava, lucram ca 

electrician într-o fabrică de tricotaje..Într-una din seri, lucram in 

schimbul de noapte, am găsit în atelier o masă cu un fasung cu 

bec, montat în mijlocul ei, iar pe marginea acesteia, sub tăblie, 

montată o cremalieră, pe care mergea un glob geografic, evident, 

pe deasupra mesei .Mecanismul, ascuns vederii, era prevăzut cu 

o manivelă, pe care, dacă o învârteai, globul de carton, învârtinduse 

în jurul axei, se mişca, facând un tur in jurul becului din centrul 

mesei. Cele de mai sus se însoţeau cu un uruit asurzitor. Cum 

eram puţin băut, m-am trezit dând la manivelă şi murmurând 

amuzat:”Uita-te si pe post de Dumnezeu!” Invenţia, pentru că 

nea Sandu, meşterul electrician, va dobândi brevet de inventator 

pentru cele de mai sus, va fi amplasată în subsolul Observatorului 

Astronomic din Ana Ipătescu. In 1991, răposatul dr.in astronomie 

Harald Alexandrescu mi-a promis să o scoată de acolo. Nea 

Sandu urma cursurile serale ale Universitătţii de Partid, drept care, 

de câte ori eram in tura de dimineaţă, ţinea să îşi etaleze dispreţul 

pentru filozofia idealistă, faţă de mine, eu fiind, în ochii lui, puţin 

reacţionar…Nea Sandu spera să plece in Diplomaţie. Masa cu 

cremaliera era rodul studilor serale de partid. Bolşevicii, contrar 

Sanctităţii Sale, au ţinut cont de spusele lui Cassirer privitoare 

la teoria lui Copernic, transformând-o în piatră de temelie a 

materialismului dialectic. Nea Sandu era semianalfabet, astfel că 

superficialitatea materialismului i-a venit mănuşă .Din istorioara 

de mai sus m-ar bucura să retineţi că un semianalfabet realiza, 

chipurile, o copie a gândirii Creatorului, adică reuşea ceea ce 

nici fondatorii de religii nu reuşisera.....Cand ajung la cele adânci 

ale tainei, înţelepţii îşi fixează, cele înţelese, în sfinte simboluri, 

o altfel de exprimare fiind imposibilă!!! Nea Sandu nu numai că 

7358 www.oglindaliterara.ro 

înţelegea dar şi imita gândirea ce a stat la baza creaţiei, evident, 

cele de mai sus fiind adevărate dacă şi povestea cu soarele şi cu 

pământul este adevarată….. 

A DOUA ISTORIOARA. În 1965, la solstiţiul de iarnă, 

ocazionat de lectura poeziei”Oul Dogmatic”a lui Ion Barbu, am 

trăit ceea ce se numeste “spargere de ciclu”. Beat de bucuria 

cu care se însoţeşte “spargerea coajei oului”, implicit, a “coajei 

ignoranţei”, mi-am strigat uriaşa bucurie până şi pietrelor. Fără 

nici o motivaţie, bucuria mea se însoţea cu convingerea că nu 

este adevărat că pământul se învârte în jurul soarelui. Pe 

aceeaşi scară de bloc, unde locuia fratele meu, stătea si nea 

Ţecu, bobinator şi fost coleg de serviciu cu mine, la Ţesătoria 

de Relon Panduri. M-a împins păcatu si i-am spus că nu ne 

învârtim în jurul nici unui soare. M-a invitat la el, să îmi prezinte 

pe cumnatul său, ”asesor popular”, în justiţie, deşteptul familiei. 

Acesta era de meserie tinichigiu. 

A pus in mijlocul mesei, din sufrageria lui nea Ţecu, o veioză, 

şi, luând globul geografic, s-a pornit să dea târcoale mesei, sub 

privirile pline de admiraţie ale celor doua fetiţe ale lui nea Ţecu, 

a soţiei acestuia şi, evident, a lui nea Ţecu. Tinichigiul, după ce 

şi-a terminat numărul, m-a bătut pe umăr, din ochi întrebandu-mă 

dacă am priceput. 

Cum toată asistenţa înţelesese cum stau lucrurile, n-am 

avut încotro, şi m-am dat bătut .Aşadar, ceea ce constituie 

giuvaerul cel mai de preţ, din coroana gandirii mistice 

dintotdeauna, LUMINA, se afla la degetul mic al unui tinichigiu… 

Cu o extraordinară nonşalanţă şi cu o siguranţă de sine 

absolută, tinichigiul imi explicase cum devine cazul cu lumina 

si cu pământul, la clipă!!!…Alăturăm tinichigiului si modul de a 

gândi al Sanctităţii Sale, credem noi, cu destulă motivaţie. Să 

vă mai reamintim că în şcoli, licee, universităţi, aceleaşi tinichele. 

manevrate de alţi tinichigii, umplu minţile tinerilor, de cea mai 

nimicitoare învăţătură Ce să mai vorbim de Patapievici si 

compania tinichigiilor autohtoni 

La ceasul cand ne rostim, pământul se roteşte, deopotrivă 

în jurul (presupusei) sale axe , cât şi în jurul unui (presupus) 

soare-veioză, unui soare-stea.Departe de a se impune, teoria lui 

Copernic, postulată si nu argumeentată, cât de cât logic, avea 

să trezească nenumărate suspiciuni .Cârpelile teoriei, incepute 

de demenţialul Kepler, se continuă până in ziua de astăzi. 

Din cele doua istorioare, să conchidem că teoria lui 

Copernic vine ca o pălărie pe măsura capului oricărui dobitoc, 

simplismul ei făcând-o accesibilă oricărui netrebnic. In plus: ce 

flaterie! Realitatea, modul raţional al acesteia, este alta decat.. 

aparenţele!!! 

Dacă avem în vedere şi atitudinea Sanctităţii Sale în 

această chestiune, atunci s-ar părea că nu mai este nimic de 

spus, Galileo fiind purtătorul adevărului absolut.! 

Fie-ne ingăduit ca în numele acelei stiinţe divine, pentru 

noi revelate, stiinţă care a stralucit deopotrivă în toate marile 

civilizaţii ale lumii, cât şi în toate marile religii din toate locurile 

şi din toate timpurile, să ne îndoim de aşa numita ştiinţă, de 

gândirea modernă, superficială, angajată ideologic si politic, 

total dezinteresată de adevăr, superficială, asemeni celor ce o 

slujesc. 

Stiinţa căreia ne închinăm se găseşte, atât in piramidele 

egiptene cât si in cele mexicane, ea este adapostită atât de 

Machu-Pichu cât si de Stoenhenge ori Sarmizegetusa. Se 

constituie ca sâmburele de lumină al tuturor cărţilor sfinte ale 

Indiei, cât si al celor din Mesopotamia, Egipt etc. De asemenea, 

ea se regăseşte, contrar celor afirmate de Sanctitatea Sa, şi în 

Biblie şi în sfinte icoane creştine, atât în bisericile ortodoxe, cât 

şi în cele catolice . Dar cum, din când în când, limbajul simbolic 

amuţeşte, iar pentru înţelegerea lui un ajutor de Sus este absolut 

necesar, cum afirma, in urma cu 2500 de ani, Maxim din Tyr, in 

vremurile noastre, cand credinţa este total dispreţuită, situaţia în 

care se află societatea modernă devine explicabilă.. 

Demersul nostru trebuie să plece de la Galileo Galilei, 

si anume de la afirmaţia acestuia cum că ar fi vorba de “două 

sisteme”unul datorat lui Ptolomeu, altul propus de Copernic. 

După Imanuel Kant, prin sistemul celui din urmă s-ar fi infăptuit 

..”o revoluţie coperniciană”. Oare Analizând gândirea celor 

doi presupuşi adversari, noi am găsit că acestea mai mult se 

aseamănă decât se deosebesc. 

1. Atât Ptolomeu cât şi Copernic ne propun una şi aceeaşi 

schemă de gandire: “A” – fix si “B” – mobil .Pentru Ptolomeu, 

fix este pământul iar soarele este mobil;pentru Copernic fix este 

soarele iar pământul este mobil.Dacă ar fi aflat Archimede că s-a 

î 

gasit un punct fix, pământul ar fi fost răsturnat de mult! Dacă 

aceşti doi învăţaţi ar fi cunoscut adevăratul conţinut al noţiunii de 

solstiţium, amândoi şi-ar fi revizuit opiniile, ambele fiind la fel de 

greşite....

2. Atât Ptolomeu cât si Copernic, necunoscând 

comentariile divinului Proclus asupra “Elementelor”lui Euclid, vor 

să foloseasca relaţiile dintre “elemente”pentru infăţişarea relaţiilor 

dintre soare, pământ, stele, drept care se impune ca soarele si 

pământul să devină, dacă nu elemente, cel putin, asemenea 

acestora. Iată de ce, atât soarele cât si pământul, devin sferice 

şi, mai ales, materiale, contrar adevărului. Dacă avem în vedere 

“Definiţiile”cu care se deschid “Elementele”lui Euclid, atunci nu 

este permisă nici o apropiere între acestea si lumea în care 

evoluăm noi, ca atare nici extinderea relaţiilor dintre”elemente”, 

în lumi ce n-au nimic comun cu natura acestora! Pentru a afirma 

că soarele, ori pământul se învârt pe un cerc in jurul pământului, 

respectiv soarelui, asemeni unor elemente euclidiene, cei doi au 

falsificat adevărul, atât privind natura cât şi forma soarelui şi a 

pământului.Pământul nu este sferic şi, mai ales, nu se comportă 

ca o sferă, iar soarele nu are nimic comun cu materia, forma în 

care evoluează pe bolta cerească neregăsindu-se nicăieri în altă 

parte. 

De ce atât Ptolomeu cât si Copernic au eludat adevărul 

Simplu:pentru a putea să vorbească de mişcări circulare, 

mişcări posibile de închipuit, numai, ca aparţinând unor corpuri.. 

sferice . Amuzant este faptul că atât Ptolomeu cât si Copernic 

argumentează sfericitatea pământului folosindu-se de una şi 

aceeaşi istorioară, şi anume cea cu barca dispărând la orizont, 

de o anume manieră…Asupra adevarului privitor la natura si 

forma soarelui precum şi la adevărata formă a pământului vom 

reveni la momentul potrivit. 

În privinţa “revoluţiei coperniciene”dăm cuvântul unui 

istoric al stiintei( H.Butterfield ) citat de Arthur Koestler :”faptul 

că pământul se mişcă este o chestiune incidentală in sistemul lui 

Copernic, care, considerat geometric, este exact vechiul model 

Ptolemaic al cerurilor, cu una sau doua roţi schimbate si una sau 

doua roţi scoase.”Comparati afirmatia de mai sus cu vorbirea lui 

Galilei despre “cele doua sisteme”şi conchideţi corespunzător. 

Pentru a ne dumiri dacă, în cazul lui Copernic, putem vorbi 

de o “revoluţie”cum ne propune Kant sau de o “revelaţie”cum 

ne propune Martin Rees, ori”descoperire”, cum zice Cassirer, se 

impune sa parcurgem impreuna “ Dedicaţia” pe care Copernic 

a facut-o Papei Paul al III-lea, dedicaţie cu care îşi prefaţeaza, 

oarecum, faimoasa sa lucrare, pe care n-o citeşte nimeni, în 

treacăt fie zis…Şi iată cum îşi motivează Copernic demersul : 

”În acest scop ne-am străduit să recitim toate cărţile filozofilor, în 

care am putea găsi dacă n-au mai fost si alţii care să susţină c-ar 

exista şi alte mişcări ale corpurilor cereşti decât cele acceptate 

de cei ce predă matematice în şcoli.Şi astfel am aflat mai întâi în 

Cicero că Hiketas credea că pământul se mişcă. Am găsit apoi în 

Plutarh că şi alţii ar fi fost de aceeaşi părere”. 

Şi, citând din Plutarh :”Dar alţii susţin că pământul se mişcă; 

astfel Philolaus Pitagoreicul susţinea că acesta se mişcă în jurul 

Focului pe un cerc oblic ca şi soarele si luna. 

Herakleides din Pont şi Ekphantus Pitagoreicul presupun 

de asemenea ca pământul se mişcă”etc..Dupa care Copernic 

continuă :”Si astfel folosind acest prilej am început si eu, asemeni, 

să gândesc de mişcarea pământului”…Acest “asemeni”nu ne 

îngăduie să admitem, sub nici o formă, c-am avea de-a face cu o 

gândire “revoluţionară”, şi de asemenea ne interzice să vorbim de 

“revelaţie” ori “descoperire”… Astronomul Copernic, preocupat 

să găsească o explicaţie mai satisfăcătoare acelor “aberaţii”ale 

planetelor, a considerat că ipoteza unui pământ care se mişcă 

ar putea oferi un răspuns mai aproape de adevăr. Pentru a nuşi 

şoca contemporaneitatea, Copernic apelează la prestigiul 

gândirii antice, ajungând pe firul rădăcinilor până la…presocratici. 

Mişcarea pământului fusese afirmată la modul său, uşor mucalit, 

si de Socrate :”E mai uşor să roteşti friptura decât cuptorul!”. 

Socrate, cel ridiculizat de Aristofan, ne permite să afirmăm 

că ştia mult mai multe decât putem întrevedea din scrierile lui 

Platon şi că era conştient de uluitoarele dificultăţi ce le întâmpină 

intelectul aplecat asupra acestor chestiuni. Venind, oarecum, 

în întâmpinarea preocupărilor lui Copernic, ţinem să precizăm, 

stiinta amintită de noi ne susţine, că omul a ştiut dintotdeauna 

adevărata mişcare a pământului. Revenind asupra celor de 

mai sus, se impune să concluzionăm că aserţiunile lui Copernic 

nu pot fi considerate, sub nici o formă, ca “revoluţionare”şi nici 

de o presupusă “revelaţie”ori “descoperire”nu poate fi vorba 

nicicum, cel ce ne obligă sa gândim astfel fiind însuşi ...Copernic!! 

.Aşadar, “cele două sisteme”se dovedesc, la o analiză mai atentă 

.a fi..unul.si mai ales, având în vedere falsitatea acestuia… 

niciunul!! Ca să ajungem la modul de a gândi al Sanctităţii Sale, 

vă propunem o succintă incursiune în istorie. 

Cercul propus de Copernic se pare că a întampinat 

rezistenţă încă de la început… Cercul are 360 de grade pe când 


SCRIITORI ÎN AGORA 

Anul are 365 de zile...Anul, ciclic prin natura lui, poate fi ilustrat 

prin orice curbă închisă, altfel spus , pământul, admiţând că 

se mişcă, trebuie să o facă, de aşa natură, încât să îsi incheie 

ciclul în 365 de zile. Şirul gânditorilor, începând cu Copernic şi 

sfârşind cu Sanctitatea Sa, este format din persoane străine de 

adevăratul sens al noţiunii de Solstiţium, adică din persoane în 

totală necunoaştere a adevărului circumscris acestei chestiuni, 

mai concis spus, din persoane ignorante, care îşi dau cu 

presupusul. Johan Kepler va turti uşor cercul, preschimbându-l 

într-o elipsă de 365 de grade/zile şi va elabora faimoasele 

sale legi care, geometric, sunt fără cusur, dar care n-au nimic 

a face cu realitatea.!! Afirmaţiile lui Kepler, conform cărora 

spiritul geometric ar fi precedat creaţia, ergo : şi pe Creeatorul 

Universului, frizează demenţialul!! Dar ce extraordinară 

potrivire cu Marele Arhitect al Universului! Şi acesta lucrează 

cu echerul, compasul şi raportorul, geometru din cap până în 

tălpi! ”Geometrizarea cerului”-expresia apartine unei scriitoarei 

Simone Veil, citată de Patapievici - devenind o simplă reflectare a 

travaliului desfăşurat de M.A.U-ul Francmasoneriei, care, astfel, 

se substituie, discret, Dumnezeului-Tată al Religiilor….. 

Teoria lui Copernic devine vârful de lance cu care 

Francmasoneria va izbi pe distanţa a câteva sute de ani în temelia 

Bisericii Catolice. S-ar părea că închinarea Bisericii Catolice 

în fata Francmasoneriei, prin chiar şeful acestei biserici, poate 

fi socotit un triumf al Francmasoneriei, de o strălucire absolut 

nesperată . Numai că nu este de ajuns să fii Papă pentru a te 

intâlni cu Adevărul Absolut! Gâlceava dintre Inchiziţie si Galileo a 

fost transformată, printr-o veritabilă scamatorie, într-o presupusă 

contrazicere între ştiinţă si credinţă, când, de fapt , se infruntau 

două opinii, ambele absolut greşite, ambele fără să fie nici cum 

în atingere cu Adevărul Absolut, în chestiune!!. 

Dar, continuându-ne periplul istoric, să notăm că Laplace 

propune “interogarea naturii”si analizarea răspunsurilor 

acesteia printr-o”suită de inducţii bine conduse”dar nu uită 

să adauge :”cauzele prime si natura intimă a fiinţelor vor fi 

“eternellement”neconuscute. . Laplace nici nu bănuie adevărul 

în discuţie, drept care, privitor la solstiţii, se limitează la a nota că 

“le soleil…parait stationnaire”şi că la vară avem un “maximum”si 

la iarnă un”minimum”, referindu-se, desigur, la lungimea zilei. 

Ca si la Kant, convingerea că nu putem cunoaşte “cauzele 

prime”se insoţeşte cu acceptarea unei “transcenderi, ”a unei 

simple închipuiri asupra adevărului…Bănuim că Laplace, adept 

atât al lui Copernic cât si a lui Kepler, dată fiind fixitatea soarelui, 

nu putea explica în ce sens trebuie înţeleasă afirmaţia cum că 

“soarele este staţionar”la solstiţiul de vară, explicaţie pe care 

copernicienii încă nu au elaborat-o! 

Explicând modul deductiv în care Kepler ne propune 

elipsele sale, Einstein se joacă cu un creion pe o hârtie format 

A-4, si ne propune un raţionament absolut infantil. După ce 

afirmă că admiţându-se că “orbita pământului… era o orbită 

închisă în sine - fapt ce nu era evident a priori”se făcea “deja 

un pas înainte”, Einstein se întreabă, la modul retoric:”Dar cum 

să se determine forma reală a orbitei Pamantului”Şi iată şi 

răspunsul :”Să ne imaginăm prezenţa într-un loc al planului 

orbitei (s.n.)a unei lanterne puternice M”….Ne oprim aici, şi ne 

intrebam cum să aşezi lanterna in “planul orbitei”când tu nu ştii 

“forma reală a orbitei Pământului”, despre a cărei “determinare” 

te întrebasei anterior De vreme ce nu ştii “forma reală a orbitei 

Pământului”, evident, nu ştii nici care este “planul orbitei”… 

Povestea cu lanterna se constituie ca o extraordinară motivatie 

a modului de lucru al raţiunii modelate de senzorial!! Einstein 

vorbeşte de o lanternă care sa fie capabilă să bată preţ de 

câteva sute de milioane de kilometri!!!…Ce dimensiuni trebuie 

sa aibă o asemenea lanternă Desenate pe hârtie cele de mai 

sus par ...raţionale! Din păcate .atât planul orbitei cât şi orbita 

propusă de Kepler este falsă, in totală neatingere cu adevărul 

în chestiune. Einstein însă, rostindu-se despre mister, refuza 

constant revelaţia, crezând că misterul poate fi dezlegat de 

om, fără ajutor de Sus. In acest sens, Sanctitatea Sa a venit 

în atingere cu modul de a gândi al lui Einstein, admiţând că ar 

exista si adevăruri care pot fi cunoscute şi altfel decât in chip 

revelat. Din păcate, Sanctitatea Sa nu şi-a ilustrat afirmaţia cu 

un exemplu, lăsând să se subînţeleagă cum că obiectul gâlcevei 

amintite ar putea fi un adevăr astfel cunoscut, ceea ce constituie 

o greşeală catastrofală!! Să menţionăm că Sanctitatea Sa nu a 

rostit decât o propoziţiune aluzivă asupra conţinutului gâlcevei, 

propoziţiune care nici măcar nu punea problema în discuţie, şi 

nicicum să o discute!! .Asupra pozitiei Vaticanului promitem sa 

revenim ulterior. 


7359

REMEMBER 

JURNAL CU 

EMINESCU (II) 

(16.I.1998) 

Stimaţi companioni de cozerie în jurul şi în miezul logosului, 

nu-mi luaţi în nume de rău că rămîn şi azi unde am fost ieri. 

Dl Adrian Raicu este student şi vînzător la o tarabă cu cărţi din Piaţa 

Universităţii. D-sa a călătorit în India. „Pentru că atunci cînd am părăsit 

România nu ştiam dacă îmi voi revedea ţara, am preferat ca în locul 

pumnului de ţărînă să port cu mine o carte, de dimensiuni reduse, care 

îmi încăpea în buzunarul de la cămaşă: ediţia fotocopiată a volumului 

princeps* Poezii de Eminescu”. Din cînd în cînd, dl Raicu îşi citea 

sieşi din această cărţulie şi „cuvintele nu erau doar simple cuvinte, ci 

cuvinte care fiinţau, care înlăturau îndoiala şi năşteau mirarea... Ele 

aduceau în mine ţara mea, mă contopeau cu ea. Eminescu e omul 

care a reuşit să divinizeze limba noastră şi să-i fericească pe cei ce-o 

înţeleg”. După cum se vede, corespondentului nostru (chiar dacă se 

exprimă un pic prea grandilocvent) nu-i trec zadarnic cărţile prin mînă. 

Dl Ioan Bîrzoi din Bucureşti e de părere că „în preajma anului 

1975, comuniştii au schimbat prenumele lui Eminescu din Mihail în 

Mihai”. Stimate domn, vă înşelaţi. Schimbarea cu pricina are rădăcini 

mult mai vechi şi comuniştii n-au nici un amestec. Daţi-mi voie să 

lămuresc sumar chestiunea. Într-adevăr, în toate actele oficiale, 

începînd cu cel de naştere şi sfîrşind cu cel de deces, poetul apare 

cu prenumele Mihail; tot aşa e scris şi pe coperta ediţiei princeps a 

poeziilor. Şi totuşi, în materie de onomastică, ultimul cuvînt nu îl au 

actele oficiale, ci voinţa posesorului numelui, exprimată în practică. 

În documentele pe care le redacta – ca revizor şcolar, de pildă – 

Eminescu iscălea numai cu numele de familie, precedat de iniţiala 

M (foto stînga). Dar poeziile şi le-a semnat, chiar de la primii paşi, cu 

prenumele Mihai (alăturat, dreapta, facsimilul poeziei Amorul unei 

marmure, publicată în Familia din septembrie 1868). De asemenea, 

nu doar în corespondenţa sa intimă (care-i exprima direct voinţa, fără 

intermedierea tiparului, unde pot interveni alte persoane), ci şi în acte 

iscălea Mihai (stînga, jos), acelaşi prenume fiind folosit în scrisorile 

altora care se referă la el (fratele său Matei – facsimil dreapta, jos – 

sora sa Henrieta sau prietenul Ion Creangă). Aşadar, forma pe drept 

cuvînt încetăţenită, aşa cum susţine şi Dimitrie Vatamaniuc în vol.15 

al ediţiei academice, este Mihai, pentru că asta a fost voia poetului, 

Cand m-am ridicat in doua picioare, n-am prea vazut niciun Popescu la conducerea social-economica a 

acelui curatel oras de pe Mures. Marele facator de bunuri si conducator de economie era baronul Neumann; la 

Andrényi era fieraria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlaria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o 

conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popestii (cu Popa, Popovici, Popovat, Popeanga) erau functionari, profesori, 

clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor si managementul abia se infiltrau, cu taraita, la unii Popesti. 

Croitorul Ariton abia facea fata lui Huppert si Goda; Zsédely, Leipniker si Karacsony tineau restaurantele, zdrobindu-l 

pe Mohor; librarul Munteanu razbea greu de Kerpel; Meinel tinea cafeaua, Eisele mace l a ria, Königstorfer 

cofetaria, Sándor Ivan lozurile norocoase. Am venit apoi la Bucuresti, capitala Popestilor, si am mancat paine 

Herdan si Gagel din faina lui Assan, mezeluri de la Rochus si Podsudek. Industria o domina Malaxa si Auschnitt, 

creditele Mar marosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnatura lui Galleron, Gottereau sau 

Louis Blanc, pana sa ajunga la Maimarola. Medicina romana luase elan de la Carol Davilla, invatamantul de 

Paul Everac la Spiru Haret, finantele fusesera promovate de Serurie si Caradà, sub inteleapta domnie a Regelui Carol I de 

Hohenzollern. In comedie stralucea dinastia Carageale, in istorie Xenopol si genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu 

suna foarte popeste nici numele lui Hasdeu sau Eminescu). Fabrica de lumina Wolf din Filaret era de obarsie 

nemteasca, ca si Cismigiul, ca si primele muzici, iar pe capacele de canalizare stralucea numele de Montaureanu, adica Goldberger. Primul 

mare prelat ortodox modern se numea Saguna si era “tantar” (adica macedon), ca si marele poet Goga. In spate erau cateva secole in care nici 

domnii nu erau romani, nici egumenii, nici marii preoti si dregatori, iar limbile distinse in comertul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona si elina. 

Se pare ca Popescu al nostru nu e bun sa initieze nici sa gestioneze afa ceri esentiale, n-a fost bun niciodata. N-a dat case mari, 

de export, n-a pus la punct vreo companie reputata in Europa, n-a facut vreo afacere rasunatoare, vreo constructie sa ramai 

habauc. A fost mic politician, om de zurba si de miscare, tarcovnic de idei, gestionar marunt si nu foarte sigur, cantaret la luna dar 

cu voce potolita, actor in toate chipurile, in felul sau multumit de sine, oricate bice si palme a incasat. S-a ridicat, ca Ionescu, in forma 

dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul sau C.Beldie scrie ca a fost un escroc) sau, innobilat cu o evreica, 

ca dramaturg absurdist la Paris. A fost si nitel mosier, dar si crasmar si arendas. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a intreprins. 

L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tatarescu frantujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Patrascanu rusii. 

In 1989 i se lasa acestui natarau Popescu o tara bine investita, cu industrie, cu irigatii, cu orase intemeiate, cu rezerve mineraliere si energetice, 

si cu aproape patru miliarde de dolari creante in cont. Plus cu o clasa muncitoare relativ calificata. Dar Popescu n-are talent sa conduca, 

sa dezvolte, sa administreze si sa cucereasca. El e lalau, pizmas, chichiritos, smecher, tampit, face pe politicul caci nu stie altceva, vrea 

pricopseala si imagine, se lasa mituit, cumparat, ca ultima jigodie, sau ia masuri dubioase. Acest Popescu (numit si Iliescu, Constantinescu, 

Basescu s.a.) da cu tara de pamant, o distruge intr-un timp foarte scurt cu buna intentie sau din prostie, isi baga mainile ca functionar superior 

sau demnitar si organele necurate in ea, o suge, o mozoleste, o face praf. Fiindca nu stie altfel, nefericitul! Si acum mai vine un plavan de 

chestor american si-i pune apostila: “Schimbati managerii, aduceti unii intregi, din alta parte! Nevoiasilor! Pagubosilor!”. Si ma tem ca are 

dreptate. Popescu nu e bun decat sa plateasca. Sa se aiureasca, iar odata saltat, sa-si chinuie concetatenii, sa le faca gura amara. Popestii, 

nesinceri, necinstiti, cabotini politici, nu sunt buni decat sa inghesuie pe ceilalti Popesti, sa-i stoarca, sa-i ruineze, sa-i fure, ca niste vatafi de 

slugi pe niste japite de amarasteni... Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau daca este, nu-l chema Popescu ! 


fără vreun amestec dinafară, cu 

atît mai puţin al „comuniştilor”. 

O problemă foarte 

interesantă ridică dl Mircea Lazăr 

din Bucureşti. D-sa observă 

că în studiul Din psihologia 

poporului român al lui Dumitru 

Drăghicescu aparut în 1907 şi 

reeditat nu de mult la Albatros, 

autorul, vorbind de „creatorii de 

forme culturale şi spirituale”, 

menţionează „poemele simfonice 

ale lui Enescu, pînzele lui 

Grigorescu”, dar nu-l pomeneşte 

pe Eminescu. Corespondentul 

nostru se întreabă: „Cînd a 

început Eminescu să fie cunoscut 

şi recunoscut aşa cum îl ştim 

azi” Răspunsul foarte condensat 

ar fi aşa: minţile extrem luminate, 

cum au fost cea a lui Maiorescu 

George Pruteanu 

(„Tînăra generaţie română se 

află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu (…) Pe cît 

se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe 

secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, 

care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire pînă 

astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitorare a 

vestmîntului cugetării româneşti” – Eminescu şi poeziile lui, 1889) 

sau a lui Gherea, au simţit încă din timpul vieţii poetului, că e vorba 

de o apariţie epocală. În conştiinţa literară largă şi apoi în cea publică, 

statura lui Eminescu a crescut treptat, odată cu studiile lui Ibrăileanu, 

Bogdan-Duică, Ilarie Chendi, Mihail Dragomirescu – dar abia lucrările 

lui G.Călinescu, biografia din 1932 şi, mai ales, hotărîtor, monografia 

Opera lui Mihai Eminescu, apărută în 5 volume, între 1934 şi 

1936, au revelat dimensiunile enorme, labirintice, ale personalităţii 

poetului. Nu trebuie neglijat aportul ulterior al unor cercetători 

temeinici ca Murăraşu, Caracostea, Negoiţescu. În fine, o marcă de 

proporţii a grandorii eminesciene este marea ediţie iniţiată în 1939 

de Perpessicius şi ajunsă la capăt, la al 16-lea volum, abia în 1989. 

După cum vedeţi, la 50 de ani de la moartea poetului 

s-a atins un pisc al înţelegerii, la încă 50 de ani, un altul. 

Dar timpul creşte-n urma mea, trebuie să mă-ntunec. Fie-vă 

îngerii aproape! 

Popescu nu e bun, decât...

70 de ani de la 

deportările sovietice 

din Basarabia şi 

Bucovina 

Alexandru Moraru 

(urmare din numărul anterior) 

MIRON MARIN ALEXANDROVICI, anul naşterii 1935, 

originar şi locuitor al satului Andruşul de sus, raionul Cahul, 

RSSM, fără de partid, din ţărani mijlocaşi, studii primare, 

colhoznic, fără antecedente penale. 

MIRON M.A. a fost condamnat pentru faptul, că în februarie 

1952, în apartamentul cetăţenei ARTENII M. I. din satul Andruşul 

Nou, a întocmit o foaie volantă cu caracter antisovietic, în care îşi 

exprima nemulţămirea faţă de politica fiscală a statului sovietic, 

precum şi clevetea la adresa conducătorului poporului sovietic, 

lipind-o mai apoi pe gardul şcolii. 

Vinovăţia lui MIRON M. A. se confirmă prin probe materiale 

(p.d. 123), actul expertizei grafice (p.d. 120-122), depoziţiile 

martorilor: ARTENII M.I., TURUCEANU F.I. şi RACOVIŢA E.N. 

(p.d. 147-149), precum şi mărturisirile inculpatului (p.d. 146-147). 

Astfel, urmează de recunoscut, că MIRON M. A. a fost 

condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU corect. 

Totodată, având în vedere, că MIRON M. A. provine din 

ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, 

iar în momentul săvârşirii infracţiunii era minor, precum şi 

recunoaşterea de către acesta a vinei sale, în baza celor expuse 

şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară 

în URSS, republicile unionale şi autonome, 

R O G : 

Încheierea Colegiul judiciar pe probleme penale al 

Judecătoriei Supreme a URSS din 20 februarie 1954 referitor 

la MIRON MARIN ALEXANDROVICI de modificat, pedeapsa 

de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului 

Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 

„Despre amnistie” – a-l pune în libertate. 

Procurorul General al URSS 

Consilier juridic de stat în exerciţiu (R.RUDENCO) 

F. 3 085, inv.1, d. 783, f. 111-112. 

Documentul 25 

SECRET 

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM 

R E C U R S 

(în ordinea supravegherii) 

La sentinţa Judecătoriei Supreme 

a RSSM pe dosarul lui Cantareli 

Ioana Olimpievna 

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 

1951 a fost condamnată pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 

ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, 

CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, 

originară din satul Tatar-Capceac, raionul Taraclia, RSSM, 

cetăţeană a URSS, găgăuză, din ţărani săraci, puţin ştiutoare de 

carte, căsătorită, până la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul 

Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală. 

CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul că, fiind 

ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa 

sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva 

măsurilor Guvernului sovietic şi răspândea idei provocatoare 

privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului 

şi Guvernului sovietic. 

Având în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni 

din America, Turcia şi Spania şi răspândea zvonuri privind 

izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrângerea Statului 

sovietic în acest război. 

Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU 

G.F., CARAGHEAUR S. P., CIABANU A. N. (procesul – verbal al 

şedinţei de judecată p.d. 129 verso 131). 

Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă 


FRACTALII 

la răspundere penală pentru activitate 

antisovietică şi condamnată corect. 

Totodată, având în vedere că, 

CANTARELI provine din ţărani săraci, 

e puţin ştiutoare de carte, la momentul 

arestării avea doi copii minori, iar 

infracţiunea comisă de ea nu a dus la 

careva urmări grave, consider sentinţa 

stabilită prea dură. 

În baza celor expuse şi 

conducându-mă de art. 16 al Legii 

privind organizarea judiciară în URSS, 

republicile unionale şi autonome şi 

Decretul Prezidiumului Sovietului 

Suprem al URSS din 14 august 1954, 

R O G : 

Sentinţa Judecătoriei Supreme 

a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA 

OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani 

de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi. 

Procurorul RSS Moldoveneşti 

Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR) 

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 113-114. 

Documentul 26 

SECRET 


R E C U R S 



a RSSM pe dosarul lui Plămădeala 

Gheorghii Panfilovici 

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 

1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 şi art. 54-11 ale CP 

al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de 

drepturi, cu confiscarea întregii averi, 

PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 

1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca, RSSM, 

moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din 

ţărani mijlocaşi, din 1944 până în 1946 a făcut serviciul militar în 

Armata Sovietică, la lupte n-a participat, până la arestare locuia 

la locul de origine. 

PLAMADEALĂ a fost condamnat pentru faptul că în anul 

1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilorarhanghelişti, 

fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. 

Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său, sistematic 

făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii 

sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi 

atrăgea în sectă noi membri. 

Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: 

SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R. E., CIORBA G. I. şi PLATON 

V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi 

propria mărturie a inculpatului PLAMADEALA (proces-verbal al 

şedinţei de judecată p.d. 212-213). 

Astfel, urmează de recunoscut că PLAMADEALĂ a fost tras 

la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate 

antisovietică corect. 

Totodată, având în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a 

recunoscut vinovăţia, regretând crima săvîrşită, şi s-a dezis de 

învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a 

făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani 

mijlocaşi, consider sentinţa stabilită prea dură. 

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii 

privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi 

autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS 

din 14 august 1954, 

R O G : 

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 

1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de 

modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM. 

În rest sentinţa nu se modifică. 

Procurorul RSS Moldoveneşti 

Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR) 

F.3 085, inv.1, d.783, f.119-120. 

Documentul 27 

SECRET 


R E C U R S 



a RSSM pe dosarul lui Dranca Alexandr Ivanovici 


7361

ANA MIHAELA 

NUTA 

POEZII 

STEFAN ALEXANDRU 

CIOBANU 

OANA 

RADU 

talisman cioplit cu dalta 

se-adună albul din hîrtie 

într-un talisman cioplit cu 

dalta 

din zborul fluturilor 

şi rămîn nescrise 

poemele noastre 

pentru 

trei secole 

într-un talisman cioplit cu dalta 

vom găsi circul 

care l-au închis 

fără să ne întrebe 

dacă mai 

vrem 

să 

rîdem 

din zborul fluturilor 

se va plăsmui altul fără acrobaţi 

şi fără clovni 

doar cu animale sălbăticite 

care se (mai) 

iubesc din instinct 

pentru trei secole 

rămîn nescrise 

poemele noastre 

pentru c-am fost copii 

şi n-am avut grijă de cuvinte şi culori 

le-am înşirat prea devreme pe aripile 

fluturilor 

oglinda de argint 

sau 

cîteva gînduri puse în scenă 

îmi place să urmăresc 

decorul de pe scenă, 

făcînd grimase, 

în timp ce actorii 

trăiesc alt destin 

cîteva ore. 

îmi pare că teatrul 

e mai sincer, 

decît toţi spectatorii 

luaţi la un loc. 

ai să zici că mi-am pierdut 

zîmbetul, cînd am să-ţi destăinui 

cum se zbate halucinant argintul din oglindă, 

vrînd să scape de egoismul eului blocat 

în răsfrîngeri de conştiinţă, 

şi cum doar oamenii 

caută în fiecare dimineaţă, oglinzi, 

pentru a-şi vindeca ochii de lumină şi culori, 

pentru a-şi spovedi sufletul într-o lume 

răsturnată. 

ai să mă duci la teatru, 

pentru că ştii că-mi place 

să urmăresc decorul 

făcînd grimase. 

a-i să-mi cauţi un zimbet nou, 

încercînd să potriveşti, 

măşti, oamenilor 

din sală, 

doar că... argintul 

din oglindă, 

îi va da de gol pe toţi. 

palmele tale mă 

privesc în ochi toată 

noaptea 

dăm la o parte frunzele 

căzute pe un tren iubito 

mai ştii la început 

semăna cu un pai 

şi noi am râs ca nişte 

grozavi 

ni se cuveneau fulare la 

gură 

cineva 

ne priveşte pe deasupra ochelarilor pe 

ramele cărora 

se înşiră munţi 

dar noi ne continuăm treaba 

parcă am înota 

parcă am căuta aer în adâncuri 

îmi place să mai bag capul într-o frunză 

să mă strâmb la cei de acolo 

să mă apropi cu chipul până îmi intră 

crucile lor în ochi 

îmi place să îi văd cum încremenesc în 

uimire pentru câteva secunde 

în drumul lor spre serviciu 

* 

dacă aş putea aş face ca în dimineaţa 

aceasta 

toţi prezentatorii de matinale 

să-ţi pronunţe numele 

fenomen care să ducă la explozia 

instantanee 

a centralelor nucleare a uzinelor a 

aragazelor a pneurilor 

planetei 

a soarelui 

dacă aş putea aş da sonorul tare 

să se audă până la ultima particulă 

în care sforăie sfântul duh 

* 

pentru că orice tăcere trebuie să se facă 

auzită 

o să emigrăm la hipodrom 

unde cresc cu migală prăpăstii în cai 

să le vedem carnea cum ne face cu 

mâna 

cum ne promite că ne va da mesaje prin 

musculiţe 

în timp ce noi aşezaţi pe o bancă 

vom căuta graalul acela cu dinţi şi ghiare 

* 

de ziua îţi dau o toamnă sau o balivernă 

tot una 

în centrului ei vei găsi un ou 

în care se poate intra şi ieşi ca într-un 

dormitor 

fără să i se spargă coaja în mii de cioburi 

tăcerea din el sper să-ţi aducă aminte de 

noi 

şi de rucsacurile noastre grele ca nişte 

apartamente 

care ne-au dresat cu tact umerii 

de săruturile în care am găsit 

piramide pline de camere obscure 

unde scorpionii ne developau bătăile 

inimii 

de strâmtorile în care demonii miroseau 

flori de colţ 

de fiecare dată când făceam dragoste 

curând se vor bate stinghii peste soare 

sistemul monetar va dispărea 

meteoriţii vor călca pe pământ cu nişte 

tălpi de uriaşi 

doar eu fericit ca piatră nearuncată voi 

ştii că 

pentru următoarea aniversare ţi-am 

pregătită o pasăre 

cu care să evadăm 

o ţin în pumnul drept şi simt cum 

încet încet îmi găureşte palma cu ciocul 

Verde crud 

trup împărţit în două 

ventricule 

partea stângă sărată 

partea dreaptă speranţă 

la mijloc firul de argint 

îşi ţipă echilibrul 

mă oglindesc în viaţă 

ca un copac în apă 

vârf putrezit în pământ 

din rădăcini îmi cresc în cer muguri 

Cer culoare ochilor 

alaltăieri am avut ochii negri de umbre 

ieri oglindeau în zâmbete lumina 

astăzi am ochii gri 

culoarea ceţii şi a porumbeilor fără 

stăpân 

ce încondeiază săgeţi pe ceruri 

încercând să ucidă cu ele singurătatea 

mi-am aşezat ochii în pântecul 

pâmântului 

am să presar toată noaptea lacrimi 

deasupra lor 

şi o să aştep cu nerăbdare să văd 

culoarea ochilor mei 

reflectată pe obrazul zilei de mâine 

Răspunsuri transcedentale 

universul meu urlă la fiecare capăt 

sfâşierea cărnii 

un ţipăt în cer uneşte muţenia 

în linie dreaptă 

un nimic golit de alt nimic 

să fiu eu glasul aruncat rotund 

inimii tale 

îţi simt pătrată rana din suflet 

prea mult negru în spaţiul albului 

cu un sărut combin culorile în griuri 

început 

timpul tresare în alt ritm 

intonează bulversat un staccato 

paradisiac 

prăbuşindu-se uimit de atâta împlinire 

în lacrimi 

aud cum stai lipit de tâmpla mea 

îţi simt sufletul 

respiră din mine cuvinte 

mă secătuieşti de ţipăt 

umplându-mă de tine 

te-ai autoflagelat constant 

în încercarea de a deveni rotund 

suflet arzând carnea 

ieri platitudinea durerii 

azi rostogolire infinită 

transfigurezi orele în secunde 

ţinându-mă de mână 

tatuez cântece pe retina cerului 

sânge pulsând de alb 

glăsuieşte vena 



ROSTURI 

„Nu am nici o indoiala ca mesterul Manole a 

criza morala. Nimeni nu mai raspunde de nimic, 

bantuit sub diferite pseudonime prin toti Balcanii 

toti striga, ameninta si se urmaresc unii pe altii zi 

ca, pâna la urma, sa-si ia cetatenie romaneasca 

si noapte. De doua decenii, mahalaua s-a întins 

si sa se stabileasca definitiv la noi, unde tragedia 

peste tot ca o pedeapsa. Politicienii de azi nu 

lui nu constituie exceptia,ci regula.. AMAR au fost capabili sa faca ceva pentru tara sau sa 

“Trebuie sa-ti alegi locul unde vrei 

respecte legile pe care ei însisi le-au facut, ci se 

sa-ti ratezi viata», spunea Cioran, iar aici e 

lupta pentru ocuparea micilor ecrane pe care nusi 

mai au loc actorii si valorile adevarate. 

locul cel mai potrivit. În afara de începuturi, de 

lucruri neduse niciodata la bun sfârsit, de linsaje Augustin Buzura De „pe sticla” tv s-a condus si se conduce 

mediatice, ne mai reusesc, am spus-o deseori, 

tara, de acolo s-a pronuntat justitia, acolo s-au 

înmormântarile. Si, mai ales,cele ale valorilor 

frânt destine, s-au conturat biografii false, valori 

pe care le-am ignorat pe când erau în viata. La 

false, tara ajungând un rai al neispravitilor si 

moartea lor: salve, militari, decoratii postume,cuvântari patetice haitasilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne mentine în limitele 

urmate, în buna traditie daco-getica,de firestile petreceri. De vreo spatiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingatoare 

doua mii de ani încoace,Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a explicatia data de compozitorului german Flechtenmaher regelui 

fost nevoit sa se obisnuiasca nu numai cu mirosul de vin, ci si cu Carol I, care a dorit sa afle de ce autorul Imnului intentiona sa 

cel de mici si sarmale. Si sa descopere si el, precum întristata paraseasca definitiv România: „Prea mult p...mo-tii, Majestate!“ 

adunare, ce mari valori i-au ajuns la sân. 

Astazi, cred ca doar înjuratura ne mai apartine, caci în rest, 

Acum ne aflam înaintea altui început. Nu ma gândesc la s-a vândut tot si nu s-a pus nimic în loc. A disparut, cum încerca 

noul guvern – nou, partial, dar foarte vechi prin maniere –, ci sa glumeasca cineva, chiar si praful de pe toba! 

la faptul ca lumea a trebuit sa înteleaga, în sfârsit, ca situatia E adevarat, am trait atâtia ani în minciuna si fals încât nu e 

este mult mai grava decât pare, ca bogati si saraci, specialisti de mirare ca adevarul nu mai este luat în serios si nu are asupra 

sau ignoranti sunt obligati sa-si puna, cu neliniste, câteva oamenilor efectul pe care ar trebui sa-l aiba. Criza începe sa 

întrebari despre soarta noastra, despre ce se va întâmpla ne deschida ochii, facându-ne sa întelegem ca eterna întrebare 

mâine. Sau, cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi „Doamne ce se întâmpla cu noi“ îsi asteapta raspunsul. 

În ultimele zile, si nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o Exista, fireste, un scepticism al lasilor, o imbecila lene 

întrebare rostita cu toata duritatea de Emil Cioran într-o carte intelectuala, dar si o teama a celor mai multi de a înfrunta 

de tinerete, Schimbarea la fata a României: „Doamne! Ce vom realitatea. Ma urmareste înca imensa iresponsabilitate a celor 

fi facut o mie de ani! Toata viata noastra, de un secol încoace peste 73% dintre inconstientii sau disperatii, mai degraba, caresi 

doresc un conducator puternic. Si asta, dupa numai doua 

nu este decât procesul prin care am ajuns sa ne dam seama ca 

n-am facut nimic...“ 

decenii de la împuscarea celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus 

Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele doua si minus. Poate ca de dragul echilibrului în lume, noua, celor din 

milenii, nu este locul si momentul sa discutam. Trecutul a fost Est, ni s-au dat mai ales raul, suferinta, orbirea. Si pentru ca l-am 

cum a fost, cu înaltari si caderi, dar cele ce se petrec în aceste citat pe Cioran, nu pot sa trec cu vederea unul din avertismentele 

zile ne fac sa ne întrebam cu spaima: „Doamne, ce am facut sale: „Tiranii sunt mari cunoscatori ai oamenilor. Nu sunt cretini. 

în ultimii douazeci de ani“ Si, iarasi, fiindca nu avem de ales, Ei stiu cum poti manipula oamenii, pâna unde poti merge. Un 

trebuie sa ne amintim raspunsul filosofului, si anume, ca „nu tiran imbecil, asa ceva nu exista. Tiranii sunt oameni care vor sa 

avem nimic înapoi pentru a avea regrete“. Din nefericire, totul faca experiente, care înainteaza tot timpul, merg pâna la capat, 

trebuie început iarasi, dar din alt punct. Fireste, daca vrem sa pâna la momentul când totul se duce de râpa. 

existam. De la mizeria comunista la cea capitalista, drumul Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului 

a fost neasteptat de scurt, mai ales ca nu s-a facut absolut omenesc.“ 

nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât În loc sa învete din experienta altora, politicienii nostri izolati 

despre cauze…, sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, de lume repeta idei si momente asupra carora istoria si-a dat 

analfabetismul ne-a ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare verdictul. Dupa dorinta de sânge proaspat, dupa lupta cu batrânii 

slava, dar a-l întretine în continuare, mi se pare înspaimântator. si cu bautorii de cafea, ar mai ramâne în arsenalul politic expirat 

De doua decenii, nu facem decât sa ne cultivam cu îndaratnicie înca un vis al Raposatului, care s-a îndeplinit abia dupa moartea 

defectele. Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, lui: omul nou. Pentru cunoscatorii realitatii românesti, nu este un 

terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie secret ca acesta a aparut abia dupa Revolutie. Si, mai mult, el ne 

disperatã. Cartea nu mai intereseaza nici macar în vorbe. conduce spre cele mai înalte culmi ale... capitalismului! 

Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si Este la îndemâna oricui sa-l recunoasca: incult, 

saracia nu au nici o legatura cu instructia si cu libertatea. De agresiv, nesatul, mitocan, demagog, versatil. 

aceea, mai grava decât brutala criza economica, mi se pare 

Monologul Lui Dumnezeu 

«M-am uitat la tine când te-ai 

trezit de dimineaţă... Aşteptam să-mi 

spui două trei cuvinte, mulţumindu- 

Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, 

cerându-Mi părerea pentru cele ce 

urma să le faci astăzi. Am observat 

că erai mult prea preocupat ca să-ţi 

cauţi haine potrivite pentru a merge 

la serviciu. Speram să găseşti câteva 

clipe ca să-Mi spui: Bună dimineaţa! 

Dar erai mult prea ocupat. Pentru a 

vedea că-ţi sunt alături, am surprins 

pentru tine cerul cu culori şi cânt de 

păsărele. Păcat că nu ai observat 

nici atunci prezenţa Mea. Te-am privit 

plecând grăbit spre serviciu şi iar am 

aşteptat. Presupun că fiind atât de 

ocupat, nu ai avut timp nici atunci să- 

Mi spui două vorbe. Când te întorceai 

de la muncă, ţi-am văzut oboseala şi 

ţi-am trimis o ploaie măruntă care săţi 

alunge stresul acumulat. Am crezut 

că făcându-ţi această placere îţi vei 

aduce aminte de Mine. În schimb, 

supărat, M-ai înjurat. 

Doream atât de mult să-Mi 

vorbeşti. 

Oricum ziua era, încă, lungă! 

Ai pornit televizorul şi în timp ce 

urmăreai programul preferat, Eu am 

aşteptat. 

Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai 

adus aminte de Mine. 

Văzându-te atât de obosit, 

am înţeles tăcerea ta şi am stins 

splendoarea 

cerului ca să te poţi odihni, dar 

nu te-am lăsat în beznă. Am lăsat 

veghetori pentru tine o mulţime de 

stele. Era aşa de frumos, păcat că 

n-ai observat... Dar nu contează! 

Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu 

sunt aici pentru tine. Am mai multă 

răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu 

vreodată... Vreau să ţi-o arăt, pentru 

ca şi tu, la rândul tău, să o arăţi 

celor din jurul tău. Te iubesc atât de 

mult încât te voi răbda. Acum eşti pe 

punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi 

rămâne decât să te iubesc şi să sper 

că măcar azi, îmi vei acorda puţin 

timp din timpul dăruit ţie. Îţi doresc o 

zi bună şi minunată ca sufletul tău 

luminos ! Al tău Tată, Dumnezeu.» 

7363

PORTRETE ÎN PENIŢĂ 

Un personaj: Gelu Negrea 

Mărturisire de început: tot căutând un 

titlu mai acătării pentru aceste însemnări, 

îmi dau seama că nu fac altceva decât 

să-mi irosesc nervii şi timpul de vreme ce 

omul despre care aştern rândurile mele 

se refuză din capul locului unei încadrări 

stricte şi cu atât mai puţin unui generic 

sugestiv şi cuprinzător. 

Cele mai vechi amintiri care mă 

leagă de Gelu Negrea sunt, hăt, de pe la 

începuturile studenţiei noastre comune, 

de prin anii 1964-1965. Este vorba de anii 

romantici în care amândoi poposeam în 

Bucureşti cu desaga plină de speranţe şi 

de idealuri literare, eu venind din Buzău, 

iar el de pe meleagurile Olteniţei, de la 

Vânju Mare, o localitate pe care un alt 

coleg de-al nostru din acea vreme, poetul 

Nicolae Dan Fruntelată a simţit nevoia s-o 

introducă într-un text liric, dându-i conotaţii 

trubadureşti, cu accente locale. 

Căminul „Carpaţi”, situat deasupra 

arhicunoscutei librării bucureştene, 

„Mihai Eminescu” era în vremea amintită 

(dar şi mai târziu, pe parcursul a încă 

vreo trei-patru ani, când ne-am mutat 

la „Grozăveşti”) un fel de turn Babel 

studenţesc, fiindcă în camerele lui 

locuiau cea mai mare parte din studenţii 

Universităţii, aşa încât pe holurile lui 

întunecoase ne întâlneam zilnic viitori 

fizicieni, cu viitori profesori de limba 

română ori de limbi străine, viitori geologi 

cu istorici şi aşa mai departe. 

Gelu Negrea a fost ( şi în bună 

parte a rămas până azi ) ceea ce, după 

definiţia lui Karl Leonard n-ar putea numi 

o „personalitate accentuată” şi nu e de 

mirare că s-a făcut repede remarcat în 

cercul celor câţiva „căminişti” care ne-am 

cunoscut încă din perioada pregătirilor 

pentru examenul de admitere la Facultatea 

de Limba şi Literatura Română. Atunci 

Universitatea încă mai organiza cursuri de 

pregătire premergătoare întrecerii dintre 

candidaţii la statutul de student. 

Verva, umorul, un anume sarcasm, 

predispoziţia spre ironie, dar mai ales 

seriozitatea şi pregătirea cu care venise 

acest viitor coleg al nostru, erau desigur, 

o carte de vizită care impunea din capul 

locului respect şi preţuire. Şi Gelu Negrea 

s-a bucurat încă de pe atunci de ele. 

Interesant este şi faptul că în timp 

ce mulţi dintre noi nu ne ascundeam 

dorinţa de a scrie şi publica literatură, el 

a păstrat întotdeauna o discreţie cu totul 

improprie oltenilor în general. Ba, mai 

mult, atunci când i se ivea prilejul îi privea 

cu un zâmbet special (dacă nu cumva îi 

şi ironiza subţire) pe cei care nutreau 

speranţe şi idealuri de această natură. 

Întrebat dacă scrie poezie sau 

proză, nega cu vehemenţă, făcând o 

grimasă, dând nişte replici de-a dreptul 

teatrale, ca şi cum l-ai fi întrebat dacă 

este părtaş la o nelegiuire, ori la cine ştie 

ce faptă de ruşine (jenă) publică. Totuşi 

- îmi amintesc cu exactitate! – uneori 

putea fi văzut şi el pe la şedinţele unor 

cercuri şi cenacluri literare, niciodată însă 

înscriindu-se la dezbateri. Stătea într-o 

expectativă pe care astăzi n-o pot pune 

decât pe seama unei prudenţe, puţin cam 

exagerată în contextul în care, tineri cum 

eram ne făceam mai toţi „vinovaţi” de o 

anume impulsivitate, în fond nedăunătoare 

nimănui. 

Repartiţiile guvernamentale de 

la finele facultăţii ne-au împrăştiat pe 

toţi prin diverse locuri din ţară, doar 

câţiva bucurându-se de la început de 

rămânerea în Capitală. Dacă nu cumva 

mă înşală memoria Gelu Negrea a ajuns 

la ziarul judeţean din Turnu Severin după 

ce, pare-mi-se, a făcut şi ceva stagiu în 

învăţământ. Cert este că mai auzeam din 

când în când unul de altul prin intermediul 

unor foşti colegi de facultate, dar de 

întâlnit n-aveam să ne mai întâlnim decât 

târziu, după 1990, când Gelu Negrea s-a 

stabilit în Bucureşti, lucrând în redacţia 

unui ziar nou apărut „Bucureşti”, unde 

mi-a cerut şi i-am dat cu bucurie o serie de 

materiale cu tematică turistică. Experienţa 

şi documentările din vremea când eram 

redactor la Editura pentru Turism (apoi 

Sport – Turism) nelipsindu-mi iar lui astfel 

de texte fiindu-i utile mai ales în numerele 

de la sfârşit de săptămână, când 

bucureştenilor li se recomandau excursii 

şi popasuri la monumentele din preajma 

municipiului ori din localităţile apropiate. 

Întâmplarea (iarăşi întâmplarea, 

care aşază sau amestecă lucrurile şi 

faptele cum nici nu te aştepţi) a făcut ca 

la puţină vreme după aceea, prin 1992 

să ajungem colegi de redacţie la „Vocea 

României”, un cotidian înfiinţat şi patronat 

de Guvernul României. 

Acolo Gelu Negrea ocupa postul 

de secretar general de redacţie, funcţie 

importantă, cea mai mare după aceea de 

redactor şef şi redactor şef adjunct, dar, 

din anumite puncte de vedere şi cea mai 

ingrată. Ingrată pentru că, practic, trebuia 

să lucreze mai mult decât toţi ceilalţi 

pentru „punerea în operă” a publicaţiei, de 

la urmărirea punct cu punct a sumarului 

şi până la machetarea textelor, ajustarea 

sau, după caz, completarea ori înlocuirea 

lor cu altele. Numai cine a lucrat, la 

rându-i, în redacţia unui cotidian ştie ce 

bătaie de cap poate avea un secretar 

general de redacţie: cu colaboratorii 

apropiaţi şi cu cei din afară, cu colegii, 

cu tehnoredactorii, cu tipografia etc., etc. 

Nu vreau să spun aici că Gelu Negrea ar 

fi fost un martir al presei. Nu, de vreme 

ce el iubea meseria şi i se consacrase cu 

toate forţele şi ideile lui… 

Nici atunci, după mai bine de un 

deceniu de când terminasem facultatea 

acest coleg şi prieten al meu nu lăsa să 

se înţeleagă că ar face literatură într-un 

fel. Între timp mai absolvise o facultate – 

aceea de Regie Teatru (dacă nu cumva 

mă înşel a şi regizat câteva spectacole) 

şi în ochii tuturor trecea drept un ziarist şi 

regizor, fără a-l bănui cineva că în orele lui 

de intimitate scria şi beletristică ori critică 

literară. 

Iată, însă, că în 2002, când „Vocea 

României” devenise deja o amintire a 

noastră, a celor care lucrasem acolo, Gelu 

Negrea editează la Cartea Românească 

un eseu. „Anti-Caragiale”, bine 

receptat de critică şi punând în lumină 

personalitatea unui analist ce venea cu 

puncte de vedere noi asupra creaţiei 

marelui critic, într-un fel revoluţionară 

cum tot ce s-a scris până atunci (şi se 

ştie că nu s-a scris puţin!) despre autorul 

„Scrisorii pierdute”. După o antologie de 

texte din acelaşi dramaturg, un an mai 

târziu Gelu Negrea publică un alt studiu, 


Florentin Popescu 

cu titlu deopotrivă „comercial”, dar şi 

polemic şi incitant: „Cine eşti dumneata, 

domnule Moromete”, pentru ca în 2005 

să alcătuiască un „Dicţionar subiectiv 

al personajelor lui I.L. Caragiale” – de 

unde concluzia firească: Gelu Negrea este 

un mare iubitor al operei celui ce ne-a dat 

„Noaptea furtunoasă”, „Conu Leonida faţă 

cu reacţiunea” şi celelalte scrieri intrate 

în patrimoniul naţional de valori culturale. 

2007 se înscrie în bibliografia acestui 

coleg al nostru drept unul în care i-a 

apărut „Codul lui Alexandru”, un roman 

ce denotă nu numai o viziune originală 

asupra subiectului, ci şi o experienţă 

literară demnă de toată stima. 

Şi, iată, în 2010 Gelu Negrea îmi 

oferă spre lectură un nou op intitulat 

„Secretul lui Don Juan”, care cuprinde 

„101 aforisme”. La pagina 6 a acestui 

volum citesc: „A ieşi pe piaţă în zilele 

noastre cu un volum de aforisme este 

un act de curaj, dar şi de nesăbuinţă. Mă 

consolez optimist cu gândul că, de multe 

ori, curajul este o nesăbuinţă care se 

termină cu bine…”. 

Parcurgând sumarul acestei recente 

cărţi, reţin că Gelu Negrea îşi justifică 

„nesăbuinţa” prin gruparea gândurilor lui 

în capitole demne de un mare interes, 

parcurgându-se cu reală curiozitate şi 

plăcere: „Adevăr, bine, frumos”, „Bani, 

noroc, succes”, „Cultură, artă, literatură”, 

„Femei, bărbaţi, iubire, căsnicie”, 

„Fericire”, „Filozofie, politică”. „Inteligenţă, 

înţelepciune şi viceversa”, „Oameni, 

calităţi, defecte”, „Viaţă, moarte” şi altele. 

Trecerea în revistă a volumelor 

publicate până acum de acest scriitor 

n-am făcut-o nicidecum întâmplător. Ba 

mi se pare a fi, cel puţin pentru cei care-l 

cunoaştem pe Gelu Negrea, mai mult 

decât grăitoare. Grăitoare pentru paleta 

de preocupări a celui despre care se poate 

spune de-acum, fără a exagera, că are 

deja o operă. Pentru mine, unu, bibliografia 

enumerată în rândurile de mai sus este 

semnificativă şi pentru altceva: anume 

pentru modul exemplar în care un creator 

acumulează cu răbdare şi tenacitate, ani 

în şir, experienţe, negrăbindu-se să alerge 

cu manuscrisele lui la tipar de îndată ce 

le-a „comis”. 

Şi poate că de aceea şi rezultatele la 

care a ajuns Gelu Negrea sunt pe măsură. 

Dar câţi, oare, au fost / sunt capabili de o 

asemenea performanţă în viaţa literară de 

la noi 

7 Cuptor, 2010

Magdalena ALBU 

BACALAUREAT 2011 

Supercultura hamburger, jeep, 

etnobotanice, internet 

Sau „O noapte pierdută” şi 

„O scrisoare furtunoasă” = 

Bacalaureat 2011 

„Este o bucurie să vezi încotro adie vântul şi tu să-ţi întinzi 

pânzele şi să mergi chiar într-acolo.” 

MAICA SILUANA VLAD 

(„Centrul de formare şi consiliere 

Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“) 

Noi nu ştim privi. În adâncul lucrurilor, în esenţa lor definitorie. 

Când se întâmplă ceva anume, brusc se caută vina peste tot. 

Chiar şi în closet, am putea spune. A detecta în detaliu şi cu 

mare exactitate însă întreg ansamblul de cauze ale rezultatelor 

dezastruoase de la examenul de bacalaureat din acest an 

înseamnă a se pătrunde în mod completamente responsabil de 

către toţi vectorii constituenţi ai actualului sistem de învăţământ 

românesc până în miezul putred al faptelor desfăşurate acum. 

Iar acest miez nu e deloc greoi de observat. Faptul cel mai grav 

mi se pare că se omite a se spune cu claritate că, de fapt, aici 

s-a dorit a se ajunge - din varii motive, se înţelege, unul dintre 

ele fiind acela că o naţie azvârlită în braţele larg deschise ale 

unei vădite inculturi e una tocmai bună pentru a fi manipulată 

fără un prea mare chin în fel şi chip oricând şi de către oricine. 

Lipsa constantă a modelelor pozitive autentice de pe firmamentul 

sferei publice româneşti şi vârâtul pe gât a lungilor şiruri de 

imagini groteşti ale aşa-ziselor „personalităţi” de moment - nişte 

simple „personagii”, mai bine spus, umplute până la refuz cu 

„modernisme” penibile create în spaţiul mediatic autohton - au 

căscat în mintea multor tineri prăpastia fără fund a neamprostiei 

şi a ideii că merge oricum în ziua de azi, adică de-a valma. 

Când un profesor de filozofie avea curajul să afirme public 

în vremi de dictatură comunistă faptul că „materia nu poate fi o 

formă superioară de organizare”, iar de aici să suporte conştient 

decăderea din drepturile fireşti ale profesiei sale, acesta nu 

poate fi interpretat astăzi decât ca un act de mare, de foarte mare 

libertate a cugetului său. Cu alte cuvinte, dacă Maica Tereza a 

fost, după mine, primul om care a dat o lecţie straşnică unei religii 

bimilenare, înfiinţând propriul său ordin monahal, tot astfel Maica 

Siluana Vlad de la „Centrul de formare şi consiliere Sf. Arhangheli 

Mihail şi Gavriil“ cred că poate fi considerată drept unul dintre 

intelectualii români, care a plesnit în faţă cu putere concepţia suigeneris 

a unui întreg sistem de gândire antedecembrist. Nu ştiu 

dacă azi mai există dascăli de acest gen, adevărate modele unice 

de demnitate ale spiritului uman. Ar fi fost exact tipurile de repere 

benefice pentru copiii impregnaţi până la saturaţie cu vaporii 

„culturii” distructive a consumerismului dominant din prezent. 

„Noi suntem cu toţii, cumva, schizofrenici, adică avem doua feţe 

ale personalităţii. Mai precis, avem o umbră, cum zicea Jung. 

Şi această umbră nu este creştinată.”, spunea Maica Siluana. 

Accentele puternic patologice ale societăţii contemporane nu au 

dus decât la acest soi de derapaj curent în care sălăşluim cu 

groază zilnică acum. 

Totdeauna am considerat că orice copil este un aluat 

fraged în mâinile profesorului său, faţă de care acesta are o 

responsabilitate majoră în a-i călăuzi paşii de început ai liniei lui 

destinice. Un dascăl îţi poate scoate sinele la Lumină din liniştea 

lui, altfel spus, te poate scoate pe tine din tine, dar, în cel mai rău 

caz, te poate şi îngropa definitiv, tăindu-ţi cu indiferenţă aripile. 

Consider că absolut niciun profesor cu har nu are voie să dea 

greş cu vreunul dintre elevii săi. Rateul profesional nu trebuie 

să facă parte din filozofia vieţii lui. De aceea, nu am să formulez 

în mod depreciativ „generaţia hamburgher, jeep, etnobotanice, 


ESEU 

internet”, dar am să pedalez insistent pe ideea de „supercultura 

hamburgher, jeep, etnobotanice, internet”, fiindcă mă deranjează 

enorm acest deja fenomen, iată, l-am putea numi. Este cert, 

nimeni nu se îndoieşte de acest fapt, că tipologia şcolarului 

actual s-a modificat profund faţă de ceea ce însemna aceasta 

în trecutul nu foarte îndepărtat. Ceea vreau să spun însă, acum 

că s-a încheiat tumultuosul examen de maturitate al anului 

2011, e faptul că inutil se tot caută în grămezile imense de gunoi 

societar ţapi ispăşitori, unul mai vinovat şi mai urât mirositor 

decât altul. Promovabilitatea scăzută la nivel naţional ar trebui 

să dea de gândit tuturor, dar mai ales celor care au pus umărul 

la degradarea evidentă a sistemului românesc de învăţământ 

timp de două decenii încoace. Factori diverşi, evident, şi mulţi, 

cărora le este greu, foarte greu, desigur, să îşi deconstruiască 

responsabil edificiul propriei lor culpe. 

Recunosc faptul că nu îmi pot încă imagina o lume cu trupul 

mai rece decât gheaţa, pe care se va căţăra necontenit singură 

dihania amoralităţii şi unde poezia nu se va mai auzi deloc (din 

simplul motiv că aceasta nu va mai fi citită de nimeni). Nu am 

fost vreodată în stare a gândi că se va ajunge la momentul 

când de principiile mecanicii newtoniene nu îşi va aminti mai 

nimeni nici măcar în prag de examen, aşa cum nu am crezut 

că va sosi fatidica secundă în care fiorii emoţiilor unui examen 

vor fi înlocuite cu cei ai microvibraţiilor emise asupra timpanului 

urechii umane de un aparat extrem de performant şi greu de 

depistat, prin intermediul căruia să se poate face faţă cu „succes” 

garantat unui anume examen. Nu am avut, se vede, capacităţi de 

clarvăzător. 

Fără prea multe noţiuni generale din vreun domeniu favorit 

şi lipsiţi de un vocabular propriu dezvoltat, inşii-elevi de azi bat la 

porţile unui sistem de învăţământ românesc ce seamănă izbitor 

cu o imensă groapă de cadavre, unde vor muri cu zile în mod 

sigur de aici înainte generaţii şi generaţii de spirite juvenile, care 

se vor trezi ciocănind zadarnic la poarta unei aşa-zise cunoaşteri, 

dar şi la aceea a propriului lor viitor. Starea de nepăsare prezentă 

în rândurile tuturor factorilor implicaţi aici este, dacă vreţi, aidoma 

stării de inactivitate psiholocomotorie în care se află un alcoolic. 

Nimeni nu vede răul actual profund, rădăcina acestui rău, însă 

toată lumea discută. Mult şi inutil, spre a se auzi doar pe sine 

însuşi şi pentru consolidarea propriei imagini mediatice, fără a se 

face însă cu concreteţe ceva palpabil. Palavre, palavre, palavre, 

aşa precum ar fi spus Petre Ţuţea. Tot ceea ce mai era viu în 

organismul complex numit şcoală a ajuns azi, iată, în moarte 

clinică. Revenirea la viaţă îmi pare a fi ceva totalmente irealizabil 

în condiţiile de acum. 

Criza educaţiei, în care rămâne să sălăşluiască o întreagă 

naţie românească a prezentului acesta discontinuu şi haotic, se 

adânceşte, iată, cu evidenţă, cumplit de mult. Analfabetismul şi 

subcultura ameninţă crunt întreg spectrul societar fără ca ele să 

fie luate în considerare ca puncte grave de dezechilibru pentru 

viitorul extrem de apropiat al acestei ţări. „Tot ceea ce se întâmplă 

cu noi ţine de darul disponibilităţii”, spunea Maica Siluana Vlad, 

dar şi de cel al împărtăşirii unii altora a măsurii harului interior dat 

fiecăruia în parte de Pronia cerească, completăm noi. 

Mi-e din ce în ce mai clar că integrala simplă din x în raport 

cu aceeaşi variabilă nu va mai avea o rezolvare corectă prea 

curând de aici înainte de către marea masă a elevilor, dificultatea 

(şi inutilitatea) ei trebuind a fi transferată, cică, doar către şcolarii 

dotaţi nativ cu duhul pentru a o rezolva. Exact ca la învăţământul 

vocaţional. Cântă operă, joacă teatru sau dansează pe sârmă 

doar specimenele înzestrate a o face, nu orişicine (e mult de 

discutat pe seama acestui aspect foarte serios conturat din plin 

zilele acestea pe piaţa vorbelor spuse sau scrise). Să admitem 

însă cu îngăduinţă şi acest fapt. Dar un soi de „ieşire” din 

situaţia mult încâlcită a învăţământului românesc contemporan 

- caracterizat completamente numai de „culoarea care nu se mai 

întoarce niciodată”, aşa cum frumos definea „negrul” pictorul 

Ion Sălişteanu într-un interviu acordat Eugeniei Vodă - tot ar 

exista. Una extrem de simplă: rugăciunea - unicul şi de folos 

sufletului omenesc ajutor în momente de mare cumpănă -, dar 

nu rugăciunea elevului, ci… „Rugăciunea unui dac”, poate. Cine 

o fi scris-o, oare, că nu-mi mai aduc bine aminte acum!... Mă 

poate ajuta cineva dintre elevii români, care nu au promovat 

bacalaureatul în vara lui 2011, sau dintre liceenii dependenţi de 

computer, de droguri şi de sex (dar extrem de puţin de carte) ai 

Occidentului, autorul său fiind unul dintre cei mai mari poeţi din 

toate timpurile ai literaturii acestei lumi!... Iată, am dat deja un 

prim indiciu întru aflarea rapidă a autorului ei. 

7365

ESEU 

Caracterul la români 

Cum şî-l asumă trecutul şi prezentul 

Ambasadorul UNESCO la Paris, dl N. 

Manolescu 

Din stenograma întîlnirii lui Nicolae 

Ceauşescu cu un grup de scriitori, 13 martie 

1981: „Tov. Nicolae Manolescu: Mult stimate 

tovarăşe secretar general, îmi permit să arăt 

foarte puţine lucruri care vor veni în 

completare – aşa cum, de altfel, aţi precizat 

şi dumneavoastră – la ceea ce a spus 

colegul meu, Augustin Doinaş. Şi eu cred că 

avem totală libertate de a răspunde, prin 

volumele noastre, eforturilor care se fac, de 

a dărui oamenilor cărţi care să oglindească 

realitatea şi realizările societăţii noastre 

contemporane. Domnia Voastră, de multe 

ori, ne-aţi spus, ne-aţi arătat ce se cere de la 

literatură, ce ar trebui să fie această literatură. 

(…) De obicei se leagă valoarea literară de 

libertatea acestei literaturi. Şi eu, tovarăşe 

secretar general, am să merg mai departe 

cu această valoare a literaturii, spunînd că 

ea se leagă de legalitatea restaurată de 15 

ani încoace, de cînd Domnia Voastră aţi 

instaurat această legalitate, făcand să se 

cunoască operele unui popor prea adesea 

încercat şi lipsit în istoria sa de acest cadru 

firesc. Cea mai mare legatură care se poate 

face între dezvoltare şi literatură în aceşti 15 

ani, şi acest cadru legal, se face datorită şi 

graţie eforturilor Domniei Voastre. Poate că 

nu mai este cazul s-o spunem, dar este un 

lucru clocotitor afirmarea acestei legalităţi.” 

Caracterul la romîni, Cavalerii mesei rotunde 

şi… Nicolae Manolescu, în Contemporanul, 

nr. 5/ 2010 Romînia literară, 1990: „Nicolae 

Manolescu: Domnule preşedinte, daţi-mi 

voie să încep cu o întîmplare. Ea este 

semnificativă în privinţa speranţelor pe care 

mulţi intelectuali le-au nutrit, încă din epoca 

Ceauşescu, în legătură cu eventuala 

dumneavoastră carieră politică. Un prieten 

scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a 

prezentat, cînd v-a văzut acum un an şi ceva 

pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strîns 

mîna (n-aţi discutat nimic), şi apoi mi-a spus 

mie, după o zi sau două cînd ne-am întîlnit 

întîmplător: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a 

confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţi că 

vă pun atît de direct întrebarea, dar eu 

reprezint aici o revistă literară, principala 

revistă literară din ţară, şi sunt obligat să o 

fac – credeţi că aţi păstrat simpatia scriitorilor 

şi a intelectualilor, care a fost într-un fel cel 

dintîi şi (îndrăznesc să spun) poate cel mai 

preţios capital politic al dumneavoastră Ion 

Iliescu: Întrebarea dvs. se referă, într-adevăr, 

la o problemă reală. Mă întreb însă dacă am 

putea afirma că acesta a fost sau este cel 

mai preţios capital politic, cu toate că 

simpatia scriitorilor şi intelectualilor constituie 

un element important prin el însuşi. Şi nu mă 

lasă indiferent. Alegerile au arătat însă o 

structură foarte diversificată a sprijinului 

politic. Ceea ce nu mă împiedică să constat, 

cu părere de rău, că sunt oameni care m-au 

cunoscut, de a căror stimă şi simpatie mă 

bucuram (sentimentul era reciproc) şi care, 

acum, nu numai că s-au îndepărtat de mine, 


dar se şi pronunţă de o manieră care nu este 

doar neelegantă. Asta mă amărăşte şi e o 

amărăciune personală. Nu vreau să caut 

explicaţii; viaţa noastră, atît de complexă şi 

complicată, face să se reaşeze multe lucruri, 

inclusiv atitudinile şi relaţiile dintre indivizi. De 

altfel, nu este vorba de toată intelectualitatea 

şi nici de toţi scriitorii. Continui să am relaţii 

foarte bune cu mulţi intelectuali, inclusiv 

scriitori de valoare, care au constituit şi 

constituie un important sprijin moral. Este 

vorba, însă, de unii oamenii; dar, pentru că 

este vorba de oameni pe care i-am cunoscut 

şi pe care îl şi preţuiam, nu este mai mică 

amărăciunea personală. Eu sper că este 

vorba de accidente specifice acestei 

perioade, care în timp vor fi depăşite. Sigur 

că, în cazul unora, sunt şi opţiuni 

fundamentale care ne deosebesc. Dar mie 

mi se pare că perioada pe care o trăim pune 

pe prim plan interese naţionale supreme – 

interesele noastre, ale tuturor – care, 

indiferent de diferenţierile de opinii şi opţiuni, 

trebuie să devină interese comune, care să 

unească oamenii, nu să-i despartă.” (Ion 

Iliescu, Nicolae Manolescu, interviu acordat 

în exclusivitate revistei „Romînia literară”) 

Nicolae Manolescu: „Cîntăreţ” comunist 

devenit critic şi ambasador UNESCO, în 

Cotidianul, 30 mai 2010 „Iată, recunosc că 

ceea ce m-a împins să scriu aceste rînduri, 

ca şi acelea despre Ioan Groşan de acum 

cîteva săptămîni, n-a fost, la drept vorbind, 

ceea ce am citit în dosarele lor de la CNSAS, 

ci felul în care cei trei s-au justificat. Groşan 

a continuat să mintă în interviul din 

Evenimentul. Nici usturoi n-a mîncat, nici 

gura nu-i miroase. Breban s-a dat de trei ori 

peste cap, ca personajul din basmul lui 

Perrault, şi s-a transformat în ditamai 

căpcăunul anticomunist dintr-un amărît de 

şoricel ronţăindu-şi laşitatea la urechea 

generalului Pleşiţă. Singurul care, repet, 

obligat doar de propria conştiinţă, şi-a 

asumat vina de a fi colaborat cu Securitatea, 

a fost Ioan Es. Pop. Îi exprim aici toată 

admiraţia mea. Oare îl vor urma şi alţii 

exemplul” Nicolae Manolescu, Cum ne 

asumăm trecutul, în Romînia literară, nr. 

16/2011 „Solicitasem, doi ani după călătoria 

în Germania şi Franţa, un paşaport turistic 

pentru mine şi soţia mea. […] Înainte de a 

primi un răspuns, am fost convocat la 

Securitate. […] Ofiţerul care m-a convocat 

era la curent cu călătoria la Freiburg şi la 

Paris. Tocmai în legătură cu persoanele 

întîlnite voia să ştie mai multe. Astfel de 

contacte, i-am replicat, mă privesc exclusiv, 

fiind profesionale şi personale. Dar, cum 

n-am nimic de ascuns, pot să dau în scris 

totul. A părut surprins. «Eu vorbesc serios», 

mi-a spus. «Şi eu», am precizat. I-am cerut 

un pix şi un teanc de foi. Am relatat amănunţit 

totul. Nume, date, locuri. […] Declaraţia 

conţine şi unele aprecieri. Pe Monica 

(Lovinescu, n.m.) şi pe Virgil (Ierunca, n.m.) 

i-am prezentat ca pe nişte intelectuali 

valoroşi… Declaraţia din 1969 a fost singura 

pe care am dat-o vreodată. Fără, în definitiv, 

să-mi fi fost cerută şi, cu atît mai puţin, 

Nicolae Manolescu 

smulsă prin ameninţare. În inocenţa mea, o 

consideram un act de demnitate. Credeam 

că sinceritatea este absolut necesară”. 

Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi, Editura 

Paralela 45, pp. 273-275, citat de Ştefan 

Agopian, Cazul Groşan. Manolescu – 

mărturisitor şi el securitate, în Academia 

Caţavencu, 1 aprilie 2011 „Cum ne asumăm 

trecutul, am văzut. Cum ne asumăm 

prezentul, iată o întrebare încă nepusă. (…) 

E, se pare, mai simplu să arunci răul în 

spatele timpurilor decît să-ţi asumi 

răspunderea faptelor tale. Timpurile, tulburi 

sau nu, nu-l scutesc însă pe Nicolae Breban 

de laşităţile trecute şi nici de neonestitatea 

prezentă.” Nicolae Manolescu, Cum ne 

asumăm prezentul, în Romînia literară, nr. 

18/2011 „O tînără poetă mă face cu ou şi cu 

oţet într-o revistă de familie pentru a-l fi 

acuzat pe Nicolae Breban de colaborare cu 

Securitatea. Şi, desigur, mă ameninţă şi ea 

cu tribunalul pentru «delaţiune calomnioasă 

«. [Aura Christi a publicat un text intitulat 

„Apărarea” dlui N. Manolescu sau riscul unui 

proces pentru delaţiune calomnioasă. 

Citatele folosite de dl N. Manolescu sunt 

extrase din acel text – n. n.] M-am învîrtit, 

bag samă, de două procese şi de un denunţ 

la A.N.I. Tot citînd din ce am scris despre 

dosarul lui Nicolae Breban de la CNSAS, 

poeta îmi dovedeşte cu asupra de măsură 

nevinovăţia. (sic!) Nu se vede nici delaţiunea, 

nici calomnia. (sic!) Din contra, rezultă destul 

de clar că am încercat din răsputeri să nu 

torn gaz peste foc, ca şi colegii mei din 

Consiliul USR, de altfel, care şîl au partea de 

beşteleală (“conducerea USR n-a mişcat – 

ce ruşine!»). Poeta nu se mulţumeşte să mă 

citeze, dar mai pune şi de la ea unele lucruri, 

nu de alta, dar cum să facă să intre cuvintele 

mele «sub incidenţa codului penal» Doar 

afirmînd că “apărarea “ mea, “tot mai 

ferventă, aprinsă” (am citat) ar fi o formă de 

a-l “înfunda” pe marele romancier. Aşa, 

carevasăzică, sunt un tip pervers! Menţin, cu 

toate riscurile, singura acuzaţie gravă pe 

care i-am adus-o lui Nicolae Breban şi 

anume că a fost folosit de Securitate ca un 

«agent de influenţă». Şi dacă poeta continuă 

a se face că nu vede în ce a constat 

manipularea lui Goma de către Breban cel 

manipulat, la rîndul lui, de către Securitate, 

sunt gata să public transcrierea din dosar a 

convorbirii telefonice dintre Breban şi 

generalul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decît 

o parte a cortinei. Nu sunt convins că poetei 

îl va plăcea scena întreagă. Depinde numai 

de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fie şi la 

tribunal. (s.n.) A bon entendeur, salut!” 

Nicolae Manolescu, O modă periculoasă, în 

Adevărul, 7 mai 2011 


LA NORD 

DE CAII 

SĂLBATICI, 

al cincilea volum de poezii 

marca Ion Căpruciu 

Citesc realmente cu încântare noua 

carte de versuri a poetului brădicenean ION 

CĂPRUCIU. Se numeşte, testamentar, în cea 

mai transparentă argheziană manieră „La nord 

de caii sălbatici”. 

Noul volum al lui Ion Căpruciu, autor 

lansat de Geo Dumitrescu în „România 

literară”(să nu uităm acest amănunt prea 

repede) LA NORD DE CAII SĂLBATICI 

cuprinde două cicluri: „Balade pe uliţa morii” 

şi „Cântece la Capul Podului”. Dar care sunt 

mărcile stilistice ale literaturii poetice scornite 

şi rafinate, alchimic, de Ion Căpruciu Umorul 

uneori urmuzian, suprarealismul adus în 

zona satirei necruţătoare, sentimentalismul 

reprimat a la maniere de Michaux ori Caraion, 

un postsorescianism corectat hermeneutic, o 

intertextualitate reîntoarsă în auroralitate, în 

frust, în ontologicul cel mai autentic, de sorginte 

strict – repet, brădiceneană. Cred că a avea 

ca titlu de onoare «POET DE BRĂDICENI» e 

deja totul. De altfel, printre membrii fondatori ai 

Academiei de Poezie şi Ştiinţă de la Brădiceni 

se numără, ca întâiul fondator, chiar Ion 

Căpruciu. 

Rematic/dicţional, căci aceasta este 

formula exactă care i se poate aplica modului 

său de a se exprima, autorul „Cântecelor de 

la Capul Podului” ştie să găsească rima rară, 

şocantă, să metonimizeze metafora, să cultive 

asonanţa în mereu reînnoitul demers de 

revenire motivantă a limbajului, să frazeze orfic 

ori să deie Cezarului ce-i al Cezarului: aura 

legendară, fabuloasă, a tărâmului brădicenean, 

populat cu personaje misterioase, purtătoare 

de poveşti care, luate în primire de pana 

lui Ion Căpruciu, se transformă în epopee 

transmodernă, recuperatoare de sacru şi de 

originaritate. 

Oricum, pentru el, pentru prietenul meu 

Ion Căpruciu, cu care vânat-am scriitorii şi 

cărţile lor în tinereţe, cuvântul este un dar, al 

cărui împărat sau rob fiindu-i, va trebui să nu-şi 

uite calitatea de martor ocular al epocii sale, ba 

chiar pe aceea de judecător absolut, neutru, 

zeiesc. Câte o baladă – vorba lui Mircea 

Petean pe care n-am s-o uit cât oi trăi: „Bre, 

Ioane Căpruciule, chiar eşti un baladist genial 

câteodată, şi prilejurile, dublate de scriiturile lor, 

ţi s-au întâmplat cât să alcătuiască o antologie 

exemplară” – îmbracă haina bijuteriei (a se citi: 

a capodoperei – n. mea, I.P.-B.). Arta lui Ion 

Căpruciu mi se arată aşa cum descinde ea 

dintr-un program estetic distinct, personalizat: 

o melancolie copleşitoare anvelopată într-o 

critică acerbă a regimurilor politice contrare, 

întruna recidivând, şi, diabolic, fericirii omului 

pe pământ. 

Pe cont propriu, Ion Căpruciu denunţă 

ororile ceauşismului, ori mai încoace pe cele ale 

iliescianismului ori băsescianismului – regimuri 

oribile, corupte şi antinaţionale, genocidice 

– sau, brusc reflexiv, cade-n problematizări 

cioraniene. De bază, totuşi, rămâne regimul 

baladesc, de-o narativitate intranzitivă, 

eliptică, directitudinală, comentariului metaliric 

al poetului nemairămânându-i decât să 

decupeze atmosfera desigur real imaginară, 

transreferenţială (e vorba de transcenderea 

constitutivă a unei referenţialităţi condiţionaliste, 

dacă e să-l citez pe Genette) dintr-un dat iniţial 

concret, apoi distorsionat, conform trecerii 

pragului literarităţii într-o lume a fantasmelor 

menite a resurecţiona dicteul poetic, subtil 

amendat de ispita lucidităţii şi de mirajul 

scriitopiei în curs de revirginizare. 

Îmi iau permisiunea să închei notele de 

faţă, de lectură, cu o artă poetică transmodernă 

prin excelenţă, în care Ion Căpruciu se declară 

adeptul ostensiunii: „Mereu în plus de propriami 

sferă a sinelui degetul meu cel plin de 

vedere desenează cercul din care ies zilnic să 

nu-mi pierd exerciţiul”. 

Alte gânduri recitind 

LA NORD DE CAII SĂLBATICI 

1. E greu, ori nu, a-i postfaţa lui Ion 

Căpruciu cea de-a patra carte de versuri 

Sigur că scriitura sa, ludică, poate fi datată. 

Sigur că, din seria poeţilor hâtri făcând parte, 

dar şi din aceea a celor pentru care literatura 

şi ontologia, populare, grăiesc sponte sua, 

dar şi preconceput, dânsul se trage din spiţa 

rară villonescă, rabelaisiană şi, mai încoace, 

borisvianescă. 

Pe uliţa cu cinci poeţi (Emil Paraschivoiu, 

Ion Căpruciu, Silviu Doinaş Popescu, Ion 

Popescu-Brădiceni şi Rudy Rasingen) se 

întâmplă un fenomen care ţine mai degrabă de 

miracol decât de istoricitatea cea mai curentă. 

Fenomenul ca atare vizează un început de 

renaştere a adevăratei poezii. Acea poezie a 

EU-lui capabil să rişte… sacrificiul de sine. 

2. Pentru Ion Căpruciu deci, poemul 

este un tablou muzical de idei, care ne 

propune să fim iar liberi şi ne învaţă cum să 

facem acest lucru. Însă mai ales un tablou greu 

de semnificaţii, dens în răbufniri ale revoltei 

împotriva unei anumite istorii şi împotriva EREI 

TICĂLOŞILOR. 

Expresionismul poetului îl însingurează 

printre comilitoni, deşi conştiinţa sa îşi 

subminează ea însăşi maxima gravitate a 

dicţiunii, tragismul contorsionat al ruinării 

„Edenului de acasă”, căutând a evada 

în scriitopia imaginarului, într-o bonomie 

crengistă, într-o permanentă joacă de-a 

hazardul învins cuvânt cu cuvânt. 

Auroral cu program poetico-estetic, 

autorul râde cu gura până la urechi ca brusc să 

recadă în visare, în profunzimea melancolică 

adecvată stărilor de explorare a bolgiilor 

Sinelui de neatins, sacre şi imponderabile, dar 

răsuflând, în afară, ritmuri şi rime transmoderne 

menite să fi rezolvat simultan şi criza eului, şi 

pe aceea a limbajului… poetic. 

3. Putem vorbi că, în poezia căpruciană, 

realismul ontologic pare mai mereu… comic. 

Iar transcendenţa realului se află ascunsă în 

propria-i imanenţă. Motivate cumva biografic, 

evenimentele tind, spre a se salva din derizoriul 

postmodern, către un ermetism îmbunătăţit prin 

căutarea unor certitudini subiectiv metafizice 

ale lumii materiale. Realitatea devine obiectul 

unor meditaţii morale, totul fiind privit acum din 

perspectiva unui om al timpului său care se 

implică, cu adevărat, în existenţă, fără a mai 

face abstracţie de propria-i biografie. 

Poezia colocvială şi critică, 

asemănătoare oarecum sorescianismului, 

reciclează modelul epigramatic de resuscitare 

a trecutului. Tonul se vrea unul neutru-amar 

şi aparţinând unui om oarecare. Desigur, e 

tot o figură (trans)retorică, întrucât dintr-odată 

poezia tranzitivă se reflexivizează şi lasă 

vederii metodele lui… Francis Ponge. 

Dar acest Francis Ponge ce avea el 

strict specific 

Unu: adevăratul mister al existenţei se 

află în imediat, în imedierea lucrurilor din jur. 

Doi: reîntemeierea lumii ca necesitate, 

reinstituirea datelor primare ale senzaţiei şi 


FULGURAŢII 

Ion Popescu-Brădiceni 

intelectului. 

Trei: proemzia ca specie ideală 

cunoaşterii prin naivitate şi fervoare. 

Ca şi Ponge, Ion Căpruciu este 

mai degrabă un pragmatician al privirii şi 

un naturalist al ideilor şi cuvintelor seriosşugubeţe. 

4. Dar poezia lui Ion Căpruciu 

este transparentă. Sub straturile ludicoexperimentale 

ale poeziei sale lingvistice 

stă seria de euri moderne reîntoarse în 

originaritate, capabile să ia orice formă de 

înţelegere/culturalizare a lumii. 

„Orice demers ontologic – scria 

regretatul meu prieten Gheorghe Crăciun – 

are nevoie pentru a se afirma de un limbaj 

proaspăt, suplu, curajos, bogat şi dinamic”. 

Şi de unul haosmic încă, întrucât cosmosul 

se naşte din haos, iar poezia din proza 

cotidianului… homericodantesc. 

Ion Căpruciu, cum procedează el, prin 

urmare Asistând la primejduirea unor sisteme 

de valori în cadrul cărora a trăit, descoperă noi 

zone spirituale ale lumii sale, al cărei CENTRU 

este satul local şi global Brădiceni, satul 

copilăriei lui Constantin Brâncuşi şi Nicolae al 

Lupului, doi zei tutelari ai Creaţiei artistice şi 

literare gorjene. 

5. Nimic metapoetic nu-i este străin 

uliţeanului Morii şi locatarului Castelului de 

pe Râu: jocuri de litere, construcţii verbale, 

arta combinatorie paralogică, metaforismul, 

metonimismul antiproustian (dedat 

suprarealismului speculativ); şi un manierism 

ca expresie a omului problematic, sfâşiat 

de tensiuni contrare ci nu unul numai al 

spectacolului (meta)lingvistic/(meta)poetic, de 

coloratură pur estetică, mistică sau ezoterică. 

Ion Căpruciu izbuteşte a depăşi, printr-o 

delimitare violentă, spaţiul perimatei poetici de 

tip mimetic. Afişează, dimpotrivă, o poetică 

a disimulării şi a discursului duplicitar, care 

urmăreşte subminarea clişeelor romantice 

(semănătoristo-poporaniste), începând cu mitul 

naturii, al confesiunii tragice şi al sensibilităţii 

genuine. Sunt puse în mişcare parodia neagră 

şi ironia sarcastică, într-un discurs corosiv 

care face tabula rasa din utopiile creaţiei, ale 

moralei şi ale credinţei în transcendenţă. Noul 

poet propune rigoarea enunţurilor arbitrare şi 

forţa geometrică a inteligenţei deconstructive; 

de asemenea, lettrismul recuperat ca un fel de 

explozie energetică simultan cinetică, vizuală 

şi muzicală, care captează un flux submental, 

pulsional. 

Dezvăluindu-ne lumea secretă, Ion 

Căpruciu îşi exprimă, de fapt, individualitatea 

irepetabilă, indiferent că ea trăieşte în cotidian 

burlesc sau în metafizic. 

7367

NOTE DE LECTURĂ 

ÎNTOARCEREA 

FIULUI RISIPITOR 

Ioan 

Dobreanu 

Plecat în 

lume dintr-un sat, 

Sofrăceşti, din Ţinutul 

Neamţului, nu departe 

de Târgul Romanului, 

Gheorghe Andrei 

Neagu se întoarce din 

când în când la cei 

dragi din satul natal 

şi în Roman aducând 

de fiecare dată câte 

o desagă de cărţi din 

propria-i creaţie şi le 

împarte aici cu aceeaşi 

generozitate cu care 

s-a risipit spiritual peste tot pe unde a 

umblat. Şi aceasta fără a avea pretenţia a i 

se tăia viţelul cel gras. 

Luând pseudonimul „Semper Purus, 

Ion Prepeleag”, ne atrage atenţia asupra 

unei moralităţi exemplare şi asupra unui 

erou al lui Ion Creangă, Dănilă Prepeleag. 

Autor a peste douăzeci de volume 

de scrieri: poezii, proză scurtă, eseuri şi 

două romane, Gheorghe Andrei Neagu 

lasă urme de o certă valoare artistică în 

patrimoniul literaturii noastre naţionale şi 

nu numai, fiindcă parte din operele sale au 

fost traduse în peste şase limbi, din care 

amintim: franceză, germană, engleză, 

italiană şi spaniolă, în cei douăzeci şi cinci 

de ani de la debutul editorial. 

Activitatea domniei 

sale nu s-a limitat doar la 

propria-i creaţie literară. A 

colaborat la peste douăzeci 

şi cinci de reviste, parte 

înfiinţate de el, a organizat 

şi a condus cenacluri literare 

şi evenimente culturale, a 

editat antologii ale scriitorilor 

români, a reprezentat 

România la târguri 

internaţionale de carte. 

Critica şi istoria literară, 

întotdeauna severe, a trebuit 

să-l aprecieze. Amintim doar 

câteva nume: N. Manolescu, 

Eugen Simion, Ion Rotaru, 

Corneliu Leu, Al. Pascu, 

Magda Ursache, Al. Sasu, şi 

alţii. 

Pentru această 

neostenită muncă, a fost 

răsplătit cu peste treizeci de premii literare şi 

medalii, a fost introdus în ENCICLOPEDIA 

PERSONALITĂŢILOR DIN ROMÂNIA, în 

MARELE DICŢIONAR AL SCRIITORILOR 

ROMÂNI, i s-a conferit titlul de cetăţean 

de onoare al comunei Trifeşti, a primit mai 

multe diplome de excelenţă din partea unor 

instituţii de prestigiu din ţară. Un critic literar 

remarca faptul că „el urcă acum în topul 

celor hărăziţi a lăsa urme”. 

În cele ce urmează, nu mă voi referi la 

întreaga sa operă, ci doar la ultimul volum 

de proză scurtă, Războiul muştelor, 

în care, pendulând adesea între real şi 

fantastic, autorul ne oferă spre lectură 

nuvele şi povestiri ce-l situează în aceeaşi 

familie de spirite cu Mircea Eliade, Vasile 

Voiculescu, Gib Mihăiescu, Ion Vinea, 

Alexandru A. Philippide şi alţii. 

Teoreticieni ai conceptului de 

literatură fantastică stabilesc un regim 

estetic ce ţine de fantastic foarte variat, fără 

frontiere precise între tipologii: 1. Fabulosul 

feeric, 2. Miraculosul mitico-magic, 3. Proza 

poetică şi alegorică, 4. Proza vizionară de 

factură absurdă, 5. Fantasticul voinţei de 

mister, 6. Ocultismul magic, 7. Fantasticul 

absurd, etc. 

Niciodată nu poţi încadra proza 

fantastică a unui scriitor într-o singură 

tipologie. E ca şi cum l-ai introduce într-un 

Pat a lui Procust. Dealtfel pendularea între 

real şi fantastic în acest ultim volum de 

proză al scriitorului este vizibilă în aproape 

din fiecare din cele douăzeci de povestiri 

care îl compun. 

Tudor Vianu şi George Călinescu 

credeau că scriitorul român nu ar avea 

vocaţia fantasticului, ci doar sentimentul 

naturii, o observaţie a vieţii morale, ar fi 

creator de mitologii şi evocator înzestrat al 

trecutului. 

Poeţii şi prozatorii din perioada 

interbelică şi cea contemporană au 

dezminţit prin creaţia lor aceste păreri 

tranşante. E suficient să amintim în acest 

sens pe Al. A. Philippide, Ion Vinea, Emil 

Botta, A. E. Baconski, Romulus Vulpescu, 

Iordache Chimet, Gib Mihăiescu, Max 

Bleker şi alţii. 

Dar să ne aplecăm asupra volumului 

cu pricina a distinsului nostru oaspete 

pentru a comunica doar 

câteva impresii de lectură. 

Fiindcă volumul se 

inspiră şi din realităţi pe care 

autorul le-a trăit în oraşul 

nostru în tinereţea sa, ne 

permitem să fim mai didactici 

în aprecieri, păcat ce ţine de 

meseria de dascăl de Cetire, 

crezând că astfel vă vom 

face o invitaţie la lectură, 

urmând ca dumneavoastră 

să descoperiţi textele în tot 

farmecul lor, trăind alese 

emoţii estetice. A filozofa pe 

marginea lor, mi se pare a fi 

mai puţin folositor cititorului. 

Volumul începe cu 

povestirea care-i dă şi titlul – 

Războiul muştelor. 

Un tânăr descinde în 

Târgul Romanului în căruţa 

încărcată cu pepeni a unui ţăran. După 

ce trage, în târg, la un preot, continuă 

experimentele care ţin mai mult de alchimie. 

Studiase în Germania în preajma primului 

război mondial. Acesta amestecă praf din 

diferite pietre într-o eprubetă, şi neobţinând 

rezultatul căutat, îl aruncă într-o groapă 

veche de gunoi. 

În acţiunea povestirii, pe neobservate 

autorul îşi mută personajul în plan oniric. 

Se visa într-un spital cu răniţi cărora 

le administra din licoarea aflată într-un 

flaconaş, după care acestora le cresc câte 

două rânduri de aripi şi apoi îşi iau zborul 

pe geam, dispărând. Suntem în planul 

visului într-un miraculos magic. 

Între timp, o muscă neobişnuit de 

mare, după ce-i varsă una din eprubete, 

porni să zboare nebuneşte luând treptat 

dimensiuni neobişnuite. Se părea că 


ucenicul vrăjitor nu mai putea opri stihiile. 

Larvele lăsate de uriaşa muscă şi conţinutul 

din eprubetă le varsă în groapa cu gunoi. 

Un alt episod amplifică fantasticul, 

aducând aparent acţiunea în planul realului. 

Dintr-un tufiş de pe malul Moldovei, trei inşi 

ciudaţi îi administrează câteva lovituri şi-l 

doboară. Visa acum că se află în locuinţa 

preotului invadată de muşte neobişnuit de 

mari, care-şi luau zborul împânzind cerul 

şi devenind adevăraţi monştri zburători. 

Atmosfera terifiantă pare a fi demnă de 

filmul lui Hicikok Păsările. 

Fantasticul magic este acum doar în 

plan oniric. 

Trezit după loviturile primite în cap, 

constată că cerul deasupra noastră e 

împânzit de aceşti monştri zburători. 

În cele din urmă, ucenicul vrăjitor 

este ucis de preot şi aruncat de mulţimea 

din oraş în groapa incendiată din care 

ieşeau monştri zburători. Acum Adrian 

zâmbi mulţumit, „găsise medicamentul”. 

Stăpânind ca un maestru arta 

descrierii, autorul reuşeşte să creeze acea 

atmosferă de coşmar demnă de pana unui 

Mircea Eliade sau Vasile Voiculescu. 

Aluzia la răul provocat de armata 

Kaizerului care declanşase primul război 

mondial după atentatul de la Saraievo, e 

transparentă. 

În Maria, altă povestire a autorului, 

adevărată capodoperă, scriitorul cultivă 

fantasticul miraculos. Acţiunea e plasată 

într-un tren care duce vilegiaturişti la 

mare, din nordul Moldovei spre Constanţa. 

În centru acţiunii este o femeie, „Mama 

Maria”, care merge la băi la Herculane. 

În timp ce femeia se afla în 

compartiment cu alţi călători, un tânăr ce 

suferea de epilepsie intră în criză. Mama 

Maria, sărind să-i dea un prim ajutor, 

coboară cu bolnavul din tren. În acest 

timp o altă femeie îi fură geamantanul şi 

coboară din tren, în scurt timp aceasta fiind 

călcată de un mărfar care venea din sens 

opus. 

Trezit din criză şi urcat în tren, tânărul 

adormi iar şi, în somn, primi vizita unei 

tinere zvelte şi graţioasă. Era aceeaşi, 

Mama Maria, care-i veghează somnul fără 

să se mai gândească la Herculane. 

Suntem în plin fantastic magic. 

Trenul oprindu-se brusc în noapte, cei doi 

coboară într-un câmp după ce constată 

că locomotiva nu are mecanic. Râzând, 

cei doi sar din tren şi îşi continuă drumul 

pe linie, în noapte, pe un cer înstelat în 

care aştri nocturni se opriseră în aceeaşi 

poziţie până când ceasul trecuse de ora 

opt. Apropierea tainică dintre cei doi tineri 

descrisă de autor cu multă artă. Mergând 

pe jos în urma trenului, cei doi trăiesc 

senzaţia unei reîntâlniri din altă existenţă 

… „Trupurile dogoreau în nemişcarea ce ne 

cuprinsese iar gurile noastre s-au întâlnit 

într-o minunată căutare. Ne-am cuprins în 

braţe cu disperarea unei regăsiri de parcă 

ne-am fi căutat toată viaţa”. Cei doi îşi 

continuă drumul spre o zare luminată care 

se tot îndepărta ca o Fata Morgana. 

Planul acţiunii este întrerupt brusc de 

sosirea în casa profesorului Brumaru, soţul 

Mamei Maria, a unor poliţişti care-i aduc 

vestea că aceasta fusese călcată de tren. 

Dintre puţinele obiecte găsite, profesorul 

observă că totuşi pantoful nu este al Mariei. 

În celălalt plan al acţiunii, cei doi îşi 

continuă drumul în întunericul nopţii spre 

zarea luminoasă. 

Alternanţa planurilor naraţiunii este 

realizată cu atâta artă de autor încât cu 

greu sesizăm plonjarea din real în fantastic. 

Trezit din starea de visare, tânărul se 

î

întreabă: „Putea fi oare adevărat real ce mi se întâmplase Putea 

tot atât de bine să mi se fi năzărit.” 

Când profesorul se întoarce de la morgă, o găseşte pe Maria 

în casă şi exclamă înainte de a se prăbuşi: „Tu, aici !” 

Psihologia feminină pare a-l preocupa şi în acest volum 

pe scriitor. Tânăra Letiţia - din povestirea Ochii - de o frumuseţe 

stranie, greu de descris, brunetă cu ochi albaştri, cu un miros 

al cărnii şi al trupului de o prospeţime aparte. Îndrăgostit de ea, 

deşi se născuse oarbă, Sandu Potârniche, medic de profesie, 

se hotărăşte să o ducă la Amsterdam pentru un transplant (de 

ochi), sacrificându-şi pentru acesta propriul ochi. Acţiunea are loc 

în viitor fiindcă România era deja în spaţiul Schengen. Când i se 

deschid privirile asupra lumii materiale, Letiţia constată că a fost 

doar o victimă a „măriei sale cocoşatul” şi îi comunică acestuia 

printr-un bilet: „Iartă-mă, dar te suport din ce în ce mai greu. N-am 

ştiut că arăţi astfel”. Când medicul cocoşat, Sandu, pleacă, îi scrie 

pe acelaşi bilet: „Ochiul era de la mine”. Sandu. (Ochii) 

Nu acelaşi lucru se întâmplă în nuvela Pământ violet, în 

care autorul caută germenii sacrificiului pentru iubire în societatea 

antică romană, când un nobil roman, Perigeu, se îndrăgosteşte de 

sclava consulului Luculus, Gea, despre care află între timp că este 

mare preoteasă sortită să fie Phitia de la Oracolul din Delfi. 

Implorându-i iubirea şi exprimându-şi dorinţa de a o poseda, 

Gea se transformă într-o statuie de piatră. Un milion de amfore de 

vin din Chios trebuiau sacrificate pentru a o aduce la viaţă. Când 

blestemul este ridicat, preoteasa reînvie, dar chipul ei feciorelnic 

era acum îmbătrânit. Perigeu sfârşeşte blestemat de zei în timp 

ce Gea scoate un urlet sinistru de bătrână turbată: „O zei fiţi 

blestemaţi!” Cufundată în lacul cu vin, devine iar statuie de piatră, 

iar Perigeu urma să cadă victimă vârcolacilor lumii. 

Fantasticul magic venea de 

departe din istorie, ca un destin 

nefast, autorul sugerând încă o 

dată puterea magică a iubirii care 

cere jertfă. 

Realităţile postrevoluţionare 

când la noi are loc „marea şi 

infinita lichidare” şi când tinerii 

entuziaşti sfârşesc dezamăgiţi, 

sunt o sursă de inspiraţie pentru 

autor. Cu un umor jovial din care 

străbat accente de amărăciune, 

autorul surprinde odată cu 

această mare lichidare, instalarea 

ciocoilor revoluţiei. 

Dacă badea Anton nu 

cunoaşte disperarea când sătenii 

îi lichidează gospodăria în flăcări, 

reuşind totuşi să-şi mai cumpere un porc în urma vânzării la 

talcioc a unei medalii – Pricopsiţii decoraţiilor – Cristian, fiu al 

unui matematician nonconformist, condamnat la muncă silnică 

pentru că îl înjurase odată pe Stalin, el însuşi exprimându-se 

odată tranşant: „Mă piş pe documentele congresului al XIII-lea”, 

după revoluţie nu-şi găseşte nici un rost. Pierzându-şi locuinţa, 

sfârşeşte prin a se spânzura într-un pod unde îşi găseşte adăpost. 

„La picioarele lui, pe un bilet, un scris mare şi lăbărţat lăsa să se 

desluşească: „Fiţi blestemaţi!” probabil că lista era lungă, dar el nu 

mai avea timp. 

Cu aleasă delicateţe sufletească, autorul se apropie 

de lumea necuvântătoarelor, urmând în paralel destinul unui 

porumbel voiajor şi a unei căţeluşe, Pepita. Căţeluşa nu-şi mai 

găseşte locul după moartea stăpânei decât pe mormântul ei, iar 

porumbelul sfârşeşte fiind devorat de căţeluşă, după ce fusese 

atacat de un uliu. 

Umorul negru şi absurdul situaţiilor le întâlnim într-o nuvelă a 

cărei acţiunea se petrece dincolo de ocean. Plecat într-o delegaţie 

de serviciu în Brazilia, Tache Mindir, este înţepat de o insectă, în 

timpul unei recepţii, transmiţându-i microbul malariei, ori al turbei, 

sau poate al unei boli asiatice necunoscute, Amak. 

La întoarcere în ţară, în timp ce călătorea cu avionul, muşcă 

de mână o stewardesă, apoi, după o spitalizare de o lună, repetă 

gestul, victimă fiindu-i însuşi directorul instituţiei. În cele din urmă 

demisionează. Acasă, suspectându-şi nevasta de infidelitate, îşi 

taie arterele de la mâna stângă. 

La rândul său, directorul repetă gestul lui Mindir, muşcând 

de mână un funcţionar din minister. Turbarea se transmite. O 

lume halucinantă, contaminată, devine agresivă şi la rândul ei 

contaminează. Suntem într-un fantastic absurd asemeni celui din 

Rinocerii lui Eugen Ionescu. 

Nici mediocritatea şi excesul de zel al miliţienilor nu scapă de 

ironia autorului. Tânărul ofiţer de miliţie Manolică Ştirbu, aflânduse 

în exerciţiul funcţiunii la serviciul de circulaţie, opreşte o maşină 

suspectă că ar transporta vin în bidoanele din portbagaj. Deşi este 

oprit de şofer, acesta gustă din licoarea din bidoane, din exces 



de zel, şi în cele din urmă se convinge că în acestea era de fapt 

apă. Cu această apă însă fusese spălată o femeie care murise şi 

care, după obiceiul locului, urma să fie aruncată peste mormântul 

soţului decedat cu ani în urmă. Aflând ce gustase, locotenentul 

cade pe asfaltul şoselei icnind profund şi sufocându-se. 

În faptele cotidiene autorul descoperă adesea un fantastic al 

voinţei de mister. 

Gheorghe Căţoi, pierzându-şi deprinderea de-a vorbi în 

urma unui accident, când fusese lovit în plin de o maşină, constată 

într-o dimineaţă că nici nu aude. Neînţeles de colegii de muncă şi 

concediat de director, Căţoi îşi recapătă glasul printr-o întâmplare 

miraculoasă. Salvând de la înec un copil după ce se prăbuşise un 

pod peste o barcă în care se aflau mai multe persoane, o bătrână 

mută de spaima tragediei, cu faţa brăzdată de lacrimi se repede la 

el şi-i spune: „Dumnezeu să-ţi dea sănătate şi să te ajute la ce ai 

mai greu în viaţă!” – „Mulţumesc, mătuşă, spune Căţoi, realizând 

paralizat că i-a revenit glasul”. Sfârşitul este însă trist. Câteva zile 

după aceea, în Drumul Taberei, Căţoi murea singur doborât de o 

pneumonie galopantă. 

În Galovinul aceeaşi voinţă de mister atinge limitele 

grotescului. La un Institut de creştere a păsărilor, un cercetător 

ştiinţific îşi propune să încrucişeze ovinele cu păsările domestice 

pentru a obţine găini cu lână şi mieluţi cu aripi. Problema era 

cum să împreuneze un berbec cu o găină Până la urmă 

obţine o performanţă: un ou păros de 500 de grame. Dar vine şi 

ideea salvatoare: să introducă în ou o substanţă specifică vieţii 

intrauterine. Dar încercare nu dă rezultat. Ideea salvatoare vine 

de la Domnica. „Aceasta, disperată, aşterne rugi fierbinţi Celui de 

Sus, sperând să-i vină marea revelaţie”. Încă fecioară fiind, visa 

că, în loc de prunc, năştea o găină cu păr. Astfel, îi veni ideea 

salvatoare. Prin însămânţarea 

în vitro embrionul monstruos 

va prinde viaţă şi iată că odată 

cu trecerea timpului, formele 

trupului Domnicăi începură a lua 

proporţii. Fătul se dovedi a fi la 

naştere un cocoş cu blană de 

oaie, un galovin cu trupul miţos 

pe două picioare păroase. Într-o 

zi galovinul se repezi să-l atace 

pe tovarăşul Traci, dar acesta din 

urmă îl lovi mortal. 

După revoluţie, gurile rele 

spun că tovarăşul Traci s-ar fi 

apucat de politică, iar Domnica 

s-a retras la o mănăstire unde 

„din când în când arunca mieilor 

grăunţe şi-i chema ca pe găini”. 

Şi în sfârşit, ultimele două povestiri de care ne ocupăm şi a 

căror acţiune se petrece tot în Târgul Romanului sunt Un pahar 

cu lapte şi În gazdă. 

La capătul Romanului, pe unde drumul trece peste apa 

Moldovei, Mitiţă, un copil de unsprezece ani, venea în coşul unei 

căruţe în târg pentru a-şi continua aici şcoala. 

Strada Mare cu prăvăliile evreilor din Romanul de altădată, 

gazda unde este lăsat, o bătrână rapace, un pat neprimitor, îl 

aşteptau aici unde este lăsat de tatăl său – În gazdă. 

În povestirea Un pahar cu lapte o atmosferă halucinantă 

cuprinde Romanul când un comunicat anunţă că la orele 

paisprezece şi treizeci de minute o falie deosebită se va forma în 

jurul Romanului. Locuitorii sunt rugaţi să părăsească de urgenţă 

oraşul 

Ċopiii de la grădiniţele din cartier se adună în curte, 

educatoarele plecaseră acasă, Centrala Telefonică nu mai 

răspunde, Laminorul s-a oprit, în oraş izbucnesc incendii, câinii 

vagabonzi hălăduiesc printre fugari, zgomotele hăulesc în tot 

locul, în scurt timp oraşul este pustiu. Se mai vede doar umbra 

unui călător şi fulgii care se zbenguie la lumina unui bec, iar la 

Azilul de bătrâni era linişte. Pe locatarii de aici nu-i mai interesa 

supravieţuirea. Doar şuierul unei locomotive mai reuşeşte să 

reducă liniştea. 

În cele din urmă aflăm că totul nu fusese decât un vis de 

coşmar din cauza durerilor de ulcer de care suferea unul dintre 

locuitorii oraşului. Oraş care la două şi un sfert vărsa pustiu. Pentru 

a-şi alina durerile de stomac cere un pahar cu lapte. Şi uite aşa, 

cititorul răsuflă uşurat. 

Pe tot parcursul lecturii volumului, cititorul e menţinut treaz, 

cum s-ar spune „cu sufletul la gură”. Situaţiile create, în planul 

fantastic atât de variat, ne aduce o atmosferă terifiantă. Dialogul 

este viu, descrierile ne cuceresc, naturaleţea cu care se exprimă 

personajele şi folosirea atâtor registre ale limbajului, adaptat la 

situaţii, ne aduc în faţă o operă a unui scriitor stăpân pe uneltele 

sale, menit a înfrunta timpul. 

7369

ESEU 

Corina Georgiana BALABAN 

ELEVĂ CLASA A XI-A. 

PARTICIPANTĂ LA CONCURSUL 

DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011 

ROMÂNIA MEA: 

„UMBRITĂ DE VEACURI” 

MOTTO: 

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, 

În care te-adânciră barbarii de tirani! 

........................................................ 

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume 

Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman! 

Astăzi am vărsat o lacrimă, justificat consider eu, 

dovadă că în mine încă mai sălăşlueşte o fărâmă de 

sentiment, de pasiune şi de afinitate necondiţionată faţă 

de România. Naţionalista din mine a fost sensibilizată 

pentru că am realizat că doar aici mai pot visa la poveşti cu 

prinţi şi castele fermecate. Doar aici, soarele străluceşte 

româneşte... în fiecare zi mai frumos, doar aici frunzele 

vorbesc româneşte despre înaintaşi, despre dragostea 

asta nemăsurată de patrie, doar aici îmi place să 

trăiesc liber colindând munţii udaţi de lacrimile mamelor 

îndurerate, doar aici e ţara mea când cu tristeţe sau cu 

bucurie ne amintim de clipele în care s-a scris istorie, o 

istorie a unui neam plin de glorie şi de dârzenie. 

De aceea sunt mândră de ţară, o ţară cum nu e alta 

pe lume. Din negura timpului, aceste plaiuri sunt izvorâte 

din rai. Codrii seculari, dealurile line şi râurile cu ape 

curate precum cristalul sunt tot atâtea motive de mândrie 

şi bucurie pentru acest neam care a cunoscut în vatră 

străbună supunere doar în faţa lui Dumnezeu, în rest au 

ştiut să plece capul ca paloşul să nu-l taie, însă cu umilinţă 

lanţul l-au încovoiat. 

Îmi amintesc că acum unsprezece primăveri, când 

intram cu paşi timizi în clasa întâi, am fost întâmpinată de 

trei lucruri care s-au scrijelit în inima spre nefiinţă, spre 

neuitare: drapelul, stema şi icoana. Mai târziu am învăţat că 

s-a scris o poveste şi am început să o iubesc, am început 

să îndrăgesc personajele şi să urăsc spânii ce le provocau 

o suferinţă pe care puteam doar să mi-o imaginez. 

De atunci a trecut ceva timp, anii copilăriei s-au 

pierdut într-o ceaţă densă, însă povestea a rămas. Mi-am 

dat seama că istoria nu e întotdeauna aceea care e scrisă 

în cărţi şi că faptele istorice pot fi şi denaturate uneori. 

Dar ceea ce ştiu e că undeva în România, într-un anumit 

moment, au fost nişte oameni destul de nebuni încât să 

creadă că poporul nostru poate să fie liber. 

Chiar dacă nu e ceva spectaculos în ziua de astăzi, 

au existat cavaleri care au murit cu libertatea pe buze, cu 

iubirea de mama în ochi, cu lacrimile unei împliniri, pentru 

că tu azi să scrii o nouă poveste, de această dată una mai 

tristă, în care decorul s-a schimbat sub întunecată zare, iar 

timpul nu se mai defineşte ca odinioară. 

Deşi nu mi-am ales naţionalitatea, cred că aceasta 

mă defineşte. Una plină de contraste, plină de rău dar şi 

de bine, îmbibată de un gri ce dacă ai răbdare, putere şi 

perseverenţa, e străpuns ucigător de un curcubeu dătător 

de speranţă, dragoste, adevăr şi victorie, virtuţi fără de 

care nu ne-am defini ca popor. Sigur că nu am pleca 

niciodată din fruntea ierarhiei, dar ştiu că asta m-a ajutat şi 

ne-a ajutat. Ştiu că de aceea a trebuit să muncim mai mult, 

să ne dorim mai mult, să luptăm, să gustăm şi să reuşim 

pentru ca să fim mai buni decât noi, mai buni decât alţii. 

Nouă poveste se 

scrie într-o Românie 

cutremurată, ameţită, 

în care trăim ceea ce 

reuşim să înţelegem, 

o Românie în care 

indiferent de culoarea 

pielii se fură, e România 

în care se ascultă 

manele indiferent de 

culoarea pielii, în care 

laşitatea şi aruncarea 

pisicii moarte în 

grădina vecinului sunt 

ridicate la nivel de artă. 

Stau pe o bancă 

în trecut şi meditez... 

Ştiu că România de azi 

e un pahar mai mult gol 

decât plin. Suntem invadaţi de nesimţire, mitocănie şi lipsa 

de bun simţ. Aud mereu zicându-se că „ binele o duce rău 

în România”... Oare cum este acel bine Am impresia că 

în jurul meu totul e în continuă degradare. Văd din ce în 

ce mai multă lume bolnavă, apăsată de griji şi datorii, care 

se rastogolesc şi se amplifica la nesfârşit asemenea unui 

bulgăre de zăpadă; omul simplu contează prea puţin . Eşti 

sus - contezi, eşti jos - hai pa!. Nu contează că este vorba 

despre electoratul român, doar mai e până la alegeri. 

Dar, probabil că noi, romanii, ne-am cam obişnuit 

cu aşa ceva; parcă ar face parte din specificul naţional. 

Obişnuinţa cu răul mi se pare unul dintre cele mai mari 

păcate romaneşti. Probabil că ne-am obişnuit cu umilinţă, 

adică să fim umiliţi de cei care se prefac a conduce precum 

Papură Vodă. 

Doamne fereşte să te îmbolnăveşti în ţara asta 

„scumpă”! Viaţa e preţioasă; pleci acasă sănătos tun numai 

dacă ai pile sau relaţii la „Doamne-Doamne”. Medicii, care 

au mai rămas şi încă nu au ascultat de povata distinsului 

nostru prezident de a pleca spre alte zări, le spun verde 

în faţă pacienţilor să vină „cu căţel, cu purcel”. Finanţarea 

spitalelor de la buge tse face din joi în Paşte pe criterii 

colorate; acum cică se poartă portocaliul de parcă în ţara 

mea cu ape line şi bulbuci, bolile ar fi pe culori politice! 

Despre cultura şi educaţie nu amintesc pentru că nu 

e bine să vorbeşti de funie(riu) în casa spânzuratului; bine 

că am apucat să scriu şi să citesc, restul detalii tehnice. 

Parcă totuşi aş încerca să merg într-o excursie prin ţară 

pe plaiul mioritic, dar abia dacă am strâns vreo 300 de km 

de autostradă, în rest drumurile parcă sunt de la mama 

natură, cu gropi mari şi dese ca după războaie multiple, 

fără locuri de parcare, cu semne rutiere de pe timpul lui 

Pazvante Chiorul.Ca să nu mai zic de gări care parcă sunt 

muzee în aer liber, lăsate în paragină, uitate de lume şi de 

vremuri, prin care trenurile trec doar când îşi aduc aminte. 

Aşa da evoluţie! Hai să trăieşti naţiune! Mai bine hai să 

luăm „Peujoul”, e mai sănătos, sau mai bine tancul să 

ne ducem de tot în Irak, lăsând o familie îndurerată. Asta 

pentru ce! Pentru a fi prieteni cu americanii! 

Cel mai trist este un alt fapt ce cutremură România. 

Mama şi tatăl plecaţi în cele patru zări pentru un trai mai 

bun, copii lăsaţi în izbelişte, care se închid în lumea lor 

până ce intervine ăla, micu” cu codiţa şi pune gheara pe ei. 

Asta nu e atitudine, e fapt real, nu e joacă ci cutremurare, 

e realitatea ce se împleteşte printre noi. Lista cu lipsurile 

patriei poate continua! E trist, e foarte trist. În ţara noastră 

dreptatea nu este acceasi pentru toţi, la fel cum dacă 

ai buzunarele încărcate trăieşti. Totuşi ar putea exista o 

Românie cu şanse egale, o Românie unde toţi putem trăi 

bine fără să ne săpăm unul groapa altuia, doar că este 

nevoie să reamintim romanilor că avem identitatea noastră, 

DEBUT 

î 


Alexandru Macedonski, 

poet al interferenţelor 

ADNOTĂRI 

Poetica lui Macedonski este ascunsă 

privirii cercetătorului şi se remarcă prin 

“existenţa unei structuri complicate (...) 

se impune o atentă descriere structurală 

a tuturor sensurilor operei”, avertizează 

Adrian Marino. „Orice critică este 

descoperire de sensuri, interpretare, 

viziune a operei şi, deci, filosofie a ei.” 18 

A interpreta constă în a raporta 

suprafaţa textuală la “condiţiile producerii 

sale”, iar în romantism, literatura are 

pretenţia de a accede la un “statut de 

excepţie”, de aceea Macedonski a fost 

mereu influenţat de nerecunoaşterea sa 

de către contemporani, care reprezentau 

ceea ce se numeşte “archeionul” unei 

colectivităţi în opinia lui Dominique 

Maingueneau 19 . 

Macedonski era convins că valoarea 

creaţiei rezultă din semnificaţia pe care 

o capătă destinatarul ei, care nu este 

alta decât posteritatea. Cred că i-a fost 

foarte greu lui Macedonski să realizeze o 

poetică de o aşa valoare, pe lângă faptul 

că a prevestit în chip ceţos modernismul 

într-o perioadă vitregită de războaie, a 

trebuit să-l impună în condiţiile în care 

nici publicul nu l-a aprobat imediat, dar 

gesturile sale de prevedere şi-au făcut 

vădite însemnele propriei legitimări: 

“Dar când patru generaţii peste 

moartea mea vor trece, 

Când voi fi de-un veac aproape 

oase şi cenuşă rece, 

Va suna şi pentru mine al dreptăţii 

ceas deplin 

Şi-al meu nume, printre veacuri, 

înălţându-se senin 

Va-nfiera ca o stigmată neghiobia 

duşmănească 

Cât vor fi în lume inimi şi o limbă 

românească”. 

Adrian Marino, “ideocriticul 

impeninent” 20 , care ne-a oferit o vastă 

cercetare despre viaţa şi opera lui 

Alexandru Macedonski este de părere 

că “Macedonski este primul poet român 

care a încercat – programatic şi insistent 

– să intre în literatura universală, 

printr-o limbă străină, să facă o carieră 

europeană”. 21 Chiar “sensul modern al 

cuvântului literatură începe să se dezvolte 

în secolul al XIX-lea” 22 , secol în care 

a trăit şi Macedonski – spirit european 

frondeur al modernismului la noi. O dată 

cu simbolismul, tentaţia înnoirii devine un 

principiu permanent al literaturii europene, 

originalitatea devine principalul criteriu 

axiologic, treptat romantismul este înlocuit 

cu simbolismul pe axa literaturii europene 

şi se trece la modernism despre care 

ne amintim citindu-l pe Jean-François 

Mattéi că “modernitatea este răsturnarea 

definitivă a oricăror dimensiuni eterne.” 23 

(va urma) 

Miron Costina Violeta 

Note bibliografice: 

18 

Mircea Martin, Singura critică, Cartea 

Românească, Bucureşti, 1986, p. 13 

19 

Dominique Maingueneau, Discursul literar, 

Paratopie şi scenă de enunţare, Traducere 

de Nicoleta Loredana Moroşan, Prefaţă de 

Mihaela Mîrţu, Institutul European, Iaşi, 2007, 

p. 64 

20 

Gabriel Coşoveanu, Discursul critic integrator, 

Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009 

21 

Adrian Marino, Prezenţe româneşti şi realităţi 

europene, Jurnal intelectual, Editura Albatros, 

1978, p.42 

22 

Terry Eagleton, Teoria literară. O introducere, 

traducere de Delia Ungureanu, Editura Polirom, 

Iaşi, 2008, p. 34 

23 

Jean-François Mattéi, Modernitatea este 

răsturnare definitivă a oricărei dimensiuni 

eterne, prezentare şi interviu de Bogdan Mihai 

Mandache, în Cronica, nr. 12, decembrie 2000, 

p. 3 

tradiţiile patrimoniul nostru cultural pe care numeni nu ni-l 

poate face să dispară. 

Poţi spune că iubesc România pentru că îmi place 

mirosul de plăcinte „poale-n-brâu” tocmai scoase din 

cuptorul bunicii în ajunul Crăciunului petrecut în sânul 

familiei cu vin fiert şi scorţişoară. Când ies afară în toiul 

iernii şi miroase a frig, a crivăţ, când abia aştept să intru 

în casă şi să simt aroma familiei, când merg pe crestele 

Carpaţilor şi stau alături de prieteni în jurul focului care ne 

luminează ochii ameţiţi de aburii beţiei. 

Atunci când vom conştientiza că avem tot ce ne 

trebuie să fim fericiţi, vom realiza că România este ţara 

care ne poate oferi tot ceea ce este necesar pentru a duce o 

viaţă frumoasă. Este nevoie să alungăm pânza indiferenţei 

şi să ţesem noi o plasă prin schimbarea fiecăruia dintre 

noi. Nu trebuie să avem bogăţia celorlalte ţări ca să fim 

fericiţi, este nevoie să fim fericiţi cu ce avem în România. 

Cred că dacă am spune mai ales că suntem mândri să fim 

români am găsi fiecare motivele lui personale pentru care 

merită să iubim această ţară binecuvântată. 

Consider că ar fi timpul să spun stop autoumilirii şi 

să ridicăm capul, să trăim cu mândrie viaţa adevărată de 

roman. Momentan România este ţara care alungă geniile 

şi persoanele cu potenţial în braţele ţărilor care duc lipsă 

de oameni talentaţi, viaţa pe care în ţara natală nu au 

putut-o avea. Ne-am săturat până peste cap să fim priviţi 

ca fiind din lumea a treia. 

Să fim mândri de istoria României, de tatăl şi de 

mama mea şi de rădăcinile pe care le-au insuflat în mine 

şi rând pe rând în oamenii din jurul lor. Sunt mândră pentru 

că România nu a fost întotdeauna a cincea roată de la 

căruţă, chiar dacă cum aşa pare. Mişcarea aceasta de 

rezistenţă nu poate clinti munţii decât prin optimism, prin 

mesaje pozitive şi prin atenţie acordată doar lucrurilor care 

merită. 

Am fost crescută de mică să-mi iubesc ţara, să-i 

apreciez pe cei valoroşi şi pot spune despre mine că 

sunt patrioata pentru că mă ghidez după roşu, galben 

şi albastru. Susţin acest lucru în ideea că imnul mă 

fascinează, istoria noastră glorioasă mă fascinează şi 

deasemenea obiceiurile noastre mă includ în povestea de 

mult uitată. Îmi plac sarmalele noastre unicate, îmi place 

mămăliguţa cu tochitură şi îmi place cum se distrează 

românul... cum nimeni altul nu o mai face. 

Suntem sute, mii care chiar putem schimba această 

concepţie greşită. Nu trebuie să ne punem capul la 

contribuţie, deoarece noi ar trebui să oferim consultaţii 

străinilor pe zeci de milioane de euro şi nu invers! Am 

inventat stiloul şi motorul cu reacţie de unde concluzionez 

că avem potenţial. Ţara noastră ar trebui să fie punctul de 

atracţie pentru români în primul rând, pentru că noi suferim 

de amnezie, noi nu ne cunoaştem îndeajuns adevărata 

identitate. 

Hai să strigăm „Roo-mâ-niaaa”! Hai să ne iubim 

ţara să o promovăm, să o respectăm şi să ne iubim că 

în poveşti... pentru a încheia povestea mea cu final fericit 

şi poate aşa vom reînvia măreţia sângelui strămoşesc 

din toate timpurile şi din toate locurile. Sunt mândră că 

sunt românca până în măduva oaselor; sunt mândră că 

pot purta pe buze numele sfânt al României şi pot spune 

ACASĂ, în patria-mi mumă! 


7371

POEZIE 

Mircea Dobrovicescu 

Lui Alice Călinescu 

RIVALUL 

I 

Un bob de rouă: 

Iarna: 

Vara: 

altfel se rostogoleşte: 

Primăvara: 

Toamna: 

în vârful unui ac de pin. 

II 

Sprijinită-n genunchi, de stâncă, tu coşi 

pitica înălţime a lumii – a zăpezii născute 

din spuma mării; 

departe de tine scriam al doilea poem 

şi brusc am descoperit imensitatea mării: 

Mare-viaţă fără timp propriu, 

golul împingând în gol ţărmul, 

valuri vrăjmaşe ne despart. 

III 

Sub ploaie 

noaptea e o veioză 

aproape stinsă. 

Paşii mei - 

pe urmele paşilor lui 

cotropesc aceeaşi odae, 

aceeaşi femeie. 

Dansăm rock – desculţi, pe terasă. 

Râsul femeii – 

un pahar spart de cimentul primăverii. 

Dansăm rock – desculţi 

sub ploaie. 

Rivalului meu, 

i-au explodat ochii, 

într-o explozie de mină. 

Râsul femeii dansează 

între noi doi, 

ca un pahar spart de ciment. 

Cioburile şi tobele 

ne readuc in odaie: 

dansăm în trei 

cu tălpile ude şi goale - parchetul: 

ca o ploaie ce-n mişcările ei 

biciuie cu frig focul. 

Râsul femeii – un pahar spart de cimentul 

primăverii. 

Bastonul lui alb şi umbrela mea neagră 

înfipte în cizma de bronz 

de lângă oglindă: 

două spade încrucişate 

gata să danseze rockul 

cu rivalele lor de sub oglindă, 

ce vor să danseze rock 

cu rockerul de porţelan 

de lângă cizmă 

ce ar vrea să intre, 

dansând rockul desculţ, 

în oglindă. 

IV 

Au coborât cu liftul direct 

din noapte-n zori spre ţărm, 

şi în furia rockului 

cei trei rockeri, 

cum se învârt din trup, 

încep să şi plutească 

dansând rock, 

într-o coroană de lumină mişcătoare, 

deasupra tărmurilor şi valurilor 

ce luau forma rockului: 

talazuri verzi de mare şi de rock,: 

o sosie-n ceară a rockerilor din cer, 

se înălţau din albe scutece de spumă 

şi sare, 

şi Vântul, ca o lamă lungă 

tot trecea,- 

tăind frânghii de sare sau de spumă 

de corpul lor lichid, ce nu se desprindea 

de spinarea ondulată 

a valurilor rock - în dans 

ce dintr-o dată au rămas nemişcate, 

lovite de vânturile din larg. 

Apoi s-a dezlănţuit Furtuna, 

şi iarăşi rockul: 

sub soare sub lună pe dune pe valuri. 

Rockeri vâscoşi de apă verde - 

plini de meduze şi alge - 

dansând rock 

cu rockeriţe de nisip, pe vise de valuri: 

făpturi plămădite 

din piatră mărunţită şi cactuşi, 

sub valuri mişcătoare de nisip. 

Umbrele nopţii – rockeri în rock 

pe suişuri curbate de spumă 

şi scoici sparte de creste: 

raze de lună - fluierături, peşti - 

fosforescenţi - licurici - urme, tobe, 

urme de tălpi - tunete în - ape cubice, 

toate aceste lucruri, 

sub solzi de nisip şi apă 

se ghemuiesc, cresc, se rostogolesc, 

se iubesc, se ciocnesc, 

sar de pe un val pe altul, 

se lasă rotogolite de furtuna-n rock - 

ce biciuie umerii rockeriţelor de nisip; 

rockeri cu pielea fină 

de nisip sau apă 

tremurând din trup tot rockul, 

cu tălpi de nisip sau apă 

lovind cu furie apa şi nisipul 

se strigă pe nume, şi îşi vorbesc: 

sar de pe un val - mişcător de nisip, 

ce tocmai se rostogoleşte în mare, 

pe un talaz cubic de apă verde-n rock, 

ce de la tărm se întoarce-n larg, 

înconjurat de dantele 

de spumă. 

- V-aţi oprit din rock să priviţi ţărmul! 

Frumoaso, Vântul îţi biciue corpul, 

cu flori albe de cactus şi dantele de 

spumă! 

Tu, ca un şarpe, ai vrea 

s-o-nghiţi ca pe-o gazelă, 

dar valurile şi vânturile 

au început din nou rockul; 

şi în furia rockului – tăceri între cuvinte: 

ca o zăpadă, apoi el îi spune totul: 

cum într-un prezent al viitorului amurg 

o ţine pe genunchi, 

şi cum arată cerul violet: 

ca printr-o bucată de gheaţă 

văzută sub valuri. 

Ea-l ascultă şi, când el o ridică-n aer, 

îi dă o palmă: 

e o micuţă tristă doamnă 

dansând rockul, 

ca o flacără nebună 

ce intră-n oglindă, 

penetrând podeaua valului verde, 

e o flacără de foc, nemuritoare, 

dansând rock cu el şi sub valuri; 

- Am un copil de cristal!, spunea Ea - 

şi vântul submarin îi biciuia, 

şi flori de foc verzi îi înconjurau. 

- Ne-am iubit, 

în marginile nemărginirii de nisip 

cu spuma mării, 

pe o stâncă născută în muzică rock, 

ondulată la Nord, la Sud, la Est, la Vest, 

în Mijloc, 

de valurile mării şi vânturile din deşert. 

- După o iubire, vine alta!, o întrerupea el. 

- După nimic, nu urmeză nimic!, în timpul 

dansului – 

îi răspundea, mângâindu-i papionul de 

apă; 

- Avea crescute, de femur şi omoplaţi, 

aripi albe uriaşe de înger 

la umeri şi coapse, 

şi ochi măriţi şi simţuri – continua Ea 

şi sufletul lui de rocker de apă: 

între respiraţia lor - 

dansa rock cu cea mai frumoasă şi tristă 

doamnă, 

şi brutalitatea albă a peisajului departe 

de ţărm, 

în mijlocul valurilor albe şi cubice, 

sub luna ce dansa rock 

şi le-asculta secretele, 

le înţeapă ochii şi mâinile cicatrizate, 

şi gleznele - de rugina lanţurilor din 

trecut. 



Eminescu”; şi care ar fi devenit, astfel, 

nu doar orchestratorul conspiraţiei ci, 

potrivit unor eminescologi în transă, 

chiar „călăul” lui Eminescu, scria 

maliţios-indignat C. Stănescu (7, p. 2). 

Categoric, paternalismul 

maiorescian, suferind de carenţă 

afectivă, a displăcut lui Eminescu. 

Chiar dacă Titu Maiorescu a fost 

singurul editor în timpul vieţii poetului 

(V.G. Morţun doar intenţionând o 

„ediţie curăţită”, eliminând „schimbările 

întâiului editor”); ulterior „debarcării” 

şi internării, criticul voia a-l şti plecat, 

„aşezat în Iaşi” (6/18 aprilie 1884), 

sechestrându-i manuscrisele şi 

asigurând tutela asupra ultimului 

Eminescu, pe baza unei înţelegeri 

verbale cu tatăl său. E limpede că 

gazetarul a plătit pentru un „delict 

politic” (3, p. 113), fiind sacrificat (vezi 

8, 9). Războindu-se cu teza vidului 

CONTROVERSE 

CABALA ANTIEMINESCIANĂ – O FICŢIUNE 

Cu ceva vreme în urmă, prin bunăvoinţa autorului, nimeni 

altul decât neobositul Ion Filipciuc, am primit volumul d-sale aflat la 

a doua ediţie (revăzută şi adăugită) şi despre care, mărturisesc, nu 

aveam ştire. E de presupus că, tras într-un tiraj confidenţial, n-a stârnit 

zgomot mediatic şi nu s-a bucurat de ecoul scontat (şi meritat, să 

adăugăm). Opul în discuţie, intitulat provocator Simptomuri politice în 

boala lui Eminescu (Criterion Publishing, Bucureşti, 2009) se leapădă 

de metoda „cercului strâmt” şi încearcă, prin recontextualizare, 

să „citească” evenimentele într-o paradigmă mai largă, conformă 

dealtminteri unei tendinţe mai noi în eminescologie, mutând accentul 

de la text la context şi insistând asupra anilor eclipsei (1883-1889). 

Fiindcă lectura textuală, în firea lucrurilor (cum, tacit şi productiv, se 

admite), se cuvine întregită prin lectura contextuală, încercând a 

descifra, în cazul lui Eminescu, epoca sa, cea care i-a hrănit îmbelşugat 

opera, ziaristică, îndeosebi. O frază pe care o aşternea (imprudent) 

Dimitrie Vatamaniuc, prefaţând op-ul lui Călin L. Cernăianu, anume că 

Eminescu ar fi fost „deţinut politic” (1, p. 12) a trezit numeroase reacţii şi 

suspiciuni, activând însă frontul celor interesaţi a cerceta „viaţa politică” 

a marelui gazetar, chemat irezistibil de sirenele jurnalismului. „Absorbit” 

de programul eminescian, N. Georgescu anunţa, încă în 1994, acea 

„altă viziune” (2, p. 5), impunând în eminescologie un nou curent, 

ilustrat de câteva prestigioase nume, aşa-zişii „cercetători indisciplinaţi” 

(3, p. 101). Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor Codreanu şi N. 

Georgescu, apoi Călin L. Cernăianu deschizând o anchetă juridică 

de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus de 

documente Codul invers, negreşit, Ov. Vuia, îndreptându-ne Spre 

adevăratul Eminescu (2 vol.), cu toţii acreditând, în pofida unor puncte 

de vedere în conflict, teoria conspiraţiei. Mai mult, între ei s-au iscat şi 

ciudate polemici, o „războire inutilă”, constata Theodor Codreanu; dar 

demersurile lor, de elan detectivistic, vădesc – convergent şi indubitabil 

– „schimbarea paradigmei în biografia eminesciană” (4, p. 15). Dincolo 

de fricţiunile (inerente, am zice) din interiorul „curentului”, noii exegeţi, 

apăsând pe senzaţional, dar chemând la apel fapte controlabile 

(vezi, de pildă, somaţia lui P.P. Carp, cerând „potolirea” lui Eminescu), 

doresc a spulbera seria de mistificări şi prejudecăţi legate de viaţa 

poetului, în ultimii săi şase ani. Această „râvnă rectificatoare” (5 p. 81), 

cu ţintă biografică, expediată în rizibil de unii comentatori, aşezată 

sub semnul „stupizeniilor” şi „elucubraţiilor” de către alţii, se vrea, de 

fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a 

genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic 

aprigii contestatari), într-o epocă în care – depune mărturie însuşi Titu 

Maiorescu în a sa Istorie contimporană – abundă intrigile şi cabalele 

Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple „aberaţii” ale secretomaniei, 

„fără suport documentar credibil”, dincolo de limita plauzibilului, rod 

al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă „justiţiarii” Se ştie, 

tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiştii 

ultimului val (printre ei, cărturari de calibru, începând cu D. Vatamaniuc 

şi M. Ungheanu) pledând pentru o conjuraţie anti-Eminescu. Chiar 

poetul era obsedat de astfel de „cabale”, considerându-se un om 

abandonat. Iar formula „moarte antumă” a prins, bucurându-se de 

girul unor autorităţi în materie. Fireşte, şi de reacţia promptă a celor 

care refuză să admită că ar fi vorba de o „boală născocită”, nedorind 

a-l înghesui – pe suportul unei aberante imaginaţii scenaristice (cf. 

C. Stănescu) – şi pe T. Maiorescu pe lista harnicilor complotişti. 

Dar faptele rămân fapte şi ele cer examinarea grijulie a contextului, 

exploziv în acei ani (reprofilarea politicii externe, presiunea Tratatului 

secret de alianţă cu Puterile Centrale, complicitatea unor personaje 

sus-puse, febra conspiraţionistă etc.). Cei care s-au încumetat a 

reconstitui „filmul unei zile” – o zi de răscruce în destinul eminescian – 

încearcă a scoate eminescologia dintr-un „conformism docil” (6, p. 17), 

manevrând inerţial clişee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, 

în ziua în care Eminescu a fost „sechestrat” la ospiciul privat al dr. Şuţu 

sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform „diagnosticului” soţiei lui 

Slavici (Catherine Magyarosy Szöke), cea care, pe cartea de vizită 

trimisă lui Maiorescu, la o oră matinală, îl anunţa că incomodul său 

chiriaş e „foarte reu”, gazetarul tipărea în Timpul un vitriolant editorial, 

denunţând intenţia guvernului „de a-şi subjuga presa”. Şi cerând 

sprijinul caracterelor tari, ieşind la luptă. Or, neîndoielnic, Eminescu 

a fost un caracter tare, frânt până la urmă, „depus” la acea casă de 

sănătate fără a fi fost vizitat de amici în perioada internării, cu un 

certificat medical întocmit abia la 5 iulie 1883, transferat apoi la Viena 

„tot pe ascuns” etc., tratat de un sifilis inventat, îndopat – totalmente 

contraindicat – cu mercur (mai apoi), invocându-se drept factori cauzali 

zestrea ereditară ori epuizarea. Punând cap la cap documentele 

probatoare (câte sunt), noii exegeţi aduc la lumină numeroasele 

neconcordanţe ale depozanţilor, contemporani ai poetului. Începând, 

desigur, cu Maiorescu, criticul operând în jurnalul său (Însemnări 

zilnice) numeroase adăugiri, cu creion roşu, despre „greaua epocă 

Adrian Dinu 

Rachieru 

spiritual, Theodor Codreanu, cu o „veracitate greu de desminţit”, 

aprecia Zoe Dumitrescu-Buşulenga (8, p.7), fisura imaginea oficială 

a anilor „eclipsei” apărată cu cerbicie. Curios, N. Manolescu crede 

că adevăraţii detractori sunt „aceia care au pus în circulaţie aberanta 

teză a unui Eminescu deţinut politic, cel dintâi din România şi, încă, 

ucis de monstruoasa coaliţie liberalo-junimistă” (10, p. 1). Polemica, 

fireşte, va continua. Scotocind arhivele, armata de eminescologi va 

produce noi dovezi, reconfigurând stocul de informaţii, luminând 

hăţişurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogişti, întrecerea 

sourcier-iştilor continuă; dar, bănuim, imaginile biografilor săi nu vor 

cunoaşte corective esenţiale, odată fixat modelul sacrificial. Şi nici nu 

credem că el va fi îmbrăţişat doar de zelatorii cultului, apropiindu-se 

cu pioşenie nesmintită de opera sa. Negreşit, şi Eminescu trebuie citit 

cu ochi critic chiar dacă cei care „duşmănesc” modelul văd în figura 

marelui poet doar un romantic întârziat, aparţinând unei culturi minore, 

sfidând rodnica genealogie eminesciană (8, p. 8). Iar controversele nu 

se vor stinge. Şi ele, reamintim, încep chiar cu ziua de naştere, poetul 

ştiindu-se ivit pe lume în 20 decembrie 1849, cum notase în registrele 

Junimii. Sunt încă foarte multe chestiuni litigioase, amintind aici doar 

statutul de cobai, medicaţia mercurială, internarea la Neamţ deşi era 

„greu bolnav de picioare” (solicitând, se ştie, în ianuarie 1887 un mic 

dementi), culminând cu precipitatele întâmplări ale nefastei zile de 28 

iunie 1883 când se pecetluise soarta „carpatiştilor” şi „spectaculoasa” 

sa internare (salvatoare, după planul maiorescian). Pe ruta Maiorescu- 

Capşa-baia Mitraşewski, cu manevrele lui Ventura, dus la casa de 

sănătate de pe strada Plantelor în „cămăşoiul de forţă” şi abandonat, 

Eminescu intra în „moartea civilă”. Se reorienta axa politică şi, în 

numele interesului naţional, sub presiunea Austro-Ungariei, „vocea” 

pentru Transilvania trebuia să amuţească. Desfiinţarea Societăţii 

Carpaţii (ţinută sub supraveghere), expulzarea lui Emile Galli, directorul 

ziarului L’ indépendence roumaine, vizita la Viena, pentru scuze, a lui 

P. Grădişteanu, completau tabloul, vestind – după vorbele lui Slavici 

– „c’a sosit nenorocirea”. Surmenat, dezamăgit, într-un Bucureşti 

golit de zilele toride, Eminescu rămăsese „redus la mine însumi cu 

onorabila redacţie”. Iar vitriolantul său articol, Pentru libertatea presei 

şi a jurnalistului, ultimul la Timpul (antedatat: 29 iunie 1883), a pus 

capac, dorindu-se eliminarea gazetarului („client” al serviciilor secrete) 

din viaţa publică. Cu diagnosticul nebuniei, infiltrat în mentalul public, 

într-o incendiară conjunctură politică europeană şi într-o încâlcită 

ecuaţie a politicii interne (grupul maiorescian coabitând cu puterea), 

începe, aşadar, conjuraţia anti-Eminescu. Internarea ar fi fost în 

acest context tulbure, spun unii, o „măsură de protecţie”. Eminescu 

devenise un personaj public incomod, impactul articolelor sale nu 

putea fi ignorat, viaţa de jurnalist îl pasiona. Chit că însuşi Eminescu 

mărturisea într-o scrisoare către Maiorescu (1872) că un poet-gazetar 

ar fi „lucrul cel mai prost din lume”. Campaniile de presă în chestiunea 

evreiască, înstrăinarea Basarabiei, „serbarea guvernamentală” de la 

Iaşi, „opoziţia coalizată”, apoi limbajul „prea colorat” (după spusele lui 

Gr. C. Păucescu) şi numeroşii inamici ofereau motive temeinice pentru 

îndepărtarea lui Eminescu, un jurnalist independent şi intransigent, 

trăitor „printre lupi”, pătruns de „silă morală”, acuzând „saltimbancii de 

uliţă”. „Ruptura” petrecută la 28 iunie, agitaţia poetului înarmat, criza 

şi atentatul imaginat („leacul” fiind împuşcarea regelui), reticenţele 

biografilor ori curiozităţile lor bolnăvicioase, suita de suspiciuni şi 

răstălmăciri, episoade ocultate, „conversiunea tăcerii” (11, p. 271) 

şi stigmatul morţii civile, zelul „cifratorilor” (cf. Ilie Torsan) fluturând 

î 

7373

CONTROVERSE 

parole masonice şi, în fine, decretarea marelui spirit ca inapt pentru 

creaţie au întreţinut, în timp, frenezia exegeţilor. Iar evenimentele de 

la Iaşi, cu o serbare „confiscată” şi ştiutele consecinţe diplomatice, 

acolo unde poetul, dovedind o teribilă luciditate, a refuzat să citească 

Doina ca fiind „ceva nepotrivit cu împrejurările”, blamând însă 

„afacerea Grădişteanu” şi aglomeraţia retorilor patriotarzi, pregăteau 

reprimanda. Un Eminescu irascibil, de un vizionarism agresiv, 

denunţând xenocraţia, deranja evident. 

Să nu uităm că în perioada sejurului berlinez, nu prea 

cercetat politic (constatase Ilina Gregori), poetul era secretar la 

Agenţia diplomatică „nu de flori de cuc”, cum zicea. Sub mandatul lui 

Th. Rosetti şi apoi N. Kretzulescu, slujba de la Agenţie, îndeplinind 

şi serviciile de curier, presupunea un mare volum de muncă, inclusiv 

descifrarea unor mesaje cifrate. Iar la Charlottenburg, lângă reşedinţa 

Hohenzollernilor, visul amânat al suveranităţii se va fi fortificat şi prin 

programul prodinastic al junimiştilor, sperând în reacţia favorabilă a 

„nemţărimei”. Deschisă sub auspicii favorabile, relaţia dintre rege şi 

Eminescu („doi eroi fondatori”, scrie Ilina Gregori) a evoluat înspre o 

crescândă ostilitate. Publicistica eminesciană, ostilă lui Carol, face din 

rege o prezenţă obsesivă: „Coroana nici cunoaşte ţara, nici află de 

cuviinţă a o cunoaşte”. Încât, printr-o „reevaluare mitică” (11, p. 291), 

Eminescu („moştenitorul” lui Matei Basarab) vede în rege un uzurpator, 

inversând raportul şi denunţând crahul, falimentul lui Strousberg, 

atitudinea lui Bismarck etc. Încrederea iniţială, când Carol patrona, cu 

titlul de fondator, România Jună, a degenerat, anunţând regicidul. Iar 

Eminescu, negreşit un om informat, petrecând vreo şapte ani de mare 

uzură în redacţia Timpului, tradus în germană încă din 1878, prezent în 

Rumänische Dichtungen (1881, cu 21 de poezii, prin strădania a două 

doamne, Carmen Sylva şi Mite Kremnitz) a clacat, considerat o victimă 

a eredităţii. Titu Maiorescu era ferm: „cauza este exclusiv internă” şi 

această fatalitate ereditară, opina mentorul junimist, „se poate urmări 

în linie ascendentă”. Plus „lipsa de rânduială în traiul zilnic”, pe care o 

constatase şi amicul Slavici. De aici pornind, invocând „complicaţia bolii 

în familie” putea fi anunţată ca inevitabilă degenerarea intelectuală. 

Nu e locul de a stărui asupra cercetărilor medicale, G. Călinescu 

deplângând chiar „cercetarea fiinţei fiziologice”; şi atacând broşura lui 

George Potra (Mihail Eminescu. Cauzele morţii sale, 1934), autorul 

fiind expediat în categoria „minarilor”. În timp, lucrările unor medici 

(printre ei, D. Cosmănescu, I. Vineş, Ion Nica, studiul patografic al lui 

Ovidiu Vuia) au adus noi informaţii în privinţa bolii, eliminând ipoteza 

sifilisului, iscat din „conexiuni de amor”, vinovată fiind acea „pacoste de 

femeie” (Veronica, bineînţeles), în optica lui G. Călinescu. Dar doctorul 

Şuţu asta trata în 1883, convins că „germenele alienaţiunii” s-a activat 

printr-o boală contractată, spirocheta subminând „minunatul său 

creer” (12, p. 8). În treacăt, amintim şi de tabloul simptomatic schiţat 

de medicul C. Vlad, „marele pacient” („al naţiunii întregi”; vezi 12, p. 5) 

fiind examinat cu subtilităţi freudiste şi transferat în faza prepuberală, 

Eminescu fiind schizoid, homosexual, impotent, incestuos etc. Încât, 

conchide C. Vlad, „nici o femeie nu s-a fixat violent de el”; şi Eminescu 

„n-a putut petrece niciodată în vecinătatea lor” (12, p. 44). 

„Muncitor peste măsură” (cum l-a văzut Vlahuţă), 

alimentându-se cu tutun şi cafea, înstrăinat de o lume ostilă, Eminescu 

a trăit cu „presentimentul scadenţei”, nota Svetlana Paleologu Matta 

(13, p. 292): limita presimţită, excesul, sfâşierea, tensiunea, bogăţia 

trăirilor fantasmatice au surpat chipul angelic. Medicii au contribuit şi 

ei la alterarea personalităţii, fie prin diagnostice false (infecţia luetică), 

fie prin tratamente inadecvate (injecţii mercuriale inutile). Au venit apoi 

chetele publice, acea „cerşetorie deghizată”, cu „talgerul în public”, 

cum scria poetul într-o epistolă trimisă lui Al. Vlahuţă, împotrivindu-se 

„odioaselor” liste. Socialiştii ieşeni au dat tonul, C. Mille deplângând 

„greul jug al vieţii moarte” (Lupta, 15 ianuarie 1887). Demoralizat, 

nefericit prin umilire şi sărăcie, cunoscut prin „nenorocirea” care l-a 

lovit, Eminescu – devenit un caz – expedia din bolniţa de la Monastirea 

Neamţu (ianuarie 1887) versuri amicului Negruzzi, sperând că, fiind 

„acceptabile”, să capete „loc în Convorbiri”; poema De ce nu-mi vii 

o viza, presupunem, pe Veronica Micle. Temutul polemist nu mai 

avea unde să se exprime; se simţea „cu totul bine” şi căuta un post 

şi o biată leafă. Suspectat de degenializare, poetului i s-au pus în 

cârcă o seamă de neadevăruri grele, beneficiind – prin rezonanţa 

numelor care s-au pronunţat – de credibilitate. Caragiale, mimând 

revolta, îşi declarase intenţia de a oferi „o sumă de note asupra 

vieţii lui Eminescu”, combătând „inexactităţile, nimicurile născocite, 

neadevărurile absurde”. Din păcate, n-a mai făcut-o! Încât, pătrunzând 

în tenebrele eminescologiei, alţi cercetători speră să descifreze, prin 

subtilităţi analitice, textele şi, îndeosebi, să lumineze contextele, iniţiind 

un recurs Eminescu. Ancheta lui Călin L. Cernăianu, chiar „efect al 

hazardului” fiind (1, p. 14), denunţă astfel de nepotriviri şi „urzeala 

amplă” care a condus la acel „scenariu malefic” (izolarea în ospiciu). 

Nebunia lui Eminescu – scrie infatigabilul jurnalist – pare multora „la fel 

de sigură ca teorema lui Pitagora” (1, p. 13). Convins că demonstraţia 

lui Călinescu nu este definitivă (cum s-a tot spus), Călin L. Cernăianu 

şi alţi comilitoni, punând cap la cap documentele prin ingenioase 

conexiuni, încearcă să înlăture un „sfruntat neadevăr” (1, p. 26). Încât 

redeschiderea dosarului Eminescu devine obligatorie. 


De amintit aici, ca argument forte, depoziţia redutabilului 

eminescolog D. Vatamaniuc, comunicată într-o scrisoare adresată 

lui I. Filipciuc, la 9 ianuarie 1998: „Discuţiile în legătură cu boala lui 

Eminescu rămân deschise” (3, p. 125). Aflat în sanatoriul de la 

Ober-Döbling, Eminescu – aflăm din epistola trimisă de D. Boghean 

– era restabilit şi „grija lui este sărăcia”. La 2 martie 1888, deputatul 

I. Negruzzi, într-o petiţie supusă Camerei, cerea „un ajutor viager 

nenorocitului poet naţional”. Senatul o va accepta abia la 23 noiembrie, 

regele va semna decretul în anul următor, la 12 februarie, dar poetul 

naţional nu se va bucura de „ajutorul viager”, părăsind la 15 iunie 1889 

această lume. Harieta, ca soră iubitoare, va veghea asupra imaginii, 

avertizându-l asupra stimei „prin purtare” şi cerându-i să abandoneze 

cârciumile, neglijenţa, indiferenţa. Testând creativitatea limitei, acea 

pre-simţire a căderii şi statutul creator al nebuniei (13, p. 99), Svetlana 

Paleologu Matta, explorând „coincidenţa de destin” a unor mari spirite, 

îl fixează în orizont european. Discutând despre „epilogul publicisticii 

eminesciene” (14, p. 229-234), acelaşi D. Vatamaniuc înlătură 

anatema inactivismului. Poetul, după prăbuşirea din 1883, visa la 

o reintrare în circuit; şi, între timp, tradusese Gramatica sanscrită 

şi, „smuls” din Botoşani de Veronica Micle, îşi face reintrarea, în 

noiembrie 1888, la România liberă, ziar preluat de conservatori cu trei 

ani în urmă. Totuşi, în acelaşi noiembrie 1888, poetul recunoştea în 

faţa lui Slavici: „om din mine n-o să iasă”. Şi în manuscrisul Fiziografie 

ne asigura că „moartea-i norocul iubirii”. Marea iubire a cuplului mitic 

(Eminescu / Veronica Micle) însoţeşte în posteritate opera, o veritabilă 

prismă eminesciană închegând din goluri, „sărituri dezordonate”, 

fragmentarism, „mişcări sufleteşti” în vastul său şantier un portret 

colectiv al neamului pe care poetul, se ştie, l-a iubit ca nimeni altul. Încât 

– avertiza Theodor Codreanu – despărţirea de Eminescu, clamată 

de atâtea voci insurgente şi inconştiente, poate fi „treaba personală 

a fiecărui creator, dar nu a culturii române” (8, p. 209). Patrimoniul 

Eminescu, ca reper ferm, exponenţial, ne apără într-o epocă fluidă şi 

confuză, iscând, sub tăvălugul globalizării, şi zarva alertei identitare, 

contrapunând – prin figura marelui poet şi gazetar, ieşit „din adâncul 

firei româneşti” – o identitate proteică. 

E foarte bine, credem, că Eminescu e re-pus în discuţie; el 

rămâne, astfel, un scriitor viu, urmând a trece şi testul lecturii (pentru 

noile generaţii). Fie că luptă cu „inchizitorii dilematarzi” (15, p. 7), fie 

că blamează tendinţa / tentaţia de-eminescianizării culturii noastre 

(subjugată de acest monism), Ion Filipciuc cercetează, şi el, acribios, 

cu elan detectivistic, placenta evenimenţială şi încercările la care e 

supus carpatinul Eminescu traversând cele şapte cercuri (a poetului 

însuşi, a moştenirilor din familie, a „amicilor reci” şi a „duşmanilor 

fierbinţi”, a pohtei regeşti, a neamului şi, desigur, a tripticului 

împărătesc, Germania, Austria şi Rusia „veghind” soarta tânărului 

regat). Evident, astfel de dezvăluiri biografice, purtate, spuneam, cu 

„râvnă rectificatoare”, frizând – deseori – senzaţionalul nu se puteau 

produce înainte de seismul decembrist. Dar, observa cu temei Iulian 

Costache (16, p. 5), pentru a se impune (dacă se va impune), noua 

direcţie – amintită în treacăt – are nevoie de timp: metabolizarea e 

înceată iar transparentizarea surselor – obligatorie! 

Tenacele N. Georgescu rămâne, indubitabil, pionierul 

acestor strădanii, încercând a descâlci, după îndelungi verificări, sub 

flamura jurnalismului de investigaţie, relieful accidentat al informaţiilor 

(„încurcate”, contradictorii, cu numeroase nepotriviri etc.). Fiindcă acea 

ultimă zi la Timpul, dincolo de reconstituirea minuţioasă a „traseului”, 

presupune a cerceta climatul epocii, acea „plasă de evenimente” 

(„brusc înfierbântate”) a fatidicei zile (17). Iar „poznaşul” redactor, 

„născocitorul” de la oficiosul conservatorilor (astfel taxat pentru 

teoria păturii superpuse) trebuia îndepărtat, redus la tăcere. Cine va 

parcurge corespondenţa privată a regelui Carol, descifrată şi editată 

de S. Cristescu (Ed. Tritonic, 2005) poate culege informaţii preţioase 

privind contextul geo-politic, tonul presei, iritarea vecinilor, precipitarea 

evenimentelor (percheziţii, expulzarea lui Émile Galli ş.a.). Negreşit, 

poetul acuza o criză nervoasă reală; dorea să „ia o baie” la Mitraşewski, 

în strada Poliţiei, deşi Gr. Ventura, cel care chemase poliţia şi apoi, 

pe la mijlocul lunii august, îl va acuza pe Macedonski pentru infama 

epigramă, nu s-a încredinţat hârtiei cu astfel de mărturisiri. Curios, 

abia în 1911, Al. Ciurcu reconstituie „amintirile” lui Ventura, paradoxal, 

nemenţionat ca martor de comisarul Niculescu în procesul-verbal 

dresat. Dar să ne amintim că Eminescu însuşi, mereu strâmtorat, 

în scrisorile trimise Veronicăi se plângea de oboseală (de pildă, mai 

1882), dorindu-şi o pauză după anii de ziaristică, de mare uzură, 

primejduind „maşina intelectuală”. Şi, desigur, râvnind „o mai mare 

statornicie” pentru cele două suflete înamorate. Încât acel diagnostic 

aprioric al „marei întunecimi” (cum avertiza doctorul Ovidiu Vuia), bazat 

pe bileţelul d-nei Slavici (cea care dorea „să se scape” de chiriaş), 

camera rezervată de Maiorescu la dr. Şuţu (asumându-şi plata) şi 

apoi intoxicaţia mercurială produc o avalanşă de consecinţe, aşezate 

grijuliu sub lupă de exegeţi, coroborate şi investigate în conexitate cu 

atmosfera tensionată a epocii. Din nou N. Georgescu are dreptate: 

ivindu-se informaţii proaspete, „e bine să rediscutăm întregul” (18, p. 

19). Or, Eminescu rămâne pentru noi o identitate proteică, veghetoare, 

patrimonială.

IOANA ILEANA ŞTEŢCO SAU 

VOCEA INCONFUNDABILĂ A 

POETULUI AUTENTIC 

Dan Brudaşcu 

Recent a văzut lumina tiparului, la 

editura Limes din Cluj-Napoca 1 , volumul 

de versuri intitulat ”În doze suportabile, 

iubirea”, semnat de Ioana Ileana 

ŞTEŢCO. Volumul beneficiază de un 

riguros şi sobru cuvânt înainte semnat de 

binecunoscutul exeget literar Gheorghe 

GRIGURCU. 

Ioana Ileana ŞTEŢCO este o 

voce inconfundabilă a poeziei feminine 

contemporane româneşti, fapt confirmat şi 

de numeroase premii de care a beneficiat 

din 1974 până de curând, se află abia la 

al doilea volum al său. Ea a debutat cu 

versuri în „Luceafărul”, în anul 1974, 

dar, din raţiuni doar de ea cunoscute, îşi 

publică primul volum, „Phoenix vecina”, 

abia în anul 2010, volumul fiind bine primit 

de critica literară şi încununat cu 3 premii, 

respectiv „Rapsodii de primăvară” 

– premiu pentru debut, 2010, „Marele 

premiu” – Ocoliş, 2010 şi tot „Marele 

premiu” – Sighet 2010. 

Prima dată mi-a vorbit despre 

creaţia literară a acestei enigmatice poete 

din Nord, regretatul meu prieten Radu 

Săplăcan, un om care, deşi extrem de 

prietenos şi dispus să dea o mână de 

ajutor celui aflat în nevoie, a fost totdeauna 

zgârcit cu aprecierile şi elogiile, atunci 

când era vorba de a face critica literară a 

creaţiei literare a cuiva. Nu acelaşi lucru 

s-a întâmplat, însă, în cazul poeziilor 

semnate de poeta Ioana Ileana Şteţco, 

poezii pe care le citea şi cita adesea. 

Am cunoscut-o ulterior, personal, pe 

poetă, dar rareori mi-a fost dat să îi pot citi 

poeziile altfel decât sporadic, risipite prin 

diverse publicaţii ale timpului. 

Ioana Ileana ŞTEŢCO, având în 

vedere că, la aproape 60 de ani, este abia 

la al doilea volum, dă impresia unui artizan 

fanatic, care lasă din mână produsul la 

care trudeşte, după ani nenumăraţi de 

atentă şi îndelungă trudă şi doar după 

ce este convins că, sub aspect artistic 

sau estetic, nu se mai poate face absolut 

nimic, că pentru cel mai neînsemnat 

detaliu a fost găsită soluţia ideală. 

Deşi puţină, cantitativ, poezia pe 

care o scrie Ioana Ileana ŞTEŢCO o 

recomandă pe aceasta între cele mai de 

seamă poete ale literaturii române. Cu 

certitudine numele ei va fi curând rostit 

în compania selectă cel puţin a celor mai 

importante poete din literatura română a 

ultimei jumătăţi de secol. 

Nu sunt aprecieri gatuite, de 

conjunctură şi nici nu urmăresc ca, din 

raţiuni subiective, să determin polemici 

inutile cu cei care, de decenii întregi recurg 

la diverşi ditirambi şi la clişee, nu o dată 

penibile, fie pentru a crea şi susţine false 

valori, fie pentru a atrage atenţia asupra 

unor nume meteorice, mult discutabile 

sub aspect valoric . 

Mărturisesc că lectura recentului 

volum semnat de Ioana Ileana ŞTEŢCO 

nu este o treabă uşoară, dar, cu 

siguranţă, este o lectură care produce 

o sinceră bucurie a descoperirii unei 

poezii profunde, cu o bună cunoaştere a 

tainelor scrierii poeziei autentice, dar şi cu 

abordarea unei problematici în consens 

oarecum cu preocupările de bun şi fin 

artizan ale autoarei. 

De foarte mulţi ani urmăresc cu 

atenţie noile apariţii editoriale în domeniul 

poeziei, dar trebuie să recunosc că rar 

mi-a fost dat să trăiesc asemenea bucurie 

şi satisfacţie, ca cititor de poezie, pentru 

faptul că mă găsesc în faţa unui poet 

profund, autentic, a unui „poet născut, iar 

nu făcut”. 

Ioana Ileana ŞTEŢCO, spre 

deosebire de mulţimea de ieniceri cu 

pretenţii poetice, agramaţi şi agresivi în 

acelaşi timp, care siluiesc Cuvântul, îl 

prostituează şi îl supun la cele mai greu 

imaginabile procese cu scopul de a epata 

şi de a atrage neaparat atenţia asupra lor, 

scrie o poezie diferită, vie, proaspătă sub 

aspect lexical, al imagisticii şi expresivităţii 

estetice, care nu lasă impresia a ceva 

„deja vu”. Fiecare dintre poemele acestui 

volum este o confirmare certă că ne aflăm 

în faţa unei autoare mature, cu o profundă 

cultură, care ne propune meditaţii incitante 

pe teme de largă diversitate. Volumul este 

structurat pe trei capitole, care reprezintă, 

într-o oarecare măsură, modul elevat 

şi rafinat de înţelegere şi abordare a 

poeziei pentru ca, prin folosirea „în doze 

suportabile”, ea, Poezia sau Iubirea, cum 

deducem noi, să menţină doza de risc la 

niveluri suportabile. 

Autoarea ne invită, cu fiecare nou 

poem, să pătrundem în universul său 

poetic, dezvăluindu-ne nouă, cititorilor, ca 

prieteni ai săi, gândurile şi sentimentele 

ei, percepţiile şi crezurile, cu alte cuvinte, 

lumea sa imaginară. 

După cum spuneam, fiecare dintre 

poeziile acestui volum reprezintă un lucru 

profund şi serios şi nu o înseilare de 

cuvinte cu sensuri puţin înţelese de cei 

care le citesc. Acest nou volum de poezii, 

semnat Ioana Ileana ŞTEŢCO, este felul 

în care poeta înţelege universul în care 

trăieşte şi se mişcă şi pe care îl cercetează 

cu detaşare, dar cu multă atenţie spre a 

nu-i scăpa nici o semnificaţie posibilă. 

Cum spuneam, noua carte a 

Ioanei Ileana ŞTEŢCO nu oferă o lectură 


INCIDENŢE 

facilă, pentru că ea este autoarea unei 

poezii care te obligă permanent la 

meditaţie pentru a-ţi dezvălui sensurile 

şi semnificaţiile sale. Pe bună dreptate 

maestrul Gheorghe Grigurcu subliniază 

că: „lucrătura textului e săvârşită nu numai 

cu o atenţie meştesugită, ci şi cu o lăuntrică 

responsabilitate”, responsabilitate, 

credem noi, care a obligat-o pe poetă 

să renunţe la orice fel de clişee, dar şi la 

imagini facile. Prin poezia sa, deşi aceasta 

este o nesfârşită mărturisire de sine, poeta 

intră în dialog cu celălalt, pe care, prin 

cuvintele versurilor ei îl invită la meditaţie, 

la bucuria descoperirii frumosului „în care 

ard la cote înalte metafora şi verbul”. 

Poeta nu scrie despre sine şi pentru 

sine, ci, ne propune şi nouă, cititorilor, să 

descoperim, împreună cu ea, lumea ei, 

dar şi lumea noastră, de pe „insula numită 

Pământ”. 

Însuşindu-ne şi noi cele precizate 

în finalul Cuvântului înainte semnat de 

Gheorghe GRIGURCU şi noi credem că 

tărie că: „Ioana Ileana ŞTEŢCO este o 

poetă care se cuvine citită cu atenţie”. 

Pentru că numai astfel citită, credem 

noi, avem confirmarea talentului său de 

excepţie şi a expresivităţii şi prospeţimii 

deosebite a versului său. 

__________________ 

1 Se cuvine subliniat sprijinul 

mateterial asigurat pentru publicarea 

acestui excelent volum de versuri de Ioan 

şi Maria Cherebeţ, doi prieteni apropiaţi 

şi susţinători ai multor altor scriitori 

băimăreni. 

2 Este, din păcate, o practică 

extrem de des întâlnită în literatura română 

post decembristă. Sunt o serie de grupări, 

unele în jurul câte unei reviste, altele în 

jurul vreunui personaj mai machiavelic, 

carepractică acest gen de critică şi 

receptare literară, prin care urmăresc să 

se valorifice exclusiv membrii respectivei 

găşti literare şi prin care apartenenţa la 

gaşcă suplineşte lipsa talentului. 

7375

ESEU 

Catinca AGACHE 

DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU 


Un alt poem dedicat marelui său model liric şi moral 

- Eminescu – este ceea ce s-ar putea numi o poezie 

muzicală, transformată imediat într-un adevărat imn al 

luptei pentru redeşteptarea conştiinţei neamului. Alături de 

alte versuri ale sale înscrise sub semnul poeziei de opinie, 

poemul-cântec a stat în faţa tancurilor sovietice (în 1989) 

pentru apărarea fiinţei naţionale („La zidirea Soarelui se 

ştie/ Domnul a muncit o veşnicie/ Noi, muncind întocmai, 

ne-am ales cu/ Ne-am ales cu Domnul Eminescu/ Domnul 

cel de pasăre măiastră/ Domnul cel de nemurirea noastră 

– Eminescu”). Mai ales după 1991, el a scris o poezie 

oracular-mesianică cu valoarea unui strigăt existenţial. care 

a înscris un fenomen unic în spaţiul basabean, ca şi în cel 

larg românesc postdecembrist, fiind cântată de stadioane 

întregi de tineri şi circulând asemeni folclorului. 

Bagatelizată, din păcate, de ignoranţi sau răuvoitori, 

de postmoderniştii marcaţi de sindromul demolărilor şi 

demitizărilor - care n-au privit-o prin prisma necesarei 

opere de unire a celor două maluri de Prut prin vers 

incendiar şi muzică pe care aceasta a făptuit-o, a realităţilor 

basarabene, a Basarabiei reale 

care încă mai oscilează între 

recunoaşterea limbii române 

sau însuşirea glotonimului „limba 

moldovenescă”, a statutului 

scriitorului român din Basarabia 

obligat să fie mereu pe baricade 

ca model de conştiinţă înaltă 

patriotică, civică, morală -, ea a 

căpătat o fabuloasă popularitate. 

De altfel, această misiune 

asumată este mărturisită chiar de 

Grigore Vieru însuşi ca fiind un 

imperativ al epocii („Eu sunt un 

liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia 

aştept ca lucrurile să se aşeze 

în matca lor pentru a reveni la 

chemarea mea firească, la poezia 

lirică…Scriu versuri publicistice. 

N-am crezut niciodată că voi 

scrie poezie patriotică, dar la 

ora actuală consider că n-am 

dreptul să nu fac acest lucru. Am 

părăsit altarul poeziei filosofice 

şi metafizice şi am luat arma pe care a trebuit s-o iau”). 

Fiinţă fragilă îmbracă când istoria i-a cerut-o în armură 

de războinic, el a devenit un adevărat tribun în apărarea 

fiinţei româneşti, un profet, simbolul renaşterii naţionale, 

figura emblematică a Basarabiei („Ridică-te, Basarabie,/ 

Trecută prin foc şi sabie,/ Bătută ca vita pe spate,/ Cu 

biciul legii strâmbate,/ Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!/ 

Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!”). Realizează astfel poeme 

incendiare, adevărate „inscripţii pe stâlpul porţii” ce cântă 

„crinii latiniei” sau redau drama Basarabiei în noul context 

istoric şi geopolitic. Versul său capătă acum inflexiuni 

publicistice, utilizând metafore violente, fiind mai direct, mai 

ironic, mai incisiv. Seninul lui se întunecă, tonul devenind 

solemn, grav, interogativ sau imperativ, dinamitard, 

invocându-l ca argument pe Eminescu („ Şi vă uitaţi 

chiorâş la Prut // Pe-a cărui valuri ce ne dor/ Se scutură 

de-atâta dor / Toţi teii lui Mihai cel drag / Şi-ntregul doinelor 

şirag”). Asemeni lui Eminescu, tocmai cel care şi-a fixat 

ca principal obiectiv moral „apărarea Bisericii Naţionale, 

a Limbii Române şi a Istoriei Românilor”afirmând că „fără 

aceste aripi esenţiale nu putem zbura peste Prut”, poetul 

„martir” al versului românesc (Eugen Simion), „mare şi 

adevărat poet”(Nichita Stănescu), n-a fost scutit de atacuri 


repetate venite dinspre „elitiştii” de Bucureşti cât şi dinspre 

neliniştiţii tineri colegi de la „Flux”(„Am suferit foarte mult la 

început pentru atacurile nedrepte din presa bucureşteană, 

atacuri care m-au durut mai mult decât toate rănile pe care 

mi le-au făcut străinii. Şi… erau zile când juram să nu mai 

trec Prutul, eu care o viaţă întreagă am visat să ajung în 

ţară.”). Ele au fost folosite ulterior ca arme în vitriolantele 

campanii defăimătoare care l-au rănit adânc, grăbindu-i 

moartea. 

„Cei care l-au chinuit pe Grigore dincolo de Prut 

n-au mai puţină vină decât cei care l-au chinuit dincoace 

de Prut” – susţinea Adrian Păunescu plecat şi el la scurt 

timp după prietenul său. „Vreau să deplâng - afirma Alex. 

Ştefănescu [8] - modul nerespectuos în care societatea 

românească l-a tratat”, referindu-se nu la marea parte a 

românilor ataşaţi de sufletul poeziei lui ci la cei care l-au 

asasinat puţin câte puţin. Eugen Simion este cel care a 

descris poate cel mai bine acest fenomen reprezentat de 

Grigore Vieru („despre Grigore Vieru am putea spune că 

este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, 

un poet al tribului său, obsedat 

de trei mituri: Limba română, 

Mama şi Unitatea neamului. 

Un poet elegiac, dar, în ciuda 

fragilităţii înfăţişării sale şi a vocii 

sale – moi şi stinse, menite parcă 

să şoptească o rugăciune, nu 

să pronunţe propoziţii aspre ca 

vechii profeţi – un poet dârz, un 

cuget tare, un spirit incoruptibil. 

Mulţi i-au înţeles stilul şi mesajul, 

alţii i-au reproşat mereu faptul că 

nu este un poet postmodern. 

Judecată rea. Vieru nu putea 

fi postmodern pentru că, spune 

chiar el, s-a născut şi a crescut 

într-o istorie imposibilă şi, când a 

început să scrie, şi-a dat seama 

că publicul său aşteaptă altceva 

de la el. Ceva esenţial, spus 

limpede, ceva despre suferinţele 

şi bucuriile naţiei sale, atâtea 

câte sunt. În aceste circumstanţe, 

poemul «nu poate fi o zbenguiala 

a cuvintelor”). Un superb, emoţionant poem-cântec – 

Reaprindeţi candela („Reaprindeţi candela-n căscioare/ 

Lângă busuiocul cel mereu-/ Degerat la mâni si la picioare/ 

Se întoarce-acasă Dumnezeu. / Doamne,Cel din slăvi 

creştine/ Ce păcate oare-ai săvârşit/ Că te-au dus acolo si 

pe Tine/ In Siberii fără de sfârşit !/ Refren:/ Toate le ierti, / 

Doamne de sus,/ Cu blândeţe măreaţă/ Chiar şi pe cei care 

te-au dus/ In Siberii de gheaţă”) -, închinat destinului tragic 

basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susţine cele 

afirmate mai sus. . 

„Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen 

Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, 

Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică 

sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică 

şi stilistică, prin frumuseţea şi puritatea de cristal, prin 

extraordinara lumină şi blâdeţe, prospeţime şi graţie, prin 

aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca şi prin uimitoarea 

modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai cântată 

poezie a secolului XX (Fănuş Băileşteanu). Structură 

eminamente eminesciană, de o mare sensibilitate, Grigore 

Vieru este cel care a produs sincronizarea cu fenomenul 

literar românesc din interiorul ţării, fiind un veritabil portdrapel 

al liricii române din Basarabia. De altfel, el însuşi

mărturiseşte cu onestitate raportarea sa la marele model:” 

Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu.” Conceptul lui 

de poeticitate are ca model etalonul romantic eminescian, 

la care a adăugat un filon autohton specific, străbătut 

de simboluri şi motive, miteme tipic vierene, relevante 

arhetipuri ale fiinţei naţionale şi mitologiei cotidianului. 

Imaginarul său poetic, axat pe câteva teme esenţiale ( 

Mama, Maternitatea, Femeia – proiectate în planul cosmic, 

sacru - Copilăria, Eminescu, Hristos , Patria, Limba 

Română, Moartea) şi simboluri matriceale (casa, stramosii, 

plaiul, izvorul, glia, graiul, dorul, iubita, taina, misterul 

cosmic), biblice (Atotziditorul, candela ş.a.) şi istorice 

(Prutul, „ţara cea Basarabă”, Putna, Ştefan cel Mare, 

Podul de Flori etc.), este de aceea inconfundabil, purtând 

marca Vieru. Un poem de tinereţe – Cu sângele, cu dorul - 

vorbeşte despre această subtilă alcătuire a eului său poetic 

(„M-am amestecat cu viaţa,/ Ca soarele cu dimineaţa,// 

M-am amestecat cu dorul,/ Ca sângele cu izvorul”), tentaţia 

orfică –cântecul, sinonim cu poezia – fiind dublată ulterior 

de cea mesianică („Cineva sus pe coastă,/ Spală lacrima 

lunii/ Cu lacrima noastră”- Izvorul). 

Poet prin excelenţă al mamei, el dezvoltă ca nimeni 

altul această mare temă în lirica română contemporană, 

încărcând-o de o simbolistică adâncă, identificată cu ţara 

rotundă („Mamă/ Tu eşti Patria mea!” – Mamă, tu eşti…), 

cu esenţa fiinţei româneşti, cosmicitatea („Uşoară, maică, 

uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce 

zboară/ Între ceruri şi pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ 

Fericită totuşi eşti/ Iarba ştie cum te cheamă,/ Steaua ştie ce 

gândeşti.” - Făptura mamei ), cu iubirea absolută („Le-am 

chemat la mine/pe toate:/ pe Maria, pe Ana, /Pe Alexandra, 

pe Ioana.../Care întâi va ajunge,/ Pe-aceea- n perete o voi 

zidi./ Dar din toate femeile/ A venit una singură:/ Mama./ 

Tu nu m-ai strigat,/ Fiule”- Mică baladă), cu misterul 

Facerii (Când m-am născut, pe frunte eu/ Aveam coroanămpărătească:/ 

A mamei mână părinteasca,/ A mamei mână 

părinteasca” - Mâinile mamei), cu moartea însăşi ca 

întoarcere sânul naturii („Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu 

nici măcar nu te urăsc/ Cum te blestemă unii, vreau să zic,/ 

la fel cum lumina pârăsc./ Dar ce-ai face tu si cum ar fi/ Deai 

avea mamă şi-ar muri,/ Ce-ai face tu şi cum ar fi/ De-ai 

avea copii şi-ar muri!/ Nu am, moarte, cu tine nimic, / Eu nici 

măcar nu te urăsc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai 

din propria-mi viată trăiesc./ Nu frică, nu teamă/ Milă de tine 

mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată 

copii.” – Litanii pentru orgă). La fel sunt poemele care au 

în centru alte toposuri sacre, precum casa părintească („Tu 

mă iartă, o, mă iartă,/ Casa mea de humă, tu,/ Despre toateam 

scris pe lume,/ Numai despre tine, nu.”), neamul („O, 

neamule, tu,/ adunat grămăjoară,/ ai putea să încapi/ într-o 

singură icoană.”- Acasă), graiul matern sacralizat („Lemn 

dulce e! Lemn tare!/ Din el vioara-i scoasă/ şi leagănul, şi 

pragul,/ Şi grinzile la casă”),Fiinţa sacrală („Şi eu ţin atât la 

mama,/ Că nicicând nu îndrăznesc/ Dumnezeul din privire/ 

Să mă vâr să-l mâzgâlesc.”- Autobiografică) ş.a. 

Dar, poate că nicăieri nu se resimte mai bine influenţa 

modelului poetic eminescian ca în lirica de dragoste, de 

mare delicateţe şi suavitate, adevărate filigrane în care 

este turnată o gamă întreagă de trăiri şi sentimente („Vreau 

să te văd, femeie,/ sau vino să mă vezi,/ Mi-e dor de iarba 

crudă/ A ochilor verzi;// De-a`tale negre gene/ Ce tremură 

uşor/ Ca aburul de ploaie/ deasupra codrilor.// - Vreau să te 

văd, bărbate,/ Sau vino să mă vezi,/ E timpul coasei, iată,/ 

În ochii mei cei verzi.// Coseşte, hai – ca iarba,/ Cu rouă 

şi cu stea,/ Mai deasă şi mai verde/ Să crească-n urma 

ta.” - Vreau să te văd; „Iubire! Tu, cea ocrotită / De dulcele 

luminii mirt, / Ca miezul unei sfinte azimi/ De coaja ei doar 

ocrotit. // Înconjurată de lumină, / Tu însăţi din lumină vii. / 

Pre tine doar te am pe lume/ Şi nu voi alte veşnicii. // Iubire! 

Ram de rouă sfântă, / Cânt unic, o, ce mă adaşti. / asuprangândurării 

mele/ Tu nu plângi lacrima – o naşti.” - Leac 

divin). De o extraordinară liricitate şi modernitate, unele 

dintre poemele sale de dragoste sunt mici capodopere 

(„Draga i-a fugit cu altul./ S-a ascuns în codru. Uuu!/ El 

a smuls pădurea toată,/ Însă n-a găsit-o, nu./ El a smuls 

ESEU 

pădurea toată/ Şi s-o are începu./ Şi-a arat pădurea toată…/ 

Însă n-a găsit-o, nu.”- Pădure, verde pădure). 

Ca şi la Eminescu, iubita însă este proiectată în plan 

astral, sacral, în cosmicitate, contopită în cele din urmă cu 

însăşi întoarcerea mioritică în natură („Merg eu dimineaţa, 

în frunte,/ Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./ Mergi 

tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii 

tale./ Vine moartea din urmă/ Cu spicele roşii în braţe/ Ale 

sângelui meu –/ Ea care nimic niciodată/ Nu înapoiază./ 

Şi toţi suntem luminaţi/ De-o bucurie neînţeleasă”- Ars 

poetica). De altfel, Grigore Vieru însuşi mărturiseşte că 

este, prin excelenţă, un poet al iubirii („Sunt deci un poet 

al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura 

dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfă zilnică. Păcat 

că măreţia sacrificiului o găsim mai mult în singurătatea 

iubirii.”) - sentiment pe care s-a axat destinul său („Dacă 

n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă”). Cel care afirma „am 

descoperit frumuseţea Limbii Române în poezie, iar în 

Limba Română mi-am descoperit Ţara” s-a constituit el 

însuşi într-un model de înaltă conştiinţă şi integritate morală 

(„Sunt fericit/ Că n-am cântat păunii.”- Despre fericire ). 

A trăit în simplitate, iubit de cei mulţi, urât de cei puţini 

la suflet, asemeni lui Eminescu, şi a plecat, dintrodată, la 

marea întâlnire, chemat de acesta, biografia şi opera sa, 

primul şi cel din urmă drum, întâlnindu-se cu forţă de destin 

în aura genialităţii celui care i-a alungat sentimentul de 

exilat în propria limbă, luminându-i drumul. A plecat la 

întâlnirea cu Eminescu scriindu-şi din timp şi epitaful („Sunt 

iarbă şi mai mult nu pot fi”), dând , din vreme, şi explicaţiile 

acestuia („ A fi simplu nu e treabă uşoară. Afi simplu 

înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor 

mulţi, până te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba 

ce poate fi”). Supranumit „un Eminescu al Basarabiei”, în 

fapt un nou Eminescu al tuturor românilor, marele poet 

al Basarabiei şi al întregii literaturi române contemporane 

„nu place celor cărora nu le place nici Eminescu şi place 

tuturor celor care-l iubesc pe Eminescu” – afirmă prietenul 

său Andrei Strâmbeanu. S-a aşezat lângă Eminescu, în 

spaţiul rarefiat rezervat spiritelor înalte, aşa cum la Iaşi, în 

Grădina Copou, bustul lui se odihneşte aproape de cel al 

„poetului nepereche” întru eternitate, ca într-o împreunare 

metaforică în Ruga lui Brâncuşi pentru un destin mai bun 

românesc. „Dacă există o veşnicie românească, această 

veşnicie ar trebui să se numească Vieru, fiindcă ea ne 

cuprinde pe toţi.”- scria Ion Miloş la dispariţia fulgerătoare a 

prietenului său. Mitizat încă din timpul vieţii, Grigore Vieru 

s-a „judecat”singur, cu aceeaşi luciditate şi onestitate care 

i-a caracterizat întreaga viaţă, pentru posteritate („Nu sunt 

un mare poet. Nu harul ci lacrima mea e mare.”). 

---------------------------------------------- 

[1] 

Catinca Agache. Receptarea lui Eminescu după 

1989, 2011 

[2] 

Mihai Eminescu. Basarabia 1812, Verba, 1991, 

2011 

[3] 

Mihai Eminescu. România în lupta cu panslavismul, 

,,Timpul” , iunie, 1878.; Basarabia, numele şi întinderea ei, 

,,Timpul”, 13 martie, 1878.) 

[4] 

iGrigore Vieru.Testament/ Limba Română, oastea 

noastră naţională, 30 august/ 7 septembrie 2007, Academia 

de Ştiinţe a Republicii Moldova 

[5] 

Nicolai Costenco ş.a.iu 

[6] 

în scrisoarea (în facsimil) ce precede volumaşul de 

numai 20 de pagini apărut la Londra, Editura Kegan Paul, în 

1930 - o traducere în engleză de Éstelle Sylvia Pankhurst 

şi I.O.Ştefanovici-Svensk, cu un cuvânt înainte de Nicolae 

Iorga , considerată de acelaşi G.B.Shaw, „o carte uluitoare” 

-, poetul român impresionând prin aceea că „a ridicat acest 

fin de siècle din agonia sa” 

[7] 

i Se întâlneşte acum cu redacţia revistei „Secolul 

XX”, cu Dan Hăulică, Şt.Aug.Doinaş ş.a. 

[8] 

iu Alex Ştefănescu. Glorie de-o zi, „România 

literară”, 6-23 ian., 2009 


7377

INTERVIU 

INTERVIU CU DARIE DUCAN 

Raluca: Darie, voi începe cu 

aceeaşi întrebare, cu Google. Pentru 

cine nu îţi caută numele pe net, cine 

eşti tu 

Darie: Vreau să cred că sunt un poet 

al dracului şi al lui Dumnezeu deopotrivă, 

un om cu o tarabă care vinde creier ca 

vată de zahăr în parcul unde se dau pe 

role Istoria lui Călinescu şi Istoria lui 

Manolescu. Dar mai ales cărţile de carne, 

alea, sângeroasele pentru care au crăpat 

ochi şi au apărut băşici la mâini unora 

şi, apoi, când şi-au mângâiat iubitele, 

acestea le-au spus - Ce mâini de ţăran ai! 

Sunt un om care scrie şi are ambiţii 

puţin mai mari ca Balzac şi care cred că 

tot o va răzbi cât un Cârlova. Sunt un aprig 

consumator de hârtie, un animal care 

papă coli A4, cheltui pentru aceasta mai 

mult decât unii pe ţigări. Până la urmă tot 

despre fumuri e vorba. 

Cine să spun că sunt Cel din cărţile 

mele, mai bune sau mai proaste, cel de 

pe stradă, cel care scrie la biblioteca de 

la Litere la masa 42. Cel netuns uneori 

pentru că părul i se termina într-un vers, 

neras pentru că l-a certat cândva un poet 

pentru asta, cel timid, cel rău, cel nedrept, 

cel afurisit, cel…ălalt. Sunt un om a cărui 

cam singură treabă pe lumea asta este să 

scrie dar care face mai mult altele ca să 

aibă despre ce să scrie. În parcul despre 

care spuneam, deocamdată am doar bani 

să îmi cumpăr ceaţa de a nu şti exact cine 

sunt. 

Raluca: Boemul tău profil 

de Facebook ne spune că lucrezi la 

Poezia Română. Vorbeşte-ne despre 

fişa de post şi obiectivele acestui job. 

Raluca Berceanu 

„Boema e acum muzeală în multe locuri. E boemă cu afişe că 

e boemă. Or, ce e asta decât un pas spre clipa când vom purta 

tricouri pe care scrie «om», că altfel nu ne-am crede” (D.D.) 

Ai un program de funcţionar sau eşti 

freelancer 

Darie: Profilul meu Facebook 

nu e unul boem neapărat, adică nu e 

căutat boem. E pur şi simplu partea 

mea dintr-un soi de cenaclu al vieţii. Şi, 

cum «cenaculum» vine din «cena», cină, 

constat că mare parte din dezbaterea 

literară s-a mutat aici. Câtă Capşă online! 

Am scris că lucrez la Poezia română 

pentru că asta fac. Şi când nu lucrez 

nicăieri tot acolo lucrez. Nu pot fi dat 

afară, nu îmi pot da demisia. Fireşte că nu 

am un program foarte fix, deşi scriu foarte 

mult şi, practic, asta mă ţine în viaţă. 

În copilărie, când îmi făceam mâna 

şi încă nu plecasem din Târnăveniul 

natal, scriam cu normă, cred că 5 poeme 

pe zi – şi acum păstrez în familie câteva 

mii bune de poeme pe care, scriindu-le, 

m-am format şi pe care nu le voi publica 

niciodată. Ce a fost atunci normă e poate 

acum cazuistică. Nu filtru, ci devenire. 

Nu voi fi pedant, caut ceva mult mai 

pământesc de lucru, o editură, dar, până 

una-alta, nu prea îmi pasă dacă acest 

«loc de muncă» e văzut de unii ca o 

megalomanie. 

Când chiar faci poezie şi pui totul 

de la tine pentru ajungerea ei la cititor, 

când nu te ajută absolut nimeni dintre cei 

care întorc fonduri cu lopata, vorbind aici 

şi de Uniunea Scriitorilor, de Ministerul 

Culturii şi de ICR, măcar atâta meriţi, să fii 

şerb în aceste plantaţii, le numeam cândva 

de singular, dar constat că sunt mulţi prin 

ele doar că le e ruşine să recunoască 

faptul că scriitorul tânăr o duce foarte rău 

în România. 

E trist nu că spun eu un clişeu, ci că 

el e clişeu prin faptul că toţi o duc rău. S-a 

ajuns, prin asta, cumva, la ce voiau cei 

mai crânceni comunişti, poetul să fie 

exclusiv al maselor. Şi, dacă se poate, mai 

prost ca ele. Trăim într-o ţară cumplită. Un 

permanent amendament la Kafka. 

Mă reîntorc la cuvântul «boem» şi 

constat că e o boemie, dar nu una tipică, 

e un fel de nebunie personală a mea, 

aceea de a nu mă înhăita literar cu nimeni. 

Ştiu ce păguboasă e lumea literară şi 

o dispreţuiesc profund când o iau en 

gros. În detaliu spiritul meu critic devine 

mai tolerant. Când trec prin cârciumi şi îi 

văd, plec acasă şi noaptea le visez ficaţii 

cirotici. Se ridică din vis ca o madonă, mă 

pupă pe frunte şi se cară. În redacţii, prin 

şuşe, se îmbată fără alcool, altfel, cu relaţii 

false de dependenţă publicistică. Boemia 

mea e chiar libertatea, dar nu aceea cu 

dedesubturile miluirii cu vreun premiu, cu 

vreo sinecură. Mă lasă rece carierismul 

mărunt de acest fel. 

Raluca: Eşti întrebat, de obicei, 

despre scriitorul sau omul Darie. Cine 

este însă revoluţionarul Darie Care 

e proiectul lui grandios Visează el o 

pagină în cartea de istorie sau doar una 

în cartea de română 

Darie: Despre scriitor sunt întrebat, 

cu omul se ia contact mai des decât cu 

cărţile mele, din păcate. Nu ştiu care e 

revoluţionar dintre cei doi. Cred că aici 

devin unul tocmai de ruşinea că nu ştiu. A 

fi revoluţionar e o natură, nu un deziderat. 

Proiectul meu grandios, şi de care încerc 

să mă ţin, e să scriu 100 de cărţi. Cred în 

felul de scriitor care a fost Sadoveanu. Le 

va puţi unora acest nume aparent răsuflat, 

dar e fix problema lor. Dacă aş fi sărit cu 

guriţa pe Blecher m-ar fi aplaudat mulţi 

pentru că e la modă. 

Nu visez nicio pagină nici în cartea 

de istorie, nici în cartea de română, nici 

măcar în cartea de telefon. A avea o 

pagină într-una din aceste două cărţi pe 

care le-ai enumerat e o consecinţă, nu 

o temă de visat. Dacă te apuci să visezi 

mărunţişuri din acestea te trezeşti că 

n-ai ce căuta acolo şi că îţi maimuţăreşti 

natura prin demagogism. În manuale 

sunt şi multe mediocrităţi puse chiar de 

unii dintre profesorii generaţiei mele, din 

motive marginale literaturii, vezi-doamne, 

din acea stupidă idee că un manual de 

literatură română trebuie să aibă un 

criteriu democratic de alcătuire. 

Dacă vrei, de pildă, să îl resuscitezi 

pe Blecher, ca vizibilitate, scrie studii 

despre el, vântură-l prin lumea bună, 

dar nu îl trece în criterii, căci procesul 

descoperirii lui ar fi prea scurt şi fără nicio 

satisfacţie. Sau poate l-ai născut să-l 

îngropi. De aceea manualele de literatură 

au ajuns un fel de gazetă, un fel de revistă 

mondenă a literaturii. Sunt foarte conştient 

că spun asta când mâine-poimâine cei 

dintr-o generaţie cu mine poate le vor 

călări paginile. Trebuie privit mai obiectiv 

decât făcându-ţi pipota monoclu! 

Raluca: Fiecare tânăr poet român 

poate fi încă un Nicolae Labiş. Un geniu 

liric descoperit şi iubit precoce, un 

revoluţionar al vremurilor lui, un boem 

care îşi bea nopţile la Capşa, cu junele 

dansatoare din trupa Armatei. Ce doză 

de Labiş e în tine Ce crezi că ai putea 

avea în comun cu libertinajul boemei, 

lupta politică şi extremismul literar din 

î 


ESEU 

ROMÂNIA MEA: „NICĂIERI NU-I CA ACASĂ!” 

Ionela Dumitriu 

ELEVĂ ÎN CLASA A XI-A. 

PARTICIPANTĂ LA 

CONCURSUL 

DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – 

PNL VASLUI 2011 

„Iarba verde de acasă 

să mă rătăcesc prin lume 

nu mă lasa!”.. şi iată cum 

se adevereşte zicerea 

românească care spune 

că „Nicăieri nu-i ca acasă!”. 

Fiecare om gândeşte astfel. 

Dar ce înseamnă acasă 

Acasă sunt strămoşii, 

părinţii, rudele, semenii 

mei, grădina cu flori; acasă 

este locul unde te simţi iubit, 

protejat, înţeles şi locul 

unde ne retragem pentru o 

clipă de linişte, de odihnă. 

Fiecare om are un loc pe 

care îl numeşte „acasă”, iar 

noi, românii, avem la rândul 

nostru o casă: ROMÂNIA. 

Acesta Românie ne 

poate oferi totul pentru a 

avea o viaţă frumoasă. 

Relieful foarte variat, clima 

liniştită, fără cataclisme, 

vegetaţia şi fauna foarte 

diversificate fac din 

România un colţişor de rai. 

Totul depinde de noi! Locuitorii acestei ţări sunt oameni frumoşi, 

veseli, harnici, cu inima iubitoare, cu sufletul curat. Şi aşa cum 

nu există pădure fără uscăciuni sunt şi oameni nedemni de ţară 

în care s-au născut! Trebuie să fim mândri că suntem români! 

Deoarece toţi voievozii au luptat pentru apărarea identităţii 

naţionale şi a credinţei strămoşeşti, vom simţi în sufletul nostru 

o puternică bucurie sufletească pentru faptul că suntem urmaşii 

unor astfel de înaintaşi demni de tot respectul. 

Dar vremea trece şi acum avem în România altă realiate. 

Se pare că schimbarea din 1989 ne-a bulversat pe toţi. Mulţi 

români, azi, aleg să părăsească locurile natale şi să plece pe 

alte meleaguri fie pentru perfecţionarea profesională, fie din 

motive financiare. În străinătate românii sunt muncitori sau obţin 

performante în activităţile pe care le desfăşoară. Datorită lor 

România a devenit cunoscută în Lume. Vreau să mă gândesc la 

faptul că cei care fac România de râs vor fi din ce în ce mai puţini. 

Acum, când mai am puţin timp şi voi deveni studentă, mă 

gândesc foarte des la ceea ce va urma după terminarea studiilor. 

Nu îmi doresc să plec din ţara mea. Aici am crescut, aici sunt toate 

amintirile mele, familia, toţi prietenii, toţi oamenii care au avut 

încredere în mine şi care m-au învăţat pentru că eu să devin un 

om instruit, bogat sufleteşte şi moraliceşte, capabilă de a depăşi 

problemele vieţii. Însă, dacă nu voi putea să mă perfecţionez aici, 

voi fi obligată să îmi părăsesc locurile atât de dragi mie. Aş dori 

să mă perfecţionez în domeniul... medicină-cardiochirurgie şi voi 

încerca să fiu cea mai bună în meserie pentru a putea apoi să îi 

ajut pe ceilalţi. 

Cred cu tărie că şi cei de lângă mine vor fi mulţumiţi 

sufleteşte că nu am risipit ceea ce m-au învăţat şi valorificând 

totul le-am dus numele mai departe. Cred că cel mai important 

sentiment pe care îl am faţă de ţara mea este ca o iubesc. 

DEBUT 

generaţia noastră 

Darie: Mă bucură această întrebare 

pentru că la debutul în volum, petrecut la 

15 ani, am fost comparat cu Labiş, dar cu 

totul altele sunt motivele din care îmi place 

acest poet. Acum am 23, dar trebuie să 

recunosc faptul că la 21 de ani n-am luat 

niciodată tramvaiul, deşi, unde locuiesc, 

acesta trece în mod obsesiv prin faţa 

blocului meu şi, dimineaţa devreme, vara, 

când balconul camerei mele e deschis, îl 

aud cum huruie ca o broască. M-am temut 

de el cu un fel de blândeţe dar conştient 

că nu se mai întâmplă nimic. 

Cred că am în comun întreg 

amalgamul, dar m-am săturat de lupta 

politică. Cel puţin în acest moment când 

politica guvernului actual e una înjositoare 

şi murdară, mincinoasă şi de neiertat. 

Cred că toată adunarea de la Argentin, 

unde după o anumită oră se murează 

oamenii la desimea nopţii, pe sub mese, 

ar fi mai bună decât preşedintele Băsescu 

şi această chirie de neg care e Boc. Sper 

să nu devin mâine un Labiş călcat de o 

coloană oficială! Am 23. Sunt bătrân. Dar 

şi ei, din tramvaie, au îmbătrânit în Rollsuri. 

Raluca: Te voi întreba şi asta. Care 

e, după credinţa ta, adevărata poveste 

a accidentului de tramvai care l-a ucis 

pe Labiş Putem să considerăm că 

acesta este cel mai boem episod din 

istoria literaturii române 

Darie: Nu ştiu, nu am cercetat. Şi 

nici nu am cum. Dar cred că mai tristă 

e o continuare la care mi-e frică să mă 

gândesc: că balerina spre care alerga în 

acea noapte, după ce el a murit, a plecat 

cu cerbul căprioarei ucise. De cerb m-aş 

mira. De ea, nu. 

Raluca: Mai este boema 

europeană un fenomen real sau 

supravieţuieşte doar ca instrument de 

marketing cultural Este Darie boem 

Proiectează-l în câteva cuvinte pe Darie 

cel ideal, cu viaţa lui ideală. 

Darie: Boema e acum muzeală 

în multe locuri. E boemă cu afişe că e 

boemă. Or, ce e asta decât un pas spre 

clipa când vom purta tricouri pe care scrie 

«om», că altfel nu ne-am crede. Sunt şi 

nu sunt boem. Sunt boem în felul meu. 

Am scris şi în cârciumi şi ştiu că în unele 

momente ai fost şi tu de faţă, am pierdut 

multe nopţi în multe feluri, probabil sunt 

boem, probabil sunt doar trist şi înfrânt, 

nu ştiu. 

Dacă aş sta să mă analizez aş lua 

o poziţie ecvestră dar mi-e milă de cai şi, 

în toată joaca mea, m-aş vrea ecvestru 

numai pe aburii lor. Ca să fie mereu vii. 

Deşi aburul lor pare, ei nu îţi suflă fumul 

ţigării în faţă, ca decanii. Darie ideal e o 

prostie. Darie ideal e Darie mort. 

Raluca: Jack Kerouak era profund 

deranjat de faptul că devenise regele 

beatnik. Operele lui nu fuseseră menite 

să fie doar un manifest pentru Beat 

Generation. Acum, imaginează-ţi 

că tu ai deveni rege al unei mişcări 

neo-boeme, că o întreagă generaţie 

ar dezvolta pasiuni şi revoluţii pe 

baza scrierilor tale, doar că asta s-ar 

întâmpla interpretând într-o cheie 

greşită mesajele lui Darie. De unde am 

trage seva unei astfel de mişcări Cum 

ar arăta generaţia aceasta şi care ar 

putea fi atitudinea ta în acel moment 


Darie: Aş schimba tactica. Aş scrie 

altfel ca să neg ce au înţeles ei. În plină 

epocă Beat, dacă aş fi fost Kerouak 

aş fi scos boxele la geam şi le-aş fi dat 

Monteverdi. Înainte să am vise de genul 

acesta aş vrea să fiu citit şi citit. 

Dar nu neapărat de toate salopetele 

puse direct pe oase şi numite (unii) 

critici, adică nu de mercenarii revistelor 

şi editurilor, zglobii figuranţi remuneraţi, 

copii de casă ai unuia sau ai altuia, ci de 

tinerii din Facultăţile de Litere din ţară, de 

tinerii deschişi şi mai inteligenţi decât îi 

cred toţi profesorii lor, uneori prea timizi 

şi lehămisiţi să se arate. Ei sunt de fapt 

literatura vie pentru că ei sunt cititorii în 

care am foarte multă încredere. 

Raluca: Ai publicat de curând 

Spirt, un nou volum de versuri. Ce poţi 

să spui despre el Despre Alexandra 

Darie: Spirt e o carte la care ţin 

foarte mult. S-a scris ca pâinea pe unt, 

în transă, din iubire, din disperare şi 

frumuseţe. Niciodată n-am scris o carte 

atât de repede şi atât de direct. M-am copt 

uman în uşurinţa scrierii ei aproape ca un 

cartof. 

Despre Alexandra nu am ce să spun 

mai mult decât am spus deja. Cartea 

aceasta şi-a sărit rândul. Multe altele îşi 

aşteptau la rând publicarea. Spirt însă, ca 

o mutare de şah, a devenit irezistibilă în a 

se scrie şi în a se publica. Aici nu avea ce 

să se cearnă, ce să se decanteze. A ieşit 

exactă. Numai bună de sicriu pe măsura 

unei amintiri. 

Vor urma alte cărţi, în toate genurile 

literare, dar în principal poezie, căci am 

scris foarte multă poezie. Trăim şi vedem. 

Sau murim şi ştim. 

7379

AESOTERICAE 

Mη εpiqύmei 

αdύnata 

Să nu doreşti imposibilul spune o vorbă a vechilor greci - 

Mη εpiqύmei ̉αdύnata - care, se pare, s-a ţinut de Biblia Vulgata 

Blaj 1760-1761 (Biblia Petru Pavel Aron) timp de 243 de ani. 

Fără îndoială, apariţia acesteia în varianta ei tipărită este 

un act de cultură. Cele 6000 de pagini de manuscris se 

păstrează la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, 

manuscrisul fiind pregătit de P.P.Aron, între anii 1760-1761. 

Importanţa apariţiei ei vizează în special factorul lingvistic, 

aceasta precedînd Biblia lui Samuil Micu (1795). Ca o 

notă de originalitate lingvistică se cuvine a fi menţionată 

referinţa de la care pleacă în munca sa traducătorul: 

„Petru Pavel Aron a luat drept punct de reper ediţia 

de la Veneţia a traducerii Vulgatei făcută de Ieronim.” 

Intersul nostru se îndreaptă în special spre limbajul 

poeziei psaltice pe care-l descoperim în Vulgata, Psaltirea 

acesteia, copie fidelă a ediţiei venete, în varianta ei 

românească, fiind opera lui Aron, deşi la tălmăcirea în 

româneşte a celorlalte cărţi au participat: Grigore Maior, 

Gherontie Cotorea, Atanasie Rednic, Silvestru Caliani, 

Petru Pop de Daia, fost secretar al lui Inochentie Micu. 

Dacă de-a lungul Vulgatei, în manuscrise, se observă 

mai multe stiluri, pe alocuri abateri de la fraza latină 

datorate copiştilor sau grupului de traducători, Psaltirea, 

aşa cum ne lasă să observăm colectivul de redactare 

care a lucrat asupra acestui manuscris, dar şi latinistul 

Vasile Rus, deţine acelaşi stil, de la primul verset pînă 

la ultimul, purtînd amprenta personală a lui P.P.Aron. 

Manuscrisul, maculator 21 din V1, după cum a fost 

organizat de clasicistul mai sus amintit, deţine aceeaşi 

expresie literară, acelaşi stil, această versiune a 

Psalmilor fiind cea mai importantă contribuţie adusă 

limbii şi culturii române, premergătoare Şcolii Ardelene. 

Originalitatea Psaltirii din Vulgata (Biblia lui Petru Pavel 

Aron) ţine în special de filiaţia latină, de noutatea limbii, 

de fidelitatea faţă de latină, îndepărtîndu-se net de 

slavonisme. O comparaţie între Psaltirea lui Samuil Micu 

şi cea aparţinînd lui Petru Aron va evidenţia în primul 

rînd stilul retrograd al primului, prin fidelitatea faţă de 

elementul slav, şi inovaţia celuilalt, punînd ca factor central 

al vocabularului elementul latin. La Petru Pavol Aron atît 

estetica frazării cît şi cea a filosofiei religiei urmează evoluţia. 

De exemplu, în Psalmul 115, 15: „Scumpă e înaintea 

Domnului moartea sfinţilor Lui”, Pavel Aron preferă termnul 

„sfânt” faţă de Samuil Micu la care apare termenul „cuvios”: 

„ Scumpă e înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.” 

E evidentă orientarea filosofico-religioasă a lui 

Aron, considerîndu-se îndreptăţit să creadă că nu 

e suficientă cuvioşenia în privinţa graţiei divine. 

Astfel, ocurenţa termenului „sfânt” sau a derivatelor 

acestuia scoase în evidenţă la Index de colectiv, 

în Psaltirea Petru Pavel Aron, este covîrşitoare, 

în schimb, termenul „cuvios” nu apare la acesta. 

De asemenea, s-a urmărit eliminarea elementului maghiar, 

dar şi a celui german, atît cît s-a putut, apoi între varianta 

slavă şi cea latină o preferă pe cea din urmă, chiar dacă 

recurge uneori la împrumuturi lingvistice sau la calchiere. 

Este cazul celui mai evident termen: 

lat. bene dico (sau benedico), xi, ctum, cere, iniţial a vorbi 

de bine, aşa cum apare în latina clasică la Cic. Sest.110; 

Ov. Tr. 5, 9, 9, conform lui Félix Gaffiot, Dictionnaire Illustré 

Latin Français, Paris, 1934, unde 

trimiterile şi adnotările sînt extrem 

de bogate şi bine organizate. 

În perioada creştină, ne referim 

aici la latina creştină (Mohrmann 

Christinne, Latin Vulgaire, Latin 

des chretiens, Paris, 1955, face 

distincţie între latina creştină 

şi latina eclesiastică), termenul 

suferă o lărgire semantică, 

apărînd benedictia, lat. 

benedictio, onis, s.f., întrebuinţat 

pentru prima dată de Q. 

Septimius Florens Tertullianus Lucia Dărămuş 

în De testimonio animae, 2, cu 

sensul de consacrare. De la acest termen – lat. benedicere 

– se formează în limba română „a binecuvînta”. În spaţiul 

nostru lingvistic, a binecuvînta are ca model atît varianta 

latină, dar şi termenul grecesc eulogein, Eugen Munteanu 

în Studii de lexicologie biblică explicînd termenul prin 

„calchierea compusului grecesc”, făcînd referire la textele 

lui Coresi, Ms.45, Ms. 4389, însă Vulgata lui Petru Pavel 

Aron nu este luată drept referinţă. Ca şi în alte traduceri, 

a binecuvânta din Psaltire, varianta Petru Pavel Aron, 

apare la concurenţă cu a blagoslovi, deşi orientarea 

coordonatorului nu era în favoarea factorului slav. De aici 

putem deduce că s-a impus în faţa inovaţiei fie preferinţa 

colectivului, fie elementul tradiţional slav, existent deja. 

„Lat. benedicere - aflăm de la Niculina Iacob - este 

echivalat atît prin a blagoslovi Această reprezentare 

sinusoidală a celor doi concurenţi lingvistici, la nivelul 

întregii cărţi – Biblia Vulgata, 1760-1761 – se menţine, mai 

puţin, însă, în interiorul limbajului poetic al psalmilor, unde 

apetenţa lui Pavel Aron spre factorul occidental-latin este 

vizibilă. În Cartea Psalmilor, transcrisă după manuscrisul 

21 de Vasile Rus, a blagoslovi Desigur, aşa cum observă 

N. Iacob şi cel care a urmărit sursa latină, V.Rus, apariţia 

lui „blagoslovi” dovedeşte, totuşi, influenţa slavă, deşi 

în cazul Psaltirei Petru Pavel Aron nu este covîrşitoare: 

„în privinţa modelului urmat, în realizarea formei 

compuse din bine + cuvânta este firesc să considerăm 

că raportarea s-a făcut aici, în primul rînd, la modelul 

latin din textul sursă, însă ne miră faptul că în acest caz 

traducătorii sînt în prea mică măsură influenţaţi de modelul 

Vulgata şi prea mult sub influenţa tradiţiei slavone.” 

Însă, după cum s-a arătat, ponderea o are a 

binecuvânta în detrimentul lui a blagoslovi, 

sensul glisînd de cele mai multe ori spre a lăuda. 

„Bine voiu cuvânta pre Domnul, Cel care mi-a 

dăruit înţăleagere, încă şi până în noapte 

m-au pedepsit rărunchii miei.” Ps. 114, 1, 2 

Varianta grecească păstrează această nuanţă caldă a 

zicerii, a cuvîntării bune, folosindu-se eulogesō – ε̉υλογέω 

– a vorbi cu bunăvoinţă – Dictionnaire etymologique 

de la Lanque Grecque, E. Boisacq, Paris, 1916. 

Referindu-ne doar la cîteva aspecte legate de limba uzitată 

de Petru Pavel Aron care, după cum s-a putut observa, de 

cele mai multe ori înclină spre inovaţie, subliniem faptul că 

cele mai multe spectaculozităţi lingvistice se menţin la acest 

palier al acurateţii limbii române, la îndepărtarea de elemente 

slave, maghiare, germane, la impunerea termenilor latini. 

Limbajul poetic din Psaltirea lui Petru Pavel Aron, din 

interiorul Vulgatei 1760-1761, rămasă în manuscris timp 

de 243 de ani, îşi defineşte frumuseţea nu doar la nivelul 

articulării înţelesului major, ci şi la cel lingvistic. 


LECTOR 

ELENA BUŢU – „CLIPE IROSITE”, „MAREA 

NEDUMERIRE” şi „NOBILA RENUNŢARE” 

În peisajul literar craiovean, tapetat 

cu o multitudine de personaje cu veleităţi 

de condeieri, rar ne este dat să identificăm 

personalităţi a căror îndemânare în 

mânuirea slovelor să depăşească pe 

aceea a concitadinilor cu o medie elevaţie 

intelectuală pentru care aplecarea către 

„arta scrisului”constituie un hobby; solitari 

sau înregimentaţi în varii cenacluri literare, 

cu migală îşi aştern pe hârtie gândurile 

reuşind să alcătuiască producţii ce se 

doresc a fi incluse în genul liric sau epic. 

Abundă în urbe multe „tipărituri” 

conţinând grupaje de versuri, din care 

multe „şchioape”, ori producţii ce pot fi 

încadrate cu bunăvoinţă în compartimentul 

scrierilor memorialistice sau al prozei 

scurte cu tematică aridă. 

Este rară prezenţa persoanelor 

de gen feminin în rândul „condeierilor” 

craioveni motivat fie de lipsa de timp la 

dispoziţie pentru transpunerea în text a 

gândurilor ori a sentimentelor pe care le 

trăiesc de multe ori cu mai mare intensitate 

în raport cu bărbaţii sau de reţinerea de 

a ieşi „în peisaj” cu producţii care să nu 

creeze, alături de un impact nefavorabil, o 

imagine negativă a personalităţii lor. 

Am prezentat la un moment 

dat lucrarea prozatoarei Elena Doiu 

Buţu „ÎNTÂLNIRE TÂRZIE”, pe care 

considerăm că nu greşim dacă o inserăm 

în categoria romanelor psihologice, o 

naraţiune fluentă având ca sursă...gânduri 

şi fapte reale derulate în timp pe diferite 

coordonate, succesiunea evenimentelor 

fiind identificabilă în parcursul cotidian al 

multora dintre concitadinii noştri. Lucrarea 

face o conexiune naturală cu versurile, 

adunate în volumul, intitulat cu multă 

inspiraţie „ISPITA” şi este o continuare în 

proză a exprimării gândurilor autoarei. 

Parcurgând textul volumelor „CLIPE 

IROSITE”, „MAREA NEDUMERIRE” şi 

„NOBILA RENUNŢARE”, constatăm că, 

de fapt, am parcurs o „trilogie”. Utilizarea 

vocabulei “trilogie” are acoperire atât prin 

unitatea tematicii abordate cât şi prin 

redarea unor momente succesive ale 

unei epoci istorice în care evoluează ca 

eroi principali aceleaşi personaje. Trăirile, 

sentimentele şi acţiunile acestora sunt 

urmărite de autoare cu acribie, revelânduse 

creionarea unor secvenţe veridice din 

contemporaneitate, din care, cu multă 

acurateţe se conturează caracterul 

acestora. 

Andrei Potcoavă 

Autoarea îşi modelează personajele 

după tiparele morale ale celor în mijlocul 

cărora trăieşte, transferând asupra lor câte 

puţin şi din chipul său moral. Prezentând 

în modul cel mai direct şi mai lesne de 

înţeles evenimentele ce le-au generat, 

reuşeşte să reconstituie o perioadă scurtă, 

dar semnificativă din viaţa a doi intelectuali 

ajunşi la vârsta pensionării, continuând pe 

filiera abordată în volumul „ÎNTÂLNIRE 

TÂRZIE”, cu o fluenţă demnă de invidiat a 

textului, pătrunde în intimitatea scriitorului 

Alexandru Stoicin, plasându-ne în faţa unui 

frumoase şi interesante, - surprinzător de 

veridică -, poveste de viaţă şi dragoste. 

Volumul „CLIPE IROSITE”, 

încadrându-se fără posibilitate de tăgadă 

în categoria romanelor psihologice, 

similar celui anterior, intitulat „ÎNTÂLNIRE 

TÂRZIE”, ne aduce în prim plan perechea 

Tina şi Alexandru, care înfruntă cu stoicism 

zbuciumul din sufletul lor din prea multă 

iubire, alteori din lipsa acesteia, plasândune 

în ipostaza de a identifica limitele 

până la care se poate constata iubirea 

necondiţionată a femeii şi cât de tolerantă 

poate ea să fie în această ipostază. 

Ceea ce pare la început drama unei 

femei care iubeşte dar nu este iubită, se 

transformă treptat într-o acceptare formală 

a situaţiei, pentru ca apoi autoarea să pună 

mai multă culoare în creionarea existenţei 

personajelor, culoare ce o dozează treptat 

până la identificarea cu propria persoană, 

creându-ne posibilitatea să apreciem 

veridicitatea situaţiilor, ca fiind rupte din 

viaţa cotidiană. 

Întâmplător sau voit, cele două 

personaje utilizează curent şi cu multă 

abilitate mijloacele moderne de comunicare, 

acestea devenind o prelungire a mâinii, un 

accesoriu indispensabil al vieţii cotidiene, 

dar în acelaşi timp şi instrument sigur, 

indispensabil pentru amăgiri sentimentale. 

Din câte cunoaştem modalitatea 

de utilizare ca mijloc de comunicare între 

oameni a aplicaţiilor calculatorului se află la 

începutul implementării în literatură, situaţie 

în care din parcurgerea textului avem 

posibilitatea să constatăm că scriitoarea 

a reuşit să ne determine să apreciem ca 

normală, fluentă şi fără echivoc utilitatea 

acestor variante în ipostaza persoanelor 

ajunse la o anumită vârstă şi în condiţii de 


vieţuire fără parteneri, când singurătatea 

devine insuportabilă, o povară, în urma 

producerii unor evenimente nedorite, dar 

cu impact major, pierderea partenerului de 

viaţă. 

Tina, personajul principal în volumul 

în discuţie, se îndrăgosteşte şi-l iubeşte 

sincer, de la prima întâlnire pe Alexandru, 

fie datorită receptării personalităţii acestuia, 

fie din dorinţa de a umple golul creat de 

singurătate; dar pentru că Alexandru nu 

este sigur pe sentimentele sale faţă de 

ea, o ignoră în mod repetat, generând 

permanent dileme în relaţia lor. Cu toate 

acestea, Tina îi „serveşte” adevărate lecţii 

referitor la modul cum trebuie trăită viaţa 

la o vârstă înaintată, în zona senectuţii, 

ipostază în care nimeni nu trebuie să fie 

singur. 

Rămas văduv după decesul soţiei, 

Alexandru exagerează, folosindu-şi timpul 

pentru a naviga pe internet, cu precădere 

pe sit-urile cu anunţuri matrimoniale, 

căutând eventuale partenere care să 

suplinească pierderea suferită. 

Parcurgerea volumului ne creează 

posibilitatea să afirmăm că scriitoarea 

reuşeşte să prezinte cu multă acurateţe 

frământările sufleteşti ale lui Alexandru, 

permiţându-ne să constatăm că, deşi 

acesta are intenţia primară de a-şi redefini 

coordonatele vieţii, asupra sa acţionează 

aceleaşi sentimente ce-l legaseră de 

soţia sa, de Costinelia, pe care devenită 

„etalon”, o iubeşte şi dincolo de moarte, 

fiind convins că niciuna dintre „femeile 

sale” nu o va egala. 

Tina, fină analistă a vieţii, similar 

multor femei trecute prin viaţă, intuieşte 

„balansul” din sufletul lui Alexandru şi se 

străduieşte, prin gesturi şi fapte, inclusiv 

prin exprimări sentimentale să-l determine 

pe acesta să „închidă capitolul trecut” 

în dorinţa de a nu macula prezentul prin 

acţiuni comportamentale duplicitare. 

Eroii înaintează în viaţă, relaţia lor 

este tot mai dificilă – Alexandru este vizibil 

tarat de problemele sale de sănătate, 

inclusiv de cele ce i le creează societatea 

- la ale cărei solicitări este tot mai dificil să 

se adapteze – context în care Tina, intuind 

imposibilitatea de a se baza pe sprijinul şi 

iubirea lui, emigrează în Canada urmânduşi 

copila stabilită acolo, dar „... jumătate din 

sufletul ei a rămas alături de Alexandru”. 

„Pronia” determină ca în condiţiile 

derulării secvenţelor de viaţă Alexandru săşi 

piardă vederea, situaţie în care fii săi, în 

loc să-l ocrotească şi să-i acorde sprijinul 

necesar, îl internează într-un cămin spital, 

iar timpul pe care i-l dedică se rezumă 

la câteva convorbiri telefonice. Fără a-şi 

face cunoscută condiţia sa intelectuală, se 

încadrează în programul unităţii spitaliceşti 

până când este identificat de o jurnalistă 

între care se înfiripă relaţii de prietenie şi 

de colaborare. 

Coincidenţă sau destin, în Canada, 

Tina este victima unui accident casnic, 

este internată în spital unde va cunoaşte 

persoane foarte importante din lumea 

medicală canadiană, în mod special pe 

medicul care s-a ocupat de cazul ei. 


7381

PROZA 

F Â N T Â N A C U T R E P T E 

Ioan Florin 

Stanciu 

fragment 

Cum vii de la Constanţa spre 

Histria,scria Mihail Sadoveanu, 

apuci întîi pe un drum de 

năsip,urmînd litoralul, după aceea 

sui pe un podiş, unde hojma 

bîjbîie vîntul în bolîndari După 

ce mergi şi mergi pe-acel podiş, 

vezi în depărtare o apă lină ş-o 

linie de tufărişuri. După acea linie 

de tufărişuri, se înalţă mormanul 

ruinelor Histriei ş-apoi se încreţeşte 

lacul într-un fel de vânăt tulbure spre 

Kituc şi spre Marea 

Dar Sadoveanu n-a 

văzut,se pare, la vreo mie de paşi 

de Histria, mai spre sud şi mult 

mai în dreapta drumului, un atol 

perfect rotund al podişului, ca o 

lentilă înnăbuşită de verdele negru al nucilor şi al altor copaci 

fără nume şi fără vârstă, ceea ce sugerează că acolo se află 

vreo matcă de izvoare sau vreo baltă secretă, unde, până când 

îl mutase Pingelică, fusese cătunul Şipotul, căruia tucii,până la 

schimbul de populaţie din 1940, îi ziceau Merdevenlî Punar, 

adică, Fântâna cu Trepte. Iar foarte puţini mai ştiu că, pe 

vremuri, pe când săpa la Histria, lui Vasile Pârvan, gorganul 

acela emisferic de pe carapacea monotonă de calcar cretacic 

a Dobrogei i se păruse atât de artificial, încât ordonase să fie 

secţionat printr-un şanţ transversal, care scosese la lumină mai 

multe aşezări succesive, începând din paleolitic şi până la cea 

mai recentă, arheologic vorbind, adică o aşezare romană rurală 

(VICUS CELERIS), al cărei nume ieşise destul de norocos la 

iveală, săpat pe un portic din marmură imaculată,împreună cu o 

inscripţie foarte bine conservată, prin care primarul Ulpius Celer 

îi invoca pe Iupiter Magnificul şi Iunona Regina, pentru sănătatea 

împăratului şi propăşirea satului lui Celer, în anul în care consuli 

erau Verus şi Quintillus. 

2 

Am pătruns o singură dată, cu sfială şi cu veneraţie 

idolatră, în sanctuarul acela, pe care Dumnezeu, în marea Lui 

înţelepciune îl scosese deja în afara pizmei şi zavistiei omeneşti, 

ca să ne aducă aminte,probabil, de Grădina din care-am fost 

izgoniţi, tocmai pentru că-am năzuit să cunoaştem Binele şi 

Răul (Iar,dacă noi,pe atunci, nu ştiam încă, am aflat,mai apoi,cu 

nasu-n rahat şi cu o mie de tupe-n cap, că după un Rău, urmează 

întotdeauna Mai Răul!) 

Pe vremea aceea, mai lucram,ca trepăduş, la o întrprindere 

de îmbunătăţiri funciare şi trebuia să facem nişte măsurători de 

nivel, pe-acolo, pe grinduri.Dar tumulul acela holbat verde spre 

cerul fierbinte şi gol părea baricadat cu un zid compact de 

gherghinar înflorit excesiv în buchete-mireasă, ca şi cum ar fi 

nins în iunie,aşa că-am cercetat mai bine de-un ceas până ceam 

găsit o trecere naturală, ca o vizuină de mistreţ,sfâşiată cu 

colţii prin ghemul de ţepi şi de gheare-al arbuştilor. 

Pe-acolo, am pătruns preaplecat într-un luminiş circular 

care, catifelat cu troscot, volbură şi muşeţel, părea încă umed 

de apa zorilor, iar lumina, verde-sinilie şi ea, abia mai tremura 

străveziu pe deasupra ierbii, ca apa unui acvariu de lacrimi, 

iluminat rece, discret şi egal, din toate colţurile. Iar efectul acesta 

de tărâm scufundat şi privilegiat a crescut copleşitor, pe măsură 

ce mă apropiam de trunchiul înmărmurit al nucului uriaş care 

părea principala coloană de susţinere a acestei rezervaţii 

miraculoase. 

Şi chiar lângă stâlpul său , la cinci paşi mai în stânga 

se afla vestita Fântână cu Trepte,care, de veacuri, era singura 

sursă de apă dulce în revărsarea salmastră şi sălcie din jur, căci 

un liman mereu somnoros al lacului Sinoe îşi topea limpezimea 

chiar în malul verde de la Merdevenlî Punar. 

Fântâna, a cărei oglindă licurea cu şipot viu la vreo trei 

metri sub firul ierbii,fusese înconjurată de turci cu ghizduri groase 

din granit verde, pe care se mai cunoşteau totuşi urmele de 

lanţuri care trăseseră deasupra găleţile grele, din aramă bătută, 

ale ciobanilor de odinioară. Iar, de-o parte şi alta, albe încă şi 

frumos încondeiate cu chipuri rotund şlefuite şi cu ramuri de viţă 

de vie, străjuiau două sarcofage romane din marmură imperială, 

care fuseseră de mult golite şi bine curăţate pentru a servi drept 

jgheaburi de adăpat pentru feluritele vite rătăcitoare pe grinduri. 

Iar, la vreo câţiva paşi mai în spate,aşezat pe trunchiul 

retezat al Nucului Dintâi, veghea, încă de la Facerea Lumii, 

veşnic neadormitul Avram Dicianu,care, cu flinta lui Toma Alimoş 

pe genunchi şi cu o voce de trâmbiţă a Ierihonului, m-a prevenit 

de la bun început: 

- Mai-nainte de a pune picioru pe scar-aia nepoate!, ia 

abate-te tu niţeluş pă la troaca dă colo şi curăţă-te bine, că, acu’ 

vreo două-trei primăveri, doar ce l-am trăsnit p-un deliu d-ăsta ca 

tine, care, tot aşa, voia să se scoboare pângărit la fântână şi, pă 

urmă, l-am tîrît frumuşel mai la vale,pă sub oţetari, dă unde cre’că 

l-au dumicat toate goangele pământului şi l-au cărat pân găurile 

lor, că,uite,nici nu mai miroase-a hoit, dintr-acolo. Căci rostul 

meu pe-aci e tocmai să pândesc, zi şi noapte,ca apa asta să 

rămână tot limpede şi binecuvântată, ca să nu mai păţim iar cum 

a fost cu mocanii lui Dobre Cocoşman, care-a aruncat o căpăţână 

dă porc în fântână, ca să-i gonească pă turci-ăia-musulmani care 

se înnădiseră la jgheaburi, dă călcai pă ei, ca pă dude! Pentru că 

numa’ Mustafa Mamut şi cu frati-so Ibram avea vreo sută dă cai 

şi vreo două sute dă tăuraşi, cei mai mulţi furaţi şi-ăia dân Gurili 

Dunării,dă pă la Letea sau dă pă la Ostrov,unde e spurigaiu’ fără 

număr al vitelor după faţa pământului. Iar,d-atunci, nu ştiu cum 

s-a dus buhu’, că n-a mai dat nimini p-aici - nici măcar flăcăii-ăia 

dă la Caraharman, care în fiecare an, dă Bobotează, venea să 

mă colinde cu Iordanu’ şi-mi împodobeau fântâna cu buchete dă 

busuioc şi cu boboci încoloraţi dă hîrtie creaţă ca varza, cântând 

şi veghind, alături de mine, toată noaptea,ca să ia apoi câte doi 

trei pumni dă apă sfinţită, în găletuşele lor frumos spoite şi cu 

câte-o cruciuliţă dă argint curat, legată dă toartă. Păi,acu’, dacă 

tu crezi că mie mi-a fost uşor să stau singur ca ursu’ în vizuinasta 

şi să-mi ţiuie urechile, atunci,na!, bea apă şi pleacă!, fiindcă 

orişicum n-o să te mai văz niciodată p-aci!! 

3 

Spre ghinionul său însă, tot a mai apucat să mă vadă. 

O dată!.. Şi ultima! 

Iar asta, pe la începutul noului mileniu când, tot ca trepăduş, 

făceam şi eu umbră prin Comisia pentru Referendum de la 

Săcele şi când, mai înainte de asfinţit, m-a chemat dom’ director 

Gogu Ivanciuc şi mi-a pus în braţe o cutie dă placaj pentru cuie, 

pă care-o-mbrăcase frumos în coli dă hârtie roş-galben-albastră 

şi-i tăiase o crăpătură subţire pă capac,drept la mijloc. 

- Mă băiete!, îmi spuse parcă mai serios deodată, asta 

e Urna Volantă,bagă bine la cap! Îl iei pă Mitrel,cu dubiţa 

Coperaţiei şi vă duceţi împreună la toate adresele astea! E vorba 

d-ăia care nu pot veni la vot pă picearele lor şi care Legea zice 

că trebuie musai să voteze şi ei Da’, fii foarte atent! Mai întîi 

şi-ntîi, le iesplicaţî corect ce şi cum... Că e Referendum pentru 

modificarea Costiuţiei! Ce Te joci! 

- Că e modiicare am înţeles eu... Da’,mai precis, ce să 

modifică 

- Bă, păi, tu chiar eşti bou d-ăla dă pus la jug!, s-a supărat 

şi mai rău nea Gogu, carevasăzică, d-az-dimineaţă te freci dă 

pereţi p-aici şi tot n-ai înţeles ce să modifică! Mai întâi şi-ntâi, că 

să modifică-n bine! , Asta să le spui! Să modifică ca să fie bine, 

tovarăşi !! Aşa să le spui!! Adică,domnilor, vreau să spui, că, na!, 

o luasem şi eu din nou cu tovarăşi, ca Iliescu! 

- Adicăăă! 

- Adicăăă, că să modifică, ca să li se dea, macar vro umbră 

dă pensie şi la ăia de-au muncit şi-au cotizat toată viaţa, ca tine! 

- Aoleu! aoleu! aoleu! Păi, dacă treb’e să modificăm 

Costituţia, ca să-mi dea şi mie măcar jumate dân banii mei 

înapoi, înseamnă că s-a cam ales prafu’şi pulberea dă săraca 

noastră Ieuropa!!! 

- Hai, c-ai înţeles! Da’ să vă duceţi, mai întîi, pă la Şipotu, 

pă la moş Avram Dicianu!,că e şi el pă listă şi, dacă se-ntunecă, 

ori nu-l mai găsiţi, ori vă-împuşcă el şi vă pune pielea pă băţ, 

mai-nainte de-a apuca voi să căscaţi gura! D-aia vă şi spun să 

nu vă-nţepeniţi pă undeva, pă la vro oală cu vin,că vă-împuşc 

eu, pă ormă!! 


-ILĂ, avatarurile unui 

sufix traco-dacic 


Unul dintre puţinele nume vechi şi exclusiv româneşti este 

Vintilă. Alături de Nicoară, Barbu, Bărbat, Varvara… Vine, probabil, 

din Quintillianus. Este atestat încă din evul mediu. Face serie cu 

Chintilă, Dinghilă şi altele. Radicalul pierdut al acestor cuvinte este 

un argument pentru vechimea lor deosebită. 

Merită o atenţie aparte banalul nume Borilă. Pentru că a fost 

purtat de un membru al conducerii PCR de odinioară, ieşise vorba 

că numele real al personajului ar fi fost Borîlă, iar numele ar fi fost de 

origine bulgaro-ţigănească. Varianta Burilă pare a fi originală. Vezi 

şi derivatul Burileanu, aflat printre ascendenţii lui Eugen Ionescu. 

Numele propriu Burilă apare din zorii istoriei noastre medievale. Unul 

dintre prinţii Asaneşti ai ţaratului valaho-bulgar se numea Burilă. 

Dacă este să credem dicţionarele noastre etimologice, care-l dau pe 

Burilă ca numele unui fenomenn meteorologic, derivat de la boare, 

a bura, nume de vânt aducător de ploaie, alături de Săcilă de la sec 

şi Sărăcilă de la sărac, pare ciudat ca asemenea nume să fie purtat 

de un prinţ, de unul dintre urmaşii lui Ioniţă cel Frumos, Caloian. 

Legătura dintre Burilă şi boare “miroase” a etimologie populară. Mai 

curând e de crezut că s-a pierdut semnificaţia rădăcinii. 

Analizându-l pe Burilă ca derivat din rădăcina bur-, fără voia 

noastră gândul iscoditor ne aduce în minte numele lui Burebista, 

analizabil în Bure- şi -bista. Dacă partea a doua, -bista, e mai greu 

de găsit în alte cuvinte, poate în tara-bostes, totuşi, prima parte 

a numelui purtat de regele dac e foarte bine atestată în cuvintele 

Boridava, Piroboridava, Mocabur şi altele, din care cercetătorii 

(I.I.Russu, op.cit., p.97) au detaşat o rădăcină bur- (-buris), 

antroponimică, cu sensul probabil de „bogat, mult, tare”. Să mai 

amintim că printre tracii care s-au remarcat în Bizanţ, sec.VI-VII, 

era frecvent numele Boraides (Buraides), unul dintre acele „nume 

tracice de factură arhaică” (idem, p.29 şi 172). Putem conchide că 

elementul bur- era frecvent la traci şi daci. Păstrarea sa în numele 

românesc Burilă este o ipoteză îndrăzneaţă, dar nu fără acoperire. 

Mai adăugăm următoarele: 

- numele Burilă este folosit şi azi ca poreclă admirativă (sic!), 

pentru oameni întreprinzători, îndrăzneţi, originali, trăzniţi, priviţi 

cu binevoitoare ironie. Am găsit această poreclă în străvechiul sat 

românesc Oltina, din Dobrogea. Sat capabil prin statutul său de arie 

izolată să păstreze elemente vechi, arhaice. Medicul Ion Efrim, de la 

care deţin informaţia, a întâlnit cu acest cognomen pe Vasile Culea, 

iar explicaţia cuvîntului i-au dat-o consătenii. 

- pe la Satu Mare, ca şi în satele din jurul Chişinăului, există 

un ciclu de snoave şi poveşti avându-i ca protagonişti pe Ciurilă şi 

Burilă, omologi ai perechii Păcală şi Tândală. Semnificaţia lui Burilă 

din aceste poveşti populare se potriveşte cu sensul dobrogean, aflat 

la celălalt capăt al teritoriului românesc. 

- toponimul Burila, sat în Mehedinţi. 

Aşadar, alături de sufixul -ilă şi oarecum rezemându-se în el, a 

ajuns până la noi numele Burilă, capabil să ne amintească cu temei 

numele regelui dac Burebista. De menţionat că ezitarea între Borilă 

şi Burilă a existat şi în urmă cu 2000 de ani, Burebista cunoscând şi 

varianta Borebista. 

Fireşte, nu uităm de prezenţa lui -ila în Attila, unde sufixului 

i se atribuie de către specialişti o valoare diminutivală, cumplitului 

personaj zicându-i-se cu o poreclă măgulitoare, un fel de Tătucu, 

cam ăsta era sensul lui Attila. Ceea ce ne aminteşte de derivatele 

diminutivale româneşti de la cuvîntul frate, aflat în aceeaşi paradigmă 

cu tată: Frăţilă, Brătilă. 

Nu putem discuta vechimea acestui sufix fără să ne gândim 

şi la Wulfila(s), învăţatul got care a tradus Biblia în limba gotică. 

Numele său este uşor analizabil în wulf = lup, cuvînt germanic, şi 

-ila, sufixul nostru, pe care îl mai întâlnim o dată în spaţiul germanic, 

la numele regelui ostrogot Totila. După unii, sufixul din Wulfila ar 

fi diminutival. După cei mai mulţi germanişti care s-au pronunţat 

în chestiune, sufixul este străin spaţiului germanic. Din puţinul pe 

care îl cunoaştem despre persoana episcopului Wulfila, sunt totuşi 

suficiente date care să justifice întrebarea: nu cumva avem în 

Wulfila sufixul traco-dacic -ila Cum a putut ajunge acest sufix întrun 

nume gotic 

Ne gândim cam aşa: dacă azi am vrea să traducem, să 

germanizăm numele românesc Lupilă, cum am proceda Simplu: 

l-am înlocui pe lup cu Wulf( 

sau Wolf), iar pe -ila, neavând 

cum să-l echivalăm, l-am lăsa 

neschimbat: Wulfila. 

Cât priveşte şansele ca 

în limba dacilor să fi existat 

un nume derivat cu sufixul -ila 

de la un nume comun care 

să însemne „lup”, semnalăm 

următoarele: 

- în lista derivatelor 

se află şi Cozeila, pe care 

I.I.Russu îl derivă de la 

un kog’o=capră. Deci se 

practica în limba traco-dacică 

derivarea cu -ila de la nume 

de animale. Vezi şi mai sus, Ion Coja 

Ursilla şi Taurilla, citate de 

Hasdeu, în latină. 

- această practică s-a păstrat foarte bine în limba română: 

lupilă, ursilă, vulpilă, iepurilă, cocoşilă, boilă() etc. Ba chiar şi 

căprilă, un soi de echivalent în română, în latina dunăreană, a 

anticului Coz(e)ila. Dar dacă în limba română căprilă poate fi oricând 

reinventat de vorbitori, în gotică cuvinte cu -ila sunt mai greu de 

explicat prin mijloacele acestei limbi. Supunem aşadar celor mai în 

măsură decât noi să verifice exactitatea faptelor invocate în sprijinul 

ipotezei că numele Wulfila reprezintă traducerea în gotică a unui 

nume traco-dacic terminat în -ila. Această ipoteză e de luat în seamă 

alături de ipoteza, strălucit argumentată de Mircea Eliade (vezi De 

la Zamolxis la Genghis-Han, cap.I), cum că însuşi etnonimul dacus 

era legat de semnificaţia „lup”. Aşadar, acel presupus nume dacic 

calchiat prin Wulfila va fi fost un nume cu rezonanţă aparte printre 

locuitorii Daciei post-aureliene unde poposiseră goţii, un nume pe 

potriva personalităţii excepţionale a episcopului Wulfila. 

În ce priveşte persoana lui Wulfila (311-383), se ştie că nu era 

got, ci „se trăgea dintr-o familie de prizonieri capadocieni, originară 

din Sadagoltina, aproape de Parnassos, născându-se la nordul 

Dunării, în România, poate dintr-un got şi o capadociană, sau poate 

invers, dintr-un capadocian şi o gotă, mezalianţă ivită cu prilejul 

teribilei invazii a goţilor în Asia Mică, sub împăratul Valerian” (vezi 

Ioan G.Coman, Scriitori bisericeşti din epoca străromână, Bucureşti 

1979, p.196). Să ne amintim că nu numai regiunea în care s-a 

născut Wulfila era însăşi Dacia, ci şi că Asia Mică, de unde veneau 

părinţii săi, era o regiune puternic tracizată din cele mai vechi timpuri, 

pentru a face astfel şi mai verosimilă ipoteza că Wulfila va fi purtat 

iniţial un nume traco-dacic sau că numele său reprezintă varianta 

gotică, obţinută printr-un banal semicalc, a unui nume traco-dacic. 

Amintim clasica confuzie get-got care a persistat până în evul 

mediu, precum şi faptul că în antichitatea târzie mulţi traci purtau 

porecla Gothicus. 

De menţionat că în ultima vreme, adică de vreo 30-40 de ani, 

câţiva filologi români, în frunte cu Andrei Ionescu, cercetează textul 

gotic al traducerii lui Wulfila pentru a depista urmele limbii materne 

a lui Wulfila: latina vorbită în Dacia, cea din care se va întrupa 

limba română, distinctă de celelalte limbi romanice prin anumite 

particularităţi, unele ivite chiar în latina dunăreană. Altminteri, ca 

traducător din latină în gotică, Wulfila nu avea cum să nu preia din 

latină o serie întreagă de termeni pentru care nu avea echivalent 

germanic. „El (adică Wulfila-n.n.) a făcut împrumuturi din limba 

latină, ceea ce era firesc fiindcă goţii se găseau în mijlocul unei 

populaţii care vorbea latineşte.” (I.G.Coman, op.cit., p.205-206) 

Oricum, e foarte probabil ca numele Wulfila (variante Ulfila, 

Urfilas) să conţină sufixul traco-dacic -ilă şi să fie un semicalc 

după un cuvînt autohton compus cu acelaşi sufix. Motiv pentru a-i 

da dreptate încă o dată lui Ioan G. Coman care în cartea Scriitori 

bisericeşti din epoca străromână încheie capitolul despre Wulfila cu 

cuvintele: „Ulfila a fost unul dintre cei mai mari oameni ai secolului 

IV. (…) El e creatorul vechii limbi literare gotice şi prin aceasta cu 

merite nepieritoare pentru poporul german. Dar şi noi, românii, 

îl revendicăm parţial pentru că el s-a născut şi a trăit circa 40 de 

ani pe teritoriul de azi al Munteniei numită atunci Gotia, a învăţat, 

a predicat şi a scris latineşte pentru populaţia daco-romană, care 

vorbea această limbă.” 

O altă personalitate excepţională, de data aceasta aparţinând 

lumii noastre moderne, care intră în relaţie cu sufixul nostru, 

este Papa Ioan Paul al II-lea. Numele său de familie, ca mirean, 

era Woitila, cu o pronunţie în polonă greu accesibilă unui român. 

Subsemnatul am avut ocazia să-i fiu prezentat Sfîntului Părinte 

în 1987, cu ocazia tipăririi la Roma a lucrării L’ORIGINE DEI 

CATTOLICI DI MOLDAVIA, a lui Dumitru Mărtinaş. După audienţă, 


LINGVISTICA 

î 

7383

PROZA 

Kava neagră 

De aseară, bărbaţii au reluat băutul kavei în nakamal. 

Poate că plecarea noastră în satul piticilor şi lipsa mea peste 

noapte, au redeschis drumul spre nakamal, însă acum bubuie 

pământul în urechi când măciuca loveşte puternic recipientul cu 

rădăcini. Munca aceasta o fac băieţii, ca un noviciat, o ucenicie, 

până vor avea şi ei dreptul, la 16-17 ani, să bea licoarea spiritelor 

şi să fumeze. Aduc rădăcinile din grădină (kava se plantează, nu 

se foloseşte cea care mai creşte în sălbăticie, are performanţe 

reduse), le curăţă de noroi, le spală de câteva ori cu multe găleţi 

de apă (ce s-ar întâmpla dacă apa ar trebui adusă de la o oră 

distanţă). Apoi le taie, le pun într-un recipient şi le tot lovesc cu o 

măciucă, până se mărunţesc. Toarnă apă peste pasta albicioasă, 

o frământă cu mâinile, trec totul printr-o cârpă mai rară ca o 

strecurătoare. Zeama, pentru că nu e destul de tare, o trec de 

câteva ori prin terciul de rădăcini. Cu cât mai multe treceri, cu atât 

kava devine mai cafenie. 

Se vorbeşte de kava tare, adică de kava neagră, care 

ucide. În mit, kava neagră a ucis şarpele din care apoi s-a născut 

cocotierul, dăruind fructul cel mai important pentru insulari. Astfel 

de kava a băut căpetenia Roy Mata, înainte de a fi ars, el, cleverul 

său (vrăjitorul care îndeplinea magiile), ataviul (asistentul), soţia 

lui şi cea mai tânără dintre soţiile lui Chief Roy Mata. Legenda 

circulă de 400 de ani. Roy Mata a fost un conducător puternic 

care a reuşit pentru o lungă perioadă, începând din 1650 d. Ch., 

să înfiinţeze un centru politic în nordul insulei Efate, să oprească 

luptele intertribale şi să impună pacea între triburi. A instituit 

o sărbătoare ceremonială ţinută din cinci în cinci ani, numită 

Natamate. Ca urmare a hegemoniei sale, a fost în mod deosebit 

respectat în timpul vieţii; moartea acestuia, deşi un suicid, 

este considerată un mare act ceremonial. Se ştie că era ales 

de spirite, condus de ele şi, crezând în intrarea sa în rândurile 

lor după moarte, a ordonat arderea sa de viu. Mormântul, care 

fusese considerat tabu, a fost deschis de cercetători, şi s-au 

găsit aici osemintele dispuse în două straturi: într-un strat inferior 

erau scheletele celor cinci amintiţi mai sus. Poziţia lor relaxată 

demonstrează că arderea a avut loc după consumul kavei 

negre care a decompensat activitatea oricărui muşchi. Legenda 

m-a invitat în chilia sa Padre Biagio, omul de încredere al Papei, 

“urechea dreaptă a Papei”, cum mi l-a prezentat preotul grecocatolic 

Vasile Maria Ungureanu, un obişnuit al Vaticanului la acea 

vreme. Pe acest polonez, când a vorbit despre papă, l-am auzit 

pronunţând clar Padre Voicila! Ca-n româneşte cunoscutul nume 

Voicilă… Când m-am întors în Ţară, Edgar Papu a ţinut să-mi dea o 

informaţie: Padre Voicila se trage dintr-un sat întemeiat în urmă cu 

vreo trei secole de nişte moldoveni urcaţi spre Miază Noapte de răul 

tătarilor… Nota bene: la data aceea Edgar Papu, catolic, era unul 

dintre cei mai erudiţi muritori de pe planetă… Ulterior, diplomatul 

Nicolae Mareş, care a tradus în româneşte un volum de poezii 

ale Papei Ioan Paul al II-lea, a adâncit acest subiect şi a confirmat 

ascendenţa românească a episcopului de Roma. Susţine că Papa 

însuşi i-a confirmat-o! 

Aşadar, printre ispăvile lui -ilă să consemnăm prezenţa sa în 

numele purtat de două mari personalităţi ale creştinismului, episcopii 

Wulfila şi Voicila… 

Pentru echilibru, luăm aminte şi la numele pe care i-l dăm 

diavolului, în batjocură, nicidecum cutremuraţi de forţa malefică 

a „individului”: Sarsailă. Pare a fi un nume vechi şi, în orice caz, 

foarte expresiv, foarte potrivit! Care să fie rădăcina acestui cuvînt 

Sarsa… Nu mai ştiu unde am dat peste ipoteza că punctul 

de plecare ar fi numele regelui pers Xerxes, cu siguranţă un om 

nesăbuit, „îndrăcit”. Este cel care după ce i s-au scufundat corăbiile 

a pus să fie biciuite apele mării care îi înecaseră flota. …Xerxes 

mi s-a părut o explicaţie puerilă, cam trasă de păr, pentru acest 

enigmatic Sarsailă, cuvînt atât de expresiv! La data aceea mi se 

părea puţin probabil să se păstreze vreme de 2500 de ani amintirea 

unui personaj istoric totuşi periferic pentru români. Azi nu aş mai 

respinge categoric această ipoteză. Limba română este o limbă 

cu o memorie extraordinară. Este singura limbă europeană care 

păstrează numai pe cale populară, orală, amintirea unui apostol, 

Andreas, Andrei. Numai în română şi albaneză s-a păstrat acest 

antroponim, Ândrea, ca nume al lunii decembrie. Obiceiul, roman, 

de a da nume de lună pornind de la numele unei importante 

personalităţi: Ianuarie, Martie, Iunie, Iulie, August, a fost păstrat şi 

aplicat lunii decembrie în amintirea şi cinstirea apostolului care a 

spune că după o sută de 

zile de la arderea acestora, 

zile ceremoniale pentru 

decesul oricărui şef de trib, 

groapa a fost acoperită de 

către cei din clan cu pământ, 

cu ocazia unei festivităţi 

aparte, apoi mormântul a 

fost pecetluit cu un dans 

ceremonial. În această a 

o suta zi, alte aproximativ 

cincizeci de persoane din 

clan au acceptat moartea 

prin ardere, determinate de 

acelaşi scop. Scheletele lor 

se găsesc în stratul al doilea 

al sitului. Toţi au ars, relaxaţi 

de consumul kavei tari, doar 

o singură femeie, probabil 

cea care a pus focul, ultima Hana Bota 

care a murit, a ars de vie. 

Picioarele ei sunt legate, mâinile – legate de cealaltă parte, trupul 

contorsionat şi craniul poziţionat lângă mâini arată că ar fi vrut, în 

ultima clipă, înainte de a arde, să se salveze. 

Ţipetele bărbaţilor din nakamal arată că au consumat deja 

primul rând de kava. Vorbesc toţi deodată, atât de tare cât pot, 

aud des numele meu, aud România, aud Mario. Se ceartă. Ba nu, 

râd tare, înseamnă că nu e tensiune, dar nu pot să discern starea 

de spirit, limbajul apăsat mă derutează. Unii ies, vin, pleacă, aud 

paşi pe lângă căsuţă, e întuneric, nu văd nimic. Aprind lanterna, 

cineva se îndepărtează. Nu mi-e frică de vreun gest nesăbuit 

din partea lor, aici toţi ştiu totul, nu s-ar putea întâmpla nimic 

pe ascuns; în plus, am constatat că au o anume demnitate faţă 

de musafiri, faţă de cei care îi ajută, demnitatea ospitalităţii, a 

renumelui unui şef. Poate ideile acestea sunt doar în mintea 

mea, însă mă simt în siguranţă, nu mi-e frică. Mai ales dacă beau 

kava, bărbaţii devin total relaxaţi: după mai multe porţii, vocile se 

domolesc, se mai aude bocănitul loviturilor, dar glasurile lor se 

răresc şi devin toate mai reţinute, acum abia se mai aud, sunt 

prea relaxaţi ca să mai vorbească; sunt prea decompensaţi ca să 

mai poată face orice altceva, se cunosc proprietăţile de relaxare 

musculară pe care le are kava. 

creştinat prin aceste părţi ale lumii antice. 

Ciudată la Sarsailă mi se pare păstrarea în batjocură a unui 

nume atât de vechi, ceea ce ar sublinia încă o dată funcţia principală 

a sufixului cercetat: aceea de a da naştere unor porecle, de a lua 

peste picior. Vor fi avut dacii noştri o aplecare specială pentru 

această atitudine 

Sufixul -ilă este unul dintre elementele care ilustrează ceea 

ce numim a fi o limbă ascuţită. Vechimea lui -ilă ar fi dovada că în 

această privinţă limba dacilor nu lăsa de dorit! Persistenţa acestui 

sufix, pentru mine ca persoană particulară, supusă greşelii, ajunge 

să însemne ceva mai mult: este dovada stării de spirit cu care 

am traversat adversităţile unei istorii de mai multe ori milenare… 

Nu întâmplător regăsim acest sufix în numele lui Păcală… Ca şi 

acesta, forţei oarbe, brutale, i-am făcut faţă adeseori cu ironia, 

adeseori numai cu ironia, cu vorba de haz şi de duh, reducând 

la ridicol pe cei ce se căzneau plini de mareţie să ne oprime, să 

ne domine. Soarta cuvintelor turceşti intrate în limba română, mai 

toate depreciate semantic, este exemplară pentru starea de spirit 

cu care au fost primite de noi, odinioară şi întotdeauna, instituţiile 

care ne-au fost impuse cu forţa. Chiar de la bun început a fost aşa, 

încă de pe vremea de când dateză primele atestări ale sufixului cu 

pricina, instrument şi el al acestei atitudini. Această atitudine a fost 

consemnată şi în mod explicit, de cronicarii vremii. Iată o asemenea 

consemnare: „…cum se întâmplă şi cu sclavii de prin comedii – 

Geţi şi Daci, nişte flecari, deprinşi să-şi ascută limba şi să spună 

glume din limba lor dacică…” (Eusebius din Caesarea, Pregătire 

evanghelică, IV, 7, 7 (735). În comediile lui Menandru, Geta, adică 

dacul, getul, era personajul care îşi bătea joc de stăpânul său, grec 

şi prostănac! 

„…glume din limba lor dacică…” Omeneşte vorbind, aceasta 

este informaţia cea mai mişcătoare despre isprăvile strămoşilor 

noştri, făcându-ne cel mai mult să-i simţim de-ai noştri chiar şi în 

postura degradată de sclavi, pe care ştiau s-o salveze, s-o înnobileze 

prin flecăreala lor superioară, căci era presărată cu glume din limba 

lor dacică traduse… Şi ce uşor îmi este să ştiu pe seama cui erau 

aceste glume! 


DOAR APROPO DE ANUL 

LITERAR 2010 (I) 

Cineva, nu ştiu exact cine, a avut ideea viteaz-năstruşnică să 

declare ultimul an al deceniului trecut „anul prozei”. Noroc că lumea 

literară, devenită numaidecât oarecum suspicioasă, gest (ad)mirabil 

pentru mine, nu prea a cuplat la idee, tocmai pentru ca, probabil, 

formularea să nu alunece pe drumul fără întoarcere al unui anume risc 

şi cu ramificaţii şi implicaţii – de ce nu – discret penibile. Aceasta, chiar 

dacă, la un moment dat, propunerea o luase binişor spre o evoluţie 

semioficială, anul prozei, 2010 urmând să„-şi justifice” acest statut 

prin câteva apariţii editoriale, girate mai mult de numele autorilor decât 

de cel al valorii scrierilor. Şi spun asta considerându-mi atitudinea în 

asentimentul unui, eventual, avocat scaraoschian. 

Desigur, e liniştitor să putem spune, în virtutea unei unanimităţi 

convenabile, că anul sfârşitului de prim-deceniu al secolului a fost 

bogat în producţia de proză (bună!), însă chestiunea este ceva-ceva 

mai complicată, fie şi numai acceptând adevărul de facto. Tocmai 

fiindcă, nu doar înainte de ’90 românul s-a născut poet, ci apucăturile 

sale lirice se manifestă, mai ales, după această dată…; mărturie stau 

volumele, plachetele şi plachetuţele de versuri publicate în ultimele 

două decenii într-un iureş şi o avalanşă ameţitoare, multe (cam prea 

multe!) cuprinzând inovaţii şi chiar invenţii lingvistice de tot interesul 

pentru critica şi istoria literară. Si, pentru că nu am la îndemână cartea 

(Dan Sociu, Pavor nocturn, Ed. Cartea Rom., 2011), îmi voi permite 

să reproduc un citat folosit de Cosmin Ciotloş, comentatorul volumului. 

Aşadar, poemul (dadaist, mai degrabă integralist), cu toate ramificaţiile 

sale): „bupropion – dopamină, noradrenalină/dragoste – oxitocină, 

vasopresină (plă]cere, încredere, imunitate)/cafeină – energie, ritual, 

vertebrarea dimineţii/gimnastică – flotări, genoflexiuni (endorfină, 

tonus, narcisism)/hrană – proteine, fibre, carbohidraţi (energie, plăcere, 

supravieţuire)/ ceai – energie, ritual, nevroză/ muncă- bani/ hrană – 

carne (tiramină, fier), suplimente/ceai/muncă/muzică nostalgie.” (C.C., 

Rom. lit. Nr.10/mart.2011, pag.7). Neîndoios, există poezie în textul 

citat, poate cam alambicat-încifrată, dar cu un şperaclu confecţionat 

dintr-un aliaj onirico-filozofico-patologic, unui iubitor înverşunat de 

creaţie lirică nu i-ar fi imposibil să pătrundă în atmosfera poemului 

pentru a-şi hrăni spiritul cu poezie contemporană şi, implicit, pentru a 

se conecta la mesajul transmis de autor… 

Nu e potrivit să intru în alte detalii… 

În orice caz, fie şi reducând totul la exemplul de mai sus, se 

observă cu uşurinţă că nici poeţii n-au pierdut vremea, ci au produs 

„marfă”, ca să folosesc un „neologism” la modă… Mă rog. Însă, în 

context, doar puţin forţat, nu am greşi prea tare afirmând că, oricare an, 

dintre cei postdecembrişti, poate fi declarat „al prozei”, sau „al poeziei”, 

fiindcă, vorbind la modul foarte general şi scăzând din total numărul 

autorilor care şi-au demonstrat valoarea, nu neapărat datorită cronicilor 

literare (unele alarmant de favorabile…), toţi() frustraţii, antitalentaţii, 

neaveniţii, agramaţii, şi lista poate continua, şi-au adunat inepţiile între 

două coperte, iar apariţiile lor editoriale s-au unit rapid formând un cor 

jalnic-revoltător al neputinţei adăpostite la sân, cu generozitate, de 

„mama elucubraţie” şi înfrăţindu-se cu progeniturile acesteia – aberaţia 

şi absurdul. Excepţiile, puţine, câte sunt, desigur, consolidează regula. 

În cazul prozei situaţia să fie altfel Fără să lezez, doamne, pe cineva, 

cred că, din punct de vedere al valorii literar-artistice, o posibilă copie 

trasă la şapirograf, ar clarifica lucrurile. Din nefericire, nici aici excepţiile 

nu ar putea fi total exonerate… 

Părerea mea, ca să reintru în contextul propriu-zis, este că nu 

trebuie să ne lăsăm induşi de ideea în sine doar pentru a salva o situaţie. 

Nu e cazul. Onest şi cinstit, să recunoaştem că stăm prost, fiindcă 

trecând de… verdele gardului declarativ, dăm de turma leoparzilor 

orbecăind temerar să părăsească ţinuturile anonimatului. Necazul e 

că documentele însoţitoare bejeniei spre eldorado-ul supravieţuirii în 

literatură (cărţile), sunt, în majoritatea lor, infringente – mă folosesc 

entuziast de un englezism utilizat în exces şi prosteşte (din moment ce 

avem pe clar-românescul nelegal!) la un talk-show pe Antena 2, sau 

3 – n-are importanţă… Aşadar, fiindcă dosarul conţinând probatoriul 

pro-valoare este subţire-subţirel, iar ultimul an al deceniului trecut, ca 

fiind „al prozei”, este un reducţionism de tip „tragere la temă”, ca să 

ne abatem puţin şi pe la enigmistică, „luminiţa-literatură de la capătul 

tunelului” e, de fapt, un biet muc de lumânare. Noroc că nu s-a mai 

insistat pe idee, taman pentru ca, probabil, aceasta să nu alunece 

pe drumul fără întoarcere al unui risc major, cu ramificaţii care, cum 

spuneam, puteau să aibă niscaiva nuanţări ridicole. 

Revenind(u-mi), aşadar, personal, cred că este mai corect să 

vorbim despre întreaga producţie editorială a anului 2010 (proză şi 

versuri) decât recurgerea la un fel de departajare/clasificare aprioricdiscriminatorie. 

Sigur că, teoretic, dă bine ca, în învălmăşeala ultimelor 

două decenii de producţie editorială, să exclamăm în cor arhimedic un 

„Evrika” şi, minus cârcotaşii de profesie, toată lumea să fie… fericită. 

Şi nici nu ar suna rău, ba chiar promiţător având în vedere tradiţiile şi 

valorile literaturii naţionale, plus şi unele circumstanţe, însă eu nu cred 

că e aşa, că ar fi aşa. Lansarea ideii este interesantă, importantă şi 

generoasă, doar că avem obligaţia să ţinem seama de realitatea că, şi 

în literatură, ca şi în oricare alt domeniu de activitate, mai mult sau mai 


BILANŢ 

puţin autohton, sunt la modă 

şi la mare trecere. coteriile. 

Sună dur, sau cel puţin 

aspru Să ne mai gândim, 

până una-alta, acceptând 

că termenul cam zgârie, întradevăr, 

urechile cu membrane 

ceva mai fine şi spiritele mai 

interesat-orgolioase, ceea ce 

nu e prea elegant, dar, din 

păcate, este exprimarea unui 

adevăr deloc vesel pentru 

literatura română. Iar dacă-i 

aplicăm chestiunii şi doar o 

simplă explicare structuralanalitică, 

dăm tocmai de anul 

cu pricina. 

Poate că aşa a fost 

dintotdeauna, poate că 

aşa e în toată lumea, dar 

la noi, după ’89, coteria a 

devenit principiu de bază în 

stabilirea ierarhiilor şi valorilor 

literare. Şi nu doar în acest 

domeniu, principiul coteriei se Dumitru Hurubă 

manifestă pregnant, evident! 

Afirmaţia mea se bazează, din 

păcate!, pe realitatea opţiunilor unor jurii, altfel având în componenţă, 

adesea, nume cu activitate cât de cât credibilă în ceea ce priveşte 

discernământul în acordarea premiilor literare. În această ordine de 

idei, nu chiar puţine ar fi acelea şi, prin extensie, aceia care, din bun 

simţ, responsabilitate şi profesionalism, aveau, şi au!, obligaţia unei 

opţiuni sincer-obiective. Întrebarea e: pe câţi îi putem bănui că suferă 

de acest sindrom al responsabilităţii Răspunsul nu este al meu, ci, 

deseori, conţinutul cărţilor premiate… 

Pe de altă parte, este cert, şi scuzabil până la un punct, că, în 

condiţiile distrugerii… democratice a unui sistem antedecembrist ’89 

de difuzare a cărţilor editate, drept că hipercentralizat, însă, în ce mă 

priveşte, consider că el era, totuşi, mai util decât haosul actual. În 

aceste condiţii, nu-ştiu-cine ar avea posibilitatea, fără un centru sáiănsfícşăn 

de tip… Star Trek, cum mă ironizează un prieten, care să fie 

şi la curent cu producţia editorială de carte la nivel naţional, şi să dea 

verdicte. În acest sens: ştie, oare, constănţeanul, ce a mai publicat 

sătmăreanul, sau botoşăneanul ce a publicat severineanul Imposibil! 

Normal este, zic eu, să admitem că o carte – dacă nu-i atârnăm de 

copertă tinicheaua-stigmat a provincialismului – poate fi scrisă/editată 

în oricare colţ al ţării, fără să-şi piardă din valoare (dacă o are!), şi astfel 

să mai renunţăm la sloganul slavician: „Soarele, pentru toţi românii, 

la Bucureşti răsare”, devenit acum vetust şi fără vreo valoare alta 

decât cea istorico-literară şi, dacă nu stăpânim intonaţia cum trebuie, 

chiar sunând a prostie în vremurile de azi. În acest fel, privind lucrurile 

cu responsabilitatea şi discernământul cuvenite, observ, nu fără o 

oarecare mirare, că, în timp ce câte-un autor-autoraş este ridicat în 

slăvi de către doi-trei posesori de rubrici prin te-miri-ce reviste, adesea 

chiar revistuţe, alţii sunt lăsaţi la mâna sorţii şi la discreţia lui Cronos. Că 

sunt mai fără de valoare Că şi-au tipărit cărţile la edituri… periferice – 

Bucureştiului, Clujului, Timişoarei, Iaşului, Craiovei…, şi astfel se poate 

ajunge la „delavranciana” zicere: „-Ba a mea, că e mai caldă!” „-Ba a 

mea, că e mai dulce!” „- Ba a mea, că nu e ca a ta!” „-Ba a mea, că are 

un ochi mai verde!” „-Ba a mea, ca are un ochi si mai verde!” 

E absolut posibil, cu atât mai mult şi mai grav că „nepoţeii” 

sunt, adesea, nişte criticaştri cu acces doar în paginile unei singure 

reviste, abia-abia întrezărită între noianul de publicaţii intitulate pompos 

„cultural-literare”, dar colcăind de texte anodine, semnate de autori pe 

măsură. De provincie sau nu. Plus cele din… provincia provinciei. 

Însă, precizez: fără a nega, Doamne-fereşte, valoarea cărţilor apărute 

la Polirom, cu a lui (ei) înfiată pupilă Editura Cartea Românească (zisă a 

Uniunii Scriitorilor), de exemplu. În paranteză şi cu uimire spus, Editura 

din Calea Victoriei nr. 115, este apărată cu cerbicie de o secretară 

pretinzând pentru înregistrarea unui volum propus pentru publicare un 

dosar biobibliografic al autorului pe lângă care o fişă de cadre de tip 

comunist este o glumiţă, drept că sinistro-reuşită), Humanitas, Paralela 

45 – şi mai care – a: Curtea Veche, Litera, Nemira, RAO, Trei etc., 

etc., mai sunt şi alte edituri nu numai cu pretenţii, ci şi cu realizări(editări) 

valoroase. 

Apoi, ar fi şi absurd şi hilar să fie de-ajuns ca un autor să aibă 

buletin de Capitală, sau de oricare alt oraş mare, pentru ca el să fie 

şi, automat, valoros – sper că nu s-a ajuns până acolo cu neghiobia 

unora, deşiiiii… –, ci e nevoie de talent, pe care, din nefericire pentru 

mulţii veniţi, însetaţi de a fi şi… aleşi, autorităţile l-ar insera degeaba în 

Cartea de identitate. 

Necazul cel mare este, ca să rămân în atmosfera textului, 

absolut regretabil şi, dacă n-ar fi revoltător, profund prostesc, când 

un oarecare critic literar, mai mult sau mai puţin doct, aruncă pe piaţa 

revuisticii titlul unei cărţi considerată de el (din motive mai mult sau mai 

puţin misterioase) bună, foarte bună, sau în cazuri oarecum patologice, 

genială de-a dreptul, alţii – îmi permit să cred: adesea fără să o 

citească – se-aruncă hulpavi, s-o facă harcea-parcea. Dar e la fel de 

valabilă şi varianta conform căreia aceşti „alţii” participă cu entuziasm la 

preamărirea şi ridicarea nimicului la rang de valoare. În acest caz, orice 

om de bun simţ poate intra la bănuieli că apariţia editorială poartă cu 

î 

7385

Comentariul literar al 

unei Manele 

Mihai Stirbu 

Inca din primele versuri, autorul plaseaza actiunea intr-un mediu 

feeric. 

Ce miracol si ce vraja 

Stau cu gagica pe plaja 

Prin folosirea cuvintelor miracol si vraja, poetul ne trimite intr-o 

lume magica, interzisa muritorilor de rand. Efectul este completat de 

plasarea celor doi protagonisti pe plaja, trimitere directa la infinitul 

marii, care ar putea sugera si iubirea nesfarsita, dar si eternitatea. 

Nisipul ne duce cu gandul la scurgerea timpului, autorul reusind astfel 

sa imbine prin folosirea unui singur cuvant, atat infinitul, cat si perenul. 

In urmatoarele doua versuri, poetul doreste sa impace relativa 

bipolaritate dintre infinit si peren. 

Am chef de distractie 

3 luni de senzatie 

Constient de clipa fermecata pe care o traieste, autorul isi 

avertizeaza ascultatorul (cititorul) ca iubirea nesfarsita, dragostea 

profunda, infinitultul, alfa si omega, ard intens, asemeni razelor 

unei zile insorite de vara, comprimandu-se in “3 luni de senzatie”. 

Necuprinsul este astfel incadrat in limite foarte bine delimitate – trei 

luni, iar profunzimea sentimentelor umane imbraca forma senzatiilor. 

Iubirea magica nu are suisuri sau coborasuri. Asa cum spune si 

poetul, cuvintele de ordine in cazul unei asemenea iubiri sunt cheful si 

distractia alaturi de gagiu sau gagica. 

Folosirea cuvintelor nu este deloc intamplatoare. Elementele de 

argou: gagiul, gagica vin sa sugereze faptul ca cel care vorbeste este 

un om asemeni noua, care, insa, conform preceptului biblic, si-a pus in 

valoare talantii, reusind sa patrunda intr-o lume de vis. 

A doua strofa a cantecului descrie opulenta de care se bucura 

eroul. 

sine riscul de a fi neinteresantă, insignifiantă şi lipsită de forţă artistică, 

estetică literară, stilistică şi, în orice caz, deficitară la construcţia epică 

şi, mai rămâne ceva Nu. A, ba da: uitam, mai este un criteriu atârnând 

greu la evaluare: autorul trebuie să fie unul „îmbrăţişat” de un critic 

literar cât de cât important, sau cu o rubrică/pagină proprie în cutare 

revistă literară şi, de preferat, să fie din Bucureşti, ori măcar să fie partepărticică 

dintr-o coterie. Pentru că, apelând la parafrazare: coterie la 

coterie nu-şi scoate ochii – nu-i aşa… Dar aici mi-aş permite să continui 

cu o altă parafrazare, poate un picuţ cam neortodoxă, dar… creştină: 

de la the rest is silence!, la… Bucharest, the rest is province!, nu e decât 

un pas. Miiiic-mic!, nu-i aşa Acest mod – nu ştiu cât de scrupulos – de 

a trata problema în sine, duce la inevitabila eroare de apreciere, tocmai 

pentru că şi în provincie… apar cărţi bune. Cât despre obiectivitatea 

comentatorilor, mai avem de vorbit – oho! Desigur, ar fi absurd, oricât 

ar fi comentatorul – în cazul de faţă, autor al cronicilor de întâmpinare – 

de corect, de cinstit, de altruist etc., şi tot n-ar reuşi să cuprindă pentru 

analiză, omeneşte vorbind, măcar jumătate din apariţiile editoriale ale 

unui an. Deci, nu! Însă, părăsind Bucureştiul şi poposind în oricare dintre 

centrele mai importante – fără vreo discriminare, doamne-fereşte! – şi 

aflându-ne faţă în faţă cu publicaţii cultural-literare de tradiţie, iar unele 

cu personalitate bine definită (Ateneu, Vatra, România literară, 

Orizont, Familia, Convorbiri literare, Tribuna, Steaua, Argeş, iar un 

pic mai recent, Poesis, Oglinda literară, Vatra veche, Discobolul, 

Arca, Orient latin, Euphorion, Apostrof, Ardealul literar, Noua 

Provincia Corvina, Semne, Acolade… ), precum şi altele, care, 

deja îşi urmează linia proprie, conceptul şi tot ce ţine de construcţia şi 

structura lor revuistică, dăm de buni şi chiar foarte buni meseriaşi, adică, 

nici mai buni nici mai răi, într-ale cronicăritului literar decât confraţii lor, 

trăitori ai marilor centre culturale. Întrebarea care se naşte imediat este: 

dăm, sigur Da, însă fiecare publicaţie, recte colaboratorii ei, îşi apără 

„sărăcia şi nevoile şi neamul” din zonă. Indiferent că este vorba despre 

Astra (Braşov), Tomis (Constanţa), Vatra şi Vatra veche (Tg,-Mureş), 

Euphorion (Sibiu), Argeş (Piteşti), Ramuri (Craiova), Clujul cu ale 

sale Tribuna şi Steaua, Timişoara, cu Orizont şi Orient latin, Iaşul cu 

Convorbiri literare şi Cronica, Oradea, cu Familia etc., etc. Încolo, 

Dumnezeu cu mila. De subliniat că nu altfel se întâmplă şi în cazul 

publicaţiilor mai nou apărute – o mulţime. Şi nu e nimic rău în asta, 

respectiv în promovarea valorilor locale, atunci cânt acestea există şi 

merită, dar se observă o tendinţă agresivă la noile generaţii de critici 

literari pentru impunerea, într-un cerc tot mai larg al atenţiei, a unor 

autori de valoare, în unele cazuri nu discutabilă, ci nulă. În proză, sau 

în poezie – nu contează – anul 2010 nu face excepţie, iar noi, cititorii, 

să nu ne facem astfel de iluzii, fiindcă se manifestă, prea deseori, din 

păcate, acel spirit de gaşcă absolut păgubos. Şi nu sunt deloc maliţios 

sau cârcotaş. 

Şi, ajuns aici, n-am cum să nu fiu de acord cu doamna Magda 

Ursache, autoarea eseului Căpuşile editoriale (I). Ofuri şi şi editori, care 

notează cu amărăciune şi revoltă: „Au apărut, postdecembrist, cu miile, 

Dau o cheie la mertan 

S-am plecat pe litoral 

Mi-am pus plinul de benzina 

Si in dreapta o blondina 

“Mertan”-ul face trimitere la stilul de viata al marilor padisahi. 

Folosirea expresiei “plinul de benzina” nu este deloc intamplatoare. 

Ea ilustreaza verticalitatea convingerilor personajului principal. 

El nu opereaza cu jumatati de masura. Totul sau nimic pare a 

fi deviza dupa care se conduce. Notiunea plin, are si un sens 

metaforic. Ea prezinta maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind 

spre perfectiune. Acest lucru este confirmat si de termenii cu care 

este descrisa marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se 

iubeste eroul principal nu este o fata oarecare. Ea este o “blondina” 

– simbol al frumusetii feminine, asezate la dreapta barbatului. 

Afirmatia este intarita in versul al doilea din cea de a treia strofa. 

Am mertanul de mult timp 

Si-o blondina prototip 

E a mea, numai a mea 

Si-mi petrec vara cu ea 

Hiperbola “blondina prototip” descrie in profunzime calitatile greu 

de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinta unica. Prin folosirea unui termen 

tehnic pentru a-si descrie iubita “prototip” autorul ne reaminteste ca 

dragostea lui este asemeni tinuturilor exotice, fascinante dar inca 

neexplorate in profunzime, afirmatia fiind intarita si de plasarea povestii 

in anotimpul de vara. Ultima strofa descrie actul de iubire dintre cei doi. 

In primele doua versuri, ne este prezentata atmosfera care domneste 

intre indracostiti. 

Marea neagra e calduta 

Blonda-i sexy si finuta 

Iubirea se consuma in apa calda a marii. Cristalinul marii descrie 

sentimentele celor doi iar caldura apei descrie relatia dintre ei. 

Dragostea dintre cei doi este imuna la scurgerea timpului 

Ziua stau cu ea la soare 

Noaptea o scot la plimbare 

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trairile profunde alte 

tinerilor indragostiti, dar autorul lasa o portita de iesire din aceasta 

idila aproape perfecta. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers 

avertizeaza cititorul ca totul poate fi perfectibil, chiar si iubirea, iar daca 

peste iubirea dintre cei doi s-ar lasa intunericul, eroul va trece si peste 

acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distractie. 

edituri de apartament, de dormitor, ca să nu spun de WC.” De ce nu 

şi de!, doamna Ursache având în vedere unele dintre producţiile lor 

editoriale oferite cititorilor Însă, nu subscriu deloc ideii cum că, mai zice 

doamna Ursache optimistă, „…descoperindu-le impostura (…) editorul, 

ca şi pasărea, pre limba sa piere.(Contemporanul. Ideea europeană, 

nr.2/707/2011, pag. 11). Mă văd nevoit să-i dau o veste neplăcută 

autoarei: editorii din stirpea celor vizaţi în materialul domniei sale nu 

sunt „păsări”, ci un soi de corcituri umano-ţestoase subdezvoltate 

mental, care vor trăi sute de ani fiind, după cum s-a putut constata prin 

experimentul românesc, şi extrem de prolifice. 

Şi, ca să nu mai lungesc povestea, îmi permit să fac o afirmaţie 

doar aparent nedreaptă: după edituri, reviste şi autori, este rândul celor 

care realizează rubrici cu tentă de critică literară de întâmpinare. În 

condiţiile în care difuzarea cărţii este profund deficitară, o cronică literară 

de întâmpinare are un rost extrem-extrem de important şi, de-aceea, cu 

un mare grad de risc. Atât pentru autor cât şi pentru comentator, deşi, 

făcând abstracţie de subiectivitatea amândurora, tarele obiectivităţii 

cad în spatele criticului. 

Nu vreau să intru în alte amănunte, dar cred cu toată convingerea 

că „păsările”, cel puţin la noi, mor ele ce mor „pre limba lor”, dar, să fim 

sinceri, conştienţi şi obiectivi: după ’90, nu numai că nu prea… mor, dar, 

multe, parcă tot mai mult, au devenit imune la faimoasa ameninţare 

proliferând într-un ritm diabolic. Astfel, începând de la autori şi terminând 

cu recenziile/cronicile laudative (mai ales când şi cum nu trebuie), 

procentul de creaţii dovedind, ele însele, cum spiritul imparţialităţii este 

asasinat, nu rareori, de critici sau comentatori literari ale căror interese 

sunt subsumate principiului pomenit niţel mai înainte cu „ba a mea, că 

e mai…”, „ba a mea că e mai…”, fără să se mai ţină seama, neapărat, 

de valorile reale. Dar, bine-ar fi să aibă, toate comentariile, argumente 

destule şi puterea de a convinge cititorii. Iar pentru a avea o oglindă 

şi mai fidelă a realităţii, mă voi folosi – ca un fel de subtilitate, să zic 

aşa – şi de apariţii editoriale din acest an, considerând că, de fapt şi 

logic, un roman e mai greu sau chiar imposibil să fie scris şi tipărit în 

primul trimestru al lui 2011. Aşa că: în Rom. lit. nr. 11/2011, Luminiţa 

Corneanu, la pagina 6, scrie despre romanul lui Octavian Soviany: 

„Roman de aventuri şi de mistere, Bildungsroman pe dos, conţinând 

o filozofie ce explică reaua alcătuire a lumii, Viaţa lui Kostas Venetis 

este unul dintre vârfurile prozei româneşti contemporane, o realizare 

remarcabilă pentru Octavian Soviany, care se dovedeşte un autor de 

primă mână.” 

Întrebarea mea este: autoarea cronicii menţionate mai sus o fi 

citit romanul sau doar i l-o fi povestit autorul Oricare dintre cele două 

variante luate separat, ar schimba, foarte probabil, datele problemei… 

Circumscriind romanul în câmpul ideatic al textului de faţă, alături de el, 

fie pentru argument, fie pentru a ilustra cât de cât lansarea propunerii 

de „anul prozei”, mă văd obligat să aduc în discuţie măcar câteva (din 

apariţiile editoriale pe 2010). 


IULIA 

LEOVEANU 

POEZIE 

DascAlu 

Elena - Adriana 

PATRICIA 

LIDIA 

Trecut 

Se dilată fiinţa-mi în stropii de ploaie ce 

se preling pe geam. 

Îmi plâng viaţa trecută prea devreme, 

Îmi plâng o iubire ce nu a fost să fie… 

Ce mai rămâne în astă dimineaţă când 

încep cocoşii a cânta 

Suflete pierdute şi demoni se-ntrec în 

iureşul lumii de apoi, 

Scâncete de viaţă nouă se aud undeva 

în depărtare, 

Şuierat slab de vânt de iarnă 

Şi fulgii de nea ce vor cădea, se topesc 

în păru-mi albit înainte de vreme. 

În ochi păstrez şi acum o speranţă 

nebună… În ce 

Nu ştiu nici eu 

E tot ce a mai rămas 

O speranţă ce slab încearcă să se înalţe, 

Izbită de vifor, de ploi şi ninsori. 

Speră să atingă stelele rămânând acolo 

pe veşnicie; 

Să fie nebunie 

Dorul meu de ducă, 

Dorul de înălţime, 

Şi abis în acelaşi timp 

Dorul de ceva ce nu ştiu… 

Şi frământarea ce neîncetat se suie în 

trupu-mi slab 

Ieşind prin degetele tăbăcite de litera de 

foc 

A versului pribeag 

Şi aş striga la tine doamne, 

Căci tu m-ai pedepsit în ăst’ fel 

Şi te-aş ruga de eliberare 

Măcar de-aş şti că mă auzi 

Că încă mă iubeşti 

Şi mai veghezi aiurea 

Pe fiinţa ce ai clădit… 

Dar unde eşti tu, doamne, acum 

Când eu te rog fierbinte să îmi dai 

neştiinţa 

Dar unde ai fost doamne, când am 

pierdut eu nemurirea 

Şi vino doamne de mă ia în sânul tău, 

Vino de imi şterge lacrima şi dorul, 

Vino doamne-n ceasul de pe urma şi dămi 

iertarea cea dintâi. 

Nu mă lăsa în neagra vreme de final 

Atinge-mă cu aripa-ţi blândă, 

O, tată, de ai fi, 

Viaţă 

Te afunzi în promiscuitate, 

Pierzând esenţa simfoniei 

Căutându-ţi trupul nedemn. 

Te laşi condus de mintea-ţi rătăcită, 

Ascultă salcâmii, 

Îmbrăţişează cerul 

Trăieşte eternul prins într-o boabă. 

Nu te lăsa tu pradă desfrâului muritor 

Nu-ţi închide simţurile-n muguri de rugină 

Nu muri înainte de a te naşte. 

Descifrează alfabetul râului de foc, 

Simte pătimaşa sărutare a speranţei 

Trezeşte-te! 

Gânduri şi cuvinte 

E timpul să rupem 

tăcerea, 

Să ne deschidem 

sufletele, să spunem 

ce simţim. 

Vreau să mă dezbrac 

de cuvinte, 

Să le amestec, să le 

combin, 

Să le strig, fără teamă, pe stradă, 

Pe ziduri să le imprim, 

Sau să le pun pe hârtie. 

Vreau pe piele să-ţi pot scrie 

Mii şi mii de rânduri; 

Vreau să te îmbrac în ale mele gânduri: 

În tot ce vreau să spun, dar nu pot, 

În tot ce pot să spun, dar nu vreau. 

Tu vrei să-mi spui ceva 

Închinare 

Religie, credinţă, 

Fiinţă, nefiinţă, 

Uitare, 

Negare, 

Controversă ascunsă 

Sub psihologie inversă. 

Iubire, 

Ură, 

Fiinţe care se gudură 

Pentru a obţine iertarea 

Şi spre a-şi găsi liniştea. 

Se schimbă numele, 

Se schimbă faptele. 

Rămâne lecţia: 

Morala despre imoralitate; 

Aprobarea prin negare; 

Dobândirea credinţei din neîncredere, 

Uitarea călăuzită de neuitare. 

O cruce 

Poate că aduce 

Un semn, 

Prin ea însăşi, 

Simbol sfânt şi demn. 

Cărţi, 

Temple, 

Hărţi 

De suflete. 

Ghidare 

De către feţe calde, 

Cu luminoasă aură, 

Sculptate-n marmură. 

Îmbinarea perfectă 

De edenic şi infernal 

Pe-acest pământ efemer 

Ce caută ceva normal. 

Mă-nchin Lui, 

Celui Sfânt, 

Oricare I-ar fi numele 

Aici, pe pământ. 

Acuarelă 

Te-ai stins ca un vis 

în pleoapele mele 

şi lacrimile soarelui 

s-au uscat demult 

pe un obraz 

de cenuşă… 

Bătătorit de paşii 

rătăciţi 

celălalt obraz 

îl întorc 

pentru Tine… 

Mi-am spus odată, 

mi-am şoptit 

că Te voi căuta 

dincolo de lună, 

dincoace de soare, 

şi povestindu-te 

fulgilor de nea... 

soarelui… 

luni… 

Te-ai aprins ca o viaţă 

în privirile mele 

şi zâmbetul soarelui 

s-a prins demult 

pe un obraz 

neridat… 

Împreună 

Eu nu ştiu să fac nimic, 

nu înverzesc ca prunul 

solitar 

în livadă, 

nu înfloresc ca trandafirul 

pustiu 

în grădină, 

nu cresc din piatră pură 

ca floarea de colţ 

a nimănui 

din vârful muntelui. 

Dar ştiu 

să te iubesc 

din toată inima mea, 

şi să înfloresc, 

să înverzesc 

şi să cresc 

alături de tine. 

De nicăieri 

În pat 

noaptea 

te-am căutat, 

sufletul meu, 

te-am căutat, 

dar nu erai nicăieri... 

Am alergat prin camere, 

am scotocit 

amănunţit 

fiecare cotlon 

al sufletului meu… 

şi nu erai nici acolo… 

Oare 

platonic te-am iubit 

în tot acest timp 


7387

MOROMEŢIANA 

Festivalul Naţional de 

Literatură “Marin Preda” 

Ediţia a XII-a, Alexandria, Siliştea 

Gumeşti, 22 septembrie 2011 

Reîntoarcerea în pământuri 

Liviu Comşia 

Dacă vreodată soarta te mână să treci prin orizontul 

câmpiei, intri în spaţiul moromeţian cu acea răbdare a timpului 

pentru fiinţele care-l măsoară, îl socoteşte, îl adună şi-l trece în 

istorie prin memoria în care Ilie Moromete rămâne punctul de 

sprijin pentru bolta cerească de deasupra unui popor întreg. Multe 

nu s-au schimbat în Siliştea, dacă nu socoţi asfaltul peste care 

tropăie caii venind din câmp cu căruţa plină de ştiuleţi galbeni 

iată că nişte oameni cu inima de aur şi sufletul de safir au 

reînnodat tradiţia festivalului. Marele scriitor, însă, parcă rămâne 

sceptic, morocănos! Cine mai ştie ce vor aduce vremurile! 

parcă mormăie cu privirea neliniştită de imaginile din bronz ale 

multor timpuri rămase de izbelişte. După opt ani din vrerea d-lui 

Timotei Stuparu, directorul Centrului Judeţean de Conservare şi 

Promovare a Culturii Tradiţionale Teleorman, care a promis că 

nu se dă dus până nu reîncepe festivalul şi aşa a fost, şi prin 

osteneala poetului, istoricului literar şi eseistului Stan V. Cristea 

de la Direcţia de Cultură a Teleormanului, care a orânduit cu 

marea ştiinţă a acestor întâmplări, întâlnirea pe pământurile care 

poartă urmele paşilor marelui prozator, s-a împlinit. Chiar dacă 

am privit din uliţă casa în care a văzut lumina zilei marele scriitor, 

pentru că rudele încă nu se înţeleg la preţ ca să dea casa tuturor 

românilor. 

În sala devenită neîncăpătoare a Centrului Memorial „Marin 

Preda” s-a aşezat, sub discreta supraveghere a Maestrului, 

mare parte din scriitorimea din sudul vechiului Regat ca să 

pună la cale noua intrare în spaţiul pe care doar Moromete îşi 

poartă paşii domoli ca să vadă cumsecade cum a înfrăţit grâul 

şi cum s-a copt cucuruzul. Căci această întâlnire se petrece 

sub semnul unic al gândului moromeţian înspre care se adună, 

practic, existenţa românească într-o secvenţă a timpului şi 

care răsfiră pe deasupra lumina molatică a mijlocului de toamnă. 

Aici, în câmpie, întotdeauna timpul se târă alene. Departe 

se învălmăşesc sunete pe care doar pământenii le pot desuluşi. 

Brusc, liniştea de catifea a tomanei este iar sfâşiată de grupul 

scriitorilor care umple uliţa. Nici un siliştian nu întoarce capul, nu 

pentru că n-ar fi fost curioşi, ci pentru că aşa au moştenit obiceiul 

de-a disimula curiozitatea, că nu-i frumos să te hobezi la om. Mai 

ales că pe stănoagă nu e nimeni ca să schimbi o vorbă, că, de, 

sunt treburi multe în aceste zile şi oamenii sunt puţini… 

Grupul scriitorilor păşesc alene, ca şi cum a pornit în 

căutarea timpului, către „Centrul Memorial Marin Preda”, se 

fotografiază lângă statuia Maestrului, care priveşte impasibil 

depărtarea căzută pe orizont. După opt ani de întrerupere, 

într-o deplinătate a spaţiului. Colocviul „Marin Preda – incomod 

şi actual” a pornit vorba răsfirând melancolia. Ce vrea să zică 

prin incomod Detractorii Sărmanii cu duhul care vor neapărat 

să intre în istorie printre picioarele înfipte în pământ ale lui 

Moromete L-au urât sătenii pe Preda pentru că i-a scos în lume 

altfel decât ar fi voit ei Se poate! Dar, cu siguranţă, l-au iubit 

şi-l iubesc tot pe atâta, dacă nu şi mai mult. Dar o fac în tăcere, 

cu metafizica lor înţeleasă numai după numeroase exerciţii de 

intrare în mit. E incomod Marin Preda Cum să nu fie când arta 

lui nu poate fi depăşită, stă în drumul tuturor doritorilor de-a pipăi 

eternitatea, ca un nod gordian. Fiecare mânuitor de cuvinte din 

vremea noastră se vede pus în măsura de-a recrea lumea după 

chipul şi asemănarea Domnului Or, nu e loc de vorbire, ci de 

cuvântul sfinţit care poartă cu sine sensul existenţei umane. Aşa 

fiind, nu-i deloc întâmplător că scriitorii George Stanca, Florentin 

Popescu, Gheorghe Stroe, D.A. Doman, Sorin Preda, Florea 

Miu, Ana Dobre au încercat fiecare după puteri să intre sub 

cerul moromeţian spre a-i găsi rostul şi a-i afla menirea. Şi aşa 

cum se întâmplă cu marii aleşi al literaturii din toate neamurile 

pământului şi din toate timpurile lor, cu cât te apropii de scrisul 

lor cu atât sensurile se îndepărtează, se multiplică, se tăinuiesc. 

î 


Volumul Legii Sacre 

AESOTERICAE 

Ubi Concordia Ordo Silentium 

Pax Ibi Dulci Melodia 

Ubi Discordo Putida Diabolus. 1 

Sarcinile ordinului conţinute în 

Constituţie defineşte loja ca fiind un loc 

unde se adună masonii să lucreze şi să 

se instruiască împreună în misterele 

şi ştiinţele străvechi. James Andersen 2 

a scris în 1723: persoanele ce devin 

masoni sau admise ca membre ai unei 

Loji trebuie să fieoameni buni şi adevăraţi, 

născuţi liberi, de o vârstă matură şi 

discretă, hotărâţi, nu sclavi sau femei, 

nu imorali sau scandalagii, dar de bune 

moravuri. Azi sunt în lume peste şase 

milioane de francmasoni, lucrînd în peste 

30 de mii de loji sub obedienţa a peste o 

sută de Mari Loji. Nu există o autoritate 

supremă a acestora cid oar un system de 

recunoaştere fraternală a lor pretutindeni 

în lume. De aceea există posibilitatea ca 

oricare membru al frăţiei să viziteze oricare 

Lojă din lume. Dacă ne întoarcem în timp 3 

ştim de evoluţia vechilor loji operative şi 

rolul lor în construcţiile nemuritoare ale 

arhitecturii civilizaţiei umane. Dacă latura 

speculativă a fost cea care s’a dezvoltat 

cxu precădere în epoca modernă, iată 

cum pe lângă compass şi echer a apărut 

Volumul Legii Sacre. Pentru prima oară 

acesta apare official înscris ca o cutumă 

obligatory care să lumineze calea noii 

masonerii sub forma Bibliei în 1583 (prima 

tipărire în engleză fusese realizată în 

1533). 

În anul 1710 citim într’un manual de 

ordine interioară: 

-Câte coloane sunt în Loja voastră 

-Trei. 

-Care sunt acestea 

-Echerul, Compasul şi Biblia 

Loja Scoţiană editase Biblia ‘n 1720 

şi ca urmare a acestei achiziţii iată un 

fragment din acea vreme: 

-Care sunt uneltele de lucru ale 

Lojei 

-Biblia, Compasul şi Echerul. 

-Cui aparţin ele 

-Biblia lui Dumnezeu, Compasul 

Maestrului şi Echerul Companionului. 

În 1762 acest discurs arăta astfel: 

-Când aţi fost aduşi la lumină ce aţi 

văzut pentru prima oară 

-Biblia, Echerul şi Compasul. 

-Ce vi s’a spus că semnifică ele 

-Cele Trei Mari Lumini ale 

Masoneriei. 

-Explică-le, Frate. 

-Biblia conduce şi guvernează 

Credinţa, Echerul ne echilibrează 

acţiunile, Compasul uneşte oamenii, în 

particular fraţii. 

Dar Dumnezeu a dat oamenilor 

Multiple Volume ale Legii Sacre, după 

credinţa lor, pe diversele continente ale 

lumii Şi de atunci credinţa într’un Mare 

Arhitect al Universului este determinantă 

în Lojă. Toţi iniţiaţii au obligaţia să deschidă 

Volumul Legii Sacre, să jure pe acesta şi 

să se lege în coştiinţa lor pentru învăţătura 

primită. De atunci aceste trei instrumente 

de lucru nu sunt numai obiecte care să 

atragă privirile iniţiaţilor ci sunt un ghid 

pentru viaţă. 

Esenţial, deci, în masonerie este 

Volumul Legii Sacre. Prima condiţie pentru 

a fi admis în frăţie este de a crede într’o 

fiinnţă supremă. Biblia, este întotdeauna 

deschisă în Lojă. Fiecare candidat are 

obligaţia să’şi asume jurământul şi 

promisiunile în credinţa acordată acestei 

cărţi. Care sunt beneficiile sufleteşti şi 

spirituale În afara faptului că reaminteşte 

ce datorăm lui Dumnezeu, celorlalţi şi 

nouă înşine, este garanţia standardului 

nostru de adevăr şi justiţie, ne învaţă să 

credem în înţelepciunea divinei providenţe 

şi să realizăm paşii către lumină. 

Ritualul, neînţeles pentru unii este 

marea noastră legătură cu tradiţia şi 

renunţările noastre la vicii şi minciună, la 

care ne îndeamnă ceremoniile masonice, 

sunt de fapt dovada permanenţei spiritului 

uman înalt pe acest pământ. Chiar şi 

înainte ca Biblia să giverneze lojile 

documentele frâţiei operative din primele 

secole ale mileniului trecut conţin legi clare 

care demonstrează că membrii ordinului 

trebuiau să’L iubească pe Dumnezeu 

şi Sfânta Biserică şi înţelepciunea Lui le 

conducea permanent viaţa. The Cooke 

Manual Script (1420) sublinia datoriile 

faţă de Dumnezeu şi onora orice întâlnire 

cu invocarea Sfintei Treimi la începutul 

şi încheierea lucrărilor. Orice mason 

era obligat să venereze pe Dumnezeu, 

Sfânta Biserică şi toţi sfinţii. În plus 

toate documentele şi manuscrisele ce 

conţineau practicile şi cerinţele masoneriei 

operative conţineau instrucţiuni, adesea 

în latină, privind jurămintele (1583). 4 Este 

aceaşi poruncă şi azi în marile adunări şi 

tribunale, iar Cartea Sfântă este Biblia. 

Este adevărat că prima referire expresă 

apare în 1685 după ce Biblia exista ăn 

Liviu Pendefunda 

forma ei tipărită. 5 

Din acestea se observă locul 

central pe care scrierile sacre îl aveau la 

începuturile masoneriei speculative, fapt 

confirmat în constituţiile uterioare. Mai 

târziu se specifică faptul că orice adept are 

datoria să jure pe Volumul Sacru propriu 

religiei sale fără a aduce vreo ofensă 

celorlalţi. Biblia, Echerul şi Compasul sunt 

cele trei coloane care susţin Loja. 

Francmasoneria nu are caracter 

de sectă şi nu este o doctrină. Prezenţa 

Volumului Legii Sacre pe altar, în speţă 

a Bibliei este de fapt confirmarea că 

majoritatea membrilor unei loje de pe 

vechiul comntinent este creştină. În 

Singapore, pe altarul lojei unde am fost 

primit existau şase Volume ale Legilor 

Sacre aparţinând diferitelor credinţe 

(Hindu, Zendavesta, Coran, Biblia, Tora, 

Tao), toate reprezentând Testamentul 

Marelui Arhitect al Universului, prima 

cauză a existenţei noastre, Creatorul şi 

Păstrătorul Universului, Marele Dătător de 

Viaţă, Marele Necunoscut şi Incognoscibil 

manifestat în Universul Său. Este un 

simbol care stă la baza celorlalte două, 

echerul şi compasul. Pentru toţi este un 

singur cuvânt: Dumnezeu. 

___________ 

1 Unde este înţelegere, ordine, 

linişte, pace, acolo sunt dulci cântări. Unde 

este neînţelegere este lucrarea diavolului. 

2 James Andersen, Constituţia1723 

3 Lviu Pendefunda, Dogmă sau 

Libertatea Gândirii, Junimea, 2007 

4 Unul dintre bătrâni ţine Cartea 

Sfîntă în mână toţi vor punev mâinile pe ea 

şi urmând preceptele vor citi din aceasta. 

5 Cel care ia cuvântul îngenunchind 

în timpul ceremoniei îşi pune mana 

dreaptă pe Biblie şi depune jurământul. 

Chiar şi cartea lui Sorin Preda, prezentată publicului acum, cu 

titlul incitant „Moromeţii – ultimul capitol” nu a făcut altceva decât 

a sporit încă odată taina prin care marele scriitor, ziditor de lume 

românească, stă în eternul civilizaţiei omeneşti. 

Ultimul act al festivalului a aparţinut celor care s-au 

împărtăşit sub forţa artistică a lui Marin Preda. Juriul prezidat 

de dl. Gelu Negrea, redactor şef al Revistei „Luceafărul de 

Dimineaţă” s-a aplecat asupra celor 31 de autori de proză scurtă 

şi a celor 7 comentatori ai operei lui Marin Preda şi a hotărât: la 

secţiunea „Critică”, Premiul I şi al Revistei „Litere” din Târgovişte 

a revenit Getei Truică; Premiul III şi al Revistei „Oglinda literară” 

din Focşani a fost câştigat de Diana Spânu. Secţiunea proză 


scurtă: Premiul I şi al Revistei „Argeş”a revenit Nicoletei Sălbaciu; 

Premiul II şi al Revistei „Sud” lui Paul Exilian Roşca; Premiul III 

şi al Revistei „Caligraf” din Teleorman lui Andrei Velea. În sfârşit, 

Premiul „Marin Preda” a fost acordat lui Florin Viorel Miu. 

Drept încheiere să luăm cuvântul unui fost primar din 

Siliştea, dl. Florea Gheorghe, mândru că-i din vatră cu marele 

scriitor, care spunea: „Dacă cultură nu e, nimic nu e”.Or, ca să 

fie aşa, să ne vedem sănătoşi şi mai bogaţi în spirit, anul viitor 

la ediţia a XIII-lea când se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui 

Marin Preda. Poate timpul va continua să aibă răbdare cu noi, 

deşi îi ignorăm trecerea mult prea lipiţi între pământuri. 

7389

ESEU 

Gabriela CENUŞĂ 

ELEVĂ CLASA A XII-A. 


DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011 

ŢARA MEA: „CASA MEA” 

Ţara mea, casa mea, locul în care îmi încep şi îmi sfârşesc 

fiecare zi, locul în care îmi serbez an de an închiderea unui 

subcapitol al vieţii şi începerea altuia, locul în care m-aş întoarce 

oricând, măcar cu sufletul. 

Am doar nouăsprezece ani, sunt o elevă normal, într-un 

liceu de provincie, văd zilnic o Românie în adevărata sa formă, 

nu în cea pe care ne-o prezintă ştirile. Mă pot numi o naţionalistă 

convinsă, uneori chiar ferventă. Îmi iubesc patria şi locul în care 

m-am născut, sunt mândră de deprinderile pe care le-am căpătat 

într-o ţară plină de defecte, cum o concep alţii, sunt mulţumită 

de omul pe care îl reprezint, într-o ţară ce a visat acum mulţi 

ani la o democraţie pură, o ţară ce nu şi-a găsit încă un regim 

politic cu adevărat, decât unul scris în nenumărate documente. 

În accepţiunea mea, o ţară nu reprezintă altceva decât un loc, 

pe care îl creează oamenii prin obiceiurile, prin stilul lor de viaţă, 

prin purtările lor. O patrie reprezintă imaginea reflectată într-o 

oglindă a tuturor oamenilor care o compun. Cum o oglindă nu 

minte niciodată, aşa nicio ţară nu poate masca purtările ce o 

domină, sau oamenii „urâţi” ce se încăpăţânează în a-i pune 

impedimente în speranţa de a-i îngreuna evoluţia. Asemenea 

proverbului românesc „Omul sfinţeşte locul”, avem o Românie 

aşa cum ne-am creat-o sau cum o creăm în fiecare zi. 

Spre uluirea mea, asist zilnic la discuţii din ce în ce mai 

încrâncenate, în care oamenii îşi detractează patria sau, spre 

stupefacţia mea, ajung la a o ponegri. Consider că nimic nu 

poate fi mai urât, mai josnic, decât să îţi denigrezi locul în care 

vieţuieşti, locul în care îţi ai originile, care te-a format şi care l-a 

dat omul pe care îl reprezinţi, spaţiul natal care îţi dă identitate. 

Este un act asemenea aceluia de a-ţi calomnia familia, de a nuţi 

accepta strămoşii, prezentul şi întreaga existenţă. Urmăresc 

nenumărate emisiuni de tip „talk-show” în care se dezbat diverse 

probleme naţionale, buletine de ştiri şi constat acelaşi mediu 

ambiant în fiecare studiou de dezbatere. Aceeaşi oameni înveliţi 

în pesimism, posaci, lipsiţi de zâmbet, dar cărora le lipseşte 

roba judecătorească, întrucât mereu stabilesc verdicte, reuşesc 

să judece, dar nu reuşesc să ispăşească schimbarea pe care o 

cer. Îmi repugnă teribil faptul că tot mai mulţi oameni urmăresc 

astfel de dezbateri şi concluzionează mereu cu aceeaşi idee: 

„Trebuie să vină o schimbare de sus, din guvern, noi nu avem 

puterea să schimbăm ceva”. În principiu, astfel de emisiuni nu fac 

altceva decât să ne afecteze latura vindicativă, să ne înfăşoare 

într-o pătură a pesimismului, ne sunt inoculate idei eronate, ce 

nu fac altceva decât să ne transmită o stare de inferioritate, de 

neputinţă. 

Ar fi salutar să constatăm că noi, oamenii, suntem cei care 

pot face începutul 

şirului de schimbări. 

Orice reuşită de o 

mare anvergură are 

la bază o serie de 

reuşite mai mici, o 

serie de eşecuri, de 

deziluzii, dar toate 

sunt bazele unui 

fundament solid. 

Noi,oamenii de 

rând, reprezentăm 

fundamentul ţării 

noastre, în noi stau 

bazele unui nou 

început, ale unei 

schimbări. Când 

vom fi capabili să acceptăm că noi ne înfrumuseţăm sau urâţim 

ţara, atunci ne vom putea aşeza în rândul ţărilor occidentale, 

până atunci suntem la o coadă ce pare a nu ne lăsa să înaintăm. 

Regimul comunist ce ne-a dominat decenii la rând se resimte, din 

păcate, până în ziua de astăzi, când o mare parte a oamenilor 

nu reuşeşte să dea uitării deprinderile căpătate în acea perioadă; 

cred că ele au rămas în gena multora şi sunt transmise mai 

departe celor ce vin. Bineînţeles că sunt transmise deprinderile 

negative şi nu cele pozitive, deoarece, deşi ne este greu să 

admitem, regimul comunist a impus şi o serie de norme, pe care, 

dacă am fi reuşit să le păstrăm, am fi dispus de o organizare 

mult mai elevată, de un comportament mult mai calculat, de 

apariţii mai distinse, am fi fost străini de tot ceea ce gravitează în 

jurul cuvântului licenţios. Chiar şi în această situaţie, nu poate fi 

judecat nici măcar un ins, noi am perceput şi percepem libertatea 

într-un mod eronat, nu profităm de aceasta pentru a ne exprima 

liber şi corect, pentru a opina în probleme existenţiale fără a avea 

restricţia cuvântului, ci o percepem ca pe o dezlănţuire a propriei 

naturi, ca pe o lipsă a inhibării, ca pe o lepădare a bunului simţ 

ce îmbracă în mod firesc fiinţa umană, în afara oricărei doctrine. 

Întorcându-ne în timp şi la paginile cărţilor, feriţi în spaţiul 

DEBUT 

cultural de vacarmul globalizării consumiste, literatura ne oferă 

toată paleta motivelor pentru care să ne iubim ţara. Chiar de la 

paşoptişti se pune problema întoarcerii privirii spre frumuseţile, 

istoria şi natura patriei. Seduşi de mirajul occidentului, 

moderniştii sunt contracaraţi de tradiţionaliştii mai atenţi la filonul 

naţional. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în plină tendinţă 

de modernizare, Blaga ne învaţă să privim din nou spre cerul 

acestui pământ, pentru a înţelege astfel legăturile noastre şi 

pentru a ne integra într-o ordine cosmică. România de astăzi, mai 

păstrează în oamenii ei simpli, în satele ei neatinse de tăvălugul 

occidentalizării, o dimensiune spirituală în care pot încolţi germenii 

unei renaşteri. Ţara mea poate depăşi fatalismul atât de înfierat 

de Emil Cioran în „Schimbarea la faţă a României”. Pauperitatea 

care ne plasează printre ultimele ţări europene şi care îi alungă 

pe tinerii români, intelectuali sau muncitori obişnuiţi, în cele mai 

îndepărtate colţuri de lume, poate fi compensată numai de o 

irumpere a voinţei naţionale. 

Ladislau Daradici- 

Teme fundamentale... 

Valentin Marica-La 

fântâna îngerilor 

Cidem Narcis Brăslaşu-O 

narcisă frântă 

Betiana Călin-Punct cu 

punct 


ANATOLIE TIHAI, UN 

MISIONAR BASARABEAN 

ÎN JAPONIA 

Să fi plecat din muntele Athos pentru a ajunge 

în Japonia era cale lungă, mai ales în sec. 

al XIX-lea. Pentru un misionar basarabean 

nu a fost dificil. Mai ales atunci când boteza 

japonezi în numele Sfintei Treimi, predica în 

limba niponă şi traducea texte ortodoxe în 

limba samurailor. Este vorba de Anatolie Tihai, 

originar din ţinutul Hotinului. 

III. Insula Ceylon 


În cea de-a noua zi a călătoriei noastre pe mare din Suez 

am ancorat pe coasta insulei Ceylon, la Point de Galle. Pe bună 

dreptate se spune că cine vede pentru întâia 

oară natura tropicală pur şi simplu nu poate 

să nu fie cucerit de frumuseţea luxuriantei 

vegetaţii din Ceylon. Încă din depărtare, de 

abia zărindu-se uscatul, a apărut la orizont 

cea mai mare înălţime de pe Ceylon, iar apoi 

au început să se desluşească încet-încet şi 

ţărmurile insulei, împânzite din toate părţile de 

verdeaţă. Pe când priveliştea ce vă aşteaptă 

la intrarea în radă este de nedescris. Rada 

portului Point de Galle reprezintă un adevărat 

lac, a cărui gură se vede doar dinspre Apus. 

Încercaţi să vă aruncaţi privirea roată de pe 

vapor: veţi avea impresia că vă aflaţi în mijlocul 

unui mic lac, iar în jurul lui, pe ţărmuri, aproape 

din toate părţile se deschide, asemeni unui 

amfiteatru, o negrăită frumuseţe: aici vedeţi 

palmieri înalţi şi supli, bananieri cu frunza lată, 

iar colo alţi copaci înalţi cu frunza lată, ale 

căror denumiri nici nu le cunoşti. Veţi căuta cu 

ochii oraşul şi veţi vedea mai degrabă nişte 

vile luxoase scufundate în frunzişuri unduitoare. 

Trebuie să coborâm însă pe ţărm pentru a privi îndeaproape 

acest loc minunat. De altfel, vaporul va sta aici două zile. Vaporul 

a ancorat în radă nu departe de debarcader şi noi am putut face 

rost fără prea mare greutate de o luntre care i-a dus pe doritori 

la mal. Puntea debarcaderului înaintează în mare şi, de cum am 

coborât din luntre, am fost înconjuraţi de localnici cu propuneri de 

a cumpăra bastoane de cocotier sau de abanos, tot felul de lucruri 

mărunte, presse-papier şi altele, printre aceştia făcându-se simţiţi 

în chip deosebit vânzătorii de pietre colorate prezentate drept 

topazuri, rubine, ametiste, safire şi alte nestemate adevărate. 

Oaspeţii însă nu se avântau să cumpere, căci deja ni se pusese 

în vedere că aceste nestemate sunt de fabricaţie engleză, aşa 

că ne-am urmat calea mai departe. Primblându-ne puţin pe 

debarcader am întâlnit un cicerone local, un bărbat tânăr care 

şi-a propus serviciile pe care noi le-am acceptat. Acesta vorbea 

engleza şi spaniola şi, împreună cu el, am cercetat aşezarea 

Point de Galle şi împrejurimile. Mai întâi am trecut prin nişte porţi 

de piatră, de asupra cărora ni se înfăţişa stema britanică (după 

cum se cunoaşte, Ceylonul le aparţine englezilor). De cum am 

trecut de porţile de piatră am fost rugaţi să le privim şi din partea 

dinăuntru: am văzut acolo stema portugheză care s-a păstrat 

spre amintirea stăpânirii portughezilor asupra acestui oraş, pe 

care ei l-au pierdut în secolul XVII, de când îl stăpânesc, după 

olandezi, până astăzi, englezii. De la porţile oraşului am luat-o în 

sus la dreapta, trecând pe lângă puşcăria care a rămas în mâna 

stângă, în dreapta se putea vedea cimitirul portughez care arăta 

ca un vestigiu. Mergând tot înainte în sus, am ajuns la biserica 


englezească ridicată cam de 

puţină vreme. Înăuntrul bisericii 

se făceau lucrări, aşa că nu am 

putut judeca despre frumuseţea 

ei, în schimb s-a putut vedea că 

este destul de cuprinzătoare. 

De aici am cotit la stânga şi, 

după alte câteva cotituri, ne-am 

pomenit în faţa unui hotel pe 

care scria: „Hotel Lorents”. Am 

hotărât să rămânem la acest 

hotеl pentru o noapte. De aici 

am mers să cercetăm oraşul. 

IV. Templul budist din 

Point de Galle 

MERIDIANE 

Vlad Cubreacov 

Mai întâi ne-am îndreptat 

spre partea oraşului locuită de 

băştinaşi, cartier aflat în partea de răsărit şi care se numeşte 

Minuwangoda. Judecând după faptul că ne aflăm sub latitudinea 

de 6 grade, ar fi trebuit să ne aşteptăm la o zăpuşeală puternică, 

pe când scara Réaumur ne arăta doar 22 de grade. Aproape 

că nu simţeam căldura, întrucât mergeam pe o şosea cu înveliş 

minunat de neted, de ambele părţi ale căreia veneau alei de 

palmieri şi bananieri. Ne-am îndreptat către 

pagoda budistă. Călăuzele mele spaniole, iar 

după ele şi eu însumi, ne opream la tot pasul 

aproape la fiecare dugheană şi priveam cu 

mirare cum rumegă localnicii ceva cenuşiu 

învelit în frunze, fapt pentru care dinţii şi 

buzele lor se făceau de un roşu închis. Mai 

eram tot timpul ispitiţi şi de ciorchinii atârnaţi 

de banane, ca şi de grămezile de nuci de 

cocos. Cât am mers, s-a ţinut scai de noi o 

droaie de băieţandri despuiaţi care ne sâcâiau 

pe fiecare cu propuneri a tot felul de mici 

servicii ca, bunăoară, răcorirea cu evantaiuri 

naturale din frunze de arbore de pâine, fie 

propunându-ne flori rupte de pe marginea 

drumului pe care le adunau în buchete. Foarte 

supăraţi de aşa ceva, spaniolii i-au cam 

ciomăgit destul de bine pe sărmanii băieţii, 

dar ei, fugind puţin în lături, se puneau din nou 

pe capul nostru, după care nimeni nu i-a mai 

băgat în seamă. Însoţiţi de un asemenea alai 

am urcat pe culme şi acolo ni s-a arătat vederii 

templul budist. 

Oraşul este înconjurat de o mulţime de coline pitoreşti şi pe 

una dintre aceste coline se înalţă pagoda care merită o atenţie 

mai mare decât alte pagode aflate mai aproape. Templul ca 

atare, de formă rotundă, este împrejmuit de un gard de vergele. 

În faţa templului se ridică o stană de piatră, în formă de piramidă, 

având la talpă aproape zece arşini pătraţi. Mai înainte ca să 

intrăm în curtea pagodei, ne-au ieşit în întâmpinare trei slujitori 

ai templului, tustrei în tunici galbene trecute pe sub braţul drept, 

astfel încât tunica să cadă de pe umărul stâng până la pământ. 

Unul dintre ei este un om în etate, având capul ras în întregime, 

acesta este preotul slujitor al lui Buddha, iar ceilalţi doi sunt 

bărbaţi tineri, de vreo 20 de ani, şi neraşi pe cap. Când am ajuns 

la intrarea în templu, am fost poftiţi să ne descoperim capetele, 

ceea ce am şi făcut. Intrând în locul de rugăciune, am văzut 

drept în partea de răsărit, într-o firidă mare, statuia lui Buddha 

cu picioarele adunate sub el şi cu mâinile puse pe genunchi, cu 

podul palmelor în sus. Capul idolului este aurit, iar părul este 

negru, fiind făcut din cuie de lemn în formă conică. Înaintea lui 

Buddha este o candelă, iar pe măsuţele din faţa lui sunt douătrei 

sipeţele, stible subţiri şi flori, ofrande aduse marelui duh. La 

ieşirea din locul de rugăciune, în dreapta uşii am mai băgat de 

seamă un vas din piatră umplut cu apă, iar în vas – un căuş din 

nucă de cocos. Ofrandele aduse lui Buddha constau în verdeaţă 

proaspătă şi flori. Acestea vor sta înaintea statuii până se vor 

veştezi, iar apoi sunt aruncate. 


7391

PROZA 

Cocosul 

(fragment) 

Anton Georgescu 

Mama nu a suportat niciodata idea ca Fanel trebuia sa stea 

in casa de la Bals, pensionar, cu tensiune arteriala mare, ingrijinduse 

de unul singur, in timp ce umflata de Nuta, nevasta-sa, isi misca 

fundul ala mare si gras in apartamentul din Dumbravita, un cartier de 

la marginea Craiovei, cu amindoi copiii linga ea. Fanel era nepotul ei 

dupa sora si varul meu primar, desi dupa parul de culoarea cenusei 

amestecate cu var si fata ridata ca o pruna uscata, ar fi putut fi luat 

drept taica-meu. Diferenta de virsta a fost intotdeauna un obstacol 

impotriva comunicarii dintre mine si verii mei. Cel mai tinar dintre 

veri avea patruzeci de ani cind eu aveam treisprezece, si natural ma 

adresam lui cu “nea Costele”. Fanel era o exceptie: desi era mai in 

virsta ca nea Costel cu vreo trei ani, m-am adresat lui intotdeauna cu 

numele mic. Salut Fanele! Ce mai faci, Fanele Chemindu-l “Fanel” 

in loc de „nea Fanel” ma facea sa ma simt important, matur, imi dadea 

impresia ca suntem prieteni si putem vorbi de toate. Ai mei m-au avut 

la batrinete, cind tata implinise deja cincizeci de ani si mama era cu 

vreo opt ani mai tinara ca el. Sora si fratii mamei facusera copiii cind 

fusese timpul de facut copii, adica la tinerete. In timp ce mama, careia 

ii daduse Dumnezeu frumusete dar o facuse fricoasa, se speriase de 

avantajul pe care l-ar fi putut avea la barbati si alungase toti curtezanii 

care se ingramadisera ca mustele pe miere in jurul ei, invocind motive 

care ramasesera caraghioase chiar si dupa ani, cind le pomenea ca 

lucruri serioase, in rarele aduceri aminte din tinerete. Intr-un final, 

sub presiunea sora-sii si a cumnatului, la care locuia de ani de zile 

fara sa plateasca masa sau casa si care erau mai ingroziti decit ea 

de perspectiva de a tine o fata batrina sub acoperisul lor, acceptase 

sa se marite cu un inginer din Bucuresti, nascut in Bals dar plecat 

de multi ani in capitala, unde is croise un drum al lui care la prima 

vedere fusese plin de reusite. Inginerul era insa cam copt de virsta 

cind preotul le-a pus pirostriile pe cap, mamei si lui, si venit proaspat 

dupa o casnicie incheiata la cimitir, unde abia isi ingropase nevasta 

care se parapadise de cancer, dupa ce facusera casa impreuna mai 

mult de zece ani Necazurile nu se oprisera aci, si dupa numai un an 

de la insuratoare, in timpul caruia fusesem conceput si nascut, tata 

se imbolnavise de o forma mai aspra de diabet care, printre altele, 

ii afectase barbatia.Pe mama nu paruse sa o fi deranjat-o vreodata 

aspectul asta, cum nu paruse sa o fi deranjat-o faptul ca lumea ei 

parea sa fie o lume intoarsa pe dos, in care sexul functiona ca organ 

de tortura. Eram adolescent cind ne uitam impreuna la filme straine, 

cu „scrisul” in partea de jos a ecranului, in care actorii, barbati chipesi 

si femei frumoase, erau „prinsi” in scene pasionate de dragoste, unele 

de-a dreptul indraznete, intrerupte de comentariile mamei, venite 

intotdeauna in momentele in care tacerea era de aur: “Ia uite la ala, ce 

ii face, ma O omoara” Tata nu raspundea niciodata la comentariile 

astea, si asta nu din cauza ca nu intelegea ce se intimpla pe ecran: 

tata fusese in tinerete ceea ce oamenii numeau pe vremea aia un 

“pisicher”, adica amagise cu insuratoarea o gramada de femei numai 

ca sa se culce cu ele. Pe vremea tineretii tatei inca functional tricul cu 

promisiunea de casatorie. Tata nu raspundea la comentariile mamei 

pentru ca probabil se ferea sa discute despre sex in preajma mea. 

Desi cind fusesem copil mi se paruse solida, impenetrabila, 

vesnica, lumea mamei se subtiase cu trecerea fiecarui an: tatal ei, 

fratii si cumnatul murisera cind le venise rindul, toti in jur de optzeci de 

ani, toti bolnavi si inciudati pe viata si pe oamenii tineri; sora-sa fusese 

rapusa pe neasteptate de o congestie cerebrala cind mai avea ani 

buni de trait; iar intr-o zi primise vestea ca unul dintre nepoti, un barbat 

la patruzeci de ani, voinic si plina de viata, cu un zimbet in cusatura 

gurii care nu parea sa i stinga vreodata, se trezise cu o gaura in plamini 

pe care nu putusera sa o inchida nici macar doctorii de la Bucuresti. 

Prin gaura aia i se scursese si limfa, si singele, si in cele din urma 

viata. Ca o compensatie tirzie in lumea ei venisem noi, eu, Gabriela 

si cei doi baieti ai nostri, care erau acum de cinci si respectiv de trei 

ani. In lumea ei mai era nepotul Fanel, care fusese pensionat medical 

si locuia acum la Bals, in casa parinteasca, unde avea grija de curte 

si oratanii. Fanel avusese un pre-infarct in urma cu citiva ani, pe cind 

era inca in activitate, dar lucrul asta nu paruse sa il descurajeze si 

sa il indeparteze de la obiceiurile rele. Fanel continuase sa bea si sa 

fumeze ca nimic nu s-ar fi intimplat. Ba dimpotriva, de cind se mutase 

in casa de la Bals, unde locuia singur si isi facea viata dupa gustul si 

priceperea unui barbat, se apucase sa bea si mai tare, cu motiv, la 

vreo nunta sau botez prin vecini, dar mai ales fara motiv, inciudat pe 

viata. Asa l-am gasit intr-una din zilele in care bause fara motiv. Cind 

mama decisese ca trecuse mult prea mult timp de cind isi vazuse 

nepotul ultima oara si era cazul sa ii facem o vizita. Atunci. Pe loc. 

Fara intirziere. 

* 

Romania tineretii mele era o tara chinuita si confuzionata. 

Oameni nascuti si crescuti in Romania, cocotati in virfurile piramidei 

de o furtuna istorica pe care nimeni nu o prevazuse, se intreceau in 

a face viata cit mai dificila tuturor romanilor cu exceptia celor care le 

strigau „sa traiti” cu gura rotunjita frumos, vocea puternica si pieptul 

bombat, ca la defilare,dupa care se indoiau din spate, la unghi corect, 

ca sa pupe miinile nevestelor tovarasilor. Tara nu fusese in razboi 

dar situatia se prezenta ca dupa razboi. Apartamente friguroase in 

care calorifele se spargeau cind le ingheta apa pe teava, propaganda 

desantata in toate ziarele cu exceptia „Sportului”, spitale cu rafturile 

de medicamente goale si surori imbufnate carora trebuia sa le duci 

antibioticele cumparate pe sub mina de la un farmacist si sa le infunzi 

suta de lei in buzunar ca sa le administreze bolnavului, automobile 

produse in tara care costau cit zece inmormintari si trei nunti puse 

laolalta si trebuia sa le deschizi capota la fiecare suta de kilometri ca 

sa mai lovesti cu ciocanul intr-o piesa defecta, o televiziune nationala 

total aservita unei singure familii,functionind doua ore pe zi numai ca 

sa transmita imagini din noua vizita de lucru a secretarului general 

al partidului, la care nu se uita nimeni dar injurau toti, o coruptie 

epidemica care patrunsese, ca un virus fatal, netratabil, in toate 

organele societatii. Ne obsinuisem sa suportam totul, dispretuiam 

totul, injuram totul, si multi dintre noi erau convinsi ca erau deja in 

zona resemnata si calma a nepasarii. Desi un lucru ramasese 

imposibil de suportat: vederea tejghelelor goale prin alimentare, de 

care se rezemau plictisiti cite doi, trei vinzatori platiti ca sa stea si 

sa ia la misto pe cei citiva prosti care indrazneau sa ii intrebe daca 

„se baga ceva” in dupa amiaza aia. Lipsa alimentelor intuneca mintile 

oamenilor si sugea din ei ce mai ramasese din bucuria vietii. 

In Romania tineretii mele cei norocosi aveau pe cineva apropiat 

la tara (parintii erau perfecti pentru rol, fratii puteau fi o solutie, desi 

in cazuri mai rare) care putea sa le umple sacosa cu ceva legume, 

porumb, brinza de la oier, cite o gaina taiata sau un peste prins in 

iazul de la marginea satului. Eu, cu mintea mea inca necoapta, ii 

pizmuiam pe norocosii cu rude la tara, mai ales ca in famila noastra 

nu existau astfel de producatori de supravietuire. Noi trebuia sa ne 

bizuim in intregime pe comertul socialist, care fusese creat ca sa 

sustina nevoile minime de viata ale unor prizonieri condamnati la 

moarte, asteptindu-si cuminti rindul ca sa li se puna streangul de git. 

Din perspectiva asta o gaina valora cit greutatea ei in argint, un porc 

era a valiza mare turnata in aur, iar vaca batea recordul, valorind cit 

un colier de diamante. Nu intimplator, cine indraznea sa taie o vaca 

era judecat si trimis la puscarie. 

Din cauza asta mama s-a innegrit de frica, ia mie mi-a sarit 

inima din piept cind Fanel, inspre finalul vizitei noastre, impleticinduse 

de beat si abia gasind cuvintele, batu cu pumnul in masa, hotarind: 

„Va dau cocosul, ba tanti! Il tai, mama lui a dracului de pasare 

nebuna, ca nu face decit sa se bata toata ziua cu cocosii tineri, sa ii 

betegeasca si sa ii alunge de linga closti. Mai bine ti-l dau matale, sa 

faci o supa copiilor astora, saracii de ei!” 

Eram de vreo ora in casa de la Bals, incepusem sa ma plictisesc 

la auzul atitor prostii fara sir debitate de gura omului baut, Gabriela 

zimbea incontinuu ca sa acopere lipsa de comfort, iar copii priveau la 

varul Fanel cu ochi mari, speriati, de parca aveau in fata un monstru 

urit care nu stiai cind i se urca singele la cap si ataca. Eram toti la 

masa din mijlocul bucatariei insalubre, cu peretii spoiti pina la tavan cu 

dire negre, de funingine, plina cu maldare de vase murdare, aruncate 

gramada printre alte lucruri care nu-si aveau rostul acolo: bucati de 

camasi rupte, un fular ferfenitit, o lampa de gaz cu sticla sparta, o 

racheta rupta de tenis, o zgarda de ciine riginita. Si cuie, cuie mari 

de lemn, ruginite, imprastiate peste tot. Cum ajunsesera atitea cuie 

acolo Pe aragazul zoilit, necuratit de luni de zile, zaceau oale mari 

in care resturile de fasole se facusera crusta, iar la piciorul mesei se 

insirau ca niste soldati obositi si demoralizati sticlele de bautura, toate 

goale si ciobite, pe care mai stateau lipite etichetele caraghioase de 

bautura, create parca de mina unui elev mediocru la o clasa de desen 

care nu interesase pe nimeni. Etichetele cu doua prune albastre, un 

butoi cu struguri sau un strugure mov, stilizat intr-un triunghi cu virful 

in jos, aceleasi etichete pe care le vazusem cind deshisesem ochii 

catre lume, si inca le mai vedeam. Praful se lasase pe sticle si le 

dadea acum o aura de pivnita veche, iar mustele se invirteau haotic 

in jur, intaritate de prezenta noastra si de caldura verii, ca o armata 

de ocupatie care isi facea datoria si prelua totul, pe indelete. La un 

moment dat, Fanel ne invitase in camera mare si mama intrase dupa 

el, dar iesise repede afara facindu-mi un semn disperat sa nu las pe 

Gabriela si copiii inauntru, soptindu-mi incet cind se apropiase de 

mine: „E o mizerie inauntru de nu pot sa iti spun! Nici la tigani nu vezi 

asa. Doamne Dumnezeule, sa vada sora-mea in ce hal traieste fiusau...” 

Spunind asta, o lacrima i se prelinsese pe fata. Iar fata ii era 

intunecata, sapata de ginduri grele. 


CONVORBIRE CU POETUL, PROZATORUL, 

PUBLICISTUL ŞI EDITORUL ADI CRISTI 

DIN IAŞI 

„Eu sunt ceea ce sunt 

şi nicidecum ce-mi spun alţii că sunt!” 

Adi CRISTI 

O convorbire cu un scriitor care are la activul său mii de pagini 

publicate în zeci şi zeci de cărţi, pline, dense, adevărate, nu e un lucru 

simplu. El spune undeva, despre sine: „Eu sunt ce sunt, şi nicidecum 

ce-mi spun alţii că sunt!”... Ce fel de OM o fi, în esenţă, acest domn 

Adi Cristi Ce suspiciozităţi are Cum îşi ascunde miezul sensibil al 

sufletului său E cam derutant, privindu-l „din afară”. Este poet – şi din 

versurile lui se desprinde o anumită căldură, o mare dragoste de viaţă, 

frumoasă, bună, filozofică. Dar Adi Cristi este şi ziarist cu performanţe 

ieşite din comun. Are articole percutante, cu dezvăluiri senzaţionale şi de 

curaj, cu comentarii rafinate, înşurubate în cea mai fierbinte actualitate. 

Deci ar putea fi şi un „şacal” de presă, prin urmare un tip, în sinea lui, 

furtunos, dinamic şi chiar exploziv. Să nu uităm că în sfera gazetăriei 

a ajuns în vârf, fiind în conducerea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din 

România... Iată însă că este şi om de afaceri, are un Trust de presă, 

cu editură şi cu ziar. Le conduce şi rezistă de 20 de ani. Prin urmare – 

trebuie să fie versat în „culise”, rece în gândire, dur, să „prindă” repede 

pericolele imediate, dar să privească şi în perspectivă larg economică, 

găsindu-şi drumul cel mai potrivit lui însuşi. Cum să-l abordez Ce 

lungime de undă l-ar face să-mi răspundă cât mai deschis la întrebări 

În fine, cam cu astea-n cap, m-arunc în apă şincep 

să înot. Nimic din ce-am gândit mai înainte nu 

se încheagă. Omul e cu totul altfel decât aş fi crezut. 

E sociabil. E amabil. E politicos dar demn, şi are o 

fină, abia sesizabilă, condescendenţă. E deschis 

pentru oricine şi pentru ori ce subiect. Bineînţeles, 

în limitele bunului simţ. Are cei şapte ani de acasă şi 

douăzeci de după „Revoluţie”! Are lustrul prezenţei 

de spirit naturale şi marele avantaj al unei gândiri 

bune, al unei inteligenţe sclipitoare şi neostentative, 

venită de-acasă, genetic. Ceea ce a realizat e rodul 

acestui creier al său. Şi al unei voinţe puternice, 

dublată de tenacitate. Prieteniile lui sunt şi ele rodul 

acestui fel de a gândi, dublat de un suflet bun şi 

cenzurat de o experienţă de viaţă substanţială. La 

fel sunt şi cărţile lui Adi Cristi. În scrisul său, tot ceam 

spus mai sus se află într-un melanj de magmă 

ajunsă, adesea, agată, safir, rubin, ca şi tot felul 

de alte pietre preţioase, pe care un vulcan figurativ le explodează, 

dăruindu-le lumii. Şi totuşi... 

Roni CĂCIULARU: După părerea dumneavoastră, cine 

sunteţi, domnule Adi Cristi 

Adi CRISTI: Aşa cum am mai spus: eu sunt cine sunt! Deci nu 

pot fi altceva decât poetul Adi Cristi. Chiar dacă viaţa m-a provocat şi la 

alte activităţi, cum ar fi aceea de jurnalist, sau aceea de editor. Eu sunt, 

în primul rând, poet. 

Roni CĂCIULARU: Poetul Adi Cristi, care se bucură aici, în 

Israel, de aplauze repetate. Am participat şi eu la unele întâlniri la 

care aţi fost „eroul principal” şi am „ gustat”, şi cu aceste prilejuri, 

din creaţia dumneavoastră. Căci s-au citit poezii de Adi Cristi, 

au fost analizate, apreciate, aplaudate. E vorba de întâlniri cu un 

public avizat, la Casa Scriitorilor, La Institutul Cultural Român 

din Tel Aviv, La Cercul Cultural din Haifa, unde o lume distinsă, 

elevată, mai ales intelectuali, vine de fiecare dată când poposiţi 

în Israel. Dar despre poezia dumeavoastră poate vom mai vorbi. 

Acum mă interesează mai mult OMUL ADI CRISTI. Deci: care sunt 

raporturile dumneavoastră cu lumea 

Adi CRISTI: Eu sunt prieten cu lumea. Niciodată nu mi-am 

permis să duşmănesc lumea. 

Roni CĂCIULARU: Există şi viceversa 

Adi CRISTI: Da, am întâlnit... Am întâlnit oameni care-şi 

consumă destinul urând. Eu niciodată nu am urât. Cel care atacă, cel 

care îndeplineşte „formaţiunea” de mişel, acela este pentru mine o 

umbră, peste care trec mai departe. 

Roni CĂCIULARU: Îmi vine în minte o „umbră” de acest fel, 

din tinereţea dumneavoastră, despre care aţi mai scris. Mă refer la 

*** 


INTERVIU 

revista „Săptămâna” şi la creionul ei 

care era Eugen Barbu, secondat de 

Corneliu Vadim Tudor. 

Adi CRISTI: Prima mea carte, 

„Play back/ fiinţa lucrurilor”, care 

apăruse la editura „Albatros” în 1983 

a constituit subiect de inspiraţie pentru 

cei doi scriitori români de la revista Roni Caciularu 

„Săptămâna”, astfel încât Eugen Barbu 

îşi începe un serial cu titlul „Judecata de 

apoi a poeţilor”, cu cartea mea şi a lui Ion Stratan.. Prin această rubrică 

cei doi semnatari ai ei încercau să demonstreze cititorilor cum trebuie 

scrisă poezia. Noi ne-am încăpăţânat şi am scris poezia aşa cum am 

simţit-o şi am gândit-o noi! Rubrica aceea a murit. În schimb, poezia 

noastră trăieşte. 

Roni CĂCIULARU: Am reţinut pentru mine ceea ce unii 

critici de valoare au subliniat, de-a lungul anilor care au urmat, 

ca element specific pentru stilul dumneavoastră liric: şi 

personificarea (întruparea) poeziei ca un corp viu, existent în 

realitatea cognoscibilă, ca şi puterea şi subtilitatea metaforei, 

gândirea poetică pătrunzătoare, rafinată, percutantă, ce relevă 

esenţe filosofice şi sensibilităţi profund umane... Domnule Adi 

Cristi, de la episodul cu „umbre” din „Săptămâna” a trecut atâta 

timp. S-au schimbat guverne, regimuri sociale, 

lumi culturale. Aţi continuat să mergeţi pe 

drumul dumneavoastră. Câte cărţi aţi scris până 

astăzi 

Adi CRISTI: Ultima carte cu care am venit 

recent la Tel Aviv, se numeşte „Psalmi declasificaţi”. 

Este a 43-a carte pe care am scris-o. Acum... un 

număr exact al cărţilor de poezie nu-l ţin minte, 

dar precizez că am scris pe lângă poezie şi două 

romane, precum şi încă un număr de cărţi de 

publicistică, de editoriale şi interviuri. 

Roni CĂCIULARU: Ştiu că sunteţi un 

editorialist de forţă! 

Adi CRISTI: Eu din 1990 conduc cotidianul 

„24 de ore” şi, fără falsă modestie, afirm că am scris 

editorialele acestui jurnal, zilnic. 

Roni CĂCIULARU: Fără îndoială că este un record 

publicistic! Ziarul acesta, „24 de ore”, ca şi Trustul de presă cu 

acelaşi nume sunt, aşa ştiam, proprietatea dumneavoastră. Am 

citit însă în presă, ceva mai înainte, că le-aţi fi vândut... 

Adi CRISTI: Nu, nu! E o informaţie preluată greşit de unii gazetari 

din România; eu am vândut nişte active ale Trustului, nişte clădiri... 

Cotidianul apare în continuare sub direcţia mea. „24 de ore” nu poate 

fi vândut. Nu are cum să fie înstrăinat. El a plecat dintr-o idee pe care 

am avut-o în luna ianuarie, 1990. Aceea de a sluji cu credinţă cititorul. 

Există un slogan de început acolo, în ziar, semnificativ şi azi: „Fără noi 

veţi fi foarte singuri!”. Este semnificativ, pentru că trecem şi acum prin 

vremuri grele. Este mereu nevoie de o ureche care să ştie să asculte şi 

o inimă care să îmbărbăteze. 

Roni CĂCIULARU: Ziarul dumneavoastră are un tiraj mare 

Adi CRISTI:Nu. 

Roni CĂCIULARU: Sunt perspective de creştere a tirajului 

Adi CRISTI: Sperăm în continuare ca Puterea să primească 

„mintea cea de pe urmă”. Ar fi şi în folosul ei, pentru o guvernare cât se 

poate de echilibrată şi stabilă, în folosul cetăţeanului. 

Roni CĂCIULARU: Cum este presa din România 

Adi CRISTI: Vă pot spune cu exactitate greutăţile cu care se 

confruntă presa, chiar şi prin prisma calităţii pe care o am, aceea de 

prim-vicepreşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. 

Puterea presei este dată, la ora actuală, de cea regională, locală. 

Sunt ziare centrale care apar cu 10, 15 exemplare, în timp ce în presa 

regională nu există asemenea căderi. Chiar şi aşa, se pare că Puterea 

nu are un mare apetit pentru a încuraja această utilitate publică. Cu 

toate că presa nu face altceva decât să asigure îndeplinirea mai multor 

articole din Constituţie, precum cele privind libertatea de exprimare, 

dreptul la informaţie şi aşa mai departe. 

î 

7393

INTERVIU 

Roni CĂCIULARU: Mă intreb dacă nu cumva şi calitatea 

profesională şi morală a unora dintre ziariştii din România 

acestei ore nu ar fi şi ea o cauză a neîmplinirilor. Oare puterea 

de luptă eficientă a oamenilor de presă, în slujba adevărului şi a 

democraţiei, nu ar trebui întărită, amplificată 

Adi CRISTI: Eu am văzut cealaltă parte a adevărului din 

exprimarea dumneavoastră. Cu siguranţă, calitatea jurnalistului este 

şi un efect al aprecierii de care se bucură presa în ochii diriguitorilor. 

Dacă am fi avut o Lege a statutului jurnalistului în societate – nu o Lege 

a Presei, a nu se confunda! – prin care şi ziaristul să fie apărat, aşa 

cum apărat este avocatul, aşa cum este apărat poliţistul, aşa cum sunt 

apăraţi notarii etc., fără îndoială că, din punctul de vedere al calităţii 

demersului jurnalistic, am fi asistat la un salt calitativ. Acum însă, fiecare 

se descurcă pe cont propriu... 

Roni CĂCIULARU: Dar Organizaţia din conducerea căreia 

faceţi parte „la vârf” - acţionează în acest sens 

Adi CRISTI: Uniunea Ziariştilor, ca uniune de creaţie, încearcă 

să apere jurnalistul printr-o protecţie asigurată nu atât pe plan intern, 

cât pe plan internaţional. Ori ce abuz al puterii împotriva gazetarului 

este monitorizat şi transmis mai departe forurilor internaţionale, încât 

presiunea din exterior să-i oblige pe guvernanţii noştri să înveţe a.b.c.- 

ul democraţiei. Pentru că o ţară fără libertate de exprimare - indiferent 

ce regim reclamă – aceasta tot dictatură se numeşte. 

Roni CĂCIULARU: Şi în interviurile dumneavoastră aceste 

idei, această poziţie, se fac simţite... Câte cărţi de interviuri aţi 

publicat 

Adi CRISTI: În ziarul amintit am şi o rubrică de interviuri, 

săptămânală, intitulată „24 de întrebări în 24 de ore”. Ca urmare mi-au 

apărut 8 cărţi de interviuri, 8 cărţi a câte 600 şi ceva de pagini fiecare. 

Nu am ocolit nici un personaj principal, atât politic cât şi cultural al ţării. 

Am încercat să realizez o oglindă a ceea ce avem noi de valoare, dar şi 

să ofer şansa de a te naşte şi de a muri „pre limba ta”... 

Roni CĂCIULARU: „Nici o faptă bună nu rămâne 

nepedepsită”, spunea Gambetta. Aţi primit reacţii mai dure la 

unele dintre articolele dumenavoastră 

Adi CRISTI: Se-nţelege. Pe gardul guvernelor este o inscripţie, 

aceea de „Câine rău”. Logic ar fi ca un „câine rău” să fie ţinut pe lanţ. Ei 

bine, în România puterea n-are oprelişti. De fiecare dată când se simte 

intimidată – atenţie, nu spun atacată! - ea latră şi muşcă. Trupul meu 

este plin de astfel de muşcături. 

Roni CĂCIULARU: E mai bine decât să aveţi remuşcări! 

Totuşi - vindecare cât mai bună! Ne-am îndepărtat un pic de 

persoana, de omul cotidian, care ar fi Adi Cristi. Dar dacă tot am 

vorbit de scrisul dumneavoastră, aţi amintit că aţi creat şi două 

romane. 

Adi CRISTI: Una dintre aceste cărţi am scris-o în 1983 şi se 

intitulează „Sinea mea. Tratat despre revoluţie”. În 1984 urma să apară 

la editura „Albatros”. Dar, după intervenţia Securităţii –i nclusiv la mine 

acasă – editura a fost nevoită s-o retragă de la apariţie. Al doilea roman, 

mai amplu, mai – ştiu eu! – mai balzacian, este intitulat „Provocarea” 

şi are două volume, cu un total de 1400 de pagini. Oarecum continui 

construcţia primului roman. Numai că de data asta aduc imaginaţia, 

poezia şi realitatea într-un conflict anume – totul terminându-se la 

spitalul de nebuni al oraşului unde, într-un final, paznicul constată că 

mecanicii au schimbat sensul de deschidere şi închidere al porţilor. În 

loc să închidă spaţiul spitalului de nebuni, închiseseră spaţiul oraşului. 

Roni CĂCIULARU: Teribilă metaforă! Totuşi, cum spuneam, 

mi-am propus să vă cunosc mai bine dincolo de peniţă, pix sau 

computer. Iată de ce ating acum un subiect ceva mai delicat, 

poate, pentru dumneavoastră. Prin activitatea editorială legată de 

scriitorii de aici, din Israel, ca şi prin creaţia dumneavoastră de 

dată mai recentă, în tandem cu cea a lui Shaul Carmel, realizaţi 

un amplu arc voltaic, o punte frumoasă şi utilă între ţările noastre. 

Cum să-mi explic, de fapt, căldura dumneavoastră sufletească 

faţă de Israel 

Adi CRISTI: Eu am ajuns în Israel printr-o oportunitate, o carte 

scoasă la editura ieşeană a lui Valeriu Stancu („Descoperă-mi ceea ce 

eu am pierdut”), un experiment cultural apreciat de critica literară. Cartea 

am scris-o împreună cu poetul Shaul Carmel. De fapt, relaţia mea cu 

Israelul este o relaţie mai aparte. Am mai spus lucrul acesta: tatăl meu 

a fost evreu. Tot timpul m-a obsedat acest spaţiu, fără a avea în mine 

acea pornire către Ţara Făgăduinţei. Am rude în Israel. Din păcate, nu 

mi-am găsit timpul necesar ca să fiu, cum ar trebui, printre ele. Cu toate 

acestea am o anumită obsesie, aceea a „Zidului Plângerii”. Prin „Zidul 

Plângerii” eu am descoperit Israelul. În proiectul meu comun cu cel al lui 

Shaul Carmel (acela că am scris fiecare, în paralel, cărţi de poezie pe 

o temă aleasă de comun acord) a existat cartea mea „Zidul”, iar Shaul 

Carmel, la rândul său, a scris volumul „Peretele lui Dumnezeu”. Eu am 

încercat să decodific ce înseamnă Zidul într-o comunitate cu celelalte 

ziduri ale lumii şi am constatat că este singurul zid care nu desparte, ci 

uneşte. Aşa după cum Shaul Carmel privea „Peretele lui Dumnezeu” 

din interiorul dramei poporului evreu. Pentru mine Israelul a devenit nu 

numai o întoarcere în timp ci, din contra, a devenit pasul înainte. Eu, prin 

ceea ce întâlnesc aici, la scriitorii de limbă română, prin sufletul şi cărţile 

lor (apărute sau încă nu) nu fac altceva decât să descopăr adevărata 

literatură a limbii române. Mai corect – o parte deosebit de importantă a 

ei. Proiectul meu, la care lucrez mereu, îşi propune să redea cititorului 

de limbă română de pretutindeni aceste importante cărţi scise în Israel. 

Roni CĂCIULARU: Apropo de Editură, aveţi o anumită 

politică de carte Sunt şi cărţi pe care le respingeţi, pe care nu 

vreţi să le publicaţi 

Adi CRISTI: E o întrebare grea. E o întrebare grea, pentrucă eu 

n-am respins niciodată o carte. Autorul şi-a retras-o, atunci când i-am 

impus un anume standard artistic, moral etc. 

Roni CĂCIULARU: Cum se explică afluenţa reală a 

scriitorilor către editura „24 de ore” din Iaşi 

Adi CRISTI: Poate că este vorba şi de efectul unui management 

bine articulat. Discuţiile mele cu scriitorii (fie în Israel, când vin aici 

şi ne întâlnim, fie chiar şi-n România), ca şi oferta de a scoate cărţi 

care răspund tuturor exigenţelor tehnice, estetice şi, desigur, chiar şi 

la preţuri convenabile, precum şi unele înlesniri pe care le facem 

câteodată, crează un nume, o atmosferă, o atracţie. 

Roni CĂCIULARU: Am văzut cărţile scoase recent la editura 

dumneavoastră de către Shaul Carmel, G. Mosari, Francisca 

Stoleru, Paul Leibovici şi alţii. Admirabile! Totuşi, gândindu-mă 

acum la convorbirea noastră, parcă prea le reuşiţi pe toate! Îmi 

apăreţi drept un personaj pozitiv, cum să zic... chiar prea pozitiv! 

Şi am impresia că parcă ceva nu e verosimil. Un om adevărat nu 

poate fi numai cu plus. Aţi fi dispus să-mi spuneţi ce neîmpliniri 

v-au marcat şi vă urmăresc 

Adi CRISTI: A nega minusurile mele, ar fi ca şi cum cineva ar 

dori să trăiască numai ziua şi să nege noaptea. Ei bine, eu, Adi Cristi, 

sunt compus şi din zi şi din noapte. Dar o mică precizare: când am 

greşit, nu am greşit cu voie. Şi poate de aceea, în momentul în care am 

reuşit să-mi fac „mea culpa”, din greşelile mele am învăţat, astfel încât 

faptele bune au fost în siguranţă. 

Roni CĂCIULARU: Puteţi da exemple 

Adi CRISTI: O faptă pe care eu nu o consider că a fost bună, 

este că am terminat o facultate de construcţii. Dar, în acelaşi timp am 

început să scriu. A trebuit să-mi formez deci o gândire tehnică pentru 

ca sensibilitatea mea să aibe un câştig în plus. Mai târziu am făcut o 

facultate de ştiinţe politice. Eu consider asta o faptă bună, pentrucă 20 

de ani m-a slujit. Am divorţat – iată o altă faptă bună! 

Roni CĂCIULARU: Din punctul cui de vedere 

Adi CRISTI: Din punctul meu de vedere. Căci ori ce eliberare 

poate fi considerată o faptă bună. Am doi copii, două fete – Diana şi 

Alice. Ele sunt, fără îndoială, fapte bune. Sunt cele mai bune cărţi de 

poezie ale mele! Desigur, când vorbim de fapte rele sau bune, mă 

gândesc la cele care pot fi ţinute minte. Pentru că în rest, dacă ne 

scuturăm, vedem că fiecare din noi face o faptă bună pe zi, iar restul 

sunt fapte rele. Dar acestea sunt mai mult nevinovate. Ba treci pe roşu, 

ba nu spui „bună ziua” tuturor celor care ar trebui şi aşa mai departe. 

Roni CĂCIULARU: Ce urâţi 

Adi CRISTI: Eu nu urâsc. 

Roni CĂCIULARU: Ce iubiţi 

Adi CRISTI: Totul. 

Roni CĂCIULARU: Din nou trebuie să vă întreb cine sunteţi 

Adi CRISTI: Sunt un cetăţean al acestui Univers, care nu ştie să 

urască, pentru că ştie doar să iubească. 

Roni CĂCIULARU: Sunteţi poet cu acest răspuns! Dar ca 

gazetar şi publicist ce-aţi răspunde 

Adi CRISTI: Sunt un om chinuit. 

Roni CĂCIULARU: Iar în calitate de prozator 

Adi CRISTI: Sunt ceea ce nimeni nu ar dori să fie. Pentrucă 

fiecare din noi are propriul său destin. Când cineva încearcă să fie 

altcineva, atunci ratează. 

Roni CĂCIULARU: Sunteţi un om fericit 

Adi CRISTI: Nu. 

Roni CĂCIULARU: Sunteţi un om mai puţin fericit 

Adi CRISTI: Nu. Sunt ceea ce sunt... ! 

--------------------------------------------------------------- 

Notă: după data realizării acestui interviu, marele poet SHAUL 

CARMEL a trecut în lumea celor drepţi. Fie-i amintirea binecuvântată! 


VICTOR MUNTEANU ŞI 

RECLUZIUNEA MEMORIEI 

Mircea Bostan 

Născut în zodia “vărsătorului de concepte“, cu 

inima agăţată în pervaz de cer geros , liric, de ianuarie, 

Victor Munteanu se contopeşte cu poezia în fiecare 

clipă a existenţei sale. 

Definit de unii ca un “nostalgic-reflexiv”, de alţii 

ca un “contemplativ”, Victor se manifestă mai degrabă 

ca un poet postmodernist complet ce are la îndemână 

în orice moment metafora în buzunarul de la piept, 

surprinzând izbitor prin ideatica sincerităţii. 

În căutarea propriei identităţi, ca noi toţi, de altfel, 

Victor Munteanu nu se menajează, şi nu ne menajează 

, prin strigătul său poetic. 

Neconvenţional, dar mustind de dorul dialogului 

cu semenii, Victor Munteanu ne spulberă prejudecăţile 

şi ne vesteşte franc că poate exista şi un alt gen de 

poezie. 

Astăzi se scrie mult şi poate chiar bine, dar 

mulţi dintre maeştrii peniţei se folosesc excesiv de tehnici manipulatorii pentru a 

ne sensibiliza interiorul şi pentru a se autovizualiza, pe “sticlă “ atunci când li se 

decernează, de cele mai multe ori, premii nemeritate. 

La aceste păcăleli poetul nostru este imun ,iar, drept urmare, de cele mai 

multe ori, cei meşteri întru amorţirea sensibilităţii noastre nu prea îi stau în preajmă. 

Premiat la diferite festivaluri, Victor Munteanu îşi urmează destinul din 

perspectiva celui ce nu face concesii nonvalorii şi compromisului în literatură. 

Mai acum ceva vreme în urmă, Editura Fundaţiei Culturale Cancicov a reunit, 

în ediţie revăzută şi definitivă, cărţile “Veşti la marginea acoperişului“ şi “Locuinţă 

pentru un strigăt“ într-un volum compact cu titlul “ Rănirea vederii “. 

Încă din prefaţă ni se dezvăluie francheţea poetului. 

De ce alege el un asemenea fel de abordare, îl priveşte... 

poate pentru a ne da dimensiunea interiorului său adevărat şi 

nefalsificat. 

“A fost odată un tânăr care eram eu 

şi purtam o inimă grea şi pantaloni de aţică 

şi-am smuls numele lui Dumnezeu şi,plângând , 

am intrat cu el şi-am strigat să-l împart 

şi nu era nimeni. 

…………………………………………………. 

………………………………………………….. 

Sunt singur şi depărtările ard 

În luminile reci şi târzii…” 

Ce ar mai fi de comentat aici Doar faptul că, în 

generozitatea sa, poetul împarte “numele lui Dumnezeu 

“ cu toţi păcătoşii, mai credincioşi ori mai puţini credincioşi.Iată, un nou mod de 

reîntoarcere la credinţă, împărţiri frăţeşti din Dumnezeire! Haideţi să facem şi noi 

partajări domestic-armonice în dumnezeire, putem 

Contrafacerea nu este acceptată de poet, nici măcar la nivelul toleranţei 

solicitată de nevoia habitatului în acelaşi areal. Aici, el este nihilist, ori ai, ori nu ai 

ceva de spus! Iar, dacă te cantonezi în zona lui “nu prea am“, ar fi de “bon ton” să 

degajezi! 

Uneori, speriat de realităţile ce ne frâng în viaţă,poetul se răsuceşte prudent 

în spaţiul propriei dimensiuni, creat de inimă şi de harul poetic. 

ESEU 

Este destul de dificil a vehicula 

“prin spărtura de cer “ bulevard albăstrit 

de propria-ţi conştiinţă a valorii şi 

nonvalorii,în funcţie de cum îţi “curge 

dimineaţa în pumni “, după cum 

mărturiseşte poetul în “Rănirea vederii“. 

Când contorsionat de simpla sa 

prezenţă în câmpiile gândirii, când prea 

sătul şi scârbit de propia-i prezenţă la 

porţile facerii şi morţii, poetul concepe 

delegări de competenţă “străinului”, în 

ideea că el ar fi mai cerebral şi imparţial 

în propria-i definire mai riguroasă: 

“ Străinule ! 

Intră tu în bezna din adâncul 

memoriei 

Şi-aprinde o lumânare să afli 

pentru ce am trăit ! “ 

Agonisitor de frumos şi darnic 

până la refuz, Victor Munteanu se simte 

bine şi OM, în pielea sa, de luni până 

luni, în iarbă, în văzduh, în cotloanele 

interiorului său răvăşit, plâns şi neadunat 

total în pământurile nereuşitelor sale… 

Poetul se caută în netăceri “prin 

tăcerile tatei “ şi se zvântă la vântul 

altruismului, “bâjbâind“ în arborele 

genealogic al “muntenilor“, fără 

sfială,ieşind cu sufletul la dat de pomană 

,la marginea drumului său poetic. 

Un poet care se rostogoleşte 

peste sine şi peste noi,servindu-ne fără 

ocolişuri o magică lecţie de viaţă! 

Dornic “de-un prieten“ pe care să 

şi-l facă “frate de 

cruce şi pieire!”, se 

poticneşte uneori 

de un “pic de 

lehamite“. 

Cam atât am 

înţeles eu, la nivel 

poetic, că ar fi vrut 

să transmită omul 

de lângă mine, 

Victor Munteanu. 

Dacă alţii vor fi 

înţeles cu totul 

altceva, nu au 

Victor Munteanu 

decât a ne spune. 

În rest… parcă îl şi văd pe Victor 

studiindu-ne de după mesteceni, cu “un 

buchet de grauri în braţe“, cu mintea 

zvâcnind de cuvinte nealese şi râzând, 

ca “nebunul Bacăului”, în hohote, de 

premianţii nejustificaţi ai acestei naţii… 

Gata! Nu vă mai dezvălui nimic… 

puneţi-vă mintea şi ochii la treabă… şi 

citiţi volumul! 

Filip Kollo-Plasa de 

platină 

Caralia-Adriana Benescu- 

Litera de sub văl 

Mihai Pascaru-Grămadă 

ordonată 

Ryu Yotsuya-Istoria Haikuului 


7395

ESEU 

Ipostaze ale fantasticului in 

creaţiile lui N.V.Gogol şi F.M 

Dostoevski şi consonanţele lor cu 

universul literaturii europene 


Viziunea lui Gogol şi,implicit,a lui Dostoevski despre societatea rusă 

contemporană lor seamănă, surprinzător de frapant, cu acest proces. Autorii pleacă 

de la constatarea generală că existenţa umană în societatea vremii lor parcurgea 

o criză în care structurile anterioare, care configurau imaginea unei lumi văzută 

într-o relaţie directă şi determinantă cu Dumnezeu, nu mai consona cu actele pe 

care indivizii se luptau din greu să le justifice, fiecare după puterile sale, o criză a 

alternativelor contrarii, trâmbiţate haotic, fiecare cu grupul său de susţinători, mai 

mult sau mai puţin pregătiţi, inapţi de a face faţă situaţiei, de a se conforma ei, 

fără să convină, de comun acord, asupra unui model nou, menit să conducă la 

abandonarea sau reevaluarea celorlalte. Plecând de aici, nu întâmplător critica 

literară a văzut în Gogol şi Dostoevski,în măsuri diferite,tipul de scriitor modern, 

în înţelesul cel mai generos al termenului, un modernist,sau post-modernist,ca 

în cazul lui Dostoevski,care îmbracă, din când în când, veşmântul tradiţiei. La 

o analiză globală, nu este dificil de observat că opera celor doi titani ai literaturii 

ruse şi universale este, practic, infuzată de astfel de idei, ce apar în diferite forme. 

Să menţionăm, de pildă,la Dostoevski,în special,faptul că în romanul Idiotul eroii 

discută pasional despre faptul cum în Evul Mediu o idee comună unică anima masa 

de oameni, în timp ce în contemporaneitatea la care se raportează aceştia, indivizii 

sunt tulburaţi de un amalgam de idei, care de care mai insolite, care le zdruncină 

serios edificiul credinţei, prăbuşindu-i într-o confruntare nimicitoare cu sine, 

alienându-i, făcându-i, practic, să uite cum să trăiască cu adevărat. Dostoevski 

părea că încă mai acorda şanse reale viziunii creştine asupra existenţei umane şi a 

rolului creştinismului în reglarea vieţii indivizilor, cu amendamentul unei structurări a 

acesteia în forme noi, corespunzătoare unei lumi tot mai complexe, excluzând însă 

din aceasta formele tradiţionale ale catolicismului, protestantismului, sectarismului, 

socialismului sau ale individualismului „burghez”. 

Şi totuşi, creştinismul ortodox la Dostoevski ocupă, în pofida pioşeniei 

sale pătimaşe afişate, un loc destul de modest, fapt ce poate sugera că, în 

subtext, romancierul împărtăşea convingerea intimă că structura acesteia nu mai 

corespundea, în totalitate, cerinţelor şi trebuinţelor sufleteşti ale omului, intrând 

într-o anumită disonanţă cu realitatea nouă a trăirii spirituale general-umane. 

Se simţea, astfel, tot mai acut nevoia de ceea ce Bahtin numea asimilarea şi 

convertirea „discursului autoritar” al bisericii într-un „discurs interior convingător”, 

înnoitor, care să se bucure de acceptarea unanimă în integralitatea principiilor lui la 

nivelul societăţii ruse creştin-ortodoxe. 

Într-adevăr, din punct de vedere ideologic, în romanele dostoevskiene 

găsim ilustrată problematica definitorie în discuţie, pentru această perioadă de 

criză spirituală ce se cerea cu imperiozitate a fi renegociată. Astfel, pe fundalul unei 

strânse conexiuni dintre ideile şi sentimentele care mistuie această lume, crizele 

ce ar părea cantonate, la prima vedere, exclusiv la nivel intelectual se manifestă 

cu aceeaşi vigoare la nivelul conştiinţei individuale şi, mai ales, la cel al psihologiei 

sociale. Nu este clar nici până astăzi dacă Dostoevski a găsit sau nu răspunsul 

adecvat la toată această stare de lucruri, cititorul rămânând, de fiecare dată, tributar 

unei neînţelegeri, decurgând dintr-o lipsă de înţelepciune, poate,situaţie cu care se 

confrunta şi Gogol. 

În descendenţa lui M. Bahtin, considerat unanim cel mai strălucit analist al 

creaţiei dostoevskiene din secolul trecut, putem opera cu această nouă matrice, în 

sensul pe care Kuhn îl conferă termenului, reconsiderând introspecţiile şi judecăţile 

de valoare anterioare lui despre marele romancier. Devenită, astfel, obligatorie, 

chiar şi acolo unde clarificările oferite nu sunt îndestulătoare, raportarea la Bahtin 

a provocat şi reacţii critice evidente la această tendinţă, care nu ating însă pragul 

excederii analizei bahtiniene, pe motiv că ar fi depăşită, să spunem. Pe de altă 

parte, este adevărat şi faptul că tiparul bahtinian nu oferă întotdeauna o explicaţie 

satisfăcătoare creaţiei dostoevskiene, lăsând loc, câteodată, unor falii care se cer 

explorate alături de elemente fundamentale, care pot veni în completarea abordării 

lui Bahtin. 

Şi cu toate acestea, în pofida atâtor altor analize pertinente asupra creaţiei 

lui Dostoevski – romancierul emblematic al secolului al XIX-lea, al interpretărilor 

psihanalitice şi existenţialiste, pe care în secolul al XXI-lea le receptăm ca fiind 

clasice –, modelul bahtinian de introspecţie şi analiză este singurul care se apropie 

de înţelegerea corectă a specificului modernist al naraţiunii dostoevskiene. 

A te încumeta să te lansezi, astăzi într-o nouă tentativă de investigare 

si analiză a universului creaţiei artistice a celor doi geniali scriitori, o nouă carte 

cunoscut fiind că, atât la noi în ţară, cât şi, mai ales, în Rusia sau pe mapamond, 

în general, în Europa Occidentală sau America de Nord s-au elaborat nenumărate 

lucrări, exegeze remarcabile dedicate celor doi titani ai literaturii universale, este, 

fără îndoială, recunoaştem, un act de temeritate. 

Familiarizat îndeaproape cu problema fantasticului în literatura rusă a 

perioadei amintite, surprins de la începuturi, până la Dostoevski, în creaţia lui N. 


V. Gogol, prin filiera hoffmanniană, 

în principal, dar şi prin aceea a lui 

E. A. Poe sau Ch. Dickens, am 

primit propunerea distinsei noastre 

colege ca pe o salutară provocare. 

Aşa încât, încercarea de excurs 

monografic dedicat lui N.V.Gogol şi F. 

M. Dostoevski de la realismul aşa-zis 

autentic la realismul fantastic se înscrie, 

din punct de vedere tematic, generos 

şi, în acelaşi timp, benefic, în contextul 

trilogiei noastre asupra fantasticului 

rus în consonanţă cu romantismul 

european, apărută, până în prezent, în 

două ediţii, la Editurile „Romcor” (1993) 

şi „Miron” (2001) din Bucureşti: N. V. 

Gogol şi hoffmannismul rus; Fantasticul 

miraculos, terifiant şi grotesc la N. V. 

Gogol şi E. T. A. Hoffmann; Fantasticul 

introspectiv şi fantasticul „voalat” ca 

sursă de cunoaştere la N. V. Gogol, E. Alexandru Mica 

A. Poe şi Ch. Dickens, având postfeţele 

semnate de către regretatul prof. univ. dr. docent Pandele Olteanu, prof. univ. dr. 

Mihai Ungheanu şi dr. Lucian Stanciu. 

Ivit de sub Mantaua genialului său înaintaş, N. V. Gogol, Dostoevski 

preia, amplificând creator, într-o manieră, iniţial, tributar şcolii naturale gogoliene, 

dezvoltată apoi pe coordonatele insolite ale metodei proprii de creaţie a realismului 

fantastic. 

Înclinat spre filosofare şi reflecţie simbolică, Dostoevski se edifică pe sine 

ca artist durabil al verbului, nu atât prin dimensiunea vădit ideologică a operei sale, 

relevată în dezbateri furtunoase despre Dumnezeu, patria-mamă Rusia, libertatea 

umană, frumuseţe şi moralitate, ca şi categorii literare sau calităţi intrinseci ale 

eroilor, cât prin acele coordonate, trăsături ale artei sale pe care, personal, de multe 

ori le evalua cu o anumită suspiciune şi nelinişte derutantă. 

Esenţa „realismului fantastic” dostoevskian decurgea, esenţial, nu din 

termenii angajaţi într-o dezbatere în planul ideilor sau al climatului cultural 

contemporan, ci din aceia ai unei concepţii surprinzător de moderne, dacă nu 

chiar post-moderne, asupra artei practicate acrobatic, la graniţa abisului. Receptiv 

la criticile „prietenilor” gen Strahov, dar şi plin de admiraţie la adresa calităţilor 

artistice ale unor autori ca Puşkin, Turghenev, Goncearov sau Tolstoi, aflaţi în plină 

maturitate creatoare în vremea sa, Dostoevski s-a simţit nevoit să estompeze până 

la eliminare unele trăsături ce puteau fi regăsite în propria-i operă. 

O atare înţelegere decurge, firesc, din raportarea la teoria literară a ultimilor 

ani, care a cunoscut o aprofundare fără precedent a domeniului creaţiei artistice, 

în general. 

Introspecţiile şi strategiile puse în mişcare cu aplicabilitate la naraţiunile 

dostoevskiene s-au impus de la sine în cadrul unui efort susţinut de pătrundere 

şi receptare obiectuală a creaţiilor marelui scriitor, intuitiv şi potrivit unei tradiţii 

umaniste, care are în Dostoevski, ca punct de plecare, ideea potrivit căreia efortul 

mental solicitant de susţinere a principiilor structuraliste sau post-structuraliste 

vizează convingerea că o teorie de succes trebuie să abordeze întreaga 

problematică considerată semnificativă de către analiştii contemporani. În acest 

context, Bahtin oferă oricărui comentator o bază comună pentru toţi reprezentanţii 

diferitelor teorii literare, de la umanişti la teologi creştini sau marxişti de toate 

nuanţele, dar şi explicaţii la obiect, vizând eşuarea într-o asemenea întreprindere. 

Lucrarea de căpătâi a lui Bahtin dedicată lui Dostoevski, tratând despre limbajul 

narativ în creaţia marelui romancier, a permis criticii literare contemporane să-l 

evalueze pe exegetul rus în raport cu teoria literară contemporană, la prima vedere, 

destul de contradictoriu. Analiştii lui Dostoevski erau la curent cu demersul lui Bahtin 

încă înainte de cel de-al doilea război mondial. Celebrul analist atrăsese atenţia 

teoreticienilor literari din Europa Occidentală în special ca urmare a traducerii în 

limbile europene a celei mai însemnate dintre lucrările sale în anii ’70 ai secolului 

trecut. Aşa se face că, în această perioadă, creaţia bahtiniană părea unora 

demodată, din anumite puncte de vedere, în timp ce altora aceasta li se revela, 

în mod cu totul neobişnuit, drept un model de avangardism, fapt ce a condus, la 

scurt timp, ca „metalingvistica” sa să fie proclamată drept o alternativă viabilă la 

noul curent al structuralismului. Redescoperirea lui Bahtin l-a determinat pe Michael 

Holquist, de pildă, să-l definească pe teoreticianul rus drept unul dintre „principalii 

gânditori ai secolului al XX-lea”. Ca urmare, nenumărate lucrări apar în limba rusă, 

pentru prima dată, în ultimii 25-30 de ani, analizând contribuţia esenţială a lui Bahtin 

la înţelegerea procesului intim al tehnicii narative dostoevskiene, fiind, la rândul lor, 

traduse în limbi de circulaţie universală şi prin efortul unor personalităţi marcante, 

în afară de Michael Holquist, precum: Katerina Clark, Caryl Emerson, Gary Saul 

Morson, sau al altor specialişti de notorietate din S. U. A, precum: Julia Kristeva, 

Tzvetan Todorov şi alţii, din Franţa şi, nu în ultimul rând, al distinşilor exegeţi şi 

comparativişti din ţara noastră, ca regretatul Valeriu Cristea, Ion Ianoşi sau Albert 

Kovacs, cu ale lor ample introspecţii analitice dedicate creaţiilor dostoevskiene. 

Unii teoreticieni literari, ale căror lucrări au fost tipărite relativ recent în limba 

engleză, de exemplu, par uşor intrigaţi de personalitatea lui Bahtin, pe care nu 

îndrăznesc să o treacă cu vederea, dar nici nu-i recunosc importanţa pe care i-o 

evidenţiază un Tzvetan Todorov, M. Holquist sau de Man, ori Wayne Boothe. 

(continuare în nr. viitor)

EVENIMENT 

Premiul revistei noastre la Festivalul 

Marin Preda, ediţia 2011 

Risipitorii de Marin Preda 

Prăbuşirea sinelui sub greutatea neputinţei de a 

accepta antinomii, limite,relativizări 

Motto: Adevărata pierdere este cea a 

pierderii sinelui 

De ce imi place atât de mult universul 

creat de Marin PredaPentru că dezbaterile 

de idei mă fascinează mai mult decât relatarea 

faptelor obiective fără a căuta sensul din spatele 

lor.Realul văzut ca obiectiv şi direcţie, nu ca 

obiect, nu îmi reţine decât ocazional atenţia. 

„Risipitorii’’ lui Marin Preda sunt oameni 

ce se ridică deasupra comunului prin forţa 

interioară, prin interiorizarea unor norme 

specifice timpului lor, aspirând spre topirea 

şi revărsarea eului şi supraeului în sinele 

autentic, propriu personalităţii cretoare.Risipitori 

sunt aceia care ajung să experimenteze 

zone abrupte, pante existenţiale periculoase 

personajul Constanţa, limita thanatică doctorul 

Munteanu, oscilaţii solitare, conştiente, 

sistematice, cerebrale doctorul Sârbu.Ceea ce 

produce fractura în conştiinţă, bacoviana stare 

„Eu nu mă mai duc azi acasă/Potop e-napoi şinainte’’ 

scapă înţelegerii exterioare, fragmentare, 

vine din negurile fiinţei a cărei demnitate e 

ultragiată.Şi cum limita suportabilităţii e alta 

pentru fiecare ins în parte iar demnitatea o 

noţiune abstractă, pierderea sensului fiinţei e o 

operaţie psihologică ce se petrece fără voia celui 

afectat, rapidă şi incontrolabilă ca şi mişcarea 

gândurilor.Atunci, soluţia salvatoare nu se poate 

prescrie ca o reţetă, fiecare om reface ce s-a 

mai făcut cu alte mijloace, calea către sine e 

pavată cu o suferinţă căreia cu greu i se poate 

atribui un sens, altul decât cel religios.Furtuna 

care declanşează căderea sau direcţionează 

omul pe drumul Golgotei, vine de mai departe 

decât o arată fapte strict obiective văzute doar ca 

picătura ce umple paharul sau ultimul fir de praf 

din clepsidră.”Paharul’’ fiinţei Constanţei Sterian 

e alcătuit din bucăţi fragile, uşor de modelat 

care îşi aşteaptă meşteşugarul(partenerul de 

viaţă) dar care, din nefericire, întâlnesc unul 

angrenat într-o altă artă- mefistofelica artă a 

dezicerii de trecut.Este doctorul Munteanu, 

adevăratul personaj dostoievskian al cărţii, ca şi 

Matilda Petrini, condus de o logică întunecată, 

incomprehensibilă poate chiar personajului 

însuşi, obscuritate căreia îi atribuie un înalt 

sens astfel ca traiectoria sa să apară mai puţin 

stigmatizabilă moral, veridică emoţional 

şi creditabilă narativ.Lipsa unei explicaţii 

integrale, revelatoare a logicii interioare, ţine 

de imposibilitatea cunoaşterii sinelui particular. 

În iţele încurcate ale descifrării suferinţei şi 

cauzelor ei, naratorul tinde să crediteze soluţiile 

doctorilor Drăghici şi Ionescu, conform cărora 

suferinţa trebuie acceptată şi depăşită prin uitare 

şi ancorarea în realitate.Înclinat spre reflexivitate, 

mai cerebral decât ceilalţi confraţi, doctorul 

Sârbu vede anularea efectului-conflictele de 

conştiinţă-prin nimicirea cauzelor.”Arracher les 

mauvaises herbes” cum ar spune francezul. 

Neurastenia Constanţei are cauze mult mai 

invizibil profunde decât simpluleşec matrimonial. 

Drama fostului ei soţ migrează şi loveşte ca un 

bumerang, motivaţia psihanalitică aplicându-se 

şi Constanţei, nu numai soţului. 

De unde izbucneşte văpaia suferinţei, 

care e focarul care o întreţineSau, în termeni 

medicali, cauzele, diagnosticul şi tratamentul. 

Răspunsul nu poate fi decât ambivalent, deschis 

interpretărilor. 

Cum folcloriştii ne-ar spune că ielele sunt 

concretizare a mentalului colectiv, parapsihologii 

ar spune că se înscriu într-un firesc vibraţional 

iar psihiatrii le-ar cataloga halucinaţii vizuale 

fără ca una din interpretări să o eludeze sau 

să o valideze pe cealaltă, fenomenul suferinţei 

trebuie văzut individual, de la caz la caz.O 

explicaţie particulară nu poate deveni reţetă 

deşi ontologic lucrurile se-nşiră ascendent sau 

descendent.Doctorul Munteanu, amestec de 

contradicţii şi orgoliu nemăsurat, face parte 

din cei care au văzut idei.Ambiţia vindecării 

schizofreniei, ca şi concretizare a excepţionalităţii 

profesionale, presupun decizii radicale(divorţul), 

convingerea că superlativul într-un domeniu 

presupune, sine qua non, renunţări chiar dacă 

ele îi afectează pe alţii-soţie, dr. Sârbu.Doctorul 

Munteanu nu pare avea conştiinţa culpei faţă 

de ceilalţi(poate doar faţă de sine)motiv pentru 

care apare antipatic.Antipatia e provocată 

de insuficienta transparenţă a actelor sale, în 

prietenie, în relaţia de cuplu.Se spune că cel 

mai mult suferă oamenii care nu ştiu ce vor de la 

viaţă.Totuşi, pare că risipitorii ştiu ce vor-prestigiu 

social, profesional, împlinire afectivă, sentimentul 

datoriei împlinite(Vale), reciprocitate în 

prietenie(dr.Sârbu), echilibru lăuntric.Discrepanţa 

între ceea ce vor, ceea ce sunt şi ceea ce ar 

putea fi determină drama personajelor.Deriva 

pândeşte din umbră.Petre Sterian e acuzat pe 

nedrept, victimă a împrejurărilor dar reuşeşte 

sa reabiliteze.Vale trăieşte deziluzia afectivă 

dar nu alunecă spre dezechilibrul sorei lui. 

Din galeria personajelor fără conştiinţa risipirii 

sinelui, fără interogaţii existenţiale, risipitor 

prin excelenţă, necunoscându-şi priorităţile, 

pragmatic, fără sentimentul unicităţii trăirii(fapt 

ce atrage înstrăinarea femeii) este Gabi.Mimi e 

prezentată enigmatic, dar decisă(tot enigmatic) 

când la orizont se profilează norii chinului în 

cuplu.Ea alege evitarea suferinţei ocolind-o, nu 

din laşitate ci din inteligenţă.Dotată cu mai multă 

voinţă decât Constanţa, capabilă să se sustragă 

la momentul oportun, Mimi acţionează realist, 

hotărârea despărţirii e premeditată, generată 

de încălcarea sinelui, ea alege să nu se piardă 

detaşându-se de „malchance”. 

Deosebirea dintre Vali şi Gabi e aceea 

dintre reflexivitate şi impulsivitate, dintre Apollo 

şi Dionissos, dintre absolutizare şi „carpe diem”. 

Simpatia autorului merge spre celebrarea 

diurnului, a pozitivismului trecut prin filtrul 

umanismului-omul este superior prin conştiinşa 

morţii.Marin Preda spunea „Adevărate sunt 

sentimentele, ficţiuni sunt împrejurările”.Aşezat 

pe soclul raţionalităţii atotjudecătoare, aspirând 

spre ataraxie, dr. Sârbu judecă pe prietenul său, 

împărţindu-i scuze şi acuze, poziţionându-se în 

rol de victimă, interpretându-i eronat gesturile şi 

conduita tocmai pentru că îl observă din exterior, 

nu a trăit ceea ce a trăit prietenul său dar îi 

aplică propriile criterii.Inefabilul stăruie în orice 

personalitate complexă, prietenia nu e suficientă 

pentru cunoaşterea sinelui. 

Neputinţa comunicării chiar în cazul 

unei prietenii dintre intelectuali rafinaţi, spirite 

elevate.Chiar într-un mariaj modern, binefăcător. 

Între angajator şi subordonaţi, între părinţi şi 


Diana Spătaru 

copii, e de sorginte dostoievskiană dar se 

îndepărtează de virtuala-i sursă prin posibilitatea 

echilibrării.Solaritatea trebuie să triumfe chiar 

şi când maladia prinde în cleşte, mobilitatea 

realului asimilează frustrarea, timpul îşi aşterne 

vibraţia pesta eforturi, şterge sau aşază colbul 

uitării peste stângăciile sau rătăcirile inerente. 

Neputinţa comunicării sinelui cu eul, dezbaterea 

între afectiv şi cognitiv, coerciţia supraeului, 

zbaterea conştiinţei ca rol dezintegrator, 

sentimentul iremediabilului ca emoţie negativă 

ce pune stăpânire pe om, pulsiunile de la 

nivelul subconştientului care ies la suprafaţa 

conştientului fără avertizare prealabilă, sunt 

mărcile vulnerabilităţii umane, vulnerabilitate ce 

nu anulează valoarea, performanţa. 

„Risipitorii”, titlu ce trimite cu gândul la 

„Huliganii” lui Eliade, sunt cei ce se consumă 

abdicând de la adevărul fiinţei, degringolada 

sensului e dovada că omul poate greşi 

greu recuperabil faţă de sine, poate locui în 

eroare fără să ştie, păcătuind faţă de sinele 

profund dătător de bucurii adevărate, de 

unde şi vina tragică.Huliganii sunt disculpaţi 

de vina tragică, disponibilitatea spre aventură 

o estompează, nu mecanismul cauză-efect 

operează ci autenticitatea trăirii primează, 

angajarea în experienţe nu mai e subordonată 

angajamentului moral.În ambele cazuri, victime 

sunt inocenţii, naivii, vulnerabilii. 

Sinuciderea doctorului Munteanu e un act 

volitiv conştient dar cum orice suicid presupune 

o stare psihică alterată, medicul e şi el victima 

propriei erori.Resuscitarea sa miraculoasă, 

asemenea biblicului Lazăr din morţi, e un artificiu 

prin care câştigă ca şi personaj literar, permiţând 

corectarea percepţiei incomplete.Completarea 

fişei aruncă o nouă punte de înţelegere, 

ineficientă.Apele automistificării o inundă.Vor 

învăţa Constanţa sau dr Sârbu să îşi menajeze 

sineleDacă s-ar putea răspunde afirmativ 

fără nici un dubiu, atunci întrega viaţă psihică 

a individului ar putea fi redusă la o formulă 

algebrică, relaţia cu ceilalţi vorbă goală.Eroarea 

unui om i-ar aparţine numai sieşi. 

Discontinuitatea, multi-perspectivismul, 

focalizarea intrapsihică şi interpsihică asupra 

aceluiaşi personaj(dr. Munteanu), expectativa 

cinematografică(episodul salvării dr. Munteanu) 

dau măsura valorii romancierului. 

Dialogurile sunt de fapt nişte pretexte pt 

monologuri expozitiv-demonstrative a unui crez, 

a unei concepţii despre viaţă, prietenie. 

„Risipitorii’’ e avertismentul pierderii sinelui 

şi elogiul factorilor care salvează sinele-prietenia, 

solidaritatea, iubirea, profesionalismul. 

Voltairianul”Să ne cultivăm grădina” e o 

soluţie salvatoare, nu unica, adevărata bătălie 

se poartă pe tărâmul conştiinţei. 

7397

PROZA 

Antiincest 

(fragment) 

Nu există gravitaţie, doar energie neagră. Fraţii Herman au 

ţinut două surori şi au divorţat. Fizică antiquantum. „Alcoolismul 

sterilizează legiuni întregi” (Mircea Eliade). Fraţii se cheamă 

altfel. Depresie postpartum. Sexul uraniului. Soma Pavamana. 

Anushtub de 8 silabe în Rikveda şi în Luceafărul. Nag mi-a publiat 

Ardhanariswara şi Parinior, dar, şi în devanagari, însăşi Samaveda. 

Fraţii or fi fost certaţi din cauza copiilor, pe ofrande. Asemeni lui 

Swedenborg, mormonii cred în mariajul etern. Psalmoi-tehillim. „De 

tine cântă şi lebăda” (Homer). Spânzurarea, metoda predilectă a 

sinucigaşilor români. Catena Librorum Tacendorum.Timbre Gogol 

în Rusia, România, Germania, Ucraina. Romanian anti-werewolf 

spells. Sybian orgasm. Ondilonist. 

N-am psihanaliza trducătorii contagiaţi de o amintire. Uităte 

la ţâţele mafiei. Outdown. E ora de vă şi aşezaţi, întrebaţi, nu 

e nimeni, nici convenţii civile. Nu mai spune la nimeni. Opera 

neagră. Cum n-aş vrea să mă înţeleg şi totuşi m-ai transcrie. 

Dacă eşti vie, fă struguri. Aici nimeream şi singur. Ne împăcăm 

pe muzică animistă. Adu-ţi aminte, Doamne. Naştere de fii. Nu 

mergem nicăieri la pumni. Fac grup în necunoscut. Soarele nu 

bate cu idei. Veşti şi trăieşti ca-n Găeşti. Ştiu că ia timp încărcarea. 

Hai să luăm ce ne trebuie, şi dacă-mi rămân bani îţi iau o mingiuţă. 

Ne şi salutarăm în fraudulenţă. Scap marţi de Braille. Trei regi, 

smo-king, drin-king, fuc-king. Morajiuri. Nici gravitaţia nu există, da 

nici în sus nu o luăm. 

După Australia lui Holmes, trecem la dacul Gogol. Scap de 

Brăila, dau de Râmnic. Rămasul verii cu miez negravitat, căzut 

oricând în întuneric sufletul nepământului. Apa mai trebăluitoare 

ca tine, soare. Numai muzică străină. Să nu pierzi semnalul. 

Vorbesc să vorbească cineva, tac în tăcerea de o fiinţă şi mai ales 

din asta care are j’de mii de dulceţuri. Suntem pe lângă muzică. 

Pâclele Mari. Plecaşi să-ţi mai iei şlapi albaştri din bazarul Săratei. 

Vezi cum treci strada. Ne-om fi dând şi mai rupţi din soare. Nu mai 

mergem, Gheorghiţă, până-n Australia, da’ azi până-n Herăstrău. 

Abia mai petrecem din iulie. Cântece libidou, rar vise. Cam pe 

la opt tiparul paşilor. Senzualitate în umbra recunoaşterii la faţă 

sau teatrul fără noon (crezusem că se traduce cu 2 pm, târziu la 

întâlnirea adulteră, chiar sfântă ignoranţă, şi mai am familie). 

El s-a enervat, eu râdeam, să mă omoare, să mai trăiesc, 

chirilic pe bust, din câinărie în câinărie, între fântâna lor şi raţe 

mandarin. Salut cetina uscată a brazilor, doi pescăruşi, tufe 

(australe) în cuşcă, nucul american, Cristul cu nasul rupt din 

Sărata. Florile ni se dau, se primesc doar plămânii ochilor, decoruri 

de miresme foniatre, femeia prăvălită între zade. Ia-ţi o biclă. 

Bronzul nu-ţi transpiră. Când vine mişcarea şi şi starea, textul s-a 

dus. Trebuie să-l înveţi cu mişcare. Întotdeauna să vorbeşti tare, 

emoţia taie vocea, nu înţeleg ce vorbiţi. 

Sunt oameni care au nevoie şi de o nevastă tâmpită. Nu 

trebuie să ţin de netâmpenie, obsedat de căcatul lui Marx, Freud, 

Moravia – Io e Lui -, Updike. Încă un motiv de excludere, de-aia 

nu dai pe la Sărata, neridiculă pe caniculă. Toţi ştiau că duminică 

filmezi cu fata de cinci ani, nebună, altfel mori după ea, şi cu 

băiatul de zece, filosof. Acelaşi fâsâit, n-aveai aparatul, nu, să nu 

ţi se fi părut, neatenţia se plăteşte, zece minute în plus, tot acasă 

eşti stăpână, te-au făcut evreu şi că trăieşti cu frate-tău. 

Ce-ai zis când ai văzut că o ia pe partea aia, am zis că a 

intrat strada în reparaţie. Şi la Rebreanu, nu citeam toţi, izbucnea 

lava, ce frumos. Toiul fierberii deshidratante. Aer în loc de claustru. 

Mă şi scuzasem judecăţii. Prea joci, nu vei mai opera, nu te vei 

mai vedea văzut. Şi-mi cântai. Mai aflai din Paris că nu trăim bine, 

din doctori punând pamperşi la bătrâni. Chiar n-o să revăd calea 

scurtimilor. Crâng, vreme. Dar respirarea petuniilor, cum şi scrisei 

pe canaturi că n-aş avea de primit sfat de la metalurgişti. 

Şi dimineaţă ajunsesem drept credul, naiv, şi dumneata că 

lume din deştepţi şi proşti (se înserase, fata din Ialomiţa, dându-mi 

pepenele şi luând banii: mulţumesc, tată). Ieri la noroioşi. Buzele 

uscate de sete dinadins. Eşti sigur că fata nu vrea să publice 

cartea adultă, ea mi-a spus că da, nu cu cuvintele astea. Auzi, 

actor alungând pula-pizda din artă şi că nu ipocrizie, n-o scoate 

pe stradă. Când o femeie goală traversează scena de la început, 

toţi îi găsesc defecte, apărută în subiect, nici nu se mai observă 

că e goală. 

Ziceam de foile duminicii, de-atâta discuţie ai şi aflat secrete 

ce însuţi ţi le ţineai. Când căuta 

coşevoiul duşman spre a-şi 

ţine Taras băieţii în război. Teoi 

fi uitând la ceas, aşteptare, 

fără războaie moleşire, liniile 

palmei de stejar, culegerea de 

prin notiţe, mai o căutătură şi 

vă veţi întocmi un personaj. Vă 

stau departe, să mă apropiaţi. 

Suez energy. Parcă l-aş întâlni 

pe Ion în singurătate încă 

desfrăţită. 

Voi, din teatrul de păpuşi, 

în ochii vizaviului, de veţi şlefui 

trovanţi, de n-aţi fi venit de 

dimineaţă. Primatul castităţii 

urdinate, la fel şi-n Râmnic 

imnul.Gratis drumul de-aţi venit 

atâţia. Intoxicante gene de 

uraniu dinamizând memoria. George Anca 

Umplurăm mansarda. Donald 

are trei copii c-o japoneză. V-am deschis uşile simultaneităţii 

ubicue. 

Tu cu pătrunjelul, eu cu merele, de cum le-am oua după 

noi. Puşi faţă cu postmodernismul, găseşte-l pe Lefter. Îţi găsesc 

cartea şi ţi-o aduc, via Seishelles, de-amestec langues, nu ştiai 

de vorbesc franceză ori engleză. Spasmele, basmele. Le beton 

eduques. Groapa mă-tii. Licenţă grafică. Paznicii privirii ivirii. 

‘Mnezeii mă-sii, să-i găsească alt loc. Aşa e construcţia, eu 

plătesc. Am dat o lovitură, nu că obsedându-ne vreo inspiraţie, alto 

de tragic, abia ne încurajăm, ca după sculpturogramă în Bucureşti 

ori Nalim în Melbourne. 

Linge-o, că-ţi cade. Mă mai şi uit la rafturi. Probabil n-aveţi 

voie în imaginaţia algo. Reţetă. Arăţi bine, tu mă placi oricum. Ăştia 

bătrâni avem ce uita, dacă mai uităm. Între buric şi pişătoare. O 

sun pe mai să-i zic societate de castitate. Să ia Unesco biserica 

Rudenilor lui Mihai din Ruda. Am fost jignit de poetizarea unor 

lucruri. Posteritatea să creadă că n-a trăit. 

Pomana la restaurant. De-o lăcomie rară. Popa c-un păcat, 

voi cu 20, mă dezgustaţi. Noi, fiind fraţi, vorbim multe. Să-i fie lui 

bine, lux pentru copiii tăi. Plângeam unii la alţii. Să treci pe la noi, 

n-am putut. Ai pe cineva cu care nu vorbeşti Ţine dugoşie cu 

fratele, soacra, nici pe patul de moarte. Se văita c-o să iasă cu 

pensie mică. Şi-a implantat dinţi de două sute de milioane, intră cu 

ei în pământ. Întotdeauna încuia uşa, acum uşa descuiată, să intri 

în toate camerele. Ei îi prinsese dăracul mâna cu zerseu cu tot. 

I-a făcut transplant de pe burtă, are cicatrice ca lumea, numa cu 

mănuşă umblă. Mai terminaţi cu morţii. 

Fericiţi cei fără prihană în cale. Lăuda-te-voi întru înderptarea 

inimii. Străin sunt eu pe pământ. Lipsitu-s-a de pământ sufletul 

meu. Lipitu-m-am de mărturiile tale. Partea mea eşti, Doamne. 

Fiecare luminândă se cântă de trei ori. 

Ieri a fost înmormântat preotul Peleas. Care ajunseseţi cu o 

zi înainte la acoperământ şi vă mai aflaţi şi în nuntă, seara, de aur. 

Făceaţi comparaţia între împărăţia morţii şi a vieţii, cer şi pământ. 

Viorica a sunat parcă şi pentru Ivona. Furtuna s-a pus noaptea, 

răspuns ploii de acun cincizeci de ani. După Flaubert, cum se iscă 

sărbătoarea din totalizarea databilă a clanului, tragere de-o nuntă 

ca ardere de pădure vietnameză. 

Tu vei denota conştiinţa a ceea ce avea să se întâmple. 

Ţi-a spus Petrică, mai bine aş face nunta de aur, dacă tot vin toţi, 

fă-o, şi aţi pus pe fir vestea. Tot întrebase Alina, ce eveniment, 

ce cadou. Nana aranjase din Bucureşti întâlnirea tuturor, părinţi, 

copii, nepoţi, gineri, fraţi. S-au strâns peste 20. Grătar, salate, tortul 

miresei. Victor fotografia. El mi-a dat îngheţată, el să-mi pună pilă 

la Nana să mă ia la mare. Aurelia voise dintoteauna întâlnirea 

asta de niciodată până aseară. Te-ai încuiat şi tu ca o grădină să 

intersectezi miracol. 

Lumânările înflorite şi aprinse – pe a mea o mai stingea 

curentul dinspre stradă, tu erai spre rândunici, le vei contextualiza 

clasic, noi naşii soră-mii şi cumnatului, cununaţi de preotul 

Gheorghe, fiul lor, botezat de mine. Cartea de argint pe masă, în 

curte, pietriş peste noroiul 50, de-atunci, furtuna de la noapte. 

Binecuvântarea cununiei, evanghelia după Marcu. Mai 

cununasei, real, azi, făcusei şi parastas, asta era slujbă specială, 

citeai, ai zis, se cunună robul, roaba, tu, nu, că se binecuvântează, 

am auzit eu, se cunună. Oi fi rămas eu cu urechea în Icoanei la 

cununia lui Andrei şi Bety, dar şi tu, aici vei fi recitat automat. Poate 

ai spus se cunună, ai admis, gândindu-te la accepţii. 


O plimbare cu Emilian Marcu 

prin Suburbii municipale. IV. Ultima cină a palatinului 

CRITICĂ LITERARĂ 

Creaţie labirintică, a patra parte a romanului Suburbii 

municipale a lui Emilian Marcu, intitulată Ultima cină 

a palatinului, apărută la Iaşi în 2010, la Editura PIM, cu 

o postfaţă de Theodor Codreanu, este o scriere barocă, 

prin densitatea imagistică excepţională, prin aspectul 

fantezist, excesiv elaborat al acestora, prin multitudinea 

de faţete din care se încheagă un univers fascinant, 

care se lasă cu greu luat în stăpânire de către lector, 

cel puţin în primele pagini, fiindcă naratorul auctorial 

nu oferă o perspectivă unificatoare asupra acestei lumi 

ezoterice, ci însumează gânduri, observaţii, trăiri ale 

mai multor personaje. 

Aceste aspecte sunt caracterizate printr-o deosebită 

expresivitate, calofilia fiind una dintre trăsăturile operei 

care amintesc de cea a lui Fănuş Neagu, de la care 

împrumută chiar, cu sau fără intenţie, un cuvânt cu 

Mioara Bahnă statut aproape de laitmotiv la nivelul operei scriitorului 

originar din Brăila: buimac, trăsătură pe care Emilian 

Marcu o remarcă, într-un context oarecare, când, făcând aluzie la semnificaţiile 

absconse ale Suburbiilor, le dezvăluie la „lumina flăcării uşor albăstrii” de sub alambicul 

Bătrânului Anticar, încât „păreau văzute parcă printr-o ureche de peşte buimac care 

rămăsese într-un lac fără apă şi prin care numai nămolul circula nestingherit”. Dar 

trăsătura aceasta, buimăceala, se poate regăsi, într-o măsură mai mare sau mai mică, 

la toţi cei care trăiesc în Suburbii sau în preajma acestora, adică la confluenţa unor 

lumi, într-o zonă mişcătoare, în facere, peste care stăpâneşte, aparent, Primarul, al 

cărui viitor nume este, „pentru cei apropiaţi”, „palatinul”, iar la nivel spiritual, Hristinafecioara, 

imagine stranie, spirit, ideal şi pavăză a locului, flancată permanent de 

surorile Caraculacu, care-i pregătesc, ritualic, în carte totul desfăşurându-se în acest 

mod, rochia de mătasea broaştei, dar şi Sava Gotul, care „ducea râul pe braţele sale 

spre începutul lumii, prin rugăciunea şi credinţa sa”. 

În roman, latura diegetică este restrânsă, cuprinzând pregătirile pentru evenimentul 

anunţat încă din subtitlu, „ultima cină a palatinului”, urmând să se petreacă, deloc 

întâmplător, în noaptea magică de Sânziene, când forţele malefice şi cele benefice ating 

apogeul manifestărilor lor, prilej pentru scriitor de a-şi dezvălui, mai ales prin vocea 

naratorului auctorial, voluptatea de a descrie etapele acestui regal care trebuie să 

încununeze eforturile Primarului-palatin de a construi Suburbiile, desfătare sufletească 

regăsită, de fapt, în construcţia fiecărei imagini artistice care compune textul. 

„Ultima cină” este minuţios pregătită de un număr incalculabil de personaje, 

unele cu şedere temporară în Suburnii – doar până la terminarea proiectului –, bine 

individualizate sau personaje colective, cu nume enigmatice, între care Coloniu 

Apostatul, care, împreună cu Beniamin Călugărul, analizează planurile construcţiei, 

făcute sub atenta îndrumare a Marelui Maestru – „care ştia în de-amănunt fiecare 

locuşor, fiecare crestătură de pământ şi mai ales fiecare firişor de apă, dar şi cuiburile, 

mai răsărite, ale pietrelor din burta muntelui” – de către Oswald Zaur Austriacul, 

aducătorul, de asemenea, al constructorilor Suburbiilor („o adevărată oaste”), „din 

ţinuturi numai de el ştiute”, Zoroastro, care urmăreşte tot ce se întâmplă, având o 

maşinărie de citit gândurile, şi „se ocupă de cele tainice ce se petreceau în suburbii”, 

mai ales „la ora stranie”, Montezuma Munteverdi, „zis şi Mareşalul”, aducătorii lăzilor 

mari de lumânări, ceară şi miere, Batofix şi Danauto, Mavrocosta, Marea Doamnă, 

elevul de la Şcoala de Arte şi Meserii „Fichtt”, care o „privea prin ostreţele gardului” pe 

Hristina-fecioara etc., la care se adaugă, în număr nedeterminat, numerologi, alchimişti, 

astrologi, chiromanţi, consilieri ai Primarului, scormonitori după cuibul pietrelor, fiecare 

având drept scop, declarat sau nu, să zidească, pe pământ sau în cer, un vis, motiv 

pentru care ar putea fi considerate ipostaze ale Meşterului Manole. 

Toate aceste personaje şi multe altele sunt urmărite de-a lungul câtorva momente 

care constituie etapele ritualice ale unei desfăşurări de forţe cuprinzând: aducerea apei, 

simbol al vieţii (fiindcă „mai abitir decât hrana este sfânta apă”, cum spune Călugărul 

Beniamin), ca garanţie a zidirii unei „construcţii temeinice fără moarte (…), din piatră şi 

pământ alb de biserici, pământ sfinţit acolo de Călugărul Beniamin, pământ alb cărat, 

zi şi noapte chiar şi pe tălpile din lemn de jugastru de ucenici şi calfe”; construirea celor 

o sută de clopote; pregătirea Messei Negre de către Călugărul Beniamin; sacrificarea 

celor cincizeci de mistreţi pentru pregătirea bucatelor; aducerea a cincizeci de prostituate 


care să cânte din cincizeci de 

flaute de os de cocor în timpul 

grandioasei cine a palatinului, 

stând camuflate în Sala 

Armelor, totul petrecându-se 

cu nestrămutata convingere 

că „nimic nu este întâmplător 

pe lumea aceasta, chiar 

dacă ar părea că e doar 

întâmplare”, aşa cum spune 

Bătrânul Anticar, cel care, deşi 

Primarul e autoritatea pe care, 

aparent, o slujesc toţi, este 

deasupra tuturor prin erudiţia 

impresionantă, care-l face 

stăpânul unei lumi ale cărei 

sensuri sunt de nepătruns 

pentru cei mai mulţi. 

Cronotopul este alcătuit 

din elemente care amplifică 

semnificaţiile cărţii şi, implicit, 

posibilităţile de lectură / 

interpretare, pentru că datele 

care-l alcătuiesc, pornind de 

la cutumele vestimentare, 

comportamentale, culinare, 

atitudinale etc., dar şi de la 

cele care constituie universul 

spiritual al personajelor, 

creează impresia de 

nedeterminare, întreţinută pe 

toate căile, lumea aceasta 

putându-se situa oricând, 

din epoca Daciei Romane, 

trecând prin Evul Mediu 

şi ajungând chiar până în 

contemporaneitate (a se 

vedea referirile sporadice 

la „agenţiile de presă” care 

transmit despre aceste 

pregătiri, la „presa vremii”), 

pentru că timpul evenimentelor 

este, aşa cum îl proclamă 

naratorul, „mistic, lipicios ca 

un lut moale, negru şi adânc”, 

lumea aceasta traversând 

„ora cosmică din panoplia 

ceasului divin”, însă, în ceea 

ce priveşte situarea spaţială, 

aceasta pare a fi undeva în 

7399 

î

CRITICĂ LITERARĂ 

ţinuturile de la Porţile Orientului, evocate de Alecsandri, în 

Balta-Albă sau de Mateiu I. Caragiale în Craii de Curtea- 

Veche, fiindcă multe dintre aspectele care o alcătuiesc 

sunt emblematice pentru acest pământ, în primul rând 

prezenţa contrastelor, care dau înfăţişare oximoronică 

întregului, compus din angelic şi demonic. De pildă, muzica 

– asociată, în general, cu divinul – pregătită să încânte 

urechile celor cincizeci de invitaţi, care urmează să stea la 

masă aranjaţi după compatibilităţi zodiacale, este cântată 

la flaute de os de cocor – tot sugestie a purităţii – de 

prostituate (ceea ce le oferă acestora, poate, promisiunea 

pocăinţei), în Sala Armelor. În felul acesta, cuvintele lui 

Cicero, Inter arma silent musae, sunt răsturnate, fiindcă, 

aici, glasul muzelor se aude, armele rămânând mute, în 

Sala lor impresionantă. 

Impresia de vag este, spre exemplu, remarcată 

de Zoroastro care, meditativ, afirmă: „Nu ştiu dacă e 

lumea din Suburbii sau de pe calea Lactee”, fiindcă aici 

Suburbiile nu sunt doar cartiere mărginaşe sau periferii 

ale unei mari aşezări, unde se întâmplă atât acţiuni la 

vedere, cât şi „tertipuri”, ci, mai de grabă, sunt zone 

ascunse ale fiinţei, pendulând între straturile conştiinţei 

şi subconştient, „la marginea lumii”, adică a obişnuitului, 

acolo unde pot avea acces doar iniţiaţii. Acest sentiment 

este indus de senzaţia că totul se desfăşoară în imensul 

laborator al unui vrăjitor, pentru că totul pare a avea 

pecetea misterului, prin elementele de ritualuri creştine 

sau păgâne presărate pretutindeni, prin referiri sau aluzii 

la piatra filozofală, prin praful stelar, amestecat cu fumul 

lumânărilor, prin ustensilele care creează culoare locală 

şi temporală („vase din trunchi de paltin”, alambic, lunetă, 

maşină de citit gândurile etc.), prin prezenţa tuburilor de 

bambus „uşor uscate în bătaia lunii, cu atenţie discretă 

să nu fie deranjat sunetul îngeresc din trupul suav”, prin 

sugestia importanţei focului, care nu poate fi făcut din 

orice, doar din lemn de abanos şi cătină tânără, „din aripi 

de fluture şi de libelule abia ieşite la primul zbor” sau 

„cu lemn tânăr de acant şi de trandafir negru, tăiat după 

ce înflorise prima dată”, garanţii ale construirii unei lumi 

durabile prin aspiraţia spre puritate. 

Cu toate aceste gesturi sau acţiuni prin care se invocă 

stabilitatea, boala pietrelor cărora le curg pieile, „lepra 

pietrei”, îi ia pe toţi prin surprindere, fiind receptată ca 

„pedeapsă a lui Dumnezeu”, care face ca în Suburbii 

„efectul saharizării” să fie „simţit tot mai des”. Este evidentă 

şi în aceste imagini, ca, de fapt, în întreaga operă, amprenta 

alegoricului, dacă nu putem considera chiar toată scrierea 

o alegorie a vieţii care se zbate să se nască – senină sau 

tulbure – în fiecare dintre actanţii ei, însă contururile îi 

sunt instabile (Panta rhei – avertiza Heraclit!), asemenea 

cerii cu care fusese fixată vopseaua din tabloul cu chipul 

Primarului, care începe să curgă, amintind, între altele, şi 

că sic transit gloria mundi. 

În privinţa tipului de focalizare care se poate identifica 

în roman, acesta e zero, demersul epic făcându-se, aşa 

cum am arătat, din perspectiva naratorului auctorial, care 

înglobează, fără însă a le comenta, şi perspective ori, cel 

puţin, gânduri, sentimente ale unor personaje sau, alteori, 

renunţă la omniscienţă în favoarea uniscienţei („spun unii”, 

Zoroastro „ar fi spus” etc.), preluând adică unele informaţii 

a căror veridicitate nu poate sau nu vrea să o certifice şi, 

din nou, contribuind la relativizarea imaginii lumii pe care 

o propune lectorului. 

Dacă epicul pur, factual, se rezumă la prezentarea 

pregătirii festinului pentru palatin, în schimb, latura lirică 

a cărţii e mult mai pregnantă şi reiese din aproape orice 

manifestare, în special a naratorului, de la evocarea muzicii 

sferelor, a pietrelor de pe caldarâm şi a celei serafice 


curgând din flautele de os de cocor şi până la descrierea 

sentimentului pe care-l are Primarul că „un gol imens se 

săpase între el şi ceilalţi, un gol des, ca de pâslă” sau 

exprimarea dorinţei Bătrânului Anticar de a „măsura taina 

din stabiliment”, unde sunt adăpostite, spre nemulţumirea 

Primei Doamne, cele cincizeci de prostituate. Descrierea 

stării de linişte este, de asemenea, un astfel de exemplu 

de lirism pronunţat, amintind de creaţia lui Lucian Blaga: 

„Era atâta linişte că se auzeau gemetele firelor de iarbă 

care se luptau să iasă din pământul alb de biserici, cu o 

anume încrâncenare”, ca şi a „vântului de miazănoapte, 

zis şi vântul spânzuraţilor”; „fire de mătasea broaştei 

folosea vântul acela sperios să măsoare distanţa de la 

pământ până la începutul eternităţii”. Dar lirismul învăluie 

şi gândurile unor personaje, de pildă ale Primarului 

care, temându-se de „maşinăria ciudată pe care o avea 

în posesie Zoroastro”, de citire a gândurilor, făcea harta 

Suburbiilor „numai în vis să nu poată fi descoperită de 

nimeni”, dar, cu voce tare, spre a fi auzit, psalmodia parcă: 

„Ascult cum mălinul cel tânăr înfloreşte acolo în Suburbii…” 

Opera este alcătuită din fraze ample, dominate la nivel 

stilistic de comparaţii, uneori în cascadă, amintind, prin 

schimbarea fireşte a proporţiilor, de procedeul, preluat, între 

alţii, de J. Joyce, în Ulise sau de Umberto Eco, în Vertigo. 

Lista infinită, de la Homer, prin care prezintă scutul lui 

Ahile, o formă oarecum de construcţie în abis (mise en 

abîme), prin care textul se oglindeşte în sine, o formă de 

autoreflectare. În felul acesta, „pe un sul din piele de capră 

bine argăsită, cu un ac înroşit în flacăra violetă a înserării”, 

alchimiştii conturează „un desen reprezentând o sticlă cu 

etichete (…), un leu verde cu capu-n jos într-un corn de 

lună; apoi desenele reprezentau alte flacoane prin care 

se vedeau cum zboară porumbiţe albe, când ridicânduse 

spre gâtul sticlei, când căzând cu capul spre fund, în 

lichidul uneori negru, alteori verzui spre roşu, ca o boală 

de sânge într-un trup tânăr ondulat de valuri, valuri atât de 

temeinic realizate de vârful acului înroşit, că aproape li se 

auzea murmurul la lovirea de pereţii flacoanelor, sau valuri 

de carmin şi de aur, alteori de culoare albă şi granulată 

de puncte de cerneală din sânge de sepia ocupat de 

o broască sau de o stea abia pâlpâind de la mii de ani 

lumină, lăptos sau confuz, arzând în flăcări ca un punch 

(…), la suprafaţă, aproape de capătul de sus, în formă de 

gât de lebădă sângerândă, în ochii căreia se vede umbra 

Hristinei-fecioara, mândru alunecând pe deasupra pomilor 

în floare, purtată de aerul adolescentin al elevului de la 

Şcoala de Arte şi Meserii (…)”. 

Curgerea textului e traversată de fraze, care se reiau 

integral sau fragmentar, ca ecou sau refren, punctând idei, 

frământări ale personajelor, uneori reluarea făcându-se 

după mai multe pagini şi contribuind astfel la asigurarea 

unităţii structural-compoziţionale a cărţii: „Trăieşte fiecare 

clipă ca şi cum ai trăi un veac în care încă nu ai pus 

piciorul…” / „trăieşte… şi… ia aminte, ca şi cum fiecare 

clipă ar fi ultima pe care o vei trăi şi prima dintr-un veac pe 

care nu îl vei mai putea vreodată cunoaşte…” 

În concluzie, cartea lui Emilian Marcu, în care se pot 

regăsi – poate nu neapărat în spirit postmodernist, ci ca 

o consecinţă firească a bagajului cultural al autorului – 

ecouri dintr-o mulţime de opere aparţinând unor scriitori 

de referinţă ai literaturii române sau ai celei universale 

– enumăr câţiva, aleatoriu – Mateiu I. Caragiale, Ion 

Barbu, Eugen Barbu din Săptămâna nebunilor, Ştefan 

Bănulescu, Gheorghe Schwartz, Umberto Eco etc., este 

o scriere valoroasă care poate deveni de referinţă pentru 

literatura română, în măsura în care va ajunge la public şi, 

mai ales, la specialişti, pentru că, după cum se ştie, publicul 

confirmă succesul artistic, dar specialiştii, valoarea.

Revoluţia din 

depărtare 

Revoluţia furată, trădată, umilită, uitată, scuipată, 

târâtă în noroaie, marginalizată, cercetată, judecată, 

ironizată, minimalizată... După două decenii şi ceva, memoria 

contemporană aproape că ar dori să uite totul, să îngroape, 

dacă s-ar putea, sub o lespede a tăcerii tot ce-am trăit noi în 

acele zile... Eu nu cred că pot uita glonţul tras în casa noastră din 

Ştirbei Vodă direct spre mine, prin uşa bucătăriei al cărei geam 

mă străduisem să-l camuflez... Nici zilele şi nopţile petrecute 

în Radio, cu primele reportaje transmise despre revoluţie, cu 

primele corespondenţe, cu sutele de telefoane despre muzeul 

care ardea, cu panica stârnită de Televiziunea care ne ameninţa 

cu diverse bombardamente iminente... Spaima că băiatul meu 

încă mic nu se va mai întoarce acasă din călătoria la Televiziune, 

şocul trăit după mitingul de seară din Piaţa Palatului, din faţa CCului 

unde s-au auzit primele împuşcături... 

O carte captivantă, apărută la Editura Curtea Veche 

şi coordonată de Cristina Hermeziu a fost lansată în această 

primăvară la Paris, la Salonul Internaţional de Carte. Scrisă 

nervos, cu un decupaj sigur, un stil plin de acurateţe spre lauda 

acestei autoare care este o jurnalistă din România stabilită la 

Paris, „Revoluţia din depărtare” se compune dintr-o suită de 

poveşti ale unor români din exil. Ce întrebări şi-a pus jurnalista 

Cristina Hermeziu pentru scrie o poveste despre 30 de români 

„plecaţi de acasă” din spaţiul securizant „pe uşa 

deschisă de Revoluţia din 1989” Mai întâi „ce 

rămâne din ea, după 20 de ani pentru românii care 

au ales să fie cetăţeni ai lumii, îndepărtându-se de 

casă. Ce rămâne din identitatea de român, la 20 

de ani de la Revoluţie, în oglinda (re)sentimentelor 

celor expatriaţi” Cristina Hermeziu a trimis 500 

de mesaje în toate colţurile lumii spre românii 

care acum trăiesc experienţa „de a fi în două 

lumi deodată”. Unii erau copii, ca şi fiul meu, care 

aici mărturiseşte chiar din titlul poveştii că a fost 

un noroc de a fi trăit „revoluţia la timp”. Libertatea 

câştigată de a învăţa la Paris, de a lucra pentru 

România la Bruxelles. Alte personaje mărturisesc 

drama de a nu ierta România pentru că nu le-a 

recunoscut valoarea şi că totul este maculat chiar 

şi în anii postrevoluţionari. Cum scrie colega mea 

de facultate, scriitoarea Mirela Roznoveanu, cu 

amărăciune şi neîmpăcare: „La 20 de ani de la 

Inceputul crestinarii 

Cumanilor 

Valentin Musca 

INCIDENŢE 

Revoluţie, România este încă o 

ţară haotică, la discreţia vântului 

care bate.” Locuieşte la New 

York, unde a plecat după revoluţie 

„cu un copil, o valiză şi câţiva 

dolari în buzunar”. Avea atunci 

41 de ani şi era o ziaristă şi o 

scriitoare căreia i se închiseseră 

toate uşile în România. Azi este 

cercetător şi profesor asociat, 

dar tânjeşte după România, 

ţara în care, înainte de ’89 nu a 

putut nici măcar să se înscrie la 

un doctorat...Totuşi, cărţile şi le 

publică şi aici, în România... 

Pictori, profesori asociaţi, Georgeta Adam 

traducători, profesori de echitaţie, 

sculptori, jurnalişti... Destine 

împlinite cu greu, oameni aflaţi pe poziţii secunde şi care la 

întrebarea firească dacă s-ar întoarce în România răspund 

negativ. Ideea este că România nu-i merită sau că nu pot să 

trădeze din nou (un soţ, un copil), pentru că unii i-au judecat 

pentru plecarea de acasă ca pentru o trădare. Prea puţine viziuni 

tonice, optimiste. Cei mai mulţi autori sunt stabiliţi în Canada, a 

doua patrie, dar şi la Paris sau la New Delhi, în India... 

Am citit cartea Cristinei Hermeziu pe nerăsuflate, căutând 

să intuiesc ce spun aceşti oameni care au plecat din propria lor 

voie, căutând să rupă acel cordon ombilical cu ţara. Sentimentul 

lecturii nu este însă unul comod, se simte că România privită 

de departe nu se vede aureolată de amintiri frumoase, ci are 

încă multe imperfecţiuni. Autoarea însă a compus 

acest portret colectiv pentru că are ea însăşi 

lentilele exilului puse pe ochi. Iată o afirmaţie 

pe care o găsim în povestea ei: „România va fi 

şi ea europeană când cei reveniţi, apatrizi sau 

români ai lumii, se vor simţi legitimi în România. 

La 20 de ani de la Revoluţie, paradigma «în 

România» şi «în afara României» are contururi 

încă puternic apăsate, ca o cicatrice la vedere”... 

Şi totuşi, Cristina Hermeziu este convingătoare, 

chiar dacă devine şi patetică, în finalul poveştii ei 

dedicat posibilei întoarceri la matcă: „În ceea ce 

mă priveşte, ştiu, fără să ştiu când, intuiesc, fără 

să pot demonstra în datele vieţii mele de azi, că 

într-o zi mă voi întoarce în România şi voi aşeza 

imaginea la loc în cadrul ei. Poate fi peste o lună, 

peste un an sau zece, poate cândva, în amurgul 

vieţii...” 

Inecati în românismul care, la nevoie, este servit de 

politicienii din tot spectrul politic maselor, prin massmedia, 

în loc de pîine si circ, nu realizam ca teritoriul 

actualului judet Vrancea facea parte acum opt secole din 

Tara Cumanilor. 

Altfel spus, în sudul Moldovei, alaturi de populatia valaha 

traiau si cumanii, un popor de origine turca. Nu mai conteaza 

daca vrem sa acceptam ideea sau ba, cert este ca documentele 

vremii consemneaza ca la sfîrsitul lunii iulie 1227, aceasta 

populatie cumana, condusa de capetenia Bortz Membrok, a 

început tratativele de crestinare, iar peste putin timp, poporul 

cuman din sudul Moldovei a primit botezul crestin de la episcopul 

ungur din Strigoniu. Pentru cumanii crestini a fost înfiintata si o 

Episcopie a Cumanilor cu sediul la Civitas de Mylco, probabil, 

undeva în apropierea orasului Odobesti. Nu trebuie sa convingem 

pe cineva ca lucrurile s-au întîmplat asa cum le-am descris 

mai sus, dar aducem cîteva argumente de bun simt. Pentru a 

denumi “pivnita”, în Podgorie se foloseste cuvîntul cuman “beci”, 


Gravura cu migratorii cumani 

numele de COMAN este unul comun în zona Odobestilor si pe 

Valea Milcovului, iar Duiliu Zamfirescu, boier din Faraoanele – 

tot un cuvînt cuman- a scris o serie de romane în seria “Ciclul 

Comanastenilor”. Si ca nationalismul sa nu mai tina de foame, 

iar poporul sa deschida ochii, mai adaugam faptul ca numele 

orasului Odobesti este de origine cumana, iar Odoba este unul 

din cei sapte batrîni pe care s-a împartit Mosia Odobestilor. 

Dar asta nu prea intereseaza vrincenii flamînzi si haituiti de 

incertitudinea unui loc de munca, preferînd mai abitir serialele 

cu ale OTV-ului, din seria “Ciocoiul Oprescu”. La urma urmei, 

trebuie umplut si stomacul cu ceva, iar daca pîine nu e, bagam 

circ cu Dan Diaconescu în Direct… Pofta buna! 

7401

ESEU 

Jubilaţia sfidării canoanelor 

Moto: „Limbajul poetic spune 

infinit mai mult decât spune şi totodată 

numai ceea ce spune, până la absoluta 

intraductibilitate a mesajului său care se 

are drept obiect doar pe sine.“ 1 

Ilogic, impropriu, irecognoscibil … 

sunt doar câţiva termeni prin care lectorul 

inocent califică poemul stănescian Frunză 

verde de albastru cuprins în volumul Oul 

şi sfera ce vedea lumina tiparului în 1967 

la E.P.L. În replică, lectorul competent 

aşază receptarea textului sub spectrul 

autoreferenţialităţii şi al incantaţiei, conştient 

fiind că în cadrul acestui sistem liric 

autonomia şi magia constituie elemente 

obligatorii asociate fondului, şi respectiv 

formei. 

De-a lungul timpului, exegeza s-a 

preocupat îndeosebi de tiparele sintactice şi 

lexicale, remarcând că „în cea mai cunoscută 

poezie populară a lui N. Stănescu, totul se 

construieşte prin dislocarea şi recombinarea, 

cu efecte aparent absurde, a unei scheme 

poetice folclorice; sintagmele născocite 

sunt, fără sens în sine, dar acceptate de 

metrica tradiţională; autorul înşiruie versurile 

în spiritul rostirii populare, arhetipale, însă 

în altă literă, postmodernistă, atrăgătoare 

prin muzicalitatea ei.“ 2 Asupra sonorităţilor 

lirice evocatoare şi a alchimiei verbale s-a 

oprit , printre alţii, Iulian Boldea pentru care 

„Nichita Stănescu exploatează la maximum 

reflexele ludice ale limbajului, virtualităţile 

constructive ale cuvintelor, asumarea figurii 

lor sub specia libertăţii totale, a deschiderii 

absolute spre referenţialitate“ 3 . Despre 

această paradigmă artistică experimentală 

s-a pronunţat cu autoritate Constantin 

Ciopraga, observând că poetul luptă cu 

inerţia, „amuzat să reorchestreze forme 

erodate, desuete ori obosite, să regândească 

arhitecturile moştenite, să reliricizeze 

ceea ce căzuse în conceptualism“ 4 . Ce 

s-a afirmat până acum în critică ţine de 

domeniul evidenţei, al epidermei textuale, 

anume impactul pe care îl resimte publicul 

nevoit să se confrunte cu expresii insolite de 

extract ludic, care atrăgând atenţia, limitează 

accesul la fondul de idei. Vrăjit, chiar orbit de 

suprafeţe, receptorul nu le mai poate depăşi 

pentru a percepe semnificaţia de ansamblu. 

Dincolo de eufonia inconfundabilă a poeziei, 

hermeneutul poate decripta un mesaj 

coerent – creaţia ca joc sau artistul ca spirit 

neliniştit şi plin de fervoare. 

Preluat din doina populară, motivul 

frunzei verzi va trece la N. Stănescu de 

stadiul unei banale reprezentări cromatice 

reperabile în realitatea cotidiană, devenind 

o formă indescriptibilă, suficientă sieşi. 

Saltul de la literatura populară la literatura 

cultă, de la frunza verde la frunza verde de 

albastru se relevă aici prin trecerea de la 

imaginaţia reproductivă la cea productivă, 

capabilă să compună un produs original, 

neînchipuit, dar mai ales, autonom. 

Interesantă prin ambiguitate se dovedeşte 

simbolistica pe care o poartă frunza verde 

de albastru, căci ea poate fi în egală măsură 

o definiţie metaforică a artei care se prinde 

şi totodată desprinde de realitate, dar şi o 

confesoare a eului estet: „Frunza verde de 

albastru,/mă doare un cal măiastru“. Ego-ul 

Roşca Teodora – Alina 

liric care se declară suferind pare îndrăgostit 

de folclor, confecţionându-şi idiolectul din 

straiul popular rezultat din împletirea doinei 

cu basmul, unde animalul fabulos constituie 

un loc comun. 

Prin versurile „că am zis doar un 

cuvânt/despre întregul pământ“, Frunza 

verde de albastru ilustrează categoria 

„poeziei cosmologice, a naşterii, a facerii 

lumii, în cuantele perceptive ale unui Eu 

uman poetic, dar cu funcţii demiurgice“ 5 . 

Grupajul liric următor „şi de bine-am zis 

de morţi/şi de şase-am zis la sorţi,/şiam 

zis unu de doi/şi zăpadă de noroi“ 

este menit a demonstra că această 

cosmogonie lingvistică presupune în viziune 

stănesciană două etape – respectarea 

iniţială a convenţiilor şi ulterior încălcarea lor 

flagrantă în numele autonomiei esteticului. 

Dezinhibat şi voluntar, eul este totodată 

prometeic, ipostaziindu-se într-un erou al 

umanităţii ce transformă combustia într-un 

modus vivendi, după cum afirmă despre 

sine: „şi am vrut să fac cu gura/focul ce-l 

făcea arsura.“ 

Construită cu metodă pe coordonate 

creaţioniste, demonstraţia poetică 

avansează în direcţia suveranităţii artistului 

în cadrul propriului univers imaginat: „că 

n-am fost trezit că dorm/pe un cal cu şa de 

domn“. Motivul oniric ce se conturează aici 

adevereşte ideea că autorul Necuvintelor 

concepe arta ca suspendare temporară a lui 

cogito, aderând fără întârziere la principiul 

lui Goya „somnul raţiunii naşte monştri“. 

Versurile următoare – „alergând pe-un 

câmp de noapte/de la unu pân’ la şapte/ 

de la şapte pân’ la zece/mi-a căzut o viaţă 

rece, /de la frunză pân’ la umbră/ mi-a căzut 

o viaţă dublă“ – demonstrează că „faţă 

în faţă cu lumea subiectul se defineşte ca 

sursă de energii transfiguratoare, starea 

sa caracteristică fiind jubilaţia, exaltarea, 

entuziasmul, impulsul irepresibil de a 

întâmpina obiectele, de a le însemna cu o 

prezenţă, incluzându-le în spaţiul său de 

iradiere.“ 6 În plus, actul creator ca act al 

visării frenetice presupune un interval orar, o 

perioadă de smulgere succesivă a măştilor 

în scopul ajungerii la esenţa eului. În drumul 

său anevoios de la persona la anima, de 

la real la ireal, artistul se apropie vertiginos 

de propria-i capodoperă până la deplina lor 

contopire, fapt evidenţiat prin comparaţia 

„ca pământul şi cu lună,/noaptea când 

stau împreună“. După cum astrul tutelar al 

nopţii îşi revarsă văpăile de lumină difuză 

asupra spaţiului terestru, tot aşa creaţia 

îşi face creatorul să strălucească pe 

firmamentul literar. Îngemănarea celor două 

elemente se poate explica prin patosul ce le 

caracterizează şi le întemeiază. 

Devenită laitmotiv al textului, structura 

(frunză) verde de albastru delimitează 

totodată secvenţele lirice, marcând trecerea 

la un alt registru ideatic, fără a exista însă 

o ruptură de nivel. După ce s-a proiectat 

în oglinda mitului prometeic şi a celui 

cosmogonic, portretul eului se extinde acum 

în direcţia contorsionismului, a uluitoarei 

flexibilităţi de structură şi de viziune: „mă 

doare un cal măiastru,/pe care mă ţin călare/ 

cu capul la cingătoare,/cu călcâiul la spinare/ 

şi cu ochiul în potcoave,/şi cu inima-n 


silabe.“ Parte a acestui proiect, animalul 

fabulos constituie un mijloc de transport, un 

vehicul ce asigură deplasarea de la mimesis 

la phantasia şi de la diurn la nocturn. 

Aşadar, aventura lirică trebuie înţeleasă la 

N. Stănescu nu ca „o călărire în zori“, ci ca 

o pătimaşă călărire în amurg. Imitând cu 

măiestrie ticurile literaturii populare în versul 

„de mă duc, mări, mă duc“, eul punctează 

distanţele astronomice pe care artistul le 

parcurge la nivel intra- şi inter- personal. De 

asemenea, transsubstanţierea bios-logos ca 

operaţie ireversibilă poate genera înecarea 

creatorului, ieşirea lui din timpul istoric şi 

intrarea lui în durata anistorică, după cum 

sugerează repetiţia verbului „a se duce“. În 

context, termenul semnifică atât „a se duce 

dincolo de real“, cât şi „a se duce dincolo 

de uman“. Comparaţia dublă „ca toamna 

frunza de nuc/ori ca iarna frunza albă/de la 

floarea de zăpadă…“ ce înnobilează versul 

anterior de extract folcloric este menită a 

completa demonstraţia cu ideea asumării 

trecerii de la un regim ontologic la altul 

ca dat al condiţiei de artist. Cu aceeaşi 

naturaleţe cu care frunzele se desprind de 

copaci la venirea anotimpului autumnal, 

artistul se îndepărtează de gestica şi de 

dogmele cotidianului pentru a materializa 

imaterialul. La rândul lor, exegeţii au glosat 

pe marginea acestui demers, găsind că 

„viziunea metamorfozelor angajează deci 

ceea ce poetul va numi foamea de real, 

necesitatea acută de cunoaştere – trăire 

a lumilor multiple, mobilizată de voinţa de 

epuizare a ipostazelor fenomenale“ 7 . 

Cea de-a treia apariţie a refrenului 

„Frunză verde de albastru,/mă doare un cal 

măiastru“ aduce, după cum ne-am obişnuit 

deja, o notă nouă pe portativul liric, anume 

aceea a panteismului, descris prin termeni 

din câmpul lexico-semantic al vegetalului 

„sulfină“, „pelin“. În armonie cu natura, cu 

arta sau cu erosul, eul – „ţinut de gât cu 

mine/tot în dragoste de tine“ – are revelaţia 

metamorfozării sale spectaculoase: „că 

mi-a fost crescut pe umăr/de din doi în doi 

un număr,/tot din trei în trei o iarbă/şi din 

patru-n patru-o salbă,/şi din cinci în cinci un 

pom,/şi din şase-n şase-un om“. Prin apelul 

la numerologie se prezintă cu o precizie 

aproape ştiinţifică tempoul acestei deveniri 

dincolo de fire. 

Recurent a patra oară în text, motivul 

frunzei antrenează perspectiva artei care 

transgresează semnificaţiile vizuale şi 

auditive curente: „frunză verde de albastru,/ 

mă doare un cal măiastru/văd în faţă mov 

şi verde,/corcov văd cu veselie,/culoarea 

ce nu se ştie,/mai aud şi-un sunet sus/ 

care nu au fost adus/în timpan de oameni 

vii“. Nereperabilul – iată dezideratul artei 

stănesciene! La capătul dublei confruntări 

cu sinele şi cu realul, eul se bucură de 

unicitatea Operei, savurează „nordul printre 

suduri“, aterizând în posteritate după un 

„zbor prin vreme“. 

Înspre finalul poeziei, devenim 

î 

_____________________ 

1 Matei Călinescu, Conceptul modern de 

poezie, Bucureşti, Ed. Univers, 1970, p.160 

2 Vasile Spiridon, N. Stănescu. Monografie, 

Braşov, Ed. Aula, 2003, p.69 

3 Iulian Boldea, Poezia neomodernistă, Braşov, 

Ed. Aula, 2005, p.130 

4 Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii 

române, Iaşi, Princeps Edit, 2007, p.337 

5 Aureliu Goci, Geneza şi structura poeziei 

româneşti în secolul XX, Bucureşti, Ed. Gramar, 

2001, p.207 

6 Ion Pop, Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile 

poeziei, Bucureşti, Ed. Albatros, 1980, p.84 

7 ibidem, p.88 

8 Ion Negoiţescu, Scriitori contemporani, 

Piteşti, Ed. Paralela 45, 2000, p.500

UN ÎNGER DESPRE ÎNGERI 

Între culoare si metaforǎ 

Sfîrşit de septembrie, dupǎ-amiaza unei zile însorite. Elleny 

Pendefunda, ieşeanca de numai 9 ani, a demonstrat curaj, iubire 

pentru ceea ce face şi, a rǎspuns invitaţiei scriitorului Gheorghe 

Andrei Neagu. A venit de la Iaşi, însoţitǎ de pǎrinţi şi profesoara 

sa de arte plastice, pentru noi, focşǎnenii. Pe hol, vibrînd prin 

toţi porii, îşi petrece paşii de la pǎrinţi la îndrumǎtoarea sa, de 

zeci de ori, învingîndu-şi, ori, alungîndu-şi în acest mod, emoţia. 

Prea mult , poate, pentru suavitatea ei. Elleny îşi întîmpinǎ 

surîzînd, auditoriul spectacolului aşteptat. Înfruntînd rivalitatea 

unui Festival pentru adulţi, BACHUS – ne surprinde, lansînduşi 

cartea printre tablourile asezate spre a fi vernisate. Rǎsfoim 

cartea, privim tablourile. Cartea de versuri INGERUL MEU 

- Princeps Edit/Iaşi 2011, premiata si la Targul de carte pentru 

copii de la Chisinau din acest an,ilustratǎ de propriile tablouri 

cu nume filosofice precum, Tǎrîmul magic al luminii, Învierea, 

Gaura neagrǎ, Joc de cer, Ferestre, etc.este dedicatǎ tuturor 

copiilor din lume. Poezie de facturǎ naivǎ, am putea spune, care 

dezvǎluie, – copilǎria - chiar dacǎ de excepţie, a acestei copile 

geniale. Altceva se petrece în sufletul 

nostru dacǎ observǎm pictura. Alǎturi de 

creaţia sa, în atentia invitaţilor cît şi massmedia 

prezente, Elleny transmite întreaga 

emoţie, fluid ce se scurge de la ea, la 

mulţime şi retur printre cuvintele adresate. 

Scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, unul 

dintre descoperitorii talentului ei poetic, 

emoţionat, are primul cuvînt. Impresionat 

încǎ de la prima lecturǎ, a publicat-o în 

revista Oglinda literarǎ, fǎrǎ sǎ stea pe 

gînduri - Poetesa cu fundiţe. ,, Nu se pot 

spune prea multe lucruri despre acest 

copil genial. Numai laude, probabil. Nu 

poate fi bucurie mai mare decît sǎ vezi 

adunate în paginile unei cǎrţi gîndurile 

unui copil exprimate în versuri,,- a spus, 

printre altele, Gheorghe Andrei Neagu. 

EVENIMENT 

Poeta Ştefania Oproescu, într-o exprimare parcimonioasǎ 

– cum îi este obiceiul - a subliniat îmbinarea dintre poezie şi 

culoare. Prin maxima despre culori, cea a poetulului sǎu de 

suflet, Ioanid Romanescu - ,,lumina conţine culorile/ dar nu 

vopseşte ochii nimǎnui”- Ştefania Oproescu nu a încercat sǎ 

delimiteze poezia de picturǎ. Dmpotrivǎ. Ne-a îndemnat pe noi, 

privitorii şi ascultǎtorii sǎ avem rǎbdarea şi libertatea de a o 

face. Mariana Vicky Vârtosu, plǎcut impresionatǎ de siguranţa 

mînuirii penelului, a punctat pentru început, vibraţia emoţionalǎ 

revǎrsatǎ din cromatica micuţei pictoriţe. Manifestîndu-şi, în 

acest sens, curiozitatea, ori poate suspiciunea - disputarea 

întîietǎţii dintre aceste douǎ mari haruri, întîietate pe care o va 

demonstra, timpul, prozatoarea mizeazǎ pe cel de-al doilea har 

al micuţei, pictura. Elleny demostrîndu-şi-l din plin . Mariana 

Vârtosu a mai precizat: ,,dacǎ poezia îi deconspirǎ, pe alocuri, 

vîrsta biologicǎ, pictura este o forţǎ, unde Elleny se mai joacǎ între 

tonuri şi nuanţe tari, puternice. De aceeaşi facturǎ, senzorialǎ, 

sunt ambele arte exprimate şi poezia şi pictura. Elleny transmite 

exact ceea ce simte. Nu cred cǎ poate fi vorba despre o gîndire 

poetica, ci mai curînd despre o simţire poeticǎ, poate de aceea 

mizez pe arta vizualǎ”. În complicitate emoţionalǎ, dl.Florin Micu 

Iliescu, directorul Direcţiei pentru Culte Culturǎ şi Patrimoniu 

a judeţului Vrancea a punctat acelaşi subiect, arta vizualǎ. La 

fel de impresionat de temele alese, de forţa şi expresivitatea 

culorilor, aduce laude şi felicitǎri îndrumǎtorilor sǎi. Actriţa Paula 

Grosu de la Teatrul Municipal Pastia din 

Focsani care a incoronat metaforic, cum 

numai domnia sa ştie, momentul, recitindune 

poezii din volumul lansat de Elleny, 

care este la al doilea volum de versuri bine 

primit si argumentat de nume prestigioase 

(Mircea Diaconu, Gheorghe Andrei Neagu, 

Ana Blandiana);cǎ şi-a expus lucrǎrile şi în 

strǎinǎtate, şi cǎ…ea, înger binecuvîntat 

ne-a dǎruit din lumina sufletului, fǎrîma 

din lumina cea de toate zilele, drept pentru 

care noi, spunem aşa: Binecuvîntat eşti, 

Doamne, care ai creat îngerii/ mesagerii 

tǎi şi prietenii noştri/ îţi mulţumim pentru 

acesta, pentru frumoasele mesaje ce ni 

le transmite şi dǎruieşte.” 

Reporter 

părtaşi la confesiunile pline de sinceritate 

ale ego-ului care dezvăluie atât proporţiile 

travaliului artistic „umbră lungă şi ochi grei 

cu pungă“, cât şi particularităţile metodei 

aducătoare de succes: „şi-am zis inimă la 

piatră/şi cântec la tot ce latră,/şi potcoavă/ 

la octavă,/şi uscată la jilavă“. Temerară 

se dovedeşte a fi strădania transfigurării 

insignifiantului, a lărgirii perimetrului poetic, 

a apelului la formule până atunci neuzitate. 

Deznodământul aventurii creaţioniste „pe 

dos“, doinite „pe un fluieraş de os“ fixează 

dezmembrarea poetului necesară pentru 

articularea artei, trecerea suflului vital de 

la creator la creaţie: „din osul de la picior/ 

care-mi cântă cu fiori,/şi din osul de la 

mână/fluierând o săptămână,/din osul de la 

arcadă/recea lumii acoladă/peste două oase 

mari/unde stau ochii polari/Şi-am cântat din 

coasta mea/din vertebra ca o stea“. „Că 

poezia e şi aspiraţie destrămantă şi fulgerat 

orgoliu, N.Stănescu a ştiut-o totdeauna“ 8 , 

conchide Ion Negoiţescu. Deşi născută 

din coasta artistului, asemenea femeii din 

coasta bărbatului, capodopera îşi câştigă 

treptat independenţa în raport cu factorul 

patern, amintind însă, în mod paradoxal, 

de legătura ombilicală cu acesta. Aşadar, 

poemul comportă o lectură semantic 

coerentă, se dovedeşte inteligibil şi, mai 

ales, se oferă plenar, ca o recompensă, 

cititorului abil, dornic să pătrundă esenţa 

artei. 

În permanent conflict cu poetica 

tradiţională, în toate formele şi la toate 

nivelurile sale, N. Stănescu propune 

schimbarea stării de agregare a materiei 

lirice, de la cea solidă, a exprimabilului , la 

cea gazoasă, a indicibilului pur. 


BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 

1. Iulian Boldea, Poezia 

neomodernistă, Braşov, Ed. Aula, 2005 

2. Matei Călinescu, Conceptul 

modern de poezie, Bucureşti, Ed. Univers, 

1970 

3. Constantin Ciopraga, 

Personalitatea literaturii române, Iaşi, 

Princeps Edit, 2007 

4. Aureliu Goci, Geneza şi 

structura poeziei româneşti în secolul XX, 

Bucureşti, Ed. Gramar, 2001 

5. Ion Negoiţescu, Scriitori 

contemporani, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2000 

6. Ion Pop, Nichita Stănescu 

– spaţiul şi măştile poeziei, Ed. Albatros, 

Bucureşti, 1980 

7. Vasile Spiridon, N. Stănescu. 

Monografie, Braşov, Ed. Aula, 2003 

7403

ESEU 

ICONOGRAFIA CĂRŢII 

ŞI A LIVRESCULUI 

Teodora 

Fântânaru 

(urmare din nr. anterior) 

Dintre elementele care ţin de o 

estetică a cărţii fac parte, de asemenea : 

legătura cărţii, ferecătura, forzaţul, pagina 

de titlu mai ales în perioada ei manieristbarocă, 

falsele pagini de titlu, copertele, 

şniturile (colorate, aurite, imprimate), 

adică mai tot ce ţine de un protocol 

editorial, pretenţios, preţios şi luxos 

totodată, dependent de exigenţele epocii, 

ale comanditarilor, ale cumpărătorilor şi, 

desigur, ale cititorilor, pe care le putem 

considera elemente figurative de graniţă. 

Din acest ceremonial estetic al cărţii 

mai fac parte, ca elemente auxiliare, 

culoarea textului, asortarea combinaţiei de culori în text, armonia 

cromatică text imagine, caligrafia, corpul şi caracterul de literă, 

aşezarea în pagină, „respiraţia paginii”, adică distanţele dintre 

rânduri, capitole, punctuaţia. 

Exemplificările care urmează se vor referi la câteva dintre 

ilustraţiile-imagini şi ilustraţiile ornament, încercând să arătăm, 

prin câteva aplicaţii româneşti, unele din particularităţile acestora 

şi în ce măsură cartea devine, în miniaturi sau ilustraţii gravate, 

pretext ori motiv artistic. 

Rolul cărţii, traversând secolele, a evoluat şi prin aspectul 

său exterior şi interior de la acela de a „aprinde imginaţia 

oamenilor săraci” 32 prin „legăturile somptuoase necesare pompei 

bisericeşti ” 33 , la acela de „însemn al puterii, al bogăţiei, al 

cunoaşterii, al cucerniciei ” 34 , necesare unei puternice tendinţe de 

individualizare a celor bogaţi, manifestată şi prin multe alte forme, 

cum ar fi, de exemplu, emblemele ori stemele. Se trecea astfel, 

de la o puternică funcţie sacralizantă, de fixare doctrinar-religioasă 

şi difuziune a acesteia, la o funcţie mult mai aproape de realitate, 

aceea de afirmare, fixare şi consolidare a celor puternici. Cartea, 

prin titlu, legătură, ilustraţii, prin număr sau raritate, devine, pentru 

deţinătorul ei, cumpărător, comanditar, un mijloc de blazonare a 

acestuia, de identificare a acestuia cu epoca. 

Pe de altă parte, difuzarea mai largă a cărţilor, diversitatea 

acestora, adaptată la fizonomia politică, economică, geografică a 

epocii, scăderea puterii de control atotcuprizătoare a bisericii dar 

nu şi a influenţei sale, creşterea comenzilor individuale sau de tip 

mecenat, determină insinuarea treptată, subtilă, uneori involuntară, 

alteori datorată insuficienţei exemplum-ului, a unor moduri de 

expresie plastică a laicului şi, prin aceasta, dezvoltarea rolului 

imaginaţiei ilustratorului, înluminatorului. 

În felul acesta se introduce o idee ce ţine şi de un pragmatism 

competitiv al acestor meşteşugari ai cărţii, miniaturiştii, determinat 

nu numai de interese artistice ci şi de cele personale, de vreme ce 

o carte devine nu numai un obiect de valoare imanent, sacerdotal 

sau nu, ci şi o foarte căutată marfă. 

Inegalitatea acestei posibilităţi de evadare estetică este 

vizibilă spre finele Evului Mediu în evoluţia diferitelor arii artistice 

europene, în funcţie şi de capacitatea unora dintre ele de a asimila 

sau colporta ori de a se înnoi artistic, asimilând şi adaptând diferite 

influenţe, cele mai importante fiind cea mozarabă, cea vesteuropeană 

şi cea bizantină. 

În ceea ce priveşte spaţiul românesc, influenţele formale 

baroce, intrate în cultura noastră prin filiere occidetale sau 

bizantine, se regăsesc în toate reprezentările artei, inclusiv în 

cea a miniaturilor, definind, mai ales pentru secolului al XVII-lea 

şi începutul secolului următor, ceea ce Răzvan Theodorescu 

numea „baroc ortodox postbizantin” 35 , explicând trecerea de la 

imagini „prea puţin interesate de realitatea istorică sau fizionomia 

imediată” 36 specifice evului mediu, la acelea preocupate de 

„detaliul pitoresc şi, la nevoie, sclipitor, al anecdotei, al travestiului, 

al pozei” 37 , mai ales spre finele secolului al XVII-lea şi până la 

jumătatea celui următor. 

Aceasta nu trebuie privită totuşi ca o disjuncţie ci, mai curând, 

ca o suprapunere stilistică ce avea să se esenţializeze treptat, 

îmbinând, canoanele medievale cu „normele mult mai vechi ale unui 

folclor adăugat târziu moştenirii figurative bizantine” 38 , în secolul 

care consfinţea fastul şi eticheta aulică, somptuoase scenarii de 

ceremonial, secol fanariot, prevestitor de timpuri moderne. 

Aceste canoane medievale erau hotărâte de o puternică 

influenţă a artei bizantine care se maturizase, parcurgând o evoluţie 

stilistică greoaie, din cauza conservatorismului său, dar sigură, de 


la neoclasicimul de influenţă elenistică din vremea lui Constantin 

Porfirogenetul, la vivacitatea şi înmulţirea elementelor picturale, 

cromatice şi cu tendinţa de specializare care anunţa, spre sfârşitul 

secolului al XIII-lea, Renaşterea Paleologă. 

Evoluţia stilului „schimbă şi iconografia şi… tot mai adesea, 

apar episoade dramatice şi detalii de gen” pe care autorul 

Istoriei picturii bizantine 39 le observă în modul de reprezentare a 

veşmintelor, în modul de exprimare a sentimentelor şi a stărilor 

omeneşti, în introducerea grupurilor. 

O evoluţie stilistică asemănătoare celei descrise de Lazarev 

se remarcă, în spaţiul românesc nu numai în sfera arhitecturii 

bisericeşti sau laice, ci şi în privinţa miniaturilor şi a gravurilor la 

cărţi, mişcările de idei, nevoia de adaptare la imperativele geopolitice 

ale timpului, determinându-i pe domnitorii români, din 

Moldova şi Ţara Românească, la o permanentă personalizare 

culturală a propriilor epoci, mai ales în cazul domniilor îndelungate 

şi coerente politic. 

Deosebirea constă în desincronizare – cu excepţia domniilor 

înfloritoare şi cu adevărat mesianice cultural, cum a fost cea a lui 

Constantin Brâncoveanu – şi în introducerea elementelor populare, 

a celor de inspiraţie realist-empirică, aşa cum se întâmplă în 

mai toate culturile. De altfel, fără explicaţii de filiaţie laborioase, 

bazându-se pe analiza şi circulaţia scrierilor, care deşi multe 

dintre ele erau nedatate, intrând astfel, de facto, în patrimoniul 

culturii miniaturiste greacă şi slavonă, Gheorghe Popescu-Vâlcea 

apreciază că filonul bizantin şi „spiritul tradiţiei artistice locale ” 40 

sunt incontestabile şi uşor demonstrabile în miniatura românescă, 

situându-se pe aceeaşi linie de apreciere cu bizantinologul André 

Gabor care consideră evidenţa influenţei în miniaturi a modelelor 

picturale şi sculpturale de pe bisericile şi iconostasele româneşti, 

afirmând că motivele acestora „sunt apropiate sau identice şi le 

găsim în mod egal în decoraţia ornamentală a manuscriselor.” 41 

Având modele în manuscrisele care circulau, în cele care se 

transformau în exemplum, în pictura murală, în caietele cu şabloane 

– adevărate manuale de artă ale copiştilor şi miniaturiştilor, aceştia 

reflectau în ilustraţiile la carte, pe de o parte fizionomia epocii, pe 

de alta, exprimau, involuntar, „ceea ce noi numim astăzi funcţia 

socială a artei.” 42 

În ceea ce priveşte cartea, i se poate demonstra valoarea de 

subiect de artă, de la estetica bizantină, adică a dogmei rafinate, 

până la cea barocă a dedogmatizării convenţiei, prin numeroase 

argumente, uşor clasificabile tematic, motivic, stilistic, cronologic, 

în arhitectonica sa, externă şi internă. 

În ceea ce priveşte apariţiile figurative ale cărţii, cartea însăşi 

ca subiect în artă, acestea sunt condiţionate de orientarea şi 

evoluţia tematică şi stilistică, de nivelul de raţionalitate al epocii, 

care, ca şi alte obiecte în artă, poate deveni exponentul unei 

estetici a contextului figurativ şi instituie unul din pragurile de 

transcendenţă spre atmosfera cotidiană, laică sau religioasă a 

epocii 

Ȧplicând iconografiei, mutatis mutandis, excelentul concept 

de heteropraxii ale scrisului şi ale cărţii, lansat de Alexandru 

Ofrim 43 , referitor la diferite utilizări ale cărţii în imaginarul tradiţional 

românesc, vom recunoaşte în aplicaţiile figurative miniate, câteva 

motive livreşti: cartea în context hieratic, cartea în context votiv 

şi cartea în context profan. 

Iconografic, cartea ca obiect în artă este unul dependent 

de un alt element al ansamblului, de regulă de unul atropomorf 

pe care îl pune în valoare sau care îl pune în valoare. Din punct 

de vedere al prezenţei şi interdependenţei figurilor umane şi ale 

cărţilor în aceeaşi secvenţă iconografică, se poate vorbi de mai 

multe motive iconografice: portretul evangheliştilor, deci al 

elementului exclusiv religios; actul de devoţiune, de regulă a 

domnitorului către divinitate sau către patronul spiritual al unei 

ctitorii şi ultimul motiv în care este vorba de prezenţa cărţii în diferite 

ipostaze, obligatoriu animate antropomorfic, în analogie cu textul şi 

conţinutul său, adică, livrescul decorativ. 

_______________________ 

32 Albert Flocon. Universul cărţilor: Studiu istoric de la origini până la 

sfârşitul secolului al XVIII-lea. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 

1976, p. 94, 107. 

33 Ibidem. 

34 Ibidem. 

35 Răzvan Theodorescu. Civilizaţia românilor între medieval şi modern: 

Orizontul imaginii (1550-1800). Bucureşti: Ed. Meridiane, 1987, p. 163. 

36 Ibidem. 

37 Ibidem. 

38 Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 122, 123. 

39 Viktor Lazarev. Istoria picturii bizantine, vol. 2. Bucureşti: Ed. 

Meridiane, 1980, p. 172. 

40 Gheorghe Popescu-Vâlcea. Miniaturi româneşti: Miniatura şi 

ornamentul manuscriselor româneşti. Bucureşti: Ed. Meridiane, 1998, p. 

11. 

41 Ibidem. 

42 Victor Simion. Imagine şi legendă: Motive animaliere în arta evului 

mediu românesc. Bucureşti: Ed. Meridiane, 1983, p. 37. 

43 Alexandru Ofrim. Cheia şi psaltirea: Imaginarul cărţii în cultura 

tradiţională românească. Piteşti: Ed. Paralela 45, 2001, p. 38.

POEZIE 

PATRICIA LIDIA Anne-Marie Bejliu Cornel C. COSTEA 

Ia-o, e a ta! 

Monolog retoric 

Ce-mi dai 

să rămân netulburată 

Cuprinsă de fior 

De spaime, de regret şi 

de dor 

Din tot ce-am avut mai 

bun 

A mai rămas inima... 

Din toate câte ar fi fost 

să fie, 

Sâmburi de rodie 

Nu te-am ţinut niciodată în braţe, 

dar te simt. 

Nu ai vorbit niciodată, 

dar te aud. 

Nu te-am văzut niciodată, 

dar te iubesc. 

Acum taci, 

e toamnă afară. 

Niciodată... Nici acum... 

Niciodată... Nici acum... 

Lumina o miros, 

întunericul îl aud, 

glasuri fragede de copii simt 

pe pielea mea îmbătrânită 

de atâta grabă absurdă 

spre înhumare. 

Iubire inspir, 

durere expir, 

tăcere respir, 

în viaţă admir 

om-trandafir. 

Mă mai primeşti 

De la atâta soare şi vis, 

am încălecat timpul 

şi pe o pală de vânt 

am plecat spre tine. 

Mă mai primeşti 

Dezbrăcare de îngeri 

Am adunat atâta pământ în mine 

şi ninsoare sub tălpi 

că lunii îi alunecau alene razele 

şi rămâneau proptite de cer 

cu înger cu tot. 

La marginea timpului 

clipa îşi fură umbra 

de pe obrazul meu. 

Dezamăgire 

Să tac 

Ce linişte amară... 

Să plâng 

Ce moarte nedemnă... 

Să strig banal o clipă 

ce etern m-apasă 

Inutilă furtună 

a sufletului răguşit. 

Ce a mai rămas în urmă 

Amara dezamăgire... 

Părinte 

( * ) 

visu-mi se destramă... 

din roua dimineţii, 

în privire, 

s-a înălţat uimirea - 

adâncă-n fire, 

cătând iar Cerul... 

prin ceaţa trupului 

privire... 

Copilă, 

visul nu e stâncă, 

e doar nisip ce îşi adună 

firele din gânduri, 

din simpla ta privire, 

din Privire, 

şi din tulpina de tăceri, 

râzând uimire 

spre-a Soarelui 

sublimă revenire... 

când alb 

e datul Soarelui să-ţi fie, 

velinţă sufletului, 

în a ta pornire, 

gândul se-mpacă 

şi furtuni de stele, 

coboară-ncet 

prin rodul câmpului... 

şi iele 

încearcă timpului, 

măsura-n fapte... 

de-aceea ele 

se arată doar în noapte, 

când pleoapa, 

tâmpla o aşterne între perne, 

când trupul obosit 

i-un bulz în piele, 

când sufletul 

aleargă printre lumi 

când tu nu poţi să cânţi, 

să te aduni... 

Copilă, 

destrămarea-i doar poveste... 

visul se-nalţă-ntreg, 

zăpadă fină-n creste... 

şi munţii 

îl alintă,-l cresc pe frunţi, 

tu doar, 

încearcă veşnic, 

să-l ajungi... 

Părinte, 

în tâmpla stângă-mi arde, 

inima câmpului 

şi geana mi se zbate, 

de câte ori aştern pe-o pernă, 

capul... 

mintea-mi adoarme 

dar sufletul, săracul, 

nici eu nu ştiu pe unde întâlneşte, 

herghelii... 

în tropot surd l-aud, 

prin vijelii... 

când roua-n palmă, 

blândă mi se-aşază, 

Lui doar, 

îi spun că trupu-mi este 

doar o bază, 

un zid în care, 

sufletul frământă, 

tot ce e dor, 

ce-i lest, 

ce-i sfântă, 

Iubirea, 

bucuria de a fi, 

printre legende, 

fir de clipe vii... 


CALEA LAPTELUI 

în fiecare dimineaţă 

mă trezeşte un 

necunoscut 

care îmi urlă în ureche 

aşa cum urlă preş-edintele 

în vizitele lui prin 

satele sinistraţilor 

îmi urlă că iar plouă 

că ne vor lua apele aşa cum i-au luat 

pe cei din Moldova 

noastră şi a lor 

că nu mi-am plătit întreţinerea 

bandit ce sunt 

că statul face atâtea pentru mine 

iar eu mai nimic pentru el 

chiar nimic 

că trebuie să merg să cosesc iarba 

- da 

că de atâta ploaie a crescut 

până în dreptul ferestrelor 

- chiar 

că într-o bună zi de-atâta iarbă 

voi vedea numai clorofila 

sau pe Rafila 

care se scurge pe pereţii casei 

că vor rămâne dâre verzi pe 

zugrăveala galbenă 

- splendid! 

că degeaba aştept să treacă ploaia 

că ea nu va trece decât 

peste o sută de ani 

- potopul 

atunci când nu voi mai putea ieşi 

fiindcă în loc de picioare voi avea 

bombe zoologice 

care scoase la aer vor face bum 

vor împrăştia sute de vaci 

care vor mânca toată iarba 

vor ajunge pe acoperiş 

unde îşi vor face nevoile 

se vor aduna muşte uriaşe 

care vor mânca şi vor bea 

acoperişul aşa cum e el 

nu va avea cine să le mulgă 

cine mai poate ajunge pe acoperiş 

toţi vor fi plecaţi pe lumea ailaltă 

şi atunci va ploua cu lapte 

se vor umple râurile lacurile oceanele 

mările 

cu lapte 

cu lapte de la vacile de pe acoperiş 

se vor înmulţi 

vor fi din ce în ce mai multe vaci 

şi din ce în ce mai mult lapte 

va fi un pământ de lapte 

planeta de lapte 

în sfârşit demnă că-i 

în Calea Laptelui 

*** 

7405

LECTOR 

Alt fel de istorie sau 

alternativă la aplauze 


Vrea sau nu vrea Petrache Plopeanu, prin venele 

sale circulă apa „roşie aşa cum era apa din puţul de acasă 

plină de rugină/ în care taică-meu scăpase o seceră şi 

numeroase ciocane/ de unde se vedea caracterul său 

duşmănos faţă de clasa muncitoare/ frăţească da’el nu ştia 

săracu”, şi cum în spaţiul cenuşiu al tranziţiei prelungite nuşi 

găseşte loc nici uitarea, nici iertarea, autorul zgândără 

focul la „termocentralele din fundul curţii” până când 

„răzvrătirea fierbe în venele cave şi aorte ca 

vinul ce spumegă în pocale”. 

Poemele din volumul Balcoanele roşii (o 

istorie eroico-comico-erotică a comunismului), 

Ed. Editgraph Buzău, 2011, sunt astfel, o 

tentativă de autovaccinare parodică, având 

ca scop eliminarea stigmatelor căpătate în 

perioada luptei de clasă „Hai la lupta cea 

mare fredonez cuprins de o undă de enervare 

şi / deşi sunt înconjurat de butaforie roşie ca 

la 1 Mai / simt cum se scurge comunismul din 

mine”. 

În a sa istorie, mai puţin eroico-erotică, 

mai mult comică, Petrache Plopeanu 

lucrează cu materialele clientului: limba de 

lemn, lozincile, manifestele, tezele, ca „trofee 

dintr-un război labirintic” pe care le-a fixat în 

rame halucinante, potenţând prin deformare 

„discursul ideologizat” până la „biologic şi ilogic”. 

Poemele cuprinse în acest volum se hrănesc 

îndeosebi din perioada 1945-1989, uşor de recunoscut de 

cei care mai păstrăm cheia reţetelor folosite la prepararea 

gogoşii „care vine de la răsărit cu o deviaţie de sept”, dar 

aruncă un ochi critic şi asupra românismului perceput 

ca stare de pasivitate: „andrei încă nu e lămurit cine 

i-a comandat poezia aceea cu deşteaptă-te române/ … 

vocabularul nostru din străbuni nu cuprinde negaţii/ vreţi 

capul lui moţoc îl vrem luaţi-l/ vreţi să dăm basarabia 

ruşilor vrem daţi-o/”. 

Pentru tinerii născuţi după frontiera „alo tovarăşi staţi 

la locurili voastre”, poetul are un mesaj tragicomic: „astăzi 

e 11 iunie ştiţi voi dragi copii ce s-a petrecut la această 

dată / gigel sau nagy sau eric sau cum o fi acolo la voi/ ştiţi 

voi în marea noastră familie socialistă / ce-am făcut noi pe 

11 iunie anno domini 1948/ am furat tot ce se putea fura 

/ am jefuit tot ce se putea jefui/ aşa cum după mulţi ani 

aveam să fim jefuiţi/ de alţii îndreptăţiţi s-o facă/”. 

Titlurile poemelor alcătuite migălos în notă la, sunt 

ele însele parafraze sub tuşa cărora textul se descompune 

în acidul ironiei. Cum ar fi: „cu televizoru’ aţi stricat toporu’. 

limpezimea de cristal a fâşiei de graniţă mioapă”, sau: 

„icter mecanic da’ mai mult etno-botanic. 

învăţare cu eroarea marşului la trâmbiţă şi 

apă caldă”. 

Uneori, în poemele în care lungimea 

este condensată, respiraţia te ţine de la 

titlu: „gestionarea patetică a operei lui 

george orwell”, până la final: „distrugerea 

continuă/ nici mao nici tătucu nici nea nicu 

nici bokassa/ nu se răsucesc în mormânt/ nu 

au de ce”. 

Volumul Balcoanele roşii este în 

esenţă un spectacol de „pe – treceri”, de 

„evoluţii şi re-revoluţii continue”, unde „în 

scenă… se găsesc toate scaunele/ celor 

numiţi de obicei într-o bună tradiţie meteorică/ 

spectatorii de dimineaţă ai înălţării”. 

Ocupat cu „inventarierea firelor de 

cânepă din frânghie”, poetul Petrache Plopeanu dezveleşte 

exponatele din muzeul „cu săli cuprinse între ziduri”şi le 

pune etichete pentru cei prea grăbiţi sau prea indiferenţi 

să le mai caute sensul: „stimaţi vizitatori observaţi/ aici 

dâra aceasta / este o urmă de sânge şi aici un cuvânt”. 

L’éternel retour…. 

9 septembrie 2011. Lansare de carte 

le Inspectoratul Şcolar Vrancea 

O invitaţie onorantă mă face să-i dau 

curs, în ciuda hotărîrii iniţiale de a declina 

calvarul de a păşi în acest aşezămînt de 

mare tristeţe.... 

„Există în România oameni cinstiţi, 

tineri ]şi bătrîni, la sat şi la oraş, bogaţi 

şi săraci, cu credinţă în Dumnezeu şi 

dornici să trăiască în armonie cu semenii 

lor. De cele mai multe ori, vocea lor nu 

se aude. Ei sunt cei liberi şi puternici. Ei 

sunt forţa vie a naţiunii noastre şi, totodată 

adevărata majoritate”! ( Creştinism şi 

democraţie, Teodor Baconschi, Curtea 

Veche, Bucureşti, 2010). 

Sigur. Şi de ce s-ar mai auzi vocea 

lor. Şi cum să se mai audă vocea lor cînd 

bubuie „politicul” 

Uimitoare afirmaţii („...trăim într-o 

ţară tolănită pe pragul barbariei”). Da, îmi 

spun. 

Adevăruri. Incizii necruţătoare întrun 

organism atins de boală. 

Oh, dar să nu cădem în „trena prea 

multor polemici stupide, personalizate 

provincial”! 

Aşteptam o lansare de carte. 

Am asistat le un partizanat politic. 

Valorile (respectul demnităţii umane, 

creştinismul...) sunt într-adevăr absolut 

necesare. mai ales în această perioadă, 

României. 

Dar, oare cine or ce le-a distrus Nu 

cumva „democratizarea” societăţii Nu 

cumva politizarea excesivă 

Două (nepermise) confuzii găsesc 

în finalul acestei cărţi: individualismul 

nu înseamnă egoism! Individuaţia este 

actul conştientizării persoanei, depăşirea 

stadiului strict, egoist, încercarea de 

accedere la Sine! Poate echivalentul unei 

„societăţi civile” de tip occidental, evocată 

ca refugiu „democratic”. 

Cît despre „democraţia creştină”.... 

Un oximoron! 

Nevoia de elite nu este oare „l’éternel 

retour”, eterna revenire la Centru şi 

eliberarea de „turmă” (Ocoliţi turma, 

p.125). Exoterismul a „democratizat” 

cetatea! Atît de „rătăcită”! Iat-o, atît de 

bine prezentată ca atare de către autor. 

Reforma morală nu poate exista 

înafara Bisericii. Cum învăţămîntul laic (alt 

oximoron! Biserica a fost prima Şcoală!!!)) 

are mare nevoie de spiritualitate. 

Vom descoperi împreună acea 

„revoluţie explozivă” de care pomeneşte 

Virginia Bogdan 

autorul cărţii, dl. Teodor Baconschi, în 

pilda „ Fiului Rătăcitor”! Pe care nici un 

partid nu o poate egala. Nici nu se poate 

identifica. Oricum s-ar numi el. „Ocoliţi 

turma”! 

Veţi conveni (nu în sensul 

convenţional ci acela de potrivit, deşi 

apropiat primului, într-o societate 

normală), că nici un partid, cu atît mai 

puţin pdl-ul, nu este nici Alfa nici Omega! 

Altfel, criza (care nu este 

„economică” decît în efect, cauza ei fiind 

de ordin moral) va fi nesfîrşită! 

Altfel, veţi cădea în păcatul 

incriminat, acela al pervertirii. Dar „pînă 

cînd” 


Hotel în Atlantida, o 

confirmare marca Andrei Velea 

CRONICA 

Romeo Aurelian Ilie 

Poetul Andrei Velea, debutant anul trecut cu „Gimnastul fără plămâni”, revine 

acum cu un al doilea efort editorial: placheta de versuri „Hotel în Atlantida”(Fundaţia 

Culturală Antares, Galaţi). De fapt, această revenire poate fi privită şi ca o 

continuare, din punct de vedere al faptului că şi această nouă ispravă literară este 

împărţită pe cicluri, trei la număr. Dar totodată se înregistrează o creştere de nivel, 

o uşoară rupere de estetica volumului anterior. 

Primul ciclu, „o atlantidă care nu s-a pierdut”, ni-l prezintă pe poet într-o 

continuă dispută cu sinele său lumesc. O partidă deloc originală dacă ne gândim 

că aceasta face parte din destinul oricărui poet. Dar modalitatea de construcţie a 

antitezei este cea care ridică aici calitatea textelor; şi aici mă refer la capacitatea 

poetului de a descrie doar una dintre stări, dar atât de bine încât cealaltă defilează 

paralele, în spatele perdelei intuiţiei: astfel, în „despre poem, pe ţărmul atlantidei”, 

care deschide şi volumul de faţă, poetul descrie momentul de transă creatoare: 

„mintea colcăie ca un melc în călduri,/ sudoarea-i alcool, făina oaselor, cocaină.../ 

se-apropie/ simt cum aerul se retrage speriat ca o fecioară din faţa unei bacanale/ 

ah!cum de-mi vine ideea să scot o foaie de hârtie/ şi s-o interpun între mine şi 

urgie/ mă face mai puţin poet un asemenea gest de luciditate”; iar în finalul 

poemului, îşi deplânge oarecum aceste momente de „luciditate”: „da, o factură/ 

a tuturor momentelor când am trăit în gol,/uitând că încă-s în viaţă”. În „pseudorevelaţie”, 

dimpotrivă, acelaşi poet se lamentează în faţa lipsei acute de inspiraţie: 

deşi se vrea intrând în pielea profetului, care spre deosebire de „discipolii care 

adorm, unii visând balauri, alţii de-ale gurii”, face eforturi să „vorbească cu o piatră/ 

închipuind o cheie către oameni”, totuşi, se vede privat de lumina revelatoare: 

„deodată amurgul se aprinde brusc,/ un fulger luminează profetului faţa.../ dar nu-i 

o revelaţie! Ah, nu!/ e doar bliţul unui turist obraznic/ care se depărtează/ către 

ieşirea din rezervaţie/ grăbit...”. Mai la vale, poemul „caimac fin de otravă”, descrie 

aceiaşi dramă. Dar spre binele unanim, poetul găseşte şi momentul în care să 

se împace cu sinele: în „anatomia unei întâmplări”, el descrie în termenii calmi ai 

unei întâmplări, simbioza celor două euri, încheind, cum altfel decât sugestiv, cu 

versurile: „probabil m-am împiedicatde-o pasăre/ pe ţărmul unei atlantide care nu 

s-a scufundat niciodată/ şi am căzut în mine”. 

E momentul aici să-mi exprim părerea, cu grad de convingere, că „atlantida” 

lui Andrei Velea nu-i alta decât însăşi poezia: declarată de muritori ca o insulălegendă-ndepărtată 

şi scufundată, ea supravieţuieşte, ba mai mult, este rampa 

omului către sine însuşi, atât cât acesta îşi permite riscul unei împiedicări din 

întâmplare. 

Al doilea ciclu, „poemele din ultima cameră de hotel”, amintesc cumva de 

„omul vag” din „Gimnastul fără plămâni”; numai că acum accentul se mută o 

treaptă mai sus, şi critica nu mai vizează doar elemente umane aleatoriu selectate, 

ci mase întregi , publice şi politice, virusate de diverse maladii; chiar dacă, în 

virtutea metonomiei, exprimarea se face tot la singular. Astfel, sunt criticate pe 

rând: excesul de originalitate, transformat în părere prea bună despre sine: „a 

fi tu însuţi este singurul fel de unicitate în acest decor:/ ca şi cum doar tu ţi-ai 

desena zilnic/ despicătura feselor,/ curbura punctată a spaţiului// şi nici un zeu nu 

ţi-ar cere socoteală/ pentru lipsa crasă de talent”(original e să comiţi dar păcatul 

originar); laxismul ca motor al trădării: „cine l-a vândut pe iisus/ s-a spânzurat/ 

c-un nod de trandafiri/ la-ncrengătura funiei”(nod de trandafir); refuzul de a gândi: 

„ai doar o singură pătură de gânduri/ şi e mai uzată ca preşul de la intrarea într-o 

universitate:/ câinii lui diogen/ o profanează din adins în fiecare dimineaţă”(închis în 

burta unei păsări uriaşe); autosuficienţa: „de propria formă decis,/ închis, prin voia 

ei, într-o ordine socială,/mulţumeşte că pe asfaltul locului tău/ era schiţat un contur 

care-nchidea un suflet”(un contur care-nchidea un suflet); şi multe alte metehne, 

care mai de care mai grave, peste care poetul aduce în finalul ciclului, „judecata de 

apoi”; poem asupra căruia voi reveni mai târziu, se va vedea atunci de ce. 

Între timp semnalăm în fugă un ciclu intermediar de poeme traduse în limba 

engleză de către Petru Iamandi, şi apoi ne apucăm de deşurubat „maşina de 

poetizat”. Acesta este titlul celui de-al treilea şi ultimul ciclu din cartea de faţă. 

„Maşina de poetizat” nu o pot vedea altfel decât ca pe puterea creatoare a poetului, 

de care alter-egoul-om se simte uneori hăituit, pentru momentele în care setea 

de normalitate îl învinge, şi rămâne doar om: „eu şi maşina de poetizat ne ocolim 

reciproc,/ după o primă întâlnire ceva mai dulce/ ca un cocteil de pelin şi fiere// mi-e 

tot mai greu să mi se reproşeze întruna/ că merg pe asfalt când toţi merg pe nori, 

pe smog sau pe ceaţă/ că mestec pâine când toţi se hrănesc cu idealuri”(cocteil de 

pelin şi fiere). Fireşte că la un moment dat, omul cedează poetului: „mestec armura 


maşinii de poetizat/ de parcă aş plimba 

petale de trandafiri pe buze”(trupul 

maşinii de poetizat). 

Ceea ce se poate reproşa acestui 

ciclu, ar fi, pe lângă dimensiunea lui 

redusă, care e strict alegerea poetului, 

inflaţia de versuri în care „galaţiul” 

apare, ca decor. Minusul vine din faptul 

că el nu capătă o valoare simbolică, ci 

este pur şi simplu descris prin metafore, 

fără însă a scăpa de blamul unui oraş 

mediocru, după mărturia poetului însuşi. 

Acesta este şi motivul pentru care aş fi 

preferat ca volumul să se încheie cu 

poemul „după judecata de apoi”: „după 

judecata de-apoi/ rămân ultimul// pentru 

a verifica vulcanii să nu scape gaz,/ 

lacurile să nu dea pe dinafară,/ stelele 

toate să fie stinse// închid uşa lumii 

cu două zăvoare,/ craniul mi-l aşez 

drept sigiliu, iar noaptea/ o trag pătură 

peste lume// în imensul hău cu arme de 

catifea”. 

Deşi, dacă privim volumul de sus, 

observăm că ciclurile sunt aşezate 

înţelept: toată acea adunătură de 

păcate, criticate când ironic, când 

amar, sunt prinse ca într-o carapace 

protectoare între celelate două cicluri, 

care tratează condiţia poetuluiîn lume. 

Iar una dintre menirile acestei condiţii, 

rămâne fără doar şi poate, vindecarea 

acestor boli. 

Înspre încheiere, se cuvine să 

aruncăm o privire şi asupra texturii 

poemelor lui Andrei Velea. Iar în acest 

sens, se poate observa o întrepătrundere 

între expresii optzeciste, de genul: „dinţii 

călcâielor”, „creionul ascuns în ghindă”, 

„tăvălugul aerului, care aduce înspre 

noi/ nu fire de praf, ci bolovani/ nu adieri 

de vânt, ci tornade”; şi construcţii postmoderniste, 

cum ar fi: „mototolind timpul 

şi spaţiul precum şerveţelele nazale”, 

„mai strâmtă ca lumea înainte de-a 

fi fost creat spaţiul,/ mai tensionat ca 

pielea unei femei înainte de-a naşte”, 

precum şi frumoasa metaforă a „maşinii 

de poetizat”. Iar prin această ingenioasă 

ţesătură, el îşi creionează un stil nou, al 

său, un stil care prin fineţea detaliului, 

confirmă poetului originalitatea mult 

râvnită de întreaga suflare poeticească, 

precum şi o poziţie de vârf în noua 

generaţie de poeţi, care se aşează la 

start în acest debut de deceniu secund 

al secolului XXI. 

7407

FULGURAŢII 

Destinul uman 

Reformulând existenţial 

semnificaţia – destinului uman – 

putem spune că Omul repetă prin 

sine aventura, ne dă - flăcărilor – lui, 

pe când el lucrează în noi - prin noi – 

în formă de stea: pulsează, respiră, 

degajă raze, vibrează scântei de 

vis, reverberează pentru că în 

postura lui de „speriat” şi „chinuit”, 

cordon ombilical, de ancoră, ori 

chiar de teama dezancorării, a 

nemaigăsirii, a dislocării de a nu 

mai fi niciunde, într-un cuvânt, 

el – destinul – retrăieşte ordinea 

Victor Sterom trecutului apropiat sau în depărtat 

în care Omul este unic şi natural 

iar natura încearcă prin el să se 

contrazică. 

În completarea celor auzite şi citite, descifrez ca un om care 

îşi pune problema în raport cu destinul uman şi relev: Omul este 

rezultatul structurilor sociale în care se manifestă dar, existenţa 

sa este unică şi irepetabilă, relativ autonomă. Fiecare individ 

social ocupă o poziţie şi un loc într-un sistem de relaţii sociale. 

În sprijinul acestor afirmaţii, aduc exemplul concludent şi 

viabil al destinului pe care l-a avut Omul Shakespeare, care în 

viaţa sa a trecut de la anonimatul cel mai desăvârşit la gloria cea 

mai strălucitoare. Pentru prieteni trebuie să fi fost un actor mare 

şi un dramaturg iscusit. Pentru soţie, un bărbat cam obosit, care 

după o zi de zbucium şi de meditaţie, abia mai găsea la culcare, 

al doilea pat al său. Pentru notabilităţi, un actor îmbătrânit şi 

sărac. 

În cazul Shakespeare, destinul şi-a spus cuvântul: a fost pe 

rând, socotit un actor lucrând pe vechi texte din simpla obligaţie a 

unui director de a asigura teatrului său un repertoriu; un grăjdar 

înnobilat în culise; un conte travestit sub numele unui actor; un 

savant dramaturg în ceasuri de odihnă, un poet barbar, un mag 

al nordului, un geniu atotputernic, cel mai mare dramaturg al 

tuturor timpurilor. 

Mai aproape de noi, aducem cazul destinului Arghezi. 

Rămas orfan de mic, a trebuit să-şi câştige existenţa singur încă 

de la vârsta de 12 ani, cu meditaţii de algebră, ajutor de pietrar, 

laborant la Fabrica de zahăr din Chitila. La 19 ani călugăr şi 

diacon, apoi student şi bibliotecar la o universitate din Elveţia, 

ceasornicar la Geneva, ziarist în România, poet publicat în mai 

toate revistele literare, fondator al „Biletelor de papagal”, închis la 

Jilava şi în lagărul de la Târgu – Jiu, exclus din literatură, distins 

cu premiul Naţional în 1946. 

Cu ajutorul acestor unice exemple personale, cunoaştem 

că doar prin gânduri ne însuşim cognitiv şi afectiv lumea, o 

înţelegem şi o ordonăm. 

De asemenea, ordinea culturală, produsul ca urmare a 

evoluţiei colectivităţii în care trăieşte, acţionează asupra factorului 

uman, îi structurează - Omului – existenţa. 

În acest context, mă folosesc de exemplul – Descoperirilor 

dintre Tigru şi Eufrat – destin colectiv – care precedaseră 

descifrarea tăbliţelor, povesteau ceva despre străvechea 

civilizaţie asiro-babiloneană, dar vocea monumentelor era slabă 

şi incertă. 

A fost nevoie în destinul oamenilor dar şi în destinul istoriei 

şi al timpului în zeci de ani de săpături; a fost nevoit să intre 

în acţiune destinele savanţilor din câteva ţări – danezi, francezi, 

englezi, ruşi; a fost nevoit de arheologi specializaţi cărora nu le-a 

prisosit nici curiozitatea unor călători, nici aportul interesat al unor 

cercetători improvizaţi – din diplomaţi dubioşi şi din aventurieri de 

carieră. 

A fost nevoie de un studiu îndârjit care n-a dispreţuit lumina 

fecundă a întâmplării. A fost nevoie mai ales de efortul logic 

conjugat al istoriei, arheologiei, matematicii, filozofiei, ba chiar 

de ajutorul ingenios al chimiei şi fizicii pentru a găsi fiecărui 

semn un rost, fiecărui cuvânt un înţeles, fiecărei propoziţii un 

sens, fiecărei tăbliţe perechea care o precede sau urma, fiecărui 

ciob, ciobul care-l completa, pentru a putea reconstitui cel mai 

uimitor monument care a fost vreodată dezgropat din lut. O limbă 

întreagă, cu fondul ei de cuvinte, cu structura ei gramaticală, 

cu fonetica ei, cu fineţurile şi strania ei originalitate, cu istoria 

evoluţiei sale; istoria scrisă a unei lumi. 

Omul, existenţa, destinul cu problemele şi rostul lui în 

Univers – poate să fie – şi chiar este, obiectul de totdeauna şi de 

pretutindeni al filozofiei. Dar, condiţia omului trebuie mereu să 

fie reactualizată, problematizată, analizată şi evaluată fie şi prin 

interpretări. 

AMFORE DE LUMINĂ / ENLIGHTENED AMPHORAS 

Recitesc pezia „Scindare”: „O tulburare a gândurilor,/ o învălmăşire a sentimentelor./ Deodată,/ 

ca un fulger,/ sufletul se pătrunde pe sine,/ despicându-se în două:/ jumătate soare,/ jumătate ceaţă./ În 

sine,/ sufletul –/ ca o strălucitoare lamă de brici/ împlântată adânc/ în propriile sale plăsele.” Imaginea este 

barbiliană („Sfânt trup şi hrană sieşi Hogea muşca din el” ) – dar câtă diferenţă: energetismul naturii (umaneşi 

cosmice) la Ion Barbu şi constatarea, adânc sceptică la Ioan N. Roşca, dar de loc lipsită de adevăr, că nu se 

poate scindare, că orice tăiere este mişcare a formelor în ele însele, că sufletul nu poate scăpa de sine, este 

„a-tomul” noosferei. Nici zborul nu e posibil pe lume. O pânză de păianjen domină totul, ca în acest poem: 

„Un dor mistuitor de zbor şi plopi/ ne-aduce toamna-n inimi şi în ochi/ şi suntem ochi a toate privitor/ şi suflet 

doar fremătător de dor.// Vrem să zburăm, însă păianjeni dulci/ ne prind zborurile în plase lungi,/ nouă ne Ioan N. Roşca 

place starea de captiv/ şi nu putem zbura intempestiv.// Însă păianjenii încet ne rod// ei ar vrea să ne macine 

de tot/ ne întoarcem atunci mai mult constrâns/ să apărăm soarele-n suflet 

strâns.” („Dor”). Această pulsaţie din real în afara realului, această scăpare ca ieşire din joc, nu este 

alternativa la nimic, la moarte să zicem, ci chiar jocul ciclurilor, moartea ca veşnică trecere – punctul 

de reper fiind, la Ioan N. Roşca, lumina solară, divină. 

Că moarte nu este, de altfel, ne-o spune poetul pe mai multe voci – dintre care aleg acest poem 

ce evocă „Mortua est!” de Eminescu: „Privirile ei, pierdute departe,/ Sunt învăluite parcă în ceaţă./ 

– Doamne, unde-i lumina Ta sfântă/ din sufletul ei.../ Ceaţa-i prea deasă/ şi razele nu mai pot s-o 

străbată!” (Doamne!). Nu este altceva decât bruiaj, ceaţă, dar prin ea şi dincolo de ea lumina există, 

sufletul nu se dizolvă, ci (se) călătoreşte: iată cât optimism, în fond, în faţa morţii – la un autor atât de 

sceptic: este jocul contrariilor, al caldului care însemnă şi frig totodată... 

În fond, iarăşi revin: câtă filosofie, atâta poezie la Ioan N. Roşca. Citit cu lupa, la microscop 

sau cu raze X, volumul acesta se arată ca un tratat de filosofie sceptică făcut în versuri, mai degrabă 

abandonat cuvintelor simple. Citit, însă, cu „ochi de carne”, cum ar zice Iov, este o antologie făcută 

cu zgârcenie dintr-un câmp poetic potenţial primăvăratic, abundent prin conjunctură aşadar. Când 

zăboveşte în forme, în tonuri muzicale sau în nuanţe coloristice, este o încântare să te rătăceşti în 

poezia sa, să te regăseşti tu însuţi, cititorul, ca o insulă într-o ţărmurire de gând atât de largă, de 

încăpătoare, încât pare a tinde la infinit: parcă întreg cosmosul ar fi ţărmurit undeva, în depărtările din 

noi. Ioan N. Roşca este un poeta doctus, specie rară, dar cu atât mai preţioasă în literatura română. 


Pasiunea pentru scris, pentru 

frumos 

Viitorul sună bine pentru tinerii 

condeieri 

În vara aceasta, concursul naţional “Tinere Condeie” (preş.: 

prof. dr. Tudor Opriş, poet, publicist şi istoric literar) şi-a desemnat 

câştigătorii, provenind din 17 judeţe (19 în anul precedent), o 

pondere însemnată având-o Bucureştiul (cu 10 laureaţi), Neamţ 

şi Buzău (cu câte 8), Teleorman (7), Constanţa, Iaşi, Botoşani 

(6) etc. 

Pe lângă numele consacrate, Ana cojocaru şi Doru Ciutacu 

(Bucureşti), Lica Kucsinschi, Flavia Margină (Alba), Otilia 

Diaconu (Argeş Alexandra Mocanu, Corina Stan şi Mădălina 

Nicolae(Dâmboviţa), Oana Ojică, Ioana Izbândă (Neamţ) Mirela 

Nicolescu (Teleorman) Oana Ichim, Greta Gasser şi Maria Girip 

(Constanţa). 

Juriul naţional (P. Aretzu, Radu Cârneci, Cleopatra Lorinţiu, 

printre membri) a scos la iveală alte speranţe literare, care au 

şansa în viitor a saltului valoric. 

A surprins, din nou, absenţa unor falii ardelene, notabile ieri 

– Cluj, Timişoara, Arad, Târgu-Mureş, Sibiu, Maramureş, Bistriţa, 

Bihor, Satu-Mare – rampă de lansare prin anii ’80 -o ,tempora! – 

pentru Ovidiu Pecican şi Gh. Achim, Dumitru Chioaru şi Carmen 

Negulei, Attila Ratz şi Eugeniu Nistor, Valentina Mureşanu, 

prof. universitari, scriitori, eseişti, directori de reviste, inspectori 

şcolari.. 

Din totalul de 92 de premiaţi ,cei mai buni, cu un CV consistent, 

în număr de 39, au fost răsplătiţi de minister cu agreabila tabără 

literară de la Muncel (3-9 septembrie 2011, judeţul Iaşi). De bunul 

mers al activităţilor s-au ocupat P. Aretzu (directorul taberei, 

apreciat poet şi critic literar), Călin Chincea, Emilia Chiriţă, Gh. 

Cârstean şi Iulian Bitoleanu, dascăli cu experienţă, componenţi 

ai Consiliului Director la „Săgetătorul”, precum şi colegele Viorica 

JURNAL 

Călţariu (Mehedinţi), Minescu 

Mariana (Argeş), Luciu Marinela 

(Constanţa) şi Agache Gabriela 

(Tulcea). 

După tipicul binecunoscut, 

cenaclul a avut zilnic două 

reprize, dimineaţa şi dupăamiaza, 

în care s-au citit texte 

mai vechi ori recente, ilustrând o” 

paletă” de specii. Suplimentar şi 

în premieră s-a fructificat o idee 

a suceveanului Gh. Cârstean : 

travaliul pe ateliere grupând câte 

4 judeţe ,modalitate , aerisită 

de a îmbina plăcutul cu utilul, 

seriozitatea cu ludicul. Excursia 

la Iaşi a constituit accesarea cu 

ochiul şi pasul a unui univers Bitoleanu Iulian 

cultural mirific, încărcat de istorie 

şi nobleţe . Pe lângă postura de creatori , unii liceeni au afişat 

şi certe veleităţi de comentatori literari : Ana Maria Lupaşcu , 

Ioana Ichim , Lica Kurcsinschi , Răzvan Tinidiu , Ana Cojocaru. 

S-a detaşat în plan calitativ Şcoala de Poezie de la Suceava , 

ceea ce nu atenuează din blazonul confirmat din 2000 încoace 

de ambiţioasele grupări literare din Bucureşti , Alba , Constanţa , 

Neamţ , Tulcea , Teleorman ... 

O ,,pată de culoare a adus bucureşteanca Ilinca Petre , 

fosta „ săgetătoristă” , licenţiată în Jurnalism , fotograf profesionist 

care a imortalizat clipa vivantă , dar efemeră... 

Un alt fapt relevant : tălmăcirea expresivă a viselor ( şi 

visurilor !) Evei – cea mai crudă participantă de către scriptorul 

( dublat de scriitorul) Paul Aretzu , nimeni altul decât bunicul ei . 

În pofida atâtor impedimente , crize , tabăra sa a ţinut – 

şi încă în condiţii excelente ! - graţie receptivităţii , abnegaţiei 

domnisoarei Cătălina Chendea , inspector şcolar în MECTS , 

care s-a aflat în permanentă consonanţă cu părintele spiritual al 

mişcării literare juvenile T. Opriş . 

Perlele elevilor 

Să nu zicem că românii nu au talent 

° Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa. 

° Nechifor Lipan statea “ pe spate cu fatza in jos”... 

° Profa: In ce tip se incadra Otilia Marculescu 

Eleva: In tipul ingerului a fetei blonde.. 

Profa: Asta ai citit tu intr-o carte 

Eleva: Asta am spus-o eu din proprie initiativa 

° Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca 

pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea 

primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind 

din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata. 


° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate 

vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din 

latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza 

latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de 

cuvinte slabe. 

In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara 

si n-o vorbea nimeni. 

° De ce se numeste nuvela “La tiganci” 

Raspuns : Localitate in care se petrece actiunea este La tiganci. 

° Profesorul : “Ce stil functional are acest text” 

Elevul: “ Stilul articol” 

° Prof: cum moare Dinu Paturica 

Elev: 

Prof: A murit intr-un mod simbolic 

Elev: 

Prof(NERVOS) : Haide, mai, baiatule, cum a murit 

Elev(SPERIAT) : L-A CALCAT CARUTA!!!! 

7409

NOTES 

PRIN ROMÂNIA ANULUI 2011 

O nouă carte m-a întors acasă printre 

cei cărora le-am purtat dorul, cei care mi-au 

încântat urechile cu graiul în care vieţuiesc, 

graiul de care sunt lipsită în bună măsură 

în ţara strămutării mele. Punând piciorul 

pe pământul românesc, a înflorit iaraşi în 

mine sentimentul apartenenţei. M-am simţit 

iarăşi în largul meu şi mai „la mine acasă”. 

Familia mea cea mare m-a îmbrăţişat cu 

unde nevăzute şi i-am răspuns pe măsură. 

Pentru prima dată, s-a potrivit ca să fiu 

împreună cu nepoata mea, Mara, în vârstă 

de 19 ani. Nu i-a trebuit multă vreme să 

ajungă la o concluzie pe care o spunea 

tuturor ca pe o revelaţie: „Buni a mea este 

aici alt om, de care nu aveam habar. Aici 

este locul ei de pe pământ, locul unde se 

mişcă în voie. Acum înţeleg mai bine preţul 

pe care l-a plătit ca să vină şi să aibă grijă 

de mine în Canada. Acum au alte înţelesuri 

pentru mine rândurile scrise de ea prin 

care străbat fulgerele lăuntrice ale dorului 

de România.” 

Şi ca peste tot în lume, au fost 

pentru mine şi în vara asta, atat zile 

în care am simţit că plutesc, dar şi 

din acela în care am mers pe brânci, 

târându-mă cu întreaga fiinţă la 

pământ, mai ales lângă pământul care 

acoperea chipuri dragi care făceau 

parte din viaţa mea. Fratele mai mare 

n-a putut să mă aştepte înainte de 

a trece pragul cel mare, a intrat în 

şirul lung al dispăruţilor, mulţi din 

generaţia mea sau alţii mult mai tineri. 

Mâhnirile mi-au venit şi din alte surse, 

unele foarte neliniştitoare. Am întâlnit 

suferinţe de tot felul, sărăcie care 

impinge omul în pragul dezastrului, 

oameni aflaţi la limita rezistenţei, 

disperaţi căutând de lucru. Într-un 

fel, România este încă o întreagă ţară în 

suferinţă. Pentru cei săraci cauza este bine 

cunoscută, patura mijocie este incă foarete 

subţire şi încă neconsolidată, iar pentru 

cei bogaţi, doar aparenţele şi teribilismele 

le aduc o falsă strălucire. Lăcomia de a 

aduna averi nu le dă linişte interioară. Sunt 

tulburaţi de invidia bine ilustrată prin zicala 

cu capra vecinului şi nu de puţine ori de 

teama dezvăluirilor adâncurilor mocirloase, 

izvorul averile lor de peste noapte. 

N-am mai văzut anul acesta clocotul 

social în care fierbea ţara anul trecut, pe 

vremea reducerii salariilor şi pensiilor. 

Acum viaţa părea ceva mai calmă, deşi în 

adâncuri se simte că nu e bine aşezată. 

Marea industrie a ţării nu dă multe semne 

de revigorare. Ţara merge totuşi înainte, 

încet, dar se mişcă. Revenind în ţară după 

un an, am putut remarca unele schimbări 

în bine. Oamenii nu stau pe loc, mulţi 

realizează câte ceva pe bătătura lor aşa 

cum pot şi pic cu pic se adună, doar şi 

marea este alcătuită din picuri de apă. 

Urechea mea a prins mai multe glasuri 

de intelectuali, artişti şi oameni de bine 

care luptă pentru redresarea demnităţii 

naţionale aflată la un nivel prea jos din 

cauza unor răufăcători care au cotrobăit 

înjositor prin civilizata parte a Europei. 

Mi-am găsit sătenii mei din 

Ţigăneştiul Teleormanului trăind ca şi până 

acum, după rosturile ştiute, văzându-şi 

fiecare de treburile lui. M-au întâmpinat cu 

aceeaşi căldură şi cu bucurie înscrisă pe 

feţele lor. Primarul comunei, Gelu Florian 

Pisică, pe care îl credeam mai distant 

şi cu ţinută mai oficială, m-a întâmpinat 

cu deosebită căldură. A ieşit bucuros din 

Primărie să-mi cunoască nepoata, plăcut 

impresionat că în foarte scurtul timp de stat 

în ţară, am adus-o din îndepărtata Canadă 

să vadă rădăcinile de unde se trage. Când 

a văzut-o încântată de lumea satului bunicii 

ei, i s-au luminat ochii şi mai tare. Am auzit 

multe laude la adresa primarului, dar nu 

mi-am închipuit că mă întâmpină cu citate 

din nenumaratele descrieri pe care leam 

dedicat consătenilor mei, menţionând 

din memorie chiar şi paginile citatelor. Îi 

părea rău că timpul şederii mele în ţară 

e prea scurt, fiindcă voia să pregătească 

o sărbătoare în care să fiu primita ca 

Cetăţean de Onoare al Ţigăneştiului, dar 

şi-a înscris în agenda lui de lucru să o 

pregătească în viitor. 

Frumoase şi emoţionante momente 

am trăit şi la cele două lansări ale celui 

de al cincilea volum intitulat „Luminişuri”. 

Prima lansare a fost organizată de Liga 

Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti, în 

frumoasa sală a Bibliotecii Metropolitane 

din inima Bucureştiului, aproape de Piaţa 

Romană. Căldura cu care am fost primită 

şi cuvintele ce mi s-au adresat mi-au 

întărit convingerea că efortul de a scrie 

nu a fost o chiar o zădărnicie. Cea de a 

doua lansare a fost organizată de către 

Academia Dacoromână în 

somptuoasa sală a Bibliotecii 

Pedagogice din strada 

Zalomit, aşezată în umbra 

Cişmigiului. Aici am primit şi o 

Diplomă de Excelenţă „pentru 

remarcabila creaţie literară 

română”. Peste câteva zile 

m-am prezentat împreună 

cu câţiva scriitori de seamă 

la o emisiune de doua ore 

la TV România de Maine, la 

emisiunea „Dor de casă”. 

In ţară. scrierile mele 

mi-au adus multe bucurii, 

fără să pierd legătura cu 

pământul. Am avut şi două 

familii, chiar dintre cele mai 

apropiate, care au dat în vânt tot ce am 

scris, dar mi-am amintit că nu dai cu 

piatra în vânt, dai în pomul care dă roade 

şi aţa cum nu se aşteaptau, eu m-am 

bucurat şi de încrâncenarea cu care îmi 

neaga scrierile şi voi încerca să mai dau 

roade pe cât mă vor ţine puterile. 

Nu mai puţin încântătoare au 

fost întâlnirile cu prietenii uneori la o 

cârciumioară în faţă cu câte o bere 

rece care ne-a încălzit inimile, ne-a 

răscolit amintirile şi ne-a revigorat 

sentimentele. 

Scriind aceste rânduri, îmi 

vine în minte gândul că, după tiparul 

frecvent al scrierilor de acest fel, ar 

fi trebuit să iasă de aici două lucrări 

separate, una despre cum am văzut 

România în această vară şi alta cu 

evenimente şi trăiri personale. N-am 

avut puterea să le separ. România 

este în mine cu toate ale ei, bune 

sau rele, iar eu sunt parte a ei cu tot 

ce mi se întâmplă. Pentru mine asta 

e România, cu tot ce am văzut, am 

gândit, am simţit sau mi s-a întâmplat 

pe plan personal sau pe acel plan al 

întregului. Şi oricâte neajunsuri ar 

fi, ea mi-a adus şi deosebite satisfacţii 

şi bucurii şi eu nu uit asta. Oricum ar 

fi, Romania îmi aparţine şi în ea las 

nădejdea să-şi ţeasă urzeala zilelor mai 

bune, căci întotdeauna dupa ploaie vine 

soare, după noapte urmează zorii zilei. 

E în firea lucrurilor, nu se poate altfel. Au 

mai fost vremuri când se părea că nu va 

mai fi ieşire din impas, dar schimbarea 

vremurilor şi-a urmat paşii. Chiar dacă nu 

curând, chiar dacă n-aş apuca să le mai 

văd, simt cum în străturile mai adânci 

ale fiinţei neamului nostru se pregătesc 

prefacerile benefice. 


MARA ATHANASIOS 

Dan Caragea 

Atât cât memoria nu mă înşeală, nu cunosc în istoria artelor 

vreun artist în a cărui geneză să nu se afle sâmburele zămislitor 

al unui alt artist, ca sămânţă de inspiraţie şi mugur estetic interior. 

Începutul oricărui creator este în parte epigonic, în parte gest al 

desprinderii de maestru. Nu putem fi înnoitori, fără să trecem prin 

cazna „exerciţiilor de admiraţie”, iar cine crede altminteri, este 

orb sau se minte pe sine. 

Universul ideatic al Marei 

Athanasios îşi are originea în 

„Umanografia” lui Romeo Niram. În 

chip asumat, două din fotografiile 

sale sunt propuse ca verigi explicite 

de legătură cu opera pictorului. 

Dincolo de aceste „replici”, se 

deschide o lume în care misterul 

feminin, umbra accentuată, lenjeria, 

ascunderea chipului, intimitatea 

închisă în gestualităţi efemere, 

negrul şi roşul, instantaneul 

fotografic sunt elemente care ne 

permit reflecţii comparative. 

Să privim însă mai cu atenţie 

ceea ce, inevitabil, îi desparte. Aş 

spune ca, în mod hotărât, sexualitatea privirii. Corpul feminin 

a fost, în arte, o creaţie a masculinităţii. În vremurile moderne, 

artiştii care s-au apropiat de cea mai tulburătoare temă plastică 

(i-aş zice arhitemă) au avut de răspuns multor exigenţe culturale, 

estetice şi psihologice deopotrivă. Cum nu există ingenuitate şi 

nici naturalism în modernitate, artistul şi-a premeditat ascunderea 

şi dezvăluirea, seducţia şi limita pudorii, canonul şi anticanonul, 

intimitatea şi convenţiile psihologice ale vremurilor. 

Privirea femeii asupra corpului feminin (metaforă perfectă 

a oglinzii) este recentă şi, poate de aceea, ar merita să stăruim 

asupra ei. Mara Athanasios îşi alege două modele (dintre care 

unul este automodel) care se topesc abil într-o viziune unică: 

corpul tânăr, aproape adolescentin, cu pielea de culoarea grâului 

copt, expunând cu predilecţie spatele, umerii, braţele, genunchii. 

Alteori, privim ghemuiri de „cuminţenii ale pământului”, în care 

trupul se adună, fetal, înspre sine. Corpurile ei, adesea dinamice, 

se dezvăluie ca promisiune în afara spaţiului instantaneului 

Epigrame 

RECENZIE 

fotografic. Oare de ce 

Cred ca avem de-a face aici cu evitarea deliberată a 

dezvăluirii de care timpul nostru abundă. Imaginarul colectiv 

se confruntă azi cu o proliferare a nudului, de la anorexicele 

corpuri care defilează pe pasarelele de modă, la modelele 

care publicitează, într-un joc de tranzacţii al seducţiei, produse 

cosmetice şi parfumuri, la cele siliconate, care saturează 

media de la apariţii erotice până la pornografie. Mitul frumuseţii 

feminine, ca ţintă a dorinţei masculine, este astăzi dispers, 

deformat, anticanonic şi profund sexualizat. De aceea, bănuiesc 

că mesajul expoziţiei constă în respingerea acestui univers de 

transformare obiectuală, excitantă, a corpului. Mara Athanasios 

ne readuce blândeţea privirii naturaliste, a armoniei juvenile, a 

sublimării dorinţei în plăcere estetică. 

În pofida unor inerente stângăcii tehnice, nu pot să trec 

neobservată o altă calitatea fotografei: rezistenţa la ispita 

contrafacerii electronice. Este important, măcar la debut, ca un 

artist să aibă curajul expunerii „sărace”, înainte poate de a-şi croi, 

cu deplină limpezime, drumul. 

Un drum pe care i-l doresc tenace, ambiţios şi creator, 

mereu atentă la marea „umbră” a picturii, cu care fotografia, ca 

nimeni alta, se măsoară, conştient sau inconştient, de mai bine 

de un veac încoace. 

(din volumul antologie de epigramă universală: Râsul lumii la romani) 

Pantha Rhei 

Lui Heraclit 

Când ştiu că totul curge ca un val, 

Mă simt cuprins de-o teamă ce 

mă-ngheaţă; 

Ca slab înotător, voi face faţă 

Imensului torent… universal 

(Marcus Valerius) 

Poemu-acesta, Fidentine, 

Îl recunosc, e scris de mine, 

Dar îl citeşti atât de rău, 

Că a-nceput să fie-al tău. 

Una din două 

Plagiatorul la mormântul 

unui poet 

Mormântu-i plin de versuri! Ce 

bine e! Vă jur! 

Că am găsit, în fine, de unde să 

mai fur! 

Efim Tarlapan 

Cea mai mare artă 

Greşelile, în fond, sunt omeneşti, 

Să afle deci acei cu gura spartă: 

„Să ştii s-asculţi este o artă, 

Dar artă şi mai mare-i să 

vorbeşti!”. 

Învăţătura 

Savanţii doar învaţă cu măsură 

Din gafele pretinşilor deştepţi; 

Dar proştii nu trag nicio-nvăţătură 

Din comportarea celor înţelepţi! 

Să-ţi publici versurile n-ai găsit cu 

cale, 

În schimb despre ale mele zici 

că-s rele; 

Ori publică-le, Lelius, pe-ale tale, 

Ori lasă-le în pace pe-ale mele. 

Lui Avitus 

Te miri cum a ajuns Philinus tată, 

Când n-a iubit în viaţă niciodată 

Unul din Gades ştie acest secret: 

N-a scris un rând şi totuşi e poet! 


Soţiei şi strigoiului 

cumnatei mele 

Strigoiule, de ce transpiri cât 

şapte, 

Ca să mă chinuieşti în orice 

noapte, 

Când ştii că-n zori se scoală sora 

ta! 

Doar n-ai uitat că-s însurat… cu 

ea! 

7411

ADNOTĂRI 

Memoria documentelor – un excepţional volum 

de publicistică istorică 

*Constantin T.Dobrescu, autorul cărţii, s-a născut la Ploieşti, 

în anul 1950 * Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie, secţia 

de Istorie a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi *A fost director al Arhivelor 

Naţionale, filiala Prahova * Preşedinte al Fundaţiei pentru Istoria 

Prahovei * Are o bogată activitate ştiinţifică şi publicistică, participând 

la numeroase reuniuni ştiinţifice şi congrese de istorie (naţionale şi 

internaţionale) *Autor a 35 de cărţi şi studii de specialitate şi a peste 

200 de articole apărute în presa locală şi naţională * În paralel, 

desfăşoară şi o intensă activitate didactică, predând istoria, la mai 

multe licee şi şcoli din Ploieşti. 

În anul 2009, când prof.dr Constantin T.Dobrescu a lansat 

cartea “Viaţa cotidiană ploieşteană – documente de presă, 1899- 

1930”, scrisă împreună cu prof. Ion C. Petrescu, domnia sa a 

promis că va reveni cu un un nou volum din acelaşi domeniu, dar cu 

publicistică istorică şi documente de presă apărute în perioada 1974- 

2011. Promisiune onorată, iată, în acest început de toamnă 2011. 

Noul volum, intitulat “Memoria documentelor”, editat sub 

egida Fundaţiei pentru Istoria Prahovei (al cărei preşedinte este), 

la editura “Elapis” Ploieşti, cuprinde aproape 400 de articole, multe 

sub semnătură proprie apărute în presa prahoveană, inclusiv în 

Jurnalul Naţional, revista literară “Oglinda literară” din Focşani ş.a. 

Remarcăm, de asemenea, şi multe recenzii şi note de presă semnate 

de cunoscuţii jurnalişti ploieşteni Ioan Popescu, Ioan Marinescu, 

Serghie Bucur şi alte condeie redutabile: prof.Paul D.Popescu, prof. 

Gh.Borovină, Bogdan Stoicescu, Octavian Onea, Costi Dobre. 

Textele publicate au o certă valoare istorică şi literară, ele 

constituind o sursă importantă de informaţii, care pot sta la baza unor 

viitoare volume de istorie, monografii, prezentări de instituţii, într-un 

cuvânt tot ce se leagă de istoria Prahovei şi nu numai. 

Autorul cărţii, reputat doctor în istorie şi fost director al Arhivelor 

Naţionale, filiala Prahova, ne prezintă câteva articole extrem de 

interesante, cu puncte de vedere inedite şi favorabile despre 

controversatul rege Carol al II-lea, Iuliu Maniu, Ion Antonescu sau 

regele Mihai I. Domnia sa ne readuce în atenţie şi o serie de mari 

personalităţi ale Prahovei ori legate prin activitatea lor de meleagurile 

acestui judeţ: Aurel Vlaicu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Ion Ionescu 

Quintus, Dtru Munteanu Râmnic, Al.I.Bassarabescu, I.L.Caragiale, 

Candiano Popescu, eroul de la Dumbrăveşti Grigore Ion, Grigore 

Tocilescu, Al.I.Cuza, Max Schapira, Ionel Fernic, Iuliu Maniu, pictorul 

Iosif Iser, Ionel Todoreanu, Mihai Sadoveanu (vicepreşedinte de 

onoare al ţiganilor din Prahova!), arhimandritul Eufrosin Potecă, gen. 

francez Berthelot, Badea Cârţan, Ionel Todoreanu ş.a. 

În cuvântul său, autorul cărţii a ţinut să mulţumească Direcţiei 

Informaţii a SRI Prahova, personal col. Marin Constantin, directorul 

instituţiei, pentru sprijinul 

financiar acordat în 

editarea acestei cărţi, 

alături de col.(r) Iuliu 

Ionescu – preşedintele 

Asociaţiei Cadrelor 

Militare în Rezervă şi 

în Retragere (ACMRR) 

SRI Prahova, care a 

pus la dispoziţie sediul 

instituţiei pentru lansarea 

cărţii, directorului Editurii 

“Elapis”, Gh.Cătălin, 

col(r) Ştefan Vasilică, 

Sima Irina Gabriela 

(tehnoredactor), tuturor 

celor care au pus umărul 

la realizarea acestui 

volum. 

La lansarea 

cărţii au participat: 

col(r) Filip Teodorescu- 

preşedintele ACMRR- 

SRI România, col. 

Marin Constantin, col. Marin Ioniţă, Raluca Andreescu – director al 

filialei Prahova a Arhivelor Naţionale, alte cadre militare active sau în 

rezervă din SRI şi MAI, profesori de istorie, cercetători, jurnalişti. 

Cu acest prilej, col.(r) Filip Teodorescu, originar din Ploieşti, a 

prezentat auditoriului revista “VITRALII- lumini şi umbre”, o publicaţie 

a veteranilor din SRI, iniţiată şi coordonată de către domnia sa, care-şi 

propune să combată falsurile înscrise în istoriile oficiale ale diverselor 

regimuri politice din România, fiecare având propria sa variantă.”Am 

o anume experienţă şi o istorie trăită, de aceea pot afirma că circa 

50 la sută din istoria ultimelor decenii sunt falsuri. Misiunea noastră, 

a istoricilor mai ales, este să milităm pentru o istorie corectă şi reală, 

cu lumini şi umbre, chiar dacă uneori nu ne place. Cartea prof.dr 

Constantin T.Dobrescu este un bun exemplu în acest sens, domnia 

sa a reuşit să adune o sumedenie de articole, cu aspecte inedite din 

politică, istorie, cultură, din viaţa cotidiană a Prahovei şi a Ploieştiului. 

Nu a fost uşor, dar ceea ce a ieşit la lumina tiparului este o treabă 

extraordinară. Aceste Memorii, unele necunoscute, pot fi folositoare 

pentru toţi cei interesaţi de istorie, mai ales că este uşor şi plăcut de 

citit”, a menţionat col (r) Filip Teodorescu, un nume încă rezonant la 

21 de ani de la Revoluţie, în care a fost profund împlicat (şi arestat), ca 

locţiitor al şefului cotraspionaj din Departamentul Securităţii Statului. El 

a şi scris o carte despre 

acele zile dramatice din 

decembrie 89, carte 

intitulată “Un destin 

asumat”. Un bărbat fin, 

atent la detalii, calculat 

şi abil, un profesionist 

al informaţiilor. De la 

domnia sa am aflat că 

Iulian Vlad, fostul şef al 

Securităţii, îi propusese 

generalului Milea, 

în seara zilei de 21 

decembrie 1989, să-l 

aresteze pe Nicolae 

Ceauşescu, împreună 

cu întregul CPEx, dar 

acestuia i-a fost frică 

şi a refuzat. Dacă gen. 

Milea şi-ar fi asumat 

acest destin, multe 

vieţi ar fi fost salvate, 

inclusiv a sa… 

Ioan Popescu 


ELIZA 

HARABOR 

Grădiniţa mea 

Grădiniţa e căsuţa 

Unde merg cu drag mereu 

Şi mă-ntâmpină în cale 

Flori gingaşe şi voioase 

Ş-ascunse după perdele 

Stau în glas spre micşunele. 

De trec pragul clasei mele 

De mănuţa mă apucă 

Blândă şi zâmbitoare 

Doamna mea educatoare. 

Ea, e sora noastră mare 

Care cu multă răbdare 

Ne citeşte şi ne învaţă 

Cum să ne purtăm în viaţa 

Printre rafturi stau ascunse 

Poveşti, cărţi, jocuri ghiduşe 

Şi pitici şi cosânzene 

Şi creioane şi desene. 

Asta-i lumea mea cea mare 

Care-mi este draga tare, 

Plină-i toată de culoare 

Ca un curcubeu sub soare. 

D 

E 

Căsuţa bunilor mei 

B 

La capătul aleei 

De trandafiri brăzdată 

Si meri înconjurată, 

E casa bunei mele 

Şi-a bunului meu drag, 

E casa lumii mele 

Unde-am trăit pribeag. 

Băncuţa de sub nuc 

Cu Molda o-mpărţeam 

Şi când buna venea, 

Molda alături sta 

Şi ascultam cum buna 

Frumos mai povestea, 

Şi caierul de lână încet se subţia. 

Iar când arşiţa zilei 

Sub asfinţit se-oprea 

Atunci începea vraja 

Cu capul în poala bunei, 

Iar bunul alături sta. 

Ne-nconjurau miresme 

Pitici şi cosânezene, 

Lizuca şi Patrocle 

Şi multe alte cele. 

Dar visul era lung 

Şi nu se termina 

Căci braţele lui bunu’ 

Spre pătuc mă purtau 

Şi până-n zorii zilei 

Ce mult îmi mai plăcea 

Căci mâna cea brăzdată 

Încet mă alinta 

Iar alta uscăţivă 

Mereu mă învelea. 

În jurul meu muşcate, 

Şi tei şi peliniţe 

Şi salcie şi vâsc 

Frumos mai mirosea, 

Iar de sub stâlpul casei 

Un ţârâit domol 

Urechea-mi mângâia 

Şi doar în zorii zilei 

Uşor , uşor tăcea! 

U 

T 

POEZIE 

CONSTANTIN 

PSSALM 1 

GHINITA 

Nu mă pot 

acomoda. Aveţi 

dreptate. 

Poate că nu este 

lumea mea 

Poate m-am urcat 

în altă stea 

Poate ani lumină 

ne desparte 

Gănduri trec alăturea de mine 

Ca şi cum nici nu m-au cunoscut 

Sunt un călător printre ruine 

Ca şi cum nici nu Te-am cunoscut 

Şi totuşi, şi totuşi ceva îmi 

şopteşte 

Că-n mine El timpul îl cheamă şiagale 

Un templu de rugă în mine 

sporeşte 

Cu dureri şi fericiri ancestrale 

REVERBERATII 

Cine îmi trimite gânduri ce nu-mi 

aparţin Părinte 

Cine şi de ce m-ascunde în icoanele 

de lut 

Când eu vreau să urc la Tine care 

iudă mă tot vinde 

De mă scapi din mână-ntruna ca s-o 

iau de la-Nceput 

De atâta timp şi spaţiu, de atâtea 

repetiţii 

De atâtea treceri frânte prin atâtea 

încercări 

Am uitat Clipa ce mamă mi-a fost 

dată-n Noaptea Nunţii 

Şi m-am rătăcit pe Drumul înmulţitelor 

cărări 

Iată de ce-aceste vremuri ce de Tineau 

fost prezise 

În răspunsul ce în Semne ni-l lăsaşi 

ca pe-o comoară 

Mă îndeamnă să Te caut să-mi laşi 

uşile deschise 

Ca să aflu Când şi Unde voi muri 

Ultima oară… 

*** 

Clipa 

Plăcerea Clipei 

După care Uitarea 

Ce trece întro altă Memorie 

Adrian 

VidraScu 

Cretă 

Lumini galbene iederă pe culorile caselor 

Din pământul greu 

Ghemuit în coloane 

La picioarele firelor ierbii 

Ramuri tresar 

Şi iau iar 

Formele caselor 

Peste ele în topor şiruri chiluge 

În turme trec cerbii 

Stârnind albul de var 

Ninsoare uscată 

Ochi expulzaţi din calcar 

Parfumul statuilor oarbe 

Gura deschisă pudrată 

Cu cretă 

Parcă gustă ceva din culorile ierbii 

Aerul soarbe 

Dar formele scad 

Am putea chiar descrie 

O stare 

Concretă 

Dar ce slabă culoare de cretă 

Cum să poţi auzi cum să simţi 

Creştetul formelor împânzite de alb 

Gustul lor fărâmat risipit printre dinţi 

Imaginile sparte în cioburi prea grele 

Calc şi urme de sare 

Las drumul închis între două culori 

paralele. 

Trist 

Povesteşte-mi despre tristeţea oraşului 

tău 

Umerii căzuţi ai zilei peste cetate 

Visul fecioarelor ceaţa teama de rău 

Ţipătul păsărilor linişti teama de toate 

Du-mă acolo taie-mi aripile taci 

Pierde-mă lasă-mă singur şi pleacă 

Aşteaptă apoi să-mi crească sub unghii 

copaci 

Şi câteva toamne apoi prin mine să 

treacă 

Nu pierde povestea tristeţea e totul acum 

Ah cum treci peste pietre cum calci cu 

durere pe gene 

Mi-e teamă tu singură pleci şi-ţi laşi 

frunza-n drum 

Eu singur adorm şi mă spânzur în vene 

Cu privirea pierdută de ochi şi umbra 

fără lumină 

Iedera smulsă din piatră şi ploi uscate de 

riduri 

Gestul de rătăcire din mâna străină 

Purtată de melci şi pe frunze muşcată de 

ziduri 

Ascunsă de cer printre ramuri de pietre-n 

pământ 

Privită de lut încurcată-n părerea de rău 

Întinsă spre tine te rog căutare cum sunt 


tău 

Albul hârtiei gurile şterse 

Din pagini 

Frunzele rupte din gând 

Rând pe rând şi imagini 

Răsturnate-n culorile altora tu laşi 

cuvinte 

Să piardă din umbre teamă tu singură 

pleci 

Eu scriu florile cu tăcerea pe care o seci 

Până-n albul luminii scriu rău 

Cu tăcerea cuvintelor reci 

Aer greu ca un gol de pământ dar te rog 

căutare cum sunt 


tău. 


7413

RESTITUTIO 

„Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” II: 

Monica Lovinescu şi Doina Cornea 

Monica LOVINESCU (n. 19 

noiembrie 1923, Bucureşti – d. 

20 aprilie 2008, Paris, Franţa). 

Publicistă, scriitoare, luptătoare 

anticomunistă. A fost fiica scriitorului 

Eugen Lovinescu şi a Ecaterinei 

Bălăcioiu. A urmat cursurile liceale la 

„Notre Dame de Sion” din Bucureşti. 

Licenţiată în Litere a Universităţii 

Bucureşti magna cum laude, Monica 

Lovinescu a obţinut, în sept. 1947, 

o bursă doctorală în Franţa. A 

debutat scriitoriceşte în 1931 cu un 

basm publicat în revista „Dimineaţa 

copiilor”, pentru ca în 1943 să vadă 

lumina tiparului primul său roman, 

În contratimp. Evenimentele ce 

s-au succedat cu repeziciune în 

România, abdicarea forţată a regelui 

(30 decembrie 1947) şi instaurarea 

republicii au determinat-o să solicite 

azil politic. Comentariile sale pe 

marginea celor întâmplate în spaţiul 

românesc au fost publicate în reviste 

precum „East Europe”, „Kontinent”, 

„Preuves”, „Les Cahiers de l’Est” 

sau în reviste româneşti tipărite în 

exil, „Luceafărul”, „Caiete de dor”, 

„Fiinţa românească”, „Ethos”, „Dialog” 

ş.a. Din 1951 a fost cooptată pentru 

producerea emisiunii în limba română 

a Radiodifuziunii Franceze (până 

în 1974). În 1955 a propus mediului 

editorial parisian un exerciţiu bine 

închegat de literatură politică, Mots 

mot (Cuvântul din cuvinte, 1997), fără 

succes însă. Activitatea sa publicistică 

menită să demaşte caracterul totalitar 

al societăţilor comuniste n-a rămas 

fără urmări. Autorităţile medicale 

româneşti au refuzat tratarea mamei 

sale, obligând-o pe aceasta să- 

George Marcu 

şi recheme fiica din străinătate în 

schimbul dreptului la viaţă (la 23 mai 

1958, la vârsta de 71 de ani, este 

arestată; tribunalul o condamnă, 

la 12 februarie 1959, la 18 ani de 

temniţă grea; este încarcerată în 

închisorile Uranus, Malmaison şi 

Jilava, unde se îmbolnăveşte de 

hidropizie. Refuzul sistematic de a i 

se administra medicamentele duce la 

moartea sa: 7 iunie 1960, închisoarea 

Văcăreşti). Colaborarea la „Radio 

Europa Liberă” a început în 1962 şi a 

presupus realizarea a două emisiuni 

săptămânale, Activitatea culturală 

română şi Teze şi antiteze la Paris. 

La 18 noiembrie 1977 a fost atacată 

în curtea casei sale de doi mercenari 

palestinieni, aflaţi în slujba Securităţii, 

însă a reuşit să supravieţuiască 

atentatului şi să sărbătorească la 

Paris eliberarea lui Paul Goma. Cele 

mai semnificative texte-suport ale 

emisiunilor sale au fost publicate în 

Împreună cu Virgil Ierunca 

1978 în volumul Unde scurte, la Madrid. 

Cronică a comunismului românesc şi 

a renaşterii democratice, jurnalul său, 

publicat în 6 volume (Jurnal 1981– 

1984, Jurnal 1985–1988, Jurnal 

1990–1993, Jurnal 1994–1995, Jurnal 

1996–1997, Jurnal 1998–2000), 

completat de La apa Vavilonului, 

au probat calităţile excepţionale de 

memorialist ale Monicăi Lovinescu. 

A tradus în limba franceză mărturiile 

Adrianei Georgescu (colaborator al 

primului ministru Nicolae Rădescu), 

La început era sfârşitul (1951), şi 

romanul A douăzeci şi cincea oră 

(1956) de Virgil Gheorghiu, ca şi 

piese de teatru de Ion Luca Caragiale 

sau poeziile lui Marin Sorescu. 

Academia Româno-Americană de 

Ştiinţe şi Arte a recompensat-o prin 

acordarea Diplomei de Onoare, iar 

din partea statului român a primit 

Ordinul „Steaua României”, în grad 

de mare cavaler (1999) şi, postmortem, 

Ordinul „Steaua României”, 

în grad de mare ofiţer. A trecut în 

patrimoniul statului român locuinţa 

sa din Paris, pentru a oferi găzduire 

intelectualilor români aflaţi la studiu în 

capitala franceză. Jurnalistul Cristian 

Tudor Popescu opina că „Monica 

Lovinescu reprezintă o rasă aproape 

dispărută: credincios practicant al 

lucidităţii morale, un om gata să 

moară pentru un principiu, pentru o 

convingere”. 

Doina CORNEA (n. 30 mai 1929, 

Braşov). Publicistă, traducătoare, 

disidentă anticomunistă. A absolvit 

cursurile Facultăţii de Filologie 

din cadrul Universităţii clujene, 

continuându-şi activitatea în aceeaşi 

instituţie ca asistent universitar şi, 

ulterior, conferenţiar la catedra de 

Limbi şi Literaturi Străine, specialitatea 

limba franceză. Convinsă de faptul că 

„fiecare atitudine spirituală individuală 

contează”, a căutat, prin exemplu 

personal, să schimbe ceva în acordul 

tacit al majorităţii intelectualilor de 

raportare la sistem. Astfel, în anul 

1980 a reuşit să dea o formă publică 

crezului său politic şi social prin 

traducerea volumului Încercarea 

labirintului de Mircea Eliade (difuzat 

sub forma unui „samizdat”, volum 

manufacturat prin propriile-i forţe), 

care a circulat într-un cerc restrâns. 

Această primă iniţiativă a fost urmată 

î 


de producerea în acelaşi 

regim a 4 noi traduceri 

din limba franceză, 

edificatoare pentru 

concepţia ei despre 

lume şi societate, Petru 

Gherman cu Ieremia 

Valahul, Lao Zi cu Tao 

to king, Gabriel Marcel 

cu Dreptate şi adevăr 

şi fragmente din Ştefan 

Lupaşcu, Omul şi cele trei etici ale sale. 

Eforturile sale de traducător şi distribuitor 

de material intelectual incompatibil cu 

ideologia de partid şi de stat au fost dublate 

de activitatea publicistică. Opiniile sale, 

însemnând protestele vehemente proferate 

la adresa debilităţii regimului naţionalistcomunist, 

au fost preluate de postul Radio 

Europa Liberă şi apreciate ca semne 

despre existenţa în România a unor voci 

potrivnice atotputerniciei Bucureştiului. 

Urmare a acestor acţiuni, Doina Cornea 

a fost exclusă din corpul didactic 

universitar şi a cunoscut regimul de strictă 

supraveghere a aparatului de opresiune 

ceauşist. Mişcarea muncitorilor braşoveni 

din 15 noiembrie 1987 a fost folosită de ea 

pentru a-şi reafirma deschis profesiunea de 

credinţă, alegând de această dată ca formă 

de protest tipărirea şi răspândirea a 160 

de manifeste de solidaritate, împrăştiate 

îndeosebi în zona Universităţii şi a centrelor 

muncitoreşti. Reacţia instituţiilor de resort 

nu a întârziat, temerara protestatară fiind 

închisă în noiembrie – decembrie 1987. 

Eliberată la sfârşitul anului, i s-a stabilit 

domiciliu forţat în locuinţa personală din 

strada Alba Iulia. Măsurile represive nu au 

descurajat-o. În următorii doi ani a stabilit 

contacte cu muncitori români promotori 

ai ideii de sindicat liber, ale căror iniţiative 

le-a fundamentat prin platforme program, 

La un miting împotriva celor care neau 

furat visele, alături de Corneliu 

Coposu şi Ion Diaconescu 

Împreună cu Virgil Ierunca şi 

Octavian Paler 

a continuat să trimită 

scrisori spre difuzare 

postului de radio „Europa 

liberă” (Scrisoarea din 

23 august), a transmis 

prin intermediul unor 

jurnalişti şi diplomaţi 

străini mesaje politice 

către lumea liberă 

(întâlnirea cu Josy 

Dubié). În lupta sa cu 

imobilismul de sistem a fost sprijinită de soţul 

său, Leontin Iuhas, avocat de profesie, de 

fiul său Leontin şi de fiica Ariadna, stabilită 

încă din 1976 în Franţa. Evenimentele care 

au marcat schimbarea de regim politic nu au 

entuziasmat-o peste măsură pe luptătoarea 

pentru libertate, pluripartitism politic sau 

apărarea drepturilor omului, dimpotrivă. 

Aceasta a înţeles că misiunea asumată în anii 

’80 trebuia să prindă contururi într-o potentă 

societate civilă, capabilă în momentele de 

clivaj economic sau social să corecteze 

cursul politicii. Refuzul de a se amesteca 

în politica practicată în primele momente 

de libertate dovedea faptul că acţiunile 

sale vizau societatea în componentele ei 

atomare şi mai puţin exercitarea puterii. 

La 6 august 1990 apărea cu sprijinul său 

Forumul Democrat Antitotalitar. De altfel, 

Doina Cornea avea să fie cofondatoare a 

Grupului de Dialog Social, a Alianţei Civice 

şi a Fundaţiei Culturale „Memoria”. Naşterea 

unei noi lumi a îndemnat-o la confesiune 

şi reflecţie, publicând volume de referinţă 

pentru universul său lăuntric Liberté 

Entretiens avec Michel Combes (1990), 

Scrisori deschise şi alte texte (1991), Faţa 

nevăzută a lucrurilor. Dialoguri cu Rodica 

Palade (1999) şi Puterea fragilităţii (2006). 

Doina Cornea nu a neglijat în anii ce s-au 

scurs de la Revoluţia din 1989 segmentul 

traducerilor, căutând să ofere publicului cititor 

texte pline de semnificaţie, precum Mircea 

Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri 

cu Claude-Henri Rocquet (1990), Vladimir 

Ghika, Ultimele mărturii (1997) şi Fragmente 

postume (2003). Notorietatea discursului 

său despre libertate a fost răsplătită de 

Universitatea Liberă din Bruxelles cu 

acordarea titlului de Doctor Honoris Causa 

în 1989, în acelaşi an intrând şi în posesia 

premiului „Thorolf Rafto” (Norvegia). În anul 

2000 statul român îi conferă Ordinul „Steaua 

României” în grad de Mare Cruce, iar cel 

francez, „Legiunea de Onoare” în grad 

de ofiţer. Numeroasele distincţii şi premii 

acordate de prestigioase instituţii europene 

sunt o expresie a recunoaşterii publice a 

curajului „de a-şi înfrânge frica, de a ajunge 

liberă înlăuntrul fiinţei sale”. 


RESTITUTIO 

Ioan Talpeş-În umbra 

marelui Hidalgo 

Grigore Vieru 

Salonul Naţional- 

Calea cunoaşterii, 

calea iubirii 

Vali Boncu 

Constantin-Paşii 

destinului 

Valeriu Stancu- 

Miroirs du sommeil 

7415

MERIDIANE 

JURNAL CHINEZ 

Consumatorul îşi ridică platoul încărcat cu felurile 

comandate şi se îndreaptă spre masă, unde-l aşteaptă ceainicul 

şi perechea de beţişoare. Te poţi descurca şi dacă nu cunoşti 

limba... Iei o tavă de inox de la capătul tejghelei, îţi aştepţi rândul 

şi ajuns în faţa bucătarului, îi indici cu degetul ingredientele pentru 

felurile dorite. În final ai stupoarea să constaţi că suma plătită 

pentru consumaţie este infimă. După servirea mesei, obligatoriu, 

studenţii merg la dormitoare şi dorm realmente până la ora 14, 

când se reiau cursurile. La ora 18 activitatea se întrerupe din nou, 

şi toată lumea merge iar la masă, care trebuie să fie consistentă 

şi fierbinte. Orele pot continua nu mai târziu de ora 21. 

Seara ne vizitează Professor Lu, care ne aduce biscuiţi şi 

Coca Cola fără zahăr, după cum ne-am exprimat dorinţa. Aici, în 

Sud, totul e dulce, chiar şi pâinea. La mâncare, în loc de sare se 

pune zahăr. Există, însă, o adevărată industrie alimentară pentru 

diabetici şi se pot găsi cu uşurinţă multe produse fără zahăr. Îi 

arătăm imagini din România pe internet, îi punem să asculte 

colinde şi ne dau lacrimile, cu atât mai mult cu cât simţim că ţara 

noastră dragă se duce! Avea dreptate înţeleptul cronicar moldav: 

„Oh şi ah şi vai de ţară!” 

Seara, plimbându-ne prin campus, descoperim şi obiectele 

de care aveam nevoie pentru completarea scenografiei piesei 

de Crăciun şi care mi se păreau de negăsit: o pendulă superbă, 

înaltă de un stat de om, la Clubul Profesorilor şi „lanţul lui Marley”, 

la vecinul nostru de palier, care e un domn în vârstă, chinez din 

Hong Kong, managerul bibliotecii. Acesta îl foloseşte la întins 

rufele. Noi îl vom ruga să ni-l împrumute pentru o seară, cea a 

reprezentaţiei, spre a „înlănţui” fantoma lui Marley. 

Marţi, 18 noiembrie 


Toată săptămâna trecută am urmărit la CCTV (canalul 

28), ştirile. Emisiunile de ştiri le pricep cel mai bine, deoarece 

acestea sunt şi titrate. Ce de vizite din Ţara Minune!... „Gică 

Boschetaru” în persoană, într-un turneu de te apucă ameţeala: 

China, Vietnam, Thailanda, Malaiezia. Surprise! În Thailanda 

vine şi „Hiena”... Şi se întâlnesc. Probabil au ce discuta. Se 

vede că e groasă acasă la Gică. Cam bate vântul prin boscheţii 

lui, şi-l clatină periculos... Nu mult după aceea vizitează Ţara 

Metaforă, Kissinger, apoi Clinton, împreună cu doamnele sale. 

Acesta trece şi prin Vietnam şi Coreea. Motivaţia Au pe aici o 

afacere umanitară. Curios manej! Vorba lui Caragiale: „Madame 

Piscopescu în vizită la Madame Protopopescu, Madame 

Protopopescu în vizită la Madame Piscopoesco”, Madame 

Ixulescu, în vizită la Madame Igreculescu, ş.a.m.d. „Curat” lanţ 

al slăbiciunilor. Se vede că în Ţara Minune se zguduie tare jilţul 

prezidenţial. Înţelegem cam cine stă la baza acestor mişcări. În 

orice caz, bulucul de vizite ne demonstrează că Ţara Gazdă este 

una dintre marile puteri ale lumii, de care se ţine seamă şi la care 

se apelează. (Parcă ar fi Ţările Române la Poarta Otomană, în 

preajma numirii domnitorului.) 

La ora 10 plecăm în oraş împreună cu familia Lu, să 

căutăm pălării florentine pentru piesa de Crăciun. Ce tevatură 

lingvistică! În limba chineză, orice obiect de pus pe cap, fie el 

căiţă, căciulă, şapcă, pălărie, basma, glugă, broboadă, şi tot 

neamul familiei lexicale a acoperământului de cap din limbile 

indo-europene, se cheamă cu un singur lexem: Mao Zi. Pentru 

a găsi echivalentul pălăriei florentine şi pentru a face conceptul 

accesibil chinezilor, s-au purtat discuţii timp de ore întregi, şi 

numeroase, şi interminabile. (Fără exagerare, ore întregi!) Am 

plecat în oraş, fără ca traducătorul nostru să fi priceput în cele din 

urmă, ceea ce doream cu adevărat. Ne bazam pe el, căci studiase 

în Europa. Şi-ncă la Paris! Zeul chinez al norocului îmi vine în 

ajutor. Din goana maşinii, zăresc deodată, spre marea bucurie, 

uimire şi stupoare, atârnate la intrarea unei prăvălii obscure, mult 

râvnitele pălării, uitate acolo de cine ştie câtă vreme, căci sunt 

bine îmbâcsite de praf. Coborâm, le comandăm, le scuturăm, 

le probăm. Ne târguim îndelung, 

fiindcă au aspect de vechi, fiind 

atât de prăfuite, dar în final 

suntem încântate. Sunt exact 

ceea ce ne trebuie. Am scăpat 

de un drum la fabrica locală de 

pălării, unde urma să le facem la 

comandă după design-ul meu. A 

fost aceeaşi întâmplare ca şi în 

cazul rochiei superbe din mătase 

siclam, Made in Paris, pe care 

mi-am cumpărat-o cu cinci mii 

de lei, expusă pe un gard vechi 

de lemn, în piaţa rusească (la 

basarabeni), din Galaţi, cu ocazia 

unei nunţi simandicoase. Găsind Yu Lan Hua 

rapid ce ne trebuia, ne rămâne 

timp şi pentru tratamentul Oanei şi pentru cumpărături. Pe şofer 

l-am eliberat. Era ora prânzului. Oana se duce împreună cu Tata 

Lu la cuscrul acestuia, unde vine medicul ce-i face tratament 

pentru insomniile ei rebele. (Am aflat mai târziu că aici mai întâi 

au servit masa, fiind ora prânzului, apoi i s-a făcut tratamentul). 

Eu cu Mama Lu, mai „altruiste”, mergem să facem cumpărături 

în Macro, unde mărfurile au un preţ afişat şi mai mic decât cel 

ce mi se percepe când mergem neînsoţite în piaţa obişnuită. 

Cum apărem şi vrem să cumpărăm ceva, ni se creşte preţul cu 

neruşinare şi zâmbet făţarnic pe buze, depăşind de trei, cinci 

ori valoarea reală a mărfii. Ca în Jurnalul lui Milescu! Nici o 

schimbare. Parcă n-ar fi trecut 300 de ani. Pentru a nu mai fi 

înşelată în piaţă, îi pregătesc Oanei o surpriză. Urmăresc zilnic, 

pe TCI (Televiziunea Chineză Internaţională), Cursurile de Limbă 

Chineză pentru străini. Îmi va ajunge să ştiu să număr până la 

zece şi-i voi solicita lui Mâcu, cu care mă înţeleg în ruseşte mai 

bine decât în engleză, să mă înveţe câtva înjurături locale Cu „ni 

ma de pi” se rezolvă aproape totul, mă asigură acesta... 

Miercuri, 19 noiembrie 

Mare tragedie pe mama mâţă de la blocul de vis-a-vis, 

locuit de profesorii chinezi. La parter, (citeşte etajul I), în balcon, 

mama mâţă are patru gogoloi, (motănei) de toată frumuseţea. 

Toţi seamănă cu ea. Unul din ei, cel mai mare, (vezi Puiul 

Neascultător al lui Brătescu–Voineşti), a căzut din balcon şi se 

ascunde în canal. Miaună disperat. Mama vrea să-l salveze: îl 

găseşte, îl aduce până la ferestruica balconului, dar nu-l poate 

ridica în gură să-l urce în „cuib”, căci e destul de mare băiatul! 

Toată noaptea trecută şi ziua de azi s-a chinuit să-l recupereze şi 

n-a putut! Încercăm şi eu şi Oana să-l ajutăm. (Noi iubim mâţele, 

dovadă motanii pe care i-am avut acasă...) Nu putem face nimic, 

căci drăcuşorul, de cum ne vede, se ascunde în canal, de unde 

nu-l poţi scoate. Distracţie mare! Să mă fi văzut în patru labe 

în tufişurile din jurul blocului, încercând să-l prind pe Motănel! 

Deliciul pionierilor chinezi, care tocmai se întorc de la şcoală. 

La prânz vin în vizită fetele. Româncuţele noastre care 

studiază jurnalistica, la Universitatea din Shantou. Kami, 

(de la Camelia), este din Târgovişte. Doamna Iosifescu este 

fina de cununie a părinţilor ei. Cea de a doua, Luci, este din 

Bucureşti. Le este dor de casă, ca şi nouă. Le tratăm cu mâncare 

românească, care le face mare plăcere, căci le aminteşte de 

acasă. Ne povestesc cât de greu le este aici printre străini: deşi 

sunt foarte tinere şi ştiu şi limba ţării, duc dorul casei. Seara, la 

sfârşitul cursurilor, Oana vine împreună cu trei studenţi. Vine şi 

Tata Lu să aducă medicamentele Oanei. Ne ajută să le procurăm 

din farmacii, deoarece încă nu ne descurcăm chiar aşa de uşor 

în „comerţul chinez”. Punem la cale planul de salvare a mâţului 

din canal. Mare strateg, Professor Lu propune să fie ridicate 

toate pietrele care acoperă canalul, de jur împrejurul blocului. Cei 

trei tineri aleargă la cămine să-şi aducă lanternele, ca să poată 

lumina interiorul canalului. După vreo două ore de mare trudă, 

strategia Profesorului Lu, pusă în aplicare de cei trei, dă rezultat! 

Mâţul a fost salvat şi înapoiat mamei. Mai are de supt până va 

ajunge băiat mare. Imensă bucurie pe mama mâţă! Dar şi pe noi! 

Spre a le mulţumi de ajutor, Oana îi opreşte pe băieţi la masă. Le 

pregăteşte mâncare chinezească. Tata Lu ne trimite şi el o ladă 

de bere şi cremvuşti. Simpatici băieţii, şi isteţi! Deşi berea aici e 

foarte slabă, toată lumea s-a înveselit de ţi-e mai mare dragul, 

şi pe la ora două din noapte, tinerii au plecat mulţumiţi la culcare. 


Itinerar transilvan 

Era sfărşit de iulie cu vreme 

caldă dar suportabilă şi cu toate 

acestea simţeam că mă sufoc 

dacă mai rămâneam încă o zi 

acasă. Am pornit, fără prea multă 

tragere de inimă şi fără să ştim 

unde vom ajunge. La intrarea în 

Oneşti am făcut un scurt popas la 

Complexul muzeal de la Borzeşti 

unde am intrat mai întîi în Muzeul 

de Cultură şi Artă religioasă care 

ne-a impresionat prin frumuseţea şi 

numărul mare de obiecte religioase 

din secolele XVII-XIX. Am admirat 

cărţi vechi precum Cazania lui 

Varlaam din 1643 sau Biblia de 

la Blaj din 1795 dar şi veşmintele 

Nina Elena Plopeanu preoţeşti ţesute din fir de aur şi 

argint, la fel de vechi şi de bine 

păstrate. Am rămas muţi de uimire în faţa unor obiecte de cult datând 

din secolul XVIII, Catapeteasma din lemn de tei, de la Mânăstirea 

Bogdana, un Chivot din lemn de tisă din 1781, icoane pictate pe lemn 

înfăţişând naşterea sfântului Ioan Botezătorul sau Sfinţii Trei Ierarhi. 

Biserica Adormirea Maicii Domnului, adevărată construcţie 

monumentală, ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi a fiului său Alexandru, 

construită în secolul al XV lea, a fost restaurată în ultimii ani iar 

în în zilele de sărbătoare aici se oficializează slujbă pentru puţinii 

credincioşi ortodoxi din zonă. Biserica, în care se simte încă prezenţa 

marelui domnitor, are în construcţie elemente de stil moldovenesc, 

dar şi gotic, iar decoraţia faţadei a fost realizată din piatră brută, 

cărămidă şi ceramică smălţuită. 

La Târgu Secuiesc am intrat în magazinul de 

confecţii al fabricii Secuiana şi, privind frumoasele 

costume ralizate din stofe deosebite, de cea mai 

bună calitate, ne-am amintit că în urmă cu mai mult 

de douăzeci de ani vedeam astfel de produse mai 

peste tot în ţară şi nu eram nevoiţi să ne îmbrăcăm 

cu chinezisme ieftine. Am încercat să aflăm de la 

câţiva trecători, care vorbeau mai mult ungureşte 

decât limba română, cum putem ajunge mai uşor la 

Băile Tuşnad. Am ales drumul mai lung dar mai bun 

şi pe înserat căutam găzduire la frumoasele pensiuni 

din staţiunea balneo - climaterică, despre ale căror 

ape minerale şi efectele curative ale acestora se 

vorbea încă din secolul XVII cu toate că, după 

toate probabilităţile, staţiunea ar fi fost fondată două 

veacuri mai târziu. Între anii 1890-1975 a existat aici 

un institut balnear de nivel mondial, iar din 1995 a 

devenit Centru de conferinţe internaţionale. Cu 

numai câteva zile în urmă avusese loc o importantă 

întrunire a liderilor comunităţii maghiare în cadrul 

căreia s-au abordat probleme de interes „major”. 

Ne-am cazat la doamna Jeni, o româncă originară 

din Vrancea, plecată în urmă cu ceva ani de acolo, 

stabilită mai întâi la Miercurea Ciuc, iar după 

revoluţie la Tuşnad, unde îşi cumpărase o casă pe 

care, se plângea, că nu mai poate s-o termine. Aşa 

cum aveam să aflăm din povestirile ei era supărată 

din cauza difernţelor etnice din zonă dar mai ales 

din cauza celor doi băieţi ai săi căsătoriţi amândoi 

cu două unguroaice, unul la Miercurea Ciuc, celălalt 

în Ungaria, din cauza cărora veneau foarte rar pe 

acasă. În plimbarea nocturnă am remarcat minunatul 

parc în etaje precum şi clădirile în construcţie semn 

că, în curând, se va putea vorbi de o nouă vârstă 

de aur a staţiunii. Am părăsit oraşul cu cel mai mic 

număr de locuitori din ţară a doua zi după ce neam 

umplut bidoanele de plastic cu apa minerală, 

bogată în calciu, magneziu şi fier, de la izvoarele ce 

curgeau vizavi de casa doamnei Jeni. Următoarea 

destinaţie Lacul Sf.Ana, singurul lac vulcanic din 

România, situat în masivul Ciomatu, unde în urmă 

cu 42.000 de ani, după estimările specialiştilor, ar fi 

avut loc ultima erupţie vulcanică. Am lăsat maşina 


REPORTAJ 

în parcarea amenajată aflată la 1500 metri de lac şi am pornit pe 

jos, doar cu aparatul de fotografiat la noi. Am coborât împreună 

cu alţi turişti prin rezervaţia cu arbori seculari şi cu pante domoale, 

oprindu-ne din loc în loc să ne tragem sufletul şi să facem câte o 

fotografie. Lacul, lipsit de viaţă, era însufleţit de numeroşii amatori 

de baie şi plajă, bărbaţi, femei, copii bucuroşi să se bălăcească în 

apa limpede şi pură şi să se bronzeze sub soarele blând de munte. 

Capela romano-catolică cu hramul Sf. Ana veghea tăcută şi solitară 

oameni şi natură deopotrivă. 

În drum spre Sf. Gheorghe am văzut pe toţi stâlpii de 

electricitate, îndeosebi în afara localităţilor, cuiburi în care şi-au stabilit 

habitatul familii de berze. Erau foarte multe, posibil datorită abundenţei 

de hrană din zonă, iar păsările cu penaj alb- negru ce străjuiau de la 

înălţime îşi hrăneau sau îşi toaletau puii ajunşi aproape de maturitate. 

În cel mai mare oraş din judeţul Covasna, situat la confluenţa 

dintre Moldova şi Ţara Românească, atestat documentar în anul1332, 

am ajuns deja obosiţi. Şi pentru că nu ne-am propus să rămânem 

prea mult am ratat obiective istorice importante: Biserica fortificată 

cu ziduri de apărare, construită în secolul XIV, Biserica ortodoxă cu 

hramul Sf. Gheorghe ce datează din 1872, Casa cu arcade din sec. 

XVIII, Clădirea fostului tribunal (1870), azi sediul galeriilor de artă, 

Muzeul secuiesc, Muzeul Carpaţilor răsăriteni etc. Ne-am odihnit, 

însă, în frumosul parc Elisabeta, curat şi plin de verdeaţă cu un 

minuscul lac amenajat în centrul său în care pluteau flori imaculate 

de nufăr. Am dorit să văd piaţa de legume şi fructe spre care am 

fost îndreptată de un localnic în vârstă, vesel că poate intra în vorbă 

cu noi şi ne poate fi de folos. Drept recunoştinţă l-am imortalizat cu 

aparatul foto pe podeţul metalic de peste lacul cu nuferi de pe care 

ne-a adresat îndemnul de a mai trece pe acolo. Piaţa, ca peste tot la 

vremea aceea, era o simfonie de parfumuri şi de culori. Am cumpărat 

prune şi telemea şi am hotărât să ne continuăm drumul spre Braşov. 

Intenţionam să rămânem peste noapte aici iar a doua zi să vedem 

Biserica Neagră şi să mergem în Poiană. Ne-am răzgândit însă şi am 

înnoptat la Pensiunea Căprioara afltă la vreo 20 de km. de oraşul de 

sub Dealul Tâmpei. A doua zi dis de dimineaţă pe o vreme ceţoasă, 

prognozele meteo anunţau ploi şi vijelii, ne-am îndreptat spre Sibiu. 

În aproximativ o oră am ajuns la Făgăraş, despre care ştiam că a fost 

atestat ca localitate în 1291 sub numele Fogros şi că de aici provenea 

familia intelectualilor Densuşianu, Nicolae (istoric), Aron (poet şi critic 

literar), Ovid (filolog şi istoric literar). Cetatea, construită în 1310 de 

Ladislau Apor şi transformată în castel fortificat în secolul XVI, ne-a 

atras ca un magnet şi am omis să plătim parcarea 

la aparatele automate pe care nu le-am observat 

în timp oportun alegându-ne şi cu o înştiinţare 

de amendă, prinsă sub ştergătoarele de parbriz. 

Reşedinţă princiară din secolul XVII, înconjurat de 

un şanţ cu apă, străjuit de statuia doamnei Stanca, 

Castelul mi s-a părut mult mai impunător decât cel 

de la Bran. În incinta sa a fost amenajat muzeul Ţării 

Făgăraşului care adăposteşte mărturii de seamă din 

istoria aşezării. Am zăbovit destul de mult aici pentru 

că ne-am lăsat captivaţi de frumuseţea, vechimea şi 

importanţa locurilor ca nişte adevăraţi pasionaţi de 

istorie adevărată. Catedrala era încă în restaurare 

şi cu toate acestea am putut intra şi pentru că nu 

pot ocoli, nicicum, un aşezământ religios pe lângă 

care trec. Am aprins lumânări pentru cei ce nu mai 

sunt şi am invocat ajutor pentru o călătorie uşoară, 

fără incidente, în continuare. După încă 71 kilometri, 

însoţiţi de stropi mari şi deşi de ploaie, am intrat 

în Sibiu pe care l-am străbătut în maşină, de la 

intrare până la ieşire, într-o aglomeraţie infernală ce 

amintea de Bucureşti la ore de vârf. Nu cunoşteam 

oraşul şi prinşi în coloana de maşini nu ştiam încotr-o 

s-o apucăm, la stânga sau la dreapta Într-un târziu 

ne-am refugiat pe o străduţă şi am cerut informaţii 

despre principalele obiective turistice. Prima oprire 

a fost desigur la Catedrală, unde se oficiau cununii 

religioase pentru că eram într-o zi de sâmbătă. 

Măreţia şi monumentalitatea clădirii, liniştea şi 

pacea interioară pe care le simţeai odată intrat aici 

mi-au readus în memorie catedrala de la Ghelari pe 

care o văzusem cu prilejul unui pelerinaj ce includea 

şi Sâmbăta de Sus unde l-am întâlnit pe Înalt prea 

sfinţia sa, părintele Teofil Pârâianu. Nu m-am putut 

abţine să nu las un acatist şi să nu mă rog la moştele 

depuse aici tocmai pentru a mai prelungi cu încă 

puţin momentul plecării din lăcaşul sfânt. Calea pe 

care am parcurs-o până la Muzeul Brukental este 

plină de construcţii cu iz de ev mediu sau modern, 

martori tăcuţi ale unor destine trecute şi prezente, 

într-un timp contemporan în care vestigiile istoriei 

nu mai valorează aproape nimic. La Brukenthal neam 

amestecat printre sutele de vizitatori români sau 

î 

7417

ESEU 

Andrada Mihaela DOBREA 

ELEVĂ CLASA A XI-A 


DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” - PNL VASLUI 2011 

ROMÂNIA MEA: „O ŢARĂ ÎN CARE 

TRĂIESC LA MINE ACASĂ” 

Trăiesc în România. Este o simplă 

propoziţie care totuşi poartă atâtea înţelesuri. 

Trăiesc într-o ţară din Europa. Trăiesc într-o ţară 

a Uniunii Europene. Trăiesc într-o ţară săracă 

pentru unii, bogată pentru alţii. Trăiesc într-un 

colţ de lume. Trăiesc într-o ţară unică. Trăiesc 

într-o ţară care e a mea. Trăiesc pe un pământ 

al meu moştenit din generaţie în generaţie. Şi, în 

sfârşit, trăiesc la mine acasă. 

România nu este un nume cu rezonanţă, 

dar odată ce faci cunoştinţă cu ea este imposibil 

să nu rămâi captivat de unicitatea şi farmecul 

ei. Cu toate că nu este perfectă - sunt multe 

lucruri care ar trebui schimbate sau cel puţin 

imbunătăţite - are acel ceva, cum ne-am obişnuit 

să spunem, care te atrage ca un magnet. Am 

ajuns să vorbesc despre România ca despre o 

persoană şi parcă, totuşi, nu greşesc. 

Faci cunoştinţă cu EA, îţi faci o primă 

impresie, te gândeşti că ar fi bine să fructifici 

relaţia pe care o ai cu EA, îi explorezi limitele, îi 

cunoşti partea bună, calităţile, talentele ascunse. 

Pe măsură ce relaţia avansează observi şi 

micile sau marile imperfecţiuni, îi vezi defectele, 

eşti deziluzionat de EA. Te-a amăgit, te cerţi cu 

EA. Pleci. Cunoşti alte persoane, dar lipseşte 

ceva şi, deodată, îţi dai seama: e EA, România. 

Cum de nu ai realizat până acum că în ciuda 

tuturor defectelor EA e persoana în care ai cea 

mai mare încredere Şi te întorci la EA cu capul 

plecat, stânjenit şi plin de remuşcări. 

În România am trăit, am cunoscut-o cu 

toate părţile bune sau mai puţin bune şi am 

realizat ceva: chiar este o ţară care îţi ia răsuflarea. 

Pornind de la peisajele naturale minunate, de la 

istoria prezentă prin monumentele sale şi până 

la oamenii care o locuiesc, totul se îmbină într-un 

vârtej de culori, obiceiuri, locuri şi oameni care te 

fascinează. România este o ţară a celor care vor 

să exploreze, care vor să pătrundă în misterul 

care leagă ţăranul român de natură, care vor 

să cunoască forţa ce o susţine. Mergând uşor 

pe un drum prăfuit de ţară, te cuprinde setea. 

Vezi o fântână şi alergi fericit spre ea. Bei cu 

lăcomie apa rece şi înviorătoare şi începi să 

înţelegi puterea binecuvântată a acesteia. Îţi 

dai seama de ce ţăranul român preţuieşte atât 

de mult darurile oferite de natură. În călătoria ta 

întâlneşti oameni simpli ce te înveselesc şi te 

captivează cu istorioare din timpuri vechi şi cu 

legende ce învăluie un loc sau un eveniment. 

Cât de frumoasă e România! Şi tocmai 

când te gândeşti la asta, o haită de câini aleargă 

după tine şi tu cu toate puterile fugi spre salvare. 

Vezi o portiţă deschisă, intri repede şi o închizi 

cu putere. Ai scăpat... Nu prea. O băbuţă cu un 

baston în mână începe să te certe că îi invadezi 

curtea şi că va chema poliţia, iar tu pleci repede 

să nu te mai vadă nimeni. Ei, acum vezi şi 

cealaltă parte a României. Asta este viaţa de la 

ţară, cea care te atrage prin faptul că nu poate 

fi înţeleasă decât de cei care se nasc, trăiesc şi 

îşi sfâşesc viaţa acolo. Dar tu mai ai atâtea de 

văzut, de simţit, de explorat. 

Românii sunt oameni calzi, ospitalieri, 

sociabili, dar el mai important aspect: mâncarea 

lor este delicioasă. Te aşezi la o masă, intri 

în discuţie cu oamenii, vorbeşti, râzi, cunoşti 

poveşti, serveşti mâncarea. Nu, nu, nu. Nu 

o serveşti pur şi simplu, o savurezi. Îi simţi 

gustul, aromele, efortul din spatele preparatului 

dumnezeiesc din faţa ta şi pasiunea depusă. 

Iar compania în care te afli face totul cu atât 

mai intens. În discuţiile purtatate afli despre 

frumuseţile pe care natura i le-a oferit acestui 

unic colţ de lume, despre istoria zbuciumată, 

despre frumuseţile create de mâna omului. 

În călătoria ta vezi culmile munţilor urcând 

într-un ritm ameţitor pe cer, atingând parcă 

bolta cerească cu vârfurile lor înzăpezite. Aerul 

rece, tare, proaspăt te readuce la viaţă din 

letargia care te-a cuprins. Printre copacii verzi 

mişună animalele pădurii, iar jos, la poalele 

munţilor printre defileuri ameţitoare, curg ape 

DEBUT 

repezi al căror vuiet inundă pădurea. 

Minunile naturii sunt multe şi variate, iar 

farmcul lor nu încetează niciodată să 

te uimească. Printre munţi şi dealuri se 

ridică crestele semeţe, monumente ale 

istoriei, marcaje ale batăliilor, o întreagă 

epopee scrisă în clădiri. Frumoasă ţară, 

frumoşi locuitori... Şi totuşi în periplul 

tău pe acest nou tărâm găseşti şi lucruri 

nu la fel de minunate. Cam greu să 

ajungi până în sânul naturii, nu Când 

te îmbolnăveşti simţi că nu trebuie să 

te vindeci numai tu ci un întreg spital, 

nu-i aşa Trecând pe stradă vezi atâţia 

oameni care au nevoie de ajutor, atâţia 

nefericiţi loviţi de destin. Sunt unii copii 

care au devenit adulţi prematur, iar alţi 

adulţi se sacrifică pentru proprii lor copii. 

Natura însăşi suferă şi se stinge 

încetul cu încetul... Şi totuşi, şi totuşi 

mai există speranţă, mai există fericire, 

mai există viaţă. Zilele vin şi trec lumea 

e schimbă, obstacolele şi pericolele 

apar pretutindeni, ţara se dezvoltă, 

creşte, oamenii se schimbă şi ei, dar un 

singur lucru rămâne neschimbat: acest 

spaţiu stăpânit de realitate şi istorie 

este al nostru, al românilor. Călătoria 

ta se apropie de final. Şi totuşi nu ai 

descoperit încă totul... 

Aceasta este România, iar tu eşti 

pierdut pentru totdeauna în farmecul EI. 

Aceasta este România, încă o ţară de 

pe întinsul glob pământesc. Un singur 

lucru o diferenţiază de celelalte: este a 

mea. 

străini şi am optat pentru secţiunea de artă europeană. La etajul I 

am putut vedea o colecţie de aproximativ 500 de tablouri aparţinând 

unor pictori din secolele XV-XVIII ce te purtau prin toate genurile 

specifice acestei vaste perioade, de la goticul medieval la Renaştere, 

de la Manierism şi Baroc la Rococo şi Clasicism. Nume importante 

aparţinând acestor şcoli sunt reprezentate de Lucas Cranach cel 

Bătrân, Hans Schwab von Wertinger, Johan Rotenhammer etc. Etajul 

al II lea este rezervat capodoperelor. Din păcate numărul lor este de 

doar 23 şi printre acestea se numără: Omul cu tichie albastră/ Bărbat 

cu inel de Jan van Eyk , Ecce Homo de Tizian Vecellio, Sf.Ieronim 

penitent de Lorenzzo Lotto, Uciderea pruncilor de Pieter Bruegel I, 

zis cel Bătrân sau Peisaj cu capcană de păsări de Pieter Bruegel cel 

Tânăr. La sfârşitul incursiunii în lumea picturii, care a durat mai mult de 

o oră, ne-am relaxat în curtea interioară unde am admirat frumoase 

aranjamente de trandafiri şi unde ne-au ţinut companie două pisicuţe 

roşcate, jucăuşe şi prietenoase care ne-au înseninat ziua şi la propriu 

şi la figurat şi ne-au creat o stare de bine şi de confort psihic după 

încărcătura emoţională produsă de multitudinea de tablouri şi stiluri 

artistice vizionate. Am plecat un pic nostalgici din palatal Brukenthal, 

am cumpărat un capucino italian şi o cafea de la automatul din faţă 

şi ne-am îndreptat spre piaţa mică unde, pe o bancă, ne-am savurat 

energizantele şi am admirat zecile de porumbei ce atrăseseră 

numeroşi oameni, localnici sau turişti, ce urmăreau încântaţi zborul 

acestora sau fântâna arteziană care anima peisajul citadin. Sibiul 

este un oraş al muzeelor, o veritabilă capitală culturală europeană 

în care de oriunde ai fi venit te simţi ca acasă şi de unde pleci cu 

siguranţă mai bogat şi mai împlinit spiritual. 

Catedrala Evanghelică, una dintre cele mai mari construcţii 

gotice din Transilvania, cu o vechime de aproape cinci sute de ani, 

ne-a impresionat cu turnul pe şapte nivele şi cele patru turnuleţe 

pe colţuri, semn că oraşul avea drept de condamnare, precum şi 

cu pictura din interior unde se remarcă fresca de pe peretele nordic 

al corului, ce reprezintă Răstignirea, realizată de pictorul austriac 

Johannes Rosenau. Am traversat prin Pasajul Scărilor şi nu am ezitat 

să trecem peste Podul Minciunilor, unul din simbolurile urbei, care 

făcea legătura între Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus. Am plecat mai 

departe spre Sighişoara. 

Mediaşul, care între anii 2000- 2004 a avut un primar ce se 

numea Teodor Plopeanu, l-am străbătut, pe jos, în mare grabă. 

Clădirile vechi şi colorate ne întâmpinau aliniate cuminţi, una lăngă 

cealaltă, ţinându-se parcă de braţ într-o plimbare ce durează de 

câteva veacuri şi care se pare că va mai continua şi de acum încolo 

sfidând trecerea timpului şi afişând o tinereţe obosită. Puţinele 

pensiuni de la marginea oraşului erau pline aşa că am fost nevoiţi 

să ne îndreptăm grăbiţi, căci se apropia seara, spre Sighişoara unde 

se desfăşura Festivalul Medieval anual şi unde abia am găsit loc 

de parcare nicidecum de găzduire. Ne-am hotărât să participăm la 

sărbătoare până spre zori şi apoi să ne reluăm drumul spre Braşov. 

Cetatea Segheş, văzută de jos, în luminile nopţii care începea, ne-a 

fascinat pur şi simplu. Am trăit senzaţia că ne aflăm în apropierea unui 

castel al unui bogat şi vestit feudal din apusul Europei şi am simţit că 

şi în România sunt locuri superbe care-ţi însănătoşesc sufletul şi te 

cheamă ori de câte ori dorul de ducă nu-ţi dă pace. 


CONSEMNĂRI 

Luminiţa Dascălu, maşină de logostea 

Am primit ca pe o rară surpriză, după mulţi ani, două cărţi ale 

unei poete brăilence care a debutat practic în Provincia Corvina 

nr 2 (prima serie), cărţile: Condominium şi Poeme (în crucea 

de praf). 

Venise la un concurs interjudeţean organizat la Deva. Fiind 

în juriul concursului, am remarcat o personalitate meditativă, 

gravă, un verb liric dinamic şi o rară dezinvoltură de a transfigura 

un patos ce se comunica în manieră optzecistă. 

Motivul „maşinii de cusut”, obsesiv, revine ca o stranie 

maşină de perforat, de traforat, de tatuat arderi şi semne. Temele 

de „atunci”, sunt constanta celor două cărţi editate între timp, 

incredibil cum revine impresia primului „impact” şi cum a devenit 

Luminiţa Dascălu... ea însăşi, nu maşină de scris, ci maşină de 

om, de femeie, de logostea. O teroare subtilă, fără lamento, 

ironică, a domesticului, a condiţiei, dar mai ales dominanta 

autodefinirii, aforisticii, eseului auto-referenţial, deopotrivă 

distante şi „cusute” în discurs, predomină ambele cărţi. „A scrie 

poezie înseamnă a scrie neapărat/ despre agar maşina de cusut/ 

desene mici cusături fine/”...”agar roaba alungată îşi trimite fiii 

înapoi la izvoare…„ Redundanţele acestei „ars poetica” şi leitmotivul 

roabei biblice Agar, cea alungată, sunt ale textualismului 

d’antan, ale subtextului ce incrimina derizoriul, ale demitizării 

„cenzurii”, dar şi „autocenzurii” ce îmbolnăviseră generaţia ei: 

„O maşină de descris-tăcut/ tac tac tac/ agar - maşină de 

cusut de părăsit de alungat/ maşină de scris de tăcut de alungat/ 

de recuperat rochiţe bluze fuste... Descoase-o pe agar/ îngere 

tu, maşină de descusut/ de unde vii şi unde te duci” fug fug fug”... 

„monument cu lolita călare pe maşina de cusut/ lolita ajunsă la 

menopauză coase curcubeul”( extraordinar vers, n). 

Şi paginile au fost croite, cusute, şi cum scrie Luminiţa 

„sigur, între timp am mai făcut nişte ocoluri, cum ar fi o iubire, 

două, un spital, două, o scrisoare, o mare iubire pentru poezia lui 

Mihai Ursachi, o respiraţie la Grădiştea lui Fănuş Neagru” ...Da, 

Luminiţa, da.. Cum să nu fi avut Luminiţa modele mai potrivite, 

dar mai ales cum să nu se modeleze pe ea „O maşină de cusut/ 

scrie/ la o maşină de scris”...” To write about the sewing machine”. 

Da, zona writing poetry şi amintirea cu noi doi, la Germisara, 

vorbind, vorbind, cu picioarele în părâul de apă termală... 

Autoarea izolată în provincie, bibliotecară fiind, deci în templul 

altora, a fost editată la Brumar. „Condominium” – 2008 - este 

de fapt a doua, după „Rime fragile”, la Univers Enciclopedic 

- 1997. Apoi, în 2010, „Poeme”, carte graţioasă, cu grafică 

imprimată, o cuvertură parietală, aşadar o reprezentare a obsesiei 

maşinii roabei Agar.... Altfel spus, tema CONDIŢIEI – stigmei 

- robotizării Rostirea sugerează prin dicteu, spontaneitate, 

metafore reductive, ritmicitatea, ţăcănitul obsedant al „maşinii” 

(de scris, cusut). „Poeme în crucea de praf”: biografie cvasifeministă, 

transfigurată în zvâcuri suspendând starea: „cum bolile 

se vindecă pe rând într-o fastă vară” (Acuzatorii Mariei). Poezia 

e autovindecătoare, alchimie prin veac, „înşir-te, Mărgărite” 

...Mărgăritare înflorite. Salbe, coroniţe de imortele, poezii. 

Luminiţa Dascălu scrie-descrie şi impregnează spontan, ca 

arniciul pe ie, discursul. Uzează de cuvinte combinate, fără aer 

între ele, ca poeţii romantici germani. Este poezie livrescă şi nu 

prea : „ca-ntr-un vis celebru cu pepene galben/ nu-mi dă voie să 

trec/ s-adorm descântată de un animal alb/ lângă o sobă albastră 

vasnegrupereteportocaliu” (Acasă). Textele sunt compozite, 

colaje, ca pansamentele îmbibate de ocru, sugerând sângerarea, 

bandajul... Un labirint cu franjuri, dolii, sârme ghimpate şi 

sârme de interceptare... Regresiuni în memorie, conexiuni la 

memoria familiei, la cea moartă, ocultată de amnezia altora... 

Torţionarismul societăţii decadente. 

Temele sar ca jumătatea de om gellu-naumian, pe jumătate-i 

de iepure şchiop, halucinante: „Povestea ofiţerului de securitate 

ea vorbeşte despre ogoare şi cloşti/ despre / fiul ei vorbea 

singură/ ea vorbeşte despre vecini şi târgul de joi/ trece-l, părinte, 

la vii, pe Ion” ...Ce se întâmplă dacă se-ntâmplă în aceste texte 

Rememorare discursivă, 

cu clipele frisonate brusc: 

„ofiţerul asculta,/ ascultarea 

aceasta era foamea lui” / avea 

o mamă/ ea-i vorbea fiului/ 

el asculta/ ochiul cenuşiu 

nu clipea/ mâna nu tremura/ 

doar inima scăldată-n sine ( 

excelent, n) / prin firul cablul 

sârma – cablul, cablul, cablul/ 

simt cum mă sugrumă/ 

sârma înconjoară şi-mi 

strânge glezna/ firul frige, 

curentează/ arde spinarea... 

urechea – difuzor, mâna – 

stilou/ ce aude, ce scrie, ce 

Eugen Evu 

semnează/ mama lui, tânără 

moartă se recompune cu 

fiecare ascultare/ cu fiecare proces verbal/ ...prin firul, sârma, 

cablul/ înconjurând strângând, electrocutând/ munţii Făgăraş din 

România”. 

Prin poemele Luminiţei Dascălu se perindă fantomatic 

stihii proprii, ori ale altora. „Poem cu gratii”, „Casa cuvântului, 

condominium devastat”, „Nici sârma interviului şi blonde 

magdalene virgine”... titluri tot mai ciudate, realităţi revenind 

delirant, sub febra eventual catarsică. Se scrie în zig zag, în 

volute, în spirale... „M-am împrieteni cu fiara / din Daniel şi până 

la Apocalips” - Textul devine incantaţie – barbară în modernitate - 

: „ am văzut în ochiu-i/ de şapte ori ochiu-i/ înmulţită de şaptezeci 

de ori şapte/ frica / de propriu simbol (terifiantă revelaţie, n). 

Luminiţa Dascălu se scaldă cu o savoare neobişnuită în 

semiotica unui post-onirism în care cuvintele se reumplu de 

stranietate, coerenţele sunt eludate de aritmii şi redundanţe ce 

ating uneori „delirul suprafeţelor” ca imagerie şi stări abisale. 

Suntem în Psihedelphia. Antinomia, paradoxurile, saltul ilogic 

al neutronilor – vocabule (erogenice) de pe orbitele sintaxei, 

toate relevă o poetă a culturii poetice rafinate şi abia reuşind să 

debarce, zbuciumate, ca scoicile sfărmate, pe nisipurile acalmiei. 

Furtunile psihice scânteiază cu jerbe stupefiante de fulgere... 

mentale. 

O poezie pe care doar psihanaliza – riscând incomodă, 

ştim! - o poate, eventual, prognoza în „cusăturile” maşinii numită 

memorie. Cerebralitatea este uneori represivă pentru feminitate, 

senzualitatea face spini, cum trandafirii ghimpaţi. Fricile sunt 

luate cu vorba, ele vin mereu din spate, din amintirea şi din 

muşcătura inimii proprii. 

Spaţiul claustral este unul deschis, o claustrare, o fobie 

esoterică, necum al naosului interzis: „Eu înţeleg tot ce-i spuneţi/ 

raţiunea/ înţelepciunea/ îndreptăţirea/ voi/ o port de mână/ o 

conduc protectoare/ pe ea/ alintată/ fiţoasă/ fluierând în biserică/ 

mârâind în biserică./Rea./ Pnetru ea mă rog/ Continuu o nasc/ ea 

continuu mă naşte... ( Bisericuţa din rezerva trei) . 

Cartea continuă, abia se vede începutul, abia prevezi un liman. 

Este cartea compasiunii, empatiei terifiante faţă de suferinţa 

cuiva, aproapelui, celui lovit, dar este şi rechizitoriul Răului, al 

hiatusului unor incinte. Suferinţe preluate prin toate simţurile. 

„pescuitori sărmani pe malul cărei ape/ cunoaştem/ noi, civilizaţii/ 

emoţia/ dinaintea schimbării fluxului”… Sau „umblet prin târgul 

de mărţişoare/ labirint în alb şi roşu/ iertare la uşa anotimpului/ 

uitasem cum îl cunoscusem pe torţionar”… 

„Subsemnata sine nomine”, are totuşi un nume pentru cel 

ce, atlundeva, altcândva, scrie, la o mitralieră, la vreo geloasă 

fiară a memoriei, îmblânzind-o, uneori, precum capul lui Orfeu, 

îmblânzind fiara din om. Cartea se cere citită, primită, cum 

spune poeta: „de căldura manuscrisului pocneşte ultima oglindă” 

...Însă remember, oglinzile nu au memorie, plus că sunt oarbe. 

( Narcis). 


7419

ESEU 

ÎN CĂUTAREA SINELUI 

Poate părea ciudat ca un medic să vorbească despre arta 

unui poet, la fel cum ar părea ciudat ca un poet să vorbească 

despre arta unui medic. Şi totuşi, între noi sunt multe afinităţi, 

multe încărcături sufleteşti, dar cea mai concretă este distanţa 

dintre locurile noastre natale, „de o bătaie de inimă” cum îi 

place poetului să spună. Suntem megieşi, cum s-ar fi exprimat 

Creangă, vecini de judeţ – Olt şi Argeş. 

De Ion Andreiţă nu poţi să nu rămâi marcat din prima clipă 

în care îl cunoşti. Un om simplu, neafectat, neautoconfecţionat, 

un om blând, cald, generos, un om care împrăştie în jurul 

său numai iubire frăţească şi lumină. Însuşi modul în care îşi 

apelează interlocutorul, uzând de cucernicul termen de „frate”, 

spune suficient despre lumina sufletului său. „Fratelui” Ion 

Andreiţă nu-i este deloc greu să respecte dezideratul major al 

învăţăturii christice – acela de a-şi iubi şi ierta semenii. În scrierile 

sale în proză, în reportaje, în poezii, nu vom găsi decât amprenta 

sentimentelor de preţuire şi de iertare pentru semeni. Vorba sa 

aşezată, însoţită de un zâmbet cald, îmbietor şi optimist stârneşte 

interlocutorului său o necondiţionată şi bruscă simpatie. Aşa 

l-am perceput şi l-am asimilat eu, în scurtele noastre 

întâlniri, pe poetul şi scriitorul Ion Andreiţă. 

Poetul şi prozatorul Ion Andreiţă îşi extrage seva 

îndeosebi din universul satului românesc aflat în pragul 

evenimentelor postbelice care s-au năpustit ca o avalanşă 

asupra sa, un univers în care tradiţiile, venite din străbuni, erau 

încă prezente prin basmele cu zâne şi zmei, prin descântece, 

prin blesteme şi prin snoave, prin patimi şi drame. 

Deşi lansăm astăzi un volum de poezii (”101 poeme”, 

Editura Biodova, 2010) aş vrea să ilustrez doar printr-un 

singur exemplu umorul fin şi sănătos, adaptat la lumea satului 

românesc, extras din proza lui Ion Andreiţă („O zi de toamnă”, 

Ed. Eminescu, 1997). Voind să atragă cât mai mulţi adepţi de la 

sate în Frontul Plugarilor, în anii de început ai marilor frământări 

sociale de la noi, un activist le arată într-un tablou pe creatorul şi 

şeful acestui partid, dr. Petru Groza. Ca să fie cât mai convingător 

le spune sătenilor adunaţi în jurul său că Petru Groza este cel 

ce a adus bumbac în ţară. Şi pentru a se lămuri că a fost bine 

înţeles, verifică: „Ia să vedem, acu aţi învăţat Cine e, bă, ăsta”. 

Şi arată din nou spre tabloul din perete. Şi cu sarcasmul specific 

ţăranului român, cineva răspunde: „Petru Bumbac care a adus 

groaza în ţară”. De-al dracului răspundea aşa... Şi Petru Bumbac! 

Şi Petru Groza... şi Petru Bumbac... până se prăpădeau de râs, 

nepricopsiţii”. 

Constatăm aşadar, că Ion Andreiţă este un autor 

polivalent, bine înscăunat la el acasă şi când scrie proză scurtă, 

în care dovedeşte o reală măiestrie, şi când îşi lasă sufletul să 

se distileze în versuri de o sacră frumuseţe. Din lira spiritului său 

plin de tumultul creaţiei, erup şi bucuria iubirii şi tristeţea plecării 

şi înţelepciunea filozofului şi elegia despărţirii ineluctabile. 

Poezia lui Ion Andreiţă se adresează deopotrivă minţii şi 

sufletului, impresionează, reţine, tulbură şi înalţă prin mesajul 

său care se impune irepresibil şi de neuitat. Iată câteva exemple 

de admirabilă reuşită a poetului. Efectul estetic şi psihologic al 

repetării rimei îl întâlnim în poezia Baladă de dragoste: „Lunecai 

pe valuri nălucă / Năucă / Blestem de baladă veche / Cu o mie de 

cântece ale mele /În ureche.” 

Ritmul specific descântecelor din lumea arhaică îl găsim 

în multe din poeziile inspirate de acolo, aşa cum ne apare şi 

în poezia Cine: „Cine te-aduse / De mi te puse / Inimii salbă / 

Cunună dalbă / Floare pe suflet / Şi pe răsuflet”. 

Iată şi un blestem: „Să arzi cum arde-o faclă căpătâi / La 

fiecare moarte de idee / Să-ţi fugă numele pe-un schiu de foc / O 

dată fată, veşnică femeie”. (Inscripţie pe un inel de logodnă). 

Aş reţine profunzimea şi ineditul redate prin versul : „La fiecare 

moarte de idee”. Cu adevărat, fără să realizăm, în goana noastră 

după idei, şi „ideile mor”. 

Elegie, meditaţie la efemeritatea lumii şi tristeţea cosmică 

a satului condamnat la veşnicie şi uitare : „E linişte-n Poiana lui 

Iocan / Doar Moromete scurmă îndărătnic / Cenuşa risipită peste 

ani / Cârpind ograda cu uluci părelnic. (…) Ci iar scurge vântul 

prin salcâmi / Şi va lovi tăcerea an de an: S-a stins cel mai ţăran 

dintre români – E linişte-n Poiana lui Iocan”. (Poiana lui Iocan). 

Şi o superbă, neobişnuită invenţie stilistică, în poezia 

dedicată lui Nichita Stănescu : „De demâine de demâine / Ne 

vom face poate pâine / Altui vis şi altui dor / Cu obrazul rugător”. 

Expresia satirei cu ecouri eminesciene, când se adresa 

tinerilor din vremea sa, o întâlnim crud şi foarte realist exprimată 


în poezia Unor sintagmişti: 

„Sintagmişti cu floarea scurtă 

/ Şi cu fructul mort în floare 

// Când cu plată linguşeală 

/ Uneori vi se plăteşte / Vă 

apucă răguşeala / Pupând 

mâini, lingând la deşte”... 

Una dintre cele mai 

frumoase poezii, în opinia 

mea, nu numai ale autorului, 

ci şi din literatura noastră, 

este cea intitulată Acasă: 

„La umbră de pământ şi oase 

/ Trag plopii cerul spre apus / 

Mărgeluieşte satu-n case / Şi 

luna nu-i, nici stele nu-s”. 

Memorabile şi 

sfâşietoare versuri pentru 

cel ce, chemat de amintirile 

locului natal, se întoarce 

peste ani şi nu mai găseşte 

decât „umbră de pământ şi 

oase”. Să observăm că nici 

Dumitru Constantin- 

Dulcan 

un cuvânt nu este pus aici gratuit, doar pentru rimă. Şi ce original 

vers: „Trag plopii cerul spre apus”. Ce imagine dătătoare de 

fiori, exprimată prin plopii a căror frunză, se ştie, nu încetează 

niciodată să se mişte, bătând încontinuu măsura timpului scurs 

implacabil peste satul care este „tras”, împins inexorabil spre 

apusul vieţii sale. Iar versul „Şi lună nu-i, nici stele nu-s” ne redă 

magistral tristeţea pustiului, aşternută peste o lume ce nu mai 

este. 

(Îmi amintesc, din peregrinările mele prin lume, de 

sentimentele pe care aidoma le-am avut când, aflându-mă 

la Pompei, oraşul acoperit de cenuşa fierbinte şi sufocantă a 

Vezuviului în urmă cu două mii de ani, spre seară am coborât pe 

o străduţă pustie, la cimitirul antic. Lumina care dispărea în apus 

îşi trimitea ultimele sale raze peste sarcofage şi peste băncile 

de piatră, acum pustii, care aveau rolul de adăstare şi veghe 

pentru rudele morţilor. Lumina aceea palidă, care se lupta cu 

crepusculul, pe cale să o învingă, realiza un spectru sinistru al 

morţii, subliniat de liniştea absolută şi înfricoşătoare. Eram acolo 

singur, venit să-i surprind şi ultima impresie pe care mi-o putea 

oferi tăcerea pietrelor tombale. Şi impresia aceea cutremurătoare 

a efemerităţii noastre, una dintre cele mai mari enigme asupra 

căreia Universul păstrează o eternă tăcere, îmi dă şi astăzi fiori). 

Dar pentru a rupe puţin firul „iremediabilei tristeţi”, voi 

aminti de o superbă invocaţie a poetului Ion Andreiţă: „Ulcior cu 

apă vie şi vecii / Surâs de curcubeie peste creste / Cine te-a 

scos în drum De unde vii / Şi care-i rămuroasa ta poveste” 

„Rămuroasa poveste”, din nou o metaforă pe care o găsim doar 

în marea poezie, scrisă de un mare poet, un clasic indubitabil, 

chiar dacă pare întârziat într-o lume a disfoniilor, a scrâşnetelor 

de roţi înfrânate şi a zgomotelor asurzitoare. Acesta este Ion 

Andreiţă. 

Şi exemplele convingătoare pentru aserţiunea noastră 

curg. Iată alte versuri de o copleşitoare frumuseţe şi adâncă 

simţire. „Mamă...”: „M-ai scăldat cu apă nouă / Furată în zori, pe 

rouă, / Când se stingeau stelele / Şi-ţi umpleau ulcelele... (…) 

Ai topit în mine jalea / Ca-n drumeţ topită calea / Ai stins lacrimi 

şi ispite / Cu nădejde împletite”. De asemenea, alte versuri 

adresate Mamei: „Mama mea cu vorbe-adânci / Viaţa trăită pe 

brânci, / Umbră risipită-n lunci / Mama mea, cu vorbe-adânci”. 

Această strofă, după mine, absolut antologică, ilustrativă pentru 

toate mamele noastre, ale celor născuţi în satele româneşti, nu 

poate fi înţeleasă decât de către cei care au în sânge universul 

acestei lumi. Aceste mame şi-au risipit viaţa chinuindu-se „pe 

brânci” pentru ca urmaşii lor să aibă o altă soartă. S-au rugat 

la stele, s-au rugat în genunchi...Gentil şi recunoscător şi tatălui 

său, poetul aruncă o umbră de tristeţe şi asupra destinului 

său: „Cântă vinul, plânge tata / Sapa zace răsturnată – / Doar 

pământul bun din luncă / Înţelege, şi-l aşteaptă”... 

Voi încheia prin câteva citate din două poezii-testament: „E 

un ceas anume / Când trebuie să fii / Numai tu / Copac despletit 

/ De ultima frunză (…) E-un ceas anume / Când rămânem cu 

nimeni”. (Ora tristeţilor). Şi: „Iată, / Îmi împart sufletul fiecăruia 

// Luaţi-l / Bucuraţi-vă cu el”… (Vernisaj). 

Ce se poate spune, la finalul lecturării acestor poezii de 

excepţie, din ce în ce mai rare astăzi Mai întâi, cu adevărat, 

poetul Ion Andreiţă poate exclama cu certitudine: Exegi 

monumentum aere perennius, asemenea lui Horaţiu (Mi-am 

ridicat un monument mai tare decât bronzul). Nu mai are nevoie 

de apelul la posteritate. Şi l-a ridicat singur. În al doilea rând, 

parafrazându-l pe Arghezi, nu pot decât să spun şi eu: Carte 

frumoasă, cinste cui te-a scris!

Denisa IRIMIA 

ELEVĂ ÎN CLASA A XI-A. PARTICIPANTĂ LA 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – 


ROMÂNIA MEA: 

„FRUMUSEŢE PURĂ…” 

România este grădina tuturor izvoarelor, este iubirea 

scăldată cu mii şi mii de ani în urmă de către strămoşii noştrii 

care s-au luptat şi au sădit în noi sângele latin şi florile sacre 

de comunicare, în cuvinte frumoase din limba noastră de origine 

latină. România este ţara făgăduinţei, este ţara mea şi a tuturor. 

Mă mândresc cu frumuseţile ei nebănuite, mă îmbăt cu parfumul 

ei şi mă nasc cu plăcerea de a fi român, de a visa, a trăi şi a mă 

bucura de înmiresmatele file ale istoriei ce sunt străbătute de mii 

de ani de curaj şi vitejie. 

Cu entuziasm şi plăcere redau aceste cuvinte care nu 

pot descrie îndeajuns minunile „României mele”, o Românie 

pe care nu mulţi o cunosc sau nu doresc a o cunoaşte, dar 

care prin frumuseţea ei uimeşte fiecare „străin” şi îl face să 

se îndrăgostească de aceea Doamnă frumoasă îmbrăcată în 

podoabe alese, de munţii pleşuvi în tăcere de piatră adâncă, 

de păduri milenare cu arbori ce păstrează frumuseţea paletei 

folosită de o mână măiastră şi sfântă. 

Mă plimb cu mândrie pe Valea Prahovei admirând 

surâsurile îmbătătoare ale primăverii, visez în trecut atunci când 

mă trezesc la Marginile Sibiului şi iubesc cu patimă când mă 

rătăcesc pe Valea Oltului împreună cu arhitectură universală a 

acestui pământ care pare a fi desprins dintr-o lume minunată, o 

lume a visării, o lume în care imaginaţia pare reală. 

România este o capodoperă a globului pământesc care 

a fost cioplită de-a lungul istorie şi care s-a luptat pentru o 

independenţă pură alături de Alexandru Ioan Cuza la Unire, a 

ţinut piept marelui nazist Hitler şi a reuşit să doboare obstacolele 

create de duşmanii noştrii. Prin istoria României se înţelege în 

mod convenţional, o istorie a popoarelor întregii regiuni româneşti 

care prin vitejie şi curaj au ţintit spre malul victoriei şi au răzbătut 

scuturile trecutului care şi acum ne este întipărită în minte ca o 

cerneală pe care nu o putem scoate. Legendele cum ar fi cele ale 

contelui Dracula sau istoria autentică a României sunt mărturii 

ale acestui trecut fascinant şi totodată dureros. 

România ne încântă cu nenumăratele ei tradiţii care o 

definesc în totalitate. Una dintre aceste sărbători este cea a 

Sfântului Andrei care mai este denumit de către bucovineni 

„Andreiu’ cap de iarnă”, o sărbătoare care aparţine în totalitate 

iernii noastre sobre. Ea se sărbătoreşte la 30 noiembrie îmbinând 

cele două componente, spiritual şi istoric care se contopesc 

pentru a fi comemorate în acele clipe în care postul Crăciunului 

este în desfăşurare, pregătindu-se pentru venirea Mântuitorului 

nostru Iisus Hristos. Noaptea de Sfântul Andrei este povestită 

incă din bătrâni ca fiind o trecătoare între cele două lumi, cea 

văzută şi cea nevăzută, lumi care prin legătura lor oferă informaţii 

cu caracter de prosperitate pentru anul care vine. În acelaşi 

timp dezvăluie într-o manieră ireală planurile malefice şi cele 

benefice. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure 

„mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Împotriva 

acestor primejdii oamenii folosesc că principală armă de apărare 

usturoiul pisat folosit la alungarea duhurile negre de peste tot. 

Moş Nicolae aduce sărbătoarea copiilor şi a dragostei 

oferită de către părinţi. Cu toţii ne amintim de acele clipe magice 

când stăteam înfriguraţi cu ochii spre geam pentru a vedea ce ne 

aduce „moşu”. Legenda lui Moş Nicolae provine de origine din 

ţările catolice unde este cunoscut ca fiind un ocrotitor al familiei 

ceea ce îi oferă astfel dreptul să se implice în educaţia copiilor. 

Legenda s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile 

fiecărei ţări. În Europa ziua de Sfântu Nicolae a devenit ziua 

darurilor şi a activităţilor caritabile. 

Colindatul la noi este o tradiţie din străbuni care este 

respectată de către copii în toată legea ei. Pot spune că este cea 

mai aşteptata sărbătoare împreaună cu Naşterea Domnului Iisus 

Hristos, care aduce cu ea practici vechi prin care se sărbătoreşte 

Echinocţiul de Iarnă, moment în care natura ne oferă speranţe că 

DEBUT 


ESEU 

va renaşte în toată splendoarea 

ei. Asociată cu cântece şi gesturi 

ritualice, colindătorii transmit 

mesajele şi simblolurile unei 

străvechi spiritualităţi româneşti 

şi vestesc cu bucurie Naşterea 

Domnului. 

Multe tradiţii şi poveşti 

dăinuiesc pe acest pământ, tradiţii 

care nu vor fi lăsate niciodată în 

uitare şi care împodobesc prin 

mireasmă lor fiecare colţişor 

al acestui pământ. Mereu o să 

avem în suflet trecerea dintre 

ani cu acele momente speciale 

petrecute cu persoana iubită. În 

gândirea populară cumpăna dintre 

ani semnifică în aceeaşi manieră 

data morţii dar şi a renaşterii ordinii cosmice. Multe obiceiuri 

sunt împânzite în acest moment al anului, majoritate flăcăilor se 

pregăteasc pentru a ura gospodăriile din toate satele. Cele mai 

cunoscute obiceiuri sunt: „Ursul”, „Capra”, „Bungherii”, „Caiuţii”, 

„Malanca”, „Jienii”, „Mascaţii” şi multe altele care sunt transmise 

din tată în fiu... 

Am cutreierat acestă părticică de pământ în lung şi în lat 

şi au rămas imprimate în memoria mea capodoperele naturale 

ale patriei mele pe care aş dori cu multă dragoste să vi le 

împărtăşesc şi dumneavoastră. România este cunoscută pentru 

frumuseţea ei naturală şi pentru imaginea aparte constituită de 

peisajul exotic al Deltei Dunării. Aceaasta este cea mai mare 

deltă din Europa şi cel mai întins ţinut umed care ia formele unui 

labirint vast, care se pierde printre văile adânci ale Carpaţilor. Se 

întinde pe o lungime de aproximativ 3.446 Km pătraţi şi constituie 

totodată cea mai mare rezervaţie unde coabitează aproximativ 

320 de specii de păsări şi 45 de specii de peşte de apă dulce în 

numeroasele sale locuri. 

Putem spune cu mândrie că România este deţinătoare a 

celei de-a „opta minune a lumii” şi anume Salinele României... 

Datorită potenţialului natural existent, aceste palate de sare 

cu aerosoli ce au efect terapeutic asupra sănătăţii au făcut din 

România un loc ideal pentru a convieţuii. Puritatea aerului şi 

frumuseţea locului te captivează din prima clipă, din primul pas 

făcut pe treptele istoriei, trepte care au fost cioplite de ocnaşii 

de altădată care au lăsat în urmă artă adevărată. Pur şi simplu 

te minunezi numai la auzul „surâsului de sare” a unei bisericuţe 

săpate la aproximativ 27 de metri adâncime, un lucru cu adevărat 

măiestros. Această capelă catolică dăltuită în sare poartă hramul 

„Sfintei Maria” şi adună de mai bine de două veacuri localnicii la 

serviciul divin de Sf. Varvara. 

România este locul visurilor mele şi al tuturor, ea este 

locul în care natura ne îndeamnă, ne sprijină şi ne îndrumă 

prin cântarea munţilor, prin murmurul stropilor de ploaie, prin 

zumzetul păsărelelor şi prin râurile domolite ce duc speranţele 

românilor de pretutindeni şi lacrimile străbunilor noştri ce au trăi 

şi au murit pe şi pentru acest pământ, dar care ne-au lăsat drept 

moştenire această Românie. Ea va dăinui mereu în sufletul meu 

şi sper că şi în sufletul tuturor românilor. 

Sunt româncă şi mă mândresc cu asta... 

Într-o ultimă instanţă aş vrea să menţionez despre 

România de astăzi care cu toţii ştim că este o Românie bolnavă, 

o Românie în dureri. De ce cu toţii vreţi acum să o părăsiţi, să 

o lăsaţi în voia sorţii Este o întrebare de milioane la care aş 

vrea să răspund cu cea mai mare sinceritate... Ştiu ce a păţit 

România, îi cunosc şi îi împărtăşesc durerea, îmi sunt cunoscute 

în cel mai mic detaliu loviturile capitale, loviturile naturale dar şi 

aceea lovitură sufletească care şi-a făcut simţită prezenţa şi a 

luat un loc de frunte în inimile tuturor românilor. 

Cu toţii ne dorim o Românie mai bună, fiecare om îşi 

doreşte siguranţă în propria ţară şi asigurarea zilei de mâine întrun 

mod decent. Eu la vârsta mea îmi doresc că România să-mi 

ofere şansa de a-i demonstra că sunt şi voi fi mereu alături de ea. 

„Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanilor şi nici de 

armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşată 

de meningită morală!” 

7421

REMEMBER 

Amintiri din războiul 

de la 1877 

V. Vereşaghin 


Colonelul Orlof îşi făcu intrarea c-o jumătate de duzină 

de sticle cu vin spumos de Don, cele din urmă, ne încredinţă el. 

După asta veni însă altă jumătate de duzină; de data aceasta, 

nu mai rămăsese nici pic!, spunea dânsul. O a treia jumătate de 

duzină mai sosi însă, care poate era într-adevăr cea din urmă. 

Principalul farmec al serbării stătea într-o friptură de carne 

de mânz, de care se vorbea de multă vreme. Eu în Turchestan 

mâncasem carne de cal, de mânz însă nu gustasem încă. 

Friptura fu adusă. 

- Domnilor, strigă Kuharenku bâlbâind grozav, luaţi vă rog 

din friptura asta de mânz. 

Pe farfurie erau bucăţi foarte mari, cum şi felii dintr-o carne 

cam albăstrie. Toţi încercară. Mie carnea îmi păru bună; cei mai 

mulţi însă nu fură de părerea asta. Unii tot mai mâncară puţin, 

alţii o lăsară neatinsă. 

După asta se aduse felul al doilea. 

- Domnilor, iată carne de berbec pentru aceia, cărora nu le 

place friptura de mânz! 

Musafirii luară pe neîntrecute şi-i auzirăm strigând: 

- Aşa da!... Asta ştiu eu că se cheamă carne! 

După ce toată lumea puse cuţitul şi furculiţa pe masă, 

Kuharenku spuse, bâlbâind întruna: 

- Domnilor, nu vă supăraţi! A fost tot carne 

de mânz! 

Peste puţin ne ajunse şi tânărul Skobeleff. 

Caii lui sosise înainte. Unul dintre ei, pe care i-l 

dăduse tatăl său, era un cal englezesc se sânge 

curat, care costase douăsprezece mii de franci. 

Al doilea era un armăsar de rasă persană, care, 

după cât cred, avea bune însuşiri, dar în unele 

privinţe nu era tocmai bine învăţat. Al doilea, 

un murg gălbui de rasă turcomană de Chiva, nu 

părea a fi unul dintre caii cei mai buni din acea 

ţară. 

Tânărul general fusese subiectul tuturor 

convorbirilor în divizie şi fiindcă eu îl cunoşteam 

mă întrebau adeseori despre dânsul. Spusei la 

toată lumea că era un ofiţer viteaz şi desăvârşit. 

Legăturile între bătrânul Skobeleff şi fiul 

său erau foarte prieteneşti. Mi se păru totuşi că 

Dimitrie Ivanovici nu era tocmai mulţumit de faptul 

că fiul său avea crucea Sfântului Gheorghe clasa 

a treia, în timp ce el însuşi n-avea decât patru clase. Pe lângă 

asta, tatăl vorbea în bătaie de joc de slujba ostăşească a fiului 

său Mihai în Turchestan – fără îndoială, fiindcă el era un bătrân 

caucazian – şi râdea de războaiele lui, ca şi cum acestea ar fi fost 

nişte jocuri de copii. 

Ne oprirăm la o mică depărtare de Bucureşti, dar nu 

intrarăm în oraş, potrivit învoielii ce se făcuse. 

Fostul nostru agent la Constantinopol, colonelul Bobrikof, 

ieşi călare din oraş, împreună cu mai mulţi ofiţeri români şi 

veni întru întâmpinarea noastră. Ne puse să dăm ocol oraşului, 

după care ridicarăm tabăra în apropiere, pe marginea râului. 

Înţelegerea aceasta stârni o mare nemulţumire în oaste ca 

umilitoare, pe nedrept însă. 

După ce trupele îşi primiră biletele de găzduire, bătrânul 

Skobeleff fu înştiinţat că şeful suprem al oştirii se opreşte în 

drum, în Bucureşti şi e găzduit în casa consulului Stuart. Vrednicul 

Dimitrie Ivanovici încercă o vie plăcere, se aşeză pe marginea 

patrulei, zvârlindu-şi amândouă picioarele în aer. Numaidecât 

încălecă şi desfăşură steagul, care era de mătase albastră c-o 

cruce mare albă şi care era purtat în fruntea taberei în timpul 

mersului prin Bucureşti. 

Însoţit de tânărul Skobeleff cutreierau oraşul în trăsura 

mea. Trebuie (casă să ţărănească) mărturisesc că eram foarte încurcat din pricina 


tovarăşului meu, care scotea limba la toate cucoanele pe care le 

întâlnea şi îndeosebi la cele nostime. 

Bătrânul Skobeleff ne pofti la o cină la oţelul Gluck, unde 

închiriasem şi eu o odaie. Oţelul acesta era bun, nu tocmai 

scump şi foarte căutat, după câte se spunea. Adevărul e însă că 

în Bucureşti toată lumea – sau cei care au profitat într-un fel sau 

altul de trecerea ruşilor noştri. Proprietarii hanurilor şi oţelurilor 

trebuie să fi făcut de bună seamă avere. 

După un repaus de două zile, o pornirăm din nou la drum, 

în rânduiala obişnuită. Ajunserăm la Frăţeşti, aproape de gara 

cu acelaşi nume, de unde ai o vedere asupra Dunărei, care 

străluceşte ca o panglică de argint în razele soarelui. Fiindcă 

tabăra se pregătea să ia poziţie pe malul fluviului şi fiindcă nu 

era încă vorba de a trece dincolo, mă gândii că aveam un prilej 

prielnic de a face o scurtă călătorie până la Paris. Câteva din 

uneltele mele de pictor fuseseră hârbuite rău de tot pe drum, aşa 

încât ori trebuia să trimit pe cineva să-mi cumpere altele noi, ori 

să mă duc eu singur. Alesei această din urmă cale. Îi spusei lui 

Skobeleff hotărârea mea şi în aceiaşi zi plecai de la Bucureşti la 

Ploieşti, unde se găsea pe atunci tabăra noastră cea mare. 

După douăzeci de zile eram înapoi. Tabăra cea mare era 

plină în acest moment de dute-vino, căci Ţarul venise la oştire. 

În aceiaşi zi, seara, mă dusei la Giurgiu unde poposise 

Skobeleff împreună cu divizia lui. A doua zi tunul mă deşteptă 

din somn şi un cazac îmi aduse din partea generalului următor: 

„Turcii sunt ocupaţi cu bombardarea Giurgiului. Vino să 

vezi”. 

Mă dusei călare la malul Dunării. Era o zi senină şi 

frumoasă. Rusciucul cu forturile lui, cu minaretele-i albe, cu 

tabăra sa în depărtare se desfăşura înainte-mi ca în palmă. 

Bătrânul Skobeleff, împreună cu statul său major, şedeau pe 

acoperişul ţuguiat al unei case, care stăpânea fluviul. Turcii – 

după cum băgasem de seamă apoi – bombardau 

oraşul, încât navele comerciale oprite între ţărm 

şi insuliţă, deoarece le credeau menite să treacă 

trupele noastre pe celălalt mal. Erau nişte bărci 

de o construcţie ciudată, care reaminteau forma 

celor din secolul trecut şi acei, care făcuseră 

presupunerea că trupele ruseşti căutau să se 

coboare pe malul turcesc, slujindu-se de hârburile 

astea, îşi făurise o foarte slabă idee de mijloacele 

noastre pentru a trece Dunărea. 

Mai multe bombe căzură printre casele 

aşezate drept la marginea oraşului. Învălmăşagul, 

ce se stârni din pricina asta, era o privelişte întradevăr 

curioasă. Locuitorii îşi strângeau în grabă 

numai lucrurile de care aveau nevoie şi o rupeau 

la fugă spre capătul celălalt al oraşului. Mă urcai 

pe puntea vasului, care era la mijloc, spre a 

observa în acelaşi timp şi spaima ce domnea prin 

case şi căderea bombelor în apă. 

Tocmai în acest moment o bombă căzu 

peste o lungă clădire publică, fără îndoială un fel 

de magazie, care slujea atunci drept locuinţă unei jumătăţi de 

sotnie de cazaci: o a doua sosi numaidecât după dânsa. 

Când cea dintâi ghiulea lovi în zid, cazacii începură săşi 

adune lucrurile, iar când cea de-a doua străbătu acoperişul, 

ieşiră afară târându-se pe brânci, încovoindu-şi capetele şi cu 

sabia într-o mână, iar în cealaltă cu capela, o luară la fugă pe 

străzi, ţinându-se pe lângă ziduri. 

Mai multe bombe s-au înfipt în nisipul de pe ţărm în care 

plesneau, azvârleau nisipul ce părea ca o feerie, în forma unei 

căpăţâni de conopidă, în mijlocul căreia bucăţi masive şi bulgări 

de piatră zburau în aer, în timp ce pe deasupra se înălţa o 

coloană groasă de fum alb. 

Bombele căzură până aproape de locul unde mă aflam. 

Câteva dintre ele atinseseră ţărmul. Cele mai multe căzură în 

corăbii sau în apă, fie printre ele, fie înaintea lor. Întâia lovitură 

atinse talpa, a doua străbătu puntea şi făcu val vârtej tot ce era 

dedesubt. Izbucnirea fu aşa de înfricoşată, încât n-aşi putea 

numi decât infernală, deşi cunoştinţa mea despre infern nu-i 

întemeiată pe experienţa mea personală. Mi-aduc aminte că 

zgomotul atrase doi căţeluşi pe punte, unde se puseră să se 

joace. Izbucnirea nu făcu decât să-i oprească o clipă, după care 

începură iar să se hârjonească. 


Merg în tăcere 

Nici nu mai ştiu ce caut. Spiritul stă să 

intre în 

rigor mortis. Ceea ce îmi doresc eu nu 

contează. 

Important e cum îmi văd ceilalţi viitorul, 

cei care 

sunt mai autoritari decât mine în 

propria-mi viaţă, 

important e să parcurg toate treptele ca 

să devin 

un om împlinit, să am o destinaţie 

sigură, căreia, 

prin confort, fericirea i-ar fi garantată. 

Lăsaţi, lăsaţi să intre toate insectele în 

casă şi apoi, 

doar când vor fi toate intrate, doar 

atunci să punem 

plase-n ferestre, să nu iasă nimeni deaici. 

O să aştept 

să văd cât pielea va putea suporta 

înainte de-a deveni 

criminală. 

Am douăzeci de ani şi o zi 

(Iar lumea nu s-a schimbat) 

Mă trezesc la ora la care 

gunoierii răstoarnă 

ghena de gunoi, de la zgomot. 

Dau drumul la robinet, mă spăl 

pe mâni cu aceleaşi gesturi, 

fac infuzia pentru ceai, 

torn apă clocotită, duc cana 

la gură cu aceleaşi mişcări. 

Păsări sunt puţine când zboară. 

Păsări sunt multe când se aud. 

Robinetul deschis, ploaie după 

fereastră, 

câţiva pumni de apă peste faţă, 

picăturile se scurg în oglindă 

şi dispar aşa cum cactusul meu a 

înflorit 

şi s-a stins. Toate dispar încontinuu. 

Două păsări zboară alături 

mult prea aproape una de alta, 

mult prea aproape de mine. 

Zborul şi cântecul şi grija pentru pui, 

să nu flămânzească, asta ele fac 

cel mai bine. 

Am încă o dimineaţă 

şi câteva nelinişti 

care vor să iasă în stradă. 

Înălţător şi sublim 

Plouă în afara caselor cu acoperiş. 

S-a întunecat. Pe Chişinău stă un nor 

mare şi cenuşiu, suficient de greu 

ca să mă ţină cu nasul în afara 

ferestrei. 

Teiul a mai crescut cu un etaj şi 

eu ştiu că asta nu-i limita. 

Frunzele lui nu au ştiut umilinţă, 

noi ştim umilinţa din timpul pe care-l 

trăim. 

POEZIE 

ECATERINA BARGAN 

Premiul revistei noastre la Festivalul de la Mizil, 

ediţia 2010 

Umilinţa, o plantă carnivoră ce 

suge-năuntru tot ce-i mic şi slab, 

apoi se închide, se pune pe tremurat. 

Am vrut să o tai, dar era atât de 

frumoasă 

când îşi desfăcea, cu un calm tăios, 

petalele de metal împrejur. 

Cei ieşiţi de acolo aveau buze uscate şi 

nu mai aveau haine pe ei, dar goliciunea 

nu le era îndeajuns. 

În afara odăii plouă intens. E un zgomot 

asemănător unui havuz, doar că pe o 

suprafaţă 

mai mare şi de mai sus. 

Pe scări 

E destul de dimineaţă 

ca scrânciobul să fie încă legat. 

Oamenii ies şi nu se întorc decât seara 

cu lapte şi pâine-n sacoşe. 

Uneori sacoşele lor au iz de afumături. 

Îi salut pe toţi la rând. 

Cei care îmi răspund ştiu 

că sunt de-a casei. 

Am citit într-un manual de biologie: 

mirosul de după ploaie în zile de vară 

ne face să ne simţim fericiţi şi revigoraţi, 

chiar aşa scria. 

Acum asfaltul e ud de la furtuna 

din noapte 

şi-i vară, 

iar eu nu simt nimic. 

Cercul 

Vrea un graffiti. 

Fac un punct verde-n pământ, 

lângă un trunchi masiv de copac. 

El face un cerc verde-mprejur. 

Mă îndepărtez, mă gândesc la 

imagini. Când se usucă, mă-ntorc, 

intru-n cerc, lângă noi stă 

un maidanez. Ne păzeşte. 

Uite, asta-i căsuţa noastră, 

alături câinele nostru latră 

la un străin, mai târziu ne vom 

gândi şi la ce facem cu punctul. 

Şi mi-e frică puţin 

În orgoliu, suntem cai amândoi, şi nu 

murim. 

Mai bine rupem cu dinţii din propria 

carne, 

mai bine sorbim din propriul sânge, 

până cădem vineţii, 

până ne găsim iar prinşi în râsul dement, 

râsul care zguduie numai plămânii. 

Eu sunt un corp. Corpul meu stă drept. 

Nu am carcasă, n-am în ce să m-ascund. 

Pumnii mei n-au în ce să se-arunce. 

Corpul meu te va părăsi. 

Piese de ancorare 

Să merg cu trenul fără să ştiu încotro, 

să mă pierd la capătul unui deal, 

să mă îndrept înspre orizontul deschis, 

până 

o să-mi sângereze picioarele, 

să fiu departe-departe de felul cum 

oamenii 

îşi antrenează pe buze zâmbete false, 

de regulile în care trebuie să mă îmbrac 

zilnic 

şi să mă prefac că sunt bine, 

de cei care-mi aşteaptă 

cu spume la gură căderea, de larvele 

ticăloşeniei din cranii, de gustul din urma 

iluziei, 

care nu trece cu o felie de lămâie ţinută 

pe cerul gurii. 

Dar dacă nu o să fii fericită 

mă întreabă un prieten 

şi eu nu ştiu ce să îi răspund. 

Extreme 

Unii îmi ziceau să am grijă cu prietenul 

acesta al meu, 

că are un ochi dubios, mai ales când 

ridică o sprânceană, 

doar una, iar pe cealaltă o lasă 

nemişcată, 

îmi spuneau că anarhiştii sunt periculoşi, 

fiindcă au faţă de bandiţi şi poartă brăţări 

despre care 

nu se ştie niciodată precis ce înseamnă, 

aşa cum nu se ştie nici în ce cred. 

Dacă te supără, să îmi spui, şi îl bat, mi-a 

zis cineva. 

Dacă te loveşte, să-mi spui, 

fac puşcărie, da’ îl omor. 

În realitatea noastră îndepărtată de 

presupunerile lumii 

mărunte, prietenul meu mi-a dăruit flori 

din grădina lui 

şi m-a dus la Metamorfoza lui Kafka, m-a 

rupt din fumat 

şi mi-a vorbit frumos despre filosofie, 

mi-a dat să citesc 

cărţi bune şi m-a făcut să mă 

îndrăgostesc de cântecele lui 

Thom Yorke, m-a lăsat să-l lovesc când 

eram furioasă, 

iar în răspuns nu făcea decât să toarcă 

de plăcere, 

ca un motănaş pe care stai să îl mângâi 

mai apăsat, 

mi-a ţinut capul când am vomitat în 

autobuz, mi-a curăţat 

hainele şi m-a lăsat să dorm 7 ore în 

braţele lui, chiar dacă 

miroseam acid, mi-a spus va fi bine, iar 

când mi-a fost 

necesar, mi-a spus, cred în tine, mi-a 

sărutat ochii, 

mi-a şoptit tandru de atâtea ori 

Ecaterina, fetiţa mea... 


7423

ESEU 

ROMÂNIA MEA: „CU BUNE ŞI RELE” 

Aşa cum e ea cu bune şi rele, România este ţara în care 

m-am născut şi în care vreau să trăiesc până la sfârşitul zilelor 

mele... pentru că România este o ţară frumoasă, iar eu sunt 

mândră că sunt româncă. 

România este o ţară pe care natura a înzestrat-o cu locuri 

absolute superbe: munţi, câmpii, dealuri, ape şi păduri, cu un 

potenţial turistic imens, dar care nu este pus în valoare de nimeni, 

deoarece liderii ţări sunt mai preocupaţi de propria imagine decât 

de imaginea ţării. Această indiferenţă a lăsat ţara în urmă din mai 

multe puncte de vedere. 

E drept că România nu e o ţară prea dezvoltată din punct 

de vedere economic - mulţi se plâng de lipsa banilor, însă fiecare 

se descurcă şi nu moare de foame, iar drumurile deteriorate 

sunt pline de maşini luxoase. Desigur că are şi multe lucruri de 

care sunt mândră: locuri frumoase şi un trecut plin de legende 

şi personalităţi, Dracula fiind renumit în lume pentru cruzimea 

sa, Mihai Eminescu, pentru genialitatea sa, Mircea Eliade pentru 

spiritul său enciclopedic şi lista poate continua la nesfârşit 

pentru că am oferit lumii oameni valoroşi cam în toate domeniile: 

Constantin Brâncuşi, Nicolae Grigorescu, Emil Racoviţa, George 

Enescu, Traian Vuia şi alţii, precum Nadia Comăneci despre 

care, nu numai românii dar şi americanii, îşi aduc aminte cu 

plăcere ori de câte ori au ocazia... 

Portul şi tradiţile româneşti sunt minunate, iar oamenii sunt 

cu suflet mare, veseli, muncitori, credincioşi, ospitalieri, ambiţioşi 

şi inteligenţi. E drept că pădure fără uscături nu există aşa că mai 

sunt şi alţii care au plecat din ţară şi au făcut România de râs 

furând, violând şi cerşind, dar asta nu înseamnă că toţi românii 

sunt la fel. Sunt ţări care consideră că România este o ţară a 

rromilor, criticându-ne, fără să ţină 

cont că şi ei sunt oameni şi că nu 

trebuie criticaţi ci ajutaţi, sprijiniţi 

pentru a evolua. 

Dacă aş putea să fac ceva 

pentru ţara mea, în primul rând, aş 

valorifica toate resursele de care 

dispunem, pentru că Dumnezeu 

a fost generos cu noi şi a pus pe 

acest pământ sfânt de toate. Aş 

încerca să dezvolt turismul care 

ar putea aduce un beneficiu major 

României. În al doilea rând, aş 

încerca să le fac viaţa mai uşoară 

celor de la ţară pentru că ei sunt 

temelia ţării şi, nu în ultimul rând, 

să încerc să schimb mentalitatea 

celor care cred că dacă o persoană 

dintr-o comunitate a greşit, toţi vor 

comite aceleaşi greşeli. Niciodată 

nu trebuie să generalizăm şi să 

tragem concluzii pripite despre 

DEBUT 

o colectivitate doar pentru că o 

singură persoană este lipsită de 

educaţie sau moralitate. 

Florentina 

Frunză 

ELEVĂ CLASA A XI-A. 

PARTICIPANTĂ LA 

CONCURSUL 

DE ESEURI 

„ROMÂNIA MEA” - 


Îmi iubesc ţara aşa cum este. Oamenii învaţă din greşeli, iar 

noi, tinerii, vom face la fel: vom învăţa şi ne vom corecta greşelile 

pentru ca această ţară, România, să aibă un viitor luminos şi să 

fie percepută altfel de către străini. 

Odiseea plăcilor 

memoriale 


Pe Pitar Moş 8, pentru Pan M. Vizirescu, pe care l-am 

vizitat prin 96-97 cu Pan Izverna, când ne-a povestit viaţa 

lui de ostracizat, ascuns 23 de ani în podul casei unei rude 

din Slatina. Am făcut atunci o înregistrare pe care Izverna 

spune că a publicat-o. În această casă, aparţinând lui G. 

Ştephănescu, fondatorul Operei române, se aduna elita 

literară de la sfârşitul veacului trecut, însuşi Eminescu a 

venit de câteva ori şi a citit din versurile sale. N-am înţeles 

dacă P.M.V. locuise aici şi înainte de 44, pe când era în 

ministerul propagandei – şi-a dat demisia la 23 august, în 

semn de protest faţă de gestul Regelui Mihai, considerat 

trădător de ţară. Îmi amintesc că ne-a vorbit foarte elogios 

despre fratele său Smarand, mort foarte tânăr, o mare 

speranţă a culturii noastre. P.M.V. pleda ca acest imobil să 

fie trecut în patrimoniul culturii şi să devină un sediu de 

acest gen. Pe faţadă, acoperită de mari crengi, nu uşor de 

reperat chiar de studenţii care mişună în clădirile de peste 

drum, este plasată o placă memorială pentru George 

Ştephanescu, „compozitor, dirijor, prof., fondatorul Operei 

române.” Mi se spune că moştenitorul imobilului este un 

Maximilian Toma, acum în străinătate, iar administratorul a 

fost prins furând şi e dat în judecată. 

În Icoanei 10 sunt două imobile în aceeaşi curte, 

dar Petru Comarnescu a locuit în cel din stânga. Până 

să găsesc pe cineva cu care să vorbesc la nr 10, am 

vizitat o biserică din spate, într-o frumoasă grădiniţă. Deci 

vis-a-vis de Liceul de fete, pe vremuri. Ce speciale sunt 

aceste biserici ascunse 

ale urbei, neştiute, 

aproape de neobservat 

din stradă, în marea 

viteză şi neatenţie cu 

care ne deplasăm de la o 

zădărnicie a zilei spre altă 

ţintă la fel de presantă şi 

de inutilă. Dar părăseşti 

trotuarul, intri pe portiţă 

şi eşti într-un spaţiu 

privilegiat, securizant, 

care te izolează de 

forfota oraşului. Dai ocol 

edificiului, intri în pridvor, 

pătrunzi în biserică, Ion Lazu 

priveşti catapeteasma, 

turla, candelabrul, tablourile votive cu ctitorii. Unde te 

afli, deodată La Băbeni-Vîlcea, în satul Genuneni, cu 

cărţi bisericeşti şi cu un preot ca pe vremea copilăriei La 

Moldoviţa O nacelă a timpului. Ai aterizat în alt spaţiu, în 

alt timp, în altă grilă spirituală. O plăcuţă de la poartă atestă: 

„monument istoric din veacul XVIII. Misail Băbeani, Panait 

Băbeani”. Aha, de aceea mă dusese gândul la bisericile 

din zona Vâlcea. Revin la locuinţa lui PC, marginalizat de 

regim, însă iniţiatorul Criterionului, care a adunat în jurul 

său generaţia de la 1927, discipoli ai lui Nae Ionescu, 

ins cu doctorat la Los Angeles,, autor al volumului Homo 

americanus, pe care o am în casă; vorbesc cu doctorul 

care ţine cabinetul stomatologic, îi înmânez adresa de la 

Uniune, promite să obţină aprobarea de la proprietar. La 

telefon, din om în om, aflasem că sora lui P.C. a avut nişte 

tentative de a dechide o casă memorială, nu a izbutit, a dus 

toate lucrurile şi manuscrisele scriitorului la Voroneţ. 


VASILE SAV – UN 

„CIUDAT” AL ELITEI 

CULTURALE CLUJENE 

Dan Brudaşcu 

De curând s-au împlinit 8 ani de la mult prea grăbita 

trecere la cele veşnice a poetului şi traducătorului clujean 

Vasile SAV. 

Născut la 27 noiembrie 1949, în localitatea Şoimuş din 

judeţul Sălaj, ca unic fiu al unei familii mai înstărite de ţărani, 

Vasile SAV ajunge, în anul 1967, după absolvirea liceului din 

Jibou, student al Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş- 

Bolyai din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în anul 1972. După 

absolvire, are norocul de a rămâne în municipiul Cluj-Napoca, 

unde, până în anul 2003, îndeplineşte mai multe funcţii. 

Debutul în presă are loc în octombrie 1969 în paginile revistei 

Echinox al cărei membru fondator a fost, iar cel editorial abia 

15 ani mai târziu, în volumul colectiv 

Alpha apărut la Editura Dacia din 

Cluj-Napoca. 

Vasile SAV colaborează cu 

poezie şi traduceri la aproape toate 

marile reviste literare din ţară, însă, 

opera sa tipărită cuprinde doar 3 

volume, respectiv Elogii, Editura 

Dacia, Cluj-Napoca 1986, Solilocvii, 

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 

şi Catulliene, Editura Crater, 

Bucureşti, 2002. 

Ca absolvent al secţiei română 

– latină a Universităţii clujene, Vasile 

SAV se remarcă prin traducerile 

sale strălucite din Tibul şi mai ales 

din opera Sfântului Augustin. În 

diverse periodice au apărut însă 

şi traduceri ale sale din Horaţiu, 

Gh. Şincai, Catullus, precum şi din 

Sfântul Augustin. Traducerile sale 

din aceşti din urmă autori îi aduc 

autorului mai multe premii. Astfel, 

în anul 1992 i se conferă Premiul 

Uniunii Scriitorilor pentru volumul 

Properţiu, Elegii (Sexti Propertii 

Opera omnia), apărut la Editura 

Univers, Bucureşti 1992 şi, tot în 

anul 1992, pentru aceeaşi operă 

primeşte Premiul pentru crea mai 

bună traducere la Salonul Naţional de Carte, Cluj-Napoca; 8 

ani mai târziu, Asociatia Cluj a Uniunii Scriitorilor îl premiază 

pentru traducerea operei Sfântului Augustin, De Musica, 

lucrare apărută la editura Univers, 2000. În anul 2002 primeşte 

Premiul, pentru traducerea operei Sf. Augustin (sase volume 

din Opera omnia), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. 

Despre creaţia sa literară şi despre traducerile publicate 

în volume au apărut recenzii şi articole semnate de nume 

prestigioase ale exegezei literare româneşti, care au subliniat 

atât priceperea şi măiestria sa în găsirea celor mai inspirate 

echivalente româneşti, cât şi harul înnăscut de traducător al 

lui Vasile SAV. 

În afara activităţii remarcabile de traducător pe care a 

desfăşurat-o încă de la absolvirea facultăţii, Vasile SAV s-a 

remarcat şi ca un poet sensibil şi profund, care, lucru mai rar la 

confraţii săi, vine în plus şi cu un impresionant nivel de cultură, 

fapt vizibil şi din problematica deosebită a unor dintre poemele 

OPINII 

sale. 

Latinist de excepţie şi menestrel cu har, Vasile SAV a 

fost una dintre figurile emblematice ale Clujului echinoxist, o 

prezenta remarcabilă in redacţiile clujene în care a funcţionat. 

La începutul anilor 90 ai secolului trecut, în calitate 

de realizator de emisiuni culturale la studioul de Radio şi 

Televiziune din Cluj-Napoca, l-am avut, în mai multe rânduri, 

fie personal, fie în compania altor universitari şi cărturari 

transilvăneni, invitat pe poetul şi traducătorul Vasile SAV, 

descoperindu-i o altă dimensiune a personalităţii lui, şi anume, 

harul vorbirii inspirate şi alese. Vasile SAV nu era un interlocutor 

comod, ci, dimpotrivă, unul grăbit, lăsând adesea impresia de 

agresivitate verbală, dar, în acelaşi timp extrem de plăcut, prin 

profunzimea intervenţiilor, a judecăţilor de valoare formulate, 

dar şi prin calitatea intelectuală ireproşabilă a mesajului său. 

Datorită unei implacabile boli, firul vieţii sale s-a frânt la 3 

septembrie 2003, la abia 54 de ani, neîmpliniţi, când ar mai fi 

avut încă multe de oferit culturii şi literaturii române. Soţia sa, 

poeta Lucia SAV, alături de care a semnat volumul Călătorii 

prin tranziţii, de Montri Umavijani, apărut la Editura Clusium, 

Cluj-Napoca, în anul 1997, a făcut eforturi deosebite, inclusiv 

de ordin material, pentru ca, în anul 2010, să apară, la Editura 

Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj- 

Napoca, volumul Vasile SAV – in 

memoriam. 

Lucrarea este realizată, 

nu doar cu multă dragoste şi 

consideraţie pentru cel dispărut, dar 

şi cu rigoarea omului de ştiinţă, a 

cercetătorului literar avizat care este 

doamna Lucia SAV. 

Lucrarea cuprinde numeroase 

texte critice consacrate vieţii şi operei 

lui Vasile SAV, dar şi câteva texte ale 

acestuia, unele dintre ele inedite sau 

necuprinse în volumele editate ale 

autorului. Lucia SAV adună cu grijă 

şi cu atenţia cercetătorului specialist 

fiecare detaliu istorico-literar care 

să completeze portretul poetului şi 

traducătorului remarcabil care a fost 

soţul ei. În Addenda finală a cărţii 

sunt publicate, pe lângă numeroase 

fotografii proprii sau de familie, şi 

coperte ale cărţilor publicate sau 

diverse manuscrise în facsimil. 

Unele dintre acestea sugerează 

truda deosebită de traducător a lui 

Vasile SAV, revenirile lui asupra 

versiunilor iniţiale şi căutările sale de 

meşter făurar pentru găsirea celor 

mai fericite sintagme în versiunea românească a lucrărilor 

traduse. 

Prin seriozitatea şi complexitatea, prin profunzimea şi 

rigoarea demersului întreprins de Lucia SAV, care a realizat 

şi îngrijit acest volum, lucrarea este una de excepţie şi asigură 

acum, până ce memoria multora dintre cei care l-au cunoscut 

şi preţuit nu s-a estompat, o cunoaştere şi mai profundă a 

omului şi creatorului, oferind multe detalii de laborator de 

creaţie şi intim şi redându-ni-l pe Vasile SAV cu ciudăţeniile şi 

particularităţile sale umane, făcându-ne să ni-l amintim inclusiv 

cu inflexiunile vocii, cu gestica şi sintagmele lui preferate. 

Fără exagerare, consider volumul Vasile SAV in 

memoriam, una dintre cele mai reuşite lucrări de receptare 

critică de care beneficiază scriitorii clujeni plecaţi de curând sau 

de mai mult timp dintre noi. Iar gestul Luciei SAV este dovada 

de necontestat a preţuirii şi sentimentelor faţă de cel dispărut şi 

merită întreaga noastră preţuire şi consideraţie sinceră. 


7425

CONSEMNĂRI 

Un document absolut 

senzaţional 


A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea 

situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. 

Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm 

toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China 

comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea 

Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, 

cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le 

poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, 

am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba 

de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China 

comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar 

fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri 

de origine chineză Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa 

pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, 

pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi… 

Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de 

drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă 

eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră 

calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat 

cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru 

motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”. 

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de 

care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 

1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină 

de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a 

apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile 

evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii 

au recunoscut acest lucru. 

Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, 

în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai 

gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, 

nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. 

Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios. 

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că 

evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc 

de „Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în 

Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii 

îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea 

lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit 

împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie 

responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de 

a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii 

creaseră comerţul mondial. 

Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, 

Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, 

ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar 

aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite 

într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să 

devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza 

cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie 

mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea 

produsele cele mai bune. 

Şi care a fost rezultatul acestor lucruri O conspiraţie între 

Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur 

istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil 

pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe 

hartă, din punct de vedere politic. 

Să revenim la situaţia de după primul război mondial. 

După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, 

resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun 

fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul 

Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la 

multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport 

semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 

1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi 

în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, 

mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la 

vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. 

Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi 

bănuiţi de afiliaţii internaţionale. 

Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, 

comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. 

Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia 

puterea guvernamentală 

pentru trei zile. De fapt 

Kaiserul, când a încheiat 

războiul, a fugit în Olanda, 

deoarece bănuia că cei ce vor 

prelua puterea în Germania 

vor fi comuniştii şi că el va 

fi executat, aşa cum păţise 

Ţarul. Aşa că şi-a căutat 

refugiu în Olanda. 

Apoi însă, după ce 

ameninţarea comunistă în 

Germania a fost anihilată, 

evreii au încercat să reintre 

în vechile posturi, iar germanii 

au început să lupte împotriva 

lor în toate modurile, dar 

fără să se atingă de vreun 

fir de păr al vreunui evreu 

Mihai Ştirbu 

german. Lupta de atunci 

a germanilor împotriva 

evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor 

de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale. 

Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de 

germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia 

Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei 

care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei 

germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic 

cumpăraseră tot ce se putea cumpăra). 

Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului 

german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. 

Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând 

o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din 

structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am 

îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe 

oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului 

nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare. 

După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la 

Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit 

în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe 

Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el 

comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm 

aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au 

răspuns germanii… 

Ce au făcut în această situaţie evreii După ce Germania 

refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, 

lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi 

Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al 

conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la 

studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: 

„Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne 

aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva 

germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza 

un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece 

ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era 

o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia 

să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, 

fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame. 

În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 

7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: 

„Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele 

Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui 

National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta 

era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea 

declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic. 

Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un 

boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu 

mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. 

Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a 

mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică 

germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă 

germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu 

pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se 

face uneori în Sud. 

Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia 

evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi 

de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost 

boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste. 

În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania 

nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista 

suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. 

Nimic. 



Infirmii nu merg în paradis 

PROZA 


E toamnă...toamna lucrurile par altfel... vântul scutură 

frunzele şi iluziile se sparg cu sunet greu... Dincolo de geam 

lumea încă mai trăieşte ultimile clipe de galben. Acolo şi 

aici... doar aşteptare... viaţa scurtă ca un rafală de vânt pe 

care o laşi să treacă... A rămas doar lupta cu mine însumi, cu 

propriul corp care mi-a devenit cea mai crâncenă închisoare... 

Îmi privesc piciorul. Încerc să îl mişc. Dureroasă 

încercare... nimic mai dureros decât neputinţa. Piciorul 

rămâne inert şi invizibilul efort mă oboseşte cumplit... Împing 

iar căruciorul spre geam. 

Trecători grăbiţi... unii îşi privesc sub picioare, alţii în 

suflet... Rămân dus pe gânduri, privind în gol. Întrebările fără 

de răspuns mă copleşesc... 

Îmi dau brusc seama că nu sunt singur în cameră. Mai 

mult simt, pentru că nu văd şi nu aud încă nimic, dar ştiu că e 

Maria, furişată la spatele meu pentru a-mi descoperi universul 

în care trăiesc... Curiozitate copilărească sau feminină E 

încă atât de copilă...e aşa de femeie... Stau nemişcat. Ştiu că 

mişcarea ar speria-o şi ar dispărea. S-ar destrăma şi această 

senzaţie de cald pe care o simt când o ştiu în preajmă... aşa 

cum se destramă un vis, alungat de razele de lumină...Maria 

e precum o pasăre pribeagă: te mişti greşit şi ea zboară. Nu 

prea ai cum să-i capeţi încrederea... cine ştie cine sau ce a 

speriat-o, încât se ascunde, mereu se ascunde... 

*** 

*** 

Îmi venise ideea să o 

îndrăgostesc de Chopin. 

Îi puneam „Nocturnele”, 

sperând să facă dependenţă 

de muzică, de camera 

asta... poate de mine. Visul 

meu prindea rădăcini pentru 

că era bucuroasă când o 

chemam şi, întrebând ce ar 

vrea să asculte, răspundea 

mereu: „Chopin”. Ea se 

Ala Murafa 

îndragostea de Chopin şi eu 

de ea, de prezenţa ei. 

Ne aşezăm alături şi ascultăm. De fapt, ascultă ea, 

pentru că eu îi ascult bătăile inimii sperând ca ritmicitatea lor 

să mă liniştească şi să îmi alunge coşmarul. Ştiu că lucrurile 

merg prost şi gândul acesta îmi paralizează voinţa de a lupta 

şi a mai încerca iar şi iar să mă ridic. Sfârşitul... îi simt mirosul 

şi frigul. Răceala urcă de la picioare şi îmi taie dureros 

creierul. Mi-e frică... mi-e atât de frică! Mă lipesc strâns de 

acest corp feminin, de această copilă care mă ţine în braţe 

uneori simţind, parcă, nevoie mea de a o avea alaturi. Ştie 

că îmi e frică. Şi mă ţine în braţe. Şi mă apară în felul său de 

mine însămi. 

Moartea... va urma moartea sau ceva mai cumplit 

Îmi doresc să fie legendă paradisul şi infernul şi să existe 

doar nimicul care să mă înghită pe nesimţite, nelăsând loc 

regretelor, amintirilor, resentimentelor. Aş fi, cred, mai liniştit 

dacă aş şti că dincolo e doar nimicul. 

Îmi dau seama că sunt exclus din viaţă. Am devenit o 

păpuşă inutilă şi prietenii, uşor-uşor, îşi continuă viaţa fără 

mine. Uneori se întâlnesc la o partidă de fotbal. Alteori la o 

cafea sau la o bere. Ana şi-a găsit un nou tovarăş cu care 

îşi umple serile, cum spune ea. Îl iubeşte Nu mă mai doare 

gândul acesta. Uneori doar imaginea picioarelor ei mă mai 

nelinişteşte prin somn. Amintiri... Viaţa redusă la rangul 

de amintiri. Doar trecutul existent, plin, palpabil. Iar viitorul 

ramane o lungă aşteptare a finalului. Ştiu că boala înaintează. 

Devin tot mai neputincios. Mi-e frică de mişcare... 

- Maria! 

Tăcută, ca de obicei, mă priveşte din pragul uşii. Mă 

bucur să observ că, între timp, i-a dispărut frica din priviri. 

- Maria, vreau să mă ajuţi să fac ordine în birou. 

Am hotărât de mult să eliberez biroul de hârtiile inutile. 

Copila îmi întinde câte o hârtie din sertar şi eu le triez. 

Contracte eşuate, proiecte. Am păstrat destul de mult aceste 

hârtii în speranţa de ... nici nu mai ştiu la ce am sperat. Ştiam 

diagnosticul înca de la început. Nu existau speranţe de 

recuperare. Creierul meu nu reuşea să coordoneze mişcările 

şi picioarele (momentan doar picioarele) nu se mai mişcau. 

Ce va urma Vor urma braţele Sau... trebuie să ordonez 

hârtiile până îmi amintesc înca ce am fost şi ce e util... 

Maria mă priveşte. Simt privirea ei. Mă simt ca un copil 

prins asupra unui delict. Dar nu mă opresc. Rup în fâşii mici 

hârtie după hârtie tot ce a fost şi ce putea să fie. 

- Eu cu ce te pot ajuta Stau inutilă aici. 

Uitasem pentru o clipă de prezenţa ei. 

- Maria, esti foarte utilă. Nu aş avea curaj să o fac fără 

tine... 

Aşez cu grijă CD-urile. Am găsit ce căutam. De ceva 

timp o chemam pe Maria în bibliotecă să ascultăm muzică. 

*** 


M-am rãtãcit, mamă. Şi am obosit să mă caut pe mine 

însămi. Să înţeleg cine sunt şi de unde vin. Totul a început 

atunci când am gãsit o oglindã în camera ta şi am descoperit 

doi ochi speriaţi cãutând spre depãrtãri. Îţi aminteşti Era 

oglinda tă preferată. Oglinda îmi cãzu din mâini şi se spãrsese. 

Şi mii de chipuri care surazânde, care plângând, se reflectau 

din miile de bucãţele îmraştiate prin camera. În care dintre ele 

mã pierdusem eu Peste ani, m-am căutat în fiecare oglindă 

întâlnită în fiecare casă. Întâi îmbracam o mascã, apoi altã. 

Mãştile se schimbau în raport de oameni, de situaţii, de locuri, 

în raport de timp sau pur şi simplu. Câte nu facem noi pur şi 

simplu, fãrã sã înţelegem vreodatã de ce-ul! 

Şi azi în camera mea zac, aruncate peste tot, grãmezi 

de mãşti. Oribile rãnjesc spre mine şi de mine şi eu sunt 

speriată pentru că astăzi nu mai vreau măştile să mă ascund. 

Nu îmi mai e frică alături de Alexandru. Dacă aş putea cumva 

să îi iau din frica lui... Mă simt atât de inutilă pentru că nu 

pot să îl ajut, nu pot să îl rup din ghearele bolii. Mi-e frică 

să nu îl pierd, pentru că, mamă, abia alaturi de Alexandru, 

aşa infirm cum e, m-am regăsit pe mine. Îmi place să îl 

îngrijesc, să îi ating lucrurile, să îi aştern patul. Uneori stau 

şi-l privesc cum doarme. Ca un copil doarme, mamă. Uneori 

chiar zâmbeşte. Cred că visează şi mă bucur că, cel puţin, are 

visuri frumoase. Iar ziua vorbim. Vorbim mult. Îi place să îmi 

povestească toate câte le ştie. Şi mie îmi place să ascult. Aşa 

cum ascultam poveştile tale. Îţi aminteşti oare, mamă Apoi 

ai disparut... Şi dispariţia asta mă sperie şi acum, pentru că a 

lăsat un gol mare. Nu îl pot umple, mamă, oricât aş încerca. 

Şi dacă va dispărea şi Alexandru Nu mă lăsa şi de această 

dată singură! 

*** 

7427

BLOGOSFERA 

Dacii de la capătul lumii 

O munca intr-adevar foarte grea, 

migaloasa, pentru ca nu stii unde sa cauti, 

la ce adancime, sau le gasesti sparte, iar 

daca nu descoperi acolo macar cateva 

litere dintr-un nume - de oameni, de forturi, 

macar ceva! -, atunci ele nu mai au nici o 

valoare, raman doar cateva fragmente de 

scrisori despre lucruri banale. Apoi, cand 

le scoti, risti ca scrisul sa se risipeasca 

imediat la atingerea cu aerul si bacteriile, 

de aceea le aducem imediat la laboratorul 

nostru de aici, le cufundam 6 saptamani 

intr-o anumita substanta de prezervare 

si abia apoi le fotografiem in infrarosu, 

pentru a putea fi citite. E dificil, dar poate 

fi si fascinant totodata. Asa am putut 

descoperi un adevarat „secret militar”, o 

scrisoare neobisnuita adresata prefectului 

Flavius Cerialis, comandantul acelui 

regiment batav din Vindolanda, semnata 

in comun de catre doi buni prieteni deai 

sai, tot nobili, prefecti si ei la forturile 

vecine. Acest secret era tocmai plecarea 

grabnica a batavilor in Dacia, spre luptele 

de la Dunare. Cei doi ii scriu lui Cerialis: 

„Ne rugam, frate, ca ceea ce este pe cale 

sa faci sa fie incununat de succes. Si, asa 

va fi, pentru ca este deopotriva in acord 

cu dorintele noastre, ale amandurora, sa 

faci asta, dar si in interesul tau, caci tu 

esti cel mai demn de respect. Il vei intalni 

cu siguranta pe Guvernatorul nostru cat 

de curand”. si semneaza. Era ca un fel 

de scrisoare de ramas bun. Pentru ca, 

intr-adevar, la putin timp dupa scrisoarea 

asta, in primavara lui 105, guvernatorul 

Britaniei chiar a venit la Vindolanda, 

pentru o discutie cu Cerialis. Rezultatul: 

abandonarea fortului si plecarea in goana 

catre Dacia. Se pare ca n-a fost singurul 

regiment de la Zid plecat sa lupte acolo, 

in Romania de azi. Razboaiele dacice au 

absorbit energii mari, zguduind Imperiul 

pana la ultimele hotare ale sale. Va dati 

seama, daca au fost trimise cele mai 

bune legiuni tocmai de aici, de la 2500 

de kilometri departare!... Dacii acestia au 

reusit, de fapt, sa schimbe istoria. Daca 

ne gandim numai la cate puteri erau atunci 

adunate aici, langa Zid... 

Zau, nu stiu ce s-ar fi ales de scotii, 

pictii si restul triburilor din Caledonia, daca 

aceste super-regimente de belgieni nu 

ar fi fost nevoite sa plece”... In timp ce 

profesorul Birley isi urmeaza pledoaria, 

imi vin in minte vorbele altui istoric 

britanic, Derek Williams, din recenta sa 

carte „Romans and Barbarians” (Romani 

si Barbari). Acesta spune si mai raspicat: 

„Soarta a ceea ce noi stim ca e Scotia a 

fost decisa in tara numita astazi Romania”. 

Se referea tocmai la abadonarea Scotiei 

de catre armatele plecate spre razboaiele 

dacice. si se pare ca a avut dreptate. 

Ii arat lui Robin Birley „inscriptia cu 

sica” a tribunului dac Menander. „Da, intradevar...”, 

murmura arheologul, zambind 

parca a amaraciune. Imi face semn cu 

mana sa astept. Dupa cateva minute, 

se intoarce cu o carte neagra, veche, 

groasa. Un fel de „biblie” a arheologilor 

britanici romanisti. Insa, de data aceasta, 

se aseaza chiar langa mine. Scaun langa 

scaun, umar langa umar, de aceeasi parte 

a mesei. Amandoi cu cartea cea mare in 

fata, pe care vad alte si alte asemenea 

inscriptii, una sub alta. „Uite, toate sunt 


dacice...”, zice, dand fila dupa fila, incet. 

„Uite, inca un falx, o sica... Da... Uite, inca 

una... si inca una...” Ma simt bine langa 

omul acesta. Ma simt, nu stiu cum... 

ocrotit. „Oh, iata inca una!”, exclama dupa 

cateva pagini. si radem amandoi, ca intre 

prieteni vechi, ca intre tata si fiu, de parca 

am descoperi toate comorile astea chiar 

acum, pentru a doua oara, in pamanturile 

mangaiate de ploi de la capatul lumii... 

Pe urmele dacilor, in Scotia si Anglia 

De la Stonehenge la Sarmizegetusa 

Intre monumentele megalitice din Marea 

Britanie si Romania exista asemanari 

impresionante 

La nord-est de coastele Scotiei, 

acolo unde incepe oceanul nesfarsit, se 

afla insulele Orkney, numite Orcades 

de catre autorii latini: insulele orcilor, 

Scotia: Insulele Orkney 

adica ale focilor. Oamenii neoliticului au 

lasat aici urmele unei culturi megalitice 

impresionante, apoi s-au retras, incet, 

spre sud, pe masura ce clima s-a racit. 

In epoca fierului, insulele erau locuite de 

picti, care locuiau in bordeie sapate sub 

pamant. Regele orcadienilor s-a supus 

Casa datand din neolitic 

(insulele Orkney) 

imparatului Claudius al romanilor la 

inceputul erei crestine, iar in secolele VIII- 

IX, insulele Orkney au fost colonizate de 

vikingii norvegieni. Acestia le-au stapanit 

timp de sase secole, apoi au fost oferite, in 

1468, lui Iacob al III-lea al Scotiei, ca dota 

a Margaretei de Danemarca. Si astazi, 

prezenta nordicilor se simte puternic in 

insule, caci Oslo este mai aproape decat 

Londra. Aceasta ar fi, pe scurt, istoria unui 

arhipelag scotian, unde UNESCO si-a 

asezat sigla pe un grup de monumente 

neolitice de mare insemnatate, care 

au luat nastere datorita unor avansate 

cunostinte de matematica si astronomie. 

Gandul, intarit de povestile unor martori 


care au fost si-au 

vazut, ca oamenii 

neoliticului 

scotian ar putea 

avea, in comun 

cu dacii, seturi de 

cunostinte sau de 

traditii, ori chiar 

o felie nestiuta 

de istorie, m-a 

imboldit sa fac un 

drum in aceste 

insule. 

S a t u l 

dezgropat de 

furtuna Pe 

geamul zgariat 

al micului avion 

care ma duce 

de la Edinburgh 

la Kirkwall se 

zaresc insulele orcadiene, ca niste foite 

de hartie colorata, imprastiate pe apa. Aici 

se intalneste Marea Nordului cu Oceanul 

Atlantic. Intreg peisajul e plat, fara dealuri, 

fara munti, fara paduri. De fapt, e un tinut 

fara umbre. Doar campuri verzi si lanuri 

galbene. Stromness e localitatea cea mai 

apropiata de „inima neolitica a Orkneyului”, 

tinut ce strange laolalta o multime 

de vestigii stravechi uimitoare. Am ajuns 

aici intr-o zi calda, de septembrie, cu iz de 

primavara nelalocul ei. O vreme buimaca, 

cu un cer incredibil de coborat, ce te atinge 

pe crestet la fiecare pas. Ciudat loc, unde 

nu poti ghici anotimpul si, de multe ori, nici 

ora din zi, caci vara zilele se intind pana 

dupa miezul noptii. Ghidul meu, Alistar 

Aitkins, un scotian vorbaret si zgarcit, 

ma duce la cele mai importante situri din 

zona: mai intai intr-un sat neolitic, apoi la 

un mormant stravechi, ce domina campia, 

si in final, la un sanctuar urias de piatra. 

Pe tarmul sudic al golfului Skaill, se afla 

un sat neolitic, cel mai bine conservat 

din intreaga Europa: Skara Brae. Nisipul 

alb al plajei margineste un manunchi 

de movile, zece la numar, sub care se 

gasesc tot atatea case din piatra, cu tot 

inventarul lor de acum 5000 de ani: paturi, 

dulapuri de piatra, vetre, unelte. Nu s-a 

gasit nici o arma si nici un zid de aparare: 

aici domneau pacea si bunastarea. Satul 

a fost parasit, unii spun ca dintr-o data, 

in fata unui cataclism natural, altii sustin 

ca treptat. Peste el s-a asternut nisipul 

marii si intunericul, au trecut miile de ani, 

iar intr-o zi furtunoasa de iarna, a vazut 

din nou lumina. Rafale teribile de vant 

au smuls brazdele de iarba, iar valurile 

uriase ale marii au spalat miezul crud de 

pamant jupuit. Dupa ce furtuna s-a potolit, 

a iesit la iveala un sat intreg, cu casute 

ordonate, ce emana si acum pacea si 

linistea locuitorilor din trecut. Aici erau 

celebrate lumina si viata, iar intunericul, 

ce stapanea suprem in noaptea cea mai 

lunga din an, cea a solstitiului de iarna, 

cand ziua nu avea mai mult de o ora, era 

alungat prin diferite practici si ritualuri si 

prin rugaciuni catre zeul luminii. Umbrele 

celor ce candva au locuit in casutele de 

piatra par sa tremure ici si colo, deranjate 

de putinii vizitatori. Satul pare viu, parca 

oamenii au plecat cu totii la secerat sau 

te miri unde, urmand sa se intoarca 

curand si sa-si reaprinda focurile in vetre. 

Skara Brae, pe care l-am vizitat in lumina 

puternica a amiezii, mi s-a parut un loc al 

vietii si al luminii. 


File dintr-un jurnal teatral 

JURNAL TEATRAL 

Citeam despre sinucigaşii din 

literatura română - Veronica Micle, 

Dimitrie Anghel, Urmuz, Voronca, Celan, 

Gherasim Luca, Gabriela Negreanu, Ion 

Stratan... 

Şi de curînd, după terminarea piesei 

lui Candid Stoica (Dosarul curvelor) miam 

amintit de actriţa Paula Chiuaru, 

spectaculoasă în sinucidere: şi-a dat 

foc, în faţa soţului, medic! Avea un halat 

de nylon care s-a aprins instantaneu şi 

nu a mai putut fi salvată, acesta lipinduse, 

definitiv, de piele. În timp ce murea, 

rîdea, de bucurie că-şi pedepseşte soţul 

„infidel”...Brrrr!!! 

Au mai fost sinucigaşi în teatrul 

românesc: Eugenia Dragomirescu, Mircea 

Moldovan, Vasile Nedelcu, Stela Popescu 

Temelie...I-am şi cunoscut. 

Mulţi cred că sinuciderea = act 

de curaj. Exceptînd cazul spionilor şi al 

necesităţii dictate de codul onoarei, cred 

că-i laşitate... 

* 

Regretata Lena Boiangiu spunea 

că prefera Nasul lui Dabija, Faustului lui 

Purcărete, deoarece „reacţionez suspicios 

la grandios”. Interesantă opinie! De 

meditat... 

* 

De două ori în viaţă, i-am invidiat pe 

muzicieni: 

1) eram la Bîrlad şi trebuia să fac un 

spectacol festiv. Un cor avea o melodie 

sprinţară şi şlăgăroasă. Am aflat cu 

stupoare că se intitula Partidului! Numai a 

Partidului nu suna!... 

2) aveam o vizionare cu o comedie, 

la un teatru din Banat: într-un moment 

liric al spectacolului, alesem o melodie 

frumoasă, de Tiberiu Olah. La discuţii, 

cum era pe atunci (1985), un tîmpit se 

trezeşte vorbind:„cîntecul ăla n-are ce 

căuta pe monologul unui infractor (eroul 

piesei-n.n.) fiindcă se intitulează Spre 

comunism, în zbor!” E-te, scîrţ! Nu spun 

că, şi directorul instituţiei fiind fricos & 

obedient, m-a obligat s-o schimb... 

Am pus Vangelis. Că ăsta nu dădea 

titluri oportuniste la compoziţiile-i proprii... 


Bogdan Ulmu 

Aţi înţeles motivul invidiei Păi dacă 

noi pe scenă spunem Partidului, nimeni nu 

se gîndeşte la primăvară; ei compuneau 

ceva despre primăvară şi ca să se cînte & 

remunereze, îi ziceau Partidului... 

* 

Îmi spunea cineva să în unele 

teatre s-a introdus suflerul...electronic 

(prompterul). Dar trebuie o mizanscenă 

specială, cred...Şi dacă se defectează 

Păi aşa, şi cel tradiţional poate face 

un infarct, nu!... 

DINESCU ŞI RIVOLUŢIA 

Fiindca vor unii sa stie cum e cu Mircea Dinescu, scrisei si eu mai ieri urmatoarele: 

Primul care a aparut la Televiziunea română, în 1989, a fost chiar revoluţionarul de profesie Mircea Dinescu. Era cel 

mai indicat să reprezinte poporul, fiindcă venise de la Slobozia (născut în 1950), localitate care, prin denumire, vorbea deja de 

originea lui nobilă în sensul dorinţei de slobozenie. Mircea Dinescu a venit prima data la Bucureşti cu gândul să se facă actor. 

Nu a reuşit la facultate şi s-a aciuiat pe lângă cenaclul lui Eugen Barbu, încă lansator de talente pe acea vreme. De sub bagheta 

magică a lui Barbu şi a lui Fănuş Neagu va ajunge, peste ani, un apropiat al lui Marin Preda. Dar până atunci mai avea de curtat 

nişte frumoase tinere şi câţiva critici şi istorici literari: Romul Munteanu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu. În 

Petre Anghel 1971, lui Mircea Dinescu îi apare primul volum de versuri, ”Invocaţie nimănui”. Avea 21 de ani şi este socotit ”noul Rimbaud 

român”. Scandalurile cu scriitorii, succesul la fete, băutul în public, lipsa respectului pentru ceilalţi justificau elogiul. Curând 

va deveni secretarul organizaţiei tinerilor utecişti din Uniunea Scriitorilor. Poemul lui ”Sunt tânăr, doamnă!” face furori: ” Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă 

ştie pe de rost/ şi ochiul sclav îmi cară feciorele prin sânge,/ cum aş putea întoarce copilul care-am fost/ când carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge// 

Mircea Dinescu este un bun actor, chiar dacă nu-l ajută prea mult dicţia; discursul lui se bazează pe limbajul non-vebal, mâinile, buzele şi scărpinatul 

în ceafă (la tâmplă se atinge rar) fiind componente de bază. 

Biografia lui este demnă de un erou balzacian: venit în Capitală doar cu iluzii, ca mai toţi scriitorii, se va însura cu fiica unei rusoaice şi a unui 

ungur, va fi premiat şi răspremiat de Uniunea Scriitorilor, de Academie şi va trăi din sinecură: întâi portar() la Asociaţia scriitorilor (evident, doar cu 

numele), apoi redactor la revista Luceafărul (ei, da, ăsta chiar era visul oricărui tânăr scriitor). Armata o face lângă casă, cica la interventia lui Fănuş Neagu, 

întâmplător, desigur, la o unitate a Securităţii. Cărţile lui au fost traduse în maghiară şi în germană (de Werner Söllner, un distins colaborator al securităţii 

române). Debutul lui în poezie a fost strălucitor: critici tineri, bătrâni, unevirsitari sau debutanţi s-au grăbit să-l elogieze. Lucian Raicu, cel cu care va sta 

cu Marin Preda la masă în noaptea morţii, văzuse în Dinescu un poet ”bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele şoc şi metaforele percutante îi 

vin în cascadă, proaspete şi nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă şi cinică, brutal repezite şi tandre, proletare şi nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu 

totuşi bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguităţi.” 

Pentru cazul în care rivoluţia ar fi întârziat şi mai mult, Mircea Dinescu îşi pregătise şi varianta “trăiesc bine cu comuniştii până la moarte, că 

am origine sănătoasă” şi astfel a absolvit academia de Ştiinţe politice Ştefan Gheorghiu, patronată de tovarăşul Leonte Răutu. Acesta era bun prieten cu 

tovarăşul Gheorghe Rădulescu, astfel că, înainte de 89, Mircea face parte din apropiaţii lui Gogu, pe care-l vizitează la casa de vacanţă a acestuia, situată 

în Câmpia Dunării, aicişa la Comana. Nu vorbeau numai despre ”cetatea ideală” a lui Platon, ci şi despre literatură, căci acolo poposeau şi alţi viitori 

revoluţionari, ca Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Ion Caramitru. Iar el nu era prea ocupat cu studiile, fiind la fără frecvenţă şi, oricum el era intersat de şcoala 

vieţii, nu de doctrine, fie ele chiar de stânga (oare, de stânga). 

După apariţia de la televizor, imediat după fuga dictatorului, jucând bine rolul oferit de Ion Caramitru (devenit regizor prost dintr-un actor foarte 

bun) care-i recomandă ”Mircea, fă-te că lucrezi”, Dinescu ajunge, chiar în acea seara, preşedintele Uniunii Scriitorilor. Va fi sustinut de floarea cea vestită 

a întregului Apus (sau Rasărit): Octavian Paler, Eugen Simion, Aurel Dragoş Munteanu. Nu a fost, totuşi, prea uşor, fiindca poeta Ana Blandiana ( şi 

ea contestatară şi prietenă cu Gogu) l-ar fi vrut pe George Macovescu. A ieşit învingătoare generaţia tânără. Macovescu era cominternist, dar făcuse 

”greşala” de a-l susţine pe Ceauşescu la congresul în care îi contestase C. Pârvulescu realegerea ca secretar general al partidului. Acum lua sfârşit 

naţionalismul ceauşist, se creau condiţii pentru globalizarea venită dinspre Vest. Despre prestaţia lui Dinescu, fostul coleg de la revista Luceafărul, poetul 

Cezar Ivănescu, va afirma: ”Uniunea Scriitorilor trebuia să devină după Revoluţie acea centrală de energie, acel nucleu de energie care să numească şi 

să buşească preşedinţi în ţara asta. Pentru că aveam această autoritate. Din această instituţie de autoritate şi de ţinută morală, a ajuns o instituţie oarecare, 

falimentară. Din ce cauză Din cauza faptului că s-a ocupat numai cu bişniţă măruntă, cu afacerile lor de bişniţari nenorociţi de la Dinescu şi până la 

actualii conducători ai Uniunii – şi nu cu lucrurile mari. Nu s-au gândit la condiţia scriitorului român, nu s-au gândit cum să transforme această instituţie, 

care a fost foarte puternică sub comunişti şi a fost o adevărată redută a democraţiei, cum s-o transforme din nou într-o instituţie puternică şi în democraţie, 

care să poată să facă ceva în ţara asta”. 

Nemainsemnând prea multe Uniunea Scriitorilor, fiindcă noii guvernanţi nu mai aveau nevoie să ţină scriitorii într-o organizaţie puternică şi cu 

autoritate morală, Mircea Dinescu se dedică afacerilor. Mărturiseşte că sfatul l-a primit de la o funcţionară a ambasdei germane care i-ar fi spus prieteneşte 

că literature nu mai înseamnă nimic în capitalism, banul este totul. Drept urmare, înfiinţează reviste, le vinde, înfiinţează altele, mai vinde din ele şi 

cupără terenuri agricole şi vii. La o lansare de produs, vin marca Dinescu, îl are oaspete chiar pe preşedintele Iliescu. La plecare îl conduce pe acesta la 

automobil şi vrea să-i dea o damigeană de vin. Preşedintele, sărac şi cinstit, cum îi e felul, refuză, dar Mircică insist:”ia-o, bre, nea Ione, ce dracu, dacă nu 

bei dumneata, bea coana Nina”! Haraşo democraţie! Lume civilizată, soro, nu glumă. 

Având de ales între eternitatea artei şi foşnetul rublei, poetul din Slobozia a optat pentru moneda europeană. Din tânărul prin care treceau ”săgeţile 

vestirii”, se mai văd cu uşurinţă doar buzele groase, de lăutar care a cântat pe la nunţile boierilor, salivând după un ciuibuc gras. 

7429


Blocul din Istoria 

Literaturii Române 

„Aşadar, i-am cunoscut pe 

toţi de la începuturi şi până în 

prezent, ca să uzez de o formulă 

dragă multor istorici literari. Şi 

am scris despre toţi. 

Am făcut bine N-am făcut 

bine 

Am făcut de trebuia sau 

era mai bine să fi stat cuminte la 

locul meu şi să-i las pe alţii să 

se pronunţe despre locatarii din 

Blocul scriitorilor” 

Cu siguranţă, răspunsul este 

Liviu Comşia unul singur: este extraordinar să 

depui mărturie pentru întregirea 

Istoriei Literaturii Române, care 

are nevoie de aceste amintiri şi de aceste nume pentru 

că destule capitole sunt incomplete sau chiar…albe. Nici 

un nume, nici o scriere nu este de prisos, ci, dimpotrivă, 

sunt necesare pentru a împlini istoria culturală a românilor 

uneori atât de subţiată de vremuri şi de oameni cu 

mentalităţi izvorâte din gândirea şi simţirea minore, ca să 

folosesc termenul lui Cioran atât de potrivit, din nefericire, 

de atâtea ori. Ei bine, de ani buni, poetul, criticul şi istoricul 

literar Florentin Popescu duce această cruce, neclintit, 

aducând din memorie spre ştiinţa contemporanilor nume 

şi opere ale unor scriitori pe care noi înşine le-am dat 

uitării. Este o muncă migăloasă, sisifică până la urmă 

prin care dl. Florentin Popescu scoate la iveală fragmente 

de spirit românesc spre împlinirea istoriei sale. Ultima sa 

investigaţie în trecutul cultural al Bucureştilor se intitulează 

„Scriitorii din Strada Apolodor” (Ed. Rawex Coms, 

Bucureşti, 2011) în care, citind cartea de imobil din Strada 

Apolodor nr. 13-15 a „blocului scriitorilor”, memorialistul 

reînvie chipurile unor scriitori şi editori care au dat 

personalitate timpului în care au trăit. (Eu însumi student 

fiind în acel timp – 1975 -, am participat la numeroase şi 

aprinse discuţii surprinşi de a se fi repartizat un bloc doar 

scriitorilor şi editorilor, considerând că era vorba despre 

un plan diabolic al securităţii de a-i avea laolaltă cele mai 

aprige, imprevizibile şi înaintate conştiinţe la vremii. Era 

mult mai uşor de supravegheat, susţineau unii colegi). 

Dar să revenim la cartea semnată de dl. Florentin 

Popescu. La o primă impresie am putea zice că avem de-a 

face cu pagini memorialistice. Cartea, însă, ţinteşte mult 

mai departe, reconstituind, în acelaşi timp, epoca în care 

au scris aceşti scriitori. Iată o secvenţă din acel timp: „Dar 

liniştea în care blocul din Apolodor, ca un străin acceptat 

de căsuţele din jur, îşi ducea existenţa a fost definitiv 

spulberată când a început construirea Centrului Civic 

(…) De pe stradă, dar şi din micul balcon al garsonierei 

mele de la etajul întâi vedeam zi de zi şi noapte de noapte 

cum buldozerele, excavatoarele şi tractoarele culcă la 

pământ vile ridicate în frumosul stil neoclasic, cu frontoane 

sculptate, cu multe flori şi arbuşti, căsuţe aflate pe acele 

locuri parcă de când lumea, mici grădini în care vegetaţia 

plină de viaţă amintea bucureştenilor că pe lume mai există 

şi natură şi frumuseţi greu de descris, mici alei şi locuri 

parcă trezite dintr-un somn de veacuri”. Pe de-o parte. 

Pe de alta, profitând de împrejurări, memorialistul descrie 

decăderea dramatică a ţării din ultimele decenii când a 

încăput pe mâna unor indivizi cărora spiritul le e străin: 

„La fel ca mine şi ca fostul critic al revistei „Luceafărul”, 

Viorel Ştirbu era indignat de cei care, preluând puterea în 

diverse locuri după 1989, i-au dat la o parte pe oamenii 

competenţi, stăpâni pe meseria lor, înlocuindu-i cu inşi 

lipsiţi de profesionalism, dar arborând sus şi tare drapelul 

noii democraţii. Ce s-a întâmplat după aceea se vede 

şi azi cu ochiul liber: căderea economiei, haosul din 

administraţie şi toate celelalte rele”. 

În acest context, sunt evocate personalităţi literare 

pe care dl. Florentin Popescu le-a cunoscut ca locatari ai 

blocului din Strada Apolodor şi acum le deschide calea 

spre istoria literară aşa cum au fost. În primul rând şi în 

cele mai multe cazuri propria amintire e stăpână frazelor. 

Cu măiestrie inegalabilă, sunt zugrăvite portrete care pot 

fi trecute în istoria literară. Iată cel al poetei Viola Vancea: 

„Apariţie puţin stranie, de statură potrivită spre înalt, cu 

o siluetă plăcută, părea descinsă acolo dintr-o altă lume 

– a unor vremuri, romantice, de început de secol. Părul 

castaniu, lăsat să crească lung şi să se reverse din plin 

peste umeri, o beretă sau o căciulă (după anotimp), 

aşijderea originale, ca şi întreaga vestimentaţie de altfel 

îi confereau o ţinută distinsă şi la prima vedere, mai ales 

după ce aflai că s-a ocupat în mod special de Hortensia 

Papadat-Bengescu, nu puteai să nu faci o trimitere la 

celebra scriitoare, la personajele romanelor ei, cu care, 

la o adică, vecina noastră n-ar fi fost prea greu să se 

identifice într-un fel sau altul”. 

Cum se vede, portretele sunt remarcabile, dezvăluind 

o excepţională putere de observaţie, un simţ remarcabil al 

proporţiilor prin care inevitabilul subiectivism este diminuat 

substanţial. 

În al doilea rând, acolo unde memoria nu a înregistrat 

suficiente detalii ca să poată (re)construi imaginea omului 

şi a scriitorului, dl. Florentin Popescu recurge la aprecierile 

unor critici sau la dicţionare din care extrage acele însuşiri 

care îi dă posibilitatea de-a prezenta complet şi complex 

personalitatea literară: „Aşadar neavând eu nici un fel de 

amintire, nici un fel de conversaţie, nici un fel de întâlnire 

literară cu Iulian Vesper mă văd nevoit să substitui lipsa 

mărturiilor inedite despre om cu două aprecieri critice 

despre opera lui…”. Ei bine, ceea ce mi se pare extrem 

de bine lucrat e faptul că dl. Florentin Popescu exprimă 

capacitatea proprie scriitoricească, care menţine în 

echilibru dimensiunea umană şi cea spirituală (literară) pe 

care le menţine într-un echilibru stabil. Niciodată scriitorul 

nu copleşeşte omul; cei doi trăiesc într-o relativă armonie; 

personalitatea sa umană se exprimă în operă. Dl. Florentin 

Popescu urmăreşte cu o anume fascinaţie această sinteză 

unică, inegalabilă a personalităţii umane destinate valorilor 

spirituale. Aşa fiind, este firesc ca opiniile memorialistului să 

aducă în discuţie judecata de valoare sau reconsiderarea 

acesteia. De exemplu, când vine vorba despre Mariana 

Ionescu, cronicarul nu a putut să treacă cu uşurinţă peste 

tăcerea care s-a aşternut peste poetă, precum şi judecata 

nedreaptă asupra operei. Cum de altfel face de fiecare 

dată când i se pare că a întâlnit o nedreptate! 

Fiecare nume este însoţit de „cartea de identitate 

literară”, astfel încât imaginea să fie deplină. Memorie, 

amintiri, evocare, apreciere, toate într-un şir de propuneri 

pentru o istorie literară care are încă destul loc pentru 

toţi şi nici nu este sieşi suficientă, ca să renunţe la vreun 

nume. Folosindu-se de blocul de locuinţe ocupate de 

scriitori din Strada Apolodor, dl. Florentin Popescu scrie 

o cronică a vremurilor. Întâlnim nume care în deceniile 

70-90 şi de după au ţinut paginile revistelor literare şi au 

îmbogăţit cultura română. Dacă de sub colbul depus din 

nepăsarea contemporanilor au fost scoşi la iveală aceste 

personalităţi, atunci fără doar şi poate, se datorează în 

exclusivitate d-lui Florentin Popescu. Nici nu ne închipuim 

cât de preţioase sunt mărturiile domniei sale pentru fiecare 

dintre românii care nu vor să-şi piardă identitatea. 


VIS ÎMPLINIT 

Dumitru Stoean 

EVENIMENT 

Am promis bunului meu prieten, 

poetul, prozatorul şi publicistul GHEORGHE 

ANDREI NEAGU, că anul acesta vom 

încheia periplul nostru prin toate satele 

comunei sale natale-TRIFEŞTI. 

Domnia-sa nu şi-a imaginat că această 

comună nemţeană este aşa de întinsă şi că 

vechile denumiri ale fostelor sate de până în 

anul 1968, se păstrează în memoria tuturor 

locuitorilor şi mari şi mici, cum este cazul celor 

două sate SOFROCEŞTI şi BRĂNIŞTENI. 

Fiind vorba de ultimul fost sat 

Brănişteni, invitaţia i-am făcut-o încă din data 

de 4 iunie a.c.,când a avut loc întâlnirea cu 

colegii de generaţie la Şcoala din Sofroceşti, 

şcoală unde scriitorul şi-a desăvârşit studiile 

ciclului primar. Ca dată am stabilit ziua de 12 

septembrie 2011, zi în care se va inaugura 

noul local de şcoală şi totodată vom deschide 

şi noul an şcolar 2011-2012. 

Nu pot să trec la prezentarea modului 

în care s-au desfăşurat aceste evenimente, 

până nu voi arăta câteva date istorice privind 

satul de odinioară-BRĂNIŞTENI. 

Cercetînd documentele vremii, din 

Arhivele Statului Iaşi, am decoperit un 

,,Uric”datând de vremea lui Alexandru cel 

Bun, domnul Moldovei, care delimitează 

proprietatea boierului său Micula,-,,un sat 

al lui Berea, până la podul lui Dragomir 

Brănişteriul”. 

În volumul II din ,,Documentele 

Moldovei înainte de Ştefan cel Mare”, se 

face referire la faptul că Petru Voievod, 

întăreşte stăpânirea boierului Tudor Limbă 

Dulce, asupra satelor Brănişteni, Barboşi 

şi Giuleşti,,. Putem trage uşor concluzia că 

Valea Pârâului Negru a fost încă dinaintea 

anului 1400 o arie veche de locuire, din 

amonte în aval apărând satele: Barboşi, 

Brănişteni,Trifeşti şi Sofroceşti. Se ştie 

că satul Barboşi se afla la nord de satul 

Brănişteni, iar după moartea cronicarului 

Miron Costin(1691), fraţii lui au părăsit 

ţara,conacul n-a mai fost locuit şi s-a ruinat. 

Locuitorii s-au mutat în satul Brănişteni. 

În anul 1834, satele Brănişteni,Trifeşti 

şi Sofroceşti făceau parte din Ţinutul 

Romanului, Ocolul Moldovei, apoi în anul 

1835 să facă parte tot din ţinutul Romanului, 

dar Ocolul Siretului. 

Abia în anul 1881 ia fiinţă la Brănişteni 

prima şcoală, unde este numit un singur 

învăţător la cei 53 de şcolari. 

Până în anul 1968, satul Brănişteni 

este sat de sine stătător, iar după acest an 

este înglobat în satul Miron Costin. 

Dar să lăsăm istoria să-şi depene firul 

ei şi iată-ne ajunşi în ziua de 12 septembrie 

2011 ora 10-00 În faţa Primăriei apare 

oaspetele nostru drag, ,,Cetăţeanul de 

Onoare” al comunei, scriitorul GHEORGHE 

ANDREI NEAGU, alături de blânda şi 

inconfundabila sa soţie. După ce facem 

câteva schimburi de păreri, ne îndreptăm 

spre ultimul bastion al comunei, fostul sat 

BRĂNIŞTENI. 

Este cald. O zi toridă de vară deşi 

sântem la mijlocul lunii septembrie. Drumul 

este puţin anevoios după ce ieşim din Trifeşti. 

Satul Miron Costin nu este asfaltat, dar 

drumul este bun. Scriitorul priveşte cu atenţie 

această zonă necunoscută a Brăniştenilor 

şi rămâne impresionat de gospodăriile lor. 

,, Trebuie asfalt şi aici este un colţ de rai”- 

exclamă dumnealui. 

Ne oprim la intrarea din faţa şcolii. 

Aici multă animaţie. Preşcolari, elevi, părinţi, 

bunici şi cele 3 cadre didactice aşteptau 

cu nerăbdare sosirea noastră. Cele doaă 

învăţătoare şi educatoarea sânt motorul 

actului instrucţiei şi educaţiei aici în Brănişteni. 

Este vorba de fiica satului, învăţătoarea Maria 

Ioniţă, învăţătoarea Elena Matei(consăteana 

lui ) şi mai tânăra educatoare Irina Popa. 

Sântem alături de locuitorii acestui 

sat, oameni gospodari, liniştiţi, dornici de 

nou şi curioşi ca orice sătean să participe 

la evenimente deosebite ce vor schimba şi 

vor marca existenţa generaţiilor de azi şi de 

mâine, caci despre Şcoală este vorba. Este 

o şcoală nouă, o bijuterie frumos concepută, 

funcţională, oferind condiţii excelente pentru 

instrucţia şi ecducaţia celor 60 de copii-şcolari 

şi preşcolari. ESTE ŞCOALA SECOLULUI 

XXI-VIS ÎMPLINIT LA BRĂNIŞTENI. 

Oficialităţile comunei, primarul, 

viceprimarul, secretarul, consilieri, dirctorul 

coordonator, inginerul constructor şi 

bineînţeles oaspetele nostru Gheorghe 

Neagu sântem întâmpinaţi pe treptele noii 

şcoli cu tradiţionala ,,pâine şi sare”. Paglica 

tricoloră tronează la intrarea în şcoală. 

Se desfăşoară ceremonialul de 

deschidere a noului an şcolar. Discursurile 

ţinute însufleţesc micii preşcolari şi şcolari 

şi întreaga asistenţă. Punctul culminant se 

apropie. Ia cuvântul domnul scriitor. Linişte 

deplină. Timpul parcă stă pe loc.Vorba lui de 

duh, apăsată şi pătrunzătoare îi teleportează 

în anii când şi dânsul era elev într-o şcoală 

de tip Spiru Haret . Îi îndeamnă pe copii 

să studieze, să citească mult şi să fie la 

înalţimea cerinţelor unui învăţământ modern 

aşa cum este şi această nouă şcoală din 

satul Brănişteni. 

Priveam cum celelelte două clădiri 

vechi, apăsate de trecerea anilor şi de 

cutremurele ce s-au abătut asupra lor ar fi 

vrut să spună:,,şi noi am fost frumoase şi utile 

la timpul nostru”. 

Dinspre vest privea Şcoala veche 

,,Spiru Haret”,construita după anul 1900, iar 

dinspre est, fostul local de grădiniţă ridicat 

după anii 70. 

Am anunţat asistenţa că astăzi este 

un dublu eveniment. Inaugurăm noua şcoală 

şi împlinirea a 130 de ani de la atestarea 

documentară a primei şcoli din Brănişteni 

1881-2011. 


După tăierea panglicii de către primar 

şi scriitor, asistăm la slujba de sfinţire a noii 

şcoli de către preotul paroh al satului, preotul 

Teodor Terentie. 

Elevii, parinţii, întreaga suflare venită la 

acest eveniment,vizitează expoziţia de carte 

şi publicistică a domnului scriitor Gheorghe 

Andrei Neagu. Dânsul le dăruieşte câteva din 

romanele sale, volumele de poezie şi câteva 

numere din revista ,,Oglinda Literară”. 

Întrebându-i pe copii ce i-a impresionat 

mai mult, unul dintre ei a răspuns că TOTUL, 

dar , cel mai mult ,că a trăit să vadă la 

vârsta lui un scriitor în ,,carne şi oase”.Neam 

amuzat cu toţii, apreciind sinceritatea şi 

bucuria acestui copil. 

Domnul scriitor a mai donat şi alte cărţi 

şi reviste pentru biblioteca şcolară şi pentru 

premierea elevilor.Făcuse acelaşi lucru şi 

la şcoala din Sofroceşti. Bucuria este de 

nedescris.Preşcolarii şi elevii se îndreaptă 

spre sălile de clasă. În cancelarie dau citire 

inscrisului consemnat pe prima filă a noii 

condici de prezenţă, datată 12 sepembrie 

2011. 

,,La această dată a avut loc inaugurarea 

noului local de şcoală în prezenţa autorităţilor 

locale:primar-Vasile Octavian Duminică, 

viceprimar-Gheorhe Cozma, secretar-Vasile 

Fotea, consilier- Dumitru Stoean,director 

coordonator- prof. Elena Duminică şi inginer 

constructor Neculai Vizir. 

La acest mare eveniment am participat 

alături de scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, 

fiul comunei Trifeşti. 

Slujba de sfinţire a noului lăcaş de 

cultură a fost săvârşită de preotul Teodor 

Terentie, preotul satului. 

În acest an 2011 se îmlinesc 130 de 

ani de la prima atestare documentară a Şcolii 

din satul Brănişteni(1881-2011). 

Am scris aceste rânduri pentru a 

rămâne posterităţii ca un ,,document de 

înaltă valoare istorică”. 

Au semnat în condica de prezenţă, 

pe lângă cei menţionaţi în acest înscris 

şi învăţătorii Matei Elena, Ioniţă Maria, 

educatoare Popa Irina şi administratorul 

Murariu Maria. 

Spre bucuria mea pot spune că 

visul s-a împlinit de două ori. Bunul meu 

prieten Gheorghiţă şi-a recunoscut în sfârşit 

îndeaproape meleagurile natale în vizitele 

făcute în decursul anilor 2009-2010-2011,iar 

locuitorii acestui sat au trăit aievea visul 

imaginat de atâta vreme -inaugurarea celei 

mai moderne şcoli comunale de prin aceste 

locuri de legendă. 

Despre alt vis împlinit, tot la Brănişteni, 

vom vorbi în numărul viitor. 

7431

LECTOR 

TOAMNA 

LANSĂRILOR 

Septembrie a fost luna evenimentelor revǎrsate, octombrie 

fiind asaltat de prelungirea unora dintre ele. Într-o atmosferǎ de 

toamnǎ cu aspect şi parfum specific, ne-am întilnit la lecturi de 

cenaclu, lecturi publice, lansǎri de carte. Ca de obicei, salvaţi 

de clopoţel, frumoasele noastre colege, Adelina Bǎlan, Marina 

Raluca Baciu, Alexandra Herghelegiu şi Raluca Dumitrache neau 

încîntat, citindu-ne, însoţindu-ne. Copilul cu chip vopsit , 

creaţia Adelinei Bǎlan, ca de obicei, un text destul de reuşit, 

ne-a captivat atenţia. Maestrǎ a mesajelor încǎrcate de mister, 

a textelor bine definite Adelina se supune observatiilor noastre, 

accepta îndrumǎri. Cititorul ipotetic, propus de scriitorul Gheorghe 

Andrei Neagu, e bine sǎ-l aibǎ în vedere. Altfel, pentru cine scrie 

Ce va face Adelina cu toate pǎrerile auzite despre scriitura ei 

E problema ei. Nimic n-o dezarmeazǎ, ea scrie. Şi bine face.Se 

pare cǎ Marina Raluca Baciu a gǎsit cǎrǎruia: cea a poeziei şi, 

exerseazǎ. Uneori o face bine, alteori, rateazǎ.Cele cîteva poezii 

despre toamna chiar ne-au convins: vrea sǎ devinǎ poetǎ. La 

unele dintre întîlniri ni s-au re-alǎturat Aurelian Dorobǎţ, Ileana 

Banu si Ionel Dogaru, Marcela Blaga, Virginia Bogdan, Ionuţ 

Ţandarǎ, Diana Flavia Sava care…a demonstrat cǎ absenţa din 

cenaclu , a însemnat ceva Poeziile citite ne-au stors pǎreri, nu 

smuls. Aroma strugurilor ce se lǎfǎiau în castroane, ademenitori 

, ne-au fǎcut sǎ sali 

vǎm, dar n-au redus cu nimic dorinţa de a aplauda un text 

poetic bun. Cu feeling desǎvîrşit, Diana Sava adorǎ cuvintele. 

Le înşiruie în discursul poetic asemenea perlelor. Sigur, uneori 

le mai îngramǎdeşte în şirag, neţinînd cont de culoare, de 

rezonanţǎ şi, poate intenţionat aşa, dorind sǎ descoperim 

fiecare vibraţie pe care versul respectiv îl solicitǎ şi-l oferǎ. 

Balada Constanţei Cornilǎ, Un trubadur, o realizare poeticǎ 

oniricǎ, ar fi avut de cîştigat atît din punct de vedere al mesajului 

cît şi al feelingului, dacǎ ar fi fost mai limpede cititǎ. Din acest 

motiv, ID Denciu a fost determinat sǎ afirme cǎ textul poetic este 

confuz, de obicei, atît de atent la efectuarea analizei pe text. 

Gheorghe Suchoverschi ne-a încîntat propunîndu-ne un joc 

poetic - ,, De-a v-aţi cugetǎreala,,- cugetǎri exprimate ironicosarcastic, 

vis-a-vis de problemele lumii. 

Evenimente: Trebuie trecute în revistǎ lansǎrile de carte 

Sinceritatea nu mai este 

de mult una dintre virtuţile 

semenilor noştri. A fi sincer, a-i 

spune celui de lângă tine ceea 

ce simţi, ceea ce nu-ţi place, 

ceea ce nu-ţi convine dintr-o 

pornire onestă şi corectă din 

punct de vedere uman este 

sinonim cu o condamnare la, 

cel puţin, inamiciţie. Lipsa de 

sinceritate a fost trecută întrun 

nou tabel al valorilor alături 

Stan Brebenel 

de alte elemente negative ale 

caracterului. Dacă ar fi să luăm numai cazul candidaţilor aleşi 

cu majorităţi covârşitoare această afirmaţie ar avea acoperire. 

În lumea literară lucrurile stau la fel dacă nu cumva mai rău. În 

pagina literară a ziarului Opinia am prezentat foarte multe cărţi 

de autori diferiţi, indiferent dacă erau buzoieni sau din alte zone 

ale ţării. Mi-am permis uneori să fiu sincer şi să le sugerez că 

unele lucruri nu sunt tocmai în regulă, că doar nu toţi cei care 

încredinţează unei tipografii o carte devin genii şi toate cuvintele 

aşternute pe hărtie sunt acolo unde trebuie. Dacă aţi citi toate 

cărţile care apar aţi auzi codrii plângând de cât suportă hârtia. 

Unii chiar cred că toate inepţiile sunt geniale. După prima carte 

publicată cu unii nici nu te mai înţelegi. Dintr-un om aparent 

normal o posibilă notorietate în plan literar l-a trannsformat radical. 


care au fǎcut motivul întîlnirilor 

dintre scriitori şi autori, motivul 

comentariilor rezultate. La 

început de septembrie, Ministrul 

Afacerilor Externe Teodor 

Baconschi, nimeni altul decît 

fiul scriitorului A.E.Baconschy a 

lansat o carte-manifest, o carte 

cu subiect de mare actualitate, 

Crestinism şi Democraţie – 

alcǎtuitǎ din eseuri inspirate din 

realitatea imediatǎ. Personal, 

preţuiesc autograful. În rest, 

poate generaţiile tinere de azi 

şi de mîini vor fi nu numai în 

subiectul şi interesul unor 

asemenea cǎrţi, ci şi în atenţia 

celor îndreptǎţiţi s-o facǎ. 

Spre finalul lunii, am participat 

la un recital de poezie, în 

cadrul RECITAL DE POEZIE 

Mariana Vârtosu 

MONDIALǍ - organizat de reprezentanţa US Focşani/ Filiala 

US Bacǎu, în tandem cu Biblioteca Duiliu Zamfirescu Focşani. 

Recitalul a fost susţinut de poeţii Gheorghe Andrei Neagu, 

Ştefania Oproescu, Gheorghe Suhoverschi, Constanţa Cornilǎ, 

Diana Sava, Ionuţ Ţandǎrǎ şi Marina Raluca Baciu. Dra director 

Teodora Fîntînaru a condimentat poezia locala cu versurile lui 

Lucian Blaga şi Magda Isanos. A urmat Festivalul Costache 

Conachi de la Tecuci, despre care voi scrie mai amplu într-un 

viitor articol. Teatru Mr.Gh.Pastia, gazda unui eveniment special, 

preambul al Zilelor Bachus, prin cartea dlui Valentin Talpalaru, 

Din poezia vinului - potrivitǎ momentului, o antologie de versuri 

bahice, din lirica universalǎ şi, o lansare de carte ineditǎ, la 

doar 9 ani! Elleny Pendefunda, pentru care a girat scriitorul 

Gheorghe Andrei Neagu, a avut propria lansare, volumul 

de versuri, ÎNGERUL MEU, însoţitǎ de propriul vernisaj de 

picturǎ. Dacǎ versurile i-au mai deconspirat vîrsta biologicǎ, 

ludicul cromatic a arǎtat-o drept un bun stǎpînitor al pensulei şi 

uleiurilor cu care micuţa Elleny s-a jucat serios, denumindu-şi 

metaforic picturile Inviere, Darurile mamei, Gaura neagrǎ, etc. 

Pînǎ sǎptǎmîna viitoare, cînd scriitorul Liviu Pendefunda, tatǎl 

micuţei, va avea propria lansare de carte, tablourile lui Elleny 

vor îmbrǎca pereţii holului Teatrului Mr.Gh.Pastia, acolo unde 

s-a desfǎşurat evenimentul.Cam acesta a fost septembrie…trist. 

Dimpotrivǎ! 

Floare rară, sinceritatea 

Aerul de superioritate pentru ceilalţi devine de nerespirat. Aceste 

gânduri mi-au fost inspirate de un caz cât se poate de real. Cu 

ceva timp în urmă un autor a scos din tiparniţă a treia sa carte. 

Un prieten comun i-a cerut şi pentru mine un exemplar. După 

ce a stat şi s-a gândit câteva clipe, i-a spus: „Nu-i dau fiindcă 

m-a înţepat”. Autorul respectiv are dreptate numai pe jumătate. 

În cronica de întâmpinare la cartea sa recunosc că nu am fost 

suficient de sincer. Am spus elegant că „o anumită repetiţie a 

trăirilor şi sentimentelor şi o prea mare detaliere a faptelor 

nesemnificative îţi dau impresia că nu se întăreşte afirmaţia dorită 

ci se pierde şirul naraţiunii şi o diluare a mesajului”. Dacă eram 

sincer până la capăt aş fi spus că, din păcate, întâlnim destul de 

multe „umbre”, puţine realizări faţă de aşteptări. Acei autori care 

se comportă aşa nu-şi dau seama de rolul croticii literare şi nic nu 

conştientizează că s-ar putea ca cel ce este sincer să-i fie prieten 

mai bun decât cel care îl laudă necondiţionat. Acum, fie vorba 

între noi, nici critica literară nu-şi mai îndeplineşte misiunea 

de agent sanitar. Poate vă veţi mai pune o întrebare: cine eşti 

tu să judeci pe cineva şi cuvântul lui Eu nu am pretenţia că 

sunt un specialist în domeniu. O minimă educaţie estetică îmi 

spune şi mă avertizează când ceva nu este în regulă. Însă nu 

pot face parte din corul celor care laudă necondiţionat. Dar, dacă 

şi un om de litere important ca Horia Gârbea îl desfiinţează, cu 

argumente, atunci ce-i de făcut Prefer, în acest caz, să fiu în 

tabăra lui Gârbea.

TRADUCERI 

Prezentare şi traducere din limba rusă 

de STELIAN CEAMPURU 

VIAŢĂ 

PERSONALĂ 

Într-o zi, trec pe stradă şi, pe loc, bag de 

seamă că femeile nu mă observă. 

Mi-aduc aminte că, înainte, de se 

întâmpla să ieşi pe stradă, cum se zice, ca un 

doctor cu gulerul din blană de castor, femeile 

te priveau îndelung, îţi trimiteau ocheade pe 

sus, zâmbete pline de simpatie, chicoteli şi 

grimase. 

Şi-acum, deodată nu se petrecu nimic de 

genul acesta ! Vezi, gândesc că e păcat ! Îmi 

trece prin cap ideea că, totuşi, femeia are un 

rol anume în viaţa personală. 

Un economist burghez sau poate era un 

chimist, a lansat o idee originală, după care 

ne dedicăm nu doar viaţa personală, ci tot 

ceea ce întreprindem noi, facem pentru femei. 

Şi tot ce înseamnă luptă, glorie, bogăţie, 

consideraţie, schimbare de locuinţă, chiar şi 

cumpărarea unui palton ş.a.m.d. şi tot astfel – 

orice se făptuieşte de dragul femeii. 

Bineînţeles că, a exagerat puţin şi a spus 

minciuni pe placul burgheziei, dar în ceea ce 

priveşte viaţa personală sunt totalmente de 

acord. 

Cu convingere socotesc că femeia joacă 

un anume rol în viaţa personală. 

Cu toate acestea, se întâmplă să mergi la 

cinematograf şi chiar nu e jignitor să vezi vreo 

scenă mai urâtă. Eh, ca om de cinema, strângi 

pixul în mână, spui felurite vorbe prosteşti, - 

totul poate fi ornat în arta contemporană, 

inclusiv sărăcia vieţii personale. 

Cum să fie bună starea mea sufletească, 

văzând că femeile nu se uită la mine 

Ce naiba gândesc ele De ce nu-mi 

acordă atenţie Ce se petrece Cam ce vor 

de la mine 

Sosesc acasă şi mă privesc degrabă în 

oglindă. Văd că se distinge o fizionomie ofilită. 

Şi apare o privire inexpresivă. Şi nici o culoare 

nu-mi joacă pe obraji. 

“Aha, acum pricep !” – îmi spun în sine,- 

“Trebuie să suplimentez hrana. E nevoie să 

înviorez cu sânge pielea mea palidă.” 

Şi rapid, încep să achiziţionez diferite 

alimente. Cumpăr lapte şi salam, cacao 

ş.a.m.d.. Mănânc totul şi înfulec pe loc şi 

fără încetare. Şi, în scurt timp, mă recuperez 

nemaipomenit, devin proaspăt, cu aspect 

neobosit. 

Şi, în starea asta, colind pe străzi. Însă 

observ că şi acum femeile mă neglijează. 

“Aha, - îmi zic,- poate mi-am format un 

mers inestetic. Poate mai sunt necesare 

exerciţii de gimnastică, poate mi-ar trebui 

exerciţii la inele şi sărituri Cumva, nu-mi sunt 

dezvoltaţi muşchii Căci aceştia sunt admiraţi 

în mod obişnuit de doamne!” 

Şi-atunci, am făcut rost de un trapez 

suspendat. Am procurat inele, haltere şi o 

crosă specială. 

Şi mă rotesc ca un fecior de lele, la 

toate inelele şi aparatele. Învârtesc în fiecare 

dimineaţă crosa. Gratuit tai lemne vecinilor. 

Şi, în fine, m-am înscris la cercul sportiv. 

Mă plimb pe râu cu bărcile şi luntrele . Mă 

scald până în noiembrie. Într-o împrejurare, 

era chiar să mă înec. M-am scufundat din 

prostie într-un loc adânc, dar nici n-am atins 

fundul râului şi am început să scot băşici, 

neştiind să înot prea bine. 

O jumătate de an am irosit cu această 

tărăgăneală. 

Mi-am supus viaţa pericolului. De două 

ori, mi-am spart capul, căzând de la trapez. 

Am suportat bărbăteşte totul şi, într-o 

minunată zi, bronzat şi întărit ca un resort, am 

ieşit pe stradă ca să întâlnesc uitatul surâs aprobator al 

femeilor. 

Însă de zâmbetul acesta nici acum n-am avut parte. 

Din momentul acela, am început să dorm cu geamul 

deschis. Aerul curat îmi pătrundea adânc în plămâni. 

Culoarea a început să joace pe obrajii mei. Faţa mea 

deveni rozalie şi, apoi, se îmbujoră. Şi a prins chiar o 

nuanţă liliachie. 

Cu fizionomia asta liliachie mă duc într-o zi la teatru. 

Şi la teatru, ca un om anormal, mă rotesc pe lângă toate 

femeile, iscând din partea bărbaţilor vorbe, aluzii lipsite 

de fineţe, bruscări şi înghionteli în piept. 

Tot la teatru, m-am apropiat de o oglindă imensă 

şi mi-am admirat chipul întremat şi pieptul, care acum 

atingea la încordare şaptezeci şi cinci de centimetri. 

Îndoi mâinile, îmi îndrept statura şi depărtez 

picioarele, când aşa, când altfel. Sincer vorbind, sunt 

uimit de mofturile şi figurile femeilor care ori se lăfăie în 

bine, ori nu ştiu ce vor. 

Mă admir în oglinda cea mare şi surprind la un 

moment dat că sunt îmbrăcat destul de nepotrivit. Pe 

loc, îmi spun că sunt îmbrăcat prost şi neglijent. 

Pantalonii cam scurţi, deformaţi la genunchi, mă 

băgau în sperieţi şi frisoane. Literalmente, rămân 

perplex, când îmi privesc membrele inferioare, a căror 

descriere nu şi-ar găsi locul în beletristică. 

“Ah, acum e de înţeles! – îmi spun, - faptul că mă 

îmbrac prost îmi dăunează vieţii personale.” 

Şi iată că, urgent mi-am făcut şi garderobă nouă. 

Am comandat la croitor un sacou la ultima modă din 

stofă liliachie. Şi mi-am cumpărat pantaloni de călărie 

“Oxford”, cusuţi la doi nasturi. 

Întristat pe asemenea modă, voi purta totuşi 

costumul, în care mă simt ca într-un aerostat. 

În fine, mi-am cumpărat din târg un palton cu umeri 

largi. Şi, într-o zi liberă, plec spre bulevardul Tver. Ies pe 

bulevardul Tver şi păşesc ţanţoş ca o cămilă dresată. 

Merg încolo şi încoace, rotesc umerii şi bat cadenţa. 

Femeile mă priveau cu coada ochiului, cu un 

simţ amestecat de uimire şi teamă. Bărbaţii se uitau 

spre mine mai puţin chiorâş. Dar răzbăteau observaţii 

ciudate, grosolane şi mârlănii ale unor oameni, care nu 

înţelegeau întreaga situaţie. 

De pretutindeni am auzit fraze ca acestea : 

- Eh, ce sperietoare de păsări! Priviţi ce ticălos 

dichisit ! 

Mă acopereau cu zeflemeli şi chicoteau pe seama 

mea 

Ȧm înaintat pe bulevard ca pe linia frontului, neştiind 

la ce să sper. 

Şi deodată, lângă monumentul lui Puşkin, disting 

o doamnă bine îmbrăcată, care mă privea cu tandreţe 

nesfârşită, însă şi cu oarecare perfidie. 

Ca răspuns, îi zâmbesc şi mă aşez pe o canapea, 

chiar în faţă. 

Doamna cea luxos gătită, cu urme de palidă 

frumuseţe, priveşte fix spre mine. Ochii ei, drăgăstos şi 

decent alunecă pe talia şi chipul meu, întruchipări a tot 

ce era frumos. 

Înclin din cap, mişc din umeri şi gânditor admir 

sistemul filozofic, bine închegat, despre importanţa 

femeilor, al economistului burghez. 

Mă adresez doamnei, care acum văd că urmăreşte 

îndeaproape cu ochii, fără a clipi, fiecare mişcare a mea. 

Atunci, începui să mă sperii de ochii ficşi aţintiţi către 

mine. Nu eram sigur de succesul meu în faţa acestei 

fiinţe. Doream chiar să mă retrag. Voiam să ocolesc 

monumentul plecând încotro m-ar duce ochii, undeva 

la periferie, unde nu se află asemenea persoană cu 

privirea fixă. 

Însă pe loc dama cea frumos gătită se apropie de 

mine şi îmi spune : 

- Iertaţi-mă, stimabile… Nu mă simt bine, - zice, - să 

vă vorbesc, dar uite, paltonul acesta i-a fost furat soţului 

meu. Fiţi amabil şi nu refuzaţi să-mi arătaţi căptuşeala. 

- “Ah da, desigur, - cuget că era neplăcut să înceapă 

astfel, hodoronc-tronc cunoştinţa”. 

Desfac larg paltonul şi fac să mi se vadă pieptul 

încordat la maxim. 

Uitându-se la căptuşeală, doamna slobozi un ţipăt 

ascuţit. 

- Eh da, cu siguranţă, e paltonul soţului ei ! Paltonul 

furat, pe care “ticălosul” (adică eu !) îl poartă pe umeri. 

Vaietele ei îmi spărgeau urechile. Eram gata să mă 

prăbuşesc în străfundul pământului aşa îmbrăcat, cu 

pantalonii şi paltonul meu. 

Plecarăm la miliţie, unde a fost întocmit un procesverbal. 

Mi s-au pus întrebări şi am răspuns corect la ele. 

Dar când, printre altele, am fost întrebat ce vârstă 

am, am spus cifra şi, pe dată, fiind o cifră cu mult peste 


MIHAIL ZOŞCENKO 

(Rusia) 

MIHAIL MIHAILOVICI 

ZOŞCENKO s-a născut la 29 

iulie (10 august) 1895, la Poltava 

(Ucraina) şi a murit la 22 iulie 

1958, la Leningrad. S-a afirmat ca 

prozator satiric. Tatăl scriitorului 

era pictor. În anul 1913, scriitorul 

a absolvit liceul şi a intrat la 

Facultatea de Ştiinţe Juridice a 

Universităţii din Petersburg. A 

întrerupt studiile, plecând voluntar 

pe front, după terminarea unor 

cursuri militare de scurtă durată. A 

fost demobilizat în grad de căpitan 

major. A debutat cu povestiri 

în anul 1921. A făcut parte din 

gruparea literară “Fraţii Serapion”. 

A publicat volumele de povestiri 

umoristice : “Vesiolaia jizn”, 

1924 - Viaţa veselă, “Uvajaemîie 

grajdane”, 1926 – Stimaţi cetăţeni, 

“Nervnîie liudi”, 1927 – Oameni 

cu nervi, volumele de nuvele 

: “Vozvraşcionnaia molodost”, 

1933 – Tinereţe regăsită, “Pered 

voshodom solnţa”, 1943 – Înainte 

de răsăritul soarelui, comedia 

“Opasnîie sviazi”, 1939 - Legături 

primejdioase ş.a. 

Târziu, după moarte, în anul 1972 

a fost publicat, după manuscris, 

romanul “Povest o razune” – 

Poveste despre raţiune. 

Râsul necruţător al lui Mihail 

Zoşcenko anihila prin mijloace 

literare mitocănia, impostura, 

lăcomia de bani, birocraţia şi alte 

vicii, avea un efect educativ. 

treizeci, am început să tremur. 

“Ah, uite de ce nu se uită femeile 

la mine !- mi-am zis. - Pur şi simplu, 

am îmbătrânit. Aş fi vrut demult să 

azvârl la garderobă cusururile vieţii 

mele personale.” 

Am predat paltonul furat, 

cumpărat la târg, şi îmbrăcat subţire, 

cu inima panicată, am ieşit în stradă. 

“Eh, fie, m-a costat ceva ! – 

mi-am spus, - de-acum, viaţa mea 

personală va consta în muncă. Voi 

lucra. Voi fi de folos oamenilor. Să 

aibă nu numai lumină în fereastră, ci 

şi o femeie!” 

Încep să persiflez cuvintele 

savantului burghez. 

“Astea sunt minciuni ! – îmi zic, 

- Sunt flecăreli şi născociri! Sunt o 

absurditate tipic apuseană!” 

Râd în hohote. Scuip în dreapta 

şi în stânga. Şi întorc spatele femeilor 

care trec. 

1933 – 1935 

7433 

Im

LECTOR 

Nişte amprente despre 

„SPECTROGRAMELE” SILVIEI BUTNARU 

În cele câteva călătorii pe care le-am făcut în Germania, 

întâlnind-o pe poeta Silvia Butnaru, am sfătuit-o să scrie şi proză, 

cunoscându-i colorata vervă pasional-personală. 

Ca o surpriză, lucrarea de acum, „SPECTROGRAME” e un 

edificiu împlinit şi la sugestia mea, de unde se vede că, într-adevăr, un 

bătrân e şi el bun la câte ceva. 

E o surpriză în primul rând că proza ei are o esenţă eseistică – 

eseul fiind, după cum se ştie, fratele cel mai bun al poeziei. 

O a doua surpriză a fost că sub aripile acestor mici sau mai 

lungi naraţii, autoarea a prins şi un florilegiu poetic al celor trei copii ai 

săi – Olga şi Cristian, ultima fiind fascinanta arhitectă Antoneta, care 

surprinde în cuvintele sale cutremurătorul fenomen al expatriatului, 

exclamând din spatele „Camerei gri”: „aceasta e o capcană”. 

Tragismul a fost cumplit. După fixarea familiei, în 1987 în 

Germania, blândul soţ al Silviei se stinge de o boală fulgerătoare. E 

greu de imaginat cum a mai putut trăi fiorul poeziei în inima unei femei 

cu trei copii micuţi şi fără un trai asigurat. Dar tenacitatea ei nativă a 

salvat-o, nemaicăsătorindu-se şi supusă unor feluri de munci, pentru 

alţii ucigător de grele. 

Silvia are geniul vieţii şi unei existenţe curate şi demne care se 

revarsă, cu toate melancoliile ei şi în literatură. Nu a întrerupt niciodată 

legătura cu ţara natală, aşa cum inscripţionează şi pe ultima copertă a 

acestei cărţi: 

„Casa mea este Germania 

Patria mea de inimă şi dor – România” 

Silvia, după ce că a fost şi a rămas frumoasă, are şi un suflet de 

argint omenos, de un farmec inegalabil. 

De curând, la data de 2 iulie, a împlinit o vârstă încă a tinereţii. 

Volumul acesta „SPECTROGRAME” este cea mai frumoasă 

fereastră deschisă în existenţa sa, o culegere de schiţe, nuvele, 

corespondenţe, interviuri şi începuturi de roman care îi deschid o 

perspectivă de invidiat, cu tensiuni către chiar proza poliţistă de tip 

Agatha Cristi. 

Şi aşa se face că după şase cărţi de poezie notabilă (una tipărită 

la München, bilingv, în prodigioasa editură „Radu Bărbulescu”, celelalte 

numai în Bucureşti şi numai în limba română), ne revarsă lectural 

într-o proză de catifelări robuste. Posedă o anume flexibilitate a unui 

condei exersat pe multe portative – şi cu voluptăţi aquarelistice: scrie 

în culorile pământului, cu prospeţimea curcubeului de după o ploaie 

de vară. Fiindcă o nuanţă e de neocolit: Silvia are orgoliu în tot ceea 

DON COSTEL ÎN DECEMBRIE 

Alexandru Petrescu 

DIN VOL UN PLOIESTEAN LA CURTEA SPANIEI 

Busuioc de Albahaca 

Ploieşti. Seară de decembrie. Casa de Cultură a Sindicatelor 

este plină ochi. Lume multă. Lume bună. Melomani veniţi să-l asculte 

pe căpşună din Iberia, Costel „Don Costel” Busuioc (Albahaca, cum 

s-ar traduce în limba lui Cervantes „busuioc”). Pe Don Costel l-am 

cunoscut pe când încă mai întorcea mortarul şi umplea găleţile celor 

care-l înjurau pe schelele Cosladei (un orăşel de 50.000 locuitori, din 

estul Madridului). 

Un „pavarotti” al canciocului 

Îmi amintesc că l-am ajutat să scoată capul din sărăcie. Avea 

talent, desigur. Am vorbit cu colegii de breaslă, ziariştii spanioli, să-i facă 

o cronică, fiind un Pavarotti al schelei. Au făcut-o, şi de atunci odiseea 

lui a umplut sute de pagini în mass-media românească. Spaniolii au 

uitat cine e. Acolo eşti în top sau nu rămâi în viaţă decât ca o muscă de 

oţet. Azi nu mi-am pus costumul de gală înainte de a pleca să-l văd pe 

Don Costel. Poate de aceea nici nu m-a recunoscut. Să mă doară Că 

l-am scos din anonimat şi e plin de bani. Nu! El nu-i mai cunoaşte nici 

pe părinţii săi, nici pe domnul acela care i-a dat casă şi masă şi l-a scos 

la cântat la biserica Oastea Domnului. Nu o mai cunoaşte nici pe Ela. 

Cine este Ela, vă întrebaţi. Este o româncă. Ea l-a ajutat cu traducerile 

în spaniolă şi în română, pe care, oricum, Don nu le poate stăpâni. Nu-l 

va recunoaşte poate nici pe Joey de Alvarez, spaniolul care l-a adus 

să cânte pentru România şi i-a organizat toate concertele din ţară, că 

acolo, în Spania, nimeni nu dă doi bani pe vocea sa. Ei au Carreras, 

Domingo, Bisbal… 


ce întreprinde – şi uneori chiar 

exagerează -, sânge fierbinte de 

femeie atinsă de destin. 

Cartea „SPECTROGRAME” 

(inspirată găselniţă!) e un 

fragmentarium divers, cu un joc 

ingenuu de a atinge meridianele 

geografice, dar şi ale spiritualităţii. 

Scriitoarea nu are ambiţii 

copleşitoare, dar ştie clar că face 

parte dintr-o tagmă narativă cu 

dimensiuni dezvoltate. Iată, spre 

exemplu, un admirabil poem în 

proză, „Abaris, Jen şi Pleiadele” 

(pag.17), şi încă alte câteva, 

cu scânteietoare concentrări 

pe o simbolistică plurivalentă a 

mitologiei şi a antichităţii. Sau piesa 

Gheorghe Istrate 

„Judith” (pag. 62), care este în sine, 

doar pe două pagini, un miraculos 

nucleu de roman, sau cu performanţele unei nuvele pluriconcentrate. 

Cartea de faţă este completată cu două lungi interviuri, unul din ele 

absolut antologic, pe întinsul a patruzeci şi patru de pagini, cu celebrul 

Ion Dumitru de la temutul Radio Europa Liberă, iniţiator de faimoase 

reviste şi edituri (vezi Apoziţia), cel care a tipărit peste cincizeci de 

titluri până la marea carte pamflet „Insectele tovarăşului Hitler” a lui 

Ion Caraion, pe care şi eu am citit-o în contumacie. Ion Dumitru a trăit 

mereu primejduit, cu drama comunistă lângă tâmplă, cu volume editate 

până la două mii de exemplare în colecţii de prestigiu care ele însele 

fac o literatură a exilului, cu autori precum: G.I.Duca, Larry Watts, Vlad 

Georgescu, Alexandru Gonţa, Pavel Chihaia, Noel Bernard, George 

Bălan, David Funderburk, George Ciorănescu, Gh.Calciu-Dumitreasa, 

Doru Novacovici, Ion Şugariu, Pamfil Şeicaru etc. 

Acestea dovedesc şi capacităţile de mare reporter ale Silviei 

Butnaru. Ca elevă, ucenicise, încă din România, în aria câtorva 

cenacluri literare, chiar publicase versuri şi se bucurase de o anume 

notorietate. 

A trecut în mod eroic prin viaţă, prin multe necazuri, aşa cum 

spusesem la mai început, dar cu un optimism nativ, ascuns uneori 

sub masca unui plâns înăbuşit, rezumându-se, în primul rând, pe 

rădăcina ei românească, pe cei câţiva prieteni din ţară – dar mai ales 

pe cuvântul de esenţă românească, deşi a fost nevoită să-şi perfecteze 

şi limba germană; astfel că, pentru puţin timp, a fost un fel de secretară 

particulară la consulatul german din Bad Kreuznarch, undeva pe lângă 

Rhin. Vară bună, dar mai răcoroasă în România, dragă Silvia! Pe vârful 

peniţei tale stau câteva buburuze! 

Coletul, cupa şi mistria 

Doream să-l întreb atâtea, pentru ploieştenii mei... Cu câte kile 

s-a îngrăşat de când nu mai e pe schele, de ce nu-şi duce fetele să 

înveţe în Spania (că tot afirmase el în primul interviu pe care mi l-a dat 

în peninsulă că e sătul de românii care l-au batjocorit)... Când a ieşit din 

Torre del Babel, emisiunea televiziunii publice spaniole în cadrul căreia 

s-a lansat, Robert Turcescu a venit special la Madrid pentru a-l felicita 

şi a realizat un „direct” pentru Realitatea TV. Cu acel prilej, Don Costel 

a primit premii peste premii. O companie de zbor i-a asigurat bilete de 

călătorie Spania-România şi retur pentru o perioadă de un an de zile, 

lui şi familiei sale; o altă firmă, de această dată de coletărie, i-a asigurat 

expedierea oricărui colet pe care l-ar fi trimis etc. Eu, mai miştocar, i-am 

dat o cupă argintie plină cu căpşuni şi o mistrie pe care i-am gravat 

numele. Ca să nu uite de noi şi de unde a plecat. 

Proşti şi stele jumări 

I-am adus aminte de mistrie după concertul de la Casa 

Sindicatelor din Ploieşti... Se prefăcea că a uitat. C-aşa-i românul, veţi 

spune!... Costel Busuioc sau - cum se traduce în spaniolă - Albahaca... 

nu mai este cine era. Şi poate nu va mai fi niciodată... E deja o stea 

jumulită, dar e o stea. O jumară de stea neaoşă, cu multă grăsime de 

uitare şi parfum ieftin. L-am întrebat dacă să-l sun de aici pe numărul din 

Spania. ”Nu, că şi aşa îl ţin închis, pentru că îmi ia 2 euro pentru fiecare 

chemare şi mă sună toţi proştii!”... 

2 euro chemarea, 2 euro votarea sau unii sunt consideraţi 

mari pentru că au fost măsuraţi împreună cu piedestalul 

N-am mai apucat să-l întreb dacă vorbea de proştii ăia care-l 

înjurau să toarne mortarul în găleţi sau de proştii ceilalţi, tot români, 

care-l ajutau şi votau cu 2 euro fiecare, din puţinul pe care îl agonisiseră, 

cu speranţa că românul „lor” din concurs va lua cât mai multe televoturi 

şi va câştiga concursul. 

Dragi ploieşteni, nu vă pot scrie prea mult despre Costel, pentru 

că el deja este pe un piedestal artificial pe care l-am ridicat noi prin 

ignoranţa noastră. Poate că el este cel care nu ne merită pe noi.

Eugen Ionescu şi angoasa morţii 

(însemnări pe marginea cărţii „Căutarea intermitentă”) 

LECTOR 

Există oameni care nu ştiu că vor muri. Politicienii, 

de exemplu. Nu o spun eu, ci Eugen Ionescu, într-una din 

convorbirile purtate cu Andre Coutin. Astfel de oameni nu-şi 

imaginează ce este moartea şi sunt atât de îndrăgostiţi de 

viaţă şi de lucrurile palpabile, materiale, încât moartea li se 

pare un fenomen foarte îndepărtat, ba chiar soluţionabil tot 

prin mijloace omeneşti. 

Spre deosebire de Vasile Voiculescu, care trăia starea 

de revelaţie divină, şi de Tudor Arghezi, care oscila între 

„credinţă” şi „tăgadă”, Eugen Ionescu este un spirit angoasat, 

fiindcă nu înţelege nimic din ceea ce trăieşte şi pentru că 

încearcă să dea o dimensiune sacrosanctă tuturor trăirilor 

şi ideilor sale. Teama că tot ce scriem, citim sau spunem ar 

putea fi aneantizat, îl tulbură profund. Vanitate Dependenţă 

de viaţă Teama de necunoscut sau de schimbare Neputinţa 

de a crede sau de a „gândi” cu inima Un suflet poltron, aşa 

cum chiar dramaturgul se autocritica Astfel de întrebări sunt 

insuficiente, aş spune infirme, fiindcă nu surprind tragicul 

esenţial al fiinţei umane-prinşi între două lumi, neavând 

certitudinea niciuneia („moartea face ca realitatea să ne pară 

precară, ireală”), sfâşiaţi între nevoi materiale şi spirituale, 

surprindem uneori crâmpeie ale tărâmului permanenţelor, 

având totuşi picioarele pe pământ. Cei mai mulţi nu trăiesc 

nicioadată această sfâşiere, alţii o vor duce ca pe o cruce 

până la sfârşitul vieţii. 

„Căutarea intermitentă” este un fel de jurnal (semnificaţiile 

ontologice adânci depăşesc nivelul unui simplu jurnal) şi a 

apărut la Paris, în 1987, la Gallimard. Perioada însemnărilor 

se întinde între august 1986, timp petrecut la castelul de la 

Rondon, aparţinând Societăţii Autorilor Dramatici, şi ianuarie 

1987. 

Cititorul va descoperi un spirit chinuit, angoasat, 

permanent măcinat de ideea morţii inevitabile, considerând 

uneori viaţa futilă şi fastidioasă, tocmai fiindcă îi lipseşte 

puterea de a râde în fata farsei lumii şi în faţa morţii. Scrisul 

devine singura formă de terapeutică, un duhovnic. Invidios pe 

călugării zen, fiindcă au acel tip de conştiinţă care le permite 

să-şi servească liniştiţi ceaiul când se pune o întrebare 

metafizică, şi, mai ales, pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu 

fără să problematizeze, Eugen Ionescu caută în permanenţă 

propriul drum spiritual. 

Se agaţă cu disperare de lucruri şi de oameni, chiar 

cu riscul de a-şi dezvălui vulnerabilitatea profundă. Soţia lui, 

Rodica, este omul fără de care n-ar putea exista. Îşi doreşte 

să moară împreună şi să rămână „în braţele lui Dumnezeu, 

pentru eternitate.” Se agaţă de dovezi mai mult sau mai puţin 

ştiinţifice, cum ar fi: giulgiul de la Torino, mărturiile mistice, 

confirmările unor psihologi, ca Jung, dar nicio dovadă nu este 

irefutabilă, iar adevărul altora nu devine şi adevărul său. 

Mesele de peste zi devin un prilej de uitare (probabil ritualul 

mâncării are un caracter religios ancestral sau dă senzaţia 

că este o mică veşnicie), iar seara, înainte de culcare, îşi 

reaminteşte numele tuturor celor care au murit, ale tuturor 

rudelor, pentru a-şi uşura trecerea subtilă în nefiinţă:”Îmi joc, 

mie însumi, propria piesă, „Regele moare”, în rolul principal.” 

Toate aceste încercări de a se salva din ghearele angoasei 

morţii converg spre aceeaşi idee-refuză să accepte că se află 

în spaţiul teluric pentru nimic. Dramaturgul este conştient că 

moartea câştigă întotdeauna lupta şi că nu are putere asupra 

indicibilului de dincolo de noi. De aceea, măcar în această 

existenţă să nu fie un simplu pion printre pioni. A pus pe roate 

istoria teatrului, a ieşit din anonimat. Nu este însă suficient. 

Asemenea caprei negre care ajunge în vârful muntelui şi de 

acolo priveşte cerul, Eugen Ionescu se întreabă dacă va fi 

mântuit. Poate vidul aparenţei ascunde plinul de dincolo de 

aparenţă, iar Universul va fi un alt Univers fără fiecare dintre 

noi. În momentele de euforie şi de credinţă (există şi astfel de 

momente, dramaturgul pendulând între raţiune şi misticism) 

crede că suntem cu toţii unul şi că punându-ne întrebări în 


acest sens, anulăm aparenţa, 

iluzia. 

Remarcabil este spiritul 

tânăr al dramaturgului, o 

dovadă în plus că tinereţea 

nu are monopolul căutărilor 

interioare sau al curajului. Se 

simte, la 75 de ani, mai tânăr 

decât cei de vârsta lui, aşa 

cum la 40 se simţea ca la 20. 

În plus, aventura umană, chiar 

dacă este repetitivă în datele ei 

esenţiale, îl menţine „vibrant” şi 

îi trezeşte interesul. Ceea ce-i 

lipseşte totuşi omului Eugen 

Ionescu este capacitatea de a Gabriela Mihalache 

râde în faţa spectacolului şi de 

a se detaşa ( paradoxal pentru 

un scriitor care se joacă şi sfidează realitatea). Dacă omul 

care nu ştie că va muri „este un infirm”, omul care ştie, „este 

un nefericit.” Precum Gelu Ruscanu, personajul lui Camil 

Petrescu, care a văzut ielele şi a rămas „neom, cu nostalgia 

absolutului”, Eugen Ionescu a văzut ideea de moarte şi nu 

a putut nici să o accepte, nici să o înţeleagă şi, mai ales, nu 

a putut să o supună prin credinţă. Rugăciunea ar fi putut fi 

modalitatea de victorie asupra angoasei, dar Eugen Ionescu 

nu ştie să se roage, fiindcă limba spune, urechea ascultă, 

însă inima rămâne bănuitoare, iar mintea iscoditoare:”De 

câteva zile, adorm în fiecare seară cu această angoasă:fivoi, 

fi-vom mântuiţi Şi de ce” 

Pentru mulţi, frica de moarte ( „de veşnicia ei”, cum 

spunea Vlahuţă) nu este prezentă, fiindcă şi-au găsit un sens 

unitar şi coerent- Dumnezeu există, lumea de dincolo există, 

sufletul există. Micile îndoieli sau confuzii nu le modifică 

geografia interioară. Pentru alţii, moartea nu are prea mare 

importanţă, ei trăiesc sub semnul lui „carpe diem” şi par 

întotdeauna pregătiţi, fiindcă nu se pregătesc niciodată. În 

plus, doliul este oarecum incompatibil cu societatea actuală, 

un fenomen inconvenabil şi accidental. Lumea noastră 

tehnologizată, în care se vorbeşte despre moarte ca posibil 

fenomen amânat sau chiar stopat prin rezultatul cercetărilor 

ştiinţifice, este potrivită ignoranţei şi adormirii spiritului. 

Eugen Ionescu pare, din acest punct de vedere, mai apropiat 

de mistici decât de raţionali, tocmai prin vecinătatea sa 

permanentă cu insondabilul, prin obişnuinţa de a privi în abis, 

chiar cu riscul de a fi înghiţit de el. Nu este un credincios, dar 

nici un ateu, cu siguranţă însă a avut dorinţa de a transcende 

profanul. Că toată această concentrare pe propria moarte 

şi pe a celor din jur este sau nu o formă de egoism, este 

discutabil. Moartea este singurul adevăr, fiindcă este ultimă, 

iar oamenii sunt chinuiţi de nostalgia după El, aşa cum 

susţinea Aristotel. 

Eugen Ionescu nu a găsit remediul pentru angoasa 

morţii. Mai mult decât atât, cu doar câteva luni înainte de a 

muri, a trimis două scrisori, una cardinalului-arhiepiscop al 

Parisului Jean-Marie Lustiger, şi a doua, Papei Ioan Paul al 

II-lea. Simţind respiraţia morţii, a tânjit- mi se pare cel mai 

expresiv verb în acest context- după înţelegerea sensului 

vieţii şi, implicit, al finalului. De ce îmbătrânim De ce suntem 

aici Sau, aşa cum spunea Heidegger, de ce există ceva 

mai degrabă decât nimic Cine ar fi putut să ofere explicaţii 

mai profunde decât cei care Îl reprezintă pe Dumnezeu 

în efemeritate Răspunsurile au fost formulate însă întrun 

stil pur administrativ, ceea ce a adâncit amărăciunea 

dramaturgului. Pe de altă parte, Dumnezeu cel necuprins nu 

poate fi limitat de legile raţiunii. Orice dialog ar fi perpetuat 

jocul nonsensului, fiindcă un răspuns naşte altă întrebare şi 

tot aşa, într-un lanţ al cauzalităţilor pe care unii îl numesc... 

absurd. 

7435 

> A 

> 

> 

ră 

> 

> 

> 

> 

> 

în 

> 

Ce 

> 

m 

> 

cu 

> 

să 

> 

vr 

> 

pă 

> 

„v 

> 

pe 

> 

în 

> 

is 

> 

is 

> 

so 

> 

is 

> 

cu 

> 

„h 

> 

pr 

> 

pl 

> 

sa 

> 

şi 

> 

m 

> 

Ro 

> 

> 

> 

tra 

> 

> 

> 

di 

> 

at 

> 

> 

> 

is 

> 

m 

> 

ap 

>

ESEU 

Pledoarie pentru reabilitarea lui Iuda Iscarioteanul 

O analiză scripturistică 

raţională, nepartizană 

şi echidistantă, relevă 

surprinzător că, raportată la 

faptele concrete săvârşite, 

precum şi la efectele lor 

în stabilirea verdictului la 

procesul Lui Iisus Hristos, 

vinovăţia lui Iuda Iscarioteanul 

este minoră, insignifiantă sau 

chiar inexistentă, iar misiunea 

acestuia de insoţitor al gărzilor 

arhiereşti pentru a le indica 

Viorel V. Langa o figură publică cunoscută, 

quasi inutilă. 

Activitatea lui Iisus 

Hristos a fost perfect transparentă, lipsită de obscurităţi: 

“Isus i-a răspuns: Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am 

învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună 

toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns” (Ioan 18:20). 

Asumându- şi integral condiţia si misiunea, El nu călătorea 

incognito sau deghizat, iar după o activitate publică de trei 

ani devenise o personalitate; la debutul săptămânii fusese 

chiar intâmpinat triumfal la sosirea în Ierusalim de către 

masele entuziaste, iar majoritatea covârşitoare a populaţiei 

il cunoştea. Identificarea şi localizarea sa nu putea constitui 

o problemă pentru urmăritori, astfel că aportul lui Iuda 

Iscarioteanul nu era imperios necesar, iar suma de bani 

primită drept recompensă de la înalţii prelaţi nejustificată; 

soarta lui Iisus fusese deja decisă, imediat după învierea 

lui Lazăr, când arhiereul Caiafa, proclamase îngâmfat : 

“Voi nu ştiţi nimic. Nici nu gândiţi că ne este mai de folos 

să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul” 

( In.11,49-50) . 

Caracter duplicitar, tipic delatorului, excedentar la 

capitolul feţe şi deficitar în materie de obraz, a acţionat 

profesionist ca un agent pe cont propriu infiltrat; păstrânduşi 

poziţia de trezorier în grupul discipolilor ( In.12,6), la 

adăpost de orice banuială din partea coreligionarilor, din 

proprie iniţiativă şi- a construit în mediile ecclesiastice 

relaţii care i-au permis să fie informat în legătură cu 

intenţiile liderilor ierusalimiteni, data si locaţia şedinţei de 

sinedriu, şi de asemenea să fie acceptat în audienţă pentru 

a- şi prezenta şi negocia propunerea de colaborare. 

În pofida timpului petrecut în proximitatea fizică a 

Fiului Lui Dumnezeu, mintea şi inima i- au rămas opace 

la radiaţiile harice divine, iar fiinţa sa convertită superficial 

la religia iubirii; dominat de arghirofilie, după repetate 

transferuri financiare ilicite din fondul colectiv misionar în 

propriile buzunare (“era fur şi, având punga, lua din ce se 

punea în ea” In.12, 6) îşi diversifică tehnicile de fraudare şi 

procedând ca un veritabil business man, tranzacţionează 

impersonal, din considerente strict pecuniare, libertatea 

Învăţătorului său, trădându- i doctrina, pactizând voluntar 

cu adversarii Lui ideologici. Cazul său nu este însă singular 

în anturajul hristic: confruntat la arestarea lui Iisus cu cea 

dintâi criză de anvergură, Petru, lider al grupului apostolic, 

viitor preşedinte fondator al Bisericii Romano- Catolice, 

şi- a dezvăluit nimicnicia sufletească şi nivelul redus de 

încreştinare la finalul a trei ani de noviciat, desolidarizânduse 

brutal şi rapid de destinul devenit fatidic al tovarăşului 

său, spălându- se parcă pe mâini aidoma lui Pilat, “a 

început a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul 

acesta” ( Mt.26, 74 ). 

Religiozitatea sa este indubitabilă; ea constituie 

sursa apariţiei regretului pentru fapta săvârşită şi cea care 

l- a determinat să restituie integral suma câştigată, imediat 

după pronunţarea sentinţei capitale de către instanţa 

ecclesiastică, chiar inainte ca aceasta să fie confirmată 

de autoritatea romană, devenind astfel executorie 

(Mt.27,2,3). Credinţa şubreda nu i- a permis să continue 

pe filiera penitenţei în speranţa obţinerii iertării, apelând 

la milostivire divină; a acceptat să fie sumar judecat 

de propria sa conştiintă, iar aceasta l- a condamnat la 

pedeapsa maximă, împuternicindu- l apoi cu punerea 

neîntârziată în aplicare a sentinţei. 

Consacrarea lui Iuda în principal vinovat pentru 

moartea Mântuitorului este un act partinic, lipsit de 

obiectivitate, care îl transformă pe acesta, nemeritat, 

în prototip al trădătorului, minimalizând simultan 

responsabilitatea adevaraţilor artizani ai samavolnicei 

condamnări: Caiafa împreună cu clica din protipentada 

clericală, perfizi maeştrii ai conspiraţiei, precursori ai 

doctrine machiavellice “scopul scuză mijloacele” şi respectiv 

Ponţiu Pilat, guvernatorul corupt, incapabil să reziste 

presiunilor exercitate de grupurile de influenţă din regat; 

apatici şi placizi, fără remuşcări, aceştia şi- au continuat 

liniştiţi mandatul după derularea tragicelor evenimente. 

La exacerbarea vinovăţiei Iscarioteanului au contribuit 

preponderent evangheliştii, intrigaţi de inconsecvenţa lui, 

decepţionaţi de complicitatea cu sinedriştii şi indignaţi 

de participarea directă a unui camarad alături de gărzile 

arhiereşti la arestarea Învăţătorului, dornici de a argumenta, 

în polemica cu oficialităţile iudaice, împlinirea unei profeţii 

biblice ( şi implicit mesianismul Lui Iisus ) : „Aruncă- i 

olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit 

de ei”. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în 

vistieria templului Domnului, pentru olar” ( Zah.11,13). 

Sfânta Scriptură consemnează că însuşi Iisus Hristos 

ar fi declarat referitor la Iuda că “mai bine ar fi fost pentru el 

să nu se fi născut!”(Mt.26, 24); aserţiunea stupefiază însă 

prin neverosimili- tate, întrucât consideră naşterea umană 

un act de exprimare volitivă liberă, având ca opţiune 

fundamentală refuzul. 


CU LIRA TRACĂ PRIN CETATEA ETERNĂ 

Recital de cobză în faţa Columnei 

lui Traian 

În perioada 9-15 august a avut loc, 

la Roma, Festivalul Callatis. Era un pretext 

(şi un cadru potrivit) pentru reluarea unui 

proiect mai vechi al subsemnatului şi 

Miron Manega 

Traian. A făcut-o! Am făcut-o, de fapt, 

dacă se pune şi cel care a fost cu ideea 

şi susţinerea… 

Şi nu doar la Columnă a cântat 

Ion Creţeanu, ci aproape prin toată 

Roma istorică, atât cât ne-au putut duce 

picioarele într-o zi toridă de august. 

Am plecat de la Academia di 

Romania, spre Vila Borghese, am coborât 

în Piaza del Popolo, apoi, pe Corso, neam 

îndreptat spre Colosseum, trecând 

pe lângă Capitoliu. Creţeanu i-a cântat 

din cobză lui Iulius Caesar, lui Octavian 

Augustus şi altor statui celebre. A fost un 

fel de colind paradoxal şi unic, în miez de 

vară, prin Cetatea Eternă… 

La Columnă a ţinut un adevărat 

recital, în faţa unui public aleator şi 

eclectic, mai mult turişti străini decât 

italieni… Au vrut să-i dea bani, dar 

i-am oprit spunându-le (fac această 

mărturisire, asumându-mi riscul de a fi 

considerat rasist) că „suntem români, 

nu ţigani”. Poate am exagerat asociind 

cerşetoria cu dominanta ocupaţională a 

CONSEMNĂRI 

etniei deşi, statistic, în ceea ce-i priveşte, 

doar furturile sunt mai bine reprezentate… 

Dar nici prea multe explicaţii nu 

aveam cum să le dau acelor străini uimiţi. 

Şi ce să le spun, în fond Că omul ăsta nu 

cânta pentru ei, ci pentru el însuşi Sau că 

„n-am venit să cerem, am venit să dăm” 

Cine ar fi înţeles… 

START COLIND! Statuia lui Vasile 

Gorduz din curtea Academiei Române 

din Roma: Traian şi Lupoaica cu trei 

ţâţe, cărora i-am adăugat o cobză… 

Sursa: www.certitudinea.ro 

anume „Ion Creţeanu pe urmele lui 

Badea Cârţan. Al doilea dac coboară 

de pe Columnă”. N-a fost să fie în 2010, 

pentru că Ion Creţeanu s-a operat de 

cancer. Anul ăsta am reuşit. Am ajuns la 

Roma împreună cu echipa Festivalului 

Callatis, dar fără să facem parte din acea 

echipă. A fost o experienţă tristă sub multe 

aspecte – poate că voi reveni vreodată 

asupra ei – dar important e că Ion Creţenu 

a reuşit să facă ceea ce ne propusesem 

în urmă cu un an: să cânte la cobză – la 

LIRA TRACĂ !– chiar lângă Columna lui 


7437

Ildiko 

Juverdeanu 

POEZIE 

IonicA RAILEANU 

DelaNAMoloasa 

LIVIA 

MOREANU 

Iată, câte un poem pentru fiecare 

lună a anului, începând cu anotimpul 

de iarnă: 

Se-aştern troiene – 

irisul de sub zăplaz 

doar amintire 

* 

Orion pe cer – 

pe vânător un altul 

îl vânează 

* 

Ţurţuri picurând – 

din omul de zăpadă 

doar măturoiul 

* 

Zori de martie – 

irup mâţişori de-alun 

şi nici un sunet 

* 

Viţa – de - vie – 

aplecat peste sapă 

singur bătrânul 

* 

Iar mai în zadar – 

nici albină nu sunt 

nici câmp cu păpădii 

* 

Ploaie din senin – 

cintezoii ţârâind 

apoi tăcere 

* 

Car cu snopi de orz – 

pe umărul tatălui 

secera lunii 

* 

Fulger în noapte – 

se strecoară-n casă 

umbra nucului 

* 

Câmp fără hotar – 

doar un copac pribeag cu 

fructe amare 

* 

Văl de ceaţă 

sfâşiat de cornul lunii – 

buha tresărind 

* 

Burniţă deasă – 

doar sperietoarea 

în haine de vară 

Dar „Cine spune că poemele mele 

sunt poeme / Poemele mele nu 

sunt deloc poeme./ De-nţelegi asta, 

doar atunci vom putea începe / să 

vorbim despre poezie. (Ryokan) 

N-am să mai port nici un gînd 

pe picioare 

las totul în seama 

fluturilor 

sîngele tot o să curgă 

pe calea durerilor, facerilor. 

Am să cobor în tăcerile răului 

şi-ţi voi clădi malurile şi valurile 

după aceea speranţa mea este 

tristeţea. 

◄► 

Florile ochilor tăi 

le am în palme, 

am să merg 

să le duc la un rîu 

ca să pot înota peste ele 

şi apoi 

să vin să te îmbrăţişez 

alături de stele. 

◄► 

E toamnă într-un 

galben clar 

Sufletu-mi zboară lin, 

hoinar 

pe un parfum de crizantemă 

ce aşteaptă să primească-n 

dar 

dorul din dor 

din vis visat 

de neiertat. 

◄► 

Ultima tăcere a noastră 

nu ne-a minţit 

La fiecare intersecţie 

de frunze 

ne-am luat în braţe 

făcîndu-ne crucea 

iubirii noastre. 

◄► 

N-am să cred nici-un cuvînt 

pasăre cu largul cînt 

leagă-mi aripa de vînt 

pentru arcul de nu sînt. 

◄► 

M-am simţit că am plutit 

m-am simţit că am rotit 

floarea vîrfului de dor 

pasărea de blînd ecou 

◄► 

Ceartă-mă cu întrebarea ta 

vraja e pe gura ta 

Cuvintele mele 


sunt mute. 

Se lovesc 

aiurea de pereţi 

şi n-au 

rezonanţă. 


sunt surde 

probabil, 

căci niciodată nu-şi aud răspunsul. 


probabil 

nu sunt, 

căci dacă ar fi nu ar mai fi tristeţe. 


au rămas gânduri 

nebune, furioase, răzleţe. 

Prăbuşire 

Noroi, 

nisip uscat amestecat cu sînge 

închegat. 

Urme 

de paşi pe poteca pătată, 

şterse 

de vreme, de ploaia cea moartă. 

Suflet 

fără zid de apărare, 

atacat 

şi distrus de lumea cea mare. 

Dragoste 

în lanţuri de fier ancorată 

prea slabă, 

prea mică, 

de vânt destrămată. 

Nu simt, 

azi durerea mi-e moartă. 

Te strig 

mai încet, mai în şoaptă. 

Mă sting. 

Patrie 

Pământ sfâşiat de cotropitori 

Avizi de sânge şi de comori, 

Cât ai suspinat sub cizmele lor 

Văzându-ţi ucis sărmanul popor! 

Şi-n zile de glorie ai tresărit, 

Privindu-ţi vrăjmaşul de vlagă lipsit, 

Înfrânt de copiii-ţi viteji, ne-nfricaţi, 

Pe câmpul de luptă cu drag avântaţi. 

Dar zilele negre nu ţi s-au sfârşit 

Căci duşmani mai mari azi ţi s-au ivit, 

Copii tot ai tăi care te-au trădat, 

Lacomi, corupţi, te-au îngenuncheat. 

Abia mai respiri, mamă pământ, 

Blestemaţii, trupul ţi-au frânt! 

Tu i-ai născut,i-ai ocrotit, 

Iată răsplata: te-au răstignit! 


Jocul izotopic în 

Mireasa mormântului 

de Dimitrie Bolintineanu 

,,Existǎ o singurǎ lume locuitǎ/ de oameni/ şi asta e mai 

mult ca sigur/ o singurǎ lume, un glob în care vânǎtoarea 

de oameni/ e sportul cu care toţi sunt de acord” 

(Eugenio Montale, Existǎ o singurǎ lume locuitǎ...) 

Actualitatea temei prezentului eseu este determinată de faptul 

că fenomenul poetic, în permanentă transformare, este permanent 

interpretat. Dimitrie Bolintineanu, scriitor important în perspectiva 

reprezentării naţionale, intră în categoria scriitorilor de sorginte 

moralistă dacă ne gândim la romanele sale Manoil, Elena sau la 

poemele din Legendele Istorice, dar şi un scriitor a previzibilităţii 

matematice, ca victorie a morţii asupra cotidianului obscur, ca în 

Mireasa mormântului: ,,Şi uitarea tristă mâine o să vie/ Cu-ochii plini 

de lacrimi pe al meu mormânt,/ Dorul ce m-apasă nimenea nu-l ştie/ 

Pe acest pământ.” 

Înainte de a discuta despre rolul izotopiilor din poezia Mireasa 

mormântului de Dimitrie Bolintineranu, trebuie să precizăm că 

modelul de analiză izotopică de la care plecăm îl reprezintă cel oferit 

de lucrarea lui Angelo Marchese, L’officina della poesia. Principi 

di poetica. Plecând de la definiţia Grupului m, care considerǎ că 

izotopia nu este doar un ,,ansamblu ordonat şi redundant de categorii 

semantice, mai larg decât un câmp semantic, care face posibilă 

lectura unitară şi uniformă a unui text” 1 , Marchese identificǎ trei 

etape în analiza liricului: identificarea lexemelor- cheie; identificarea 

calificărilor de care/ cu care sunt însoţite şi inventarul pas cu pas al 

acestor calificări până la epuizarea corpusului. Astfel, vom constata, 

la o primǎ lecturǎ, faptul cǎ Mireasa mormântului prezintă o paletă 

spaţială sugestivă, pe tiparul lui D’Annunzio, în care moartea este 

egală cu întunericul actului de a trăi, nebunia cu dorinţa de a trăi, 

actualizndu-se semele urmǎtoare: /+întuneric/ /+luminǎ/ /+luptǎ/ 

/+chin/ /+Thanatos/ /+Eros/ /+viaţǎ/. 

Identificarea izotopiei reduce ambiguităţiile interpretării, având 

rol de a conduce la o lectură unică, lectură care trebuie justificată de 

coerenţele de sens actualizate de lectorul- virtual. Astfel, Marchese 

vorbeşte de izotopii de conţinut dar şi izotopii de expresie, lucru care 

permite analiza semnul ca parte integrantă a sistemului de semne 

şi nu în mod izolat, identificarea semantică într-un discurs literar 

fiind dată de perspectiva semiotică, ceea ce permite interpretarea 

sensurilor, deci şi a fenomenul descris prin intermediul conceptului 

de «izotopie», format dintr-o succesiune de semne contextuale 

sau claseme. Pe această linie de analiză, Marchese vorbeşte 

despre izotopie ca despre un descriptor cu funcţie de prezentare 

a omogenităţii semantice a textului, problema unităţii mesajului, 

idee pe care o preia de la Greimas, privit ca totalitate de semnificaţii 

dispuse ierarhic. 

Lumea (re)prezentată în Mireasa mormântului este o lume în 

care imaginea morţii irumpe în locul cuvintelor. Spaţiul mormântului 

poate fi privit ca o lume unidirecţională, un declin al vieţii, un regat al 

re-creării dinlăuntru a universului uman în care idealurile, plăcerile 

trupeşti şi banii se potenţează reciproc: ,,Când se curmă ruga, dulcea 

ei cătare/ Se-nturna spre mine plină de amor./ Peste ochii-i geana 

Facerea Lumii 

*In prima zi, D-zeu a creat ciinele si 

i-a zis:* 

“In fiecare zi sa stai in usa casei si sa 

latri la oricine intra in casa sau trece prin 

fata ei . Pentru asta iti dau 20 de ani de 

viata.” 

Ciinele a raspuns :”E prea mult timp 

pentru a sta si a latra. Ce-ar fi sa-mi dai 

doar zece ani si sa-i pastrezi pe ceilalti 

zece” 

Si D-zeu a fost de acord. 

* * 

*A doua zi, D-zeu a creat maimuta si 

i-a zis:* 

Puiu Răducan “Inveseleste-i pe oameni cu 

maimutarelile tale si fa-i sa rida. Pentru asta 

iti dau o viata de 20 de ani.” 

Maimuta a zis:”Sa ma maimutaresc 20 de ani Asta-i destul de 

mult ! Ce-ar fi sa-ti dau 10 ani inapoi cum a facut si ciinele ” 

Si D-zeu a fost de acord. 


LECTOR 

cade cu-ntristare/ Consumată-n dor.” 

Izotopia fundamentală din 

aceastǎ poezie este cea spaţială 

prin enunţarea cadrului, ,,în 

noapte”, a lumii prin elementele sale 

constitutive: ,,Fost-a când în noapte 

aurora luce,/ Când se luptă omul 

cu adâncu-i chin,/ Pe atunci când 

somnul, mincinos şi dulce,/ Curmă-al 

său suspin.” Izotopia constantă a liricii 

este Erosul camuflat de Thanatos, 

iubirea fiind o modalitate de concluzie 

cu dublă valoare: viaţa e continuǎ 

luptǎ pentru iubire şi moartea e 

iubirea reprezintǎ moartea vieţii: 

,,Vino mai aproape! dulcea mea,-mi 

vorbeşte,/ Ascunzându-şi ochii plini 

d-amor ceresc,/ Tânăra mea viaţă 

Mirela Savin 

cursul îşi opreşte,/ Pentru totdauna 

eu te părăsesc.” Jocul izotopic dintre constanţǎ şi fundament 

permite deplasarea accentul de la semnificat la semnificant: ,,Ea 

era tăcută, tristă florioară!/ Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,/ În 

aurul cosiţei mâna-i albioară/ Distractă juca.” simulând intenţional 

o serie de acte de limbaj şi sunt, de asemenea, indeterminante 

situaţional dar cu valoare esenţial simbolică, temă ordonându-se 

în părţi omogene care constituie un principiu de ordine, creânduse 

clase de echivalenţă prin care enunţuri succesive şi diferite sunt 

de fapt echivalente pentru că apar ca variante ale aceleiaşi idei; 

iubirea este eterna moarte prin intermediul speranţei, izotopia iubirii 

având rolul de a repune în limbaj trăiri afective subiective disforice, 

ţine locul de ceva concret [+ slab] [+ deplasare] [+ regăsire] dar 

reprezintă şi imaginea pe care lectorul şi-o face despre conceptul 

de iubire ca parte integrantă a unui macrotext real, deci [+ dorinţă] 

[+ inconstanţă] [+ moarte]: ,,Rara-i frumuseţe arde de splendoare./ 

Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând./ Ochii plini de moarte şi de 

lăcrimioare/ Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.” 

Iubirea bolintineanǎ din Mireasa mormântului reprezintă o 

lume fantastică care stă sub semnul Thanatosului, al durerii şi al 

frământării, desăvârşirea iubirii fiind asigurată sub aripile morţii. 

Bibliografie selectivă: 

Bidu Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu- 

Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela, 

Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001 

Bolintineanu, Dimitrie, Poezii alese, Editura Minerva, 

Bucureşti, 1984 

Calvino, Italo, Lezioni americane. Sei proposte per il prossimo 

millennio, Oscar Mondadori, Milano, 2002 

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini 

până în prezent, Editura SEMNE, Bucureşti, 2003 

Marchese, Angelo, L’Officina della poesia. Principi di poetica, 

Arnoldo Mondadori Editore S.p.A., Milano, 1997 [1985] 1 

Werringer, W., Abstracţie şi intropatie şi alte studii de teoria 

artei, traducere de Bucur Stănescu, Editura Univers, 1970 

1 

Angela Bidu- Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu- 

Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, 

Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001, pp. 

277- 278. 

* * 

*A treia zi, D-zeu a creat vita si i-a zis:* 

“Tu sa mergi toata ziua pe cimp cu taranul, sa suferi de arsita 

soarelui, sa ai vitei si sa dai lapte sa poti intretine familia taranului. 

Pentru asta iti dau 60 de ani de viata.” 

Vita a raspuns:” Asta e o viata destul de grea ,si tu vrei ca eu sa 

traiesc 60 de ani Ce-ar fi sa pastrez 20 si sa-ti inapoiez 40” 

Si D-zeu a acceptat si de aceasta data. 

* * 

*In ziua a patra, D-zeu l-a creat pe om si i-a zis:* 

“Maninca, dormi,casatoreste-te si bucurate de viata. Pentru 

asta iti dau 20 de ani.” 

Dar omul a zis:” Numai 20 de ani Este posibil sa-mi dai mie 

cei 20 de ani ai mei ,cei 40 pe care ti i-a inapoiat vita,cei 10 de la 

maimuta si 10 de la ciine, pentru a avea o viata de 80 de ani ” 

“ Sigur !” a zis D-zeu ,”tu ai cerut-o “* 

Acesta este deci motivul pentru care in primii 20 de ani mincam 

, dormim, ne jucam si ne distram. Urmatorii 40 de ani muncim ca 

sclavii in soare ca sa ne intretinem familiile. Dupa care ne maimutarim 

timp 10 ani ca sa ne bucuram nepotii. Iar ultimii 10 ani ii petrecem pe 

prispa casei latrind la toata lumea* .* 

Acum viata v-a fost explicata!* * 

Nu e nevoie sa-mi multumiti pentru aceasta informatie 

pretioasa! Fac acesta spre folosul public!* 

7439

EXPLOZIV 

UN TEXT CARE MERITA TOATA 

ATENTIA SI CARE AR TREBUI 

POPULARIZAT CAT MAI MULT… 

Vezi: (Video) ACAD. DINU GIURESCU DESPRE 

DESFIINTAREA JUDETELOR SI NU NUMAI: “Statul de astazi 

apara pe altcineva… nu Romania”/ Seful UDMR, Kelemen 

Hunor ameninta si el cu iesirea secuilor in strada 

Profetism dostoievskian “la lucru” (III): “Cine isi 

blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula 

noastra!” … sau demascarea “demonilor” Europei 

R. T.: Va rog sa-mi spuneti cum priviti aceasta initiativa prin 

care conducerea Statului Roman vrea sa desfiinteze judetele 

actuale 

D.C. Giurescu: Aceasta initiativa se inscrie intr-un 

sir de actiuni care sunt menite, pe de-o parte, sa destrame 

unitatea teritoriala a tarii si, pe de alta parte, sa stearga 

identitatea noastra nationala. [...] 

Si acuma noi vrem sa desfiintam cu o trasatura de pix toata 

aceasta intocmire care are o vechime intre 600 si 700 de ani, 

intrata in constiinta mea. Nu-i asa Ce esti dumneata Eu sunt 

din Vlasca, eu sunt din Arges in primul rand, si pe urma evident 

ca sunt din Romania, fiindca Vlasca si Argesul sunt parte din 

Romania. Ce facem Sterg cu buretele, sterg cu pixul tot Unde 

voi fi Din regiunea 1, cetateanul cu codul numeric personal 

cutare, pe care il inscriu cu doua-trei semne acolo intr-o 

lista, si in felul acesta am robotizat intreaga Romanie. Eu 

nu mai apartin unui judet, nu mai apartin Romaniei. Apartin 

unor sigle, unor numere inscrise… E trist! [...] 

Aceasta desfiintare a judetelor, aceasta proiectata 

desfiintare a judetelor este mult mai grava. Se inscrie intr-un 

sir intreg de actiuni menite sa destrame teritorial Romania, 

si sa stearga identitatea. Eu nu mai sunt roman. Voi fi ceva. 

Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or daca le iau la 

bani marunti pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu 

uitati ca aceste judete au sute de ani vechime, indiferent de 

faptul ca s-au schimbat granitele lor, mai mari sau mai mici, dar 

ele sunt intrate in constiinta mea. 

R. T.: Atunci cand in 1948 sovieticii impreuna cu 

comunistii din Romanai au dat lovitura de gratie statului 

civilizat roman, au infiintat raioanele, au desfiintat judetele. 

Evident au fost singurii care au avut aceasta indrazneala 

incredibila, sa calce istoria Romaniei, au infiintat raioanele si 

regiunile pe model sovietic si odata cu infiintarea acestor 

raioane si regiuni, au schimbat si denumirea traditionala a 

unor orase din Romania. Cititi aici decretul pentru schimbarea 

numelui orasului Brasov, in acela cu numele de orasul Stalin: 

Atunci cand Romania cu kalashnikovul la tampla era 

obligata sa aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, 

pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiintat judetele si s-au infiintat 

raioanele si regiunile pe model sovietic. 

D.C. Giurescu: Da, chiar si in Bucuresti aveam un raion 

Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, raionul 1, astazi. 

R. T.: Daca lucrul acesta va inspira sa rememorati 

evenimente recente, pe muntii Tampei, la Poalele Tampei in 

Brasov, era scris peste brazi Stalin. Cred ca stiti cine mai scrie 

astazi cu oi pe munti, si de unde se inspira oamenii acestia, 

atunci cand desfiinteaza judete, si scriu nume pe munti, in semn 

de omagiu pentru conducatorul iubit. 

Priviti bine aceste imagini din anii ’50, din orasul Brasov. 

D.C. Giurescu: Ce se intampla acuma cu desfiintarea 


judetelor, v-am spus, se inscrie in doua tendinte foarte clare din 

ultimii ani. Pe de-o parte destramarea teritoriala a Romaniei, 

si pe de alta parte stergerea identitatii noastre ca romani, sa 

nu mai fim romani. Si iata sa va dau exemple: 

Intai: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din 

pacate al UDMR-ului: 50.000 Km² , tai Transilvania in doua, pe 

linia trasata de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt. 

Al doilea: statutul minoritatilor care se pregateste. Daca 

se adopta prin formula magica a asumarii raspunderii, vom 

crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor 

culturale. Autonomii teritoriale in Transilvania care vor face 

tranzitia de la cele trei judete-doua jumatate, secuiesti, si 

pana la granita cu Ungaria. 

Al treilea argument: legea arhivelor. Intoarcerea 

arhivelor la emitent! Dumneavoastra stiti ce inseamna asta 

Sa le intorc unde Emitentul a fost pana in 1918 Ungaria sau 

Austria.Acolo le intorc Eu cred ca nu-si dau seama oamenii 

de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. 

R. T.: Aceasta lege a fost deja adoptata… 

D.C. Giurescu: De Senat, si daca se adopta si de Camera 

Deputatilor inseamna ca estergerea memoriei, fiindca odata 

ce arhivele dispar din centru… Daca le-as propune Statelor 

Unite sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale 

de la Washington DC la diferitii emitenti, eu cred ca s-ar uita 

si ar spune probabil ca este un act de tradare nationala, de 

destramare a unitatii Statelor Unite. 

Al patrulea element: legea educatiei. Suntem educati 

pe moda europeana in care 92% dintre elevii autohtoni au 

mai putine drepturi decat 8% dintre elevii minoritari. Bine ca 

au minoritarii drepturi, dar vreau ca si ai mei sa aiba aceleasi 

drepturi! 

Aceeasi lege enumera 22 de principii directoare, unul din 

principii este si cultura, identitatea si istoria romaneasca, dar in 

lege nu se afla nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult 

decat atata: finantarea este favorizanta pentru minoritari, si daca 

sunt 10 elevi minoritari romani intr-un sat, desfiintam scoala 

respectiva, daca sunt zece minoritari intr-un sat, facem 

o scoala speciala. Iata deci, ce inseamna legea educatiei 

europene… nu mai vorbesc deautonomia universitara, care 

acolo e proclamata cu litere groase, si in realitate universitatile 

sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodata inainte, la 

alegerea rectorului si a altora. 

[Al cincilea element]: nu mai avem manual de istoria 

romanilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care 

scrie Istorie, iar inauntru e transata, ca la abator, istoria romanilor 

pe teme mari,pe care le intelege un om care cunoaste istoria 

romanilor, dar nu unul care trebuie s-o invete, fiindca principiul 

cronologic a fost desfiintat. 

Al saselea element: eu pot sa insult acuma drapelul tarii, 

personalitatile marcante… In lege nu mai exista incriminare 

penala pentru acest lucru, a simbolurilor nationale. Fac ce vreau. 

Si cu ce ma aleg In cazul cel mai bun, daca actioneaza guvernul 

sau autoritatea, ma aleg cu o amenda. 

[Al saptelea element:] Am aflat cu stupoare ca asociatia 

culturala Forumul Romanilor din Covasna, Harghita si Mures 

nu primeste un leu de la Guvern pentru actiunile sale culturale. 

î 

R. T.: Forumul civic al romanilor din Harghita, Covasna 

si Mures au dat in judecata Guvernul Romaniei in legatura 

cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeste de granita si 

Tinutul Secuiesc si au castigat impotriva Guvernului. 

D.C. Giurescu: Asa, si Guvernul ce a facut 

R. T.: A facut recurs impotriva romanilor din Harghita, 

Covasna [si Mures].

D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte “mari” in cazul 

asta! Guvernul care se impotriveste romanilor… 

R. T.: Aceasta este Hotararea de Guvern din 2010. In HG 

402/2010 se vorbeste despre Tinut Secuiesc si se vorbeste 

despre granita, domnule academician, pentru ca s-a spus ca 

niciodata acest Tinut Secuiesc nu este mentionat intr-un document 

romanesc. Din pacate, v-o spun cu mare regret, Guvernul 

Romaniei a emis un document care vorbeste despre granita 

intre Tinutul Secuiesc… 

D.C. Giurescu: Si Tara Barsei… Extraordinar, extraordinar! 

[Al optulea element:] Ora de istorie la televiziunea 

romana nu mai este. Astea sunt maruntisuri acuma. Nu mai 

exista pur si simplu. 

[In al noualea rand:] Nu mai vorbesc despre desprinderea 

propagandistica, si nu numai, mediatica, a celor doua judete 

si jumatate. 

[In al zecelea rand:] Si reforma sistemului sanitar. 

Despre asta ce sa mai vorbesc! Care poate sa duca foarte 

departe. 

Peste toate – si cu asta am terminat – e anularea 

Parlamentului. Asumarea raspunderii este o formula 

extraordinara, ca sa nu mai conteze Parlamentul. Vedeti 

Marea Adunare Nationala era mult mai logica decat Parlamentul 

de astazi. Spunea Constitutia din ’65: “forta conducatoare din 

Republica Socialista Romania este Partidul Comunist Roman” 

– monopolul puterii. Era clara puterea. Deputatii votau asa 

cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, 

pluralist si, in schimb, ne asumam raspunderea incat 

orice lege poate sa treaca in momentul de fata, fiindca 

Guvernul beneficiaza de o majoritate aritmetica, care nu 

mai corespunde in niciun fel cu optiunile si cu sentimentele 

populatiei. 

EXPLOZIV 

modificarea teritoriala a Romaniei, domnule academician 

Dinu C. Giurescu, exista o lege, si ea nu se poate face decat 

in cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decat e scris in 

legea referendumului, incalca aceasta lege. Legea numarul 

3 din 2000, care demonstreaza, fara niciun fel de indoiala, 

ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ 

teritoriala a Romaniei prin asumare de Guvern, si nu o poate 

face in Parlamentul Romaniei. 

Iata ce spune legea numarul 3/2000: REFERENDUMUL 

ESTE OBLIGATORIU. 

Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea 

referendumului 

Art. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative 

privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, 

oraselor si judetelor se inainteaza Paralamentului spre 

adoptare numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor 

din unitatile administrativ-teritoriale respective, prin 

referendum. In acest caz organizarea refrendumului este 

obligatorie. 

Art. 52 (1) Impiedicarea prin orice mijloace a liberului 

exercitiu al dreptului de a participa la referendum se 

pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea 

unor drepturi. 

(publicata in Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 

2000) 

Cu alte cuvinte trebuie sa organizeze referendum in fiecare 

localitate si in fiecare judet, sa-si intrebe cetatenii. Daca o 

fac prin asumare de Guvern si nu organizeaza referendum 

in toate judetele din Romania, sunt pasibili de inchisoare, 

potrivit acestei legi, actualii guvernanti. 

D.C. Giurescu: Da, asa este, daca vor sa aplice aceasta 

lege; insa in ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai 

este valabila. Uite asta este foarte clar. Ar trebui sa ma intrebe 

R. T.: Aceasta nenorocita de asumare (imi cer scuze pentru 

exprimare) seamana cu votul la comanda care se exprima in 

Marea Adunare Nationala. 

D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel putin era logic, ca aveam 

un singur Partid. 

R. T.: Era logica regimului. 

D.C. Giurescu - Era logica regimului de atuncea.Vedeti, 

stiti ce se intampla acum cu noi Un distins coleg de-al meu, 

mai tanar, din Academie, a spus-o acum, recent: “Statul nu 

mai are vointa, nu mai vrea sa apere valorile fundamentale 

ale Romaniei“. Cu tot ce v-am insirat, asa ne taie in fiecare zi, si 

cu fiecare masura. Or, desfiintarea acestor judetelor imi taie 

mie insasi baza existentei locala. Nu se poate! Judetele nu 

sunt o creatie a lui Mircea cel Batran. Judetele erau acolo 

si Mircea le-a intarit. Nu sunt o creatie a lui Carol I sau a lui 

Alexandru Cuza. Erau acolo si domnitorul unirii si fondatorul 

monarhiei le-a intarit. 

R. T.: Si daca vreo minte ratacita din actuala putere vrea sa 

faca vreo reforma administrativa pe regiuni cu ratiuni economice, 

s-o faca, dar sa nu desfiinteze judetele. 

D.C. Giurescu: Culmea este ca Uniunea Europeana nu 

ne cere aceasta desfiintare [a judetelor].Este o mistificare 

grosolana, urata de tot: sa spui oamenilor ca UE ne cere 

asa ceva. Dar nu este adevarat. Franta si-a mentinut zeci, 

sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare 

unitate teritoriala cu numele ei este acolo, si numai noi le 

desfiintam. 

R. T.: Ca sa va dau un argument; stiu ca v-a deranjat 

intotdeauna aceasta procedura numita asumare, care personal 

n-o consider democratica si nici dumneavoastra n-o agreati. Ea 

s-a mai intamplat si in multe alte cazuri. Veti vedea ca pentru 


pe mine in Bucuresti, pe cei care locuiesc in Brasov, in Constanta, 

in Cluj, in Timisoara, oriunde, daca vor sa schimbe limitele 

judetului, daca vor sa-l anulez, sau daca vor sa se incadreze in 

alte limite teritoriale. 

R. T.: Vedeti Exista chiar o lege. Atat presedintele cat si 

primul ministru spun “noi am hotarat, vom modifica, o trecem prin 

Parlament si gata“. Oamenii acestia nu cunosc nici macar legile 

acestei tari, cei care ne conduc, daca nu cunosc istoria. 

D.C. Giurescu: Sau nu vor sa o ia in seama. Si nu cunosc 

nici istoria. Stiti, asta este partea cea mai grava: vor sa ne 

stearga memoria, vor sa ne sterga identitatea noastra.Prin 

toate aceste rasturnari, prin toate aceste actiuni de buldozer 

pur si simplu, vor sa fiu ca frunza pe apa, ca frunza este un 

simbol, sa nu mai stiu ce e cu mine, sa fiu un fel de cetatean 

asa, al nimanui, care locuiesc intr-o regiune desemnata 

printr-o cifra romana, si care sunt inca odata inscris printrun 

indicativ numeric intr-o lista. Asta este, fiindca un om ca 

acela nu are decat nevoi imediate: trebuie sa se duca la mall, 

sa cumpere o masina si sa calatoreasca poate in strainatate, si 

sa se imbrace bine. Asta este tot, dar in cazul asta Romania: 

adio! Aici este partea cea mai grava. Prin desfiintarea judetelor 

imi iei baza mea teritoriala care de sute de ani exista acolo. 

Bunicul meu s-a nascut in Buzau, si judetul Buzau exista si 

astazi. De patru generatii suntem buzoinei prin nastere. Ala este 

primul loc. Imi stergi si Buzaul Ce fac Unde sunt nascut In 

raionul Stalin din Bucuresti 

[...] 


7441

CONSEMNĂRI 

Apararatul lui Uriel la 

Sarmisegetuza 

Am primit un material foarte 

interesant pe care doresc sa vi-l 

impartasesc: 

In cartea „Aparatul lui Uriel”, doi 

cercetatori britanici au reconstituit 

„computerul ceresc” din Cartea lui 

Enoh si au obtinut calendarul solar 

de la Sarmisegetuza. 

„Aparatul lui Uriel” de la 

Sarmisegetusa era mai mobil, cu 

elemente din lemn 

Christopher Knight si Robert 

Lomas au respectat exact indicatiile din 

„Cartea astrilor cerestri” a patriarhului 

antediluvian Enoh. 

„Cartea astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe 

care ingerii le-au lasat unor oameni, alesi de ei, ca sa masoare 

„traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, 

teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”. 

“Uriasi erau pe Pamant 

in vremurile acelea, dupa 

ce s-au impreunat fiii 

lui Dumnezeu cu fiicele 

oamenilor si le-au nascut 

ele copii; acestia erau 

uriasii care au fost in 

vechime”. Din “Dictionarul 

de mitologie generala” 

al lui V. Kernbach, 

aflam ca Enoh a fost 

un patriarh care a trait 

inainte de Potop. El era 

pe placul “mesagerilor lui 

Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia 

l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus 

sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii. 

Impreunarea mesagerilor cu pamantencele 

Cercurile de piatra de la Avebury sunt mai vechi decat cele 

de la Stonehenge 

Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu 

pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe 

toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea 

lui Kernbach : “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au 

inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si 

cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: 

sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu 

ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi 

nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu 

voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat 

ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce 

(…) 10. Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat 

si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si 

proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au 

ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se povesteste cum 

mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului 

si Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat 

renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina. 

O „cale in dar”… 

„Aparatul lui Uriel”, de Christopher Knight si Robert Lomas, 

reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic 

Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un 

calendar (”cale in dar”), ale carui elemente erau „stalpi, portaluri 

si ferestre”, dispuse in cercuri concentrice, cu o „potcoava” din 

21 de stalpi in centru – locul de observare. Cu ajutorul acestuia 

se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, 

pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu 

e.t.c. Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul Uriel i-a dat patriarhului 

secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de 

la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau 

masuratorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci 

viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti 

”mesageri ai lui Dumnezeu” 

… data de mesagerii lui Dumnezeu 

Lomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh 

si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa 

Misterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa 

in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi 

inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele 

”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”, niste fiinte foarte 

speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba 

chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au 

fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este 

si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. 

Invatatura pentru oameni 

Se poate presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel 

s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce 

era atat de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat in calatorii timp de 200 

de ani, unele spatiale, atat de departe, incat “Pamantul nici nu 

se mai vedea si domnea un intuneric deplin” ( “Cartea lui Enoh”, 

dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel 

si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste 

”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas 

si Knight. Apoi, l-au pus sa scrie – in 366 de manuscrise, cate 

unul pe an – tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat 

un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care 

l-au luat cu ei. 

î 


APEL 

Locul secret unde a fost instruit Enoh 

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul 

Uriel i-a aratat un ”aparat” cu care se putea masura ”traseele 

astrilor si legile lor”, precum si „ce se intampla in toti anii din 

lume pana cand se va termina noua creatie”. Refacand aparatul 

lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas si-au dat 

seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si 

au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera 

observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era 

un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat 

spun istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa 

aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate 

in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. 

In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si 

masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie 

nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare 

abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, 

Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 

2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest 

sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel 

de la Sarmisegetuza. 

Bun loc, la paralela 45! 

„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei 

au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru 

posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru 

elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele 

fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte 

bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, 

portaluri si ferestre”. I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au 

ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de 

calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta 

de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si 

cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare 

din povestirea patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si 

impunator, de cremene”! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai 

interesant decat locatia initierii este insa ”computerul” reconstituit 

de ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact 

ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul 

solar”, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si 

cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, 

in “Impactul Romei asupra dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau 

si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din 

antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 

la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la 

Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul 

unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight 

si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o 

eroare fata de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, 

modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul 

megalitic”, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta 

parand a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”. 

Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor 

Sanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi 

sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat Stonehenge 

Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., 

consemna ca: „ in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria 

celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu 

cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce 

nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, 

eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. 

Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae 

Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului de 

la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele 

celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra 

de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de 

vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. 

Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, 

prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri 

a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa 

considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie culturalreligioasa 

a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea 

timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la 

Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, 

un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii 

timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a 


cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte 

cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si ”calea 

in dar” era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model 

astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”. 

Predictii astrologice 

Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente 

constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai 

masiv 

Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul 

de la Stonehenge, atat Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, 

cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o 

orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel 

aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la 

celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand 

declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La 

acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al 

Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” 

sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a 

observat la sanctuarele dacice pozitionarea ”nodurilor Lunare”, 

puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor 

in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin faptul ca ”mesagerii” i-au 

invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se intampla in toti anii”, 

sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de 

”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu 

care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are 

de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta 

direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care 

influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza 

Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, 

feminitatii, receptivitatii. 

sursa http://www.enational.ro 

7443

REMEMBER 

O ZI DIN VIAŢA LUI CARAGIALE 

TEHNICA LOVITURII DE 

STAT LA NIVEL DE JUDEŢ 

-compendiu- 

(simplu exerciţiu de stil) 


Ion Ifrim 

Cu o nelinişte şi agitaţie ce trădează 

spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, 

vizibil impacientat acesta ţipă la ţiganul 

trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie 

mai mulci! Să vie toţi isnafii. Trâmbiţaşul 

începe să-măleze trâmbiţa, umflându-şi 

bucile şi holbând ochii, iar toboşarul bate din 

răsputeri. Când toată răspântia e plină de 

lume, cuconu Iorgu strigă ţiganilor: -Destul 

hoxina! cigane!... Acuzica luaci-mă în brace 

şi m-aridicaci în sus. Ţiganii îl ridică fiecare 

de câte un picior şi-l aşază pe umerii lor, 

după cari căpitanul face mulţimii isnafilor 

următoarea cuvântare bine simţită: -Fracilor, 

în numele poporului suveran! respect la 

persoane respect la proprietate!... Uite ţe e, 

fracilor... Reacciunea a pus de gând să dea 

foc Bucureştilor şi să-l arunţe în aer ca să se 

nenoroţească toată lumea nevinovată şi să-si 

facă reacciunea mendrele, ca să stârpească 

dumnealor cu gheneralul Solomon, care s-a 

prins fracilor, la capul Podului, pe maidanul 

de la streaze, patru buci mari cu iarbă de 

puşcă muscălească, fiincă le-a adus doi 

cajaţi îmbrăcaţi tiptil mocăneşte, şi să le 

badze noaptea în Bucureşti, dacă nu era 

câciva simpatrioci democraci, şi s-a repejitără 

şi a puseră mâna pe ele, care, ţine stie ce 

primezdie, Doamne fereste, se putea pentru 

ca să se-ntâmple, ca să se prăpădească 

oras domnesc întreg cu guvernul provijoriu 

şi cu toci oamenii şi negustorii cu familiile 

lor şi cu copilaşii şi Construcciunea, pentru 

că amândoi cajaţii a fudzit când le-a strigat: 

«stăi pe loc!» fiindcă-i prinseră pitulaci mititei 

între buci, care acuma, fracilor, trebuie 

să merdzem, să n-avem frică deloc, că 

tulumbadzii sânt acolo şi dă cu tulumbele, 

pentru că-ţi guvernul a porunţit să apucăm 

bucile cu băgare de seamă, m-aci aujit Şi 

să le duţem înţet-înţet, binisor-binisor, să 

le azvârlim în heleşteul de la Ciurloaia, ori 

mai departe, la Ţorogârla, ca să nu se mai 

poată ca să ia foc prin urmare! Aide toci cu 

mine!... Suflă cigane.” Alarma căpitanului 

mobilizează întreaga mahala, cufundată, 

până în momentul acela, într-o profundă 

toropeală, egalată doar de plictiseala boierilor 

de la ţară din povestirile lui Gogol. Toţi aceşti 

cetăţeni paşnici, alături de Gvardia Civilă, 

botezată mai târziu de către C.A. Roseti 

Baioneta inteligentă, în care se va înscrie 

şi Crăcănel, născut Mache Razachescu, 

chiar dacă dintr-un motiv al său personal 

(chestia cu traducerea Miţei), se deplasează 

la faţa locului, unde, într-adevăr descoperă 

butoaiele confiscate, ce se presupune a fi 

încărcate cu praf de puşcă, capabil să arunce 

întreg Bucureştiul cu construcciunile lui cu tot 

în aer. Văzând nişte mocani ce şuşotesc între 

ei parcă ceva conspirativ, aceştia sunt puşi 

pe fugă, înlăturând în felul acesta pericolul, 

intrând în posesia preţioasei capturi de 

război. Deosebit de primejdiosul conţinut, 

face ca deplasarea bucilor să se execute 

cu mare precauţie, din mahala în mahala, în 

timp ce tulumbagii, aflaţi la datorie, nu mai 

prididesc să toarne apă peste butoaie de 

teamă ca arşiţa dogoritoare să nu încingă 

şi să aprindă iarba de puşcă. Hotărâţi să 

arunce explozibilul în apă, împlinind în felul 

acesta una din promisiunile făcute în timpul 

campaniei electorale (Gvardia Naţională care 

se înfiinţase în 1848 era în permanenţă cu 

ochii pe reacciune), aceştia ajung la capul 

podului. „La un semnal tulumbagii se opresc 

şi în culmea emoţiei lumii ce se grămădesc 

de-a-ndărătele cu groază cei doi ţigani se 

apucă să destupe, tremurând, unul dintre 

butoaie spre a se constata în faţa poporului 

suveran infamia reacţiunii şi a generalului 

Solomon. Pe când toate inimile bat cu putere 

ţiganii ferăstruiesc cu blândeţe cercurile de 

la un căpătâi şi apoi, cu un piron ridică dulce 

fundul de sus al butoiului.” Psihoza unui 

atentat terorist din partea infamei reacţiuni 

se dovedeşte a fi falsă. Falsa alarmă se 

transformă într-o adevărată butadă. Dând 

la o parte capacul butoiului se constată că 

acesta nu conţinea temutul praf de puşcă 

capabil să arunce Bucureştiul în aer cu 

construcciunile lui cu totul, ci supoare: ”nişte 

amărâte de scrumbii sărate.” În realitate cei 

doi muscali nu erau decât simpli negustori 

veniţi tocmai de la Dunăre la mai vechii lor 

angrosişti. „Dar dacă acesta era un marafet 

al reacţiunii, care vrea să adoarmă bănuielile 

guvernului provizoriu! se întreabă ca un 

mucalit autorul. Astfel că unul câte unul 

butoaiele sunt răsturnate pe rogojinile întinse 

pe jos făcând în felul acesta tot atâtea 

mormane de scrumbii. „Gvardia Naţională şi 

poporul au dat iama pe păr şi au început să-şi 

încarce toţi, cari basmalele, cari şorţurile. În 

zadar căpitanul striga: -Staţi fracilor! Respect 

la persoane! Respect la proprietate.” Apelul 

disperat al căpitanului era (pronunţată în 

acest context), persiflarea lui Caragiale a 

unei lozinci vehiculate de paşoptistul Ion 

Heliade Rădulescu, autorul Zburătorului, cel 

ce fusese persecutat de eterie şi obligat în 

cele din urmă, ca şi Bălcescu, să plece în exil. 

Refuzând să se mai întoarcă preferă, după 

portretul pe care îl face Călinescu, ca oasele 

sale să-i fie îngropate în Asia. Revenit în cele 

din urmă în ţară, îmbrăcat într-o superbă 

mantie albă, văzându-şi idealurile spulberate, 

proferă pe un ton ultimativ (marcă înregistrată 

a la Corneliu Vadim Tudor), un adevărat 

blestem al Sionului. „Să nu se mai audă nici 

nume de Băleni, de Câmpineni, de Bălăceni, 

daţi în numele lor, în a copiilor lor, destrămaţile 

casele, aruncaţi-le pulberea la vânturi, 

precum vă învaţă zisul de sine Românul, 

precum vă ţine ţintarul; ieşiţi cu furiile pe uliţă, 

armaţi-vă cu cuţite ascunse, cu pietre, ucideţi 

tot că e demn de voi, dacă până la unul, 

ţara astăzi nu mai e locuită decât de ciocoi; 

să nu mai rămâie până la unu din câţi v-au 

făcut vreun bine sau v-au dat vreodată vreun 

pahar cu apă pe patul frigurilor. Începe-ţi de 

la mine. Ruine au rămas casele de unde a 

ieşit constituţia de la 1848. Duceţi-vă de luaţi 

şi pietrele de acolo şi veniţi de mă lapidaţi 

dimpreună cu copii mei, ce n-avem unde ne 

pune capul; veniţi de mă îngropaţi de viu…” 

Dar să revenim la Boborul nostru în care 

autorul surprinde aspectele unei epoci pline 

de zguduiri (ca să şutim un termen persiflant 

din arsenalul contracandidatului Caţavencu, 

cel ce umbla numai cu machiaverlâcuri) 

şi răsturnări valorice, venite din partea 

contemporanilor săi, marcaţi de o voluptate a 

negării, generate la rândul ei de îndoiala care 

invalidează totul. Însăşi Caragiale, la unison 

cu contemporanii săi, un Caragiale burlesc, 

temperamental, cameleonic, cu o ironie 

împinsă până la autopersiflare, îşi va menţine 

până la capăt tonul, insidios, revendicativ, 

de vendetă, devansându-şi prin poziţia sa 

superfluă până şi propriile sale personaje. 

Victimă a credulităţii entuziasmului, aşa cum 

în repetate rânduri s-a mai spus, Caragiale 

scrie cu o deferenţă şi cu o implicare cum 

numai un geniul al simulacrului o mai 

poate face. Dacă nu i-am cunoaşte umorul 

rabelaisean mai că l-am suspecta ca fiind 

un chibiţ al ghilotinei. Ca orice Republică 

de pretutindeni, Republica de la Ploieşti va 

lua naştere (la vârsta sa nu e de mirare cu 

cât aplomb o afirmă chiar autorul) „din, prin 

şi pentru popor”. Cetăţean al Ploieştiului, un 

Ploieşti contaminat de republicani, Caragiale 

(până şi cinismul la el pare un diminutiv), va 

cunoaşte ca nimeni altul speluncile danteşti 

ce vor ţine şi de cartier general. Aici, întruna 

din acestea, îşi va duce veacul şi Stan 

Popescu, cel ce se pretindea a fi un franctiror 

ce a participat nemijlocit la evenimentele 

din Italia de Sud, unde Gariballdi intenţiona 

să treacă strâmtoarea Messina şi să ajungă 

în Calabria. Tânărul republican, care este 

şi naratorul evenimentelor (l-am numit pe 

Caragiale) este fascinat de şeful său Stan 

Popescu, „unul dintre cei 1000 a lui Giusepe 

Gariballdi”. 

Citind şi recitind scurta nuvelă, m-am 

întrebat de fiecare dată dacă Stan Popescu, 

ce prezintă simptomele unei cronicizări 

alcoolice, este un impostor, un palavragiu, 

un beţiv ordinar, sau cu adevărat un erou. 

După această pe cât de dilematică pe atât 

de reprobabilă debarcare a acestuia alături 

de marele revoluţionar la Capul Spartivento, 

aflat la extremitatea de sud a Calabriei, întrun 

superb defileu, pretinsul combatant sedus 

de susurul apelor ce se revărsau spre litoral 

printr-o sumedenie de defileuri adânci, se 

întoarce triumfător, visând încă la crestele 

lanţului principal a munţilor Aspramonte, pe 

unde băştinaşii coborau cu animalele de 

samar încătărămate în harnaşamente şi pe 

unde insurgenţii intenţionau să ia cu asalt 

forturile Punta di Pazza, Alafiumore, Torre de 

Cavalo, Scila. 



Intelectualii 

Democraturii 

Nicolae Manolescu a fost cel 

mai important cronicar literar al epocii 

Ceauşescu. De la început şi pînă la sfîrşit. 

Pe atunci, meseria lui avea o foarte bună 

cotă socială. Misterios, după 1989, după 

Revoluţie, Nicolae Manolescu e asimilat 

unui mare disident. Ca şi Gabriel Liiceanu 

şi ca atîţia alţii. Cu traiectorii inexplicabile 

şi înainte, şi după. Cum a devenit Nicolae 

Manolescu la pensie şi mare diplomat la 

UNESCO e un alt mister care aşteapta să 

fie dezlegat. 

Petru Romoşan La începutul anilor ’60, Manolescu 

a scris unele dintre cele mai odioase 

articole „proletcultiste”. M. Niţescu, mort 

la finele anilor ’80 în condiţii neelucidate, a probat într-o carte 

că Nicolae Manolescu a plătit cel mai greu tribut din generaţia 

sa propagandei de partid. În chip inexplicabil, Manolescu s-a 

înşurubat atît de bine în „structurile literare”, încît n-a mai avut 

nevoie nici de carnetul de membru de partid (PCR). Puritate 

maximă. Dar ce fel de puritate 

Scriitorii clujeni au trecut printr-un moment de mare emoţie 

la apariţia Istoriei literaturii de Nicolae Manolescu. Pentru că 

foarte mulţi dintre ei nu s-au regăsit în cartea de vreo 30 de ani 

promisă să fie complementul Istoriei... lui Călinescu. Clujenii s-au 

stresat degeaba : cărămida lui Manolescu e doar cel mai mare 

fîs al criticii şi istoriei literare din 1989 încoace. Fîsul are totuşi un 

merit, acela că Manolescu nu mai poate folosi „marea” sa Istorie 

ca argument de teroare şi şantaj pentru scriitorii încă în viaţă. 

Ceea ce, cu mănuşi sau fără, a cam făcut în ultimele trei decenii. 

Tovărăşeşte. 

Chiar şi o parte a Securităţii, una colaterală, a dat-o-n 

bară cu Nicolae Manolescu. Mihai Pelin a deschis Cartea albă 

a Securităţii (1996) cu un document (Doc. 1) despre criticul 

literar. „Notele” lui Mihai Pelin la acest document, stupefiante, 

au scăpat vigilenţei lui Virgil Măgureanu. Iată-le : „La 17 

noiembrie 1969, documentul referitor la Nicolae Manolescu a 

SEMNAL 

fost notat cu următoarea rezoluţie : „Pentru ultima oară vă atrag 

atenţia să puneţi în lucru prin mapă acest element. În termen 

de trei luni să rezolvăm cazul. Prezentaţi o schiţă cu sarcinile 

ce vi le propuneţi.” Mihai Pelin comentează : „Din documentele 

anterioare, rezultă că ideea ca Nicolae Manolescu să fie recrutat 

ca informator aparţinea biroului de Securitate din Cîmpina, care 

înaintase un dosar corespunzător inspectoratului din Ploieşti. La 

5 martie 1969, de la Ploieşti spre Cîmpina a plecat următoarea 

adresă : „Vă restituim alăturat dosarul de lucru al numitului Marin 

Nicolae (Nicolae Manolescu – n.n.) din oraşul Cîmpina, urmînd 

ca dv. să continuaţi, pe de o parte, urmărirea lui activă, iar pe de 

altă parte să fie contactat conform indicaţiilor date... Din studiul 

dosarului rezultă că dintr-un anumit punct de vedere, susnumitul 

ar prezenta interes pentru organele D.G.I.E., ţinîndu-se cont de 

pregătirea sa şi, mai ales, de relaţiile ce şi le-a creat în Franţa şi 

R.F. a Germaniei. Nu există date suficiente în ceea ce priveşte 

atitudinea sa faţă de regimul socialist, faţă de politica partidului 

nostru şi, de aceea, verificările ulterioare vor trebui tocmai acest 

aspect să-l aibă în vedere, cît şi relaţiile sale interne şi externe. 

Din punct de vedere al atitudinii sale rezultă, totuşi, că nu are 

o poziţie tocmai corespunzătoare, dacă analizăm conţinutul 

scrisorii expediate lui Paul Miron în R.F. a Germaniei, prin care 

îi dă de înţeles că, dacă s-ar mai duce în Germania, nu s-ar mai 

întoarce în ţară. De asemenea, felul cum a conceput antologia 

poeziei româneşti dintre cele două războaie dovedeşte că poziţia 

sa politică nu este corespunzătoare, deşi el, în discuţii, face mult 

caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că 

are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea 

acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai 

atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.” 

Securitatea din Cîmpina şi din Ploieşti nu era la curent nici cu 

articolele pure şi dure ale lui Nicolae Manolescu din 1961-1965 

şi nici cu relaţia privilegiată a tînărului Manolescu cu tovarăşul 

George Ivaşcu, director la Contemporanul şi, ulterior, la România 

literară. 

În scurta sa prefaţă la Cartea albă a Securităţii, Virgil 

Măgureanu, directorul S.R.I. în funcţie în 1996, îl citează de 

două ori cu admiraţie pe Nicolae Manolescu („oameni de talia 

criticului literar Nicolae Manolescu sau a criticului de artă Andrei 

Pleşu”). Despre dosarul de la Securitate al lui Nicolae Manolescu 

nu se ştie încă mai nimic. S-ar putea ca, odată cunoscut, acest 

dosar să fie mai valoros, chiar şi în ceea ce priveşte literatura 

din comunism, decît Istoria semnată de critic. Nu e exclus ca 

ierarhiile instaurate în 1960, dintre care multe valabile şi astăzi, 

să fie mai degrabă militare decît literare. 

Razboiul mustelor-Invitatie la lectura 

Iulia Stoleriu 

În anul 2010 am cunoscut un om inimos si generos,un 

pastor al cuvintelor de pe meleagurile nemtene. 

Prestatia sa scriitoriceasca ca poet si prozator este 

cunoscuta deja cititorilor nemteni,scriitorul Gh. Neagu lansând 

la Roman poemul “Nunta neagra”.Gh. Neagu este o persoana 

cu un suflet cald, ale carui radacini i-au oferit o energie de o 

intensitate extraordinara,care i-a influentat drumul în viata. 

Traieste asemenea unei plante, pe seama radacinii ei,pentru 

ca radacina ramâne!Anul acesta,pe lânga volumul de poeme 

“Lacrima iubirii”,care m-a emotionat atingând (atât cât a tinut 

lectura) sufletul unui poet însingurat si obosit de timpul care se 

deruleaza prea repede,scriitorul Gh. Neagu ne aduce un nou 

volum spre citire,si anume: ”Razboiul mustelor”.Titlul volumului 

m-a atras de la început.Initial am crezut ca e o metafora,un 

posibil simbol pentru lumea în care traim (ar putea fi! ), dar 

citind prozele scurte din acest volum am reusit sa-mi fac alta 

idee.Proza acestui volum aduce note fantastice si întâmplari din 

medii si timpuri diferite,fiecare având o simbolistica aparte pentru 

sufletul celui care îl citeste.”Razboiul mustelor este un volum 

pretios pentru romascani pentru ca el ridica mantia prafuita a 

timpului,aducându-ne în fata ochilor Romanul de altadata : 

intrarea in oras pe podul de fier,moara lui Rollic ( Razboiul 

mustelor ) , Hala mare,Strada Mare cu pravaliile evreiesti,CECul,Str. 

Bogdan Dragos,drumuri de altadata pietruite cu granit 

cubic lucios ( În gazda ). 

Povestirile autorului captiveaza si stârnesc interesul de la 

prima (Razboiul mustelor) pâna la ultima (Pamânt violet). 

Maria este textul care m-a impresionat cel mai mult. 

Poate,pentru ca Mama Maria este un personaj firesc,care-mi 

place sa cred ca traieste printre noi. 

Acest personaj reuseste sa acapareze sufletul cititorului 

prin lumina si caldura inimii sale daruita semenilor. 

“Razboiul mustelor” este un volum care îndeamna 

la lectura.Autorul surprinde cu personaje (Adrian,Mama 

Maria,Mitita,batrânul Constantinidis) care vor fi îndragite si 

asimilate în suflet,oferind cu delicatete imagini,amintiri,stari 

sufletesti,epoci de altadata,fantastic miraculos pe care numai 

mintea cititorului le poate deslusi si interpreta. 

Si daca vreti sa stiti ce-l diferentiaza pe Gh. Neagu de unii 

scriitori,ce comoara ascunde,veti afla din povestea cu acelasi 

nume “Comoara”: 

“Autorul:-Am acordat încredere omului. 

Oamenilor buni ce salasluiesc în noi. 

Constiinta: A: Dar ai motive sa crezi 

Autorul:-Foarte mult.Numai faptul ca ne numim oameni si 

e suficient sa avem încredere în noi.” 

Cu încredere în toti acei care iubesc lectura,va invit sa cititi 

“Razboiul mustelor”! 


7445

REMEMBER 

Tezaurul românesc - portret în „oglindă” 

Pe noi, copiii, ne studia, sigur, cu afecţiune de tată, dar şi 

cu un fel de curiozitate. 

Fără să vrea să ne influenţeze, dorea să vadă cum 

evoluăm. Tatăl lui fusese foarte aspru, iar el tocmai că a încercat 

să fie altfel cu noi. Şi însuşi, prin exemplul lui, era o direcţie pe 

care ne-o inspira. Fără îndoială, şi mama a contribuit foarte 

mult să facă pentru noi, din tata, un ideal, atât de greu de uitat. 

Pentru mama, Margareta Nicolescu, din familia Fălcoianu, tata 

era absolut firmamentul. Era mai mare cu şapte ani decât el, dar, 

într-un fel, s-au completat extraordinar. Mama avea o delicateţe 

şi o discreţie care se potrivea foarte mult cu tata, iar el îi arăta 

toate, toate lucrările lui. De ce cutare lucru o întrebam. Şi mama 

ne răspundea: „Parce que...” În schimb, de tata mă apropiam 

mai greu, spre deosebire de sora mea mijlocie, foarte apropiată 

intelectual de el. Ea suferă şi astăzi în aceeaşi măsură ca în 

momentul când a fost luat de acasă. 

Pe un refugiu de tramvai 

Jocurile cu tata Se întâmpla, mai ales în vacanţă, când 

eram la Sinaia, în vila Zarifopol. Ionel Gherea, nepotul criticului 

Zarifopol, ne găzduia. Vila era pe strada 

Caragiale; tot acolo mai era şi o doamnă Caragiale, o 

doamnă în vârstă, pe uşa căreia era desenat un balaur care 

îi semăna, săraca. Era foarte în vârstă şi slabă, şi se încuia în 

camera aceea. O casă tot aşa, cam ciudată... Nu era foarte 

nouă, avea o verandă luminoasă, brazi..., o atmosferă poetică. 

Acolo, de o Sântămărie, a fost un bal costumat Tata mă răsfăţa 

grozav; îmi spunea Măriuca, Mitiuca..., ne spunea Chifteluţe! El 

a făcut pe Coana Chiriţa, era foarte voinic. A luat două rochii de 

grădină, de-ale mamei, una-n faţă, una-n spate; a mai pus nişte 

perne, şi-a făcut buzele roşii şi a început să danseze... Era o 

Coana Chiriţa, ca o Carmen dacă vreţi. Veniseră Maricel Holban, 

care şi ea făcea un personaj, apoi Floricica Parhon, Floricica 

Costinescu pe atunci, care făcea pe jurnalistul, eu făceam pe 

primavera în cămaşă de noapte cu floricele, sora mea făcea un 

turc. Un bal costumat făcut din improvizaţii! Şi ne-am trezit cu 

un tânăr, băiatul unui ministru. El a venit cu un „vrai costume 

de mexicain” şi a fost huiduit. Noi făceam costume numai din 

improvizaţii, nu vroiam ceva autentic. Şi a fost nemaipomenit, 

fotografiile s-au făcut, un băieţel şi-a pus cozile Ilincăi Cerbacev, 

cântăreaţa de muzică uşoară, care era prietena noastră. Şi-a 

tăiat cozile cu prilejul ăsta şi le-a cusut de pălărie, o pălărie pe 

care şi-a pus-o în cap Ştefănică Băbeanu, care a făcut pe fetiţa. 

Sunt lucruri iniţiate de tata, cum spunea şi sora Dincăi, Bimbi, 

în scrisoarea pe care am primit-o nu de mult. Ele acuma sunt în 

America, cu fratele lor. Le spuneam „Bimbilincile de la Sinaia.” 

Mama lor era Ami 

Cerbacev, născută Bolintineanu, din vestitul Dimitrie 

Bolintineanu. Ce să vă mai povestesc Tot de la Sinaia: ne-a 

băgat 17 copii într-o maşină, că avea maşina ministerului, şi 

ne-am dus la Cota 1400, unde am mâncat sardele şi tort de 

ciocolată. Asta era vremea răsfăţului. Trebuie să fi fost în ‘42 sau 

‘43. În timpul războiului se mâncau chifle albe, erau zarzavagii 

şi iaurtgii care veneau la casa omului şi aduceau de toate, nu 

este cum se spunea după aceea. Pâine cu sfoară şi cuie am 

mâncat după ‘47. Bine, a fost şi foametea aceea cumplită din 

‘46-’47. Dar imaginea cea mai sfâşietoare pentru mine a fost să 

văd, pe un refugiu de tramvai, în Piaţa Brătianu, un ţăran venit să 

cumpere mălai de la Bucureşti. Mi-a căzut, atunci, cerul în cap. 

Noi trecuserăm prin procese, prin de toate. Ca să-mi dau seama 

de o realitate care nu mai mă privea numai pe mine. 

Jocuri la casa mică 


Ne jucam şi în Bucureşti. Asta era în strada Popa Soare, 

nr. 16 bis. Îi ziceam casa mică, în contrast cu blocul din colţ 

care era al surorii lui. Părinţii lui ţinuseră foarte mult să-şi aibă 

copiii aproape. Casa mică avea acoperiş de ţiglă... Mai are şi 

acum, mai pică ţigla şi nimeni nu o pune la loc... Era o curte între 

cele două blocuri, era pietriş, era un liliac, doi cireşi japonezi... 

Casa era îmbrăcată în viţă şi în glicină, ca să nu vadă mama 

blocul de alături. Acum glicina nu mai este, tencuiala e jupuită... 

Construcţia fusese ridicată prin ‘29, fără 

console, fără împodobiri, dar nu în stil 

cubist ca blocul de alături. Casa mai 

există, dar a fost ocupată din momentul 

când ne au scos de acolo, pe mama şi 

pe noi două, după sentinţa definitivă. 

A fost ocupată, îndată, de secretarul 

primarului de pe vremea aceea. Era 

în septembrie 1948, sentinţa definitivă 

fiind dată în februarie, în ‘46, în 29 

spre 30 august, în noaptea de Tăierea 

Capului Sf. Ioan Botezătorul, a fost 

arestat. Eu eram plecată la Câmpulung, 

sărbătoream pe vărul meu. În august 

1946 a fost arestarea definitivă; fusese arestat încă 18 zile, 

înainte de omorârea Mareşalului Antonescu, în mai. 

Pedeapsa 

- Cum îi spuneaţi lui tata 

- Tata! Nu tati, nu tăticu, nu... Şi eu mă ascundeam. Când 

venea acasă, mă 

ascundeam. 

- Câţi ani aveaţi atunci 

- Aveam, aveam... Parcă tot timpul îl văd. Retrăiesc 

momentele acelea... Îmi crea, aşa, o emoţie. Bine, odată mi-a 

spus să mă scol de la masă dacă nu ştiu să mă port frumos. Dacă 

nu mă scol eu, se scoală el. Şi eu, da, m-am sculat. Şi m-am dus 

săi pedepsesc că m-au pedepsit. M-am ascuns în pivniţă şi-am 

mâncat o ladă întreagă de cireşe! Pe moment s-au speriat că 

nu mă găseau. Dar pe urmă regăsirea a fost urmată de iertare... 

Mâna bătută 

Copiii simt nevoia să-i pedepsească pe cei care-i 

pedepsesc. 

- Aţi făcut-o des 

- Nu! Am fost însă foarte rea şi foarte obraznică, îl durea, 

însă socotea că el era 

de vină. Se pare că o singură dată, pe la un an, cum aveam 

ora fixă de plâns în miezul nopţii, când ei se culcau. Era o uşă 

care scârţâia, în momentul ăla eu mă trezeam şi urlam. Şi în 

momentul ăla el a pus mâna pe mine şi şi-a bătut propria lui mână. 

De atunci eu nu am mai plâns. De bătut, nu ne-a bătut niciodată. 

Sora mea era mult mai plăpândă ca mine şi pe ea o ocrotea. Eu 

eram bătăuşă, eu vroiam să mă joc, ea vroia să citească, eu o 

sâcâiam. Tata vroia să facă din ea mâna lui dreaptă. A regretat 

foarte mult că nu a fost şi fata lui cea mare, care era crescută de 

mama ei şi pe care o vedeam duminica. Bunica avea ideea asta: 

să fie toată familia împrejurul ei. Trei fete a avut tata, două din a 

doua căsătorie şi una din prima. 

- Obrăznicia dumneavoastră nu era o formă de revoltă 

- Nu, la mine era o formă de răsfăţ. O regret şi în ziua de 

astăzi. Sunt obrăznicii pe care nu pot să le uit, dar nu pot să 

le spun. Nu, nu, nu! Sunt lucruri care nu se spun... L-am mai 

supărat. Şi faptul că nu îţi poţi cere iertare cuiva, să ştii că 

te-a iertat, poate să te urmărească toată viaţa. Un sentiment 

de vinovăţie, de regret extraordinar. Mă gândesc că oricât l-au 

supărat gardienii, şi toţi cei care i-au tratat atât de neomeneşte, 

nu poate să-l fi durut cât a putut să-l doară o supărare făcută lui 

de unul din cei dragi. De asta cred: sacrificiul lui personal trebuie 

să fi vrut să antreneze şi mântuirea celorlalţi. Nu 

Vâna poetică 

Când eram mici făceam poezii împreună cu sora mea, 

cu Sandra. Eu găseam rima, dar ea avea vâna poetică. Tata 

îşi punea multă nădejde în ea, dar nu se mai poate exprima. 

În momentul în care tata a fost luat de lângă noi, ea a murit 

sufleteşte. E ceva foarte ciudat, e un om care citeşte mult, care 

ştie, e astăzi o cheie de boltă. Legăturile dintre mine şi restul 

familiei mele se fac prin ea. Este ca un nod. Dar nu mai poate 

scrie, nu mai poate scrie nici măcar o scrisoare. Mama s-a 

prăpădit la 90 de ani fără vedere, cu dor de scrisorile ei. Sandra 

e plecată din ‘69, în Franţa. ...Aici am rămas cu mătuşile de 90 de 

ani, cu mormintele prietenilor şi cu un mare, mare gol... 

î 


...Soţul meu, Nicolae Mahlenschi-Vulcănescu, a renunţat 

la numele lui şi l-a luat 

pe al meu, neavând alt dar să-mi facă de nuntă. După 15 

ani de închisoare făcuţi de el, l-am întâlnit în Bărăgan, unde-mi 

vizitam vărul care fusese şi el ţărănist. Eu am făcut numai doi 

ani de lagăr, între 18 şi 20 de ani. M-am gândit atunci că, dacă 

cumva îmi găsesc o jumătate, nu putea fi decât un om care a 

făcut şi el închisoare şi a suferit. Sfatul tatii, din închisoare, ăsta 

a fost: „Învăţaţi cât mai multe poezii!” Ni l-a dat la tribunal, mama 

a consemnat asta în jurnal. 

Ceva murise în mine 

După doi ani de lagăr-închisoare, la 20 de ani mă simţeam 

ca după 200 de ani, foarte bătrână şi indiferentă la orice. Umblam 

în zdrenţe, mi-era indiferent ce mănânc, cum dorm, cu ce mă 

îmbrac. După duşurile din lagărul de la Dumbrăveni, dorinţa de 

a fi curată era o mare realizare. „Reţinere” se chema asta, o 

condamnare aşa-zisă administrativă. Erau colonii de muncă, 

ne ţineau după sârmă ghimpată. Fusesem cândva alături de 

demnitari; foste soţii, fiice, surori, mame... Când m-am întors, 

mama ştia că tata murise în anul în care eu fusesem luată - în 

1952, în aprilie, m-au luat, iar tata s-a prăpădit în octombrie. Întrun 

fel, mama a trebuit să joace teatru cu mine. 

- Cum de aţi rezistat 

- Simţeam că ispăşesc supărările făcute 

tatii. Speram ca, întorcându-mă, să-l întreb pe tata 

dacă m-a iertat. Ăsta era planul meu. Adevărul 

l-am aflat de la sora mea. Eu formulasem deja 

gândul: „Dacă aş afla că tata a murit, nu mi s-ar 

părea nimic ciudat”. Şi cred că atunci sora mea 

mi-a spus că a murit. Dar n-am reacţionat. 

- Ce era asta 

- O stare de insensibilitate sufletească. 

Ceva ciudat, nu ştiu cum să pun în cuvinte. E un 

fapt. Ceva murise în mine... Eram în lagăr, ne-au 

transportat într-o seară de la Ghencea la Leordeni, 

nimic nu era pregătit, erau acolo, deţinute, fetele 

de la Crucea de Piatră, erau cazate sub pământ, 

pe priciuri, îndesate câte două-trei pe o saltea. 

Am ajuns lângă o fată drăguţă, care s-a sculat în 

mijlocul nopţii să-şi spele picioarele într-un lighean 

cu urină. Avea sifilis şi petele acelea treceau cu amoniacul care 

se degaja în ligheane. Când treci de la răsfăţ la aşa ceva nu e 

uşor. Sunt şocuri. Imaginea o am şi acum: văd acel bec chior, 

priciurile, trupurile îndesate unul întraltul, fata... 

Tata Tot timpul îl întreb, îl întreb şi acum dacă e de acord 

cu publicarea „Ultimului cuvânt”. Nu ar fi vrut să fie greşit înţeles. 

Când vorbeşti, oamenii te înţeleg cam pe jumătate. Cred că te 

înţeleg mai mult când taci. 

Hrană pentru cei chinuiţi 

În toate cărţile pe care le mai citesc astăzi îl caut pe tata. 

- Ce rol a avut poezia în viaţa tatălui dvs. 

- Tata ar fi vrut să se retragă la ţară şi să scrie. Tata era 

poet şi în felul de a vedea lucrurile. I-a publicat sorei mele, pe 

la 11 ani, o carte, „Poeziile Sandrei”, carte care a devenit un 

exemplar rar... 

- Şi sfatul acela, de a învăţa poezii 

- E o bogăţie, e sufletul nostru, e un tezaur. Poeţii sunt 

generoşi; scriind poezie, oferă celorlalţi ceva din sufletul lor. E 

o hrană... 

Aşa era el 

Îl văd pe tata mergând pe strada Romulus spre casă. Î văd 

cu mâinile la spate, cu toate că avea şi o servietă, de obicei. Îl văd 

mergând aşa, aplecat în faţă, la un unghi destul de accentuat. 

E graba de a ajunge acasă! Când pleca de acasă avea graba 

de a ajunge la serviciu, de a-şi îndeplini datoria. Pe urmă, avea 

maşină şi, probabil, în timpul acela foarte scurt, se dădea de trei 

ori peste cap şi devenea funcţionarul ireproşabil (care a fost). 

- De ce trebuie să ne cerem iertare 

- Altfel nu te speli. Momentul în care ceri iertare este o baie 

a sufletului. Poate ştiţi, tata a spus acel „Să nu ne răzbunaţi!” Nu 

toată lumea e de acord cu asta. Răzbunarea e în om. Ideea lui era 

ca iertarea să provoace în sufletul celui ce a greşit o răsturnare. 

Eu îl iert, şi-atuncea el o să simtă nevoia acelei iertări. Nu-i 


REMEMBER 

nevoie să o ceri în cuvinte, dar să simţi o remuşcare, să ai nevoie 

de ea. Tata aşa ne-a crescut. Ne ierta înainte să o merităm, dar 

simţeam nevoia să o merităm... Acum m-am încurcat rău de tot. 

Esenţa unui paradox 

Eu aş vrea să nu-l dau de tot pe tata. Scriam câte ceva 

şi aveam impresia că în cuvinte nu încape şi că îl fărâmiţez şi 

îl dau la vrăbii şi la vulturi. Aşa simt. Dar aş fi vrut să păstrez 

în mine ceva, că degetul al treilea de la mâna stângă seamănă 

cu degetul lui sau lucruri din astea, care nu se dau. Dar tata se 

dăruia cu totul. 

- Nu este şi această încercare de a-l păstra o altă latură a 

generozităţii 

- Eu zic că aici nu-i generozitate. 

- Dar ce este 

- Simţul proprietăţii. Ceva care este în noi fără să vrem. 

Vrem să ne păstrăm pe noi înşine. Dar cred că numai dăruindute, 

te poţi păstra... Asta a făcut tata: s-a dăruit altora. Nu a murit 

pentru ceilalţi, s-a jertfit pentru ceilalţi. Mircea Eliade scria în 

„Trepte pentru Mircea Vulcănescu”: „Nu voi uita niciodată ce 

mi-a mărturisit Mircea Vulcănescu de mai multe ori între 1936 

şi 1940: că el nu crede în dispariţia neamului românesc, oricâte 

catastrofe s-ar abate peste noi; că nici o eventuală 

deportare sau exterminare masivă a românilor din 

zilele noastre nu ar însemna distrugerea neamului, 

«pentru că - şi acum îi citez propriile lui cuvinte 

- eu cred că dacă ar năvăli alte neamuri şi s-ar 

aşeza aici, la noi, după câteva secole ar deveni şi 

ei români». Şi continuă autorul textului: „oamenii 

care s-ar instala în această lume culturală - Lucian 

Blaga ar fi spus în această «matcă stilistică» - ar 

deveni cu timpul „români”, în sensul că ar continua 

modul de a fi al românilor”. 

Te regăseşti! 

Tata are o bunică faimoasă, cea care l-a 

născut pe tatăl tatii după ce a salvat un viţel dintr-o 

viitură nemaipomenită. Ea, fiind însărcinată, a 

ţinut să salveze viţelul şi după aceea l-a născut pe 

bunicul meu, murind. Rada o chema, era fata unui 

preot. Tata avea mare admiraţie faţă de ea, la fel cum admira şi pe 

un bunic schimnic, care a murit cu capul pe o piatră, nemaivrând 

să-şi vadă copilul. Pentru tata, probabil, au fost nişte modele... 

- O matrice spirituală 

- Da. Sunt lucruri care l-au impresionat, care-i rămăseseră 

în suflet, pe care ni le-a povestit apoi. Poate că mi le-a transmis 

şi mie, cine ştie! Sunt ecouri, chemări pe care le găseşti la un 

moment dat, le regăseşti, te regăseşti... 

Cartea răsturnată 

Tata avea şi o carte de vise. «Fildeş viu visând, închisoarea 

te aşteaptă». Se visase călare pe-un elefant. Cartea de vise n-o 

mai avem, dar o ţin minte. Avea pe faţă un domn cu guler, iar 

dacă o ţineai răsturnată, era o doamnă. Chelia era bărbia ei şi 

avea pe cap un fel de evantai care era tocmai gulerul. Era veche, 

veche... Tata era povestitor de vise, iar mama era tălmăcitoare 

de vise. Eu nu visez, nu-mi place să visez. Uit imediat ce am 

visat. Voit. 

- De ce 

- Pentru că nu visez ce-aş vrea. 

- Pe tata când l-aţi văzut ultima dată 

- L-am văzut într-un camion care-l ducea de la tribunal la 

Văcăreşti. Era după 

ultima condamnare, chiar în faţa bisericii Domniţa Bălaşa. 

- V-a făcut vreun semn 

- Da, mi-a făcut cu degetul, ameninţător. Pentru că era 

supărat pe mine.* 

Notă: 

- Versiunea amplă a textului a fost publicată în volumul 

„Transformarea Ψ”, Iftimie Nesfântu, Bucureşti, Editura Codex 

Aureus, 2007 

- Coperta realizată de artistul-fotograf dr. Trestian 

Găvănescu, AFIAP) 

- Facsimile şi fotografii din arhiva doamnei Măriuca 

Vulcănescu. 

7447

Anton Georgescu - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?