27.01.2015 Views

Descarcă revista în format PDF - idea

Descarcă revista în format PDF - idea

Descarcă revista în format PDF - idea

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

w<br />

artæ + societate / arts + society<br />

#36–37, 2010 40 lei / 19 €, 25 USD


On the cover: Mircea Cantor: Holy Flowers (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010<br />

Eduard Constantin: Blue Sky 2010 (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010


w<br />

artæ + societate / arts + society<br />

#36–37, 2010 40 lei / 19 €, 25 USD


On the cover: Eduard Constantin: Blue Sky 2010 (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010<br />

Mircea Cantor: Holy Flowers (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010


Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului<br />

lui Kant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ<br />

istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ<br />

de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin)<br />

The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of<br />

how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the<br />

history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has<br />

nowhere to go. (Victor Burgin)


arhiva 5 Recucerirea subversiunii. Douæzeci de reguli sucite ale jocului numit culturæ<br />

RECAPTURING SUBVERSION: TWENTY TWISTED RULES FOR THE CULTURE GAME<br />

Brian Holmes<br />

13 Rivalul absent. Arta radicalæ într-un vid politic<br />

THE ABSENT RIVAL: RADICAL ART IN A POLITICAL VACUUM<br />

Brian Holmes<br />

19 Cincizeci de feluri de a-fli pæræsi iubitul. Strategii de ieøire din imperiul liberal<br />

FIFTY WAYS TO LEAVE YOUR LOVER: EXIT STRATEGIES FROM LIBERAL EMPIRE<br />

Brian Holmes<br />

25 Stærile invizibile. Europa în epoca eøecului capitalului<br />

INVISIBLE STATES: EUROPE IN THE AGE OF CAPITAL FAILURE<br />

Brian Holmes<br />

33 Deriva continentalæ. De la geopoliticæ la geopoeticæ<br />

CONTINENTAL DRIFT: FROM GEOPOLITICS TO GEOPOETICS<br />

Brian Holmes<br />

galerie 1 36 Mircea Cantor: Holy Flowers<br />

scena 51 Fabrica de Pensule: Fotografie la minut (Diapozitive dintr-un an de existenflæ)<br />

THE PAINTBRUSH FACTORY: SNAPSHOT (Diapositives from One Year of Existence)<br />

Ciprian Mureøan<br />

70 Educaflie, subiectivare øi nevoia urgentæ de a împærtæøi<br />

EDUCATION, SUBJECTIVISATION AND THE URGENT NEED TO SHARE<br />

Elena Crippa<br />

78 Valoarea utilitaræ. Interviu cu Claire Fontaine realizat de<br />

USE VALUE. An Interview with Claire Fontaine by<br />

Marcel Janco<br />

85 Play Van Abbe: Muzeul în secolul 21; ori cum sæ fii „muzeologic subversiv“, øi chiar sæ îfli iasæ<br />

PLAY VAN ABBE: THE MUSEUM IN THE 21ST CENTURY; OR ON HOW TO BE “MUSEOLOGICALLY SUBVERSIVE”<br />

AND STILL GET AWAY WITH IT<br />

Inti Guerrero<br />

97 Meta-Manifesta<br />

Edit András, Hedvig Turai<br />

107 Stahanoviøtii imaginii mobile<br />

SHOCKWORKERS OF THE MOBILE IMAGE<br />

Astrid Wege<br />

114 Obiectivarea eøecurilor la ultima ediflie a Bienalei de la São Paulo:<br />

cazurile lui Nuno Ramos øi Gil Vicente<br />

OBJECTIFYING FAILURES IN THE LAST SÃO PAULO BIENNIAL: THE CASES OF NUNO RAMOS AND GIL VICENTE<br />

Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli


galerie 2 124 Eduard Constantin: Blue Sky 2010<br />

insert 150 Tom Chamberlain: Pierde-varæ<br />

TIME WASTER<br />

+ 153 Marx despre 1989<br />

MARX ON 1989<br />

G. M. Tamás<br />

163 Comunismul pe ruinele socialismului<br />

COMMUNISM ON THE RUINS OF SOCIALISM<br />

G. M. Tamás<br />

verso: un dosar Mike Davis 169 Economia politicæ a Americii imperiale tîrzii<br />

verso: a Mike Davis special<br />

THE POLITICAL ECONOMY OF LATE-IMPERIAL AMERICA<br />

Mike Davis<br />

185 Planeta mahalalelor. Involuflia urbanæ øi proletariatul informal<br />

PLANET OF SLUMS – URBAN INVOLUTION AND THE INFORMAL PROLETARIAT<br />

Mike Davis<br />

196 Fricæ øi bani în Dubai<br />

FEAR AND MONEY IN DUBAI<br />

Mike Davis<br />

205 O istorie a maøinii-capcanæ<br />

A HISTORY OF THE CAR BOMB<br />

Mike Davis


IDEA artæ + societate / IDEA arts + society<br />

Cluj, #36–37, 2010 / Cluj, Romania, issue #36–37, 2010<br />

Editatæ de / Edited by:<br />

IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA<br />

Str. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj-Napoca<br />

Tel.: 0264–594634; 431661<br />

Fax: 0264–431603<br />

www.<strong>idea</strong>magazine.ro<br />

e-mail: <strong>idea</strong>magazine@gmail.com<br />

Redactori / Editors:<br />

BOGDAN GHIU<br />

CIPRIAN MUREØAN<br />

TIMOTEI NÆDÆØAN – redactor-øef / editor-in-chief<br />

ALEXANDRU POLGÁR<br />

ADRIAN T. SÎRBU<br />

OVIDIU fiICHINDELEANU<br />

RALUCA VOINEA<br />

Colaboratori permanenfli / Peers:<br />

MARIUS BABIAS<br />

AMI BARAK<br />

AUREL CODOBAN<br />

DAN PERJOVSCHI<br />

G. M. TAMÁS<br />

Concepflie graficæ / Graphic design:<br />

TIMOTEI NÆDÆØAN<br />

Asistent design / Assistant designer:<br />

LENKE JANITSEK<br />

Asistenflæ redacflionalæ / Editorial assistant:<br />

IULIA POPOVICI<br />

Corector / Proof reading:<br />

VIRGIL LEON<br />

Web-site:<br />

CIPRIAN MUREØAN<br />

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.<br />

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie<br />

o încælcare a legii copyrightului.<br />

Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.<br />

Difuzare / Distribution:<br />

Eurolibris SRL, Iaøi<br />

Libræriile Cærtureøti – Bucureøti, Cluj, Timiøoara<br />

Libræriile Gaudeamus<br />

Libræriile Humanitas<br />

Libræria Book Corner, Cluj<br />

Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:<br />

www.<strong>idea</strong>magazine.ro<br />

www.<strong>idea</strong>editura.ro<br />

ISSN 1583–8293<br />

Tel.: 0264–431603; 0264–431661<br />

0264–594634<br />

Tipar / Printing:<br />

Idea Design & Print, Cluj


arhiva<br />

Recucerirea subversiunii<br />

Douæzeci de reguli sucite ale jocului numit culturæ<br />

Brian Holmes<br />

Hai sæ trecem direct la chestiune! Cum poate arta deveni subversivæ pentru ordinea socialæ Cum submineazæ ea tiparele<br />

de comportament normale, legitime, acceptate øi cum deschide posibilitæfli pentru transformarea vieflii de zi cu zi<br />

Ce poate realiza arta subversivæ în arena politicæ Care îi sînt limitele øi cum poate sæ le depæøeascæ în viitor<br />

Mulflumitæ lui Deleuze øi Guattari øi, poate chiar mai mult, filosofilor italieni ai autonomiei, øtim bine ce poate sæ însemne<br />

subversiunea astæzi. 1 Ea nu înseamnæ rezistenfla la mutafliile continue ale capitalismului de pe poziflia unei identitæfli consolidate,<br />

dintr-un statut de clasæ sau de pe poziflia unei tradiflii culturale instituite local (un „întreg mod de viaflæ“, cum<br />

spunea fondatorul studiilor culturale Richard Hoggart, sau chiar un „întreg mod al conflictului“, cum riposta E. P. Thompson).<br />

Ci înseamnæ sæ permifli formelor de solidaritate øi luptæ moøtenite sæ se transforme, sæ se hibridizeze sau chiar<br />

sæ se dizolve complet în procesul de întîmpinare øi apropriere a unor noi seturi de instrumente, cadre conceptuale øi<br />

imaginaruri spafliale ale prezentului. Puterea traverseazæ indivizii øi grupurile care constituie o reflea socialæ. Deoarece<br />

puterea este generatæ de activitatea productivæ a acestora, cæile sale funcflionale pot fi oricînd deviate øi canalizate în direcflii<br />

diferite, pentru a ræspunde necesitæflilor existenfliale ori pentru a explora dorinfle nedomesticite øi imprevizibile.<br />

Putefli vedea acest potenflial subversiv la lucru – sau eliberat de lucru – în pirateria in<strong>format</strong>icæ [computer hacking]: cineva<br />

preia principalele tehnici productive ale societæflii contemporane øi le deturneazæ în scopuri nonprofit sau ilegale,<br />

care presupun deflinerea în comun, cooperarea liberæ øi acfliunea colectivæ. Artiøtii fac ceva asemænætor: imagini comerciale<br />

øi forme organizaflionale corporative sînt scoase din context, modificate în detalii sau chiar în nucleul lor funcflional,<br />

iar apoi li se dæ un nou scop, într-un proces foarte asemænætor ingineriei inverse. Încæ din 1960, distribuflia în masæ øi<br />

partajarea unor practici subversive au stat la baza unui stil conflictual ludic, uimitor øi cu adeværat dezarmant, ce deplaseazæ<br />

cîmpurile øi mizele luptei, deschizînd noi universuri ale vieflii chiar în timp ce urmæreøte scopuri politice imediate. Este<br />

ceea ce s-a petrecut la manifestafliile contra summiturilor, la zilele de acfliune mondialæ øi în campaniile în reflea, în farsele<br />

øi intervenfliile în mass-media din timpul ciclului de lupte alterglobalizare din 1999 în 2003.<br />

Colaboram pe atunci cu grupul francez de cartografiere a informafliei, Bureau d’Etudes. Diagramele lor sînt populate<br />

de entitæfli statale øi corporative ale cæror operafliuni øi interconexiuni pot fi descrise øi documentate cu precizie. Dar<br />

dacæ toate elementele informaflionale sînt date la o parte, ceea ce dezvæluie aceste hærfli de reflea sînt tipare goale,<br />

nedeterminate, de energie sau putere constitutivæ, de tipul celei pe care-o simflim stræbætînd corpul nostru în procesul<br />

unei schimbæri sociale. Harta reflelei devine o diagramæ a energiei. Iatæ ce putefli utiliza pentru subversiune! Libera<br />

cooperare pe baza unor energii subversive a devenit un fel de „principiu al speranflei“ pentru miøcærile antisistem de<br />

la sfîrøitul anilor 1990 øi din primii ani ai noului mileniu. Acestea sînt tipurile de practici pe care le-am descris în ultima<br />

mea carte, Unleashing the Collective Phantoms: Essays in Reverse Imagineering [Dezlegînd spectrele colective: Eseuri<br />

de imaginerie inversatæ]. 2 Pe baza acestor experienfle, am elaborat o teorie a diagramei generative, sub titlul de „Potenfliale“.<br />

Din momentul în care am înfleles cæ indivizii øi grupurile pot avea mobilitate øi putere de acfliune chiar øi în interiorul<br />

hærflii unei puteri constituite, am cîøtigat puterea de a interveni în arenele sociale øi politice. Prin colaborare inspiratæ,<br />

se poate contribui la demonstraflii coordonate în reflea øi ocupaflii, pentru a participa apoi ca „radical liber“ într-o multitudine<br />

emergentæ. Este momentul mæøtii, bacanala rezistenflei: „carnavalul contra capitalului“, la a cærui declanøare, în oraø<br />

dupæ oraø, au contribuit artiøti activiøti ca John Jordan øi Alex Foti, sub forme øi cu revendicæri politice care au continuat<br />

sæ evolueze pînæ în prezent. Ceea ce face ca toate acestea sæ fie posibile este, printre altele, identitatea deschisæ a numelui<br />

colectiv, care a devenit în proiectul Luther Blissett unul dintre vectorii principali ai subversiunii în cultura media. 3 Øi într-adevær,<br />

la începutul acestui secol au apærut spectre colective la scaræ transnaflionalæ: miøcæri care îøi iau un nume concret,<br />

ca Reclaim the Streets sau Tute Bianche sau No Border sau EuroMayday, dar care refuzæ sæ aibæ lideri sau structuri,<br />

transformînd categoria-capcanæ a politicii prin reprezentanfli într-un cîmp deschis al propriei transformæri de sine.<br />

Textele traduse în aceasta secfliune<br />

au fost selectate din volumul:<br />

Brian Holmes, Escape the Overcode<br />

– Activist Art in the Control<br />

Society, Eindhoven, Zagreb, Istanbul,<br />

Van Abbemuseum Public<br />

Research #2 øi WHW, 2009 øi<br />

au fost preluate cu amabila autorizare<br />

a autorului.<br />

1. Pentru introduceri în filosofia<br />

politicæ a curentului italian autonomist,<br />

vezi Michael Hardt<br />

øi Paolo Virno [ed.], Radical<br />

Thought in Italy: A Potential<br />

Politics, Minneapolis, University<br />

of Minnesota Press, 1996<br />

øi Sylvère Lotringer øi Christian<br />

Marazzi [ed.], Autonomia:<br />

Post-Political Politics, Boston,<br />

MIT Press, 2007/ prima<br />

ed. 1980.<br />

2. Brian Holmes, Unleashing the<br />

Collective Phantoms: Essays<br />

in Reverse Imagineering, New<br />

York, Autonomedia, 2007.<br />

3. Arhiva la<br />

http://www.lutherblissett.net.<br />

BRIAN HOLMES e teoretician, scriitor øi traducætor, colaborator frecvent al multor publicaflii de artæ contemporanæ øi teorie criticæ (Springerin, Brumaria,<br />

Multitudes, etc). A lucrat cu colectivele franceze Ne Pas Plier øi Bureau d’Etudes, a fost editorul publicafliilor în englezæ ale Documentei X (1997). Co-fondator,<br />

împreunæ cu colectivul 16 Beaver, al grupului Continental Drift, dedicat studiului geopoliticii øi geopoeticii. Autor al Unleashing the Collective Phantoms.<br />

Essays in Reverse Imagineering (2008), Escape the Overcode: Activist Art in the Control Society (2009). Vezi brianholmes.wordpress.com.<br />

5


4. http://www.<br />

0100101110101101.org/<br />

home/nikeground/website/<br />

index.html.<br />

5. Brian Holmes apropriazæ øi<br />

deturneazæ aici termenul<br />

„imagineering“, <strong>format</strong> prin<br />

contopirea cuvintelor „imagine“<br />

øi „inginerie“, folosit de<br />

regulæ de corporaflii multinaflionale<br />

ca ALCOA øi Walt<br />

Disney. (N. red.)<br />

Eva and Franco Mattes<br />

aka 0100101110101101.org,<br />

Project for the fake<br />

Nike Monument in Karlsplatz,<br />

2003–2004<br />

Arta poate transmite plæcerea numelui colectiv, care devine astfel un model, o posibilitate pentru ceilalfli. Îfli poate aræta<br />

cum sæ-fli pui masca puterii øi sæ apari în cadrul circuitelor constituite, vorbind însæ o altæ limbæ, denaturînd limbajul funcflional<br />

al capitalismului de reflea prin semnificaflii diferite, satire, denunfluri øi vociferînd apeluri la acfliune, de la schimbarea politicilor<br />

pînæ la sabotaj øi exod. În acest sens, Yes Men au fost o sursæ importantæ de inspiraflie. Ei spun adeværul despre<br />

putere, îi demascæ minciunile, ipocriziile, brutalitæflile. Dar modul lor de lucru este deschis, cooperativ øi ludic, invitînd<br />

pe oricine poate da o mînæ de ajutor la subminarea tuturor capacitæflilor de comunicare acumulate de-a lungul vieflii<br />

de lucrætor – aøa cum am fæcut-o eu însumi foarte recent, în 2007, cînd un întreg studio TV din Paris ne-a ajutat sæ<br />

pretindem cæ sîntem un canal de øtiri din Washington care intervieveazæ figuri reprezentative ale unor partide politice<br />

din timpul alegerilor franceze. De fapt, transmiteam în direct de la etajul doi, în timp ce o altæ echipæ ne conecta cu<br />

aøa-ziøii politicieni de la parter!<br />

Subversiunea înseamnæ ocuparea spafliului urban øi alterarea mass-mediei capitaliste în scopuri experimentale, ce permit<br />

ieøirea din modelele normalizate, pentru a intra în contact vital cu lumea socialæ øi cu noi înøine, cu propriile noastre<br />

potenfliale. Un alt exemplu este Nikeground – Rethinking Space [Nikeground – Regîndind spafliul], al grupului<br />

0100101110101101.org, în colaborare cu Public Netbase din Viena. 4 Acesta a fost un caz paradigmatic de imaginerie<br />

inversæ. 5 Nu a fost vorba doar de propunerea unei „flîønitoare“ de treizeci de metri ca artæ publicæ pentru piafla<br />

Karlsplatz din Viena, ci øi de instalarea fizicæ a unui panou comercial de cîteva tone, în aceeaøi piaflæ. Acest panou comercial<br />

fæcea reclamæ ficflionalæ la ceea ce face cu adeværat corporaflia Nike, în viafla realæ: anume, transformarea spafliului<br />

urban în propria sa imagine øi crearea parametrilor existenfliali în care are loc experienfla acestui spafliu. Sloganele anunflau<br />

schimbarea numelui Karlsplatz în Nikeplatz, explicînd totodatæ cæ brandul unor stræzi øi cartiere din întreaga lume era<br />

refæcut de corporaflie. În centrul acestei farse era produsul, o pereche de pantofi de sport roøii, noi-noufli, afiøafli pe<br />

panoul comercial, pentru a stîrni dorinfla publicului consumator: chiar pantofii ce te conecteazæ cu pæmîntul, oferind<br />

o nouæ mobilitate. Lucrarea ræspundea la transformarea realæ a spafliului urban cu o oglindæ distorsionatæ, agresivæ,<br />

atît cu scopul de-a aræta realitatea aøa cum este, cît øi pentru a-fli sugera cæ pofli schimba regulile jocului, prin revendicarea<br />

dreptului de a interveni subversiv în oraø.<br />

În timp ce presa a iscat un scandal, cu cetæfleni consternafli care protestau<br />

împotriva acestei false exproprieri, un alt mit urban a fost redeøteptat: vandalizarea<br />

magazinului central Nike din Seattle în timpul summitului din 1999<br />

al Organizafliei Mondiale a Comerflului. Dupæ cum a explicat grupul: „Am vrut<br />

sæ utilizæm întregul oraø ca scenæ pentru un spectacol urban imens, un fel de<br />

reprezentaflie teatralæ cu public øi distribuflie candide. Am vrut sæ producem<br />

o halucinaflie colectivæ, care ar putea sæ schimbe de manieræ totalæ, imersivæ<br />

felul în care oamenii percep oraøul“.<br />

Nikeground oferæ o imagine izbitoare a practicilor artistice care au înflorit la<br />

începutul acestui secol. În cel mai bun caz, o astfel de farsæ poate fi o transgresiune<br />

provocatoare øi un ecou simbolic al unor miøcæri sociale mai largi.<br />

Dar orice e transgresiv sau simbolic poate cædea uøor în categoria poantei,<br />

ungînd roflile comerflului cu umor autoreflexiv. Astæzi trebuie sæ ne-ntrebæm<br />

care sînt limitele acestei modificæri subversive a percepfliei. Cum putem transforma<br />

circuitele fundamentale ale puterii care continuæ sæ funcflioneze cu succes<br />

imens, pretutindeni în jurul nostru Cum sæ ræspundem la intensificarea<br />

realæ a tuturor formelor de exploatare øi oprimare Ce altceva se poate face<br />

cu potenflialul subversiv al artei în societatea controlului<br />

Capturæ øi supracodare<br />

Începînd din 2004, m-am implicat mai puflin în acfliunea directæ øi mai mult în proiecte inclasificabile, care funcflioneazæ<br />

ca laboratoare mobile øi teatre experimentale pentru schimbare socialæ øi culturalæ, în care imaginaflia se miøcæ la scaræ<br />

teritorialæ, naflionalæ, continentalæ øi mondialæ. Acestea sînt de multe ori la marginea graniflei recognoscibile a artei, utilizînd<br />

mijloace formale sofisticate pentru a dobîndi relativæ autonomie faflæ de normele experienflei estetice cotidiene<br />

din societæflile comercializate. Scopul acestor proiecte e autonomia unui proces investigativ øi trans<strong>format</strong>or, care tulburæ<br />

codurile domeniilor constituite øi submineazæ orice fel de control instituflional.<br />

Motivele superficiale ale acestei schimbæri sînt evidente. Augmentarea represiunii în ultimul mare ciclu de lupte, consolidarea<br />

panicii în privinfla securitæflii dupæ 11.09 øi eøecul demonstrafliilor din 15 februarie 2003 împotriva ræzboiului,<br />

6


arhiva<br />

toate acestea au contribuit la un declin temporar al protestului stradal din multe flæri øi la o retragere parflialæ a activismului<br />

în forme simbolice, øi deci melancolice. Sæ nu fiu înfleles greøit: miøcæri sociale reale continuæ sæ existe, la fel de<br />

importante øi de surprinzætoare ca întotdeauna. Au apærut însæ probleme teoretice, din cauza insuficienflei nocive a<br />

multor concepte-cheie din setul autonomist de instrumente, adoptat la trecerea dintre milenii de atît de mulfli activiøti<br />

øi artiøti cu angajament politic. E vorba de idei practice, referitoare la statutul muncii liber-profesioniste în societæflile<br />

capitaliste contemporane. Desigur, practica este inseparabilæ atît de esteticæ, cît øi de discurs. Problemele se reunesc<br />

în jurul conceptelor abstracte de supracodare øi aparat de capturæ. Ambele se referæ la constructe sociale parazitare,<br />

înflelese drept ceea ce confline, normalizeazæ øi canalizeazæ energiile diagramatice ale liberei cooperæri.<br />

Textul lui Deleuze øi Guattari despre „Aparatul de capturæ“ este o geofilosofie a puterii, care pune în antitezæ desfæøurærile<br />

teritoriale ale statului cu subversiunile maøinii de ræzboi nomade. 6 În esenfla ei, nofliunea de supracodare este elaboratæ<br />

pornind de la studiile de mitologie a imperiilor antice, realizate de istoricul Georges Dumézil. Supracodarea este<br />

instituflia unei legæturi sociale, o legæturæ cvasimagicæ, impusæ ca limbaj al puterii. Gramatica organizeazæ o ierarhie simbolicæ<br />

transcendentæ, care îøi aruncæ plasa unificatoare peste proliferarea limbilor primitive, cele care îøi numiseræ øi<br />

codificaseræ iniflial regiunile lor disparate de teritoriu. Aceastæ supracodare a experienflei apare pretutindeni unde existæ<br />

ierarhie simbolicæ, desenînd harta unui domeniu de figuri transcendente, ce servesc ca mæsuri <strong>idea</strong>lizate de rang øi<br />

valoare, pentru a organiza amestecul haotic de relaflii sociale de pe teren. Supracodarea este principalul aparat de capturæ:<br />

legea zeilor øi limba astrelor, prin vocea øi realitatea efectivæ a împæratului. Capitalismul, cu extensia sa care este<br />

piafla mondialæ, a ajuns sæ decodeze aceste structuri transcendente, eliberînd fluxuri dinamice, mobile, pe un plan al<br />

purei imanenfle; ca urmare, populaflia mondialæ a intrat într-un joc strategic færæ sfîrøit, în care se codeazæ, decodeazæ<br />

øi recodeazæ formele posibile ale existenflei. Acest joc se petrece în spafliul neted al pieflei, a cærui imagine, pentru Deleuze<br />

øi Guattari, nu este ierarhica tablæ de øah, ci grila nediferenfliatæ a jocului japonez de go.<br />

Ideile de capturæ øi supracodare au constituit bazele primei interpretæri politice incitante a capitalismului globalizat: Imperiul<br />

lui Hardt øi Negri. 7 Cartea utilizeazæ conceptele lui Deleuze øi Guattari pentru a explica diferenfla dintre formele clasice<br />

de imperialism, de la sfîrøitul secolului al nouæsprezecelea, øi spafliul neted, în reflea, al pieflei globale de astæzi. Aparatul<br />

de capturæ desemneazæ acum toate instrumentele de modulare a experienflei øi de canalizare a comportamentului, prin<br />

care sînt organizate energiile productive ale multitudinii. Aøadar, pentru Hardt øi Negri, lumea imediatæ a relafliilor sociale<br />

directe – øi violenfla directæ a exploatærii – nu dizolvæ vechile operaflii de supracodare, ci mai degrabæ le supune unei<br />

transmutaflii. Chiar Deleuze øi Guattari insistau asupra faptului cæ, în perioada modernæ, puterile cvasimagice ale împæraflilor<br />

antici revin continuu, în modalitæfli noi. Tocmai de aceea se poate vorbi de un imperiu în reflea, care exercitæ puteri<br />

coercitive distincte de cele ale imperialismului clasic. Negri øi Hardt urmeazæ intuifliile lui Deleuze øi Guattari despre<br />

societatea controlului øi leagæ procedurile specifice pentru captarea øi modelarea atenfliei în capitalismul de reflea de efectele<br />

de reglementare impuse de regimul monetar al cursurilor variabile de schimb, cu toate consecinflele asupra sferei financiare.<br />

Ceea ce au obflinut astfel, împreunæ cu alfli teoreticieni ai puterii postmoderne, a fost deschiderea unuia dintre domeniile<br />

cele mai importante ale cercetærii pentru toate practicile care vor sæ dobîndeascæ autonomie faflæ de sistemul<br />

dominant de valori øi standarde. În lucrærile mele din 2004 încoace am încercat sæ întreprind acest gen de cercetare,<br />

în interacfliuni deliberat destabilizatoare cu invenflii artistice, confom unei metateorii a criticii pe care o numesc „investigaflie<br />

extradisciplinaræ“. Ideea nu este doar sæ-nfleleg o lume complexæ, ci sæ o øi schimb.<br />

Relaflia dintre semnalele electronice fluctuante øi atenflia umanæ a devenit o componentæ centralæ a experienflei<br />

sociale, de la Wall Street øi Times Square pînæ la marile peisaje urbane din Asia, sau de la televizorul cu ecran plat din<br />

barul de la colflul stræzii pînæ la telefonul celular portabil în ureche ori laptopul pe care-l iei în pat duminicæ dimineafla.<br />

E vorba de mediul de sunet øi pixeli în care obiectele informaflionale apar în timp, stimulînd dorinfla umanæ øi canalizînd-o<br />

în tipare øi cifre ordonate matematic. Aceastæ relaflie cu mediile ecranului poate fi înfleleasæ mai bine explorînd<br />

principiile tehnico-øtiinflifice ale ciberneticii: psihologia cognitivæ øi teoria sistemelor complexe. O înflelegere mai claræ<br />

a felului în care aceste principii au fost aplicate în ultima jumætate de secol este fundamentalæ pentru practicile autonome,<br />

întrucît noi înøine, ca producætori culturali, sîntem cei chemafli sæ umplem aceste ecrane cu conflinut. Iar dincolo<br />

de aceste ecrane proliferante se aflæ un univers în expansiune permanentæ de înregistræri computerizate, analizæ øi<br />

supraveghere, care culege date comportamentale pentru a detecta cu eficienflæ sporitæ tiparele miøcærilor populafliei<br />

øi pentru a produce apoi efecte de guvernare. Aøadar, ar fi mai bine sæ øtim cum funcflioneazæ aceste procese øi cum<br />

pot fi ele subminate – cæci experienfla ne aratæ cæ nimic nu-i mai uøor de instrumentalizat decît subversiunea de ieri.<br />

Supracodarea în societatea de piaflæ mondialæ nu presupune doar semnalele directive ale computerelor øi ecranelor.<br />

În ultimele sale scrieri, Guattari utilizeazæ cuvîntul „supracodare“ pentru a vorbi despre impunerea unor modele de<br />

interacfliune, fie la locul de muncæ, în instituflii, fie în esteticæ øi divertisment, prin relaflii profesionale sau prin interme-<br />

6. Gilles Deleuze øi Félix Guattari,<br />

A Thausand Plateaus:<br />

Capitalism and Schizophrenia,<br />

Minneapolis, University of<br />

Minnesota Press, 1987, pp.<br />

424–473.<br />

7. Michael Hardt øi Antonio<br />

Negri, Empire (Boston, Harvard<br />

University Press, 2000).<br />

7


8. Brian Holmes, „The Flexible<br />

Personality: For a New Cultural<br />

Critique“, in Hieroglyphs<br />

of the Future: Art and<br />

Politics in a Networked Era,<br />

Zagreb, Arkzin, 2002;<br />

online la<br />

http://transform.eipcp.net/<br />

transversal/1106/holmes/en.<br />

9. Adam Arvidsson, Brands:<br />

Meaning and Value in Media<br />

Culture, London, Routledge,<br />

2006, p. 8.<br />

10. Paolo Virno, A Grammar of<br />

the Multitude, New York,<br />

Semiotext(e), 2004, pp.<br />

110–11.<br />

11. Vezi Nicolas Bourriaud, Relational<br />

Aesthetics (Dijon:<br />

Les Presses du réel, 2002/<br />

versiunea francezæ 1998);<br />

[versiunea româneascæ: Estetica<br />

relaflionaræ. Postproducflie,<br />

traducere de Cristian<br />

Nae, Cluj, Idea Design<br />

& Print, 2007], similitudinea<br />

cu teoriile lui Arvidsson este<br />

totuøi mai pronunflatæ în<br />

Baurriaud, Postproduction:<br />

Culture as Screenplay: How<br />

Art Reprograms the World<br />

(New York: Lukas & Sternberg,<br />

2002).<br />

12. Arvidsson, Brands, p. 74.<br />

diul arhitecturii øi al programærii unor servicii colective. Ca øi pe Foucault, pe Guattari l-au interesat îndeosebi dimensiunile<br />

subiective ale procedurilor øi tehnologiilor guvernamentale; dar el a pus întotdeauna accentul mai mult pe rezistenflæ,<br />

invenflie, deviaflie – într-un cuvînt: subversiune. Conflictul între practicile artistice angajate politic øi conducerea industriilor<br />

creative evidenfliazæ una dintre intersecfliile caracteristice ale guvernamentalitæflii øi subversiunii, locul a ceea ce am<br />

numit odatæ „o punte disputatæ între psihic øi structurile obiective ale societæflii“. 8 Pentru a continua discuflia unor opere<br />

ca Nikeground, putem examina rolul unor mærci mondiale în interpelarea øi structurarea celor mai intime dorinfle de<br />

exprimare creatoare. Astfel vom observa øi limitele discursurilor autonomiste despre supracodare øi capturæ.<br />

De firmæ<br />

Pentru analiøtii mærcii, aceasta este un loc semiotic comun pentru conøtiinfla urbanæ dezrædæcinatæ, un soi de ræscruce<br />

psihicæ pentru subiecflii posttradiflionali, færæ identitate fixæ. Aceastæ concepflie se apropie de ideea autonomistæ potrivit<br />

cæreia munca vie øi producflia sa în cooperare nu pot fi capturate decît prin strategii coercitive, care sînt însæ slabe,<br />

exercitînd numai un efect de includere, de canalizare. Aøa cum explicæ Adam Arvidsson: „Ca urmare a eforturilor lui<br />

Nike de a face ca logoul sæu sæ condenseze o reflea complexæ de semnificaflii øi intensitæfli, anumite acfliuni ajung sæ<br />

primeascæ dintr-un semn sensuri specifice“. Øi continuæ: „Proprietatea proprietarilor de mærci este un cadru specific<br />

øi predeterminat al acfliunii, o relaflie particularæ între «acfliune øi semiozæ»; între ceea ce consumatorii fac øi ceea ce<br />

înseamnæ pentru ei acfliunile lor“. 9 Ceea ce fac consumatorii, sugereazæ el, este sæ cumpere produse øi sæ le utilizeze<br />

în propriul folos; pentru ei, acfliunile lor semnificæ o individualitate creatoare, în conexiune cu alte individualitæfli. Corporafliile<br />

pot controla aceastæ interacfliune creatoare numai în mæsura în care o direcflioneazæ pe cæi mai mult sau mai puflin programate.<br />

Pentru Arvidsson, relaflia-marcæ este exact acest drum cu douæ direcflii, foarte ambiguu øi plin de posibilitæfli neexplorate.<br />

Arvidsson susfline cæ imaginea mærcii înregistrate reuøeøte sæ capteze atenflia øi loialitatea consumatorilor numai atunci<br />

cînd le permite acestora sæ umple semnificantul sæu gol cu semnificaflii personale, mobilizînd astfel „capacitatea comunicærii<br />

umane de a produce un surplus de socialitate“. Pentru marcæ este esenflial sæ devinæ un vector al acestui surplus,<br />

agregîndu-l într-un pol de atracflie dezirabil, dar încurajînd în acelaøi timp o separare permanent reînnoitæ a divergenflei<br />

creatoare. Astfel ar trebui oamenii sæ devinæ indivizi în societæflile noastre. La fel ca accesoriile, îmbræcæmintea specificæ<br />

øi coafura subculturilor britanice mods øi rockers de odinioaræ, o panoramæ de mærci globale oferæ acum întregii<br />

clase de consumatori øansa sæ-øi elaboreze fantasma imaginii de sine, sæ-øi creascæ prestigiul în ochii celorlalfli øi, mai<br />

presus de toate, sæ contacteze alfli membri ai comunitæflii lor de firmæ, semnalînd energia vibrantæ a propriei existenfle<br />

prin utilizæri specifice ale produsului global. Tehnici de colectare a informafliei, de la interviuri etnografice personalizate<br />

pînæ la culegerea automatizatæ de date, pot înregistra apoi øi sintetiza contribufliile unice ale consumatorilor la conflinutul<br />

mærcii. Aceasta permite extinderea øi transformarea imaginii mærcii, øi deci o mai mare valoare de consum pentru consumatorul<br />

creativ.<br />

Citindu-l pe Arvidsson, „comunismul capitalului“ evocat de teoreticienii autonomiøti pare a fi uimitor de aproape. Pentru<br />

Paolo Virno, comunismul capitalului ar însemna posibilitæflile latente ale regimului de muncæ flexibil: abolirea muncii<br />

salariate, sfîrøitul coercifliei statale øi, mai ales, „valorificarea a tot ceea ce face ca viafla unui individ sæ fie unicæ“. Dar<br />

atenflie: în ochii lui Virno, toate acestea erau posibilitæfli nerealizate, distorsionate cu cruzime de evolufliile reale din economia<br />

postfordistæ, care a luat-o într-o direcflie fundamental opusæ începînd din anii 1980. 10 Pentru Arvidsson, care se<br />

ocupæ de formele contemporane ale comunicærii, apariflia acestui „comunism al capitalului“ înseamnæ cæ acel caracter<br />

normativ al publicitæflii din epoca foarte conformistæ a anilor 1950, care avea ca directivæ de bazæ conformitatea<br />

cu statutul de clasæ, respectiv acceptarea unor forme de consum standardizat la scaræ largæ, s-a dizolvat acum complet<br />

într-o paradigmæ relaflionalæ, în care întreaga inifliativæ este læsatæ la latitudinea consumatorului. Acesta este cel care,<br />

în ultimæ instanflæ, fixeazæ termenii în care va avea loc atît consumul, cît øi comunicarea. În practica artisticæ, utopia slabæ<br />

a esteticii relaflionale oferæ imaginea perfectæ a acestui univers comunicaflional. 11 Desigur, explicæ Arvidsson, managementul<br />

mærcii continuæ sæ funcflioneze ca o formæ de guvernamentalitate foucaultianæ, canalizînd øi orchestrînd<br />

diversele expresii ale potenflialelor puteri ce apar de jos în sus:<br />

„Marca funcflioneazæ ca un fel de «platformæ de acfliune», care este inseratæ în viafla socialæ øi lucreazæ la «programarea»<br />

libertæflii consumatorilor de a evolua în anumite direcflii […] Scopul managementului mærcii este cel de a<br />

crea cîteva rezistenfle, mulflumitæ cærora e dificil sau puflin probabil ca experienfla libertæflii ori a <strong>idea</strong>lurilor consumatorilor<br />

sæ aibæ loc în moduri diferite de cele prescrise printr-o ambianflæ specificæ“. 12<br />

Cea mai puternicæ dintre aceste „rezistenfle ale managementului mærcii“ este cea contra rezistenflei înseøi. Aceasta este<br />

exilatæ prin simpla negare a existenflei sale, aøa cum se întîmplæ atît de des în societæflile noastre. Într-un fragment fasci-<br />

8


nant, Arvidsson relateazæ modul în care e definit individul „cool“ sau rezistent de cætre experfli, de o manieræ care exclude<br />

orice potenflial pericol pentru profit, identificînd, din contræ, acest tip de persoanæ ca principala sursæ de informaflie pentru<br />

direcfliile viitoare ale dorinflei sociale. „Capturarea a ceea ce e cool, scrie el, înseamnæ sæ-ncorporezi øi sæ profifli<br />

de rezistenfla pe care consumatorii o produc spontan.“ Cu toate acestea, el continuæ sæ susflinæ cæ exercitarea controlului<br />

capitalist asupra economiei informaflionale este în crizæ. Orice constrîngere a libertæflii utilizatorului devine, în analiza<br />

sa, o contradicflie puternicæ într-un sistem care s-a legitimat printr-o ideologie a autonomiei. De cîte ori marca îøi<br />

contrazice propria ideologie, spune el, consumatorii reacflioneazæ prin respingere fermæ. „Forflele de producflie devin<br />

prea avansate øi nu mai pot fi cuprinse în interiorul relafliilor de producflie capitaliste“, citim pe ultima paginæ a cærflii.<br />

Aøadar, conform celei mai precise analize autonomiste a mærcii, aparatul de capturæ a fost perfecflionat. Øi el se aflæ<br />

acum în procesul de-a ne elibera.<br />

Decodori<br />

Analiza decurge perfect din postulatele sale. De ce, atunci, e atît de greøitæ, în mod straniu Pe de o parte, ea e rezultatul<br />

unei strategii de <strong>idea</strong>lizare deliberatæ, o încercare de a da la o parte obiønuitele sentinfle negative pentru a vedea<br />

ceea ce s-a cîøtigat cu adeværat în urma ultimelor decenii de lupte colective împotriva industriei de publicitate øi-a controlului<br />

social. Dar, pe de altæ parte, ea contribuie la negarea insidioasæ a realitæflii, caracteristicæ schizofreniei postmoderne.<br />

Importanta reværsare de artæ subversivæ de la începutul secolului a fost urmatæ de un atac concertat asupra<br />

regimurilor de proprietate intelectualæ øi o miøcare de protest de anverguræ mondialæ derulatæ sub sloganul „No Logo“.<br />

Nu a rezultat însæ vreo implozie a relafliei cu marca înregistratæ, ci o veritabilæ explozie a fetiøismului mærfii, la scara<br />

pieflei mondiale øi cu viteza reflelelor de fibræ opticæ. Supracodarea øi rezistenfla coexistæ peste tot, desigur, dar a face<br />

din aceasta o dialecticæ a libertæflii sau o miøcare teleologicæ înspre depæøirea capitalismului înseamnæ a masca adeværatele<br />

probleme.<br />

Navigafli prin refleaua globalæ: nicæieri nu vefli întîlni o nemulflumire generalizatæ din partea semnificanflilor participærii la<br />

economia capitalistæ, în ciuda minoritæflilor deviante din fiecare port. Numai o profundæ crizæ financiaræ zdruncinæ credinfla<br />

claselor mijlocii, aøa cum s-a întîmplat în timpul închiderii bæncilor din Argentina în 2001–2002. Dar acea încredere zdruncinatæ<br />

se reîntoarce, în mod straniu. Ceea ce se observæ cu siguranflæ într-o astfel de navigare este cæ, odatæ cu apariflia<br />

mærfii relaflionale, reapar atît confesionalismul, cît øi rasismul – nu numai în flærile subdezvoltate, ci øi în regiunile superdezvoltate<br />

din America de Nord øi Europa. Aici dæm de chintesenfla problemei, dupæ 2004. Pe mæsuræ ce lumea aluneca<br />

tot mai profund în ræzboi dupæ realegerea lui Bush, toate problemele fundamentale legate de putere øi emancipare pæreau<br />

sæ revinæ sub forma unor întrebæri færæ ræspuns. Iar din punctul meu de vedere, cea mai importantæ dintre ele a fost<br />

rolul pe care l-am putea juca noi: noi, cei care lucræm cu comunicarea, în aøa-numitele industrii creative.<br />

Pentru a înflelege unde ne aflæm, trebuie sæ privim în urmæ, la genealogia cîtorva idei subversive cruciale. La mijlocul<br />

anilor 1960, Mario Tronti descria modul în care structurile organizaflionale øi tehnologice ale capitalismului nu pot decît<br />

sæ-øi aproprieze invenfliile muncitorilor, produse ale rezistenflei øi libertæflii acestora. 13 Toni Negri a elaborat o temæ similaræ<br />

în filosofie, cu ontologia lui vitalistæ a muncii vii. 14 La Foucault øi Deleuze reverbereazæ, de asemenea, intuifliile lui<br />

Tronti, în nofliunea lor paradoxalæ cæ rezistenfla este primaræ. 15 În cîteva decenii, astfel de idei s-au infiltrat în curente<br />

mai largi de filosofie politicæ øi activism, în Europa Occidentalæ øi dincolo de ea, rezultînd în vederi eliberatoare pentru<br />

luptele populare. În acelaøi timp, din aceleaøi surse a apærut øi convingerea, încæpæflînat optimistæ, cæ deschiderea<br />

mærfii relaflionale – sub forma Web 2.0, de exemplu – sau extraordinara proliferare a industriilor creative ar putea reprezenta,<br />

într-un fel oarecare, o „mare transformare“ a societæflii capitaliste, o schimbare decisivæ a structurilor sale, care ar<br />

trebui adoptatæ cu toate promisiunile sale øi stabilizatæ în noi forme instituflionale. Aceste idei au fost susflinute de evolufliile<br />

economice din America, mergînd de la aspectul mai utopic al declarafliilor lui Jeremy Rifkin despre sfîrøitul muncii pînæ<br />

la primele succese ale „noii economii“ bazate pe internet, sau pînæ la infatuarea marilor companii cu „crowdsourcing“ 16<br />

øi entuziasmul pentru software liber øi licenflele de sursæ-liberæ (open-source), înælflate pe culmi de Yochai Benkler în<br />

cartea sa The Wealth of Networks [Bogæflia reflelelor]. Ideile-cheie erau cæ inovaflia øi creativitatea nu pot fi controlate,<br />

în mod fundamental, de nicio disciplinæ a muncii, iar funcfliile de înregistrare øi distribuflie ale internetului oferæ<br />

posibilitæfli noi de organizare a acestor capacitæfli într-o sintezæ productivæ. 17 Unii au væzut chiar în fluctuafliile neregulate<br />

ale pieflei bursiere o reprezentare imperfectæ, dar promiflætoare, a potenflialelor colaborative ale multitudinii. 18 Supracodarea<br />

øi aparatul de capturæ începeau acum sæ arate ca niøte mituri obscure de stînga, care se dizolvau la lumina<br />

solaræ a puterii de cooperare – exact aøa cum apæruseræ dintotdeauna pentru teoreticienii liberali ai societæflii civile.<br />

Ceea ce dispærea din toate acestea erau ideile lui Tronti însuøi, convingerea sa pasionatæ cæ muncitorii trebuie sæ se<br />

debaraseze de structurile organizaflionale care transformæ munca øi energia lor vitalæ în forfla motrice a capitalului.<br />

13. Mario Tronti, Operai e Capitale,<br />

Torino, Einaudi, 1966/<br />

ed. a 2-a italianæ 1971; traduceri<br />

parfliale în englezæ<br />

notate mai jos.<br />

14. Antonio Negri, Marx Beyond<br />

Marx: Lessons on the<br />

Grundrisse, New York, Autonomedia,<br />

1991/ versiunea<br />

italianæ, 1979.<br />

15. Gilles Deleuze, Foucault,<br />

London, Athlone Press,<br />

1988.<br />

16. Crowdsourcing: neologism<br />

apærut în 2006, compus din<br />

crowd (mulflime) øi outsourcing<br />

(externalizarea muncii).<br />

Desemneazæ o metodæ de<br />

dezvoltare prin care companiile<br />

de produse digitale<br />

utilizeazæ clienflii sau utilizatorii<br />

unui produs pentru a<br />

obfline conflinutul acestuia<br />

sau chiar pentru rezolva<br />

anumite probleme structurale.<br />

(N. red.)<br />

17. Pentru aceste perspective,<br />

vezi lucrarea Fundafliei P2P,<br />

condusæ de Michael Bauwens<br />

(http://p2pfoundation.<br />

net).<br />

18. Vezi paragraful final din Yann<br />

Moulier-Boutang, „Finance,<br />

instabilité et Gouvernabilité<br />

des externalités“, Multitudes<br />

31 (iarna 2007). Articolul a<br />

provocat o scindare profundæ<br />

în consiliul editorial, în<br />

special dupæ ce criza din vara/toamna<br />

lui 2008 a arætat<br />

incontestabil cæ banul-credit<br />

stæ la baza mecanismelor<br />

de control ale societæflii neoliberale.<br />

9


19. Mario Tronti, „Workers and<br />

Capital“ (post-scriptum la<br />

cartea din 1966), Telos 14<br />

(iarna 1972); accesibil la<br />

http://www.geocities.com<br />

/cordobakaf/tronti_<br />

workers_capital.html<br />

20. Mario Tronti, „The Strategy<br />

of Refusal“ (1966), in S. Lotringer<br />

øi C. Marazzi (ed.),<br />

Autonomia: Post-Political Politics,<br />

accesibil la http://www<br />

geocities.com/cordobakaf/<br />

tronti_refusal.html<br />

21. Mæ gîndesc aici la opera academicæ<br />

øi la serviciile de<br />

consultanflæ ale sociologului<br />

american Richard Florida øi<br />

la numeroøii sæi pandanfli<br />

europeni. Vezi Florida, The<br />

Rise of the Creative Class,<br />

New York, Basic Books,<br />

2002; Charles Landry, The<br />

Creative City: A Toolkit for<br />

Urban Innovators, London,<br />

Earthscan, 2000; John Hawkins,<br />

The Creative Economy:<br />

How People Make Money<br />

from Ideas, London, Penguin,<br />

2001.<br />

22. Prosumator (Prosumer):<br />

neologism folosit în industria<br />

corporativæ recentæ, prin<br />

contopirea nofliunilor de<br />

producætor/profesionist øi<br />

consumator. (N. ed.)<br />

Scriind în 1971, într-un post-scriptum la ediflia a doua din Muncitorii øi Capitalul, Tronti evoca strategiile industriale ale<br />

taylorismului ca „naøtere a unei noi discipline øtiinflifice: acea teorie a realitæflii tehnologice care e øtiinfla muncii øi inamicul<br />

muncitorului“. 19 În era noastræ, cînd managementul cunoaøterii øi scopul etern de identificare øi canalizare a inovafliei<br />

sînt strategiile dominante ale exploatærii forflei de muncæ postindustriale, educate, cum ar putea sæ vadæ cineva în<br />

crowdsourcing, în tehnologiile de lucru în reflea ale corporafliilor sau în codificarea industriilor creative altceva decît inamicul<br />

multitudinii Dacæ e de fæcut ceva astæzi cu „creativitatea“, ea trebuie scæpatæ în primul rînd de protocoalele controlului<br />

capitalist. Tronti, la vremea sa, a fost remarcabil de limpede. Pentru el, clasa muncitoare este „în acelaøi timp articulaflia<br />

capitalului øi disoluflia sa. Puterea capitalistæ încearcæ sæ utilizeze voinfla antagonistæ a muncitorilor, de luptæ, ca motor<br />

al propriei sale dezvoltæri. Partidul muncitoresc trebuie sæ preia aceeaøi mediere realæ a intereselor capitalului de cætre<br />

muncitori øi sæ o organizeze într-o formæ antagonistæ, ca teren tactic al luptei øi potenflial distructiv strategic“. 20 În prezent,<br />

aceasta s-a tradus în lupta contra definirii unei „clase creatoare“ în sociologia capitalistæ øi, mai ales, contra funcflionalizærii<br />

ei pentru strategii ale profitului corporativ, urban øi financiar. 21 Artiøti, scriitori, actori, pictori, producætori audiovizuali,<br />

designeri, muzicieni, filosofi, arhitecfli, cu toflii au trebuit sæ gæseascæ moduri de a refuza ca subiectivitatea lor<br />

sæ devinæ un simplu mediu al fluxurilor de capital, o treaptæ de pæøit de la bani la mai mulfli bani. Tofli cei care simt presiunea<br />

nemæsuratæ exercitatæ de managementul direct asupra inteligenflei øi expresivitæflii, pe care le pretinde øi le solicitæ<br />

în permanenflæ, øi tofli cei care pot vedea aceleaøi presiuni reiterate în rigoarea constrîngerilor stilistice, financiare øi<br />

temporale exercitate asupra muncii independente în pieflele creativitæflii vor gæsi în scrierile lui Tronti o incitare la rezistenflæ<br />

øi exod øi, în acelafli timp, o analizæ finæ a structurilor care guverneazæ societatea capitalistæ, a echilibrului ei dinamic.<br />

Totuøi, aceastæ analizæ trebuie adusæ la zi, atît în ce priveøte structurile obiective ale societæflii contemporane, cît øi în<br />

ceea ce priveøte dimensiunile subiective ale muncii de creaflie.<br />

Ceea ce transpare din propriile mele studii despre etosul productiv sau „prosumator“ 22 al industriilor creative din lumea<br />

întreagæ este eficacitatea formidabilæ a noii paradigme motivaflionale øi puterea sa specificæ de convingere a celor care<br />

sînt implicafli în producflia culturalizatæ. Motivul este cæ pînæ øi în pieflele hiperflexibile, care oferæ toate avantajele cumpærætorului<br />

de stat sau corporativ, orice este legat de artæ oferæ totuøi o øansæ de autoexprimare øi o adeværatæ economie<br />

a autodezvoltærii – iar aceasta nu este o atracflie neglijabilæ. Deocamdatæ, producætorii culturali au exprimat puflinæ încredere<br />

în politicæ, fiind favorabili în acelaøi timp condifliilor pieflei libere, unde pot mæcar sæ se vîndæ pe sine la prefl redus. În<br />

ceea ce priveøte plæcerea narcisicæ puræ, e evident avantajul faflæ de vînzarea muncii fizice brute ori a expertizei profesionale<br />

disciplinate. A teoretiza o depæøire inevitabilæ sau chiar un colaps iminent al sistemului cultural, sub presiunea<br />

contradicfliilor sale inerente, înseamnæ a repeta o eroare istoricæ a marxismului perimat (iar a doua oaræ e cu siguranflæ<br />

o farsæ).<br />

Øi totuøi, ceva a avut loc. Ceea ce se întîmplæ în interiorul industriilor creative poate fi descris, cel mai bine, ca o luptæ<br />

nietzscheeanæ, intens vitalæ, pentru transmutaflia valorilor. Aceastæ bætælie se desfæøoaræ între cei care au fost cucerifli<br />

de cele mai inovatoare strategii de supracodare, adicæ de concentrarea puterii, prestigiului øi a capacitæflii de control<br />

în semne vandabile, øi cei care, dimpotrivæ, încearcæ permanent sæ decodeze cadrele experienflei lor, sæ scape de impunerea<br />

unor modele calculate de comportament øi sæ descopere forme de interacfliune în care problema importantæ,<br />

focarul central al valorii, este distanfla problematicæ dintre o eticæ a conduitei colective øi estetica dorinflei singulare.<br />

În acest punct, statutul privilegiat al artei în discursul oraøului creator øi al economiei creative trebuie, evident, abandonat;<br />

ba mai mult, el trebuie întîmpinat cu rezistenflæ activæ, trebuie subminat în mod deliberat, pentru ca sæ poatæ apærea<br />

ceva nou în locul lui. Pentru noi, e o enigmæ faptul cæ aceastæ a doua opfliune n-a fost adoptatæ, pînæ în prezent, decît<br />

de o minoritate relativ micæ. Ce creeazæ o culturæ contemporanæ de stînga Cum se fæureøte o subiectivitate subversivæ<br />

Øi ce blocheazæ formarea ei<br />

Deplasæri tectonice<br />

Fiecare nouæ luptæ demonstreazæ cæ experienflele de cooperare, dincolo de diviziunile de clasæ, origini geografice, gen,<br />

mediu cultural øi etnicitate, sînt un creuzet al subiectivitæflilor disidente. Diferenflele culturale radicale dintre cei care<br />

coopereazæ în miøcæri sociale øi potenflialul de transformare a vieflilor prin aceastæ cooperare dovedesc existenfla unui<br />

potenflial subversiv, care trece cu mult peste momentele de convergenflæ øi de acfliune. Tipul de individ mobil, dinamic,<br />

proteic, <strong>format</strong> prin participarea la piafla mondialæ în reflea (ceea ce e numit „personalitatea flexibilæ“) ,are în mod<br />

clar o øansæ mai bunæ de a evita captura atunci cînd – el sau ea – este expus confruntærii de valori cu oameni din orizonturi<br />

foarte diferite. Fascinantæ nu e doar diversitatea de medii, tradiflii øi identitæfli, ci, mai presus de toate, multitudinea<br />

eforturilor de a depæøi o moøtenire închistatæ øi a reconecta trecutul la viitor. Mai avem însæ mult de lucrat la modurile<br />

de articulare a multiplicitæflilor.<br />

10


arhiva<br />

Reapariflia rasismelor øi naflionalismelor – øi impunerea lor calculatæ prin retoricæ guvernamentalæ – ne aratæ în mod<br />

clar faptul cæ interacfliunile pieflei mondiale nu sînt singurul vector pentru formarea sinelui. De fapt, se pare cæ nivelurile<br />

sau straturile subiectivitæflii sînt <strong>format</strong>e diferit la scæri diferite, de la cea urbanæ la cea naflionalæ, continentalæ øi globalæ.<br />

Pe fiecare dintre acestea apar concrefliuni de suveranitate – i.e., mecanisme de capturæ øi supracodare –, contrazicînd<br />

sau cel puflin complicînd considerabil nofliunea de opoziflie unicæ, aproape structuralæ, dintre imperiul în reflea øi multitudine.<br />

Toate aceste procese de formare au efecte la nivel intim, care, la rîndul sæu, îøi are propriile potenfliale de invenflie,<br />

expresie øi contagiune. Aici se aflæ teatrul complex în care realul este reimaginat øi reconfigurat. Astæzi avem nevoie<br />

de mai puflinæ intoxicaflie prin atacuri rapide øi murdare împotriva mærcilor (oricît de irezistibile ar fi) øi de mai multæ<br />

atenflie la antropologia automodelærii. Øi cum mii de persoane active care øi-au re<strong>format</strong> convingerile în recentele miøcæri<br />

sociale încep în prezent sæ se implice în autogestiunea culturalæ, s-ar putea ca, într-un moment de crizæ, sæ porneascæ<br />

experimente de decodare øi recodare mai cuprinzætoare øi mai semnificative – i.e., metamorfozæ colectivæ. Aceasta<br />

ar avea nevoie, la rîndul sæu, de o cunoaøtere mai profundæ a suveranitæflilor øi tehnicilor de control persistente, împreunæ<br />

cu puterea de a cartografia restructurarea lor, la fiecare nou ciclu de crizæ sistemicæ.<br />

Ceea ce am încercat sæ fac aici, în special cu referire la arte øi industriile creative, a fost sæ explorez cadrele politicoeconomice<br />

în care are loc metamorfoza colectivæ (sau în care, prea adesea, aceasta este blocatæ øi obstrucflionatæ).<br />

Dar, în loc sæ analizez aceste cadre ce abiliteazæ sau constrîng în dimensiunile lor exclusiv naflionale, unde majoritatea<br />

informafliilor øi interpretærilor sînt încæ limitate, am mutat perspectiva înapoi, la scara imperiului ce cuprinde lumea øi,<br />

chiar mai important, la cea a blocurilor continentale, care, din numeroase motive, par destinate unui compromis, un<br />

fel de echilibru ecologic între cererea de mobilitatate acceleratæ a capitalului øi nevoia umanæ pentru o oarecare stabilitate<br />

politicæ øi teritorialæ. Mai precis, aø spune cæ situarea dinamicii vieflii unui oraø particular în cadrele abstracte ale<br />

circulafliei naflionale, continentale øi mondiale este cel mai bun mod de a avansa înspre o „geocriticæ“, adicæ reformularea<br />

necesaræ a criticii culturale în prezent. Eseurile de faflæ se ocupæ de America Latinæ, Uniunea Europeanæ øi de dimensiunile<br />

continentale øi imperiale ale Statelor Unite øi Chinei. Aøa cum am descoperit, printr-un efort colectiv, în seminarul<br />

Continental Drift [Derivæ continentalæ] 23 , cele cinci niveluri ale experienflei: intimæ, teritorialæ, naflionalæ, continentalæ øi<br />

globalæ, tind sæ interacflioneze constant, fæcînd din lumea vieflii o corelaflie a acestor scæri. Sub seturile de reguli ale acestui<br />

joc spaflial, presiunile asupra sinelui au devenit considerabile, dar în mod similar a crescut øi interesul vital al jucætorilor.<br />

Apar enorme probleme de traducere, desigur, chiar înainte ca individul sæ se deplaseze dincolo de domeniile<br />

sale de competenflæ lingvisticæ (engleza øi limbile romanice, în cazul meu). Dar aceste chestiuni legate de traducere<br />

sînt printre cele mai urgente øi bogate probleme ale timpului nostru, dacæ nu fli-e fricæ sæ te pierzi printre limbi øi istorii.<br />

Faptul cæ acest proiect trebuie sæ se termine cu studii detaliate ale sistemelor de control la distanflæ næscute din øtiinfla<br />

militaræ a ciberneticii este un simbol al vremurilor în care am asistat la o ultimæ resurgenflæ, disperatæ øi sortitæ eøecului,<br />

a vechii propensiuni anglo-americane cætre hegemonie imperialæ. Cibernetica este modelul original al rutinelor<br />

de interacfliune la scaræ mondialæ din ziua de azi. Primele ei forme sînt „Cristalele negre“ 24 ale societæflii controlului,<br />

aflatæ încæ în expansiune. Øtiinfla ræzboiului a evoluat pe douæ cæi principale. Prima urmeazæ imperativele inifliale de comandæøi-control<br />

ale inginerilor de comunicaflii militare, dîndu-ne o arhitecturæ globalæ a supravegherii; cealaltæ, propulsatæ<br />

de reflexivitatea aøa-numitei „cibernetici de gradul doi“, a deschis domenii proliferante de experienflæ semioticæ, lumi<br />

de simulacre øi simulaflie, dedicate în primul rînd consumismului prin mijloace imateriale. Aparatul de comandæ øi control<br />

consol<strong>idea</strong>zæ anumite paradigme disciplinare, la limita autoritarismului, în timp ce cibernetica de gradul doi tinde<br />

sæ consolideze transformærile canalizate øi ghidate ale personalitæflii flexibile. Aspiraflia la democraflie este întinsæ pînæ la<br />

limitæ pe aceste douæ cæi, aøa cum am væzut în ræzboaiele øi panica securitæflii de dupæ 11.09, apoi în bula creditelor,<br />

care a dus la marele colaps al pieflelor financiare computerizate. Epava acestor evoluflii este încæ extrem de periculoasæ<br />

(„toxicæ“ era cuvîntul în vogæ la data redactærii acestui articol). Din fericire, un deceniu de criticæ a internetului a arætat<br />

cæ toate aceste lumi artificiale pot fi luate prin surprindere, piratate, deturnate sau, pur øi simplu, expuse în<br />

inutilitatea lor aridæ puræ, dupæ caz. Ingineria inversæ continuæ sæ fie marea paradigmæ subversivæ.<br />

Problema modelærii este crucialæ pentru orice experienflæ a lumilor digitalizate: abstragerea parametrilor, a regulilor øi<br />

protocoalelor unui context de interacfliune, pentru a formula un altul. Desigur, aceastæ tehnicæ ne-a dat medii ale controlului<br />

ca aeroporturile, centrele comerciale, centrele de divertisment øi alte „spaflii programate“ care moduleazæ în timp<br />

real scenarii de experienflæ scrupulos construite, conform datelor strînse de la persoanele ce le populeazæ. 25 Dar lunga<br />

tradiflie de disidenflæ øi subversiune din interiorul øtiinflelor complexitæflii demonstreazæ cæ cibernetica nu poate fi redusæ<br />

întru totul la proceduri de control. Cele mai bune reflecflii cibernetice ne-au introdus în actul creafliei unui model,<br />

ne-au dat experienfla transformærilor sale neaøteptate, care nu se limiteazæ niciodatæ exclusiv la spaflii in<strong>format</strong>ice. Este<br />

cît se poate de fascinant sæ te dedici cu totul unor experimente cu rafliunile, visurile, filosofiile øi mecanismele sociale<br />

23. http://www.16beavergroup.<br />

org/drift.<br />

24. Referinflæ la filmul „The Dark<br />

Crystal“, realizat în 1982 de<br />

Jim Henson øi Franz Oz, o<br />

premieræ în materie de simulare<br />

a vieflii cu ajutorul electronicii<br />

øi al pæpuøilor mecanizate.<br />

25. Despre „spaflii programate“<br />

[scripted spaces], vezi Norman<br />

Klein, The Vatican to<br />

Vegas: A History of Special<br />

Effects, New York, The<br />

New Press, 2004.<br />

11


26. Félix Guattari, Cartographies<br />

schizoanalytiques, Paris, Galilée,<br />

1989.<br />

27. Maurizio Lazzarato, Les Révolutions<br />

du capitalisme,<br />

Paris, Les empêcheurs de<br />

penser en rond, 2004, p.<br />

177. Este semnificativ faptul<br />

cæ titlul francez a fost impus<br />

de editor; titlul în limba italianæ<br />

este La politica dell’<br />

evento, Soveria Mannelli,<br />

Rubbettino Editore, 2005.<br />

concrete mulflumitæ cærora oamenii devin alflii, læsînd în urmæ teritoriile lor inifliale, pentru a îmbræfliøa cultura autotransformærii,<br />

cea care ræmîne cel mai fertil potenflial al experimentalismului post-’68. Félix Guattari ne-a oferit printre cele<br />

mai utile indicaflii asupra modului în care poate fi procedat în acest sens, cu harta lui cvadruplæ a cartografiilor schizoanalitice.<br />

Miza iniflialæ e relaflia dintre teritoriile existenfliale mute øi constelaflii de refrene poetice, lirice sau artistice, care constituie<br />

ceea ce Guattari numeøte „universuri de referinflæ sau de valoare“. 26 Filosoful-terapeut vrea sæ ne introducæ în teritoriile<br />

unde subiectivitatea cîøtigæ dorinfla de a vorbi øi de a acfliona în contact cu ritmurile deteritorializante ale artei.<br />

Guattari nu se referæ la arta care atîrnæ pe un perete de muzeu, ci la cea care revine în memorie øi în simfluri, ca prezenfla<br />

insistentæ a unui refren sau ritornelæ, care nu poate fi definitæ precis sau luatæ în stæpînire. Dar, în loc sæ se opreascæ<br />

aici, specializîndu-se astfel într-un domeniu efemer øi vag al esteticii, Guattari continuæ, descriind modul în care oamenii<br />

devin inspirafli sæ lase în urmæ rafliunile inifliale ale existenflei lor, ca sæ participe în fluxurile temporale ale unor proiecte<br />

sociale concrete, la rîndul lor deteritorializate de rizomii unor idei abstracte. Cele patru zone ale hærflii – teritoriile existenfliale,<br />

fluxurile energetice, ideile rizomatice øi constelafliile de universuri estetice – devin astfel o matrice a relafliilor<br />

dintre diferite domenii de acfliune øi experienflæ. Arta, sau filosofia dacæ vrefli, nu mai este consideratæ un domeniu strict<br />

specializat, ci un element mobil într-un amestec existenflial. Aceasta înseamnæ cæ arta, ca øi filosofia sau celelalte discipline,<br />

nu mai este o categorie stabilæ sau identificabilæ, nu mai este o capcanæ pentru potenfliale subversive. Ceea ce<br />

avefli înaintea ochilor, cu metamodelele lui Guattari, nu sînt niøte hærfli determinate, ci sugestii în privinfla felurilor de<br />

interacfliuni pe care oamenii pot încerca sæ le orchestreze unii cu alflii, øtiind foarte bine cæ vor exista întotdeauna praguri<br />

ale haosului imprevizibil, înainte de-a se forma o lume de orice fel.<br />

Fiecare proiect subversiv, artistic, teoretic sau activist, încearcæ aceastæ trecere riscantæ între lumi. Producflia culturalæ<br />

autonomæ are nevoie de astfel de experimente, în moduri mai concentrate, intense, complexe øi poate mai grandioase<br />

sau mai haotice. Supracodarea neîncetatæ a invenfliei øi experienflei de cætre capital este un imbold la emancipæri mai<br />

gentile øi mai sælbatice, la cele mai diferite niveluri. Nu trebuie sæ ne temem: o miøcare în direcflia autonomiei este<br />

singurul mod de a ne reangaja cu adeværat în dimensiunile sociale øi politice ale existenflei. A vorbi despre „capturæ“<br />

în acest context înseamnæ doar a indica o prizæ momentanæ, o întîlnire, o îmbræfliøare. Maurizio Lazzarato, a cærui operæ<br />

este o mare sursæ de inspiraflie, spune cæ vorbirea însæøi e un magnet ce pulseazæ în atenflia celorlalfli vorbitori, o „capturæ<br />

a capturilor“, care îøi interpune regulile tranzitorii în domeniile fluctuante ale expresiei. 27 Textele care urmeazæ oferæ<br />

douæzeci de reguli sucite pentru jocurile artei, cunoaøterii, geopoliticii, tehnologiei øi dorinflei intime. Punefli-le laolaltæ<br />

øi scopul va fi clar: a scæpa de supracodare, a recuceri subversiunea.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu<br />

12


arhiva<br />

Rivalul absent<br />

Arta radicalæ într-un vid politic<br />

Brian Holmes<br />

Vittore Baroni<br />

Organic Tree of Networking, 1992<br />

A fost vreo avangardæ færæ industriaøi luminafli Mai poate fi øocatæ<br />

burghezia în secolul douæzeci øi unu Are cineva urechi de auzit ce spun<br />

activiøtii Sau privatizarea cunoaøterii a distrus chiar øi spafliul comun în<br />

care au sens cuvintele<br />

Povestea noastræ începe cu scena arhetipalæ a mediilor tactice: momentul<br />

în care cei doi Yes Men ajung, deghizafli, la prima lor prelegere pseudocorporatistæ.<br />

1 Se aøteptau sæ provoace øoc, tumult, scandal, pumni<br />

øi proiectile aruncate din public pentru a opri discursurile lor delirante,<br />

concepute ca parodii malthusiene sucite ale discursului neoliberal<br />

contemporan. Cînd colo, toatæ lumea zîmbeøte, le strînge mîinile, discutæ<br />

punctele mai delicate (am putea într-adevær sæ rezolvæm problemele<br />

noastre de productivitate convingîndu-i pe italieni sæ renunfle la sexul<br />

de dupæ-amiazæ) øi le cere, politicos, cartea de vizitæ. Publicul nici mæcar<br />

nu realizase cæ era vorba de o criticæ. De fapt, ce nu a avut loc în ultimii<br />

zece ani de dezbatere tot mai intensæ pe tema expansiunii globale a<br />

neoliberalismului e tocmai admiterea, oricît de slabæ, din partea clasei<br />

corporatiste, cæ ceva ar putea fi greøit. Este ca øi cum ceea ce numim<br />

„mustrare de conøtiinflæ“ – acel moment fantomatic, în care miza vieflii<br />

sau a morflii altcuiva îfli afecteazæ sensibilitatea – ar fi dispærut din minflile<br />

celor care conduc dezvoltarea industrialæ a lumii.<br />

Ca sæ-nflelegem consecinflele „privatizærii cunoaøterii“, va trebui sæ discutæm condifliile în care astfel de cuvinte ajung<br />

la urechi sau condifliile tehnologice în care circulæ expresia umanæ. Simultan, va trebui sæ analizæm controlul discursului<br />

mediatizat. Iar în cele din urmæ vom lua în considerare mijloacele, mediile øi motivele de intervenflie. Dar haidefli,<br />

mai întîi, sæ vedem cum este sæ vorbeøti cînd nu e nimeni în încæpere – sau ce-ar putea sæ însemne comunicarea în<br />

absenfla unei conøtiinfle.<br />

Schelete în costum<br />

Imaginafli-væ unul dintre cele mai banale locuri de pe pæmînt. Se numeøte Centrul de Conferinfle Millenium din Londra,<br />

Anglia. Un domn pe nume „Erastus Hamm“ 2 va fline o prelegere PowerPoint, din partea Dow Chemical Corporation,<br />

pe tema gestionærii riscurilor. Nimeni nu realizeazæ cæ slabul actor este Andy Bichlbaum, unul dintre cei doi Yes Men, cæ<br />

site-ul web „Etica Dow“, consultat de organizatorii conferinflei, este un fals øi cæ vorbitorul nu face altceva decît sæ prezinte<br />

o condamnare ironicæ a principiilor care stau la baza unor corporaflii ca Dow. Din nefericire, ascultætorii nu vor realiza<br />

aceasta nici la sfîrøitul discursului, fapt pe care Yes Men îl prezintæ cu mæiestrie în înregistrarea video a evenimentului. 3<br />

Hamm explicæ faptul cæ Dow e pe cale sæ lanseze Riscul Acceptabil: primul øi cel dintîi calculator de risc din lume complet<br />

automatizat. RA va ajuta corporafliile sæ decidæ unde sæ-øi plaseze cele mai periculoase operaflii industriale, cele<br />

care ar putea deveni riscante. „Va fi proiectul X încæ un schelet din dulap, ceva ce compania voastræ va ajunge sæ regrete,<br />

sau va fi un schelet de aur“ Hamm discutæ despre Agent Orange 4 , otrava Dow vîndutæ pentru uzul militar al Statelor<br />

Unite în Vietnam, pretinzînd cæ, pînæ øi în anii 1970, calculatorul RA ar fi prezis o balanflæ pozitivæ, cel puflin pentru corporaflie.<br />

Dæ apoi un alt exemplu: vînzarea de tehnologie IBM cætre Germania în al Doilea Ræzboi Mondial în scopul identificærii<br />

anumitor rase – øi o svasticæ clipeøte pe ecran lîngæ logoul IBM. Categoric un schelet din dulap, dar, debordeazæ<br />

Hamm de entuziasm în fafla publicului: unul de aur!<br />

Aplicat la vremurile de azi, aparatul RA al lui Dow ar putea calcula evaluarea riscurilor legate de marile dezastre industriale,<br />

arætînd limpede modul în care anumite viefli din anumite regiuni ale lumii valoreazæ mult mai mult decît alte viefli<br />

din alte regiuni. Exemplul tacit care stæ la baza întregii lucræri a duoului Yes Men pe Dow Chemical este dezastrul din<br />

1984 de la Uzina Chimicæ Union Carbide din Bhopal, India, care a ucis aproximativ 20.000 de oameni. Corporaflia<br />

1. Brian Holmes se referæ la<br />

scena de deschidere a filmului<br />

The Yes Men (2003), de<br />

Andy Bichlbaum øi Mike Bonanno.<br />

(N. ed.)<br />

2. Numele „Erastus“ apare în<br />

„Corinteni“, asociat cu Pavel,<br />

care îl citeazæ ca vistiernic al<br />

oraøului Corint. „Hamm“ înseamnæ<br />

øuncæ. Deci am avea<br />

aici un Erastus Øuncæ sau un<br />

Vistiernic Øuncæ . (N. tr.)<br />

3. Pentru conferinflæ, fotografii<br />

øi un clip din filmul video, vezi<br />

http://www.dowethics.com/<br />

risk/launch.html; sau vizionafli<br />

filmul The Yes Men Fix The<br />

World (2009).<br />

4. Numele unui erbicid desfoliant<br />

utilizat de armata SUA în<br />

Ræzboiul din Vietnam. (N. tr.)<br />

13


Yes Men<br />

Acceptable Risk, presentation<br />

at the International Payments<br />

Conference, London, 2005<br />

5. Bernard Stiegler & Ars Industrialis,<br />

Réenchanter le monde:<br />

La valeur esprit contre le populisme<br />

industriel (Paris: Flammarion,<br />

2006), p. 38. Toate<br />

citatele urmætoare din Stiegler<br />

sînt din aceastæ carte.<br />

6. Jeremy Rifkin, The Age of<br />

Access, New York, Putnam,<br />

2000, p. 109.<br />

a plætit o despægubire minimæ øi a læsat în urmæ peste o sutæ de mii de rænifli, precum øi o poluare cumplitæ,<br />

care continuæ sæ provoace decese. În 2001, Union Carbide a fost achiziflionatæ de Dow, care refuzæ<br />

în continuare sæ-øi asume orice ræspundere.<br />

Optimista prezentare se încheie cu un dans al scheletelor scînteietoare pe ecran, urmat de foc, scîntei<br />

øi un nor de fum în încæpere, dezvelind scheletul de aur Gilda, de sub o mantie purpurie. În chicotelile<br />

publicului, oamenii de afaceri, bærbafli øi femei, sînt încurajafli sæ urce pe scenæ, sæ ia o carte de vizitæ øi<br />

un breloc RA øi sæ se fotografieze lîngæ Gilda, în timp ce imaginile cu mulflimea, uneori tremurate, filmate<br />

dintr-o cameræ instalatæ în ochelarii de tocilar ai lui Erastus Hamm, îfli amintesc cæ acest eveniment<br />

suprarealist este, de fapt, cinéma verité. Dar partea uluitoare vine abia dupæ aceea, în dialogurile candide<br />

ale oamenilor de afaceri veritabili cu falsul reprezentant Dow.<br />

„Consultant Simplex: Din cîte am înfleles eu, evaluatorul dumneavoastræ de risc va socoti care este<br />

impactul uman raportat la cantitatea de bani pe care o pofli face din asta (zîmbet larg). Oricum afli<br />

face-o, o sæ coste ceva viefli, aøa-i Dar o sæ facefli ceva bani dintr-asta! E acceptabil! Nu-i aøa<br />

Hamm: Pæi da, asta-i exact ce-am spus. Nu vi s-a pærut, hm...<br />

Simplex: De fapt, mi s-a pærut chiar reconfortant!“<br />

Noutæfli foarte bune de la inconøtientul corporativ: dispreflul pentru vieflile omeneøti e reconfortant! La<br />

urma urmei, vieflile alea nici nu costæ mult, nu-i aøa Cel puflin nu øi dacæ alegi locul potrivit unde sæ le pierzi...<br />

Cred cæ trebuie sæ ne întrebæm ce dovedeøte în realitate calculatorul Riscului Acceptabil celor care urmæresc<br />

înregistrarea video fæcutæ de Yes Men. Poate dovedeøte cæ oferirea celor mai extreme scenarii nu mai<br />

întîmpinæ niciun risc, cîtæ vreme ea vine cu un breloc aurit Sau cæ deceniile de læcomie neoliberalæ au<br />

eliminat chiar øi cel mai slab risc de conøtiinflæ în rîndurile conducerii corporafliilor Sæ fie un zombi la volan<br />

în epoca guvernærii corporatiste Øi dacæ da, atunci încotro se-ndreaptæ, de fapt, puterea colosalæ a<br />

capitalismului contemporan<br />

Consiliind prinflul<br />

Intræ în scenæ un personaj neobiønuit: Bernard Stiegler, filosof francez cu înclinaflii de stînga, dar care crede în industrie,<br />

are vise despre tehnologie øi vrea sæ fie consilierul prinflului. E-ngrijorat de colapsul „economiei libidinale“ din ziua<br />

de azi øi crede cæ Europa ar trebui sæ dezvolte un nou model industrial. Are øi nostalgia etatismului generalului de Gaulle,<br />

îi displac tofli purtætorii de teniøi øi prezintæ toate semnele unui conservatorism cultural. Una dintre cærflile sale recente<br />

(dar publicæ trei-patru cærfli pe an) îi este dedicatæ lui Laurence Parisot, preøedintele Uniunii Patronilor Francezi: un cruciat<br />

al corporafliilor cæruia îi propune sæ „salveze capitalismul“ prin „revræjirea lumii“. 5 Ideile lui Stiegler sînt incitante,<br />

dar øi ciudat de naive; pragmatice, øi totuøi bizar de delirante. Sæ le urmærim mai îndeaproape.<br />

Prima sa miøcare este stabilirea unei echivalenfle între tehnologiile capitalismului cognitiv øi ceea ce Foucault numeøte<br />

„scrierea sinelui“. Aøa cum grecii antici îøi formau vieflile interioare cu ajutorul reperelor scrise în jurnalele lor intime<br />

(hypomnemata), asociate unor reflecflii øi citate <strong>format</strong>ive, la fel øi noi, postmodernii, ne modelæm propriile noastre<br />

subiectivitæfli prin utilizarea computerelor, a camerelor video, a mp3-playerelor øi a internetului. Medierea realizatæ<br />

de tehnicile lingvistice externalizate este fundamentalæ pentru procesul de individuaflie. Problema este cæ aceste „tehnologii<br />

ale minflii“ – sau „tehnologii ale relafliei“, în termenii lui Jeremy Rifkin – iau acum forma unor dispozitive în reflea,<br />

care conecteazæ fiecare existenflæ singularæ la industrii masive de servicii, ce opereazæ la nivel global. Dupæ cum spune<br />

Stiegler, „capitalismul serviciilor transformæ toate segmentele existenflei umane în flinte ale unui control permanent øi<br />

sistematic al atenfliei øi comportamentului – în flinte ale statisticilor, formalizærilor, raflionalizærilor, investifliilor øi comercializærii“.<br />

Sau, în maniera mai puflin abstractæ a lui Rifkin: „Sarcina companiei este cea de a crea comunitæfli în scopul stabilirii<br />

unor relaflii comerciale pe termen lung øi de a optimiza valoarea pe viaflæ [lifetime value] a fiecærui client“. 6<br />

Aøadar, nu proprietatea intelectualæ este cea vizatæ în mod fundamental de transformarea în marfæ. Mai degrabæ, comercializarea<br />

cognifliei înseøi devine o cantitate calculabilæ („valoare pe viaflæ“), ce va fi canalizatæ în tipare relaflionale conform<br />

necesitæflilor unor corporaflii gigantice. Noi sîntem cei care facem serviciul. În viziunea lui Stiegler, aceastæ „proletarizare“<br />

a unor întregi populaflii distruge dorinfla sublimatæ, læsînd oamenii pradæ instinctelor agresive gregare ale „populismului<br />

industrial“. Parada unor politicieni belicoøi la televiziunile lui Berlusconi sau Murdoch ne dæ o idee despre ce vrea el sæ<br />

spunæ. Televiziunea este mediul clasic al populismului industrial. Întrebarea este dacæ tehnologiile internetului nu vor face<br />

altceva decît sæ confirme efectele distructive ale televiziunii sau dacæ acestea pot fi trans<strong>format</strong>e.<br />

Stiegler introduce termenul „gramatizare“ pentru a conceptualiza modul în care dezvoltarea civilizatoare formeazæ gîndurile<br />

øi acfliunile indivizilor prin medierea tehnologiei. E vorba de procesul prin care fluxul existenflial al gîndirii øi acfliunii<br />

14


arhiva<br />

umane este analizat în segmente distincte, iar apoi reprodus în forme abstracte sau „grame“ – exemplul cel mai evident<br />

fiind scrierea limbajului. Într-adevær, toate varietæflile de hypomnemata sau memorie externalizatæ pot fi considerate<br />

gramatizæri tehnice, pentru determinarea unor tipare ale modului în care oamenii gîndesc, vorbesc øi acflioneazæ.<br />

Aceastæ structuralizare a comportamentului este nesfîrøitæ, operînd prin diverse coduri øi medii; manifestærile ei recente<br />

includ analiza unor gesturi umane cunoscute ca taylorizare 7 (baza øtiinflificæ a liniei de asamblare fordiste). Repetiflia<br />

silitæ a unor secvenfle specifice de acfliune blocheazæ individuaflia sau posibilitatea existenflialæ a indivizilor de a deveni<br />

ei înøiøi. Programarea TV, care impune o modulaflie identicæ a gîndirii øi afecteazæ milioane de telespectatori în acelaøi<br />

timp, reprezintæ o culme a repetifliei silite. Observaflii similare pot fi fæcute cu privire la programe de computer ca Windows,<br />

care impun aceleaøi rutine milioanelor de utilizatori. Dar relaflia cu trasarea unor tipare gramaticale nu este în<br />

mod necesar una a dictatului pur. Aceastæ ambiguitate a „gramelor“ e decisivæ.<br />

Folosind imagini istorice surprinzætoare, Stiegler sugereazæ cæ scrierea hieroglificæ egipteanæ anticæ „permitea controlul<br />

asupra inundafliilor, controlul fluxului øi stocurilor de mærfuri øi controlul asupra muncii sclavilor, prin intermediul scribilor<br />

specializafli în protejarea puterii regale sau faraonice“. Ulterior însæ, „aceste hypomnemata, care fuseseræ secole<br />

de-a rîndul în serviciul unei puteri regale tot mai rigide […], au devenit, în Grecia anticæ, principiul unui nou proces<br />

de individuaflie, adicæ al unei noi relaflii între psihic øi colectiv: cetæfleanul a devenit un nou principiu dinamic, prin care<br />

grecii au trans<strong>format</strong> rapid întregul bazin mediteranean“. Scrierea, reinterpretatæ în formæ alfabeticæ de fenicieni øi de<br />

greci, a devenit nu doar un vector al autoritæflii, ci øi un instrument al autoguvernærii. Cu toate acestea, tocmai aceastæ<br />

transformare dæ naøtere problemelor fundamentale ale democrafliei, exact aøa cum apar în Phaedros al lui Platon: „Scrisul<br />

este un pharmakon, un remediu prin care procesul de individuaflie îøi poartæ singur de grijæ øi luptæ împotriva otrævii<br />

care ameninflæ sæ-l distrugæ, în nucleul propriului sæu dinamism. Dar este øi o otravæ care permite sofiøtilor sæ manipuleze<br />

opinia publicæ, adicæ sæ distrugæ dinamismul øi sæ-l transforme într-o forflæ diabolicæ, ce ruineazæ simbolicul: o putere<br />

de disociere care duce la pierderea individuafliei“.<br />

Stiegler subliniazæ nevoia de a considera cu atenflie rolul tehnologiilor mentale în procesul individuafliei psihice øi sociale.<br />

El împrumutæ de la epistemologul Gilbert Simondon ideea cæ fiecare sistem tehnologic se transformæ treptat în timp,<br />

devenind din ce în ce mai distinct ca sistem, prin diferenflierea progresivæ a tuturor mecanismelor sale interdependente.<br />

El împrumutæ øi ideea corelatæ, cæ fiecare cale singularæ de individuaflie umanæ (procesul care îi permite unei persoane<br />

sæ spunæ „eu“) este inextricabil legatæ de o cale mai largæ a individuafliei colective (procesul care ne permite sæ<br />

spunem „noi“). Individuaflia fiecærui „eu“ este înscrisæ în cea a lui „noi“ de la bun început; dar numai diferenflierea celor<br />

douæ este cea care permite ambelor procese sæ continue. Iar aceastæ diferenfliere este multiplæ: fiecare „eu“ se împleteøte<br />

cu diferifli „noi“, care se desfæøoaræ la scæri diferite (familie, oraø, regiune, nafliune, grup lingvistic etc.). Stiegler susfline<br />

cæ adaugæ ideii lui Simondon observaflia cæ dublul proces de individuaflie psihosocialæ este inseparabil de procesul individuafliei<br />

tehnologice, în mæsura în care primul este dependent de tipurile specifice de memorie externalizatæ fæcute<br />

posibile de cel din urmæ. Cu alte cuvinte: eu devin cel care sînt eu øi noi devenim cei care sîntem noi, în limitele posibilitæflilor<br />

oferite de evoluflia concomitentæ a aparatelor de înregistrare la care eu/noi avem acces. Iar acest interval de posibilitæfli<br />

tehnologice, în continuæ øi specificæ schimbare, poate servi atît la continuarea procesului de dublæ individuaflie, cît øi la<br />

distrugerea lui.<br />

În aceastæ nouæ luminæ, dezvoltarea industrialæ a internetului pare a fi un potenflial principiu dinamic pentru scrierea<br />

tehnologicæ, ce oferæ o øansæ istoricæ de depæøire a efectelor abrutizante ale televiziunii. Stiegler ilustreazæ aceste efecte<br />

citîndu-l pe Patrick Le Lay, director executiv al celui mai de succes canal comercial francez (TF1), cel care a lansat într-o<br />

sesiune de strategie corporativæ faimoasa declaraflie cæ ceea ce are el de vînzare pentru firma Coca Cola este „timp<br />

disponibil de creier uman“, pentru reclamele lor. Le Lay este exemplul clasic de manager cultural færæ un dram de conøtiinflæ.<br />

Dar un instinct prædætor similar, la o scaræ mult mai mare, se aflæ øi în spatele capitalismului serviciilor, în stil american<br />

(øi este surprinzætor cæ Stiegler nu prelungeøte comparaflia cu Kenneth Lay, fost director executiv la Enron, cel care<br />

se îndeletnicea cu cea mai extremæ sofisticæ financiaræ din toatæ Noua Economie 8 ). Internetul ca „sistem mnemotehnic<br />

global“ este ameninflat el însuøi de populismul industrial, ale cærui consecinfle masiv nefaste le vedem peste tot în jurul<br />

nostru – mai cu seamæ în încælzirea globalæ creatæ de economia fordistæ, ale cærei efecte nu au mai putut fi negate din<br />

momentul în care Statele Unite øi Marea Britanie au lansat Ræzboiul din Irak, pentru hegemonia petrolului.<br />

Ræspunsul trebuie imaginat la scaræ continentalæ, drept cel mai mic rival posibil al globalizærii anglo-americane. Numai<br />

la scaræ europeanæ ne-am putea imagina o spiralæ ascendentæ efectivæ, de emulaflie reciprocæ, în care singularitæflile se<br />

provoacæ una pe alta în cæutarea unei lumi mai bune, aflate dincolo de orizontul fiecæreia. Gîndirea lui Stiegler culmineazæ<br />

cu imaginarea unei rivalitæfli continentale, care este concluzia necesaræ a oricæror reflecflii cuprinzætoare despre<br />

tehnopoliticæ. Provocarea este sæ faci ca <strong>idea</strong>lurile tale de schimbare sæ devinæ o realitate palpabilæ. Dar tocmai aceastæ<br />

7. Taylorizarea sau taylorismul<br />

se referæ la preocesul de „management<br />

øtiinflific“, dezvoltat<br />

de inginerul american Frederick<br />

Winslor Taylor. (N. tr.)<br />

8. Vezi excelentul documentar<br />

Enron: The Smartest Guys in<br />

the Room, de Alex Gibney<br />

(SUA, 2005).<br />

15


9. Conceptul de sublimare<br />

este central în cartea lui Bernard<br />

Stiegler Aimer, s’aimer,<br />

nous aimer, Paris, Galilée,<br />

2003.<br />

10. Într-o reflea de noduri, cei<br />

implicafli în schimbul peerto-peer<br />

sînt echipotenfli, au<br />

aceleaøi privilegii øi participæ<br />

egal la aplicaflia din reflea, færæ<br />

sæ aibæ nevoie de o administrare<br />

centralæ, cum ar fi<br />

un server comun sau o gazdæ<br />

comunæ. (N. tr.)<br />

11. Richard Stallman, „The GNU<br />

Project“, la http://www.gnu.<br />

org/gnu/thegnuproject.html.<br />

concluzie determinæ apelul disperat cætre elita economicæ francezæ, pe care Stiegler crede cæ ar putea-o convinge de<br />

necesitatea de a declanøa un ræspuns european la capitalismul cognitiv realmente existent.<br />

Atingem aici nucleul însuøi al dilemei, pentru cæ apelul la o elitæ economicæ franco-europeanæ este în acelaøi timp total<br />

logic øi profund nerealist. Cine ar putea sæ creadæ cæ hoflii corporativi strînøi în jurul lui Patrick Le Lay se vor uni acum<br />

ca sæ salveze capitalismul de propria sa autodistrugere Dar, în aceeaøi ordine de idei, cine crede cu adeværat cæ afaceriøtii<br />

care se întîlnesc la Davos în fiecare an vor sæ salveze planeta de schimbarea climei Sau cæ noul „capitalism verde“<br />

este mæcar pe departe atît de verde pe cît este de capitalist Dar poate c-ar fi mai bine sæ-ntrebæm dacæ apelul minuflios<br />

elaborat al lui Stiegler cætre elita corporafliilor nu este, cumva, doar o ficfliune euristicæ subtilæ, care incitæ cititorii sæ-øi<br />

imagineze toate schimbærile practice necesare pentru a transforma baza tehnologicæ a ceea ce este, în ultimæ instanflæ,<br />

un sistem cultural. Textul sæu de politicæ pragmaticæ devine atunci un fragment de sofisticæ filosoficæ delirantæ, un adeværat<br />

pharmakon, al cærui obiectiv real este formarea opiniei publice. De aceastæ manieræ, ne provoacæ sæ realizæm faptul-cheie<br />

cæ schimbarea epocalæ ar putea veni dinspre oricare dintre cele douæ capete al sistemului tehno-cultural. Cæci<br />

aøa cum producflia industrialæ a unei aparaturi mnemonice mai bune ar stimula un nivel mai înalt de culturæ participativæ,<br />

aceasta din urmæ, la rîndul ei, ar crea o cerere mai mare de maøinærii de autoguvernare, mai complicate øi mai<br />

utile. Øi dacæ luæm în considerare performanflele de pînæ acum ale elitelor noastre capitaliste, atunci cererea culturalæ<br />

pare un punct de pornire mult mai probabil decît oferta industrialæ.<br />

Deci, în loc sæ-l urmæm mai departe pe filosof – fie în încercærile lui de-a consilia prinflul corporatist, fie în ideile sale<br />

dubioase despre sublimare 9 –, s-o luæm mai bine pe calea deschisæ de ficfliunea sa euristicæ øi s-o urmæm, de-a lungul<br />

unor direcflii culturale radical diferite, pînæ cînd vom gæsi adeværatele forfle motrice ale unei utilizæri critice øi emancipatoare<br />

a mnemotehnicii. Mæ refer la producflia de software liber, la utilizærile ei într-o reflea cu mult mai vastæ øi istoric<br />

profundæ, de schimb într-o economie a darului, øi, mai presus de toate, la recenta intensificare a intervenflionismului<br />

media, care include remarcabilele acfliuni ale unor grupuri ca Yes Men, færæ a se limita însæ la acestea. Aici vom întîlni<br />

din nou forme de rivalitate øi chestiuni de conøtiinflæ – toate amestecate într-o otravæ care este øi leac.<br />

Scrisori øi destinaflii<br />

Existæ un loc evident în care trebuie sæ cæutæm transformæri pozitive ale tehnologiei de reflea: în codul in<strong>format</strong>ic nonproprietar,<br />

scris prin cooperare, care ajunge pe monitoarele celor mai mulfli oameni sub forma sistemului de operare<br />

Linux (ca în cazul celui care v-a adus aceastæ carte). Dar Linux se bifurcæ în nu mai puflin de 300 de „distribuflii“ diferite,<br />

de la Debian la Red Hat via Slackware øi Ubuntu, toate fiind construite din acelaøi nucleu de bazæ. Linux øi diversele lui<br />

„asezonæri“ sînt în aceeaøi relaflie ca langue øi parole, categoriile lui Saussure. Relaflia dintre individ øi societate, în continuæ<br />

schimbare, mediatæ de tehnologie, este vie aici: proiectul colectiv al creafliei de software liber deschide încontinuu<br />

noi posibilitæfli din acelaøi orizont împærtæøit, diferenfliind cæi singulare în timp ce consol<strong>idea</strong>zæ distincflia fundamentalæ<br />

a unui sistem tehnologic noncomercializat.<br />

Interpretærile obiønuite vorbesc despre „economia darului high-tech“, în care fiecare contribuflie la oala comunæ se<br />

traduce în multiplicarea bogæfliilor pentru fiecare. Dar cineva mai apropiat de ideile antropologului Marcel Mauss ar<br />

putea concepe anumite „daruri“ ca fiind încærcate de antagonisme, concepute în realitate pentru a strivi un adversar<br />

cu abundenfla lor copleøitoare. Cînd Napster – extrem de popularul serviciu de schimb de muzicæ – a fost închis în<br />

urma atacurilor juridice ale caselor de discuri, programatorii de software liber au lansat imediat <strong>format</strong>e noi de schimb<br />

peer-to-peer 10 , færæ vreo administraflie centralæ. Læsafli sæ-nfloreascæ miile de liste de cîntece, spuneau ei, oferindu-øi<br />

invenfliile gratuit publicului. Casele de discuri au început sæ se præbuøeascæ – iar Hollywoodul s-a clætinat cînd au apærut<br />

øi filmele video în regim p2p. De ce o reacflie atît de concertatæ din partea comunitæflii de hackeri În spatele dreptului<br />

de autor pentru cîntece pîndeau toate subtilitæflile vechiului duøman al software-ului liber: proprietatea privatæ.<br />

Capturînd însuøi mecanismul utilizat pentru securizarea deflinerii în exclusivitate a proprietæflii intelectuale, Richard Stallman<br />

a creat Licenfla Publicæ Generalæ (General Public License). Acest contract reformulat de drepturi [copyright] garanteazæ<br />

cæ orice cod in<strong>format</strong>ic scris în cooperare va ræmîne deschis pentru viitoare modificæri realizate de alfli<br />

programatori, pentru alte scopuri. Otrava dreptului de autor este trans<strong>format</strong>æ în propriul ei remediu. Stallman însuøi<br />

face o observaflie interesantæ despre aceastæ istorie: „În 1984 sau 1985, Don Hopkins (un coleg plin de imaginaflie)<br />

mi-a trimis o scrisoare. Pe plic scrisese cîteva zicale amuzante, inclusiv aceasta: Copyleft – toate drepturile ræsturnate<br />

[Copyleft – all rights reversed]. Am folosit cuvîntul copyleft ca sæ numesc conceptul de distribuflie pe care îl elaboram<br />

în acea perioadæ“. 11<br />

Puflini oameni øtiu faptul cæ termenul-cheie al celei mai emancipatoare tehnologii din ziua de azi a venit, de fapt, cu<br />

poøta. Poate øi mai puflini sînt cei care realizeazæ cæ termenul „copyleft“ a fost inventat independent de artistul Ray John-<br />

16


arhiva<br />

son, fondator al Øcolii de Corespondenflæ New York [New York Correspondance School]. 12 Dar un lucru este evident,<br />

dacæ ne referim la istoria artei: Mail Art, arta prin poøtæ, a furnizat matricea din care aveau sæ ræsaræ utilizærile radicale<br />

ale internetului. Refleaua poøtalæ internaflionalæ a fost creuzetul cultural pentru ceea ce pare a fi astæzi esenfla însæøi a<br />

radicalismului social, ceea ce filosoful Christoph Spehr numeøte „cooperare liberæ“. 13 Practicile participative ale<br />

creativitæflii diferenflialiste pun o marcæ de neøters pe scrisorile activismului contemporan, care încæ mai ajung la<br />

destinafliile lor din lumea tehnopoliticii.<br />

Robert Filliou a inventat numele de „reflea eternæ“ pentru a descrie circuitul artei prin poøtæ din anii 1960. În 1992,<br />

Vittore Baroni a schiflat o diagramæ prevestitoare, pe care istoria a confirmat-o. În centrul unui arbore de cuvinte se<br />

aflæ un trunchi vertical pe care putem citi cuvîntul conexiuni [networking]. Din vîrf se ramificæ posibilitæflile tehnice: mica<br />

tipografie, copiator, poøtæ, telefon, fax, casete, video. Printre toate celelalte, computerul nu-i decît încæ o posibilitate<br />

în plus, din care germineazæ deja frunzele e-mailului, legætura virtualæ, arta interactivæ. 14 Schimburile în reflea, de la egal<br />

la egal, erau o realitate încæ înaintea internetului, aøa cum îl øtim azi.<br />

În intervalul dintre Filliou øi Baroni apare un interviu cu Ray Johnson, publicat în 1982 în Lotta Poetica (Verona, Italia),<br />

cu o prefaflæ de Henry Martin, care oferæ poate cea mai bunæ impresie despre preistoria internetului: „Pentru mine,<br />

Øcoala de Corespondenflæ a lui Ray Johnson pare pur øi simplu o încercare de a stabili cît mai multe relaflii umane semnificative<br />

cu cît mai mulfli indivizi posibili […] relaflii în care se împærtæøesc cu adeværat experienfle adeværate øi în care<br />

ceea ce face ca o experienflæ sæ fie adeværatæ este participarea sa la o energie libidinalæ secretæ. Iar relafliile atît de prefluite<br />

de artist sînt ceea ce încearcæ el sæ transmitæ celorlalfli. Îndemnul clasic al unui mesaj poøtal al lui Ray Johnson este: «te<br />

rog trimite-l lui…»“ 15 Arta prin poøtæ este un sistem de adresare pentru multiplicarea dorinflei. Sau, aøa cum scria William<br />

Wilson: „Ray Johnson este un coregraf cu maniere blînde, care pune oamenii în miøcare“. 16 Contactul printr-o reflea<br />

de puncte îndepærtate a ajuns sæ facæ parte din ceea ce Ulises Carrión numeøte trecerea de la „lumile personale“ la<br />

„strategiile culturale“. 17 Aceste miøcæri strategice au fost iniflial limitate la cîteva sute, apoi la cîteva mii de artiøti care fæceau<br />

schimb de dorinfle singulare. Dar pe mæsuræ ce timpul a trecut øi tehnologiile s-au ramificat, plæcuta conøtiinflæ a existenflei<br />

unor egali a fost dublatæ de scrisori ce veneau de tot mai departe, aducînd acea afectare a conøtiinflei care stræpunge<br />

oglinda narcisistæ. Creøterea internetului a fost secondatæ, într-o cheie minoræ, de transformæri politice. Hackeri inspirafli<br />

de Strigarea lotului 49 al lui Thomas Pinchon au schimbat sistemul poøtal într-un flux de informaflie subteranæ<br />

în timp real. Iar øtiri din Sudul planetei, aduse de noile funcflionalitæfli ale e-mailului, le-au reamintit locuitorilor din Nord<br />

ceea ce fac, de fapt, banii lor. Øi anume: særæcirea unor regiuni întregi care se bazeazæ pe exportul unui singur produs<br />

øi plata silitæ a creditelor administrate de FMI. Dupæ primele Zile Mondiale ale Acfliunii din 1998, „strategiile culturale“<br />

au ajuns sæ însemne arta de a mobiliza zeci de mii, apoi sute de mii de oameni. Protestele conectate din Seattle, Genova<br />

øi Cancún, Forumurile Sociale Mondiale øi marøurile antiræzboi din 15 februarie 2003 apar, retrospectiv, ca puncte<br />

de cotituræ. Dar asta doar pentru cæ nu putem prevedea ræspunsurile la dezastrele care încæ ne aøteaptæ. Privatizarea<br />

universalæ mai poate fi înfruntatæ øi astæzi de contagiunea dorinflelor contrare. Totul depinde de scopul în care utilizæm<br />

tehnologia – øi cu cine.<br />

B – B prim<br />

Filosoful Christoph Spehr rezumæ toate acestea într-un film care încalcæ orice dispoziflie a drepturilor de autor [copyright].<br />

On Blood and Wings: A Study in the Dark Side of Cooperation [Despre sînge øi aripi: un studiu despre partea întunecatæ<br />

a cooperærii] este o contribuflie la avangarda teoriei anarhomarxiste, un decupaj din arhive de filme de duzinæ cu vampiri.<br />

18 Filmul porneøte de la clasicii expresionismului din anii ’30, apoi trece la filme video ilare din anii ’90, subtitrate cu<br />

ideile contemporane ale lui Spehr despre cooperarea liberæ. În acest film, Principele Întunericului este consilierul tæu.<br />

Primul lucru pe care îl înflelegi este obsesia monetaræ, un elan lipsit de sens. Ascultafli-i logica în vocea fantomaticæ a<br />

naratorului Tony Conrad, cu tonuri de bas profund pe fundal sîngeros: „Singurul lucru pe care trebuie sæ-l øtii, ca sæ<br />

înflelegi capitalismul, e cum stæ treaba cu sîngele. Vampirul nu poate acfliona færæ sînge. Øi el nu-l pæstreazæ, nu se hræneøte<br />

din el ca sæ se sature vreodatæ […] E mai degrabæ ca o maøinæ alimentatæ cu sînge. Iar sîngele pe care îl ia îl face doar<br />

sæ caute sînge nou. Ca în formula lui Marx din Capitalul: B duce la B prim. 19 Dacæ înflelegi asta, viafla îfli va deveni mult<br />

mai bunæ în capitalism“.<br />

Spehr ne conduce prin depravarea unei civilizaflii øi prin spectacolele ei, arætîndu-ne cum toatæ lumea din societæflile<br />

dezvoltate – din academii, sectoare tehnologice sau chiar activism – ajunge, treptat, pradæ colflilor. Sîntem liniufla de<br />

unire dintre B øi B prim. Avangarda unui nou sistem productiv aduce însæ, odatæ cu promisiunile sale, øi otrava sa, cel<br />

puflin cînd pæstreazæ contactul cu trecutul, care dæ sensul viitor. Urmætorul lucru pe care îl înflelegi este la ce-i bun acest<br />

nou sistem productiv: „Tehnologia devine din ce în ce mai importantæ în lupta împotriva capitalismului: conexiunea în<br />

12. Vezi McKenzie Wark, „From<br />

Mail Art to Net.art: Ray<br />

Johnson and the Lives of<br />

the Saints“, la<br />

http://www.nettime.org/List<br />

s-Archives/nettime-l-0210/<br />

msg00040.html.<br />

13. Ideile lui Spehr au stat în<br />

centrul unei conferinfle/ întîlniri<br />

strælucite øi pline de<br />

umor la Buffalo, New York,<br />

din 2004, documentatæ în<br />

The Art of Free Cooperation,<br />

ed. de Trebor Scholz øi<br />

Geert Lovink, New York,<br />

Autonomedia, 2007.<br />

14. Vittore Baroni, Arte Postale,<br />

Bertiolo, AAA Edizioni,<br />

1997, p. 235.<br />

15. Citat in Donna De Salvo øi<br />

Catherine Gudis [ed.], Ray<br />

Johnson, Columbus, Wexner<br />

Center/Paris, Flammarion,<br />

1999, p. 186.<br />

16. Ibid., p. 147.<br />

17. Ulises Carrión, „Personal<br />

Worlds or Cultural Strategies“<br />

in Second Thoughts,<br />

Amsterdam, Void, 1980.<br />

18. Filmul este inclus pe DVD în<br />

T. Scholz øi G. Lovink, The<br />

Art of Free Cooperation, el<br />

poate fi descærcat la http://<br />

wbk.in-berlin.de/wp<br />

/p=212.<br />

19. Pentru cei care au crescut<br />

cu Milton Friedman, formula<br />

lui Marx este de fapt M –<br />

M prim: money turning into<br />

more money [pe româneøte<br />

ræmîne B – B prim: banii se<br />

transformæ în mai mulfli bani,<br />

n. tr.], prin valorizarea în circuitul<br />

financiar.<br />

17


eflea, comunicafliile, internetul, noi forme de organizare. Dar nucleul acfliunii – lupta socialæ – ræmîne baza, care nu<br />

poate fi înlocuitæ de niciuna dintre acestea.“<br />

Filmul care-ncepea cu Principele Întunericului se încheie cu un ræsærit de soare în Mexic øi cu o reflecflie asupra felului<br />

în care solidaritatea contribuie, ca forflæ de îngrædire, la controlul avangardelor, care sînt, în mod necesar, infectate:<br />

„Cei pe care-i expunem unor arii puternic contaminate – ca parlamentele, consiliile de administraflie, orice forme de<br />

conducere øi reprezentare – sînt întotdeauna în pericol øi sînt ei înøiøi un pericol.“ Deci, în vreme ce nordicul care vrea<br />

sæ fie erou porneøte la o nouæ luptæ, camaradul din Sud îi spune cæ el se va „ruga… ruga pentru leacul bun“. Iar lecflia<br />

despre pharmakon revine, cînd auzim vocea fantomaticæ repetînd: „rugæ… rugæ pentru leacul cel bun“.<br />

Mediile tactice revin aici cu putere. Christoph Spehr a produs o viziune de jos în sus a unor transformæri pe care Bernard<br />

Stiegler nu øi le poate imagina decît de sus în jos. Scopul este sæ declanøeze o confruntare cu rivalul absent. Dar mijloacele<br />

nu pot fi decît o alchimie complexæ a emancipærii, în care motivele artistice øi tehnologia avansatæ se întîlnesc cu puterile<br />

mobilizatoare ale dorinflei.<br />

Astæzi Yes Men produc un film împreunæ cu Arte øi o fundaflie britanicæ. Industriaøtii încæ nu au simflit colflii conøtiinflei,<br />

dar poate cæ mæcar cîfliva birocrafli culturali au început cel puflin sæ vadæ lucrul avangardelor øi sæ ræspundæ la apeluri<br />

mai profunde la solidaritate. O notæ a filmului lui Spehr spune cæ e conceput numai pentru educaflie politicæ: „Orice<br />

proiectare a filmului în afara acestui context poate fi o violare a legilor dreptului de autor“. Cu alte cuvinte, væ rugæm<br />

sæ înfruntafli spafliile guvernate de legi ale capitalismului contemporan pe propriul dumneavoastræ risc – riscul cæ rivalul<br />

absent s-ar putea sæ asculte, cæ ar putea chiar sæ cheme poliflia.<br />

Activismul de orice fel, chiar simbolic, este din ce în ce mai mult un risc. Dar e timpul sæ redeschidem spafliul în care<br />

cuvintele pot ajunge la urechi. În epoca ræzboiului global øi a încælzirii globale, ce pericol mai prezintæ muøcætura legii<br />

În noiembrie 2008, Yes Men øi prietenii au scos 1,2 milioane de exemplare din New York Times, aidoma cu cel real,<br />

dar cuprinzînd un program popular, serios øi coerent, pentru schimbarea conflinutului øtirilor. Mæcar atît putem face<br />

øi noi, ceilalfli: sæ aducem puflinæ educaflie în domeniile infectate ale institufliilor publice.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu<br />

Iraq War Ends, November 2008,<br />

http://www.nytimes-se.com<br />

18


Cincizeci de feluri de a-fli pæræsi iubitul<br />

Strategii de ieøire din imperiul liberal<br />

Brian Holmes<br />

Pe malul rîului din oraøul Dongducheon, cu vreo douæzeci de mile mai<br />

la nord de Seul, în Republica Coreea, artistul Kim Sangdon a organizat<br />

un spectacol public foarte comic. Participanflii au fost invitafli sæ creeze praøtii,<br />

zmeie, catapulte, aparate de zbor – pe scurt, sæ arunce orice proiectil<br />

imaginabil, fæcut de mînæ, peste gardul ruginit de sîrmæ ghimpatæ care îi<br />

separa de recent eliberata bazæ a armatei americane de la Camp Nimble.<br />

Proiectilele transportau o încærcæturæ de seminfle de trifoi, care, în cel mai<br />

bun caz, puteau sæ se risipeascæ la impact, sæ germineze, sæ-nfloreascæ,<br />

sæ acopere terenul øi sæ înceapæ procesul de depoluare a solului otrævit,<br />

abandonat dupæ decenii de ocupaflie militaræ. Jucætorii s-au pregætit, au fixat<br />

flinta, iar majoritatea au eøuat lamentabil, izbucnind în rîs la fiecare nouæ încercare. Locuitorii au gustat comentariile<br />

tæioase despre costurile ascunse ale planului de relocare forflatæ a armatei SUA øi au speculat pe tema posibilelor consecinfle<br />

pentru oraøul lor. Înregistrarea video a evenimentului aratæ momente de meditaflie colectivæ øi despoværare sinceræ<br />

prin umor – sentimentul cæ te-ai eliberat, în fine, de ceva. 1<br />

Eu sînt american øi, ca øi cei mai mulfli americani, ignorant în privinfla celor fæcute, în numele democrafliei, de armata<br />

Statelor Unite ale Americii. Fie cæ este vorba de faptele brute ale ocupærii teritoriului prin baze færæ sfîrøit, fie de istoriile<br />

încurcate ale colaborærii cu flærile-gazdæ sau de cele mai recente proiecte de utilizare a acestor instalaflii mortale, am<br />

de-nvæflat încæ totul. Cînd am ajuns aici, nu cunoøteam numele lui Yun Guem-i øi nu-mi puteam imagina cæ realizarea<br />

artisticæ de la Camp Nimble era menitæ øi comemorærii zilei în care fata de 26 de ani fusese violatæ cu brutalitate øi<br />

ucisæ în Dongducheon de soldatul Kenneth Markle, la 28 octombrie 1992. Dar øtiam cæ prostituflia din jurul bazelor<br />

americane din Asia a fost un continuu scandal de la al Doilea Ræzboi Mondial încoace øi, cînd mi s-a cerut sæ flin o conferinflæ<br />

pe tema proiectului Dongducheon, mi-au trecut prin minte imagini cu districte pentru petrecerea timpului liber al soldaflilor,<br />

scældate în neon, øi bærbafli în vehicule blindate enorme. Cum sæ abordez un asemenea subiect Inspiraflia mi-a venit<br />

graflie unui hit radio din 1975 al lui Paul Simon, în care cîntæreflul explicæ – sau mai degrabæ i se explicæ – faptul cæ trebuie<br />

sæ fie vreo cincizeci de moduri în care pofli sæ-fli pæræseøti iubita. Deøi e vorba de un sfîrøit, cîntecul sugereazæ øi<br />

cæ se pregæteøte øi ceva nou:<br />

Ieøi pur øi simplu pe uøa din spate, Jack,<br />

Fæ-fli un nou plan, Stan,<br />

Nu fi aøa timid, Roy,<br />

Pur øi simplu elibereazæ-te!<br />

Hop în autobuz, Gus,<br />

Nu trebuie sæ discufli prea mult,<br />

Doar lasæ cheia, Lee,<br />

Øi elibereazæ-te.<br />

Dupæ opt ani lungi de ræzboaie inutile ale administrafliei Bush, vreau sæ scap de amorurile obscene øi aparent færæ de<br />

sfîrøit dintre Statele Unite øi armata din Irak, Afganistan, Coreea sau propria noastræ flaræ. Însæ, în pofida celor spuse<br />

de cîntec, sînt atît de multe lucruri de discutat, atît de multe întrebæri, ridicate øi de lucrærile din aceastæ expoziflie. Ce<br />

e între noi – a întrebat grupul 16 Beaver pe celælalt grup de artiøti øi activiøti coreeni, în timpul cælætoriei la noua megabazæ<br />

americanæ de la Pyeongtaek. 2 Ce-ar trebui fæcut ca sæ ieøim dintr-o relaflie de øaizeci de ani, care a definit Statele Unite<br />

nu mai puflin decît Republica Coreea Øi mai presus de toate, ce-nseamnæ a fi liber într-o epocæ a imperiului liberal<br />

Micul Chicago øi marele ecran<br />

În timp ce fæceam o plimbare prin Seul, admirînd splendidele muzee ale oraøului, ghidul meu de o zi, Lee Seul Bi,<br />

mi-a sugerat sæ încercæm ceva interesant pentru prînz. Se numea pude chige: „supa trupei“. M-am trezit în fafla unei<br />

oale metalice în care fierbeau tofu, tæiflei undong, felii de cîrnæciori frankfurter øi macaroane. Poate cæ atunci cînd mîncæm<br />

Kim Sangdon<br />

Discoplan, performance workshop-based single dhannel video with sound,<br />

20 min., handmade objects, drawings, 2007<br />

1. Documentul video al lui Kim<br />

Sangdon, Discoplan, a fost<br />

prezentat, împreunæ cu toate<br />

celelalte lucræri pe care le vom<br />

menfliona aici, la expoziflia<br />

Dongducheon, A Walk to Remember,<br />

A Walk to Envision,<br />

care l-a avut curator pe Kim<br />

Heejin, la Insa Art Space din<br />

Seul, între 16 iulie øi 24 august<br />

2008. Fusese prezentat mai<br />

întîi la New Museum, New<br />

York, de la 8 mai pînæ la 6 iulie<br />

2008.<br />

2. Pentru documentare, vezi<br />

http://www.16beavergroup.<br />

org/korea.<br />

19


3. Citat dintr-un interviu inclus în<br />

instalaflia Little Chicago, de<br />

Kim Sangdon.<br />

4. Pentru o perspectivæ asupra<br />

felului în care au fost puse<br />

aceste pariuri anticomuniste,<br />

vezi Sterling øi Peggy Seagrave,<br />

Gold Warriors: America’s<br />

Secret Recovery of Yamashita’s<br />

Gold, London, Verso,<br />

2003. Vezi, de asemenea,<br />

recenzia fæcutæ de Chalmers<br />

Johnson în London Review of<br />

Books, 20 noiembrie 2003, la<br />

http://www.lrb.co.uk/v25/<br />

n22/johno4_.html.<br />

aøa ceva øi recunoaøtem gusturile familiare printre cele stræine, abia atunci începem sæ realizæm cu adeværat în ce<br />

ne-am bægat, amestecul de culturi øi nafliuni.<br />

Cercetînd istoria oralæ a oraøului Dongducheon, Kim Sangdon a aflat cæ trupele militare aveau porecle pentru<br />

cartierele oraøului – „Manhattan“, „Queens“ øi „L.A.“. Acest tip de discurs colocvial al soldaflilor americani ne este familiar,<br />

pentru cæ e marca atîtor romane, povestiri øi filme hollywoodiene. Locuitorii mai bætrîni intervievafli de Kim øi-au<br />

amintit de cinismul fantastic de la începuturi: viafla din oraøul bazei militare se învîrtea exclusiv în jurul banilor, fie cæ erau<br />

soldaflii care vindeau pe piafla neagræ mærfuri din propriul magazin militar, prostituatele øi proprietarii de club care vindeau<br />

sex øi whisky, sau poliflia, care vindea protecflie. Unul dintre locuitori îøi aminteøte de popularitatea cinematografelor,<br />

dar øi de evenimente reale care par sæ fie pe mæsura filmelor cu detectivi øi gangsteri:<br />

„În jurul teatrului de cinema, soldaflii îøi vindeau de obicei mærfurile «Made in USA». Dar uneori oamenii puneau<br />

pur øi simplu mîna pe lucruri øi fugeau. O græmadæ de crime! Soldaflii uc<strong>idea</strong>u øi ei pe capete. A fost îngrozitor!<br />

Prostituate ucise, soldafli scæpînd cu fuga… Ticæloøi! La fel øi cînd era aici Divizia a 7-a. O græmadæ de focuri trase<br />

øi incidente. Pæi porecliseræ locul acesta «Micul Chicago», aøa de multe incidente erau!“ 3<br />

Desigur, tuturor ne plac filmele. Tot din interviurile lui Kim pofli învæfla despre zvonurile privind planurile de conversie<br />

pentru imensele baze americane din Dongducheon – Camp Casey, Camp Hovey, Camp Mobile. Se spune cæ<br />

unii conducætori ai oraøului voiau sæ le transforme în gigantice complexe de divertisment cu cazinouri, ca „o versiune<br />

coreeanæ a Las Vegasului“. Jocurile de noroc øi ultimele forme de spectacol electronic aveau sæ înlocuiascæ cluburile<br />

de noapte vetuste. În realitate, a fost construit deja un complex sportiv masiv, distrugînd o parte din cimitirul public<br />

Sangpae-dong, ca primæ etapæ spre un „Oraø al Liberului Schimb“ al viitorului.<br />

Toate acestea par oarecum fireøti, odatæ ce realizæm cæ, dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, cei implicafli în geopolitica regiunii<br />

– înalfli ofifleri din armata americanæ, funcflionari de la Washington øi elitele locale – au mizat pe faptul cæ introducerea<br />

miliardelor de dolari ai industriei armate ar putea salva Asia de comunism, prin bætælii monumentale øi confruntæri<br />

armate dramatice, dar øi printr-un numær imens de contracte de achiziflii cu furnizorii flærii-gazdæ, prin mii de afaceri<br />

locale cu bani gheaflæ, dar care au fost trecute sub tæcere, øi tot soiul de tranzacflii dubioase pe sub masæ. 4 La acestea<br />

fac aluzie mottourile înscrise de Kim Sangdon pe fotografiile unui banal mobilier urban din Camp Nimble: „Nu spunefli<br />

adeværul, chiar dacæ-i frig øi murifli de foame“ – citim în unul dintre ele. „Nu trædafli secretele, oricît e de cald øi chiar<br />

dacæ murifli de foame“ – ræspunde altul. Tofli trebuie sæ pæstreze tæcerea øi sæ acopere afacerile celorlalfli.<br />

Documentînd istoriile orale øi dîndu-le formæ øi context în expoziflii, artiøti precum Kim ajutæ sæ fie fæcutæ publicæ acea<br />

texturæ a existenflei, contradictorie øi reflinutæ, care a fost flesutæ în jurul desfæøurærilor militare americane în Asia de Est<br />

dupæ sfîrøitul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial. Conversaflia banalæ de la Dongducheon se citeøte ca un capitol de<br />

istorie transnaflionalæ, træitæ la scaræ intimæ în viafla de zi cu zi a oamenilor øi reflectatæ de strælucirea violentæ a marelui<br />

ecran.<br />

Iar experienfla træitæ a mediilor populare este tocmai ceea ce pune în chestiune lucrarea pe internet a lui Roh Jae Oon,<br />

Bite the Bullet!, care exploreazæ unul dintre genurile definitorii, filmul de ræzboi. Lucrarea dæ o interpretare originalæ<br />

a societæflii spectacolului: imagini de ræzboi dramatice sînt administrate în locul anestezicelor, pentru a distrage pacientul<br />

de la o operaflie asupra propriului sæu corp. Lucrarea din 12 pærfli este <strong>format</strong>æ din fragmente scurte, uneori din<br />

douæ sau mai multe filme. Ceea ce a fost scos la montaj poate fi la fel de important ca øi ceea ce a ræmas. Reliefînd<br />

numai cîteva secvenfle, Roh ne cere sæ reflectæm critic asupra unui calup de filme care au definit imaginarul Republicii<br />

Coreea, øi anume prin ochi nord-americani.<br />

Scenele introductive sînt din Podurile de la Toko-Ri, o producflie hollywoodianæ din 1954, despre un amiral sever, un<br />

comandant de zbor îngrijorat øi un rezervist naval reticent, care zboaræ în misiuni de bombardament asupra Coreei<br />

de Nord. Totul începe cu o poveste de iubire: un særut de ræmas-bun dat la despærflire de soflie bærbatului care pleacæ<br />

pe portavion. Tæieturæ pe un cer plin de obuze antiaeriene care explodeazæ, filmate din perspectiva pilotului; apoi explozia<br />

unor bombe care distrug un pod. Filmul a cîøtigat un Oscar pentru efectele sale speciale, care fuseseræ realizate deja<br />

în colaborare cu armata navalæ a Statelor Unite; iar complexul industriei militare øi de divertisment constituie o axæ<br />

majoræ a investigafliei lui Roh. Dar un alt aspect semnificativ este celebra replicæ finalæ a filmului, care nu este inclusæ<br />

în extras. Reflectînd la disciplina care i-a condus pe aceøti pilofli la reuøita misiunii øi totodatæ la propria lor moarte, amiralul<br />

se întreabæ: „De unde obflinem asemenea oameni“ Care este operaflia care îi produce<br />

Filmele americane de ræzboi vorbesc despre formarea unui caracter naflional în bætælie, o temæ jucatæ øi ræsjucatæ în<br />

selecfliile lui Roh. Dar lucrarea de artæ aduce în discuflie øi influenfla acestui proces asupra populafliei unui stat-client,<br />

angajat într-un ræzboi civil înverøunat, ridicat la proporflii de istorie globalæ de rivalitæflile sovieticæ, americanæ øi chinezæ.<br />

Printre filmele sud-coreene care aruncæ o luminæ asupra complexitæflii acestor relaflii este øi ecranizarea clasicæ a lui Shin<br />

20


arhiva<br />

Sang Ok din 1958, Jiokwha, sau O floare în infern, care e reprezentatæ printr-un fragment dintr-o scenæ eroticæ de dans.<br />

Spectatorii occidentali obiønuifli nu vor realiza însæ cæ în film, aceste secvenfle de mare încærcæturæ eroticæ sînt întretæiate<br />

cu altele, care aratæ furtul proviziilor guvernamentale, pus la cale de o micæ bandæ de coreeni, chiar de sub ochii<br />

distraøi ai privitorilor americani.<br />

Bite the Bullet! provoacæ interes øi plæcere cinefilæ mai ales prin combinafliile ironice pe care fiecare spectator este liber<br />

sæ le facæ, între scenele care sînt efectiv prezentate øi cele a cæror amintire ræmîne în suspensie. Dar aceastæ memorie<br />

flotantæ este tocmai condiflia pe care Roh a cæutat sæ o reprezinte, într-un cadru mai larg. Afiøul lucrærii înfæfliøeazæ<br />

o orbitæ de satelit elipsoidalæ, cu un „perete F/X“ (efecte speciale) sub formæ de ecran care se înalflæ strælucitor pe cer<br />

øi o „Mare a Memoriei“ de un albastru profund, plutind dedesubt. Pe fiecare sînt plasate meticulos flinte de tragere,<br />

la nivelurile corespunzætoare. Implicaflia pare a fi aceea cæ, în sistemul de distribuflie în reflea al mediilor contemporane,<br />

fiecare glonfl al spectacolului este autoorientat înspre memoriile individuale, administrînd un anestezic singular.<br />

În ultimele extrase, apar imagini de propagandæ cu „viitoarele sisteme de luptæ“ ale armatei SUA, care confirmæ referinfla<br />

implicitæ la complexul industriei militare øi de divertisment. Într-o secfliune cu texte, Art Cebrowski, un guru al tehnologiei<br />

de ræzboi bazate pe conexiunea în reflea, proclamæ: „Ori væ creafli voi înøivæ viitorul, ori vefli deveni victima unui<br />

viitor pe care cineva îl creeazæ pentru voi“. Aceasta este o afirmaflie a fostului director al Serviciului pentru Transformarea<br />

Forflelor [Office of Force Trans<strong>format</strong>ion], condus de Rumsfeld, cel care a inifliat întregul concept al relocafliei, care<br />

schimbæ geografia militaræ a Coreei de Sud. Citatæ de un artist coreean, ea devine o expresie intens ironicæ a înaltei<br />

ambiflii øi a profundei anxietæfli pe care proiectul Dongducheon încearcæ sæ le comunice spectatorilor sæi.<br />

De la modernitatea militarizatæ la imperiul liberal<br />

Expoziflia priveøte înapoi spre trecut, dar færæ nostalgie øi resentiment. Încearcæ sæ înfleleagæ complexitæflile prezentului<br />

øi, în acest fel, sæ poatæ împærtæøi mæcar o oarecare speranflæ de modelare a viitorului. Chiar væzînd doar o jumætate<br />

din lucræri, se poate intui cæ fiecare detaliu øi fiecare nuanflæ au fost discutate intens în timpul procesului de cercetare<br />

øi au fost prelucrate pentru a da naøtere acestui tip rar de eveniment: o expoziflie de grup (øi nu doar o selecflie de<br />

lucræri, care sæ se potriveascæ unui concept curatorial). De aceea, poate fi surprinzætoare absenfla din spectacol a unei<br />

teme care ar pærea sæ fie centralæ pentru ideea sa de ansamblu. Mæ gîndesc la forma specific coreeanæ de disciplinæ a<br />

producfliei pe care Seungsook Moon o numeøte „modernitate militarizatæ“ øi la modul în care ea se raporteazæ øi diferæ<br />

de modelele mai americanizate de formare a caracterului.<br />

Moon descrie modul în care o formæ de disciplinæ deosebit de duræ, bazatæ pe practici utilizate în armata imperialæ<br />

japonezæ, a fost generalizatæ la întreaga populaflie masculinæ a Coreei de Sud, prin intermediul serviciului militar obligatoriu.<br />

Ea a fost extinsæ apoi la producflia industrialæ, prin Legea cazurilor speciale de serviciu militar din 1973, care a<br />

permis bærbaflilor educafli la øcoli profesionale ori instituflii de øtiinflæ øi inginerie sæ renunfle la serviciul militar pentru a<br />

presta muncæ remuneratæ în fabricile industriei de apærare sau din industriile grea øi chimicæ. Subiectivitatea specific<br />

masculinistæ care a fost creatæ în acest complex militaro-industrial, prin exaltarea masculinitæflii øi denigrarea concomitentæ<br />

a femeilor ca obiecte-sex, a fost apoi consolidatæ în societate prin imagini pozitive ale bærbatului ca erou istoric<br />

øi susflinætor al familiei, în contrast cu rolul domestic øi subordonat al femeilor. 5 Întærit de prezenfla masivæ a trupelor<br />

americane øi de menflinerea pozifliei confrontaflionale de Ræzboi Rece cu Nordul, deosebit de tensionat, acest model<br />

a rezistat în cele mai dure expresii pînæ în 1987, cînd miøcarea democraticæ a dus, în fine, la liberalizare øi la sfîrøitul<br />

dictaturii.<br />

Ar fi fost importantæ explorarea modului în care a luat naøtere modernitatea militarizatæ – care continuæ sæ reverbereze<br />

–, în tripla relaflie dintre ocupanflii americani, aliaflii lor din Republica Coreea øi mijlocitorii (în toate sensurile cuvîntului),<br />

respectiv populaflia oraøului. Astfel de teme au fost abordate de pictorii Minjung din anii ’80, cu vocabularele lor<br />

satirice pop-art 6 , dar sînt mult mai dificil de surprins în realitatea vie a filmului video. Existæ un singur loc din spectacol<br />

unde încep sæ iasæ la suprafaflæ: în ræspunsurile evazive ale locuitorilor locali, intervievafli în piesa-video a lui Kim Sangdon<br />

Apartamentul stræin. Sangdon îi întreabæ pe aceøtia despre funcfliile din trecut øi proprietatea actualæ a unei clædiri<br />

albe de lîngæ Camp Casey, azi în ruinæ, care fusese utilizatæ pentru prostituflie în anii 1960 øi 1970. Cîteva frînturi de<br />

conversaflie sînt suficiente însæ pentru a ne imagina disciplina virilæ a tînærului bærbat coreean care lustruieøte elicopterul<br />

comandantului Diviziei a 7-a, în timpul descinderilor ocazionale ale acestuia în apartamentul stræin.<br />

Aøadar, spectacolul nu aduce la vizibilitate experienfla træitæ a modernitæflii militarizate øi consecinflele ei asupra subiectivitæflilor<br />

coreene de astæzi. Roh Jae Oon a surprins însæ perfect dinamica acestui tip de invizibilitate, dar numai de partea<br />

americanæ. În Bite the Bullet! el prezintæ un fragment audio din A Few Good Men [Cîfliva oameni buni], film din 1992,<br />

suprapus unor scene impresionante cu o femeie oarbæ vînzînd flori, luate din Luminile oraøului al lui Charlie Chaplin.<br />

5. Vezi Seungsook Moon, Militarized<br />

Modernity and Gendered<br />

Citizenship in South Korea,<br />

Durham, Duke University<br />

Press, 2005.<br />

6. De exemplu, cf. The Battle of<br />

Visions, catalog de expoziflie,<br />

11 octombrie – 3 decembrie<br />

2005, Kunsthalle Darmstadt.<br />

21


7. Pentru un argument în<br />

favoarea imperiului liberal,<br />

vezi William E. Odom øi Robert<br />

Dujaric, America’s Inadvertent<br />

Empire, New Haven,<br />

Yale University Press, 2004,<br />

pp. 40–44 øi passim. Pentru<br />

o analizæ criticæ a conceptului,<br />

Jedediah Purdy, „Liberal<br />

Empire: Assessing the<br />

Arguments“, în Ethics and<br />

International Affairs, 17/2<br />

(tomna 2003), accesibil la<br />

http://www.cceia.org/<br />

resources/journal/17_2/<br />

special_section/1026.html.<br />

Pentru o revistæ eruditæ, Linda<br />

S. Bishai, „Liberal Empire“,<br />

Journal of International<br />

Relations and Development,<br />

7 (2004), pp. 48–72. Pentru<br />

apariflia în Rusia a unei<br />

concepflii despre imperiul<br />

liberal, conceputæ de Anatoli<br />

Ciubais ca ræspuns la politica<br />

SUA, vezi Konstantin Syroezhkin,<br />

„Russia: On the<br />

Path to Empire“ Central<br />

Asia and the End of Transition,<br />

ed. Boris Rumer, Armonk,<br />

N.Y., M.E. Sharpe,<br />

2005, în special pp. 113–17.<br />

8. Chalmers Johnson, MITI and<br />

the Japanese Miracle: The<br />

Growth of Industrial Policy,<br />

1925–1975, Palo Alto, Stanford<br />

University Press, 1982.<br />

9. Acesta este titlul unui capitol<br />

din Chalmers Johnson,<br />

The Sorrows of Empire: Militarism,<br />

Secrecy, and the End<br />

of the Republic, New York,<br />

Metropolitan Books, 2004.<br />

10. Chalmers Johnson, Nemesis:<br />

The Last Days of the<br />

American Republic, New<br />

York, Metropolitan Books,<br />

2006.<br />

Pe coloana sonoræ, un colonel dur de marinæ din Guantánamo, jucat de Jack Nicholson, îøi apæræ decizia de a fi pedepsit<br />

unul dintre soldaflii sæi cu forflæ mortalæ, reiterînd argumentele clasice, pe care fiecare american le-a auzit într-o sutæ<br />

de formule diferite: „Fiule, træim într-o lume care are ziduri… Iar acele ziduri trebuie sæ fie pæzite de oameni cu arme.<br />

N-am nici timpul, nici dorinfla de a mæ justifica unui om care creøte øi doarme sub pætura de libertate pe care eu i-o<br />

procur, ca apoi sæ punæ la îndoialæ modul în care i-o procur!“ Dar izbucnirea lui pasionalæ este tocmai ceea ce îi permite<br />

tînærului avocat, jucat de Tom Cruise, sæ-l pæcæleascæ pe colonel, fæcîndu-l sæ-øi admitæ propria vinæ în fafla judecætorului.<br />

Putem observa aici contradicflia fundamentalæ care structureazæ imperiul liberal. Pe de o parte, o insistenflæ continuæ<br />

asupra necesitæflii forflei, care trebuie aplicatæ în „starea de excepflie“ din avanposturi îndepærate ca Guantánamo, iar<br />

pe de altæ parte, o încredere de nezdruncinat în statul de drept, care se poate întotdeauna restabili acasæ, prin procedurile<br />

infailibile ale democrafliei americane. Suprapunerea ironicæ de cætre Roh a floræresei oarbe cu dialogul din curtea<br />

de judecatæ lasæ loc pentru douæ interpretæri posibile ale situafliei. Din punctul de vedere al colonelului, orbirea este,<br />

evident, cea a unei lumi civile, protejate øi efeminate, care nu poate accepta însæøi forfla armatæ graflie cæreia træieøte<br />

astfel. Dar din punctul de vedere de dupæ 11.09, care este cel al nostru de astæzi, orbirea este cauzatæ de convingerea<br />

naivæ a societæflii civile cæ instrumentele legale tradiflionale mai sînt, încæ, suficiente pentru a controla puterile imense,<br />

nestæpînite ale Pentagonului. Ne putem întreba, de exemplu, cîfli oameni sînt gata sæ creadæ cæ solicitarea prostitufliei<br />

de cætre soldaflii americani a fost realmente stopatæ de legea din 2005, care face din aceasta o cauzæ a eliberærii dezonorante<br />

din armatæ. Disputa actualæ din SUA, între cele douæ poziflii opuse – sîntem un imperiu sau sîntem o putere guvernatæ<br />

de lege, care fortificæ o ordine internaflionalæ liberalæ –, devine doar un alt mod de a refuza acceptarea realitæflii acestei<br />

contradicflii eficiente. 7<br />

Care sînt consecinflele reale ale modernitæflii militarizate øi ale imperiului liberal asupra societæflilor nostre de astæzi Iatæ<br />

întrebarea pe care artiøtii øi intelectualii critici nu ar trebui sæ o evite niciodatæ, nici în Coreea, nici în America. Sæ luæm,<br />

de exemplu, un intelectual faflæ de care am un respect enorm: Chalmers Johnson, un universitar american cu<br />

experienflæ în Asia, fost combatant al Ræzboiului Rece, care a inventat, în 1982, conceptul de „stat al dezvoltærii“. 8 Johnson<br />

a devenit faimos nu doar în America, ci øi în Asia de Est pentru analiza dezvoltærii industriale din Japonia, sub conducere<br />

de stat – un model de succes de planificare centralæ, pe care mulfli l-au proiectat asupra Coreei de sub dictaturile<br />

Park øi Chun. Johnson începuse deja sæ afle mai mult despre istoria secretæ a politicii externe a SUA, în biblioteca fostului<br />

director al CIA Allen Dulles, pe cînd lucra pe post de consultant pentru National Intelligence Estimate, la sfîrøitul<br />

anilor ’60. Cu toate acestea, el a-nceput sæ-øi schimbe pærerile abia dupæ cæderea Zidului Berlinului, dupæ ce Ræzboiul<br />

Rece a luat sfîrøit, iar trupele americane nu au fost demobilizate, ci, dimpotrivæ, au ræmas în vasta arie de avanposturi<br />

din întreaga lume. În 1996 a vizitat insula japonezæ Okinawa, la cererea guvernatorului ei, Ota Masahide, ca sæ investigheze<br />

violul asupra unei fetifle de 12 ani din Okinawa, comis de doi puøcaøi marini øi-un marinar din forflele navale.<br />

Acolo a-nceput sæ lucreze la alt concept important: „imperiul bazelor militare“. 9<br />

Mai mult decît oricare alt autor individual, Johnson a dezvæluit caracterul secretos, abuziv øi fundamental nedemocratic<br />

al operafliunilor militare ale SUA de peste ocean. Cea mai recentæ øi mai bunæ carte a sa, intitulatæ Nemesis, este<br />

un avertisment cu privire la posibilul sfîrøit al democrafliei americane, dacæ operafliile sub acoperire ale CIA, bugetele<br />

secrete ale Pentagonului øi, mai presus de toate, „privilegiul executiv“ al preøedintelui nu vor fi readuse sub control civil. 10<br />

Cu toate acestea, Chalmers Johnson nu øi-a revizuit, din cîte øtiu, niciodatæ evaluarea pozitivæ a „statului dezvoltærii“<br />

– o ordine socialæ care corespunde tocmai componentei industriale a modernitæflii militarizate. Dezvoltarea coreeanæ<br />

a înflorit în timpul Ræzboiului din Vietnam, cînd flara producea bunuri de ræzboi pentru SUA øi a trimis aproximativ 300.000<br />

de soldafli sæ lupte în junglæ – de departe cel mai mare contingent de trupe aliate, trimise sæ lupte împreunæ cu cele<br />

americane. În absenfla unei reflecflii critice asupra acestui model de dezvoltare industrialæ, este imposibil sæ înflelegem<br />

formele specifice ale democrafliei coreene de astæzi, cînd aceasta trece de la modernitatea militarizatæ condusæ de stat<br />

înspre o integrare deplinæ în regimul autocontradictoriu, plin de crize, al imperiului liberal, care se extinde acum în întreaga<br />

lume.<br />

Johnson a deschis calea cætre o înflelegere geopoliticæ a militarismului american, descriind refleaua de peste 750 de<br />

baze militare ale SUA pe teren stræin, populate de aproximativ o jumætate de milion de soldafli, personal auxiliar, contractori<br />

privafli øi rude ale personalului – tofli aceøtia fiind finanflafli printr-un buget parflial secret, de aproximativ un trilion<br />

de dolari pe an. Mark Gillem, un arhitect care acflioneazæ critic din interiorul Forflelor Aeriene Americane, a fæcut însæ<br />

un pas mai departe. Recentul sæu studiu despre urbanismul militar se intituleazæ America Town [Oraøul America], referindu-se<br />

la un district închis, pentru baruri øi prostituflie, construit în exteriorul bazei aeriene Kunsan, cu complicitatea activæ<br />

a unor funcflionari øi oameni de afaceri sud-coreeni. Dar America Town este peste tot. Ceea ce descrie Gillem, pe baza<br />

22


arhiva<br />

unei cercetæri pe teren, este „peisajul cultural“ al consumismului american contemporan, aøa cum este exprimat el<br />

de mulflimea de avanposturi de peste mæri. E vorba de peisajul supradezvoltat pentru care liberalismul frontierelor<br />

deschise øi al fluxurilor financiare libere a fæcut totul, începînd cu perioadele de glorie ale lui Reagan øi Thatcher de la<br />

începutul anilor 1980. Cartea lui Gillem este neprefluitæ pentru înflelegerea modului în care a fost structurat acest peisaj<br />

în versiunea americanæ a dezvoltærii planificate – adicæ, prin investiflii militare. Sæ luæm, de exemplu, descrierea bazei<br />

aeriene Kadena din Okinawa, væzutæ din perspectiva unui elicopter Blackhawk:<br />

„Baza, cu subdiviziuni întinse peste tot, cu centre comerciale øi stræzi suficient de largi pentru aterizarea avioanelor<br />

de luptæ, se învecina cu refleaua urbanæ compactæ a fabricilor din Okinawa-chi, Kadena-cho øi Chatan-cho. Terenul<br />

de golf era gata sæ apere baza, la extremitatea vesticæ a acesteia. Locuinflele înælflate, cu trei niveluri, de tip ranch,<br />

aveau curfli suficient de mari cît sæ poatæ ateriza în ele cîteva elicoptere Blackhawk. Parcarea principalului centru<br />

comercial era mai mare decît centrul aglomerat al oraøului Okinawa-chi. Ce fæceau Statele Unite construind de<br />

aceastæ manieræ, într-un loc atît de lipsit de teren, încît aeroporturile sînt construite pe insule artificiale Cum s-a<br />

ajuns la aøa ceva øi ce ne spune asta despre cultura armatei americane øi despre complicitatea nafliunii «gazd滓 11<br />

Aici, færæ îndoialæ, se evidenfliazæ cele mai concrete consecinfle subiective ale imperialismului contemporan al SUA, proiectat<br />

acum în cele patru colfluri ale lumii de înspæimîntætoarea dinamicæ financiaræ a economiei neoliberale. A vorbi despre<br />

sfera financiaræ este una, dar a vedea modul în care aceasta atinge pæmîntul e altceva. Gillem a compus portretul unei<br />

societæfli balonate, care træieøte din bani øi timp de împrumut, la umbra bætæliilor actuale øi iminente pentru resursa<br />

fundamentalæ a dezvoltærii: petrolul, de care e nevoie pentru a pune în miøcare toate acele maøini, camioane, vapoare<br />

øi avioane, supradimensionate grotesc. Lumea hedonistæ finæ a hiperconsumismului contemporan a dus la riscul<br />

iminent al ræzboaielor pentru resurse. 12 Titlul cærflii lui Johnson, Nemesis, exprimæ foarte bine situaflia ameninflætoare,<br />

prin referinfla la zeifla greacæ a ræzbunærii øi a pedepsei pentru hybris sau pentru orgoliul nemæsurat. Dar cum a putut<br />

Johnson sæ nu remarce cæ Nemesis este øi zeifla care l-a blestemat pe mîndrul tînær Narcis, fæcîndu-l sæ se îndrægosteascæ<br />

fatal de propria-i reflexie<br />

Lucruri frumoase care sclipesc în întuneric<br />

Dar iatæ o altæ întrebare, mai apropiatæ de experienfla de zi cu zi. Este oare cu putinflæ sæ vedem dincolo de fafladele<br />

ieftine care reflectæ istoria øi viitorul dorinflelor noastre Este ceea ce a încercat sæ facæ siren eun young jung, într-o instalaflie<br />

intitulatæ The Narrow Sorrow [Durerea îngustæ]. Ea începe cu un stop-cadru pe una dintre micile porfli ce demarcheazæ<br />

spafliul de promenadæ dintre douæ cluburi. Trecerea duce la locul de cazare al tinerelor filipineze care sînt aduse acum<br />

cu sutele, pentru a lucra în localurile cu dansuri erotice øi bordelurile din Dongducheon. Apar apoi imagini în miøcare<br />

pe diversele spaflii dreptunghiulare: întîi poarta însæøi, apoi faflada localului Bridge Club, reclama lui J. C. Beer Bar Lounge<br />

etc. Vedem scene stradale, øantiere de construcflii, peisaje øi imagini destul de fantomatice din cimitirul Sangpae-dong,<br />

acompaniate de zumzetul incomprehensibil al vocilor øi muzicæ în surdinæ. Spre sfîrøitul acestui film video, corpul unei<br />

femei este înfæøurat în pînzæ aspræ, pentru înmormîntare. Banda sonoræ este de fapt zgomotul stradal amestecat cu<br />

muzica de orgæ de la liturghia unei biserici locale filipineze. Seducflia luminilor scînteietoare e obiectul unui poem elegiac,<br />

pus pe perete, lîngæ instalaflie.<br />

The Narrow Sorrow încearcæ sæ treacæ în mod artistic øi politic prin urechea unui ac, tatonînd terenul pentru o reprezentare<br />

a vieflii øi luptelor acestor femei, care sînt de douæ ori excluse din societatea coreeanæ: o datæ pentru cæ sînt lucrætoarele<br />

sexului øi încæ o datæ pentru cæ sînt imigrante filipineze. Aici, critica artisticæ se concentreazæ asupra aspectului<br />

coreean al afacerii prostitufliei, punînd întrebæri despre exploatarea tinerelor filipineze de cætre proxeneflii locali øi despre<br />

rasismul cu care se confruntæ ele în Coreea. În acelaøi timp, aflæm dintr-un articol academic cæ plecarea tinerelor flærænci<br />

coreene de la sat la oraø a creat un gol de neveste la flaræ, care e umplut prin mirese comandate la distanflæ. „Pînæ<br />

în 2004, aproximativ 27,4 la sutæ dintre bærbaflii sud-coreeni din zone rurale au ajuns sæ fie cæsætorifli cu femei necoreene.“<br />

13 Femeile vietnameze sînt la mare prefl, datoritæ culturii lor confucianiste. În spatele fiecærei a patra faflade rurale<br />

se aflæ mesageri din lumi îndepærtate.<br />

Lucrarea intitulatæ Driveling Mouth [Guræ spartæ], de Koh Seung Wook, exploreazæ destinul aøa-numitelor „prinflese<br />

occidentale“, care au pæræsit Coreea la remorca soflilor lor, soldafli americani, trezindu-se bîntuite de amintiri între patru<br />

perefli americani. Imaginile lor, în rochii de searæ strælucitoare, pot fi gæsite acum pe pagini de internet. Instalaflia video<br />

te invitæ în interiorul întunecat al unui cort de camuflaj, unde timpul nu e pierdut cu subtilitæfli. „Oricît de mult lucrez,<br />

nu pot sæ væd un viitor înainte“ – citim pe un panou de text. „A trebuit sæ devin o prostituatæ, øi o stræprostituatæ, dacæ<br />

s-ar putea.“ Povestea care se deruleazæ este una despre cæsætorie øi plecare, decepflie øi amæræciune; apoi ea e spusæ<br />

din nou, cu aceleaøi imagini inversate simetric, din punctul de vedere al unui bæiat amerasiatic, abandonat de tatæl sæu<br />

11. Mark L. Gillem, America<br />

Town: Building the Outposts of<br />

Empire, Minneapolis, University<br />

of Minnesota Press,<br />

2007, pp. xiii–xiv.<br />

12. Vezi Michael T. Klare, Rising<br />

Powers, Shrinking Planet: The<br />

New Geopolitics of Energy,<br />

New York, Metropolitan<br />

Books, 2006.<br />

13. Charles Armstrong, „Contesting<br />

the Peninsula“, în New<br />

Left Review 51 (mai–iunie<br />

2008), p. 154.<br />

23


Kim Sangdon<br />

Discoplan, performance,<br />

workshop-based single channel<br />

video with sound, 20 min., handmade<br />

ovjects, drawings, 2007<br />

Koh Seung Wook<br />

Driveling Mouth, single-channel<br />

video with sound (13:40 min.),<br />

Tent (1.5 × 1.5 × 2 m), 2008<br />

14. Printre evenimentele recente,<br />

meritæ atenflie închiderea<br />

bazei aeriene americane<br />

din Manta, Ecuador, øi<br />

colosala rezistenflæ împotriva<br />

noilor baze din Vicenza,<br />

Italia. Vezi http://www.<br />

no-bases.org øi http://.<br />

www.nodalmolin.it. Pentru<br />

ultimele øtiri despre megabazele<br />

americane planificate<br />

în Pyeongtaek, vezi<br />

http://saveptfarmers.org.<br />

înainte de a se fi næscut. La un moment dat, ni se spune cæ moartele anonime din cimitirul Sangpae-dong sînt numite<br />

de unii „curve“, de alflii „prinflese yankee“, iar de cei care deplîng violenfla soldaflilor americani – „surori ale poporului<br />

coreean“. „Dar cum ar trebui sæ le numesc eu“ – întreabæ textul. „Nu, de ce vreau sæ le numesc cumva“ Saliva care<br />

curge din gurile celor douæ figuri contemporane pare sæ întruchipeze obscenitatea tuturor acelor cuvinte inutile. Dar<br />

e øi viafla intimæ umedæ a unei femei øi-a unui bærbat, læsînd o patæ udæ pe hainele curate, cælcate.<br />

Ceea ce reiese din multiplele straturi de reprezentare din proiectul Dongducheon sînt, simultan, o investigaflie sociologicæ<br />

subtilæ øi o efuziune de expresie intimæ, legate laolaltæ de provocarea viitorului. Cei care se întreabæ cum sæ treacæ,<br />

definitiv, dincolo de atitudinile generafliei anilor 1980, cînd miøcærile democratice se confruntau violent cu forflele de<br />

ordine pe stræzi, în timp ce artiøtii Minjung marcau disciplina militaræ pe pînzele lor, pot gæsi aici indicii. Un astfel de<br />

pas dincolo a fost fæcut în mod clar de activismul coreean contemporan, care, în mod ciudat, a fost sedus<br />

în acelaøi timp de lucruri frumoase care sclipesc în întuneric. Cred cæ este demn de remarcat faptul cæ primele<br />

demonstraflii la lumina lumînærilor au apærut la sfîrøitul anului 2002, cu protestele masive împotriva bazelor<br />

americane, dupæ morflile lui Shin Hyo-soon øi Shim Mi-sun sub øenilele unui tanc american, øi cæ acele proteste<br />

la scaræ naflionalæ au survenit spontan, dupæ instigaflia unui tînær færæ experienflæ, care a ræspîndit ideea prin<br />

internet. Aici, ca øi în expoziflia de artæ, se poate vedea influenfla unui feminism cooperativ øi egalitar, urmînd<br />

argumentele lui Seungsook Moon, care vede o diferenflæ specificæ de gen în formele de angajament politic<br />

dezvoltate de femei dupæ sfîrøitul dictaturii. Dar, pe baza propriilor mele experienfle în Europa øi America de<br />

Nord, mæ întreb dacæ problema generafliilor nu este la fel de importantæ. Economia actualæ este una profund<br />

flexibilæ, în care sindicatele centrale pot contribui la votul pentru un preøedinte conservator ca Lee Myungbak,<br />

ca reacflie împotriva ameninflærii percepute a muncitorilor imigranfli øi de ocazie, a cæror prezenflæ e cerutæ<br />

de înseøi politicile neoliberale ale aceluiaøi preøedinte. În aceste<br />

condiflii, luptele imposibile øi nonreprezentabile ale fetelor de<br />

club filipineze ar putea fi mai relevante pentru viziunea asupra<br />

peisajului politic decît orice tradiflie exclusiv legatæ de clasa muncitoare.<br />

Ca ræspuns la întrebarea mea despre scopul recentelor proteste<br />

împotriva importului de carne de vitæ americanæ – øi contra abordærii<br />

de tip „buldozer“ a noului preøedinte –, activistul øi profesorul<br />

de studii despre pace Lee Daehoon mi-a ræspuns cæ,<br />

dupæ pærerea lui, „oamenii sînt în cæutarea sufletului lor“. Motivul<br />

este clar: în prezent, atît adversarii politici, cît øi obiectivele<br />

politice sînt dificil de numit. Împins de vîntul instabil al finanflelor,<br />

imperiul liberal este plin de crize; iar oscilafliile haotice ale economiei<br />

sale transnaflionale pot provoca în orice moment o revenire conservatoare la ordine, aøa cum am væzut, în cel<br />

mai urît mod, în Statele Unite. În aceste condiflii, pretenfliile democrafliei øi statului de drept pot sæ se præbuøeascæ cu<br />

uøurinflæ într-o stare de excepflie. Dar ceea ce provoacæ crizele este tocmai funcflionarea normalæ, legalæ, democraticæ<br />

a imperiului liberal, mai ales atunci cînd productivismul øi consumismul færæ de sfîrøit al modernitæflii industriale ajung<br />

la limitæ, dînd naøtere ræzboaielor pentru resurse. Întrebarea fundamentalæ este atunci: cum poate fi descoperitæ o formæ<br />

de societate mai viabilæ Ceea ce mæ intereseazæ astæzi cel mai mult este fondarea øi articularea subiectivitæflilor politice<br />

prin experienfla personalæ øi o conøtiinflæ mult dincolo de aceasta. O astfel de articulare nu este uøoaræ øi, între altele,<br />

implicæ schimbarea definifliei artei, respectiv a ceea ce este øi ceea ce poate fi arta. Iar asta este aproape imposibil de<br />

fæcut cînd în spate îfli stau regimuri represive. Bazele øubrede øi presa deosebit de firavæ a militarismului în Coreea de<br />

Sud, dar øi în America Latinæ øi Europa, ne dau însæ ceva speranfle cæ ræul absolut poate fi evitat øi cæ problemele pe<br />

termen mai lung mai pot apærea încæ, din nou, în prim-plan. 14<br />

Am spus la început, destul de naiv, cæ eram în cæutarea unei ieøiri din imperiul liberal. Încæ o mai caut. Dar dincolo de<br />

momentul exodului, vine un anotimp al noilor începuturi. Poate cæ ce este necesar pentru a redefini libertatea în epoca<br />

noastræ sînt cincizeci de feluri de a-fli gæsi iubitul.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu<br />

24


arhiva<br />

Stærile invizibile<br />

Europa în epoca eøecului capitalului<br />

Brian Holmes<br />

Dupæ 11/09 øi consecinflele sale mondiale, dupæ farsa presupuselor arme de distrugere în masæ pe care le-ar fi avut<br />

Irakul, dupæ colapsul proiectului pentru o constituflie a Uniunii Europene, dupæ revoltele suburbiilor franceze øi dupæ<br />

tot ce s-a dezvæluit despre rasismul neocolonial de pe Bætrînul Continent, ar trebui sæ fie mai uøor de admis: ne lipseøte<br />

capitalul. Dar cea mai importantæ întrebare este: cine sîntem „noi“ Øi cum anume træim rupturile foarte reale ale acelei<br />

articulaflii imense øi extrem de abstracte a societæflii, cunoscutæ sub numele de capital Cum sæ trasæm harta acestei<br />

articulaflii, cînd ea se schimbæ în timp, ajungînd într-un punct al crizei permanente Cum sæ localizæm øi sæ numim carnea<br />

vie a eøecului capitalului<br />

Capitalul (Ne lipseøte acum) este un cîntec al trupei punk engleze The Gang of Four, compus la începutul anilor ’80.<br />

Este øi numele unei expoziflii care a avut loc la Oslo, în Norvegia, øi în Tallinn, Estonia, în 2005–2006. 1 Semnificæ o<br />

condiflie a prezentului øi nesiguranfla zilei de mîine. Utilizînd cîteva færîmituri din bugetul final al fostului Institut Nordic<br />

pentru Artæ Contemporanæ, am cælætorit la Oslo øi Tallinn pentru a ridica problema metamorfozei statului în ultimele<br />

douæ decenii, care au væzut cæderea imperiului sovietic, apariflia republicilor baltice øi schimbarea radicalæ a democrafliilor<br />

sociale scandinave. 2 În cele ce urmeazæ mæ voi axa pe formele în schimbare ale statului capitalist, în cadrul unui context<br />

nord-european care nu e structurat doar de o arhitecturæ supranaflionalæ fragilæ, ci øi de transformærile, cu ample<br />

consecinfle, ale economiei mondiale.<br />

Ideea este sæ nu aøtepfli salvarea sau condamnarea din partea a ceea ce Engels numise, cu o formulæ celebræ, „capitalistul<br />

colectiv <strong>idea</strong>l“. 3 Din contræ, scopul este sæ creezi un cadru pentru înflelegerea transformærilor suferite de acea<br />

combinaflie de instituflii øi legi (statul), care încearcæ sæ medieze, pe de o parte, între locuitorii unui teritoriu naflional øi<br />

întreprinderile capitaliste individuale care îøi organizeazæ productivitatea; iar pe de altæ parte, între acest teritoriu naflional<br />

delimitat øi spafliul transnaflional relativ anarhic, în care primul este inserat prin fluxul constant al comerflului, investifliilor,<br />

alianflelor interstatale øi al raporturilor de forfle.<br />

În sistemul-lume compus din democrafliile capitaliste ale epocii de dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, statul a acflionat ca<br />

un soi de dublu filtru, articulînd relafliile specifice între diverse clase de locuitori, dar øi relafliile generale cu lumea din<br />

afaræ. În aceastæ privinflæ, statul este – sau, mai exact, a încercat sæ fie – „integrala formafliunilor de putere“. 4 Statul democratic<br />

postbelic a pretins a fi articulaflia integral publicæ øi pe deplin transparentæ a tuturor forflelor conflictuale implicate<br />

în universul uman, incluzînd nu doar puterile capitalului øi imperativele asociate cu acesta, anume producflia militaræ<br />

øi ræzboiul, ci øi nevoile øi dorinflele exprimate ale populafliilor, cele din afara oricærei logici economice sau voinfle de<br />

dominaflie. Or, tocmai existenfla acestei pretenflii sau a acestei aspiraflii – concretizatæ pentru un timp în ceea ce a fost<br />

numit „statul protecfliei sociale“ [welfare state] – ne permite sæ vorbim despre eøecul capitalului. Aceastæ pretenflie democraticæ<br />

se aflæ însæ într-un colaps clar øi inexorabil, pe mæsuræ ce forma øi funcflia statului naflional mediator se modificæ<br />

øi se reconfigureazæ sub presiunea forflelor economice globale øi a voinflelor de dominaflie intrate în competiflie.<br />

Rezultatul acestei crize este o societate tulbure, opacæ, o lume cu ciocniri neaøteptate øi focuri în noapte. Aøadar, ar<br />

trebui sæ exploræm – dacæ mai existæ vreo dorinflæ de a începe sæ redescoperim un „noi“ – textura însæøi a acestei opacitæfli:<br />

formele eøecului capitalului. 5 Acestea sînt øi formele vieflii noastre de astæzi.<br />

Metamorfozele statului protecfliei sociale<br />

Într-un articol publicat în 1982 øi menit sæ ofere definiflia durabilæ a unei realitæfli care dispærea rapid, specialistul american<br />

în relaflii internaflionale John Gerard Ruggie descria structura compromisului economic postbelic ca „liberalism integrat“<br />

[embedded liberalism]. 6 Aceasta era înaintea zilelor jurnalismului lipit de Armata SUA, cînd încæ se mai putea aspira<br />

la exprimarea unor sensuri complexe. Ruggie a împrumutat termenul sæu cheie de la un antropolog, Karl Polanyi, care<br />

susflinuse cæ în toate societæflile cunoscute dinaintea celei engleze din secolul al nouæsprezecelea, schimburile de bunuri<br />

fuseseræ integrate într-o combinaflie instituflionalæ mai largæ, de fapt într-o ecologie umanæ: nu exista o separaflie între<br />

calculele specific economice øi un set mai larg de reciprocitæfli sociale care reglementau îngrijirea øi reproducerea terenului<br />

(i.e. a mediului natural), munca (corpul uman/mintea) øi înøiøi banii (indiferent dacæ sub forma scoicilor Cauri folosite<br />

de locuitorii insulelor Trobriand ori sub cea a monedelor fiduciare ale statelor-nafliuni). Polanyi a arætat cæ dezvoltarea<br />

1. Simon Sheik (curator øi editor),<br />

Capital (It Fails Us Now),<br />

Berlin: b_books, 2006; expozifliile<br />

flinute la UKS, Oslo, 8 octombrie<br />

– 6 noiembrie 2005<br />

øi Kunstihoone, Tallinn, 7 ianuarie<br />

– 15 februarie 2006.<br />

2. Aø vrea sæ le mulflumesc tuturor<br />

celor din Estonia øi Norvegia<br />

care mi-au permis cu<br />

generozitate sæ-i intervievez<br />

pentru pregætirea acestui text;<br />

precum øi lui Anders Härm<br />

de la Kunstihoone øi lui Trude<br />

Iverson de la UKS, pentru<br />

pregætirile necesare acestor<br />

conversaflii.<br />

3. Friedrich Engels, Herrn Eugen<br />

Dühring’s Umwälzung der<br />

Wissenschaft (1878), partea a<br />

3-a, cap. 2: „Der moderne<br />

Staat, was auch seine Form,<br />

ist eine wesentlich kapitalistische<br />

Maschine, Staat der Kapitalisten,<br />

der ideelle Gesamtkapitalist“;<br />

online la<br />

www.mlwerke.de/me/me20<br />

/me20_239.htm#kap_II.<br />

Versiunea englezæ: „The modern<br />

state, no matter what its<br />

form, is essentialy a capitalist<br />

machine, the state of the capitalists,<br />

the <strong>idea</strong>l personification<br />

of the total national<br />

capital“; online la<br />

http://www.marxists.org/<br />

archive/marx/works/1877/<br />

anti-duhring/ch24.htm.<br />

4. Félix Guattari, „Capital as the<br />

Integral of Power Formations“,<br />

in Chaosophy: Soft Subversions,<br />

New York, Semiotext(e),<br />

1996.<br />

5. În acest text, utilizez termenul<br />

„eøecul capitalului“ pentru a<br />

descrie deficitele combinate<br />

cauzate bunæstærii oamenilor<br />

de ceea ce sociologii disting<br />

separat ca „eøec al pieflei“ øi<br />

„eøec al statului“. Dupæ cum<br />

voi aræta, posibilitatea de a separa<br />

aceste douæ categorii<br />

este tot mai redusæ, pe mæsuræ<br />

ce dimensiunea antreprenorialæ<br />

a guvernærii neoliberale<br />

ajunge sæ predomine.<br />

6. John Gerard Ruggie, „International<br />

Regimes, Transactions<br />

and Change: Embedded Liberalism<br />

in the Postwar Economic<br />

Order“, International<br />

Organization, 36/2, 1982.<br />

25


7. Karl Polanyi, The Great Trans<strong>format</strong>ion,<br />

Boston, Beacon,<br />

1957/1944.<br />

Michael Blum<br />

Wandering Marxwards,<br />

still from the video 19’ 23’’, 1999<br />

8. Bob Jessop, The Future of the<br />

Capitalist State, Cambridge,<br />

Polity Press, 2002, cap. 2 øi<br />

passim. Capitolul introductiv<br />

online la http://www.lancs.<br />

ac.uk/fss/ sociology/papers/<br />

jessop-future-of-thecapitalist-state-chapter1.pdf.<br />

liberalismului economic englez, propulsat de Revoluflia Industrialæ øi extins la dimensiuni mondiale de etalonul aurului,<br />

a descærnat cu adeværat economia de societate, transformînd terenul, munca øi banii în ceea ce el a numit „mærfuri<br />

fictive“, cumpærate øi vîndute continuu pe o aøa-zisæ „piaflæ autoreglatoare“. 7<br />

De ce sînt aceste trei mærfuri atît de diferite de celelalte produse obiønuite Conform lui Polanyi, ceea ce le face sæ<br />

fie „fictive“ este faptul cæ producerea øi reproducerea lor durabilæ nu sînt asigurate de mecanismele pieflei. Terenul care<br />

nu este îngrijit dincolo de ciclul unei culturi comerciale sau al unor sæpæturi miniere<br />

poate fi abuzat øi compromis astfel pe duratæ; munca færæ sprijin acordat vieflii<br />

din afara locului de muncæ poate fi distrusæ fizic de presiunea scæderii salariilor;<br />

chiar øi mediul schimbului, banul, poate fi discreditat prin tranzacflii speculative cu<br />

polifle la purtætor, efectuate færæ a fline seama de institufliile din care derivæ valoarea<br />

acestora. Toate aceste fenomene, care au fost observate încæ de la Revoluflia Industrialæ,<br />

au ajuns la cele mai cumplite extreme la începutul secolului al douæzecilea,<br />

cel mai acut în timpul Marii Crize din anii ’30 – iar Polanyi n-a fost singurul care<br />

a identificat doctrinele liberale ale comerflului liber øi pieflelor autoreglatoare<br />

drept cauze care au stat la baza ræzboaielor înseøi. Ca urmare, esenfla regimului<br />

internaflional postbelic a putut fi schiflatæ în mod convingætor de Ruggie ca încercare<br />

de a „reintegra“ economia globalæ a liberalismului în interiorul sistemelor teritoriale<br />

de control øi balanfle, reglementate la nivelul statului-nafliune.<br />

„Liberalismul integrat“ desemna efortul de reconciliere a beneficiilor aduse de comerflul<br />

internaflional cu acele politici interne, respectiv ocuparea totalæ a forflei de<br />

muncæ øi protecflia socialæ, care apæruseræ pentru prima datæ (deøi în forme dezastruos<br />

de izolaflioniste) în perioada zonelor valutare închise øi a blocurilor comerciale<br />

din anii ’30. Instrumentele postbelice ale acestei reconcilieri au fost<br />

schimbul valutar internaflional reglementat (tratatele Bretton Woods), acordurile<br />

de cote øi tarife de import pentru protecflia anumitor sectoare productive (Acordul<br />

General pentru Tarife øi Comerfl, GATT) øi legislaflia muncii øi a programelor sociale (protecflia socialæ internæ). Acest<br />

compromis, care lupta pentru un echilibru între cele douæ principii normative – bunæstarea internæ øi comerflul liber<br />

internaflional –, a furnizat ceea ce Ruggie numeøte „gramatica generativæ“ a relafliilor interstatale postbelice. Aceasta<br />

prevesteøte formele posibile de acfliune a statelor participante øi contribuie la ceea ce tot el a numit „internaflionalizarea<br />

autoritæflii politice“.<br />

Mai aproape de zilele noastre, economistul Bob Jessop, care aparfline de øcoala regularizærii, a pus la punct cea mai<br />

completæ descriere a formei generale sau a tipului <strong>idea</strong>l de stat capitalist care a rezultat în urma compromisului postbelic.<br />

8 El îl numeøte „Statul Naflional al Protecfliei Sociale Keynesiene“ (KWNS), referindu-se la economistul øi omul de<br />

stat John Maynard Keynes, negociator din partea Marii Britanii la Bretton Woods. Keynes a fost primul teoretician al<br />

ocupærii complete a claselor muncitoare, susflinutæ de guvern prin finanflarea din datorie publicæ a proiectelor de lucræri,<br />

a serviciilor sociale øi asigurærilor sociale. Pentru Keynes, ocuparea deplinæ a forflei de muncæ era sursa „cererii eficiente“,<br />

care putea stimula în economiile industriale cicluri virtuoase de creøtere continuæ. Aplicarea acestui tip de politicæ a<br />

însoflit exportul postbelic al modelului american fordist de dezvoltare industrialæ, în Canada, Europa Occidentalæ, Australia<br />

øi Noua Zeelandæ, prin mari corporaflii multisectoriale, dedicate integrærii verticale a producfliei de masæ. Acestea<br />

au fost motoarele extraordinarei expansiuni economice ce a durat circa treizeci de ani, în contextul boomului reconstrucfliei<br />

europene øi într-o perioadæ cînd producflia de masæ nu începuse încæ în majoritatea celorlaltor regiuni ale lumii (cu<br />

excepflia Japoniei øi a economiei „tigrilor“ asiatici, care au elaborat variante ale modelului euroamerican, fie mai autoritare,<br />

fie corelate cu planificarea centralizatæ).<br />

Modelul keynesian de intervenflie statalæ a luat forme diferite, în funcflie de mærimea øi cultura politicæ a flærii în chestiune,<br />

iar formele cele mai pur social-democrate au fost elaborate în Scandinavia. Scopul (øi într-o oarecare mæsuræ<br />

øi rezultatul) era crearea unui nucleu de instituflii de susflinere øi refacere, în care sæ fie integrate funcfliile economice<br />

competitive, astfel încît violenfla acestora sæ poatæ fi temperatæ, domolitæ. Astæzi, din fericire øi de multe ori din pæcate,<br />

KWNS (øi muncitorul industrial alb, bærbat, care era subiectul sæu privilegiat) serveøte încæ drept orizont normativ<br />

øi nostalgic pentru discufliile de politicæ economicæ publicæ. Analiza lui Jessop øi øcoala regularizærii în general ne<br />

ajutæ sæ observæm modul în care schimbarea „gramaticii generative“ a relafliilor internaflionale a produs, începînd de<br />

la mijlocul anilor ’70, o metamorfozæ treptatæ a formelor statului. Aceasta va primi o expresie ideologicæ limpede<br />

abia odatæ cu programele celei de-„a Treia Cæi“ a noului Partid Laburist britanic, apærute chiar la sfîrøitul secolului.<br />

26


arhiva<br />

Ce s-a-ntîmplat cu compromisul liberalismului integrat Ca semnale ale crizei, tofli istoricii indicæ præbuøirea sistemului<br />

monetar de la Bretton Woods în perioada 1968–1971 øi apariflia regimului de schimb valutar flotant, øocul petrolului,<br />

recesiunea din 1973–’75 øi, mai pe larg, expansiunea producfliei fordiste în întreaga lume – care a avut ca rezultat<br />

saturaflia pieflelor de bunuri industriale produse în masæ. La fel de importante, dintr-un punct de vedere mai radical,<br />

au fost nivelurile foarte ridicate de militantism muncitoresc, refuzul normalizærii birocratice øi protestele de mare amploare<br />

împotriva atitudinilor coloniale øi imperialiste ale puterilor occidentale. 9 fiærile industrializate au fost asaltate de condiflia<br />

persistentæ a stagnærii industriale, cuplatæ cu spirale inflaflioniste ale salariului øi preflurilor („stagflation“). Începînd de la<br />

mijlocul anilor ’70, declinul Statelor Unite înseøi a fost prezis cu regularitate. Abia recent am reuøit sæ înflelegem mai<br />

bine modul în care puterea hegemonicæ a Statelor Unite a convins restul lumii sæ continue finanflarea a ceea ce pærea<br />

a fi o economie pe datorie, în fazæ terminalæ: pe de o parte, forflînd flærile OPEC sæ-øi evalueze în continuare petrolul<br />

în dolari, iar pe de altæ parte, într-un sens mai larg, asigurîndu-se cæ pieflele financiare în dolari ræmîn destinaflia cea mai<br />

performantæ pentru investiflii ale lichiditæflilor globale – printre altele, pentru cæ numai aceste piefle sînt protejate de<br />

oscilafliile violente ale ratei de schimb, care afecteazæ periodic toate celelalte valute în raport cu dolarul. 10 Ca urmare,<br />

Statele Unite (împreunæ cu pieflele lor financiare sofisticate, cu controlul asupra unor instituflii transnaflionale ca FMI øi<br />

Banca Mondialæ, cu influentul sector mass-media øi armata færæ egal în lume) au devenit structura instituflionalæ de susflinere<br />

a ceea ce, pentru tofli ceilalfli agenfli economici, este esenflialmente o monedæ mondialæ færæ stat, un mijloc de schimb<br />

necesar, dar incontrolabil. Dolarul a ræmas deci pivotul unui regim de schimb valutar flotant, iar în jurul sæu s-au multiplicat<br />

forme sofisticate de bani în credit (futures, options, swaptions øi întreaga panoplie de instrumente financiare derivate,<br />

administrate de operatori ai fondurilor speculative de investiflii ca George Soros, aflafli în directæ competiflie cu monedele<br />

naflionale convenflionale).<br />

De la începutul anilor ’80, aceastæ nouæ poziflie a Statelor Unite, ca jucætor financiar global, extrem de agresiv, cu o<br />

producflie industrialæ axatæ strategic pe dezvoltarea tehnologiilor de vîrf (stimulatæ øi dirijatæ de fondurile fastuoase ale<br />

armatei), i-a dat statului nord-american toate motivele sæ impunæ liberalizarea acceleratæ a comerflului øi investifliilor<br />

tuturor flærilor care voiau sæ aibæ acces la gigantica sa piaflæ de consum, finanflatæ permanent prin datorii. FMI a apærut<br />

ca profet mondial øi executor cu forfla al acestei liberalizæri, care trebuia cuplatæ cu politici de austeritate pentru toate<br />

guvernele – în afara celui al hegemonului. 11 Liberalizarea investifliilor directe stræine (øi dispariflia definitivæ a ameninflærii<br />

revoluflionare reprezentate de comunismul real-existent) însemna cæ mult mai multe unitæfli productive puteau fi plasate<br />

în afara flærilor centrale ale sistemului-lume, øi deci dincolo de raza de acfliune a miøcærilor naflionale sindicale sau ecologice.<br />

Astfel a luat naøtere un nou model al circulafliei mondiale, în care flærile odinioaræ subdezvoltate (precum China)<br />

nu îøi limiteazæ exportul doar la materii prime, ci îl extind pentru produse de nivel înalt; simultan, profesioniøtii fostului<br />

nucleu industrial se axeazæ pe inovaflia tehnologicæ, managementul financiar, coordonarea proiectelor øi serviciile culturale<br />

(inclusiv turismul, care a devenit unul dintre cele mai mari sectoare ale economiei mondiale). Acesta a fost sistemul<br />

fundamental de constrîngeri – gramatica de la baza relafliilor internaflionale – care a generat tendinfla originaræ cætre<br />

ceea ce Jessop analizeazæ sub numele de SWPR: Regimul Schumpeterian de Muncæ Obligatorie Postnaflionalæ 12 , numit<br />

astfel dupæ economistul austriac Joseph Schumpeter, care se axa pe inovaflia antreprenorialæ ca motor al creøterii economice.<br />

13 Acronimul indicæ transformarea statului protecfliei sociale, potrivit cerinflelor economiei transnaflionale a<br />

informafliei.<br />

SWPR, cunoscut øi ca „statul concurenflei“, nu reprezintæ o rupturæ totalæ de protecflia socialæ, nici eclipsa totalæ a „guvernului<br />

mare“ intervenflionist, evocate de obicei în descrierile simpliste ale neoliberalismului. Din contræ, SWPR semnificæ<br />

o modificare profundæ – øi neîncheiatæ încæ – a modurilor în care se efectueazæ însæøi intervenflia, pentru cine øi cu<br />

ce scopuri. Scopul anterior, de maximizare a ocupærii forflei de muncæ øi de acordare a unor pachete de beneficii pentru<br />

tofli cetæflenii, este pur øi simplu abandonat, fiindcæ a devenit o imposibilitate în condifliile unor economii funcflional<br />

færæ frontiere. Salariul nu este considerat o sursæ a cererii eficiente, sprijinit pentru binele general, ci un factor al producfliei<br />

între alflii, care poate fi micøorat, conform necesitæflilor conflictelor competiflionale. Principalul obiectiv al intervenfliei<br />

devine acum accesul la informaflie de înaltæ calitate øi educaflia pe tot parcursul vieflii: cu alte cuvinte, modelarea celor<br />

mai productivi cetæfleni pentru inovaflii în cunoaøterea transnaflionalæ øi pieflele de imagine, ale cæror operafliuni nu mai<br />

pot fi reglementate de un stat naflional, ci doar adaptate de un regim postnaflional, care încearcæ, pe cît posibil, sæ influenfleze<br />

parametrii în cadrul cærora indivizii productivi fac alegeri libere.<br />

Astfel se instaureazæ un model de transformare a formelor de intervenflie statalæ, care se realizeazæ inegal, în funcflie<br />

de condifliile specifice din fiecare flaræ. Aceste schimbæri sînt propuse adeseori sub forma „contractelor bazate pe performanflæ“<br />

între administrafliile publice øi cetæfleni. Ajutoarele de øomaj automate, care sînt suspectate de încurajarea lenei,<br />

tind sæ fie scoase din uz, în favoarea unor programe de muncæ obligatorie de „activare“, care necesitæ cæutarea færæ<br />

9. Pentru criza hegemoniei<br />

americane în relaflie cu crizele<br />

anterioare ale sistemuluilume,<br />

vezi Giovanni Arrighi,<br />

Beverley Silver et al., Chaos<br />

and Governance in the Modern<br />

World-System, Minneapolis,<br />

University of Minnesota<br />

Press, 1999.<br />

10. Pentru interpretæri ale trecerii<br />

înspre un nou regim<br />

internaflional, cf., între alflii,<br />

David Harvey, The New Imperialism,<br />

Oxford UP, 2003,<br />

precum øi Peter Gowan, Global<br />

Gamble, London, Verso,<br />

1999.<br />

11. Pentru noul rol al FMI de la<br />

începutul anilor ’80 încoace,<br />

cf. D. Harvey, A Brief History<br />

of Neoliberalism, Oxford<br />

UP, 2005, cap. I.<br />

12. În englezæ în original: „Schumpeterian<br />

Workfare Postnational<br />

Regime“. Workfare<br />

este o formæ derivatæ de protecflie<br />

socialæ (welfare) prin<br />

care adulflii care primesc ajutor<br />

social sînt obligafli sæ exercite<br />

în schimb ore de muncæ<br />

în sectorul public. (N. ed.)<br />

13. Cf. Joseph Schumpeter, Capitalism,<br />

Socialism and Democracy,<br />

New York, Harper/<br />

Collins, 1975/prima ed. 1942,<br />

cap. 7: „The Process of<br />

Creative Distruction“, p. 83:<br />

„Impulsul fundamental care<br />

pune øi menfline în miøcare<br />

motorul capitalist vine de la<br />

bunurile noilor consumatori,<br />

de la noile metode de<br />

producflie sau transport, noile<br />

piefle, noile forme de organizare<br />

industrialæ pe care<br />

le creeazæ spiritul întreprinzætor<br />

capitalist“.<br />

27


14. Termenul a fost inventat de<br />

Christopher Hood, în articolul<br />

„A Public Management<br />

for All Seasons“, Public Administration,<br />

69 (1991). Pentru<br />

o trecere criticæ în revistæ<br />

a practicilor pe care le descrie<br />

acest termen (care dateazæ<br />

din anii ’80 øi trædeazæ<br />

influenfla acelui „Total Quality<br />

Management“ elaborat<br />

în cercurile de afaceri anglosaxone),<br />

vezi, între altele,<br />

Linda Kaboolian, „The New<br />

Public Management: Challenging<br />

the Boundaries of<br />

the Management vs. Administration<br />

Debate“ øi articolele<br />

simpozionului despre<br />

„Leadership, Democracy<br />

and the New Public Management“,<br />

Public Administration<br />

Review, vol. 58/3 (mai–<br />

iunie 1998).<br />

15. Pentru un tip <strong>idea</strong>l de „subiectivitate<br />

flexibilæ“ în societæflile<br />

complet neoliberalizate,<br />

vezi textul meu „The<br />

Flexible Personality“, in Hieroglyphs<br />

of the Future, Zagreb,<br />

Arkzin/WHW, 2002,<br />

online la http://eipcp.net/<br />

transversal/1106/holmes/en.<br />

16. Un caz clasic în aceastæ privinflæ<br />

este Franfla. Pentru o<br />

relatare a felului în care economia<br />

flærii a fost flexibilizatæ<br />

în jurul unui mic nucleu al<br />

muncitorilor sindicalizafli,<br />

care încæ mai servesc drept<br />

reprezentanfli pentru totalul<br />

forflei de muncæ, prin intermediul<br />

structurilor clasice<br />

de negocieri tripartite: stat –<br />

forflæ de muncæ – angajator,<br />

cf. Christian Boltanski øi Eve<br />

Chiapello, The New Spirit of<br />

Capitalism, London, Verso,<br />

2005, versiunea francezæ în<br />

1999, capitolele 4 øi 5.<br />

17. Vezi citatul urmætor din Arrighi<br />

et al. (Chaos and Governance<br />

in the Modern<br />

World-System, p. 139), care<br />

rezumæ perspectiva elitelor<br />

americane postbelice în privinfla<br />

unificærii europene:<br />

„Aøa cum declara John Foster<br />

Dulles în 1948, o «Europæ<br />

sænætoasæ» nu putea fi<br />

«divizatæ în mici compartimente».<br />

Trebuia sæ fie organizatæ<br />

într-o piaflæ «suficient<br />

de mare ca sæ justifice metodele<br />

moderne ale producfliei<br />

ieftine pentru consumul<br />

de masæ». În acest<br />

scop, noua Europæ trebuia<br />

încetare a unui loc de muncæ, reciclarea obligatorie sau serviciul comunitar (modelul „flexicuritæflii“ daneze devine noul<br />

prototip de intervenflie guvernamentalæ perfect calibratæ pentru a ræspunde nevoilor unei piefle a muncii cu o ratæ înaltæ<br />

de rotaflie a angajaflilor). În numele eficacitæflii (dar øi ca formæ deghizatæ de îndoctrinare a societæflii), fosta nofliune de<br />

servicii publice oferite cetæflenilor este înlocuitæ cu cea de „întreprinderi publice“, care se aflæ în competiflie unele cu<br />

altele, pe niøte „cvasipiefle“ subvenflionate, luptînd pentru patronajul unor „clienfli“ neplætitori. Bonuri fiscale sau scutiri<br />

compensatorii de impozite pot fi oferite, de asemenea, celor care preferæ furnizori privafli de servicii, în special în<br />

domeniile sænætæflii øi educafliei. Asociaflii de voluntari sau caritabile din „al treilea sector“ (de multe ori de naturæ religioasæ)<br />

sînt chemate sæ completeze gæurile apærute prin demolarea programelor sociale; simultan, în operafliile de afaceri,<br />

reglementarea statalæ centralizatæ este limitatæ în favoarea „guvernærii“ exercitate prin reflele de pærfli interesate<br />

sau „parteneri“. Infrastructurile pentru susflinerea sectoarelor cu producflie ridicatæ de valoare, care în trecut ar fi fost<br />

construite de agenfliile de stat menite generærii de locuri de muncæ, un fel de pompæ de aspiraflie pentru economia<br />

keynesianæ, sînt construite acum, aproape exclusiv, prin „parteneriate public-private“ (PPP), faimoase (justificat sau nu)<br />

pentru eficienfla lor superioaræ øi care, mai presus de toate, nu creeazæ alte datorii fiscale pe ræbojul øomajului øi al pensiilor<br />

asigurate de stat.<br />

Acesta este repertoriul de bazæ al „noului management public“, care s-a ræspîndit din Marea Britanie pe teritoriul tuturor<br />

fostelor flæri social-democrate (inclusiv øi în special în Norvegia) øi care a fost propus, de asemenea, ca model de<br />

formare a statului pentru flærile postsocialiste ale fostului bloc estic. 14 Scopul declarat al ideologilor sæi neoliberali este<br />

sæ reducæ, treptat, sectorul public la funcfliile dure ale unui stat gardian-de-noapte: poliflie, justiflie, diplomaflie øi armatæ.<br />

Din motive electorale, acest scop nu poate fi niciodatæ atins, cel puflin nu în flærile nord-vest-europene, pentru cæ ar<br />

necesita o rupturæ cu prea mulfli votanfli, chiar øi din partea dreaptæ a spectrului politic. O „schimbare de regim“ complet<br />

neoliberalæ a avut loc numai în cîteva flæri, în primul rînd în Statele Unite øi în Marea Britanie. În alte pærfli, au intrat<br />

în vigoare doar schimbæri subtile, dar cu consecinfle profunde, în maniera în care statul îøi socializeazæ populafliile, în<br />

tipurile de aøteptæri pe care le cultivæ, în tipul de subiectivitate pe care îl încurajeazæ. 15 Astfel, „desprinderea“ economiei<br />

transnaflionale de nucleul instituflional care o susfline este efectuatæ sub vælul unei social-democraflii persistente, dar tot<br />

mai atenuate øi, treptat, vidate. 16 Speranfla este, se pare, ca zonele cæscate prin excluderea øi alienarea unor întregi<br />

populaflii sæ mai poatæ fi acoperite încæ ceva vreme, pînæ cînd clasele productive vor fi învæflat sæ-øi asume ræspunderea<br />

pentru cultivarea propriei lor orbiri.<br />

Spre o nouæ ecologie politicæ<br />

O înflelegere mai profundæ a transformærilor structurale care au ajuns sæ aibæ impact asupra societæflilor europene necesitæ,<br />

în mod evident, luarea în considerare a Uniunii Europene, relaflia ei de cooperare øi concurenflæ cu Statele Unite.<br />

Reconstrucflia postbelicæ a Europei s-a petrecut sub influenfla decisivæ a Statelor Unite, întîi prin intermediul Planului<br />

Marshall, apoi prin formarea NATO. Pentru SUA, Europa a fost mai puflin o piaflæ de export øi mai degrabæ o regiune<br />

pentru investiflii stræine directe øi implanturi ale industriei. Acest lucru a fost fæcut mai ales în Germania, cea mai mare<br />

nafliune europeanæ øi cea mai avansatæ industrial, a cærei constituflie postbelicæ a fost scrisæ de Statele Unite. Crearea<br />

Comunitæflii Economice Europene oferea o piaflæ extinsæ pentru corporafliile americane cu sediul în Germania øi, ca<br />

atare, a primit o puternicæ încurajare din partea SUA. 17 În anii ’60 øi ’70, numai Franfla a rezistat la americanizarea fundamentalæ<br />

a Europei; dar chiar øi acolo, rezistenfla a fost numai gestualæ øi diplomaticæ. Abia în anii ’80, cînd a început sæ<br />

se disemineze înflelegerea modalitæflilor prin care Statele Unite reuøiseræ sæ schimbe setul de reguli al producfliei øi comerflului<br />

global, elitele europene au început sæ facæ presiuni pentru un unic mijloc de schimb, care le-ar fi diminuat dependenfla<br />

de dolar, ca monedæ de facto a rezervelor internaflionale. Uniunea monetaræ a fost propusæ în 1986 prin Actul european<br />

unic, lansatæ în 1992 prin Tratatul de la Maastricht øi finalizatæ cu introducerea bancnotelor de hîrtie în 2002. Pentru<br />

a scæpa de dependenfla similaræ de piafla consumatorului american, Spafliul Economic European (SEE 18 ) a fost creat<br />

în 1994, iar de atunci, el a fost în permanenflæ extins. Trebuie remarcat cæ, în ciuda refuzului de a face parte din UE,<br />

Norvegia este membru cu drepturi depline în SEE, prin intermediul Asociafliei Europene a Liberului Schimb (AELS 19 ),<br />

al cærei membru fondator a fost încæ din 1960. În acest fel, Norvegia a devenit un fel de membru invizibil al unei uniuni<br />

economice europene pur funcflionale øi nondemocratice.<br />

Din 1994 încoace poate fi observatæ o rivalitate în oglindæ între expansiunea europeanæ øi procesul integrærii emisferice<br />

în Statele Unite ale Americii. UE tinde sæ devinæ imaginea de<strong>format</strong>æ-n oglindæ a ALSNA 20 – dar færæ a recunoaøte<br />

aceasta. În multe privinfle, miza este øi aici integrarea øi dez-integrarea liberalismului. Din perspectiva <strong>idea</strong>lizantæ a socialdemocraflilor<br />

europeni, uniunea monetaræ øi piafla unicæ ar trebui sæ permitæ reconstituirea unui teritoriu intern în afara<br />

dictatelor pieflei mondiale, astfel ca relafliile sociale sæ poatæ fi reglementate democratic, øi nu doar economic. Într-ade-<br />

28


arhiva<br />

vær, atitudinea diplomaticæ europeanæ clasicæ insistæ asupra unei astfel de reglementæri, iar filosoful cosmopolit de frunte<br />

al Uniunii Europene, Jürgen Habermas, invocæ în mod constant orizontul normativ al unei „politici interne mondiale“<br />

(Weltinnenpolitik). 21 Dar nu ar trebui sæ uitæm cæ UE funcflioneazæ ca democraflie doar de la distanflæ, prin intermediul<br />

Consiliului de Miniøtri øi al Comisiei Europene: ambele emanæ din obscurul administrafliilor naflionale, læsînd foarte puflin<br />

loc pentru reprezentarea directæ a alegætorilor de pe continent în Parlamentul European. Iar în spatele simbolurilor<br />

internaflionaliste ale Curflii de la Haga øi al protocoalelor de control al mediului de la Kyoto, tendinfla UE cætre o alianflæ<br />

obiectivæ cu SUA în cadrul Organizafliei Mondiale a Comerflului (OMC), împotriva cerinflelor Sudului global, dezvæluie<br />

o funcflie total diferitæ a dreptului public internaflional. Aøa cum remarcæ Peter Gowan: „Secretul imperial al întregului<br />

concept fline de cine scrie din start regulile… Modelul este, desigur, OMC-ul de inspiraflie europeanæ, care-øi prezintæ<br />

regulile ca avînd rædæcini în normele universalist-liberale ale liberului schimb, în timp ce acestea sînt de fapt un decoct<br />

de legi asertorice care servesc interesele capitaliste atlantice“. 22<br />

Un model similar poate fi observat în interiorul teritoriului real al UE, mai ales dupæ lærgirea acestuia cu zece noi membri,<br />

din mai 2004. Rezultatul acestei extinderi este o diviziune tripartitæ: Centrul Europei, Europa Nouæ øi ceea ce poate<br />

fi numit „Europa Marginalæ“, i.e. flærile periferice de la sudul øi estul frontierelor actuale. În mod <strong>idea</strong>l, drepturile sociale<br />

din flærile Centrului ar trebui sæ se extindæ, prin programe de redistribuire, la noii membri, în timp ce ajutorul stræin øi<br />

umbrela legilor comerflului cosmopolit ar trebui sæ permitæ integrarea treptatæ a zonelor periferice, ale cæror resurse<br />

øi forfle de muncæ se revarsæ, oricum, înspre Centru. În realitate, apare însæ o ierarhie între: cetæflenii cu drepturi depline<br />

ai Centrului Europei, care se aøteaptæ sæ deflinæ un anumit control democratic asupra evolufliei societæflilor lor; cetæflenii<br />

subordonafli ai Europei Noi, ale cæror privilegii politice au fost substanflial slæbite prin pierderea controlului economic<br />

asupra industriilor lor øi prin migraflia cætre vest a oamenilor mai tineri øi educafli; øi populafliile dominate din Europa<br />

Marginalæ, ale cærei teritorii øi resurse sînt larg deschise pentru a fi exploatate de corporaflii transnaflionale – øi ale cæror<br />

drepturi, dacæ sînt imigranfli, pot fi reduse arbitrar, aøa cum a arætat dureros experienfla cetæflenilor francezi de origine<br />

africanæ în recenta stare excepflionalæ din noiembrie 2005.<br />

O flaræ din Europa Nouæ ca Estonia exemplificæ aceastæ stare divizatæ pe trei niveluri. Industriile sale cele mai promiflætoare<br />

øi pilonii sectorului sæu bancar au fost înøfæcate de investitorii corporatiøti din flærile Centrului (în special Finlanda<br />

øi Suedia), în urma crizei financiare mondiale din 1997–’98. Între timp, marea majoritate a enormei populaflii vorbitoare<br />

de limbæ rusæ a acestei flæri – importatæ din întregul imperiu pentru a lucra în versiunea sovieticæ a industriei fordiste<br />

– lîncezeøte în mizerie, færæ loc de muncæ øi færæ niciun drept la cetæflenie øi paøaport, care nu se pot obfline færæ a stæpîni<br />

complexa limbæ estonianæ. Aceasta înseamnæ cæ cetæflenii estonieni cu drepturi depline ocupæ ceea ce poate sæ paræ<br />

uneori o fîøie îngustæ din propria lor flæriøoaræ, undeva între incursiunile economice ale vecinilor lor europeni, mai puternici,<br />

øi prezenfla jenantæ a unei foste clase muncitoare, pe care au sentimentul cæ nu au chemat-o øi cæreia, de fapt,<br />

nici mæcar nu-i pot vorbi. Actuala epidemie de heroinæ în interiorul acestei populaflii a fostei clase muncitoare øi explozia<br />

HIV care o însofleøte inevitabil profileazæ spectrul condifliei de ghetou øi al excluziunii sociale pe termen lung, laolaltæ<br />

cu dezvoltarea concomitentæ a aparatului poliflienesc øi a închisorilor, caracteristice pentru transformærile regimului neoliberal.<br />

În aceste condiflii, formarea unui stat care sæ se potriveascæ, mæcar de la distanflæ, cu standardele keynesiene de<br />

includere øi protecflie socialæ este mai mult decît dificilæ. Lideri, partide, programe politice se succed într-un vîrtej confuz,<br />

iar ceea ce se distinge e doar opfliunea de bazæ a naflionalismului populist.<br />

Dar oare cît de departe sînt de aceastæ situaflie statele social-democrafliei golite de sens din Centrul Europei, inclusiv<br />

Norvegia øi celelalte flæri scandinave Gramatica generativæ a liberalismului global – care a structurat dezvoltarea UE<br />

øi a fost scrisæ chiar în articolele proiectului de constituflie a acesteia – a dat naøtere unei clase de mijloc superioare<br />

extraordinar de dinamice, ai cærei membri, implicafli deseori în afaceri cu cultura, sînt în stare sæ schimbe flæri, limbi øi<br />

universuri afective, cu o uøurinflæ øi fluenflæ care ar putea fi copleøitoare, dac-ar putea exista vreo perspectivæ exterioaræ<br />

din care sæ fie judecate. Cu toate acestea, însæøi acceleraflia transportului øi a tranzacfliilor tinde sæ izoleze eøalonul superior<br />

rarefiat al populafliilor Centrului în interioul unei reflele de mobilitate foarte unitæ øi izolatæ de compoziflia din ce în<br />

ce mai eterogenæ a societæflilor în care træiesc (sau prin care se deplaseazæ). Declinul vechilor clase muncitoare øi relativa<br />

eclipsæ a tradifliilor naflionale în favoarea unei culturi sincretice, recombinatoare, dublatæ de sosirea noii clase sociale<br />

a serviciilor øi a specialiøtilor în tehnologie din Europa Marginalæ øi de dincolo de ea, toate acestea fac foarte dificilæ elaborarea<br />

unei platforme politice care sæ poatæ face apel la orice tip de majoritate, pentru eventuali re<strong>format</strong>ori ai serviciilor<br />

statului. În orice caz, nevoile sectoarelor în ascensiune ale societæflii øi cele ale elitelor financiare vor fi satisfæcute, întrucît<br />

ele sînt pietrele de fundaflie øi principalii clienfli ai formei de stat SWPR. Pentru a viza totuøi øi oamenii din afara profilurilor<br />

<strong>idea</strong>le ale lucrætorilor în domeniul cunoaøterii øi ale finanfliøtilor corporatiøti, în cadrul acestui model apar douæ soluflii<br />

de bazæ, care, în general, se prezintæ împreunæ. Prima este realizarea unor acorduri sectoriale pe grupuri specifice de<br />

sæ includæ o Germanie reindustrializatæ.<br />

Færæ integrarea<br />

Germaniei în economia europeanæ,<br />

remarca preøedintele<br />

corporafliei General<br />

Motors, Alfred P. Sloan, «nimic<br />

nu ne-ar putea convinge<br />

pe noi, cei de la General<br />

Motors, cæ ar fi raflional sau<br />

dezirabil sau cæ ar merita sæ<br />

pornim vreo operaflie într-o<br />

flaræ ca Franfla»“.<br />

18. În englezæ, EEA: European<br />

Economic Area. (N. ed.)<br />

19. În englezæ, EFTA: European<br />

Free Trade Association.<br />

(N. ed.)<br />

20. ALSNA: Asociaflia Liberului<br />

Schimb Nord-American. În<br />

englezæ, NAFTA: North<br />

American Free Trade Association.<br />

(N. tr.)<br />

21. Vezi, de exemplu, Jürgen<br />

Habermas, „The Postnational<br />

Constellation and the Future<br />

of Democracy“, in The<br />

Postnational Constellation:<br />

Political Essays, Cambridge,<br />

Polity Press, 2001.<br />

22. Peter Gowan, „US Hegemony<br />

Today“, Monthly Review,<br />

vol. 55/3 (iulie–august),<br />

2003, online la http://www.<br />

mail-archive.com/marxistleninistlist@lists.econ.utah.<br />

edu/msg04762.html.<br />

29


alegætori: fermieri, muncitori industriali sindicalizafli, funcflionari, mici oameni de afaceri, pensionari de<br />

stat etc., adicæ tofli cei care încæ mai au acces la mecanisme de reprezentare tradiflionale, ce dateazæ din<br />

era fordistæ. A doua soluflie este acoperirea acelor oferte sectoriale cu pætura retoricæ populistæ a identitæflii<br />

naflionale øi cu drame naflionale, care nu existæ neapærat în realitate.<br />

Pericolul evident din Centrul Europei de astæzi este alunecarea într-o nouæ ecologie politicæ a fricii, care<br />

sudeazæ golurile dintre fracfliunile sociale divergente prin reflexul de a cæuta flapi ispæøitori în flintele cele<br />

mai uøoare, care sînt imigranflii, oamenii adunafli sæ facæ muncile pe care europenii îmbætrînifli ai Centrului<br />

nu mai doresc sæ le facæ sau care nu li se mai permit, într-o economie ce are nevoie de slujbe la negru,<br />

ca unic instrument posibil de presiune asupra variabilei salariului, pentru a continua sæ facæ profit într-o<br />

economie concurenflialæ feroce. Manipularea figurii imigrantului ca ameninflare la adresa securitæflii (sau,<br />

chiar mai ræu, cea a musulmanului ca ameninflare a civilizafliei) este modul cel mai rapid de a camufla<br />

negocieri mult mai dificile referitoare la desfiinflarea vechiului stat al protecfliei sociale øi de a evita astfel<br />

proteste împotriva înlocuirii acestuia cu un talmeø-balmeø de dispoziflii schimbætoare, care nu urmeazæ<br />

niciun sens al justifliei ori mæcar vreo raflionalitate economicæ. Iar problema este cæ acest proces cu flapi<br />

ispæøitori øi camuflæri nu poate decît sæ se-nræutæfleascæ, pe mæsuræ ce populafliile Centrului devin mai<br />

bætrîne øi tot mai mulfli imigranfli sînt chemafli sæ le-nlocuiascæ, în pofida presiunii tot mai mari prin normativele<br />

permiselor de muncæ øi documentelor de rezidenflæ. Întrebarea devine atunci de ce pare sæ se<br />

ræspîndeascæ în întreaga Europæ o tacticæ atît de evident obtuzæ De ce contemplæm ascensiunea fascismului<br />

liberal, dar vorbim despre altceva Ce explicæ aceastæ incapacitate de a privi în viitor, cînd el e<br />

deja aici, în fafla ochilor noøtri<br />

Tallinn, Estonia, Summer 2005:<br />

final remains of the factories<br />

scenes of Tarkovsky’s Stalker,<br />

photo: B. H.<br />

23. Bob Jessop, The Future of<br />

the Capitalist State, pp. 162–<br />

163.<br />

Øansele de a vedea<br />

Trebuie sæ adæugæm o a patra „marfæ fictivæ“ la lista de trei a lui Polanyi (teren, muncæ øi bani), specificæ<br />

economiei de reflea, condusæ de sectorul financiar, a regimurilor postnaflionale concurenfliale. Aceastæ<br />

a patra marfæ fictivæ este cunoaøterea, care acoperæ un spectru larg ce cuprinde øtiinfla, tehnologia øi dreptul, dar øi literatura,<br />

artele culinare øi abilitæflile vieflii cotidiene. Producerea cunoaøterii depinde de educaflia instituflionalizatæ de<br />

lungæ duratæ, experienfla pedagogicæ, accesul la biblioteci publice, arhive, muzee øi bænci de date, de moduri internalizate<br />

de autocultivare individualæ, de spaflii urbane pentru interacfliunea de grup, fie ea improvizatæ sau structuratæ, de<br />

procese de hibridizare între diferite tradiflii culturale, de constituirea unor discursuri critice øi disidente, de la punk rock<br />

øi dueluri poetice la reflele de oameni de øtiinflæ preocupafli ori alianflele unor agricultori tradiflionali øi ecologici, øi aøa<br />

mai departe, într-un spectru aproape infinit de practici prin care observaflia obiectivæ, abstracflia teoreticæ, expresia individualæ<br />

øi modelele de solidaritate socialæ se depoziteazæ în urme complexe øi artefacte care pot fi preluate øi trans<strong>format</strong>e<br />

de indivizi, grupuri øi generaflii succesive. Imposibilitatea de a funcflionaliza complet aceastæ întreflesere subtilæ<br />

de practici øi motivaflii este evidentæ øi a fost recunoscutæ pe tot parcursul lungii ere a creærii institufliilor naflionale, încæ<br />

de la începutul veacului al nouæsprezecelea, în cele mai multe pærfli ale lumii occidentale. Dupæ cum scrie Jessop, referindu-se<br />

la educaflia din timpul perioadei keynesiene: „În termeni stilizafli, care nu øi-au gæsit niciodatæ pe deplin corespondentul<br />

în realitate, putem spune cæ educaflia trebuia sæ promoveze egalitatea de acces øi oportunitate, sæ creeze baza<br />

unei «meritocraflii» talentate øi juste, care sæ submineze structurile moøtenite de clasæ øi statut, sæ creeze, codifice øi<br />

disemineze o identitate naflionalæ comunæ øi o culturæ corespunzætoare unui stat al solidaritæflii øi protecfliei sociale universale<br />

øi sæ formeze cetæfleni informafli øi critici, capabili øi doritori sæ participe la o sferæ publicæ în expansiune øi la o democraflie<br />

plebiscitaræ de masæ“. 23 În termeni de practici, valori, experienfle temporale øi experienfle ale alteritæflii, sferele educaflionale<br />

øi culturale au <strong>format</strong>, færæ îndoialæ, amestecul instituflional cel mai complex produs de era liberalismului integrat.<br />

Expansiunea mandatului educativ øi cultural al statului øi prelungirea sa ezitantæ cætre clase, genuri øi grupuri etnice care<br />

fuseseræ înainte excluse din aparatele reprezentative au antrenat noi conflicte øi provocæri pentru acest amestec instituflional,<br />

care a trecut printr-o perioadæ dificilæ de transformæri dupæ 1968 øi deceniul de tulburæri ce a urmat. Tocmai aceastæ<br />

„problemæ de reprezentare“, care împiedicæ orice simplæ reiterare a presupuselor simboluri øi valori naflionale, a fost<br />

sursa celor mai vitale evoluflii din culturæ în ultimii treizeci de ani; iar aceeaøi problematizare s-a extins chiar în reevaluarea<br />

anumitor funcfliuni economice øi tehnico-øtiinflifice. Cu toate acestea, odatæ cu aducerea la numitor comun a<br />

învæflæmîntului prin procesul Bologna, odatæ cu sponsorizarea corporatistæ øi instrumentalizarea artelor øi øtiinflelor, cu<br />

retehnologizarea institufliilor culturale naflionale pentru piafla turisticæ transnaflionalæ øi cu tendinfla generalizatæ de transformare<br />

a cunoaøterii într-o marfæ, în virtutea dreptului de proprietate intelectualæ, ceea ce se aflæ acum sub presiune<br />

e <strong>idea</strong>lul însuøi al sferei educaflional-culturale, ca loc al cæutærii problematice a înflelegerii mutuale într-o societate plu-<br />

30


arhiva<br />

ralistæ. Într-adevær, transformarea cunoaøterii în marfæ este forfla motrice øi obiectivul central al statului schumpeterian<br />

al concurenflei, pînæ la nivelul la care vîrful producfliei capitaliste este redefinit ca inovaflie tehnologicæ øi managerialæ (în<br />

special în sfera financiaræ). Ca urmare, orice rod al aspirafliei øi experienflei umane poate fi tratat ca o marfæ øi, mai mult,<br />

ca investiflie într-un sine antreprenorial, aøa cum sugereazæ economistul Gary Becker cu nofliunea sa de „capital uman“. 24<br />

Europenii resimt astæzi eøecul capitalului øi atunci cînd educaflia øi cultura vin gata ambalate, cu un prefl care le desfigureazæ,<br />

chiar dacæ nu le face total inaccesibile.<br />

Paradoxal, tulburærile cauzate de aceastæ capitalizare a cunoaøterii sînt, în acelaøi timp, un factor principal al orbirii societæflii,<br />

dar øi o øansæ de a pune noile state ale coexistenflei umane sub regimurile de vizibilitate neoliberale. Colaborærile dintre<br />

artiøti øi specialiøti în øtiinfle sociale, organizaflii sindicale øi miøcæri ecologiste, din timpul ultimului ciclu de manifestaflii<br />

alternative antiglobalizare, iar acum în jurul temei „existenflei precare“ din economia flexibilæ, au fæcut un pas înainte<br />

prin capacitatea de a numi øi descrie efectele procesului de transformare neoliberalæ. Arta a devenit un mijloc de investigaflie,<br />

înrudit cu øtiinfla socialæ, dar ireductibilæ la aceasta. În mod similar, o organizaflie transnaflionalæ ca Attac, a cærei criticæ<br />

economicæ a cîøtigat ceva influenflæ în flæri social-democratice ca Norvegia, încearcæ sæ aducæ la vizibilitate influenfla negativæ<br />

a unei valute færæ stat, privatizate, asupra domeniilor fundamentale ale muncii omeneøti øi mediului natural, dar øi<br />

asupra domeniului cultural-øtiinflific, care constituie o a doua naturæ sau un mediu artificial (la fel de necesar ca aerul<br />

pe care-l respiræm – øi la fel de susceptibil de a fi poluat). 25 Ascensiunea Partidului Socialist de Stînga în Norvegia (care<br />

a obflinut 12,5% din voturile electoratului la alegerile generale din 2001) reprezintæ o tentativæ de traducere politicæ<br />

a unor astfel de investigaflii. Cînd artiøtii încep sæ exploreze operafliunile capitalului øi sæ arate direct cazurile de eøec al<br />

capitalului, ei participæ cu propriile lor metode expresive la oferirea unui ræspuns complex dat instalærii graduale a regimului<br />

concurenflei, impus ca set unic de reguli exclusive øi tot mai intolerante pentru stærile problematice øi irevocabil multiple<br />

ale coexistenflei umane în societate. Procesul de explorare øi de interpelare a acestor stæri, în prezent invizibile, este<br />

doar un aspect al eforturilor mai largi de constituire a unor formafliuni sociale care ar putea acfliona în comun, avînd<br />

nu numai interese obiective comune, ci fiind, potenflial, chiar interesate unele de altele.<br />

Problema nu este însæ numai eliminarea progresivæ a institufliilor culturale naflionale, laolaltæ cu canoanele lor învechite<br />

de frumusefle øi <strong>idea</strong>lurile lor elitiste de identitate. Arta contemporanæ se confruntæ cu o problemæ øi mai profundæ:<br />

pentru a supravieflui ca practici de explorare øi transformare, pentru a genera suficient interes øi implicare în reconstituirea<br />

unei sfere culturale socializate sub auspicii noi, ea trebuie sæ se debaraseze de dependenfla lor mai flagrantæ sau<br />

mai subtilæ de noile instituflii de orientare corporatistæ, care promoveazæ o subiectivitate oportunistæ øi flexibilæ. Iar lucrul<br />

acesta este mai uøor de spus decît de fæcut, dupæ cum o demonstreazæ relafliile ambigue între producætorii culturali<br />

din circuitul muzeelor øi activiøtii în cæutarea unor forme de organizare a muncii precare. 26 E uøor sæ investeøti într-o<br />

micæ angoasæ despre instrumentalizarea biopoliticæ a propriei creativitæfli, pentru a produce un nou produs de niøæ pentru<br />

pieflele originalitæflii – øi e tot atît de uøor sæ critici o asemenea investiflie. Într-adevær, hiperindividualizarea øi capitalizarea<br />

universalæ par a fi formula însæøi a rupturii solidaritæflilor øi a aparifliei fascismului liberal. Mult mai complicatæ –<br />

aøa cum descoperæ acum cei implicafli în miøcærile sociale ale precaritæflii – este crearea unor linii de invenflie øi criticæ,<br />

ce se vor consolida mutual în diferenflele lor, dincolo de diviziuni profesionale øi de clasæ. În acest sens, rolul producætorilor<br />

de cunoaøtere în recrearea unei capacitæfli de a spune „noi“ poate fi decisiv. 27 Urmærind o nouæ transvaluare a<br />

vechilor valori naflionale, s-ar putea sæ ajungem la ceea ce lipseøte în momentul de faflæ: o constituflie durabilæ a multiplicitæflii.<br />

Dar nu existæ nicio asigurare cæ acest potenflial se va realiza vreodatæ.<br />

Adeziunea celor zece membri noi la Uniunea Europeanæ subliniazæ aceastæ dificultate. Problema este cæ niciuna dintre<br />

aceste flæri nu are vreun interes în menflinerea condifliilor unui stat al protecfliei sociale, pe care nu øi-l pot permite,<br />

øi ale cærui restricflii ar bloca propria lor cale de dezvoltare. Nu pot atunci decît sæ „adere la Uniune“ pe motive ræzboinice<br />

– aøa cum a dovedit-o recrutarea anticipatæ a anumitor foste state estice în Ræzboiul din Irak. Lupta pentru susflinerea<br />

petrodolarului SUA devine o garanflie paradoxalæ a suveranitæflii, exact în momentul înglobærii într-o ierarhie supranaflionalæ.<br />

De parcæ proiectul de lungæ duratæ de a deveni un membru cu drepturi depline al UE nu putea fi realizat decît<br />

trecînd printr-un vis american. Desigur, marile visuri sînt fireøti, pozitive, dupæ decenii de ocupaflie stræinæ. Dar ceea<br />

ce cîfliva observatori estonieni consideræ a fi o culturæ contemporanæ a narcisismului autosuficient (punctatæ sau stræpunsæ<br />

de neîncredere profundæ øi agresivitate) ar putea fi înfleles øi ca mod de a face faflæ unei schimbæri traumatizante,<br />

în sensul sociologului polonez Piotr Sztompka, care vorbeøte chiar despre o „traumæ a victoriei“. 28 Cum sæ împrumufli<br />

tangibilitate øi vizibilitate publicæ unor libertæfli teoretice cærora nu le corespund amelioræri substanfliale O întreagæ cartografie<br />

a existenflei a fost redesenatæ în cincisprezece ani. Statutul de clasæ ambiguu øi integrarea incertæ a unor populaflii<br />

întregi din toatæ partea esticæ a Europei, înæuntrul Europei Noi øi dincolo de ea, justificæ necesitatea unor practici artistice<br />

lucide øi provocatoare, care pot revela øi transforma conflictele inconøtiente de sub suprafafla experienflei contem-<br />

24. Gary Becker, Human Capital:<br />

A Theoretical and Empirical<br />

Analysis with Special<br />

Reference to Education, University<br />

of Chicago Press,<br />

1993/1964.<br />

25. Vezi www.attac.no øi<br />

www.attac.org.<br />

26. Întîlnirea ratatæ dintre artiøti<br />

øi activiøti la conferinfla Klartexte!<br />

de la Berlin, din ianuarie<br />

2005, a fost un exemplu<br />

pentru aceastæ ambiguitate.<br />

Dupæ cum scrie Marcelo Expósito:<br />

„Este esenflial sæ înflelegem<br />

ce blocheazæ compatibilitatea<br />

în practicæ dintre<br />

remarcabila lucrare Micæ<br />

dramæ postfordistæ [Kleines<br />

postfordistisches Drama] a<br />

lui Marion von Osten despre<br />

noile cifre ale producfliei<br />

culturale øi procesul necesar<br />

de organizare politicæ a<br />

unor subiecfli sociali precari,<br />

susflinut de Alex Foti de la<br />

Chainworkers“. Vezi recenzia<br />

lui Expósito, “Hablando<br />

Claro“, Brumaria, 5, Barcelona,<br />

2005.<br />

27. Vezi textul semnat Intermittent<br />

français du spectacle,<br />

„La puissance du nous“ , la<br />

www.cip-idf.org/article.<br />

php3id_article=1124.<br />

Caracterul absolut intraductibil<br />

al acestui text, îmbibat<br />

de ræmæøiflele statului francez<br />

al protecfliei sociale, spune,<br />

în sine, multe despre dificultatea<br />

stabilirii unor solidaritæfli<br />

la nivel european.<br />

28. Piotr Sztompka, The Ambivalence<br />

of Social Change: Triumph<br />

or Trauma (2000),<br />

online la http://skylla.<br />

wz-berlin.de/pdf/2000/<br />

p00-001.pdf. Vezi øi contribuflia<br />

lui Sztompka la J. C.<br />

Alexander et al., Cultural<br />

Trauma and Collective Identity,<br />

Berkeley, University of<br />

California Press, 2004.<br />

31


porane. Trebuie gæsite cæile prin care acest gen de muncæ poate fi continuat în cadrul noilor relaflii sociale care se materializeazæ<br />

pe întreg teritoriul european, într-un moment istoric în care institufliile culturale nu au un mandat clar sau o<br />

bazæ de susflinere ca sæ poatæ face faflæ chestiunilor dificile ale identitæflii øi diferenflei.<br />

Aceste preocupæri trebuie sæ le paræ, desigur, distante celor care træiesc în Norvegia, în afara celor mai multe constrîngeri<br />

politice ale UE øi aproape de rezervoarele petroliere ale Mærii Nordului, cu un guvern nou-ales de centru-stînga,<br />

ajuns la putere în toamna lui 2005. Norvegienii locuiesc într-o cartografie diferitæ. Totuøi, în pofida speranflelor<br />

intelectualilor, Partidul Socialist de Stînga a pierdut teren la ultimele alegeri, în rîndul miøcærilor tradiflionale ale muncii;<br />

în acelaøi timp, partidul conservator liberal de dreapta, Partidul Progresului, cu înclinaflii populiste øi rasiste, a primit „numai“<br />

22% din voturi, ceea ce a fæcut din el a doua forflæ în stat, ca mærime. Poate o nafliune micæ sæ-øi flinæ singuræ cîrma,<br />

pentru propria-i siguranflæ, în mijlocul schimbærilor tumultuoase din sistemul-lume Pentru cîteva sæptæmîni, în aceeaøi<br />

toamnæ, în spafliul autonom al Uniunii Artiøtilor din Oslo au fost expuse forme foarte abstracte de eøec al capitalului.<br />

În spatele lor, aproape tangibile, parcæ se puteau întrevedea stærile invizibile ale uniunii.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu<br />

32


arhiva<br />

Deriva continentalæ<br />

De la geopoliticæ la geopoeticæ<br />

Brian Holmes<br />

Cum se formeazæ o lume Cum se destramæ ea Neoliberalismul a fæcut din aceste întrebæri o singuræ temæ, iar 11<br />

septembrie a arætat cæ nu poate exista o sintezæ perfectæ. În secolul douæzeci øi unu, continentele au intrat în derivæ.<br />

În acest moment se deruleazæ hærflile unui nou „mare joc“, atît pentru activiøti, cît øi pentru cercetætori. Pentru acfliunea<br />

socialæ intelectualæ în sistemul-lume contemporan, e vital sæ îfli gæseøti locul pe fundalul orizontului acestui dezastru<br />

øi sæ descoperi apoi modurile øi scara la care pofli interveni concret în experienfla træitæ.<br />

O dublæ miøcare<br />

În prezent, cu toflii ne confruntæm cu o miøcare dinamicæ dublæ, care distruge tot ce construieøte, dizolvæ tot ce uneøte.<br />

Un exemplu este extinderea continuæ a Uniunii Europene dupæ præbuøirea blocului estic în 1989, pînæ la fiascoul constitufliei<br />

ultraliberale, propusæ de elitele continentale øi respinsæ prin referendumurile populare din 2005. Sfîrøitul rupturii istorice<br />

cu Estul apare acum ca început al unei noi diviziuni între Centrul Europe øi Europa Nouæ, în care bastioanele socialdemocrate<br />

ale Occidentului cautæ sæ se adæposteascæ de piafla mondialæ, în vreme ce statele postcomuniste refuzæ<br />

orice limitæ de vitezæ în drumul lor spre bogæflii. Reacflia contra Europei a fost în mare mæsuræ opera susflinætorilor tradiflionaliøti<br />

ai suveranitæflii, iar forflele de stînga au ezitat între <strong>idea</strong>lurile lor naflionale øi cele internaflionaliste. Dar absenfla unei<br />

constituflii pe deplin democratice nu face decît sæ favorizeze acelaøi lobby al marilor corporaflii øi acordurile între marile<br />

puteri, transformînd parlamentele de ieri într-o perdea de fum a deciziilor reale ale zilei de mîine.<br />

Un caz øi mai frapant este ascensiunea autoestompatæ a Organizafliei Mondiale a Comerflului, care în anii ’90 pærea<br />

destinatæ rolului de Guvern Mondial depolitizat. Nici nu s-a consolidat însæ bine regimul comerflului internaflional, øi<br />

au izbucnit ræzboaiele tarifare între SUA øi UE, protestele s-au ræspîndit în toatæ lumea, iar procesul formærii de blocuri<br />

s-a accelerat, cu negocieri atît pentru Zona Americanæ a Comerflului Liber (FTAA 1 ), cît øi pentru noul Mercosur 2 din<br />

conul sudic al Americii de Sud, plus miøcærile îndræznefle înspre sistemul lærgit ASEAN (la care se alæturæ China, Japonia<br />

øi Coreea de Sud). Øi nu uitafli de ALBA (Alternativa Bolivarianæ pentru Americi 3 ), propunerea Venezuelei,<br />

care face apel la un „ræsærit“ al stîngii din America Latinæ, dupæ apusul comerflului liber în stil<br />

yankeu. În prezent, FTAA a eøuat deja, iar UNASUR s-a græbit sæ-i ia locul, în timp ce NAFTA nordamericanæ<br />

a fost consolidatæ prin aøa-numitul Parteneriat pentru securitate øi prosperitate din 2005,<br />

iar sistemul Asiei de Est øi-a continuat ascensiunea inexorabilæ spre hegemonie economicæ. Criza<br />

monetaræ internaflionalæ ræmîne însæ la orizont øi, aøa cum îøi va aminti orice istoric, formarea blocurilor<br />

comerciale dupæ præbuøirea etalonului aurului a fost preludiul conflictelor globale din anii ’40.<br />

Pentru cea mai ciudatæ îmbræfliøare a unor forfle contradictorii din lumea de astæzi, gîndifli-væ la legætura<br />

simbioticæ dintre China industrializatæ øi SUA financiare. China se luptæ în mod uzual sæ producæ<br />

ceea ce Statele Unite se stræduie uzual sæ consume – iar asta la un risc ecologic pe care nimeni nu<br />

îl poate mæsura mæcar. Pentru a face roata norocului sæ se-nvîrteascæ mai departe, chinezii dau Statelor<br />

Unite înapoi, cu împrumut, profiturile producfliei lor, pentru a oferi un sprijin speculafliilor cu atotputernicul<br />

dolar øi a pæstra astfel cea mai mare piaflæ din lume în stare de solvabilitate. Fiecare crizæ economicæ<br />

face tot mai nesiguræ aceastæ ecuaflie, iar în ultimul deceniu am væzut din ce în ce mai multe.<br />

Ce se va-ntîmpla în cazul în care conducta chinezæ nu va mai alimenta Trezoreria Statelor Unite –<br />

nimeni nu øtie exact; încercærile Americii de a-øi salva hegemonia tot mai palidæ au început deja sæ<br />

arate a disperare, de cînd inundafliile din New Orleans au degenerat într-o mlaøtinæ naflionalæ, care-a<br />

evocat limpede dezastrul internaflional din Irak. Am intrat deja într-o nouæ perioadæ de ræsturnæri<br />

sistemice. Nivelul conflictelor creøte pretutindeni pe glob, iar problema modului de intervenflie a fiecæruia,<br />

din postura de cetæflean al lumii, devine mai complexæ øi mai descurajantæ ca oricînd.<br />

Miøcærile altermondialiste au constituit prima încercare de a da o schiflæ de ræspuns, din partea unei<br />

mari pærfli a lumii, la haosul în care a intrat sistemul-lume dupæ 1989. Aceste miøcæri alcætuiesc o<br />

combinaflie dificilæ între susflinætori ai suveranitæflii democratice, libertarieni ai miøcærii împotriva frontierelor<br />

(„noii anarhiøti“ ai lui David Graeber) øi keynesienii tradiflionali, axafli pe sindicate profesionale.<br />

Brian Holmes<br />

Movements of Capital,<br />

for Continental Drifts at 16 Beaver, New York, 2005<br />

Continental Drifts issue of Gallery<br />

Nova newspapers, Zagreb, 2008<br />

1. În englezæ, Free Trade Area of<br />

the Americas. (N. ed.)<br />

2. Mercosur desemneazæ acordul<br />

politic øi economic între<br />

Argentina, Brazilia, Paraguay<br />

øi Uruguay. (N. ed.)<br />

3. În spaniolæ, Alternativa Bolivariana<br />

para las Americas.<br />

(N. ed.)<br />

33


Proletarian Hero, Guangzhou,<br />

China, photo: B. H.<br />

4. Conøtiinfla hapticæ: cogniflie<br />

rezultatæ din percepflia tactilæ<br />

a lumii înconjurætoare; neologism<br />

derivat din gr. haptein:<br />

a atinge. (N. tr.)<br />

Cu toflii au criticat eøecurile guvernærii neoliberale, însæ divergenflele øi ezitærile<br />

au apærut în fafla consecinflelor culturale ale acesteia. Iar acestea n-au întîrziat<br />

sæ aparæ. Prin subminarea solidaritæflilor sociale øi distrugerea echilibrelor<br />

ecologice, programul neoliberal de expansiune acceleratæ a capitalului a generat<br />

imediat øi umbra sa neoconservatoare, sub forma unei întoarceri la ordine<br />

militaræ, moralæ øi religioasæ. Nimic n-ar fi putut camufla mai bine negarea criticii<br />

democratice, restrîngerea libertæflilor civile øi trecerea bugetaræ constantæ de<br />

la protecflia socialæ la securitatea corporatistæ. Contralovitura datæ globalizærii<br />

a devenit un nou øi puternic instrument de manipulare, folosit de aceleaøi elite<br />

care au lansat iniflial întregul proces.<br />

Lupta actualæ pentru consolidarea blocurilor regionale reflectæ cæutarea unui<br />

compromis între globalizare øi stabilitate teritorialæ. Dincolo de orice „øoc al<br />

civilizafliilor“, identificarea unei scæri fezabile pentru raporturile sociale contemporane<br />

a devenit o chestiune presantæ. Din aceastæ perspectivæ, politica pieflei<br />

libere aplicatæ de administraflia Bush în America Latinæ este comparabilæ cu visul<br />

Al Qaeda despre un califat islamic în Orientul Mijlociu: ambele vor sæ impunæ<br />

o ideologie unicæ din motive politice øi economice. Sistemul de producflie în<br />

reflea ce se formeazæ în jurul Japoniei øi Chinei sau curtea pe care UE continuæ<br />

s-o facæ diplomatic Rusiei, în pofida flagrantelor atrocitæfli din Cecenia, ne<br />

oferæ perspective similare despre aceastæ cæutare a unei scæri funcflionale, care<br />

este, în esenflæ, cea a unui „continent“, oricît de elastic sau imprecis poate fi<br />

acest termen. În mod paradoxal, continentalizarea nu este împiedicatæ, ci chiar<br />

propulsatæ de unificarea mondialæ. În spatele miøcærilor tectonice de la trecerea<br />

în noul mileniu se aflæ violenfla acumulatæ de treizeci de ani de presiuni neoliberale<br />

înspre o lume færæ frontiere, larg deschisæ pentru cele mai mari øi mai prædætoare<br />

corporaflii.<br />

Busolæ derutantæ<br />

Extraordinara extindere øi vitezæ a metamorfozei curente – o veritabilæ schimbare de fazæ în sistemul-lume – îi obligæ<br />

pe activiøtii progresiøti de stînga sæ se confrunte cu o dublæ provocare sau o dublæ oportunitate. Aceøtia trebuie sæ redeseneze<br />

parametrii culturali øi politici care au fost transformafli de faflada neoconservatoare, ræmînînd însæ pe deplin<br />

conøtienfli de principiile neoliberale care ræmîn active sub aceastæ suprafaflæ. Øtiinflele sociale au un rol-cheie în aceastæ<br />

luptæ, în mæsura în care se pot emancipa din neutralitatea lor iluzorie. Geografia economicæ este crucialæ pentru urmærirea<br />

diviziunii globale a muncii øi pentru sesizarea cadrelor mai largi ale situafliei pe care activiøtii europeni o numesc astæzi<br />

„precaritate“. Sociologia organizafliilor aratæ cine defline controlul, cum este distribuitæ øi menflinutæ puterea într-o lume<br />

haoticæ. Studiile tehnologiei schifleazæ de pe-acum o diagramæ a viitorului, arætînd cum funcflioneazæ øi asupra cui. Iar<br />

instrumentarul psihologiei sociale ne permite sæ pætrundem în structurile orbirii voluntare øi ale consimflirii confuze, care<br />

susflin hegemoniile actuale. Acest tip de analizæ este de o importanflæ crucialæ pentru inifliativele activiste, care pot sæ cadæ<br />

prea uøor în fundæturile programate ale unor ideologii manipulate.<br />

Dar øi aceste discipline trebuie sæ fie depæøite, dizolvate în experiment. Ancheta autonomæ necesitæ ruptura de cartografiile<br />

dominante. Busola øi coordonatele trebuie reinventate, dacæ vrem cu adeværat sæ transformæm dinamica unui<br />

sistem-lume în schimbare. Numai prin dezorientarea sinelui øi prin dezrædæcinarea unor certitudini epistemice putem<br />

spera sæ injectæm o diferenflæ pozitivæ în dinamica inconøtientæ a ordinii geopolitice.<br />

Ce ar putea face cercetætorii-activiøti ca sæ dezorienteze hærflile ce dau direcflia, sæ transforme cartografiile dominante,<br />

færæ sæ cadæ în tærîmurile fantasmatice ale extrapolærii estetice Soluflia este inseparabilæ de întruparea ei, de elaborarea<br />

ei socialæ. Încercafli acest experiment de prezenflæ publicæ: trasafli literalmente fluxurile capitalului, curenflii ræzboiului,<br />

ascensiunea øi præbuøirea unor organizaflii transnaflionale dupæ 1945, folosind date scrise de mînæ øi sægefli pe o proiecflie<br />

convenflionalæ Mercator. Ceea ce va rezulta va fi un cadru cartografic narativ al aparifliei, complexificærii øi crizei hegemoniei<br />

SUA începînd din 1945; dar în acelaøi timp, prin gest øi miøcare, vefli expune modurile în care fluxurile geopolitice<br />

traverseazæ corpurile vii øi devin parte integrantæ din conøtiinfla hapticæ 4 , intrînd în ceea ce unii dintre noi au<br />

numit „spafliul public simflit“. Munca intelectualæ devine intensæ atunci cînd nu este ancoratæ în cadre de normalizare,<br />

atunci cînd este jucatæ ca experiment social într-un seminar autoorganizat, într-o clædire ocupatæ sau un cæmin auto-<br />

34


arhiva<br />

nom, la un contrasummit, într-un tren care goneøte prin Siberia… Pe mæsuræ ce regiunile supranaflionale înghit populaflii<br />

tot mai largi, iar trecerea unor frontiere în schimbare devine o experienflæ tot mai frecventæ, geopolitica este resimflitæ<br />

tot mai mult în carne øi imaginar, e trasatæ pe pielea colectivæ. Abia atunci, geopoetica devine o activitate vitalæ, o promisiune<br />

de eliberare.<br />

Cum putem interpreta operele de artæ øi intervenfliile artistice activiste, astfel încît sæ evidenfliem formele luate de imaginarul<br />

geopoetic Printr-un efort analitic dedicat dinamicii sinelui øi eficacitæflii rupturilor simbolice, putem încerca sæ abordæm<br />

nivelul diagramatic la care cartografia senzafliei e reconfiguratæ prin experiment. Acest nivel intræ constant în joc,<br />

de cîte ori se pune problema sæ ne întoarcem, prin analizæ, înapoi la nivelul intervenfliei. Datæ fiind natura transversalæ<br />

a fluxurilor globale, este posibil sæ ne bazæm pe experienflele unor acte îndepærtate de rezistenflæ, în toiul propriilor<br />

noastre confruntæri cu puterea, atît în formele ei obiective brute, cît øi în interiorizærile sale subtile. Refleaua inspirafliei,<br />

de la gælægioasele cacerolazos 5 care bæteau în oale în timpul insurecfliei argentiniene din 2001 la mobilizarea urbanæ<br />

aproape permanentæ din Spania, dupæ 15 februarie 2003, øi pînæ la ræsturnarea, în martie 2004, a regimului Aznar,<br />

mincinos øi însetat de putere, este un exemplu, la scaræ largæ, al unui astfel de proces de transducflie. Acesta este aspectul<br />

generativ al derivei continentale contemporane. A simfli dinamica rezistenflei øi creafliei peste spafliul mondial interconectat<br />

înseamnæ a începe sæ participi la solidaritæflile øi modurile de cooperare care øi-au fæcut apariflia pe întreaga<br />

planetæ de la sfîrøitul anilor ’90.<br />

Fæcînd, pus øi simplu<br />

Dacæ vrefli sæ realizafli o cercetare de acest fel, nu v-aøteptafli la prea mult ajutor din partea institufliilor existente. Cele<br />

mai multe sînt încæ ocupate cu adaptarea la dictatele managementului neoliberal; tot ce-am putut realiza în prima mare<br />

rundæ a criticii în reflea a fost sæ ræpim cîfliva dintre oamenii lor,<br />

sæ deturnæm ceva din resursele lor. Mai ræu, ferestrele care au<br />

fost deschise astfel, øi care încæ mai existæ, vor fi, probabil, închise<br />

odatæ cu întærirea turnurii neoconservatoare. Grupurile autoorganizate<br />

vor trebui sæ genereze un proces de învæflare colectivæ<br />

a efectelor atomizærii sociale øi ale subjugærii economice –<br />

în esenflæ, o nouæ înflelegere a formelor contemporane de alienare<br />

– øi vor trebui sæ exploreze reacfliile la aceste tendinfle,<br />

fie intens negative (îngrædirea fascistæ øi rasistæ a unor societæfli<br />

anterior democratice), fie pozitive øi de perspectivæ (intervenflii<br />

activiste, invenflia unor noi moduri de autogestiune socialæ, reorientæri<br />

culturale, forme de dezvoltare viabile ecologic). Un alt<br />

obiectiv al criticii e sæ ridice nivelul dezbaterii øi al angajamentului<br />

în sectoarele culturale øi artistice – mediile vitale ale expresiei<br />

sociale –, unde orbirea narcisistæ faflæ de violenfla condifliilor<br />

actuale constituie, încæ, norma. Un alt domeniu care necesitæ explorarea urgentæ este matricea schimburilor interlingvistice<br />

øi vectorii traducerii care o intersecteazæ, dincolo de moneda comunæ a englezei imperiale. Alte lumi posibile<br />

vor fi articulate numai de o multitudine de limbi, care vor vorbi despre raporturile de scaræ în propriile lor cuvinte<br />

øi în cuvinte stræine: intime, urbane, naflionale, continentale, globale – reværsînd exprimarea idiosincraticæ. Geopoetica<br />

este særbætoarea Turnului Babel.<br />

Øi totuøi, cel mai important scop, cel puflin pentru mine, este ajutorul dat relansærii mobilizærilor populare, atît de promiflætoare<br />

la începutul noului mileniu. „Ajutor“ este cuvîntul corect, pentru cæ nu existæ un privilegiu intelectual în domeniul<br />

activismului. Cercetætorii activiøti pot contribui la o analizæ pe termen scurt, mediu øi lung a crizei, examinînd øi<br />

inventînd noi moduri de intervenflie la scærile micropolitice, la care încep chiar øi cele mai mari miøcæri sociale.<br />

Cine poate sæ joace acest joc minunat Oricine este capabil sæ se alæture ori sæ formeze o reflea de cercetætori independenfli.<br />

Care sînt piesele, teritoriile, pariurile øi regulile Cele pe care grupul vostru le consideræ cele mai productive øi contagioase.<br />

Cum continuæ jocul cînd mingea iese din terenul sau domeniul vostru Prin întîlniri comune, printr-o reflea a<br />

reflelelor, prin acfliuni colective, poziflii, proiecte øi publicaflii. Øi, mai presus de toate, cine cîøtigæ Oricine poate provoca<br />

o rezistenflæ efectivæ, împotriva præbuøirii coexistenflei umane la începutul veacului douæzeci øi unu.<br />

5. Cacerolazo: formæ de protest<br />

popular în care manifestanflii<br />

produc zgomot în spafliul<br />

public bætînd cu tacîmuri<br />

în caserole øi vase de bucætærie,<br />

popularizatæ recent, în<br />

timpul demonstrafliilor contra<br />

mæsurilor neoliberale anticrizæ<br />

din Argentina în 2001–<br />

2002. (N. ed.)<br />

Fadaiat, radical networking event<br />

organized by Hackitectura<br />

and Borderline Academy,<br />

Tarifa, Spain, June 2005<br />

photo: Claire Pentecost<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu<br />

35


galerie 1<br />

Mitraliera øi oglinda compun o cameræ de luat vederi, un dispozitiv conceput pentru a selecta, a pune în scenæ, a privi, a înregistra øi a<br />

arhiva indivizi øi acfliuni, unanimitæfli øi indignæri, pentru a patrula teritorii aflate în disputæ øi gropi de gunoi, culmi øi abisuri, supunînd totul<br />

logicii numerelor mari. Aceastæ cameræ acoperæ atît unghiul mort, cît øi punctul de fugæ – deseneazæ øi organizeazæ de jur împrejurul sæu<br />

o lume în care autoreflectarea sæ-i fie garantatæ, îngæduind în preajma sa o viaflæ politicæ doar cu condiflia ca aceasta sæ nu-i întrerupæ<br />

exercifliul transparent al vigilenflei øi plæcerea cvasinarcoticæ a unei funcflionæri færæ greø. Îøi enumeræ pe îndelete obiectele øi adversarii,<br />

le mæsoaræ forflele întotdeauna inferioare propriilor puteri: le pune în faflæ o oglindæ care îi de-prezintæ. Oglinda ascunde rupturile øi cusæturile,<br />

eliminæ discontinuitæflile, construieøte simetria ca pe o incluziune golitæ øi mumificatæ, proiecteazæ un infinit trucat øi o figuræ færæ<br />

sfîrøit care sæ-l locuiascæ, invocæ un viitor în care toate potenflialitæflile au fost epuizate, în care toate schimburile – comerciale sau militare,<br />

cu tehnologii expansive ale comunicærii pe post de lubrifiant – au fost consumate. Privindu-ne prin ocheanul Florilor, ne vedem participînd<br />

supuøi la propriile noastre alegorii, înscriøi în statistici care amestecæ sufletele øi lucrurile, materia øi timpul. O scînteiere digitalæ<br />

de scene øi portrete dramatice, cæreia Holy Flowers îi este deopotrivæ precursor øi making-off. (Mihnea Mircan)<br />

Machine gun and mirror interlock in a camera, a device to select, stage, view, register and archive selves and performances, unanimities and indignation, to patrol<br />

disputed territories and landfills, peaks and abysses, and to subject all to a logic of big numbers. This camera occupies both blind spot and vanishing point – it draws<br />

and organizes a world to guarantee self-reflection, and allows a political life in its proximity only to the extent that this does not obstruct the transparent exercise<br />

of its vigilance and the mildly narcotic pleasure of its flawlessness. It patiently enumerates its objects and adversaries, and measures their always inferior strength:<br />

it holds to them a mirror where they are de-presented. The mirror makes seamless, it creates symmetry as emptied-out and mummified inclusion, it projects a falsified<br />

infinity and an endless figure to populate it, and to summon a future when all potentialities have been exhausted, when all exchanges (commercial or martial, with<br />

expansive communication technologies as lubricant) have been consummated. Seen through the viewfinder of the Holy Flowers, allegories of ourselves are being<br />

dutifully performed, and inscribed into statistics of merged souls and things, matter and time. A digital flicker of dramatic scenes and portraits, for which Holy Flowers<br />

is both precursor and making-of. (Mihnea Mircan)<br />

Mircea Cantor: Holy Flowers<br />

MIRCEA CANTOR. Born in 1977, Romania, lives and works on Earth.<br />

www.mirceacantor.ro<br />

Recent solo exhibitions: 2010 Heilige Blumen, Kunsthalle Nuremberg; Shooting, Dvir Gallery, Tel Aviv; Wise as serpents and innocents as doves, Museum Abteiberg,<br />

Mönchengladbach*; 2009 Tracking happiness, Kunsthaus Zurich*; Preventative kiss for suspicious war, Johnen Galerie, Berlin; White Sugar for Black Days, Galerie Yvon Lambert,<br />

Paris; Seven Future Gifts, Mûcsarnok Kunsthalle, Budapest; 2008 The need for uncertainty, Modern Art Oxford; Bristol Arnolfini, Camden Arts Centre (2008–2009)*;<br />

2007 Ciel Variable, FRAC Champagne Ardennes, Reims*; 2006 The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art*; Born to be Burnt, Gamec, Galleria d’Arte Moderna<br />

e Contemporanea di Bergamo; 2005 Deeparture, Galerie Yvon Lambert, New York.<br />

Selected group shows: 2010 Over the Counter, Mûcsarnok Kunsthalle, Budapest*; Art for the world, World Expo Shanghai*; Promesses du passé, Centre Pompidou, Paris*;<br />

2009 Universal code, The Power Plant, Toronto*; Barock, MADRE, Napoli*; 2008 28th Bienal de São Paulo*; 2007 Brave New Worlds, Walker Art Center, Minneapolis*; Airs de<br />

Paris, Centre Pompidou, Paris*; Power Play, Artpace, San Antonio (USA); 2006 4th Berlin Biennial for Contemporary Art, Germany*; Bienal Internacional de Arte Contemporáneo<br />

de Sevilla*; 2005 Irreducible, Contemporary Short Form Video, 1995–2005, CCA Wattis, San Francisco; 2004 Quick-sand, De Appel, Amsterdam*; 2003 50th Venice Biennale<br />

– Clandestine section*. (*catalogue)<br />

Referential bibliography (selected): Hans Joachim Müller, “Kunst im Glück”, in Die Zeit, 10 Sept. 2009; Nicole Scheyerer, “Mircea Cantor review”, Frieze, Jan.–Febr. 2009;<br />

Ines Gebetsroither, “Cut Short”, Spike art quarterly, Spring 2008; Blake Gopnik, “The Idea: Predator, Prey, Provocative”, Washington Post, 28 Oct. 2007; Sean James Rose,<br />

“Mircea Cantor, poète politique”, Libération, 12 June 2007, Emanuelle Lequeux, “Un Autre monde est possible” – Portrait, Beaux Arts magazine, no. 275, May 2007;<br />

Alessando Rabottini, “A future world”, Flash art, Nov.–Dec. 2006, no. 251 + cover.<br />

Awards and nominations: 2004 – Prix Paul Ricard S.A. – Young French artist, Paris; 2008 – Nominated for Artes Mundi, Wales, UK; 2010 – Zece pentru România (10 for Romania)<br />

National Award of Excellence for the Fine Arts, Realitatea TV.<br />

36


w photography, inkjet print on Hahnemuehle archival paper, series of 12, 99 × 65 cm (38,97 × 25,59 inch), courtesy Mircea Cantor and Dvir Gallery, Tel Aviv


galerie 1


galerie 1


galerie 1


galerie 1


galerie 1


Mircea Cantor<br />

The Making of Holy Flowers, Dvir Gallery, Tel Aviv, September 2010, © Mircea Cantor<br />

galerie 1


Aerial view of the Paintbrush Factory and its neighbourhood, photo: Mircea Cantor, 2010<br />

Forum Cluj: Culture and Urban Development, Fundaflia AltArt & A Soul for Europe, photo: Eugen Olariu<br />

50


scena<br />

View of Paintbrush Factory, photo: Cristian Rusu<br />

Fabrica de Pensule: Fotografie la minut<br />

Diapozitive dintr-un an de existenflæ<br />

Ciprian Mureøan<br />

Fiind eu însumi unul dintre artiøtii care-øi au atelierul la Fabrica de Pensule, în privinfla<br />

felului în care au început lucrurile, oricît de convenabile ar fi ele pentru marketingul<br />

locului, mi-e greu sæ-mi însuøesc narafliuni construite post factum øi lipite<br />

din exterior peste realitæfli. Cum aceastæ „legendæ“ a fost deja confecflionatæ (ba øi<br />

utilizatæ) øi a început sæ circule øi public, „oficializîndu-se“, e zadarnic sæ vrei s-o mai<br />

conteøti frontal. Nu pofli decît sæ te resemnezi cu gîndul cæ, probabil, în context românesc<br />

o istorie insolitæ „de succes“, deøi absolut contingentæ, nu putea fi asimilatæ decît<br />

prin prisma unor cliøee.<br />

„Fabrica“ apare totuøi ca o ciudæflenie în peisajul cultural clujean – øi, prin extensie,<br />

în cel românesc. Nu neapærat cæ s-ar întîmpla acolo ceva deosebit; dimpotrivæ, odatæ<br />

înfiinflat acest spafliu de artæ contemporanæ, el, raportat la ceea ce se petrece de o<br />

bunæ bucatæ de vreme prin alte pærfli, nu ar fi decît banalitatea însæøi. Neaøteptatul<br />

decurge mai mult din modul în care s-a cristalizat aceastæ entitate culturalæ, o aglomerare<br />

spontanæ de energii (øi de oameni care le poartæ), færæ un proiect iniflial comun,<br />

care, probabil, în alte circumstanfle nu s-ar fi adunat la un loc.<br />

În condifliile în care emanciparea unei piefle de artæ a dus la apariflia unor galerii comerciale,<br />

ne aflam, pe de o parte, într-un moment în care Uniunea Artiøtilor Plastici pierduse<br />

atît spafliul principal de expoziflie, aflat în centrul oraøului, cît øi una dintre clædirile<br />

destinate atelierelor. Pe de altæ parte, „setea“ sau mæcar disponibilitatea publicului<br />

THE PAINTBRUSH FACTORY: SNAPSHOT<br />

Diapositives from One Year of Existence<br />

Ciprian Mureøan<br />

I being myself one of the artists who keeps his studio at The Paintbrush<br />

Factory, regarding the way things started, however convenient<br />

they would be for the marketing of the place, it is hard for me to<br />

appropriate narrations that are postfactumly built and pasted over<br />

realities from the outside. Because this ”legend” has already been<br />

processed (indeed used) and started to circulate publicly as well,<br />

”institutionalizing” itself, it is useless to care to question it in the front.<br />

You can only resign to the thought that, probably, in the Romanian<br />

context a ”successful” unusual history, though absolutely contingent,<br />

it could not have been assimilated but in terms of some clichés.<br />

”The Factory” appears however as a curiosity in the cultural scene<br />

from Cluj – and, by extension, from Romania. Not necessarily that<br />

something remarkable would take place there; on the contrary, once<br />

this contemporary art space founded, it, retrospecting to what happens<br />

for a long time in other parts, would not be but the commonplace<br />

itself. The unexpected rather ensues from the way this cultural<br />

entity has crystallized, a spontaneous agglomeration of energies<br />

(and of people who carry them), without a common initial project,<br />

CIPRIAN MUREØAN este artist, editor la revistele IDEA artæ + societate øi Version.<br />

CIPRIAN MUREØAN is an artist, editor at IDEA arts + society and<br />

Version magazine.<br />

51


clujean – aøa cum avea sæ se dovedeascæ în mod constant (începînd chiar cu prezenfla<br />

sa masivæ la deschiderea oficialæ din octombrie 2009) – pentru arta contemporanæ<br />

în genere, incluzînd aici øi anumite genuri experimentale ale spectacolului<br />

øi dansului contemporan, s-a suprapus lipsei inifliale a spafliilor dedicate acestui gen<br />

de evenimente.<br />

Odatæ cu ieftinirea chiriilor datoratæ crizei economice, mulfli artiøti, printre care øi<br />

pictorul Radu Comøa øi galeristul Daria Pervain (Galeria Sabot), cæutînd spaflii de<br />

atelier, respectiv de expunere, au descoperit oferta de închiriere a unor spaflii dezafectate<br />

în clædirea fostei Fabrici de Pensule, actualmente în proprietate privatæ. Pentru<br />

a se putea închiria un spafliu mai mare la un prefl mai mic, s-a încercat asocierea<br />

cu alfli artiøti aflafli în aceeaøi situaflie, iar rumoarea s-a amplificat în aøa mæsuræ, încît<br />

li s-au alæturat øi alte organizaflii care activau în oraø. Aøa s-a ajuns la crearea unei entitæfli<br />

capabile în primul rînd sæ negocieze în numele membrilor ei cu proprietarii<br />

imobilului. Desigur, asta a deschis øi oportunitatea pentru una sau alta dintre asociafliile<br />

culturale rezidente sæ iniflieze proiecte artistice de animaflie culturalæ, atrægînd<br />

astfel øi finanflæri, acestea fiind cu precædere destinate publicafliilor (afiøe, pliante, un<br />

catalog etc.) øi cheltuielilor administrative. Spun asta pentru a reaminti caracterul<br />

exclusiv neplanificat, neprogramat al înfiripærii a ceea ce a ajuns sæ fie prezentat uneori<br />

sub titulatura instituflionalæ de Centru de Artæ Contemporanæ. Deøi, informal,<br />

se poate spune cæ „Fabrica“ a ajuns sæ fie øi aøa ceva, nu a fost la mijloc vreun proiect<br />

de dezvoltare urbanæ (ca în unele cartiere din Londra, de pildæ, unde, artificial, prin<br />

proiecte bine studiate, s-au „implementat“ niøte centre culturale, ateliere etc. în foste<br />

clædiri ale unor Gasworks sau alte industrii uøoare), ci o stare de lucruri închegatæ<br />

spontan. Nu a fost ceva fæcut dupæ o refletæ øi poate tocmai de aceea e interesant<br />

de væzut cum va continua tot acest experiment comunitar.<br />

Spafliul a fost închiriat aøa cum a fost læsat de muncitori în 2005, ceea ce a necesitat<br />

unele investiflii din partea proprietarului, precum încælzirea centralæ, etanøarea<br />

geamurilor etc., dar împærflirea spafliului a fost fæcutæ prin voluntariat de cætre noii<br />

chiriaøi. Fiecare, dupæ posibilitæfli, øi-a amenajat partea sa, aøa încît peste vara lui 2009<br />

ne aflam la muncæ patrioticæ într-o atmosferæ de emulaflie, cu tot tacîmul: atît tensiuni,<br />

cît øi party-uri spontane, întrezærindu-se posibilitatea unei comunitæfli.<br />

Oricît de bine ar suna, pæstrarea numelui dupæ o fabricæ specializatæ în confecflionarea<br />

pensulelor (øi, ulterior, chiar conceperea unui logo „de marcæ“) dupæ ce spafliul ei<br />

a fost „invadat“ de cætre artiøti (majoritatea pictori) nu e cazul sæ alimenteze supramotiværi<br />

simbolice, în felul unei predestinæri retrospective care sæ se ia prea în<br />

serios.Totuøi, gæsirea acestui loc este doar o fericitæ (øi o nu mai puflin fortuitæ) coincidenflæ,<br />

de care ne putem folosi eventual în candidaturile la solicitarea de fonduri europene.<br />

În schimb, riscul de a fetiøiza ficfliunea ludicæ prin care sublimæm istoria locului<br />

este unul real. Se poate ajunge astfel, de exemplu, la împodobirea lui cu obiecte<br />

nostalgice, devenind colecflionari de afiøe cu protecflia muncii, fascinafli pur øi simplu<br />

de layoutul simplu geometric øi duoton. În acest sens, expoziflia de fotografii Protecflia<br />

muncii, utilaje øi vestiare din holul etajului 3, din cadrul evenimentului Omagiu<br />

muncii – expoziflii, prezentæri, dezbatere, organizat de Fundatia AltArt, e interesantæ<br />

øi bine-venitæ, prin încercarea de a „documenta“ (fals autoreferenflial) acest peisaj<br />

tarkovskian presærat cu ræmæøifle læsate în urmæ de muncitori, cu poze „cu gagici“<br />

øi cu fotbaliøti în vestiare, din nou nelipsitele afiøe vechi cu protecflia muncii. Totuøi,<br />

exotismul – la urma urmei destul de vulgar – construit prin aceastæ punere în scenæ<br />

frivolæ (øi, inevitabil, obscenæ pe undeva) a acestui fel de imagini, cu aluziile lor condescendente<br />

(sub hlizealæ) la o anumitæ organizare socialæ a muncii, împinge lucrurile<br />

în derizoriu. Poate fi amuzant (bineînfleles, nu e nimic ræu în asta), însæ tocmai deøænflathat,<br />

probably, wouldn’t have bond together in other circumstances.<br />

On the terms whereby the emancipation of an art market has lead to<br />

the apparition of some commercial galleries, we were, on the one<br />

hand, in a momennt when the Artists Union had lost both the main<br />

exhibition space, lying in the centre of the city, and one of the buildings<br />

intended for the studios. On the other hand, “the longing” or at<br />

least the availability of the public from Cluj – as it was to be demonstrated<br />

constantly (starting exactly with its massive presence at the<br />

official opening from October 2009) – for contemporary art on the<br />

whole, including here some experimental genres of the contemporary<br />

performance and dance as well, has superposed over the initial<br />

lack of spaces devoted to this genre of events.<br />

Along with the cheapening of the rents due to the economical crisis,<br />

many artists, among who the painter Radu Comøa and gallerist Daria<br />

Pervain (Sabot Gallery) as well, seeking for studio, respectively exposure<br />

spaces, discovered the rental offers of some deallocated spaces<br />

in the building of the former Paintbrush Factory, in private property<br />

at present. In order to be able to rent a bigger space at a smaller<br />

price, they’ve tried to associate with other artists in the same situation,<br />

and the uproar amplified so much, that other organizations<br />

activating in the city have joined as well. This is how we’ve arrived at<br />

the creation of an entity capable in the first place of negotiating in<br />

the name of its members with the owners of the premises. No doubt,<br />

this also openened the opportunity for one or another of the resident<br />

cultural associations to start artistic projects of cultural animation,<br />

thus attracting financings as well, these being by choice intended for<br />

publications (posters, folders, a catalogue, etc.) and for administrative<br />

expenses. I say this in order to remind the unreflected, unscheduled<br />

exclusive character of the knocking off of what has come<br />

to be presented sometimes under the institutional name of Centre<br />

for Contemporary Art. Although, informally, we might say that<br />

“the Factory” has come to be something like that as well, there was<br />

no project of urban development at issue (as in one of London’s<br />

neighbourhoods, where some cultural centres, studios, etc. have<br />

been “implanted”, artificially, through well studied projects, in former<br />

buildings of some Gasworks or other light industries), but a spontaneously<br />

coagulated juncture. It was not something made according<br />

to a recipe, and it is perhaps precisely therefore interesting to see<br />

how will this entire communitary experiment develop.<br />

The space has been rented as it was left by the workers in 2005,<br />

which involved some investments on the part of the owner, such as<br />

the central heating, the sealing of the windows etc., but the distribution<br />

of the space has been made through volunteering by the new<br />

renters. Each, according to their possibilities, has arranged its part,<br />

so that over the summer of 2009 we were at public work in an atmosphere<br />

of emulation, with all the place setting: both tensions, but also<br />

spontaneous parties, glimpsing the possibility of a community.<br />

However well it might sound, the keeping of the name after a factory<br />

specialized in the manufacturing of paintbrushes (and, afterwards,<br />

even the creation of a “brand” logo) after its space was “invaded”<br />

by artists (most of who are painters) should not nourish symbolical<br />

supermotivations as a retrospective predestination which ought to<br />

be taken seriously. However, the finding of this place is just a happy<br />

(and an as fortuitous) coincidence, of which we can eventually make<br />

use in the candidacies to the solicitation of European funds, but<br />

there’s the risk of fetishing the ludic fiction whereby we sublime the<br />

history of the place. We thus come, for example, at its adornment<br />

with nostalgic objects, becoming collectors of posters with labour<br />

protection, literally fascinated by the simple geometrical and duotone<br />

layout. To that effect, the photography exhibition Labour Protection,<br />

Installations and Vestiaries from the hall of the 3rd floor, part<br />

of the event Tribute to Labour – Exhibitions, Presentations, Debate,<br />

organized by AltArt Foundation, is interesting and welcome by way<br />

of its attempt to “document” (falsely self-referentially) this Tarkovskian<br />

52


scena<br />

Radu Comøa<br />

View from the exhibition Being Radu Comøa, 2010;<br />

Victor Man (replica of “Leading by Example”, a 2006 painting by Victor Man), 2010, oil on linen mounted on board, courtesy: Sabot Gallery<br />

53


ea în estetizare e ceea ce blocheazæ orice eventualæ problematizare, bunæoaræ a<br />

raporturilor dintre noua øi vechea destinaflie a sitului însuøi. Prima de glamour ar rezida<br />

în impresia cæ aceste imagini ar fi exhibate precum pozele cu actori îndrægifli din<br />

holurile cinematografurilor sau teatrelor. Iar prezenfla acestor fotografii poate fi<br />

atunci cu atît mai puternic contrabalansatæ de picturile lui Øerban Savu, din atelierul<br />

lui de la acelaøi etaj, øi care sînt, tocmai, eliberate de acest exotism. (Pentru lucrærile<br />

øi reflecflia picturalæ a lui Savu, mai multe în „galeria“ precedentului numær al revistei.)<br />

În momentul de faflæ în spafliul Fabricii de Pensule activeazæ cinci galerii private, cu<br />

programe diferite, douæ sæli de spectacol, una dintre ele dedicatæ teatrului, 17 ateliere<br />

øi aproximativ 25 de artiøti.<br />

În Galeria Sabot, pictorul clujean Radu Comøa prezintæ proiectul Being Radu Comøa<br />

[Fiind Radu Comøa], în care cu autoironie reproduce – „falsificæ“ – fragmente din<br />

diferite picturi ale unor colegi din generaflia øi din cercul artistului. Gestul îmi aminteøte<br />

de cel al lui Gianni Motti, a cærui lucrare într-o expoziflie de grup consta într-o<br />

serie de fotografii documentînd momentul în care artistul italian producea celelalte<br />

lucræri ale colegilor de expoziflie. Se crea astfel o confuzie în rîndul vizitatorilor, auctorialitatea<br />

fiind cu umor confiscatæ prin manipulare media. Revenind la Comøa, proiectul<br />

lui este puflin mai personal, este despre pierderea identitæflii, øi nu aproprierea<br />

ei; mai degrabæ despre nesiguranflæ si afinitate decît despre confiscare. Picturile „falsuri“<br />

sînt decupate øi inserate într-un fel de structuri geometrice din lemn, asemænætoare<br />

unor insectare uriaøe. E o încercare curajoasæ de autoreflecflie din afara, øi nu<br />

landscape dotted with scraps left behind by the workers, photos<br />

“with babes” and with footballers in the vestiaries, again the standing<br />

old posters with labour protection. Nevertheless, the exotism<br />

– pretty vulgar after all – built through this frivolous (and, inevitably,<br />

somehow obscene) enactment of this type of images, with their condescending<br />

allusions (under titter) to a certain social organization of<br />

labour, pushes things into oblivion. It might be amusing (of course,<br />

it is no bad-matter), but it is precisely the rampancy into aestheticization<br />

that blocks any eventual problematization, for instance of the<br />

relations between the old and the new destination of the site itself.<br />

The glamour bonus resides in the impression that these images<br />

would be exposed like the photos with beloved actors from the halls<br />

of cinemas or theatres. And the presence of these photographs<br />

might then be the more powerfully balanced by the paintings of Øerban<br />

Savu, from his studio at the same floor, and which are, precisely,<br />

unbound of this exotism. (For the works and the pictural reflection of<br />

Savu, more in the “gallery” of the magazine’s previous issue.)<br />

At present, there are five private galleries activating in the space of<br />

the Paintbrush Factory, with different schedules, two show rooms,<br />

one of them dedicated to theatre, 17 studios, and approximately 25<br />

artists.<br />

The Sabot Gallery. The local painter Radu Comøa presents the projects<br />

Being Radu Comøa wherein he self-ironically reproduces – “falsifies”<br />

– fragments from various paintings of some colleagues from the<br />

artist’s circle and generation. The gesture reminds me of Gianni<br />

Motti’s, whose work in a group exhibition consisted in a series of<br />

photographs documenting the moment when the Italian artist was<br />

Vlad Nancã<br />

The Mattress, 2010, photo: Vlad Nancæ, courtesy: the artist and Sabot Gallery


scena<br />

Valentina Miorandi<br />

Numerabilis, 2008, video still, Sabot Gallery, 2010, courtesy: the artist and Arte Boccanera Contemporanea<br />

dinæuntrul mediului picturii, într-o încercare de a pune în discuflie øi contextul generaflional<br />

al muncii sale.<br />

În expoziflia personalæ Construction Work: The Pornography of World Peace [Øantier:<br />

pornografia pæcii mondiale] a Majei Borg, artista suedezæ prezintæ filmul de cinci minute<br />

On Your Back Woman! (by Wolf Madame) [Pe spate, muiere! (de Wolf Madame)],<br />

în care înfæfliøeazæ trînte între cinci protagoniste, într-o hîrjoanæ-luptæ care nu are reguli,<br />

cîøtigætoarea fiind cea care reuøeøte sæ-øi imobilizeze pe saltea adversara timp<br />

de zece secunde. Scenele se petrec într-un dormitor, pe un pat cu un fel de „altar“<br />

personal-intim la cæpætîiul lui, amestecînd registrele eroticului øi ale religiosului. Maja<br />

Borg reuøeøte sæ obflinæ ceva cu totul opus spectacolelor cu femei luptîndu-se în næmol,<br />

folosind aparent aceleaøi mijloace (inclusiv specularea fantasmelor voyeuriste masculine<br />

despre amorul lesbian), rezultatul constînd în niøte absurde øi deopotrivæ tandre<br />

gesturi. Fiind inclus în antologia Dirty Diaries – 12 shorts of feminist porn [Jurnale deocheate<br />

– 12 scurtmetraje de porno feminist], proiect al regizorului suedez Mia Engberg,<br />

filmul Majei Borg are ca autor un personaj inventat, cu numele de scenæ Wolf Madame.<br />

Antologia e însoflitæ de un manifest în zece puncte care stabileøte „agenda“ acestui<br />

gen de porno, cel feminist, øi militeazæ pentru crearea unei alternative la industria<br />

mainstream, consideratæ sexistæ deoarece e produsul unui capitalism patriarhal.<br />

Tot la Sabot s-a putut viziona videoul Numerabilis al artistei italiene Valentina Miorandi,<br />

în care, peste scena unei liturghii catolice (imaginea e încefloøatæ, fiind luatæ<br />

de la depærtare, fiindcæ nu i s-a permis sæ filmeze în timpul slujbei), ea adaugæ sunetul<br />

unei case de marcat, înregistrat într-un supermarket. Prin sincronizarea imaginii<br />

cu banda sonoræ, în momentul în care preotul depune ostia în gura fiecærui<br />

Maja Borg (aka Wolf Madame)<br />

On Your Back Woman!, 2009, video still, Sabot Gallery, 2010,<br />

photo: Maja Borg, courtesy: the artist<br />

55


scena<br />

producing the other works of his exhibition colleagues. There was<br />

therefore a confusion among the visitants, the auctoriality being<br />

humorously confiscated by media manipulation. Returning to Comøa,<br />

his project is a bit more personal, it is about the loss of identity and<br />

not its appropriation, rather about uncertainty and affinity than<br />

about confiscation. The “fake” paintings are cut and inserted in<br />

a sort of wooden geometrical structures resembling to some giant<br />

insectariums. It is a brave attempt of self-reflection from outside,<br />

and not from inside the medium of painting, in an attempt to put<br />

to the issue the generational context of his work as well.<br />

In Maja Borg’s personal exhibition Construction Work: The Pornography<br />

of World Peace, the Swedish artist presents the 5 minutes film<br />

On Your Back Woman! (by Wolf Madame), where she images knockdowns<br />

between five protagonists, in a thumping-battle that has no<br />

rules, the winner being she who succeeds in immobilizing her adversary<br />

on the mat for 10 seconds. The scenes happen in a bedroom, on<br />

a bed with a sort of personal-intimate “altar” at its end, combining<br />

the registers of the erotic and the religious. Maja Borg succeeds in<br />

obtaining something completely opposed to the shows with women<br />

fighting in the mud, using apparently the same means (including the<br />

speculation of the masculine voyeurist fantasms about lesbian love),<br />

the result consisting in some absurd and equally tender gestures.<br />

Being included in the anthology Dirty Diaries – 12 shorts of feminist<br />

porn, a project of Swedish director Mia Engberg, Maja Borg’s film<br />

has as author an invented character with the stage name Wolf<br />

Madame. The anthology is accompanied by a manifest in 10 points<br />

which establishes “the agenda” of this genre of porn, the feminist<br />

one, and militates for the creation of an alternative to the mainstream<br />

industry, reckoned as sexist because it is the product of a<br />

patriarchal capitalism.<br />

Also at Sabot, people were able to watch the video Numerabilis of<br />

Italian artist Valentina Miorandi, where, over the scene of a Catholic<br />

liturgy (the image is bleary, being taken from distance, because she<br />

wasn’t allowed to film during the service), she superposes the sound<br />

of a cash desk, recorded in a supermarket. By synchronizing the<br />

image and the sound band, when the priest puts the wafer in the<br />

mouth of each believer, the cash desk records, accounting ironically<br />

the sold deliverance. For us, as members of a majoritarily Orthodox<br />

society whose state, perhaps in order to mark additionally its separation<br />

towards the church, has renounced by law to the taxing of important<br />

amounts of money claimed by the clergy for the given services,<br />

the irony generated by this work cannot be but the more luscious.<br />

Navid Nuur<br />

View from the exhibition Phantom Fuel, 2010, photo: Cibinus, courtesy: Plan B, photo: Øerban Bonciocat<br />

Plan B started in 2005, on Mihai Pop and Adrian Ghenie’s initiative,<br />

as an artist run space, transforming itself before long in a gallery<br />

with commercial profile, and from 2008 it also openend an extension<br />

in Berlin. In May 2010, it enjoys Navid Nuur as guest in Cluj, an Iranian-born<br />

Dutch artist, with the exhibition Phantom Fuel. Navid Nuur<br />

fabricates a hybrid luminous object, made of a traditional bulb, with<br />

metal filament, where he introduces neon, kind of ruffling the natural<br />

process of things. It is interesting how he makes use of the local<br />

context; he does not necessairly pounce on the reminiscences of history<br />

(of the factory, of communism, etc., which are eventually very<br />

tempting), but only applies his concept, making use of the current<br />

and local possibilities, and acknowledging that in the Netherlands<br />

he couldn’t have made this bricolage, due to the rigid restrictions of<br />

the technical security rules. In the other room, in a someway<br />

opposite corner, he exhibits a neon tube, whereto he confiscates its<br />

light, painting it in mate black completely. Likewise, he is searching<br />

for objects that do not have a specific function, for instance what the<br />

newsmen use as load, so that the sheets from the pile do not fly<br />

away. These quotidian objects, that you neglect (a stone or lump of<br />

lead molten at the bottom of a glass), through their quasi-esoteric<br />

“professionalization”, through the fact that someone gives them a<br />

function, transforms them into discreet tools, acquire another value.<br />

It seems to me that Nuur makes here a direct analogy with the artis-<br />

57


Navid Nuur<br />

“Unitled”, 2010, neon gas in light bulb, photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B<br />

Navid Nuur<br />

“Untitled”, 2010, unprinted newspapers, lead, photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B


scena<br />

credincios, casa de marcat înregistreazæ øi ea, contabilizînd ironic mîntuirea vîndutæ.<br />

Pentru noi, ca membri ai unei societæfli majoritar ortodoxe, al cærei stat, probabil<br />

pentru a marca suplimentar separaflia sa de bisericæ, a renunflat prin lege la impozitarea<br />

importantelor sume de bani pretinse de cler pentru serviciile furnizate, ironia<br />

degajatæ de aceastæ lucrare nu poate fi decît cu atît mai savuroasæ.<br />

Plan B a început în 2005, la inifliativa lui Mihai Pop øi Adrian Ghenie, ca un artist<br />

run space, dupæ scurt timp transformîndu-se într-o galerie cu profil comercial, iar<br />

din 2008 øi-a deschis øi o extensie la Berlin. În mai 2010 îl are ca invitat la Cluj pe<br />

Navid Nuur, artist olandez de origine iranianæ, cu expoziflia Phantom Fuel [Combustibilul-fantomæ].<br />

Navid Nuur fabricæ un obiect luminos hibrid, dintr-un bec tradiflional,<br />

cu filament de metal, în care introduce neon, contrariind parcæ mersul firesc al lucrurilor.<br />

E interesant cum se foloseøte de contextul local; nu se leagæ neapærat de<br />

reminscenflele istoriei (ale fabricii, ale comunismului etc., care sînt pînæ la urmæ foarte<br />

tentante), ci doar îøi aplicæ conceptul, folosindu-se de posibilitæflile actuale øi locale<br />

øi recunoscînd cæ în Olanda nu i-ar fi stat în putinflæ acest bricolaj, datoritæ stricteflii<br />

rigide a regulilor de securitate tehnicæ. În încæperea cealaltæ, într-un colfl oarecum<br />

opus, expune un tub de neon, cæruia îi confiscæ lumina, vopsindu-l complet în negru<br />

mat. De asemenea, el cautæ obiecte care au o funcflie specificæ, de pildæ ceea ce<br />

folosesc vînzætorii de ziare ca greutæfli, ca foile din teanc sæ nu zboare. Aceste obiecte<br />

banale, pe care le treci cu vederea (o piatræ sau un bulgære de plumb turnat pe fundul<br />

unui pahar), prin „profesionalizarea“ lor cvasiezotericæ, prin faptul cæ cineva le<br />

dæ o funcflie, le transformæ în unelte discrete, capætæ o altæ valoare. Mi se pare cæ<br />

Nuur face aici o analogie directæ cu obiectul artistic. Puternice influenfle fluxus gæsim<br />

în Hold on the Hollow [Menfline golul], sculpturi efemere øi aleatorii din cadre<br />

neregulate de sîrmæ øi peliculæ de sæpun, invitînd parcæ la a face inclusiv baloane cu<br />

ajutorul lor. Borcane cu apæ øi detergent industrial constituie materia øi „combustibilul“<br />

acestor sculpturi, pe care publicul trebuie sæ le alimenteze singur, interacflionînd<br />

cu obiectul. Mirosul pætrunzætor generat de turnul clædit din zeci de cutii de detergent<br />

desfæcute, inclusiv conflinutul lor scurs øi îngropîndu-i, ca o dunæ, baza, este<br />

tic object. Powerful fluxus influences can be found in Hold on the<br />

Hollow, momentary and aleatory sculptures from irregular wire<br />

frames and soap cover, kind of inviting to making including balloons<br />

by their aid. Water and industrial launder jars constitute the matter<br />

and the “fuel” of these sculptures, that the public must charge alone,<br />

interacting with the object. The rich smell generated by the tower<br />

built up of tens of open launder boxes, including their gliding content<br />

and burying its base like a dune, is annihilated by the Welcome/Welcome<br />

curtain, made of emery bands. At the entrance, the faces of the<br />

sandpaper are new, unused, when you go out, the emery is used,<br />

consumed, as if you’d pass through a time compression.<br />

Laika, a gallery initiated in 2008 by Marius Bercea, Vlad Olariu,<br />

Mircea Suciu, and Øerban Savu (who left in 2009), exhibits the sculpture<br />

of Mihufl Boøcu, How it’s Made, built of recycled pieces and<br />

materials (washing machine encasing, a few old radios, etc.), a replica<br />

of the binnacle wherein the Laika doggy has been sent into space.<br />

A subtle analogy is therefore proposed between the gallery as a condenser<br />

or relay of artistic utopias, and the dream of conquering<br />

space. Vlad Olariu’s work, Atomic Projection, reproduces on a plaster<br />

board surface an image, taken from the media, of a victim of the<br />

atomic bomb. The explosion has pulverized the victim and projected<br />

it on a wall, transforming it into a sinister drawing. Being interested<br />

in the mould technique, Vlad Olariu monumentalizes the drawing,<br />

combining this technique with the application of the gold leaf, used<br />

for the Orthodox icons.<br />

Another exhibition space is ClujEst, “point of visual research”, conducted<br />

by gallerist Sebestyén György Székely. In his last exhibition,<br />

Maramureø. 1916 – Erich Hoffmann’s Social Photographs, we can see<br />

130 photographs made by a German officer from World War I, when<br />

the front passed through the Maramureø area, and sent to a family<br />

who sheltered him. Later on, the photographs have been recovered<br />

by photographer Lajos Erdélyi in the ’80s.<br />

The GroundFloor Group Association deals with the promotion of<br />

contemporary dance, organizing contemporary dance courses and<br />

shows, like the Colectiv A Association lead by Nicoleta Braniøte.<br />

Navid Nuur<br />

“light licker”, TL-neon tube, mixed oil paint, 2010, detail, photo: Navid Nuur,<br />

courtesy: Plan B<br />

Navid Nuur<br />

“light licker”, TL-neon tube, mixed oil paint, 2010,<br />

photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B<br />

59


anihilat de perdeaua Welcome/Welcome [Bun venit/Bun venit], din fîøii de ømirghel.<br />

La intrare, feflele hîrtiei de ølefuit sînt noi, nefolosite; cînd ieøi, ømirghelul este uzat,<br />

consumat, de parcæ ai trece printr-o comprimare a timpului.<br />

Laika, o galerie inifliatæ în 2008 de Marius Bercea,Vlad Olariu, Mircea Suciu øi Øerban<br />

Savu (care s-a retras în 2009), expune sculptura lui Mihufl Boøcu How it’s Made<br />

[Cum se fabricæ], construitæ din piese øi materiale reciclate (carcasæ de maøinæ de<br />

spælat, cîteva radiouri vechi etc.), o replicæ a habitaclului în care a fost trimisæ în spafliu<br />

cæfleluøa Laika. E propusæ astfel o subtilæ analogie între galerie ca un condensator<br />

sau releu de utopii artistice øi visul cuceririi spafliului. Lucrarea lui Vlad Olariu, Atomic<br />

Projection [Proiecflie atomicæ], reproduce pe o suprafaflæ de ghips-carton o imagine,<br />

preluatæ din media, a unei victime a bombei atomice. Explozia a pulverizat victima<br />

øi a proiectat-o pe un perete, transformînd-o într-un desen sinistru. Fiind interesat<br />

de tehnica øablonului, Vlad Olariu monumentalizeazæ desenul, combinînd aceastæ<br />

tehnicæ cu aplicarea foiflei de aur, folositæ la icoanele ortodoxe.<br />

Alt spafliu de expunere este ClujEst, „punct de cercetare vizualæ“ condus de galeristul<br />

Sebestyén György Székely. În ultima expoziflie, Maramureø. 1916 – Fotografii<br />

Mihufl Boøcu<br />

How it’s Made, 2010, photo and courtesy: Laika<br />

Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu<br />

View from the exhibition The Tiny Illusions, 2010. photo: Szabolcs Feleki. courtesy: Laika<br />

Vlad Olariu<br />

Atomic Projection, 2010, photo and courtesy: Laika<br />

sociale de Erich Hoffmann, se pot vedea 130 de fotografii realizate de un ofifler german<br />

din Primul Ræboi Mondial, în timp ce frontul trecea prin zona Maramureøului<br />

øi trimise unei familii care l-a gæzduit. Mai tîrziu, în anii ’80, fotografiile au fost<br />

recuperate de fotograful Lajos Erdélyi.<br />

Asociaflia GroundFloor Group se ocupæ cu promovarea dansului contemporan,<br />

organizînd cursuri øi spectacole de dans contemporan, la fel ca øi Asociaflia Colectiv<br />

A, condusæ de Nicoleta Braniøte. Colectiv A coorganizeazæ festivalul Temps d’images,<br />

un proiect european desfæøurîndu-se concomitent în mai multe flæri din<br />

60


Thomas Canto<br />

View of the exhibition Gravité B, ZMart Gallery, 2010. photo: Brice Guillaume<br />

Lucian Broscæflean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana Zdrenghea<br />

Who Am I/Where Do I Come From/Where Do I Go, ZMart Gallery, 2010,<br />

photo: Claudiu Iurescu<br />

Gábor Lali<br />

The Glitter of Gipsy Copper, ClujEst visual research point, 2009, photo: Szabolcs Feleki, ClujEst<br />

61


Alex Mirutziu<br />

When Love Melted Cavalries in Our Hearts, 2010, Sala Studio, Colectiv A, photo: Ræzvan Sædean<br />

Europa. Ediflia din 2009 s-a axat pe o colaborare între artele vizuale øi dansul contemporan.<br />

La Fabrica de Pensule s-au desfæøurat douæ dintre cele cinci colaboræri<br />

din proiect (printre participanfli s-au aflat øi Alex Mirutziu cu Alexandra Pirici ori subsemnatul,<br />

într-o colaborare cu coregrafa Mædælina Dan), urmînd ca, dupæ un atelier<br />

comun de douæ sæptæmîni, artiøtii øi coregrafii sæ-øi expunæ rezultatul. La prima<br />

vedere, aceste colaboræri experimentale au putut pærea artificiale, poate datoritæ<br />

perspectivelor diferite din care priveam originea performance-ului, dinspre arta spectacolului<br />

(dans, teatru), respectiv arta vizualæ (happening, body art). Dar pînæ la urmæ,<br />

aceastæ diferenflæ, combinatæ cu spontaneitatea øi prospeflimea abordærilor catalizate<br />

de durata scurtæ a atelierului, s-a dovedit beneficæ, contribuind de timpuriu la vocaflia<br />

Fabricii de spafliu de producflie artisticæ øi experiment veritabil.<br />

În cadrul aceluiaøi festival, ediflia 2010, spectacolul lui Alex Mirutziu When Love Melted<br />

Cavalries in Our Hearts [Cînd dragostea topea în inimile noastre trupe de cavalerie],<br />

din 2010, combinæ inteligent body artul øi activismul gay, creînd un amestec<br />

aparent derutant, cumva pe muchie, dar impresionant, între elemente (inclusiv corporale)<br />

foarte personale, subiective, chiar idiosincratice, øi cele politice. Tot în ediflia<br />

din 2010, Ion Dumitrescu øi Florin Flueraø prezentau Trilogia postspectacolului (Venifli<br />

sæ vedefli reprezentaflia noastræ, Neocatharsis øi Candidaturæ prezidenflialæ). În prima<br />

parte, protagoniøtii se aflau sub podiumul pe care era aøezat publicul øi, cu un polizor<br />

unghiular, îi tæiau structura de rezistenflæ, în timp ce spectatorii priveau scena<br />

proiectatæ pe un ecran în fafla lor. Îøi priveau practic propria „sabordare“ în direct.<br />

Al doilea volet e constituit de interpretarea actoriceascæ a celor doi a unui recitativ<br />

<strong>format</strong> din serii de cuvinte care semnificæ momentele desfæøurærii unei narafliuni<br />

(de exemplu, început, acfliune, atmosferæ, compoziflie, nebunie, conflict etc.), declamate<br />

repetitiv pînæ la saturaflie, adicæ pînæ la evacuarea perceptibilitæflii sensului în<br />

favoarea unor pure modulaflii acustice øi de stare afectivæ. Încæ mai interesantæ din<br />

Colectiv A that co-organizes the festival Temps d’images, an<br />

European project running concomitantly in more countries from<br />

Europe. The 2009 edition focused on a collaboration between the<br />

visual arts and the contemporary dance. Two of the five collaborations<br />

from the project took place at the Paintbrush Factory (among<br />

the participants were also Alex Mirutziu with Alexandra Pirici or the<br />

undersigned, in a collaboration with choreographer Mædælina Dan),<br />

being due that, after a common two weeks workshop, the artists and<br />

the choreographers expose their result. At first view, these experimental<br />

collaborations might have seem artificial, perhaps due to the<br />

various perspectives wherefrom we were looking at the origin of performance,<br />

out the art of spectacle (dance, theatre), respectively the<br />

visual art (happening, body art). But eventually, through this difference,<br />

combined with the spontaneity and freshness of the approaches<br />

catalyzed by the short duration of the workshop, it proved out<br />

benefic, contributing since early to the vocation of the Factory<br />

as space for artistic production and authentic experiment.<br />

Within the same festival, the 2010 edition, Alex Mirutziu’s show<br />

When Love Melted Cavalries in Our Hearts, from 2010, combines<br />

intelligently the body art, gay activism, creating an apparently<br />

baffling fusion, somehow on edge, yet impressive, between highly<br />

personal, subjective, even idiosyncratic elements (including corporal),<br />

and the political ones. Also in the 2010 edition, Ion Dumitrescu<br />

and Florin Flueraø present The Trilogy of the Postspectacle (Come<br />

See Our Representation, Neocatharsis, and The Presidential Candidacy).<br />

In the first part, the protagonists were under the podium<br />

where the public was sitting and, with an angular grinding machine,<br />

were cutting the resistance structure, while the spectators were looking<br />

at the scene projected on a screen before them. They were practically<br />

looking at their own “scuttling” live. The second volet is built<br />

by the two’s histrionic interpretation of a recitative formed by series<br />

of “significant” words declaimed repetatively till saturation, that is<br />

till the evacuation of meaning perceptibility in favour of some pure<br />

62


Message – multi-reality-dance-show, 2010, GroundFloor Group, photo: Øerban Bonciocat<br />

punctul de vedere al proiectului în ansamblu mi s-a pærut direcflia în care îl angajeazæ<br />

cel de-al treilea volet al sæu, prin care acesta „ieøea“ (sau simula ieøirea) în afara<br />

propriilor „granifle“ printr-o campanie electoralæ realæ pentru candidatura lui Florin<br />

Flueraø la preøedinflia României în 2012.<br />

Dintre membrii Fabricii care lucreazæ cu contextul postindustrial se distinge AltArt,<br />

fundaflie condusæ de Rarifla Zbranca care editeazæ øi publicafliile Fabricii în ipostaza<br />

ei de „centru de artæ“. Notabilæ este organizarea în vara anului 2009, înainte de<br />

deschiderea oficialæ a sitului, a unor serii de interviuri cu locuitorii din cartierul înconjurætor,<br />

cu scopul realizærii unui ghid audio al unor hærfli mentale, de pus la dispoziflia<br />

publicului odatæ cu lansarea acestui proiect, care a avut loc în septembrie 2010.<br />

Existæ aici un element de afinitate cu ceea ce face Asociaflia Grupa Micæ a Mihaelei<br />

Panainte, care a înfiinflat prima salæ de teatru privatæ din Cluj, Sala micæ, organizînd,<br />

pe lîngæ spectacolele prezentate, øi cursuri de teatru cu copiii din cartier. Unul dintre<br />

proiectele în desfæøurare este montarea piesei Scaunele de Eugène Ionesco într-unul<br />

dintre depozitele Fabricii de Scaune Antares din Cluj, folosind acest pretext<br />

pentru a interacfliona cu un alt fel de public, muncitorii din fabricæ, care, de altfel,<br />

au primit rolul unui personaj colectiv în piesæ. Accentul se deplaseazæ de pe „calitatea“<br />

artisticæ a interpretærii spre rezultatul acestui experiment de fuziune între „teatru“<br />

øi capacitatea de autoexpresie a „simplilor“ muncitori.<br />

Galeria ZMart (Rinad Muti øi Øtefana Zdrenghea) se concentreazæ pe design vestimentar,<br />

iar un studio de creaflie vestimentaræ se aflæ la etajul 4, fiind condus de Smaranda<br />

Almæøan.<br />

Tot la etajul 4 se aflæ rezidenfla organizatæ de pictorul italian Robert Bosisio împreunæ<br />

cu Galeria Sabot, care pune la dispoziflie artiøtilor tineri un spafliu de aproape 30<br />

acoustic modulations and of affective state. Yet even more interesting<br />

from the point of view of the project on the whole seemed to me<br />

the direction whereat it is engaged by the third volet, whereby it<br />

“marched” (or simulated the marching) outside its own “bounds”<br />

through a real electioneering for Florin Flueraø’s candidacy to the<br />

2012 presidentship of Romania.<br />

Among the members of the Factory who are working with the postindustrial<br />

context, we can single out AltArt, a foundation lead by Rarifla<br />

Zbranca, which is also editing the Factory’s publications in its aspect<br />

of “art centre”. Notable is the organization in the summer of 2009,<br />

before the official opening of the site, of a series of interviews with<br />

the inhabitants from the surrounding neighbourhood, with a view to<br />

carry out an audio guide of some mental maps, to be placed at the<br />

public’s disposal once with the release of this project which took<br />

place in September 2010. There is an element of affinity here with<br />

what Mihaela Panainte’s Grupa Micæ Association does, who founded<br />

the first private theatre hall from Cluj, The Small Hall, organizing,<br />

apart from the presented spectacles, theatre classes with children<br />

from the neighbourhood as well. One of the ongoing projects is the<br />

enactment of Eugène Ionesco’s play The Chairs in one of the deposits<br />

of the Antares Chair Factory from Cluj, using this pretext in order to<br />

interact with another type of public, the factory workers, who, as a<br />

matter of fact, received the role of a collective character in the play.<br />

The accent shifts away from the artistic “quality” of the interpretation<br />

towards the result of this fusion experiment between “theatre” and<br />

the “simple” workers’ capacity of self-expression.<br />

ZMart Gallery (Rinad Muti and Øtefana Zdrenghea) concentrates on<br />

vestiary design, and a studio of vestiary creation is located on the 4th<br />

floor, being lead by Smaranda Almæøan.<br />

Also on the 4th floor is located the residency organized by Italian<br />

painter Robert Bosisio in company with Sabot Gallery, which makes<br />

63


de metri pætrafli, pe o perioadæ de pînæ la trei luni. Pînæ acum s-au perindat artiøti cu<br />

diferite preocupæri, precum Robert Fekete øi Sergiu Toma din Cluj, Aline Cautis (Chicago),<br />

Cristiana Palandri (Florenfla). Paradoxal e cum, în totalæ lipsæ de fonduri, acest<br />

spafliu funcflioneazæ: færæ pretenflii øi aproape într-un anonimat fructuos.<br />

Cineva mæ întreba cum aø descrie atmosfera din Fabricæ øi am ræspuns, pe jumætate<br />

în glumæ, desigur, cæ mæ simt ca în timpul studenfliei; chiar mai bine, fiindcæ lipsesc<br />

profesorii øi examenele. Contactul zilnic cu colegii devenifli øi vecini reduce, în chip<br />

firesc, øi nu neapærat programatic, izolarea cotidianæ (altminteri absolut fireascæ øi<br />

ea) a fiecæruia øi creeazæ astfel un mediu de sociabilitate care, oricît de palid, nu poate<br />

sæ nu funcflioneze øi ca o cutie de rezonanflæ pentru zgomotul de fond al societæflii<br />

în ansamblu.<br />

Fenomenul constituirii acestui spafliu de multiple intersecflii socio-artistice øi interfefle<br />

culturale poate cæ ar putea fi explicat în termenii unui dispozitiv de resuscitare a corpului<br />

paralitic al vieflii artistice organizate. În cazul particular al scenei artistice clujene<br />

(situaflia mi se pare caracteristicæ zonelor postcomuniste în general, dar m-aø limita<br />

aici doar la oraøul unde træiesc), metafora øi-ar avea referentul în eøecurile, consumate<br />

pînæ la urmæ øi individual, ale unei generaflii de artiøti de dupæ ’89, generaflie<br />

obligatæ de context sæ se autodizolve în enormul øi informul hæfliø al subzistenflei, ceea<br />

ce a dus la ruperea legæturii cu experimentul. Aici mæ refer la faptul cæ, trebuind sæ<br />

subziste, soluflia alternativæ a fost mularea pe realitæflile pieflei – nu neapærat de artæ,<br />

ci chiar øi a forflei de muncæ. Øi fie cæ nu au vrut sæ-øi compromitæ eventualele <strong>idea</strong>luri,<br />

fie cæ n-au øtiut cum sæ-øi adapteze inteligenfla artisticæ dincolo de anumite orizonturi<br />

încremenite, asta a dus la renunflare, la încetarea unei producflii artistice<br />

relevante. Aceastæ generaflie a fost activæ la un moment dat, dar, vorba lui Dénes<br />

Miklósi, parcæ a fost ræpusæ de o molimæ, prin inexistenfla, de la un moment dat încolo,<br />

a unor instituflii care sæ medieze firesc între producflie øi public, ca sæ nu mai pomenim<br />

de potenflialii colecflionari (privafli ori publici), ceea ce a sfîrøit prin a duce la<br />

scufundarea ei în ignorare. (Cred cæ asta are legæturæ øi cu tæierea fondurilor Soros<br />

pentru arta contemporanæ øi deøertul care a urmat, subit, în primii ani de dupæ aceea.)<br />

De aceea, istoria artei româneøti a anilor ’90 parcæ lipseøte, ceea ce astæzi, cînd situaflia<br />

a evoluat sensibil, a øi dat naøtere de altfel unui puternic curent de recuperare a acestei<br />

generaflii. Nu zic cæ prin constituirea acestui spafliu alternativ øi a dinamicii pe care<br />

el o face posibilæ toate problemele se rezolvæ sau cæ însæøi apariflia lui (de la un punct<br />

încolo „inexplicabilæ“, paradoxalæ, aøa cum am cæutat deja sæ sugerez) are o legæturæ<br />

cauzalæ directæ cu insuficienflele ori precaritæflile care continuæ sæ greveze asupra<br />

perspectivelor unui viitor „înfloritor“ pentru scena clujeanæ. Dar existenfla acestui<br />

loc de viaflæ øi de producflie readuce ceva din romantismul pierdut al unei etape inaugurale,<br />

entuziasm iremediabil pierdut, de exemplu, prin noua evoluflie a universitæflii<br />

de artæ, atunci cînd ea s-a trans<strong>format</strong> într-un nou fel de instituflie <strong>format</strong>ivæ, al cærei<br />

scop e fabricarea de „artiøti cu diplomæ”, pe bandæ rulantæ.<br />

Ion Dumitrescu & Florin Flueraø<br />

Cutting the theatre structure in the Postspectacle trilogy performance, video still,<br />

2010, courtesy: the artists and Colectiv A<br />

Delir în doi în trei în cîfli vrei (Frenzy for Two or More) by Eugène Ionesco,<br />

directed by Mihaela Panainte, Sala Micæ, courtesy and photo: Grupa Micæ<br />

64


scena<br />

Notæ conflinînd activitæflile desfæøurate øi membrii Fabricii de Pensule:<br />

http://fabricadepensule.ro<br />

GALERII<br />

Galeria Sabot (et. II) – www.galeria-sabot.ro<br />

2010<br />

Ne vedem!, Valentina Miorandi<br />

Works, Vlad Nancæ<br />

Construction Work: The Pornography of World Peace, Maja Borg<br />

In any weather, at any hour of the day or night, I have been anxious to improve the nick of time, and notch it on<br />

my stick too; to stand on the meeting of two eternities, the past and the future, which is precisely the present moment;<br />

to toe that line, Ylva Ogland<br />

Being Radu Comøa, Radu Comøa<br />

2009<br />

Mihai, Alice Tomaselli<br />

Manifest of Flaw, Alex Mirutziu<br />

Galeria Plan B – www.plan-b.ro<br />

2010<br />

home–studio–school–city ’90–’93<br />

Phantom Fuel, Navid Nuur<br />

Oræ øi loc, Sorin Câmpan<br />

2009<br />

Luv, Ciprian Mureøan<br />

The Chairs by Eugène Ionesco, directed by Mihaela Panainte, photo: István Biró, courtesy Grupa Micæ<br />

available to young artists, a space of almost 30 square meters, for a<br />

period of up to three months. Artists with different preoccupations<br />

have floated until now, such as Robert Fekete and Sergiu Toma from<br />

Cluj, Aline Cautis (Chicago), Cristiana Palandri (Florence). Paradoxical<br />

is how, in total lack of funds, this space functions: without pretensions<br />

and almost in a resultful anonymity.<br />

Someone was asking me how would I describe the atmosphere from<br />

the Factory and I’ve answered, half jokingly, of course, that I feel like<br />

during my studentship; even better, because there are no teachers<br />

or exams. The daily contact with the colleagues who have also<br />

become neighbours reduces, as a matter of course, and not necessairly<br />

programmatically, the quotidian isolation (otherwise absolutely<br />

natural as well) of everyone and thus creates for everyone an<br />

environment of sociability which, soever pale, cannot but function<br />

equally as a resonance box for the background noise of the society<br />

on the whole.<br />

It is possible that the phenomenon of forming this space of multiple<br />

social-artistic intersections and cultural interfaces might be explained<br />

in terms of a device for the resuscitation of the paralystic body of the<br />

organized artistic life. In the particular case of the artistic scene from<br />

Cluj (I think the situation is characteristic of the postcommunist<br />

areas in general, but I’d hold myself down here only to the city<br />

wherein I live), the metaphor would have its referent in the failures,<br />

consumed to the last individually as well, of a generation of artists<br />

after ’89, a generation obliged by the context to self-dissolve in the<br />

enormous and shapeless shaw of subsistence, which lead to the tearing<br />

of the bond with the experiment. I refer here to the fact that,<br />

having to subsist, the alternative was the moulding on the realities<br />

of the market – not neccessairly the art market, but even the work<br />

force market. And no matter whether they did not wish to compromise<br />

their eventual <strong>idea</strong>ls, or they didn’t know how to adapt their<br />

artistic intelligence beyond some stuporous horizons, this lead to resignation,<br />

to a sucrease of a relevant artistic production. This generation<br />

has been active at a certain time, but, as Dénes Miklósi used to<br />

say, it’s almost as if it was spoilt by a contagion, by the inexistence,<br />

from a given moment along, of some institutions able to mediate<br />

naturally between production and the public, to say nothing of the<br />

potential collectors (private or public), which eventuated in leading<br />

to its sinking into ignorance. (I believe this concerns the cutting of<br />

the Soros funds for contemporary art as well, and the desert that followed,<br />

unexpectedly, in the first years after that.) Thus the history of<br />

the Romanian art of the ’90s seems to be missing, which gave birth<br />

today as a matter of fact, when the situation has evolved sensibly,<br />

to a powerful current of reclaiming this generation. I’m not saying<br />

that by the establishment of this alternative space and of the dynamic<br />

it makes possible, all the problems are solved or that its very apparition<br />

(from one point along “inexplicable”, paradoxical, as I’ve been<br />

already seeking to suggest) has any direct causal connection with the<br />

insufficiencies or precarities that continue to burden the perspectives<br />

of a “blooming” future for the artistic scene from Cluj.<br />

But the existence of this place for life and production brings back<br />

something from the lost romanticism of an inaugural stage, an<br />

irremediably lost enthusiasm, for example through the new evolution<br />

of the art university, when it has transformed into a new<br />

type of <strong>format</strong>ive institution, whose purpose is the fabrication of<br />

“artists with diploma” on the line.<br />

65


Galeria Laika – www.laika.ro<br />

2010<br />

Life, Felix Deac<br />

Shadows, Ioana Joa<br />

Memory of a Memory, Vlad Olariu<br />

Light Always Falls from Above, Robert Bosisio<br />

The Tiny Illusions, Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu<br />

How it’s Made, Mihufl Boøcu<br />

2009<br />

Clockwise From the Left, Tom Chamberlain<br />

Galeria ZMart – www.zmartgallery.com<br />

2010<br />

Metropolis, Ræzvan Anton<br />

Ecranul Negru (Picturæ invizibilæ), Johanna Riech<br />

There Is No Somewhere Else In This Room, Alexandra „Lou“ Plesner<br />

D.tales, Valeria Frigerio<br />

Gravité B, Thomas Canto<br />

2009<br />

Who Am I Where Do I Come From Where Do I Go, Lucian Broscæflean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana<br />

Zdrenghea<br />

ClujEst<br />

Maramureø. 1916 – Fotografii sociale de Erich Hoffmann<br />

Hóstát. 1979–1984. Expoziflie de fotografie, Károly Feleki<br />

O Miraji le Hromane butienga (Strælucirea aræmurilor fligæneøti), Gábor Lali – 20.11.2009<br />

SÆLI DE SPECTACOL<br />

Sala Studio (et. I)<br />

CURSURI/ATELIERE<br />

Patru cursuri de Contact Improvisation cu Dorka Farkas, GroundFloor Group – 28.01.2010 øi 04.02.2010<br />

dialog.fotodans – atelier interdisciplinar dans contemporan & fotografie cu Cosmin Manolescu, GroundFloor Group<br />

– 11–14.03.2010<br />

Miøcare în spafliu/atelier de Contact Improvisation cu Ulla Mäkinen (Finlanda), GroundFloor Group – 9 – 11.04.2010<br />

ArtHoc Junior – Atelier de improvizaflie, Asociaflia ART-HOC – 4–6 & 10–12.05.2010<br />

Atelier Acrobaflii pentru copii, GroundFloor Group – 13–16.09.2010<br />

Audiinfla (1) – workshop intensiv de conøtientizare øi comunicare muzicalæ øi ritmicæ, Asociaflia Arta Capoeira –<br />

1–7.10.2010<br />

Atelier DiY Refabricat, Fundaflia AltArt – 28–30.10.2010<br />

Atelier de improvizaflie teatralæ pentru profesori, Asociaflia ART-HOC – 6.11.2010 – 14.11.2010<br />

Lab for Dance cu Florin Fieroiu, Asociaflia Artlink – 1–5.03.2010, 12–15.04.2010<br />

Cursuri de dans contemporan cu Kata Juhász (HU) øi Zsuzsa Rózsavölgyi (HU/BE), GroundFloor Group –<br />

15–16.01.2011<br />

Contact Impro Jam, GroundFloor Group – în fiecare sæptæmînæ<br />

Your Brain on Drums – Atelier deschis de ritm/percuflie, Asociaflia Arta Capoeira – în fiecare sæptæmînæ<br />

DANS CONTEMPORAN ØI TEATRU<br />

Scurtcircuit per<strong>format</strong>iv la Fabrica de Pensule, Asociaflia Colectivæ A & Centrul Naflional al Dansului Bucureøti<br />

16.04.2010 – 22.05.2010<br />

We went with these bodies as far as we could, de Paul Dunca, interprefli: Paul Dunca, Mædælina Ghiflescu,<br />

Eduard Gabia, Øtefan Cosma – 16.04.2010<br />

Preview, concept, coregrafie øi interpretare: Manuel Pelmuø, o producflie Bandlien/Pelmuø – 17.04.2010<br />

Fine Tuning between Me and the Universe…, o piesæ de/cu Eduard Gabia – 23.04.2010<br />

Extraterrestrial Activity, concept øi interpretare: Alexandra Pirici – 23.04.2010<br />

Birou de cercetare øi manifestare a prezentului continuu (premieræ), de Maria Baroncea øi Rectifier Crew<br />

(Jean-Lorin Sterian, Vlad Basalici, Eduard Gabia, Alexandra Pirici, Maria Baroncea) – 23.04.2010<br />

Out of Love for this Affective Ttitle, coregrafia øi interpretarea: Iuliana Stoianescu – 25.04.2010<br />

A Brave Search of Ultimate Reality, de Florin Flueraø, cu Florin Flueraø øi Iuliana Stoianescu – 25.04.2010<br />

Lulu’s Room, de/cu Mihaela Dancs – 7.05.2010<br />

Stage Psychosis, concept øi interpretare: Carmen Coflofanæ – 7.05.2010<br />

Iluzionistele, un spectacol de Mædælina Dan, cu Maria Baroncea, Carmen Coflofanæ, Mihaela Dancs, Mædælina<br />

Dan – 8.05.2010<br />

Note containing the unfolded activities and the members<br />

of the Paintbrush Factory: http://fabricadepensule.ro<br />

GALLERIES<br />

Sabot Gallery (II-nd floor) – www.galeria-sabot.ro<br />

2010<br />

See You!, Valentina Miorandi<br />

Works, Vlad Nancæ<br />

Construction work: the pornography of world peace, Maja Borg<br />

In any weather, at any hour of the day or night, I have been anxious to<br />

improve the nick of time, and notch it on my stick too; to stand on the<br />

meeting of two eternities, the past and the future, which is precisely the<br />

present moment; to toe that line, Ylva Ogland<br />

Being Radu Comøa, Radu Comøa<br />

2009<br />

Michael, Alice Tomaselli<br />

Manifest of Flaw, Alex Mirutziu<br />

Plan B Gallery – www.plan-b.ro<br />

2010<br />

home–studio–school–city ’90–’93<br />

Phantom Fuel, Navid Nuur<br />

Hour and Place, Sorin Câmpan<br />

2009<br />

Luv, Ciprian Mureøan<br />

Laika Gallery – www.laika.ro<br />

2010<br />

Life, Felix Deac<br />

Shadows, Ioana Joa<br />

Memory of a Memory, Vlad Olariu<br />

Light Always Falls from Above, Robert Bosisio<br />

The Tiny Illusions, Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu<br />

How it’s Made, Mihufl Boøcu<br />

2009<br />

Clockwise From the Left, Tom Chamberlain<br />

ZMart Gallery – www.zmartgallery.com<br />

2010<br />

Metropolis, Ræzvan Anton<br />

The Black Screen (Invisible Painting), Johanna Riech<br />

There Is No Somewhere Else In This Room, Alexandra “Lou“ Plesner<br />

D.tales, Valeria Frigerio<br />

Gravité B, Thomas Canto<br />

2009<br />

Who am I Where do I come from Where do I go, Lucian Broscæflean,<br />

Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana Zdrenghea<br />

ClujEst<br />

Maramureø. 1916 – Erich Hoffmann’s Social Photographs<br />

Hóstát. 1979–1984. Photography Exhibition, Károly Feleki<br />

O Miraji le Hromane butienga (The Brilliance of Romany Coppers),<br />

Gábor Lali – 20.11.2009<br />

SPECTACLE HALLS<br />

Studio Hall (I-st floor)<br />

COURSES/WORKSHOPS<br />

Four Courses in Contact Improvisation with Dorka Farkas, GroundFloor<br />

Group – 28.01.2010 and 04.02.2010<br />

dialog.fotodans – interdisciplinary workshop contemporary dance<br />

& photography with Cosmin Manolescu, GroundFloor Group<br />

– 11–14.03.2010<br />

66


scena<br />

Spatial movement/workshop in Contact Improvisation with Ulla Mäkinen<br />

(Finland), GroundFloor Group – 9–11.04.2010<br />

ArtHoc Junior – Improvisation Workshop, ART-HOC Association<br />

– 4–6 & 10–12.05.2010<br />

Workshop Acrobatics for Children, GroundFloor Group<br />

– 13–16.09.2010<br />

Audi(oConsci)ence – Intensive Workshop in Musical and Rhythmical Communication<br />

and Awareness-Raising, Arta Capoeira Association<br />

– 1–7.10.2010<br />

Workshop DiY Refabricated, AltArt Foundation – 28–30.10.2010<br />

Workshop in Theatrical Improvisation for Teachers, ART-HOC Association<br />

– 6.11.2010 – 14.11.2010<br />

Lab for Dance with Florin Fieroiu, Artlink Association – 1–5.03.2010,<br />

12–15.04.2010<br />

Courses in Contemporary Dance with Kata Juhász (HU) and Zsuzsa<br />

Rózsavölgyi (HU/BE), GroundFloor Group – 15–16.01.2011<br />

Contact Impro Jam, GroundFloor Group – every week<br />

Your Brain on Drums – Open Rhythm/Percussion Workshop, Arta Capoeira<br />

Association – every week<br />

dialog.fotodans – contemporary dance and photograpy interdisciplinary workshop, with Cosmin Manolescu, 2010,<br />

GroundFloor Group, photo: Miruna Toma<br />

Bun-ræmas! (sau despre discretele scæpæri ale sistemului limbic) – 9.05.2010<br />

Mind Control Deep Alpha, Farid Fairuz, consulting sinergetic øi prezicætori: Maria Baroncea, Alexandra<br />

Pirici, Carmen Coflofanæ, Mædælina Dan, Iuliana Stoianescu, metode de vindecare prin deghizare øi<br />

tehnici de manipulare: Andrei Dinu, meloterapie: Miles Davis, fototerapie: Cætælin Nicolescu<br />

Dance a Playful Body, un spectacol de Andreea Novac, interpret: István Téglás – 21.05.2010<br />

“Luv”, de/cu Çağlar Yiğitoğullari (Turcia) – 21.05.2010<br />

“Diss” sau „Wash yourself in your tears and built your church of your faith”, de/cu Çağlar Yiğitoğullari<br />

(Turcia) – 22.05.2010<br />

POST.SYNC, spectacol produs de GroundFloor Group, regia: Ferenc Sinkó – 7.11.2010, 25.11.2010, etc.<br />

Skin Tight, de Gary Henderson, spectacol al companiei de teatru QUARTETT din Noua Zeelandæ, regia: Hilary<br />

Halba – 11.11.2010<br />

Noaptea lui Helver, Ingmar Villqist, spectacol independent, Balla & Vajna Projects, cu:Tibor Bodea, Bernadetta<br />

Fekete – 19–20.11.2010<br />

Pretend We Make You Happy, direcflie artisticæ: Andreea Novac, coregrafie øi interpretare: Øtefan Lupu, Alin<br />

State, István Téglás – 10.12.2010<br />

CONTEMPORARY DANCE AND THEATRE<br />

Per<strong>format</strong>ive Short-Circuit at the Paintbrush Factory, Colectiv A Association<br />

& The National Center of Dance Bucharest<br />

16.04.2010 – 22.05.2010<br />

We Went with these Bodies as Far as We Could, by Paul Dunca,<br />

interpreters: Paul Dunca, Mædælina Ghiflescu, Eduard Gabia,<br />

Øtefan Cosma – 16.04.2010<br />

Preview, concept, choreography and interpretation:<br />

Manuel Pelmuø, a production Bandlien/Pelmuø – 17.04.2010<br />

Fine Tuning between Me and the Universe..., a performance by/with<br />

Eduard Gabia – 23.04.2010<br />

Extraterrestrial Activity, concept and interpretation: Alexandra Pirici<br />

– 23.04.2010<br />

Office for the Research and Manifestation of the Continuous Present<br />

(premiere), by Maria Baroncea and Rectifier Crew (Jean-Lorin Sterian,<br />

Vlad Basalici, Eduard Gabia, Alexandra Pirici, Maria Baroncea)<br />

– 23.04.2010<br />

View from the opening of Paintbrush Factory, October 2009, photo: Alin Tænasæ<br />

vis-à-vis, acfliune de dans contemporan, GroundFloor Group – 15–19.01.2011<br />

Lulu, sau elevul slab ræspunde, spectacol de dans al Companiei Juhász Kata øi SÍN Culture Centre (Budapesta),<br />

cu/de Kata Juhász, dramaturgia, asistent de regie: Kata-Lina Varga – 16.01.2011<br />

Falling8, spectacol de dans al SÍN Culture Centre (Budapesta), cu/de Tamás Bakó & Zsuzsa Rózsavölgyi<br />

– 17.01.2011<br />

Ticæloøii, spectacol de dans al SÍN Culture Centre (Budapesta) – 18.01.2011<br />

DEZBATERI / DISCUfiII<br />

Zi de zis (Street Art pe ulifla noastræ, Intervenflii artistice în spafliul public, Monumental! – Dezbatere asupra artei<br />

monumentale din Cluj, Colecflii øi colecflionari), Fundaflia AltArt<br />

Rencontres de Cluj – Cultura øi dezvoltare localæ. Locul øi rolul culturii în dezvoltarea localæ, Centrul Cultural Francez<br />

& Fabrica de Pensule – 14.05.2010, 10.00 – 17.00 h<br />

Treaba cu treaba – muncæ øi patrimoniu în societatea (post)industrialæ, Fabrica de Pensule, Fundaflia AltArt &<br />

Facultatea de Sociologie øi Asistenflæ Socialæ, Universitatea „Babeø-Bolyai“ Cluj – 22 & 23.10.2010<br />

FESTIVALURI<br />

E-Tribal Art – Feast of the Digital, Fundaflia AltArt – 19.02.2010 – 22.02.2010<br />

Festivalul Transeuropa, European Alternatives – 29.04.2010<br />

Festivalul de foarte scurt metraj Très Courts, Centrul Cultural Francez – 6.05.2010<br />

Trans-Contact 2010 – Festivalul Internaflional de Contact Improvisation, Asociaflia GroundFloor Group –<br />

31.07.2010 – 08.08.2010<br />

Festival Temps d’images #3 | teatru dans video, Colectiv A – 11 – 20.10.2010


Out of Love for this Affective title, choreography and interpretation:<br />

Iuliana Stoianescu – 25.04.2010<br />

A brave search of ultimate reality, by Florin Flueraø, with<br />

Florin Flueraø, Iuliana Stoianescu – 25.04.2010<br />

Lulu’s Room, by/with Mihaela Dancs – 7.05.2010<br />

Stage Psychosis, concept and interpretation: Carmen Coflofanæ<br />

– 7.05.2010<br />

The Illusionist, a performance by Mædælina Dan, with Maria Baroncea,<br />

Carmen Coflofanæ, Mihaela Dancs, Mædælina Dan – 8.05.2010<br />

Adieu! (or on the discreet omissions of the limbic system)<br />

– 9.05.2010<br />

Mind Control Deep Alpha, Farid Fairuz, synergetic consulting and<br />

forecasters: Maria Baroncea, Alexandra Pirici, Carmen Coflofanæ,<br />

Mædælina Dan, Iuliana Stoianescu, methods of healing by disguise<br />

and manipulation techniques: Andrei Dinu, melotherapy: Miles<br />

Davis, phototherapy: Cætælin Nicolescu<br />

Dance a Playful Body, a performance by Andreea Novac, interpret:<br />

István Téglás – 21.05.2010<br />

“Luv”, by/with Çağlar Yiğitoğullari (Turkey) – 21.05.2010<br />

“Diss” or „Wash yourself in your tears and built your church of your<br />

faith”, by/with Çağlar Yiğitoğullari (Turkey) – 22.05.2010<br />

Øerban Savu in his studio, photo: Szabolcs Feleki<br />

MUZICÆ, PERFORMANCE, FILM, EXPOZIfiII ETC.<br />

Cîntæm poveøtile voastre – Z0 (electroclown, Mioritza Soundsystem, Murmur, Indjstione) – 22.01.2010<br />

Magic Minimal – performance solo Aymeric Hainaux – voce/sunet/corp & concert muzicæ improvizatæ – Proiectul<br />

Adicæ zero – 06.03.2010<br />

Zilele filmului francofon – Special Orientul Mijlociu, Centrul Cultural Francez – 10–11.03.2010<br />

Homemade Fair – tîrg de atmosferæ øi creaflie – 24.04.2010<br />

Lansarea Revistei Atelierul & tîrg handmade – 19.06.2010<br />

Noaptea lungæ a filmelor scurte – Shorts’Up, Uzina Duzina – 19.06.2010<br />

people = sound – o instalaflie muzicalæ pentru x persoane øi întîmplarea, Asociaflia Arta Capoeira (Bogdan<br />

Rakolcza) – 7.10.2010<br />

Cenzurat! Filme interzise din România øi Germania de Est, Centrul Cultural German – 8.10.2010<br />

Picnic în lanul de beton, Asociaflia AREA 3 – 6 – 13.11.2010<br />

Sala Micæ (et. II)<br />

SPECTACOLE<br />

Delir în doi în trei în cîfli vrei, de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte<br />

Scaunele, de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte<br />

Cunoøti Calea Lactee, de Karl Wittlinger, spectacol realizat de Váróterem Projekt în colaborare cu Sala Micæ<br />

Stæteam întinøi pe pat, de Daniel Charms, teatrul Auæleu (Timiøoara), regia: Ovidiu Mihæiflæ, spectacol invitat<br />

Spectacolul „Oo!“, dupæ Ion Creangæ, în regia lui Alexandru Dabija, produs de Teatrul Tineretului din Piatra-Neamfl<br />

Glasul tobelor in noapte, de Nándor Vetési, selecflie din textele lui Bertolt Brecht<br />

Faites vos Jeux, regia: András Hatházi, spectacol realizat de Váróterem Projekt øi Sala Micæ<br />

Teatru-lecturæ, regia: Adela Iancu, texte în lectura actriflei Anca Hanu<br />

Proiecflia filmului Morgen, regizor: Marian Criøan<br />

M-am întors de la supermarket øi i-am tras o mamæ de bætaie fiului meu, dupæ Agamemnon de Rodrigo Garcia<br />

ORGANIZAfiII CULTURALE<br />

Fundaflia AltArt – www.altart.org<br />

Asociaflia GroundFloor Group – www.groundfloor.ro<br />

Asociaflia ART-HOC – www.arthoc.ro<br />

Asociaflia Arta Capoeira<br />

Asociaflia Grupa Micæ – www.salamica.ro<br />

Asociaflia Colectiv A – www.colectiva.ro<br />

Asociaflia Vajna & Balla Projects<br />

POST.SYNC, a show produced by GroundFloor Group, direction:<br />

erenc Sinkó – 7.11.2010, 25.11.2010, etc.<br />

Skin tight, by Gary Henderson, a show of the theatre company QUARTETT<br />

from New Zeeland, direction: Hilary Halba – 11.11.2010<br />

Helver’s Night, Ingmar Villqist, independent performance, Balla & Vajna<br />

Projects, with Tibor Bodea, Bernadetta Fekete – 19–20.11.2010<br />

Pretend we make you happy, artistic direction: Andreea Novac, choreography<br />

and interpretation: Øtefan Lupu, Alin State, István Téglás<br />

– 10.12.2010<br />

vis-à-vis, contemporary dance action, GroundFloor Group<br />

15 – 19.01.2011<br />

Lulu, or the Bad Student Answers, dance performance of the Juhász<br />

Kata Company and SÍN Culture Centre (Budapest), with/by<br />

Kata Juhász, dramaturgy, directing assistant: Kata-Lina Varga<br />

– 16.01.2011<br />

Falling8, dance performance of the SÍN Culture Centre (Budapest),<br />

with/by Tamás Bakó & Zsuzsa Rózsavölgyi – 17.01.2011<br />

Bastards, dance performance of the SÍN Culture Centre (Budapest)<br />

– 18.01.2011<br />

DEBATES / DISCUSSIONS<br />

Say Day (Street Art on our alley, Artistic interventions in the public<br />

space, Monumental! – Debate on the monumental art from Cluj, Collections<br />

and collectors), AltArt Foundation<br />

Rencontres de Cluj – Local culture and development: The place and the<br />

role of culture in the local development, French Cultural Centre &<br />

The Paintbrush Factory – 14.05.2010, 10.00 – 17.00 h<br />

The business with the business – labour and heritage in the (post)industrial<br />

society, The Paintbrush Factory, AltArt Foundation & The Faculty<br />

of Sociology and Social Assistance, Babeø-Bolyai University Cluj<br />

– 22 & 23.10.2010<br />

FESTIVALS<br />

E-Tribal Art – Feast of the Digital, AltArt Foundation<br />

– 19.02.2010 – 22.02.2010<br />

Transeuropa Festival, European Alternatives – 29.04.2010<br />

The very short subject festival Très Courts, French Cultural Centre<br />

– 6.05.2010<br />

Trans-Contact 2010 – The International Festival of Contact<br />

Improvisation, GroundFloor Group Association – 31.07.2010 – 08.08.2010<br />

Temps d’images #3 Festival | theatre dance video, Colectiv A<br />

– 11–20.10.2010<br />

MUSIC, PERFORMANCE, FILM, EXHIBITIONS, ETC.<br />

We’re singing your stories – Z0 (electroclown, Mioritza Soundsystem,<br />

Murmur, Indjstione) – 22.01.2010<br />

Magic Minimal – solo performance Aymeric Hainaux – voice/sound/body<br />

& improvisational music concert – That is zero Project – 06.03.2010<br />

The Francophone Film Days – Special the Middle East, French Cultural<br />

Centre – 10–11.03.2010<br />

68


scena<br />

Homemade Fair – atmosphere and creation mart – 24.04.2010<br />

The release of the Atelierul magazine & handmade mart – 19.06.2010<br />

The long night of short films – Shorts’Up, Uzina Duzina – 19.06.2010<br />

people = sound – a musical installation for x persons and the happening,<br />

Arta Capoeira Association (Bogdan Rakolcza) – 7.10.2010<br />

Censored! Forbidden films from Romania and East Germany, German<br />

Cultural Centre – 8.10.2010<br />

Picnic in the concrete field, AREA 3 Association – 6 – 13.11.2010<br />

The Small Hall (II-nd floor)<br />

SPECTACLES<br />

Cristian Rusu in his studio, photo: Szabolcs Feleki<br />

Delirium for two, for three, for how many you want, Eugène Ionesco,<br />

direction: Mihaela Panainte<br />

The Chairs, Eugène Ionesco, direction: Mihaela Panainte<br />

Do You Know the Milky Way by Karl Wittlinger, a performance<br />

produced by Váróterem Projekt in collaboration with The Small Hall<br />

We were lying in bed, Daniel Charms, Auæleu Theatre (Timiøoara),<br />

direction: Ovidiu Mihæiflæ, the guest performance<br />

The „Oo!“ performance, after Ion Creangæ, in the direction of Alexandru<br />

Dabija, produced by The Youth Theatre from Piatra-Neamfl<br />

The voice of drums in the night, Nándor Vetési, a selection from the texts<br />

of Bertolt Brecht<br />

Faites vos Jeux, direction: András Hatházi, a performance produced by<br />

Váróterem Projekt and The Small Hall<br />

Lecture theatre, direction: Adela Iancu, texts in the reading of actress<br />

Anca Hanu<br />

The projection of the movie Morgen, director: Marian Criøan<br />

On my return from the supermarket, I beat my son violently, after<br />

Agamemnon by Rodrigo Garcia<br />

CULTURAL ORGANIZATIONS<br />

AltArt Foundation – www.altart.org<br />

GroundFloor Group Association – www.groundfloor.ro<br />

ART-HOC Association – www.arthoc.ro<br />

Arta Capoeira Association<br />

Grupa Micæ Association – www.salamica.ro<br />

Colectiv A Association – www.colectiva.ro<br />

Vajna & Balla Projects Association<br />

Radu Comøa’s studio, courtesy: the artist<br />

ATELIERE DE ARTIØTI<br />

ABCD Maria – Maria Brudaøcæ, Bogdan Rakolcza, Adi Cimpoeøu aka electroclown, Ciprian Bogdan Adrian,<br />

Dan Aga<br />

Atelier Robert Bosisio & Sabot<br />

Szabolcs Belényi<br />

Bogdan Berbecariu<br />

Marius Bercea, Smaranda Almæøan<br />

Mihufl Boøcu<br />

Radu Comøa<br />

Denisa Curte<br />

Jennifer Delplanque, Marius Nedelcu<br />

Irina Dumitraøcu<br />

Oana Færcaø<br />

Cristina Gagiu & Attila Gräff<br />

Adrian Ghenie<br />

Claudiu Iurescu<br />

Ciprian Mureøan<br />

Vlad Olariu<br />

Raluca Onfli, Dan Ardelean<br />

Cristian Rusu<br />

Øerban Savu<br />

ARTIST STUDIOS<br />

ABCD Maria – Maria Brudaøcæ, Bogdan Rakolcza, Adi Cimpoeøu aka<br />

electroclown, Ciprian Bogdan Adrian, Dan Aga<br />

Atelier Robert Bosisio & Sabot<br />

Szabolcs Belényi<br />

Bogdan Berbecariu<br />

Marius Bercea, Smaranda Almæøan<br />

Mihufl Boøcu<br />

Radu Comøa<br />

Denisa Curte<br />

Jennifer Delplanque, Marius Nedelcu<br />

Irina Dumitraøcu<br />

Oana Færcaø<br />

Cristina Gagiu & Attila Gräff<br />

Adrian Ghenie<br />

Claudiu Iurescu<br />

Ciprian Mureøan<br />

Vlad Olariu<br />

Raluca Onfli, Dan Ardelean<br />

Cristian Rusu<br />

Øerban Savu<br />

Translated by Sabin Borø<br />

69


Educaflie, subiectivare<br />

øi nevoia urgentæ de a împærtæøi<br />

Elena Crippa<br />

Chto Delat (What is to be done): The Urgent Need to Struggle<br />

[Chto Delat (Ce-i de fæcut), Nevoia urgentæ de a lupta]<br />

ICA, Londra, 9 septembrie – 24 octombrie 2010<br />

De la tentativa eøuatæ a celor de la Manifesta 6 (2006) de a întemeia o øcoalæ de<br />

artæ experimentalæ în Nicosia, Cipru, la recenta antologie de texte a lui Paul O’Neill<br />

øi Mick Wilson, Curating and the Educational Turn [Curatoriatul øi turnura educaflionalæ]<br />

(2010), educaflia a devenit, de curînd, o preocupare centralæ în practicile artei<br />

contemporane øi în expoziflii. Concomitent, în afara lumii artei, educaflia e intens<br />

tratatæ ca un produs de lux mai degrabæ decît ca un drept la dezvoltare personalæ<br />

øi autodeterminare. Cu siguranflæ, acesta e øi cazul Marii Britanii, unde perspectiva<br />

pentru universitæflile locale e înlæturarea plafonærii taxelor øi crearea de cætre universitæfli<br />

a unei piefle proprii, prin stabilirea unei serii de taxe. În timp ce studenflii – cu<br />

experienflæ protestataræ øi ocupaflionalæ minimæ – fac încercæri timide de organizare,<br />

ICA din Londra a fost gazda expozifliei Chto Delat (What is to be done): The Urgent<br />

Need to Struggle [Chto Delat (Ce-i de fæcut): Nevoia urgentæ de a lupta], care atacæ<br />

cele douæ probleme, ale educafliei øi organizærii politice, ca fiind interdependente.<br />

Întrebarea „Øto delat“ funcflioneazæ ca o matrioøka de semnificaflii istorice øi referinfle<br />

literare, prima datæ luînd forma unui foarte influent roman, scris, la începutul anilor<br />

1860, de Nikolai Cernîøevski (1828–1889), o carte încæ cititæ cu regularitate în majoritatea<br />

øcolilor publice ruseøti, întruchipatæ apoi în pamfletul politic eponim, publicat<br />

de V. I. Lenin (1870–1924) în 1901–1902, øi, într-un final, aleasæ ca nume al colectivului<br />

înfiinflat în 2003, la Sankt Petersburg, de un grup de artiøti, critici, filosofi<br />

øi scriitori. Adoptînd o moøtenire de o asemenea importanflæ øi cælæuzindu-øi practicile<br />

în jurul unei întrebæri de organizare øi intervenflie socio-politicæ, membrii colectivului<br />

Chto Delat au dus mai departe credinfla leninistæ în artæ ca armæ de educare<br />

socialæ øi transformare. Membrul Dmitry Vilensky øi filosoful øi activistul Gerald Raunig<br />

au scris cæ Chto Delat „e construit în jurul problemelor producfliei de cunoaøtere,<br />

sub forma unui proces educaflional autoorganizat“. 1 Asemenea preocupæri în privinfla<br />

problemelor împærtæøirii-cunoaøterii øi a activitæflilor educaflionale sînt materializate<br />

într-o varietate de proiecte øi lucræri artistice: în producerea unui ziar, crearea<br />

de filme øi documentare, organizarea discufliilor, lecturii øi proiecfliilor øi crearea de<br />

spaflii fizice concepute pentru a gæzdui asemenea activitæfli variate. Dintr-o perspectivæ<br />

a organizærii, se face o trimitere explicitæ la sovietici (unitæflile revoluflionare de<br />

muncitori autoorganizafli), ca modele pentru diferitele clase muncitoare operînd sub<br />

umbrela Chto Delat. Din punct de vedere estetic, grupul a adoptat o constelaflie<br />

de referinfle øi stiluri, de la tradiflia teatrului muzical al lui Bertolt Brecht, pînæ la designul<br />

de interior constructivist al lui Alexandr Rodcenko. Atît prin numele lui, cît øi prin<br />

activitatea de pînæ acum, colectivul rus reprezintæ, færæ îndoialæ, o mixturæ complexæ<br />

øi stratificatæ de practici, tradiflii øi discursuri. Semnificativ, grupul preferæ sæ se defineascæ<br />

ca o „platformæ“ mai degrabæ decît ca un „colectiv“, probabil în legæturæ cu<br />

EDUCATION, SUBJECTIVISATION<br />

AND THE URGENT NEED TO SHARE<br />

Elena Crippa<br />

Chto Delat (What is to be done): The Urgent Need to Struggle<br />

ICA, London, 9 September – 24 October 2010<br />

From the failed attempt of Manifesta 6 (2006) to establish an experimental<br />

art school in Nicosia, Cyprus, to Paul O’Neill and Mick Wilson’s<br />

recent anthology of texts Curating and the Educational Turn (2010),<br />

education has recently become a central concern in contemporary<br />

art practices and exhibitions. At the same time, outside the art world,<br />

education is increasingly been treated as a luxurious commodity<br />

rather than a right to personal development and self-determination.<br />

This is certainly the case in the UK, where the prospect is for British<br />

university fees cup to be removed and for universities to create a<br />

market for themselves by establishing a range of fees. While students<br />

– with little experience of protests and occupations – are making<br />

timid attempts to organise, the ICA in London has been hosting<br />

the exhibition Chto Delat (What is to be done): The Urgent Need<br />

to Struggle, which tackles the two issues of education and political<br />

organisation as being fully interdependent.<br />

The question “Chto Delat” functions like a matryoshka of historical<br />

meanings and literary references, first having taken the shape of a<br />

highly influential novel written in the early 1860s by Nikolai Chernyshevsky<br />

(1828–1889), a book still regularly read in most Russian public<br />

schools; then having been embodied in the eponymous political<br />

pamphlet published in 1901/02 by V. I. Lenin (1870–1924); and finally<br />

having been chosen as the name of the collective founded in 2003<br />

in Saint Petersburg by a group of artists, critics, philosophers and<br />

writers. In adopting such an important heritage and forging their<br />

practice around a question of socio-political organisation and intervention,<br />

the members of the collective Chto Delat have been taking<br />

further the Leninist belief in art as a weapon of social education and<br />

trans<strong>format</strong>ion. Member Dmitry Vilensky and philosopher and activist<br />

Gerald Raunig have written that Chto Delat “is constructed around<br />

issues of production of knowledge in the form of a self-organised educational<br />

process”. 1 Such concerns about issues of knowledge-sharing<br />

and educational activities materialise in a variety of projects and artworks:<br />

in the production of a newspaper, the making of films and<br />

documentaries, the organisation of discussions, readings and screenings<br />

and the creation of physical spaces conceived to host such<br />

diverse activities. From an organisational perspective, an explicit reference<br />

is made to the soviets (the revolutionary units of workers’ selforganisation),<br />

as models for the different working groups operating<br />

under the umbrella of Chto Delat. From an aesthetic point of view,<br />

the group has adopted a constellation of references and styles, from<br />

ELENA CRIPPA este directoare de expoziflii asociatæ a Galeriei Lisson øi face parte din colectivul curatorial londonez<br />

RUN, care sprijinæ opera tinerilor artiøti.<br />

ELENA CRIPPA is associate director of exhibitions at Lisson Gallery and<br />

part of RUN, a London based curatorial collective facilitating production<br />

and presentation of the work of young artists.<br />

70


scena<br />

Chto Delat, Builders, 2005, Film still from video-newspaper project<br />

nofliunile de rizom øi platou ale lui Gilles Deleuze øi Félix Guattari. 2 De fapt, Chto<br />

Delat se defineøte ca o platformæ coordonatæ de colective temporare operînd sub<br />

acelaøi nume, accentuînd, astfel, nofliunile de conexiune, eterogenitate øi multiplicitate,<br />

caracteristice principiului rizomului, mereu dezvoltîndu-se în noi forme ale actualitæflii.<br />

Natura compozitæ øi poliedricæ a Chto Delat este perfect reflectatæ în expoziflia prezentatæ<br />

la ICA: o stratificare de stiluri diferite, voci øi medii venind laolaltæ într-o prezentare<br />

ce e concomitent seducætoare, in<strong>format</strong>ivæ øi jucæuøæ. Aøa cum un numær<br />

de exemple o vor clarifica, o asemenea acumulare de voci øi opinii contrastante<br />

este o træsæturæ constantæ a muncii colectivului. În ciuda faptului cæ ocupæ doar camera<br />

de la parter øi holul de la ICA, expoziflia e incredibil de densæ øi bogatæ. Diferitele<br />

componente ale prezentærii sînt clar configurate pentru a crea un fel de instalaflie<br />

didacticæ, unde vizitatorii se pot informa asupra unui numær de evenimente øi dezbateri<br />

presante socio-politic, în timp ce li se oferæ un spafliu pentru întruniri øi discuflii.<br />

Galeria e aproximativ divizatæ în trei secfliuni: un foaier-cinema semiobscur, unde<br />

se poate sta aøezat sau întins pe lungi bænci etajate øi tapiflate, în timp ce urmæreøti<br />

proiecflia unei lucræri video, o zonæ centralæ cu cinci videouri rulînd pe monitoare<br />

aøezate pe un soclu amplu, în forma unei stele roøii, øi un mezanin tapiflat în material<br />

albastru, gæzduind un decupaj imens cu o reproducere fotograficæ a unui monument<br />

realist-socialist. În plus, pereflii galeriei funcflioneazæ ca un panou informaflional<br />

gigantic øi continuu: sînt acoperifli cu desene øi pagini din ziarul realizat de Chto Delat<br />

cu ocazia expozifliei: o antologie din diverse fragmente ale publicafliilor anterioare.<br />

În cele din urmæ, intrînd în galerie, vizitatorii pot lua un MP3 player øi cæøti pentru<br />

a asculta o înregistrare audio ce oferæ un ghid introductiv al expozifliei. Înregistrarea<br />

e o versiune rigidæ a dinamicii convenflionale a tururilor ghidate, unde se aøteaptæ<br />

ca vizitatorii sæ asculte pasiv informafliile transmise de ghidul oficial. Totuøi, turul este<br />

frecvent întrerupt de comentariile vizitatorilor cu opinii contrare, în timp ce un grup<br />

de øcolari chicotesc, strigæ øi fug pe fundal. La un moment dat, în înregistrare, unul<br />

dintre copii întreabæ: „Te deranjeazæ dacæ interpretez un dans istoric“. Cu toate cæ<br />

nu urmeazæ niciun ræspuns, aceastæ întrebare vizeazæ multe dintre preocupærile ridicate<br />

de lucrærile din expoziflie: probleme ale reprezentærii, repunerii în scenæ øi<br />

interpretærii evenimentelor istorice øi contemporane prin desen, utilizarea imaginii<br />

iconice, dramatizare øi realizarea de documentare.<br />

Printre multitudinea de personalitæfli desenate pe pereflii galeriei se aflæ øi frecvent<br />

invocaflii Bertolt Brecht øi Jean-Luc Godard, figurile paternale ale programului estetic<br />

al colectivului. Piesele lor de teatru øi filmele, prin stæpînirea mecanismelor de distanflare<br />

specifice propriului mediu, au hrænit o conøtiinflæ criticæ persistentæ øi au fost<br />

the tradition of Bertolt Brecht’s musical theatre to Alexander Rodchenko’s<br />

constructivist designs of interiors. In its name as in its work<br />

to date, the Russian collective undoubtedly embodies a complex mixture<br />

and layering of practices, traditions and discourses. Tellingly,<br />

the group prefers to define itself as a “platform” rather than a “collective”,possibly<br />

in relation to Gilles Deleuze and Félix Guattari’s notions<br />

of the rhizome and the plateau. 2 In fact, Chto Delat describes itself<br />

as a platform coordinated by temporary collectives operating under<br />

the same name, thus stressing the notions of connection, heterogeneity<br />

and multiplicity that characterise the principle of the rhizome,<br />

always developing into new forms of actuality.<br />

The composite and polyhedral nature of Chto Delat is perfectly<br />

reflected in the exhibition presented at the ICA: a layering of different<br />

styles, voices and mediums coming together in a display which<br />

is simultaneously seductive, in<strong>format</strong>ive and playful. As a number of<br />

examples will clarify, such accumulation of voices and contrasting<br />

opinions is a constant feature of the collective’s work. Despite only<br />

occupying the ground floor room and concourse of the ICA, the exhibition<br />

is incredibly dense and rich. The different components of the<br />

display are clearly shaped so to create a sort of didactic installation,<br />

where visitors can acquire knowledge on a number of pressing sociopolitical<br />

events and debates, while being offered a space for gatherings<br />

and discussion. The gallery is loosely divided into three sections:<br />

a semi-dark lounge-cinema where one can sit or lie on long, carpeted<br />

tiers while watching a projected video work; a central area with five<br />

video works on monitors, sitting on a large plinth in the shape of a<br />

red star; and a mezzanine dressed in blue fabric hosting a very large<br />

cut-out photographic reproduction of a socialist realist monument.<br />

Moreover, the walls of the gallery function as a gigantic and continuous<br />

in<strong>format</strong>ion board: they are covered with wall drawings and<br />

pages from the newspaper that Chto Delat realised on the occasion<br />

of the exhibition: a collected reader of different fragments from previous<br />

publications. Finally, on entering the gallery, visitors can pick up<br />

an MP3 player and headphones to listen to an audio piece offering<br />

a guided introduction to the exhibition. The recording is a wry rendition<br />

of the conventional dynamics of guided tours, where visitors are<br />

expected to passively listen to the official guide imparting knowledge.<br />

Yet, the tour is frequently interrupted by the comments of visitors<br />

with contrasting opinions, while a group of school children<br />

giggle, cheer and run around in the background. Not far into the<br />

recording, one of the children asks: “Do you mind if I perform a history<br />

dance” Although no answer ensues, this question addresses many<br />

of the concerns raised by the works in the exhibition: issues of representation,<br />

restaging and interpretation of historical and contemporary<br />

events through drawing, the use of iconic imagery, play-writing<br />

and documentary making.<br />

Among the many personalities drawn on the walls of the gallery are<br />

the frequently invoked ones of Bertolt Brecht and Jean-Luc Godard,<br />

the father figures of the collective’s aesthetic programme. Their plays<br />

and films, through the mastering of distancing devices specific to<br />

their mediums, fostered a persistent critical awareness and were<br />

conceived as agents of subjectivisation, calling for responsible,<br />

autonomously thinking and acting subjects. The group was certainly<br />

influenced by Brecht’s anti-theatrical stance and his use of stage<br />

directions and diegetic speech as devises through which mimetic representation<br />

is estranged, controlled, framed and fundamentally questioned<br />

in its material integrity. Such influence is clearly discernible in<br />

The Tower: a Songspiel (2010), which can be watched in the filmlounge.<br />

In this case, different voices and opinions have been scripted<br />

for a 36 minutes long film, the third in a trilogy of works dealing with<br />

recent events that have been dominating Russian socio-political life<br />

and public debate. The tower object of the piece is the planned<br />

Okhta Center development in Saint Petersburg, a 403-metre-high<br />

glass skyscraper commissioned to house the headquarters of the gas<br />

giant Gazprom, one of the world’s largest energy companies. As the<br />

website of the Okhta Center explains, the tower integrates “functions<br />

71


concepute ca agenfli ai subiectiværii, fæcînd apel la o gîndire autonomæ, responsabilæ<br />

øi la subiecfli activi. Cu siguranflæ, grupul a fost influenflat de atitudinea antiteatralæ a<br />

lui Brecht, de modul sæu de utilizare a indicafliilor sale scenice øi discursul diegetic,<br />

ca mecanisme prin care reprezentaflia mimeticæ e alienatæ, controlatæ, încadratæ øi<br />

contestatæ fundamental în integritatea ei materialæ. Aceastæ influenflæ e clar perceptibilæ<br />

în The Tower: a Songspiel (2010) [Turnul: un Songspiel], ce poate fi vizionatæ în<br />

foaierul-cinema. În acest caz, diverse voci øi opinii au fost transcrise în scenariul unui<br />

film de 36 de minute, al treilea din trilogia de lucræri ce trateazæ evenimentele recente<br />

care au dominat viafla socio-politicæ rusæ øi dezbaterea publicæ. Turnul vizat de piesæ<br />

este cel planificat de Centrul de Dezvoltare Okta din Sankt Petersburg, un zgîrienori<br />

de sticlæ, de 403 metri, destinat gæzduirii sediului central al gigantului petrolier<br />

Gazprom, una dintre cele mai mari companii energetice din lume. Aøa cum explicæ<br />

site-ul celor de la Okta, turnul încorporeazæ „funcfliile unui centru de afaceri øi cele<br />

ale unui complex cultural cu mare atracflie turisticæ“, 35% din spafliu fiind destinat<br />

centrelor publice, înglobînd un muzeu de artæ modernæ, o salæ de concerte øi un<br />

stadion 3 . Proiectul a generat ræspunsuri extrem de variate, mulfli fiind cei care au<br />

respins øi au protestat împotriva construcfliei, aceasta distrugînd renumitele panorame<br />

istorice ale oraøului øi ignorînd complet restricfliile de înælflime impuse de Codul de<br />

planificare urbanæ øi de legea UNESCO asupra patrimoniului internaflional. În film,<br />

planificarea reconstrucfliei este prezentatæ prin discursurile publice susflinute de diverse<br />

forme ale puterii implicate în promovarea proiectului: un manager PR, un politician,<br />

un proprietar de galerie, un reprezentant al bisericii, un artist contemporan<br />

øi un øef de securitate. Discursurile lor alterneazæ cu ræspunsuri cîntate de diferite<br />

grupuri de oameni: printre ei se aflæ pensionari, dornici sæ apere peisajul urban iubit<br />

în fafla dezvoltatorilor lacomi, femei tinere, „plictisite de vechituri“ øi care aøteaptæ<br />

cu neræbdare construirea zgîrie-norului, activiøti pentru drepturile civile, protestînd<br />

împotriva intervenfliei capitaliste, øi muncitori cu o væditæ lipsæ de interes pentru construcflie,<br />

dar mobilizafli de faptul cæ imigranflii sînt angajafli sæ lucreze pentru ea pe<br />

salariul minim. Filmul aruncæ în joc o multitudine de opinii øi dorinfle, dar îi plaseazæ<br />

în mod clar pe cei bogafli øi puternici, aøezafli în jurul unei mese, pe o platformæ înælflatæ,<br />

împotriva maselor muncitoreøti, unite în cîntec: „Aceasta e flara noastræ, dar vocea<br />

noastræ nu e auzitæ“. Toate personajele sînt caricaturi ale unor tipologii sociale specifice,<br />

interpretarea e emfaticæ øi puternic gestualæ, iar situaflia dramaticæ øi apæsætoare<br />

e contrabalansatæ de scenariul ce favorizeazæ parodia în defavoarea realismului sumbru.<br />

Atitudinea cinicæ a politicienilor øi strategilor de PR se reflectæ în cea a artistului<br />

øi a proprietarului de galerie, implicafli în crearea noului complex: arta e fæcutæ<br />

pentru a fi cumpæratæ øi vîndutæ øi, departe de a ridica întrebæri dificile, ea îndeplineøte<br />

o funcflie decorativæ pentru putere. Artistul prezintæ prototipul pentru o mare<br />

sculpturæ publicæ în forma unui glonfl imens de aur, cu douæ capete, decorat cu o<br />

cruce roøie, o trimitere evidentæ la lucrarea lui Kazimir Malevici. Sculptura abstractæ<br />

øi monoliticæ a artistului contemporan pare sæ împærtæøeascæ aceeaøi formæ de<br />

criticæ de care a fost lovit øi suprematismul: eøecul de a comunica cu masele, de a<br />

instiga la dezbatere ori de a inspira acfliune. În contrast, corul cîntæ apologia poetului,<br />

cel care „ne aduce adeværul øi vorbeøte inimilor“. O asemenea declaraflie relevæ<br />

interesul profund manifestat de membrii Chto Delat pentru rolul social al poeziei<br />

ca instrument pentru articularea øi renegocierea constantæ a unei subiectivitæfli<br />

colective. 4<br />

Foaierul-cinema, conceput de Dmitry Vilensky øi destinat proiecfliei The Tower: a Songspiel,<br />

e în sine o lucrare realizatæ pentru diverse întruniri øi expoziflii. Arhitectura Film<br />

Club Module (2007–2010), ori Activist Club [Clubul Activist], e inspiratæ de structurile<br />

modulare proiectate de Alexander Rodchenko pentru interiorul unui club al<br />

muncitorilor creat pentru Expoziflia Internaflionalæ a Artelor Decorative øi Industriaof<br />

a business centre and a cultural complex with a high tourist<br />

draw”, with 35% of the space being dedicated to public facilities,<br />

including a museum of modern art, a concert hall and a stadium. 3<br />

The project has generated very different responses, with many<br />

rejecting and petitioning against the construction for ruining the<br />

celebrated historic views of the city and for completely disregarding<br />

the height restrictions imposed by the City Planning Code and by<br />

the UNESCO’s law on international heritage. In the film, the planned<br />

redevelopment is presented through the public speeches given by<br />

the different forms of power involved in the promotion of the project:<br />

a PR manager, a politician, a gallery owner, a church representative,<br />

a contemporary artist and a security chief. Their speeches are<br />

alternated with the responses sung by different groups of people:<br />

among them are pensioners, wanting to preserve the beloved cityscape<br />

against greedy developers; young women, who are “tired<br />

of old junk” and look forward to the development of the skyscraper;<br />

civil right activists, protesting against the capitalistic venture;<br />

and workers, fundamentally uninterested in the development but<br />

mobilised by the fact that migrants are employed to work on it at<br />

low wages. The film casts many different views and desires at play,<br />

but clearly sets the rich and powerful, sitting around a table on a elevated<br />

platform, against the masses of workers, who are united in<br />

singing: “this is our country, but out voice is not heard.” All characters<br />

are caricatures of specific social types; the acting is emphatic<br />

and highly gestural; and the dramatic and sad score if counterbalanced<br />

by scripts that favour parody over bleak realism. The cynical<br />

attitude of politicians and PR strategists is mirrored in the one of the<br />

artist and gallery owner involved in the development of the new<br />

complex: art is made to be bough and sold and, far from posing difficult<br />

questions, has the function of decorating power. The artist<br />

presents a model for a large public sculpture in the shape of a gigantic<br />

double-headed gold bullet decorated with a red cross, a clear<br />

reference to Kasimir Malevich’s work. The abstract and monolithic<br />

sculpture of the contemporary artist seems to share the same criticism<br />

that afflicted Suprematism: of failing to communicate to the<br />

masses, instigate debate or inspire action. Contrastingly, the chorus<br />

sings the praises of the poet as someone who “brings us truth and<br />

speaks to the hearts”. Such a statement is revelatory of a deep interest<br />

that the members of Chto Delat share for the social role of poetry<br />

as an instrument for the articulation and constant renegotiation<br />

of a collective subjectivity. 4<br />

The film-lounge dedicated to the projection of The Tower: a Songspiel<br />

is itself a piece that, conceived by Dmitry Vilensky, has been<br />

realised for different venues and exhibitions. The architecture of the<br />

Film Club Module (2007–10), or Activist Club, is inspired by the modular<br />

structures designed by Alexander Rodchenko for the interior<br />

of a worker’s club created for the Exposition Internationale des<br />

Arts Décoratifs et Industriels Modernes in Paris in 1925, but never<br />

realised in real life. The design of the club intended to create a space<br />

for learning, where workers could enter in an active and productive<br />

engagement with aesthetic experiences and political debates. Similarly,<br />

the Film Club Module is centred around group activities such<br />

as watching films, taking part in discussions and readings. For Chto<br />

Delat, such architecture encapsulates a double function, which is<br />

both real and symbolic. It serves as an alternative type of public<br />

space, conceived for shared activities: not a space for teaching but a<br />

space for learning through sharing. It also aims to foster a different<br />

way of experiencing time: not as an act of selfish consumption, but<br />

as a prolonged period of collective engagement. During the exhibition<br />

at the ICA, the Film Club Module has indeed been used for a<br />

variety of group activities: it has been used for a 48 hour communal<br />

living seminar organised by Russian Socialist group Vpered; has<br />

hosted a “Night of Angry Statements”, inviting visitors to stand on<br />

the podium and express their opinions on how the art world should<br />

be changed; and has opened up to local collectives for them to<br />

organise their own screenings and activities. Chto Delat’s desire to<br />

72


Chto Delat, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, 2010, photo: Steve White<br />

73


le Moderne din Paris, în 1925, dar niciodatæ realizat în realitate. Designul clubului<br />

avea menirea de a crea un spafliu educativ, unde muncitorii aveau posibilitatea de<br />

a se angaja activ øi productiv în experienfle estetice øi dezbateri politice. În mod similar,<br />

Film Club Module e centrat în jurul activitæflilor de grup, cum ar fi vizionarea filmelor,<br />

participarea la discuflii øi lecturi. Pentru Chto Delat, o arhitecturæ ca aceasta încorporeazæ<br />

o funcflie dublæ, în egalæ mæsuræ realæ øi simbolicæ. Ea serveøte ca un tip alternativ<br />

de spafliu public, conceput pentru activitæfli în comun: nu un spafliu al predærii,<br />

ci unul al învæflærii prin împærtæøire. De asemenea, ea are ca scop încurajarea unui<br />

mod diferit de a experimenta timpul: nu ca un act al consumului egoist, ci ca o perioadæ<br />

prelungitæ a angajamentului colectiv. Pe parcursul expozifliei de la ICA, Film<br />

Club Module a fost într-adevær utilizat pentru o diversitate de activitæfli în comun: a<br />

fost utilizat pentru un seminar, de 48 de ore, de conviefluire, organizat de grupul<br />

socialist rus Vpered, a gæzduit „Noaptea Declarafliilor Furioase“, invitînd vizitatorii<br />

sæ ocupe loc pe podium øi sæ-øi exprime pærerile asupra modalitæflii în care ar trebui<br />

schimbatæ lumea artei, øi a dat posibilitatea grupurilor locale de a-øi organiza propriile<br />

proiecflii øi activitæfli. Dorinfla celor de la Chto Delat de a crea o structuræ pentru<br />

o træire diferitæ atît a timpului, cît øi a spafliului poate fi înfleleasæ în raport cu ceea<br />

ce Svetlana Boym a definit ca un „proiect critic nefinalizat al modernitæflii, fundamentat<br />

pe o înflelegere alternativæ a temporalitæflii“ 5 . Colectivul rus, ca øi mulfli alfli artiøti<br />

contemporani øi grupuri politice, pare interesat sæ ducæ mai departe un astfel de<br />

proiect neterminat, încercînd sæ configureze un mod diferit de experimentare a timpului:<br />

un timp pentru reconsiderarea relafliei dintre evenimentele prezente øi trecute<br />

øi refuzul colectiv de a træi prezentul ca o proiecflie cætre un viitor prefigurat.<br />

„Ce-i de fæcut“ e o întrebare în douæ etape, unde acfliunea va fi posibilæ doar dupæ<br />

ce se va fi gæsit un mod de existenflæ comunitaræ, dezvoltînd un cîmp al practicii intelectuale.<br />

Comunitatea ce vine a lui Giorgio Agamben øi Comunitatea absentæ a lui<br />

Jean-Luc Nancy sînt printre cele mai interesante texte care, în ultimele douæ decenii,<br />

au încercat sæ defineascæ un nou mod de a træi în comun. Asemenea comunitæfli<br />

noi sînt în mæsuræ sæ depæøeascæ definifliile identitare forjate lingvistic øi discordante,<br />

prin refuzul de a se autodetermina în nofliuni de esenflæ universale. Atît pentru Nancy,<br />

cît øi pentru Agamben, faptul de a-fi-în-comun nu e o „existenflæ comunæ“, o træsæturæ<br />

împærtæøitæ de tofli membrii comunitæflii, ci rezidæ în ceea ce e împærtæøit de tofli<br />

subiecflii: limbajul. Agamben defineøte o asemenea împærtæøire a existenflei în termeni<br />

de comunicabilitate ca atare, ori „comunicabilitate færæ comunicare“, în vreme<br />

ce Nancy se referæ la ea ca „literaturæ“, ori „comunicarea însæøi“. 6 Pentru Nancy,<br />

crucial pentru comunitate e cæ „finitudinea trece «de» la unul «la» altul: aceastæ<br />

trecere alcætuieøte împærtæøirea“, ca øi în cazul fragmentelor de discurs sau al textelor<br />

scrise care circulæ prin întreruperi constante, reaproprieri, reformulæri. 7 În aceastæ<br />

privinflæ, ideea de comunitate se îndepærteazæ atît de ideea de esenflæ, cît øi de<br />

cea de locus (being-in) [a-fi-în], înspre nofliunea de a-fi-printre [being-among]. Ceea<br />

ce a fost descris pînæ acum ca aspect educativ ori dialogic al muncii celor de la Chto<br />

Delat poate fi interpretat, cu certitudine, în raport cu dorinfla membrilor de a-øi<br />

negocia existenfla comunæ prin intermediul discufliei colective øi al medierii øi reformulærii<br />

constante a ideilor fundamentale. Transgresînd conceptul de rizom, ei par<br />

sæ împærtæøeascæ scopul unei existenfle nu atît ca organism în expansiune øi metamorfozare,<br />

cît ca formæ de conversaflie în desfæøurare. Un asemenea aspect al colectivului<br />

se materializeazæ prin texte, filme øi dezbateri publice øi e crucial pentru unul<br />

dintre cele cinci videouri de pe monitor, ocupînd locul central din galerie: The Builders<br />

(2005) [Constructorii]. Videoul face referiri explicite la pictura lui Victor Popkov, Constructorii<br />

din Braflk, în care patru bærbafli øi o femeie sînt înfæfliøafli într-un moment<br />

de repaus, în picioare sau aøezafli, în timp ce fumeazæ. Tabloul posedæ un realism<br />

epic øi liric; cu toate acestea, oamenii reprezentafli sînt indivizi de rînd, îmbræcafli în<br />

create a structure for a different fruition of time as well as space can<br />

be read in relation to what Svetlana Boym has defined as an “unfinished<br />

critical project of modernity, based on an alternative understanding<br />

of temporality”. 5 The Russian collective, as many other<br />

contemporary artists and political groups, seems interested in taking<br />

forward such unfinished project attempting to shape a different<br />

experience of time: a time for reconsidering the relation between<br />

present and past events and collectively refute to live the present<br />

as a projection towards an already shaped future.<br />

“What is to be done” is a question in two-phases, where acting will<br />

only be possible after having found a way of existing as a community,<br />

developing a field for intellectual practice. Giorgio Agamben’s<br />

The Coming Community and Jean-Luc Nancy’s The Inoperative<br />

Community are among the most interesting texts that, in the past<br />

two decades, have attempted to define a new type of communal living.<br />

Such new communities are able to overcome linguistically forged<br />

and divisive definitions of identities by refusing to define themselves<br />

through universalistic notions of essence. For both Nancy and Agamben,<br />

being-in-common is not a “common being”, a quality shared by<br />

all parts of the community, but resides in what is shared by all individuals:<br />

language. Agamben defines such shared being in terms of<br />

communicability as such or “communicability without communication”,<br />

while Nancy refers to it as “literature” or “communication<br />

itself”. 6 For Nancy, central to the community is “the passage from<br />

one to another, the sharing of one by the other”, as in the case of<br />

fragments of discourse or written texts which circulate through continuous<br />

interruptions, re-appropriations, reformulations. 7 In this<br />

respect, the <strong>idea</strong> of community moves away from both the <strong>idea</strong> of<br />

essence and the <strong>idea</strong> of locus (being-in), towards a notion of beingamong.<br />

What has until now been described as the educational or<br />

dialogical aspect of Chto Delat’s work can certainly be interpreted<br />

in relation to the members’ desire to negotiate their common being<br />

through collective discussion and the constant mediation and reformulation<br />

of their core <strong>idea</strong>s. Going beyond the notion of the rhizome,<br />

they seem to share the objective of existing not so much as<br />

an expanding and mutating organism but as an ongoing form of<br />

conversation. Such aspect of the collective materialises through their<br />

written work, films and public debates, and is pivotal to one of the<br />

five videos on monitor occupying the central space of the gallery:<br />

The Builders (2005). The video makes explicit reference to Victor<br />

Popkov’s painting The Builders of Bratsk (1961), in which four men<br />

and a woman are portrayed in a moment of rest, standing or sitting<br />

down smoking a cigarette. The painting is of an epic and lyrical realism,<br />

and yet the people portrayed are common individuals, dressed<br />

in their working cloths, visibly tired and pensive. Moreover, their<br />

frontal and static poses and their intense gaze suggest that they are<br />

consciously awaiting to step into a new era, which they understand<br />

and can master. The video shows static images of members of Chto<br />

Delat taking on poses and choreographing compositions reminiscent<br />

of the one of the painting, while voices over comments on<br />

Popkov’s work in relation to the nature and work of the collective.<br />

Differently from the individuals portrayed in the painting, the members<br />

of Chto Delat look at each other, play, establish physical<br />

contact and constantly change their configurations and postures.<br />

They talk about friendship, multidisciplinarity and the importance of<br />

meeting again after a conflict, in order to seek a space for reconciliation<br />

while continuing to express different and often contrasting opinions.<br />

Through a broad array of fragments of speech and images,<br />

The Builders successfully represents the <strong>idea</strong> of a community that<br />

defines itself through the production of “literature” as a form of<br />

shared knowledge, rather than via the definition of strict parameters<br />

of action.<br />

At the end of the gallery, overlooking it, a life-sized two-dimensional<br />

reproduction of a monument embodies the epic stance of the collective<br />

being. Partisan Monument (2009–10), is a collage of two images<br />

of existing works from the early 1950s and brings together a statue<br />

74


Chto Delat, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, murals by Nikolay Oleynikov, 2010, photo: Steve White<br />

hainele lor de muncæ, vizibil extenuafli øi meditativi. Mai mult decît atît, postura frontalæ<br />

øi staticæ øi intensitatea privirii sugereazæ aøteptarea lor conøtientæ de a pæøi într-o<br />

nouæ eræ, pe care o înfleleg øi sînt în mæsuræ s-o stæpîneascæ. Videoul aratæ imagini<br />

statice ale membrilor Chto Delat, adoptînd posturi øi creînd o coregrafie a compozifliilor<br />

ce aminteøte de cea din picturæ, în timp ce, pe fundal, vocile comenteazæ<br />

lucrarea lui Popkov în raport cu natura øi munca colectivului. În mod distinct faflæ<br />

de indivizii înfæfliøafli în picturæ, membrii Chto Delat se privesc, joacæ, stabilesc un<br />

contact fizic øi îøi schimbæ în permanenflæ configuraflia øi postura. Ei vorbesc despre<br />

prietenie, multidisciplinaritate øi importanfla reîntîlnirii în urma unui conflict, cu scopul<br />

de a cæuta un spafliu al împæcærii, în timp ce continuæ sæ-øi exprime opiniile diferite<br />

øi adesea contrastante. Printr-o serie largæ de fragmente de discurs øi imagini, Constructorii<br />

ilustreazæ cu succes ideea unei comunitæfli care se autodefineøte prin producerea<br />

„literaturii“ ca formæ de cunoaøtere împærtæøitæ mai degrabæ decît prin<br />

intermediul definirii parametrilor stricfli de acfliune.<br />

La capætul galeriei, dominînd-o, o reproducere bidimensionalæ, la scaræ realæ, a unui<br />

monument întruchipeazæ postura epicæ a fiinflei colective. Partisan Monument<br />

(2009–2010) [Monumentul Partizanului] e un colaj a douæ imagini ale unor lucræri<br />

of rising workers with a memorial to fallen fighters. This is a reconstruction<br />

of the original piece, which was realised as a prop for the<br />

video Partisan Songspel: A Belgrade Story (2009). The video, playing<br />

on a monitor, can be viewed on the top of the mezzanine, overlooking<br />

the rest of the exhibition, while gazing through the back of the<br />

silhouetted heads populating Partisan Monument. More than just<br />

watching, as the audio guide recommends, visitors are invited to join<br />

in the chorus singing in the video: eight people dressed in what look<br />

like white anti-contamination suits, raising from the back of the<br />

Partisan Monument. The sculptures springing to life act as the<br />

guardians of communism: they sing a call to historical awareness of<br />

the war they endured and <strong>idea</strong>s they fought for. Re-descending from<br />

the top of the mezzanine to exit the gallery, one encounters one last<br />

video. Belleville (2008), is a documentary narrating the vicissitudes of<br />

a group of Roma refugees who, having fled Kosovo, had attempted<br />

to settle near Belleville, a residential complex developed on the<br />

occasion of the international sports event Universiade Belgrade<br />

2009. In the early morning of 3 April 2009, diggers tore down the<br />

barracks where 45 Roma families had attempted to settle, in close<br />

proximity to the residential area. Such systematic destruction was<br />

undertaken without warning and without giving individuals the time<br />

75


existente, datînd de la începutul anilor ’50, øi combinæ o statuie a muncitorilor ridicafli<br />

la luptæ cu un memorial pentru ostaøii cæzufli. E vorba de o reconstrucflie a lucrærii<br />

originale, realizatæ ca recuzitæ pentru videoul Partisan Songspiel: A Belgrade Story (2009)<br />

[Songspielul Partizanului: O poveste din Belgrad]. Videoul ce ruleazæ pe un monitor<br />

poate fi væzut în partea superioaræ a mezaninului, dominînd restul expozifliei øi<br />

întrezærindu-se în spatele contururilor de capete ce populeazæ Monumentul Partizanului.<br />

Pe lîngæ simpla observaflie, aøa cum ghidul audio recomandæ, vizitatorii sînt<br />

invitafli sæ se alæture corului din video: opt oameni îmbræcafli în ceea ce par a fi costume<br />

albe anticontaminare, ridicîndu-se din spatele Monumentului Partizanului. Sculpturile<br />

ce prind viaflæ acflioneazæ ca paznici ai comunismului: ei cîntæ un apel la<br />

conøtiinfla istoricæ a ræzboiului îndurat øi la <strong>idea</strong>lurile pentru care au luptat. Coborînd<br />

din partea superioaræ a mezaninului spre ieøirea din galerie, întîlnim un ultim video.<br />

Belleville (2008) e un documentar ce nareazæ vicisitudinile unui grup de refugiafli romi,<br />

care, fugind din Kosovo, au încercat sæ se stabileascæ lîngæ Belleville, un complex<br />

rezidenflial dezvoltat cu ocazia evenimentului sportiv internaflional Universiada Belgrad<br />

2009. În dimineafla zilei de 3 aprilie 2009, excavatoarele au demolat baræcile<br />

unde cele 45 de familii de romi încercaseræ sæ se stabileascæ, în strînsa proximitate<br />

a zonei rezidenfliale. Aceastæ distrugere sistematicæ s-a produs în lipsa vreunui avertisment<br />

øi færæ a le acorda oamenilor timp sæ-øi salveze bunurile de prefl, cum ar fi<br />

frigiderele ori aragazurile. Paradoxal, 2009 a fost øi anul în care Serbia a condus „Deceniul<br />

Integrærii Roma“. Videoul documenteazæ protestele familiilor færæ adæpost, ræspunsurile<br />

din partea autoritæflilor locale øi a reprezentanflilor ONU øi continuarea<br />

dislocærii majoritæflii familiilor în containere amplasate la 15 km de Belgrad, unde localnicii<br />

aveau sæ incendieze una dintre locuinfle. La fel ca în toate lucrærile celor de la<br />

Chto Delat, situaflia particularæ la care se face referire indicæ o problematicæ sociopoliticæ<br />

mult mai vastæ. Evenimentele care au avut loc în Belleville amintesc în mod<br />

cert de situaflia criticæ a dislocærii constante, ce afecteazæ un numær crescut de oameni<br />

în diverse zone ale lumii. Sînt imposibil de ignorat episoadele similare ce au avut<br />

loc recent în Italia øi în Franfla, unde expulzærile sistematice øi stræmutærile populafliei<br />

rome au fost utilizate ca instrument politic pentru a instiga la uræ rasialæ, printre cei<br />

mai conservatori cetæfleni, înaintea alegerilor.<br />

Începînd cu anii 1960, multe øcoli de artæ au dezvoltat modele de predare discursive,<br />

definite în termeni de „turnuræ educaflionalæ“ a practicii artistice, adoptate, în ultimul<br />

timp, de cætre numeroase proiecte artistice øi de øcoli temporare ori simulate.<br />

Asemenea modele dialogice pot pærea sæ împærtæøeascæ multe similitudini cu modelele<br />

conversaflionale adoptate de Chto Delat. Totuøi, punctul de vedere implicit<br />

al celor mai multe dintre aceste øcoli øi proiecte, permanente ori temporare, e cæ<br />

dialogurile sînt, mai degrabæ, o problemæ de formæ decît de conflinut, canalizîndu-øi<br />

atenflia pe calitatea aparatelor sau a structurilor ce încadreazæ ori permit conversafliile.<br />

Ceea ce intrigæ øi inspiræ, mai ales, la expoziflia din Londra a celor de la Chto Delat<br />

e cæ nu existæ nicio temere în a aborda atît conflinutul, cît øi forma, în a defini propria<br />

viziune asupra a ceea ce este arta, care îi e utilitatea, ce repere adoptæ øi care<br />

ar trebui sæ fie publicul ei <strong>idea</strong>l – prezent øi viitor. Øi totuøi, asta nu se realizeazæ printr-un<br />

manifest unilateral, în stilul avangardelor istorice, ci printr-o constelaflie –<br />

care creøte øi se modificæ continuu – de diverse artefacte, documentare, texte, înregistræri<br />

øi dezbateri. Munca lor pare a se defini prin convingerea – ce se poate dovedi<br />

a fi demnæ de reflecflie – cæ artiøtii øi intectualii îøi pot revendica un rol în societate<br />

doar dacæ sînt ghidafli de dorinfla de a discuta øi împærtæøi probleme atît de conflinut,<br />

cît øi de formæ, prin construirea unei platforme a cunoaøterii împærtæøite.<br />

to save their most precious belongings, such as fridges or stoves.<br />

Paradoxically, 2009 was also the year in which Serbia was president<br />

of the “Decade of Roma inclusion”. The video documents the protests<br />

of the homeless families, the responses of the local government and<br />

UN officers and the further displacement of most families into containers<br />

located in a town 15 km from Belgrade, where the locals will<br />

set fire to one of the dwellings. As in all of Chto Delat’s works, the<br />

particular situation addressed stand for much broader socio-political<br />

issues. The events that took place in Belleville certainly remind of the<br />

critical situation of constant displacement afflicting a growing number<br />

of people in different region of the world. One cannot but think<br />

of the similar episodes that have been recently taking place in Italy<br />

and France, where the systematic expulsion and displacement<br />

of Roma people have been used as political tools to foment racial<br />

hatred in the most conservative citizens ahead of elections.<br />

From the 1960s onwards, many art schools have been developing<br />

discursive models of teaching which have been more recently adopted<br />

by the numerous art projects and temporary or mock schools<br />

defined in terms of an “educational turn” of artistic practice. Such<br />

dialogical models can appear to share many similarities with the<br />

conversational models adopted by Chto Delat. Yet, the implicit<br />

stance of most of those permanent or temporary schools and projects<br />

is that dialogues are a matter of form rather than content, mostly<br />

focusing their attention on the quality of the devices or structures<br />

that frame or allow conversations. What is particularly intriguing and<br />

inspiring about Chto Delat’s exhibition in London is that there is no<br />

fear in addressing content as much as form, in defining one’s vision<br />

of what art is, what purpose it has, what references it adopts and<br />

what its <strong>idea</strong>l public – existing and to come – should be. And yet,<br />

this is not done through a unilateral manifesto, in the style of the historical<br />

avant-gardes, but through a constantly growing and shifting<br />

constellation of different artefacts, documentaries, texts, recording<br />

and live debates. Their work seem to be defined by the belief, on<br />

which it may be worth pondering, that artists and intellectual can<br />

only reclaim a role in society if guided by the desire to discuss and<br />

share issues of content as well as form, by building a platform of<br />

shared knowledge.<br />

Notes:<br />

1. Dmitry Vilensky and Gerald Raunig, “An issue of Organisation: Chto<br />

Delat”, originally published in Afterall, Autumn/Winter 2008, and<br />

republished in Roland, issue 7, September–November 2010, 6–7 (p. 7).<br />

2. See Chto Delat What Is to Be Done In Dialogue [reader] (London,<br />

ICA, September 2010), issue published on the occasion of the exhibition<br />

Chto Delat (What is to be done) – The Urgent Need to Struggle,<br />

ICA, London, 09/09/2010 – 24/10/2010. Also see their website:<br />

www.chtodelat.org.<br />

3. See: [accessed 20 October 2010].<br />

4. On this subject see “Use Always Means to Open a New Possibility:<br />

A Conversation on Poetry, Language, Use, and Politics with Giorgio<br />

Agamben“, 2 March 2007, republished in Chto Delat What Is to Be<br />

Done In Dialogue [reader], pp. 16–18.<br />

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001,<br />

p. 30.<br />

6. See Giorgio Agamben, The Coming Community, trans. by Michael<br />

Hardt, Minneapolis–London, University of Minnesota Press, 1993, particularly<br />

pp. 78–83; and Jean-Luc Nancy, The Inoperative Community,<br />

ed. by Peter Connor, trans. by Peter Connor and others, Minneapolis–<br />

London, University of Minnesota Press, 1991), pp. 64–67.<br />

7. Nancy, The Inoperative Community, p. 65.<br />

Traducere de Anca Bumb<br />

76


scena<br />

Note:<br />

1. Dmitry Vilensky øi Gerald Raunig, „An issue of Organisation: Chto Delat“, publicat iniflial în Afterall,<br />

toamnæ/iarnæ 2008, øi republicat în Roland, nr. 7, septembrie–noiembrie 2010, 6–7 (p. 7).<br />

2. Vezi Chto Delat What Is to Be Done In Dialogue [reader], Londra, ICA, septembrie 2010, numær publicat<br />

cu ocazia expozifliei Chto Delat (What is to be done) – The Urgent Need to Struggle, ICA, Londra,<br />

09/09/2010 – 24/10/2010. Vezi, de asemenea, site-ul www.chtodelat.org.<br />

3. Vezi www.ohta-center.ru/en/ [accesat la 20 octombrie 2010].<br />

4. Pe acest subiect, vezi „Use Always Means to Open a New Possibility: A Conversation on Poetry, Language,<br />

Use, and Politics with Giorgio Agamben“, 2 martie 2007, republicat în Chto Delat What Is to Be Done In<br />

Dialogue [reader], pp. 16–18.<br />

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001, p. 30.<br />

6. Vezi Giorgio Agamben, The Coming Community, traducere de Michael Hardt, Minneapolis–Londra, University<br />

of Minnesota Press, 1993, în special pp. 78–83; øi Jean-Luc Nancy, Comunitatea absentæ, trad. de<br />

Emilian Cioc, Cluj, Idea Design & Print, 2005, în special pp. 49–65.<br />

7. Nancy, Comunitatea absentæ, p. 58.<br />

Chto Delat, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, 2010, photo: Steve White


Valoarea utilitaræ<br />

Interviu cu Claire Fontaine realizat de Marcel Janco<br />

CLAIRE FONTAINE e un colectiv de artiøti înfiinflat în 2004, care activeazæ la Paris. Dupæ ce øi-a luat numele<br />

de la o marcæ popularæ de caiete øcolare, Claire Fontaine s-a declarat „artist readymade“ øi a început realizarea<br />

unei variante de artæ neoconceptualæ ce aduce adesea cu lucrærile altor artiøti. Lucrînd în medii precum<br />

neonul, videoul, sculptura, pictura øi textul, practica sa poate fi descrisæ drept o interogare continuæ<br />

asupra impotenflei politice øi a crizei singularitæflii care par sæ defineascæ arta contemporanæ. Dar dacæ artista<br />

însæøi e echivalentul subiectiv al unui pisoar sau al unei cutii de supæ Brillo –recontextualizate, private de valoare<br />

utilitaræ øi la fel de interschimbabilæ ca produsele pe care le produce –, existæ întotdeauna posibilitatea<br />

a ceea ce ea numeøte „greva umanæ“. Claire Fontaine îøi foloseøte prospeflimea øi tinereflea pentru a face din<br />

sine o singularitate øi o teroristæ existenflialæ aflatæ în cæutarea emancipærii subiective. Ea creøte printre ruinele<br />

nofliunii de auctorialitate, experimentînd cu protocoale colective de producflie, cu deturnæri øi cu producerea<br />

a diferite dispozitive de distribuire a proprietæflii intelectualæ øi private.<br />

Capitalism Kills Love (Red, White, Blue), neon, framework, cables and sequencer,<br />

dimensions variable, 2009, courtesy the artist, Metro Pictures, New York<br />

and T293, Naples<br />

Marcel Janco ¬ Claire Fontaine, ce înseamnæ asta, ce vrei sæ spui cu asta Ai<br />

preluat numele de la un faimos brand francez de rechizite øcolare – de ce E o opfliune<br />

de marketing Un branding de gherilæ<br />

Claire Fontaine √ Claire Fontaine e un nume feminin francez, înseamnæ „fîntînæ<br />

limpede“ – evocæ ideea de reciclare, transparenflæ, miøcare –, ar putea fi numele<br />

unei persoane particulare, dar e numele unui spafliu împærtæøit. Ne place<br />

similitudinea cu numele unui brand de sine stætætor, fiindcæ e plæcut sæ porfli numele<br />

paginii albe. Nu o miøcare de gherilæ, nu una de branding, am vrut un nume care<br />

sæ nu fie al nostru pentru a defini spafliul desubiectiværii noastre.<br />

¬ Te autodefineøti în varii moduri, de la „artist readymade“ la „artist colectiv“. Cel<br />

dintîi vine în mod evident de la Duchamp. Îi porfli moøtenirea în numele tæu de familie<br />

– prin referire specificæ la Fîntîna înscrisæ de Duchamp, sub pseudonimul R. Mutt,<br />

la expoziflia organizatæ de Societatea Artiøtilor Independenfli (unde era membru în comisie),<br />

în 1917. Ce pærere ai despre conflictul de interese Dar despre Berlusconi Aøadar,<br />

e øi el un artist<br />

√ Duchamp nu avea, din cîte øtiu, vreun conflict de interese. Se pricepea foarte<br />

bine sæ împace viafla de familie (fraflii øi surorile lui, tatæl sæu) øi cea de comerciant cu<br />

relafliile cu alfli comercianfli de artæ øi prieteni øi propriul statut de artist. Berlusconi nu<br />

e un personaj interesant, e un accident al istoriei, nu are nicidecum conflicte de interese:<br />

are nevoie sæ fie preøedinte (al Consiliului de Miniøtri – n. red.) pentru a-øi satisface<br />

toate dorinflele, aøa cum spune, el are totul, æsta e singurul lucru pe care øi-l mai<br />

dorea. Conflictul e cel al italienilor care continuæ sæ-l voteze, pentru cæ par sæ creadæ<br />

cæ flara lor trebuie condusæ ca o companie øi cæ un om de afaceri de succes e politicianul<br />

necesar în secolul XXI. Asta e o idee americanæ, dupæ cum probabil øtifli, Italia viseazæ<br />

dintotdeauna la America. Berlusconi nu e un artist, el e persoana cea mai îndepærtatæ<br />

din lume de orice are de-a face cu arta.<br />

¬ Provii dintr-o generaflie de artiøti – îmi vin în minte Seth Price øi Fia Backström –<br />

profund angrenafli în nofliunea de produs. Totuøi, spre deosebire de colegii sus-menflionafli,<br />

creaflia ta pare sæ funcflioneze mult mai bine în afara cubului alb. Care e pasul<br />

urmætor Implicarea în politicæ Te gîndeøti la un partid, un partid imaginar poate, ca<br />

Joseph Beuys Intri în televiziune<br />

√ Nu. Nu ne gîndim la nimic din toate astea. Nici mæcar nu ne uitæm la televizor<br />

øi nu avem afinitæfli pentru partidele politice, imaginare ori reale. Sîntem mai interesafli<br />

de miøcærile politice.<br />

MARCEL JANCO e originar din Malta. Este curator øi critic de artæ øi activeazæ la Cluj øi la Torino. Este cofondatorul<br />

Galeriei Sabot øi corespondent special al revistei berlineze Archive Journal.<br />

USE VALUE<br />

An Interview with Claire Fontaine by Marcel Janco<br />

CLAIRE FONTAINE is a Paris-based collective artist, founded in 2004.<br />

After lifting her name from a popular brand of school notebooks, Claire<br />

Fontaine declared herself a “readymade artist” and began to elaborate<br />

a version of neo-conceptual art that often looks like other people’s work.<br />

Working in neon, video, sculpture, painting and text, her practice can be<br />

described as an ongoing interrogation of the political impotence and<br />

the crisis of singularity that seem to define contemporary art today.<br />

But if the artist herself is the subjective equivalent of a urinal or a Brillo<br />

box – as displaced, deprived of its use value, and exchangeable as the<br />

products she makes – there is always the possibility of what she calls<br />

the “human strike”. Claire Fontaine uses her freshness and youth to make<br />

herself a whatever-singularity and an existential terrorist in search of<br />

subjective emancipation. She grows up among the ruins of the notion<br />

of authorship, experimenting with collective protocols of production,<br />

détournements, and the production of various devices for the sharing<br />

of intellectual and private property.<br />

Marcel Janco ¬ Claire Fontaine, what does it mean, what do you<br />

mean You are borrowing your name from a famous French school<br />

supplies brand, why Is it a marketing choice Guerrilla branding<br />

Claire Fontaine √ Claire Fontaine is a French female name,<br />

it means clear fountain – it evokes the <strong>idea</strong> of recycling, transparency,<br />

movement – it could be the name of one person but it’s the<br />

name of a shared space. We like the similarity with the stationary<br />

brand because it’s nice to bear the name of the white page.<br />

No guerrilla, no branding, we wanted a name that wasn’t our own<br />

to define the space of our desubjectivization.<br />

¬ You define yourself in various ways, from “readymade artist”<br />

to “collective artists”. The first obviously comes from Duchamp.<br />

You carry his legacy in your family name – specifically referring to<br />

the Fountain that Duchamp submitted to the show organized by<br />

the Society of Independent Artists (where he was a board member)<br />

under the pseudonym of R. Mutt in 1917. What do you think of conflict<br />

of interest What about Berlusconi So, is he an artist as well<br />

√ Duchamp didn’t have, as far as I know, any conflict of interest.<br />

He was very smart at conciliating family life (his brothers and sisters,<br />

his father) and his dealer life with his relationships to other art dealers<br />

and friends and his own position of artist. Berlusconi isn’t an interesting<br />

character, he is an accident of history, he has no conflict of interests<br />

at all: he needs to be the president to fulfill all his desires, as he<br />

says, he has everything, that’s the only thing he still wanted. The conflict<br />

is the one of the Italians that keep voting for him because they<br />

MARCEL JANCO is raised in Malta. He is a curator and art critic based in<br />

Cluj and Turin. He is the co-founder of Sabot Gallery and the special correspondent<br />

of Archive Journal, a magazine based in Berlin.<br />

78


Untitled (Sculptures Suspendues), artificial plants, suspended wicker baskets, foam-core, sand, chains and disco ball<br />

motors, dimensions variable, 2009, courtesy the artist, Metro Pictures, New York and Reena Spaulings Fine Art, New York<br />

519 West 24th Street (03.01.10), moulded alloy, fishing line and panel pin,<br />

dimensions variable, 2010, courtesy the artist and Reena Spaulings Fine Art, New York<br />

¬ Site-ul vostru e plin de texte. Ele survin înainte sau dupæ munca voastræ Existæ<br />

vreo ierarhie în practica voastræ Vorbind de ierarhii, cum funcflioneazæ relaflia cu fostul<br />

tæu dealer newyorkez, Reena Spaulings, care e totodatæ øi artistæ, øi colectiv Væ<br />

inspirafli reciproc Cine a fost primul, oul sau gæina<br />

√ Site-ul nostru e rareori actualizat. Textele iau naøtere concomitent cu creaflia<br />

vizualæ, pentru noi nu existæ o ierarhie între lucrarea scrisæ, cea filmatæ, pictatæ sau<br />

sculptatæ. Arta e singurul context unde se poate anula nexul vizual = ilustraflie, text<br />

= explicaflie. Toate formele media îøi au demnitatea proprie øi sînt deopotrivæ respectabile.<br />

Reena Spaulings e o prietenæ dragæ. Nu ne vedem suficient de des pentru<br />

a lucra îndeaproape, sîntem interesafli de ceea ce fac øi în mod cert avem afinitæfli.<br />

Cine e gæina øi cine e oul<br />

¬ Munca ta implicæ adesea limbajul øi traducerea. Nu pot sæ nu mæ gîndesc la Sarcina<br />

traducætorului a lui Walter Benjamin øi sînt destul de sigur cæ sîntem cu toflii sclavi<br />

ai limbajului. Sîntem cu toflii „rætæcifli printre cuvinte“, la fel ca Scarlett Johansson øi Bill<br />

Murray în filmul Sophiei Coppola Va veni în cele din urmæ tatæl Francis sæ ne ajute<br />

sæ editæm acest film de groazæ numit viaflæ<br />

√ Relaflia noastræ cu limbajul nu e comparabilæ cu sclavia. Este peøtele sclavul apei<br />

Sîntem sclavii aerului E totul o chestiune de locuire a limbajului în sens forte, de transformare<br />

a lui. Lost in Translation [Rætæcifli printre cuvinte] e un film ordinar øi niciunul<br />

dintre noi nu are un tatæ bogat sau faimos: în sensul æsta, sîntem foarte norocoøi.<br />

¬ Cît de important e pentru tine conceptul de semnæturæ Øtiu cæ urmæreøti<br />

îndeaproape procesul de producere a lucrærilor tale artistice, care sînt adesea fæcute<br />

de tehnicieni. E asta o delocalizare Care e relaflia ta cu figura artistului de atelier<br />

seem to think that their country must be governed as a company and<br />

that a successful businessman is the politician needed in the twenty<br />

first century. This is an American <strong>idea</strong>, as you might know Italy always<br />

dreams about America. Berlusconi is not an artist, he is the furthest<br />

person in the world from anything related to art.<br />

¬ You come from a generation of artists – Seth Price and Fia Backström<br />

come to mind – deeply engaged with the notion of commodity.<br />

Yet, unlike the aforementioned colleagues, your work seems<br />

to work much better outside the white cube. What’s the next step<br />

Going into politics Are you thinking about a party, an imaginary<br />

party perhaps, like Joseph Beuys Are you going on TV<br />

√ No. We are not thinking of any of these things. We don’t even<br />

watch television and we have no sympathy for political parties, imaginary<br />

or real. We are more interested in political movements.<br />

¬ Your website is full of texts. Do they come before or after your<br />

work Is there any hierarchy in your practice Speaking of hierarchies,<br />

how does it work with your former NY dealer Reena Spaulings,<br />

who is also an artist and also a collective Do you inspire each other<br />

Which came first the chicken or the egg<br />

√ Our website is rarely updated. The texts come together with the<br />

visual work, there is no hierarchy between written, filmed, painted,<br />

sculpted work for us. Art is the only context where one can undo the<br />

nexus visual = illustration, text = explanation. All the media have<br />

their own dignity and they are equally respectable. Reena Spaulings<br />

is a dear friend. We don’t see enough of each other to work closely,<br />

we are interested in what they do and for sure we have affinities.<br />

Who is the chicken and who is the egg<br />

¬ Your work often deals with language and translation. I can’t help<br />

thinking of Walter Benjamin’s The Task of the Translator and I’m<br />

79


I, 2009, high definition video, plasma screen, mac, mini,<br />

colour sound, 4’20’’, courtesy the artist and T293, Naples<br />

quite sure we are all slaves of the language. Are we all “lost in translation”,<br />

like Scarlett Johansson and Bill Murray in Sophia Coppola’s<br />

film Will dad Francis eventually come help us to edit this horror<br />

movie called life<br />

√ Our relationship with language is not comparable to slavery.<br />

Is the fish slave to the water Are we slaves of the air It’s all a matter<br />

of inhabiting language in a strong way, of transforming it. Lost in<br />

Translation is a shitty movie and no one of us has a rich and famous<br />

father: we are really lucky in that sense.<br />

¬ How important is for you the concept of signature I know you<br />

are following very keenly the production of your art works, which<br />

are often made by technicians. Is it outsourcing What’s your relationship<br />

with the figure of the studio-based artist<br />

√ The function of the signature is comparable to the one of a brand,<br />

Foucault cherished the dream that during a limited amount of time<br />

all the books that would be published could come out without an<br />

author, in order to see how the contents and the concept travel without<br />

the crutch of the writer. Since the readymade the artist’s signature<br />

has become the entry ticket for the banal object into the art<br />

world and this has made things more complicated. Our own signature<br />

is some kind of contextualization for the work it isn’t a mark of<br />

ownership but the inscription within a specific constellation.<br />

Concerning the production, the work of contemporary artists<br />

includes several types of skills, the main one being the capacity of<br />

cooperating with other people. The romanticized <strong>idea</strong> of the genius<br />

working alone in the magical place that the studio is supposed to be,<br />

creating masterpieces with no need for help or discussion is an<br />

inconsequent fantasy. Artists in the Renaissance already worked in a<br />

context comparable to a small factory, monumental sculptures have<br />

never been realized by an artist working on his own. Cooperation<br />

has always been necessary to create art, but this fact is somehow<br />

hidden and our concern is to put the accent on it, on the compromises<br />

and the dependency on other people’s skills that making art<br />

involves. That’s why we call ourselves the assistants of Claire<br />

Fontaine, because we work together with the technicians and the<br />

installers, on the same level, they don’t work for but with us.<br />

¬ I know for you making a work of art and writing a text have the<br />

same value. What changes is the distribution of the labor. In case of<br />

the artworks they go through collecting which belong to capitalism<br />

whereas your texts are free to everyone, which is a socialist position.<br />

How do you balance these two paradoxical acts<br />

√ The question addresses the problem of fetishism. Does one need<br />

to be physically around an artwork in order to be intimate with it<br />

For example we don’t have enough space and don’t live with any<br />

artwork, not even our own, often our works are made in the exhibition<br />

space and then they live their lives without us, but we still know<br />

them intimately, they are always present for us, we show regularly<br />

in public their documentation during talks and conferences, and we<br />

spend all the time we can with them during the installation, even<br />

when they are shown abroad in group exhibitions in museums, we<br />

try to accompany the artworks, to help them be strong without us.<br />

But we still feel that we are intimate with them, maybe more intimate<br />

than some collectors can be, it is the same for the texts, that<br />

are written and distributed, but they stay with us as much as they<br />

stay with any reader. This is the power of art and theory: they have a<br />

use value, it is up to people to make room inside their lives to make<br />

use of these special things whose essence is immaterial and that in<br />

reality belong to everyone (and that is their very strength).<br />

The question of remuneration is more problematic: text isn’t treated<br />

as an object and therefore it attempts to be free or much cheaper<br />

than an artwork, so it is extremely difficult to live with what one<br />

earns by writing. But it should be discussed if living with the actual<br />

art object does make a real difference to one’s life and how does this<br />

happen; the support where the artwork inscribes itself in order to<br />

travel the world is the viewer, its memory, not the museum nor the<br />

collector’s house nor the crate. Obviously we feel that texts and art-<br />

Stills from Instructions for the Sharing of Private Property, digital video, colour and sound, sony monitor and<br />

plinth, 45’23”. 2006, courtesy the artist, Metro Pictures, New York and Reena Spaulings Fine Art, New York<br />

80


scena<br />

Study for Pills Spills (Viagra Corner), pencil, digital print and collage, 21 × 29,3 cm, 2010, courtesy the artist<br />

81


√ Rolul semnæturii e comparabil cu cel al unui brand, Foucault nutrea visul ca,<br />

pentru o perioadæ limitatæ de timp, toate cærflile care ar urma sæ fie publicate sæ aparæ<br />

færæ autor, cu scopul de a vedea cum îøi fac drum semnificafliile øi conceptele în absenfla<br />

cîrjei scriitorului. Începînd cu readymade-ul, semnætura artistului a devenit biletul<br />

de intrare al obiectului de rînd în lumea artei, øi asta a complicat lucrurile. Propria<br />

noastræ semnæturæ e un fel de contextualizare a lucrærii, nu e o amprentæ de proprietate,<br />

ci înscrierea înæuntrul unei constelaflii specifice.<br />

În ceea ce priveøte producflia, creaflia artiøtilor contemporani implicæ mai multe tipuri<br />

de aptitudini, pricipala fiind capacitatea de cooperare cu alfli oameni. Ideea romantizatæ<br />

a geniului care lucreazæ singur în locul magic ce se presupune a fi atelierul,<br />

creînd capodopere færæ ajutor øi færæ discuflii, e o fantezie inconsecventæ. Deja din<br />

Renaøtere artiøtii lucrau într-un context comparabil cu o micæ fabricæ, sculpturile monumentale<br />

nu au fost nicicînd realizate de un artist lucrînd individual. Întotdeauna, cooperarea<br />

a fost necesaræ în producflia de artæ, dar acest lucru e oarecum ocultat, iar<br />

preocuparea noastræ e sæ punem accent pe asta, pe compromisurile øi dependenfla<br />

de abilitæflile altora, pe care procesul creator le implicæ. Acesta e motivul pentru care<br />

ne intitulæm asistenflii lui Claire Fontaine, fiindcæ lucræm împreunæ cu tehnicienii øi<br />

instalatorii, la acelaøi nivel, ei nu muncesc pentru noi, ci cu noi.<br />

¬ Øtiu cæ pentru tine crearea unei lucræri artistice øi elaborarea unui text au aceeaøi<br />

valoare. Ceea ce se schimbæ e distribuflia muncii. În cazul lucrærilor artistice, ele ajung<br />

sæ fie colecflionate, ceea ce corespunde capitalismului, în timp ce textele voastre sînt<br />

disponibile tuturor, ceea ce e o ipostazæ socialistæ. Cum menflii echilibrul acestor<br />

douæ acte paradoxale<br />

√ Întrebarea abordeazæ problema fetiøismului. Este necesar sæ fie cineva fizic în<br />

preajma unei opere de artæ pentru a avea o relaflie intimæ cu ea De exemplu, noi<br />

nu avem suficient spafliu øi nu træim cu nicio lucrare, nici mæcar cu ale noastre, adesea<br />

lucrærile noastre sînt create în spafliul expoziflional, dupæ care îøi træiesc vieflile în<br />

absenfla noastræ, totuøi, le cunoaøtem în mod intim, sînt mereu prezente pentru noi,<br />

arætæm în mod regulat documentarea lor în public, în timpul discufliilor øi al<br />

conferinflelor, øi ne petrecem tot timpul pe care-l putem cu ele, pe durata instalærii,<br />

chiar øi cînd ele sînt expuse în stræinætate, în cadrul expozifliilor de grup din muzee,<br />

încercæm sæ însoflim lucrærile, sæ le ajutæm sæ fie puternice în lipsa noastræ. Totuøi,<br />

simflim în continuare cæ sîntem intimi cu ele, poate mai intimi decît pot fi unii colecflionari,<br />

la fel e øi în cazul textelor, care sînt scrise øi distribuite, dar ræmîn alæturi de<br />

noi tot atîta timp cît ræmîn cu oricare alt cititor. Asta este puterea artei øi a teoriei:<br />

ele au o valoare de uz, e la latitudinea oamenilor sæ facæ loc în vieflile lor pentru a<br />

se servi de aceste lucruri speciale, a cæror esenflæ e imaterialæ øi care, în realitate,<br />

aparflin tuturor (iar puterea lor chiar în asta rezidæ). Chestiunea remunerafliei e mai<br />

problematicæ: textul nu e tratat ca un obiect, prin urmare, tentaflia e ca acesta sæ fie<br />

gratis ori mult mai ieftin decît o lucrare artisticæ, øi aøa devine extrem de dificil sæ træieøti<br />

din ce cîøtigi de pe urma scrisului. Dar ar trebui adus în discuflie dacæ aceastæ<br />

conviefluire cu obiectul de artæ actual face o diferenflæ realæ în viafla cuiva øi cum se<br />

întîmplæ asta; suportul pe care opera de artæ se impregneazæ pentru a stræbate lumea<br />

e privitorul, memoria lui, nu muzeul, nici casa colecflionarului, nici cutia de valori.<br />

În mod evident, consideræm cæ textele øi lucrærile artistice ar trebui sæ fie gratuite øi<br />

sæ nu aparflinæ nimænui pentru a aparfline tuturor, dar încæ nu am ajuns acolo.<br />

¬ Ce pærere ai despre imaginea curatorului, care devine din ce în ce mai asemænætoare<br />

cu cea a artistului Vor deveni cataloagele expozifliei mærfuri expuse øi vîndute<br />

ca lucræri de artæ ale curatorului Ai fost curatorul unei expoziflii la Dvir, la Tel Aviv, øi<br />

T293, la Napoli, cum fli-ai asumat acest rol<br />

√ Curatorul, colecflionarul øi artistul au devenit, oarecum, poziflii din ce în ce mai<br />

asemænætoare, iar asta nu pare sæ fie o problemæ realæ pentru nimeni. Dacæ e sæ<br />

The Educated Consumer, smoke on ceiling, 110 × 110 cm (approx.), 2007,<br />

courtesy the artist<br />

You Pay, smoke on ceiling, 80 × 80 cm, 2007, courtesy the artist<br />

82


scena<br />

fie luate în considerare din unghiul carierei, toate aceste trei figuri „colecteazæ“ øi<br />

acumuleazæ, lucruri uøor diferite, avînd consecinfle diferite, øi sînt toate interesate<br />

de posibila relaflie dintre diferite lucræri de artæ. Pe lîngæ aceste similaritæfli superficiale,<br />

mai e un lucru, pe care Dan Graham l-a arætat cu mult timp în urmæ, øi anume,<br />

conøtientizarea profundæ pe care tofli actorii scenei artistice o au asupra întregului<br />

lanfl trofic – iar asta e o condiflie preflioasæ, care existæ în foarte pufline profesii. Comercianflii<br />

au deseori educaflie artisticæ, artiøtii sfîrøesc prin a deveni colecflionari øi a face<br />

curatoriat din pasiune øi prietenie cu alfli artiøti. Acest proces ni se pare a se îndrepta<br />

cætre o dematerializare a ceea ce înseamnæ sæ fii implicat în artæ: nu înseamnæ doar<br />

producerea de obiecte øi expunerea lor, ci øi faptul de a le înflelege, a fi capabil sæ scrii<br />

despre ele ori sæ le protejezi, dacæ se aflæ în posesia ta. Pare logic ca artiøtii sæ fie øi<br />

curatori – aøa cum Deleuze a scris cæ filosofii buni sînt întotdeauna øi mai presus de<br />

toate scriitori excelenfli, dar nu tofli scriitorii excelenfli pot fi filosofi. Cînd am curatoriat<br />

aceastæ expoziflie, Foreigners Everywhere [Stræini pretutindeni], în douæ locuri,<br />

la Dvir øi, ulterior, la T293, am încercat sæ nu operæm cu ceea ce ar fi în mod spontan<br />

„pe gustul“ nostru, sæ nu facem ceva ce ne-ar træda conexiunile øi competenflele<br />

din aria noastræ profesionalæ, nu am vrut sæ dovedim cît de sofisticafli putem fi, din<br />

contræ, am experimentat în asocierea unor artiøti cu experienfle øi din medii diferite,<br />

creînd un plan foarte experimental de consistenflæ, øi e oarecum regretabil cæ nu<br />

a existat niciodatæ vreun buget pentru o publicaflie care sæ documenteze aceastæ<br />

experienflæ fantasticæ. Conceptul de „stræin“ a cochetat cu tabuul „intrusului“, am lucrat<br />

pe aceastæ finæ linie de demarcaflie øi a fost foarte interesant. Cooperarea a fost, de<br />

asemenea, extrem de amuzantæ, era evident cæ noi nu dirijam pe nimeni øi nimic,<br />

126419, high definition video, colour and sound, for projection,7’49’’, 2008, courtesy the artist,<br />

Dvir, Tel Aviv and Chantal Crousel, Paris<br />

doar ajutam la organizare øi la rezolvarea problemelor, nu a existat vreo ierarhie ori<br />

vreun conflict pe durata întregului proces, doar o mulflime de momente vesele.<br />

¬ Dupæ cum probabil øtii, sînt român, iar acest interviu va fi publicat într-o revistæ din<br />

România. Ultima mea întrebare este: ce pærere ai despre tofli aceøti pictori care vin din<br />

România, Polonia, Republica Cehæ, Republica Moldova øi Ungaria, care utilizeazæ alfabetul<br />

realismului socialist cu scopul de a deveni bogafli øi celebri Dar despre compatrioflii<br />

lor conceptualiøti, care se folosesc de fantoma comunismului pentru a intra la urmætoarea<br />

bienalæ øic Simfli vreo simpatie pentru ei Sentimente confuze Te rog, dæ un sfat!<br />

√ De ce ar trebui sæ avem vreo pærere despre ce li s-ar permite oamenilor sæ<br />

utilizeze pentru a deveni bogafli øi celebri<br />

Traducere de Anca Bumb<br />

works should be free and not belong to anyone in order to belong to<br />

everyone, but we are not quite there yet.<br />

¬ What do you think of the figure of the curator becoming more<br />

and more similar to the one of the artist Will exhibition catalogues<br />

become commodities exhibited and sold as curators’ works of art<br />

You have curated a show at Dvir in Tel Aviv and T293 in Naples, how<br />

did you engage that role<br />

√ Curator, collector and artist have somehow become more and<br />

more similar positions, and this doesn’t seem to pose a real problem<br />

to anyone. If considered under the angle of the career, these three<br />

figures all “collect” and accumulate, slightly different things with different<br />

consequences and they are all interested in the relationship<br />

that can exist between different artworks. Besides these superficial<br />

similarities there is a fact that Dan Graham had pointed out a long<br />

time ago, which is the deep knowledge that all the actors of the art<br />

scene have of the whole food chain – and this is a precious condition<br />

that exists in very few professions. Dealers have often trained as<br />

artists, artists end up collecting and curating often out of passion<br />

or friendship for other artists. This process seems to us to be going<br />

towards a dematerialization of what being involved with art means:<br />

it isn’t only producing objects and exhibiting, but also understanding<br />

them, being able to write about them or care for them if there<br />

are in your possession. It seems logical that artists are also curators<br />

– as Deleuze wrote that good philosophers are always and above all<br />

excellent writers, but not all excellent writers can be philosophers.<br />

When we curated this two parts exhibition Foreigners Everywhere<br />

at Dvir and subsequently T293 we tried not to work with what our<br />

“taste” would spontaneously like, not to do something that would<br />

display our connections or competences within the field of our profession,<br />

we didn’t want to prove how sophisticated we could be, on<br />

the contrary, we have experimented in associating some artists with<br />

different histories and backgrounds, creating a very experimental<br />

plain of consistency and somehow it is regrettable that there was<br />

never any budget to make a publication that could document this<br />

amazing experience. The concept of the “foreigner” flirted with the<br />

taboo of the “outsider”, we worked on that thin line and it was very<br />

interesting. The cooperation was also extremely funny, it was clear<br />

that we weren’t directing anything or anyone, just helping out<br />

organizing and solving problems, there was no hierarchy or conflict<br />

during the whole process, just a lot of joyful moments.<br />

¬ As you might know, I’m Romanian and this interview will be published<br />

in a Romanian magazine. My last question is: what do you think<br />

of all these painters coming from Romania, Poland, Czech Republic,<br />

Moldova and Hungary, using the alphabet of social realism to get rich<br />

and famous And what about the conceptual fellows, who are using<br />

the ghost of communism to get into the next trendy biennial Do you<br />

feel any sympathy for them Mixed feeling Please advise.<br />

√ Why should we have an opinion on what people should be<br />

allowed to use in order to become rich and famous<br />

83


Sean Snyder<br />

Untitled (Archive Iraq), installation view, Van Abbemuseum, 2010. photo: Peter Cox<br />

Lidwien van der Ven<br />

inkjet print on paper, 2009–2010,<br />

installation view, Van Abbemuseum, 2010,<br />

photo: Peter Cox<br />

84


scena<br />

Play Van Abbe: Muzeul în secolul 21;<br />

ori cum sæ fii „muzeologic subversiv“,<br />

øi chiar sæ îfli iasæ<br />

Inti Guerrero<br />

The Politics of Collecting – The Collecting of Politics, Play Van Abbe, Part 3<br />

[Politica colecflionærii – Colecflionarea politicii, Play Van Abbe, partea a 3-a],<br />

Van Abbemuseum, Eindhoven, 25 septembrie 2010 – 6 februarie 2011<br />

Cînd Tate Modern øi-a deschis porflile la sfîrøitul secolului trecut, instituflia muzeului<br />

de artæ modernæ øi contemporanæ pærea sæ-øi fi redefinit în mod „radical“ maniera<br />

de a înflelege øi a-øi expune colecfliile. La momentul respectiv, Tate a fost declarat muzeul<br />

secolului 21, datoritæ deciziei de a renunfla la planul expoziflional cronologic, tradiflional<br />

în istoria artelor, pentru a prezenta în schimb operele de artæ, fie ele moderne ori<br />

contemporane, ante- sau post-belice, în spaflii ale galeriei organizate tematic.<br />

A fost o strategie de curatoriat care, deøi „a rupt cu o anumitæ tradiflie“, a avut ca<br />

efect, în acelaøi timp, omogenizarea contextelor øi a specificitæflii politice øi istorice<br />

a artiøtilor øi miøcærilor. Galerii cu tematicæ vagæ, precum „Societate øi Ræzboi“, sugerau<br />

o anumitæ repetiflie a istoriei, care, deøi de-esenflializa istoricismul mesianic asupra<br />

cæruia ne avertizase Walter Benjamin 1 , tematiza totuøi în mod colectiv investigaflii<br />

artistice individuale. Unele dintre acestea au fost în mod clar conectate la spiritul<br />

dezobedienflei sociale al anumitor avangarde øi artiøti contemporani, care au dat un<br />

ræspuns, conøtient sa nu, politicii propriului lor timp. Expozifliile tematice din primii<br />

ani ai Tate Modern au fost imitate însæ, ca urmare, de numeroase instituflii din întreaga<br />

lume, ce prezentau în ansamblu ceea ce se dorea a fi muzeul secolului 21.<br />

Muzeul Van Abbe, din oraøul olandez Eindhoven, a inifliat o cu totul altæ „turnuræ<br />

a secolului“: trægînd probabil învæflæminte, dupæ primul sæu deceniu de existenflæ,<br />

despre problemele legate de acest model, Van Abbe a respins, în cele din urmæ,<br />

ideea tematicæ a practicii curatoriale. Din noiembrie 2009, muzeul a inifliat un proiect<br />

multilateral intitulat Play Van Abbe, în cadrul cæruia staff-ul curatorial sau invitaflii, incluzînd<br />

aici curatori, critici, artiøti sau alfli practicieni din domeniul culturii, orchestreazæ<br />

o serie de expoziflii, performance-uri øi evenimente discursive pe anumite teme,<br />

cu intenflia de a conecta colecflia de artæ modernæ øi contemporanæ a muzeului cu<br />

schimbærile sociale øi politice ale ultimilor 20 de ani (conform unui comunicat al muzeului).<br />

În paralel cu acest obiectiv, Play Van Abbe a inifliat revizuirea propriilor politici<br />

de achiziflie, din trecutul propriei instituflii, pentru a se desprinde de scenariul<br />

micropolitic moøtenit øi a stabili legæturi cu „politicul“ realitæflii. De exemplu, a doua<br />

parte a Play Van Abbe a vizat chiar „ideologia“ unuia dintre foøtii sæi directori, Rudi<br />

Fuchs (fost director al Documenta 7), prin remontarea expozifliei din 1983 Zomeropstelling<br />

van de eigen collectie (Expoziflia de varæ a colecfliei muzeului), organizatæ de<br />

Fuchs la Van Abbe în timpul mandatului sæu pentru a celebra noile achiziflii din ceea<br />

ce era considerat a fi la vremea aceea, din punctul sæu de vedere, arta vremii, „arta<br />

internaflionalæ contemporanæ“.<br />

Reconstituirea precisæ din 2009, ce a avut loc exact în aceleaøi spaflii ale muzeului<br />

(instalaflia a fost bazatæ pe arhiva cu cadre ale instalafliei precedente, fiind revizuitæ<br />

PLAY VAN ABBE: THE MUSEUM IN THE 21ST CENTURY;<br />

OR ON HOW TO BE “MUSEOLOGICALLY SUBVERSIVE”<br />

AND STILL GET AWAY WITH IT<br />

Inti Guerrero<br />

The Politics of Collecting – The Collecting of Politics, Play Van Abbe,<br />

Part 3, Van Abbemuseum, Eindhoven,<br />

25 September 2010 – 6 February 2011<br />

When Tate Modern opened at the turn of the last century, the institution<br />

of the modern and contemporary art museum seemed to have<br />

“radically” reshaped its form of understanding and displaying its collection.<br />

Back then, the Tate was heralded as the museum of the 21st<br />

century for its decision to forgo the traditional art historical chronological<br />

exhibition plan and instead to present artworks, whether<br />

modern or contemporary, pre or post-war, within gallery rooms that<br />

were thematically organized. It was a curating strategy which,<br />

although it “broke with a certain tradition”, at the same time resulted<br />

in homogenizing the contexts, as well as the political and historical<br />

specificity, of artists and movements. Vague thematic galleries at<br />

Tate such as “Society and War” suggested a certain repetition of history,<br />

which although they de-essentialized the messianic historicism<br />

that Walter Benjamin warned us of 1 , also collectively thematized individual<br />

artistic inquiries, some of which are clearly connected to the<br />

socially disobedient spirit of certain avant-gardes and of contemporary<br />

artists who have consciously or unconsciously responded to the<br />

politics of their time. The thematic displays of Tate’s early years were<br />

consequently imitated by many institutions around the world, which<br />

as a whole presented what they intended to be the museum of the<br />

21st century.<br />

Perhaps having learned the hard way the problematics of such a<br />

model, and ultimately rejecting a thematic <strong>idea</strong> of curatorial practice,<br />

the Van Abbe Museum in the Dutch city of Eindhoven has<br />

launched a very different “turn of the century”, after the passing of<br />

its first decade. Since November 2009, the museum has begun a<br />

nearly two year multifaceted program titled Play Van Abbe, where<br />

curatorial staff or guests, including curators, critics, artists or other<br />

cultural practitioners, are invited to orchestrate a series of exhibitions,<br />

performances and discursive events on certain issues to be<br />

tackled, with the intention of placing the museum’s modern and<br />

contemporary art collection in relation to social and political changes<br />

of the last 20 years (according to the museum’s newsletter). Parallel<br />

to this task, Play Van Abbe has staged some self-revisions of the collecting<br />

policies of the institution’s past, so as to depart from its<br />

inherent micro-political scenario in order to establish links with<br />

“the political” of reality. For example, the second part of Play Van<br />

INTI GUERRERO este critic de artæ øi curator næscut în Bogotá, Columbia. Træieøte în Amsterdam, Olanda.<br />

INTI GUERRERO is an art critic and curator born in Bogotá, Colombia and<br />

based in Amsterdam, the Netherlands.<br />

85


de Fuchs însuøi), a dat naøtere unei propuneri interesante despre modul în care poate<br />

fi înfleleasæ expoziflia colecfliei unui muzeu: Ar trebui aceasta organizatæ pe baza încrederii<br />

totale în autonomia artefactului, ori mai degrabæ, aøa cum pare sæ fi sugerat cazul<br />

de faflæ, prin prezentarea expozifliilor finalizate în trecut, expunînd, mai degrabæ decît<br />

opere de artæ, tocmai dispozitivul conceptual øi stilistic al „expozifliei“ În cele din<br />

urmæ, remontarea acestei expoziflii, ce include lucræri de Georg Baselitz, Alighiero<br />

e Boetti, Daniel Buren, Luciano Fabro, Gilbert & George, Rebecca Horn, Hermann<br />

Nitsch, Sigmar Polke, Lawrence Weiner øi Ian Wilson, a demonstrat cît de limitatæ<br />

geopolitic era ideea de „Azi“, conform spectrului lui Fuchs din 1983. Aceste limite<br />

au fost subliniate de o expoziflie paralelæ, intitulatæ Strange and Close [Ciudat øi apropiat],<br />

îngrijitæ de directorul actual al muzeului, Charles Esche. Desfæøurîndu-se simultan<br />

în noile spaflii ale muzeului, expoziflia cæuta sæ „completeze“ Repetition: Summer<br />

Display 1983 [Repetiflie: Expoziflia de varæ 1983], arætînd aria geograficæ mult mai<br />

largæ pe care arta contemporanæ o acoperæ în prezent. Esche øi-a prezentat noile<br />

achiziflii, expunînd o gamæ de artiøti ale cæror practici sînt legate de istoria perioadei<br />

de dupæ 1989, anul cæderii Zidul Berlinului, al protestelor din piafla Tiananmen,<br />

în China, øi al începutului sfîrøitului pentru apartheidul din Africa de Sud. Cu alte cuvinte,<br />

spre deosebire de Fuchs, Esche punea accentul pe specificitatea contextualæ a producfliei<br />

artistice, prin lucræri de Hüseyin Alptekin, Yael Bartana, Harun Farocki, Dan Flavin,<br />

Gülsün Karamustafa, Dan Peterman øi Nedko Solakov, în contrast cu tautologia Artei,<br />

apæratæ de predecesorul sæu, în mod conøtient sau nu.<br />

De curînd, din septembrie 2010 pînæ în februarie 2011, a avut loc a treia parte a<br />

Play Van Abbe, adoptînd ca subiect practica însæøi a colecflionærii. Ce înseamnæ a<br />

colecfliona øi a defline lucræri de artæ Ce fel de lume percepi atunci cînd priveøti o<br />

colecflie Cine decide øi de ce (Aceste întrebæri sînt puse în comunicatul de presæ).<br />

Prin echipa curatorialæ compusæ din Galit Eliat, Christiane Berndes øi Diana Franssen,<br />

Play Van Abbe Part 3 a deschis cæi diferite de abordare a premiselor descrise, continuînd<br />

în acelaøi timp sæ repereze problemele apærute ca urmare a implicafliilor discursive<br />

ale considerærii politicii de colecflionare în contextul vremii la care aceasta a fost<br />

stabilitæ. Expoziflia includea propria colecflie a muzeului, arhiva sa øi dosarele birocratice,<br />

dar, în primul rînd, reunea lucræri ale unor artiøti preocupafli de mecanismele<br />

colecflionærii, pentru a descoperi capacitatea de acfliune politicæ a acestora în scenarii<br />

istorice specifice.<br />

Expoziflia a propus o manieræ în care arta ar putea colecta „momente politice“ semnificative<br />

pentru evoluflia culturii contemporane. Scopul nu era doar cel de a se constitui<br />

într-un soi de mærturie documentaræ, ci øi de a vedea modul în care asemenea<br />

practici artistice pot deveni aparate critice pentru chestionarea formelor în care este<br />

tratatæ memoria unui loc în tumult politic. Este important de precizat cæ, deøi nu<br />

toate lucrærile incluse aveau aceastæ importanflæ contextualæ, expoziflia a avut un orizont<br />

geopolitic specific. Încercînd sæ vizeze o problemæ imediatæ, în mæsuræ sæ defineascæ<br />

un Astæzi, majoritatea sau cel puflin segmentul introductiv al expozifliei (ce<br />

constituie obiectul principal al acestei recenzii), a fost centrat pe mijloacele de colecflionare,<br />

producere ori imaginare a memoriei în contextul conflictului din Orientul<br />

Mijlociu. Aceasta e implicaflia alocærii primelor patru încæperi ale galeriei pentru lucrærile<br />

lui Akram Zaatari øi Sean Snyder (ambii artiøti au avut cîte douæ proiecte, dispuse<br />

unul dupæ altul, ocupînd în mod individual tot spafliul primelor patru încæperi ale galeriei<br />

muzeului), care abordau producerea repertoriului de imagini øi a memoriei vizuale<br />

în contextul invaziei Libanului de cætre Israel, în 1980 (Zaatari) øi al invaziilor øi ocupafliei<br />

americane din Afganistan øi Irak (Snyder). Poate cæ în aceastæ prezentare dualæ era<br />

implicatæ din nou insistenfla curatorialæ de a înflelege dedicaflia asiduæ pentru propriul<br />

subiect øi cercetarea aferentæ fiecærui artist în parte, pentru a invita astfel la descoperirea<br />

modului în care fiecare artist øi-a creat o anumitæ „politicæ de colecflionare“<br />

Tagging panel featuring keywords attributed by curators and visitors<br />

to art works in the museum collection, photo: Peter Cox<br />

Research In Progress, Museum Index, Looted art project 2010,<br />

installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

86


Hannah Hurtzig<br />

Flight Case Archive, 2003–2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

Wooden in<strong>format</strong>ion structures at the<br />

Van Abbemuseum, questions presented<br />

to visitors at the exhibition entrance,<br />

photo: Peter Cox


a unui subiect, prin intermediul propriilor compilaflii de arhivæ din corpul lucrærilor.<br />

Cele patru lucræri ale lui Akram Zaatari, pe care le gæsim expuse în prima øi a doua<br />

încæpere a expozifliei, fac parte din proiectul de cercetare în desfæøurare al artistului,<br />

intitulat Earth of Endless Secrets [Pæmînt al secretelor nesfîrøite], care desprinde<br />

øi chestioneazæ o gamæ largæ de documente øi arhive, mærturii ale condifliilor culturale<br />

øi politice din prezentul Libanului. Pentru asamblarea pieselor ce compun lucrarea<br />

intitulatæ This Day 2002– [Aceastæ zi 2002], Zaatari a folosit fotografii alb-negru din<br />

anii 1950, ce fæceau parte din vasta sa colecflie (bancæ) de fotografii vechi øi suveniruri<br />

vizuale, documentînd viafla cotidianæ, ruralæ øi urbanæ din Liban øi flærile vecine<br />

arabe. Acest material brut a devenit sursa a numeroase alte lucræri ale sale, în care<br />

artistul cîntæreøte politicul din spatele construcfliei unui anumit repertoriu de imagini<br />

ale identitæflii øi patrimoniului regiunii. De exemplu, în lucrarea video intitulatæ<br />

de asemenea This Day 2002–2006, prezentatæ în cadrul expozifliei, Zaatari a scanat<br />

øi apoi a fæcut o animaflie dintr-un numær de fotografii de arhivæ din banca sa,<br />

ce înfæfliøau anumite cadre, cum ar fi femei acoperite cu voal, flinînd ulcioare de lut,<br />

øi cæmile stræbætînd deøertul, alæturi de maøini. E vorba de fotografii vechi ce construiesc<br />

un repertoriu de imagini al unei vieflii cotidiene rurale, liniøtitæ øi armonioasæ<br />

(încærcatæ cu un soi de atmosferæ romanticizatæ a dorului pentru „cum eram odatæ“),<br />

dar care sugereazæ, în mod subtil, felul în care procesul modernizærii industriale<br />

(reprezentat de automobile) interfereazæ cu existenfla idiosincraziilor locale<br />

„tradiflionale“ legate de tehnologie øi mijloacele de transport. Cu toate acestea, alte<br />

surse de film sînt juxtapuse acestei iconografii arabe, inclusiv filmæri ale conflictului<br />

armat arabo-israelian øi cadrele de film ale propriei „excursii în deøert“ a artistului,<br />

în Liban, Siria øi Iordania. O asemenea compilaflie de imagini creeazæ un contrast<br />

între trecutul „panarab“ rural, în aparenflæ idilic, øi prezentul conflictual al propagandei<br />

øi alienærii urbane. În jurul proiecfliei video a fost instalat un set de tipærituri ale<br />

aceloraøi fotografii vechi, ce prezentau, de asemenea, urmele unei intervenflii<br />

„subtile“ a lui Zaatari. Anume, artistul a desenat anumite figuri pe feflele oamenilor<br />

ce apæreau în imagini, astfel încît unele aveau de fapt træsæturile minimale ce corespund<br />

simbolului unei flinte. Al doilea segment al This Day consta într-un alt video<br />

øi o serie de fotografii în care Zaatari a reutilizat, de asemenea, imagini existente.<br />

De data aceasta erau propriile lui instantanee, luate în timpul primului bombardament<br />

israelian, cînd avea øase ani. Imaginile domestice de pe pelicula de 35 mm<br />

au fost, de asemenea, scanate de artist øi, alæturi de însemnele cîmpului de luptæ,<br />

constituie o lucrare video al cærei aspect estetic se situeazæ undeva între amatorismul<br />

fotografic øi fotojurnalism. Datoritæ caracterului artistic al imaginilor, veracitatea<br />

lor devine îndoielnicæ, cu atît mai mult cu cît în apropierea filmului video era plasatæ<br />

o vitrinæ, expunînd pozele originale mærite, în albume de fotografii Kodak din 1980,<br />

alæturi de un numær de casete audio, din care probabil a fost extras sunetul bombardamentului<br />

øi al proiectilelor. Tocmai din cauza acestei instrumentæri, vizitatorul<br />

nu poate evita sæ considere posibilul sæu caracter fictiv, ca încercare a artistului de<br />

a produce o arheologie imediatæ a unui eveniment istoric ce l-a marcat, într-adevær,<br />

personal.<br />

În urmætoarea încæpere a galeriei, øi într-o dispunere identicæ, se afla un alt proiect<br />

al lui Zaatari. În All is Well on the Border, 2007 [La graniflæ, toate bune], reprezentarea<br />

nu pune accentul, ca în lucrarea precedentæ, pe peisaj øi iconografie, ci mai degrabæ<br />

pe subiectivitate, afect, øi chiar senzualitate, în contextul „momentului politic“ complex<br />

al invaziei israeliene. O parte a proiectului consta în lucrarea Neruda’s Garden<br />

[Grædina lui Neruda], ce confline fotografii ale scrisorilor scrise pe bucæfli mici de<br />

hîrtie de Nabih Awada, un prizonier libanez în Israel. Awada s-a alæturat miøcærii<br />

de rezistenflæ libaneze în 1986, ca membru al Partidului Comunist, øi a luat parte<br />

la o serie de operafliuni militare în sudul Libanului, împotriva armatei Israelului, înainte<br />

Abbe literally triggered the “ideology” of one of its former directors,<br />

Rudi Fuchs (former director of Documenta 7), by re-staging the 1983<br />

exhibition Zomeropstelling van de eigen collectie (Summer Display of<br />

the Museum’s Collection), which Fuchs had organized at the Van<br />

Abbe during his tenure, as to celebrate the new acquisitions of what<br />

were then from his position considered the art of the time, “international<br />

contemporary art”.<br />

The exact 2009 remake, which took place in the exact same gallery<br />

rooms of the museum (installment was based on archived installation-shots<br />

and revised by Fuchs himself), created an interesting proposal<br />

of how to understand the display of a museum’s collection:<br />

Should it be organized around a wholehearted belief in the autonomy<br />

of the artifact, or rather, as this case seemed to suggest, could it<br />

possibly be carried out through the presentation of complete exhibitions<br />

of the past, by showing not artworks but the “exhibition”s conceptual<br />

and design apparatus At the end, the re-staging of this<br />

show, which included works by Georg Baselitz, Alighiero e Boetti,<br />

Daniel Buren, Luciano Fabro, Gilbert & George, Rebecca Horn,<br />

Hermann Nitsch, Sigmar Polke, Lawrence Weiner, and Ian Wilson,<br />

demonstrated how geo-politically limited the <strong>idea</strong> of “Today”<br />

according to Fuchs’s spectrum had been in 1983. Such limitation was<br />

reinforced by a parallel exhibition titled Strange and Close curated<br />

by the museum’s current Director Charles Esche. Taking place simultaneously<br />

in the institution’s new gallery rooms, it was an exhibition<br />

that sought to “complement” Repetition: Summer Display 1983, by<br />

showing the much broader geographical area that contemporary art<br />

now covers. Esche presented his new acquisitions to show a spectrum<br />

of artists whose practices are related to the history of the period<br />

after 1989, the year of the collapse of the Berlin Wall, the protests<br />

at Tiananmen Square in China and the beginning of the end of apartheid<br />

in South Africa. In other words, in contrast to Fuchs, Esche<br />

emphasized the contextual specificity of art making in his presentation<br />

of works by Hüseyin Alptekin, Yael Bartana, Harun Farocki, Dan<br />

Flavin, Gülsün Karamustafa, Dan Peterman and Nedko Solakov, in<br />

contrast to the tautology of Art that his predecessor consciously or<br />

unconsciously had defended.<br />

Recently, from September 2010 until February 2011, the third part of<br />

Play Van Abbe took place, adopting the praxis of collecting itself as<br />

its subject. What does it mean to collect and keep works of art<br />

What kind of world is perceived when viewing a collection<br />

Who decides and why (So asks the press release.) With a curatorial<br />

team composed of Galit Eliat, Christiane Berndes and Diana Franssen,<br />

Play Van Abbe Part 3 embarked upon different pathways in order to<br />

tackle the described premise, while continuing to trace the issues<br />

that arise from the discursive implications of a collection policy considered<br />

in the context of the time in which it was established.<br />

The exhibition comprised the museum’s own collection, its archive<br />

and its bureaucratic files, but most importantly, it gathered the<br />

works of artists who in their practice deal with mechanisms of collecting<br />

in order to find their political agency within specific historical<br />

scenarios.<br />

The exhibition proposed a way in which art could possibly collect<br />

“political moments” that had given meaning to developments in contemporary<br />

culture. This was intended not merely as a kind of documentary<br />

testimonial, but also to see how such artistic practices can<br />

become critical apparatus to interrogate the forms in which remembrance<br />

of a place in political turmoil is dealt with. It’s important to<br />

indicate that while not all the inclusions within the exhibition had<br />

this contextual importance, there was no doubt that the show had a<br />

specific geo-political scope. In an attempt to focus on an immediate<br />

issue that would define a Today, a great majority, or at least the<br />

introductory portion of the show (which is the main interest of this<br />

review), was centered around the means of collecting, producing or<br />

imagining memory within the context of conflict in the Middle East.<br />

This was implied by having the first four gallery rooms of the exhibition<br />

devoted to the work of Akram Zaatari and Sean Snyder (both<br />

88


Michal Heiman<br />

Attacks on Linking, Scrolls, 2007–2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox


Akram Zaatar<br />

All is Well on the Border, video and photography, 1997, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

90


scena<br />

Akram Zaatar<br />

This Day | Recordings, 2003, learning photography, photos, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

91


Zofia Kulik<br />

A selection from the KwieKulik Archive, 2006, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

de a fi capturat øi dus la penitenciarul Askalan, unde øi-a executat majoritatea sentinflei,<br />

din 1988 pînæ în 1998. Pe durata încarcerærii, modalitatea de comunicare a<br />

lui Awada cu familia a fost limitatæ la scrisori, care sînt prezentate în fotografiile expuse.<br />

Awada îøi semna toate scrisorile cu pseudonimul Neruda øi le ornamenta cu flori<br />

colorate. Lucrarea Letter to Samir [Scrisoare cætre Samir] (2008, 32 de minute) confruntæ<br />

aceeaøi ameninflare a restricflionærii mobilitæflii sociale a individului prin izolarea<br />

forflatæ, arætîndu-l pe Nabih Awada însuøi scriind o scrisoare cætre Samir al-Qintar 2 ,<br />

imediat dupæ momentul eliberærii sale de cætre israelieni, în iulie 2008. În scrisoarea<br />

sa, Awada îi mærturiseøte lui al-Qintar tot ce nu i-ar fi putut spune în persoanæ, dupæ<br />

care împacheteazæ cu grijæ scrisoarea øi o închide într-o capsulæ de plastic, acesta<br />

fiind modul de comunicare între deflinuflii penitenciarului. Asemenea scrisori-capsulæ<br />

erau transmise printre deflinufli, în unele cazuri literalmente din guræ în guræ.<br />

Lucrarea Untold [Nemærturisit], 2008, oferea o primæ perspectivæ asupra unui anumit<br />

homoerotism care e inerent în orice context de ræzboi, øi care e mult mai pronunflat<br />

în Orientul Mijlociu, date fiind propriile coduri culturale homoerotice øi dominaflia<br />

masculinæ a sferei publice. Lucrarea este o serie vastæ de 48 de diptice fotografice,<br />

reprezentînd corespondenfla lui Awada cu colegii deflinuflii øi foøti camarazi militanfli,<br />

care îi trimiteau mesaje pe reversul portretelor proprii, în care pozau chipeøi.<br />

Lucrærile lui Sean Snyder prezentate în expoziflie aduc øi ele o schimbare radicalæ<br />

a modului de lucru cu imagini readymade. Snyder abordeazæ, de asemenea, producflia<br />

de imagini în contextul ræzboiului, canalizîndu-øi interesul cu precædere asupra<br />

ræzboiului în desfæøurare din Irak. Pe parcursul ultimilor ani, Snyder a dezvoltat<br />

o imensæ fascinaflie însoflitæ de un asiduu proces de achiziflionare a mii de imagini<br />

care apar zilnic din acest conflict din prezent. O simplæ cameræ de telefon mobil,<br />

utilizatæ de soldaflii ori de localnicii din zonele de conflict, devine o maøinæ de producflie<br />

a ceea ce Hito Steyerl numeøte „imagini særace“. O asemenea producflie de imagini<br />

øi-a reprodus, paradoxal, propriul iconoclasm, fiindcæ, dupæ cîte se pare, prin<br />

acumularea unei suprasarcini a reprezentærii se realizeazæ o autosupraexpunere a<br />

subiectului ræzboiului. Sînt imagini care nici nu demoralizeazæ, nici nu mobilizeazæ<br />

cu adeværat politici antiræzboi de masæ, ori activismul. Din contræ, datoritæ acestui<br />

numær mare de imagini, ræzboiul a fost domesticit în secolul 21 de media globalæ.<br />

În practica lui Snyder, artistul adoptæ tocmai colecflionarea, clasificarea øi nararea,<br />

pentru a desprinde valoarea øi sensul semiotic al acestui tip de imagini. El a realizat<br />

aceasta prin crearea de filme video, publicaflii øi instalaflii ale acestui „material gæsit“,<br />

propunînd noi configuraflii øi impredictibilul semnificafliei lor. În expoziflia de la Van<br />

Abbe, dupæ parcurgerea încæperilor precedente ale lui Zaatari, care, conform<br />

descrierii de mai sus, trateazæ imaginile de arhivæ readymade cu multæ consideraflie,<br />

arætîndu-le vulnerabilitatea, vizitatorul întîlneøte mai apoi un video în care Snyder<br />

compileazæ, într-o secvenflæ de zapping, diverse tipuri de înregistræri TV, variind de<br />

artists had two projects each displayed one after another, individually<br />

occupying the entirety of the first four gallery rooms of the museum),<br />

that respectively dealt with the production of imagery and<br />

visual memory arising from the context of the 1980’s Israeli invasion<br />

of Lebanon (Zaatari) and the American invasions and occupations of<br />

Afghanistan and Iraq (Snyder). Perhaps this double presentation<br />

implied yet another curatorial insistence on understanding the painstaking<br />

devotion and consequent research of each artist in regards<br />

to their specific inquiry, and therefore, it invited to see how each<br />

artist has created a certain “politics of collecting” of a subject by<br />

means of their own archival compilation of their body of work.<br />

The four works by Akram Zaatari that one encountered displayed in<br />

the first and second gallery rooms formed part of the artist’s ongoing<br />

research project titled Earth of Endless Secrets, which disembodies<br />

and questions a wide range of documents and archives that<br />

testify to the current cultural and political conditions of Lebanon.<br />

For the compilation of pieces that comprise the work entitled This<br />

Day 2002–, Zaatari has appropriated 1950’s black and white photographs<br />

that belong to his extensive collection (bank) of vintage photographs<br />

and visual memorabilia documenting rural and urban daily<br />

life in Lebanon and neighboring Arab countries. This raw material<br />

became the source of many of his other works, in which he negotiates<br />

the politics behind the construction of certain imagery of identity<br />

and of heritage for the region. For example, in the video also<br />

titled This Day 2002–2006 shown in the exhibition, Zaatari scanned<br />

and later animated a number of the aforementioned archival photographs<br />

from his bank, which portray scenes such as veiled women<br />

holding clay water jars, and camels riding along with cars in the<br />

middle of the dessert. They are old photographs that construct an<br />

imagery of a peaceful and harmonious daily rural life (charged with<br />

a certain Romanticist feeling of longing for “how we used to be”),<br />

but subtly suggesting how the process of industrial modernization<br />

(represented by the automobile) intermingled with the existence<br />

of local “traditional” idiosyncrasies of technology and transportation.<br />

Nonetheless, other film sources are juxtaposed to this Arabian iconography,<br />

including footage of the Arab-Israeli armed conflict and the<br />

artist’s own “dessert road trip” filming shot in Lebanon, Syria and<br />

Jordan. Such a compilation of imageries creates a contrast between<br />

the apparently idyllic “pan-Arab” rural past and the strife-ridden<br />

present of propaganda and urban alienation. Surrounding the projected<br />

video were installed a printed series of those same vintage<br />

photographs which also had traces of a “subtle” intervention by<br />

Zaatari. In this case the artist drew certain line figures on the faces<br />

of people appearing in the image, some of which actually have the<br />

minimum indexical feature of representing a target sign. The second<br />

segment of This Day consisted of another video and photographic<br />

series in which Zaatari also re-used existing images. This time they<br />

were his own snapshots, taken when he was 6 years old during the<br />

first Israeli bomb attack. The 35 mm home images were also scanned<br />

by the artist, and together with a battle field score, they constitute a<br />

video piece whose aesthetic aspect lies somewhere between amateur<br />

photography and photojournalism. Because of the artistry of the<br />

images, one begins to doubt their veracity, especially because placed<br />

next to the video was a vitrine showing the original amplified pictures<br />

inside 1980’s Kodak albums, along with a number of audio cassettes,<br />

from which the visitor could presume the audio of bombing<br />

and missiles had been drawn. Precisely because of such orchestration,<br />

one could not help but think of its possible fictionality; as an<br />

attempt of the artist to produce an immediate archeology of a historical<br />

event which had indeed personally marked him.<br />

In the next gallery room and with an identical display, was another<br />

of Zaatari’s projects. In All is Well on the Border, 2007– the focus of<br />

representation was not on landscape and iconography, as in the previous<br />

works but rather on subjectivity, affect and even sensuality<br />

within the complex “political moment” of the Israeli invasion. Part of<br />

the project consisted of the piece Neruda’s Garden, comprising pho-<br />

92


scena<br />

la concursuri de talente la programe despre animale, eroticæ, meteo etc., care sînt<br />

întrerupte de øtiri legate de o situaflie criticæ din Orientul Mijlociu. Din cauza zapping-ului,<br />

vizitatorul nu poate sæ se familiarizeze în întregime cu complexitatea problemei<br />

øi nu asimileazæ complet informaflia. Lucrarea evocæ în mod evident practica<br />

de zapping care are loc zilnic, la nivel global, în cæmine private, la televizor, acolo<br />

unde reprezentarea unui „moment politic“ nu declanøeazæ cu adeværat o conøtientizare<br />

criticæ a subiectului, ci mai degrabæ e risipitæ prin domeniul divertismentului.<br />

În contextul colecfliilor instituflionale ce compun segmentele expozifliei, trebuie remarcate<br />

douæ includeri interesante. Una dintre ele, de asemenea raportatæ la contextul<br />

actual din Orientul Mijlociu, a fost Contemporary Art Museum Palestine [Muzeul<br />

Artei Contemporane al Palestinei] (CAMP), al artiøtilor Ayreen Anastas øi Raeda<br />

Saadeh, al cæror scop e înfiinflarea unui muzeu în momentul în care Palestina va deveni<br />

o nafliune. CAMP defline deja o colecflie de artæ vizualæ, ce s-a aflat în ultimii zece<br />

ani în grija fundafliei Al-Ma-mal din Ierusalim. Totuøi, træsætura sa caracteristicæ e cea<br />

de a fi o instituflie nomadæ, ce va continua sæ caute alte muzee care îi pot servi, între<br />

timp, ca gazdæ. Muzeul Van Abbe este în prezent un partener de lungæ duratæ al<br />

CAMP, iar în cadrul acestei expoziflii a realizat instalarea unui numær de lucræri din<br />

colecflia CAMP, alæturi de interviuri video cu fondatorii sæi. În fine, într-o dispunere<br />

apropiatæ acestui muzeu-parazit, curatorii Play Van Abbe au inclus øi colecflia BKR<br />

a Muzeului Eindhoven, de la ICN (Instituut Collectie Nederland), alcætuitæ din achiziflii<br />

fæcute prin eforturile consiliului local. Lucrærile expuse din aceastæ colecflie au inclus<br />

picturi de dimensiuni medii de Matisse øi Picasso, însæ, cel mai important, fiecare<br />

picturæ modernæ era însoflitæ de un dosar ce conflinea toate costurile øi dificultæflile<br />

birocratice prin care a trebuit sæ treacæ instituflia pentru a obfline asemenea „capodopere“.<br />

În timpuri de crizæ financiaræ în Olanda øi Europa, o asemenea juxtapunere<br />

între colecfliile CAMP øi BKR ar putea ajuta audienfla localæ øi internaflionalæ<br />

sæ înfleleagæ importanfla cæutærii chestiunilor presante, chiar øi în actul de colecflionare,<br />

fiindcæ în secolul XXI, muzeul are într-adevær responsabilitatea sæ defineascæ ceea<br />

ce e presant pentru societatea pe care vrea sæ o transforme.<br />

Traducere de Anca Bumb<br />

Note:<br />

1. În Despre conceptul de istorie (1940), Walter Benjamin condamnæ istoricismul pentru faptul de a fi înfleles<br />

istoria ca nararea unei succesiuni liniare de evenimente, ca øi cum cronicarul ar fi luat trecutul asemeni numærærii<br />

mætænilor unui rozariu creøtin: „Istorismul se mulflumeøte sæ stabileascæ o relaflie cauzalæ între diverse<br />

momente ale istoriei. Dar nici o stare de fapt care este o cauzæ nu devine o stare de fapt istoricæ din acest<br />

motiv. Ea a devenit istoricæ postum, datoritæ unor evenimente de care o pot despærfli secole. Un istoric care<br />

porneøte de la acest punct de plecare înceteazæ sæ enumere succesiunea de evenimente ca pe niøte<br />

mætænii.“ [Iluminæri, traducere de Catrinel Pleøu, Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 202].<br />

2. Samir Kuntar este un libanez druz, fost membru al Frontului de Eliberare a Palestinei. În 1980 Kuntar a primit<br />

sentinfla a patru condamnæri pe viaflæ din partea Israelului, øi a fost eliberat în 2008, în urma negocierii<br />

unui schimb de prizonieri.<br />

Denmark, Archive 3: rolling archive of archives of completed archives, 1974–2010,<br />

installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

tographs of letters written on tiny pieces of paper by Nabih Awada,<br />

a Lebanese prisoner in Israel. Awada joined the Lebanese resistance<br />

as a member of the Communist Party in 1986 and took part in several<br />

military operations against the Israeli army in Southern Lebanon<br />

before he was captured and taken to Askalan prison where he spent<br />

most of his sentence from 1988 to 1998. While still in prison, Awada’s<br />

communication with his family was restricted to letters, which were<br />

those shown in the photographs on display. He’d signed all letters<br />

with his nickname Neruda, and also decorated them with colorful<br />

flowers. Dealing with the same threat of the limitations to social<br />

mobility of an individual during forced isolation was the work Letter<br />

to Samir (2008, 32 minutes), which records Nabih Awada himself<br />

writing a letter to Samir al-Qintar 2 right after his release by the<br />

Israelis in July 2008. In his letter, Awada tells al-Qintar all that he<br />

cannot tell him in real-life, and carefully wraps the letter and seals<br />

it inside a plastic capsule, which was the form through which prison<br />

inmates could communicate. Such capsule-letters would be passed<br />

between inmates, in some cases literally from mouth to mouth.<br />

Having this first insight to a certain homoeroticism that is inherent of<br />

any context of war, and which is more prominent in the Middle East<br />

given the culture’s own homoerotic codes and male dominance in<br />

the public sphere, was the work Untold, 2008. It is an extensive<br />

series of 48 photographic diptychs presenting Awada’s correspondence<br />

with his fellow prisoners and former militant comrades, who<br />

send him messages on the backside of portraits of themselves,<br />

where they pose handsomely.<br />

In a radical shift of working with readymade images, stand the<br />

works presented in the exhibition by Sean Snyder, whose practice<br />

also deals with image production in the context of war, focusing<br />

mostly on the on-going war in Iraq. Over the past years, Snyder has<br />

developed a great fascination for and painstaking acquirement of<br />

the thousands of images that daily arise from this current conflict,<br />

where just a cell-phone camera used by soldiers or inhabitants of the<br />

places of battle, become machines that produce what Hito Steyerl<br />

calls “poor images”. Such production of images has paradoxically<br />

reproduced its own iconoclasm, as it seems as if by having an overload<br />

of representation, there is a self-overexposure of the subject of<br />

war. They are images that do not de-moralize or mobilize real massive<br />

anti-war politics nor activism. On the contrary, because of such<br />

number of war images, war became domesticated in 21st century by<br />

global media. In Snyder’s practice, the artist has precisely embraced<br />

93


Lia Perjovschi<br />

The Archive and the Knowledge Museum – Kit, 1985 – today, time lines, diagrams, publications, images, posters, objects, dimensions variable, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox<br />

94


scena<br />

collecting, classifying and narrating as a practice to disembody the<br />

value and semiotic meaning of these types of images. He has done<br />

so, by creating videos, publications and installments of this “found<br />

material”, creating new configurations and their unforeseen significance.<br />

In the exhibition at Van Abbe, after having passed the<br />

previous rooms of Zaatari, who, as described above treats archivereadymade<br />

images with a great amount of care and presents their<br />

vulnerability, the visitor then encountered a video by Snyder where<br />

he compiled in a zapping sequence, diverse types of TV footage<br />

ranging from talent contests, programs about animals and erotica,<br />

weather forecast, etc. which are interrupted in the video with news<br />

about a crisis in the middle east. Due to the zapping the visitor does<br />

not fully get acquainted with the complexity or does not even acquire<br />

complete in<strong>format</strong>ion on the issue. The work clearly evokes to the<br />

zapping that daily occurs worldwide at private homes with people’s<br />

TVs, where the representation of “a political moment” does not really<br />

catalyze a critical awareness on the subject but rather, it scatters<br />

away amongst the field of entertainment.<br />

Within the framework of institutional collections that comprise the<br />

segments of the exhibition, two inclusions are interesting to acknowledge.<br />

One, also in relation to the context of the Middle-East today,<br />

was the Contemporary Art Museum Palestine (CAMP) by artists<br />

Ayreen Anastas and Raeda Saadeh, whose goal is to establish a<br />

museum the very moment that Palestine becomes a nation. CAMP<br />

has already an existing collection of visual art which has been kept<br />

over the past ten years by the Al-Ma-mal foundation in Jerusalem.<br />

However its nature is of being a nomadic institution that will keep<br />

seeking other museums that in the meantime can serve as hosts.<br />

The Van Abbe Museum is currently a longstanding partner of CAMP<br />

and within this exhibition it has created an installment of some<br />

works from the CAMP collection along with video interviews of its<br />

founders. Finally close to this parasite-museum, the curators of Play<br />

Van Abbe also included the Museum’s Eindhoven BKR collection<br />

from the ICN (Instituut Collectie Nederland), which is comprised of<br />

acquirements made by the efforts of the city council. The artworks<br />

hanged from this collection, included mid-size paintings by Matisse<br />

and Picasso, but most importantly each modern art painting was<br />

accompanied by a filer, that contained all the bureaucratic trouble<br />

and expense that the institution had to go through in order to have<br />

such “masterpieces”. In times of financial crisis in the Netherlands<br />

and in Europe, such juxtaposition between the CAMP and BKR<br />

collection might’ve helped both local and international art audience<br />

to understand the importance of seeking an urgency when it comes<br />

to collecting, because the museum in the 21st century has indeed a<br />

responsibility to define what could be urgent to the society it seeks<br />

to transform.<br />

Notes:<br />

1. In On the Concept of History (1940) Walter Benjamin condemns historicism<br />

for having understood history as the narration of a linear passing<br />

of events, as if the historian would have taken the past as if counting<br />

the beads of a Christian rosary: „Historicism contents itself with establishing<br />

a causal nexus of various moments of history. But no state<br />

of affairs is, as a cause, already a historical one. It becomes this, posthumously,<br />

through eventualities which may be separated from it by<br />

millennia. The historian who starts from this, ceases to permit the consequences<br />

of eventualities to run through the fingers like the beads<br />

of a rosary.“<br />

2. Samir Kuntar is a Lebanese Druze former member of the Palestine<br />

Liberation Front. In 1980 Kuntar was sentenced to four life sentences<br />

by Israel and was released in 2008 after a Prisoner exchange deal.<br />

95


Mariusz Tarkawian<br />

History of Cartagena, 2010, commissioned by Manifesta 8<br />

96


scena<br />

Meta-Manifesta<br />

Edit András, Hedvig Turai<br />

Manifesta 8, Bienala Europeanæ de Artæ Contemporanæ<br />

Regiunea Murcia (Spania) în dialog cu Nordul Africii<br />

Murcia, 9 octombrie 2010 – 9 ianuarie 2011<br />

În 2008, bienala nomadæ a Europei, Manifesta, a fost organizatæ în nordul Italiei øi s-<br />

a ocupat cu holocaustul, memoria øi traumele istorice, prezentînd in situ, în cadrul<br />

unor expoziflii megaarheologice, ruinele secolului al XX-lea. Conceptele expoziflionale<br />

întrebau ce a mai ræmas din marile utopii øi care au fost sacrificiile cerute de<br />

acestea, respectiv care a fost preflul de plætit pentru ambiflioasele viziuni despre viitor.<br />

În 2010, cele trei echipe curatoriale ale Manifestei 8 (Alexandria Contemporary Art’s<br />

Forum – ACAF, Chamber of Public Secrets – CPS øi tranzit.org) par sæ fi cæzut de<br />

acord mai ales în privinfla faptului cæ sînt de evitat un concept expoziflional bine delimitabil<br />

øi o selecflie corespunzætoare de lucræri: în realitate, ele au vrut sæ meargæ<br />

împotriva unui asemenea fel de a proceda. Dacæ se poate vorbi de un numitor comun,<br />

el, spre deosebire de experienflele anterioare, n-are nimic de-a face cu o „ilustrare<br />

de ipoteze“, cu reperarea øi prezentarea noilor tendinfle øi inovaflii artistice<br />

conform unui fir director, ci cu înfæfliøarea diferitelor tipuri posibile de practici curatoriale<br />

colective. De pe trecerea în revistæ a producfliei artistice, accentul s-a mutat<br />

deci pe prezentarea inovafliilor curatoriale øi a rolului jucat de ele în cadrul procesului<br />

de creaflie. Odatæ cu Manifesta 8, practica alternativæ (care existase øi înainte, dar<br />

fusese oarecum marginalizatæ) øi-a lærgit scara øi a pæøit în mainstream. Aøadar, de<br />

vreme ce expozifliile aduc în prim-plan virtuflile øi sechelele noii practici curatoriale<br />

næscute din colaborare øi experimente colective, nici criticul de artæ nu poate evita<br />

sæ-i testeze viabilitatea. Manifesta 8 a fost înainte de toate despre cum s-a modificat<br />

practica producfliei øi prezentærii artei în lumea noastræ schimbætoare øi tot mai<br />

globalizatæ.<br />

Întrucît „metanarafliunile“ tradiflionale, reprezentative, bazate pe o concepflie directoare,<br />

au devenit passé, gestul selecfliei øi al interpretærii a fost înlocuit cu un fel de<br />

trecere în revistæ care aøazæ în prim-plan „gustul øi experienfla subiectivæ“ a curatorului,<br />

o trecere în revistæ colectivæ, „democraticæ“, dornicæ de consens øi asigurînd<br />

o coeziune laxæ pentru a evita anarhia totalæ. În comparaflie cu atitudinea anterioaræ,<br />

musai autoritaræ øi patronalæ, cea nouæ anunflæ proximitatea dintre manifestæri artistice<br />

difuze, næscute din colaborarea strînsæ dintre curator øi artist; cu alte cuvinte:<br />

curatorul e de partea ideilor, a planurilor, a schiflelor de proiecte, øi nu de partea<br />

lucrærilor terminate. 90% dintre lucrærile Manifestei 8 au fost fæcute la comandæ,<br />

anume pentru aceastæ expoziflie!<br />

* Acest text a apærut pentru prima datæ în Mûértô, Budapesta, vol. XII, nr. 12, p. 8, decembrie 2010.<br />

EDIT ANDRÁS este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este cercetætor principal la Institutul de Cercetæri<br />

de Istoria Artei al Academiei Maghiare de Øtiinfle. Principalele sale preocupæri vizeazæ tranziflia din cadrul fostului<br />

bloc estic, teorii critice în aplicafliile lor regionale, arta angajatæ social, chestiuni de identitate de gen øi arta<br />

publicæ.<br />

HEDVIG TURAI este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este angajata Muzeului Ludwig – Muzeu de Artæ<br />

Contemporanæ, Budapesta. E interesatæ în special de problematica holocaustului în relaflie cu arta contemporanæ,<br />

chestiuni ale construcfliei de gen în arta modernæ øi contemporanæ.<br />

META-MANIFESTA<br />

Edit András, Hedvig Turai<br />

Manifesta 8, The European Biennial of Contemporary Art<br />

Region of Murcia (Spain) in dialogue with northern Africa<br />

Murcia, 9 October. 2010 – 9 January 2011<br />

In 2008, the nomad biennial of Europe, Manifesta, has been organized<br />

in North Italy and pursued the holocaust, the memory, and the<br />

historic traumas, presenting in situ, in some mega-archaeological<br />

exhibitions, the ruins of the 20th century. The exhibition concepts<br />

were questioning what is still left of the great utopias and which<br />

have been the sacrifices required by them, respectively what was<br />

the price to pay for the ambitious visions upon the future.<br />

In 2010, the three curatorial teams of Manifesta 8 (Alexandria<br />

Contemporary Art’s Forum – ACAF, Chamber of Public Secrets –<br />

CPS, and tranzit.org) seem to have agreed specially regarding the<br />

evitability of a clearly assignable exhibition concept and of a corresponding<br />

selection of works: in reality, they wanted to go against<br />

such a manner of proceeding. If we can talk of a common denominator,<br />

it has nothing to do, unlike the previous experiences, with<br />

a “portrayal of hypotheses”, with the location and presentation of<br />

the new artistic tendencies and innovations pursuant to a direction<br />

thread, but with the exposure of the various possible types of collective<br />

curatorial practices. From the reviewing of the artistic production,<br />

the accent therefore shifted to the presentation of the<br />

curatorial innovations and the role played by them in the creative<br />

process. Along with Manifesta 8, the alternative practice (which<br />

existed before as well, but had been somewhat marginalized) has<br />

changed its scale and stepped into mainstream. Therefore, when<br />

the exhibitions bring to the fore the virtues and sequelae of the<br />

new curatorial practice born out of collective collaboration and<br />

experiments, the art critic cannot avoid testing its viability either.<br />

Manifesta 8 has been first of all about the changes in the practice<br />

of art production and presentation in our unsettled and increasingly<br />

globalized world.<br />

As the traditional, representative “metanarrations”, based on a leading<br />

conception, have become passé, the gesture of selection and<br />

interpretation has been replaced by a sort of reviewing which features<br />

the curator’s “subjective taste and experience”, a collective,<br />

* The article was originally published in Mûértõ, Budapest, vol. XII.,<br />

no. 12, p. 8, December 2010.<br />

EDIT ANDRAS PhD is a Hungarian art historian and art critic. She is<br />

a senior research fellow at the Research Institute of Art History of the<br />

Hungarian Academy of Sciences. Her main interests are the transition<br />

of the ex-Eastern block, critical theories applied onto the region, socially<br />

engaged art practices, gender issues and public art.<br />

HEDVIG TURAI PhD is a Hungarian art historian and art critic. She is working<br />

in Ludwig Museum – Museum of Contemporary Art, Budapest.<br />

Her main interests are Holocaust and contemporary art, gender issues<br />

in modern and contemporary art.<br />

97


Thierry Geoffroy/Colonel<br />

Penetration Room, 2010, courtesy of Manifesta 8<br />

Igor & Ivan Buharov<br />

Rudderless, 2010, © Igor & Ivan Buharov, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of Hungarian<br />

Motion Picture Foundation, ACAX | Ludwig Museum, courtesy of Manifesta 8<br />

“democratic” reviewing, keen on consensus and ensuring a lax cohesion<br />

in order to avoid total anarchy. In contrast with the previous<br />

attitude, authoritarian and patronal without fail, the new one<br />

announces the proximity between scattered artistic manifestations,<br />

born out of the close collaboration between artist and curator; in<br />

other words: the curator sides with the <strong>idea</strong>s, the plans, the project<br />

outlines, and not with the finished works. 90% of the Manifesta 8<br />

works have been made on commission, specially for this exhibition!<br />

The question is, on what grounds does the consensus arise and, what<br />

is it that’s being sacrificed through this attitude which is averse to<br />

taking stands. Will the trendy slogan (“the collective production of<br />

knowledge based on dialogue”) come to correspond to something<br />

in the actual practice How will the new form of exhibition influence<br />

the artistic production How can be the contradiction resolved that<br />

while the curator averts the sturdy stand takings and responsibility,<br />

being concerned that he/she might end in a stale and intensively<br />

criticized category, he/she nevertheless appears as the comissioner<br />

of the exposed works There’s a surmise arising that in proportion<br />

as the rhetoric of power is excluded from the curatorial discourse<br />

even at the level of microterms, the curator himself/herself comes<br />

into an unencountered position of power in that he/she no longer<br />

fills only the pure privilege of selection, but also the privilege of the<br />

setting into context. Only he/she who goes beyond a first filtering<br />

can create and become visible, which means that it is not the curator<br />

alone who approaches the position of the artist, but the artist<br />

as well is under the necessity of assuming a curatorial position, in as<br />

far as he/she needs to present his/her <strong>idea</strong>s in a fresh and sufficiently<br />

theoretically reasoned manner that their achievement can receive<br />

a green wave. As we know it from our experiences, these two capacities<br />

– to create and to be your own curator – do not always coincide.<br />

The above-mentioned situation is illustrated by the experimental<br />

form proposed by tranzit.org for “the filling of the gap between<br />

theory and practice”. By way of creating an intermediate space and<br />

as a result of the <strong>idea</strong>s proposed by the invited artists in collaboration<br />

with the curators, a Constitution of Temporary Display was<br />

created. Each element of this denomination carefully avoids the old<br />

terminology, now superannuated, as well as the associations of <strong>idea</strong>s<br />

that it could have occasioned. At the end of the press days, this<br />

constitution was symbolically destroyed, so that it cannot canonize<br />

itself unwillingly either. In other words, the initiative died in a bud.<br />

While one can support the basic thought and attitude, the way how<br />

it was carried out bears the symptoms of disorientation, and signs<br />

of a crisis. Regarding the political, we can sense an ambivalent phenomenon<br />

as well. The basic curatorial position, that has either grown<br />

out directly from or embraced an activist practice (unquestionably<br />

on the level of rethoric) is dominant, nevertheless, it is expressed<br />

more restrainedly, with more careful accents than it is accustomed<br />

in real situations of marginalization. The declared critical tone is<br />

softened as well, so that it comes to make place more often than<br />

not for a melancholy, for a cult of the ruins.<br />

Of course, this is valid for the three curatorial groups in diffrent<br />

degrees. The critic coming form our region might regret that, in the<br />

case of the tranzit.org group, the passage from marginality to mainstream<br />

seems to be rather paralysing. Who would understand better<br />

the parallel histories of social exclusion and stereotypes, and the<br />

attending shifts of accents (from what once the Eastern bloc was,<br />

today the Arab world: from the control of the state-party, to the<br />

total surveillance due to terrorism and in the name of the protection<br />

of the citizens’ security today) than those who themselves were the<br />

victims of this attitude for a long while Nevertheless, the selection<br />

offered by the East-European team seems to strengthen this parallel<br />

understanding the least.<br />

As for the extending the boundaries and their redefinition, we can<br />

only subscribe that the time of licking our wounds is over in the<br />

region. We should be aware that our story is interesting precisely


scena<br />

Common Culture<br />

The New El Dorado in Murcia, 2010, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of University of Ulster; Newport School of Art Media and Design and Staffordshire University<br />

Darius Mikšys<br />

The Copy, 2010. This project has been commissioned and produced by Manifesta 8, courtesy of Manifesta 8<br />

99


Întrebarea e pe ce baze ia naøtere consensul øi, mai ales, ce se sacrificæ prin aceastæ<br />

atitudine care are oroare de luæri de poziflii. Va ajunge oare sloganul la modæ („producflia<br />

colectivæ de cunoaøtere pe bazæ de dialog“) sæ corespundæ la ceva în cadrul<br />

practicii efective Cum va influenfla noua formæ de expoziflie producflia artisticæ Cum<br />

se va putea solufliona contradicflia dintre faptul cæ în timp ce curatorul se opune categoric<br />

luærilor ferme de poziflie øi asumærii responsabilitæflii, fiindu-i teamæ cæ o va termina<br />

într-o categorie desuetæ øi puternic criticatæ, el apare totuøi drept comanditar<br />

al lucrærilor expuse Apare bænuiala cæ, pe mæsuræ ce retorica puterii e eliminatæ<br />

din discursul curatorial pînæ øi la nivelul microtermenilor, curatorul însuøi ajunge într-o<br />

poziflie de putere nemaiîntîlnitæ, prin simplul fapt cæ nu mai defline doar purul<br />

privilegiu al selecfliei, ci øi pe acela al punerii în context. Poate crea øi deveni vizibil<br />

doar acela care a trecut de un prim filtraj, ceea ce înseamnæ cæ nu doar curatorul<br />

se apropie de poziflia artistului, ci øi artistul e nevoit sæ-øi asume o poziflie curatorialæ,<br />

în mæsura în care trebuie sæ-øi prezinte ideile într-un fel actual øi suficient de întemeiat<br />

teoretic pentru ca realizarea acestora sæ poatæ primi undæ verde. Cum øtim din<br />

experienflæ, aceste douæ capacitæfli – a crea øi a-fli fi propriul curator – nu coincid mereu.<br />

Anomalia de mai sus e exemplificatæ de forma experimentalæ propusæ de tranzit.org<br />

pentru „umplerea golului dintre practicæ øi teorie“. În intenflia de a crea un spafliu<br />

intermediar øi drept rezultat al ideilor propuse de artiøtii invitafli în colaborare cu curatorii,<br />

s-a næscut o „Constituflie a expozifliei temporare“ [Constitution of Temporary Display].<br />

Fiecare element al acestei denumiri evitæ cu grijæ vechea terminologie, acum<br />

perimatæ, precum øi asociafliile de idei pe care le-ar fi putut ocaziona. La sfîrøitul zilelor<br />

presei, autorii au distrus simbolic aceastæ constituflie, pentru ca ea sæ nu se poatæ<br />

nici din greøealæ canoniza. Cu alte cuvinte, inifliativa a murit în faøæ. În timp ce gîndul<br />

de bazæ øi atitudinea sînt corecte, felul în care au fost puse în aplicaflie mi se pare<br />

un semn de dezorientare, un simptom de crizæ.<br />

În ce priveøte politicul, avem de-a face tot cu un fenomen ambivalent. La nivel retoric,<br />

poziflia curatorialæ de bazæ fie a crescut direct din practica militantæ, fie a îmbræfliøat-o<br />

pe aceasta. Ea se exprimæ totuøi mai reflinut, mai cizelat decît se obiønuieøte<br />

în situaflii reale de marginalizare. Tonul critic declarat se îmblînzeøte øi el, aøa încît<br />

ajunge sæ facæ loc cel mai adesea unei melancolii, unui cult al ruinelor. Bineînfleles,<br />

afirmaflia vizeazæ în moduri diferite cele trei grupuri curatoriale. Criticul din regiune<br />

poate fi uøor trist cæ, în cazul grupului tranzit.org, trecerea de la marginalitate la mainstream<br />

acflioneazæ oarecum paralizant. Anecdotele paralele despre excludere socialæ<br />

øi stereotipii, împreunæ cu mutærile de accent ce le însoflesc (cîndva blocul estic,<br />

azi lumea arabæ, cîndva controlul partidului-stat, azi supravegherea totalæ în numele<br />

terorismului øi al protecfliei securitæflii cetæflenilor etc.), le înfleleg cel mai bine cei care<br />

le-au fost multæ vreme victime; cu toate astea, selecflia oferitæ de echipa est-europeanæ<br />

pare sæ fie cel mai departe de acest adevær.<br />

În ce priveøte forflarea graniflelor øi redefinirea acestora, nu putem decît subscrie la<br />

adagiul conform cæruia linsul rænilor trebuie sæ înceteze în regiune øi trebuie sæ conøtientizæm<br />

cæ povestea noastræ e interesantæ tocmai fiindcæ øi alflii pot reflecta asupra<br />

problemelor øi proceselor tranzifliei prin care ieøim din aranjamentul totalitarist. Ei<br />

o pot face cu ajutorul anecdotelor paralele proprii, cum ar fi ræsturnarea øi metamorfoza<br />

dictaturilor sud-africane, sud-europene øi latinamericane. De asemenea, în locul<br />

uitatului în buric, e bine-venitæ accentuarea dialogului, dar e cu atît mai surprinzætor<br />

atunci cæ în selecflia curatorilor nu s-au regæsit mai mulfli artiøti din Europa, iar cei prezentafli<br />

au fost mai ales din Vest (Lorraine O’Grady). Dialogul anunflat cu Africa a fost luat<br />

atît de uøor, încît Thierry Geoffroy (alias Colonel) a simflit nevoia sæ le ofere artiøtilor<br />

africani propriul spafliu expoziflional, færæ nicio preselecflie. Constatærile personajelor<br />

„locale“ din lucrarea Production: The New El Dorado in Murcia de Common Culture,<br />

conform cærora „e bine sæ se recruteze øi forfle locale în show, fiindcæ noi sîntem ief-<br />

Bouchra Ouizguen<br />

Madame Plaza, 2009, © hibouphotography. This project was supported in part with<br />

funds from Casa Árabe, Madrid, courtesy of Manifesta 8<br />

100


scena<br />

David Rych<br />

Encounter, 2010, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of Tirol Unser Land (Tyorlean government) and bm:ukk, courtesy of Manifesta 8, photo: Ilya Rabinovich<br />

Ruti Sela<br />

Time to Dance, 2010, view from the installation, © Ruti Sela, commissioned and produced by Manifesta 8, courtesy of Manifesta 8<br />

101


Mathieu Kleyebe Abbonenc/Sarah Maldoror<br />

Tricontinental, a graphic survey, 2010, Monangambée, 1969, © Sarah Maldoror, courtesy of Manifesta 8<br />

Melanie Gilligan<br />

Crisis in the Credit System, video still, 2008, commissioned and produced by Artangel Interaction<br />

102


scena<br />

tini“, respectiv: „menflinerea hegemoniei culturale merge mînæ în mînæ cu neglijarea<br />

tradifliei locale“, ating o problemæ sensibilæ, dar profund evitatæ.<br />

La început, Manifesta a fost produsul terminærii Ræzboiului Rece øi al cæderii Cortinei<br />

de Fier. Ea a fost menitæ sæ diminueze færîmiflarea Europei cu ajutorul unei bienale<br />

paneuropene. Færæ îndoialæ cæ azi, în epoca migrafliilor în masæ øi a influenflelor culturale<br />

reciproce, nu mai putem vorbi de Europa într-un sens cultural øi geografic îngust.<br />

Cu toate astea, øi în pofida sloganului mult-iubit al dialogului, conceptul de artæ øi<br />

lucrærile care dominæ aceastæ expoziflie atît de promiflætoare în retorica ei sînt cele<br />

occidentale. Manifesta 8 reuøeøte sæ stræpungæ cel mai bine – cæci existæ, desigur,<br />

ca-ntotdeauna, multe lucræri puternice, relevante – în dreptul punctelor în care teorie<br />

øi practicæ îøi corespund, iar reflecflia criticæ asupra treburilor lumii (sau asupra artei<br />

ca atare) nu e vætuitæ în subtilitæfli øi estetizæri exagerate, færæ ca prin asta ea sæ vorbeascæ<br />

în mod nemijlocit limbajul propagandei (lucræri video de AGM øi Ruti Sela; Melanie<br />

Gilligan øi David Rych). În dreptul acestor puncte existæ, într-adevær, øi dialog,<br />

øi consonanflæ revelatoare (reconstrucflia filmicæ a lui Mathieu Kleyebe Abbonenc;<br />

Igor øi Ivan Buharov; o performance de Bouchra Ouizguen øi parafraza lui Darius<br />

Mikšys).<br />

Autoanalizæ la Manifesta<br />

„Mergem mîine la înot“ – întreabæ unul dintre personaje la sfîrøitul lucrærii Noul El<br />

Dorado de grupul Common Culture. Întrebarea plaseazæ arta pe harta culturii øi a<br />

activitæflilor de timp liber. Întrebarea finalæ e precedatæ de dezbaterea, surprinzætor<br />

de bine in<strong>format</strong>æ, dintre trei culturnici. Ei vorbesc despre cît de angajatæ e arta<br />

în zilele noastre, despre cum dæ ea glas celor oprimafli øi, la un moment dat, li se<br />

næzare pînæ øi cæ joaca aceasta de-a expoziflia e doar forma cea mai nouæ a colonialismului.<br />

Cel mai bun turist e cel cultural, cel care nu tulburæ, beat, liniøtea publicæ,<br />

nu se amestecæ în scandaluri cu poliflia, dar, în schimb, cheltuie cu nemiluita. În contextul<br />

telenovelelor comerciale, al cæmæøilor øi perucilor colorate øi de prost-gust,<br />

vorbele intelectului rafinat sunæ a gol. În cele din urmæ, se ajunge øi la faptul cæ ei,<br />

culturnicii, nu se simt deloc în largul lor într-un asemenea loc. Artista portoricanæ<br />

din New York, Wanda Raimundi-Ortiz, foloseøte un ton la fel de lejer în Întreab-o<br />

pe Chuleta [Ask Chuleta]. Cu o naivitate eliberatoare, ea explicæ unor interlocutori<br />

invizibili ce este arta contemporanæ, demistificînd fenomenele acesteia (white cube,<br />

de pildæ, este un loc înconjurat de patru perefli albi pe care se agaflæ tablouri), øi constatæ<br />

uimitæ cæ, e interesant, dar nu se prea vede pe sine la o bienalæ.<br />

În epoca bienalelor øi a mega-expozifliilor globale tot mai dese, una dintre træsæturile<br />

marcante ale Manifestei 8 este reflecflia asupra expozifliei ca mediu øi asupra<br />

artei. Prefixul „meta“ poate fi folosit deci cu privire la Manifesta øi altfel decît, de pildæ,<br />

în cuvîntul compus „metacomunicare“. El poate desemna øi felul în care Manifesta<br />

se ocupæ de ea însæøi, de situaflia øi de istoria ei. Deøi autoreflecflia e prezentæ în<br />

munca fiecæruia dintre cele trei grupuri curatoriale, ACAF a fost cel care a acordat<br />

cea mai mare atenflie acestui aspect, atît prin lucrærile pe care le-a ales, cît øi prin<br />

elaborarea unei teorii a enigmisticii aplicate [Theory of Applied Enigmatics]. La una<br />

dintre extremele autoreflecfliei se aflæ proiectul Backbench, un workshop filmat, în<br />

care s-a discutat, în esenflæ, despre situaflia øi posibilitæflile artei contemporane øi critice.<br />

Filmul video poate fi urmærit stînd pe bænci ce amintesc de galeria parlamentului<br />

britanic, similare cu cele pe care stæteau øi participanflii la dezbatere. Condifliile<br />

de expunere øi lungimea filmului i-au pus serios la încercare pe cei care au vrut sæ-l<br />

urmæreascæ pînæ la capæt. În vîrtejul de profesioniøti ai artei ridicat de Manifesta, lucrarea<br />

nu prea are eficacitate. Ræmîne o întrebare spinoasæ dacæ a øtiut sæ li se adreseze<br />

øi celor din alte cercuri. La cealaltæ extremæ se aflæ Prayer for Art (Kenny Muhammad<br />

øi Adam Carrigan), în care artiøtii au rugat un numær de curatori sæ-øi dea glas rugæ-<br />

because others as well can reflect on the problems and processes of<br />

the transition from the totalitarian system through their own parallel<br />

histories, such as the fall down and the trans<strong>format</strong>ion of the South-<br />

African, South-European, and Latin American dictatorships. Likewise,<br />

instead of gazing our own navel, the emphasis on dialogue is really<br />

welcome, yet it is all the more surprising that the curators could not<br />

find more artists from Europe’s cultural bur to include. The few<br />

artists who were presented from this pool have been mostly selected<br />

from among those who went to the West (Lorraine O’Grady).<br />

The heralded dialogue with Africa has been interpreted so lightly,<br />

that Thierry Geoffroy (alias Colonel) had the urge to offer the African<br />

artists his own exhibition space, without any presetting. The findings<br />

of the “local” characters from the work Production: The New<br />

El Dorado in Murcia by Common Culture, according to which “it is<br />

good to recruit local forces into the show as well, because we are<br />

cheap”, respectively: “the maintenance of the cultural hegemony<br />

goes hand in hand with the disregard of the local tradition”, are<br />

touching a sensible, yet profoundly avoided issue.<br />

Originally Manifesta was the product of the end of the Cold War<br />

and the fall of the Iron Curtain to set up a bridge in the divided<br />

Europe, its mission was to diminish the dividedness by the agency<br />

of a Pan-European biennial. Doubtless, today, in the age of mass<br />

migrations and the net of mutual cultural influences, we can no<br />

longer speak about Europe in a narrow cultural or geographical<br />

sense. However, inspite of the popular slogan of the dialogue,<br />

it is still the concept and presence of Western art that dominate<br />

this, in its rethoric, much more promising exhibition. Manifesta 8<br />

is the best – because there are, of course, as always, many powerful,<br />

relevant works – where theory and practice meet, where critical<br />

reflections on the world (or on art itself) are not carefully paraphrased<br />

or aestheticized, yet the work does not speak the language<br />

of direct propaganda either (video works by AGM and Ruti Sela;<br />

Melanie Gilligan and David Rych), and where powerfully revealing<br />

consonances are born (as between Mathieu Kleyebe Abbonenc and<br />

Igor and Ivan Bukharov; or between Bouchra Ouizguen and the<br />

paraphrase of Darius Mikšys).<br />

Self-reflectionIntrospection at Manifesta<br />

“Shall we go swimming tomorrow” – asks one of the local characters<br />

at the end of the work Production: The New El Dorado in Murcia<br />

by group Common Culture. The question puts art on the map of<br />

culture and leisure activities. The final question is preceded by the<br />

surprisingly well informed debate between the three posers.<br />

They are talking about how engaged art is today, about the way it<br />

gives voice to the oppressed and, at a given moment, they even<br />

fantasize that this exhibition play is just the newest form of colonialism.<br />

The best tourist is the cultural one, he/she who does not perturb,<br />

the public order, nor is drunk, does not interfere in roisterings<br />

with the police, but, instead, throws his/her money about. In the<br />

context of commercial telenovelas, of the colored and meretricious<br />

shirts and wigs, the words of the locals sound empty. Eventually,<br />

we come at the fact that they are not at home in such a place.<br />

The Puerto Rican artist from New York, Wanda Raimundi-Ortiz, uses<br />

an equally easy tone in Ask Chuleta. With a redeeming naivety, she<br />

explains to some invisible interlocutors what contemporary art is,<br />

undeceiving its phenomena, and observes in wonder that, it is interesting<br />

that she scarcely sees herself at a biennial.<br />

In the age of biennials and more and more global mega-exhibitions,<br />

one of Manifesta 8’s qualities of mark is the reflection on the exhibition<br />

as medium and on art. The “meta” prefix can therefore be used<br />

not only as, for instance, in the compound word “metacommunication”.<br />

It can also designate the way Manifesta deals with itself, with<br />

its situation and its history. Although the self-reflection is present in<br />

the work of each of the three curatorial groups, ACAF was the one<br />

to pay the utmost attention to this aspect, not only through the works<br />

it has selected to display, but also through the elaboration of a<br />

103


ciunilor, adicæ doleanflelor lor, care au fost interpretate apoi de un beat-boxer negru<br />

care øi-a folosit propriul corp ca instrument de percuflie. Dorinfla curatorialæ øi poziflia<br />

acesteia devin o experienflæ muzicalæ cristalizatæ în ritmuri, vibraflii øi fragmente de<br />

melodie. „Textul“ øi „melodia“ nu sînt date simultan, metamorfozarea în experienflæ<br />

sensibilæ, artisticæ (sic!), înseamnæ totodatæ eliminarea conflinutului øi revelarea încærcæturii<br />

afective, a impulsului care miøcæ, la rîndul sæu, øi înflelesul.<br />

Între aceste douæ extreme existæ øi numeroase lucræri ingenioase. Printre ele se aflæ<br />

una de Adela Jusic, care în filmul ei video dæ sfaturi utile, pragmatice despre cum<br />

sæ scrii statementuri artistice cu impact, færæ sæ menflionezi deloc lucrarea sau arta<br />

în general. E vorba doar despre cum sæ trezeøti interesul curatorului, adicæ despre<br />

„cum sæ te vinzi“. Ar mai fi, de pildæ, øi lucrarea lui Mariusz Tarkawian În cæutarea artei/Anticiparea<br />

artei, care povesteøte sub formæ de benzi desenate istoria Manifestei.<br />

Mæruntele desene care amintesc de lucræri mai vechi de Yael Bartana, Adrian<br />

Paci sau Antal Lakner sînt precum glumele cærora le mai øtim doar clenciul. În fafla<br />

clenciurilor pronosticate ale Manifestelor din viitor ræmînem însæ dezorientafli: ce-i<br />

arta<br />

Arta se uitæ la ea însæøi din afaræ, se contemplæ precum un obiect antropologic necunoscut,<br />

prin ochii altora. Khaled Ramadan (unul dintre membri Chamber of Public<br />

Secrets) a înregistrat prezentarea artistului arab Walid Raad despre cum i s-au<br />

cercetat bagajele cînd a intrat în Statele Unite øi cum se criminalizeazæ artistul întrun<br />

context extraartistic. Seriile sale de autoportrete fotografice, în care apare în costume<br />

øi cu tunsori diferite, au fost inspectate cu bænuialæ de cætre vameøi.<br />

Apærînd la tot pasul, atitudinea criticæ, sensibilitatea socialæ øi narafliunea aøijderea<br />

au devenit cuvinte de ordine obosite, ameninflate de monstrul golirii de sens. De<br />

acest pericol scapæ doar lucrærile dure, precum Comrade Alfredo Neri de Chamber<br />

of Public Secrets, un film despre „purtætorul de cuvînt“ al neonaziøtilor italieni.<br />

Filmul reflecteazæ nu asupra realitæflii ca atare, ci asupra mijloacelor de a o comunica,<br />

iar prin asta face o declaraflie politicæ mult mai de efect decît documentarismul<br />

clasic. Ficflionalizeazæ realitatea pentru ca în noianul de informaflie sæ poatæ lua<br />

o poziflie politicæ eficace.<br />

Ce e arta se stabileøte mereu de lumea artisticæ, de cei cærora asta le stæ în putere.<br />

Cei din interior cunosc „secretul“ despre ce miøcæ arta. Reflectînd asupra ei înseøi,<br />

Manifesta scruteazæ, de fapt, acest secret.<br />

“Theory of Applied Enigmatics“. At one of the self-reflection’s<br />

extremes is the project Backbench, a filmed workshop, where<br />

people have discussed the situation and the possibilities of critical<br />

and contemporary art. The video film can be watched while sitting<br />

on benches that remind of the British Parliament’s gallery, similar<br />

to those whereon the debaters used to sit. The exposure conditions<br />

and the length of the film have seriously put to test those who<br />

wished to watch it thoroughly. In the churn of art professionals<br />

raised by Manifesta, the work is not quite effective. There’s a techy<br />

question remaining how the work can address those from other<br />

circles. At the other extreme is Prayer for Art (Kenny Muhammad<br />

and Adam Carrigan), where the artists have asked a number of<br />

curators to give voice to their hopes, and desires which have then<br />

been interpreted by an African-American beat-boxer who used his<br />

own body as percussion. The curatorial longings and positions<br />

become a musical experience crystallized in rhythms, vibrations,<br />

and fragments of melody. The metamorphosis of “text” and “the<br />

melody” into sensibile, artistic (sic!) experience means the elimination<br />

of the content and the revealing of the affective burden,<br />

of the impulse which moves, in its turn, the meaning as well.<br />

Between these two points there are also numerous witty works.<br />

Among them is one by Adela Jusic, who in her video film gives<br />

useful, pragmatic advice on how to write an effective artist’s statement,<br />

while not a word is mentioned about the work itself or art at<br />

all. It is only about how to raise the curator’s interest, that is about<br />

how “to sell yourself”. Or another one is Mariusz Tarkawian’s work<br />

In Search of Art/The Anticipation of Art, which recounts the history<br />

of Manifesta in a form of a series of drawings. The small drawings,<br />

evoking earlier works by Yael Bartana, Adrian Paci or Antal Lakner<br />

among many others, are as if we were given only the punchlines of<br />

jokes that we know or do not know. Afore the prognosticated strings<br />

of future Manifestas, we have to apprehend the disoriented feelings<br />

about: what is art after all<br />

Art looks at itself from the outside, it contemplates itself as if an<br />

unknown anthropologic object, through the eyes of others. Khaled<br />

Traducere de Alexandru Polgár<br />

Wanda Raimundi-Ortiz<br />

Ask Chuleta: Biennial Culture, 2010<br />

104


Lorraine O'Grady<br />

Miscegenated Family Album – Sisters III, Nefertiti’s daughter, Maketaten/Devonia’s daughter,<br />

Kimberley, 1980/1994, courtesy Alexander Gray Associates, New York, NY, photo: Ilya Rabinovich<br />

Ramadan (one of the members of the Chamber of Public Secrets)<br />

has recorded the presentation of Arab artist Walid Raad on how<br />

his luggage had been inspected when he entered the United States,<br />

and how the artist was criminalized in an extra-artistic context.<br />

His series of photo self-portraits, where he reflects on his own identity,<br />

wearing different outfits and haircuts, as well as his interest in<br />

buildings have become shady and were suspiciously inspected by<br />

the officers.<br />

One can feel that the often used terms like, critical attitude, social<br />

sensibility, narration have become wearied order words, and are<br />

threatened by the monster of meaning exhaustion. Only the sharpest<br />

works can escape this danger, such as Comrade Alfredo Neri by<br />

AGM (a collective of the Chamber of Public Secrets), a film about<br />

“the spokesman” of the Italian neo-Nazis. The film reflects not on<br />

reality as such, but on the means of communicating it, and hereby<br />

makes a much more effective political statement than classic documentarism.<br />

It fictionalizes the reality so that in the freshet of in<strong>format</strong>ion<br />

it can take an efficient political stand.<br />

As the curatorial collective ACAF raises the issue, what art is, is<br />

always established by the art world, by those who are in the position<br />

to do so. The insiders seem to know “the secret” about what<br />

moves art. By reflecting on itself, Manifesta actually scrutinizes this<br />

“secret”.<br />

AGM<br />

Annual General Meeting,<br />

commissioned and produced<br />

by Manifesta 8,<br />

courtesy of Manifesta 8<br />

Translation by Sabin Borø<br />

105


Amshei Nuerenberg<br />

Makarov, Shockworker and Inventor, painting, early 1930s, courtesy: Ural Biennial<br />

106


scena<br />

Stahanoviøtii imaginii mobile*<br />

Astrid Wege<br />

Prima Bienalæ Industrialæ de Artæ Contemporanæ din Ural 2010<br />

Stahanoviøti ai imaginii mobile,<br />

Ekaterinburg, Rusia, 9 septembrie – 10 octombrie 2010<br />

Anii ’60, undeva în estul Ucrainei. Lucrætorii agricoli stau în fafla reproducerilor unor<br />

picturi clasice din Staatsgalerie, Dresda; un grup ia parte la un seminar unde se discutæ<br />

despre artæ; directorul unui muzeu de provincie declaræ cæ înfiinflarea unor<br />

instituflii de artæ precum acest muzeu „nu e mai puflin importantæ decît construirea<br />

unei fabrici sau a unei uzine“. Filmul lui Sean Snyder, Exhibition [Expoziflie] (2008),<br />

foloseøte imagini din filmul sovietic propagandistic Nobilele impulsuri ale sufletului<br />

(1965). Snyder a eliminat totuøi intenfliile didactice ale filmului original øi a editat<br />

vechea peliculæ, filmul sæu reuøind, prin urmare, sæ ofere o evaluare surprinzætor<br />

de actualæ a potenflialului artei, a funcfliei sociale øi a receptærii ei. Operele de artæ<br />

originale nu sînt neapærat necesare: arta, øi asta pare a fi una dintre lecturile posibile<br />

ale filmului lui Snyder, prilejuieøte discursuri, indiferent dacæ e vorba de originale<br />

sau copii.<br />

Expoziflie e una dintre numeroasele lucræri prezentate de 52 de artiøti øi regizori în<br />

cadrul expozifliei principale a primei ediflii a Bienalei Industriale de Artæ Contemporanæ<br />

din Ural, intitulatæ Stahanoviøtii 1 imaginii mobile. Lucrarea lui Snyder a fost paradigmaticæ<br />

pentru abordarea deconstructivistæ a expozifliei, pentru concentrarea<br />

tematicæ øi accentul pus pe lucræri create în medii reproductibile. Curatorii, Ekaterina<br />

Degot, Cosmin Costinaø øi David Riff, sînt conøtienfli de rolul potenflial al artei<br />

øi al unor evenimente ca bienalele în sprijinul înflelegerii de sine a sistemului artistic<br />

internaflional, precum øi în stimularea dezvoltærii øi autodefinirii la nivel regional.<br />

„Desigur“, se spune în introducerea la catalog, „arta este (încæ) o maøinæ de propagandæ,<br />

iar bienalele sale sînt fabrici temporare de agitprop“ 2 – fabrici ce tind sæ intre<br />

în acfliune ori de cîte ori existæ un vid, ca la Ekaterinburg, fost Sverdlovsk, care, în<br />

perioada sovieticæ, era mîndria inimii industriale a URSS, dar se confruntæ acum cu<br />

declinul.<br />

Expoziflia e organizatæ în jurul nofliunii de „stahanovist“/„muncitor de øoc“ – muncitori<br />

sovietici extrem de productivi din anii ’30, care au jucat un rol important în dezvoltarea<br />

industriei øi au fost un motiv recurent în arta vremii, de exemplu, în filmul<br />

Song of Heroes [Cîntecul eroilor] (1932), al regizorului olandez Joris Ivens, sau în<br />

pictura Makarov, Shockworker and Inventor [Makarov, muncitor de øoc øi inventator]<br />

(începutul anilor ’30), a lui Amshei Nuerenberg, o descriere a muncitorului de<br />

øoc ca intelectual – o reprezentare destul de neobiønuitæ pentru acele vremuri; situate<br />

în holul spafliului expoziflional, aceste lucræri au funcflionat ca excepflie de la tema<br />

bienalei. În cadrul expozifliei, ideea de „muncæ de øoc“ a fost folositæ pentru a trimite<br />

la producflia øi distribuflia de imagini din ce în ce mai mobile în epoca postfordistæ<br />

– care-i atribuie artei un rol cu certitudine ambiguu: sîntem bine familiarizafli cu<br />

rolul pe care munca imaterialæ creativæ îl poate juca în dereglementarea forflei de<br />

muncæ. Transformînd conceptul de muncitor de øoc, expoziflia a fæcut o miøcare<br />

inteligentæ, legînd arta prezentatæ de un context istoric local concret, facilitînd chiar<br />

Christian von Börries<br />

The Dubai in Me, 2010, film stills, courtesy: Ural Biennial<br />

SHOCKWORKERS OF THE MOBILE IMAGE<br />

Astrid Wege<br />

1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art 2010<br />

Schockworkers of the Mobile Image<br />

Ekaterinburg, Russia, 9 September – 10 October 2010<br />

1960s in the eastern Ukraine. Agricultural workers stand before<br />

reproductions of classical paintings from Dresden’s Staatsgalerie;<br />

a group takes part in a seminar discussing art; the director of a<br />

provincial museum declares that creating art institutions like this<br />

very museum is „not less significant than the construction of a factory<br />

or a plant“. Sean Snyder’s film Exhibition (2008) appropriates<br />

footage from the Soviet propaganda film Noble Impulses of the Soul<br />

(1965). Snyder has, however, eliminated the film’s original didactic<br />

elucidations and edited the historical film material, and his film<br />

thereby manages to offer a startlingly timely assessment of the<br />

potential of art, its social function and its reception. Original artworks<br />

are not necessarily required: art, this seems to be one possible<br />

readings of Snyder’s film, occasions discourse, whether in the original<br />

or as a copy.<br />

Exhibition is one of the many works on display by fifty-two artists<br />

and filmmakers in the main exhibition of the 1st Ural Industrial Biennial<br />

of Contemporary Art which has been entitled Shockworkers of<br />

ASTRID WEGE este critic de artæ øi curator. Træieøte øi lucreazæ la Köln, Germania.<br />

ASTRID WEGE is a critic and curator based in Cologne, Germany.<br />

107


108


scena<br />

Lin Yilin<br />

The Result of a lot of Pieces, 1998, courtesy: Ural Biennial<br />

the Mobile Image. Snyder’s work was paradigmatic for the show’s<br />

deconstructionist approach, its thematic focus and the emphasis on<br />

works in reproducible media. The curators, Ekaterina Degot, Cosmin<br />

Costinaø and David Riff, are conscious of the potential role of art and<br />

events like biennials in propping up the self-understanding of the<br />

international art system as well as spurring on regional development<br />

and self-definition. “Of course”, they write in their introduction to<br />

the catalogue, “art is (still) a propaganda machine, and its biennials<br />

are temporary agitprop factories” 1 – factories that tend to spring into<br />

action wherever there is a vacuum, as in Ekaterinburg, formerly<br />

Sverdlovsk, which in Soviet times was the pride of USSR’s industrial<br />

heartland but now is facing decline.<br />

The exhibition revolved around the notion of the “shockworkers”<br />

– especially productive Soviet labourers of the 1930s who played<br />

a leading role in the development of industry and were a recurring<br />

motif in the art of the time, for example in Dutch filmmaker Joris<br />

Ivens Song of Heroes (1932), or in Amshei Nuerenberg’s painting<br />

Makarov, Shockworker and Inventor (early 1930s), a depiction of the<br />

shockworker as an intellectual – a rather uncommon representation<br />

in its time of origin; situated in the entrance hall of the exhibition<br />

venue, these works functioned as the show’s thematic offbeat.<br />

In the exhibition, the <strong>idea</strong> of “shockwork” was used to refer to the<br />

production and distribution of increasingly mobile images in the age<br />

of post-Fordism – which assigns art a role that is certainly ambiguous:<br />

We’re well acquainted with the role immaterial creative work<br />

can play in the deregulation of labour. By shifting the concept of the<br />

shockworker, the show pulled off a clever gambit, connecting the art<br />

on view with a historical and concrete local context even as it facilitated<br />

a critical reflection on contemporary (and not only artistic)<br />

image production as well as the <strong>idea</strong> of labour. Also spot-on was the<br />

venue, the Constructivist building of the former Ural Worker Printing<br />

Press, where in Soviet times all the newspapers east of Moscow were<br />

printed – i.e. where the politically desired “image” of the Soviet<br />

Union was generated.<br />

The works on display included contemporary interpretations of shockwork,<br />

for instance Yael Bartana’s two-channel video installation<br />

Summer Camp (2007) which plays with elements of Zionist propaganda<br />

films from the 1930s while documenting the actual rebuilding<br />

of a Palestinian house demolished by the Israeli authorities; and<br />

Ciprian Mureøan’s painting Miners planting flowers in University<br />

Square (2005) which questions the hegemonic representation of the<br />

“working class” as “reactionary” in today’s Romania through the tactical<br />

deployment of socialist realist language while making reference<br />

to President Iliescu’s infamous thanks to the violent intervention<br />

of miners at the Bucharest’s University Square during the Romanian<br />

Revolution in 1989.<br />

Deimantas Narkevicius’s video Energy Lithuania (2001) explores the<br />

architecture of a power plant, examining responses to the residues<br />

of bygone forms of production and life long after the workers have<br />

left their factories, while Harun Farocki’s video installation Workers<br />

Leaving the Factory in Eleven Decades (2006) traces the iconic motif<br />

of workers streaming out of a factory over many decades as it was<br />

shown in one of the first films by the Lumière brothers (1895). There<br />

were also investigations of the synchronicity of various forms of<br />

labour and their representation, as in Praneet Soi’s slide installation<br />

Notes on Underdevelopment. Part 1, showing shots of the routine<br />

hand movements of a printer from Kumartuli in India along with<br />

drawings and collages; of the question of how imaging technologies<br />

influence our perceptions, and what social and political implications<br />

are bound to their use, as in Mona Vatamanu & Florin Tudor’s installation<br />

Production Line of the Future (2010); and of the virtual-artificial<br />

embellishment respectively the disguise of labour and<br />

exploitation behind the veil of a luxurious leisure world, as in Christian<br />

von Börries’s film The Dubai in Me (both 2010). The assertiveness<br />

of capitalist economy, it seems, depends more than ever before<br />

on the images it creates and distributes – an observation which<br />

109


o reflecflie criticæ asupra producfliei de imagini contemporane (øi nu doar artistice)<br />

øi asupra ideii de muncæ. La fel de adecvat a fost øi locul de desfæøurare, clædirea<br />

constructivistæ a fostei Tipografii a Muncitorului din Ural, unde, pe vremea sovieticilor,<br />

se tipæreau toate ziarele de la est de Moscova – adicæ unde era produsæ „imaginea“<br />

controlatæ politic a Uniunii Sovietice.<br />

Printre lucrærile expuse se numæræ interpretæri contemporane ale muncii de øoc,<br />

de exemplu, instalaflia video pe douæ canale a lui Yael Bartana, Summer Camp [Tabæra<br />

de varæ] (2007), care se joacæ cu elemente din filme sioniste de propagandæ din<br />

anii ’30, în timp ce documenteazæ reconstrucflia realæ a unei case palestiniene demolate<br />

de autoritæflile israeliene, øi tabloul lui Ciprian Mureøan, Miner plantînd flori în<br />

Piafla Universitæflii (2005), care pune sub semnul întrebærii reprezentarea hegemonicæ<br />

a „clasei muncitoare“ ca „reacflionaræ“ în România de azi, prin folosirea tacticæ<br />

a unui limbaj realist socialist în timp ce trimite la detestabilele mulflumiri aduse de<br />

preøedintele Iliescu pentru violenta intervenflie a minerilor în Piafla Universitæflii din<br />

Bucureøti, în timpul Revolufliei Române din 1989. 3<br />

Lucrarea video a lui Deimantas Narkevicius, Energy Lithuania [Lituania energeticæ]<br />

(2001), exploreazæ arhitectura unei centrale electrice, examinînd diferite ræspunsuri<br />

la ræmæøiflele unor forme revolute de producflie øi viaflæ, dupæ ce muncitorii au<br />

pæræsit fabricile, în timp ce instalaflia video a lui Harun Farocki, Workers Leaving the<br />

Factory in Eleven Decades [Lucrætori pæræsind fabrica în 11 decenii] (2006), urmæreøte<br />

motivul iconic al lucrætorilor ce se revarsæ dintr-o fabricæ de-a lungul mai multor<br />

decenii, aøa cum apare øi într-unul dintre primele filme ale fraflilor Lumière (1895).<br />

Au mai existat, de asemenea, investigæri ale sincronicitæflii diferitor forme de muncæ<br />

øi a reprezentærii lor, ca în instalaflia culisantæ a lui Praneet Soi, Notes on Underdevelopment.<br />

Part 1 [Note despre subdezvoltare. Partea 1], care prezintæ fotografii<br />

ale miøcærilor de rutinæ ale mîinii unui tipograf din Kumartuli, în India, laolaltæ cu desene<br />

øi colaje; abordæri ale întrebærii legate de modul cum tehnologiile imagistice ne<br />

influenfleazæ percepfliile øi care sînt implicafliile sociale øi politice inerente utilizærii lor,<br />

ca în instalaflia Production Line of the Future [Linia de producflie a viitorului] (2010),<br />

a Monei Vætæmanu øi a lui Florin Tudor; øi investigæri ale înfrumuseflærii virtual-artificiale,<br />

respectiv deghizarea forflei de muncæ øi exploatarea din spatele fafladei unei<br />

lumi a plæcerii de lux, ca în filmul lui Christian von Börries, The Dubai in Me [Dubaiul<br />

din mine] (ambele din 2010). Caracterul declarativ al economiei capitaliste pare<br />

sæ depindæ mai mult ca niciodatæ de imaginile pe care le creeazæ øi distribuie – o<br />

observaflie demonstratæ exemplar în clipul muzical epic al colectivului Chto Delat,<br />

The Tower: A Songspiel [Turnul: Un Songspiel] (2010), care respectæ tradiflia brechtianæ<br />

a punerii în scenæ, prin organizarea unei dezbateri în jurul construirii controversatului<br />

Turn Gazprom din Sankt Petersburg. „Oraøul nostru va fi Dubaiul Nordului. [...]<br />

Trebuie sæ flinem pasul cu vremurile. Primul pas este Turnul Gazprom“, spune unul<br />

dintre susflinætorii Turnului, pe care filmul îl înfæfliøeazæ ca pe un pact al intereselor<br />

eterogene, cuprinzînd un manager PR (øeful proiectului de branding al clædirii zgîrie-nori<br />

a corporafliei), un politician local, øeful companiei de securitate a corporafliei,<br />

un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, un proprietar de galerie (care urmeazæ sæ<br />

devinæ director al Muzeului de Artæ Contemporanæ al corporafliei) øi un artist la modæ<br />

– în timp ce corul celor care emit obiecflii øi protesteazæ cuprinde reprezentanfli ai<br />

intelighenfliei, muncitori, pensionari, funcflionari øomeri, imigranfli, femei tinere, un<br />

bæiat færæ adæpost øi un radical de stînga. The Tower: A Songspiel e o contrariantæ øi<br />

foarte stilizatæ mizanscenæ a dezbaterilor social-politice vizînd puterea, planificarea<br />

urbanæ, dreptul la oraø, violenfla øi, nu în ultimul rînd, rolul artei øi culturii ca domenii<br />

destinate tocmai producerii de imagini în aceste discuflii.<br />

Expoziflia Stahanoviøtii imaginii mobile, conøtientæ de posibilele scurtcircuite øi de potenflialul<br />

unei exploatæri ideologice ori de cîte ori arta recunoaøte øi îøi asumæ o funcflie<br />

was exemplarily showcased also in Chto Delat’s epic musical video<br />

The Tower: A Songspiel (2010), which follows Brechtian traditions in<br />

staging the debate surrounding the construction of the controversial<br />

Gazprom Tower in Saint Petersburg. “Our city will be the Dubai of<br />

the North. . . . We have to keep in step with the times. The first step<br />

is the Gazprom Tower”, says one of the supporters of the Tower,<br />

whom the film depicts as a pact of heterogeneous interests including<br />

a PR manager (the head of the corporation’s branding project for the<br />

skyscraper), a local politician, the company’s security chief, a representative<br />

of the Orthodox Church, a gallery owner (who is in line to<br />

become director of the corporation’s contemporary art museum),<br />

and a fashionable artist – whereas the chorus voicing objections and<br />

protest comprises representatives of the intelligentsia, workers, pensioners,<br />

unemployed office clerks, migrants, young women, a homeless<br />

boy, and a leftist radical. The Tower: A Songspiel is an intriguing<br />

and highly stylized mise-en-scene of social-political debates about<br />

power, urban planning, the right to the city, violence, and, last but<br />

not least, the role of art and culture as fields specifically devoted to<br />

image production in these discussions.<br />

Shockworkers of the Mobile Image, being aware of possible shortcircuits<br />

and the potential of ideological exploitation whenever art<br />

acknowledges and assumes a social and political function, brings<br />

together art that understands itself as socially oriented but is not<br />

limited to the “strategic cadres” of this society. Analysis and critical<br />

reflection of the ambiguous role of image production and its reception<br />

is one possible means for approaching this undertaking – paradigmatically<br />

showcasted also in the “boîte-en-valise-exhibition” of<br />

Alice Creischer, Max Jorge Hinderer, and Andreas Siekmann’s exhibition<br />

project How can we sing the song of the Lord in an alien land<br />

The Potosi Principle (2010); another is the deferral and in part suspension<br />

of (artistic) authorship via the circulation of alternatives<br />

<strong>idea</strong>s and concepts and the continued processing of “poor images”<br />

accessible to everyone – as seen in Hito Steyerl’s film Free Fall (2010)<br />

and Andrei Monastyrsky’s podjachev’s Channel (2009–2010): a multichannel<br />

video installation, named after a little known Soviet writer,<br />

which presents freely available video footage found on YouTube.<br />

While many of the artworks in the exhibition has been produced in<br />

reproducible media like video, film, photographs, prints, etc., thereby<br />

blurring the clear distinction between “original” and “reproduction”,<br />

also some of the paintings – for example Tarsila do Amaral’s<br />

Os Operarios (1933) or Roman Minin’s On Politics (2008) – are on<br />

display as digital reproductions only. Mixing “originals” and “reproductions”,<br />

the exhibition lays open, what is, according to the curators,<br />

often covered up in the international art system: the work’s<br />

circulatory nature. Whether or not one agrees with the curators’<br />

assumption that very often an artwork’s mobility and reproducibility<br />

are still considered to be manifestations of its alienation: with its productive<br />

theme and many convincing art works, whether in the original<br />

or as a copy, the exhibition has convincingly succeeded to<br />

occasion an important debate about the analytical, critical and<br />

visionary potential of art.<br />

Notes:<br />

* This text is an extended version of a review published in Artforum<br />

International, December 2010, New York.<br />

1. 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art: Shockworkers of the<br />

Mobile Image, Main Project, ed. by Cosmin Costinaø, Ekaterina Degot<br />

and David Riff, Ekaterinburg, 2010, p. 31.<br />

110


scena<br />

Alice Creischer, Max Jorge Hinderer, Andreas Siekmann<br />

How can we sing the song of the Lord in an alien land The Potosi Principle, 2010, courtesy: Ural Biennial<br />

111


Chto Delat<br />

The Tower, video installation, 2010, courtesy: Ural Biennial<br />

112


scena<br />

socialæ øi politicæ, reuneøte artæ care-øi admite orientare socialæ, dar nu se limiteazæ<br />

la „cadrele strategice“ ale acestei societæfli. Analiza øi reflecflia criticæ asupra rolului<br />

ambiguu al producfliei de imagini øi asupra receptærii acestora reprezintæ una dintre<br />

posibilele abordæri ale acestui proiect – expusæ paradigmatic øi în „expoziflia boîteen-valise“<br />

din cadrul proiectului lui Alice Creischer, Max Jorge Hinderer øi Andreas<br />

Siekmann, How can we sing the song of the Lord in an alien land The Potosi Principle<br />

[Cum putem cînta cîntecul Domnului într-o flaræ stræinæ Principiul Potosi]<br />

(2010); alta ar fi amînarea øi, parflial, suspendarea auctorialitæflii (artistice), prin<br />

punerea în circulaflie a unor idei øi concepte alternative øi prin prelucrarea continuæ<br />

a „imaginilor særace“ accesibile tuturor – aøa cum vedem în filmul lui Hito Steyerl,<br />

Free Fall [Cædere liberæ] (2010) øi în podjachev’s Channel [Canalul lui podiacev]<br />

(2009–2010), al lui Andrei Monastyrsky: o instalaflie video pe mai multe canale,<br />

botezatæ dupæ un scriitor sovietic puflin cunoscut, care prezintæ înregistræri video<br />

gratuite gæsite pe You-Tube. În timp ce multe dintre lucrærile din cadrul expozifliei<br />

sînt produse folosind mediii reproductibile precum videoul, filmul, fotografia, printul<br />

etc., estompînd, astfel, distincflia claræ dintre „reproducere“ øi „original“, unele dintre<br />

picturi – de exemplu, Os Operarios [Lucrætorii] (1933), a Tarsilei Amaral, sau On<br />

Politics [Despre politicæ] (2008), a lui Roman Minin – sînt prezentate doar ca<br />

reproduceri digitale. Amestecînd „originalele“ cu „reproducerile“, expoziflia prezintæ<br />

ceea ce, potrivit curatorilor, se ascunde adesea în sistemul artistic internaflional:<br />

natura mobilæ a lucrærilor. Indiferent dacæ sîntem sau nu sîntem de acord cu ipoteza<br />

curatorilor cæ, adesea, mobilitatea øi reproductibilitatea unei opere de artæ sînt în<br />

continuare considerate drept manifestæri ale alienærii ei, graflie temei fertile øi multor<br />

lucræri convingætoare, fie ele originale sau copii, expoziflia a reuøit sæ dea naøtere<br />

unei dezbateri importante despre potenflialul analitic, critic øi vizionar al artei.<br />

Traducere de Alex Moldovan<br />

Note:<br />

* Acest text este o versiune extinsæ a unei cronici publicate în Artforum International, decembrie 2010, New<br />

York.<br />

1. În rusæ, termenul folosit e udarnik/udarnik, „muncitor de øoc“/shockworker. Dupæ ce, în 1935, minerul Aleksei<br />

Stahanov a scos 102 tone de cærbune în tura sa de øase ore, titlul de „stahanovist“ a început sæ-l înlocuiascæ<br />

pe cel de „muncitor de øoc“. România a cunoscut doar versiunea stahanovistæ a supraproducfliei muncitorului<br />

industrial, cea exportatæ de Uniunea Sovieticæ, dupæ 1945, în toatæ Europa de Est. (N. red.)<br />

2. 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art: Shockworkers of the Mobile Image, Main Project, ed. de Cosmin<br />

Costinaø, Degot Ekaterina øi Riff David, Ekaterinburg, 2010, p. 31.<br />

3. De fapt, în iunie 1990. (N. red.)<br />

Sean Snyder<br />

Exhibition, 2008, courtesy: Ural Biennial<br />

113


Obiectivarea eøecurilor la ultima ediflie<br />

a Bienalei de la São Paulo:<br />

cazurile lui Nuno Ramos øi Gil Vicente<br />

Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli<br />

A 29-a Bienalæ de la São Paulo 2010,<br />

Gæsim întotdeauna o ceaøcæ de mare sæ navigæm în ea,<br />

São Paulo, Brazilia, 25 septembrie – 12 decembrie 2010<br />

Ciudat mai e raportul dintre adevær øi scandal! Dacæ fundamentul inevitabil al celui<br />

din urmæ, constînd în autojustificare, marketing øi oportunism, îl transpune în sfera<br />

falsitæflii, potenflialul sæu de a entuziasma, simplul fapt cæ reuøeøte sæ atragæ atenflia<br />

tuturor sugereazæ cæ adeværul, chiar dacæ pieziø øi în mod clandestin, este în mod<br />

necesar prezent în scandal. În mod negreøit, o fenomenologie mai completæ a scandalului<br />

ar trebui sæ ia în considerare tendinfla actualæ de autoscandalizare planificatæ<br />

managerial a lucrurilor, ca parte integrantæ a campaniilor lor promoflionale – scandalul,<br />

aici, e posibil chiar sæ preceadæ aparifliei obiectului scandalului. Dar criza scandalului<br />

reprezintæ doar o fracfliune din eøecul generalizat al evenimentului, a ceea ce,<br />

destul de des, e numit, cu prea mare uøurinflæ øi volubilitate, événement. 1 Ce s-a<br />

întîmplat la recenta ediflie, a douæzeci øi noua, a Expozifliei Bienale de Artæ de la São<br />

Paulo a fost un caz izolat de scandal real în vechiul sens al cuvîntului, øi nu doar într-un<br />

caz, ci în douæ, independente. Protagoniøtii au fost Nuno Ramos øi Gil Vicente,<br />

artiøti cu stiluri øi perspective artistice foarte diferite, care au prezentat lucræri foarte<br />

diferite, dar care, în cele din urmæ, au evidenfliat aceeaøi logicæ a unui succes eøuat<br />

în lucrærile lor. Vom încerca sæ explicæm în continuare aceastæ logicæ în raport cu<br />

scandalul care reprezintæ deopotrivæ o consecinflæ øi o provocare la adresa ei.<br />

Dar, înainte de-a ne ocupa de lucræri, este important de øtiut cæ ediflia cu numærul<br />

douæzeci øi nouæ a bienalei a fost bîntuitæ de fantoma eøecului øi a crizei, care planeazæ<br />

de la sfîrøitul expozifliei din 2008. Cu aceastæ ocazie, curatorii læsaseræ un etaj întreg<br />

gol, ca protest faflæ de lipsa de finanflare, fapt ce a împiedicat ocuparea tuturor spafliilor<br />

disponibile. Datoritæ prezenflei dezastruoase din 2008, bienala din 2010 a fost<br />

în pericol ca, pur øi simplu, sæ nu mai aibæ loc. Dar chiar øi cele mai optimiste aøteptæri<br />

au fost depæøite. Færæ a dispune de spaflii vacante, expoziflia a prezentat 850 de<br />

lucræri a 159 de artiøti øi a fost vizitatæ de aproape un milion de oameni (ceea ce a<br />

contrastat puternic cu cei 161.000 din 2008). Poate cæ nu întîmplætor organizatorii<br />

au ales drept principal motto al evenimentului versul „Existæ întotdeauna o ceaøcæ<br />

de mare în care sæ navighezi“din principala scriere a lui Jorge de Lima, Invenção de<br />

Orfeu (1952), care rezuma în mod adecvat ceea ce Bienala de la São Paulo dorea<br />

OBJECTIFYING FAILURES IN THE LAST SÃO PAULO BIENNIAL:<br />

THE CASES OF NUNO RAMOS AND GIL VICENTE<br />

Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli<br />

29th São Paulo Biennial, 2010,<br />

There is always a cup of sea to sail in<br />

São Paulo, Brazil, 25 September – 12 December 2010<br />

Strange is the relationship between truth and scandal. If the latter’s<br />

unavoidable basis in self-righteousness, marketing and opportunism<br />

embeds it in falsehood, its galvanizing potential, the sheer fact that<br />

it manages to mobilize the attention of all, suggests that truth, albeit<br />

obliquely and surreptitiously, is necessarily present in scandal.<br />

To be sure, a fuller phenomenology of scandal would have to take<br />

into account the current tendency for the managerially planned selfscandalization<br />

of things as integral part of their promotional campaigns<br />

– scandal here may even preexist the emergence of that<br />

which it is a scandal of. But the crisis of scandal is but a fraction of<br />

a generalized failure of the event, what is quite often too easily and<br />

glibly called événement. 1 What happened at the recent 29th São<br />

Paulo Biennial Arts Exhibition was a rare case of real scandal in its<br />

old sense, and in not only one, but in two independent instances.<br />

The protagonists were Nuno Ramos and Gil Vicente, artists with<br />

quite different styles and artistic perspectives, who presented highly<br />

dissimilar works, but who ultimately evinced the same logic of a<br />

failed achievement in their compositions. It is this logic that we will<br />

try to explain below in connection with the scandal it is the both the<br />

result of and challenge to.<br />

But before dwelling on the works, it is important to note that the<br />

29th Biennial was haunted by the ghost of failure and crisis, which<br />

had been hovering since the end of the 2008 exposition. In this previous<br />

occasion, curators left a whole floor empty as protest against<br />

the scarcity of funding, which prevented the occupation of all spaces<br />

available. Due to the 2008 disastrous attendance, the 2010 Biennial<br />

was running the risk of simply not happening. But even the best<br />

expectations were surpassed. Without vacant spaces, the exhibition<br />

FABIO AKCELRUD DURÃO este doctor în literaturæ comparatæ (Universitatea Duke, SUA) øi predæ literaturæ britanicæ<br />

øi americanæ la Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro øi la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAMP),<br />

Departamentul de Teorie Literaræ. Este autor al Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aesthetics,<br />

Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, øi editor al Culture Industry Today, Newcastle, Cambridge<br />

Scholars Publishing, 2010.<br />

FLAVIA TROCOLI predæ în Departamentul de Øtiinflele Literaturii, Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro<br />

(UFRJ), defline un doctorat în teorie øi istorie literaræ (Universitatea de Stat din Campinas 2004) øi este membru<br />

fondator al Centrului de Cercetæri Outrarte (UNICAMP).<br />

FABIO AKCELRUD DURÃO has earned a PhD in Comparative Literature<br />

at Duke University, USA, and teaches American and English Literature<br />

at the Federal University of Rio de Janeiro and at State University of<br />

Campinas (UNICAMP), Department of Literary Theory. He is author<br />

of Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aesthetics,<br />

Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, and editor of Culture Industry<br />

Today, Cambridge Scholars, Cambridge, 2010.<br />

FLAVIA TROCOLI is PhD in Literary Theory and History (University<br />

Campinas 2004), founding member of Center of Research Outrarte<br />

(UNICAMP), currently teaching in the Department of Science of Literature,<br />

Federal University of Rio de Janeiro (UFRJ).<br />

114


scena<br />

sæ realizeze, øi anume, sæ afirme cæ dimensiunea utopicæ a artei e conflinutæ în ea<br />

însæøi, nu în absenfla ei sau dincolo de ea. Tocmai în aceastæ „ceaøcæ de mare“– sau<br />

în acest infinit mic în care artiøtii continuæ sæ-øi producæ operele – se aflæ puterea de<br />

a merge mai departe, în ciuda a orice altceva. Dupæ cum continuæ poemul lui Jorge<br />

de Lima, „puterea de a naviga mai departe chiar færæ nave /chiar færæ valuri øi nisip“.<br />

Lucrarea lui Ramos purta numele ironic de White Flag [Flamura albæ]. Ea cuprindea<br />

trei sculpturi gigantice ale unor figuri geometrice de un maroniu închis – care pentru<br />

mulfli aduceau cu niøte morminte gigantice –, amplasate în zona centralæ a pavilionului<br />

modernist cu o suprafaflæ de 30.000 de metri pætrafli, proiectat de arhitectul<br />

cel mai faimos øi prefluit din Brazilia, Oscar Niemeyer, øi situat în parcul Ibirapuera<br />

din oraøul São Paulo. Acestea se întindeau pe cele trei etaje ale clædirii øi erau fæcute<br />

din nisip ars bine comprimat; doar presiunea generatæ manual le flinea laolaltæ, iar<br />

contrastul dintre mærimea lor øi impresia de fragilitate øi instabilitate era puternic.<br />

Fiecare sculpturæ avea ataøat cîte un stîlp øi boxe audio din care se auzeau încontinuu<br />

trei melodii paradigmatice: cîntecul de leagæn folcloric „Boi da Cara Preta“ [Boule<br />

cu fafla neagræ], interpretat de Dona Inah; „Bandeira Branca“ [Flamura albæ] al lui<br />

Max Nunes øi Láercio Alves, cîntat de Arnaldo Antunes; øi „Carcará“ [Caracara] al<br />

lui João do Vale øi José Candido, cîntat de Mariana Aydar. Fiecare ciclu se încheia<br />

cu un refren care spunea „nada é“ [nu-i nimic], înainte de a reîncepe. Toate aceste<br />

piese sînt încærcate cu semnificaflie øi e dificil de exprimat impactul emoflional pe<br />

care îl au asupra brazilienilor. „Boi da Cara Preta“ e o melodie ascultatæ de copii în<br />

pat, iar versurile spun cæ boul cu faflæ neagræ îi va prinde pe copiii care se tem de<br />

feflele urîte; „Bandeira Branca“ e un cîntec de carnaval la auzul cærui îfli deschizi braflele<br />

pentru a-l cînta, aproape ca un reflex automat; „Carcará“ este un cîntec de stînga<br />

compus în modul mixolidian, asociat imediat cu nord-estul Braziliei, cea mai særacæ<br />

parte a flærii øi care furnizeazæ mînæ de lucru ieftinæ Sudului de aproape un secol.<br />

Dar cel mai important element – cel puflin în ceea ce priveøte scandalul – nu a fost<br />

menflionat încæ, adicæ faptul cæ o plasæ înconjura toatæ aceastæ lucrare enormæ, pentru<br />

faptul ca trei vulturi care locuiau în instalaflie sæ nu scape. Acest lucru s-a întîmplat,<br />

în cele din urmæ, în timp ce ei erau finalmente evacuafli, dar nu înainte de-a<br />

stîrni o uriaøæ controversæ publicæ.<br />

Chiar înainte de a fi fost prezentatæ la Bienalæ, White Flag a generat proteste din<br />

partea ecologiøtilor, care au strîns mii de semnæturi pe internet, cerînd ca pæsærile<br />

sæ fie retrimise în habitatul lor natural. Aceasta a fost urmatæ de un graffiti (într-o portughezæ<br />

stricatæ) inscripflionat pe una dintre sculpturi, care spunea „eliberafli vulturii“<br />

[liberte os urubu], øi, în cele din urmæ, de un proces oficial intentat în instanflæ, care<br />

a dus, într-un final, la îndepærtarea vulturilor. Principalul nostru argument va fi cæ acest<br />

scandal nu meritæ sæ fie luat ca atare, ci, mai degrabæ, a fost o reacflie deplasatæ faflæ<br />

de niøte licenfle artistice inerente instalafliei lui Ramos. 2 Dar înainte sæ ne ocupæm<br />

de asta, e important de subliniat, pentru a evita orice posibilæ neînflelegere, cæ vulturii<br />

au fost manipulafli în mod corespunzætor øi cæ autoritatea guvernamentalæ de resort,<br />

Institutul Brazilian pentru Mediu øi Resurse Naturale Regenerabile (IBAMA),<br />

a autorizat în totalitate folosirea pæsærilor în opera de artæ înainte ca decizia sæ fie<br />

respinsæ de conducerea IBAMA din Brasília, care a læsat instalaflia færæ vulturi pe o<br />

perioadæ considerabilæ de timp, pînæ la sfîrøitul bienalei. White Flag fusese deja expusæ<br />

în Brasília în 2008, iar în 2006 Ramos folosise trei mægari care cærau în spinare niøte<br />

difuzoare voluminoase – în niciunul din aceste cazuri neexistînd ceva asemænætor<br />

tumultului din jurul bienalei.<br />

Furia publicului, susflinem noi, nu izvoræøte din folosirea propriu-zisæ a pæsærilor, ci<br />

trebuie legatæ de conflinutul de sens al operei de artæ. Douæ caracteristici principale<br />

ale instalafliei meritæ comentate aici. În primul rînd, chiar dacæ White Flag este un<br />

imens artefact tridimensional plin de spaflii goale, el nu poate fi penetrat; el trebuie<br />

showed 850 works by 159 artists and was visited by almost one million<br />

people (which contrasted sharply with the 161 thousand of 2008).<br />

Perhaps it was not by chance that the organizers chose as main motto<br />

for the event the line “There is always a cup of sea to sail in“ from<br />

Jorge de Lima’s major work Invenção de Orfeu (1952), which aptly<br />

epitomized what the São Paulo Biennial wished to achieve, namely,<br />

to assert that the utopian dimension of art is contained within itself,<br />

not without it or beyond it. It is in the “cup of sea“ – or in this near<br />

infinite where artists insist on producing their works in – that lies the<br />

power to move forward, despite everything else. As Jorge de Lima’s<br />

poem goes to say “the power to sail on even without ships/even<br />

without waves and sand“.<br />

Ramos’ work bore the ironic name of White Flag. It was composed of<br />

three gigantic dark-brownish sculptures in geometric forms – which<br />

for many resembled enormous tombs – placed at the central span<br />

of the 30,000 square-meter modernist pavilion, projected by Brazil’s<br />

most famous and cherished architect, Oscar Niemeyer, and located<br />

at the Ibirapuera Park in São Paulo city. They extended themselves<br />

over the three floors of the building and were made of highly compressed<br />

burned sand; it was only the manually-generated pressure<br />

which kept them standing and the contrast between their size and<br />

the appearance of fragility and instability was sharp. Each sculpture<br />

had a pole attached to it, as well as loudspeakers which incessantly<br />

played three paradigmatic songs: the folklore-sprung lullaby “Boi da<br />

Cara Preta“ [Black-Faced Ox], sung by Dona Inah; Max Nunes and<br />

Láercio Alves’s “Bandeira Branca“ [White Flag], sung by Arnaldo<br />

Antunes; and João do Vale and José Candido’s “Carcará“ [Caracara],<br />

sung by Mariana Aydar. Each cycle ended with a chorus saying<br />

“nada é“ [nothing is], before starting again. These are all pieces<br />

loaded with meaning and it would be difficult to convey the affective<br />

appeal they have for Brazilians. “Boi da Cara Preta“ is a melody one<br />

would listen to as a child in bed, whose lyrics say that the blackfaced<br />

ox will catch children who are afraid of ugly faces; “Bandeira<br />

Branca“ is a carnival song one opens ones arms to sing, almost as an<br />

automatic reflex, upon hearing it; “Carcará“ is a leftist song in mixolydian<br />

mode, immediately associated with the Brazilian Northeast,<br />

the poorest part of country and which has been providing cheap<br />

labor to the south for almost a century. But the most important element<br />

– at least as far as scandal goes – has not been mentioned yet,<br />

for a net enclosed the whole of this enormous work so that the three<br />

vultures that inhabited the installation would not escape. This eventually<br />

happened, as they were finally evicted, but not before much<br />

public controversy.<br />

Even before it was shown at the Biennial, White Flag generated<br />

protest from ecologists, who gathered thousands of signatures on<br />

the internet demanding that the birds be returned to their original<br />

habitat. This was followed by graffiti (in bad Portuguese) on one of<br />

the sculptures saying “free the vultures“ [liberte os urubu], and finally<br />

a formal case brought to court, which ultimately withdrew the vultures<br />

from the site. Our main argument will be that this outrage<br />

does not deserve to be taken at face value; rather, it was a misplaced<br />

reaction for effects of meaning that were taking place in Ramos’<br />

installation. 2 But before dwelling on this, it is important to point out,<br />

to avoid any possible misunderstanding, that the vultures were being<br />

handled adequately and that the proper government venue, the<br />

Brazilian Institute for Environment and Natural Renewable Resources<br />

(IBAMA) had fully authorized the use of the birds in the artwork,<br />

before the decision was overruled by the Brasília headquarters of<br />

IBAMA, which left the installation vulture-less for a considerable<br />

time until the end of the Biennial. White Flag had already been<br />

exhibited in Brasília in 2008 and in 2006 Ramos had used three donkeys<br />

carrying sizeable loudspeakers on their backs – in none of these<br />

occasions there was anything resembling the uproar of the Biennial.<br />

The public’s ire, so we claim, does not spring from the use of the<br />

birds themselves, but must be connected to the compound of sense<br />

of the artwork. Two main features of the installation deserve to be<br />

115


mai degrabæ privit øi ascultat, dar øi asta doar într-o manieræ imperfectæ. Instalaflia<br />

poate fi doar parflial væzutæ, din cauza modului în care a fost unitæ sau alipitæ arhitecturii<br />

clædirii din Ibirapuera. Nu existæ un punct de vedere din care aceasta poate<br />

fi surprinsæ ca întreg. Nepermiflînd intrarea în ea, ea nu se lasæ nici contemplatæ din<br />

exterior. În acelaøi timp, White Flag se opune øi ascultærii. Repetarea cîntecelor spaflializeazæ<br />

sunetul øi caracterul nesfîrøit al ciclului îl împiedicæ pe spectator fie sæ înceapæ<br />

cu adeværat, fie sæ punæ capæt materialului sonor.<br />

A doua caracteristicæ importantæ a lucrærii este negativitatea sa, care poate fi observatæ<br />

aici la cel puflin douæ niveluri diferite. În ceea ce priveøte materialul propriuzis,<br />

aøa cum s-a menflionat deja, lucrarea este precaræ øi pare a fi încontinuu pe punctul<br />

de a se præbuøi, în ciuda (sau poate din cauza) dimensiunii sale colosale. Conflictul<br />

acesta vizeazæ chestiunea materie vs. volum. Dar aceastæ instabilitate a semnificantului<br />

se regæseøte în cea a semnificatului, cæci este pur øi simplu imposibil sæ extragi<br />

un sens general din acumularea pærflilor negative. Raportul cu spafliul, figurile geometrice<br />

øi caracterul lor masiv, cîntecele, culorile, titlul, vulturii: toate acestea trimit<br />

la ceva negru øi trist, dar nu se lasæ articulate într-un mesaj; mai ræu, acestea<br />

ameninflæ serios sæ distrugæ lucrarea ca atare, care atunci n-ar fi altceva decît o acumulare<br />

de piese dezmembrate. Ramos însuøi e conøtient de aceastæ træsæturæ formalæ,<br />

de aceastæ instabilitate a artei sale, care este întotdeauna la un pas de a deveni altceva;<br />

el chiar teoretizeazæ despre asta, comentînd cæ e ceva tipic pentru cultura brazilianæ,<br />

care combinæ bucuria, cæci totul urmeazæ sæ fie fæcut, cu doliul, pentru cæ totul<br />

pare sæ fie mereu gata sæ disparæ, pentru cæ e atît de dificil pentru lucruri sæ dobîndeascæ<br />

starea de fiinflæ, sæ devinæ ceva existent. 3<br />

Dacæ aceastæ instabilitate reprezintæ un element central al lucrærii lui Ramos în ansamblu,<br />

bienala a dat prilejul aplicærii unei logici ciudate. Pentru a fi succinfli øi oarecum<br />

provocatori, reacflia ecologiøtilor, prin negarea statutului de obiect al lucrærii, a fost<br />

cea care i-a oferit semnificaflie. Cei care au privit White Flag dintr-o perspectivæ moralæ,<br />

øi nu prin prisma eticii operei de artæ, care înseamnæ a urma la limitæ propria-i libertate<br />

compoziflionalæ, au sfîrøit, de fapt, prin a mobiliza un sens intern al instalafliei în<br />

care n-au putut pætrunde. În „Carcará”, auzim: Carcará: pega, mata e come/Carcará:<br />

nunca vai morrer de fome [Caracara prinde, ucide øi mænîncæ/Caracara nu<br />

va muri niciodatæ de foame]. 4 Ceea ce împiedicæ uciderea barbaræ, exterminarea<br />

rece a celuilalt, persistenfla naturii sale de simplu aliment, este medierea! unui al treilea<br />

element, reprezentarea însæøi, adicæ ceea ce realizeazæ toate operele de artæ (chiar<br />

øi în necunoøtinflæ de cauzæ), inclusiv White Flag. Cu alte cuvinte, odatæ ce lucrarea<br />

e respinsæ ca atare øi tratatæ ca un nonobiect, ea poate ræspunde distrugerii ei (infinit<br />

diferitæ de dematerializarea ei) cu propriul conflinut imanent, care altfel ar fi greu<br />

de discernut. Aceasta se prezintæ apoi drept ceva care, în acelaøi timp, dezvæluie<br />

furia barbaræ care foloseøte o reclamaflie falsæ de maltratare de animale øi cere iertare<br />

pentru pæcatul operei de artæ de a-øi dori sæ fie obiect.<br />

Serie de desene a lui Gil Vicente Enemies [Duømani] a fost o altæ sursæ de scandal.<br />

Erau vorba de portretele naturaliste ale unor lideri mondiali pe cale sæ fie uciøi chiar<br />

de cætre artist: George W. Bush, Lula, papa, Eduardo Campos, Fernando Henrique<br />

Cardoso, regina Elisabeta a II-a, Jarbas Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad<br />

øi Ariel Sharon. Desenele au fost fæcute în cærbune pe hîrtie la scaræ naturalæ<br />

(1,50 × 2,00 m), adoptînd mai multe perspective, folosind cuflite øi arme de foc øi<br />

înfæfliøînd victimele în diferite poziflii øi cu diferite expresii. 5 Toate titlurile imaginilor<br />

începeau cu „Auto-retrato matando“ [Autoportret omorînd], urmate de numele<br />

victimei. Mulfli au væzut în aceste desene nu numai un act de violenflæ gratuitæ, dar<br />

øi o lipsa de respect faflæ de liderii lumii. De fapt, Vicente a fost suficient de atent<br />

pentru a reprezenta øi politicieni naflionali øi regionali, mediind astfel, în mod eficient,<br />

nivelul mondial øi cel local; el a inclus conducætori laici øi religioøi, precum øi între-<br />

commented on here. In the first place, even though White Flag is an<br />

enormous three dimensional artifact full of empty spaces, it cannot<br />

be penetrated; it must rather be viewed and listened to, but still only<br />

imperfectly so. The installation can only partially be seen, because of<br />

the way it was fused with or melted into the architecture of the Ibirapuera<br />

building. There is no vantage point from which it may be apprehended<br />

as a whole. If it cannot be walked into, it does not let itself<br />

be contemplated from the outside either. At the same time, White<br />

Flag resists listening as well. The repetition of the songs spatializes<br />

sound and the endlessness of the cycle prevents the spectator from<br />

either really starting or putting a closure to the sound material.<br />

The second important characteristic of the work is its negativity,<br />

which can here be envisioned on at least two different levels. As far<br />

as the material is concerned, as has already been mentioned, the<br />

work is precarious and seems constantly to be on the verge of crumbling,<br />

in spite (or perhaps because) of its colossal size. The conflict<br />

here is one of matter versus volume. But this instability in the realm<br />

of the signifier is paralleled in that of the signified, for it is simply<br />

impossible to extract an overall meaning from the accumulation of<br />

negative parts. The relationship with space, the geometric forms and<br />

their massive character, the songs, the colors, the title, the vultures:<br />

all of them point to something black and dreary, but they do not let<br />

themselves be articulated into a message; worse still, they seriously<br />

threaten to ruin the work as such, which then would be not much<br />

more than an accumulation of disjoined parts. Ramos himself is<br />

aware of this formal trait, this instability of his art, which is always<br />

on the brink of becoming something else; he even theorizes about it<br />

commenting that it is typical of Brazilian culture, which mixes both<br />

exhilaration, because everything remains to be done, and mourning,<br />

because everything seems always about to disappear, because it is<br />

so difficult for things acquire the state of being, to become existent. 3<br />

If this unsteadiness is a central feature of Ramos’ work as whole, the<br />

Biennial was the occasion for a curious logic to take place. To put it<br />

succinctly and somewhat provocatively, it was the ecologists’ reaction<br />

that, by denying the work its status as object, endowed it with<br />

meaning. Those who faced White Flag from a moral perspective, and<br />

not through the ethics of the artwork, which is to follow to the limit<br />

its own compositional freedom, actually ended up mobilizing an<br />

internal sense of the installation they could not enter. In “Carcará“,<br />

we listen: Carcará: pega, mata e come/Carcará: nunca vai morrer de<br />

fome [Caracara catches, kills and eats/Caracara will never starve to<br />

death]. 4 That which prevents barbaric killing, the sheer extermination<br />

of the other, the persistence of its nature as just food, is the<br />

mediation of a third element, representation itself, which is what all<br />

artworks (however unwittingly), including White Flag, accomplish.<br />

To put it in other words, once the work is rejected as such and treated<br />

as a non-thing, it can answer its destruction (so infinitely different<br />

from its dematerialization) with its own immanent content, which<br />

otherwise would be hard to discern. It then shows itself as something<br />

at the same time that it lays bare the barbarous fury that uses<br />

a spurious claim of animal mistreatment and demands expiation<br />

from the artwork’s sin for desiring to be an object.<br />

Gil Vicente’s Enemies series of drawings was the other source of outrage.<br />

These were naturalistic portrayals of world leaders about to be<br />

killed by the artist himself: George W. Bush, Lula, the Pope, Eduardo<br />

Campos, Fernando Henrique Cardoso, Queen Elizabeth II, Jarbas<br />

Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad and Ariel Sharon.<br />

The drawings were charcoal on paper in natural size (1.50 × 2.00 m),<br />

adopting several perspectives, using knives and guns, and showing<br />

the victims in different positions and with differing degrees of expression.<br />

5 All titles of the pictures began as “Auto-retrato matando“<br />

[Self-portrait killing] followed by the name of the victim. Many saw<br />

in these drawings not only a gratuitous act of violence, but also a<br />

lack of respect for world leaders. In fact, Vicente was careful enough<br />

to represent national and regional politicians as well, thus effectively<br />

mediating the global and the local; he also included secular and reli-<br />

116


scena<br />

gul spectru politic de astæzi, de la centru-stînga (Lula) la extrema dreaptæ (Bush,<br />

Sharon). De remarcat a fost øi îmbræcæmintea neglijentæ purtatæ de Vicente în cadrul<br />

acestor execuflii, care cuprindea pantaloni scurfli, tricouri largi øi ølapi.<br />

Aflatæ tocmai la antipodul lui White Flag, Enemies evitæ orice idee de dizolvare sau<br />

færîmiflare. Dacæ în lucrarea lui Ramos, dupæ cum am arætat, nu se poate concepe<br />

cu uøurinflæ sau în mod natural un sens al întregului, vulturii, cîntecele, nisipul øi plasele<br />

ræmînînd dezarticulate pînæ la eøecul esteticului ce organizeazæ instalaflia, desenele<br />

lui Vicente sînt foarte statice, centrate øi simetrice. Privitorul se vede pus în fafla unor<br />

reprezentæri figurative avînd o similaritate remarcabilæ cu originalele. Nu existæ nicio<br />

nedeterminare, niciun spectacol, nicio dificultate în a te pozifliona faflæ de aceste imagini.<br />

Mai mult, seria de desene e atît de uøor de abordat, încît poate invoca chiar<br />

universul culturii de masæ, cu benzile sale desenate øi cu graffitiurile de pe perefli,<br />

fapt respins în mod repetat de Vicente. 6 Cu toate acestea, proximitatea cu reprezentærile<br />

populare a fost, de fapt, încurajatæ de artist, care øi-a expus opera øi a fæcut<br />

publicitate expozifliei sale în spaflii publice, cum ar fi cabinele unor bancomate din<br />

oraøul Campina Grande, în statul nord-estic extrem de særac Paraíba.<br />

Singurul factor care pare sæ complice chestiunea acestor desene, fapt destul de interesant,<br />

sînt chiar titlurile, care-l amplaseazæ pe artist, øi nu pe celebritæfli, în prim-plan;<br />

aceasta ridicæ întrebarea care e subiectul øi care obiectul imaginilor, chiar dacæ fixitatea<br />

lor structuralæ øi opoziflia reciprocæ ræmîn în afara oricæror discuflii.<br />

La data de 17 septembrie 2010, Asociaflia Brazilianæ a Avocaflilor [Ordem dos Advogados<br />

do Brasil, OAB] a solicitat îndepærtarea desenelor, susflinînd cæ ele incitæ la violenflæ<br />

în public øi susflinînd cæ „Deøi o operæ de artæ exprimæ creativitatea autorului ei în<br />

mod liber øi færæ nicio limitare, trebuie sæ existe limite ale expunerii sale publice”. 7<br />

În acest caz, curatorii bienalei au apærat autonomia artisticæ øi au pæstrat desenele<br />

în expoziflie. Avînd în vedere cæ nu era timp pentru urmarea tuturor procedurilor<br />

legale øi simflind poate cæ ar putea pierde, OAB nu a adus cazul în fafla instanflei. Dar<br />

controversa a continuat în ziare øi pe internet øi, din nou, rezultatul scandalului a<br />

contribuit la o rearticulare a conflinutului intern al lucrærilor. În Enemies, se poate<br />

gæsi aceeaøi logicæ indicatæ mai sus. Dacæ ar fi fost „pur øi simplu“ întîmpinate ca opere<br />

de artæ, cu întreaga detaøare øi imparflialitate cerute de normele estetice, ar fi fost<br />

posibil fi ca nimeni sæ nu gæseascæ nimic remarcabil la aceste desene. Dar dupæ ce<br />

statutul lor de lucræri de artæ a fost pus sub semnul întrebærii din punct de vedere<br />

legal, ele au devenit brusc extrem de revelatoare. Punctul pivotant nu e aici indeterminarea,<br />

ca în cazul lui Ramos, ci naturalismul.<br />

Din aceastæ perspectivæ, mai multe caracteristici formale care altfel ar trece neobservate<br />

dobîndesc brusc semnificaflie. În primul rînd, te simfli obligat sæ susflii, împotriva<br />

avocaflilor, cæ imaginile nu reprezintæ moartea, ci un moment de suspans, un<br />

„nu-încæ“sau „pe-cale-sæ”, øi care, prin stabilitatea lor, se apropie în mod ciudat de<br />

White Flag a lui Ramos. Acel Vicente de pe hîrtie nu poate fi gæsit vinovat de omor,<br />

întrucît omorul, pe hîrtie, n-a avut loc. Acestea sînt momente extrem de dramatice<br />

de suspensie øi doar anticiparea sau proiecflia privitorilor poate vedea moartea<br />

petrecîndu-se aici. Asta chiar trimite la un adevær social important relevat de scandal:<br />

odatæ ce protecflia sferei estetice e înlæturatæ sau, øi mai bine, deoarece sfera<br />

esteticæ n-a fost suficient de puternicæ pentru a oferi protecflie, desenele au intrat<br />

în sfera unui vid social care e foarte profund în structura brazilianæ a sentimentului.<br />

Cînd avocaflii au negat domnia esteticului, acest minor act de barbarie a permis contemplarea<br />

unuia cu adeværat major, øi anume faptul cæ privitorii vor simfli plæcere în<br />

aceastæ reprezentare – sau chiar mai ræu: invidie, dorinfla de-a se afla în papucii (ieftini)<br />

ai artistului. Mai mult decît cifrele reale, desenele ar reprezenta furia împotriva<br />

politicii oficiale øi a naturii sale exclusive øi de excludere; avocaflii s-au temut de<br />

frustrarea mînioasæ a ceea ce nu pot fi reprezentat politic. Poate cæ e nevoie sæ vizitezi<br />

gious leadership as well as the whole political spectrum obtaining<br />

today, from center left (Lula) to the extreme right (Bush, Sharon).<br />

Noteworthy, too, was casualness of Vicente’s clothing in these executions,<br />

which included shorts, loose t-shirts and flip-flops.<br />

The very opposite of White Flag, Enemies shuns any <strong>idea</strong> of dissolution<br />

or splintering. If in Ramos’ work, as we pointed out, no sense of<br />

wholeness can be easily or naturally conceived, vultures, songs, sand<br />

and nets remaining disjointed until the failure of the aesthetic organized<br />

the installation, Vicente’s drawings are highly static, centered<br />

and symmetric. The viewer sees himself before figurative representations<br />

of remarkable similarity to their originals. There is no indetermination,<br />

no spectacle, no difficulty in positioning oneself vis-à-vis<br />

these images. Indeed, the series of drawings is so easily approached<br />

that it may even invoke the universe of mass culture with its comic<br />

strips and graffiti on walls, something that Vicente repeatedly rejected.<br />

6 However, this proximity to popular representation was in fact<br />

encouraged by the artist himself, as he exposed his work and advertised<br />

his exposition in public spaces, as in ATM booths in the city of<br />

Campina Grande, in the extremely poor northeastern State of Paraíba.<br />

The only apparently complicating factor in these drawings, interestingly<br />

enough, are the titles themselves, which place the artist,<br />

and not the celebrities, on the foreground; this raises the question<br />

of who is the subject and who the object of the pictures, even if their<br />

structural fixity and opposition vis-à-vis one another remains beyond<br />

dispute.<br />

On September 17, 2010, the Brazilian Association of Attorneys at<br />

Law [Ordem dos Advogados do Brasil, OAB] requested the removal<br />

of the drawings alleging that they incited violence in the public and<br />

claiming that “Although an artwork expresses its author’s creativity<br />

freely and without any limitations, there must be limits for its public<br />

exposure“. 7 . In this case, the Biennial’s curators defended artistic<br />

autonomy and maintained the drawings at the exhibition. Since<br />

there was no time to follow all the legal proceedings, and perhaps<br />

because it felt it could lose, the OAB did not bring the case to court.<br />

But the controversy remained in newspapers and on the internet<br />

and, again, the result of scandal contributed to a rearticulation of<br />

the works’ internal content. In Enemies one can find the same logic<br />

at work pointed above. Had it been “simply“ received as an artwork,<br />

with all the detachment and impartiality required by aesthetic rules,<br />

it might be that one would not find anything much remarkable<br />

about these drawings. But after they had their status as works legally<br />

questioned, they suddenly became extremely revealing. The axis<br />

here is not indetermination, as in Ramos’ case, but naturalism.<br />

From this perspective, several formal characteristics, which would<br />

otherwise pass unnoticed, suddenly acquire significance. First, one<br />

sees oneself forced to argue, against the lawyers, that the pictures<br />

do not represent death but a moment of suspense, a not-yet or onthe-verge-of,<br />

which in their stability uncannily draws them close to<br />

Ramos’ White Flag. The Vicente on paper cannot be found guilty of<br />

murder, because murder, on paper, has not taken place. These are<br />

highly dramatic instants of suspension, and it is only the viewers’<br />

anticipation or projection that can see death happening here.<br />

This actually points to an important social truth covertly revealed<br />

by scandal: once the protection from the aesthetic sphere was withdrawn,<br />

or, perhaps better, since the aesthetic sphere was not strong<br />

enough to offer protection, the drawings fell into a social void that<br />

actually goes deep in a Brazilian structure of feeling. When the<br />

lawyers denied the aesthetic rule, this minor act of barbarism<br />

allowed one to contemplate the really big one, namely that viewers<br />

will feel pleasure in this representation – or even worse: envy, the<br />

desire to be in the artist’s (cheap) shoes. More than the actual figures,<br />

the drawings would then represent the anger against established<br />

politics and its exclusive and excluding nature; it is the wrathful<br />

frustration for that which may not be politically represented that the<br />

attorneys feared. Perhaps one has to visit Brazil to witness how pervasive<br />

this feeling is, how relentlessly it is repeated by so many peo-<br />

117


118<br />

Nuno Ramos<br />

White Flag, 2008/2010,<br />

installation view<br />

at Centro Cultural<br />

Banco do Brasil, Brasília, 2008,<br />

courtesy: Galeria Fortes Vilaça,<br />

São Paulo, photo: Mila Petrillo


119


120<br />

Gil Vicente<br />

Enemies, series of drawings (charcoal on paper), 200 × 150 cm each, 2005–2010, credit: São Paulo Biennial<br />

Self-portrait killing George W. Bush, Lula, the Pope, Eduardo Campos, Fernando Henrique Cardoso,<br />

Queen Elizabeth II, Jarbas Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad and Ariel Sharon


scena<br />

121


Brazilia pentru a vedea cît de omniprezent e acest sentiment, cît de implacabil repetæ<br />

atîflia oameni din toate straturile sociale cæ politicienii sînt cu tofli la fel, cæ fenomenul<br />

corupfliei e peste tot în Brasília, cæ singura lor preocupare e cum sæ se îmbogæfleascæ. 8<br />

Aceøti doi factori – øi anume, 1. cæ, dupæ negarea caracterului lor artistic, caracteristicile<br />

formale ale desenelor devin mai pronunflate øi 2. cæ dupæ ce pæræsesc lumea<br />

artei, ele încep sæ exprime barbaria brazilianæ – pot fi combinafli acum øi e tentant<br />

sæ interpretezi contururile neclare ale desenelor ca pe un element fantastic, excluderea<br />

minimæ din scenæ a unui realism care ar completa actul de agresiune, poate<br />

chiar o prezenflæ rezidualæ a legii ca termen de mediere, care ar împiedica menflionata<br />

logicæ a lui carcará. O inversare curioasæ are loc mai apoi, cæci doar atunci cînd<br />

reprezentærile sînt supuse legii extraartistice, reale a societæflii – de care, ca opere<br />

de artæ, sînt scutite – devine vizibil cæ tocmai aceastæ lege o dramatizau acestea 9 cînd<br />

erau pe punctul de a fi retrase, în timp ce în imaginaflia popularæ ea a dispærut de<br />

mult.<br />

Pentru a încheia øi a rezuma ceea ce s-a arætat deja, atît în White Flag, cît øi în Enemies<br />

funcflioneazæ o logicæ paradoxalæ, pentru cæ numai datoritæ eøecului de-a fi privite<br />

ca artæ s-a consolidat (sau poate chiar dobîndit) statutul lor de opere de artæ<br />

puternice. Îndepærtarea de sfera artei a fost încorporatæ materialului lucrærilor ca atare.<br />

Nu doar cæ eøecurile lor au fost paøi necesari pentru succesul lor: eøecurile au contribuit,<br />

în ultimæ instanflæ, la puternica lor obiectivitate ca atare. Dacæ ar fi reuøit ca<br />

instanfle artistice necontestate, dacæ ar fi fost comentate în mod detaøat potrivit<br />

normelor aprecierii estetice, chiar (sau mai ales) dacæ mesajele lor (oricare ar fi fost<br />

acestea) ar fi fost deplin pricepute, ele ar fi eøuat ca evenimente. Poate cæ putem<br />

face o extrapolare teoreticæ de aici. În primul rînd, s-ar putea spune ceva în ce priveøte<br />

dezbaterea altfel stearpæ dintre formalism øi teoria receptærii despre care ar fi semnificaflia<br />

artei. Forma, în acest caz, øi ca urmare obiectivitatea ca atare, e o funcflie<br />

a unei receptæri care o neagæ. Mergînd mai departe, s-ar putea argumenta cæ aceastæ<br />

dialecticæ a succesului prin eøec ar corespunde stærii (fragile) a artei din Brazilia sau<br />

poate chiar din întreaga Americæ Latinæ. Dar ea mai poate fi interogatæ øi dintr-o<br />

altæ perspectivæ, mai largæ, vizînd statutul problematic al obiectiværii astæzi. Într-o lume<br />

atît de agresiv pætrunsæ de limbaj (imperativul omniprezent al publicitæflii), cînd tofli<br />

sîntem zilnic bombardafli de semne øi fluxuri de mesaje, se poate susfline færæ<br />

probleme cæ obiectele dispar, cæ, în absenfla tæcerii, forma rupturilor sau a întreruperilor<br />

nu poate apærea ca atare, iar obiectele se topesc în fluxuri semiotice. 10 În acest<br />

context, greu cîøtigata øi precara obiectivitate reuøitæ de White Flag øi Enemies devine<br />

exemplaræ. În aceasta constæ adeværul acestor douæ incisive scandaluri.<br />

ple in all social strata that politicians are all the same, that corruption<br />

is everywhere in Brasília, that their only concern is to get rich. 8<br />

These two factors – namely, 1. that after the denial of their artistic<br />

character, the drawings’ formal features become more pronounced<br />

and 2. that after they leave the world of art they start to express<br />

Brazilian barbarism – can now be combined and it is tempting to<br />

interpret the blurred contours of the drawings as an element of fantasy,<br />

the minimal exclusion from the scene of a realism that would<br />

complete the act of aggression, perhaps even a residual presence<br />

of the law as a mediating term that would prevent the carcará logic<br />

mentioned. A curious reversal then takes place, for it is only as the<br />

representations are subjected to the extra-artistic, the real law of<br />

society – from which, as artworks, they are exempt – that it becomes<br />

visible that it was this law that they were dramatizing 9 as on the<br />

verge of withdrawing themselves, while in the popular imagination<br />

it has been long gone.<br />

To conclude, and to summarize what has been already shown, both<br />

in White Flag and Enemies a paradoxical logic occurs, for it was only<br />

because of the failure of their being received as art that enhanced<br />

(or maybe even established) their status as strong artworks. Their<br />

stepping away from the sphere of art was incorporated to the material<br />

of the works as such. It was not only the case that their failures<br />

were necessary steps in their achievements: the failures ultimately<br />

contributed to their strong objectivity as such. Had they succeeded<br />

as instances of unquestioned art, had they been detachedly commented<br />

upon according to the rules of aesthetic appreciation, even<br />

(or especially) with their messages (whatever they might be) fully<br />

apprehended, they would have failed as events. Perhaps there is<br />

something that can be theoretically extrapolated from this. In the<br />

first place, there may be something to be said here concerning the<br />

otherwise barren debate between formalism and reception theory<br />

about where the meaning of art would be. Form in this case, and as<br />

a result objectivity as such, is a function of a reception that denies it.<br />

With one more step, one could argue that this dialectics of achievement<br />

through failure would correspond to the (frail) state of art in<br />

Brazil, or maybe even Latin America as a whole. But one could interrogate<br />

it from still another, broader, the point of view concerning<br />

the problematic status of objectification today. In a world so aggressively<br />

permeated by language (the everywhere of the imperative<br />

of advertisement), where all of us are daily bombarded by signs and<br />

fluxes of messages, one may very well claim that objects disappear,<br />

that without silence, ruptures or interruptions form cannot emerge<br />

as such and objects melt away in semiotic flows. 10 In this context,<br />

the hardly-won, precarious objectivity achieved by White Flag and<br />

Enemies becomes exemplary. Herein lies the truth of these two incisive<br />

scandals.<br />

Traducere de Alex Moldovan<br />

122


scena<br />

Note:<br />

1. Este, într-adevær, remarcabil modul în care teoriile asupra evenimentului au reuøit sæ dobîndeascæ valoare<br />

tocmai într-un moment ce pare sæ fie absolut impermeabil la evenimente în accepflia lor emfaticæ, cea care<br />

penetreazæ øi anuleazæ structurile existente. O dovadæ claræ în acest sens este faptul cæ criza ecologicæ, probabil<br />

cea mai profundæ din istoria civilizafliei, nu a fost încæ recunoscutæ social ca atare.<br />

2. Avînd în vedere unilateralismul indiscret al atacurilor ecologiøtilor (precum øi sprijinul oferit de cea mai mare<br />

parte a mass-mediei dominante) øi, probabil cel mai important, din cauza tæcerii umilitoare a discursului<br />

critic, Ramos a publicat o scrisoare în Folhade São Paulo, unul dintre cele mai mari ziare braziliene, intitulat<br />

„Bandeira Branca, amor – în apærarea aroganflei øi voinflei artei“. În acesta, el propune o primæ lecturæ<br />

a propriei opere cu scopul de a provoca alte interpretæri øi a înlætura ceea ce el consideræ cæ fundamenteazæ<br />

poziflia atacatorilor sæi, øi anume cæ lucrarea sa „trebuie luatæ în consideratæ într-o manieræ absolut opacæ<br />

øi literalæ, ca un fel de cadavru lipsit de sens“. A se vedea http://www1.folha.uol.com.br/fsp/ilustrissima/<br />

il1710201005.htm.<br />

3. A se vedea Nuno Ramos, Ensaio Geral: projetos, roteiros, ensaios, memória, São Paulo, Globo, 2007, pp.<br />

12–13.<br />

4. Mai multe variante ale piesei sînt disponibile pe Youtube.<br />

5. Toate desenele pot fi descærcate la o rezoluflie mare de pe site-ul artistului http://www.gilvicente.com.br/.<br />

6. http://veja.abril.com.br/noticia/celebridades/gil-vicente-comemora-a-repercussao-gerada-com-aoposicao-da-oab.<br />

7. Ziarul O Estado de São Paulo, 10/17/2010. http://www.estadao.com.br/noticias/arteelazer,bienaldiz-que-mantera-desenhos-de-gil-vicente-apesar-de-pedido-da-oab,611568,0.htm.<br />

8. Tocmai acesta e sentimentul pe care se bazeazæ øi pe care îl întrefline recentul film Tropa de Elite 2 – filmul<br />

cel mai profitabil øi cu cea mai mare audienflæ din istoria filmului brazilian. Pretenflia cæ toate institufliile<br />

politice sînt putrede era tipicæ pentru fascism.<br />

9. E imposibil în acest moment sæ nu observæm cæ Gil Vicente (1465–1536) a fost tatæl teatrului iberic øi<br />

cel mai important reprezentant al literelor portugheze înainte de Camões.<br />

10. A se vedea Fabio Akcelrud Durão, “On the disappearance of objects”, in Eric Gilder, Alexandra Mitrea øi<br />

Ana-Karina Scheider (ed.). The English Connection: 40 Years of English Studies at “Lucian Blaga“ University<br />

of Sibiu, Bucharest–Sibiu: Unesco/ Lucian Blaga University, 2010, pp. 45–57.<br />

Notes:<br />

1. Indeed it is remarkable how theories of the event managed to acquire<br />

currency precisely at a time that seems to be absolutely impervious to<br />

events in their emphatic sense, as that which breaks through and<br />

annuls existing structures. A clear of proof of this is the fact that the<br />

ecological crisis, perhaps the greatest in the history of civilization, has<br />

not been yet socially recognized as such.<br />

2. In view of the nosy unilateralism of the ecologists’ attacks (as well as<br />

the support from the greatest part of mainstream media) and, probably<br />

most importantly, due to the mortifying silence of critical discourse,<br />

Ramos published a letter in Folha de São Paulo, one of the biggest<br />

Brazilian newspapers, called “Bandeira Branca, amor – in defense of<br />

the haughtiness and the will of art“. In it, he proposes a first reading<br />

of his own work in order to provoke other interpretations and displace<br />

that which he considers grounds his attackers’ position, namely that<br />

his work “should be taken in an absolutely opaque and literal fashion,<br />

as a kind of corpse without meaning“. See http://www1.folha.uol.<br />

com.br/fsp/ilustrissima/il1710201005.htm.<br />

3. See Nuno Ramos, Ensaio Geral: projetos, roteiros, ensaios, memória,<br />

São Paulo, Globo, 2007, pp. 12–13.<br />

4. The song is available in several versions at youtube.<br />

5. All drawings can be downloaded in high resolution at the artist’s site<br />

http://www.gilvicente.com.br/.<br />

6. http://veja.abril.com.br/noticia/celebridades/gil-vicente-comemora-arepercussao-gerada-com-a-oposicao-da-oab.<br />

7. O Estado de São Paulo newspaper, 10/17/2010.<br />

http://www.estadao.com.br/noticias/arteelazer,bienal-dizque-mantera-desenhos-de-gil-vicente-apesar-de-pedidoda-oab,611568,0.htm.<br />

8. This feeling is exactly what the recent movie Tropa de Elite 2<br />

– the single most profitable and the one with the largest audience in<br />

the history of Brazilian film – relies on and fosters. The claim that all<br />

political institutions are rotten was typical of fascism.<br />

9. It is irresistible at this point to observe that Gil Vicente (1465–1536)<br />

was the father of Iberian theater and the greatest representative of<br />

Portuguese letters before Camões.<br />

10. See Fabio Akcelrud Durão, “On the disappearance of objects“, in Eric<br />

Gilder, Alexandra Mitrea and Ana-Karina Scheider (eds.). The English<br />

Connection: 40 Years of English Studies at “Lucian Blaga“ University<br />

of Sibiu. Bucharest–Sibiu, Unesco/Lucian Blaga University, 2010,<br />

pp. 45–57.<br />

123


galerie 2<br />

Blue Sky 2010 este numele exercifliului militar comun româno-israelian, desfæøurat în munflii Bucegi în iulie 2010 øi soldat cu accidentul unui<br />

elicopter CH-53, în urma cæruia tofli cei øapte militari aflafli la bord (øase israelieni øi un român) øi-au pierdut viafla. Accidentul a ocazionat dezvæluirea<br />

acordurilor României cu Israelul privind desfæøurarea de antrenamente militare secrete pe teritoriul României. Plecînd de la acest eveniment,<br />

am încercat sæ redau un traseu parflial, dar cu date concrete, din istoria militaræ recentæ a Statului Israel, cu un focus special pe evoluflia<br />

elicopterului de tipul celui implicat în accidentul din România. Proiectul face parte dintr-o serie de investigaflii în care urmæresc relaflii politice într-un<br />

context istoric mai larg, pornind adesea de la situaflii, evenimente sau locuri specifice.<br />

Blue Sky 2010 is the name of a Israeli-Romanian military exercise, which took place in Bucegi Mountains in July 2010 and was ended by the accident of a CH-53 helicopter,<br />

with all the seven militaries on board (six Israeli and one Romanian) having lost their lives. The accident occasioned the revealing of these two countries’ agreements<br />

regarding Israel’s secret military training on the territory of Romania. Departing from this event, I tried to show a partial trajectory, albeit with concrete data,<br />

from the recent military history of the State of Israel, with a special focus on the evolution of the helicopter type as the one crashed in Romania. The project is part of<br />

a series of investigations in which I follow political relations in a larger historical context, often starting from specific situations, events or places.<br />

Eduard Constantin: Blue Sky 2010<br />

EDUARD CONSTANTIN is an artist, living and working in Bucharest. Recent exhibitions in which he participated include: Beneath the Remains, Arttransponder Berlin, 2009,<br />

How many workers does it take to fill up the Grand Canyon (duo with Ciprian Mureøan), b5 studio, Târgu-Mureø, 2009, German Angst, n.b.k. Berlin, 2008.<br />

124


126


galerie 2<br />

127


galerie 2<br />

129


galerie 2<br />

133


134


galerie 2<br />

135


galerie 2<br />

137


galerie 2<br />

139


galerie 2<br />

141


142


galerie 2


galerie 2<br />

145


Eduard Constantin: Blue Sky 2010<br />

Pag. 126–127:<br />

Compania Sikorsky a fost înfiinflatæ în 1925 de inginerul aeronautic Igor Sikorsky, un imigrant<br />

american næscut la Kiev.<br />

13 mai 1940: Vought-Sikorsky VS-300 a fost un elicopter monomotor proiectat de Igor<br />

Sikorsky.<br />

David Ben-Gurion proclamæ Declaraflia de înfiinflare a Statului Israel, 14 mai 1948. Primul sæu<br />

ordin a fost înfiinflarea FApI – Forflele de Apærare Israeliene.<br />

1948: armatele arabe invadeazæ Israelul. Egiptul a venit din sud, Libanul øi Siria din nord, iar<br />

Iordania din est, fiind sprijinite de trupe irakiene øi saudite.<br />

12 martie1948: FApI anunflæ înfiinflarea „Serviciului de Artilerie“, care va fi cunoscut sub numele<br />

de Corpul de Artilerie.<br />

21 mai 1948: se înfiinfleazæ Forflele Aeriene Israeliene (FAI).<br />

Prima mitralieræ Uzi e proiectatæ de maiorul Uziel Gal la sfîrøitul lui 1948.<br />

Prototipul Uzi e finalizat în 1950.<br />

13 martie 1951: soldaflii de la Paza de Frontieræ vor purta berete verzi în locul tradiflionalelor<br />

berete kaki.<br />

Unitatea 101 a fost o unitate israelianæ de operafliuni speciale înfiinflatæ øi condusæ de Ariel Sharon,<br />

la ordinul prim-ministrului David Ben-Gurion, în august 1953.<br />

Unitatea 101 a fost desfiinflatæ la sfîrøitul lui 1955.<br />

29 august 1955: luptæ aerianæ între avioane de luptæ israeliene øi egiptene.<br />

Între 1954 øi 1955, Egiptul a înfiinflat o unitate de luptæ specialæ cunoscut ca Fedayeen.<br />

Octombrie 1956: Ræzboiul din Sinai.<br />

1956: trupele blindate israeliene sînt echipate cu tancuri, cum ar fi M4 Sherman øi AMX-13.<br />

20 decembrie 1958: FAI doboaræ un MiG-17 egiptean în timpul unei lupte aeriene.<br />

Punctul culminant al asistenflei oferite de Franfla a fost construirea Centrului de Cercetæri Nucleare<br />

Negev de lîngæ Dimona, la începutul anilor 1960.<br />

Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este o organizaflie politicæ øi paramilitaræ înfiinflatæ<br />

în 1964.<br />

14 octombrie 1964: primul zbor efectuat de Sikorsky CH-53.<br />

18 mai 1965: spionul israelian Eli Cohen e spînzurat la Damasc.<br />

1967: Ræzboiul Arabo-Israelian sau cel de-al Treilea Ræzboi Arabo-Israelian a fost purtat între<br />

5 iunie øi 10 iunie.<br />

11 ianuarie 1968: serviciul obligatoriu în FApI creøte la trei ani.<br />

31 ianuarie 1968: Nicolae Ceauøescu se întîlneøte cu delegaflia Partidului Comunist Israelian,<br />

<strong>format</strong>æ din Samuel Mikunis øi Moshe Sneh.<br />

8 martie 1969: declanøarea oficialæ a Ræzboiului de Uzuræ.<br />

August 1969: prezentarea scrisorilor de acreditare în fafla Consiliului de Stat de cætre ambasadorul<br />

israelian în România.<br />

Septembrie 1969: în timpul Ræzboiului de Uzuræ, primele douæ CH-53 ajung în portul Ashdod.<br />

Yasser Arafat a fost preøedintele Comitetului Executiv al OEP din 1969 pînæ la moartea sa în 2004.<br />

6 august 1970: se înfiinfleazæ primul escadron Yas’ur.<br />

Pag. 128–129:<br />

Comandantul FAI viziteazæ locul accidentului elicopterului Yas’ur din România,<br />

12 august 2010<br />

Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, pleacæ la Bucureøti, România,<br />

12 august 2010<br />

Comunicat emis pe 12 august 2010 de Forflele de Apærare Israeliene<br />

Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, a plecat cu puflin timp în urmæ pentru o vizitæ<br />

excepflionalæ în România, în urma accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) din urmæ cu<br />

douæ sæptæmîni, pe data de 26 iulie 2010. General-maior Nehushtan, însoflit de colegul sæu,<br />

comandantul Forflelor Aeriene Române, urmeazæ sæ zboare la locul accidentului din munflii Carpafli<br />

øi sæ viziteze zona. Dupæ-amiazæ, comandantul FAI øi o delegaflie specialæ israelianæ din formafliunea<br />

de elicoptere Yas’ur øi din unitatea de salvare 669 se vor alætura preøedintelui israelian, domnul<br />

Shimon Peres, la sinagoga evreiascæ din Bucureøti, pentru o ceremonie de comemorare<br />

a soldaflilor israelieni uciøi în accident.<br />

Comunitatea evreiascæ din România, înalfli oficiali români øi reprezentanfli ai armatei øi Forflelor<br />

Aeriene Române vor participa, de asemenea, la ceremonie.<br />

Seara, comandantul FAI øi preøedintele israelian, domnul Shimon Peres, vor participa la o cinæ<br />

oferitæ de preøedintele român.<br />

Mîine, general-maior Nehushtan, preøedintele israelian øi membrii delegafliei vor participa la<br />

o ceremonie oficialæ de comemorare a victimelor holocaustului din Bucureøti øi se vor întîlni<br />

cu øeful Statului-Major român.<br />

Delegaflia urmeazæ sæ se întoarcæ în Israel vineri dupæ-amiazæ.<br />

Printre membrii delegafliei se numæræ un pilot de elicopter Yas’ur, un mecanic superior de zbor,<br />

un ofifler din cadrul unitæflii de salvare 669, comandantul FLT tehnic al escadrilei Yas’ur, un mecanic<br />

de zbor suplimentar øi un ofifler responsabil cu exercifliile comune efectuate de FAI împreunæ<br />

cu forfle aeriene stræine.<br />

Sicriele cu membrii echipajului elicopterului FAI præbuøit pæræsesc baza aerianæ<br />

românæ øi ajung la Tel Nof în Israel, 30 iulie 2010<br />

Sosirea piloflilor de elicopter Yas’ur în Israel din misiunea de cæutare din România,<br />

30 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 30 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene<br />

Noaptea trecutæ (29.7.2010), piloflii care conduceau elicopterele Yas’ur (CH-53) care fæceau<br />

parte din echipa de cæutare destinatæ gæsirii øi evacuærii victimelor accidentului elicopterului Yas’ur<br />

au revenit în Israel. Ei au fost întîmpinafli de cei dragi, precum øi de oficiali ai FApI, inclusiv de<br />

øef-rabinul militar, generalul de brigadæ Rafi Peretz.<br />

Delegaflia echipei de cæutare FApI pleacæ din România spre Israel, 29 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Un numær de elicoptere Yas’ur (CH-53) au pæræsit locul accidentului din România pentru a reveni<br />

în Israel împreunæ cu cîfliva dintre membrii echipei de cæutare FApI. Delegaflia va pleca în mod<br />

eøalonat în cursul urmætoarele douæ zile. În plus, un avion de transport Hercules a plecat din<br />

România pentru a duce echipamentul ræmas la locul accidentului øi a realimenta elicopterele<br />

Yas’ur în vederea întoarcerii în Israel.<br />

Un avion Boeing al FAI a plecat din Israel spre o bazæ a forflelor aeriene din România, în scopul<br />

de a înapoia sicriele membrilor echipajului FAI care au murit în accidentul de elicopter.<br />

Eforturile de cæutare ale delegafliei FApI pentru recuperarea corpurilor victimelor<br />

accidentului elicopterului FAI, 28 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Delegaflia FApI a continuat ieri (miercuri) sæ caute trupurile victimelor accidentului de elicopter<br />

din România.<br />

S-a gæsit cutia neagræ a elicopterului, 27 iulie 2010<br />

Delegaflia FApI aterizeazæ în România pentru a sprijini operafliunile de cæutare-salvare,<br />

27 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

O delegaflie FApI soseøte în România pentru a sprijini cæutarea soldaflilor uciøi într-un accident<br />

de elicopter în timpul unui exercifliu militar comun româno-israelian.<br />

Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a præbuøit ieri în timpul unui zbor de rutinæ în România. La<br />

bordul elicopterului se aflau øapte membri ai echipajului – patru pilofli, doi mecanici de zbor øi<br />

un membru al Forflelor Aeriene Române.<br />

Aproximativ 80 de delegafli ai FApI au fost trimiøi în România pentru a sprijini operafliunile de<br />

cæutare-salvare. Printre membrii delegafliei se aflæ reprezentanfli ai FAI, ai Unitæflii Canine Oketz,<br />

ai Unitæflii de Cæutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unitæflii Purtætorilor<br />

de Cuvînt.<br />

FApI a emis astæzi un comunicat în care se spune cæ pasagerii elicopterului au decedat, iar echipele<br />

lucreazæ în prezent la identificarea cadavrelor de la locul accidentului.<br />

Øapte persoane confirmate moarte în accidentul elicopterului FAI din România,<br />

27 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

FApI a primit recent informaflii oficiale din România care confirmau øapte decese în urma accidentului<br />

elicopterului Yas’ur (CH-53) FAI din România.<br />

Reprezentanfli ai Rabinatului FApI øi ai Centrului de Identificare a Victimelor, care au sosit odatæ<br />

cu delegaflia FApI în România în aceastæ dimineaflæ, urmeazæ sæ ajungæ la locul accidentului pentru<br />

a verifica aceastæ informaflie.<br />

Oficiali ai FApI au in<strong>format</strong> familiile cu privire la informafliile primite.<br />

146


galerie 2<br />

Echipele de cæutare-salvare sosesc la locul accidentului de elicopter, 27 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Echipele româneøti de cæutare-salvare øi reprezentanflii FApI au ajuns la locul accidentului elicopterului<br />

Yas’ur (CH-53) al FAI øi au început sæ cerceteze zona.<br />

Nu au fost gæsifli supraviefluitori în zonæ.<br />

Pag. 132–133:<br />

Cæutarea continuæ.<br />

Extrase din informarea generalului de brigadæ (în rezervæ) FAI Relik Shafir cu<br />

privire la accidentul de elicopter, 27 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Astæzi, generalul de brigadæ (în rezervæ) Relik Shafir, pilot FAI în rezervæ øi fost comandant al<br />

Bazei Aeriene Tel Nof, a fæcut o informare cu privire la accidentul elicopterului FAI care a avut<br />

loc ieri în România. Acestea sînt extrase din informarea sa:<br />

* Ieri, luni, 26 iulie 2010, aproximativ la ora 14:00, un elicopter CH-53 al FAI s-a præbuøit într-un<br />

accident în România, în timpul unui exercifliu de rutinæ. La bordul elicopterului se aflau<br />

øase membri israelieni ai echipajului øi un ofifler român.<br />

* Acest exercifliu de rutinæ de instruire se desfæøoaræ anual din 2004. Exercifliul cuprinde FAI øi<br />

zeci de alte forfle aeriene europene øi americane. Aceste exerciflii constituie o practicæ standard<br />

pentru orice forflæ aerianæ øi urmæresc instruirea piloflilor pentru a zbura pe terenuri nefamiliare<br />

øi în condiflii diferite.<br />

* Locul accidentului se aflæ într-o regiune muntoasæ din România, iar echipele de salvare nu<br />

au ajuns încæ acolo. Deøi nu s-au gæsit încæ cadavre, se crede cæ cei aflafli la bordul elicopterului<br />

sînt morfli.<br />

* Cauzele accidentului nu au fost stabilite încæ, deøi probabilitatea unei defecfliuni tehnice este<br />

scæzutæ. Cel mai probabil, a existat o eroare de pilotaj sau o eroare de judecatæ din cauza<br />

condifliilor de zbor øi meteorologice. Tofli piloflii aflafli la bord erau foarte experimentafli. În ciuda<br />

acestui fapt, pilotul din lateral s-a separat de conducætorul formafliunii, pierzînd contactul<br />

vizual øi legætura din cauza ceflii dense.<br />

* La primele ore ale dimineflii, o echipæ de anchetæ din Israel a plecat spre România cu douæ<br />

avioane Hercules C130, din aceasta fæcînd parte cîteva zeci de persoane. Generalul de brigadæ<br />

(în rezervæ) Shlomo Mashiach conduce echipa de anchetæ øi este însoflit de comandantul escadronului,<br />

de o echipæ de cæutare-salvare, de o echipæ medicalæ, precum øi de o echipæ rabinicæ,<br />

ce vor identifica cadavrele.<br />

* Ca de obicei dupæ astfel de accidente, o reevaluare standard de siguranflæ a tuturor elicopterelor<br />

CH-53 e în curs de desfæøurare, deøi toate zborurile operaflionale vor continua ca de obicei.<br />

* Exercifliul de instruire a fost programat sæ se încheie pe 29 iulie, orice s-ar întîmpla.<br />

Generalul de brigadæ (în rezervæ) Shafir a remarcat cæ toflii piloflii erau nu doar foarte experimentafli,<br />

dar øi oameni de calitate. El a declarat cæ probabila lor moarte a reprezentat „o mare pierdere<br />

nu doar pentru familiile lor, ci øi pentru familia forflelor aeriene“.<br />

Delegaflia FApI de cæutare-salvare pleacæ spre locul accidentului de elicopter din<br />

România<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene<br />

Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a præbuøit ieri în timpul unui exercifliu de zbor în România. La<br />

bordul elicopterului se aflau øapte persoane, printre care øase soldafli ai FApI – patru pilofli øi<br />

doi mecanici de zbor – øi un membru al Forflelor Aeriene Române.<br />

Aproximativ 80 de delegafli ai FApI au fost trimiøi în România cu douæ avioane Hercules pentru<br />

a sprijini operafliunile de cæutare-salvare. Delegaflia cuprinde reprezentanfli ai FAI, ai Unitæflii<br />

Canine Oketz, ai Unitæflii de Cæutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unitæflii<br />

Purtætorilor de Cuvînt.<br />

Numele celor 6 membri dafli dispærufli ai echipajului israelian din elicopterul<br />

FAI, 27 iulie 2010<br />

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Acestea sînt numele celor øase membri dafli dispærufli aflafli la bordul elicopterului FAI præbuøit<br />

în România:<br />

Lt.-col. (în rezervæ) Avner Goldman (48), Modi’in<br />

Lt.-col. Daniel Shipenbauer (43), Kidron<br />

Maior Yahel Keshet (33), Hatzerim<br />

Maior Lior Shai (28), Tel Nof<br />

Lt. Nir Lakrif (25), Tel Nof<br />

Sergent-major Oren Cohen (24), Rehovot<br />

Un elicopter al FAI se præbuøeøte în timpul antrenamentului în România, 26 iulie<br />

2010<br />

Comunicat emis pe 26 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.<br />

Un elicopter Yas’ur (CH-53) s-a præbuøit astæzi în timpul unui exercifliu de zbor în România. La<br />

bordul elicopterului se aflau øapte membri ai echipajului – patru pilofli, doi mecanici de zbor øi<br />

un membru al Forflelor Aeriene Române. În prezent, la fafla locului se desfæøoaræ cæutæri extinse.<br />

Reprezentanflii FApI au notificat familiile membrilor echipajului cu privire la incident. FAI<br />

pregæteøte trimiterea unui avion în România, care sæ transporte echipe medicale, echipe de<br />

cæutare-salvare etc.<br />

Comandantul Forflelor Aeriene, general-maior Ido Nehushtan, a corespondat cu omologul sæu<br />

român, general-maior Ion-Aurel Stanciu, øi s-a ajuns la un acord cu privire la o anchetæ reciprocæ<br />

a incidentului de cætre ambele armate. Echipa de anchetæ israelianæ va fi condusæ de un<br />

general de brigadæ israelian din Forflele Aeriene.<br />

Pag. 134–135:<br />

Organizaflia Septembrie Negru a fost un grup terorist secular palestinian înfiinflat în 1970.<br />

Galil, cîøtigætorul unei competiflii destinate Forflelor de Apærare Israeliene, la care au participat<br />

multe alte modele rivale (printre ele, M16A1, Stoner 63, AK-47 øi HK33), a fost introdus în<br />

funcfliune în mod oficial în 1972, înlocuind modelul FN FAL, sensibil la praf.<br />

21 ianuarie 1972: Statele Unite anunflæ încheierea afacerii cu avioane de tip Phantom.<br />

3 aprilie 1972: vizitæ a delegafliei Republicii Socialiste România, condusæ de preøedintele Nicolae<br />

Ceauøescu, în Republica Arabæ Egipt – convorbiri oficiale.<br />

5 mai 1972: primirea oficialæ de cætre Nicolae Ceauøescu a prim-ministrului israelian Golda Meir.<br />

5–6 septembrie 1972: masacrul de la München e numele neoficial dat evenimentelor petrecute<br />

în timpul Jocurilor Olimpice de Varæ din 1972 de la München, în sudul Germaniei.<br />

6 octombrie 1973: Ræzboiul de Yom Kippur, cunoscut ca „Ræzboiul de Ramadan“.<br />

Întæriri americane, constînd în arme øi echipamente transportate pe calea aerului (primul<br />

transport a ajuns pe 9 octombrie 1973).<br />

13 februarie 1974: FApI transferæ controlul asupra lacului Great Mar din Egipt oficialilor ONU.<br />

27 iunie 1974: vizitæ de prietenie în România a preøedintelui Republicii Arabe Egipt, Anwar El<br />

Sadat.<br />

21decembrie 1976: marina israelianæ primeøte submarine noi din clasa Gal din Marea Britanie.<br />

În 1976, un grup de teroriøti ai OEP deturneazæ un avion cu 83 de pasageri israelieni øi îi fline<br />

ostatici pe aeroportul din Entebbe, Uganda.<br />

Raid asupra Entebbe (TV 1976) – regizor: Irvin Kershner.<br />

Victoria de la Entebbe (TV 1976) – regizor: Marvin J. Chomsky.<br />

6 decembrie 1976: primirea de cætre preøedintele Nicolae Ceauøescu a lui Yasser Arafat,<br />

preøedintele Comitetului Executiv al Organizafliei pentru Eliberarea Palestinei.<br />

21 de ore la Munchen (TV 1976) – regizor: William A. Graham.<br />

1977, primul avion de luptæ american F-15 Eagle soseøte în Israel.<br />

Mivtsa Yonatan (1977) – regizor: Menahem Golan.<br />

26 august 1977: primirea de cætre preøedintele Nicolae Ceauøescu a prim-ministrului Statului<br />

Israel, Menahem Begin.<br />

Conflictul din 1978 din sudul Libanul (nume de cod israelian: Operafliunea Litani) a reprezentat<br />

invadarea Libanului pînæ la rîul Litani de cætre Forflele de Apærare Israeliene.<br />

20 februarie 1979: primul tanc principal de luptæ Merkava Mk1 fæcut în Israel e introdus în armatæ.<br />

În 1979 se semneazæ Tratatul de pace dintre Israel øi Egipt.<br />

27 august 1980: elicoptere ale Forflelor Aeriene atacæ radarul libanez.<br />

În 1981, Forflele Aeriene Israeliene distrug reactorul nuclear irakian de la Osiraq.<br />

1 februarie 1984: legea care limiteazæ fumatul în locuri publice intræ în vigoare în FApI.<br />

12 martie 1985: ministrul apærærii Yitzhak Rabin ordonæ închiderea departamentului de øtiri al<br />

Radioului Armatei, din cauza reducerilor bugetare.<br />

Sabia lui Gideon (TV 1986) – regizor: Michael Anderson.<br />

1982: Operafliunea Pace pentru Galileea.<br />

147


1988: Operafliunea Thunderbolt: Scenariul jocului video Operafliunea Thunderbolt e inspirat, în<br />

mare, de un incident real cunoscut drept „Operafliunea Entebbe“.<br />

16 mai 1990: baza de instrucflie 12 e declaratæ prima bazæ în care nu se fumeazæ.<br />

28 februarie 1991: Ræzboiul din Golf se încheie. Preøedintele Statelor Unite anunflæ sfîrøitul ræzboiului,<br />

iar companii de zbor ca Olympic, Air France, Swiss Air øi Lufthansa anunflæ noi zboruri spre<br />

Israel.<br />

25 februarie 1996: un atac terorist criminal asupra liniei de autobuz 18.<br />

Pag. 137:<br />

Accidente ale aparatelor FApI Yas’ur în decursul timpului<br />

Pe lîngæ succesele sale în serviciul FApI, elicopterul american Yas’ur are øi o lungæ listæ de accidente<br />

letale care au provocat multe morfli.<br />

Cel mai notabil dintre aceste accidente e cel din februarie 1997, cînd o coliziune la înælflime<br />

medie între douæ aparate Yas’ur a ucis 73 de militari israelieni care se îndreptau spre sudul<br />

Libanului. Cu douæ decenii în urmæ, în mai 1977, un aparat Yas’ur a fost implicat într-un alt<br />

accident mortal, cînd 54 de paraøutiøti øi-au pierdut viafla într-un accident în timpul<br />

unui exercifliu de pregætire nu departe de oraøul Ierihon din Cisiordania.<br />

Cîteva luni mai tîrziu, un alt accident în care era implicat un aparat Yas’ur a dus la moartea a<br />

patru militari uciøi în urma præbuøirii aproape de kibbutzul Gat, în sudul Israelului. În vara anului<br />

1971, un alt elicopter Yas’ur s-a præbuøit în mare pe coasta Sinaiului, omorînd 10 soldafli<br />

øi ofifleri care se întorceau în Israel dintr-o misiune.<br />

În aprilie 1974, douæ elicoptere Yas’ur au fost implicate într-o coliziune, atunci cînd unul a<br />

aterizat exact pe un altul, aflat deja la sol. Opt soldafli au fost uciøi în incident.<br />

În august 1992, doi membri ai unitæflii de cæutare-salvare de elitæ a FApI, 669, au fost uciøi în<br />

timpul unui exercifliu de pregætire în deøertul Iudeii. Doi soldafli au cæzut øi au murit cînd o frînghie<br />

folositæ la coborîrea dintr-un Yas’ur s-a rupt.<br />

În timpul celui de-al Doilea Ræzboi Libanez, Hezbollah a reuøit sæ doboare un<br />

Yas’ur, omorînd cinci membri ai echipajului. Incidentul ar fi putut avea urmæri mai grave, avînd<br />

în vedere cæ elicopterul a fost doborît la scurt timp dupæ ce o unitate de paraøutiøti debarcase<br />

din el.<br />

Pag. 138–139:<br />

Istoric<br />

Principalul elicopter de transport al FAI. De cînd a început sæ fie folosit în 1969, Yas’ur<br />

a luat parte la numeroase operafliuni în teritoriile inamice. În cadrul acestor operafliuni – cele mai<br />

multe ræmînînd secrete –, FAI a folosit din plin variatele sale capacitæfli în operafliuni de salvare,<br />

pentru a transporta sarcini mari, pentru a transporta trupe øi echipamente øi pentru zboruri pe<br />

distanfle lungi.<br />

Dupæ Ræzboiul din Coreea, s-a simflit nevoia unui elicopter de transport care putea duce trupe<br />

øi muniflie. Marina SUA a fæcut o ofertæ pentru crearea unui elicopter nou, cu o capacitate de<br />

transport de 3.6330 kg. Elicopterul urma sæ aibæ o razæ de acfliune de 185 km, o vitezæ maximæ<br />

de 297 km/h øi capacitatea de a plana la 1830 de metri în afara razei efectului de sol în condiflii<br />

normale. În iulie 1962, compania Sikorsky a fost anunflatæ cîøtigætoare a licitafliei, iar elicopterul<br />

a primit numele de CH-53. Marina americanæ a comandat 141 de elicoptere, care urmau sæ<br />

fi folosite de la bordul portelicopterelor sale.<br />

De la primul zbor CH-53 din mai 1963, acesta e considerat cel mai mare elicopter de transport<br />

occidental, avînd o calæ de marfæ de 2,3 m læflime x 9,1 m lungime x 2 m înælflime. Este<br />

un avion potrivit oricæror condiflii meteorologice, care, în situaflii de urgenflæ, poate ateriza pe<br />

apæ øi pluti peste douæ ore.<br />

Protuberanflele de pe ambele pærfli ale fuzelajului – care conflin rezervoarele de combustibil –<br />

ajutæ la echilibrul pe apæ al aparatului CH-53. Existæ, de asemenea, un mecanism opflional de<br />

pliere a rotoarelor în spate øi de pliere a cozii în faflæ pentru a economisi spafliu – un element<br />

vital la bordul unui portelicopter.<br />

Yas’ur aterizeazæ în Israel<br />

În august 1968, o delegaflie a FAI a plecat la fabrica Sikorsky din Connecticut, SUA, pentru a alege<br />

viitorul elicopter de asalt FAI. Delegaflia cæuta un elicopter cu o capacitate crescutæ a sarcinii utile<br />

de transport, foarte manevrabil øi robust, care putea rezista loviturii directe a unor proiectile de<br />

calibre diferite. Ei au examinat modelul CH-47 Chinook, de la Boeing, øi CH-53, de la Sikorsky.<br />

Lecfliile învæflate în urma Ræzboiului de Øase Zile au fæcut ca delegaflia sæ aleagæ Sikorsky.<br />

CH-53 era mai mare øi mai puternic decît celelalte elicoptere ale FAI øi reprezenta o nouæ generaflie<br />

de elicoptere de asalt – un salt înainte în ceea ce priveøte operafliunile de salvare, misiunile<br />

de transport øi debarcærile tactice de trupe.<br />

În septembrie 1969, în timpul Ræzboiului de Uzuræ, primele douæ CH-53 au sosit în portul<br />

Ashdod øi au primit numele evreiesc Yas’ur. Acestea au fost trimise în misiune în scurt timp. La<br />

data de 6 august 1970 s-a înfiinflat primul escadron Yas’ur.<br />

Operafliunea „Tarnegol 53“<br />

La scurt timp dupæ ce s-au alæturat FAI, douæ Yas’ur CH-53 au decolat într-o misiune<br />

neconvenflionalæ: urmau sæ „fure“ un nou radar sovietic din Egipt. Superelicopterele Frelon debarcaseræ<br />

deja paraøutiøti în apropierea radarului, la Ras ’Arb, în Egipt. Aceøtia au învins trupele<br />

egiptene care pæzeau instalaflia øi au luat radarul. Aparatele Yas’ur CH-53 au ridicat componentele<br />

radarului în aer øi le-au transportat, cu totul, în Israel, unde tehnicienii le-au putut studia<br />

secretele în voie.<br />

Operafliune de salvare în Sinai<br />

Spre sfîrøitul Ræzboiului de Uzuræ, pe 30 iunie 1970, un aparat Phantom aflat într-o misiune<br />

de atac pe frontul egiptean a fost doborît, iar echipajul acestuia evacuat. Pilotul, Yitzhal Pir, a<br />

fost luat prizonier. Navigatorul, David Ya’ir, s-a ascuns øi a aøteptat sæ fie salvat. Tîrziu, în<br />

noapte, un Yas’ur a fost trimis la fafla locului, l-a gæsit pe navigator øi l-a salvat de sub tirul intens<br />

al AA, în ciuda concentrafliei de trupe egiptene din zonæ. Acel Yas’ur a fost pilotat de generalul<br />

de brigadæ (în rezervæ) Nehemia Dagan.<br />

Ræzboiul de Yom Kippur<br />

Cînd a izbucnit Ræzboiul de Yom Kippur, pe 6 octombrie 1973, aparatele Yas’ur au fost transferate<br />

la baza aerianæ din Refidim. În cursul ræzboiului, acestea au efectuat sute de salværi øi evacuæri<br />

øi au transportat unitæflile FApI în misiuni din Egipt øi Siria. Aparatele CH-53 au transportat<br />

baterii de artilerie ale FApI øi au salvat pilofli øi navigatori care pætrunseseræ adînc pe teritoriul<br />

inamic.<br />

În a treia zi de luptæ, douæ cvartete de avioane Sukhois øi MiG egiptene au încercat sæ-l doboare<br />

pe col. Ya’acov („Biko“) Biran, care pilota un Yas’ur singuratic. Aparatele Sukhois l-au identificat<br />

în apropierea drumului din Refidim øi l-au încercuit de sus, lansîndu-se periodic în atacuri<br />

de intimidare. Cînd s-au sæturat øi au plecat, a sosit un cvartet de aparate MiG-21. Acestea au<br />

început øi ele sæ încercuiascæ aparatul Yas’ur, dar l-au atacat într-o manieræ mai sofisticatæ:<br />

douæ MiG-uri au participat la fiecare atac de intimidare, unul trægînd, iar celælalt acflionînd ca<br />

flintæ falsæ. Aparatul Yas’ur a fost lovit, dar nu doborît, ajungînd în siguranflæ la bazæ.<br />

„Ason Hanun-dalet“<br />

La data de 10 mai 1977, s-a efectuat un exercifliu combinat de divizii în Valea Iordanului, elicopterele<br />

Yas’ur transportînd øi debarcînd trupele. Un Yas’ur CH-53 s-a præbuøit la scurt timp dupæ decolare.<br />

Tofli cei 54 de oameni de la bord au fost uciøi, inclusiv 10 membri ai echipajului. Tragedia<br />

a ræmas cunoscutæ sub numele de „Ason Hanun-dalet“ – „Catastrofa celor 54“.<br />

„Pace pentru Galileea“<br />

La izbucnirea Ræzboiului din Liban, toate elicopterele, mecanicii øi coordonatorii de operafliuni<br />

ai FAI au fost trimiøi pe frontul de nord. La începerea luptei, aparatele CH-53 au transportat<br />

diferite echipamente, muniflie øi accesorii, de multe ori folosind troliul de marfæ.<br />

Pag. 140:<br />

Începînd din a doua zi de luptæ, elicopterele Yas’ur au transportat încontinuu soldafli rænifli de<br />

pe front la spitalul Rambam din Haifa øi la alte spitale din nordul Israelului. Acestea au fost puntea<br />

dintre Israel øi linia frontului, transportînd absolut orice trebuia transportat: au existat transporturi<br />

de încælflæminte pentru bærbaflii care luptau, scrisori de la soldafli pentru familii øi – în vinerea<br />

de dinainte de intrarea în vigoare a încetærii focului – litri de vin pentru Sabat. În 1983, într-o<br />

operafliune de relocare botezatæ „Linia Maginot“, aparatele Yas’ur CH-53 au dus mii de oameni<br />

acasæ de pe front.<br />

Lupta cu flæcærile pe Carmel<br />

În data de 5 septembrie 1989, elicopterele CH-53, care nu aveau o experienflæ anterioaræ de<br />

stingere a incendiilor, au fost duse sæ stingæ marele incendiu izbucnit pe muntele Carmel. Ele<br />

au reværsat 700 de tone de apæ asupra focarelor incendiului øi au reuøit sæ-l stingæ dupæ efectuarea<br />

a zeci de zboruri joase prin fum øi flæcæri. De atunci, misiunile de stingere a incendiilor<br />

– în cadrul cærora elicopterele CH-53 transportæ rezervoare a cîte cinci tone de apæ – sînt identificate<br />

îndeaproape cu elicopterele Yas’ur. Practic, în fiecare varæ, elicopterele CH-53 sînt duse<br />

pentru a stinge alte incendii în pæduri, cauzate de vremea caldæ, uscatæ, de neatenflie øi de incendiatori.<br />

O salvare în Sudan<br />

Pe data de 8 noiembrie 1992, douæ aparate CH-53 i-au salvat pe pasagerii iahtului israelian<br />

„Fantasy 2“, care eøuase pe flærmurile Sudanului. În cursul operafliunii, douæ avioane Hercules<br />

au realimentat elicopterele CH-53 în aer. A fost una dintre operafliunile de salvare marine cu<br />

cea mai mare acoperire din istoria FAI.<br />

Escadrila 114<br />

Escadrila 114 a fost înfiinflatæ în martie 1949 øi a fost iniflial compusæ din aparate Avro Anson øi<br />

Airspeed Consuls ale Forflelor Aeriene Regale Britanice. Împreunæ cu alte cîteva escadrile, 114<br />

a fost temporar desfiinflatæ în 1956. Zece ani mai tîrziu, în 1966, escadrila a fost re<strong>format</strong>æ, dispunînd<br />

de mai multe elicoptere SA321 Super Frelon.<br />

Pînæ la declanøarea Ræzboiului de Øase Zile din 1967, numai cinci elicoptere SA321 sosiseræ<br />

în Israel, dar alte øapte au sosit imediat dupæ aceea. În urmætorii cîfliva ani, escadrila 114 a participat<br />

la mai multe misiuni de transport, inclusiv transportarea de rænifli în timpul Ræzboiului de<br />

Yom Kippur.<br />

La scurt timp dupæ Ræzboiul de Yom Kippur, Israelul a primit un numær de elicoptere CH-53A<br />

aparflinînd iniflial Marinei SUA, care ulterior au fost actualizate la specificafliile aparatelor<br />

S-65C. Dupæ ce au fost folosite din nou la transportarea de echipamente în 1982, elicopterele<br />

Super Frelon au fost în sfîrøit casate în 1991.<br />

148


galerie 2<br />

Escadrila 118<br />

Escadrila 118 a Forflelor Aeriene Israeliene, cunoscutæ øi sub numele de Escadrila pæsærilor de<br />

pradæ nocturne, este o escadrilæ de elicoptere CH-53-2000 Sea Stallions cu sediul la baza aerianæ<br />

de la Tel Nof. A luat fiinflæ în octombrie 1969, în vederea pilotærii elicopterului Sikorsky S-65C,<br />

destinat transportului greu. Pînæ la declanøarea Ræzboiului de Yom Kippur din 1973, numai<br />

douæsprezece elicoptere S-65C fuseseræ livrate cætre Israel.<br />

Pag. 141:<br />

16 decembrie 1997: prima femeie numitæ comandant de companie al trupelor de infanterie.<br />

În 1993, oficiali israelieni, conduøi de Yitzhak Rabin, øi lideri palestinieni ai Organizafliei pentru<br />

Eliberarea Palestinei, conduøi de Yasser Arafat, au încercat sæ gæseascæ o soluflionare paønicæ în<br />

cadrul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Procesul de pace de la Oslo.<br />

4 februarie 1997: cea mai mare catastrofæ aerianæ din analele FApI: catastrofa elicopterelor.<br />

O zi din septembrie (1999) – regizor: Kevin Macdonald.<br />

În iulie 2000, preøedintele SUA, Bill Clinton, convoacæ un summit de pace între liderul palestinian<br />

Yasser Arafat øi prim-ministrul israelian Ehud Barak.<br />

Una dintre propunerile de pace, prezentatæ de Grupul celor Patru din Uniunea Europeanæ,<br />

Rusia, ONU øi SUA pe 17 septembrie 2002, a fost Harta cæii spre pace.<br />

16 ianuarie 2003: se lanseazæ naveta spaflialæ Columbia, avînd la bord primul astronaut<br />

israelian, colonelul Ilan Ramon.<br />

22 august 2005: se încheie evacuarea evreilor din Gaza.<br />

24 august 2005: evacuarea cetæflenilor evrei din Samaria.<br />

München (2005) – regizor: Steven Spielberg.<br />

2006: Ræzboiul din Liban.<br />

Vals Im Bashir (2008) – regizor: Ari Folman.<br />

2008–2009: Ræzboiul din Gaza.<br />

Liban (2009) – regizor: Samuel Maoz.<br />

Pag. 142:<br />

Vought-Sikorsky VS-300<br />

Sikorsky_primii paøi<br />

„Ideea unui vehicul care sæ se poatæ ridica vertical de la sol øi sæ planeze nemiøcat în aer s-a<br />

næscut, probabil, în momentul în care omul a început sæ viseze cæ zboaræ.“ – Igor Ivanovici<br />

Sikorsky<br />

Logo Sikorsky<br />

Sikorsky Aircraft face parte din Grupul Sistemelor de Apærare al United Technologies Corporation.<br />

Compania a fost înfiinflatæ în 1923 de Igor Sikorsky, sub numele de Sikorsky Aero Engineering<br />

Corp, øi a fost afiliatæ cu UTC din 1929, cînd s-a mutat în Stratford, Connecticut, din<br />

Long Island.<br />

În anii 1920 øi 1930, Sikorsky a produs aeronave terestre, amfibii øi hidroavioane, inclusiv Cliperele<br />

Zburætoare, care au revoluflionat rutele aeriene comerciale transoceanice. De la începutul anilor<br />

1940, cei de la Sikorsky øi-a concentrat eforturile asupra elicopterelor øi, pînæ în 1996, produseseræ<br />

peste 7800 de aeronave cu aripi rotative; alte 1800 de aeronave au fost construite de<br />

concesionari stræini.<br />

Astæzi, elicopterele Sikorsky ocupæ o poziflie proeminentæ în cadrul gamei intermediare øi grea,<br />

între 5.300 kg øi 33.000 kg greutate brutæ. Acestea sînt utilizate de toate cele cinci ramuri ale<br />

forflelor armate americane øi de servicii militare øi operatori comerciali din 40 de flæri.<br />

1909: Igor Sikorsky construieøte primul aparat în Rusia, dar acest prim elicopter Sikorsky nu<br />

s-a ridicat niciodatæ de la sol, iar al doilea, care a urmat în 1910, eøueazæ, la rîndul sæu, astfel<br />

cæ el renunflæ øi se concentreazæ pînæ în 1930 asupra aeronavelor cu aripi fixe.<br />

Sikorsky, care a fugit din calea Revolufliei Boløevice din 1917, a încurajat Guvernul Statelor Unite<br />

sæ acorde în 1938 un considerabil buget de douæ milioane de dolari pentru cercetæri privind<br />

aripile rotative. Guvernul a ales în cele din urmæ finanflarea unei inifliative comune Sikorsky-<br />

Vought. Aparatul rezultat, VS-300, a fost, într-adevær, foarte diferit de modelele anterioare.<br />

Pag. 143:<br />

Tel Aviv, 15 ianuarie 2010<br />

AirMule de la Urban Aeronautics<br />

Încheie prima fazæ a testelor de zbor<br />

AirMule (fostæ MULE), un VTOL cu un singur motor destinat transportului øi MedEvac UAS<br />

creat de Urban Aeronautics, Ltd, a finalizat cu succes prima fazæ a testelor de zbor. Aceastæ<br />

fazæ a constat din planarea autonomæ, sistemul de control prin fir al vehiculului asigurînd autostabilizarea<br />

necesaræ a tuturor celor trei axe de rotaflie a vehiculului (ridicare, rulare øi rotire).<br />

AirMule<br />

VTOL este un acronim pentru aeronavele cu decolare øi aterizare verticalæ.<br />

Evacuarea medicalæ, denumitæ adesea Medevac sau Medivac<br />

încærcæturæ<br />

UAV vehicul aerian færæ pilot<br />

Controlul vehiculului se realizeazæ cu ajutorul unui sistem de control al zborului pe patru canale,<br />

redundant, creat de companie, care se bazeazæ aproape în întregime pe mæsurætorile inerfliale<br />

completate de un GPS pentru deplasæri øi mæsurætorile privind viteza. Înælflimea de la sol este mæsuratæ<br />

cu ajutorul a douæ altimetre cu laser. 460 de canale telemetrice le furnizeazæ date în timp real operatorilor<br />

de la sol, permiflîndu-le sæ monitorizeze funcflionarea corectæ a motorului turbo Turbomeca<br />

Arriel1, care dezvoltæ 730 de cai-putere, precum øi a subsistemelor. Acestea includ cele trei<br />

cutii de vitezæ create de companie, cele douæ rotoare principale destinate ridicærii de la sol, cu<br />

un mecanism hidraulic de modificare a înælflimii, øi trei canale de comunicare emisie-recepflie.<br />

Rezultatele testelor au confirmat previziunile companiei cu privire la puterea necesaræ planærii.<br />

Înælflimea de planare actualæ, de aproximativ 60 cm, se afla doar cu puflin în afara razei efectului<br />

de sol pentru aceastæ configuraflie. Pe baza unei evaluæri inifliale a puterii de control a vehiculului<br />

în condifliile prezente, s-a demonstrat cæ sistemul de control al paletelor de la AirMule,<br />

care este utilizat la controlul rulærii øi rotirii, genereazæ deja peste 2,0 radiani/sec. ^ 2 din acceleraflia<br />

de rulare. Se aøteaptæ ca aceastæ cifræ sæ se dubleze în viitor, graflie îmbunætæflirilor suplimentare<br />

care sînt pe cale a fi aduse. Semnificaflia acestor rezultate vizeazæ capacitatea vehiculului<br />

de a plana cu o foarte mare precizie în condiflii de vînt puternic (în prezent, estimatæ øi confirmatæ<br />

de teste de planare recente la 50 de noduri pentru produsul final).<br />

Pe baza succesului acestor teste de planare, vehiculul e acum pregætit pentru urmætoarea etapæ,<br />

care va cuprinde stabilizarea pozifliei vehiculului pe coordonatele X, Y øi în ce priveøte înælflimea<br />

de la sol. În timpul acestei viitoare faze, cablurile de siguranflæ conectate în prezent la pistæ vor<br />

fi eliminate.<br />

Pag. 145:<br />

Traducere de Alex Moldovan<br />

…Interesele omenirii cer sæ se renunfle definitiv øi în fapte la politica ræzboiului rece, la zængænitul<br />

de arme, la demonstrafliile de forflæ de felul manevrelor militare pe teritoriul sau la graniflele<br />

altor state, la ameninflæri – care nu fac decît sæ adînceascæ neîncrederea øi încordarea internaflionalæ.<br />

România consideræ cæ guvernele statelor europene ar aduce un mare serviciu cauzei securitæflii<br />

øi pæcii pe continent øi în lume dacæ ar lua hotærîrea sæ se renunfle la organizarea de manevre<br />

militare øi alte demonstraflii de forflæ la graniflele sau pe teritoriul altor state. [Nicolae Ceauøescu,<br />

„Cuvîntarea la marea adunare electoralæ din capitalæ“, 28 februarie 1969, in Michel-P. Hamelet,<br />

Nicolae Ceauøescu. Biografie øi texte selectate, Bucureøti, Editura Politicæ, 1971, p. 212.]<br />

Pentru soluflionarea paønicæ a conflictului din Orientul Apropiat<br />

…Dupæ cum se øtie, cu aproape douæ luni în urmæ, Orientul Apropiat a fost teatrul unui ræzboi<br />

între flærile arabe øi Israel, cu consecinfle grave pentru pacea lumii. Ræzboiul øi-a arætat din plin<br />

urmærile dureroase, a provocat mari pierderi materiale øi umane, a agravat øi mai mult încordarea<br />

în aceastæ parte a lumii øi pericolul pentru pacea generalæ, a ridicat obstacole øi mai mari<br />

în calea soluflionærii divergenflelor dintre aceste flæri. Ca urmare a faptului cæ Israelul a ocupat<br />

o parte din teritoriile flærilor arabe øi le menfline sub ocupaflie, starea de încordare se accentueazæ,<br />

existînd pericolul redeschiderii conflictului militar în Orientul Apropiat. De aceea, România consideræ<br />

cæ lucrul cel mai important øi urgent este în momentul de faflæ retragerea trupelor israeliene<br />

din teritoriile ocupate pe linia dinaintea începerii ostilitæflilor. Consideræm, de asemenea, nejuste<br />

mæsurile anexioniste luate de autoritæflile isrealiene în legæturæ cu Ierusalimul ca øi orice alte pretenflii<br />

de a obfline avantaje teritoriale de pe urma operafliunilor militare.<br />

…România nu are nici un fel de interese speciale în Orientul Apropiat. Poziflia sa în problema<br />

ræzboiului dintre flærile arabe øi Israel porneøte de la realitæflile create ca urmare a dezvoltærii<br />

lumii postbelice, a existenflei statelor arabe independente øi a statului Israel. Ca prieteni ai<br />

popoarelor arabe ne-am manifestat întotdeauna solidaritatea øi sprijinul faflæ de aspirafliile lor<br />

pentru unitate naflionalæ, pentru progres economic øi social, pentru independenflæ naflionalæ.<br />

Aceastæ solidaritate øi-a gæsit expresia øi în ajutorul acordat unor popoare arabe care au avut<br />

de suferit de pe urma ræzboiului. Dar dorim sæ le spunem cinstit prietenilor arabi cæ nu înflelegem<br />

øi nu împærtæøim poziflia acelor cercuri care se pronunflæ pentru lichidarea statului Israel.<br />

Nu dorim sæ dæm nimænui sfaturi, dar învæflæmintele istoriei aratæ cæ un popor nu-øi poate realiza<br />

aspirafliile naflionale øi sociale ridicîndu-se împotriva dreptului la existenflæ al altui popor.<br />

[Nicolae Ceauøescu, „Expunerea cu privire la politica externæ a partidului øi guvernului“,<br />

24–26 iulie 1967, in Michel-P. Hamelet, Nicolae Ceauøescu. Biografie øi texte selectate, Bucureøti,<br />

Editura Politicæ, 1971, pp. 219–220.]<br />

149


insert<br />

Deøi executate cu migalæ øi manufacturate într-o manieræ aproape mecanicæ, picturile øi desenele mele vizeazæ uneori anarhia. Ele sînt simultan<br />

construite øi obstrucflionate prin acumularea unui semn sau gest repetat, frizînd adesea øtergerea, prin adaos, sau ascunderea, din perspectiva<br />

prezentærii. Pentru a lua ceva înapoi, trebuie sæ continui sæ vorbeøti.<br />

Time Waster [Pierde-varæ] reprezintæ mecanicul redat mîinilor pentru reconfigurare, fragmentare sau mærunflire, rezultatul fiind descompunerea.<br />

Lucrarea propune o grilæ ca un fel de øtergere øi o invitaflie la propria distrugere. În A Tour of the Monuments of Passaic, New Jersey [Un tur<br />

al monumentelor din Passaic, New Jersey], Robert Smithson oferæ exemplul gropii cu nisip pentru copii împærflitæ în jumætate, cu nisip negru<br />

pe o parte øi alb de cealaltæ parte, øi pune un copil sæ alerge de sute de ori în sensul acelor de ceasornic în nisip, pînæ cînd acesta devine gri.<br />

Apoi îl pune pe copil sæ alerge în sens invers acelor de ceasornic, dar rezultatul este, desigur, o øi mai accentuatæ colorare în gri.<br />

(Traducere de Alex Moldovan)<br />

Though painstakingly executed and quite mechanically hand made, my paintings and drawings sometimes pertain to anarchy. They are simultaneously constructed<br />

and obstructed through the accumulation of a repeated mark or gesture, often threatening a condition of erasure through addition, or concealment as display.<br />

In order to take something back, one has to keep talking.<br />

Time waster is the mechanical offered back to the hands to reconfigure or fragment or shred, the pull-out becoming the fall apart. It proposes a grid as a kind<br />

of crossing out and an invitation to its own undoing. In A Tour of the Monuments of Passaic, New Jersey, Robert Smithson gives the example of a child’s sandpit<br />

divided in half with black sand on one side and white on the other, and has a child run hundreds of times clockwise in the sand until it turns grey. He then has<br />

the child run anti clockwise, but the result, of course, is a greater degree of greyness.<br />

Tom Chamberlain: Pierde-varæ | Time Waster<br />

TOM CHAMBERLAIN (born 1973) studied at the Royal College of Art. Recent exhibitions include Monanism at the Museum of Old and New Art, Hobart, Invisible Cities at the<br />

Jerwood Space, London, Drawings A–Z at Museu da Cidade, Lisbon, and solo shows at Aurel Scheibler, Berlin, and Mihai Nicodim, Los Angeles. Some Other Time, a solo show<br />

at ScheiblerMitte, Berlin, opens later this year. He lives and works in London.<br />

150


Insert, project for IDEA arts + society, #36–37, 2010, Cluj, Romania, photo: Øerban Savu


+<br />

Marx despre 1989*<br />

G. M. Tamás<br />

Karl Marx este considerat nu numai un teoretician øi un luptætor, ci øi<br />

un excelent observator al întîmplærilor vremii sale, Zeitgeschehen, din<br />

familia unui Tocqueville sau Taine. S-a spus prea puflin despre dimensiunea<br />

mai largæ a unor lucræri ca Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte<br />

sau Ræzboiul civil din Franfla. Fireøte însæ cæ scopul meu aici nu este<br />

exegeza a ceea ce s-a numit, cu disprefl, jurnalismul sæu.<br />

Aø vrea totuøi sæ spun cîteva cuvinte despre ceea ce ar trebui sæ numim,<br />

cu toatæ circumspecflia necesaræ, stilul marxian de analizæ politicæ. Au existat<br />

practicanfli remarcabili ai acestui gen, de la Kautsky pînæ în zilele noastre,<br />

dar lucrærile lor nu s-au bucurat de aceeaøi atenflie a criticii pe care<br />

o avuseseræ filosofia øi economia în tradiflia marxistæ. Marx însuøi, în al sæu<br />

modus operandi, se bazeazæ pe o filosofie a istoriei de cele mai multe ori<br />

implicitæ, care transpare totuøi, destul de clar, din scrierile sale politice. Aceste<br />

scrieri nu sînt instanfle în scopul exemplificærii unei teorii. Ele sînt paøi<br />

dintr-o strategie revoluflionaræ: altfel spus, o analizæ strategicæ pusæ în serviciul<br />

unei cauze, chiar dacæ aceastæ cauzæ apare din analiza însæøi.<br />

Punctul de vedere politic al lui Marx este considerat de obicei ca unul<br />

engagé. Însæ, deøi nu pot exista dubii în privinfla angajamentului sæu faflæ<br />

de proletariat ca grup empiric øi ca partid politic în devenire, atitudinea<br />

sa nu este exclusiv, øi nici mæcar preponderent, una de indignare în fafla<br />

nedreptæflii abætute asupra muncitorilor aflafli în suferinflæ – starea obiønuitæ<br />

de spirit a stîngii –, ci o cæutare de semne. O cæutare de semne<br />

ale revolufliei, dar nu în sensul unor semne prevestitoare (dacæ procesele<br />

din societate ar indica, în vreun fel, scopul preconceput); dimpotrivæ,<br />

o cæutare de semne ale unei revoluflii care îøi urmeazæ oricum cursul,<br />

de dincolo de oameni, ascunsæ în însæøi natura capitalismului, în care tot<br />

ce este esenflial este ascuns.<br />

Unul dintre principalele scopuri ale politicii revoluflionare este sæ facæ manifeste<br />

lucrurile care se ascund în spatele capitalismului, un sistem care<br />

e departe de a fi transparent. Probleme care ar fi trebuit sæ fie prevæzute<br />

* „Marx on 1989“, Angelaki, vol. 15, nr. 3, decembrie 2010, pp. 123–137. Text tradus øi publicat<br />

prin amabilitatea autorului. (N. ed.)<br />

G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. Dupæ studii de filologie clasicæ øi filosofie la Bucureøti<br />

øi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din poziflia<br />

de redactor la cea de corector, dupæ ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ<br />

mai publice øi a început sæ fie hærfluit de Securitate, pæræseøte în cele din urmæ România. Din<br />

1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile<br />

sale clandestine øi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenflei maghiare. Ales deputat<br />

în 1989, va pæræsi viafla politicæ în 1994 øi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director<br />

al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Øtiinfle. A flinut cursuri øi a fæcut cercetæri<br />

la universitæflile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din<br />

Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Cærfli: A<br />

teória esélyei (Bucureøti/Cluj, 1975), Descartes a módszerrő l (Bucureøti/Cluj, 1977, ed. a 2-a,<br />

Cluj, 2002), A szem és a kéz (Budapesta, 1983, Geneva, 1985), Idola tribus (în maghiaræ: Paris,<br />

1989, trad. fr. Paris, 1991), Másvilág (Budapesta, 1994), Törzsi fogalmak (Budapesta, 1999), A<br />

helyzet (Budapesta, 2002). A publicat numeroase eseuri, studii øi articole în periodice øi antologii;<br />

scrierile sale au fost traduse în 14 limbi. De asemenea, publicæ în mod regulat articole de<br />

comentariu politic în marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepreøedinte<br />

al ATTAC Ungaria. La Idea Design & Print i-a apærut, în 2004, vol. Cætre cel cæzut în gînduri.<br />

la capitolul producflie apar ca probleme de consum, de circulaflie sau<br />

de distribuflie/redistribuflie. Pe de altæ parte, legea øi guvernul, prezentate<br />

de critica socialistæ uzualæ, id est moralistæ, ca o fraudæ, vor apærea<br />

ca o întrupare a libertæflii øi a egalitæflii de fapt, realitatea exploatærii øi a<br />

opresiunii fiind perfect reconciliabilæ cu o formæ juridicæ ce nu este în<br />

niciun caz un simplu epifenomen.<br />

Aparenfla este realæ: forma de stat øi ideologia (ca motivaflie a acfliunii)<br />

sînt suficient de reale. Preflurile, economiile, investifliile, pieflele care se<br />

extind sau se contractæ sînt realitæfli. Supremafliile etnice, practicile culturale,<br />

deprinderile sexuale sînt surse reale de mîndrie, de tristefle, de inspiraflie<br />

creatoare, de uræ øi de distrugere. Contractele libere, egalitatea<br />

în fafla legii, votul universal, desfiinflarea bisericilor (de stat) nu sînt simple<br />

dispozitive de inducere în eroare a celor oprimafli pentru a-i subjuga,<br />

pentru a-i face sæ se supunæ: ele sînt rezultatul unor lupte enorme,<br />

iar realitatea lor – atît în minflile oamenilor, cît øi în practicile concrete<br />

ale statului, care au în sprijinul lor o coerciflie „legitimæ“ øi un aparat profesional<br />

pentru furnizarea ei – defineøte o viaflæ socialæ diferitæ de cea a<br />

unor societæfli lipsite de toate aceste elemente.<br />

În acelaøi timp, în analiza marxianæ aceastæ realitate nu este realitatea<br />

ultimæ. Realitatea însæøi este, aici, un grup de semne. Øi nu doar în sensul<br />

unei dihotomii brute esenflæ/aparenflæ, prin care materialismul istoric<br />

va vedea cum transpare „economia“, dacæ ar exista o astfel de „economie“,<br />

ca pe un lucru separat.<br />

Nicio analizæ, marxistæ sau de orice alt fel, nu se poate mulflumi cu ceea<br />

ce cred, prin reprezentanflii lor oficiali, institufliile despre ele însele, în<br />

versiune autorizatæ. Mulfli oameni cred cæ analiza politicæ marxianæ nu<br />

este altceva decît o varietate, deosebit de ascuflitæ, a acestei banalitæfli.<br />

Dar nu, Marx øi Engels ar vrea sæ descrie în Manifestul comunist felul în<br />

care capitalismul însuøi este cel care dezvæluie tot ce este ascuns, profaneazæ<br />

tot ce este sfînt.<br />

Revelafliile iconoclaste ale teoriei radicale pælesc în comparaflie cu imaginea<br />

iconoclastæ, lipsitæ de respect øi færæ iluzii, a existenflei umane aøa<br />

cum o prezintæ capitalismul. Primul efort intelectual adeværat al lui Marx<br />

– øi aøa ar trebui sæ fie pentru orice marxist, cred – nu a fost acela de<br />

a nu crede în dovezi (øi de a dezvælui cît de pærtinitoare era prezentarea<br />

lor obiønuitæ), ci, dimpotrivæ, de a crede în ele, în pofida scepticismului<br />

teoriilor sociale moraliste, <strong>idea</strong>liste øi (important, încæ, pentru epoca<br />

lui) creøtine, care nu credeau cæ societatea era într-adevær ceea ce burghezia<br />

pretindea cæ este – un cîmp de luptæ al unei competiflii necruflætoare,<br />

cu totul independent de dorinfla oamenilor de a avea un mediu<br />

mai blînd øi mai sigur –, øi de a crede cæ aceste dovezi se reflectau într-un<br />

sistem de motivaflii din comportamentul persoanei „moderne“ care<br />

nu permite niciun sentimentalism. Nu natura umanæ adeværatæ, denaturatæ<br />

de capitalismul demonic, are nevoie de salvare, restaurare sau reabilitare,<br />

ci natura umanæ afiøatæ de capitalism are nevoie de înflelegere.<br />

A cæuta semnele revolufliei în tot acest material ar însemna sæ ne mulflumim<br />

cu distrugerea creatoare a lui Schumpeter sau cu revoluflia pasivæ<br />

a lui Gramsci, recunoscînd, adicæ, færæ alte formalitæfli, cæ singura forflæ revoluflionaræ<br />

din lume este tot capitalismul, iar singura clasæ revoluflionaræ,<br />

tot burghezia. „Noutatea“. schimbarea radicalæ, invenflia øi devastarea sînt,<br />

dincolo de orice dubiu, tot opera capitalismului. Toate acestea ar fi adeværul<br />

atotcuprinzætor, dacæ n-ar fi existat istorismul radical al gîndirii lui Marx.<br />

153


Capitalismul este istorie – „natura umanæ“ aøa cum apare ea „afiøatæ“<br />

de cætre capitalism este o figuræ istoricæ ce apare în mod „natural“ nu<br />

numai pentru cæ aceastæ opinie (e.g. cæ achiziflia øi competiflia existæ, ca<br />

„instincte în om“) serveøte interesele „sistemului“, ci øi pentru cæ toate<br />

tipurile de „naturæ umanæ“ sînt istorice, trecætoare, supuse schimbærii,<br />

toate tipurile pærînd, tocmai de aceea, „naturale“. „A doua naturæ“, imensæ,<br />

„mediul artificial“, „peisajul industrial“ creat de capitalism nu sînt excrescenflele<br />

unei umanitæfli eterne (oricît de denaturate), ci întruparea<br />

singurei esenfle umane posibile, care este – prin definiflie – neeternæ,<br />

adicæ, esenflialæ prin istoricitatea ei, nepermanentæ, o lucrare în curs de<br />

desfæøurare.<br />

Aceastæ specificitate istoricæ ræzbate prin textura prezentului etern ca un<br />

semn de revoluflie – ori de cîte ori apare efemerul, ori de cîte ori suprafafla<br />

netedæ a oricærui „sistem“ este înflepatæ, ori de cîte ori contradicflia fundamentalæ<br />

nu mai este o træsæturæ structuralæ, avînd impersonalitatea<br />

øi impasibilitatea soartei, ci o „problemæ“ care trebuie rezolvatæ, de obicei<br />

în forma unei nedreptæfli care trebuie remediatæ, care îi aflîflæ øi îi<br />

îmboldeøte pe oameni la acfliune politicæ. Existæ momente caracteristice<br />

cînd dintr-odatæ ne trezim confruntafli cu o vizibilitate istoricæ pe<br />

neaøteptate amelioratæ: un astfel de moment este înfrîngerea. Lovitura<br />

de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte (1851–’52) sau baia de<br />

sînge care a urmat Comunei din Paris (1871; de altfel, prima oaræ cînd<br />

burghezia francezæ s-a asociat cu armata germanæ de ocupaflie pentru<br />

a înfrînge proletariatul francez, a doua oaræ cînd, în 1939–’40, au preferat<br />

al Treilea Reich Frontului Popular) au arætat neregularitæflile – care,<br />

dacæ Marx ar fi fost deterministul economic rigid øi teoreticianul celor<br />

douæ clase, aøa cum încæ mai este descris, ar fi trebuit sæ-l ducæ la disperare<br />

– indicînd revoluflia care se petrecea, neobservatæ tocmai de cei<br />

care-i dædeau din sîngele lor, aøa cum se petrece doar drama unui dezastru,<br />

haosul, putrezirea cærnii. Aceastæ dramæ se aflæ într-un contrast permanent<br />

cu ordinea, buna guvernare øi afacerile curente.<br />

Dar analiza politicæ, conøtientæ de caracterul efemer øi de caracterul ocult<br />

al capitalismului modern, acutizatæ de conøtientizarea catastrofei, ar putea<br />

vedea altceva. Aøa-numitul jurnalism øi pamfletarism al lui Marx este o<br />

mærturie decisivæ cu privire la specificitatea funcflionærii regimului claselor<br />

într-o societate dominatæ, copleøitæ de munca abstractæ øi de munca neînsufleflitæ<br />

[dead work]. Marx aræta cæ dominaflia capitalului poate fi în beneficiul<br />

burgheziei, ceea ce nu înseamnæ cæ burghezia, ca grup empiric,<br />

este întotdeauna sau mæcar de cele mai multe ori dominantæ în<br />

societæflile capitaliste. Societæflile capitaliste au træit întotdeauna în cuøca<br />

de fier a dreptului roman actualizat, a unui stat cu pedepse severe, aservit<br />

unor armate permanente (iar mai tîrziu unui aparat de securitate) øi bisericii.<br />

Elitele birocratice n-au fost niciodatæ burgheze în spiriritul lor sau<br />

în al lor esprit de corps [spirit de corp], iar intelighenflia n-a fost nici ea<br />

vreodatæ prea prietenoasæ cu „societatea comercialæ“ care i se opunea<br />

øi de la stînga, øi de la dreapta („cultura adversæ“).<br />

Introducerea votului universal (sau extins) pentru bærbafli în secolul al<br />

XIX-lea øi la începutul secolului XX – un panaceu democratic împotriva<br />

dominafliei burgheze unilaterale – în societæflile <strong>format</strong>e, încæ, în<br />

majoritate din agricultori sau flærani a favorizat pluralitæflile politice înclinate<br />

spre partidele catolice øi naflionaliste de aripæ dreaptæ øi spre social-democraflia<br />

de aripæ stîngæ. În toate flærile din Europa continentalæ,<br />

armata a jucat un rol politic decisiv (cf. familia Bonaparte, afacerea Dreyfus,<br />

alianfla Coroanei cu casta ofiflerilor în cazul lui Franz Joseph I, al lui<br />

Wilhelm al II-lea øi al lui Nicolae al II-lea al Rusiei, øi rolul jucat ulterior<br />

peste tot de dictaturile militare).<br />

Breøa dintre dominaflia absolutæ a capitalului øi influenfla precaræ a burgheziei<br />

asupra puterii reale – un contrast care explicæ succesul lui<br />

Ludovic Napoleon Bonaparte øi triumful burgheziei franceze asupra<br />

muncitorilor din Paris numai cu ajutorul armatei monarhiste øi catolice<br />

antiburgheze øi a presupusului inamic german, ca sæ nu mai vorbim despre<br />

inevitabilul compromis, neviabil economic, cu marii proprietari de<br />

pæmînturi, cu aristocraflia provincialæ deflinætoare de moøii øi cu nobilimea<br />

oræøeneascæ deflinætoare de proprietæfli funciare – l-a fæcut pe<br />

Marx sæ calculeze cæ relafliile de putere erau nu numai favorabile revolufliei<br />

proletare, ci constituiau deja o revoluflie ocultæ aflatæ în plinæ desfæøurare.<br />

Nu existæ, în scrierile sale mature, urme semnificative ale vreunei<br />

Bætælii Decisive, unu-la-unu, dintre burghezie øi proletariat, în afara cîtorva<br />

fraze convenflionale în numele miøcærii.<br />

Øi nu este vorba doar de realismul unui observator social conøtient de<br />

inferioritatea numericæ a clasei muncitoare industriale, ci øi de o înflelegere<br />

a modului de guvernare caracteristic capitalului: impersonal, indirect,<br />

instituflional. Importanfla cuceririi, a ordinii publice, a supravegherii<br />

ei, a impunerii conformismului, a respectului, a statorniciei legii – sau,<br />

ca s-o spunem mai pe øleau, protejarea privilegiului într-un regim juridic<br />

øi constituflional egalitar – era în afara oricærui dubiu. Pentru a exercita<br />

coerciflia într-un mod ordonat, burghezia, dupæ cîteva încercæri<br />

revoluflionare proprii slabe øi autocontradictorii, a trebuit sæ renunfle la<br />

un regim nedivizat în clase.<br />

*<br />

Ori de cîte ori se vorbeøte despre „1989“, cercetætorii „transformærii“<br />

sînt sau au fost frecvent pæcælifli de un discurs stalinist inversat. Cæci ei<br />

cautæ o clasæ conducætoare care ia locul alteia. Øi presupun cæ revolufliile/contrarevolufliile<br />

din 1989 n-au reuøit sæ înlocuiascæ personalul<br />

nomenclaturii øi al aparatului „comunist“ cu un altul, apoi, cæ „turnura“<br />

democraticæ, die Wende, n-a avut loc sau, invers, dacæ un alt grup de<br />

„cadre de conducere“ a ocupat posturile de comandæ ale „economiei“<br />

øi „statului“, atunci „socialismul“ a fost învins de capitalism. „În realitate,<br />

nu s-a întîmplat nimic important“ este un exemplu extrem al acestor<br />

controverse sterile, deøi populare; „totul e pierdut“ este celælalt.<br />

Aceste extreme, care au øi versiunile lor mai sofisticate, nu reuøesc sæ<br />

surprindæ natura (ca sæ utilizæm momentan un termen neutru) a unor<br />

societæfli de tip sovietic øi natura „modernitæflii“ capitaliste, øi cu atît mai<br />

puflin natura guvernului din secolul XX. Læsînd deoparte ce aø putea crede<br />

eu însumi despre acest lucru (vezi Tamás, „A Capitalism Pure et Simple“;<br />

idem, „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“; idem,<br />

„Counter-Revolution against a Counter-Revolution“ extins), ar trebui sæ<br />

fie clar cæ cel puflin una dintre caracteristicile cruciale ale capitalismului<br />

– separarea producætorilor de mijloacele de producflie – nu a fost niciodatæ<br />

depæøitæ. Aceastæ separare, asiguratæ de istorie (deposedarea<br />

sau falimentarea micilor proprietari øi meøteøugari), de lege øi de stat,<br />

øi prin procesul continuu de socializare a proprietæflii (private), este un<br />

154


+<br />

dat fundamental al tuturor societæflilor moderne øi un factor determinant<br />

cu totul aparte pentru arta de a guverna a viitorului.<br />

Pentru a proteja eficient proprietatea, statul trebuie sæ stabileascæ un cadru<br />

juridic puternic. Bazele sale îøi au originea în dreptul roman øi prescriu<br />

dreptul de a dispune liber de activele deflinute. Juridic, proprietatea este<br />

inatacabilæ: faptul cæ acea parte din avere pe care o constituie capitalul<br />

este muncæ abstractæ pietrificatæ nu are ca rezultat drepturi de proprietate<br />

pentru muncitorii a cæror parte (salariul) apare ca o simplæ obligaflie<br />

contractualæ îndeplinitæ de proprietar pentru muncitorul care nu posedæ<br />

nimic, în conformitate cu un acord reciproc, extern capitalului. În caz<br />

contrar, dacæ partea neplætitæ a forflei de muncæ ar fi plætitæ în drepturi<br />

de proprietate, proletariatul ar cumpæra capitaliøtii cu totul øi ar fi fæcut-o<br />

deja, cu secole în urmæ.<br />

„Socialismul“ în stil sovietic presupunea cæ „naflionalizærile“ au însemnat<br />

ceva de acest gen, astfel cæ proletariatul sau „poporul“ ar fi luat, chipurile,<br />

în posesie capitalul. Dar „drepturile de proprietate“ nu erau exercitate<br />

de indivizi sau de comunitæflile de muncitori, iar sistemul salariilor ræmînea<br />

în vigoare. Surplusul era reinvestit de agenflii separate øi independente<br />

de clasa muncitoare, iar cotele de consum erau stabilite de agenflii similare,<br />

de asemenea separate. Fuziunea dintre producætor øi mijloacele<br />

de producflie ar fi însemnat, de asemenea, o suprimare tendenflialæ a<br />

diviziunii sociale a muncii, care nu s-a întîmplat niciodatæ.<br />

De aceea este destul de corect sæ spunem cæ „sistemul sovietic“ era,<br />

în ultimæ analizæ, capitalism de stat, dar aceastæ tezæ bine stabilitæ are nevoie<br />

de cîteva precizæri importante. Apærætorii ultimelor tranøee ale sistemului<br />

defunct – o importantæ secfliune a relicvelor „stîngii“ din Europa<br />

de Est – argumenteazæ de obicei împotriva acestei realitæfli citînd nu træsæturi<br />

sistemice, ci politici. Pe ansamblu, politicile partidelor „comuniste“<br />

la putere fuseseræ, în cea mai mare parte, egalitare. Dupæ o primæ perioadæ<br />

brutalæ de „modernizare“, bazatæ, în mare mæsuræ, pe munca forflatæ,<br />

perioada a doua, poststalinistæ, a încercat sæ creeze o versiune esticæ<br />

a statului protecfliei sociale (Tamás, „A Talk at Potsdam“), încurajînd consumul<br />

individual, locuinflele ieftine, divertismentul de masæ øi alte lucruri<br />

de acest gen. Problemele familiare din varietatea vesticæ a aceloraøi politici<br />

– datoria, dezechilibrele bugetare – au apærut øi aici. Prima generaflie<br />

de „re<strong>format</strong>ori“ (Imre Nagy, Wladyslaw Gomulka) a respins obsesia<br />

vechii gærzi: bugete echilibrate øi supraproducflia bunurilor de investiflii;<br />

concepflia lor era cvasikeynesianæ øi avea prea puflin de-a face cu aøanumitul<br />

„reformism al pieflei“ al celei de-a doua generaflii de „re<strong>format</strong>ori“<br />

(exemplificatæ, în jurul lui 1968, de František Kriegel, Ota Šik, Rezsô<br />

Nyers øi de alflii; tranziflia între cele douæ generaflii a fost întruchipatæ de<br />

Wlodzimierz Brus).<br />

Dar acestea nu sînt decît politici, i.e. consecinfle ale unor constrîngeri<br />

sistemice. Celor mai mulfli dintre observatorii stærii de fapt din Europa<br />

Esticæ de azi li se pare, privind înapoi, cæ opoziflia dintre „planificare“ øi<br />

„piaflæ“ este egalæ cu contrastul dintre „socialism“ øi „capitalism“. Este un<br />

mod cu totul naiv de a vedea lucrurile. Caracteristicile societæflilor moderne<br />

ne obligæ sæ ne întrebæm: existæ ceva care sæ medieze între producflie<br />

øi consum, iar scopurile producfliei (øi, prin urmare, modul în care<br />

este alcætuitæ diviziunea socialæ a muncii) sînt stabilite, oare, de cætre mediator<br />

În primul caz, cea care opereazæ medierea e piafla, în al doilea,<br />

autoritatea statalæ de planificare. A stabili caracterul, cantitatea, nivelul<br />

tehnic al producfliei – iar apoi a stabili salariile, alegerea consumatorului,<br />

dimensiunile serviciilor sociale „libere“ – este echivalent cu a fi principala<br />

putere de decizie în orice societate. În ambele cazuri, mediatorul<br />

øi decidentul sînt niøte instituflii impersonale (piafla øi autoritatea planificatoare,<br />

øi garanfliile juridic-coercitive care fac posibilæ funcflionarea lor),<br />

dar, desigur, tendinflele lor de clasæ diferæ, la fel cum diferæ, ca rezultat,<br />

øi cele ale beneficiarilor. (Apare destul de evident acum cæ, în luptele<br />

sociale din „blocul estic“, bætælia se oferea øi a fost purtatæ la nivelul<br />

producfliei – partidul vs. consiliile muncitorilor –, iar cînd aceasta a alunecat<br />

spre conflicte pe tema acumulærii øi a redistribufliei, sistemul sovietic<br />

a fost condamnat; vezi Ost.)<br />

Diferenflele sînt considerabile, dar ele nu epuizeazæ întreaga problematicæ.<br />

*<br />

Pentru a explica particularitatea regimurilor din blocul de Est dinainte<br />

de 1989, trebuie sæ apelæm la interpretarea unor soluflii instituflionale<br />

care sæ ne permitæ sæ spunem ce s-a schimbat, dincolo de ceea ce este<br />

evident øi despre care se vorbeøte atît de mult. Principala problemæ este<br />

„Partidul“. Nu voi aborda aici o chestiune care intrigæ, cum este aceea<br />

a originilor partidelor „comuniste“ de guvernæmînt øi a varietæflilor lor<br />

naflionale. Cea la care mæ voi referi este forma maturæ a Partidului, pentru<br />

cæ tocmai ea este cea mai puflin înfleleasæ.<br />

Trecerea la „forma maturæ“ – dupæ pærerea mea, una dintre cele mai importante<br />

probleme în istoria mondialæ modernæ – s-a petrecut în timpul<br />

revolufliei, atunci cînd mica sectæ militantæ a „revoluflionarilor<br />

profesioniøti“ s-a preschimbat într-o giganticæ miøcare de masæ, un instrument-cheie<br />

al puterii de stat, færæ sæ-øi piardæ viziunea asupra lumii, mitul<br />

fondator øi încrederea moralæ unicæ. Acesta este un lucru uimitor. Øi aratæ<br />

totodatæ o credinflæ în politicæ færæ precedent øi færæ egal. Gîndifli-væ la asta:<br />

regimurile revoluflionare ale lui Lenin øi Troflki – spre deosebire de regimurile<br />

revoluflionare comuniste din Bavaria øi Ungaria, despre care vom<br />

discuta ceva mai pe larg în cele ce urmeazæ – nu au øovæit în hotærîrea<br />

lor de a înfæptui socialismul øi în credinfla lor fermæ cæ ceea ce fæceau era<br />

„construirea socialismului“, deøi înflelegeau destul de clar cæ societatea pe<br />

care o creau nu avea absolut nimic de-a face cu <strong>idea</strong>lul comunist, øi aceasta<br />

exclusiv pe baza dovezii cæ Partidul lor exercita puterea suveranæ!<br />

În jargonul istoric al extremei stîngi, asta se numea øi se mai numeøte<br />

încæ „substituflionism“, adicæ o proceduræ mincinoasæ prin care proletariatul<br />

se substituie comunitæflii eliberate, Partidul se substituie proletariatului,<br />

Comitetul Central – Partidului, dictatorul – Comitetului Central. Væzut<br />

din afaræ, desigur acesta a fost (din ce în ce mai mult) cazul, dar nu øi<br />

ceea ce gîndea avangarda comunistæ la momentul respectiv, în timp ce<br />

înfrîngea rezistenfla øi înæbuøea disidenfla. Poate cæ a fost rezultatul politicii<br />

boløevice; dar rezultatul nu este esenfla. Ce a însemnat modul de<br />

guvernare al Partidului Comunist, echivalat cu socialismul, pentru bærbaflii<br />

– øi puflinele femei – care au întruchipat primii acest tip special de dictaturæ<br />

proletaræ<br />

Va trebui, aici, sæ ne întoarcem la metafizicianul Partidului, Georg Lukács.<br />

Ideea lui de partid proletar a trecut prin douæ faze. În Republica<br />

Socialistæ Federativæ a Sfaturilor din Ungaria [Magyarországi Szocialista<br />

155


Szövetséges Tanácsköztársaság] (ca sæ-i redæm, pentru o datæ, numele<br />

oficial greoi, dar ideologic corect) din 1919, el øi tovaræøii sæi priveau partidul<br />

exact aøa cum Wittgenstein îøi privea începuturile filosofiei: ca pe<br />

o scaræ pe care te urci ca sæ escaladezi zidul, dar pe care, odatæ ajuns<br />

sus, o arunci. În „Comuna“ maghiaræ, aøa cum o numeau aderenflii ei<br />

în momentul cuceririi puterii øi al fuziunii partidelor social-democrat øi<br />

comunist, partidul de scurtæ duratæ (în vîrstæ de jumætate de an) a fost,<br />

practic, dizolvat, locul sæu fiind luat de consiliile muncitorilor. Chiar øi Armata<br />

Roøie maghiaræ era organizatæ în conformitate cu sindicatele de<br />

ramuræ: exista o divizie a metalurgiøtilor, o divizie a pantofarilor, øi aøa<br />

mai departe, toate extrem de eficiente, singurul succesor imaginabil al<br />

armatei regale desfiinflate. Prima generaflie de comuniøti maghiari credea<br />

cæ cea care trebuia sæ guverneze era comunitatea proletaræ ca atare,<br />

nu un grup conspirativ elitist de militanfli fanatici.<br />

„Comuna“ maghiaræ a fost, færæ urmæ de-ndoialæ, o dictaturæ duræ, dar<br />

o dictaturæ exercitatæ, mæcar în parte, de organisme ale unei democraflii<br />

directe, nonreprezentative. Organele centrale cuprindeau delegafli cu mandat<br />

impératif [mandat imperativ], susceptibili de revocare, øi proceduri<br />

nemanipulate de organizaflii politice inexistente, ci doar de haos. Dupæ<br />

înfrîngerea din august 1919, exilaflii øi emigranflii, cîntærind cauzele eøecului<br />

lor, au crezut cæ principalul motiv a fost, probabil, absenfla unui veritabil<br />

partid boløevic de tip leninist. Comuniøtii maghiari erau luxemburgiøti<br />

sau adepfli ai celui mai mare gînditor marxist maghiar al epocii, Ervin Szabó<br />

– care a murit chiar înainte de revoluflie –, øi care se-ntîmpla sæ fie un<br />

anarhosindicalist. Aceøtia, inclusiv Lukács, au fæcut cunoøtinflæ cu opera lui<br />

Lenin, Zinoviev, Buharin øi Troflki øi cu experienfla rusæ ca atare abia în exil.<br />

Lukács øi-a rescris cîteva dintre extraordinarele sale eseuri din 1918–’19<br />

la Viena, dupæ cædere, ca sæ marcheze schimbarea necesaræ din gîndirea<br />

sa. Geschichte und Klassenbewußtsein [Istorie øi conøtiinflæ de clasæ], din<br />

1923, este în mare mæsuræ o prezentare a acestei schimbæri; atunci cînd<br />

argumenteazæ împotriva Rosei Luxemburg øi a ultrastîngiøtilor, el argumenteazæ<br />

în parte contra lui însuøi. (Versiunile originale maghiare sînt<br />

netraduse.) Studiul sæu crucial referitor la problema partidului, destul de<br />

neglijat în ultima vreme (Lukács, 295–342), prezintæ ideea politicæ inovatoare<br />

a boløevismului în toatæ îndræzneala ei scandaloasæ. Lukács scrie:<br />

„Organizaflia este forma de mediere între teorie øi practicæ. Øi, ca<br />

în orice relaflie dialecticæ, termenii relafliei capætæ concretefle øi realitate<br />

numai în aceastæ mediere øi în virtutea ei […] Orice tendinflæ<br />

«teoreticæ» sau conflict de opinii trebuie sæ dezvolte imediat o pîrghie<br />

organizaflionalæ, dacæ este sæ se ridice peste nivelul purei teorii<br />

sau al opiniei abstracte, adicæ dacæ are într-adevær intenflia sæ indice<br />

calea spre propria ei realizare în practicæ. Totuøi, ar fi o eroare sæ<br />

presupunem cæ fiecare instanflæ de acfliune organizatæ poate sæ<br />

constituie un indiciu real øi de încredere al validitæflii unor opinii contradictorii<br />

sau chiar al compatibilitæflii sau incompatibilitæflii lor […] Ea<br />

trebuie sæ posede o funcflie în cadrul unui proces istoric, iar rolul ei<br />

de mediere între trecut øi viitor trebuie sæ fie înfleles. Cu toate acestea,<br />

o analizæ care ar vedea o acfliune organizatæ în termenii unei<br />

lecflii pe care o confline pentru viitor […] vede problema în termeni<br />

de organizare […] Aceastæ analizæ cautæ determinanflii esenfliali care<br />

conecteazæ teoria øi practica“ (pp. 299–300).<br />

Aceastæ transformare violentæ a ideii („teorie“) în acfliune („practicæ“)<br />

depinde de natura istoriei în care acflioneazæ øi de agentul care o executæ<br />

sau care o suportæ. „Dacæ proletariatul nu vrea sæ împærtæøesascæ<br />

soarta burgheziei øi sæ piaræ mizerabil øi ruøinos în chinurile morflii capitalismului,<br />

trebuie sæ îndeplineascæ aceastæ sarcinæ, într-un mod pe deplin<br />

conøtient“ (p. 314).<br />

În timpul marelui val revoluflionar dintre 1917 øi 1923 øi mai tîrziu, dupæ<br />

refluxul mareelor comuniste, Lukács øi tovaræøii sæi au realizat cæ edificarea<br />

realæ a unei societæfli socialiste sau comuniste ieøea din discuflie. Unii, cum<br />

ar fi Karl Korsch øi Anton Pannekoek, au optat pentru „o revoluflie în<br />

revoluflie“, în timp ce leniniøtii – Lukács, Bloch, Brecht – au optat pentru<br />

construirea unei „biserici“ revoluflionar-filosofice, Partidul (o paralelæ<br />

remarcatæ øi elaboratæ de Alain Badiou în magnifica sa carte despre<br />

Apostolul Pavel 1 ), destinat sæ reprezinte invarianta comunistæ øi adeværata<br />

doctrinæ întotdeauna aplicate la realitate (la realitatea foarte nefericitæ<br />

a statului capitalist øi a campaniilor de modernizare, care nu urmæresc decît<br />

o continuæ reificare, fiind ele însele reificate); revoluflia permanentæ a lui<br />

Troflki îøi are pandantul în practica filosoficæ permanentæ a lui Lukács:<br />

„Lupta Partidului Comunist are în centrul ei conøtiinfla de clasæ a proletariatului.<br />

Separarea lui organizaflionalæ în raport cu clasa nu înseamnæ,<br />

în acest caz, cæ el doreøte sæ se lupte pentru interesele acesteia,<br />

în numele ei øi în locul ei. […] Procesul revolufliei este […] sinonim<br />

cu procesul dezvoltærii conøtiinflei clasei proletare. Faptul cæ organizaflia<br />

Partidului Comunist se detaøeazæ de marea masæ a clasei este el însuøi<br />

o funcflie a stratificærii conøtiinflei în interiorul clasei […] Partidul<br />

Comunist trebuie sæ existe ca o organizaflie independentæ pentru ca<br />

proletariatul sæ fie în mæsuræ sæ vadæ cæ propria sa conøtiinflæ de clasæ<br />

a primit o formæ istoricæ […], astfel încît întreaga clasæ sæ poatæ<br />

deveni pe deplin conøtientæ de propria ei existenflæ ca o clasæ“ (p. 326).<br />

Acesta este secretul celebrei „conøtiinfle atribuite“ (conøtiinfla filosofic<br />

corectæ a clasei muncitoare, pe care aceasta nu o are în mod empiric).<br />

Sufletul conøtiinflei atribuite este posedat de un corp: Partidul. „Forma<br />

istoricæ“ a conøtiinflei de clasæ dezvoltæ o „pîrghie organizaflionalæ“: iar<br />

aceasta este, desigur, o consecinflæ a eøecului total al Revolufliei din Octombrie.<br />

Societatea postrevoluflionaræ øi, în anumite puncte esenfliale,<br />

contrarevoluflionaræ trebuie sæ fie guvernatæ à contre-courant øi à contre-coeur<br />

[contra curentului øi împotriva voinflei] de Partidul care se presupune<br />

cæ ræmîne neschimbat, adicæ revoluflionar, în timpul asediului<br />

dinæuntru øi din afaræ.<br />

Aceastæ poziflie este rezumatæ de una dintre cele mai strælucite minfli ale<br />

generafliei de la 1968 astfel:<br />

„Partidul Comunist funcflioneazæ ca o volonté générale [voinflæ generalæ]<br />

nonempiricæ, o conøtiinflæ absolutæ care se formeazæ prin<br />

autodisciplina voluntaræ a unor indivizi empirici. Partidul Comunist<br />

este o volonté générale nonempiricæ a proletariatului læmurit cu<br />

privire la sine însuøi, nu este un subiect transcendental care ar prezenta<br />

[darstellt] totalitatea indivizilor sæi empirici voluntar disciplinafli<br />

– dar este nonempiric în sine […]“ (Krahl, p. 181).<br />

156


+<br />

Abstragerea este fæcutæ din volonté de tous [voinfla tuturor], ceea ce este,<br />

desigur, diametral opus oricæror intenflii fundamental marxiene, care nu<br />

conflin øi nu pot confline nicio „metafizicæ de partid“, întrucît scopul lor<br />

este o disoluflie radicalæ a tuturor „abstracfliunilor reale“ (în sensul lui Alfred<br />

Sohn-Rethel) øi o reducere radical nominalistæ a tuturor substanflelor reificate<br />

(cum ar fi capitalul) la practicile umane.<br />

Øtim cu toflii cæ Partidul nu a ræmas ceea ce-i prezicea Lukács cæ va fi,<br />

prin toate vicisitudinile, dar urmele originilor sale din acea volonté<br />

générale proletaræ au supraviefluit øi ne ajutæ sæ explicæm ce a fost. Intelectual,<br />

Partidul a fost o combinaflie între o autoritate planificatoare hiperraflionalistæ<br />

øi un garant ideologic al caracterului moral „popular“ –<br />

egalitar øi plebeu – al regimului care încerca cu disperare sæ separe puterea<br />

politicæ a „clasei muncitoare“ (adicæ a conducerii Partidului øi a elitelor<br />

sale clientelare proletare) de societatea industrialæ producætoare de<br />

mærfuri, bazîndu-se politic pe constrîngere øi pe cooptare. Fuzionarea<br />

imaginaræ a statului cu societatea civilæ în conceptul autocontradictoriu<br />

al „proprietæflii socialiste de stat“ (un sfîrøit imaginar al separærii „economiei“<br />

de „politicæ“, specificæ regimurilor liberale burgheze) a fost înlocuitæ<br />

(øi contrazisæ) de rolul Partidului ca autoritate supremæ øi finalæ, exclusiv<br />

politicæ, øi ca depozitar al doctrinei adeværate. Acest fapt atestæ credinfla<br />

exageratæ a liderilor Partidului în raflionalitate (øtiinflæ øi tehnologie)<br />

øi în mobilizarea iraflionalæ, autoritaræ (rosteøte cuvîntul øi noi te urmæm).<br />

Detaøarea Partidului de „masele largi“ (de fapt, de realitatea unui stat capitalist<br />

– alienare, exploatare øi opresiune –, negatæ cu pasiune printr-o<br />

propagandæ de formulæ utopicæ) a fost øi cheia succesului sæu temporar.<br />

El a fost impermeabil la tragedia „empiricæ“, întrucît el nu „reprezenta“<br />

experienfla, ci rafliunea. Bine-cunoscuta sofisticæ øi demagogie comunistæ,<br />

care putea sæ justifice orice, inclusiv gulagul øi Pactul Stalin–Hitler, îøi avea<br />

originea în „independenfla“ intelectualæ a Partidului sau în autonomia lui<br />

faflæ de exploatare, de caracterul alienat, reificat øi opresiv al regimului<br />

pe care îl conducea øi de care era „detaøat“. În acelaøi timp, el era singura<br />

versiune de raflionalitate modernæ cunoscutæ ideologic celor mai mulfli<br />

oameni ai secolului XX (capitalismul fiind reconfigurat ca o orînduire spontanæ,<br />

„organicæ“, øi deci „iraflionalæ“, de anumifli teoreticieni de frunte precum<br />

Joseph Schumpeter, Friedrich-August von Hayek øi Alexandre<br />

Kojève, contrazicîndu-i pe Émile Durkheim øi Max Weber), iar 1989<br />

a fost træit de mulfli ca un colaps final (øi meritat) al Rafliunii.<br />

*<br />

Existenfla øi conducerea acestui parti unique [partid unic] (sau a acestui<br />

Staatspartei [partid-stat], sînt o chestiune istoricæ cel puflin la fel de importantæ<br />

ca parlamentarismul ori ca sistemul judiciar „independent“ pentru<br />

societæflile capitaliste occidentale din secolul al XIX-lea.<br />

Conducerea exercitatæ de Partid este cea care face întreaga diferenflæ,<br />

planificarea øi redistribuflia nefiind suficient de specifice. Spre deosebire<br />

de dictaturile de dreapta, poate cu excepflia Spaniei lui Franco, Partidul<br />

nu a dispærut øi nici nu øi-a pierdut importanfla odatæ ajuns la putere. Distingîndu-se<br />

prin contrast de ideea sa primaræ propusæ clasic în Ce-i de fæcut,<br />

Partidul a fost un instrument extraordinar øi extrem de eficient de guvernare,<br />

ca niciun altul.<br />

A fost un instrument ales (sau, mai degrabæ, descoperit treptat) de o elitæ<br />

militantæ de foøti marxiøti, ca rezultat al colapsului aøteptærilor privind<br />

revoluflia mondialæ, în special în Europa Occidentalæ. El a trecut prin multe<br />

faze succesive, dar a trebuit sæ ræspundæ unei nevoi presante. Revoluflia<br />

Rusæ din 1917 øi victoriile „comuniste“ de dupæ al Doilea Ræzboi<br />

Mondial au reuøit sæ promitæ lucruri ca pacea færæ anexiuni, pîine øi pæmînt;<br />

au trebuit, adicæ, sæ satisfacæ dorinflele democratice, burghez-revoluflionare,<br />

referitoaree la statul-nafliune, mica proprietate øi bunæstarea generalæ. Scopurile<br />

specific socialiste ale propriilor lor miøcæri – amînate sine die – au<br />

îmbræcat forma regimului lor politic, iar perspectiva comunistæ urma sæ fie<br />

susflinutæ numai de longevitatea sau permanenfla guvernærii sale. O dezvoltare<br />

cîrmuitæ, dirijatæ putea fi flinutæ pe drumul cel bun numai printr-o<br />

perspectivæ strategicæ de multe decenii, poate chiar secole. Într-o<br />

societate nesocialistæ – elita boløevicæ a înfleles limpede, din capul locului,<br />

acest lucru, aøa cum o aratæ ultimele scrieri ale lui Lenin øi chiar cartea<br />

Lenin a lui Lukács (1924) –, numai puterea politicæ era cea care distingea,<br />

realmente, societæflile revoluflionare, „postcapitaliste“, de celelalte.<br />

Dacæ un sfîrøit al proletariatului, care avea sæ-l scoatæ din alienare, nu<br />

era (încæ) imaginabil – cu un sfîrøit al muncii salariate øi al producfliei de<br />

mærfuri –, primatul politic øi hegemonia culturalæ a clasei muncitoare trebuiau<br />

pæstrate. Puterea dualæ, în care majoritatea treburilor curente ale<br />

guvernærii de zi cu zi erau læsate în seama birocrafliei statale øi a aparatului<br />

de securitate, se baza totuøi pe o miøcare în care primatul politic al<br />

clasei muncitoare era conservat într-un fel de societate paralelæ. Societatea,<br />

în general, putea sæ nu aibæ o majoritate proletaræ, dar Partidul<br />

avea. Controlul ultim aparflinea Partidului. Acesta este principiul nomenclaturii:<br />

nomenclatura era o listæ complexæ de posturi øi funcflii a cæror<br />

ocupare era încredinflatæ diverselor comitete øi comisii ale Partidului. Numirea,<br />

sæ zicem, a rectorului Universitæflii din Budapesta depindea de<br />

Comitetul Central, dar cea a conducætorului Bibliotecii Universitare doar<br />

de a cincea comisie districtualæ. Propunerile personale erau acceptate<br />

de „organizaflia de bazæ“ universitaræ (celula de partid), iar eøaloanele<br />

superioare ale Partidului trebuiau sæ decidæ. Odatæ numifli, oficialii savanfli<br />

însærcinafli cu gestionarea universitæflii øi, respectiv, a bibliotecii ei<br />

se bucurau de o autonomie considerabilæ, dar dacæ voiau sæ-øi pæstreze<br />

poziflia trebuiau sæ consulte organizafliile de partid respective, chiar dacæ<br />

ei înøiøi nu erau membri de partid.<br />

Cum unele dintre posturile în care se fæceau astfel de numiri erau de<br />

importanflæ naflionalæ, multe organizaflii locale de partid aveau o influenflæ<br />

disproporflionatæ asupra politicii naflionale. Dar Centrul era cel care dec<strong>idea</strong><br />

care organizaflie de partid era chematæ sæ exercite o asemenea putere.<br />

Unele „celule“ de fabricæ (organizaflii de multe mii de membri<br />

uneori) erau conduse, conform tradifliei, de membri ai Comitetului Central.<br />

Muncitorii „comuniøti“ ai acelei fabrici, care îøi alegeau secretarul (care,<br />

chiar dacæ nu era corect ales, trebuia sæ fie destul de popular în rîndul<br />

membrilor de partid ce lucrau în producflie), aveau o oarecare influenflæ<br />

în domeniile în care liderul lor local o avea pe a sa. Partidul era în primul<br />

rînd o instituflie de îndoctrinare, de educaflie adultæ øi de dezbatere ideologicæ,<br />

deøi ritualizatæ. Pentru marea masæ a membrilor de partid, aceasta<br />

nu implica niciun privilegiu sau avantaj material.<br />

Chiar dacæ societatea ca atare era calmæ sau supusæ, Partidul era întotdeauna<br />

mobilizat. Întrunirile, lectura øi rumegarea „literaturii“ de par-<br />

157


tid luau un timp considerabil. Se încurajau în mod deliberat un sentiment<br />

de apartenenflæ øi o credinflæ comunæ. O „moralitate comunistæ“<br />

de puritanism, frugalitate, disciplinæ, autoperfecflionare øi autoeducare<br />

(moøtenite de la miøcarea muncitoreascæ clasicæ) fusese o realitate<br />

socialæ de netægæduit în cadrul Partidului, legatæ de conøtientizarea unei<br />

elite oculte – la urma urmei, erau o mînæ de muncitori duri, care ar fi<br />

trebuit sæ fie membrii de frunte ai clasei conducætoare, færæ egoismul<br />

øi læcomia asociate de obicei cu acest statut. Ceea ce nu înseamnæ cæ<br />

printre motivele aderærii nu existau carierismul, oportunismul, conformismul<br />

sau chiar teama, dar ideea era cæ Partidul øi militanflii lui altruiøti erau<br />

bastionul vieflii øi al moralitæflii socialiste într-o societate mixtæ, de tranziflie.<br />

Partidul n-a repetat greøeala bisericii, prin introducerea unui botez general<br />

al copiilor. Aøa încît n-a avut nevoie, de fapt, nici de cler, nici de<br />

ordine monastice. „Botezul“ membrilor de partid era un anabaptism<br />

adult, rezervat celui ales. Regimul se numea „socialist“, dar adeværatul<br />

socialism se obflinea numai în Partid. Aøa încît, atunci cînd auzifli „comuniøti“<br />

în vîrstæ est-europeni numindu-øi regimul iubit „socialist“, ei au o<br />

experienflæ pe care sæ se bazeze: apartenenfla lor realæ, ca membri, la<br />

o societate selectæ, motivatæ de o ideologie legitimatoare orientatæ spre<br />

viitor øi îmbibatæ cu o filosofie raflionalistæ øi un cult al øtiinflei, care-i<br />

dædea aparenfla cunoaøterii, øi cu o moralitate de modæ veche, ridicînd<br />

în slævi munca grea, efortul neprecupeflit, demnitatea egalæ, respectul<br />

pentru cei asuprifli, solidaritatea internaflionalæ øi cutezanfla intelectualæ.<br />

Mult mai mult decît ce obflin de obicei clasele subalterne.<br />

Iatæ ceva foarte diferit faflæ de starea de spirit subversivæ, hipercriticæ, de<br />

opoziflie a extremei stîngi occidentale øi sudice numite øi „comuniste“,<br />

dar care nu diferæ mult de organizarea proletaræ corporatistæ (Arbeiterstand,<br />

spre deosebire de Arbeiterklasse) din vechea social-democraflie<br />

europeanæ, cu geamænul ei sindical. Bine-cunoscutele acuzaflii împotriva<br />

„socialismului real“, cæ era o societate de clasæ øi cæ era o dictaturæ,<br />

sînt destul de adeværate. Dar, încæ o datæ, relafliile de clasæ autentice –<br />

ca în orice societate dominatæ de capital – erau ascunse, iar puterea politicæ<br />

øi memoria instituflionalæ prea puflin apreciatæ a organizafliilor politice<br />

le înlocuiau. Clasa muncitoare nu conducea ca o clasæ, dar conducætorii<br />

erau în cea mai mare parte de extracflie proletaræ, mobilitatea ascendentæ<br />

øi redistribuflia egalizatoare erau puternice, nu ca astæzi, comportamentul<br />

plebeu øi virtuflile plebee erau flinute la mare cinste, tendinflele<br />

antiegalitare erau menflinute strict în limitele meritocrafliei, iar soiul burghez<br />

de „mîndrie pæcætoasæ“, de individualism, era discreditat. Partidul<br />

era semnul vizibil cæ, în ciuda inegalitæflii øi a opresiunii reale, o aristocraflie<br />

ereditaræ – inamicul tradiflional al tuturor plebeilor în istorie – nu mai<br />

avea sæ se nascæ (øi nu s-a mai næscut), iar credinfla interioaræ a Partidului<br />

într-o Orînduire Bunæ excludea (øi condamna moral) orice disprefl<br />

øi orice indiferenflæ faflæ de cei særaci. Spre deosebire de societæflile burgheze,<br />

Partidul – „forfla conducætoare“ într-o tiranie capitalistæ exercitatæ<br />

de un stat destul de represiv øi de exploatator – n-a încercat sæ justifice<br />

inegalitatea, pe care a declarat-o un fenomen trecætor, necesar poate,<br />

dar, în esenflæ, josnic. Puterea politicæ în mîinile plebei nu a fost în întregime<br />

o iluzie, iar cei care s-au revoltat împotriva regimurilor de stil sovietic<br />

au trebuit sæ respingæ egalitatea în numele libertæflii, mai înverøunat<br />

decît orice post bine plætit într-o consultanflæ oræøeneascæ neoconservatoare<br />

sau într-o sinecuræ intelectualæ. Opoziflia faflæ de egalitarism este<br />

una dintre cele mai oneroase sarcini cu care se confruntæ orice societate<br />

cu clase sau caste. Opoziflia væditæ øi publicæ dintre Partidul pur din<br />

punct de vedere doctrinar øi societatea impuræ doctrinar („de tranziflie“)<br />

oferea o soluflie simbolicæ de duratæ, ambele fiind concomitent apærate<br />

ca „putere a poporului“ (Volksmacht) ameninflatæ de dezordinea inegalitaræ<br />

øi de ræul unei clase dominante burgheze bogate, care, în læcomia<br />

ei, cæuta doar maximizarea profitului, o clasæ stræinæ de binele comun<br />

øi ale cærei interese se opuneau celor ale maselor. La început, Partidul<br />

n-a fost perceput ca o clasæ dominantæ, cîtæ vreme privilegiile materiale<br />

care decurg de obicei din apartenenfla la orice clasæ stæpînitoare nu<br />

erau esenfliale øi caracteristice. Avantajul pecuniar sau biopolitic inerent<br />

oricærei societæfli aristocratice sau de clasæ era neclar øi incert în cazul<br />

Partidului. Nici descendenfla sau moøtenirea (inevitabile în cazul proprietæflii<br />

private) nu erau, de obicei, importante în selecflia elitelor Partidului,<br />

excepflie fæcînd perioada finalæ.<br />

Etosul Partidului devenise autocontradictoriu tocmai din cauza sincerului<br />

sæu egalitarism. În anii ’60, el læuda bunæstarea øi consumul, diluîndu-øi<br />

astfel morala sa puritanæ øi altruistæ. Pentru a susfline politicile de<br />

acest gen, a trebuit sæ recurgæ la credite, la comerflul internaflional, la<br />

piefle. A avut nevoie de capital lichid, aøa cæ a trebuit sæ permitæ practici<br />

inegalitare în continuæ creøtere, ca sæ menflinæ atît motivarea, cît øi<br />

legitimarea. Treptat, a trebuit sæ înlocuiascæ promisiunea unei îndepærtate<br />

societæfli neexploatatoare, færæ clase, neopresive øi nealienate, cu promisiunea<br />

unui consum, a unui confort øi a unui divertisment din ce în<br />

ce mai mari. Intrînd, în felul acesta, în competiflie cu Vestul, o competiflie<br />

în care nu putea decît sæ piardæ.<br />

De aici, exagerata abordare politicæ a schimbærilor din Europa de Est,<br />

care pare atît de ciudatæ observatorilor din afaræ. Est-europenii, sofisticafli<br />

sau nu teoretic, øtiu cæ regimul trecut, pe care îl uræsc sau iubesc, n-a<br />

fost niciun fel de societate comunistæ, lipsitæ de neajunsurile uzuale ale<br />

unei societæfli de clasæ moderne centrate pe cîøtig øi pierdere, dar ei væd<br />

ce a luat locul Partidului. Partidul apare, desigur, ca un lucru datat, demodat<br />

sau mai ræu, dar, în majoritatea cazurilor, ca flinînd de trecut. Promisiunea<br />

lui nu fusese (øi nici nu e rememoratæ ca atare) eliberarea, ci<br />

egalitatea øi respectul pentru bærbatul muncitor (cu sublinierea genului).<br />

În acelaøi timp, oamenii par sæ uite cîteva caracteristici structurale<br />

fundamentale ale Partidului.<br />

Partidul era organizat ca o reflea de celule la locul de muncæ, aøa încît<br />

nu era centrat pe circumscripflii (circumscripflii electorale, curse electorale),<br />

aøa cum nu existau nici alegeri contestate. Puterea Partidului nu se baza<br />

pe cetæfleni în vieflile lor private „de acasæ“ (aøa cum este cazul partidelor<br />

electorale burgheze în sistemele reprezentative „pluraliste“), în calitate<br />

de consumatori øi de „familii“ care se odihnesc în locuinflele lor, ci<br />

pe producætori. Ceea ce viza el era, în primul rînd, puterea asupra producætorilor.<br />

Sarcina Partidului era impunerea obiectivelor producfliei, mobilizarea<br />

pentru o intensitate øi o vitezæ de muncæ crescute, disciplina<br />

muncii, impunerea unei acceptæri de-a gata a mai multor ore de lucru<br />

øi a unor salarii reale mai mici, øi prevenirea grevelor (oricum ilegale)<br />

øi a altor forme de protest proletar. Aøa cum a arætat cercetarea sociologicæ,<br />

centrele reale de putere au fost marile firme sau trusturi de stat.<br />

Nu e de mirare cæ singura lor armæ eficientæ împotriva Partidului au fost<br />

consiliile muncitorilor, atît în Ungaria în 1956, cît øi în Polonia, începînd<br />

158


+<br />

din 1981 (Solidarność nu era un sindicat, ci o reflea de consilii muncitoreøti,<br />

organizate nu de sucursale, ci de fabricæ øi de regiune, exact ca<br />

Partidul „comunist“). Lupta acolo s-a dat, chiar la sursa puterii reale.<br />

Consiliile muncitorilor s-au luptat, e drept, cu Partidul (au trebuit s-o facæ,<br />

peste tot), dar – cum proveneau, la urma urmei, din aceeaøi tradiflie, conøtient<br />

sau nu – nicio putere bazatæ pe comunitæfli de producætori nu poate<br />

fi susflinutæ (oricît de represiv øi oricît de exclusiv politic) sub dominaflia pieflei.<br />

Este destul de semnificativ faptul cæ, în Polonia, Partidul øi duømanul sæu,<br />

consiliile muncitoreøti, au eøuat împreunæ. Ambele au sfîrøit – din motive<br />

diferite, poate chiar opuse – pledînd pentru noul regim de piaflæ øi,<br />

în consecinflæ, au devenit incredibil de nepopulare, pierzîndu-øi complet<br />

relevanfla. În acea perioadæ, puterea specificæ øi particularæ a Partidului<br />

se diluase deja mult, cu excepflia parflialæ a Republicii Democrate<br />

Germane – dar chiar øi acolo puterea era împærflitæ cu autoritæflile militare<br />

øi sovietice øi cu serviciile de securitate –, în diverse feluri. În Polonia,<br />

cea care a pus capæt primatului Partidului a fost armata (în ciuda fricii<br />

tradiflionale a Partidului de Thermidor øi Brumar, din bonapartism), junta<br />

generalilor Wojciech Jaruzelski, Florian Siwicki øi Czeslaw Kiszczak (lovitura<br />

de stat din 13 decembrie 1981 a fost, tehnic, ceea ce în America<br />

Latinæ se numeøte autogolpe 2 ). În alte flæri, puterea Partidului a fost<br />

externalizatæ, fiind delegatæ serviciilor de securitate, guvernului regulat,<br />

quangos 3 , comitetelor de reformæ, managerilor unor mari întreprinderi,<br />

Biroului Central de Planificare, Bæncii Naflionale, institutelor de cercetare<br />

ale Academiilor de Øtiinflæ, unor øefi regionali øi mass-mediei tot mai independente,<br />

liberalæ øi/sau naflionalistæ. Partidul a cæzut victimæ unor centre<br />

de putere parflialæ în Polonia, Ungaria øi Iugoslavia øi, în toate aceste<br />

locuri, obscurul guvern regulamentar (Consiliul de Miniøtri), odinioaræ<br />

destul de nesemnificativ, a cîøtigat influenflæ.<br />

Dar, pînæ în acel moment, tofli moøtenitorii miøcærii muncitoreøti tradiflionale<br />

se aflau în confuzie. Sæ rememoræm aceste momente europene.<br />

1977–’79: Partidul Comunist Italian se alæturæ burgheziei, Vaticanului øi<br />

serviciilor secrete în lupta împotriva extremei stîngi, salutæ NATO,<br />

propune mæsuri de austeritate øi o a doua ediflie a compromesso storico<br />

4 , condamnæ intervenflia sovieticæ în Afganistan (øi lovitura de stat din<br />

Polonia de mai tîrziu); regimul românesc al lui Nicolae Ceauøescu se<br />

transformæ din „naflional-comunism“ în fascism patentat, cu accesorii în<br />

parte maoiste øi „revoluflie culturalæ“, tehnici utilizate în scopuri etniciste,<br />

persecutare deschisæ a minoritæflilor; 1979: începe lunga domnie a<br />

doamnei Thatcher, laburiøtii – în special laburiøtii de stînga – sînt înfrînfli,<br />

vireazæ spre dreapta, greva minerilor øi miøcarea sindicalæ sînt înfrînte,<br />

privatizæri, reduceri; 1981: lovituræ de stat militaræ în Polonia împotriva<br />

consiliilor muncitoreøti (Solidarność); 1981–’82: aøa-numitul programme<br />

commun [program comun] al comuniøtilor øi al lui Mitterrrand<br />

este revocat sub presiuni; social-democraflia germanæ øi austriacæ se alæturæ<br />

Uniunii Sovietice contra Solidarność (øi Statelor Unite øi doamnei<br />

Thatcher împotriva lui Mitterrand); naflionalismul separatist øi reformele<br />

radicale de piaflæ scindeazæ Iugoslavia; intelectuali din Germania de Est<br />

emigreazæ masiv în Occident; extrema stîngæ vest-germanæ se dezmembreazæ<br />

øi se dizolvæ, transformîndu-se, în parte, într-o miøcare ecologistæ;<br />

opoziflia democraticæ (disidenfla) apare deschis în Ungaria øi aruncæ<br />

mænuøa; Iuri Vladimirovici Andropov, øeful KGB-ului, este ales secretar<br />

general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în completarea<br />

lui 18 Brumar început în Varøovia; generalul Jaruzelski este øi el numit<br />

prim-secretar al Partidului.<br />

Versiunile democratic/reformiste, represiv/dictatoriale, emancipator/autonomiste<br />

ale socialismului european erau, toate, pe cale de anihilare.<br />

*<br />

În Europa de Est, capitalismul færæ burghezie a fost înlocuit de capitalismul<br />

færæ burghezie. Toate acestea s-au întîmplat exact în momentul cînd<br />

poziflia strategicæ pe care fuseseræ stabilite odinioaræ bazele filosofice ale<br />

Partidului Unic a dispærut în Occident: constelaflia datului structural al oricærei<br />

societæfli capitaliste – existenfla unei clase de proprietari øi a unei<br />

clase færæ proprietate, a cæror relaflie reciprocæ era mediatæ de bani øi de<br />

contract –, ceea ce pærea identic cu opoziflia politicæ a grupærilor cultural-politice<br />

identificate, în mare parte, cu marii antagoniøti (burghezia øi<br />

proletariatul), øi-a pierdut relevanfla. Cultura hegemonicæ øi cultura adversæ<br />

(sau contrahegemonicæ) (antisocialistæ øi socialistæ) pæreau a fi mai<br />

mult decît ele însele; puteau crede, realmente, cæ „reprezentau“ ceva<br />

mai mare decît ele însele: fie „clasa“ (clasa muncitoare organizatæ, militantæ,<br />

cu o gîndire de dreapta, purtætoare a unui viitor postcapitalist), fie<br />

„civilizaflia“ (o combinaflie susflinutæ de tradiflie, libertate individualæ, bunsimfl,<br />

nafliune, religie, familie, posibilitate de alegere øi altele similare).<br />

Schimbærile tehnologice, domolirea conflictului de cætre statul bunæstærii<br />

sociale din Est øi Vest, creøterea salariilor reale øi creøterea ocupærii forflei<br />

de muncæ, schimbærile în habitat, sænætate, igienæ, obiceiuri sexuale, petrecerea<br />

timpului liber, industria culturalæ, deflinerea unei locuinfle, deflinerea<br />

unor cote-parte, a unui automobil, lipsa de clase a culturii populare, înfrîngerea<br />

radicalismului de stînga (1968–1979), exacerbarea conflictelor<br />

rasiale øi apariflia islamului politic – toate au contribuit la dispariflia clasei<br />

de la suprafaflæ – cæci clasa, fireøte, continuæ sæ existe, dar s-a adæugat<br />

celorlalte caracteristici oculte ale capitalismului, ascunzîndu-se în profunzime.<br />

Irelevanfla ei este politicæ, aøa cæ s-a alæturat altor aspecte ale<br />

societæflii burgheze aøa cum sînt ele definite de burghezie: separarea sferelor,<br />

în acest caz separarea politicii de economie, se extinde acum la proletariat,<br />

care øi-a pierdut identitatea politicæ.<br />

În blocul sovietic, figura istoricæ øi filosoficæ a proletarului a fost legatæ de<br />

centralitatea Partidului, ca salvgardare a identitæflii politice a clasei muncitoare.<br />

„Puterea popularæ“ sau „puterea proletaræ“ a fost trans<strong>format</strong>æ,<br />

dupæ reformele pieflei din anii ’60 øi ’70, în puræ øi banalæ putere de stat,<br />

iar comisarii au devenit manageri øi conducætori, lipsifli de mistica exercitærii<br />

puterii într-un scop ultim – øi, în sensul puterii de clasæ, pervers<br />

–, care nu a permis niciodatæ Partidului sæ legitimeze cu succes o structuræ<br />

de putere separatæ øi un sistem social exploatator, decît considerîndu-l<br />

din perspectiva unui viitor fundamental diferit (comunist). Secolul<br />

XX, sub egida – conform lui Badiou – unei adeværate passion du réel<br />

[pasiuni a realului], adicæ a unui angajament de a schimba lumea øi de<br />

a se schimba pe sine, fusese contrazis de o dublæ înfrîngere, a comunismului<br />

ideologic øi a celui teoretic (potrivit lui Guy Debord, aceøtia doi<br />

sînt duømani de moarte), fiind împins spre o acceptare umilæ øi modestæ<br />

a prezentului, care ne este cunoscutæ cultural din Bouvard øi Pécuchet. 5<br />

Aceastæ acceptare a înfrîngerii a fost inspiratæ, în mare parte, de anul 1989<br />

în Europa de Est.<br />

159


Originile schimbærii de regim în blocul sovietic au fost politice. Promisiunea<br />

miøcærilor democratice incipiente – statul de drept, un sistem electoral<br />

competitiv, recunoaøterea drepturilor, sfîrøitul cenzurii, eliminarea<br />

restricfliilor absurde (e.g. de cælætorie) – a fost egalitaræ într-un sens constituflional<br />

øi legal, neopunîndu-se prin nimic doctrinei oficiale principale<br />

a regimului trecut (øi nu mæ refer la abuzurile acelui regim, ca naflionalismul,<br />

rasismul øi heterosexismul, care violau principiile sale mærturisite),<br />

dar plasînd cîmpul de luptæ hotærît departe de producflie. În Ungaria,<br />

în unicul episod radical al perioadei de tranziflie democraticæ – campania<br />

referendumului „de patru ori da“, în care eu însumi am fost unul dintre<br />

principalii oratori –, opinia a cerut sæ se punæ capæt celulelor de partid<br />

de la locul de muncæ øi milifliei paramilitare a Partidului, cu baze similare<br />

la locul de muncæ, obligînd prin aceasta Partidul sæ concureze cu<br />

noile forfle politice într-un domeniu în care oamenii nu erau angajafli øi<br />

colegi de muncæ, ci consumatori, arendaøi, proprietari de case øi cetæfleni<br />

privafli în adeværatul sens al cuvîntului. Înainte de 1989, politica fusese<br />

limitatæ la locul de muncæ, de unde, dupæ 1989, a fost izgonitæ.<br />

De la o stare de totalæ lipsæ de libertate, est-europenii au progresat la<br />

o stare de libertate a celui neliber. De la o pseudoegalitate frauduloasæ<br />

(începînd din 1960, Norvegia øi Japonia au fost mai egalitare în raport<br />

cu venitul øi locuinflele decît flærile CAER/ale Pactului de la Varøovia), ei<br />

au progresat spre o egalitate a neegalului (aceasta fiind, de altfel, definiflia<br />

aristotelicæ a democrafliei). Dat fiind cæ determinarea structuralæ<br />

care a pus bazele societæflii capitaliste moderne – separarea producætorilor<br />

de mijloacele de producflie, pentru cæ numai fuziunea lor este cea<br />

care permite producerea mærfurilor, o fuziune fæcutæ posibilæ (øi mediatæ)<br />

numai de bani (vînzarea voluntaræ øi regulamentaræ a forflei de muncæ)<br />

– a ræmas în vigoare de-a lungul întregii perioade sovietice, acest lucru<br />

nu i-a surprins pe cei lipsifli de mijloace (adicæ populaflia færæ active de<br />

capital, cunoscutæ înainte ca proletariat). Aøteptarea a fost ca proprietatea<br />

impersonalæ asupra activelor – o tendinflæ observatæ deja de Marx øi<br />

Engels: de la proprietarul individual la societatea cu ræspundere limitatæ,<br />

la ideeller Gesamtkapitalist, paralela statului la autonomia sporitæ øi la preponderenfla<br />

ramurii executive a guvernului –, care øi-a atins apogeul în<br />

„socialism“, i.e. în capitalismul de stat tiranic-democratic, sæ fie înlocuitæ<br />

de proprietatea, controlul øi influenfla socialæ ale burgheziei.<br />

Ei bine, aceastæ burghezie nu s-a materializat în Europa Ræsæriteanæ exsovieticæ.<br />

În primul rînd, economia est-europeanæ slab competitivæ, eliberatæ<br />

de restricfliile øi barierele protecflioniste (øi de avantajele pe care i<br />

le aducea ameninflarea puterii militare sovietice), a fost în cea mai mare<br />

parte distrusæ. Întreprinderile de stat, cumpærate de companiile multinaflionale<br />

pe mai nimic, au fost închise, iar pieflele lor de consum scufundate.<br />

6 O nouæ utopie, a unei societæfli færæ producflie industrialæ øi agricolæ,<br />

numai cu servicii øi consum, a fost creatæ instantaneu, împreunæ cu un<br />

øomaj færæ precedent, cæci mase enorme de oameni au fost pur øi simplu<br />

pensionate, deøi nu împliniseræ încæ vîrsta. Mitul liberal potrivit cæruia<br />

dependenfla oamenilor de stat (de guvern) avea sæ descreascæ dupæ<br />

cæderea „socialismului“ s-a dovedit de o falsitate tragicæ: oamenii depind<br />

de stat pentru traiul lor de zi cu zi mai pasiv øi mai complet decît<br />

oricînd. Societæflile est-europene n-ar putea supravieflui nicio zi færæ programe<br />

ample de protecflie socialæ nemaivæzute în Vest sau în Estul „comunist“<br />

dinainte de 1989. Aceste programe indispensabile de protecflie<br />

socialæ sînt cele pe care partidele øi guvernele „liberal-democratice“ esteuropene<br />

au încercat sæ le taie radical, uøurînd astfel calea pentru postfascism,<br />

care promite beneficii sociale pentru clasa de mijloc, teroare<br />

pentru „clasele criminale“ definite etnic øi sexual (imigranfli øi rromi), autoritate,<br />

respect, coeziune, atletism, curæflenie øi eficienflæ pentru orice gentile<br />

apt de muncæ, tînær, bærbat, alb, autohton, heterosexual øi creøtin.<br />

Nici mæcar caracterul impersonal, abstract, distant, insesizabil politic al<br />

capitalului nu s-a schimbat. El este væzut de opinia publicæ manipulatæ<br />

ca un complot al unor proprietari absenfli øi al unor regi de peste mæri,<br />

dar, din pæcate, acei proprietari øi regi nu existæ, nu existæ decît fondurile<br />

de investiflii, bæncile mondiale øi serviciile financiare transnaflionale, care,<br />

færæ sæ aibæ vreo voinflæ sau vreo viziune asupra lumii, ascultæ numai de<br />

comandamentul abstract al creøterii, al expansiunii øi al acumulærii. Singura<br />

noutate adeværatæ este sistemul electoral bazat pe competiflie<br />

(pluripartit), împreunæ cu creøterea rolului sistemului judiciar øi al massmediei<br />

necenzurate. Ar fi lipsit de inimæ – øi greøit – sæ spunem cæ toate<br />

acestea n-au determinat o schimbare realæ în bine. Cel puflin le-au dæruit<br />

unor milioane de oameni plæcerea, bucuria de a vedea deruta foøtilor<br />

lor stæpîni mîndri, i-au fæcut sæ guste încîntarea dezordinii, a lipsei de respect,<br />

a afiøærii bucuroase a urii. A fost o experienflæ nouæ pentru est-europeni<br />

– ceva destul de frecvent în Occident – sæ-i disprefluiascæ deschis<br />

pe cei de la vîrf, sæ-øi exprime sentimentul egalitar carnavalesc cæ sînt<br />

guvernafli de imbecili.<br />

Øi dacæ tot sîntem în cæutare de semne, haidefli sæ-l citim pe Benjamin,<br />

citat øi explicat de Esther Leslie:<br />

„[În automatul de øah era de fapt] un pitic cocoøat, care era un øahist<br />

expert øi care øedea înæuntru øi conducea mîinile marionetei cu ajutorul<br />

sforilor. Ne putem imagina o replicæ filosoficæ a acestui mecanism.<br />

Pæpuøa cunoscutæ ca «materialism istoric» ar trebui øi ea sæ<br />

cîøtige întotdeauna. Acesta poate fi uøor un meci pentru oricine, dacæ<br />

se lasæ tras de sfori în serviciile teologiei, care astæzi, dupæ cum se<br />

povesteøte, e micæ, urîtæ øi trebuie flinutæ ascunsæ vederii“ (Leslie,<br />

pp. 172–173).<br />

Piticul, teologia, „ar putea reprezenta un moment al spiritului [Geist] sau<br />

conøtiinfla, ar «trebui sæ cîøtige», dar nu poate cîøtiga decît dacæ clasa recupereazæ<br />

suficient ca sæ-i «stæpîneascæ» tehnica“.<br />

Est-europenii au fost obligafli sæ înfleleagæ, superficial, schimbærile pe care<br />

au fost forflafli de circumstanfle sæ le îndure ca pe un alt exemplu de miraj<br />

eliberator, iar mai profund, ca politicæ øi, prin urmare, ca obiect al unei<br />

modelæri filosofice a voinflei. Teologia politicæ – ceea ce au în comun Ernst<br />

Bloch, Walter Benjamin øi, da, Leo Strauss øi Carl Schmitt – se poate<br />

foarte bine dovedi a fi piticul din aparat. Ceea ce este în litigiu atunci cînd<br />

se vorbeøte despre 1989 este o chestiune de demnitate. Chiar atunci<br />

cînd abandonase cu siguranflæ orice fel de proiect socialist, Partidul Comunist<br />

insista asupra reprezentærii unei stæri de spirit egalitare, spre deosebire<br />

de orice altæ structuræ de putere din istoria mondialæ. Preflul era<br />

despotismul. Acum cæ despotismul s-a încheiat, restabilirea demnitæflii<br />

plebee este începutul a ceva nou.<br />

Piticul din maøinærie ne va aræta numai schimbærile politice, o libertate<br />

care se opreøte la porflile fabricii (sau la uøa biroului), o dualitate în care<br />

160


+<br />

cetæfleanul liber nu-i decît o nulitate care executæ planuri tehnologice<br />

øi algoritmi, în timp ce acasæ el sau ea este – în calitate de cetæflean –<br />

suveranul, iar aceastæ dualitate va reproduce mereu lucrul de care am<br />

crezut c-am scæpat pentru totdeauna. Capitalismul clasic a ascuns „economia“,<br />

øi astfel a permis o revoluflie politicæ condusæ de comuniøti, care,<br />

în ciuda tuturor lucrurilor, n-a atins centrul exploatærii. Capitalismul<br />

contemporan ascunde, în acelaøi mod, politica. Est-europenii sînt obligafli<br />

sæ øtie cæ luptele pentru putere politicæ sînt intrinsec legate de lucrurile<br />

esenfliale ale vieflii, aøa cum politica de naturæ pur democraticæ<br />

nu le-a îmbunætæflit vieflile, pentru cæ nu a abordat caracteristicile oculte<br />

ale regimului.<br />

Ca sæ væ fac sæ înflelegefli mai bine aceasta, permitefli-mi sæ abordez o<br />

problemæ aparent comunæ pentru Est øi Vest, problema egalitæflii, ca sæ<br />

demonstrez particularitatea unei evoluflii subsecvente triumfului øi cæderii<br />

revolufliei, un capitalism de piaflæ cu totul stræin de dorinflele democratice<br />

ale secolului al XIX-lea – libertate, subiectivitate, autonomie –,<br />

ale cæror urme mai pot fi descoperite în imaginile occidentale despre<br />

sine ale capitalismului tîrziu.<br />

Este unanim acceptat cæ principalul agent de egalitate într-o societate<br />

modernæ de clasæ este statul, singura forflæ capabilæ sæ impunæ øi sæ efectueze<br />

redistribuflia, canalizarea – în unele regimuri, cum ar fi statul social-democrat<br />

al protecfliei sociale – a activelor deduse prin impozitarea<br />

unor capitaluri active înspre cetæflenii care nu posedæ astfel de active,<br />

prin diverse mecanisme, de la asistenfla socialæ pînæ la investifliile de stat<br />

în interes public. Aceastæ funcflie a statului este, în mare mæsuræ, determinatæ<br />

de interconexiunea a douæ lupte: lupta de clasæ øi lupta hegemonicæ.<br />

Aici este important sæ evocæm o distincflie fæcutæ de Nicos<br />

Poulantzas în eseul sæu deschizætor de drumuri intitulat Preliminaries to<br />

the Study of Hegemony in the State [Preliminarii la studiul hegemoniei<br />

în stat] (Poulantzas, pp. 74–119), øi anume aceea cæ nofliunea gramscianæ<br />

de hegemonie contrazice viziunea „subiectivistæ“ a tînærului Marx, în<br />

care subiectul este complet înstræinat, iar subiectivitatea lui/ei este proiectatæ<br />

într-o lume subteranæ fermecatæ a „ideologiei“, cu necesitate o<br />

„conøtiinflæ falsæ“, în timp ce în hegemonie avem de-a face cu ceva obiectiv,<br />

i.e. politic.<br />

„În statul modern, oamenii politici existæ într-un mod diferit de cel<br />

în care existæ în sfera societæflii civile. Aceastæ stabilire a omului politic<br />

ca individ liber, egal cu tofli ceilalfli, nu constituie ca atare o «ideologie»<br />

mistificatoare. Ea constæ într-o relaflie realæ între oameni – chiar<br />

dacæ una abstractæ øi formalæ –, dar numai în sfera politicæ, într-o structuræ<br />

obiectivæ, cerutæ de relafliile dominafliei de clasæ în forma capitalistæ.<br />

Rolul specific al ideologiilor constæ în rezolvarea, prin numeroase<br />

medieri, a diviziunii reale a producætorilor umani în fiinfle private øi<br />

fiinfle publice, în prezentarea – øi aici rezidæ caracterul lor «mistificator»<br />

– a relafliilor lor reale din societatea civilæ ca o replicæ a relafliilor<br />

lor politice, în a-i convinge cæ ceea ce sînt ei, global, este suma<br />

relafliilor lor politice din stat“ (Poulantzas, p. 95).<br />

Atît în „socialismul real“ (adicæ în capitalismul birocratic de stat), cît øi în<br />

capitalismul „bun“, de piaflæ, adicæ cel bazat pe proprietatea privatæ, statul<br />

este privit oficial ca o agenflie neutræ faflæ de clase, cu serviciul public<br />

ca o „clasæ universalæ“ la cîrma sa. Oficial, iaræøi, neutralitatea statului este<br />

asiguratæ de societatea tendenflial færæ clase, care este atît „obiectivul de<br />

stat“ fundamental, cît øi o „realitate“ prezumtiv cuprinzætoare, în primul<br />

caz, øi de statul de drept care ar trebui sæ fie centrat pe justiflie øi echitate<br />

ca „obiectiv de stat“, în al doilea caz.<br />

S-ar putea afirma cæ în ambele cazuri – indiferent care sînt faptele empirice<br />

–, un anumit fel de egalitate este cel care defineøte condiflia civicæ<br />

(spre deosebire de fascism). Diferenflele sînt subtile, dar relevante. În<br />

„socialismul real“, statul însuøi este considerat doar un slujitor, care serveøte<br />

în primul rînd clasa universalæ în devenire, proletariatul, øi, în al<br />

doilea rînd, Partidul. Caracteristica egalitaræ a „statului socialist“ este o<br />

consecinflæ a pozifliei sale anormale: statul ca instrument de opresiune<br />

trebuie sæ disparæ – într-o societate tendenflial færæ clase nu existæ nimeni<br />

care sæ asupreascæ –, aøa încît tot ce poate sæ facæ este sæ oprime într-o<br />

direcflie egalitaræ øi sæ supravegheze capitalismul de stat pentru a-l împiedica<br />

sæ evolueze în direcflia unei societæfli de clasæ exploatatoare cu<br />

statut deplin. Nucleul acestui lucru este, desigur, Partidul. Partidul reprezintæ<br />

legætura dintre teorie øi producflie. Teoria este o teorie a eliberærii,<br />

iar la punctul de producflie, Partidul reprezintæ controlul motivat moral<br />

prin morala abnegafliei, altruism, angajament øi efort voluntar, adicæ o<br />

contrateorie la filosofia fundamental hedonistæ (sau eudemonistæ) a<br />

marxismului.<br />

Aceasta ar duce la îngroparea (øi la disoluflia) dezbaterii despre „socialismul<br />

real“, transformînd-o într-o discuflie despre conflinutul normativ<br />

al „socialismului“. Ereticii – din a cæror tradiflie face parte øi autorul de<br />

faflæ – ar spune: „æsta nu-i socialism“, Partidul, fireøte, afirmînd contrarul.<br />

Der Verräter, Stalin, bist Du [Trædætorul, Stalin, tu eøti] – a strigat Willi<br />

Münzenberg. În ultimele faze ale societæflii de stil sovietic, a doua generaflie<br />

de disidenfli (de multe ori aceleaøi persoane în actul al doilea al vieflii<br />

lor) ar spune cæ niciun fel de „socialism“ nu va fi bun, nici cel „real“, nici<br />

cel „utopic“.<br />

Acesta a fost momentul în care caracterul specific al „socialismului real“<br />

a ajuns la un sfîrøit. Dar înainte de asta, în 1956 sau 1968, conflictul era<br />

normativ øi filosofic. „Adeværatul socialism“ se opunea „falsului socialism“,<br />

ideea corectæ de Partid cæuta sæ contrazicæ ideea greøitæ de Partid. În felul<br />

acesta s-a stabilit cæ înclinafliile egalitariste ale Partidului nu erau un substitut<br />

pentru eliberare. S-a descoperit cæ adeværata egalitate nu putea<br />

sæ fie decît consecinfla (øi, filosofic, inferenfla) dezalienærii øi dereificærii.<br />

Cæ politica pur filosoficæ nu era suficientæ, øi chiar mai mult: cæ era nevoie<br />

de o filosofie criticæ pentru a elibera cu adeværat, altfel spus, politica proletaræ,<br />

criticæ în sensul dezvæluirii determinærilor oculte aflate la baza vieflii<br />

sociale. Teoria eliberaflionistæ a Partidului care se confruntæ cu exploatarea<br />

la punctul de producflie eøueazæ, deoarece nu se referæ la principala contradicflie:<br />

separarea producætorului de mijloacele de producflie, pe care<br />

Partidul o impune în locul pieflei. Dar fiind, spre deosebire de piaflæ, filosofic,<br />

el eøueazæ filosofic: Partidul poate fi (øi a fost) respins, piafla, care nu<br />

vorbeøte, nu poate fi respinsæ.<br />

Atît Partidul, cît øi piafla pot egaliza oamenii numai în calitate de consumatori<br />

(de „fiinfle private“), ceea ce înseamnæ susflinerea unei ierarhii care<br />

poate fi egalizatæ sau nu. Ea poate fi forflatæ (øi adesea chiar este) sæ urmeze<br />

politici egalitare, dar, dacæ statul este neutru, ea nu confline øi nu poate<br />

confline „în mod natural“ principiul egalitæflii, ba chiar îl contrazice, prin<br />

161


forfla împrejurærilor, fiind ceea ce este. În acelaøi timp, inegalitatea respinge<br />

pretenfliile „socialismului real“, dar nu poate respinge cerinflele capitalismului<br />

de piaflæ.<br />

Aøa-numita moøtenire comunistæ din Europa de Est – øi, cîndva, din China<br />

øi Vietnam – înseamnæ cæ nimeni nu se mulflumeøte cu tæcerea pieflei.<br />

Inegalitatea nu este consideratæ ceva de la sine înfleles, øi de aceea singura<br />

forflæ care oferæ legitimitate inegalitæflii (postfascismul) poate gæsi o audienflæ<br />

largæ. Ræspunsurile liberale la postfascism sînt nesatisfæcætoare,<br />

pentru cæ ele afirmæ un tip de inegalitate (cea competitivæ) criticînd în<br />

acelaøi timp altele (rasialæ sau etnicæ), subminîndu-le pretenfliile egalitare<br />

øi apærînd astfel – pentru cæ probabil chiar sînt – ipocrite. Dilema Partidului<br />

(legitimarea eliberærii øi legitimarea egalitæflii, armonizarea celor douæ<br />

prin teroarea moralæ a coercifliei producflioniste øi acumulaflioniste,<br />

încercînd sæ fie, în acelaøi timp, reprezentanfla producætorilor tocmai la<br />

locul lor de muncæ) a fost rezolvatæ prin înfrîngerea sa ræsunætoare tocmai<br />

cînd încerca sæ fie mai amabil cu consumatorii. Dar asta nu înseamnæ<br />

cæ soluflia e piafla, în sensul unei ieøiri din exploatare øi din opresiune.<br />

Abia dacæ este demonstraflia faptului cæ piafla a fost tot timpul secretul societæflii<br />

sovietice. Partidul a înlocuit piafla, prin urmare a devenit el însuøi piafla.<br />

Est-europenii au o înflelegere intuitivæ a acestui lucru. Atunci cînd subscriu<br />

la minciuna potrivit cæreia „în realitate nu s-a întîmplat nimic“, ei<br />

sînt, obscur, conøtienfli de o poziflie fundamentalæ neschimbatæ: cæ n-au<br />

fost niciodatæ øi nu sînt nici acum proprietarii. Li se pot oferi bunuri øi<br />

servicii prin politici redistribuflioniste, dacæ reuøesc sæ strîngæ cu uøa cîrmuirea,<br />

obligînd-o sæ cedeze solicitærilor lor (de cele mai multe ori, dar<br />

nu întotdeauna) consumiste, dar aceste politici pot fi, evident, întotdeauna<br />

ræsturnate de îndatæ ce puterea lor scade. Strategia dilematicæ øi conflictualæ<br />

care legitimeazæ Partidul ne-a învæflat cæ egalitatea poate fi<br />

garantatæ numai printr-o ræsturnare nemaivæzutæ pînæ acum a relafliilor<br />

de proprietate. În pofida sau, poate, tocmai din cauza eøecului Revolufliei<br />

din Octombrie øi a consecinflelor ei, chestiunea comunistæ persistæ.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

Bibliografie:<br />

Krahl, Hans-Jürgen. „Zu Lukács: Geschichte und Klassenbewußtsein“, 1967–’68. In Hans-Jürgen<br />

Krahl, Konstitution und Klassenkampf. Frankfurt am Main, Neue Kritik, 1971, ed. a V-a,<br />

2008, pp. 168–185.<br />

Leslie, Esther. Walter Benjamin: Overpowering Conformism. London, Pluto, 2000.<br />

Lukács, Georg. „Towards a Methodology of the Problem of Organisation“. In History and Class<br />

Consciousness, 1923. Ed. a XI-a, Cambridge (MA) & London, MIT Press, 2000, pp. 295–<br />

342.<br />

Ost, David. The Defeat of Solidarity: Anger and Politics in Post-Communist Europe. Ithaca & London,<br />

Cornell University Press, 2005.<br />

Poulantzas, Nicos. The Poulantzas Reader: Marxism, Law and the State. Ed. James Martin. London,<br />

Verso, 2008.<br />

Tamás, G. M. „A Capitalism Pure and Simple“. Left Curve, 32 (2008), pp. 66–75.<br />

Tamás, G. M. „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“. Left Curve, 33 (2009), pp.<br />

61–67.<br />

Tamás, G. M. „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“ extins. Maska (Ljubljana)<br />

121–122 (primævara 2009), pp. 16–30 (bilingv, în englezæ øi slovenæ).<br />

Tamás, G. M. „A Talk at Potsdam: The End of Three Equilibria: East/West, Labour/Capital,<br />

Left/Right“. In Hidden Histories – New Identities. Ed. Inka Thunecke. Potsdam & Berlin,<br />

Heinrich-Böll-Stiftung/argobooks, 2010, pp. 12–19.<br />

Note:<br />

1. Alain Badiou, Saint Paul. La fondation de l’universalisme, Presses Universitaires de France, 1997;<br />

Sfîntul Pavel. Întemeierea universalismului, traducere de Andreea Lazær, Cluj, Tact, 2008.<br />

(N. ed.)<br />

2. În limba spaniolæ în text: autolovituræ, atunci cînd liderul unei flæri dizolvæ puterea legislativæ<br />

øi îøi asumæ puteri extraordinare. (N. tr.)<br />

3. În limba spaniolæ în text: organizflaii cvasinonguvernamentale, finanate de guvern, dar acflionînd<br />

independent. (N. tr.)<br />

4. În limba italianæ în text: uniunea dintre democraflia creøtinæ øi Partidul Comunist Italian.<br />

(N. tr.)<br />

5. Operæ satiricæ neterminatæ a lui Gustave Flaubert (1881). (N. tr.)<br />

6. Termenul utilizat de autor, shanghaied, trimite la filmul mut cu Charlie Chaplin, în care proprietarul<br />

unui vas vrea sæ-øi scufunde ambarcafliunea, ca sæ încaseze banii pe asigurare. (N. tr.)<br />

162


+<br />

Comunismul pe ruinele socialismului*<br />

G. M. Tamás<br />

Iubita noastræ eroinæ a spus cæ avem de ales între „socialism sau barbarie“.<br />

1 E destul de clar ce-a vrut sæ spunæ. Capitalismul ameninflæ sæ anihileze<br />

civilizaflia. Socialismul øi-a asumat sarcina de a o salva. Prin „socialism“<br />

ar trebui sæ înflelegem „adeværata miøcare“ – sindicatele, partidele muncitoreøti,<br />

consiliile muncitoreøti, revolufliile proletare, un corpus voluminos<br />

de teorii øi de artæ angajatæ øi sistemele de guvernare ce rezultæ<br />

de-aici – care s-a situat pe poziflia opusæ capitalismului øi statului burghez,<br />

încercînd în felul acesta sæ salveze øi sæ transforme civilizaflia aøa cum a<br />

gæsit-o. Civilizaflia a supraviefluit, cu siguranflæ, aøa cum este, graflie socialismului,<br />

ræzboiul nuclear a fost evitat øi, pentru o vreme, se poate sæ fi<br />

fost martorii unei atenuæri a cruzimii øi ai unei infime îndepærtæri de mizerie<br />

øi de inegalitate, cel puflin acolo unde miøcarea muncitoreascæ<br />

øi-a putut sili adversarul la unele compromisuri temporare. Pe cînd se<br />

lupta cu barbaria øi salva civilizaflia, socialismul a devenit el însuøi barbar<br />

øi a fost nevoit sæ uite cum sæ fie socialist.<br />

Socialismul viza egalitatea în toate sensurile, echitatea socialæ, o prezenflæ<br />

stabilæ a clasei muncitoare în politicæ, unde Partidul a jucat rolul de tribunus<br />

plebes. În unele locuri, el a expropriat companii private, fæcîndu-le<br />

sæ fie conduse de stat, a ajutat la introducerea sufragiului universal, a pensiilor<br />

pentru limitæ de vîrstæ, a concediilor plætite, a øcolarizærii øi a asistenflei<br />

medicale gratuite, a unor salarii mai mari, a unei zile de muncæ mai scurte,<br />

a locuinflelor ieftine, a transportului de masæ ieftin, a indemnizafliei de øomaj,<br />

a asistenflei sociale de diferite tipuri. El a susflinut posibilitatea unei opoziflii<br />

culturale puternice faflæ de sistem, fæcînd prin aceasta societatea burghezæ<br />

mai liberæ, mai pluralistæ, mai puflin rasistæ øi sexistæ, scæpatæ în cea mai<br />

mare parte de deferenfla øi de umilinfla tradiflionale, mai puflin religioasæ,<br />

mai puflin punitivæ, mai hedonistæ în concepflia ei generalæ, mai puflin restrictivæ<br />

în obiceiurile ei sexuale – øi aøa mai departe. Iatæ, într-adevær, un pas<br />

înainte pentru civilizaflie, færæ îndoialæ, însæ la un prefl cutremurætor. Øi oricum<br />

ar fi, varianta perfectæ a societæflii burgheze – democraflia liberalæ modernæ<br />

– nu ar fi apærut niciodatæ færæ contribuflia socialismului, datæ fiind<br />

slæbiciunea politicæ intrinsecæ øi omniprezentæ a burgheziei, care øi-a împærflit<br />

întotdeauna puterea de clasæ fie cu elemente de ancien régime, fie,<br />

în lipsa acestuia, cu reprezentanfli ai clasei muncitoare sau cu diverse elite<br />

ale statului, cum ar fi, în trecutul recent, armata øi alte aparate birocratice,<br />

care funcflioneazæ dupæ alte principii.<br />

Tocmai aceastæ civilizaflie este cea care se præbuøeøte acum în jurul<br />

nostru.<br />

Iar asta ne aminteøte energic (øi aøa øi trebuie) cæ noi, comuniøtii, sîntem<br />

barbarii, cæ noi sîntem duømanii civilizafliei, cæ opera salvatoare a socialismului<br />

n-a fæcut altceva decît sæ sprijine capitalismul, care este singurul tip<br />

de civilizaflie de care putem avea parte dacæ separafliile aflate la baza lui<br />

* Textul a fost publicat sub titlul Communism on the Ruins of Socialism în catalogul „Art Always<br />

Has Its Consequences“, Zagreb, WHW, 2010, pp. 75–82. Text tradus øi publi cat prin amabilitatea<br />

autorului.<br />

persistæ – iar aceastæ civilizaflie se va distruge, cu siguranflæ, pe sine øi va<br />

distruge umanitatea, exact aøa cum a prezis Rosa Luxemburg.<br />

Cæci comunismul este cel care doreøte sæ punæ capæt unui întreg sistem<br />

complex de separaflii:<br />

– separafliei dintre producætori øi mijloacele de producflie,<br />

– separafliei dintre proprietari øi cei færæ proprietate,<br />

– diferenflei dintre cetæfleni øi necetæfleni,<br />

– diferenflei dintre bærbafli øi femei,<br />

– dintre adulfli øi copii,<br />

– dintre hetero- øi homosexuali,<br />

– dintre oamenii sænætoøi øi cei bolnavi,<br />

– dintre forfla de muncæ manualæ øi cea intelectualæ,<br />

– dintre conducætori øi conduøi,<br />

– dintre exploatatori øi exploatafli,<br />

– dintre opresori øi oprimafli,<br />

– dintre bogafli øi særaci,<br />

– dintre proletari øi burghezi,<br />

– dintre cei de culoare øi albi,<br />

– dintre „stat“ øi „societatea civilæ“<br />

– dintre øtiinflæ øi religie,<br />

– dintre teorie øi practicæ,<br />

– dintre mintea „sænætoasæ“ øi cea „nesænætoasæ“,<br />

– dintre autoritate øi subversiune,<br />

– dintre muncæ øi destindere,<br />

– dintre producætor øi consumator,<br />

– dintre cunoaøtere øi ignoranflæ,<br />

– dintre învæflætori øi cei pe care aceøtia-i învaflæ,<br />

– dintre suflet øi corp,<br />

– dintre artæ øi viaflæ,<br />

– dintre oraø øi sat,<br />

– dintre curtoazie øi bunætate,<br />

– dintre dorinflæ øi iubire,<br />

– dintre comunitate øi individualitate,<br />

– dintre acfliune øi reflecflie,<br />

– dintre naturæ øi artificiu,<br />

– dintre frumos øi urît,<br />

– dintre lege øi moralæ,<br />

– dintre tradiflie øi inovaflie,<br />

– dintre memorie øi uitare,<br />

– dintre identitate øi diferenflæ,<br />

– dintre preot øi laic,<br />

– dintre cel puternic øi cel færæ de putere,<br />

– dintre norocos øi nenorocit,<br />

– dintre puternic øi slab,<br />

– dintre înarmat øi neînarmat,<br />

– dintre tîlhar øi victimæ,<br />

– dintre expert øi amator,<br />

– dintre artæ øi public,<br />

– dintre cel plin de succes øi cel færæ succes,<br />

– dintre textul øi rostirea (închise) øi scriere øi vorbire,<br />

– dintre prieten øi duøman,<br />

– dintre „public“ øi „privat“,<br />

163


– dintre oaspete øi gazdæ,<br />

– dintre acasæ øi în stræinætate,<br />

– dintre ciudat øi familiar,<br />

– dintre læuntric øi exterior.<br />

Civilizaflia noastræ a fost „umanizatæ“ graflie unor separæri. Ea are puteri<br />

separate (ramuri ale guvernului) pentru cæ existæ putere. A declarat pluralismul<br />

øi toleranfla pentru cæ a renunflat la adevær. Traseazæ frontiere øi<br />

granifle pentru cæ nu poate sæ aibæ încredere în comunitæflile umane (adicæ<br />

politice), trebuie sæ le întemeieze pe baza rasei, a etniei, a limbii, a culturii,<br />

a inerfliei cu privire la trecut, pe orice pasiune socialæ care transcende<br />

– sau pare a transcende – clasa. Redistribuie bogæflia pentru cæ bogæflia<br />

este întotdeauna prost distribuitæ. Oferæ îndreptarea legalæ a nedreptæflii,<br />

pentru cæ este nedreaptæ. Impune voluntar contracte între inegali ca sæ<br />

ofere o egalitate formalæ, pentru cæ nu existæ o egalitate substanflialæ. Oferæ<br />

cæsætoria ca sæ facæ pace între bærbafli øi femei, pe care i-a trans<strong>format</strong><br />

în duømani. Pedepseøte hoflii pentru cæ existæ proprietatea. Impune impozitarea<br />

pentru cæ oamenii nu simt cæ trebuie sæ contribuie la binele comun,<br />

cæci acesta nu pare sæ existe. Provoacæ alegeri pentru cæ puterea<br />

permanentæ a aceloraøi oameni puternici ar fi intolerabilæ, recunoscînd<br />

prin aceasta – ceea ce øtie toatæ lumea – cæ puterea e rea. Face o diferenflæ<br />

între drepturile legale [entitlements] øi drepturi øi puterea informalæ.<br />

Încearcæ sæ atenueze diferenflele culturale prin øcolarizare, întrucît<br />

umanitatea „brutæ“, neøcolitæ, se scufundæ într-o prostie „spectaculoasæ“<br />

pe mæsuræ ce puterea economicæ, politicæ, militaræ øi culturalæ pare<br />

sæ se coaguleze.<br />

Socialismul a contribuit la încheierea afacerilor neterminate ale iluminismului,<br />

la încheierea afacerii neterminate a creærii unui guvern reprezentativ,<br />

la completarea industrializærii, a urbanizærii øi a secularizærii<br />

incomplete. Dar cel mai important: a ajutat la înlocuirea subordonærii<br />

cu separarea (înlocuirea „statului“ cu „contractul“), øi de aceea a fost coautorul<br />

modernitæflii burgheze. La originea exploatærii se aflæ separarea producætorilor<br />

de mijloacele de producflie. Cele din urmæ sînt deflinute de<br />

capitalist, cei dintîi nu se au decît pe ei înøiøi – timpul lor – de oferit. Prin<br />

achiziflionarea mijloacelor de producflie øi a timpului însuøi, capitalistul<br />

contopeøte oameni øi lucruri, forflæ de muncæ øi capital, materie øi timp,<br />

mijlocind totul prin bani. Proletarul trebuie sæ „meargæ“ voluntar, deliberat<br />

la capitalist sæ-i ofere acestuia timpul sæu, contractul care formalizeazæ<br />

vînzarea este un act voluntar între egali. În momentul acestei tranzacflii<br />

– dar nu mai tîrziu –, proletarul nu este subordonatul burghezului, iar<br />

acesta nu îi este superior. În societæflile agrare øi aristocratice, producætorii<br />

posedæ uneori mijloacele lor de producflie (pæmînt, vite), iar excedentul<br />

este însuøit prin mijloace legale (impozite, zeciuieli, corvezi etc.)<br />

de stæpîn, cæci stæpînul este superior flæranului subordonat øi subaltern<br />

sau muncitor, a cærui renunflare la valoarea excedentului este forflatæ prin<br />

acceptarea legalæ øi prin aplicarea ierarhiei. Ierarhia nu dispare cu totul<br />

din capitalism, dar este, de multe ori, doar figuratæ. Separarea øi deci<br />

fuziunea sînt perfecflionate numai în capitalism. Socialismul – „adeværata<br />

miøcare“ – a îmbunætæflit contractele, preflul forflei de muncæ a crescut,<br />

orele de muncæ sînt stabilite, reducînd mizeria øi legitimînd separarea.<br />

Intrînd în producflie pe poarta contractului de muncæ, ritualizînd vînzarea<br />

timpului sæu, proletariatul îøi pierde imediat statutul de parte contractantæ<br />

egalæ cu – øi la fel de liberæ ca – partea capitalistæ. El va deveni un subordonat,<br />

dar nu atît al unei sau al unor persoane, cît al capitalului, acea<br />

subordonare mediatæ de „intelectul general“ [general intellect]: tehnologia<br />

øi øtiinfla. Proiecte, algoritmi, software, instrucfliuni, regulamente nu<br />

sînt negociate, ci prescrise sau ordonate pentru a mæri „eficienfla“, adicæ<br />

productivitatea. Diviziunea socialæ a muncii separæ proletariatul în „profesii“,<br />

cu ideologia øi competenfla concomitentæ, a „mîndriei de breaslæ“.<br />

Viafla la locul de muncæ este lipsitæ de libertæflile sociale obflinute, chipurile,<br />

„afaræ“, în piafla øi în sfera publicæ. Ritmul, miøcarea, nevoile trupeøti,<br />

spafliul privat de libertate, efortul cerut, comportamentul, chiar stilul sînt<br />

determinate de reguli rigide. Profunda înflelepciune a anticilor care echivalau<br />

libertatea cu otium-ul [leisure] este perfect justificatæ. Aøa cum a<br />

arætat Marx în repetate rînduri, viafla începe dupæ muncæ.<br />

Cum este cu putinflæ acest lucru într-o societate care se consideræ liberæ<br />

Acest lucru se realizeazæ într-o manieræ destul de nestînjenitæ, prin ideea<br />

specialæ cæ modernitatea burghezæ posedæ diviziunea corectæ dintre „public“<br />

øi „privat“. Relafliile contractuale, fiind voluntare, nonierarhice øi simetrice,<br />

sînt private. Dacæ alegi sæ te vinzi pe tine øi timpul tæu în anumite<br />

condiflii, e treaba ta, pofli rezilia astfel de obligaflii voluntar asumate cînd<br />

vrei. Desigur, existæ legi care-fli interzic sæ te vinzi ca sclav, sclavii fiind,<br />

la urma urmei, neplætifli. Existæ, cu toate acestea, o ierarhie în sfera publicæ,<br />

dar ea este legalæ mai curînd decît personalæ øi, tocmai de aceea,<br />

nu este permanentæ, spre deosebire de vechea distribuflie a rangurilor,<br />

cu nobili øi plebei. În acest sens, „statul de drept“ [rule of law] înseamnæ<br />

o ierarhie care este impersonalæ, instituflionalæ, în care libertatea personalæ<br />

este protejatæ de autoritatea publicæ prin utilizarea unor limitæri atent<br />

definite. Pofli sæ-fli alegi membrii parlamentului sau primarul øi pofli sæ-i<br />

dai jos. Dar nu îfli alegi exploatatorii (deøi pofli, uneori, sæ-fli alegi angajatorul<br />

special), sau øeful, sau maistrul dupæ bunul tæu plac. Dacæ autoritatea<br />

publicæ vrea sæ-fli îngrædeascæ miøcærile, trebuie sæ susflinæ asta într-o<br />

instanflæ de judecatæ. Dar dacæ la locul de muncæ fli se interzice sæ vorbeøti<br />

sau sæ utilizezi toaleta, nu trebuie sæ fli se dea niciun argument. Negînd<br />

prezenfla coercifliei øi a puterii la locul de muncæ – loc care este<br />

temelia indispensabilæ a pæcii interne øi a coeziunii într-o societate capitalistæ<br />

–, modernitatea burghezæ produce aparenfla libertæflii adeværate.<br />

În socetæflile aristocratice, dintre care feudalismul este numai una, coerciflia<br />

este unificatæ, devenind astfel supremaflie. Constrîngerea decurge<br />

din ierarhie, deci este o caracteristicæ acceptatæ a condifliei umane, iar<br />

libertatea este o enclavæ – de fapt, o enclavæ destul de voluminoasæ –,<br />

avînd în vedere cæ munca nu este o condiflie universalæ, existæ evadæri<br />

(ca mînæstirile øi pelerinajele, respectul pentru cerøetori øi pentru cei nevoiaøi,<br />

o posibilæ evadare din generalitatea sexului procreator øi a cæsætoriei),<br />

iar timpul nu este unificat în maniera capitalismului. 2<br />

În capitalism, timpul este împærflit în douæ: timpul muncii øi timpul liber.<br />

Regimul ambelor este cel privat. Timpul de muncæ este privat deoarece<br />

stæ sub regimul unor contracte private asumate sub dominaflia øi prin<br />

medierea pieflei, care este – pe lîngæ Öffentlichkeit [sfera publicæ] øi asociafliile<br />

voluntare – principala componentæ a „societæflii civile“, ca opusæ statului,<br />

care este, practic, sinonim cu „public“ –, dar la fel este øi timpul liber,<br />

în care producætorul care øi-a încheiat munca îøi celebreazæ Feierabend 3 -<br />

ul din postura de consumator, de persoanæ aflatæ în repaus sau prinsæ<br />

într-un joc, de gospodar, pærinte, partener sexual sau pur øi simplu de<br />

om care doarme. Cînd øi unde intræ un proletar în sfera publicæ Sfera<br />

164


+<br />

publicæ – politica, dreptul (legislaflia øi jurisprudenfla, drepturile naturale<br />

øi constituflia), morala – îi apare proletarului ca o abstracfliune în afara<br />

timpului sæu, care este umplut pînæ la refuz cu „privat“ øi aparent întru<br />

totul determinat de „alegere“. Întrucît øi munca, øi timpul liber se prezintæ<br />

ca fiind guvernate de „alegere“, obligafliile sînt inerente øi ascunse;<br />

aparent, ele sînt simple consecinfle ale ordinii naturale, care n-au primit<br />

din afaræ decît „cadrul“ unor condiflii øi garanflii legale. Obligafliile apar numai<br />

în breøa pentru contribuabil, debitor, alegætor, cetæflean, soldat înrolat<br />

– tot ce este proletariatul atunci cînd nu se aflæ nici la lucru, nici în timpul<br />

liber, cînd tofli aceøtia sînt persoane private.<br />

Atît proletariatul, cît øi burghezia pot „participa la politicæ“ în „timpul liber“,<br />

în calitate de „cetæfleni privafli“ (un frumos oximoron în limba englezæ)<br />

în circumscripflii electorale (sectoare) în care sînt plasafli potrivit locului<br />

în care træiesc în calitate de gospodari privafli. 4 Totuøi, separarea lor de<br />

„public“ este absolutæ. Prin urmare, subiectivitatea politicæ este de negæsit.<br />

Reprezentarea nu este, desigur, la prima vedere, dominaflie, dar<br />

este – în sensul lui Carl Schmitt – o „neutralizare“, o disoluflie a politicii,<br />

a dreptului øi a moralei prin încredinflarea subiectivitæflii politice, a deliberærii<br />

colective øi a raflionalitæflii (literal) altora, limitafli în transformarea<br />

acesteia într-o guvernare autocraticæ de o altæ abstracfliune, un drept superior<br />

øi legislativ (constituflii, drept internaflional, drept creat pe cale judiciaræ,<br />

drepturi naturale øi drepturile omului etc.). Separarea sfîrøeøte în<br />

contopire, rezultînd astfel separarea dinæuntrul individului (burghez øi<br />

cetæflean, „om øi cetæflean“, domeniul dorinflei øi domeniul rafliunii, acesta<br />

din urmæ interpretat întotdeauna ca autolimitativ, altruist, harnic, gospodar,<br />

disciplinat ø.a.m.d.), reunite toate, din nou, în aøa-numita<br />

comunitate („nafliunea“ øi alte constructe similare).<br />

Socialismul, „miøcarea realæ“, reprezentatæ în Vest de social-democraflie<br />

øi de ramificafliile ei, precum eurocomunismul, iar în Est de „socialismul<br />

real existent“, n-a fæcut nimic ca sæ distrugæ aceastæ stare de lucruri. El a<br />

afectat „progresul“ pe porfliuni øi a instituit un fel de contraputere sub pretextul<br />

unui nou „tribunat“. A fost capabil sæ apere o culturæ adversæ,<br />

cuprinzînd de la modernismul avansat pînæ la contraculturi øi subculturi<br />

revoluflionare, pe care a urît-o tot timpul øi care a creat o demnitate ideologicæ<br />

colectivæ pentru un popor al celor lipsifli. Ræmînînd în orbita capitalismului,<br />

el a înlocuit lupta de clasæ cu un conflict în mare mæsuræ fictiv între<br />

„piaflæ“ øi „stat“, sau un guvern raflional de planificatori, care încæ mai este<br />

ceea ce mass-media internaflionalæ numeøte „socialism“. Planificarea este<br />

un alt nume pentru redistribuflia egalitaræ, de sus în jos, ca øi cum piafla<br />

nu ar fi øi ea un mijloc de redistribuire øi ca øi cum ar putea sæ existe o<br />

piaflæ færæ reglementare legalæ, adicæ færæ planificare. În ce priveøte proletariatul<br />

în calitatea lui de consumator øi de actor politic, planificarea prin prescrierea<br />

unor obiective de producflie „naturale“, cantitative, øi a unor prefluri<br />

de consum („socialismul real“), sau planificarea prin impozitare, controale<br />

monetare øi bugetare („capitalismul de piaflæ“) diferæ numai în termeni<br />

de conflinut social. Mæsurile de austeritate vizau reducerea salariilor reale,<br />

creøterea timpului relativ de muncæ øi crearea unor „armate industriale<br />

de rezervæ“ (concedieri, øomaj sau, indirect, muncæ obligatorie) fiind<br />

perfect posibile în ambele. Cæci separaflia fundamentalæ – aceea dintre producætori<br />

øi mijloacele de producflie – persistæ în ambele, în pofida preluærii<br />

inifliale a puterii de cætre partidul proletar 5 (øi, fireøte, separarea politicii de<br />

economie este deja o træsæturæ-cheie a capitalismului).<br />

Denumirea de „capitalism de stat“ (un termen elaborat de Tendinfla Socialistæ<br />

Internaflionalæ [International Socialist Tendency], condusæ de Tony<br />

Cliff, reprezentatæ acum de SWP 6 în Marea Britanie øi de grupurile afiliate<br />

ei din alte pærfli) este acceptabilæ dacæ luæm în considerare mai mulfli<br />

factori. „Socialismul real“ era capitalism de stat numai din punctul de vedere<br />

al proletariatului, desigur o priveliøte privilegiatæ pentru noi. Aøa<br />

cum am mai spus, pentru producætorul proletar nu conteazæ cîtuøi de<br />

puflin dacæ mijloacele de producflie sînt în posesia unui individ, a unei<br />

societæfli cu ræspundere limitatæ, a unui fond de investiflii sau a „statului<br />

socialist“ condus de partidul muncitorilor. Individul trebuie sæ-øi vîndæ<br />

munca øi timpul ca sæ aibæ acces la mijloacele de producflie care sæ-i permitæ<br />

sæ-øi cîøtige traiul de zi cu zi, øi astfel îøi cheltuieøte energia pentru<br />

niøte obiective independente de el øi stræine lui. Nici subsumarea realæ<br />

a muncii capitalului nu este împiedicatæ de „proprietatea publicæ“. (Situaflii<br />

similare au loc sub conducerea unor regimuri social-democrate,<br />

deøi lucrurile sînt mai puflin bine definite.) Dar din punctul de vedere<br />

al revolufliei burgheze – încæ o afacere neterminatæ, care va ræmîne, probabil,<br />

aøa –, completatæ, în limitele posibilitæflilor istorice, de diverse „regimuri<br />

socialiste“, tabloul e diferit.<br />

Fasciøtii nu greøeau întru totul tratînd liberalismul øi socialismul ca pe duømanii<br />

lor gemeni. (În vocabularul nazist, termenul comun pentru ambele<br />

era „marxism“, care, potrivit cîntecului Horst Wessel 7 , trebuia cælcat<br />

în picioare împreunæ cu „reacflia“, i.e. Soldateska conservatoare øi monarhistæ<br />

øi înalta ei birocraflie.) Aceasta este, desigur, o eroare în ceea<br />

ce priveøte teoria comunistæ, deoarece comunismul se aflæ dincolo de<br />

iluminism, chiar dacæ „socialismul real“ (atît versiunea social-democratæ,<br />

cît øi cea boløevicæ) constituie apogeul sæu. Trebuie sæ examinæm acest<br />

aspect cu multæ atenflie, întrucît viitorul comunismului, cel puflin în Europa,<br />

în China øi într-un numær de alte regiuni cu un trecut de „socialism<br />

real“ (øi nicio regiune nu este total scutitæ de astfel de influenfle, fie<br />

øi numai sub forma atenuatæ a „statului protecfliei sociale“ sau a unei semiautocraflii<br />

dezvoltaflionist/populiste), depinde de acest lucru. Øi nu vorbesc<br />

numai despre industrializare, urbanizare, secularizare sau altele<br />

similare, ci despre succesul „socialismului real“ (capitalism planificat de<br />

stat) în progresul unui popor. Acest succes este întunecat de îndelung<br />

discutata problemæ a „democrafliei“ vs. „dictaturæ“. Voi reveni la aceastæ<br />

dilemæ. Aici încerc doar sæ descriu ceva care este mai mult sau mai puflin<br />

frecvent în social-democraflie øi în societæflile de tip sovietic. Chestiunea<br />

politicæ este, fireøte, dacæ crearea unui popor este sau nu relevantæ în<br />

considerarea cîmpului devastat de ruine botezat ca „socialism real“ ca<br />

un posibil teren pentru proiectul comunist.<br />

Crearea unui popor de cætre capitalismul planificat de stat dirijat de un<br />

partid iniflial proletar ar trebui privitæ, în primul rînd, pornind de la definiflia<br />

aristotelicæ a democrafliei, ca dominaflie a særacilor asupra bogaflilor,<br />

definitæ similar de cætre Pseudo-Xenophon, autorul necunoscut al tratatului<br />

arhiconservator Constituflia atenianæ (sec. IV î.H.), ca dominaflie<br />

a celor de nimic asupra „calitæflii“. Asta nu însemna nici mæcar cæ særæcia<br />

se terminase sau avea sæ se termine, ci doar cæ puterea socialæ putea<br />

fi contrabalansatæ de puterea politicæ. Tribunatul roman nu viza distrugerea<br />

proprietæflii, ci numai reabilitarea lui ager publicus, darurile fæcute celor<br />

nevoiaøi øi conservarea unei contraputeri independente. „Democraflia“<br />

a însemnat (øi mai înseamnæ încæ, într-o anumitæ mæsuræ pe zi ce trece<br />

165


tot mai micæ) øi putere laicæ, magistrafli øi lideri politici aleøi prin tragere<br />

la sorfli øi dispozitive pentru prevenirea unui privilegiu puternic politic<br />

sau militar. Oamenii, mai ales cei liberi øi færæ proprietate, erau circumscriøi<br />

de poziflia lor socialæ – ca opuøi „nafliunii“ – în cadrul unui acord<br />

care consfinflea conflictul sub preponderenfla politicæ a „claselor de jos“<br />

(hoi polloi: cei mulfli).<br />

Oricît de puflin are aceasta de-a face cu ideea socialistæ originaræ (e.g. Proudhon,<br />

pærfli din Marx øi Engels, Lassalle), a fost o moøtenire ideologicæ din<br />

componentele radicale ale Revolufliei Franceze (de la Babeuf la Blanqui)<br />

øi a devenit esenfla „socialismului real“, a cærui operæ a fost – iar asta explicæ,<br />

în parte, ororile sale de tiranie øi persecuflie – sæ anihileze vechile elite øi<br />

sæ instaureze ideea (clasic republicanæ) de egalitate politicæ, în sensul puterii<br />

„oamenilor din popor“, ceea ce însemna în practicæ muncitori angajafli<br />

politic, cu „conøtiinflæ de clasæ“, „organizafli“, øi intelectuali „organici“ de Partid.<br />

Aceastæ putere a fost cea mai absolutæ cu putinflæ, dar asta nu trebuie<br />

sæ ne ascundæ funcflia ei definit negativæ. „Socialismul real“ a ræmas, færæ<br />

îndoialæ, o societate de clasæ, dar, paradoxal, færæ o clasæ conducætoare<br />

autenticæ în cel mai înalt grad. Tipul tradiflional de clasæ conducætoare, cu<br />

concomitentele ei autoritate/respect, roluri transmise, permanenflæ de<br />

poziflie, independenflæ culturalæ (habitat, stil, eleganflæ, maniere, gust, atitudine<br />

corporalæ, patronaj, consum vizibil, pompæ øi circumstanflæ,<br />

orgoliu), toate avînd la bazæ bogæflia moøtenitæ øi ereditaræ, a dispærut cu<br />

totul. Roluri, funcflii, poziflii, influenflæ øi rang (nepermanent) au fost redistribuite<br />

constant, guvernarea realæ era îndeplinitæ de o instituflie ai cærei<br />

membri erau supuøi rotafliei, avansærii øi destituirii (limogement) de obicei<br />

într-o instituflie: ca sæ utilizez o paralelæ istoricæ imperfectæ, mai degrabæ<br />

o curte decît o nobilime. Proprietatea – dreptul deflinerii mijloacelor<br />

de producflie – era separatæ de producætori, dar nu era individualizatæ,<br />

iar controlul ca atare nu putea sæ fie øi nu era moøtenit. Cei care exercitau<br />

controlul erau selectafli politic øi birocratic, nu în funcflie de privilegiile<br />

ereditare ale înaintaøilor lor, fiind însæ asigurafli prin conceptul de proprietate<br />

inerent dreptului roman øi decisiv în toate societæflile de „albi“ øi în<br />

multe alte societæfli (de castæ sau de clasæ).<br />

Imprecis øi poate chiar în mod eronat, în „socialismul real“, „statul“ a fost<br />

væzut ca o personificare a dominafliei de clasæ (pe care, de fapt, a depersonalizat-o),<br />

de aici caracterul puternic moralizat øi politizat al revolufliilor<br />

proletare împotriva „socialismului real“ (capitalism planificat de stat,<br />

birocratic), de la Kronstadt la Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968,<br />

Gdańsk 1981, Timiøoara 1989. Acolo unde este implicat „socialismul“<br />

de orice fel, politica nu poate fi departe. În „socialismul real“ multe lucruri<br />

erau ascunse (cum ar fi inegalitatea, exploatarea, opresiunea, særæcia<br />

øi rezistenfla la toate acestea), un singur lucru însæ, puterea pur øi simplu,<br />

n-a fost niciodatæ ascuns. Partidul a pus întotdeauna problema puterii (fiindcæ<br />

era puterea) øi a decretat cæ poporul avea puterea atîta timp cît statul<br />

deflinea majoritatea activelor economice, iar Partidul era unica<br />

autoritate îndrituitæ sæ guverneze statul în interesul celor mulfli, cæci orice<br />

relaxare a acestei duble exercitæri a puterii ar fi ameninflat egalitatea øi supremaflia<br />

popularæ. Oricine pleda împotriva Partidului – fiind, astfel, scos în<br />

afara legii øi, prin asta, în afara limitelor – trebuia sæ demonstreze cæ orice<br />

cîøtig, în orice privinflæ, nu ar pune într-o situaflie de risc regimul popular,<br />

mai exact plebeu („tribunatul“) øi sinonimul sæu, egalitatea. Aceastæ<br />

sarcinæ a fost îndeplinitæ de revolufliile menflionate mai sus, care au fost<br />

în mare parte egalitariste, plebee, revoluflii ideologic socialiste (nu comuniste).<br />

Caracterul acestor societæfli plebee, cu cultul lor închinat muncii øi<br />

muncitorului – în care obiønuitul tablou al virtuflilor era ræsturnat într-o<br />

mæsuræ nemaicunoscutæ în Vest, unde eroismul øi altruismul erau atribuite<br />

vieflii de zi cu zi øi unde (deøi fraudulos) rezistenfla øi nesupunerea<br />

erau ridicate în slævi, unde nu regii, ci servitorii recalcitranfli erau læudafli,<br />

unde revolufliile istorice nu erau niciodatæ prezentate ca „legea gloatei“,<br />

unde nenorocirea nu era atribuitæ eøecului personal, ci nedreptæflii, dar<br />

unde oamenii care încercau sæ acflioneze în conformitate cu aceste idei<br />

virtuoase erau pedepsifli –, nu poate fi înfleles dacæ nu luæm în consideraflie<br />

dominaflia anticlericalismului øi a ateismului, glorificarea øtiinflei øi a tehnologiei<br />

avansate, respectul de care se bucura în special cultura modernæ<br />

înaltæ. Acest pozitivism øi acest modernism militante, conjugate cu<br />

ideea statalæ centralæ a egalitæflii, care modela o societate færæ o clasæ conducætoare<br />

ereditaræ øi radical separatæ (astfel încît, în comparaflie cu Occidentul,<br />

era, practic, un stat lipsit de lideri, de vreme ce pretenfliile<br />

dinastice ale unora dintre dictatori au provocat numai ilaritate – teama<br />

îøi avea sursa în altæ parte), a crescut sentimentul unui univers uman curæflat<br />

temeinic de sacru.<br />

Nu subliniez aici bine-cunoscutul caracter represiv, mincinos øi, în general,<br />

limitat al regimurilor „socialist-reale“ estice, aøa cum am fæcut-o<br />

copios mai înainte, inclusiv în timpul domniei lor, øi nu am niciun regret<br />

cæ le-am atacat øi ridiculizat. Ceea ce încerc sæ fac acum este sæ examinez<br />

dacæ teritoriul specific creat de un capitalism planificat de stat dominat<br />

de o politicæ egalitaræ, raflionalistæ øi secularæ, exprimatæ, diseminatæ<br />

øi aplicatæ de Partidul unic, angajat ideologic faflæ de socialism øi clasa muncitoare,<br />

este sau nu fertil pentru proiectul comunist, ca opus separærilor<br />

esenfliale pentru supraviefluirea a ceea ce am putea numi, pe larg, capitalism.<br />

Pentru cæ nu scriu, aici, o istorie detaliatæ politic, voi omite, în<br />

bunæ parte, cei douæzeci øi ceva de ani tulburi care-au trecut de la die<br />

Wende, care nu par sæ fi eliminat unele dintre aceste determinæri, în special<br />

trei factori: (1) egalitarismul øi lipsa consubstanflialæ de respect, øi lipsa<br />

unui sentiment clar al autoritæflii legitime; (2) o absenflæ færæ precedent<br />

a sacrului; (3) o viziune distinct politicæ a economiei øi a statului, neconsiderate<br />

ca separate. Acestea nu sînt simple obiønuinfle de gîndire sau<br />

o „culturæ politicæ neliberalæ“ (chiar dacæ existæ ceva în acest sens), acestea<br />

sînt caracteristici sociale øi merg bine împreunæ.<br />

Nu încape îndoialæ cæ versiunea foarte specialæ de capitalism de stat numitæ<br />

„socialism real“ a ratat obiectivele destul de limitate ale miøcærii clasice<br />

muncitoreøti, aøa cum au fost ele formulate de Kautsky, Otto Bauer,<br />

Lenin øi Troflki – giganfli, dar giganfli ai unei epoci apuse –, cu toate acestea,<br />

creaflia lui istoricæ nu a fost doar o altæ variantæ de exploatare, la<br />

momentul respectiv destul de „avansatæ“, împodobitæ cu un mesaj<br />

emancipator limitat, în principal, la simbolism. De asemenea, pentru cæ<br />

trebuie sæ-l distingem clar de proiectul comunist final, nu trebuie sæ avem<br />

prea mari reflineri în a-i recunoaøte grandoarea, uneori de-a dreptul respingætoare,<br />

øi deseori tragicæ. Orice am simfli în legæturæ cu el – øi<br />

acordînd respectul nostru tæcut nenumæratelor sale victime –, el a înlæturat<br />

orice autoritate la o scaræ færæ precedent øi cu o durabilitate subversivæ,<br />

distructivæ øi negativæ nemaiîntîlnitæ. Ceea ce vreau sæ spun prin<br />

absenfla uimitoare a sacrului nu este simpla øi vizibila absenflæ a unui mys-<br />

166


+<br />

terium tremendum, care a fost din ce în ce mai stræin de experienfla modernæ<br />

începînd din secolul al XVI-lea. Ideea cæ nu existæ nimic intrinsec<br />

inviolabil a fost limitatæ în Occident la avangardele radicale. Deøi „socialismul<br />

real“ nu se poate spune cæ ar fi fost renumit pentru experimentele<br />

sale îndræznefle, el nu øi-a putut niciodatæ repudia în întregime originile<br />

revoluflionare øi raflionaliste. Se considera pe sine însuøi ca o ordine bazatæ<br />

pe filosofie øi øtiinflæ – iar cenzura nu exclude o dragoste fundamentalæ<br />

øi sinceræ de adevær, oricît de prost îndrumatæ. Chiar øi cei care se<br />

luptæ ca sæ ajungæ la adevær øi nu au decît o slabæ øansæ sæ-l atingæ trebuie<br />

sæ recunoascæ de la început cæ simpla credinflæ nu va fi de-ajuns.<br />

Sfînta Inchiziflie øi Santa Hermandad n-au putut distruge øi n-au distrus<br />

toatæ credinfla creøtinæ autenticæ; nici cenzura stalinistæ øi „linia Partidului“<br />

uniform impusæ n-au dezrædæcinat cu totul caracterul filosofic øi pe<br />

cel teologic al autoînflelegerii politice a regimului. (Aici, filosofia înseamnæ<br />

ceva similar cu ceea ce în secolul al XVIII-lea se numea „filosofia newtonianæ“,<br />

o concepflie chipurile lipsitæ de iluzii despre „Naturæ øi Om“.<br />

Aceasta nu este o noutate. Herr Sonnenfels, ministrul confidenflial al<br />

marelui despot luminat, împæratul Iosif al II-lea al Austriei, era în acelaøi<br />

timp øeful polifliei sale secrete – øi, practic, inventatorul genului, cu rapoarte<br />

sub acoperire despre opiniile supuøilor Maiestæflii Sale – øi øeful<br />

propagandei sale, organizatorul opozifliei sale, radicale dar loiale, al lojei<br />

masonice în expansiune, care edita o revistæ filosofico-politicæ lunaræ<br />

numitæ Der Mann ohne Vorurteil 8 …)<br />

Dacæ staliniøtii au încercat uneori sæ-øi dilueze vinul cu o spælæturæ de<br />

vase naflionalistæ øi chiar antisemitæ, acesta a fost un eøec. Læsînd asta la<br />

o parte, „legitimitatea“ (un termen pe care se întîmplæ sæ-l detest) nu<br />

era oferitæ ca rezultat al originii, al descendenflei, al tradifliei – ceva precedent<br />

øi superior – øi, mai ales, nu avea nicio legæturæ cu ceva divin.<br />

Ce poate fi mai secular decît sæ raportezi momentul conceptual elevat<br />

al „întemeierii“ la „interesele“ negate atît de vehement de toate celelalte<br />

societæfli de clasæ atît de aservite lor Ce altæ societate de clasæ ar cuteza<br />

sæ menflioneze clasa (în acest caz, clasa muncitoare) în documentele sale<br />

constituflionale de bazæ Ce stat, cu excepflia parflialæ øi paradoxalæ a<br />

Statelor Unite, ar risca sæ estompeze orice referire etnicæ sau geografic-regionalæ<br />

din numele sæu, sæ-øi aproprieze un steag internaflional (steagul<br />

roøu) øi sæ-øi facæ din Internaflionala (primul) lui imn „naflional“, iar globul<br />

terestru îmbræfliøat de banderole care spun în toate limbile „Proletari din<br />

toate flærile, unifli-væ!“ sæ-i fie stemæ (Defuncta Republicæ Democratæ Germanæ<br />

avea pe stemæ douæ ciocane încruciøate øi un compas de mæsurare,<br />

foarte masonic, dacæ mæ-ntrebafli pe mine.) Nici lei, nici unicorni.<br />

Unul dintre motivele pentru care „socialismul real“ a trebuit sæ fie atît de<br />

tiranic øi de însetat de sînge (similar anumitor faze din Revoluflia Francezæ)<br />

a fost acela cæ nu era binecuvîntat cu niciun fel de ideologie coezivæ, care<br />

sæ facæ apel mæcar implicit la suprauman, la o certitudine anterioaræ implicatæ<br />

în cea mai mundanæ øi trivialæ doctrinæ constituflionalæ a dreptului natural,<br />

împiedicat fiind de autoînflelegerea sa filosoficæ øi revoluflionaræ. Aøa<br />

cum a arætat Alex Callinicos în dezbaterea sa toværæøeascæ cu Slavoj Žižek 9 ,<br />

Lenin øi Troflki respingeau chiar øi posibilitatea unei simple justificæri morale<br />

– nu s-au mai væzut vreodatæ ateiøti atît de raflionaliøti. (Aceastæ viziune<br />

despre lume este cuprinsæ, cu simplitate clasicæ, într-o capodoperæ<br />

nemuritoare, cîntecul lui John Lennon Imagine; nota elegiacæ a acestui<br />

cîntec, demnæ de un lied de Schumann, aratæ exact clipa întîrziatæ în timp<br />

pentru istoria miøcærii internaflionale a muncitorilor øi a „forflelor progresiste“.)<br />

În fostul „socialism real“, de la Berlin la Vladivostok, de la Praga la Saigon<br />

– øi inclusiv Bologna roøie, øi Shanghaiul roøu, øi Billancourt cel cu<br />

seceræ øi ciocan 10 – s-a fæcut o încercare austeræ øi parcimonioasæ,<br />

disciplinatæ øi complet serioasæ de abnegaflie pentru a crea poporul, eliminîndu-se,<br />

sustrægîndu-se tot ce era mai presus: orice, cu alte cuvinte,<br />

care era reprezentat de o aristocraflie sau de un cler, o simplæ comunitate<br />

umanæ færæ nimic „din afaræ“, o lume de plebei færæ proprietate,<br />

confruntafli numai cu un stat færæ chip, impersonal ca (øi, în acest caz,<br />

identic cu) capitalul, în care „masele“ nu erau identificate disprefluitor cu<br />

„gloatele“, în care nimeni nu putea stabili exact adeværata origine socialæ<br />

a opresiunii øi a limitærii. Masele, care în momentele de rezistenflæ proletaræ<br />

protestau cæ statul care trimitea tancuri împotriva lor nu era „cu<br />

adeværat“ socialist, nu se angajau într-o semanticæ scolasticæ. Era inimaginabil<br />

ca statul sæ se poatæ situa în opoziflie faflæ de masele proletare,<br />

într-o societate plebee unde nu existæ un „afaræ“. Un sistem în care statul<br />

nega cu disperare cæ ar fi avut vreo existenflæ separatæ øi diferitæ de<br />

o societate de egali nu putea fi re<strong>format</strong>, ci doar distrus.<br />

În deøertul social care a urmat acestei distrugeri a unei lumi industriale,<br />

seculare, øtiinflifice, mundane, stricte øi neburgheze, incapabilæ totuøi, în<br />

acelaøi timp, sæ depæøeascæ lumea capitalistæ a separafliilor, a dihotomiilor<br />

seriale, o societate imobilizatæ înaintea unui salt care n-a venit niciodatæ,<br />

tot ce a fost egalitar øi plebeu a fost negat, dar niciodatæ cu<br />

adeværat contrazis. „Democraflia“ ar fi putut sæ însemne o lume la fel<br />

de egalitaræ, împletitæ cu „libertæflile civile“, cu „pluralismul“ øi cu guvernul<br />

popular/reprezentativ, dar, fireøte, nu a fæcut acest lucru. Ea ar putea<br />

sfîrøi într-o „civilizaflie“ periculoasæ, mai rea decît orice barbarie, unde<br />

Celælaltul unei clase ar apærea ca stræin, întotdeauna o posibilitate în capitalism,<br />

øi fæcutæ posibilæ de colonizarea de facto a acestor teritorii, de<br />

data aceasta nu de o metropolæ identificabilæ a imperiului colonizator,<br />

ci de forfle care erau invizibile øi oculte.<br />

Sau într-o nu mai puflin pernicioasæ revenire la momentul de rigor mortis<br />

dinaintea „schimbærilor“ (1988–’91), atunci cînd – ca întotdeauna din<br />

1917 încoace – saltul definitiv nu putea sæ aibæ loc, øi sæ înceapæ din acel<br />

moment imaginar, færæ vreun „de mai înainte“ separat vizibil øi chiar simbolic,<br />

întorcîndu-se de astæ datæ împotriva invizibilului: împotriva capitalului<br />

øi a statului care însemna acelaøi lucru înainte de „1989“. Aceastæ<br />

întoarcere ar îngrozi oamenii, aøa cum a fost descrisæ oroarea comunismului<br />

de Marx øi Engels în Manifestul comunist: o întoarcere împotriva<br />

proprietæflii, a statului, a nafliunii, a familiei, a identitæflii heterosexuale,<br />

a religiei, a ræzboiului, a legii, a øcolii, a muncii, a banilor øi a „culturii“.<br />

Nietzsche a arætat færæ nicio ambiguitate cæ orice civilizaflie respectabilæ<br />

øi viguroasæ depinde de servitute øi de privilegiu. Avea dreptate, aøa cum<br />

avuseseræ dreptate øi modelele lui greceøti, øi, la fel, Joseph de Maistre<br />

avusese dreptate înaintea lui, cînd fæcea apologia cælæului ca principal pilon<br />

al societæflii. Comuniøtii ar trebui sæ fie – øi sînt de fapt – barbari. Duømanii<br />

noøtri au dreptate sæ ne urascæ. Niciunei instituflii contemporane<br />

(øi niciunei alte instituflii) nu i se va permite sæ existe. Nicio permanenflæ,<br />

deci nicio tradiflie.<br />

Doar oameni.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

167


Note:<br />

1. Autoarea acestui slogan este Rosa Luxemburg, care l-a lansat în timpul Primului Ræzboi Mondial.<br />

(N. ed.)<br />

2. Cu privire la caracterul crucial al timpului în formarea societæflii capitaliste existæ douæ lucræri<br />

marxiste recente importante: Moishe Postone, Time, Labour and Social Domination:<br />

A Reinterpretation of Marx’s Critical Theory, Cambridge, Cambridge University Press,<br />

1993, øi Antonio Negri, „The Constitution of Time“, in Time for Revolution, London & New<br />

York, Continuum, 2003, pp. 21–137.<br />

3. În limba germanæ în text: timpul liber de dupæ ziua de muncæ. (N. tr.)<br />

4. Consiliul muncitorilor øi partidul proletar (øi sindicatul) se bazeazæ, dimpotrivæ, pe locul de<br />

muncæ, ocupînd astfel o poziflie strategicæ la punctul de producflie, care a fost începutul unei<br />

politici noi, vezi supra, G. M. Tamás, „Marx despre 1989“ (existæ øi o traducere în limba<br />

croatæ, „Marx o 1989“, Up & Underground, 17–18, Zagreb, 2010, pp. 42–56).<br />

5. Cf. G. M. Tamás, „A Capitalism Pure and Simple“, Left Curve, 32 (2008), pp. 66–75, republicat<br />

in Genealogies of Post-Communism, ed. Adrian T. Sîrbu øi Alexandru Polgár, Cluj, Idea,<br />

2009, pp. 11–28; „Counter-Revolution Against A Counter-Revolution“, Left Curve, 33 (2009),<br />

pp. 61–67, acelaøi cu note de subsol in Maska, 121–122 (primævara 2009, Ljubljana), pp.<br />

16–31 (în limba englezæ øi slovenæ).<br />

6. Socialist Workers Party, Partidul Socialist al Muncitorilor. (N. tr.)<br />

7. Cîntecul nazist Sus steagul (1930–1945). (N. tr.)<br />

8. Omul færæ prejudecæfli. (N. tr.)<br />

9. Alex Callinicos, „Leninism in the Twenty-First Century Lenin, Weber and the Politics of<br />

Responsibility“, in Lenin Reloaded, ed. Sebastian Budgen, Durham NC, Duke University<br />

Press, 2007; Stathis Kouvelakis, Slavoj Žižek, cuvînt-înainte la Leon Trotsky, Terrorism and<br />

Communism: A Reply to Karl Kautsky, London, Verso, 2007, pp. VII–XXII. Comparæ polemica<br />

lui Troflki cu John Dewey, in Trotsky, Their Morals and Ours, ed. George Novack,<br />

New York, Pathfinder Press, 1973 (mai multe reeditæri).<br />

10. Sinecdocæ pentru o fostæ uzinæ Renault situatæ în aceastæ suburbie din sud-vestul Parisului,<br />

multæ vreme fief al Partidului Comunist Francez. (N. tr.)<br />

168


verso: un dosar Mike Davis<br />

Economia politicæ<br />

a Americii imperiale tîrzii*<br />

Mike Davis<br />

* Traducere dupæ Mike Davis, „The Political Economy of Late-Imperial America“, New Left Review,<br />

I/143, ianuarie–februarie 1984. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis pentru acordarea<br />

drepturilor de publicare. (N. ed.)<br />

MIKE DAVIS este profesor la Universitatea Irvine øi editor al New Left Review. Unul dintre cei<br />

mai reputafli istorici nord-americani contemporani, Mike Davis a creat un cîmp epistemic original<br />

la intersecflia studiilor marxiste, teoriei urbane øi ecologiei critice. Dintre cærflile sale, amintim:<br />

City of Quartz: Excavating the Future in Los Angeles (1990), Magical Urbanism: Latinos<br />

Reinvent the US City (2000), Late Victorian Holocausts: El Niño Famines and the Making of the<br />

Third World (2001), The Monster at Our Door: The Global Threat of Avian Flu (2005), Planet<br />

of Slums: Urban Involution and the Informal Working Class (2006), In Praise of Barbarians: Essays<br />

against Empire (2007).<br />

Definifliile convenflionale ale „hegemoniei“ americane postbelice s-au concentrat<br />

asupra preponderenflei puterii exclusiv economice øi militare,<br />

concertate prin intermediul unui monopol militar atomic, prin suveranitatea<br />

monetaræ, investifliile de peste ocean øi diferenflele istorice de<br />

productivitate øi consum de masæ. În consecinflæ, luînd ca valoare de referinflæ<br />

sfîrøitul anilor 1940, cînd conjuncflia tuturor acestor factori promovase<br />

hybrisul unui „secol american“, este posibil sæ detectæm un relativ<br />

declin al hegemoniei americane, pe mæsuræ ce coordonatele puterii economice<br />

s-au schimbat în favoarea Europei Occidentale øi a Japoniei. Dar<br />

în pofida importanflei strategice a schimbærilor în produsul intern brut<br />

pe cap de locuitor, în bilanflurile comerciale sau în acfliunile producfliei<br />

de export, ræmîne totuøi un truism faptul cæ statisticile vorbesc rareori<br />

de la sine sau pe o singuræ voce. Nu rezultæ, de pildæ, cu o claritate absolutæ<br />

øi în mod automat, ce macrotendinflæ este mai semnificativæ: relativa<br />

eroziune a supremafliei economice a Statelor Unite sau tendinfla de<br />

egalizare a normelor de producflie øi consum în cele trei nuclee de capitalism<br />

avansat. Øi nici nu existæ o determinare unilateralæ între indicii competitivitæflii<br />

economice øi structurile de dominaflie politicæ øi militaræ. De<br />

fapt, o abordare simplæ de tipul „balanflæ a puterii“ este frustrantæ, pentru<br />

cæ, în loc sæ ofere ræspunsuri clare, ea trezeøte mai degrabæ dileme<br />

de acest fel. O metodologie mai bunæ, dupæ pærerea mea, este sæ definim<br />

„hegemonia“ nu ca pe o relaflie de putere unicæ, atotcuprinzætoare<br />

– radiind prin diverse instanfle –, ci ca pe un sistem dinamic, care reuneøte<br />

acumularea, legitimarea øi represiunea la o scaræ mondialæ. În sensul<br />

acesta, hegemonia americanæ este o formæ specificæ de adecvare<br />

istoricæ între sistemul de stat capitalist øi economia mondialæ.<br />

Întrucît, în cadrul acestui sistem, raportul dintre marile economii capitaliste<br />

a fost, simultan, de interdependenflæ øi ierarhic, nu existæ nicio contradicflie<br />

în a afirma cæ tendinfla de convergenflæ între venituri øi condifliile<br />

de producflie a fost atît un puternic motor de creøtere economicæ, cît<br />

øi, ulterior, o sursæ de instabilitate. Altfel spus, relativa contracflie a cotei<br />

producfliei industriale mondiale generate de Statele Unite pe piafla internæ<br />

sau apariflia unui strævechi deficit comercial nu este logic incompatibilæ<br />

cu menflinerea dominafliei americane asupra condifliilor generale<br />

de reproducere ale capitalismului mondial – inclusiv arsenalele sale nucleare<br />

strategice, preflul capitalului monetar, livrærile<br />

de petrol øi grîu, generarea noilor tehnologii<br />

øi aøa mai departe. Evoluflia indicatorilor<br />

economici (sau militari) relativi aratæ o crizæ sistemicæ a hegemoniei americane<br />

numai în mæsura în care aceøtia denotæ o deteriorare în coerenfla<br />

internæ a sistemului. O astfel de crizæ existæ, færæ nicio îndoialæ, acum.<br />

Dar ea poate fi de o naturæ radical diferitæ decît aceea sugeratæ de analizele<br />

care au încercat sæ îøi adjudece nuanflele de „declin“ sau „cædere“.<br />

De fapt, în absenfla unei tendinfle semnificative înspre o coerenflæ capitalistæ<br />

alternativæ în Centru øi sub presiunea unor provocæri radicale la<br />

Periferie, apare paradoxul consolidærii supremafliei militare øi politice a<br />

Statelor Unite, sub stindardul unui al doilea Ræzboi Rece, chiar în momentul<br />

în care sprijinul economic (øi, într-o anumitæ mæsuræ, ideologic)<br />

tradiflional al acestei puteri intræ în colaps.<br />

Scopul meu aici va fi explorarea unuia dintre aspectele acestui paradox:<br />

realinierea forflelor economice øi politice americane interne, care a subminat<br />

modelul, triumfætor odinioaræ, de „fordism“ instaurat dupæ al Doilea<br />

Ræzboi Mondial, înlocuindu-l cu configuraflia actualæ, radical distinctæ,<br />

a cærui prescurtare curentæ este „reaganism“, în perioada de dupæ Ræzboiul<br />

din Vietnam. Traiectoria globalæ a puterii Statelor Unite de-a lungul<br />

aceluiaøi interval de timp – celælalt aspect al istoriei hegemoniei<br />

americane în ansamblul ei – va fi examinatæ într-un articol ulterior, complementar<br />

în intenflii cu acesta. Aici nu voi face altceva decît sæ prefaflez<br />

o explorare a dinamicilor interne ale acelei hegemonii, cu o scurtæ evocare<br />

a cadrului ei extern. Voi avea în vedere, aøadar, trei dintre principalele<br />

surse ale creøterii economice din Statele Unite dupæ Potsdam: (1)<br />

generalizarea producfliei de masæ øi a consumului de masæ („fordism“);<br />

(2) „adîncirea“ capitalismului american intern prin extinderea locurilor<br />

de muncæ tot mai calificate øi cu „salarii ridicate“; øi (3) „lærgirea“ bazei<br />

economice interne prin industrializarea hinterlandului tradiflional sau a<br />

periferiei – i.e., formarea „Centurii însorite“. 1<br />

Dupæ examinarea coerenflei originale a acestora, ca suporturi structurale<br />

sau expresii ale hegemoniei Statelor Unite, voi cæuta sæ demonstrez cæ<br />

dinamica economicæ øi politicæ a puterii americane nu mai susfline un<br />

„circuit pozitiv [virtuous circle]“ de creøtere autoconsolidatæ. „Acomodarea“<br />

între regimul fordist de acumulare øi structura hegemoniei Statelor<br />

Unite a scos la luminæ noi bariere interne øi contradicflii. Dintre<br />

acestea, una va fi evidenfliatæ în mod particular mai jos: incapacitatea economiei<br />

Statelor Unite de a asigura salarii mari, locuri de muncæ pe piafla<br />

primaræ a forflei de muncæ. În mod simptomatic, aceasta se exprimæ nu<br />

numai în dezindustrializarea regionalæ øi într-un nivel al øomajului færæ<br />

precedent în epoca postbelicæ, dar øi în proliferarea noilor locuri de muncæ<br />

cu salarii mici, în raport cu øi adesea pe spezele angajærilor în sectorul<br />

primar. Vom vedea cum aceastæ ræsturnare – de la un model al creærii<br />

locurilor de muncæ cu calificare permanentæ la unul al decalificærii – a<br />

avut consecinfle imense pentru politicile interne ale Statelor Unite øi pentru<br />

forma viitoare a economiei mondiale.<br />

În fine, în ultima secfliune voi examina relaflia dintre ascensiunea reaganismului<br />

øi epuizarea fordismului. Voi sugera cæ o combinaflie, derulatæ<br />

de-a lungul celei mai mari pærfli din anii 1970, între demobilizarea clasei<br />

muncitoare din Statele Unite øi insurgenfla susflinutæ a straturilor de nouveaux<br />

riches a deplasat suficient de spre dreapta coordonatele politicii<br />

169


americane, încît sæ sponsorizeze nu doar regimul Reagan, ci øi un nou<br />

regim de acumulare, bazat pe „supraconsum“ øi pe extinderea angajærilor<br />

cu salarii mici. La fel cum criza economicæ a recompus atît capitalul<br />

Statelor Unite, cît øi clasa muncitoare din Statele Unite, tot astfel realinierea<br />

puterii electorale în vigoare (care exprimæ, în parte, aceste schimbæri<br />

în compoziflia de clasæ) a contribuit, invers, la schimbarea economiei politice<br />

a capitalismului american. Dezvoltarea în tandem a acestor dialectici distincte,<br />

economicæ øi politicæ, este cea care poate asigura supraviefluirea<br />

reaganismului dincolo de Reagan, chiar øi sub stindardul „neoliberalismului“<br />

democratic.<br />

I. „Ultraimperialism“ atlantic<br />

Era postbelicæ a hegemoniei americane fusese inauguratæ printr-o<br />

„revoluflie de sus“, în perioada 1945–1950, care a reconstruit puterea<br />

burgheziei Europei Occidentale pe o nouæ axæ, a liberalismului øi interdependenflei<br />

cu puterea mondialæ a Statelor Unite, fæcînd totodatæ curæflenie<br />

în miøcarea sindicalæ europeanæ øi dezbinînd-o. Condiflia sine qua non<br />

fusese, fireøte, avantajul tehnico-militar færæ precedent atins de Statele<br />

Unite în vara lui 1945: marea contingenflæ istoricæ a bombei atomice a<br />

fost însoflitæ de rezultatele, mai previzibile, ale mobilizærii pe scaræ largæ<br />

a forflelor productive ale giganticei economii americane (care øi-a dublat<br />

capacitatea industrialæ între 1940 øi 1944). fiinînd cont de toate acestea,<br />

data de 8 august 1945 trebuie sæ fie consideratæ drept începutul<br />

„secolului american“, cæci distrugerea Hiroshimei a suprimat restricfliile<br />

de împærflire a puterii negociate de triumviratul Aliaflilor la Yalta.<br />

Lumea bipolaræ apærutæ dupæ Hiroshima era, într-un sens pervers, realizarea<br />

ræsturnatæ a profefliei lui Kautsky 2 despre „ultraimperialism“.<br />

Kautsky 3 pretinsese cæ vedea, prin fumul øi ruina Primului Ræzboi Mondial,<br />

apariflia unei noi ordini dominate de Statele Unite, în care logica<br />

monopolului avea sæ transforme violenfla rivalitæflii interimperialiste într-o<br />

complicitate paønicæ, în scopul exploatærii lumii nonindustriale. În<br />

realitate, mai curînd logica globalæ a violenflei contrarevoluflionare a fost<br />

cea care a creat condiflii pentru interdependenfla economicæ paønicæ a<br />

unui imperialism atlantic purificat, sub conducerea Americii. Deøi institufliile<br />

Bretton Woods 4 – Banca Mondialæ øi FMI – sînt adesea prezentate ca<br />

temeliile sistemului postbelic, intervenfliile lor nu au devenit astfel decît<br />

la finalul perioadei de reconstrucflie, la sfîrøitul anilor 1950. În primul rînd<br />

øi mai presus de orice, integrarea militaræ multinaflionalæ sub sloganul securitæflii<br />

colective contra URSS a fost cea care a precedat øi græbit interpenetrarea<br />

marilor economii capitaliste, fæcînd posibilæ noua eræ a<br />

liberalismului comercial, care a înflorit între 1958 øi 1973.<br />

Crescînd concentric în jurul fortæreflei centrale a Securitæflii Naflionale<br />

a Statului Nord-American, inifliative øi „doctrine“ prezidenfliale succesive,<br />

ræspunzînd deplasærii centrelor geopolitice de furtunæ ale revolufliei øi<br />

insurecfliei naflionaliste, au înælflat o structuræ în care se întrepætrund alianfle<br />

militare, programe de ajutorare øi dispozitive [tripwires] nucleare. Începînd<br />

cu Pactul de la Chapultepec din 1945 (care a creat o alianflæ militaræ<br />

a emisferei occidentale) pînæ la Pactul de la Manila din 1954 (care a<br />

organizat SEATO), a fost forjatæ o ordine militar-economicæ ultraimperialistæ,<br />

care uneøte avanposturile øi contingentele – imperiale sau mercenare<br />

– din patruzeci de flæri cu statul lor major de bazæ în comandamentul<br />

[war room] de la Casa Albæ.<br />

Aceastæ centralizare cvasiabsolutistæ de cætre Statele Unite a puterii militare<br />

strategice avea sæ permitæ principalilor ei satrapi o subordonare luminatæ<br />

øi flexibilæ. Ea s-a arætat, mai ales, foarte îngæduitoare cu pretenfliile<br />

imperialiste reziduale ale francezilor øi britanicilor – cu secesiunea eroicomicæ<br />

a acelei force de frappe 5 øi cu mitul durabil al „relafliei speciale“.<br />

Aceastæ flexibilitate fusese întemeiatæ pe disjuncflia neobiønuitæ dintre puterea<br />

economicæ øi militaræ, pe de o parte, øi plæfli, pe de alta, pe care a<br />

permis-o structura hegemoniei americane. Legiunile yankee de pe<br />

Elba øi de-a lungul DMZ 6 , împreunæ cu umbrelele nucleare care le protejeazæ,<br />

au fæcut cu putinflæ ca economiile europene øi japonezæ sæ furnizeze<br />

cheltuieli generoase de protecflie socialæ, pentru integrarea muncii,<br />

øi, respectiv, subvenflii comerciale øi agricole ridicate, pentru a prezerva<br />

competitivitatea internaflionalæ – fiecare dintre ele pæstrînd, în tot acest<br />

timp, o stridentæ mobilizare ideologicæ împotriva comunismului. Cu alte<br />

cuvinte, principalii aliafli, cu excepflia semnificativæ a Marii Britanii øi a cheltuielilor<br />

ei militare ridicate per capita, au cules fructele social-conformiste<br />

ale militarismului, færæ sæ trebuiascæ sæ plæteascæ preflul real al pieflei.<br />

Cît despre americani, analiøtii au fæcut frecvent aluzie la compromisurile<br />

între costurile permanentei economii de înarmare øi nivelul relativ scæzut<br />

al protecfliei sociale øi al siguranflei locurilor de muncæ. Totuøi, doar<br />

rareori aceasta a disturbat opinia publicæ, obiønuitæ, de la Lend-Lease 7<br />

încoace, sæ echivaleze cheltuielile militare cu crearea locurilor de muncæ<br />

øi prosperitatea generalæ. Chiar acele sectoare ale capitalului din afara<br />

grædinilor luxuriante ale industriei de apærare au cîøtigat din nenumæratele<br />

subproduse øi efecte multiplicatoare ale bugetului militar, inclusiv subvenfliile<br />

publice masive ale cercetærii øi dezvoltærii. În fine, ca hegemon, Statele<br />

Unite sînt singura putere capabilæ – potrivit unor circumstanfle conjuncturale<br />

specifice – sæ-øi „în-caseze“ supremaflia militaræ integrativæ, pentru<br />

a-øi spori avantajele economice. Un exemplu remarcabil de operafliune<br />

de acest fel a fost, desigur, felul în care Nixon øi Kissinger au manipulat<br />

dependenfla militaræ a burgheziei arabe de Statele Unite, pentru a restabili<br />

controlul american atît asupra petrolului, cît øi asupra petrodolarilor,<br />

în detrimentul costurilor de producflie europene øi japoneze øi al<br />

balanflelor comerciale.<br />

II. Mecanismul creøterii interne<br />

Dar manevrele radicale de acest gen erau, în general, inutile în perioada<br />

de apogeu a puterii globale a Statelor Unite. Cæci fordismul 8 atlantic,<br />

ca traiectorie economicæ a hegemoniei americane, accepta posibilitatea<br />

unei dezvoltæri armonioase øi solidare a marilor economii capitaliste (deøi<br />

nu presupunea în mod necesar sincronizarea realæ a ciclurilor lor de afaceri<br />

individuale). Creøterea economiei naflionale a Statelor Unite a fost<br />

cea care a furnizat, înainte de toate, un elan durabil pentru sistemul internaflional<br />

în ansamblul sæu, permiflînd economiilor europene øi japonezæ<br />

sæ îøi reconstruiascæ forflele de producflie devastate de ræzboi pe principiul<br />

american al montajului în masæ øi sæ înfæptuiascæ „miracolele“ refacerii<br />

de la sfîrøitul anilor 1950. Totuøi, economia Statelor Unite a putut sæ<br />

îndeplineascæ aceastæ fericitæ funcflie pentru cæ inserflia ei în economia<br />

mondialæ a fost de o asimetrie singularæ: pe de o parte, contribuflia ei<br />

absolutæ la comerflul øi investifliile mondiale era suficient de mare pentru<br />

a genera efecte dinamizante de cerere øi ofertæ; pe de altæ parte,<br />

ea era relativ autarhicæ în comparaflie cu restul OCDE 9 (pînæ în 1970,<br />

170


verso: un dosar Mike Davis<br />

numai aproximativ 8% din PNB 10 -ul Americii circula pe piafla mondialæ)<br />

øi, prin urmare, flexibil acomodaflionistæ la aporturile în creøtere ale<br />

Europei Occidentale øi Japoniei în comerflul internaflional cu produse<br />

industriale. Spre deosebire de omologii anteriori colonial-mercantili, hegemonia<br />

americanæ nu s-a fondat pe o preeminenflæ rigidæ în comerflul mondial<br />

sau pe o îngrædire a investifliilor de portofoliu, ci pe menflinerea unor<br />

condiflii de acumulare solide în sînul economiei interne a Statelor Unite.<br />

Într-un sens general, au existat douæ mecanisme principale de creøtere<br />

internæ postbelicæ: o dinamicæ a consumului de masæ bazatæ pe „conduita<br />

salarialæ“; øi o dinamicæ a expansiunii sectoriale/regionale bazatæ<br />

pe „conduita impozitærii“.<br />

Primul model de acumulare – ceea ce Aglietta numeøte „regimul intensiv“<br />

– se baza pe un circuit complet al creøterii productivitæflii, profiturilor<br />

øi salariilor, prin intermediul negocierii colective multianuale øi printr-un<br />

sistem de creditare internæ superlichid, susflinut de împrumuturile federale<br />

guvernamentale øi de scutirea de impozite pentru creditele ipotecare.<br />

Odinioaræ, în timpul primului mare boom de duratæ al consumului,<br />

din anii 1920, majoritatea clasei muncitoare semicalificate din industrie<br />

ræmînea blocatæ la nivelul unor venituri de særæcie, incapabilæ sæ participe<br />

la zarva cumpærærii unei maøini sau case. (În acest sens, fordismul incipient<br />

a fost învins de însuøi succesul „planului american“ al angajatorilor<br />

de a dezrædæcina sindicalismul øi de a bloca creøterile salariale.) De fapt,<br />

a fost nevoie de un deceniu de luptæ a noilor sindicate industriale<br />

CIO 11 pentru a impune recunoaøterea sindicatelor øi a codificærii, în convenfliile<br />

colective din 1948–1950, a unui sistem salarial dinamic, ce sincroniza<br />

consumul de masæ cu productivitatea muncii. În acest mod,<br />

aproximativ un sfert din populaflia americanæ – în special muncitori<br />

semicalificafli de etnie albæ øi familiile lor – a fost ridicat, în perioada anilor<br />

1950, la nivelul atins pînæ atunci doar de clasa mijlocie sau de muncitorii<br />

calificafli: acela de proprietari de locuinflæ øi deflinætori de credite. Dar<br />

un alt sfert, poate chiar o treime a populafliei, incluzînd în orice caz majoritatea<br />

negrilor øi muncitorii agricoli, ræmînea în afara acestui boom, constituind<br />

„cealaltæ Americæ“, aceea care avea sæ se revolte în anii 1960.<br />

Douæ au fost cele mai frapante indicii de avansare a acestui regim de<br />

acumulare intensivæ, suburbanizarea øi creøterea învæflæmîntului superior.<br />

Primul semnifica nu numai integralizarea complexului maøinæ – locuinflæ<br />

– aparaturæ electricæ, drept motor al creøterii economice, ci øi vasta<br />

transformare socio-spaflialæ care a rezultat din aceasta. Între 1950 øi 1960<br />

suburbiile au crescut de 40 de ori mai repede decît zonele oræøeneøti<br />

centrale, în timp ce numærul automobilelor înscrise a crescut la 22 de<br />

milioane. 12 Stabilitatea raportului salarii-productivitate, rezultatæ din compromisul<br />

între capital øi munca organizatæ, a permis clasei muncitoare<br />

din Statele Unite sæ se reproducæ din ce în ce mai mult ca o colectivitate<br />

de consumatori privatizafli.<br />

Dar capacitatea muncitorului auto de a-øi cumpæra, în fine, o maøinæ sau<br />

a dulgherului din construcflia de case de a-øi permite un credit ipotecar<br />

a constituit numai o parte a dialecticii consumului de masæ; celælalt<br />

aspect, nu mai puflin important, a fost orizontul vizibil al mobilitæflii<br />

educaflionale. „G.I. Bill of Rights“ din 1944, care furniza subvenflii guvernamentale<br />

pentru veteranii dornici sæ se înscrie la un colegiu sau sæ înceapæ<br />

o pregætire profesionalæ superioaræ, a fost o inifliativæ legislativæ<br />

la fel de epocalæ ca Homestead Act al lui Lincoln. 13 Aproape opt milioane<br />

de veterani ai celui de-al Doilea Ræzboi<br />

Mondial, jumætate din totalul celor care serviseræ<br />

sub arme, au primit educaflie gratuitæ în colegii,<br />

rezultatul fiind o masivæ expansiune a facilitæflilor de educaflie<br />

superioaræ. 14 De fapt, pe la mijlocul anilor 1960, educaflia superioaræ<br />

ajunsese în unele state mai bogate, precum California, un drept practic<br />

universal øi mai mult de jumætate din absolvenflii învæflæmîntului mediu<br />

îøi continuau studiile la facultæfli. Cu alte cuvinte, standardul „istoric“<br />

al forflei de muncæ, aøa cum a definit-o Marx, ajunsese sæ însemne, pentru<br />

mari segmente din clasa muncitoare albæ, atît proprietate asupra unei<br />

locuinfle, cît øi o educaflie superioaræ pentru copiii lor. În plus, pînæ la criza<br />

din anii 1970, învæflæmîntul superior a permis intrarea efectivæ în sectoarele<br />

serviciilor administrative, tehnice øi educaflionale aflate în extensie:<br />

o dinamicæ intergeneraflionalæ de aducere la zi a locurilor de muncæ, la<br />

fel de fundamentalæ pentru regimul de acumulare intensivæ ca øi cifra<br />

de afaceri a noilor modele de maøini sau cea a vînzærilor de parcele în<br />

suburbii.<br />

Centura însoritæ<br />

Aceastæ transformare continuæ a condifliilor de viaflæ ale unei mari pærfli<br />

a clasei muncitoare din Statele Unite øi expansiunea corelativæ a pieflei<br />

primare a muncii, cu salarii mari, au fost coordonate în maniere complexe<br />

cu cel de-al doilea motor al acumulærii postbelice: formarea Centurii<br />

însorite. Între începutul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial øi sfîrøitul<br />

Ræzboiului din Vietnam, o revoluflie uimitoare în structura sectorialæ øi<br />

regionalæ a capitalismului american fusese împlinitæ. Ca sæ înflelegem amploarea<br />

acestei transformæri – aproape echivalentæ, în termeni europeni,<br />

cu o deplasare a centrului de greutate economic de la Ruhr la Mezzogiorno<br />

–, este util sæ evocæm polarizarea regionalæ a economiei americane<br />

cu o jumætate de secol în urmæ, cînd New Deal 15 ajungea la putere.<br />

Existau atunci douæ Americi tradiflionale: o metropolæ industrialæ în zona<br />

Nord-Est – Marile Lacuri, care conflinea cu puflin mai mult decît jumætate<br />

din populaflie pe numai 15 la sutæ din suprafafla naflionalæ, producînd<br />

însæ patru cincimi din producflia industrialæ, øi un vast hinterland vestic øi<br />

sudic, bazat pe agriculturæ øi pe producflia primaræ, incluzîndu-i pe cei douæzeci<br />

de milioane de americani prinøi în cursa creditelor pentru subzistenflæ<br />

øi a plæflii datoriilor prin muncæ [debtpeonage]. 16 Din 1940, urbanizarea<br />

øi industrializarea rapidæ a versantului Pacific, a Texasului øi a Sudului færæ<br />

bumbac au erodat aceastæ dihotomie tradiflionalæ metropolæ/hinterland<br />

– deplasînd investifliile, populaflia urbanæ øi veniturile într-o asemenea mæsuræ,<br />

încît, la sfîrøitul boomului din perioada Ræzboiului din Vietnam, apæruse<br />

deja o regiune urban-industrialæ sudicæ [Sunbelt], aproape egalæ în<br />

venituri øi producflie cu vechea metropolæ, deosebindu-se însæ numai prin<br />

condifliile foarte diferite de acumulare a capitalului.<br />

De exemplu, Centura însoritæ are tendinfla sæ fie bogatæ în energie, cu<br />

terenuri vaste, destul de nesindicalizatæ øi cu cheltuieli sociale foarte scæzute<br />

la nivel guvernamental local. Economia acestei zone este fondatæ<br />

pe predominanfla sectorialæ a industriilor cu vocaflie øtiinflificæ (aerospafliale<br />

øi electronice), pe produsele prime øi industriile loisirului (turism, odihnæ<br />

øi recreere), în timp ce Nordul a conservat majoritatea vechilor industrii<br />

grele øi de consum. Corelativ, muncitorii din producflia de masæ încæ<br />

mai constituie elementul esenflial al structurii sociale din „Centura<br />

171


îngheflatæ“ 17 , în timp ce Sudul øi Vestul sînt caracterizate de o segmentare<br />

mai extremæ a forflei de muncæ în concentræri de profesioniøti tehnico-øtiinflifici,<br />

pe de o parte, øi muncitori foarte prost plætifli în sectorul<br />

primar øi în cel terfliar, pe de altæ parte. Aøa cum a sugerat John Mollenkopf,<br />

aceste structuri sociale divergente produc, la nivel metropolitan,<br />

echilibre foarte diferite ale puterii de clasæ. În majoritatea zonelor<br />

urbane din Nord, „coalifliile de creøtere“ localæ capitalistæ trebuie sæ se<br />

angajeze în negocieri conflictuale cu sindicatele øi cu populafliile din zonele<br />

urbane centrale, influente politic. În Centura însoritæ, dimpotrivæ,<br />

structurile puterii locale au beneficiat de o hegemonie aproape færæ<br />

obstacole, susflinutæ prin falsuri electorale øi prin confiscarea, pe scaræ<br />

largæ, a drepturilor electorale ale unor întregi cartiere muncitoreøti<br />

nonanglo. 18<br />

Eu descriu aceastæ revoluflie industrialæ din vechiul hinterland drept<br />

„conduitæ a impozitærii“, pentru cæ transferurile fiscale federale, garantate<br />

de puterea (istoric disproporflionatæ) a Congresului din Sud øi Vest,<br />

au constituit forfla motrice a creærii Centurii însorite. Astfel, în California,<br />

Washington, Texas øi Florida, cheltuielile militare au sponsorizat ascensiunea<br />

unor complexe industriale aerospafliale øi electronice 19 , în timp<br />

ce scæderea cotelor de petrol øi a creditelor agricole a raflionalizat sectoarele<br />

regionale primare øi a încurajat diversificarea în aval în privinfla<br />

tehnologiei petrolului øi a procesærii/comercializærii produselor agricole.<br />

Cheltuieli imense de lungæ duratæ pentru asfaltæri, canalizare cu apæ<br />

øi conducte de gaz natural au pus bazele unei dezvoltæri metropolitane<br />

risipitoare în Vestul deøertic. Între timp, în Sudul ex-plantafliilor, unde milioane<br />

de chiriaøi øi arendaøi au fost stræmutafli în anii 1950 datoritæ<br />

mecanizærii agricole, populaflia ruralæ særacæ de culoare a suportat greul<br />

emigrafliei forflate înspre zonele nordice din centrul oraøelor, evacuatæ<br />

de muncitorii albi legafli de suburbii. În termeni generali, Centura însoritæ<br />

a fost astfel în mæsuræ sæ îøi exporte særæcia spre Nord, deplasînd<br />

simultan marja cheltuielilor federale spre Sud øi Vest: ca rezultat, zonele<br />

centrale din Cleveland øi Newark s-au veøtejit, în vreme ce suburbiile<br />

din San Diego øi Dallas au înflorit.<br />

III. Climacteriul fordist<br />

În mod foarte general, putem spune apoi cæ macrodinamica economicæ<br />

a hegemoniei Statelor Unite, aøa cum a fost ea menflinutæ mai bine<br />

de treizeci de ani de un sistem imperial militar øi statal unificat, aproape<br />

cæ a reuøit sæ realizeze cliøeele populare de „americanizare“ a Europei<br />

øi de „californianizare“ a Americii. Tendinflele ameninflætoare de egalizare<br />

a nivelului de venituri între Statele Unite øi eurocentrul industrial, precum<br />

øi o convergenflæ analogæ între marile regiuni ale Statelor Unite înseøi<br />

începuseræ sæ devinæ o realitate pe creasta lungului boom postbelic, la<br />

începutul anilor 1970.<br />

Marea ofensivæ europeanæ a muncii din perioada 1968–1973, care a<br />

dus la indexarea salariilor øi a bunæstærii în mai multe flæri, a fæcut sæ urce<br />

cîøtigurile populafliei, în pofida inflafliei, øi, prin 1975, nivelul salariilor din<br />

Benelux øi Germania de Vest depæøise media din Statele Unite. Salariile<br />

franceze nu ræmæseseræ nici ele cu mult în urmæ øi, în pofida punctului<br />

lor de plecare cu mult mai slab, salariile italiene reduceau rapid<br />

diferenfla. Numai salariile britanice øi, într-o oarecare mæsuræ, cele japoneze<br />

au ræmas relativ stagnante în aceastæ perioadæ. 20<br />

În timpul acesta, în Statele Unite, ca urmare a boomului din perioada<br />

Ræzboiului din Vietnam, formarea de capital øi creøterea veniturilor în<br />

Centura însoritæ s-au accelerat cu o vitezæ dublæ faflæ de cea din Nord-<br />

Est. Între 1969 øi 1974, venitul per capita în zonele metropolitane din<br />

Sud a crescut de la 93% la 98% din media naflionalæ, iar la recensæmîntul<br />

din 1980 era deja peste. În timp ce în 1960 raportul dintre venitul<br />

brut din vechea metropolæ øi hinterland era încæ de 58,1/41,9, prin 1980<br />

cele douæ regiuni erau aproape cu exactitate egale (49,4/50,6). Utilizînd<br />

date mai defalcate, din nouæ regiuni, constatæm cæ spectrul diferenflelor<br />

de venit, care în 1940 mergea de la 0,65 pentru Sud pînæ la 1,15 pentru<br />

coasta Pacificului, scæzuse la sfîrøitul anilor 1970 pînæ la o variaflie totalæ<br />

de numai 0,15. 21<br />

Odatæ cu aceastæ tendinflæ de egalizare a nivelului veniturilor (øi productivitæflii)<br />

în sînul bazei fordiste a economiei mondiale, a existat øi o tendinflæ<br />

colateralæ de relativæ saturare a pieflei consumului de lungæ folosinflæ, care<br />

fusese principalul motor al expansiunii coordonate a capitalismului metropolitan.<br />

Deøi graniflele sociale ale consumului de masæ diferæ în funcflie<br />

de puterea relativæ øi de solidaritatea miøcærilor naflionale ale forflei<br />

de muncæ, în general se pare cæ nivelurile superioare ale cererii, conduse<br />

de „motorizarea“ øi mecanizarea activitæflilor gospodæreøti, fuseseræ<br />

atinse la sfîrøitul anilor 1970. 22 Astfel, în Franfla, procentajul muncitorilor<br />

care posedau bunuri de consum durabile a crescut în perioada 1959–<br />

1974 dupæ cum urmeazæ: maøini, de la 21,3 la 60%; televizoare, de<br />

la 8,6% la 81%; frigidere, de la 19,4% la 87%; øi maøini de spælat, de<br />

la 21,2 % la 72,9 % (raporturile echivalente de consum ale clasei mijlocii<br />

au fost, toate, peste 90%). 23 Dacæ ne gîndim cæ în anii 1960 piafla de<br />

automobile nord-americanæ øi europeanæ a crescut anual cu 12–13%,<br />

ea s-a atenuat acum la o ratæ de înlocuire de numai 2–3% pe an. Se<br />

preconizeazæ cæ pînæ øi dinamica piaflæ de maøini internæ japonezæ îøi va<br />

atinge maturitatea în urmætorii cîfliva ani. 24<br />

Semnificaflia acestui prag în istoria capitalismului mondial øi, în mod<br />

particular, pentru sistemul de acumulare organizat sub hegemonia<br />

Statelor Unite poate fi sesizatæ cel mai bine prin comparaflie cu încheierea<br />

marii perioade de construcflie feroviaræ internaflionalæ, sub egida<br />

capitalismului rentier britanic, între anii 1905 øi 1912. La fel ca acel moment<br />

de cotituræ, care a produs în economie o profundæ indispoziflie<br />

øi „stagflaflie“ 25 , care a prefaflat Primul Ræzboi Mondial, cliamacteriul fordist<br />

din anii 1970 a antrenat øi el o serie de consecinfle structurale profunde.<br />

În primul rînd, a crescut consumul metropolitan de energie la un nivel<br />

incompatibil cu nivelul artificial scæzut, chiar în depreciere, al preflului internaflional<br />

al petrolului. Øocurile petroliere care au urmat inevitabil au pus<br />

sub semnul întrebærii întreaga structuræ a capitalizærii existente, bazatæ<br />

cum era pe o energie superieftinæ, øi au dus la deprecierea forflatæ a unei<br />

mari cantitæfli de echipamente øi tehnologii existente. 26 În afara transferurilor<br />

cvasifictive de venituri cætre OPEC 27 , preflurile în creøtere ale petrolului<br />

au determinat øi o restructurare în distribuflia profitului chiar în<br />

însuøi sînul „nucleului“ capitalului: cei mai mari petroliøti americani, de<br />

exemplu, au fost inundafli, subit, de o treime din totalul profiturilor corporatiste,<br />

„eliminînd“, de-a dreptul, alte sectoare de fabricaflie. Deøi aceste<br />

schimbæri în structura de susflinere a preflului energiei aparflinînd<br />

costurilor de fabricaflie a avut, probabil, unele efecte colaterale pozitive<br />

172


verso: un dosar Mike Davis<br />

pentru anumifli producætori de echipamente de înaltæ tehnologie, principalul<br />

lor rezultat a fost întærirea spectaculoasæ a finanflelor øi dobînzilor<br />

dividendelor metropolitane, în detrimentul economiei productive în<br />

ansamblul ei.<br />

În al doilea rînd, creøterea explozivæ a consumului privatizat în anii<br />

1960 øi la începutul anilor 1970 a supus la tensiuni færæ precedent resursele<br />

fiscale disponibile pentru infrastructura lui colectivæ (drumuri, øcoli noi,<br />

servicii de protecflie etc.). Cheltuiala publicæ øi impozitele au devenit astfel,<br />

din ce în ce mai mult, un teren al diviziunii între muncitorii suburbanizafli<br />

øi pæturile mijlocii, pe de o parte, øi muncitorii din centrul<br />

oraøului øi særæcimea nesalarizatæ, pe de altæ parte. Inflaflia galopantæ, cu<br />

efectele ei perverse øi iluziile de distribuflie (de exemplu, proprietarii de<br />

locuinfle din clasa muncitoare sînt simultan victime ale impozitelor funciare<br />

ridicate øi beneficiarii unor acfliuni umflate), a polarizat în continuare<br />

aceste poziflii definite de consum, ispitind segmentele mai puternice<br />

sau mai favorizate din clasa muncitoare sæ abandoneze alianflele lor politice<br />

bazate pe solidaritæfli tradiflionale øi sæ intre în noile blocuri interclase ale<br />

celor care „au“, încolonafli împotriva colectivului „nu au“. Conflictele determinate<br />

de efectele distribufliei secundare au cæpætat astfel, uneori, o importanflæ<br />

politicæ mai mare decît „vechile“ alinieri, definite de clase.<br />

În al treilea rînd, industriile de consum de lungæ duratæ øi unii dintre principalii<br />

lor furnizori au reacflionat, în mod clasic, la saturarea pieflei øi la<br />

concurenfla stræinæ crescutæ, începînd o raflionalizare a capacitæflii de producflie<br />

existente. Dar originalitatea istoricæ a acestei miøcæri de raflionalizare<br />

constæ în faptul cæ ea a îmbræcat forma creærii unor veritabile „industrii<br />

mondiale“. Læsînd o parte din echipamentele de-acasæ sæ rugineascæ,<br />

companiile multinaflionale au deplasat fonduri de amortizare peste<br />

ocean, cætre o mînæ de platforme de export strategic, ale cæror regimuri<br />

politice menflin o combinaflie a forflei de muncæ educate øi calificate cu<br />

salarii mici øi acces la piefle regionale cheie. Rezultatul nu este numai o<br />

altæ producflie de ramuræ pentru piefle locale sau simpla „externalizare<br />

[out-sourcing]“ nesindicalizatæ, ci apariflia liniilor de asamblare internaflionale<br />

integrate în industriile de automobile, de computere øi farmaceutice<br />

– toate finanflate de înfloritoarele piefle de capital neimpozitabil.<br />

Acest salt cantitativ de la scara producfliei naflionale la cea a producfliei<br />

mondiale nu presupune doar o reducere drasticæ a numærului de concurenfli<br />

capitaliøti 28 , ci pune la încercare øi capacitatea miøcærilor sindicale<br />

naflionale de a apæra, la ele acasæ, standardele salariale øi nivelurile de<br />

ocupare a forflei de muncæ.<br />

În al patrulea rînd, relativa diminuare a diferenflelor dinamice anterioare<br />

regionale øi naflionale în cadrul nucleului fordist – ceea ce Aglietta<br />

descrie ca o tendinflæ de convergenflæ a structurilor industriale 29 – a galvanizat<br />

în anii 1970 cæutarea unor noi piefle de echipamente în semiperiferia<br />

în curs de industrializare. În mod ironic, tocmai enorma<br />

acumulare de dolari „apatrizi“, rezultafli din deficitul comercial al Statelor<br />

Unite øi din explozia de prefluri a OPEC, a furnizat carburantul pentru<br />

boomul industrial al „conduitei datoriei“, care a mæturat graniflele americane,<br />

mediteraneene øi est-asiatice din 1976 pînæ în 1980. Aceastæ expansiune<br />

postbelicæ, cea mai ameflitoare de dupæ ræzboi, era fondatæ pe<br />

exportul datoriei metropolitane, reciclatæ, ca prin farmec, de sistemul<br />

bancar internaflional, în monedæ de credit pentru flærile în curs de industrializare,<br />

care ofereau în schimb, ca garanflie, viitoarea creøtere a exportului<br />

lor. În aceastæ uluitoare înlænfluire de<br />

creøtere via îndatorare metamorfozatæ era implantatæ<br />

certitudinea virtualæ cæ o recesiune a<br />

Centrului ar fi produs efecte negative de multiplicare galopantæ în semiperiferia<br />

care suprainvestea.<br />

Constelaflia crizei<br />

Maturaflia fordismului a produs astfel, sub hegemonia americanæ, o constelaflie<br />

de crizæ, care împleteøte contradicfliile la nivelul compozifliei capitalului,<br />

al compozifliei muncii, al raportului de forfle între clase, al diviziunii<br />

internaflionale a muncii øi al relativei autonomii a sistemului financiar mondial.<br />

Deøi fiecare dintre aceste „crize în interiorul Crizei“ are propria-i<br />

pondere øi cere o analizæ particularæ, configuraflia lor de ansamblu poate<br />

fi sintetizatæ mai clar punîndu-ne întrebarea: care sînt eventualele<br />

„soluflii“ ale crizei Dezbaterea actualæ, precum øi logica acelor categorii<br />

analitice prezentate deja propun douæ cæi, alternative sau combinate,<br />

pentru reluarea acumulærii de capital pe termen lung la scaræ mondialæ<br />

øi în continuitate cu structurile fazei precedente.<br />

Prima este posibilitatea de a extinde dialectica producflie de masæ/consum<br />

de masæ, caracteristicæ fordismului, înspre centura societæflilor<br />

urbane, de-a lungul regiunilor limitrofe metropolitane. Acest proiect,<br />

pe care Lipietz l-a numit „fordism global“ 30 , abordeazæ contradicfliile implicate<br />

în restrîngerea expansiunii pieflei mondiale prin subconsumul de<br />

masæ din flærile de curînd industrializate.<br />

În al doilea rînd, existæ potenflialul pentru lærgirea internæ a dinamicii fordiste<br />

în cadrul societæflilor metropolitane înseøi, printr-o productivitate<br />

revoluflionaræ øi progrese salariale în sectoarele în creøtere terfliar (servicii)<br />

øi cuaternar (informaflii). Aceasta este ceea ce Aglietta numeøte scenariul<br />

„neofordismului“, care abordeazæ contradicfliile existente în<br />

reproducerea relafliei salariale în cele mai avansate centre capitaliste. 31<br />

Dacæ ipoteza noastræ anterioaræ este valabilæ, cæ hegemonia americanæ<br />

a furnizat coerenfla structuralæ pentru difuzarea fordismului în Europa<br />

øi America, atunci chestiunea naturii øi perspectivelor crizei actuale a acestei<br />

hegemonii trebuie sæ fie legatæ de capacitatea potenflialæ a rolului imperial<br />

al Americii de a asigura tranziflia spre aceste noi forme de acumulare<br />

globalæ. Cu alte cuvinte, sînt Statele Unite capabile sæ efectueze a doua<br />

revoluflie capitalistæ internaflionalæ, pentru a face din Mexic sau Indonezia<br />

societæfli de consum avansate; sau/øi sæ se auto„reindustrializeze“, prin<br />

dinamismul unui nou complex „educaflie/sænætate“, legat de o viaflæ profesionalæ<br />

mai scurtæ<br />

Aceste întrebæri au avut ecou într-un trecut relativ recent. Ca sæ le vizualizæm<br />

ca opfliuni practicabile în cadrul politicii imperiale de astæzi, este necesar<br />

sæ ne amintim ce a læsat în urmæ ambifliosul program de reformæ a<br />

capitalismului american din cursul anilor 1960. Pentru a evalua posibilitæflile<br />

actuale, fie de extindere a ariei geografice a „fordismului“, fie de<br />

aprofundare a rædæcinilor sale metropolitane, ar putea fi folositor sæ flinem<br />

cont de experienflele anterioare ale Planului Marshall al lui Kennedy pentru<br />

emisfera vesticæ – Alianfla pentru Progres – øi de Ræzboiul lui Johnson<br />

împotriva Særæciei, care viza integrarea „celeilalte Americi“ în curentul<br />

dominant al economiei naflionale cu salarii mari. Destinele acestor<br />

experimente conexe de „fordism global“ øi de „neofordism“, din cursul<br />

anilor 1960, ne spun, dupæ pærerea mea, multe despre perspectivele<br />

173


pentru viitorul hegemoniei americane în anii 1980. Discutarea primului<br />

o voi læsa pentru o urmare a acestui eseu: el a fost în general considerat<br />

un eøec decisiv. Ceea ce ne intereseazæ aici este al doilea<br />

experiment.<br />

IV. Ascensiunea supraconsumismului<br />

Spre deosebire de ghinionista Alianflæ pentru Progres, Ræzboiul împotriva<br />

Særæciei (conceput sub Kennedy, lansat de Johnson øi, surprinzætor,<br />

continuat de Nixon) a fost adjudecat, în general, ca un mare succes istoric.<br />

Prin 1976, de exemplu, s-a estimat cæ rîndurile særacilor, un sfert din<br />

poporul Statelor Unite în 1960, se reduseseræ la o ræmæøiflæ de 12 procente:<br />

o diminuare a særæciei relative comparabilæ, în linii mari, cu cea<br />

obflinutæ în perioada de dupæ New Deal øi cel de-al Doilea Ræzboi Mondial.<br />

În acest ultim caz, aøa cum am væzut, integrarea fordistæ a clasei muncitoare<br />

industriale a dat un impuls susflinut economiei. Ræzboiul împotriva<br />

Særæciei, dimpotrivæ, nu a furnizat acelaøi catalizator pozitiv acumulærii ca<br />

Legea Wagner 32 øi apariflia CIO. În realitate, statisticile oficiale ale særæciei<br />

deghizeazæ unele dintre cele mai importante øi supærætoare fapte referitoare<br />

la tendinfla economiei politice americane contemporane.<br />

În primul rînd, „victoria“ în Ræzboiul împotriva Særæciei este în mare<br />

mæsuræ un artefact de transferuri de venituri în cadrul clasei muncitoare,<br />

care lasæ situafliile utilizærii forflei de muncæ structural intacte. Îndatæ ce<br />

începi sæ suprimi aceste subvenflii federale ale venitului, aøa cum a început<br />

sæ facæ Reagan de curînd, va reapærea imediat nivelul de særæcie<br />

menflionat, de la care se pornise în anii 1960. De fapt, inegalitatea veniturilor<br />

pe piaflæ de dinaintea transferului a crescut în ultima generaflie. În<br />

timp ce în 1965 cei mai særaci 40% din populaflie obflineau 11 procente<br />

din totalul venitului de piaflæ, coeficientul corespunzætor pentru 1978<br />

a fost de 8,5 procente. 33 Cu alte cuvinte, în pofida lungii perioade de<br />

expansiune a anilor øaizeci, economia privatæ nu a izbutit sæ genereze<br />

locuri de muncæ „decente“ (øi nici mæcar suficiente) pentru milioanele<br />

de locatari ex-agricoli øi muncitori deplasafli spre oraøele centrale în anii<br />

1950 øi la începutul anilor 1960.<br />

Economia americanæ a eøuat în a reintegra în special muncitorii negri<br />

de sex masculin, a cæror participare la rata forflei de muncæ (un indicecheie<br />

al øomajului structural) a scæzut de la 80% în 1945 la numai 60%<br />

astæzi. Revoluflia Drepturilor Civile, propulsatæ de sute de mii de muncitori<br />

negri, a reuøit sæ demonteze cel mai flagrant aparat al segregafliei<br />

de iure din Sud, precum øi sponsorizarea ascensiunii unui strat din ce<br />

în ce mai extins de profesioniøti øi manageri negri, dar a eøuat fundamental<br />

în obiectivele sale ultime de realizare a integrærii în masæ a muncii<br />

negrilor în economia salariilor mari øi în depæøirea barierelor de segregaflie<br />

de facto în øcolile øi suburbiile din Nord. La o generaflie dupæ Primul<br />

Marø spre Washington pentru Locuri de Muncæ øi Libertate, rata øomajului<br />

negrilor ræmîne dublæ faflæ de cea a albilor, în timp ce særæcia este<br />

de trei ori mai frecventæ în rîndul populafliei de culoare. Øaizeci la sutæ<br />

din bærbaflii negri angajafli (øi 50% dintre hispanici) sînt concentrafli în spectrul<br />

celor mai prost plætite locuri de muncæ. 34<br />

În al doilea rînd, cifrele oficiale ale særæciei, cu standardele lor de subzistenflæ<br />

ridicol de coborîte, ascund creøterea masivæ øi rapidæ a numærului<br />

muncitorilor særaci – primele victime ale politicii Reaganomics. 35 Cel<br />

puflin o treime din puterea de 100 de milioane a forflei de muncæ din<br />

Statele Unite constæ din salariafli captivi într-un ghetou de salarii mici, suspendat<br />

precar deasupra limitei oficiale a særæciei. 36 Ca nu cumva sæ ne<br />

imaginæm cæ aceastæ „semisæræcie“ este, în primul rînd, un subprodus<br />

al stagnærii angajærilor în cursul ultimului deceniu, dominat de crizæ, trebuie<br />

sæ subliniem cæ în timpul anilor 1970 au fost create noi locuri de<br />

muncæ la o ratæ dublæ faflæ de cea a ultimelor trei decenii precedente:<br />

în total, douæzeci de milioane de locuri de muncæ. Aøa cum a observat<br />

Emma Rothschild, „era de parcæ întreaga forflæ de muncæ a Canadei<br />

s-ar fi mutat în Sud øi ar fi gæsit de lucru în Statele Unite“. 37 Dar øi mai<br />

uimitoare decît amploarea creærii locurilor de muncæ era compoziflia sa:<br />

între 1972 øi 1980, „femeile au fæcut sæ creascæ numærul locurilor de muncæ<br />

aproximativ cu 65% – un procent disproporflionat dacæ îl raportæm<br />

la participarea lor cu numai 38% la totalul locurilor de muncæ din<br />

1972“. Dacæ participarea forflei de muncæ a femeilor s-a dublat între Eisenhower<br />

øi Reagan, cîøtigurile lor relative au scæzut de la 65% din media<br />

cîøtigului masculin la 59%; în 1980, o treime dintre femeile care lucrau<br />

cu normæ întreagæ cîøtigau sub 7.000 $, în timp ce salariul mediu al unui<br />

bærbat alb era de 17.000 $. 38<br />

Astfel, særæcia relativæ este în curs de producere în masæ, nu numai prin<br />

excluderea oamenilor din Lumea a Treia de pe piafla muncii primare,<br />

ci mai ales prin integrarea dinamicæ a femeilor în sectoarele înfloritoare<br />

ale economiei cu salarii mici. Locurile de muncæ cu salarii mici, departe<br />

de a fi o simplæ „periferie“ în raport cu un nucleu de salarii mari, au devenit<br />

chiar polul creøterii locurilor de muncæ al economiei. Aceastæ evoluflie,<br />

cu atenuarea sau diminuarea nexului fordist salariu/productivitate dominant<br />

anterior, este o rezultantæ a unor tendinfle diferite în sînul a ceea<br />

ce voi demonstra mai tîrziu cæ este un context unificator politico-economic.<br />

El este bazat, în general, pe un declin al sindicalizærii (miøcarea sindicalæ<br />

a reuøit sæ gestioneze numai douæ milioane din cele treizeci øi cinci de<br />

milioane de noi locuri de muncæ create între 1960 øi 1980) 39 øi, mai ales,<br />

pe proliferarea sectorului eteroclit „terfliar“, cu tipizærile lui omniprezente,<br />

sexiste sau rasiale, ale anumitor ocupaflii ca mai puflin calificate,<br />

færæ a fline seama de conflinutul lor real sau de comparabilitate. Mai<br />

precis, „revoluflia salariilor mici“ include fenomene discrete ca expansiunea<br />

externalizærii øi a subcontractærii, creøterea serviciilor personale,<br />

o nouæ apariflie a muncii forflate „extraeconomice“ (ca în negarea drepturilor<br />

cetæfleneøti ale muncitorilor „færæ acte“), progresul surprinzætor<br />

al campaniilor antisindicale, precum øi explozia, în mod ironic, a unor<br />

locuri de muncæ umile asociate cu difuzarea celor mai avansate tehnologii<br />

informaflionale. Pentru a înflelege în ce mod aceste tendinfle variate –<br />

unele dintre ele neînfrînat atavice (precum reapariflia unor industrii în<br />

condiflii sclavagiste), altele aproape futuriste (precum condiflia operatorilor<br />

de computer) – s-au coalizat în mod neaøteptat în cursul anilor 1970,<br />

ca sæ dea o nouæ direcflie economiei Statelor Unite, este util sæ examinæm<br />

în primul rînd, contrafactual, economia politicæ alternativæ a cærei<br />

posibilitate a fost suprimatæ în consolidarea ultimæ spre Reaganomics.<br />

Punctul de cotituræ<br />

Potrivit unui consens al analizei economice, sfîrøitul anilor øaizeci a fost<br />

punctul de cotituræ în boomul postbelic, înregistrînd din plin impactul<br />

acelei Great Society øi al cheltuielilor cu Ræzboiul din Vietnam, împreunæ<br />

174


verso: un dosar Mike Davis<br />

cu acceleraflia inflafliei øi, ca urmare, cu presiunea salariilor compensatorii.<br />

Cînd impulsul iniflial de creøtere postbelic fordist via suburbanizare øi<br />

motorizare a început sæ atingæ un punct relativ de saturaflie, a început<br />

sæ aparæ o nouæ structuræ de consum, caracterizatæ prin cereri crescute<br />

de îngrijire a sænætæflii, educaflie øi recreere. În acelaøi timp, exista o presiune<br />

politicæ acutæ ca, în locul expansiunii pieflei muncii, pentru noi venituri<br />

øi drepturi sociale, sæ se potoleascæ valul revoltelor ghetourilor din<br />

Nord. Conjunctura de ansamblu, prin urmare, conflinea în mod abstract<br />

oportunitatea politicæ pentru o mobilizare generalæ în vederea unei reorientæri<br />

social-democrate øi „neofordiste“ a cheltuielilor publice øi impozitærii,<br />

în aøa fel încît ele sæ cuprindæ o actualizare generalæ a competenflelor<br />

øi productivitæflii în furnizarea de servicii publice extinse øi de consum<br />

colectiv (ceea ce presupunea, de asemenea, un relativ declin continuu<br />

al cheltuielilor militare). Ca parte a unei strategii economice alternative,<br />

menitæ sæ facæ din America un stat al bunæstærii sociale la un standard<br />

mai apropiat de al Nordului european, astfel de reforme ar fi putut susfline<br />

absorbflia negrilor, hispanicilor øi femeilor pe piafla muncii bine plætite.<br />

Mai mult chiar, ele ar fi asigurat øi unele efecte colaterale, precum îngrijirea<br />

medicalæ mai ieftinæ øi forflæ de muncæ mai calificatæ, care ar fi crescut<br />

productivitatea øi profitabilitatea în sectorul producerii de mærfuri din<br />

economia privatæ (ceea ce reprezintæ, desigur, ceva cu totul diferit de<br />

profiturile capitalului în ansamblu). Însæ condifliile minime prealabile<br />

pentru o astfel de mobilizare la sfîrøitul anilor øaizeci includeau un înalt<br />

grad de solidaritate sindicalæ conøtientæ, crearea peste hotare a unei alianfle<br />

populare de muncitori/negri/særaci (precum cea imaginatæ de Martin<br />

Luther King, în anul dinaintea asasinærii sale) øi transformarea internæ a<br />

Partidului Democrat.<br />

În secfliunea urmætoare voi examina pe scurt motivele care au dus la<br />

eøecul celei de-a doua condiflii prealabile (dar øi unele simptome care<br />

ne lasæ sæ vedem de ce a treia este mai degrabæ o imposibilitate). Cît<br />

despre prima, trebuie sæ reflinem cæ drastica scædere a numærului<br />

membrilor de sindicat, în perioada anilor 1970, de la 26% la aproximativ<br />

16% din forfla de muncæ a sectorului privat 40 , este, probabil, mai mult<br />

un efect decît o cauzæ a particularismului øi egoismului miøcærii sindicale<br />

americane. Reunificarea în 1945 a AFL 41 øi CIO a avut ceva dintr-o restaurare<br />

gompersianæ, cu blocul celor din construcflii care domina executivul<br />

AFL-CIO (condus, fireøte, de un instalator – George Meany),<br />

continuînd sæ îmbræfliøeze exclusivismul meøteøugurilor tradiflionale øi sæ<br />

neglijeze benign, dacæ nu dintr-un rasism mascat, situaflia defavorizatæ<br />

a muncitorilor negri øi hispanici. În pofida inifliativelor ocazionale ale unor<br />

sindicate mai progresiste, ca al mæcelarilor sau al muncitorilor din industria<br />

de automobile (în afara AFL-CIO din 1967 pînæ în 1981), Federaflia<br />

a fost mai interesatæ sæ susflinæ Ræzboiul Rece decît sæ dedice resurse<br />

pentru organizarea muncitorilor nesindicalizafli.<br />

La fel, oricît de puternic negociau sindicatele pentru „un sistem de ajutor<br />

social în industriile de ramuræ“, prin suplimente contractuale pentru<br />

sænætate øi pensii, linia generalæ pentru politicile naflionale, inclusiv cele<br />

de protecflie socialæ, era difuzæ øi slæbitæ. De altfel, la apogeul miøcærilor<br />

antiræzboinice øi black-power din perioada 1968–1970, sindicatele industriale<br />

din vechea gardæ, împreunæ cu aliaflii lor din sindicatele controlate<br />

de Mafie ale camionagiilor øi cele maritime, au distrus orice speranflæ<br />

într-o alianflæ socialæ de tip New Deal, atacînd violent manifestafliile de<br />

protest împotriva ræzboiului, opunîndu-se controlului<br />

negrilor în institufliile locale (ca øcoala øi<br />

poliflia), respingînd cererile de acfliune afirmativæ<br />

în programele de ucenicie øi, în majoritatea cazurilor, aliniindu-se la anciens<br />

régimes de democraflie urbanæ împotriva revendicærilor din ghetou øi<br />

campus, în mod frecvent chiar øi împotriva muncitorilor din sectorul public<br />

de curînd sindicalizafli. Deoarece miøcarea sindicalæ era fundamental<br />

reticentæ sæ devinæ o veritabilæ forflæ de reformæ hegemonicæ – sau,<br />

cel puflin, sæ accepte conducerea miøcærii pentru drepturi civile –, un<br />

rezultat de bunæstare statalæ sau „neofordistæ“ la crizele sociale øi economice<br />

ale urmætorului deceniu era aproape a priori exclus. În fine, cîtæ<br />

vreme afacerea sindicalæ ræmînea, confortabil, în niøa sectorului bine plætit<br />

al economiei, avea prea puflin interes, în termeni vulgari de cost/beneficiu,<br />

sæ-i organizeze pe muncitorii cu salarii mici, chiar atunci cînd aceøtia<br />

erau centralizafli în gigantice complexe spitaliceøti sau de birouri. Rezultatul<br />

acestei abdicæri a fost acela cæ sindicatele americane au renunflat la<br />

capacitatea lor de a influenfla procesele de clasæ øi de formare profesionalæ<br />

în sectoarele cele mai dinamice ale economiei.<br />

Ce s-a întîmplat atunci, în anii 1970 – odatæ cu excluderea oricærei opfliuni<br />

alternative social-democratice –, a fost apariflia unui nou regim embrionar<br />

de acumulare, care ar putea fi numit supraconsumism. Acesta are<br />

prea puflin de-a face cu obiceiurile somptuoase ale celor foarte bogafli,<br />

a cæror risipæ costisitoare, cu iahturi, vile øi droguri exotice, este o problemæ<br />

socialæ incomparabil mai micæ decît controlul lor asupra mijloacelor<br />

globale de producflie. Prin supraconsumism vreau sæ indic, mai<br />

degrabæ, o subvenflionare politicæ tot mai intensæ a unui strat masiv subburghez<br />

de administratori, profesioniøti, noi întreprinzætori øi rentieri,<br />

care, confruntafli cu declinul rapid al organizærii muncitorilor særaci øi a minoritæflilor<br />

în anii 1970, au avut un succes copleøitor în profituri, de pe<br />

urma atît a inflafliei, cît øi a cheltuielor de stat extinse.<br />

Pæturi mijlocii neobiønuit de largi øi o pletoræ de indivizi în „poziflii de clasæ<br />

contradictorii“ au fost træsæturile permanente ale peisajului social american<br />

al secolului douæzeci; ce este nou este felul în care „terfliarizarea“<br />

economiei a fost exploatatæ în avantajul de distribuflie al unui strat administrativ-profesional<br />

lærgit, precum øi deschiderea unor noi frontiere<br />

de acumulare pentru întreprinzætorii mici øi mijlocii. Corelativ, circuitele<br />

fordiste dupæ modelul salariu/acorduri de productivitate, care foloseau<br />

la asigurarea canalizærii unei pærfli din surplusul social înapoi, în mærirea<br />

salariilor reale øi în promovarea forflei de muncæ, începeau sæ se præbuøeascæ.<br />

42 Vechiul cerc magic al særacului care devine mai bogat pe mæsuræ<br />

ce bogatul devine mai bogat este înlocuit de tendinfla ca særacul sæ<br />

fie mai særac øi cel bogat mai bogat, pe mæsuræ ce proliferarea locurilor<br />

de muncæ prost plætite lærgeøte, simultan, o piaflæ care abundæ de neproducætori<br />

øi noi øefi.<br />

Noii bogafli øi noii særaci<br />

Aceastæ legæturæ dialecticæ între supraconsumismul clasei mijlocii øi înræutæflirea<br />

crescîndæ a creærii de noi locuri de muncæ trebuie privitæ – succesiv<br />

– din punctul de vedere, comparativ, al structurii de clasæ, al<br />

tendinflelor de ocupare specific sectorialæ a forflei de muncæ øi din perspectiva<br />

formei viitoarelor structuri profesionale øi salariale.<br />

175


Pentru a începe cu o comparaflie internaflionalæ, este limpede cæ o diferenflæ<br />

semnificativæ între structurile de clasæ ale societæflilor capitaliste avansate<br />

o reprezintæ mærimea øi compoziflia relativæ a straturilor lor mijlocii.<br />

Franfla, Italia øi Japonia, de exemplu, sînt caracterizate, toate, printr-o<br />

neobiønuitæ persistenflæ a vechilor straturi mijlocii de flærani, negustori independenfli<br />

øi artizani (i.e., acele clase bazate pe relaflii de producflie esenflialmente<br />

precapitaliste). În 1976, de exemplu, aceste grupuri tradiflionale<br />

constituiau 17,6%, 26,2% øi 22,7% din populafliile francezæ, italianæ øi,<br />

respectiv, japonezæ active economic. În plus, se øtie bine cæ ponderea<br />

socialæ a acestor grupuri este menflinutæ artificial prin subvenflii politice.<br />

Întrucît aceste straturi ofereau un sprijin indispensabil pentru partidele<br />

burgheze de guvernæmînt (gaulliøti, creøtin-democrafli øi democrat-liberali),<br />

pozifliile lor economice au fost stabilizate prin intervenflii masive de stat:<br />

mergînd de la subvenflii agricole (inclusiv politica agraræ comunæ a CEE)<br />

pînæ la scutiri speciale de impozite øi legislaflie „antimonopol“ (ca Legea<br />

Royer din 1973 din Franfla, care proteja micile afaceri de concurenfla<br />

lanflurilor comerciale). 43<br />

În Statele Unite, pe de altæ parte, noua clasæ mijlocie a profesioniøtilor,<br />

managerilor salariafli øi tehnicienilor acreditafli cuprindea, în 1977, 23,8%<br />

din forfla de muncæ – o proporflie mai ridicatæ decît în orice altæ flaræ<br />

OCDE, cu excepflia Suediei. 44 Avînd în vedere cæ sectorul de stat american<br />

nu este mai mare decît cel din alte mari flæri capitaliste, este important<br />

sæ cercetæm caracteristicile speciale ale economiei private care<br />

susflin aceste noi straturi mijlocii extinse øi, de asemenea, sæ cæutæm orice<br />

dovezi de intervenflii statale sau subvenflii sociale care ar putea echivala<br />

cu o reglementare politicæ a formærii claselor.<br />

Desigur, este necesar sæ flinem seama de faptul cæ situaflia particularæ a<br />

Statelor Unite în diviziunea internaflionalæ a muncii, imputabilæ statutului<br />

sæu hegemonic, implicæ fenomene ca plasarea sediilor centrale în<br />

Statele Unite pentru atît de multe producflii transnaflionale sau scara neobiønuit<br />

de largæ a institufliilor sale de cercetare øi educaflie. Totuøi, pufline<br />

statistici comparative sînt atît de frapante ca presupusa hipertrofie a acelor<br />

poziflii profesionale în Statele Unite care sînt asociate cu supravegherea<br />

muncii, cu organizarea capitalului øi implementarea eforturilor de vînzare.<br />

Pe cap de locuitor, Statele Unite ale Americii sînt colosal înflesate<br />

cu administratori de producflie øi øefi de echipæ (de douæ ori mai mulfli<br />

decît în Germania), cu vînzætori (de douæ ori øi jumætate mai mulfli decît<br />

în Franfla) øi cu avocafli (de douæzeci øi cinci de ori mai mulfli decît în Japonia).<br />

45 În ciuda mult mediatizatelor „refrene ale gulerelor-albe [whitecollar<br />

blues]“ øi a reducerilor manageriale din anumite sectoare<br />

industriale, dimensiunea relativæ a muncii de supraveghere øi-a continuat<br />

înaintarea spectaculoasæ. Astfel, din cele 3,6 milioane de locuri de<br />

muncæ în producflie adæugate economiei americane începînd din 1948,<br />

3 milioane au fost deflinute de angajafli din afara producfliei øi cel puflin<br />

jumætate din ele erau posturi manageriale. La fel, deøi angajarea gulereloralbastre<br />

scæzuse cu 12% de la începutul recesiunii în anul 1980, pînæ<br />

în 1982 la Cræciun existau aproape cu 9% mai mulfli manageri øi administratori<br />

care lucrau în economia Statelor Unite. 46 Între timp, vechea<br />

clasæ mijlocie din Statele Unite – cu 8,5%, cea mai micæ din toate flærile<br />

industriale avansate 47 – a început, deodatæ, sæ creascæ din nou. Deøi gospodæriile<br />

familiale au continuat sæ disparæ în masæ în fafla asaltului marilor<br />

afaceri agricole, celelalte categorii de angajafli independenfli<br />

[sefl-employment] au crescut cu peste 2,5 milioane în timpul anilor 1970,<br />

cu un mic puseu în timpul boomului inflaflionist din 1976–1979, cînd<br />

angajaflii independenfli au depæøit, efectiv, creøterea relativæ atît în sectorul<br />

remunerafliilor, cît øi în cel salarial. 48<br />

Tendinfle sectoriale<br />

Ca sæ exploræm mai departe rædæcinile acestei expansiuni paralele færæ<br />

precedent a pozifliei vechilor øi noilor straturi mijlocii, este necesar sæ<br />

examinæm, pe scurt, cîteva dintre cele mai importante tendinfle sectoriale<br />

din economia Statelor Unite. Între 1966 øi 1981 au fost create 28<br />

de milioane de noi locuri de muncæ: pentru fiecare loc de muncæ în plus<br />

în producflia de bunuri (inclusiv în cercetare øi transporturi), s-au adæugat<br />

zece locuri de muncæ în sectorul terfliar (minus angajaflii la stat). 49<br />

Creøterea ocupærii forflei de muncæ din sectorul privat terfliar era, la rîndul<br />

ei, disproporflionat concentratæ în trei sectoare: sænætate, servicii de<br />

afaceri øi fast-food. O examinare a fiecæruia dintre aceste trei cazuri relevæ<br />

îmbinæri specifice de angajare pe salarii mici, combinate cu „rente“ sau<br />

subvenflii politice pentru straturile mijlocii.<br />

* Industria privatæ de sænætate, inclusiv geriatria, a devenit cea mai<br />

mare industrie în economia americanæ, depæøind sectorul construcfliilor<br />

în ceea de priveøte ocuparea forflei de muncæ. Mai mult, forfla sa de<br />

muncæ de 5,5 milioane exemplificæ o polarizare extremæ venit/calificare:<br />

la vîrf, o jumætate de milion de medici øi stomatologi – cei mai<br />

bine plætifli din lume; sub ei, un milion øi jumætate de asistente medicale<br />

øi tehnicieni (relativ cei mai prost plætifli dintre absolvenflii profesioniøti<br />

de studii superioare); iar mult mai jos, la capætul inferior al scærii,<br />

peste trei milioane de gulere-albastre øi funcflionari medicali de birou<br />

– cel mai mare segment unic cu salarii mici din flaræ. 50 Deøi Statele Unite<br />

cheltuiesc acum 10% din PIB-ul lor pe îngrijirea sænætæflii øi geriatrie,<br />

mai mult decît orice altæ nafliune din OCDE, calitatea acestei îngrijiri<br />

este mult sub standardele medicinei naflionalizate din nordul Europei,<br />

mai eficientæ øi egalitaræ. 51 Sistemul american de sænætate stratificat pe<br />

clase, cu nivelurile sale de prestare separatæ pentru særaci/vîrstnici, pentru<br />

clasa muncitoare sindicalizatæ øi pentru salariatul corporatist, extrage<br />

rente oligopoliste atît din venitul fiscal, cît øi din salariile amînate. În timp<br />

ce poziflia privilegiatæ, cvasiantreprenorialæ a medicilor este protejatæ<br />

prin puterea de influenflæ politicæ a Asociafliei Americane a Medicilor<br />

(care blocheazæ necesara paramedicalizare socialæ a tratamentului øi<br />

pæstreazæ o diviziune rigidæ a muncii medicale), industriei de sænætate<br />

privatæ, minimal regularizatæ, i se permite sæ continue umflarea taxelor<br />

spitaliceøti øi de laborator, care øi-au crescut nivelul profiturilor cu<br />

mult mai mult decît orice alt sector de industrie, cu excepflia, poate,<br />

a marilor petroliøti. 52<br />

* Sectoarele serviciilor de afaceri, bancar øi imobiliar s-au dublat din<br />

1969, odatæ cu începutul creøterii fantastice øi interdependente a<br />

datoriei de consum, a inflafliei imobiliare øi a costurilor serviciilor de<br />

afaceri. Odatæ cu instalarea în funcflie a lui Ronald Reagan øi pentru prima<br />

datæ de la Marea Depresiune, plæflile dobînzilor corporafliilor au însumat<br />

o mai mare parte din PIB decît profiturile corporafliilor. În 1980, corporafliile<br />

au cheltuit peste 10 miliarde de dolari dîndu-se în judecatæ<br />

reciproc (o sumæ aproape echivalentæ cu întregul program federal de<br />

produse alimentare timbrate); în timp ce, în anul urmætor, s-au chel-<br />

176


verso: un dosar Mike Davis<br />

tuit 83 de miliarde de dolari în preluæri, fuziuni øi sciziuni de corporaflii:<br />

tranzacflii pe hîrtie, care au implicat cu 11 miliarde de dolari mai mult<br />

decît totalul noilor investiflii productive în echipamente de bazæ øi maøini.<br />

53 Aceastæ explozie de schimburi în capitalul fictiv a produs, ca øi<br />

sectorul de sænætate, extreme de venit/statut profesional, nemediate<br />

prin categorii mijlocii substanfliale: juriøtii de rang înalt din corporaflii,<br />

cîøtingînd „salarii“ de 250 $ pe oræ, alæturi de observatorii øi secretarii<br />

cu 4 $ pe oræ. Ca sæ-øi asigure în continuare supraexploatarea forflei<br />

lor de muncæ, în mare parte femininæ, øi ca sæ scape de viitorul pericol<br />

al unei rebeliuni „9–2–5“, marile bænci øi „supermarketurile“ financiare,<br />

ca Merrill Lynch, American Express, Citibank øi BankAmerica<br />

Corp., vizeazæ, în termenii publicafliei Wall Street Journal, „pentru<br />

creøterea viitoare, zonele cu prefluri mici din Centura însoritæ, aøa cum<br />

fæcuseræ, cu decenii în urmæ, companiile industriale, atunci cînd s-au<br />

mutat din Nord-Est în Sud. Cautæ locuri unde munca, terenul, electricitatea<br />

øi taxele sînt ieftine“. 54<br />

* Creøterea sectorului fast-food este o expresie dramaticæ a ceea ce<br />

s-ar putea numi industrializare via „reproducere-substituflie“, în urma<br />

proletarizærii crescute a femeilor. Declinul salariilor reale în anii 1970<br />

a dus la dublarea participærii forflei de muncæ a femeilor cæsætorite, cæci<br />

familiile din clasa muncitoare socoteau cæ aveau nevoie de douæ venituri<br />

ca sæ-øi poatæ menfline un nivel fordist de consum de masæ. Între<br />

timp a crescut øi numærul femeilor aflate în situaflia de a se gospodæri<br />

singure, rezultat al confruntærii cu „fuga din cæsnicie“ a bærbaflilor, în<br />

creøtere (un fenomen asociat, în parte, cu declinul participærii masculine<br />

la forfla de muncæ øi, aøa cum am væzut, cu øomajul structural<br />

epidemic în rîndurile bærbaflilor negri). În ambele cazuri, includerea<br />

femeilor în rîndurile forflei de muncæ a fæcut sæ aparæ cererea de prînzuri<br />

ieftine în afara casei. Astfel, în ultimul deceniu procentul meselor luate<br />

în afara casei a crescut de la un sfert la o treime øi sînt indicii cæ producflia<br />

în masæ de „fast-food“ va furniza, la sfîrøitul acestui deceniu,<br />

jumætate din mîncarea unei familii. Rezultatul este cæ numai Mac Donald’s<br />

angajeazæ astæzi mai mulfli muncitori decît întreaga industrie americanæ<br />

fundamentalæ a oflelului. Pentru nenumærafli investitori øi noi<br />

antreprenori, francizele fast-food (ca øi locuinflele proprietate personalæ<br />

sau punctele de vînzare pentru calculatoare personale) au devenit<br />

investiflii lucrative. Dar pentru cei mai mult de un milion de muncitori<br />

la fast-food (precum øi pentru alte douæ milioane de angajafli în<br />

sectorul alimentaflie în resturantele øi institufliile mai tradiflionale),<br />

aceastæ industrie este ultima speranflæ a unei angajæri, plætite cu o medie<br />

salarialæ sub cea a lucrætorilor agricoli. 55<br />

Economia de nivel scindat<br />

Ce putem spune despre viitoarea formæ a structurii profesionale øi de<br />

clasæ americane Prognoze oficiale recente ale Biroului de Statisticæ a<br />

Muncii din Statele Unite indicæ drept tendinflæ predominantæ o continuæ<br />

integrare a femeilor în profesiile cu salarii mici. Iatæ care sînt aøteptærile<br />

pentru primele zece ocupaflii despre care se estimeazæ cæ vor avea<br />

cea mai mare creøtere absolutæ în timpul anilor 1980:<br />

Tabelul unu<br />

(Numere în mii) 56<br />

Ocupaflie Total angajafli Creøtere estimatæ % femei Salariul mediu<br />

*1981 1990 în 1981 sæptæmînal în 1981<br />

Total 72.491 16.800 39,5 289 $<br />

1. secretare 3.199 700 99,3 230 $<br />

2. ajutoare de asistente 832 508 84,3 172 $<br />

3. portari 993 501 14,6 219 $<br />

4. funcflionari (vînzæri) 1.032 479 60,3 178 $<br />

5. casieri 712 452 85,1 227 $<br />

6. asistente 1.168 438 95,8 332 $<br />

7. camionagii 1.560 415 2,1 314 $<br />

8. fast-food 1.000 400 50,9 171 $<br />

9. funcflionari (birouri) 2.082 378 76,2 201 $<br />

10. ospætari 532 360 85,1 150 $<br />

* Numai angajaflii cu normæ întreagæ.<br />

În termeni sectoriali, pentru serviciile directe se aøteaptæ o creøtere de<br />

aproximativ 53% (sau 7.202.000) pînæ în 1990; pentru comerfl (cu ridicata<br />

øi cu amænuntul), una de aproximativ 28% (sau 6.184.000); iar industria<br />

producætoare de aproximativ numai 5% (bunuri de lungæ folosinflæ<br />

+ 1.014.000; cele de scurtæ – 257.000). Angajarea în sectorul public –<br />

care în sfertul de secol anterior a fost responsabilæ de 2 la sutæ din crearea<br />

de noi locuri de muncæ – se va reduce drastic (adæugînd cu 100.000<br />

de noi locuri de muncæ mai puflin decît sectorul bancar øi imobiliar), în<br />

timp ce învæflæmîntul postelementar, odinioaræ o puternicæ sursæ de promovare<br />

la locul de muncæ, va renunfla la 251.000 de posturi, în urma<br />

noului „declin al natalitæflii [baby bust]“. 57 Cu toate acestea, cota de absolvenfli<br />

de studii superioare va creøte cu 12 sau 13 milioane pe parcursul<br />

deceniului, dintre care un sfert vor fi trimiøi, probabil, în rîndurile<br />

înfloritoare ale funcflionarilor sau muncitorilor „supracalificafli“ din servicii.<br />

(Între 1970 øi 1982, procentul absolvenflilor de facultate angajafli în profesiuni<br />

tehnice sau liberale a coborît de la 65% la 54% – în pofida atît<br />

de læudatei creøteri a noilor industrii „de înaltæ tehnologie [high-tech]“. 58 )<br />

Între timp, clasa muncitoare tradiflionalæ, sindicalizatæ, din industrie,<br />

construcflii øi transporturi va continua sæ fie supusæ presiunilor unor angajatori<br />

feroce. Sindicatele cele mai puternice, din sectorul productiv al<br />

bunurilor de folosinflæ îndelungatæ, au fost øantajate prin ameninflarea cu<br />

închiderea în masæ a uzinelor, pentru obflinerea unor concesii asupra<br />

salariilor øi, chiar mai important, asupra reglementærilor muncii, concesii<br />

care, cumulativ, prezic disoluflia modelului negocierii de tip naflional.<br />

Dar aceastæ fragmentare treptatæ a sindicalismului industrial (care ameninflæ<br />

în egalæ mæsuræ muncitorii din industriile dereglementate ale<br />

transportului øi comunicafliilor) este mai puflin catastrofalæ totuøi decît<br />

recentul succes al nimicirii sindicatelor din construcflii øi din industria bunurilor<br />

de scurtæ folosinflæ. Într-unul dintre cazurile majore – ambalarea<br />

cærnii –, angajatorii au dat, realmente, peste cap cincizeci de ani de sindicalism<br />

militant øi de negociere-„model“, pentru a transforma o industrie<br />

bine plætitæ într-un sector cu salarii mici, cum fusese cîndva, øi nesindicalizat<br />

(diminuærile salariale în ambalarea cærnii de porc au atins în medie<br />

50% sau mai mult).<br />

177


În cadrul acestei structuri de clasæ emergente a anilor 1990, atît modelul<br />

fordist al clasei muncitoare, cît øi piafla tradiflionalæ de masæ pe care<br />

acesta a susflinut-o s-ar putea sæ îøi piardæ centralitatea structuralæ. Aøa<br />

cum a subliniat Richard Parker, economia clasei va fi amplificatæ tot mai<br />

mult de genul øi demografia clasei: reformulînd tradiflionala piramidæ americanæ<br />

a venitului într-o nouæ clepsidræ a venitului. „Familiile mijlocii – realmente<br />

la mijloc – dispar, înlocuite de cele douæ venituri din familiile<br />

susflinute de doi salariafli […] în partea de sus a clepsidrei øi de familiile<br />

cu un singur salariu de guler-albastru, de funcflionarii necæsætorifli, de<br />

femeile din multe posturi, de særacii asistafli social øi de pensionari, în partea<br />

de jos a clepsidrei.“ 59 Corelativ, aøa cum noteazæ Business Week, va apærea<br />

o structuræ a pieflei de consum mai strict bifurcatæ, cu masa muncitorilor<br />

særaci înghesuitæ în jurul marilor magazine ieftine [K-mart] øi al importurilor<br />

din Taiwan, la o extremitate, în timp ce la cealaltæ existæ „o<br />

piaflæ (relativ) vastæ pentru produse øi servicii de lux, de la cælætorii øi designul<br />

vestimentar pînæ la resturante elegante, computere personale øi<br />

maøini-sport excentrice“. 60 California, unde 9% cîøtigæ peste 50.000 $<br />

anual, prefigureazæ deja aceastæ configuraflie de piaflæ polarizatæ; la nivel<br />

naflional, se preconizeazæ cæ pînæ în 1990 circa 23 de milioane de familii<br />

cu cîøtiguri de peste 35.000 $ pe an (la nivelul dolarului din 1980)<br />

vor furniza sectorul de piaflæ prosper, capabil sæ susflinæ tendinflele proiectate<br />

în serviciile cu salarii mici øi în ocuparea forflei de muncæ în sectorul<br />

comercial. 61<br />

Este important sæ subliniem însæ cæ aceastæ economie emergentæ „de<br />

nivel scindat“ nu este rezultatul inexorabil al unui stadiu abstract øi inevitabil<br />

de „terflializare“. Ea este mai degrabæ rezultanta coincidenflei dintre<br />

douæ logici politice: pe de o parte, adaptarea industriei americane<br />

la noile condiflii de producflie internaflionalizatæ (în care cererea mondialæ<br />

este constrînsæ în cele din urmæ, aøa cum am væzut, de relafliile de clasæ<br />

de la semiperiferie); iar pe de altæ parte, restricfliile impuse de supraconsumul<br />

clasei de mijloc economiei productive øi structurii pieflei muncii.<br />

Supraconsumismul, aøa cum am încercat sæ aræt, este în acelaøi timp eteroclit<br />

øi coerent. El semnificæ în acelaøi timp transferuri de la stat cætre<br />

clasa mijlocie øi condifliile de coerciflie extraeconomice sau de masculinizare<br />

[menialization], care alimenteazæ acum creøterea luxuriantæ a micilor<br />

afaceri supraexploatatoare, adaptate la piafla „afluentæ“. El implicæ,<br />

de asemenea, o stratificare, politic construitæ, a categoriilor profesionale<br />

în sectorul terfliar, care descalificæ øi deprofesionalizeazæ majoritatea<br />

muncitorilor în avantajul unei minoritæfli acreditate sau manageriale.<br />

Pe scurt, supraconsumismul este o subvenflionare socialæ crescîndæ a<br />

noilor straturi mijlocii, printr-o degradare permanentæ a creærii locurilor<br />

de muncæ øi prin erodarea normelor fordiste de consum de masæ. Dar<br />

ce instituie o congruenflæ de interes øi finalitate între aceastæ tendinflæ øi<br />

poziflia capitalului corporatist Oare nu existæ puternice contradicflii latente<br />

între marele capital øi dilatarea straturilor mijlocii, între sectorul producfliei<br />

de bunuri øi cel al furnizærii de servicii, între capitalul financiar øi<br />

cel productiv Ca sæ dæm doar un singur exemplu, øi nu atipic: asigurarea<br />

medicalæ constituie astæzi un element de cost mai important<br />

pentru producflia de maøini decît oflelul brut. 62 Øi atunci, de ce n-ar avea<br />

General Motors un interes direct în reducerea puterii oligopoliste a<br />

medicilor care umflæ preflurile serviciilor medicale Nu pot prezenta un<br />

ræspuns simplu sau concludent, pot doar sæ sugerez concluzia evidentæ<br />

cæ General Motors øi alte corporaflii gigantice, care se alæturæ deseori<br />

impresionantei forfle de lobby a Asociafliei Americane a Medicilor în<br />

campaniile din Congres (cu privire la cheltuielile fiscale, de exemplu),<br />

gæsesc cæ este mult mai uøor, mai simplu øi mai direct sæ stoarcæ sindicatele<br />

în privinfla finanflærii sporurilor. În general øi în pofida inevitabilelor<br />

conflicte, neieøite din comun, ale nenumæratelor grupuri de interese,<br />

tendinflele politice din anii 1970 au tins sæ reuneascæ capitalul corporatist<br />

øi majoritatea noilor straturi mijlocii într-o strategie a deplasærii costurilor<br />

înspre muncitorii særaci øi cei færæ venituri. Dezacordurile lor economice<br />

au fost depæøite, cel puflin temporar, prin avantajul reciproc al alianflei<br />

politice. Astfel, lupta pentru a menfline profitabilitatea corporafliilor într-o<br />

perioadæ de creøtere a veniturilor rentiere øi a salariilor profesionale<br />

este trans<strong>format</strong>æ într-o presiune suplimentaræ asupra lefurilor,<br />

sindicalizærii øi cheltuielilor sociale. 63<br />

Noua piaflæ a muncii<br />

Înainte de a examina încarnarea politicæ efectivæ a supraconsumismului,<br />

este totuøi necesar sæ adæugæm cîteva observaflii finale în privinfla viitoarelor<br />

tendinfle ale producfliei de înaltæ tehnologie øi ale industriei transfrontaliere,<br />

în mæsura în care este de aøteptat ca ele sæ afecteze piafla<br />

muncii. S-a fæcut mult tam-tam despre potenflialul industriilor „de înaltæ<br />

tehnologie“ – care includ semiconductorii, calculatoarele, telecomunicafliile,<br />

aeronavele, produsele farmaceutice øi aøa mai departe – de a oferi<br />

o sursæ compensatorie locurilor de muncæ cu salarii mari. De fapt, previziuni<br />

detaliate pregætite pentru Biroul de Statisticæ a Muncii aratæ cæ sectorul<br />

de înaltæ tehnologie din economie (utilizînd cea mai integrativæ øi<br />

cuprinzætoare definiflie) va crea, în urmætorii zece ani, mai puflin de jumætate<br />

din locurile de muncæ pe care le lansase pe piaflæ numai sectorul<br />

manufacturier în timpul recesiunii din anii 1980-1982 (aprox. douæ milioane).<br />

În prezent, sectorul de tehnologie înaltæ cuprinde numai 3% din<br />

forfla de muncæ øi mai puflin de o treime din noile locuri de muncæ pe<br />

care le va crea vor fi pentru ingineri, oameni de øtiinflæ sau tehnicieni:<br />

majoritatea vor fi pentru operatori de modæ veche, prost plætifli, sau pentru<br />

manageri. 64 Într-o bine cunoscutæ analizæ a „renaøterii“ tehnologiei<br />

înalte din economia New Englandului a anilor 1970, Bluestone øi Harrison<br />

confirmæ imaginea de „clepsidræ“ a tendinflelor actuale de pe piafla<br />

muncii (creøterea unei economii duale, cu cîteva slujbe cu salarii mari,<br />

numeroase locuri de muncæ cu salarii mici øi „absenfla mijlocului“) – subliniind<br />

cæ inegalitæflile erau cele mai mari în firmele de înaltæ tehnologie,<br />

în nucleul însuøi al boomului de reindustrializare. 65<br />

Cît despre economia emergentæ de frontieræ, ea este primul motiv al<br />

concluziei cæ diversele tendinfle „supraconsumiste“ converg într-o nouæ<br />

structuræ socialæ de acumulare. Cum industrializarea rapidæ øi urbanizarea<br />

Centurii însorite convertesc o bunæ parte din Mexic øi din regiunea circumcaraibianæ<br />

în propriul sæu hinterland „domestic“, criza socialæ a<br />

Americii Latine este susceptibilæ sæ devinæ inextricabil absorbitæ în transformarea<br />

supraconsumistæ a economiei Statelor Unite. Spre deosebire<br />

de acei Gastarbeiter din Europa, care pot fi într-o anumitæ mæsuræ expatriafli<br />

la dorinfla guvernului, fluxul de trabajadores sin papeles peste Rio<br />

Grande (sau Pacific) face parte dintr-o asimilare structuralæ ireversibilæ<br />

a unor economii øi piefle de muncæ învecinate. Cu aproape 50% din<br />

forfla de muncæ neutilizatæ sau utilizatæ sub posibilitæflile ei øi cu salariile<br />

178


verso: un dosar Mike Davis<br />

reale împoværate de austeritatea actualului regim al FMI, Mexicul oferæ<br />

singur o rezervæ aproape infinitæ de forflæ de muncæ pentru Centura însoritæ.<br />

Cînd fluxurile de emigranfli – atît legali, cît øi ilegali – au atins, între 1901<br />

øi 1910, punctul de vîrf al migrafliei transatlantice, lunga fîøie a zonei de<br />

frontieræ devenise deja o economie integratæ de oraøe gemene, unul bogat,<br />

altul særac, de la San Diego/Tijuana la Brownsville/Matamoros. Formarea<br />

acceleratæ a acestui sistem economic frontalier, odatæ cu sfîrøitul<br />

anilor 1960, a devenit parte integrantæ a unor noi modele de acumulare,<br />

caracterizate de o expansiune coordonatæ a locurilor de muncæ<br />

cu salarii mici øi a afluenflei straturilor mijlocii. Departamentul Muncii a<br />

speculat chiar cæ noii imigranfli ar putea sæ contribuie cu circa 45% la<br />

creøterea forflei de muncæ în anii 1980. 66 În plus, cum pieflele de muncæ<br />

sînt transnaflionalizate, segmentarea lor devine mai extremæ, iar salariile<br />

sînt supuse determinærii în funcflie de niøte condiflii de reproducere<br />

socialæ de tip bantustan. Astfel, logica neocolonialæ a capitalismului<br />

Centurii însorite asiguræ cæ nicio provocare fundamentalæ nu se poate<br />

ridica împotriva economiei naflionale cu salarii mici, færæ o schimbare<br />

simultanæ în structurile frontaliere de hiperøomaj øi dominaflie.<br />

V. Revoluflia conservatoare<br />

Aceastæ schimbare epocalæ în economia americanæ în timpul anilor 1970,<br />

de la o dinamicæ fordistæ la una supraconsumistæ, a fost catalizatæ politic<br />

de ceea ce am putea numi „lupte de clasæ de al treilea tip“, care nu implicæ<br />

nici muncæ militantæ, nici capital reacflionar, ci straturile insurgente mijlocii.<br />

Mobilizarea politicæ de jos în sus [grassroots] din timpul anilor 1970<br />

a fost, în ansamblul ei, oglindirea ræsturnatæ a celei din anii 1960. Dacæ<br />

acest din urmæ deceniu a fost dominat de miøcarea de masæ pentru drepturi<br />

civile, urmatæ de noua stîngæ studenfleascæ øi diverse curente de eliberare<br />

înrudite, atunci anii 1970 au fost, færæ atîta zgomot øi furie, deceniul<br />

straturilor mijlocii revanøarde. La mijlocul anilor 1960, mii de persoane<br />

au demonstrat în Sud pentru integrare øcolaræ øi posibilitæfli de educaflie;<br />

un deceniu mai tîrziu, sute de mii de albi au organizat un contramarø<br />

în Nord, ba chiar s-au ræsculat, pentru a împiedica transportul øcolar necesar<br />

pentru realizarea acestei integræri. Dacæ organizafliile militante tipice<br />

ale anilor 1960 au fost SNCC 67 øi SDS 68 , cele ale anilor 1970 au fost<br />

grupuri ca BUSSTOP (Los Angeles) øi nenumæratele ligi ale contribuabililor.<br />

Retrospectiv, se poate argumenta cæ spafliul pentru apariflia Reaganomics<br />

în politica americanæ a fost deschis de douæ deplasæri paralele ale puterii<br />

de clasæ. Prima a fost demobilizarea constituenflilor populari ai anilor<br />

1960, în avantajul miøcærilor, din anii 1970, ale straturilor mijlocii, locuind<br />

în suburbii. A doua a fost criza electoratului din anii 1970 – atît prin alienare,<br />

prin autodezangajare popularæ, cît øi printr-o restructurare fundamentalæ<br />

a proceselor electorale –, care a crescut în mod dramatic ponderea<br />

efectivæ a corporafliilor øi a claselor de mijloc. În ambele privinfle, „revoluflia“<br />

conservatoare de la începutul anilor 1980 a fost, atunci cînd s-a realizat<br />

în cele din urmæ, mai mult rezultatul unei anterioare excluderi øi<br />

dezorganizæri a majoritæflii decît al convertirii sale la o nouæ agendæ ideologicæ.<br />

Demobilizarea miøcærilor din anii 1960 a fost brutal de bruscæ øi este,<br />

încæ, pentru mulfli dintre supraviefluitorii ei, inexplicabilæ. Miøcarea de masæ<br />

pentru drepturi civile, dinamul tuturor curentelor<br />

egalitare postbelice, s-a præbuøit ca forflæ coerentæ<br />

în Sud, dupæ punctul culminant al Selmei,<br />

în 1965; SNCC s-a scindat dupæ 1966; în timp ce, în 1969, peste treizeci<br />

de Pantere Negre au fost ucise de poliflie, iar peste o sutæ întemniflate.<br />

Cu aproape 100.000 de adepfli în campus, SDS a fæcut implozie<br />

la Convenflia sa din 1969; în timp ce miøcarea antiræzboi, ce mobilizase<br />

cîteva milioane de oameni în timpul primæverii cambodgiene din 1970,<br />

era practic stinsæ cînd Nixon bombarda, de Cræciun, Hanoiul, doi ani<br />

mai tîrziu. Forfla militantæ a trupelor muncitoreøti, reaprinsæ de boomul<br />

din timpul Ræzboiului din Vietnam, øi-a atins crescendoul în 1970, cu<br />

o grevæ violentæ spontanæ a camionagiilor, cu un protest al poøtaøilor,<br />

care l-a silit pe Nixon sæ utilizeze trupe pentru distribuirea corespondenflei,<br />

øi cea mai lungæ grevæ auto din 1946 pînæ atunci. Dupæ aceea, grevele<br />

spontane s-au diminuat rapid, iar trupele de insurgenfli, cu excepflia<br />

minerilor øi camionagiilor, au dispærut.<br />

În timp ce „Miøcarea“, în multiplele ei încarnæri, a fost astfel divizatæ sau<br />

dezintegratæ, democraflii s-au angajat într-un efort major de recuperare<br />

a puterii politice urbane, care fusese erodatæ de retragerea etnicilor<br />

albi cætre suburbii øi prin declinul maøinilor politice de stil vechi Tammany. 69<br />

Administraflia Johnson a utilizat programele federale privind særæcia øi ocuparea<br />

forflei de muncæ pentru a construi un nex direct de patronaj între<br />

Washington øi organizatorii comunitari din oraøele devastate de revolta<br />

internæ. Aceastæ reflea birocraticæ extinsæ a permis miilor de activiøti<br />

locali de cartier øi omologilor lor asistenfli sociali sæ ocupe dintr-odatæ<br />

o dublæ poziflie, loc de muncæ pe un post finanflat de guvern øi participare<br />

la politica Partidului Democrat. În acelaøi timp, ca urmare a devastatoarelor<br />

rebeliuni de ghetou din 1967, „interesele centrale [downtown<br />

interests]“ ale corporafliilor din multe oraøe din Nord se pregæteau sæ-øi<br />

transfere încrederea în menflinerea legii øi ordinii în oraøele decæzute øi<br />

jecmænite fiscal unei noi generaflii de politicieni negri: o evoluflie care s-a<br />

extins mai tîrziu øi a reîntærit noile mecanisme de patronaj øi cooptare.<br />

Teoretic, aceastæ absorbflie în partid a unor activiøti de la bazæ [grassroots<br />

cadres], în detrimentul noii stîngi øi al miøcærilor afro-americane [black<br />

power movements], ar fi trebuit sæ revigoreze moleøita baza socialæ de<br />

tip New Deal a democraflilor. De fapt, un cerc restrîns, dar influent de<br />

social-democrafli din sînul partidului prezisese cæ o recrutare socialæ nouæ<br />

de proporflii avea sæ declanøeze o realiniere partizanæ, care va garanta<br />

hegemonia liberalæ în Partidul Democrat. Cruda ironie, desigur, a fost<br />

aceea cæ încorporarea tinerilor øi a negrilor a dus la detonarea unui conflict<br />

frontal cu structura de putere tradiflional liberalæ a partidului, care<br />

a scindat, practic, partidul în douæ. La bazæ, de exemplu, apariflia unor<br />

revendicæri de împærflire a puterii øi de discriminare pozitivæ pentru negri,<br />

hispanici øi femei ameninfla în mod direct funcflionarea exclusivistæ a politicii<br />

de patronaj etnic øi ucenicia în sindicatele manufacturiere. În cadrul partidului<br />

naflional, orientarea moderat antiræzboinicæ, antiimperialistæ a noilor<br />

liberali determina contraatacuri isterice din partea pæstrætorilor<br />

tradifliei achesoniene 70 a Ræzboiului Rece.<br />

Pînæ în 1968, forflele aøa-numitei „Politici Noi [New Politics]“ – încurajate<br />

de succesul lor local øi consacrate prin moartea de martir a lui Bobby<br />

Kennedy – se angajaseræ într-un ræzboi pe scaræ largæ cu Coaliflia AFL-<br />

CIO pentru o Majoritate Democraticæ, condusæ de social-democrafli anti-<br />

179


comuniøti feroce, legafli de Humphrey øi „Scoop“ Jackson. Neaøteptata<br />

victorie a noilor liberali în asigurarea nominalizærii lui McGovern în<br />

1972, pe o platformæ explicit antiræzboinicæ, a fost contracaratæ imediat<br />

prin politica pæmîntului ars 71 a „Majoritæflii Democratice“, care, pentru<br />

prima oaræ din 1924, a împiedicat în cea mai mare parte susflinerea sindicalæ<br />

pentru candidatul democrat, garantîndu-i astfel, practic, lui Nixon<br />

realegerea øi prelungirea ræzboiului.<br />

Participarea scæzutæ la vot<br />

Deøi perioada de dupæ Watergate a dat o a doua viaflæ Noii Politici (care,<br />

dupæ ce-øi pierduse scurta influenflæ asupra Comitetului Naflional Democrat,<br />

se retræsese în politici municipale øi populism local), niciunul dintre<br />

elanurile populare ale anilor øaizeci n-a mai fost recuperat vreodatæ.<br />

Polul naflional „stîng“ al politicii americane burgheze a ræmas profund<br />

divizat, în vreme ce politica de tip comunitar de la mijlocul anilor øaizeci,<br />

odinioaræ viguroasæ, s-a trans<strong>format</strong> în clientelismul pasiv, birocratizat<br />

al anilor 1970. În acelaøi timp, participarea la vot, care fusese<br />

relativ stabilæ în ultimii douæzeci de ani, a suferit dintr-odatæ o coborîre<br />

drasticæ. Studiile despre comportamentul electoral în anii 1970 au relevat<br />

uluitoarea „renunflare“ la vot a 18 milioane de foøti votanfli (diferifli<br />

de segmentele electoratului potenflial, care nu voteazæ niciodatæ). 72<br />

Dar, aøa cum aratæ Tabelul doi, semnificaflia cea mai dramaticæ a acestei<br />

scæderi a fost puternicul ei favoritism de clasæ:<br />

Tabelul doi 73<br />

Raportul participærii la vot în funcflie de venitul familiei (1976)<br />

Venit în $ Votanfli Foøti votanfli Niciodatæ Mii<br />

5.000 56% 27% 27% 21.801<br />

5–10.000 53% 21% 26% 30.096<br />

10–15.000 60% 19% 21% 30.921<br />

15–25.000 70% 15% 14% 31.748<br />

25.000 + 77% 12% 11% 14.153<br />

Privitæ din punctul de vedere al altor categorii populare, aceastæ scædere<br />

a numærului de alegætori este echivalentul unui dezastru. În ciuda travaliului<br />

istoric al campaniei pentru drepturi electorale din Sud, statistica<br />

naflionalæ a votanflilor negri din anii 1970 abia dacæ depæøeøte jumætate<br />

din potenflialul lor de vot. Hispanicii s-au mobilizat la fel de puflin; în timp<br />

ce numai un sfert dintre øomeri – de toate rasele – s-au ostenit sæ voteze.<br />

În pofida optimismului dinamic al noilor liberali, care credeau cæ al 26-<br />

lea amendament, care dædea drept de vot pentru 25 de milioane de<br />

tineri între 18 øi 20 de ani, va crea o majoritate electoralæ a stîngii liberale,<br />

numai 23% dintre potenflialii alegætori sub treizeci de ani au participat<br />

la alegerile pentru Congres [midterm elections] din 1970 (primele<br />

alegeri care extindeau dreptul de vot). 74 Per ansamblu, efectul acestui<br />

absenteism sporit a fost aproximativ acelaøi ca în cazul în care s-ar fi introdus<br />

o limitare a posedærii dreptului de vot, spre a garanta o majoritate<br />

electoralæ a clasei mijlocii øi superioare. Walter Dean Burnham invocæ<br />

un exemplu elocvent, tocmai ca sæ demonstreze aceasta: „În 1978 […]<br />

participarea la alegerile pentru desemnarea guvernatorului din statul New<br />

York a atins limita inferioaræ a ultimilor 150 de ani, 38,5% din electoratul<br />

potenflial, un nivel chiar mai scæzut decît la alegerile pentru desemnarea<br />

guvernatorului din 1810, cînd aproape trei cincimi din populaflia<br />

care ar fi putut sæ voteze fusese lipsitæ de dreptul de vot, pentru cæ nu<br />

reuøise sæ îndeplineascæ condiflia de a defline proprietate“. 75<br />

Mai mult, aøa cum a subliniat Cavanagh, „diminuarea universului electoral<br />

a amplificat impactul destabilizator al unor grupuri de interese bine<br />

organizate“. 76 „Reforma electoralæ“, încurajînd proliferarea unor comitete<br />

de acfliune politicæ în interes privat (PAC) a slæbit vechiul rol intermediar<br />

al mecanismelor de partid în colectarea de fonduri øi mobilizare –<br />

aøa cum a fæcut øi dublarea numærului de alegeri preliminare prezidenfliale<br />

statale directe (spre deosebire de adunærile electorale delegate, controlate<br />

de partid). Tendinfla era încurajarea unei politici în stil California, bazate<br />

pe televiziune, cu competiflii primare aproape permanente øi cu<br />

preponderenfla organizatoricæ øi financiaræ a PAC. 77<br />

Deøi în cîteva cazuri aceastæ nouæ configuraflie a grupurilor de interese/PAC<br />

a favorizat candidafli din partea stîngæ a aparatelor locale sau naflionale<br />

de partid, tendinfla generalæ în ambele partide dupæ 1976 a fost<br />

influenfla ascendentæ a grupurilor PAC de afaceri øi provocarea grupurilor<br />

de straturi mijlocii din circumscripflii sæ remodeleze agenda politicæ øi sæ<br />

determine nominalizærile. O mare atenflie s-a concentrat asupra interconexiunii<br />

deosebit de abile øi sofisticate a diferitelor teme cu o singuræ<br />

rezolvare – dereglementarea, deprecierea acceleratæ, reforma legii împotriva<br />

forflei de muncæ øi aøa mai departe – din partea Mesei Rotunde<br />

de Afaceri [Business Roundtable] øi a Camerei Naflionale de Comerfl,<br />

ca principali lobby-øti ai intereselor corporatiste. 78 Dar, aøa cum am sugerat,<br />

elementul revoluflionar în politica de la sfîrøitul anilor 1970 a fost intensitatea<br />

sporitæ a mobilizærii politice a straturilor mijlocii øi reprezentarea<br />

grupurilor de interese. Dupæ un tipar care aminteøte oarecum de apariflia<br />

miøcærii progresiste de la începutul secolului (care fusese øi ea, în<br />

parte, o insurgenflæ a unor noi cohorte profesionale øi de afaceri), o întreagæ<br />

generaflie de tineri profesioniøti, de manageri mijlocii øi de noi întreprinzætori<br />

a intrat în politica localæ øi de stat cam pe la mijlocul<br />

deceniului: i.e., tocmai cînd miøcærile anilor 1960, cu singura øi importanta<br />

excepflie a celei feministe, deveneau aproape total dezorganizate.<br />

Revolta Watts 79 a claselor de mijloc<br />

Acest fenomen a fost øi este mult mai larg decît fanatismul nominal al<br />

Noii Drepte. Ar putea fi mai bine descris ca un echivalent mai larg, orientat<br />

spre sectorul privat, al „Noii Politici“ McGovernites, bazate pe sectorul<br />

public; cuprinzînd în sine, ca pe cei doi poli ai lui, „neoliberalismul“<br />

øi „neoconservatorismul“. (În acest sens, atît Gary Hart, cît øi Jack Kemp<br />

articuleazæ doar variafliuni pe aceeaøi metatemæ a supraconsumismului.)<br />

Coerenfla acestui spectru politic este procuratæ de trei teme mereu<br />

prezente, deøi adesea numai implicit: (1) „Dereglementarea“ liberei întreprinderi<br />

øi credinfla cæ numai capitalul privat, dotat cu ample marje de<br />

profit øi facilitæfli fiscale, poate „reindustrializa“ America. (2) Restructurarea<br />

continuæ a cheltuielilor øi intervenfliilor statale, pentru a întæri poziflia subvenflionatæ<br />

a straturilor mijlocii øi a noilor întreprinzætori. (3) Îngrædirea<br />

veniturilor de tip înaltæ societate øi programe de angajare flintitæ a minoritæflilor,<br />

a femeilor øi særacilor. 80 (Pe de altæ parte, programele de solicitæri<br />

disproporflional favorabile clasei mijlocii, ca securitatea socialæ, sînt<br />

intangibile politic.)<br />

180


verso: un dosar Mike Davis<br />

Expresia organizatæ a acestui program socio-economic a fost derularea<br />

unui cutremur de proteste suburbane dupæ 1976, inclusiv miøcærile împotriva<br />

ajutoarelor øcolare [antibusing movements], campanii pentru o<br />

întoarcere la învæflarea „nofliunilor de bazæ“, mobilizæri ale marilor proprietari<br />

de pæmînt øi ale agenflilor imobiliari (cu adeværat masive, cu sute<br />

de mii de membri înflæcærafli, organizafli împotriva controlului chiriilor øi<br />

a ofertei de locuinfle de stat) øi, mai ales, cea pe care Los Angeles Herald<br />

Tribune a numit-o odinioaræ „revolta Watts a claselor de mijloc [Watts Riot<br />

of the Middle Classes]“ – Propoziflia 13 øi revoltele celor care o negau,<br />

care a forflat nouæsprezece state sæ statueze limite legislative sau constituflionale<br />

ale taxærii proprietæflii sau veniturilor. Deøi evident saturate cu<br />

teme despre lege-øi-ordine øi rasiste, aceste campanii au fost organizate,<br />

în cele mai multe cazuri, pe un plan socio-economic diferit – cu un proiect<br />

politic mai hegemonic – decît precedentele izbucniri de recul ale clasei<br />

muncitoare de etnie nordicæ sau decît miøcarea naflionalæ Wallace. 81<br />

Ele aveau tendinfla de a trece de la simpla apærare a inegalitæflilor socioeconomice<br />

existente (simbolizate prin integritatea politicæ øi autonomia<br />

fiscalæ a zonelor suburbane ale albilor) la strategii perspicace, categorice,<br />

pentru noi redistribuiri în sus ale puterii øi veniturilor, prin transferul<br />

poverilor fiscale, privatizarea consumului colectiv øi înlæturarea ultimelor<br />

obstacole din fafla exploatærii forflei de muncæ locale ieftine. Departe de<br />

a fi forme tranzitorii de protest în fafla revendicærilor unui grup minoritar,<br />

aceste mobilizæri au fost exploatate pentru a consolida o infrastructuræ,<br />

acum densæ, de reprezentare a intereselor locale øi influenfla politicæ<br />

ce garanteazæ øi perpetueazæ poziflia popularilor nouveaux riches. Suprareprezentarea<br />

la nivel electoral a fost manipulatæ creativ pentru a consolida<br />

supraconsumismul pe plan economic.<br />

Prin apariflia acestor noi miøcæri, se fæurise o politicæ atotcuprinzætoare<br />

de tip „a avea [Have]“, care a dat o interpretare politicæ tendinflelor stagflaflioniste<br />

din economie, accentuînd temele imanente ale privatizærii, redirecflionærii<br />

cheltuielilor statale øi noului inegalitarism. O parte a tradiflionalei<br />

coaliflii New Deal, mai ales muncitorii albi calificafli din suburbii, s-a mobilizat<br />

de partea lui „a avea“. Acest lucru era foarte uøor, cæci, în contextul<br />

unei forfle de muncæ a cærei solidaritate slæbise øi care era puternic<br />

segmentatæ, inflaflia din perioada anilor 1970 a avut teribile efecte dezorganizatoare<br />

øi centrifugale asupra coeziunii intereselor economice ale<br />

clasei muncitoare. Pe de o parte, existau tot mai mari diferenfle de salariu<br />

în cadrul clasei muncitoare; pe de alta, plîngerile crescute de transferuri<br />

fiscale intraclasæ – mai ales cînd acestea se coagulau simbolic în jurul<br />

taxelor pe proprietate. 82<br />

Astfel, logica subordonatæ „rebeliunii averii [Have Rebellion]“, exemplificatæ<br />

în nenumæratele miøcæri ale posesorilor de proprietate øi ale rezidenflilor<br />

din suburbii, a fost o participare defensivæ a muncitorilor calificafli<br />

øi a salariaflilor inferiori în sprijinul ameninflatelor lor privilegii de mobilitate<br />

socialæ øi consum (posesiune de locuinflæ, educaflie superioaræ în suburbii,<br />

sisteme de ucenicie nepotiste øi aøa mai departe). Confruntate cu<br />

un standard de viaflæ realmente în colaps în multe sectoare ale clasei muncitoare<br />

tradiflionale albe 83 , aceste grupuri se considerau din ce în ce mai<br />

mult – chiar dacæ propria lor situaflie concretæ le fæcea sæ aprecieze valorile<br />

proprietæflii øi creøterile salariale – ca prinse într-o rivalitate disperatæ,<br />

cu rezultat nul, cu minoritæflile øi femeile care aspirau la egalitate.<br />

Logica supraordonatæ a averii [Haves], pe de altæ<br />

parte, era imboldul nouveaux riches de a creøte<br />

inegalitatea socialæ; de a o exploata, de fapt, într-o<br />

manieræ dinamicæ, pentru a extinde procurarea muncii cu salarii mici,<br />

pentru a reduce taxele fiscale de afaceri øi pentru a-øi asigura un „mediu<br />

nesindicalizat“. Deøi retorica diverselor campanii øi revolte fiscale care-au<br />

pavat drumul lui Reagan spre putere a fost viguros antistatalæ, adeværata<br />

lor intenflie programaticæ era mai degrabæ o restructurare decît diminuarea<br />

cheltuielilor øi intervenfliilor statale, cu scopul de a extinde oportunitæflile<br />

antreprenorilor øi rentierilor. Revendicærile tipice, explicite sau subiacente,<br />

includeau: alocaflii pentru depreciere acceleratæ, lipsæ de restricflii pe pieflele<br />

imobiliare speculative øi accesul lærgit la proprietatea individualizatæ în<br />

marile imobile [condominiumization], subcontractarea serviciilor publice,<br />

transfer de resurse fiscale de la învæflæmîntul public la cel privat, reducerea<br />

salariilor minime, eliminarea standardelor de sænætate øi siguranflæ pentru<br />

întreprinderile mici øi aøa mai departe.<br />

Toate aceste modalitæfli de revendicæri profesionale, antreprenoriale øi<br />

rentiere adresate societæflii presupun, desigur, o ratæ înaltæ øi susflinutæ<br />

de expansiune economicæ, al cærei prototip, în ultimele decenii, era urbanizarea<br />

Centurii însorite. Fasciculul de interese pe care am încercat sæ-l<br />

leg de nofliunea de „supraconsumism“ este, evident, incompatibil cu tipul<br />

de recesiune disciplinaræ pe care, atunci ca øi acum, haute bourgeoisie<br />

consideræ cæ este necesar sæ-l impunæ tuturor celorlalfli. De aici øi semnificaflia<br />

luptei, menflionatæ de Gar Alperovitz, dintre cei mai importanfli<br />

consilieri economici ai lui Reagan, izbucnitæ la o zi dupæ alegerea sa. Pe<br />

de o parte, doi economiøti de frunte de tradiflie conservatoare, Arthur<br />

Burns øi Herbert Stein, susflinînd færæ ocoliøuri o recesiune pe scaræ largæ,<br />

pentru pedepsirea salariilor øi stoarcerea cererii. Pe de altæ parte, David<br />

Stockman øi Jack Kemp, care recunoøteau costurile deflafliei pentru electoratul<br />

nouveaux riches, crucial pentru Reagan, îi acuzau pe Burns øi Stein<br />

de „thatcherism“, rostind un avertisment ameninflætor împotriva pericolului<br />

unui „Dunkirk economic“. 84<br />

În cele ce au urmat, recesiunea, pe care Volcker o lansase deja în ultimele<br />

zile ale lui Carter, a fost limitatæ unilateral spre Midwest øi spre sectorul<br />

de producflie: sectorul serviciilor øi Centura însoritæ au continuat sæ se<br />

extindæ, în timp ce centrul flærii [heartland] devenea o „centuræ ruginitæ [rustbelt]“.<br />

85 De altfel, în sînul Administrafliei, este clar cæ cei care au reuøit sæ<br />

relanseze Reaganomics – neintimidafli de deficitul de douæsprezece cifre<br />

– au fost „keynesiani reacflionari“. În pofida denunflærii îngrijorate a iresponsabilitæflii<br />

fiscale în paginile financiare din New York Times, cei mai mulfli membrii<br />

ai Mesei Rotunde a Afacerilor sînt mai obsedafli de modul cel mai bun<br />

în care pot profita de generozitatea guvernamentalæ actualæ, ca sæ-øi restructureze<br />

imperiile corporatiste în jurul dinamicii supraconsumiste a Centurii<br />

însorite; øi, dupæ ce-au cælærit astfel cu succes rebeliunea fiscalæ a<br />

straturilor mijlocii pentru îndeplinirea propriei lor agende legislative,<br />

grupurile de lobby al marelui capital de la Washington sînt extrem de sensibile<br />

la dependenfla continuæ a ofensivei corporatiste de ascensiunea nouveau<br />

riches în politica americanæ øi la condifliile socio-economice care o susflin.<br />

Ceea ce nu reduce paradoxul fundamental cæ puterea capitalului financiar<br />

din Statele Unite, indisolubil legatæ de menflinerea suveranitæflii internaflionale<br />

a dolarului, trebuie sæ învefle acum sæ conviefluiascæ cu<br />

dorinflele unei neoburghezii umflate de pirateria inflaflionistæ. 86 Este o<br />

181


elaflie conjugalæ care, în ultimæ instanflæ, este posibilæ numai sub auspiciile<br />

Ministerului Apærærii. Pentru cæ kilul-de-porc 87 [pork-barrel] militar, tot<br />

mai gras, al lui Caspar Weinberger e cel care unge reconcilierea în curs<br />

dintre apetiturile vorace ale nouveaux riches øi necesitæflile de acumulare<br />

ale unui larg sector al capitalului central. Militarismul dezechilibrat poate<br />

pærea a fi scæpat de sub control, dar în prezent el este cel care asiguræ<br />

coeziunea necesaræ pentru supraconsumism. Adicæ, cel care face ce trebuie<br />

pentru cine trebuie: menfline General Dynamics 88 bogatæ, creøte<br />

salariile inginerilor, planteazæ noi subcontractori militari, cu salarii mici,<br />

la granifla mexicanæ, umflæ chiar portofoliile unor doctori bogafli care<br />

investesc în centrele comerciale din Orange County (øi care, la rîndul<br />

lor, utilizeazæ produsele de curæflætorie domesticæ Salvadoreña øi îøi<br />

trimit copiii la psihoterapeufli costisitori).<br />

Iar aceastæ stare de lucruri nu pare a fi reversibilæ dacæ, din întîmplare, o<br />

administraflie democratæ s-ar instala la Washington. Structura de putere<br />

naflionalæ democratæ – recentralizatæ prin înglobarea contrareformelor în<br />

compoziflia conducerii naflionale øi în selecflia convenfliei – s-a stræduit sæ<br />

fie pe mæsura provocærii, nu înfruntîndu-l pe Reagan, ci adaptînd politicile<br />

democrate la configuraflia de clasæ øi de grup de interese care-l adusese<br />

pe acesta la putere. În competiflie cu republicanii pentru sprijinul<br />

straturilor mijlocii puternic mobilizate, dar obligat sæ consolideze credibilitatea<br />

birocrafliei sindicale, triumviratul strategic al lui Robert Strauss, Lane<br />

Kirkland øi Felix Rohatyn a inventat o Reaganomics „cu faflæ umanæ“. Alternativa<br />

lor înøelætoare, aøa cum se regæseøte în versiunile aferente întrunirii<br />

pentru desemnarea liderului democraflilor din Camera Reprezentanflilor<br />

[House Democratic Caucus] øi Centrului pentru Politici Naflionale în chestiunea<br />

afaceri-muncæ, ar menfline prezenta cursæ a înarmærii (cu o creøtere<br />

anualæ realæ mai „moderatæ“, de 4–5%), ar toca mærunt în continuare<br />

revendicærile sociale (chipurile în schimbul unor impozite „mai corecte“)<br />

øi ar oferi unei miøcæri sindicale sub asediu placeboul unui nou „parteneriat“<br />

unilateral cu marile afaceri øi cu guvernul.<br />

Pe scurt, realinierea politico-economicæ de la sfîrøitul anilor 1970 a produs<br />

o nouæ structuræ de rivalitate partizanæ, mai strict constrînsæ la un brokeraj<br />

de interese între fracfliunile de capital, straturile insurgente de mijloc<br />

øi un fragment al clasei muncitoare, cu o influenflæ politicæ în scædere. Deøi<br />

Partidul Democrat naflional trebuie privit – în mod programatic – ca un<br />

apærætor al pozifliei precare a muncii organizate pe latura „avutæ [Have]“<br />

a decalajului tot mai larg de distribuflie, aripa neoliberalæ în ascensiune a<br />

partidului a renunflat deja la pretenflia tradiflionalæ, rooseveltianæ, la un reformism<br />

hegemonic, care oferæ cote de ameliorare fiecærui grup subaltern.<br />

Democraflii ræmîn, desigur, fundamental dependenfli în alegerile<br />

prezidenfliale de votul captiv din ghetouri øi din cartierele cu populaflie vorbitoare<br />

de spaniolæ [barrios], însæ nu mai e loc, în strategia lor directoare,<br />

pentru atacuri de tip Great Society la adresa særæciei urbane sau a øomajului<br />

– øi cu atît mai puflin pentru reforme veritabil structurale.<br />

Desigur, electoratul de culoare a demonstrat deja un refuz sfidætor al acestui<br />

apartheid politic, precum øi o dorinflæ intensæ de acfliune electoralæ<br />

mai independentæ, susflinînd, într-un numær neaøteptat de mare, candidafli<br />

care doreau sæ îøi asume statu-quoul democrat (Harold Washington<br />

în Chicago; Mel King în Boston; Jessie Jackson, la nivel naflional). În<br />

acelaøi timp, acest curent de opinie de la bazæ [grassroots groundswell]<br />

a fost ataøat de convingerea larg ræspînditæ cæ o reintrare masivæ a electoratului<br />

de culoare, hispanic øi feminin în rîndurile electoratului activ poate<br />

sæ recîøtige, cum s-ar spune, un loc echivalent pe agenda politicæ naflionalæ.<br />

O astfel de strategie însæ trece, desigur, cu vederea tocmai acele<br />

experienfle de la începutul anilor 1970 care au îndepærtat atît de mulfli<br />

alegætori din clasa muncitoare de Partidul Democrat. Ea <strong>idea</strong>lizeazæ, de<br />

asemenea, participarea electoralæ, în contrast cu formele cotidiene de<br />

organizare de masæ øi luptæ, singurele care pot susfline mobilizarea<br />

alegætorilor – øi care, în prezent, abia dacæ mai existæ. În fine, dacæ analiza<br />

de pînæ acum a înlocuirii fordismului este cît de cît valabilæ, ea trebuie<br />

sæ avertizeze împotriva înflelegerii greøite cæ în Statele Unite s-ar putea<br />

reclædi o politicæ „de stînga“ (printr-o unire strategicæ fie cu liberalismul,<br />

fie cu socialismul) pur øi simplu pornind de la un populism anti-Reagan.<br />

Convergenfla malignæ a politicii burgheze de partid, care poate oferi reaganismului<br />

o posteritate dincolo de Reagan, este manifestarea unui fapt<br />

implacabil: puterea capitalului Statelor Unite este stocatæ în spatele<br />

unei armate masive de interese de proprietate cu o forflæ de milioane.<br />

Abilitatea miøcærilor sociale resurgente de a contesta aceastæ constelaflie<br />

omnipotentæ de interese la putere sau, de fapt, chiar de a stabili propria<br />

lor reprezentare politicæ independentæ este astfel mai strîns legatæ<br />

ca niciodatæ de balanfla de putere a imperialismului american la scaræ<br />

mondialæ. Aøa cum am arætat la începutul acestui articol, criza fordismului<br />

naflional este intim legatæ de criza reformismului capitalist din Lumea<br />

a Treia – mai ales în flinuturile de graniflæ ale Statelor Unite înseøi. Mæ<br />

voi concentra într-un alt articol asupra acestei interrelaflionæri esenfliale.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

Note:<br />

1. „Centura însoritæ“ sau „Centura Soarelui“ [Sunbelt] desemneazæ statele cu climat cælduros<br />

din sudul øi sud-vestul Statelor Unite ale Americii, care sînt ori tind sæ fie conservatoare din<br />

punct de vedere politic. (N. tr.)<br />

2. Vezi Massimo Salvadori, Karl Kautsky and the Socialist Revolution, 1880–1938, London, NLB,<br />

1979, pp. 181–202.<br />

3. Karl Kautsky (1854–1938), filosof øi politician ceh-german, reprezentant de frunte al marxismului<br />

ortodox dupæ moartea lui Friedrich Engels. (N. tr.)<br />

4. Sistemul Bretton Woods de management monetar stabileøte normele relafliilor comerciale<br />

øi financiare între principalele state ale lumii industriale, începînd de la mijlocul secolului al<br />

XX-lea. (N. tr.)<br />

5. Force de frappe (literal, „forflæ de lovire“, în sens de descurajare nuclearæ) este denumirea a<br />

ceea ce a fost triada aerianæ, terestræ øi maritimæ de forfle nucleare franceze. (N. tr.)<br />

6. DMZ [Demilitarized zone]: zonæ demilitarizatæ. (N. tr.)<br />

7. Lend-Lease (Legea publicæ 77–11) a fost un program prin care SUA procurau aliaflilor<br />

(Marea Britanie, Uniunea Sovieticæ, China, Franfla etc.) material de ræzboi între 1941 øi 1945.<br />

Marea Britanie øi-a plætit pînæ în 2006 datoria faflæ de SUA. (N. tr.)<br />

8. Aici øi mai departe de-a lungul acestui articol, voi apela la terminologia propusæ de école de<br />

régulation – curentul internaflional de economie politicæ marxistæ asociat cu studii de Aglietta,<br />

Boyer, Mistral, Lipietz, DeVroey øi alflii. Spre deosebire de anglo-americani, care trateazæ<br />

de obicei „fordismul“ ca pe o aplicare mai completæ a gestionærii øtiinflifice la procesul<br />

muncii, aceøti autori sînt interesafli în primul rînd de analizarea articulafliei dintre producflia<br />

de masæ øi consumul de masæ, care este pivotul coerenflei structurale în cadrul regimului de<br />

producflie „intensiv“ sau „fordist“ postbelic. Vezi, în special, Michel Aglietta, A Theory of Capitalist<br />

Regulation, London, NLB, 1979 (propria mea recenzie criticæ la ediflia francezæ din 1976<br />

a acestei cærfli a apærut sub titul „Fordism in Crisis“, Review, II, 2, primævara 1978).<br />

9. OCDE (Organizaflia pentru Cooperare øi Dezvoltare Economicæ), creatæ în 1961 pentru<br />

coordonarea politicilor economice, continuæ OECE (Organizaflia Europeanæ de Cooperare<br />

Economicæ), creatæ în 1948 pentru administrarea fondurilor Planului Marshall øi extinderea<br />

liberalizærii comerflului intraeuropean. (N. tr.)<br />

182


verso: un dosar Mike Davis<br />

10. Produsul naflional brut. (N. tr.)<br />

11. Congress of Industrial Organizations (Congresul Organizafliilor Industriale). (N. tr.)<br />

12. Vezi Richard Polenberg, „The Suburban Nation“, capitolul patru din One Nation Divisible,<br />

New York, 1980.<br />

13. Actul prin care Abraham Lincoln oferea, în 1862, pæmînt micilor fermieri. (N. tr.)<br />

14. O distincflie øi o periodizare utilæ se pot face între legislaflia care a procurat un cadru regulat<br />

pentru apariflia unui regim de acumulare intensiv øi programele legislative care øi-au pus<br />

efectiv semnætura pe structurile specifice ale consumului de masæ øi ale mobilitæflii forflei de<br />

muncæ. Mare parte din legislaflia clasicæ a New Dealului, inclusiv Wagner Act din 1935 øi<br />

diversele reforme ale sistemului bancar naflional, face parte din prima categorie. Un al doilea<br />

ciclu de drepturi legislative øi de programe de cheltuieli a fost inifliat cu Servicemen’s Readjustment<br />

Bill, din 1944, øi a continuat, în 1956, cu masivul Federal Highway Aid Act al lui<br />

Eisenhower øi cu National Defence Education Act din 1958. Aceste ultime mæsuri au determinat<br />

formele concrete ale subvenfliei de stat pentru suburbanizare øi educaflie superioaræ.<br />

Ca atare, ele reprezintæ triumful sistematic al unui model extrem de consum de masæ privatizat<br />

asupra conceptelor social-democrate vagi de locuinfle publice, tranzit în masæ øi planificare<br />

naflionalæ, îmbræfliøate de programele New Deal din timpul ræzboiului.<br />

15. O serie de programe economice ale SUA între 1933 øi 1938, ca ræspuns la Marea Crizæ.<br />

Cunoscute øi ca program al celor „3 R“: relief, recovery and reform (reducere [a særæciei],<br />

refacere øi reformæ). (N. tr.)<br />

16. Aøa cum observæ Walter Dean Burnham, metropola avea exact limitele convenabile, „definite<br />

de «teritoriile programate» prin limitele extreme ale cæilor ferate, i.e., cele cu rate preferenfliale<br />

de transport de marfæ“. (Vezi „Into the 1980s with Ronald Reagan“, in The Current<br />

Crisis in American Politics, New York–Oxford, 1982.)<br />

17. „Centura îngheflatæ“ sau „Centura Frigului“ [Frostbelt] desemneazæ statele cu climat friguros<br />

din partea central-nordicæ øi nord-esticæ a Statelor Unite ale Americii. (N. tr.)<br />

18. Vezi John H. Mollenkopf, The Contested City, Princeton, 1983.<br />

19. Între 1951 øi 1976, proporflia contracteleor de investiflii militare din Sud a crescut de la 11%<br />

la 25%; a celor din Vest, de la 16% la 31%. fiinînd cont de deplasærile de populaflie, variaflia<br />

relativæ a contractelor de investiflii per capita a fost: în Nord-Est – 29,5%, în Centru-Nord<br />

– 45,8%, în Sud + 109%, iar în Vest + 32,1%. (Vezi Maureen McBreen, „Regional Trends<br />

in Federal Defense Expenditure: 1950–76“, in Congressional Research Service, Patterns<br />

of Regional Change, Washington D.C., 1977, p. 513.)<br />

20. Dacæ consideræm 100 salariul mediu din Statele Unite în 1980, salariile muncitorilor industriali<br />

estimate la oræ, inclusiv costurile de asigurare ale angajatului øi celelalte sporuri, erau<br />

dupæ cum urmeazæ: Belgia, 133; Suedia, 127; Olanda, 123; Germania de Vest, 120; Franfla,<br />

95; Canada øi Italia, 91; Marea Britanie, 71; øi Japonia, 59. (Monthly Labor Review – notat<br />

în continuare MLR – martie 1981.)<br />

21. Business Week (1.6.81); Statistical Abstract of the United States: 1981, Washington D.C.,<br />

tabelul 714.<br />

22. Furnizarea de locuinfle, chiar mai mult decît cota de transferuri sociale, ræmîne componenta<br />

cea mai variabilæ a economiilor fordiste. În pofida omogenizærii condifliilor producfliei øi<br />

consumului de bunuri de folosinflæ îndelungatæ, nu existæ nicio tendinflæ comparabilæ în ceea<br />

ce priveøte producflia de locuinfle. Componenfla fondului locativ, preflul øi calitatea sa relativæ<br />

diferæ foarte mult în rîndul nafliunilor din OCDE. În America de Nord øi Japonia, mai<br />

ales, tendinfla de saturare a pieflei consumului de folosinflæ îndelungatæ a mers mînæ în mînæ,<br />

începînd din 1970, cu o cerere tot mai scæzutæ de locuinfle.<br />

23. P. Souyri, „La Crise de 1974 et la riposte du Capital“, Annales, iulie–august 1983, p.<br />

798.<br />

24. Vezi Robert B. Cohen, „Brave New World of the Global Car“, Challenge, mai–iunie<br />

1981, p. 29. El citeazæ (p. 34) øi un studiu din Economist, care prezice o creøtere a producfliei<br />

mondiale de maøini cu numai 8% în intervalul 1978–1985, în comparaflie cu 43%<br />

în 1970–1978.<br />

25. Stagflation, cuvînt derivat din stagnation øi inflation, desemnînd o perioadæ în care øomajul<br />

øi inflaflia ating cote foarte înalte. (N. tr.)<br />

26. Deprecierile øi manipulærile de bilanfl rezultate de aici, împreunæ cu transferurile de prefl<br />

inflaflioniste, pot constitui o parte importantæ din soluflia la misterul declinului productivitæflii<br />

în sectorul manufacturier al Statelor Unite în timpul anilor 1970.<br />

27. Organizaflia fiærilor Exportatoare de Petrol. (N. tr.)<br />

28. Cohen (pp. 29–30) susfline cæ, odatæ cu apariflia „maøinii mondiale“, vor continua sæ ræmînæ<br />

profitabile în noile economii de scaræ mondialæ numai acele companii care vor produce<br />

mai mult de douæ milioane de unitæfli pe an. Numai opt producætori de maøini (GM,<br />

Ford, Toyota, Nissan, Fiat, Peugeot-Citroën, Renault øi<br />

Volkswagen) îndeplinesc acest standard competitiv pe<br />

pieflele globale. În mod similar, va exista probabil spafliu concurenflial<br />

numai pentru doi producætori internaflionali de<br />

aeronave øi pentru trei sau patru producætori de computere pentru uz general.<br />

29. Vezi M. Aglietta, „World Capitalism in the Eighties“, NLR 136, noiembrie–decembrie<br />

1982, în special pp. 16–21.<br />

30. Alain Lipietz, „Towards Global Fordism“, NLR, 132, martie–aprilie 1982, pp. 46–47.<br />

31. Potrivit lui Aglietta, ceea ce este în joc este industrializarea unor servicii publice, prin transformarea<br />

lor în mærfuri susceptibile de reproducere în masæ: vezi, foarte recent, M. Aglietta<br />

øi G. Oudiz, „Configurations de l’économie mondiale et régulations nationales“, Centre<br />

d’Etudes Prospectives et d’In<strong>format</strong>ions Internationales, Paris, 1983. Utilizarea pe care o<br />

dau eu „neofordismului“ este mai algebricæ: subliniind problema aducerii la nivel a salariilor<br />

øi productivitæflii în sectoarele neindustriale ale economiei, în mod independent de „transformarea“<br />

generalæ „în marfæ“. În fine, ambele utilizæri de mai sus trebuie privite distinct de<br />

aplicarea termenului „neofordism“ într-o anumitæ literaturæ anglo-americanæ, cu scopul de<br />

a descrie tendinfle mai delimitate în procesul muncii industriale. Charles Sabel, de exemplu,<br />

defineøte „neofordismul“ ca automatizare industrialæ flexibilæ, bazatæ pe ansambluri de<br />

computere integrate øi pe o autonomie crescutæ a grupurilor de lucru, pentru a îngloba o<br />

gamæ de produse mai diferenfliate în limitele producfliei de masæ. Vezi Work and Politics, Cambridge,<br />

1982, în special pp. 209–219.<br />

32. Cel mai important act al legislafliei americane a muncii din secolul XX, Legea Wagner (inifliatæ<br />

de senatorul Robert F. Wagner) instituia controlul guvernului federal asupra relafliilor de muncæ,<br />

instituia un Consiliu Naflional al Relafliilor de Muncæ, <strong>format</strong> din trei membri, cu puterea<br />

de a proteja drepturile muncitoreøti (cu excepflia muncitorilor agricoli øi domestici), de a<br />

organiza sindicate øi de a încuraja contractele colective de muncæ. (N. tr.)<br />

33. Sheldon Danziger øi Robert Haveman, „The Reagan Budget“, Challenge, mai–iunie 1981,<br />

p. 8. Potrivit lui Robert Kuttner, Statele Unite au distribuflia cea mai inegalitaræ de venituri<br />

din orice societate capitalistæ avansatæ, poate cu excepflia Franflei. Astfel, diferenfla actualæ<br />

între veniturile celor 5% din vîrf øi cele ale celor mai de jos 5% din populaflia Statelor Unite<br />

este de 13,3 la 1; în Marea Britanie raportul corespunzætor este de 5,9 la 1; în Suedia, 3<br />

la 1. Vezi Revolt of the Haves, New York, 1980, p. 217.<br />

34. US Bureau of the Census, Current Population Reports, Seria P-60, nr. 136, tabelul 3; vezi<br />

øi William H. Harris, „Who Needs the Negro“, cap. 8 din The Harder We Run, Oxford,<br />

1982.<br />

35. Termen lansat de Paul Harvey, compus din Reagan øi economics; se referæ la politica economicæ<br />

a lui Ronald Reagan. (N. tr.)<br />

36. Evoluflia analizei problemei muncitorilor særaci poate fi cartografiatæ prin comparaflie: Laurie<br />

Cummings, „The Employed Poor“, MLR, iulie 1965; Barry Bluestone, William Murphy<br />

øi Mary Stevenson, Low Wages and the Working Poor, Ann Arbor, 1973; David Gordon, The<br />

Working Poor: Toward a State Agenda, Washington D.C., 1979.<br />

37. Emma Rothschild, „Reagan and the Real America“, New York Review of Books, 5 februarie<br />

1981, p. 12. Între 1960 øi 1980, economia Statelor Unite øi-a adæugat 32 de milioane de<br />

locuri de muncæ noi – echivalentul forflei de muncæ braziliene; în timp ce Europa Occidentalæ<br />

arunca, realmente, un milion de locuri de muncæ. Vezi discuflia acestei probleme la Michel<br />

Albert, in Un pari pour l’Europe, Paris, 1983.<br />

38. Statistical Abstract: 1981, tabelul 681; US Department of Labour, The Earnings Gap<br />

Between Women and Men, Washington D.C., 1979; Nancy Rytina, „Earnings of Men and<br />

Women“, MLR, aprilie 1982.<br />

39. Vezi articolul meu „The AFL-CIO’s Second Century“, NLR, 136, noiembrie–decembrie<br />

1982, p. 45.<br />

40. Ibid.<br />

41. The American Federation of Labor (Federaflia Americanæ a Muncii). (N. tr.)<br />

42. „Pentru mai mult de un deceniu, creøterea salariului real a încetat sæ mai fie principalul motor<br />

al consumului privat; care a început sæ depindæ în schimb de creøterea demograficæ øi, pentru<br />

fiecare familie, de surse indirecte øi secundare de venit, care includeau lucrul cu jumætate<br />

de normæ øi economia neagræ. Cu alte cuvinte, o dezvoltare regresivæ øi extensivæ a<br />

normelor a ajuns sæ reglementeze angajarea forflei de muncæ øi formarea veniturilor.“ R.<br />

Boyer øi J. Mistral, „Le Temps présent: La Crise (II)“, Annales, iulie–august 1978, p. 778.<br />

Un comentariu la fel de sugestiv despre importanfla degradærii salariului în criza curentæ a<br />

capitalismului american este conflinut în Aglietta øi Oudiz, op. cit., pp. 9–10.<br />

43. Vezi Val Burris, „Class Formation and Trans<strong>format</strong>ion in Advanced Capitalist Societies:<br />

A Comparative Analysis“, Social Praxis, 7–3/4, 1980, pp. 147–179.<br />

44. Ibid.<br />

183


45. Vezi The Economist, 6 martie øi 19 septembrie 1982 („Business Brief“).<br />

46. Vezi Karen Arenson, „Management’s Ranks Grow“, New York Times, 14 aprilie 1983.<br />

47. Val Burris, op. cit.<br />

48. MLR, noiembrie 1980.<br />

49. Vezi Eli Ginzberg øi George Vojta, „The Service Sector of the US Economy“, Scientific American,<br />

244, 3 (martie 1981).<br />

50. Cf. Bluestone et al., p. 136; MLR, octombrie 1981 øi iunie 1981.<br />

51. Vezi Robert Maxwell, Health and Wealth, New York, 1981.<br />

52. Financial Times, 1 decembrie 1982.<br />

53. Harrington, p. 408.<br />

54. 6 aprilie 1983, p. 22.<br />

55. Vezi Martin Carnoy, „Los Cambios en la Estructura del Capitalismo Americano“, Zona Abierta,<br />

27, 1983, pp. 36–37.<br />

56. Date din 1981, din Nancy Rytina, op. cit.; estimæri pentru 1990, din Valerie Personick, „The<br />

Outlook for Industry Output and Employment Through 1990“, MLR, august 1981; øi cifre<br />

de la Biroul de Statisticæ a Muncii, citate in A. F. Ehrbar, „The New Unemployment“, Fortune,<br />

aprilie 1981. „Primele zece“ locuri de muncæ din anii 1970 includeau trei calificæri cu<br />

salarii mari – ingineri, contabili øi specialiøti in<strong>format</strong>icieni – care lipsesc în mod semnificativ<br />

din prognozele pentru anii 1980. Vezi Carol Boyd Leon, „Occupational Winners and<br />

Losers“, MLR, iunie 1982.<br />

57. Personick, pp. 28–41. Douæ treimi din noile locuri de muncæ vor fi create în firme cu douæzeci<br />

sau sub douæzeci de angajafli.<br />

58. MLR, februarie 1983, pp. 40–41. Vezi øi John T. Tucker, „Government Employment in an<br />

Era of Slow Growth“, MLR, octombrie 1981.<br />

59. Richard Parker, „Winning Through Inflation“, Mother Jones, iulie 1981, p. 11. În 1981, venitul<br />

mediu al unei familii cu douæ salarii era de 39.600 $; al unei familii întreflinute numai de<br />

bærbat, de 25.000 $; iar al unei familii întreflinute de o femeie, de 18.900 $. Vezi Economic<br />

Report of the President – 1983.<br />

60. „America’s Restructured Economy“, Business Week, 1 iunie 1981, pp. 64–66.<br />

61. Ibid.<br />

62. Financial Times, 12 ianuarie 1983.<br />

63. Deci, ca sæ reluæm o perspectivæ comparatistæ, ar fi mai exact sæ afirmæm cæ în Europa succesul<br />

ofensivelor solidaritæflii sindicale din perioada 1967–1973 øi, prin aceasta, dubla expansiune<br />

a salariilor øi protecfliei sociale au impus o constrîngere directæ asupra capitalului,<br />

mai ales în absenfla expansiunii suplimentare pe piafla mondialæ. În Statele Unite, pe de altæ<br />

parte – færæ o rezistenflæ comparabilæ generalizatæ a sindicatelor, cu scæderi ale salariilor reale<br />

în ultimele decenii øi cu creøteri relativ mici ale cheltuielilor de stat –, este probabil mai exact<br />

sæ raportæm în mare parte problema profitabilitæflii corporafliilor øi a crizei fiscale a statului<br />

la succesul ofensivelor economice øi politice ale noilor straturi de manageri, antreprenori<br />

øi rentieri. În acest sens, a existat o „stoarcere“ a profiturilor din salarii øi rente.<br />

64. Business Week, 28 martie 1983, pp. 50–60.<br />

65. Între 1958 øi 1975, numærul locurilor de muncæ tradiflionale de producflie în moræritul din<br />

New England a scæzut de la 833.200 la 159.000. Dintre noile locuri de muncæ „compensatorii“<br />

create în economia restructuratæ a regiunii, „majoritatea […] abia dacæ sînt suficiente<br />

ca sæ producæ un standard de viaflæ adecvat pentru o familie de dimensiuni normale.<br />

Majoritatea plæflilor sînt mai mici decît cele oferite de locurile de muncæ pe care le-au înlocuit,<br />

din industria moræritului. O familie trebuie sæ-øi ia douæ norme întregi la un lanfl de fast-food<br />

McDonald’s sau într-un sector al unui magazin cu reduceri, ca sæ înlocuiascæ o singuræ normæ<br />

întreagæ la o filaturæ de lînæ sindicalizatæ“: Barry Bluestone øi Bennett Harrison, The Deindustrialization<br />

of America, New York, 1982, p. 95.<br />

66. MLR, octombrie 1980, p. 47; vezi øi Kevin McCarthy, „California: Ellis Island of the «80s»“,<br />

Challenge, iulie-august 1983.<br />

67. Comitetul Coordonator Nonviolent al Studenflilor [The Student Nonviolent Coordinating Committee],<br />

organizaflie a Miøcærii pentru Drepturi Civile. (N. tr.)<br />

68. Studenflii pentru o Miøcare Democratæ [Students for a Democratic Society], miøcare a Noii<br />

Stîngi americane, între 1960 øi 1969. (N. tr.)<br />

69. Tammany Hall, Tammany Society, Society of St. Tammany, Sons of St. Tammany sau Columbian<br />

Order era maøina politicæ a Partidului Democrat, între 1790 øi mijlocul anilor 1960. (N. tr.)<br />

70. Dean Gooderham Acheson (1893–1971), secretar de stat în administraflia Truman<br />

(1949–1953). (N. tr.)<br />

71. Aluzie la arderea din temelii a 440 de sate ale indigenilor din Guatemala. (N. tr.)<br />

72. Thomas E. Cavanagh, „Changes in American Voter Turnout, 1964–76“, Political Science<br />

Quarterly, primævara 1981, p. 56.<br />

73. Ibid.<br />

74. Pentru o discutare comparativæ a relafliilor dintre „eøecul masiv […] în încorporarea politicæ<br />

a claselor de jos“ øi „în socializarea politicæ a tinerilor“, vezi Burnham, „The Appearance and<br />

Disappearance of the American Voter“, in The Current Crisis, pp. 124–125.<br />

75. Burnham, „Into the Eighties“, p. 262.<br />

76. Cavanagh, p. 62.<br />

77. Pentru discuflii în plus, vezi articolul meu „The New Right’s Road to Power“, NLR, 128,<br />

iulie–august 1981.<br />

78. Cf. Kim McQuaid, „The Roundtable: Getting Results in Washington“, Harvard Business Review,<br />

mai–iunie 1981; Richard Kirkland, „Fat Days for the Chamber of Commerce“, Fortune,<br />

21 septembrie 1981. Masa Rotundæ [Roundtable] este o creaflie recentæ, deschisæ numai<br />

pentru directorii executivi din primele 200 de corporaflii; Camera de Comerfl, care constituie,<br />

prin tradiflie, centrul organizatoric al coalifliei conservatoare din Washington, are<br />

165.000 de companii membre.<br />

79. O revoltæ pe scaræ largæ, cu o duratæ de 6 zile, care a avut loc la Watts, lîngæ Los Angeles.<br />

(N. tr.)<br />

80. De fapt, muncitorii særaci sînt aproape excluøi din discursul politic al neoliberalilor, ca øi din<br />

cel al neoconservatorilor. Astfel, Felix Rohatyn, într-un discurs fulminant contra extravaganflei<br />

de nepermis a Înaltei Societæfli, în paginile The Economist, sunæ aproape identic cu David<br />

Stockman predicînd pe aceeaøi temæ în New York Times. Ambele grupuri de ideologi au<br />

devenit, în mod asemænætor, vînzætori entuziaøti pentru „puertoricanizare“ în interiorul<br />

oraøelor, prin intermediul aøa-numitelor „zone urbane de întreprindere“.<br />

81. Miøcare disidentæ în sînul Partidului Liberal Progresist, condusæ de Sir Cecil Wallace-Whitfield<br />

(1971). (N. tr.)<br />

82. Înainte de decelerarea bruscæ a salariilor sindicale din 1980, muncitorii din sindicatele cele<br />

mai puternice erau protejafli în mare mæsuræ în fafla inflafliei prin ajustæri contractuale ale costurilor<br />

pentru supraviefluire (COLAS). Grupurile færæ COLA, pe de altæ parte, ca angajaflii<br />

din birouri øi servicii, au suferit reduceri salariale drastice. Drept rezultat, diferenflele salariale<br />

sindicale, calibrate pentru anii 1950 de bine cunoscutul studiu al lui H. Gregg Lewis<br />

la 10–15%, au fost reestimate pentru anii 1970 de Daniel Mitchell la 20–30%: vezi<br />

Unions, Wages, Inflation, Brookings Institute, Washington, 1980, p. 214. Studiind salariul<br />

øi datele referitoare la venituri, Burnham a descoperit atît „un declin, în perioada 1968–1981,<br />

cu o cincime din standardul real de viaflæ al muncitorului «tipic» din fabricæ, cu trei persoane<br />

în întreflinere“, cît øi „o creøtere destul de substanflialæ în VDPC (venit disponibil pe cap de<br />

locuitor), din 1970 pînæ în 1979: de la 3.619 $ la 4.509 $, în dolari la valoare constantæ,<br />

un cîøtig de 24,6%“. (Vezi „Into the 1980s“, pp. 274 øi 315; sursele sale de date erau Survey<br />

of Current Business øi, respectiv, Raportul economic al Preøedintelui.) Aceste miøcæri „remarcabile“<br />

ale cincimii în scædere øi ale sfertului în creøtere pot fi interpretate – sugereazæ corect<br />

Burnham – numai ca indicii ale „escaladærii rapide a dezvoltærii inegale“ în formarea veniturilor:<br />

i.e., transferuri inflaflioniste extinse înæuntrul clasei muncitoare øi între muncitori øi<br />

noile straturi de mijloc (vezi p. 274).<br />

83. Procentul de populaflie capabilæ sæ-øi permitæ o locuinflæ privatæ scæzuse de la 50% în 1970<br />

la 20% în 1980. „Indicele“ curent (august 1983) „de abordabilitate a locuinflei“, care mæsoaræ<br />

distanfla între venitul necesar pentru cumpærarea unei locuinfle tipice revîndute øi venitul<br />

mediu al familiilor din Statele Unite, este în jur de 80 (în 1972, el atingea un maxim de<br />

153). Vezi Martin Giesbrecht, „The Sad (Statistical) Reality“, National Review, 17 aprilie 1981;<br />

øi International Herald Tribune, 1 decembrie 1983.<br />

84. Vezi Gar Alperovitz, „The New Inflation“, Annals, iulie 1981.<br />

85. „Centura ruginitæ“ [Rustbelt] desemneazæ anumite zone urbane din New England (nordestul<br />

Statelor Unite) øi Midwest (regiunea central-nordicæ a Statelor Unite), caracterizate<br />

de aglomeræri industriale (oflel øi textile) aflate în declin. (N. tr.)<br />

86. „Milionarii“, observæ George Brockway, „s-au multiplicat ca musculiflele fructelor“. Erau în<br />

jur de 180.000 în 1976, 500.000 în 1981 øi (estimeazæ el) probabil un milion în 1984. Vezi<br />

rubrica lui din New Leader, 17 octombrie 1983, p. 11.<br />

87. Tradus oarecum literal drept „kilul-de-porc [pork-barrel]“, termenul desemneazæ în argou<br />

o lege sau un proiect care implicæ cheltuieli guvernamentale flintite direct spre beneficiul<br />

alegætorilor din zona celui care a inifliat respectiva mæsuræ. (N. tr.)<br />

88. Fondatæ în 1952, General Dynamics este una dintre cele mai importante companii din industria<br />

de apærare. (N. tr.)<br />

184


verso: un dosar Mike Davis<br />

Planeta mahalalelor<br />

Involuflia urbanæ øi proletariatul informal*<br />

Mike Davis<br />

Cîndva, anul viitor, o femeie va naøte în mahalaua Ajegunle din Lagos,<br />

un tînær îøi va pæræsi satul din vestul Javei pentru luminile strælucitoare<br />

din Jakarta sau un flæran îøi va stræmuta famila særæcitæ într-una dintre nenumæratele<br />

pueblos jovenes din Lima. Evenimentul precis este lipsit de<br />

importanflæ øi va trece întru totul neobservat. Øi totuøi el va constitui un<br />

moment de cotituræ în istoria omenirii. Pentru prima datæ populaflia<br />

urbanæ de pe pæmînt va fi mai numeroasæ decît cea ruralæ. De fapt, avînd<br />

în vedere inexactitæflile recensæmintelor din Lumea a Treia, aceastæ tranziflie<br />

epocalæ se poate sæ se fi øi produs deja.<br />

Pæmîntul s-a urbanizat chiar mai repede decît prevæzuse iniflial Clubul<br />

de la Roma 1 în notoriul sæu raport malthusian din 1972, The Limits to<br />

Growth [Limitele creøterii]. 2 În 1950 existau în lume 86 de oraøe cu o<br />

populaflie de peste un milion de locuitori; astæzi sînt 400, iar pînæ în 2015<br />

vor fi cel puflin 550. 3 De fapt, începînd din 1950, oraøele au absorbit<br />

aproape douæ treimi din explozia globalæ a populafliei øi cresc în momentul<br />

de faflæ cu un milion de copii øi migranfli pe sæptæmînæ. 4 Populaflia urbanæ<br />

de astæzi (3,2 miliarde) este mai mare decît populaflia totalæ a lumii din<br />

1960. În acelaøi timp, populaflia ruralæ globalæ a atins nivelul ei maxim<br />

(3,2 miliarde) øi va începe sæ scadæ dupæ 2020. Ca urmare, oraøele vor<br />

fi responsabile de toatæ creøterea viitoare a populafliei mondiale, care<br />

va culmina, probabil, în 2050, cu aproximativ 10 miliarde. 5<br />

1. Climacteriul urban<br />

Unde sînt eroii, colonizatorii, victimele Metropolei<br />

(Brecht, însemnare din Jurnal, 1921)<br />

Nouæzeci øi cinci la sutæ din aceastæ construcflie finalæ a umanitæflii va avea<br />

loc în zonele urbane din flærile în curs de dezvoltare, a cæror populaflie<br />

se va dubla la aproximativ 4 miliarde în timpul generafliei urmætoare. 6<br />

(De fapt, populafliile urbane reunite ale Chinei, Indiei øi Braziliei sînt deja<br />

aproximativ egale cu totalul populafliei din Europa plus America de<br />

Nord.) Cel mai celebru rezultat va fi înflorirea unor noi megaoraøe cu<br />

populaflie în exces, de peste 8 milioane, øi, chiar mai spectaculos, a hiperoraøelor,<br />

cu peste 20 de milioane de locuitori (estimativ, populaflia<br />

urbanæ mondialæ în timpul Revolufliei Franceze). 7 În 1995, numai Tokio<br />

atinsese, incontestabil, acest prag. Pînæ în 2025, potrivit Far Eastern Economic<br />

Review, numai Asia ar putea sæ aibæ zece-unsprezece aglomeraflii<br />

urbane atît de mari, printre care Jakarta (24,9 milioane), Dhaka (25 milioane)<br />

øi Karachi (26,5 milioane). Shanghai, a cærui creøtere a fost îngheflatæ<br />

timp de decenii de politicile maoiste de suburbanizare deliberatæ,<br />

* Traducere dupæ Mike Davis, „Planet of Slums – Urban Involution and the Informal Proletariat“,<br />

New Left Review, 26, martie–aprilie 2004. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis<br />

pentru acordarea drepturilor de publicare. (N. ed.)<br />

ar putea avea pînæ la 27 de milioane de rezidenfli<br />

în imensul sæu estuar metroregional. 8 Mumbai<br />

(Bombay) se estimeazæ între timp cæ va atinge<br />

o populaflie de 33 de milioane, deøi nimeni nu øtie dacæ astfel de concentræri<br />

gigantice de særæcie se pot susfline biologic sau ecologic. 9<br />

Dar dacæ megaoraøele sînt cele mai strælucitoare stele de pe firmamentul<br />

urban, trei sferturi din povara creøterii populafliei va fi suportatæ de<br />

oraøe de-abia vizibile, de rang secund, øi de micile flinuturi urbane: locuri<br />

în care, aøa cum subliniazæ cercetætorii Nafliunilor Unite, „nu existæ nicio<br />

planificare sau doar una precaræ, pentru a primi aceste persoane øi a le<br />

furniza servicii“. 10 În China (oficial 43% urbanæ în 1997), numærul de oraøe<br />

oficiale a crescut, din 1978, de la 193 la 640. Dar marile metropole,<br />

în pofida creøterii extraordinare, au scæzut, de fapt, în cota relativæ a populafliei<br />

urbane. Mai degrabæ oraøele mici øi urbiile recent „oræøenizate“ sînt<br />

cele care au absorbit majoritatea forflei rurale de muncæ, concediatæ de<br />

reformele pieflei de dupæ 1979. 11 În Africa, de asemenea, creøterea de<br />

supernove a cîtorva oraøe gigantice ca Lagos (de la 300.000 în 1950<br />

la 10 milioane astæzi) a fost însoflitæ de transformarea cîtorva zeci de oraøe<br />

mici øi de oaze ca Ouagadougou, Nouakchott, Douala, Antananarivo<br />

øi Bamako în oraøe mai mari decît San Francisco sau Manchester. În America<br />

Latinæ, unde oraøele principale au monopolizat multæ vreme creøterea,<br />

oraøe secundare ca Tijuana, Curitiba, Temuco, Salvador øi Belém<br />

explodeazæ acum „cu cea mai rapidæ creøtere dintre cele care au avut<br />

loc în oraøe cu o populaflie între 100.000 øi 500.000 de locuitori“. 12<br />

În plus, aøa cum a insistat Gregory Guldin, urbanizarea trebuie conceptualizatæ<br />

ca o transformare de-a lungul øi o interacfliune intensæ a fiecærui<br />

punct dintr-un continuum urban-rural. În studiul sæu de caz privind sudul<br />

Chinei, zona ruralæ se urbanizeazæ in situ, generînd de asemenea øi migraflii<br />

epocale. „Satele încep sæ semene tot mai mult cu tîrgurile øi cu oraøele<br />

xiang, iar tîrgurile de provincie øi micile oræøele capætæ aspectul marilor<br />

oraøe.“ Rezultatul în China øi în mare parte din Asia de Sud-Est este un<br />

peisaj hermafrodit, o zonæ ruralæ parflial urbanizatæ, despre care Guldin<br />

øi alflii susflin cæ poate fi „o nouæ cale, semnnificativæ, de aøezare øi dezvoltare<br />

umanæ […] o formæ nici ruralæ, nici urbanæ, ci un amestec al celor<br />

douæ, înæuntrul cæreia o reflea densæ de tranzacflii leagæ marile aglomeræri<br />

urbane de regiunile care le înconjoaræ“. 13 În Indonezia, unde un<br />

proces similar de hibridizare rural/urban este foarte avansat în Jabotabek<br />

(cea mai mare regiune din Jakarta), cercetætorii numesc aceste noi modele<br />

de utilizare a terenurilor desokotas, punîndu-øi problema dacæ ele<br />

sînt peisaje de tranziflie sau o specie frapant de nouæ de urbanism. 14<br />

Urbaniøtii speculeazæ øi în jurul proceselor care fles laolaltæ oraøele din<br />

Lumea a Treia, în noi reflele, coridoare øi ierarhii extraordinare. De exemplu,<br />

deltele fluviului Perlelor (Hong Kong–Guangzhou) øi fluviului Yangtze<br />

(Shanghai), împreunæ cu coridorul Beijing–Tianjin, se dezvoltæ rapid în megalopolisuri<br />

urban-industriale, comparabile cu Tokio–Osaka, Rinul Inferior<br />

sau New York–Philadelphia. Dar se poate ca aceasta sæ fie doar prima<br />

etapæ în apariflia unei structuri øi mai largi: „un coridor urban continuu,<br />

care sæ se întindæ din Japonia/Coreea de Nord pînæ în Java de Vest“. 15<br />

Shanghai se va alætura atunci, aproape sigur, Tokioului, New Yorkului øi<br />

Londrei, ca unul dintre „oraøele lumii“ care controleazæ refleaua globalæ<br />

de capital øi fluxurile de informaflii. Preflul acestei noi ordini urbane<br />

va fi o inegalitate crescîndæ în interiorul øi între oraøele de diferite mæri-<br />

185


mi øi specializæri. Guldin, de exemplu, citeazæ discuflii interesante din China<br />

în jurul chestiunii dacæ vechea præpastie dintre oraø øi sat în ce priveøte<br />

venitul øi dezvoltarea este înlocuitæ acum de un decalaj la fel de fundamental<br />

între oraøele mici øi giganflii de coastæ. 16<br />

2. Înapoi la Dickens<br />

Am væzut mulflimi nenumærate, condamnate la obscuritate,<br />

murdærie, molimæ, obscenitate, mizerie øi moarte prematuræ.<br />

(Dickens, „A December Vision“ [O viziune de Cræciun], 1850)<br />

Dinamica urbanizærii Lumii a Treia recapituleazæ øi confundæ totodatæ<br />

precedentele urbanizæri din secolul al nouæsprezecelea øi de la începutul<br />

secolului al douæzecilea, din Europa øi America de Nord. În China, cea<br />

mai mare revoluflie industrialæ din istorie este pîrghia lui Arhimede, care<br />

deplaseazæ o populaflie de mærimea Europei din satele de la flaræ în oraøe<br />

ce se caflæræ la cer, asfixiate de smog. „China [va] înceta sæ mai fie flara<br />

predominant ruralæ, care a fost timp de milenii.“ 17 Efectiv, marele oculus<br />

al lui World Financial Centre din Shanghai va putea privi în curînd la<br />

un vast univers urban, prea puflin imaginat de Mao sau mæcar de Le Corbusier.<br />

Dar în cele mai multe flæri în curs de dezvoltare, creøterea urbanæ<br />

nu are parte de puternicul motor al exportului chinezesc de produse<br />

øi nici de uriaøul influx de capital stræin din China (echivalent astæzi cu<br />

jumætate din totalul investifliilor stræine în flærile în curs de dezvoltare).<br />

Rezultatul este cæ, în alte pærfli, urbanizarea s-a decuplat radical de la industrializare<br />

øi chiar de la dezvoltare per se. Unii ar putea spune cæ aceasta<br />

este expresia unei direcflii inexorabile: tendinfla inerentæ capitalismului<br />

de silicon de a despærfli creøterea producfliei de aceea a ocupærii forflei<br />

de muncæ. Dar în Africa subsaharianæ, în America Latinæ, Orientul Mijlociu<br />

øi unele pærfli din Asia, urbanizarea-færæ-creøtere este, mai evident,<br />

moøtenirea unei conjuncturi politice globale – criza datoriilor de la sfîrøitul<br />

anilor 1970 øi restructurarea, condiflionatæ de împrumutul FMI, a<br />

economiilor Lumii a Treia în anii 1980 – decît o lege de fier a progresului<br />

tehnologiei. Urbanizarea Lumii a Treia, de altfel, øi-a continuat ritmul<br />

riscant (3,8 la sutæ pe an în perioada 1960–1993) prin anii læcustei din<br />

anii 1980 øi începutul anilor 1990, în ciuda scæderii salariilor reale, a creøterii<br />

preflurilor øi a explodærii øomajului din oraøe. 18<br />

Acest boom urban „pervers“ contrazicea modelele economice ortodoxe,<br />

care preziceau cæ feedbackul negativ al recesiunii urbane trebuie<br />

sæ încetineascæ sau chiar sæ inverseze migraflia de la flaræ. Cazul african<br />

a fost deosebit de paradoxal. Cum au putut oraøele din Coasta de Fildeø,<br />

Tanzania, Gabon øi din alte pærfli – ale cæror economii se contractau cu<br />

2 pînæ la 5 la sutæ pe an – sæ mai susflinæ o creøtere a populafliei de 5<br />

pînæ la 8 procente pe an 19 O parte din secret consta, desigur, în faptul<br />

cæ politicile de dereglementare agricolæ øi „desflærænizare“ impuse de<br />

FMI (iar acum de OMC) accelerau exodul surplusului forflei de muncæ<br />

rurale spre mahalalele urbane, chiar dacæ oraøele încetau sæ mai fie mecanisme<br />

producætoare de locuri de muncæ. Creøterea populafliei urbane,<br />

în ciuda stagnærii economice urbane sau a creøterii negative, este fafla<br />

extremæ a ceea ce unii cercetætori au etichetat ca „supraurbanizare“. 20<br />

Aceasta este numai una dintre cæile neaøteptate prin care o ordine mondialæ<br />

neoliberalæ a manevrat urbanizarea milenaræ.<br />

Teoria socialæ clasicæ, de la Marx la Weber, credea, desigur, cæ marile<br />

oraøe ale viitorului vor cælca pe urmele industrializærii din Manchester,<br />

Berlin øi Chicago. Într-adevær, Los Angeles, São Paulo, Pusan øi, astæzi,<br />

Ciudad Juárez, Bangalore øi Guangzhou au aproximat, în linii mari, aceastæ<br />

traiectorie clasicæ. Dar cele mai multe oraøe din Sud sînt mai mult ca<br />

victorianul Dublin, care, aøa cum a subliniat Emmet Larkin, a fost unic<br />

între „toate mahalalele produse în lumea occidentalæ în secolul al nouæsprezecelea<br />

[…] [pentru cæ] mahalalele lui nu au fost un produs al<br />

revolufliei industriale. Dublinul, de fapt, a suferit mai mult de problemele<br />

dezindustrializærii decît ale industrializærii, între 1800 øi 1850“. 21<br />

La fel Kinshasa, Khartoum, Dar es Salaam, Dhaka øi Lima cresc prodigios<br />

în pofida industriilor ruinate, substituite de importuri, a sectoarelor<br />

publice contrase øi a declinului permanent al claselor de mijloc. Forflele<br />

globale care „împing“ oamenii de la flaræ – mecanizarea în Java øi India,<br />

importul de alimente în Mexic, Haiti øi Kenya, ræzboiul civil øi ameninflarea<br />

pe tot teritoriul Africii øi pretutindeni absorbflia micilor întreprinderi de<br />

cætre cele mari øi competiflia afacerii agricole la scaræ industrialæ – par<br />

sæ susflinæ urbanizarea, chiar atunci cînd „atracflia“ oraøului este drastic<br />

slæbitæ de datorie øi crizæ. 22 În acelaøi timp, creøterea urbanæ rapidæ, în<br />

contextul ajustærii structurale, al devalorizærii monedei øi restrîngerii<br />

statului, a fost o refletæ inevitabilæ pentru producerea în masæ a mahalalelor.<br />

23 Rezultatul este cæ o mare parte a lumii urbane se græbeøte astæzi<br />

s-o ia înapoi, spre epoca lui Dickens.<br />

Uimitoarea prevalenflæ a mahalalelor este tema principalæ a istoricului<br />

øi sumbrului raport publicat în octombrie anul trecut de Programul Nafliunilor<br />

Unite pentru Aøezæri Umane (UN-Habitat). 24 The Challenge of the<br />

Slums [Provocarea mahalalelor] (numitæ de acum încolo: Slums) este<br />

primul audit cu adeværat global al særæciei urbane. El integreazæ cu dibæcie<br />

diverse studii de caz urbane, de la Abidjan la Sydney, cu date globale<br />

referitoare la gospodærire, care includ pentru prima datæ China øi fostul<br />

bloc sovietic. (Autorii ONU recunosc cæ sînt în special îndatorafli lui Branko<br />

Milanovic, economist al Bancii Mondiale, care a fost primul utilizator al<br />

microanchetelor, ca lentile puternice în studiul inegalitæflii globale în<br />

creøtere. Într-una dintre lucrærile sale, Milanovic explicæ: „pentru prima<br />

datæ în istoria omenirii, cercetætorii au date destul de exacte despre distribuflia<br />

venitului øi a bunæstærii [cheltuieli sau consum] în rîndurile a peste<br />

90 la sutæ din populaflia lumii“.) 25<br />

Slums este neobiønuit øi în onestitatea sa intelectualæ. Unul dintre cercetætorii<br />

asociafli acestui raport îmi spunea cæ „reprezentanflii «Consensului<br />

de la Washington» (Banca Mondialæ, FMI etc.) au insistat întotdeauna<br />

sæ se defineascæ problema mahalalelor globale nu ca un rezultat al globalizærii<br />

øi inegalitæflii, ci mai degrabæ ca un rezultat al «proastei guvernæri»“.<br />

Noul raport însæ nu mai fline seama de tradiflionala circumspecflie øi autocenzuræ<br />

a ONU, ca sæ punæ direct sub acuzare neoliberalismul, în special<br />

programele de ajustare structuralæ ale FMI. 26 „Principala direcflie a<br />

intervenfliilor, atît naflionale, cît øi internaflionale, din ultimii douæzeci de<br />

ani a crescut efectiv særæcia urbanæ øi mahalalele, a crescut excluderea<br />

øi inegalitatea øi a slæbit elitele urbane în efortul lor de a utiliza oraøele<br />

ca motoare pentru creøtere.“ 27<br />

Desigur, Slums neglijeazæ (sau rezervæ pentru un alt raport al UN-Habitat)<br />

unele dintre cele mai importante chestiuni referitoare la utilizarea<br />

terenului, apærute din supraurbanizare øi din stabilirea informalæ, inclu-<br />

186


verso: un dosar Mike Davis<br />

siv extinderea, degradarea mediului øi pericolele urbane. El nu aruncæ<br />

prea multæ luminæ nici asupra proceselor de expulzare a forflei de muncæ<br />

de la flaræ øi nu se osteneøte nici sæ încorporeze o literaturæ vastæ, care<br />

creøte rapid, referitoare la dimensiunile de gen ale særæciei urbane øi ale<br />

ocupærii informale a forflei de muncæ. Dar, læsînd la o parte aceste reproøuri<br />

maliflioase, Slums ræmîne un expozeu preflios, care amplificæ rezultatele<br />

unei cercetæri necesare cu autoritatea instituflionalæ a Nafliunilor<br />

Unite. Dacæ rapoartele Comisiei Interguvernamentale pentru Studiul<br />

Schimbærilor Climei reprezintæ un consens øtiinflific færæ precedent asupra<br />

pericolelor încælzirii globale, atunci Slums rosteøte un avertisment cu<br />

aceeaøi autoritate în privinfla catastrofei globale a særæciei urbane. (Un al<br />

treilea raport ar putea explora într-o zi terenul de ræu augur al interacfliunii<br />

lor.) 28 Iar pentru scopul examinærii de faflæ, el furnizeazæ un cadru<br />

excelent pentru recunoaøterea dezbaterilor contemporane în jurul<br />

urbanizærii, al economiei informale, al solidaritæflii umane øi acfliunii istorice.<br />

3. Urbanizarea særæciei<br />

Muntele de gunoaie pærea sæ se întindæ pînæ departe, apoi, treptat,<br />

færæ vreo demarcaflie sau limitæ perceptibilæ, a devenit altceva. Dar ce<br />

O colecflie talmeø-balmeø de structuri, færæ drum de acces. Cutii de carton,<br />

placaj øi plæci putrede, caroserii ruginite de maøini cu geamurile<br />

sparte fuseseræ aruncate la un loc, sæ formeze locuinfle.<br />

(Michael Thelwell, The Harder They Come [Mai dur vin]1980)<br />

Prima definiflie publicatæ a „mahalalei [slum]“ se spune cæ a apærut în 1812,<br />

în Vocabulary of the Flash Language [Dicflionar de argou australian], al<br />

lui Vaux, unde este sinonim cu „înøelætorie [racket]“ sau „comerfl fraudulos<br />

[criminal trade]“. 29 Însæ în anii din vremea holerei 1830 øi 1840, særacii<br />

mai degrabæ træiau în mahalale [slums] decît practicau înøelætoriile<br />

[slums]. Cu o generaflie mai tîrziu, mahalalele fuseseræ identificate în America<br />

øi India øi erau general recunoscute ca un fenomen internaflional.<br />

„Mahalaua clasicæ [classic slum]“ era un loc notoriu provincial øi pitoresc,<br />

dar re<strong>format</strong>orii erau în general de acord cu Charles Booth 30 , cæ toate<br />

mahalalele erau caracterizate printr-un amalgam de locuinfle deteriorate,<br />

suprapopulare, særæcie øi viciu. Pentru liberalii secolului al nouæsprezecelea,<br />

desigur, dimensiunea moralæ era decisivæ, iar mahalaua a fost privitæ<br />

la început în primul rînd ca un loc unde un „reziduu“ social putrezeøte<br />

în toatæ splendoarea imoralæ øi deseori turbulentæ. Autorii raportului Slums<br />

resping calomniile victoriene, dar, pe de altæ parte, pæstreazæ definiflia<br />

clasicæ: supraaglomerare, locuinflæ særacæ sau informalæ, acces inadecvat<br />

la apa potabilæ øi canalizare øi insecuritatea posesiunii. 31<br />

Aceastæ definiflie multidimensionalæ este, de fapt, un indicator foarte conservator<br />

a ceea ce este calificat drept mahala: mulfli cititori ar putea fi surprinøi<br />

de constatarea contraexperienflialæ a ONU cæ numai 19,6 la sutæ<br />

dintre mexicanii de la oraø træiesc în mahalale. Însæ, chiar cu aceste<br />

definiflii restrictive, Slums estimeazæ cæ existau cel puflin 921 de milioane<br />

de locuitori ai mahalalelor în 2001: aproape tot atîflia cît populaflia mondialæ<br />

la vremea cînd tînærul Engels se aventura pentru prima datæ pe stræzile<br />

ræu famate din Manchester. De fapt, capitalismul neoliberal a multiplicat<br />

exponenflial, ridicînd-o la mai multe puteri, celebra mahala Tom-all-<br />

Alone din Bleak House [Casa umbrelor] al lui Dickens. Rezidenflii mahalalelor<br />

constituie un ameflitor procent de 78,2%<br />

din populaflia urbanæ a celor mai puflin dezvoltate<br />

flæri øi exact o treime din populaflia urbanæ globalæ.<br />

32 Extrapolînd de la structurile de vîrstæ ale majoritæflii oraøelor din<br />

Lumea a Treia, cel puflin jumætate din populaflia mahalalei este sub vîrsta<br />

de 20 de ani. 33<br />

Cel mai mare procent din lume de locuitori ai mahalalelor existæ în Etiopia<br />

(un uluitor 99,4% din populaflia urbanæ), Ciad (tot 99,4%), Afganistan<br />

(98,5%) øi Nepal (92 la sutæ). 34 Totuøi, cele mai særace populaflii urbane<br />

sînt probabil în Maputo øi Kinshasa, unde (potrivit altor surse) douæ treimi<br />

dintre rezidenfli cîøtigæ mai puflin decît minimul necesar pentru procurarea<br />

hranei lor zilnice. 35 În Delhi, proiectanflii se plîng cu amæræciune<br />

de „mahalalele din mahalale“, unde intruøii [squatters] preiau micile spaflii<br />

deschise ale coloniilor de reinstalare perifericæ, în care vechea særæcime<br />

urbanæ fusese mutatæ în mod brutal la mijlocul anilor 1970. 36 În Cairo<br />

øi Phnom Penh, cei sosifli de curînd în oraø ocupæ sau închiriazæ spafliu<br />

pe acoperiøuri: creînd oraøe-mahala în væzduh.<br />

Populafliile mahalalei sînt adesea subestimate numeric, deliberat øi uneori<br />

masiv. La sfîrøitul anilor 1980, de exemplu, Bangkok avea o ratæ „oficialæ“<br />

de særæcie de numai 5 la sutæ, deøi studiile constatau cæ aproape<br />

un sfert din populaflie (1,16 milioane) træiau în mahalale øi în tabere ilegale<br />

[sqatter camps]. 37 Nafliunile Unite, de asemenea, au descoperit recent<br />

cæ a existat o subestimare involuntaræ a særæciei urbane din Africa,<br />

între limite foarte mari. Locuitorii mahalalelor din Angola, de exemplu,<br />

sînt probabil de douæ ori mai numeroøi decît s-a crezut iniflial. La fel, a<br />

fost subestimat numærul oræøenilor særaci din Liberia: nimic surprinzætor,<br />

de vreme ce Monrovia øi-a triplat populaflia, într-un singur an (1989–<br />

1990), cînd populaflia ruralæ, cuprinsæ de panicæ, a fugit de un ræzboi civil<br />

brutal. 38<br />

S-ar putea sæ existe peste un sfert de milion de mahalale pe pæmînt.<br />

Numai cele cinci mari metropole ale Asiei de Sud (Karachi, Mumbai,<br />

Delhi, Kolkata øi Dhaka) conflin aproximativ 15.000 de comunitæfli de<br />

mahala distincte, cu o populaflie totalæ de peste 20 de milioane. O populaflie<br />

de mahala øi mai vastæ aglomereazæ litoralul în urbanizare al Africii<br />

de Vest, în timp ce alte aglomeræri urbane enorme îøi etaleazæ særæcia<br />

de-a lungul Anatoliei øi-al podiøurilor etiopiene; îmbræfliøeazæ poalele<br />

Anzilor øi Himalayei; explodeazæ în afara nucleului de zgîrie-nori din Mexico,<br />

Jo-burg, Manila øi São Paulo; øi, desigur, se aliniazæ pe malurile fluviilor<br />

Amazon, Niger, Congo, Nil, Tigru, Gange, Irrawaddy øi Mekong.<br />

Elementele constitutive ale acestei planete a mahalalelor sînt, în mod<br />

paradoxal, în acelaøi timp total interøanjabile øi în mod spontan unice:<br />

incluzînd acele bustees din Kolkata, chawls øi zopadpattis din Mumbai,<br />

katchi abadis din Karachi, kampungs din Jakarta, iskwaters din Manila, shammasas<br />

din Khartoum, umjondolos din Durban, intra-murios din Rabat,<br />

bidonvilles din Abidjan, baladis din Cairo, gecekondus din Ankara, conventillos<br />

din Quito, favelas din Brazilia, villas miseria din Buenos Aires øi<br />

colonias populares din Mexico City. Ele sînt antipozii absolufli ai peisajelor<br />

generic fanteziste øi ai parcurilor tematice rezidenfliale – acele „Offworlds“<br />

burgheze ale lui Philip K. Dick 39 – în care clasa globalæ de mijloc preferæ<br />

tot mai mult sæ se izoleze.<br />

În timp ce mahalaua clasicæ era o zonæ decæzutæ din interiorul oraøului,<br />

noile mahalale sînt situate de obicei la marginea exploziei spafliale<br />

187


urbane. Creøterea orizontalæ a unor oraøe ca Mexico, Lagos sau Jakarta<br />

a fost, desigur, extraordinaræ, iar „extinderea mahalalei“ este o problemæ<br />

la fel de mare în flærile în curs de dezvoltare ca øi extinderea<br />

suburbanæ în flærile bogate. Zona dezvoltatæ a Lagosului, de exemplu,<br />

s-a dublat într-un singur deceniu, între 1985 øi 1994. 40 Guvernatorul<br />

statului Lagos le-a declarat reporterilor anul trecut cæ „aproximativ<br />

douæ treimi din suprafafla totalæ de teren a statului, de 3.577 de km pætrafli,<br />

ar putea fi clasificate ca baræci sau mahalale“. 41 De fapt, scrie un corespondent<br />

al Nafliunilor Unite,<br />

o mare parte a oraøului este un mister […] øosele neluminate<br />

stræbat canioane de gunoi în putrefacflie, înainte de-a ceda locul unor<br />

stræzi murdare, care se întrefles printre 200 de mahalale, cu canalizæri<br />

pline de deøeuri prime […]. Nimeni nu øtie cu exactitate dimensiunile<br />

populafliei – oficial ea numæræ 6 milioane, dar cei mai mulfli<br />

experfli o estimeazæ la 10 milioane –, ca sæ nu mai vorbim de numærul<br />

crimelor din fiecare an [sau] de rata infecfliilor cu HIV. 42<br />

În plus, Lagos este doar cel mai mare nod în coridorul oraøului-de-maghernifle<br />

de 70 de milioane de oameni, care se întinde de la Abidjan<br />

la Ibadan: probabil cea mai mare amprentæ pe care særæcia urbanæ<br />

øi-a pus-o pe pæmînt. 43<br />

Ecologia mahalalei se-nvîrte, desigur, în jurul procurærii zonelor locuibile.<br />

Într-un recent studiu publicat în Harvard Law Review, Winter King afirmæ<br />

cæ 85 la sutæ dintre rezidenflii urbani ai flærilor în curs de dezvoltare „ocupæ<br />

ilegal o proprietate“. 44 Neclaritatea titlurilor de proprietate funciaræ øi/<br />

sau proprietatea de stat laxæ sînt, în ultimæ instanflæ, fisurile prin care umanitatea<br />

s-a reværsat, masiv, în oraøe. Modurile de instalare în mahala variazæ<br />

dupæ un spectru uriaø, de la invaziile ultradisciplinate ale terenurilor din<br />

Mexico City øi Lima pînæ la pieflele de închirieri intricat organizate (dar adesea<br />

ilegale) la marginea Beijingului, Karachiului øi Nairobiului. Chiar øi în<br />

oraøe precum Karachi, unde periferia urbanæ este formal proprietate a<br />

guvernului, „profituri vaste din speculafliile cu terenuri […] continuæ sæ se<br />

acumuleze pentru sectorul privat, în detrimentul gospodæriilor cu venituri<br />

mici“. 45 De fapt, mecanismele politice naflionale øi locale consimt, de<br />

obicei, la aceastæ instalare informalæ (øi la speculaflia privatæ ilegalæ), cîtæ<br />

vreme pot controla tenta politicæ a mahalalelor øi pot sæ-øi extragæ de aici<br />

un flux regulat de mitæ sau chirie. Færæ titluri de proprietate oficiale sau<br />

færæ sæ deflinæ o casæ, locuitorii mahalalelor sînt obligafli la o dependenflæ<br />

cvasifeudalæ de oficialii locali øi barosanii de partid. Lipsa de loialitate poate<br />

însemna evacuarea sau chiar distrugerea unui cartier întreg.<br />

Furnizarea infrastructurilor vitale traiului zilnic se situeazæ însæ cu mult<br />

în urma ritmului urbanizærii, iar zonele periurbane de mahala nu dispun,<br />

deseori, de servicii de utilitate publicæ sau de orice fel de salubritate. 46<br />

Zonele særace din oraøele Americii Latine au, în general, servicii de utilitate<br />

publicæ mai bune decît cele din Asia de Sud, care, la rîndul lor, au<br />

de obicei un minimum de servicii urbane, ca apa øi electricitatea, de care<br />

numeroase mahalale africane duc lipsæ. La fel ca în Londra începutului<br />

epocii victoriene, contaminarea apei cu dejecflii umane øi animale ræmîne<br />

cauza unor boli diareice cronice, care ucid, în fiecare an, cel puflin<br />

douæ milioane de bebeluøi øi copii din oraøe. 47 Aproximativ 57 la sutæ<br />

din populaflia africanæ urbanæ nu are acces la salubritatea de bazæ, iar în<br />

oraøe ca Nairobi særacii trebuie sæ apeleze la „toaletele volante“ (defecarea<br />

într-o pungæ de plastic). 48 În Mumbai, pînæ una-alta, problema salubritæflii<br />

este definitæ, în cartierele særace, de raportul de un scaun de toaletæ<br />

pentru 500 de locuitori. Numai 11 la sutæ din cartierele særace din Manila<br />

øi 18 la sutæ din Dhaka au mijloace formale de canalizare pentru apa<br />

rezidualæ. 49 Læsînd la o parte incidenfla epidemiei HIV/SIDA, ONU<br />

consideræ cæ doi din cinci locuitori africani ai mahalalelor træiesc într-o<br />

særæcie care, literalmente, „le pune viafla în pericol“. 50<br />

Særacii de la oraø, între timp, sînt forflafli pretutindeni sæ se instaleze pe<br />

terenuri periculoase øi altminteri nelocuibile – pe pante abrupte, pe malurile<br />

rîurilor øi în zonele inundabile. Ei se refugiazæ de asemenea la umbra<br />

ucigaøæ a rafinæriilor, a fabricilor chimice, a haldelor toxice sau la<br />

marginea cæilor ferate øi autostræzilor. Ca urmare, særæcia a „construit“<br />

o problemæ a dezastrului urban, de o frecvenflæ øi de o întindere færæ<br />

precedent, aøa cum o ilustreazæ inundafliile cronice din Manila, Dhaka<br />

øi Rio, aprinderea conductelor din Mexico City øi Cubatão (Brazilia), catastrofa<br />

Bhopal din India, o explozie la uzina de muniflii din Lagos øi alunecærile<br />

de teren ucigaøe de la Caracas, La Paz øi Tegucigalpa. 51 Comunitæflile<br />

lipsite de drepturi ale særæcimii urbane sînt vulnerabile, în plus, la izbucnirile<br />

subite de violenflæ statalæ, ca infama distrugere cu buldozerele, în<br />

1990, a mahalalei de pe plaja Maroko din Lagos („o oroare pentru comunitatea<br />

vecinæ din Victoria Island, o redutæ pentru cei bogafli“) sau<br />

demolarea, în 1995, în plin ger, a enormului oraø de maghernifle Zhejiangcun<br />

de la marginea Beijingului. 52<br />

Dar, oricît de ucigaøe øi nesigure, mahalalele au un viitor strælucit. Zona<br />

ruralæ va mai confline doar pentru o scurtæ perioadæ majoritatea særæcimii<br />

lumii, dar acest titlu îndoielnic va trece, pînæ în 2035, în posesia mahalalelor<br />

urbane. 53 Cel puflin jumætate din viitoarea explozie a populafliei<br />

urbane din Lumea a Treia va fi creditatæ în contul comunitæflilor informale.<br />

Douæ miliarde de locuitori ai mahalalelor pînæ în 2030 sau 2040 este<br />

o perspectivæ monstruoasæ, aproape de neînfleles, dar la aceasta se adaugæ<br />

særæcia urbanæ, care depæøeøte mahalalele per se. În realitate, subliniazæ<br />

Slums, în unele oraøe, majoritatea særacilor træiesc de fapt în afara mahalalei<br />

stricto sensu. 54 Cercetætorii din cadrul „Observatorului Urban“ de<br />

pe lîngæ Nafliunile Unite avertizeazæ, în plus, cæ pînæ în 2020 „særæcia urbanæ<br />

din lume ar putea atinge 45 pînæ la 50 la sutæ din totalul populafliei<br />

care træieøte în oraøe“. 55<br />

4. „Big Bangul“ særæciei urbane<br />

Dupæ rîsul lor misterios, au schimbat repede subiectul, trecînd la altceva.<br />

Cum supraviefluiau cei de-acasæ la SAP<br />

(Fidelis Balogun, Adjusted Lives [Viefli ajustate], 1995)<br />

Evoluflia noii særæcii urbane a fost un proces istoric neliniar. Creøterea lentæ<br />

a localitæflilor de maghernifle pînæ la a deveni crusta oraøului este punctatæ<br />

de furtuni de særæcie øi explozii bruøte de formare a mahalalei. În<br />

colecflia sa de povestiri Adjusted Lives, scriitorul nigerian Fidelis Balogun<br />

descrie sosirea reprezentantului FMI responsabil cu Programul de<br />

ajustare structuralæ (SAP), la mijlocul anilor 1980, ca echivalentul unei mari<br />

catastrofe naturale, care avea sæ distrugæ pentru totdeauna vechiul suflet<br />

al Lagosului øi sæ-i „transforme iaræøi în sclavi“ pe nigerienii de la oraø.<br />

188


verso: un dosar Mike Davis<br />

Logica bizaræ a acestui program economic pærea a fi aceea de a-i<br />

reda viafla unei economii muribunde, iar pentru asta trebuiau sæ fie<br />

ajustafli øi structural storøi [SAPped] pînæ la ultima picæturæ majoritatea<br />

cetæflenilor defavorizafli. Clasa mijlocie a dispærut rapid, iar græmezile<br />

de gunoi ale celor cîtorva din ce în ce mai bogafli au devenit<br />

planul de alimentaflie a populafliei multiplicate a celor abject de særaci.<br />

Exodul de creiere înspre flærile arabe bogate în petrol øi înspre<br />

lumea occidentalæ a cæpætat dimensiunile unui potop. 56<br />

Plîngerea lui Balogun cu privire la „privatizarea într-un abur total, cu foamea<br />

crescînd de pe-o zi pe alta“, sau enumerarea de cætre el a consecinflelor<br />

malefice ale SAP trebuie sæ sune pe datæ drept ceva cunoscut<br />

nu numai supraviefluitorilor celor 30 de alte SAP-uri africane, ci øi pentru<br />

sute de milioane de asiatici øi de latinoamericani. Anii 1980, cînd FMI<br />

øi Banca Mondialæ au utilizat pîrghia datoriei ca sæ restructureze economiile<br />

celor mai multe flæri din Lumea a Treia, sînt anii în care mahalalele au<br />

devenit un viitor implacabil nu numai pentru migranflii særaci din mediul<br />

rural, ci øi pentru milioane de oræøeni tradiflionali, stræmutafli sau særæcifli<br />

de violenfla „ajustærii“.<br />

Dupæ cum subliniazæ Slums, programele de ajustare structuralæ erau<br />

„deliberat antiurbane în natura lor“ øi proiectate pentru a ræsturna orice<br />

„prejudecatæ urbanæ“ existentæ anterior cu privire la politicile de asistenflæ<br />

socialæ, structuræ fiscalæ sau investiflii guvernamentale. 57 Pretutindeni –<br />

acflionînd ca executor judecætoresc al marilor bænci øi susflinut de administrafliile<br />

Reagan øi Bush –, FMI a oferit flærilor særace aceeaøi cupæ otrævitæ<br />

a devalorizærii, privatizærii, eliminare a controlului importurilor øi a subvenfliilor<br />

alimentare, recuperare forflatæ a costurilor de sænætate øi educaflie<br />

øi reducerea nemiloasæ a sectorului public. (O telegramæ infamæ din<br />

1985 a secretarului Trezoreriei George Shultz cætre funcflionarii USAID 58<br />

de peste ocean ordona: „în cele mai multe cazuri, firmele din sectorul<br />

public trebuie sæ fie privatizate“.) 59 În acelaøi timp, SAP-urile devastau micile<br />

gospodærii rurale, prin eliminarea subvenfliilor øi împingîndu-le cu de-a<br />

sila, în maniera „înoatæ sau te-neci!“, pe piafla globalæ a mærfurilor, dominatæ<br />

de afacerile agricole ale Lumii Întîi. 60<br />

Aøa cum indicæ Ha-Joon Chang, SAP-urile dædeau, în mod ipocrit, „un<br />

øut scærilor“ (i.e., tarifelor protecflioniste øi subvenfliilor) pe care, istoric,<br />

nafliunile din OCDE le-au folosit în propria lor ascensiune de la agriculturæ<br />

la bunurile øi serviciile urbane de mare valoare. 61 Slums remarcæ<br />

acelaøi lucru atunci cînd argumenteazæ cæ „unica øi principala cauzæ a creøterii<br />

særæciei øi inegalitæflii în anii 1980 øi 1990 a fost retragerea statului“.<br />

Pe lîngæ reducerile forflate ale cheltuielilor øi proprietæflii din sectorul public,<br />

dictate de SAP, autorii ONU subliniazæ diminuarea mai subtilæ a capacitæflii<br />

statului, rezultatæ din „subsidiaritate“: transferarea puterii asupra unor<br />

eøaloane inferioare guvernului øi, în special, asupra unor ONG-uri, legate<br />

în mod direct de agenflii importante de ajutor internaflional.<br />

Întreaga structuræ, aparent descentralizatæ, este stræinæ de nofliunea<br />

de guvern naflional reprezentativ, care a servit bine statele dezvoltate<br />

ale lumii, fiind totodatæ foarte supusæ operafliunilor unei hegemonii<br />

globale. Perspectiva internaflionalæ dominantæ [i.e., cea a Washingtonului]<br />

devine paradigma de facto pentru dezvoltare, aøa încît întreaga<br />

lume devine rapid unificatæ, în acea direcflie generalæ care este<br />

sponsorizatæ de donatori øi de organizaflii internaflionale.<br />

62<br />

Zona urbanæ a Africii øi cea a Americii Latine au fost cel mai greu lovite<br />

de depresiunea artificialæ montatæ de FMI øi de Casa Albæ. De fapt, în<br />

multe flæri impactul economic al SAP-urilor din perioada anilor 1980,<br />

în tandem cu seceta prelungitæ, creøterea preflului petrolului, creøterea<br />

dobînzilor la credite øi scæderea preflurilor mærfurilor, a fost mai sever<br />

øi mai durabil decît Marea Depresiune.<br />

Bilanflul ajustærii structurale în Africa, rezumat de Carole Rakodi, include<br />

retragerea capitalului, colapsul producætorilor, o creøtere marginalæ sau<br />

negativæ a veniturilor din export, reduceri drastice în serviciile publice urbane,<br />

prefluri în creøtere øi o scædere semnificativæ a salariilor reale. 63 În<br />

Kinshasa (aberaflie sau mai degrabæ un semn al lucrurilor ce vor veni),<br />

salubritatea a dispærut pentru funcflionarii civili din clasa de mijloc øi a produs<br />

un „declin incredibil al salariilor reale“, care, la rîndul lui, a sponsorizat<br />

o creøtere de coømar a criminalitæflii øi a bandelor de prædætori. 64 În Dar<br />

es Salaam, cheltuielile pentru servicii publice pe cap de locuitor au scæzut<br />

cu 10 la sutæ pe an în timpul anilor 1980: o demolare efectivæ a situafliei<br />

locale. 65 În Khartoum, liberalizarea øi ajustarea structuralæ, potrivit cercetætorilor<br />

locali, au produs 1,1 milioane de „noi særaci“: „cei mai mulfli provenifli<br />

din grupurile salariate sau din angajaflii sectorului public“. 66 În<br />

Abidjan, unul dintre puflinele oraøe tropicale africane cu un important sector<br />

de producflie øi cu servicii urbane moderne, supunerea la regimul SAP<br />

a dus, punctual, la dezindustrializare, la colapsul în construcflii øi la o rapidæ<br />

deteriorare în transportul øi salubrizarea publice. 67 Særæcia este extremæ<br />

îin Nigeria lui Balogun, din ce în ce mai urbanizatæ în Lagos, Ibadan øi alte<br />

oraøe, generalizatæ, ca o metastazæ, de la 28 la sutæ în 1980 la 66 la sutæ<br />

în 1996. „PNB pe cap de locuitor, de aproximativ 260 $ astæzi“, raporteazæ<br />

Banca Mondialæ, „este sub nivelul pe care îl avea la cucerirea independenflei,<br />

acum 40 de ani, øi sub nivelul de 370 $, atins în 1985“. 68<br />

În America Latinæ, SAP-urile (implementate adesea de dictaturi militare)<br />

au destabilizat economiile rurale, devastînd totodatæ angajarea øi cazarea<br />

la oraø. În 1970, teoriile „foco“ guevariste despre insurgenfla ruralæ se mai<br />

conformau, încæ, la o realitate continentalæ, unde særæcia zonelor rurale<br />

(70 de milioane de særaci) o punea în umbræ pe cea a oraøelor (44 de<br />

milioane de særaci). Dar, pînæ la sfîrøitul anilor 1980, marea majoritate<br />

a særacilor (115 milioane în 1990) træiau mai degrabæ în colonias urbane<br />

øi villas miseria decît în ferme sau sate (80 de milioane). 69<br />

Între timp, inegalitatea de la oraø a explodat. În Santiago, dictatura lui<br />

Pinochet a demolat oraøele-maghernifle øi i-a evacuat pe foøtii ocupanfli<br />

ilegali [sqatters] radicali: forflînd familiile særace sæ devinæ allegados, în aceleaøi<br />

locuinfle cu chiria dublatæ sau chiar triplatæ. În Buenos Aires, dacæ<br />

în 1984 veniturile celor mai bogafli 10% din populaflie erau de zece ori<br />

mai mari decît veniturile celor mai særaci 10%, în 1989 ajunseseræ sæ<br />

fie de 23 de ori mai mari. 70 În Lima, unde valoarea salariului minim a<br />

scæzut în timpul recesiunii FMI cu 83 la sutæ, procentul familiilor care træiesc<br />

sub pragul særæciei a crescut de la 17 procente în 1985 la 44 de<br />

procente în 1990. 71 În Rio de Janeiro, inegalitatea, mæsuratæ în coeficienflii<br />

clasici ai lui Gini 72 , a crescut de la 0,58 în 1981 la 0,67 în 1989. 73 De<br />

fapt, în America Latinæ, anii 1980 au adîncit crevasele øi au înælflat crestele<br />

celei mai extreme topografii sociale din lume. (Potrivit unui raport<br />

189


din 2003 al Bæncii Mondiale, coeficienflii Gini sînt cu 10 puncte mai ridicafli<br />

în America Latinæ decît în Asia; cu 17,5 puncte mai mari decît în OCDE<br />

øi cu 20,4 puncte mai mari decît în Europa de Est.) 74<br />

Pe tot teritoriul Lumii a Treia, øocurile economice din anii 1980 au forflat<br />

indivizii sæ se regrupeze în jurul resurselor reunite ale familiei øi, în special,<br />

în jurul abilitæflilor de supraviefluire øi al ingeniozitæflii disperate ale<br />

femeilor. În China øi în oraøele în curs de industrializare din Asia de Sud-<br />

Est, milioane de femei tinere s-au angajat în mediul mizer al liniilor de asamblare<br />

øi al fabricilor. În Africa øi în cea mai mare parte a Americii Latine<br />

(cu excepflia oraøelor de la frontiera nordicæ a Mexicului), aceastæ opfliune<br />

nu a existat. În schimb, dezindustrializarea øi decimarea sectorului formal<br />

de ocupaflii masculine le-au obligat pe femei sæ improvizeze noi<br />

mijloace de întreflinere, ca muncitoare plætite la bucatæ, vînzætoare de bæuturi<br />

spirtoase, vînzætoare stradale, femei de serviciu, spælætorese, peticærese,<br />

bone øi prostituate. În America Latinæ, unde participarea la forfla de muncæ<br />

urbanæ a femeilor fusese întotdeauna mai scæzutæ decît pe celelalte continente,<br />

creøterea numærului de femei în activitæflile informale terfliare, în<br />

timpul anilor 1980, a fost deosebit de dramaticæ. 75 În Africa, unde simbolul<br />

sectorului informal sînt femeile care conduc bodegi sau fac rost de tot<br />

felul de produse, Christian Rogerson ne aminteøte cæ majoritatea femeilor<br />

din sectorul informal nu sînt, de fapt, mici întreprinzætoare sau independente<br />

economic, ci lucreazæ pentru altcineva. 76 (Aceste reflele ubicue øi<br />

vicioase de microexploatare, în care cel særac îl exploateazæ pe cel foarte<br />

særac, sînt, de regulæ, trecute sub tæcere în statisticile sectorului informal.)<br />

Særæcia urbanæ a fost masiv feminizatæ øi în fostele flæri din CAER, dupæ<br />

„eliberarea“ capitalistæ din 1989. La începutul anilor 1990, særæcia extremæ<br />

în fostele „flæri în tranziflie“ (aøa cum le numeøte ONU) a crescut de<br />

la 14 milioane la 168 de milioane: o pauperizare în masæ aproape færæ<br />

precedent în istorie. 77 Dacæ, la nivelul unui bilanfl global, aceastæ catastrofæ<br />

economicæ a fost parflial compensatæ de mult læudatul succes al Chinei<br />

în ridicarea veniturilor din oraøele ei de coastæ, „miracolul“ pieflei<br />

chinezeøti a fost plætit printr-o „enormæ creøtere a inegalitæflii salariale în<br />

rîndul muncitorilor urbani […] în perioada 1988–1989“. Femeile øi minoritæflile<br />

au fost în mod special dezavantajate. 78<br />

În teorie se spune, bineînfleles, cæ anii 1990 ar fi îndreptat greøelile anilor<br />

1980 øi cæ ar fi permis oraøelor din Lumea a Treia sæ recîøtige terenul<br />

pierdut øi sæ arunce o punte peste abisurile de inegalitate create de SAPuri.<br />

Durerea ajustærii trebuia sæ fi fost urmatæ de analgezicul globalizærii.<br />

De fapt, anii 1990, noteazæ cu ironie Slums, au fost primul deceniu în<br />

care dezvoltarea urbanæ globalæ a avut loc în parametrii aproape utopici<br />

ai libertæflii de piaflæ neoclasice.<br />

În timpul anilor 1990, comerflul a continuat sæ se extindæ într-o ratæ<br />

aproape færæ precedent, zonele inaccesibile s-au deschis øi cheltuielile<br />

militare au scæzut. […] Toate elementele de bazæ pentru producflie<br />

au devenit mai ieftine, pe mæsuræ ce ratele dobînzilor s-au<br />

micøorat rapid, împreunæ cu preflul mærfurilor de bazæ. Fluxurile de<br />

capital au fost tot mai libere de controalele naflionale øi s-au putut<br />

deplasa rapid spre zonele cele mai productive. Sub ceea ce s-a numit,<br />

conform doctrinei economice neoliberale dominante, condiflii economice<br />

aproape perfecte, ne-am fi putut imagina cæ deceniul trebuia<br />

sæ fie de o prosperitate øi o justiflie socialæ færæ egal. 79<br />

În fapt însæ, særæcia urbanæ øi-a continuat acumularea neobositæ, iar „decalajul<br />

dintre flærile særace øi cele bogate a crescut, la fel cum fæcuse în<br />

ultimii 20 de ani, øi, în majoritatea flærilor, venitul a crescut inegal sau,<br />

în cel mai bun caz, s-a stabilizat“. Inegalitatea globalæ, aøa cum a fost mæsuratæ<br />

de economiøtii Bæncii Mondiale, a atins, pînæ la sfîrøitul secolului,<br />

un nivel incredibil ai coeficienflilor Gini, de 0,67. Matematic, aceasta echivala<br />

cu o situaflie în care cele mai særace douæ treimi ale lumii primesc<br />

zero venituri; iar treimea de la vîrf, totul. 80<br />

5. O omenire excedentaræ<br />

Ne croim drum în preajma oraøului, ne cramponæm de el prin mii øi<br />

mii de fisuri de supraviefluire…<br />

(Patrick Chamoiseau, Texaco, 1997)<br />

Tectonica brutalæ a globalizærii neoliberale începînd cu 1978 este analogæ<br />

cu procesele catastrofale care au creat, primele, o „Lume a Treia“, în<br />

epoca imperialismului victorian tîrziu (1870–1900). În acest ultim caz,<br />

încorporarea forflatæ pe piafla mondialæ a marii economii flæræneøti de subzistenflæ<br />

din Asia øi Africa a antrenat moartea prin inaniflie a milioane de<br />

oameni øi dezrædæcinarea altor zeci de milioane din posesiunile lor tradiflionale.<br />

Rezultatul final a fost, ca øi în America Latinæ, „semiproletarizarea“<br />

ruralæ: crearea unei imense clase globale de semiflærani særæcifli øi de muncitori<br />

agricoli lipsifli de siguranfla mijloacelor lor de subzistenflæ. 81 (Ca<br />

urmare, secolul douæzeci a devenit o epocæ nu de revoluflii urbane, aøa<br />

cum îøi imaginase marxismul clasic, ci de ræscoale rurale epocale øi de<br />

ræzboaie de eliberare naflionalæ cu bazæ flæræneascæ.) S-ar pærea cæ ajustarea<br />

structuralæ a realizat recent o remodelare la fel de fundamentalæ<br />

a viitorului uman. Aøa cum conchid autorii Slums: „în loc sæ fie un focar<br />

de creøtere øi prosperitate, oraøele au devenit un teren de dumping pentru<br />

o populaflie excedentaræ, care presteazæ, pentru salarii mici, munci<br />

necalificate øi neprotejate în sectorul informal al serviciilor øi comerflului“.<br />

„Creøterea [acestui] sector informal“, declaræ ei ræspicat, „este […] un<br />

rezultat direct al liberalizærii.“ 82<br />

De fapt, clasa muncitoare informalæ globalæ (care se suprapune, dar nu<br />

este identicæ cu populaflia mahalalelor) are o forflæ de aproape un miliard:<br />

ceea ce o face sæ fie clasa socialæ cu cea mai rapidæ creøtere, absolut<br />

færæ precedent, de pe pæmînt. Din 1973, cînd antropologul Keith Hart,<br />

lucrînd în Accra, a abordat pentru prima datæ conceptul de „sector informal“,<br />

o literaturæ imensæ (care, de cele mai multe ori, nu reuøeøte sæ distingæ<br />

microacumularea de sub-subzistenflæ) s-a luptat cu formidabilele<br />

probleme teoretice øi empirice pe care le implicæ studierea strategiilor<br />

de supraviefluire ale populafliei urbane særace. 83 Existæ totuøi un consens<br />

fundamental: criza din anii 1980 a inversat pozifliile structurale relative<br />

dintre sectoarele formal øi informal, promovînd supraviefluirea informalæ<br />

ca nou mod primar de trai în majoritatea oraøelor din Lumea a Treia.<br />

Alejandro Portes øi Kelly Hoffman au evaluat recent impactul global al<br />

SAP-urilor øi al liberalizærii asupra structurilor de clasæ urbane din America<br />

Latinæ începînd din anii 1970. În concordanflæ cu concluziile ONU,<br />

ei gæsesc cæ atît angajaflii la stat, cît øi proletariatul formal au suferit un<br />

declin în fiecare flaræ din regiunea cercetatæ, începînd din anii 1970. În<br />

contrast cu aceasta, sectorul informal al economiei s-a extins drama-<br />

190


verso: un dosar Mike Davis<br />

tic, la fel ca inegalitatea socialæ generalæ. Spre deosebire de alfli cercetætori,<br />

ei fac o distincflie crucialæ între o micæ burghezie informalæ („care<br />

însumeazæ proprietarii de microîntreprinderi cu mai puflin de cinci<br />

muncitori angajafli, plus specialiøtii øi tehnicienii liber-profesioniøti“) øi proletariatul<br />

informal („care însumeazæ muncitorii pe cont propriu, færæ specialiøti<br />

øi tehnicieni, servitorii domestici øi muncitorii, plætifli sau neplætifli,<br />

din microîntreprinderi“). Ei demonstreazæ cæ acest strat de odinioaræ,<br />

„micii întreprinzætori“, atît de iubit în øcolile de economie nord-americane,<br />

sînt adesea profesioniøti concediafli din sectorul public sau muncitori<br />

calificafli læsafli pe drumuri. Începînd din anii 1980, ei au crescut de<br />

la 5 la 10 la sutæ din populaflia urbanæ activæ economic: o tendinflæ care<br />

reflectæ „antreprenorismul silit, impus foøtilor angajafli prin declinul sectorului<br />

formal al forflei de muncæ“. 84<br />

Per ansamblu, conform raportului Slums, muncitorii informali sînt aproximativ<br />

douæ cincimi din populaflia activæ economic a lumii în curs de<br />

dezvoltare. 85 Conform cercetætorilor de la Banca Interamericanæ de Dezvoltare,<br />

economia informalæ utilizeazæ actualmente 57 la sutæ din forfla<br />

de muncæ a Americii Latine øi furnizeazæ patru din cinci „slujbe“ noi. 86<br />

Alte surse afirmæ cæ mai mult de jumætate dintre indonezienii de la oraø<br />

øi 65 la sutæ dintre rezidenflii din Dhaka supraviefluiesc în sectorul informal.<br />

87 De asemenea, Slums estimeazæ, ca rezultat al cercetærii, cæ activitatea<br />

economicæ informalæ reprezintæ 33 pînæ la 40 la sutæ dintre angajaflii<br />

de la oraø în Asia, 60 pînæ la 70 la sutæ în America Centralæ øi 60 la sutæ<br />

în Africa. 88 De fapt, în oraøele subsahariene, crearea „locurilor de muncæ<br />

formale“ a încetat, practic, sæ existe. Un studiu al OIM 89 despre pieflele<br />

urbane ale forflei de muncæ din Zimbabwe, în timpul ajustærii structurale<br />

„stagflaflioniste“ de la începutul anilor 1990, a constatat cæ sectorul formal<br />

crea numai 10.000 de locuri de muncæ pe an, faflæ de o forflæ de muncæ<br />

urbanæ în creøtere cu peste 300.000 pe an. 90 Raportul mai estimeazæ<br />

cæ 90 la sutæ dintre noile locuri de muncæ din Africa urbanæ vor veni,<br />

în deceniul urmætor, într-un fel sau altul, tot din sectorul informal. 91<br />

Experflii capitalismului færæ ajutor extern [bootstrap], precum nestæpînitul<br />

Hernando de Soto, pot privi aceastæ enormæ populaflie de lucrætori<br />

marginalizafli, de funcflionari publici excedentari øi de foøti flærani ca pe<br />

un veritabil viespar înfuriat de antreprenori ambiflioøi tînjind dupæ drepturi<br />

formale de proprietate øi un spafliu de competiflie nereglementat,<br />

dar este, evident, mult mai corect sæ-i consideræm pe majoritatea muncitorilor<br />

informali ca øomeri „activi“, care au de ales numai între a supravieflui<br />

prin orice mijloc sau a muri de foame. 92 Cei aproximativ 100<br />

de milioane de copii ai stræzii – scuze pentru Señor de Soto – nu sînt<br />

susceptibili sæ înceapæ sæ emitæ IPO 93 -uri ori sæ vîndæ contracte de livrare<br />

la termen a gumei de mestecat. 94 Øi nici majoritatea celor 70 de milioane<br />

de „muncitori volanfli“ din China, træind furiøafli la periferia oraøelor,<br />

nu se vor capitaliza, în cele din urmæ, ca mici subcontractanfli sau nu se<br />

vor integra în clasa muncitoare urbanæ formalæ. Iar clasa muncitoare informalæ<br />

– supusæ pretutindeni micro- øi macroexploatærii – este aproape<br />

universal lipsitæ de protecflie prin legislaflia øi standardele muncii.<br />

În plus, dupæ cum susfline Alain Dubresson în cazul Abidjanului, „dinamismul<br />

meseriilor øi comerflului la scaræ micæ depinde în mare mæsuræ de<br />

sectorul salarial“. El avertizeazæ cu privire la „iluzia“, cultivatæ de OIM<br />

øi Banca Mondialæ, cæ „sectorul informal poate înlocui eficient sectorul<br />

formal øi cæ poate sæ promoveze un proces de acumulare suficientæ pentru<br />

un oraø cu peste 2,5 milioane de locuitori“. 95<br />

Avertismentul sæu este susflinut de Christian<br />

Rogerson, care, fæcînd o distincflie (à la Portes<br />

øi Hoffman) între microîntreprinderile „de supraviefluire“ øi cele „de creøtere“,<br />

scrie despre primele: „în general vorbind, veniturile generate de<br />

aceste întreprinderi, majoritatea conduse, de obicei, de femei, sînt de<br />

regulæ insuficiente chiar pentru un standard de viaflæ minim øi pornesc<br />

de la o micæ investiflie de capital, nu cer, practic, nicio formare de competenfle,<br />

iar posibilitæflile lor de extindere într-o afacere viabilæ sînt limitate“.<br />

Chiar cu salariile sectorului formal urban din Africa, atît de scæzute<br />

încît economiøtii nu îøi pot imagina cum supraviefluiesc muncitorii (aøanumita<br />

„enigmæ a salariilor“), sectorul informal terfliar a devenit o arenæ<br />

a unei competiflii darwiniste extreme în rîndul celor særaci. Rogerson<br />

citeazæ exemplele Zimbabwe øi Africa de Sud, unde niøele informale<br />

conduse de femei, ca bodegile øi spazas, sînt acum drastic suprapopulate<br />

øi afectate de colapsul profitabilitæflii. 96<br />

Cu alte cuvinte, adeværata tendinflæ macroeconomicæ a forflei de muncæ<br />

informale este reproducerea særæciei absolute. Dar, dacæ proletariatul informal<br />

nu este cea mai micæ burghezie, el nu este nici „armatæ de rezervæ<br />

a forflei de muncæ“ sau un „lumpenproletariat“, în niciun sens învechit al<br />

secolului al nouæsprezecelea. O parte din el, desigur, este o forflæ de muncæ<br />

clandestinæ pentru economia formalæ øi numeroase studii au arætat cum<br />

reflelele de subcontractare ale WalMart øi ale altor megacompanii se extind<br />

profund în mizeria colonias øi chawls. Dar, pînæ la urmæ, marea majoritate<br />

a locuitorilor mahalalei urbane ræmîn oameni ai stræzii, realmente øi<br />

radical lipsifli de adæpost în economia internaflionalæ contemporanæ.<br />

Mahalalele îøi au, desigur, originea în mediul rural global, acolo unde,<br />

aøa cum ne aminteøte Deborah Bryceson, concurenfla inegalæ cu agroindustria<br />

la scaræ largæ „destramæ“ societatea ruralæ tradiflionalæ. 97 Cînd<br />

zonele rurale îøi pierd „capacitatea de stocare“, mahalalele le iau locul<br />

øi „involuflia“ urbanæ înlocuieøte involuflia ruralæ, ca o scurgere pentru<br />

forfla de muncæ excedentaræ, care nu poate fline pasul cu subzistenfla<br />

decît prin fapte din ce în ce mai eroice de autoexploatare øi prin subdivizarea<br />

continuæ øi competitivæ a unor niøe de supraviefluire deja pline<br />

ochi. 98 „Modernizarea“, „Dezvoltarea“, iar acum „Piafla“ neîngræditæ øi-au<br />

avut, fiecare, timpul lor. Forfla de muncæ a unui miliard de oameni a fost<br />

expulzatæ din sistemul mondial, øi cine-øi poate imagina un scenariu posibil,<br />

sub auspicii neoliberale, care i-ar putea reintegra ca muncitori productivi<br />

sau consumatori de masæ<br />

6. Marx øi Duhul Sfînt<br />

[Domnul spune:] Va veni vremea cînd særacul va spune cæ nu mai are<br />

ce sæ mænînce øi lucrul se va opri […]. Iar asta-l va face pe cel særac<br />

sæ meargæ în locurile acelea, sæ intre cu forfla în ele ca sæ ajungæ la hranæ.<br />

Iar asta-l va face pe cel bogat sæ iasæ cu puøca øi sæ se ræzboiascæ cu<br />

lucrætorul. […] sînge va fi pe stræzi, ca o ploaie cæzutæ din cer.<br />

(O profeflie din „Azusa Street Awakening“ [Miracolul din strada<br />

Azusa], 1906)<br />

Prin urmare, triajul umanitæflii realizat de capitalismul tardiv a avut deja<br />

loc. Mai mult, creøterea globalæ a unui vast proletariat informal este o<br />

191


dezvoltare structuralæ întru totul originalæ, neprevæzutæ nici de marxismul<br />

clasic, nici de experflii modernizærii. Slums provoacæ de fapt teoria<br />

socialæ sæ sesizeze noutatea unui veritabil reziduu mondial, lipsit de puterea<br />

economicæ strategicæ a muncii socializate, dar concentrat masiv într-o<br />

lume a oraøelor de maghernifle care încercuieøte enclavele fortificate<br />

ale bogæfliei urbane.<br />

Tendinfle de involuflie urbanæ au existat, desigur, øi în timpul secolului al<br />

nouæsprezecelea. Revolufliile industriale europene au fost incapabile sæ<br />

absoarbæ întreaga ofertæ de forflæ de muncæ stræmutatæ de la sat, mai<br />

ales dupæ ce agricultura continentalæ a fost expusæ, începînd din 1870,<br />

concurenflei devastatoare a preriilor nord-americane. Dar imigraflia în<br />

masæ spre societæflile colonizatoare ale Americilor øi Oceaniei, precum<br />

øi ale Siberiei a procurat o supapæ de siguranflæ dinamicæ, ce a împiedicat<br />

ridicarea unor mega-Dublinuri, precum øi ræspîndirea acelui tip de<br />

anarhism de subclasæ, care prinsese rædæcini în majoritatea pærflilor<br />

særæcite ale Europei Sudice. Mîna de lucru excedentaræ de astæzi, dimpotrivæ,<br />

întîmpinæ bariere færæ precedent – literalmente, un „mare zid“<br />

al barajului de înaltæ tehnologie al frontierelor –, care blocheazæ migraflia<br />

pe scaræ largæ înspre flærile bogate. La fel, controversatele programe de<br />

reinstalare a populafliei în regiuni de „frontieræ“ ca Amazonia, Tibet, Kalimantan<br />

øi Irian Jaya produc devastæri de mediu øi conflicte etnice, færæ<br />

sæ reducæ substanflial særæcia urbanæ în Brazilia, China øi Indonezia.<br />

Astfel, numai mahalaua ræmîne ca o soluflie, pe deplin concesionatæ, la<br />

problema cazærii umanitæflii excedentare a secolului douæzeci øi unu. Dar<br />

oare nu sînt marile mahalale, aøa cum îøi imagina cîndva burghezia victorianæ<br />

terifiatæ, niøte vulcani care-aøteaptæ sæ erupæ Sau, poate, competiflia<br />

darwinistæ nemiloasæ, cînd un numær tot mai mare de oameni særaci concureazæ<br />

pentru aceleaøi firimituri informale, asiguræ autoconsumarea<br />

violenflei comune, drept cea mai înaltæ formæ, încæ, de involuflie umanæ<br />

În ce mæsuræ mai posedæ un proletariat informal acel cel mai puternic<br />

dintre talismanele marxiste: „acfliunea istoricæ“ Poate oare munca<br />

dezintegratæ sæ fie reintegratæ într-un proiect emancipator global Sau<br />

sociologia protestului social în megaoraøul særæcit nu-i decît o regresiune<br />

la gloata preindustrialæ din mediul urban, cu explozii episodice în timpul<br />

crizelor de consum, dar altminteri uøor de gestionat prin clientelism,<br />

spectacol populist øi apeluri la unitatea etnicæ Sau e-un subiect cu totul<br />

nou, istoric neaøteptat, à la Hardt øi Negri, mergînd cu nonøalanflæ<br />

cætre superoraø<br />

Într-adevær, literatura actualæ despre særæcie øi protestul urban oferæ cîteva<br />

ræspunsuri la astfel de întrebæri de mare anverguræ. Unii cercetærori,<br />

de exemplu, pun la îndoialæ faptul cæ særacii mahalalei, diferifli din punct<br />

de vedere etnic, sau muncitorii informali, eterogeni economic, constituie<br />

chiar o „clasæ în sine“ semnnificativæ, øi cu atît mai puflin o „clasæ pentru<br />

sine“ capabilæ de acfliune. Sigur, proletariatul informal poartæ „lanfluri<br />

radicale“, în sensul marxist al dezinteresului sau al unui interes prea mic<br />

în prezervarea modului de producflie existent. Dar pentru cæ migranflii<br />

dezrædæcinafli din mediul rural øi muncitorii informali au fost deposedafli<br />

în mare mæsuræ de forfla de muncæ fungibilæ sau au fost reduøi la serviciul<br />

casnic din casele celor bogafli, ei au prea puflin acces la cultura muncii<br />

în comun sau a luptei de clasæ pe scaræ largæ. Scena lor socialæ, în mod<br />

necesar, trebuie sæ fie strada sau piafla mahalalei, nu fabrica sau linia de<br />

asamblare internaflionalæ.<br />

Dupæ cum subliniazæ John Walton într-o recentæ trecere în revistæ a cercetærii<br />

despre miøcærile sociale din oraøele særace, luptele muncitorilor<br />

informali au tendinfla, în primul rînd, sæ fie episodice øi discontinue. De<br />

asemenea, ele se concentreazæ de obicei asupra unor chestiuni imediate<br />

legate de consum: ocuparea unor terenuri în cæutarea unor locuinfle<br />

abordabile øi revolte împotriva creøterii preflurilor hranei sau<br />

utilitæflilor. În trecut, cel puflin, „problemele urbane din societæflile în curs<br />

de dezvoltare au fost mediate mai degrabæ prin relafliile patron-client<br />

decît prin activismul popular“. 99 De la criza datoriei din anii 1980, liderii<br />

neopopuliøti din America Latinæ au avut un succes de efect, exploatînd<br />

dorinfla disperatæ a populafliei urbane særace de structuri mai stabile, predictibile<br />

în viafla cotidianæ. Deøi Walton nu o spune explicit, sectorul informal<br />

urban a fost promiscuu ideologic în adeziunea sa faflæ de salvatori<br />

populiøti: iar dacæ în Peru s-au raliat la Fujimori, în Venezuela l-au îmbræfliøat<br />

pe Chávez. 100 În Africa øi Asia de Sud, pe de altæ parte, clientelismul<br />

urban echivaleazæ prea des cu dominaflia bigoflilor etno-religioøi øi<br />

cu ambifliile lor de coømar pentru purificare etnicæ. Exemplele notorii<br />

includ milifliile antimusulmane ale Congresului Popular Oodua din Lagos<br />

øi miøcarea semifascistæ Shiv Sena din Bombay. 101<br />

Dar vor mai persista oare la mijlocul secolului douæzeci øi unu astfel de<br />

sociologii „de secol optsprezece“ ale protestului Trecutul este probabil<br />

un slab ghid pentru viitor. Istoria nu este uniformæ. Noua lume urbanæ<br />

evolueazæ cu o vitezæ extraordinaræ øi adesea în direcflii impredictibile.<br />

Pretutindeni, acumularea continuæ a særæciei submineazæ siguranfla existenflei<br />

øi pune chiar la cele mai extraordinare încercæri ingeniozitatea economicæ<br />

a celor særaci. Existæ, probabil, un punct critic dupæ care poluarea,<br />

aglomeraflia, cupiditatea øi violenfla vieflii urbane de zi cu zi strivesc, în<br />

cele din urmæ, politeflile ad-hoc øi reflelele de supraviefluire ale mahalalei.<br />

Desigur, în vechea lume ruralæ existau praguri, deseori calibrate de<br />

foamete, care duceau direct la erupflii sociale. Dar nimeni nu cunoaøte<br />

încæ temperatura socialæ la care noile oraøe ale særæciei intræ în combustie<br />

spontanæ.<br />

De fapt, pentru moment cel puflin, Marx le-a cedat scena istoricæ lui Mohamed<br />

øi Sfîntului Duh. Dacæ Dumnezeu a murit în oraøele revolufliei<br />

industriale, el s-a ridicat iaræøi în oraøele postindustriale ale lumii în curs<br />

de dezvoltare. Contrastul dintre culturile særæciei urbane din cele douæ<br />

epoci este extraordinar. Aøa cum a arætat Hugh McLeod în magistralul<br />

sæu studiu despre religia clasei muncitoare victoriene, Marx øi Engels aveau<br />

în mare dreptate în convingerea lor cæ urbanizarea a secularizat clasa<br />

muncitoare. Deøi Glasgow øi New York fæceau, în parte, excepflie de<br />

la aceasta, „linia de interpretare care asociazæ detaøarea clasei muncitoare<br />

de bisericæ cu creøterea conøtiinflei de clasæ este, într-un anumit<br />

sens, incontestabilæ“. Dacæ micile biserici øi sectele disidente au înflorit<br />

în mahalale, marele curent era necredinfla activæ sau pasivæ. În jur de<br />

1880, Berlinul scandaliza deja stræinii „drept cel mai nereligios oraø din<br />

lume“, iar la Londra, media participærii adulte la serviciul religios din bisericæ<br />

în cartierele proletare East End øi Docklands abia dacæ mai era, la<br />

1902, de 12 la sutæ (iar aceasta în cea mai mare parte catolicæ). 102 În<br />

Barcelona, desigur, o clasæ muncitoare anarhistæ a prædat bisericile în Semana<br />

Trágica, în timp ce în mahalalele din St. Petersburg, Buenos Aires<br />

øi chiar Tokio, muncitorii militanfli au îmbræfliøat cu nesafl noile credinfle<br />

ale lui Darwin, Kropotkin øi Marx.<br />

192


verso: un dosar Mike Davis<br />

Astæzi, pe de altæ parte, islamul populist øi creøtinismul penticostal (iar<br />

în Bombay cultul lui Shiva) ocupæ un spafliu social analog cu cel al socialismului<br />

øi anarhismului de la începutul secolului douæzeci. În Maroc, de<br />

exemplu, unde o jumætate de milion de emigranfli rurali sînt absorbifli<br />

în fiecare an în oraøele supraaglomerate øi unde jumætate din populaflie<br />

are sub 25 de ani, miøcærile islamiste ca „Justiflie øi Bunæstare“, fondatæ<br />

de øeicul Abdessalam Yassin, au devenit adeværatele guverne ale mahalalelor:<br />

organizînd øcoli serale, acordînd asistenflæ juridicæ victimelor<br />

abuzurilor statale, cumpærînd medicamente pentru bolnavi, subvenflionînd<br />

pelerinaje øi plætind pentru funeralii. Aøa cum recunoøtea recent<br />

faflæ de Ignacio Ramonet premierul Abderrahmane Youssoufi, liderul socialist<br />

exilat odinioaræ de monarhie, „Noi [stînga] ne-am îmburghezit.<br />

Ne-am rupt de popor. Trebuie sæ recîøtigæm cartierele populare. Islamiøtii<br />

au sedus electoratul nostru natural. Ei le promit raiul pe pæmînt“.<br />

Un lider islamist, pe de altæ parte, îi spunea lui Ramonet: „faflæ de neglijenfla<br />

statului øi confruntafli cu brutalitatea vieflii de zi cu zi, oamenii descoperæ,<br />

graflie nouæ, solidaritatea, întrajutorarea, fraternitatea. Ei înfleleg cæ<br />

islamul înseamnæ umanism“. 103<br />

Omologul islamului populist în mahalalele Americii Latine øi în mare parte<br />

din Africa subsaharianæ este biserica penticostalæ. Desigur, creøtinismul<br />

este acum, în marea sa majoritate, o religie neoccidentalæ (douæ treimi<br />

dintre adepflii sæi locuiesc în afara Europei øi Americii de Nord), iar biserica<br />

penticostalæ este cea mai dinamicæ misionaræ a lui în oraøele særæciei.<br />

De fapt, specificitatea istoricæ a bisericii penticostale este tocmai aceea<br />

de a fi prima mare religie a lumii care a crescut aproape în întregime din<br />

solul mahalalei urbane moderne. Cu rædæcini în metodismul extatic timpuriu<br />

øi în spiritualitatea afro-americanæ, biserica penticostalæ „s-a trezit“<br />

atunci cînd Duhul Sfînt dædea darul vorbirii în limbi participanflilor la<br />

o rugæciune interrasialæ maraton într-un cartier særac din Los Angeles (Azusa<br />

Street), în 1906. Unificatæ în jurul botezului spiritual, al vindecærii miraculoase,<br />

al charismei øi al credinflei premilenare într-un ræzboi mondial viitor<br />

între capital øi muncæ, biserica penticostalæ americanæ timpurie – aøa cum<br />

au remarcat, în repetate rînduri, istoricii religiilor – øi-a avut originea într-o<br />

„democraflie profeticæ“, ale cærei circumscripflii rurale øi urbane s-au<br />

suprapus cu cele ale populismului øi, respectiv, IWW 104 -ului. 105 Ca niøte<br />

organizatori Wobbly 106 , primii sæi misionari în America Latinæ øi Africa træiau,<br />

într-adevær, „adesea într-o særæcie extremæ, ieøind cu foarte puflini bani<br />

de cheltuialæ sau chiar færæ, øtiind rareori unde-øi vor petrece noaptea<br />

sau cum îøi vor procura urmætoarea masæ“. 107 Ei n-au cedat, de asemenea,<br />

cu nimic în fafla IWW, în vehementele lor denunflæri ale nedreptæflilor<br />

capitalismului industrial øi ale distrugerii sale inevitabile.<br />

Simptomatic, prima congregaflie brazilianæ, într-un cartier al clasei muncitoare<br />

anarhiste din São Paulo, a fost fondatæ de un artizan italian imigrant,<br />

care-l schimbase pe Malatesta pentru Duhul din Chicago. 108 În<br />

Africa de Sud øi Rhodesia, biserica penticostalæ øi-a stabilit primele<br />

puncte de sprijin în exploatærile miniere øi în oraøele de maghernifle; unde,<br />

potrivit lui Jean Comaroff, „ea pærea sæ concorde cu concepfliile indigene<br />

despre forflele spiritului pragmatic øi sæ remedieze depersonalizarea<br />

øi neputinfla experienflei muncii în mediul urban“. 109 Acordînd femeilor<br />

un rol mai mare decît celelalte biserici creøtine øi sprijinind foarte mult<br />

abstinenfla øi frugalitatea, biserica penticostalæ – aøa cum descoperea R.<br />

Andrew Chesnut în baixadas din Belém – avusese întotdeauna o atracflie<br />

specialæ pentru „stratul cel mai mizerabil al<br />

claselor særace“: soflii abandonate, væduve øi<br />

mame celibatare. 110 Începînd din 1970 øi în<br />

mare mæsuræ datoritæ atracfliei exercitate în rîndul femeilor øi datoritæ<br />

reputafliei sale de a fi oarbæ la culori, biserica penticostalæ a crescut tot<br />

mai mult, devenind ceea ce færæ îndoialæ este, cea mai mare miøcare<br />

autoorganizatæ a populafliei særace urbane de pe planetæ. 111<br />

Deøi afirmafliile recente cæ existau „peste 533 de milioane de penticostali/<br />

charismatici în lume, în 2002“ sînt, probabil, hiperbolice, se prea poate<br />

sæ existe deja jumætate din acest numær. În general, se acceptæ cæ 10 procente<br />

din populaflia Americii Latine sînt penticostali (aproximativ 40 de<br />

milioane de oameni) øi cæ, singuræ, miøcarea a fost cel mai important<br />

ræspuns cultural la urbanizarea explozivæ øi traumaticæ. 112 Odatæ ce s-a<br />

globalizat, biserica penticostalæ s-a diferenfliat, desigur, în curente øi sociologii<br />

distincte. Dar dacæ în Liberia, Mozambic øi Guatemala bisericile<br />

sponsorizate de americani au fost vectori ai dictaturii øi represiunii øi<br />

dacæ unele congregaflii din Statele Unite sînt gentrificate acum în principalul<br />

curent suburban de fundamentalism, mareea misionaræ a bisericii<br />

penticostale din Lumea a Treia ræmîne mai aproape de spiritul iniflial milenarist<br />

din Azusa Street. 113 Mai presus de orice, aøa cum descoperea Chesnut<br />

în Brazilia, „Penticostalismul […] ræmîne o religie a periferiei informale“<br />

(iar în Belém, în special, „a celor mai særaci dintre særaci“). În Peru, unde<br />

penticostalismul creøte aproape exponenflial în vastele barriadas din<br />

Lima, Jefrey Gamarra susfline cæ expansiunea sectelor øi cea a economiei<br />

informale „sînt fiecare consecinfla celeilalte øi îøi ræspund reciproc“. 114 Paul<br />

Freston adaugæ cæ „este prima religie autonomæ de masæ în America Latinæ<br />

[…]. Poate cæ liderii ei nu sînt democrafli, dar vin din aceeaøi clasæ<br />

socialæ“. 115<br />

Spre deosebire de islamul populist, care pune accentul pe continuitatea<br />

de civilizaflie øi pe solidaritatea de credinflæ ce depæøeøte clasele, penticostalismul,<br />

în tradiflia originilor sale afro-americane, pæstreazæ o identitate<br />

fundamental exilicæ. Deøi, la fel ca islamul în mahalale, el se coreleazæ<br />

în mod eficient cu nevoile de supraviefluire ale clasei muncitoare informale<br />

(organizînd reflele de întrajutorare pentru femeile særace; propunînd<br />

tæmæduirea prin credinflæ ca paramedicinæ; asigurînd recuperare<br />

alcoolicilor øi dependenflilor de droguri; izolîndu-i pe copii de tentafliile<br />

stræzii etc.), premisa lui ultimæ este aceea cæ lumea urbanæ este coruptæ,<br />

nedreaptæ øi nereformabilæ. Dacæ, aøa cum vrea sæ ne facæ sæ credem<br />

Jean Comaroff în cartea ei despre bisericile africane sioniste (dintre<br />

care multe sînt acum penticostale), aceastæ religie a „marginalizaflilor din<br />

oraøele de maghernifle ale modernitæflii neocoloniale“ este de fapt o rezistenflæ<br />

„mai radicalæ“ decît „participarea la politica formalæ sau la sindicatele<br />

muncitoreøti“, ræmîne de væzut. 116 Dar, cum stînga lipseøte încæ în mare<br />

mæsuræ din mahala, escatologia bisericii penticostale refuzæ admirabil destinul<br />

inuman al oraøului din Lumea a Treia, pe care ni-l aduce la cunoøtinflæ<br />

Slums. Øi îi sfinfleøte, de asemenea, pe cei care, în toate sensurile<br />

structurale øi existenfliale, træiesc cu adeværat în exil.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

193


Note:<br />

1. Instituflie globalæ pentru politici internaflionale, fondatæ în 1968. A atras în mod special<br />

atenflia publicului în 1972, cu raportul ei The Limits to Grows. Din 2008, sediul ei principal<br />

este în Winterthur, Elveflia. (N. tr.)<br />

2. Cartea abordeazæ problema consecinflelor creøterii rapide a populafliei mondiale, în condifliile<br />

unor resurse limitate. Sînt perceptibile în ea ecouri ale predicfliilor reverendului<br />

Thomas Robert Malthus din An Essay on the Principle of Population (1798–1826) [Eseu asupra<br />

principiului populafliei, Bucureøti, Editura Øtiinflificæ, 1992, trad. de Victor Vasiloiu øi Elena Angelescu].<br />

(N. tr.)<br />

3. UN Population Division, World Urbanization Prospects, the 2001 Revision, New York, 2002.<br />

4. Population In<strong>format</strong>ion Program, Population Reports: Meeting the Urban Challenge, vol. XXX,<br />

nr. 4, toamna 2002, p. 1.<br />

5. Wolfgang Lutz, Warren Sandeson øi Sergei Scherbov, „Doubling of world population<br />

unlikely“, Nature, 387, 19 iunie 1997, pp. 803–804. În orice caz, populaflia din Africa subsaharianæ<br />

se va tripla, iar cea din India se va dubla.<br />

6. Global Urban Observatory, Slums of the World: The face of urban poverty in the new millennium,<br />

New York, 2003, p. 10.<br />

7. Deøi viteza urbanizærii globale nu este pusæ la îndoialæ, rata creøterii anumitor oraøe poate<br />

coborî brusc, în mæsura în care ele se confruntæ cu fricfliuni de mærime øi aglomerare. Un<br />

astfel de exemplu celebru de „polarizare inversatæ“ este Mexico City: previzibil, în linii mari,<br />

sæ atingæ o populaflie de 25 de milioane pe parcursul anilor 1990. (Populaflia sa prezentæ<br />

este, probabil, de 18 sau 19 milioane.) Vezi Yue-man Yeung, „Geography in an age of megacities“,<br />

International Social Sciences Journal, 151, 1997, p. 93.<br />

8. Pentru perspectivæ, vezi Yue-man Yeung, „Viewpoint: Integration of the Pearl River Delta“,<br />

International Development Planning Review, vol. 25, nr. 3, 2003.<br />

9. Far Eastern Economic Review, Asia 1998 Yearbook, p. 63.<br />

10. UN-Habitat, The Challenge of the Slums: Global Report on Human Settlements 2003, London,<br />

2003, p. 3.<br />

11. Gregory Guldin, What’s a Peasant to Do Village Becoming Town in Southern China, Boulder,<br />

CO, 2001, p. 13.<br />

12. Miguel Villa øi Jorge Rodriguez, „Demographic trends in Latin America’s metropolises,<br />

1950–1990“, in Alan Gilbert (ed.), The Mega-City in Latin America, Tokyo, 1996, pp. 33–34.<br />

13. Guldin, Peasant, pp. 14, 17. Vezi øi Jing Neng Li, „Structural and Spatial Economic Changes<br />

and their Effects on Recent Urbanization in China“, in Gavin Jones øi Pravin Visaria (ed.),<br />

Urbanization in Large Developing Countries, Oxford, 1997, p. 44.<br />

14. Vezi T. McGee, „The Emergence of Desakota Regions in Asia: Expanding a Hypothesis“,<br />

in Northon Ginsburg, Bruce Koppell øi T. McGee (ed.), The Extended Metropolis: Settlement<br />

Transition in Asia, Honolulu, 1991.<br />

15. Yue-man Yeung øi Fu-chen Lo, „Global restructuring and emerging urban corridors in Pacific<br />

Asia“, in Lo øi Yeung (ed.), Emerging World Cities in Pacific Asia, Tokyo, 1996, p. 41.<br />

16. Guldin, Peasant, p. 13.<br />

17. Wang Mengkui, consultant al Consiliului de Stat, citat în Financial Times, 26 noiembrie 2003.<br />

De la reformele pieflei de la sfîrøitul anilor 1970, se estimeazæ cæ aproape 300 de milioane<br />

de chinezi s-au mutat din zonele rurale în oraøe. Alte 250 sau 300 de milioane se aøteaptæ<br />

sæ-i urmeze în deceniile care vin. (Financial Times, 16 decembrie 2003.)<br />

18. Josef Gugler, „Introduction – II. Rural-Urban Migration“, in Gugler (ed.), Cities in the Developing<br />

World: Issues, Theory and Policy, Oxford, 1997, p. 43. Pentru o viziune contraræ,<br />

care contrazice datele general acceptate, ale Bæncii Mondiale øi Nafliunilor Unite, referitoare<br />

la ratele înalte ale urbanizærii în anii 1980, vezi Deborah Potts, „Urban lives: Adopting<br />

new strategies and adapting rural links“, in Carole Rakodi (ed.), The Urban Challenge in Africa:<br />

Growth and Management of Its Large Cities, Tokyo, 1997, pp. 463–473.<br />

19. David Simon, „Urbanization, globalization and economic crisis in Africa“, in Rakodi, Urban<br />

Challenge, p. 95.<br />

20. Vezi Josef Gugler, „Overurbanization Reconsidered“, in Gugler, Cities in the Developing World,<br />

pp. 114–123. Prin contrast, fostele economii la comandæ ale Uniunii Sovietice øi Chinei<br />

maoiste restrîngeau imigraflia în oraøe, tinzînd astfel cætre o „suburbanizare“.<br />

21. Cuvînt-înainte la Jacinta Prunty, Dublin Slums 1800–1925: A Study in Urban Geography, Dublin,<br />

1998, p. ix.<br />

22. „Astfel, se pare cæ, pentru flærile cu venituri mici, o scædere semnificativæ a veniturilor urbane<br />

nu produce în mod necesar, pe termen scurt, un declin în migraflia rural-urbanæ.“ Nigel<br />

Harris, „Urbanization, Economic Development and Policy in Developing Countries“,<br />

Habitat International, vol. 14, nr. 4, 1990, pp. 21–22.<br />

23. Despre urbanizarea Lumii a Treia øi criza globalæ a datoriilor, vezi York Bradshaw øi Rita Noonan,<br />

„Urbanization, Economic Growth, and Women’s Labour-Force Participation“, in<br />

Gugler, Cities in the Developing World, pp. 9–10.<br />

24. Slums: pentru detaliile publicafliei, vezi nota 10.<br />

25. Branko Milanovic, True world income distribution 1988 and 1993, World Bank, New York,<br />

1999. Milanovic øi colegul sæu Schlomo Yitzhaki sînt primii care calculeazæ distribuflia venitului<br />

mondial, bazîndu-se pe datele referitoare la gospodærirea unor familii din diferite flæri<br />

în parte.<br />

26. UNICEF, ca sæ fim cinstifli, a criticat de ani de zile FMI, arætînd cæ „sute de mii de copii din<br />

flærile în curs de dezvoltare øi-au dat viafla ca sæ plæteascæ datoriile flærilor lor“. Vezi The State<br />

of the World’s Children, Oxford, 1989, p. 30.<br />

27. Slums, p. 6.<br />

28. Un astfel de studiu presupunem cæ ar ancheta, pe de o parte, pericolele urbane øi præbuøirea<br />

infrastructurilor, øi, pe de alta, impactul schimbærilor climatice asupra agriculturii øi<br />

migrafliei.<br />

29. Prunty, Dublin Slums, p. 2.<br />

30. Charles Booth (1840–1914), sociolog filantrop englez care a scris despre viafla clasei<br />

muncitoare din Londra la sfîrøitul secolului al XIX-lea. (N. tr.)<br />

31. Slums, p. 12.<br />

32. Slums, pp. 2–3.<br />

33. Vezi A. Oberai, Population Growth, Employment and Poverty in Third World Mega-Cities, New<br />

York, 1993, p. 28. În 1980, grupul 0–19 din marile oraøe ale OCDE forma între 19 øi 28<br />

la sutæ din populaflie; din metropolele Lumii a Treia, între 40 øi 53 la sutæ.<br />

34. Slums of the World, pp. 33–34.<br />

35. Simon, „Urbanization in Africa“, p. 103; øi Jean-Luc Piermay, „Kinshasa: A reprieved megacity“,<br />

in Rakodi, Urban Challenge, p. 236.<br />

36. Sabir Ali, „Squatters: Slums within Slums“, in Prodipto Roy øi Shangon Das Gupta (ed.),<br />

Urbanization and Slums, Delhi, 1995, pp. 55–59.<br />

37. Jonathan Rigg, Southeast Asia: A Region in Transition, London, 1991, p. 143.<br />

38. Slums of the World, p. 34.<br />

39. Philip K. Dick (1928–1982), care se autodefinea ca „filosof de ficfliune“, a scris romane, povestiri<br />

øi eseuri, în cea mai mare parte science-fiction. „Off-world“ apare în povestirea Do Androids<br />

Dream of Electric Sheep (1968), ce a stat la baza filmului Blade Runner (1982). (N. tr.)<br />

40. Salah El-Shakhs, „Toward appropriate urban development policy in emerging mega-cities<br />

in Africa“, in Rakodi, Urban Challenge, p. 516.<br />

41. Daily Times of Nigeria, 20 octombrie 2003. Lagos a crescut mai exploziv decît orice alt mare<br />

oraø din Lumea a Treia, cu excepflia Dhakæi. În 1950 avea doar 300.000 de locuitori, însæ<br />

apoi a crescut cu aproape 10 la sutæ pe an pînæ în 1980, cînd a încetinit la aproximativ 6%<br />

– o ratæ foarte rapidæ, totuøi – în timpul anilor de reajustare structuralæ.<br />

42. Amy Otchet, „Lagos: The survival of the determined“, UNESCO Courier, iunie 1999.<br />

43. Slums, p. 50.<br />

44. Winter King, „Illegal Settlements and the Impact of Titling Programmes“, Harvard Law Review,<br />

vol. 44, nr. 2, septembrie 2003, p. 471.<br />

45. United Nations, Karachi, Population Growth and Policies in Megacities series, New York,<br />

1988, p. 19.<br />

46. Dar absenfla infrastructurii creeazæ totuøi nenumærate niøe pentru muncitorii informali: vînzarea<br />

apei, transportul excrementelor pentru îngræøæminte, reciclarea gunoiului, distribuirea<br />

propanului øi aøa mai departe.<br />

47. World Resources Institute, World Resources: 1996–97, Oxford, 1996, p. 21.<br />

48. Slums of the World, p. 25.<br />

49. Slums, p. 99.<br />

50. Slums of the World, p. 12.<br />

51. Pentru un studiu de caz exemplar, vezi Greg Bankoff, „Constructing Vulnerability: The Historical,<br />

Natural and Social Generation of Flooding in Metropolitan Manila“, Disasters, vol.<br />

27, nr. 3, 2003, pp. 224–238.<br />

194


verso: un dosar Mike Davis<br />

52. Otchet, „Lagos“; øi Li Zhang, Strangers in the City: Reconfigurations of Space, Power and Social<br />

Networks within China’s Floating Population, Stanford, 2001; Alan Gilbert, The Latin American<br />

City, New York, 1998, p. 16.<br />

53. Martin Ravallion, On the urbanization of poverty, document al Bæncii Mondiale, 2001.<br />

54. Slums, p. 28.<br />

55. Slums of the World, p. 12.<br />

56. Fidelis Odun Balogun, Adjusted Lives: Stories of structural adjustment, Trenton, NJ, 1995,<br />

p. 80.<br />

57. The Challenge of Slums, p. 30. Teoreticienii „prejudecæflii urbane“, ca Michael Lipton, care<br />

a inventat termenul în 1977, susflin cæ agricultura tinde sæ fie subcapitalizatæ în flærile în curs<br />

de dezvoltare øi în oraøele relativ „supraurbanizate“, pentru cæ politicile fiscale øi financiare<br />

favorizeazæ elitele urbane øi distorsioneazæ fluxurile de investiflii. La limitæ, oraøele sînt<br />

vampiri ai zonei rurale. Vezi Lipton, Why Poor People Stay Poor: A Study of Urban Bias in<br />

World Development, Cambridge, 1977.<br />

58. United States Agency for International Development (Agenflia Statelor Unite pentru Dezvoltare<br />

Internaflionalæ). (N. tr.)<br />

59. Citat in Tony Killick, „Twenty-five Years in Development: The Rise and Impending Decline<br />

of Market Solutions“, Development Policy Review, vol. 4, 1986, p. 101.<br />

60. Deborah Bryceson, „Disappearing Peasantries Rural Labour Redundancy in the Neoliberal<br />

Era and Beyond“, in Bryceson, Cristóbal Kay øi Jos Mooij (ed.), Disappearing Peasantries<br />

Rural Labour in Africa, Asia and Latin America, London, 2000, pp. 304–305.<br />

61. Ha-Joon Chang, „Kicking Away the Ladder: Infant Industry Promotion in Historical Perspective“,<br />

Oxford Development Studies, vol. 31, nr. 1, 2003, p. 21. „Venitul pe cap de locuitor<br />

din flærile în curs de dezvoltare a crescut cu 3 la sutæ pe an între 1960 øi 1980, dar numai<br />

cu aproximativ 1,5 la sutæ între 1980 øi 2000 […]. Economiøtii neoliberali se confruntæ aici<br />

deci cu un paradox. fiærile în curs de dezvoltare au crescut mult mai repede atunci cînd<br />

au utilizat politicile «proaste», din timpul anilor 1960–1980, decît cînd le-au utilizat pe cele<br />

«bune» (sau mæcar «mai bune»), din urmætoarele douæ decenii.“ (p. 28).<br />

62. Slums, p. 48.<br />

63. Carole Rakodi, „Global Forces, Urban Change, and Urban Management in Africa“, in Rakodi,<br />

Urban Challenge, pp. 50, 60–61<br />

64. Piermay, „Kinshasa“, pp. 235–236; „Megacities“, Time, 11 ianuarie 1993, p. 26.<br />

65. Michael Mattingly, „The Role of the Government of Urban Areas in the Creation of Urban<br />

Poverty“, in Sue Jones øi Nici Nelson (ed.), Urban Poverty in Africa, London, 1999, p. 21.<br />

66. Adil Ahmad øi Ata El-Batthani, „Poverty in Khartoum“, Environment and Urbanization, vol.<br />

7, nr. 2, octombrie 1995, p. 205.<br />

67. Alain Dubresson, „Abidjan“, in Rakodi, Urban Challenge, pp. 261–263.<br />

68. Banca Mondialæ, Nigeria: Country Brief, septembrie 2003.<br />

69. UN, World Urbanization Prospects, p. 12.<br />

70. Luis Ainstein, „Buenos Aires: A case of deepening social polarization“, in Gilbert, Mega-City<br />

in Latin America, p. 139.<br />

71. Gustavo Riofrio, „Lima: Mega-city and mega-problem“, in Gilbert, Mega-City in Latin America,<br />

p. 159; øi Gilbert, Latin American City, p. 73.<br />

72. Coeficienflii lui Gini este o mæsuræ a dispersiei statistice, folositæ mai ales pentru a reprezenta<br />

disproporflii în distribuirea veniturilor sau averilor. A fost inventat în 1912 de statisticianul<br />

italian Corrado Gini øi publicat în cartea lui intitulatæ Variabilità e mutabilità. (N. tr.)<br />

73. Hamilton Tolosa, „Rio de Janeiro: Urban expansion and structural change“, in Gilbert, Mega-<br />

City in Latin America, p. 211.<br />

74. Banca Mondialæ, Inequality in Latin America and the Caribbean, New York, 2003.<br />

75. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts, „The Many Roles of the Informal Sector in Development“,<br />

in Cathy Rakowski (ed.), Contrapunto: the Informal Sector Debate in Latin America,<br />

Albany, 1994, pp. 64–68.<br />

76. Christian Rogerson, „Globalization or informalization African urban economies in the 1990s“,<br />

in Rakodi, Urban Challenge, p. 348.<br />

77. Slums, p. 2.<br />

78. Albert Park et al., „The Growth of Wage Inequality in Urban China, 1988 to 1999“, document<br />

de lucru al Bæncii Mondiale, februarie 2003, p. 27 (citat); øi John Knight øi Linda Song,<br />

„Increasing urban wage inequality in China“, Economics<br />

of Transition, vol. 11, nr. 4, 2003, p. 616 (discriminare).<br />

79. Slums, p. 34.<br />

80. Slums, pp. 40, 46.<br />

81. Vezi cartea mea Late Victorian Holocausts: El Niño Famines and the Making of the Third<br />

World, London, 2001, în special pp. 206–209.<br />

82. Slums, pp. 40, 46.<br />

83. Keith Hart, „Informal income opportunities and urban employment in Ghana“, Journal<br />

of Modern African Studies, 11, 1973, pp. 61–89.<br />

84. Alejandro Portes øi Kelly Hoffman, „Latin American Class Structures: Their Composition<br />

and Change during the Neoliberal Era“, Latin American Research Review, vol. 38, nr. 1,<br />

2003, p. 55.<br />

85. Slums, p. 60.<br />

86. Citat in Economist, 21 martie 1998, p. 37.<br />

87. Dennis Rondinelli øi John Kasarda, „Job Creation Needs in Third World Cities“, in Kasarda<br />

øi Allan Parnell (ed.), Third World Cities: Problems, policies and prospects, Newbury Park,<br />

CA, 1993, pp. 106–107.<br />

88. Slums, p. 103.<br />

89. Organizaflia Internaflionalæ a Muncii. (N. tr.)<br />

90. Guy Mhone, „The impact of structural adjustment on the urban informal sector in Zimbabwe“,<br />

Issues in Development discussion paper nr. 2, International Labour Office, Geneva,<br />

s.a., p. 19.<br />

91. Slums, p. 104.<br />

92. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts subliniazæ în mod corect cæ straturile de jos ale<br />

forflei de muncæ de la oraø ar trebui sæ fie identificate „nu doar prin titulaturile ocupafliilor<br />

sau pornind de la faptul cæ au avut o slujbæ formalæ sau informalæ, ci pornind de la strategia<br />

gospodæriei pentru obflinerea unui venit“. Masæ populafliei urbane særace nu poate sæ<br />

existe decît prin „venitul comun, împærflirea locuinflei, hranei øi altor resurse“, fie cu rudele,<br />

fie cu consætenii. („Urban Development and Social Inequality in Latin America“, in<br />

Gugler, Cities in the Developing World, p. 290.)<br />

93. Initial Public Offering [Ofertæ Publicæ Iniflialæ]. (N. tr.)<br />

94. Statisticæ referitoare la copiii stræzii: Natural History, iulie 1997, p. 4.<br />

95. Dubresson, „Abidjan“, p. 263.<br />

96. Rogerson, „Globalization or informalization“, pp. 347–351.<br />

97. Bryceson, „Disappearing Peasantries“, pp. 307–308.<br />

98. În definiflia originalæ, inimitabilæ a lui Clifford Geertz, „involuflia“ este „o istovire a unei forme<br />

stabilite, astfel încît ea devine rigidæ, printr-o supraelaborare internæ a detaliului“. (Agricultural<br />

involution: Social development and economic change in two Indonesian towns, Chicago,<br />

1963, p. 82.) Mai prozaic, „involuflia“, agraræ sau urbanæ, poate fi descrisæ ca o<br />

autoexploatare în spiralæ a forflei de muncæ (alfli factori ræmînînd ficøi), care continuæ, în pofida<br />

randamentelor rapid diminuate, atîta timp cît se mai produce orice randament sau<br />

creøtere.<br />

99. John Walton, „Urban Conflict and Social Movements in Poor Countries: Theory and Evidence<br />

of Collective Action“, lucrare pentru „Cities in Transition Conference“, Universitatea<br />

Humboldt, Berlin, iulie 1987.<br />

100. Kurt Weyland, „Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: how much affinity“,<br />

Third World Quarterly, vol. 24, nr. 6, 2003, pp. 1095–1115.<br />

101. Pentru o relatare pe cît de înfricoøætoare pe atît de fascinantæ a ascensiunii Shiv Sena în<br />

Bombay, în detrimentul mai vechii politici comuniste øi sindicale, vezi Thomas Hansen,<br />

Wages of Violence: Naming and Identity in Postcolonial Bombay, Princeton, 2001. Vezi øi<br />

Veena Das (ed.), Mirrors of Violence: Communities, Riots and Survivors in South Asia, New<br />

York, 1990.<br />

102. Hugh McLeod, Piety and Poverty: Working-Class Religion in Berlin, London and New York,<br />

1870–1914, New York, 1996, pp. xxv, 6, 32.<br />

103. Ignacio Ramonet, „Le Maroc indécis“, Le Monde diplomatique, iulie 2000, pp. 12–13. Un<br />

alt fost stîngist îi spunea lui Ramonet: „Aproape 65 la sutæ din populaflie træieøte sub limita<br />

særæciei. Oamenii din bidonville-uri sînt întru totul rupfli de elite. Privesc elitele aøa cum<br />

îi priveau de obicei pe francezi“.<br />

195


104. Industrial Workers of the World este o organizaflie sindicalæ internaflionalæ. (N. tr.)<br />

105. În controversata sa interpretare sociologicæ a bisericii penticostale, Robert Mapes Anderson<br />

susflinea cæ „intenflia ei inconøtientæ“, la fel ca a altor miøcæri milenariste, era de fapt<br />

„revoluflionaræ“. (Vision of the Disinherited: The Making of American Pentecostalism, Oxford,<br />

1979, p. 222.)<br />

106. Membri ai organizafliei International Workers of the World. (N. tr.)<br />

107. Anderson, Vision of the Disinherited, p. 77.<br />

108. R. Andrew Chesnut, Born Again in Brazil: The Pentecostal Boom and the Pathogens of Poverty,<br />

New Brunswick, 1997, p. 29. Pentru asocierea istoricæ a bisericii penticostale cu anarhismul<br />

în Brazilia, vezi Paul Freston, „Pentecostalism in Latin America: Characteristics and<br />

Controversies“, Social Compass, vol. 45, nr. 3, 1998, p. 342.<br />

109. David Maxwell, „Historicizing Christian Independency: The Southern Africa Pentecostal<br />

Movement, c. 1908–60“, Journal of African History, 40, 1990, p. 249; øi Jean Comaroff,<br />

Body of Power, Spirit of Resistance, Chicago, 1985, p. 186.<br />

110. Chesnut, Born Again, p. 61. De fapt, Chesnut constata cæ Duhul Sfînt nu numai cæ miøca<br />

limbile, ci ameliora chiar øi bugetul familiei. „Eliminînd cheltuielile asociate cu complexul<br />

prestigiului masculin, Assembelianos au reuøit sæ urce de pe palierele inferioare øi medii<br />

ale særæciei pînæ la eøaloanele ei superioare, iar unii Quandrangulares au migrat din særæcie<br />

[…] pînæ la treptele de jos ale clasei mijlocii“ (p. 18).<br />

111. „În întreaga istorie a omenirii, nicio altæ miøcare umanæ apoliticæ, nemilitaristæ, voluntaræ<br />

nu a crescut atît de rapid ca miøcarea penticostal-charismaticæ, în ultimii douæzeci de ani.“<br />

Peter Wagner, prefaflæ la Vinson Synan, The Holiness-Pentecostal Tradition, Grand Rapids,<br />

1997, p. xi.<br />

112. Cifra ridicatæ provine din David Barret øi Todd Johnson, „Annual Statistical Table on Global<br />

Mission: 2001“, International Bulletin of Missionary Research, vol. 25, nr. 1, ianuarie<br />

2001, p. 25. Synan spune cæ existau 217 milioane de penticostali înregistrafli în 1997 (Holiness,<br />

p. ix). Pentru America Latinæ, cf. Freston, „Pentecostalism“, p. 337; Anderson,<br />

Vision of the Disinherited; øi David Martin, „Evangelical and Charismatic Christianity in Latin<br />

America“, in Karla Poewe (ed.), Charismatic Christianity as a Global Culture, Columbia,<br />

1994, pp. 74–75.<br />

113. Vezi eminenta carte a lui Paul Gifford, Christianity and Politics in Doe’s Liberia, Cambridge,<br />

1993. De asemenea, Peter Walshe, Prophetic Christianity and the Liberation Movement<br />

in South Africa, Pietermaritzburg, 1995, în special pp. 110–111.<br />

114. Jefrey Gamarra, „Conflict, Post-Conflict and Religion: Andean Responses to New Religious<br />

Movements“, Journal of Southern African Studies, vol. 26, nr. 2, iunie 2000, p. 272.<br />

Andres Tapia îl citeazæ pe teologul peruvian Samuel Escobar, care priveøte Sendero Luminoso<br />

øi penticostalii ca „douæ fefle ale aceleiaøi monede“ – „ambele cæutau sæ punæ capæt<br />

cu putere nedreptæflilor, doar mijloacele lor erau diferite“. „Odatæ cu declinul Cæii Luminoase,<br />

penticostalismul a apærut drept cîøtigætorul sufletelor særmanilor peruvieni.“ („In the<br />

Ashes of the Shining Path“, Pacific News Service, 14 februarie 1996.)<br />

115. Freston, „Pentecostalism“, p. 352.<br />

116. Comaroff, Body of Power, pp. 259–263.<br />

Fricæ øi bani în Dubai*<br />

Mike Davis<br />

Cînd turboreactorul îøi începe coborîrea, nu te mai pofli dezlipi de geam.<br />

Scena de jos este absolut uluitoare: un arhipelag de insule corai, pe o<br />

suprafaflæ de 24 de mile pætrate, formeazæ un puzzle aproape complet<br />

al lumii. În apele verzi intercontinentale de micæ adîncime se oglindesc<br />

limpede formele piramidelor din Gizeh øi Colloseumul roman. În depærtare,<br />

alte trei grupuri mari de insule, în forme de palmieri înæuntrul<br />

unor semilune, sînt presærate cu stafliuni de zgîrie-nori, parcuri de atracflii<br />

øi o mie de vile construite pe piloni deasupra apei. „Palmierii“ sînt legafli<br />

prin diguri asfaltate de o plajæ vrednicæ de Miami, înflesatæ cu megahoteluri,<br />

zgîrie-nori rezidenfliali øi porturi de agrement.<br />

Pe cînd avionul vireazæ lent în direcflia deøertului continental, o vedere<br />

øi mai incredibilæ îfli taie suflarea. Dintr-un codru de zgîrie-nori cromafli<br />

se-nalflæ avîntat un nou Turn al lui Babel. Are o înælflime imposibilæ de<br />

o jumætate de milæ. Mai înalt decît douæ Empire State Building puse una<br />

peste alta. Încæ te mai freci la ochi uluit, cînd avionul aterizeazæ, iar sectorul<br />

comercial al aeroportului te întîmpinæ ispitindu-te cu munfli de mærfuri<br />

seducætoare: genfli Gucci, ceasuri Cartier øi lingouri de aur masiv, de<br />

cîte un kilogram fiecare. Øoferul hotelului te aøteaptæ la volanul unui Rolls<br />

Royce Silver Seraph. Prietenii îfli recomandaseræ Armani Inn, din turnul<br />

cu 170 de etaje, sau hotelul de 7 stele cu un atriu uriaø, care ar putea<br />

sæ gæzduiascæ uøor Statuia Libertæflii, øi cu un serviciu atît de rafinat, încît<br />

fiecare cameræ are majordom personal. Dar tu ai preferat sæ-fli împlineøti<br />

un vis din copilærie. fli-ai dorit întotdeaunan sæ fii Cæpitanul Nemo, din<br />

20.000 de leghe sub mæri.<br />

Hotelul tæu în formæ de meduzæ, Hydropolis, se aflæ de fapt exact la 20,12<br />

metri sub nivelul mærii. Fiecare dintre cele 220 de apartamente de lux<br />

ale lui are perefli transparenfli de plexiglas, care oferæ vederi spectaculoase:<br />

dansul sirenelor, faimoasele „focuri de artificii subacvatice“ – un<br />

spectacol halucinant de „apæ, aer øi nisip într-un vîrtej luminat de un joc<br />

sofisticat de lumini“. Orice anxietate cu privire la siguranfla staflionærii tale<br />

pe fundul mærii e risipitæ, de la bun început, de recepflionerul zîmbitor.<br />

Structura dispune de un sistem de securitate autoprotejat, pe mai<br />

multe niveluri, care include protecflia împotriva submarinelor teroriste,<br />

ca øi împotriva rachetelor øi avioanelor.<br />

Deøi abia mîine ai o importantæ întîlnire de afaceri, la Internet City, cu<br />

clienfli din Hyderabad øi Taipei, ai vrut sæ ajungi cu o zi mai devreme,<br />

ca sæ-fli oferi una dintre faimoasele aventuri din parcul tematic Restless<br />

Planett, „Planeta dezlænfluitæ“. Dupæ o liniøtitoare noapte de somn subacvatic,<br />

te urci într-un monorai øi porneøti spre aceastæ junglæ jurasicæ. Prima<br />

întîlnire este cu cîfliva brontozauri care pasc inofensivi. Eøti atacat apoi<br />

de o turmæ de velociraptori, fiare „animatronice“ – proiectate de experfli<br />

de la Muzeul Britanic de Istorie Naturalæ – de un realism impeca-<br />

* Traducere dupæ Mike Davis, „Fear and Money in Dubai“, New Left Review, 41, septembrie–octombrie<br />

2006. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis pentru acordarea drepturilor<br />

de publicare. (N. ed.)<br />

196


verso: un dosar Mike Davis<br />

bil, care îfli smulg strigæte de spaimæ øi de încîntare. Cu adrenalina pompatæ<br />

la maximum, îfli încununezi dupæ-amiaza fæcînd snowboarding pe<br />

zæpada unui munte local de schi indoor (afaræ, temperatura este de peste<br />

40 de grade Celsius). În apropiere se aflæ cel mai mare mall din lume<br />

– sanctuar al celebrului Shopping Festival al oraøului, care atrage în fiecare<br />

ianuarie milioane de consumatori frenetici –, dar amîni aceastæ ispitæ.<br />

Cedezi, în schimb, în fafla exorbitantei bucætærii fusion thailandeze.<br />

Splendida rusoaicæ blondæ din barul restaurantului te devoræ cu priviri<br />

vampirice øi te întrebi dacæ pæcatele cærnii sînt, aici, la fel de extravagante<br />

ca shoppingul…<br />

Fantasme în levitaflie<br />

Bun-venit în acest paradis straniu! Dar unde te afli pînæ la urmæ Într-un<br />

nou roman de Margaret Atwood, în continuarea ineditæ la Blade<br />

Runner al lui Philipp K. Dick sau în mintea unui Donald Trump care tocmai<br />

a consumat halucinogene Nu. Eøti în oraøul-stat Dubai din Golful<br />

Persic, în 2010. Dupæ Shanghai (cu o populaflie de 15 milioane de locuitori),<br />

Dubai (1,5 milioane) este, astæzi, cel mai mare øantier al planetei:<br />

leagænul fermecat al consumului ostentativ, cu care localnicii se mîndresc<br />

ca „stil de viaflæ suprem“. În pofida climatului sæu de furnal (în zilele de<br />

varæ, în care temperatura atinge de obicei 49º Celsius, hotelurile cele<br />

mai øic îøi congeleazæ piscinele) øi cu toate cæ se aflæ situat pe muchia<br />

zonei de ræzboi, Dubai pronosticheazæ încrezætor cæ imensul sæu codru<br />

fermecat de 600 de zgîrie-nori øi malluri va atrage anual, pînæ în 2010,<br />

15 milioane de vizitatori de peste ocean, de trei ori mai mulfli decît New<br />

Yorkul. Compania aerianæ Emirates Airlines a fæcut o uluitoare comandæ<br />

de 37 de miliarde de dolari pentru achiziflionarea unor noi aparate de<br />

zbor Boeing øi Airbus, care sæ transporte aceastæ masæ de turiøti pînæ<br />

la øi de pe noua placæ turnantæ a transportului aerian mondial: vastul aeroport<br />

Jebel Ali din Dubai. 1 De fapt, graflie fatalei dependenfle de petrolul<br />

arab a unei planete muribunde, acest fost sat de pescari øi golf de<br />

contrabandiøti promite sæ devinæ, în secolul XXI, una dintre capitalele<br />

lumii. Punînd diamantele mai presus de toate pietrele preflioase, Dubai<br />

a depæøit deja cealaltæ vitrinæ deøerticæ a dorinflei capitaliste, Las Vegas,<br />

atît în amploarea spectacolului, cît øi în risipa de apæ øi de curent<br />

electric. 2<br />

Zeci de megaproiecte care de care mai extravagante – inclusiv insula<br />

artificialæ „Lumea“ (unde se spune cæ Rod Steward ar fi cheltuit 33 de<br />

milioane de dolari ca sæ cumpere „Marea Britanie“), cea mai înaltæ clædire<br />

de pe pæmînt (Burj Dubai, un zgîrie-nori proiectat de Skidmore, Owings<br />

& Merrill), luxosul hotel subacvatic, dinozaurii carnivori, stafliunea de schi<br />

indoor øi celebrul hipermall – sînt deja în curs de construcflie sau gata<br />

sæ coboare de pe planøeta de desen. 3 Burj Al-Arab, hotelul de 7 stele,<br />

cu forma unei vele triunghiulare – perfect pentru un viitor James Bond<br />

–, se bucuræ deja de o celebritate mondialæ pentru camerele lui de 5.000<br />

de dolari pe noapte, cu vederi pînæ la 150 de kilometri øi cu o clientelæ<br />

<strong>format</strong>æ exclusiv din familii regale arabe, staruri rock engleze øi miliardari<br />

ruøi. Cît despre dinozauri, potrivit directorului financiar al Muzeului<br />

de Istorie Naturalæ, aceøtia „vor purta neøtirbita marcæ de autoritate<br />

a muzeului londonez øi vor demonstra cæ educaflia øi øtiinfla pot fi distractive“;<br />

dar øi profitabile, întrucît singura cale de acces în parcul dinozaurilor<br />

va trece prin mall, adicæ prin centrul comercial. 4<br />

Proiectul cel mai mare, Dubailand, reprezintæ<br />

o prodigioasæ avangardæ în producerea de universuri<br />

virtuale. El este, literalmente, „un parc<br />

tematic al parcurilor tematice, de dimensiuni uriaøe; va fi de douæ ori<br />

mai mare decît Disney World, va avea 300.000 de angajafli care, la rîndul<br />

lor, vor distra 15 milioane de vizitatori pe an (fiecare cheltuind cel<br />

puflin 100 de dolari pe zi, pe lîngæ cazare). Ca o enciclopedie suprarealistæ,<br />

cele 45 de proiecte „de clasæ mondialæ“ ale sale includ replici<br />

ale grædinilor suspendate babiloniene, ale Taj Mahalului øi piramidelor 5 ,<br />

precum øi un munte de zæpadæ, cu teleschi øi urøi polari, un centru pentru<br />

„sporturi extreme“, un sat nubian, Eco-Tourism World, o vastæ stafliune<br />

termalæ andaluzæ cu un complex de refacere, terenuri de golf,<br />

autodrom, piste de curse, Giants’ World, Fantasia, cea mai mare grædinæ<br />

zoologicæ din Orientul Mijlociu, mai multe hoteluri noi de 5 stele,<br />

o galerie modernæ de artæ øi Mall of Arabia. 6<br />

Gigantism<br />

Sub despotismul luminat al emirului øi directorului sæu executiv øef, øeicul<br />

Mohammed Al-Maktoum, în vîrstæ de 58 de ani, Dubaiul a devenit noul<br />

simbol global al urbanismului bazat pe inginerie virtualæ [imagineered<br />

urbanism]. Multimiliardarul „Øeic Mo“ – aøa cum îl numesc occidentalii<br />

rezidenfli în Dubai – are un obiectiv pe cît de explicit, pe atît de lipsit<br />

de modestie: „Vreau sæ fiu Numærul Unu mondial“. 7 Colecflionar pasionat<br />

de cai pursînge (are cea mai mare crescætorie din lume) øi de superiahturi<br />

(Project Platinum, o ambarcafliune cu o lungime de 160 de metri,<br />

are propriul ei submarin øi propria ei punte de aterizare), pasiunea lui<br />

devorantæ e totuøi arhitectura monumentalæ extremæ. 8 El pare, de fapt,<br />

sæ-øi fi repetat la nesfîrøit biblia hiperrealitæflii, a lui Scott øi Venturi, Learning<br />

from Las Vegas [Învæflînd de la Las Vegas], în acelaøi mod în care musulmanii<br />

evlavioøi învaflæ pe dinafaræ Coranul. Una dintre realizærile de care<br />

este cel mai mîndru øi pe care o povesteøte deseori vizitatorilor este<br />

aceea de a fi introdus „comunitæflile rezidenfliale închise“ [gated communities]<br />

în stil californian în Arabia, flinutul nomazilor øi al corturilor.<br />

Graflie entuziasmului sæu nelimitat pentru beton øi oflel, coasta deøerticæ<br />

a emiratului a devenit o placæ de circuit imens, pe care elita firmelor<br />

transnaflionale de inginerie øi a retailerilor e invitatæ sæ se branøeze la poli<br />

de dezvoltare [clusters] high tech, la zone de divertisment, la insule artificiale,<br />

la „munfli de zæpadæ“ sub clopot de sticlæ, la suburbii ca în Truman<br />

Show, oraøe în oraøe – orice e destul de mare pentru a putea fi væzut<br />

din spafliu øi care plesneøte de steroizi arhitecturali. Rezultatul nu este<br />

un hibrid, ci o himeræ stranie: o acuplare promiscuæ a tuturor fanteziilor<br />

ciclopice, de la Barnum, Eiffel, Disney, Spielberg, Jon Jerde, Steve<br />

Wynn pînæ la Skidmore, Owings & Merrill. Deøi comparat în multe privinfle<br />

cu Las Vegas, Manhattan, Orlando, Monaco øi Singapore, øeicatul este<br />

mai mult însumarea lor colectivæ øi ridicarea lor la puterea mitului lor:<br />

o parodie halucinantæ la tot ce e mare, ræu øi urît.<br />

Desigur, zeci de alte oraøe aspiræ astæzi la aceleaøi construcflii de tip Lego,<br />

fantasmagorice, dar universale (inclusiv invidioasele vecine ale Dubaiului,<br />

din bogata oazæ de petrol de la Doha øi Bahrein) 9 , dar ceea ce-l deosebeøte<br />

pe Al-Maktoum este criteriul sæu inviolabil: totul trebuie sæ fie de<br />

„clasæ mondialæ“, adicæ sæ fie „Number One“ în Guinness Book a recordurilor.<br />

Iatæ de ce Dubai construieøte cel mai mare parc tematic din lume,<br />

197


cel mai mare centru comercial (iar înæuntrul lui cel mai mare acvariu),<br />

cea mai înaltæ clædire, cel mai mare aeroport internaflional, cea mai întinsæ<br />

insulæ artificialæ, primul hotel subacvatic øi aøa mai departe (vezi tabelele<br />

IA øi IB).<br />

Tabelul I A. 10 Cele mai înalte clædiri din lume<br />

Clædire Loc Înælflime Anul înche-<br />

(m) ierii lucrærii<br />

1. Burj Dubai* Dubai 828 2008<br />

2. Al Burj* Dubai 701 <br />

3. Taipei 101 Taiwan 509 2004<br />

4. Shanghai World Financial Centre China 492 2008<br />

5. Fordham Spire* Chicago 472 2010<br />

6. Petronas Tower China 452 1998<br />

7. Sears Tower Chicago 442 1974<br />

8. Jin Mao China 421 1999<br />

9. Freedom Tower* Manhattan 415 2012<br />

10. Douæ Centre Financiare Internaflionale Hong Kong 415 2003<br />

…<br />

13. Emirates Tower One Dubai 354,6 1997<br />

22. Burj al-Arab Hotel Dubai 323 1999<br />

Tabelul I B. Cele mai mari malluri<br />

Clædire Loc Suprafaflæ Anul înche-<br />

(ha)<br />

ierii lucrærii<br />

1. Dubai Mall* Dubai 112 2008<br />

2. Mall of Arabia* Dubai 93,6 2010<br />

3. Mall of China* China 93,3 <br />

4. Triple Five Mall* China 93,3 <br />

5. South China Mall China 89,6 2005<br />

6. Oriental Plaza* China 80,3 <br />

7. Golden Resources China 68,1 2004<br />

8. West Edmonton Mall Canada 49,5 1981<br />

9. Panda Mall* China 46,6 <br />

10. Grandview Mall China 42 2005<br />

* planificate/ în curs de realizare<br />

Chiar dacæ aceastæ megalomanie arhitecturalæ aminteøte în mod ciudat<br />

de viziunea lui Albert Speer 11 øi a comanditarilor sæi asupra Berlinului imperial,<br />

ea nu este cîtuøi de puflin iraflionalæ. „Învæflînd de la Las Vegas“, Al-<br />

Maktoum a înfleles cæ dacæ Dubaiul vrea sæ devinæ paradisul consumului<br />

de lux din Orientul Mijlociu øi din Asia de Sud („piafla internæ“, conform<br />

denumirii ei oficiale, a acestei imense zone de 1,6 miliarde de consumatori),<br />

el trebuie sæ lupte necontenit pentru un exces vizual øi ambiental.<br />

Dacæ, aøa cum a sugerat Rowan Moore, montajele imense, psihotice,<br />

de un kitsch fantastic, ale oraøului postmodern ne ameflesc, atunci Al-<br />

Maktoum vrea cu siguranflæ sæ ne facæ sæ leøinæm. 12<br />

Ca reclamæ, caricatura monstruoasæ a futurismului pe care o reprezintæ<br />

acest oraø nu este decît un mod perspicace de a promova o marcæ<br />

pe piafla mondialæ. Aøa cum declara un dezvoltator pentru Financial Times:<br />

„Dacæ n-ar fi existat Burj Dubai, nici Insula Palmierului, nici insula Lumea,<br />

ar mai vorbi cineva astæzi despre Dubai N-ar trebui sæ privifli aceste<br />

proiecte ca pe niøte træznæi singulare. Toate acestea, laolaltæ, reprezintæ<br />

crearea unei mærci“. 13 Iar proprietarii sæi sînt încîntafli atunci cînd arhitecfli<br />

øi urbaniøti ca George Katodrytis numesc oraøul lor ultimæ modæ<br />

în arhitecturæ:<br />

Dubai este un prototip pentru noul oraø postglobal, care mai mult<br />

îfli stîrneøte dorinflele decît îfli rezolvæ problemele… Dacæ Roma a<br />

fost „Cetatea eternæ“, iar Manhattanul a reprezentat în New York<br />

apoteoza urbanismului aglomerat al secolului XX, atunci Dubaiul<br />

poate fi considerat prototipul emergent pentru secolul XXI: oaze<br />

protetice øi nomade prezentate ca oraøe izolate, care se întind pe<br />

mare øi pe uscat. 14<br />

În încercarea sa nebuneascæ de a stabili recordul absolut în arhitecturæ,<br />

Dubaiul nu are, de altfel, decît un singur rival veritabil: China – o flaræ care<br />

numæræ acum 300.000 de milionari øi despre care se spune cæ va deveni,<br />

în doar cîfliva ani, cea mai mare piaflæ din lume pentru produsele de<br />

lux (de la Gucci la Mercedes). 15 Plecînd din feudalism øi, respectiv, din maoismul<br />

flærænesc, ambele au ajuns la stadiul de hipercapitalism prin ceea ce<br />

Troflki numea „dialectica dezvoltærii inegale øi combinate“. Aøa cum scrie<br />

Baruch Knei-Paz în superba sa sintezæ despre gîndirea lui Troflki:<br />

În adoptarea unor forme noi, o societate înapoiatæ nu preia forma<br />

lor iniflialæ øi nici nu le reproduce stadiile de evoluflie, ci sare direct<br />

la produsul finit. De fapt, ea merge chiar mai departe: cæci nu copiazæ<br />

produsul aøa cum existæ el în flærile lui de origine, ci „<strong>idea</strong>l-tipul“<br />

lor, fiind capabilæ sæ facæ acest lucru tocmai pentru cæ se aflæ în postura<br />

celui care adaugæ, în loc sæ treacæ prin tot procesul de dezvoltare.<br />

Iatæ de ce noile forme, într-o societate înapoiatæ, par mai perfecte<br />

decît într-o societate avansatæ, unde ele nu sînt decît niøte aproximæri<br />

ale „<strong>idea</strong>lului“, pentru cæ au apærut în mai multe etape øi în cadrul<br />

limitativ al posibilitæflilor istorice ale momentului. 16<br />

În cazul Dubaiului øi al Chinei, toate stadiile dificile øi intermediare ale evolufliei<br />

comerciale au fost telescopate sau scurtcircuitate, obflinîndu-se o<br />

sintezæ „perfectæ“ de consum, divertisment øi urbanism, la cea mai paranoicæ<br />

scaræ posibilæ.<br />

Adeværatæ întrecere de orgolii naflionale – arabi versus chinezi –, aceastæ<br />

cæutare freneticæ a hiperbolei nu este, desigur, færæ precedent: sæ ne amintim<br />

de faimoasa competiflie dintre Marea Britanie øi Germania imperialæ<br />

pentru construirea cuirasatelor din jurul lui 1900. Dar este oare<br />

sustenabilæ aceastæ strategie de dezvoltare economicæ Manualele ar<br />

ræspunde, færæ îndoialæ, cæ nu. Gigantismul arhitectonic a fost întotdeauna<br />

un simptom pervers al economiilor supraîncinse speculativ, øi fiecare<br />

creøtere acceleratæ din epoca modernæ a læsat în urma ei, asemenea<br />

unor pietre tombale, zgîrie-nori aroganfli: Empire State Building sau ræposatul<br />

World Trade Center. Cinicii atrag în mod corect atenflia cæ pieflele<br />

imobiliare hipertrofiate din Dubai øi din metropolele chineze reprezintæ<br />

niøte canale de scurgere pentru superprofiturile realizate din petrol<br />

198


verso: un dosar Mike Davis<br />

øi din exporturile industriale la nivel global, cumulate în prezent din cauza<br />

incapacitæflii flærilor bogate de a-øi reduce consumul de petrol øi, în<br />

cazul Statelor Unite, de a-øi echilibra conturile curente. Dacæ ne putem<br />

lua dupæ ciclurile economice trecute, sfîrøitul s-ar putea sæ fie foarte urît<br />

øi destul de aproape. Øi totuøi, aidoma regelui Laputei, enigmatica<br />

insulæ plutitoare din Cælætoriile lui Gulliver, Al-Maktoum crede cæ a<br />

descoperit secretul levitafliei eterne.<br />

Magnetul Dubaiului este, desigur, „vîrful petrolier“ 17 : ori de cîte ori cheltuieøti<br />

50 de dolari ca sæ-fli umpli rezervorul maøinii, contribui øi tu la irigarea<br />

oazei lui Al-Maktoum. Preflurile combustibilului sînt în prezent<br />

umflate de creøterea cererii industriale a Chinei, precum øi de teama<br />

crescutæ de ræzboi øi de terorism în regiunile producætoare de petrol.<br />

Potrivit cotidianului Wall Street Journal, „consumatorii au plætit în 2004<br />

øi 2005, în total, cu 1,2 miliarde de dolari mai mult pentru produsele<br />

petroliere decît în 2003“. 18 La fel ca în anii ’70, se opereazæ un gigantic<br />

øi dezechilibrant transfer de bogæflie dinspre nafliunile consumatoare<br />

de petrol spre cele producætoare. De altfel, deja este vizibil la orizont<br />

„vîrful lui Hubbert“ 19 , acel punct critic în care noile rezerve de petrol nu<br />

vor mai satisface cererea globalæ, propulsînd preflul petrolului spre altitudini<br />

cu adeværat stratosferice. Poate cæ, într-un scenariu economic<br />

utopic, aceastæ manæ cereascæ ar putea deveni un fond de investiflii pentru<br />

finanflarea convertirii economiei globale la energia regenerabilæ,<br />

reducîndu-se în acelaøi timp producflia de gaze cu efect de seræ øi crescîndu-se<br />

eficienfla ecologicæ a sistemelor urbane. În lumea realæ a capitalismului<br />

însæ, ea subvenflioneazæ luxul apocaliptic, a cærui încarnare o<br />

reprezintæ, astæzi, Dubaiul.<br />

Miami din Golful Persic<br />

Dacæ ar fi sæ dæm crezare hagiografilor sæi, Dubai a ajuns la acest stadiu<br />

binecuvîntat graflie, în mare parte, viziunii antreprenoriale pe care<br />

Al-Maktoum a moøtenit-o de la tatæl sæu, øeicul Rashid, care „s-a angajat,<br />

cu toate resursele sale, în transformarea emiratului sæu într-o platformæ<br />

modernæ de clasæ mondialæ, în care sæ înfloreascæ libera inifliativæ“. 20<br />

De fapt, irezistibila ascensiune a Dubaiului, ca øi a Emiratelor Arabe Unite<br />

în general, se datoreazæ în totalitate unei serii de evenimente geopolitice<br />

absolut aleatorii. Paradoxal, principalul avantaj regional al Dubaiului l-a<br />

reprezentat modesta lui dotare cu petrol offshore, astæzi deja epuizat.<br />

Cu o zonæ continentalæ minusculæ, færæ bogæfliile geologice din Kuweit<br />

sau Abu Dhabi, Dubaiul a scæpat de særæcie prin adoptarea unei strategii<br />

de tip Singapore: devenind principalul centru comercial, financiar øi<br />

de agrement din Golf. Versiunea postmodernæ a „oraøului-capcanæ“ –<br />

aøa cum numea Brecht Mahagonny –, în care superprofiturile comerflului<br />

internaflional cu petrol sînt interceptate øi reinvestite într-una dintre resursele<br />

naturale cu adeværat inepuizabile ale Arabiei: nisipul. (De fapt,<br />

megaproiectele din Dubai sînt mæsurate, toate, în funcflie de volumul<br />

de nisip deplasat: treizeci de milioane de metri cubi pentru „insula Lumea“,<br />

de exemplu.) Dacæ actualul blitzkrieg al gigantismului imobiliar,<br />

reprezentat de Dubailand, îøi va atinge obiectivul, întregul PIB al Dubaiului<br />

va proveni, pînæ în 2010, din activitæfli nepetroliere, ca turismul øi<br />

finanflele. 21<br />

Suportul extraordinarelor ambiflii ale Dubaiului l-a constituit îndelungata<br />

sa istorie de paradis al contrabandiøtilor, al traficanflilor de aur øi al<br />

piraflilor. Un tratat de la sfîrøitul epocii victoriene<br />

dædea control Londrei asupra afacerilor externe<br />

ale Dubaiului, flinîndu-i în felul acesta la<br />

distanflæ pe otomani øi pe perceptorii lor, dar permiflînd, pe de altæ parte,<br />

dinastiei Al-Maktoum sæ-øi exploateze suveranitatea asupra singurului<br />

port natural în ape adînci, de-a lungul a 400 de mile din ceea ce pe<br />

atunci era cunoscut sub denumirea de „Coasta Piraflilor“. Pescuitul<br />

perlelor øi contrabanda cu perle au fost cei doi piloni ai economiei locale,<br />

pînæ în momentul cînd bogæflia petrolieræ a început sæ genereze o<br />

cerere tot mai mare pentru expertiza comercialæ øi facilitæflile portuare<br />

de care dispunea emiratul. Pînæ în 1956, cînd s-a construit prima<br />

clædire din beton, întreaga populaflie træia în locuinfle tradiflionale de tip<br />

„barastri“, fæcute din frunze de palmier, bînd apæ din fîntînile comunale<br />

øi læsîndu-øi caprele sæ pascæ pe ulicioarele înguste. 22<br />

În 1971, dupæ retragerea britanicæ de la est de Suez în 1968, øeicul Rashid<br />

s-a unit cu suveranul din Abu Dhabi, øeicul Zayed, pentru a crea<br />

Emiratele Arabe Unite, o federaflie feudalæ ale cærei state componente<br />

erau legate prin ameninflarea comunæ a marxiøtilor din Oman, iar apoi<br />

a islamiøtilor din Iran. Abu Dhabi poseda majoritatea resurselor petroliere<br />

ale EAU (aproape o doisprezecime din rezervele mondiale de hidrocarburi<br />

descoperite), dar Dubaiul era portul øi centrul comercial cel mai<br />

bine situat. Cînd micul port iniflial de apæ adîncæ s-a dovedit insuficient<br />

pentru a gestiona comerflul înfloritor, conducerea EAU a utilizat o parte<br />

din cîøtigurile rezultate din primul „øoc petrolier“ pentru a ajuta financiar<br />

Dubaiul sæ-øi construiascæ cel mai mare port artificial din lume, terminat<br />

în 1976.<br />

Dupæ revoluflia khomeynistæ din 1979, Dubaiul a devenit øi un Miami<br />

al Golfului Persic, oferind refugiu unei mari comunitæfli de exilafli iranieni,<br />

mulfli dintre ei specializafli în traficul cu aur, fligæri netaxate øi alcool, avînd<br />

ca destinaflie puritana lor patrie øi India. Sub privirea indulgentæ a Teheranului,<br />

Dubaiul a atras în ultima vreme un mare numær de iranieni bogafli,<br />

care utilizeazæ oraøul – ca øi cum ar fi mai curînd un Hong Kong decît<br />

un Miami – ca platformæ comercialæ øi enclavæ binaflionalæ. S-a estimat<br />

cæ aceøti noi emigranfli de lux controleazæ deja în jur de 30% din construcfliile<br />

imobiliare actuale din Dubai. 23 Bazîndu-se pe astfel de conexiuni clandestine,<br />

Dubaiul a devenit, în anii ’80 øi la începutul anilor ’90, principala<br />

spælætorie de bani murdari din Golf øi un refugiu pentru unii dintre cei<br />

mai notorii gangsteri øi teroriøti din regiune. Aøa cum descria de curînd<br />

Wall Street Journal fafla ascunsæ a oraøului:<br />

Pieflele lui „souks“ de aur øi diamante, casele lui de schimb øi birourile<br />

lui informale de transfer bancar au <strong>format</strong> de mult o lume a afacerilor<br />

opacæ, bazatæ pe conexiuni øi loialitæfli de clan. Contrabandiøti, traficanfli<br />

de arme, finanfliøti ai reflelelor teroriste øi spælætori de bani au<br />

profitat de pe urma mediului lax, chiar dacæ grosul afacerilor este legal. 24<br />

La începutul lui 2006, Congresul Statelor Unite a fost scandalizat de iminenta<br />

preluare de cætre Dubai Port World a companiei londoneze Peninsular<br />

and Oriental Steam Navigation Company, operatoare a docurilor<br />

din foarte multe porturi americane, de la New York pînæ la Miami. Cu<br />

tot sprijinul acordat de administraflia Bush, Dubaiul a fost obligat sæ se retragæ<br />

din afacere, dupæ un scandal mediatic de proporflii în jurul riscului<br />

199


pe care l-ar fi presupus concesionarea controlului asupra unor porturi<br />

comerciale americane unui guvern din Orientul Mijlociu. Controversa<br />

a fost în bunæ parte alimentatæ, desigur, de rasismul antiarab pur øi simplu<br />

(activitæflile portuare americane trecuseræ deja, în mare parte, sub controlul<br />

unor companii stræine), dar „conexiunile teroriste“ ale Dubaiului,<br />

efect al rolului sæu de Elveflie a Golfului, sînt departe de a fi o næscocire.<br />

De fapt, dupæ atentatele din 11 septembrie 2001, o vastæ literaturæ de<br />

investigaflie a explorat rolul Dubaiului de „centru financiar al grupurilor<br />

islamiste radicale“, în special al grupærii al-Qaida øi al talibanilor: „Toate<br />

drumurile duc spre Dubai cînd este vorba de bani [ai teroriøtilor]“, afirma<br />

un fost înalt funcflionar al Trezoreriei Statelor Unite. Se spune cæ Bin<br />

Laden ar fi transferat mari sume de bani prin Dubai Islamic Bank, banca<br />

guvernamentalæ a Emiratelor, în vreme ce talibanii utilizau pieflele locale<br />

nereglementate de aur pentru a transforma taxele percepute – în lingouri<br />

de aur – de la producætorii de opiu în dolari „spælafli“. 25 În bestsellerul<br />

sæu Ghost Wars [Ræzboaiele-fantomæ], Steve Coll pretinde cæ<br />

dupæ atentatele devastatoare cu bombæ ale reflelei al-Qaida asupra ambasadelor<br />

americane de la Nairobi øi Dar es Salaam, CIA a trebuit sæ<br />

anuleze în ultima clipæ un plan care viza lichidarea lui Bin Laden cu ajutorul<br />

unor rachete de croazieræ, în timpul unei vînætori cu øoimi din sudul<br />

Afganistanului, deoarece acesta se afla în compania unor membri<br />

neidentificafli ai unei familii regale din Emirate. Coll mai adaugæ øi bænuiala<br />

CIA cæ „avioane C-130 care decolaseræ din Dubai transportau arme<br />

pentru talibani“. 26<br />

În plus, timp de aproape un deceniu, Al-Maktoum i-a oferit un refugiu<br />

de lux celebrului Al Capone din Bombay, legendarul bandit Dawood<br />

Ibrahim. Prezenfla acestuia în emirat, la sfîrøitul anilor ’80, n-a fost defel<br />

discretæ. „Dawood – scrie Suketu Mehta – se simflea ca acasæ în Dubai.<br />

El refæcea aici Bombayul prin petreceri extravagante, la care se afiøa cu<br />

staruri de film øi jucætori de cricket, avînd ca amantæ o starletæ de film,<br />

Mandakini.“ 27 La începutul lui 1993, potrivit guvernului indian, Dawood,<br />

în colaborare cu angajafli ai serviciului secret pakistanez, a organizat din<br />

Dubai infamul atentat cu bombæ din „Vinerea Neagræ“ asupra Bombayului,<br />

în care au fost uciøi 257 de oameni. 28 Deøi India ceruse arestarea<br />

imediatæ a lui Dawood, Dubaiul i-a permis acestuia sæ zboare la Karachi,<br />

unde se aflæ øi acum, sub protecflia guvernului pakistanez. Organizaflia<br />

sa criminalæ D-Company îøi continuæ, între timp, activitatea în emirat. 29<br />

Zonæ de ræzboi<br />

Dubaiul se bucuræ acum de respectul Washingtonului, ca partener al acestuia<br />

în „ræzboiul împotriva terorismului“ øi, în special, ca bazæ americanæ<br />

de spionaj în Iran 30 , deøi este foarte probabil ca Al-Maktoum sæ pæstreze,<br />

ca tofli ceilalfli guvernanfli din Emirate, un canal deschis pentru islamiøtii radicali.<br />

Cæci dacæ al-Qaida ar vrea, ar putea transforma oricînd Burj al-Arab<br />

øi alfli zgîrie-nori emblematici ai Dubaiului în tot atîtea „turnuri infernale“.<br />

Øi totuøi, pînæ acum, Dubaiul este unul dintre puflinele oraøe din regiune<br />

care au reuøit sæ evite orice atac cu maøinæ-capcanæ øi, în general, orice<br />

atac împotriva turiøtilor occidentali: mærturie elocventæ – s-ar putea spune<br />

– a rolului neîntrerupt al oraøului-stat de spælætorie de bani øi de refugiu<br />

la nivel înalt, ca Tangerul în anii ’40 sau Macao în anii ’60. Înfloritoarea<br />

economie subteranæ a Dubaiului este polifla lui de asigurare împotriva<br />

atentatelor cu maøini-capcanæ øi a deturnærilor de avioane.<br />

În multe feluri, complicate øi surprinzætoare, Dubaiul îøi cîøtigæ, de fapt,<br />

existenfla din fricæ. Giganticul complex portuar de la Jebel Ali, de exemplu,<br />

a avut un profit imens din comerflul generat de invazia americanæ<br />

în Irak, în vreme ce terminalul II al aeroportului din Dubai, mereu plin<br />

de viermuiala angajaflilor de la Halliburton 31 , a mercenarilor privafli care<br />

lucreazæ pentru armata americanæ øi a soldaflilor americani aflafli în<br />

tranzit spre Bagdad sau Kabul, a fost descris ca fiind „cel mai aglomerat<br />

terminal comercial din lume“, aflat însæ în slujba ræzboaielor Americii<br />

în Orientul Mijlociu. 32 Post-9/11 a contribuit øi la reorientarea fluxurilor<br />

de investiflii mondiale în beneficiul Dubaiului. Cæci, dupæ atacurile al-Qaida<br />

asupra Americii, statele petroliere din Golf, traumatizate de furia creøtinilor<br />

fundamentaliøti din Washington øi de persecufliile organizate de<br />

supraviefluitorii de la World Trade Centre, au considerat cæ SUA nu mai<br />

reprezintæ cel mai sigur refugiu pentru petrodolarii lor. Se estimeazæ cæ<br />

numai pe saudifli, de exemplu, panica i-a fæcut sæ repatrieze mai bine<br />

de o treime din portofoliul lor de miliarde de dolari de peste ocean.<br />

Deøi nervii s-au mai calmat între timp, Dubaiul a profitat enorm de pe<br />

urma acestei înclinaflii a emirilor petrolului de a investi mai curînd înæuntrul<br />

decît în afara regiunii. Aøa cum a subliniat Edward Chancellor,<br />

„contrar ultimului boom petrolier de la sfîrøitul anilor ’70, numai o<br />

parte relativ micæ din supraprofitul petrolier arab a fost direct investitæ<br />

acum în active din Statele Unite sau chiar depusæ în sistemul bancar internaflional.<br />

De data aceasta, cea mai mare parte din banii petrolului a ræmas<br />

acasæ, iar clasica frenezie speculativæ se joacæ acum pe teren propriu“. 33<br />

Se aproximeazæ cæ în 2004, saudiflii (care viziteazæ cel puflin o datæ pe<br />

an Dubaiul, într-un numær estimat la 500.000) ar fi plasat în principalele<br />

proprietæfli ale lui Al-Maktoum cel puflin 7 miliarde de dolari. Saudiflii,<br />

împreunæ cu investitorii din Abu Dhabi, Kuweit, Iran sau chiar din rivalul<br />

Qatar, sînt cei care subvenflioneazæ delirul numit Dubailand (ai cærui<br />

promotori oficiali sînt fraflii miliardari Galadari din Dubai) øi alte himere<br />

faraonice. 34 În vreme ce economiøtii subliniazæ rolul strategic al investifliilor<br />

bursiere în boomul actual din Golf, regiunea este inundatæ de credite<br />

ieftine, graflie unei creøteri cu 60 de procente a depozitelor de garanflie<br />

øi graflie politicii bancare acomodante a Rezervei Federale Americane,<br />

care acordæ facilitæfli de împrumut (toate monedele Emiratelor din Golf<br />

sînt raportate la dolarul american). 35<br />

O mare parte din aceøti bani danseazæ, fireøte, pe o muzicæ bine cunoscutæ.<br />

„Cele mai multe noi proprietæfli din Dubai – explicæ sæptæmînalul<br />

Business Week – sînt achiziflionate în scopuri speculative, pornind de<br />

la prefluri foarte mici, ca apoi sæ se dea lovitura în stilul Miami al zilelor<br />

noastre.“ 36 Dar ce e prea des „lovit“, prezic unii economiøti, s-ar putea,<br />

pînæ la urmæ, sæ cadæ. Va cædea Dubaiul într-o zi din cer, cînd acest balon<br />

imobiliar se va sparge, sau, sub efectul „vîrfului petrolier“, aceastæ Laputa<br />

a nisipurilor va continua sæ pluteascæ deasupra contradicfliilor economiei<br />

mondiale Nimic nu pare a reuøi sæ zdruncine încrederea lui<br />

Al-Maktoum în propria stea: „Vreau sæ le spun capitaliøtilor cæ nu Dubai<br />

are nevoie de investitori, investitorii au nevoie de Dubai. Øi dacæ ar fi<br />

sæ le dæm un sfat, acela ar fi cæ pericolul nu constæ în a investi banii, ci<br />

în a-i læsa sæ doarmæ“. 37<br />

Regele-filosof al Dubaiului (unul dintre proiectele de insulæ artificialæ va<br />

fi, de altfel, o replicæ giganticæ la o epigramæ a sa în scriere arabæ) 38 este<br />

perfect conøtient cæ teama este componenta cea mai dinamicæ a cîøtigu-<br />

200


verso: un dosar Mike Davis<br />

rilor lui petroliere, care au trans<strong>format</strong> dunele lui de nisip în malluri øi în<br />

zgîrie-nori. Ori de cîte ori insurgenflii aruncæ în aer o conductæ în Delta<br />

Nigerului, ori de cîte ori un martir îøi lanseazæ camionul-capcanæ într-un<br />

complex de locuinfle din Riad, sau Washingtonul øi Tel Avivul profereazæ<br />

ameninflæri la adresa Teheranului, preflul petrolului (øi, prin urmare, venitul<br />

ultim al Dubaiului) creøte, printr-un soi de creøtere a anxietæflii pe atotputernicele<br />

piefle de contracte la termen [futures]. Altfel spus, economiile<br />

Golfului sînt acum rentabile nu numai prin producflia de petrol, ci øi de<br />

teama întreruperii acesteia. Conform unui studiu recent al unor experfli<br />

de la Business Week, „lumea a plætit statelor petroliere din Golful Persic<br />

aproximativ 120 de miliarde de dolari în plus anul trecut din pricina unei<br />

creøteri a preflurilor, provocatæ de teama unei disfuncflionalitæfli neaøteptate<br />

în aprovizionare. Existæ cinici care afirmæ cæ producætorii de petrol<br />

consideræ salutaræ aceastæ fricæ de perturbaflii, care le creøte considerabil<br />

profiturile“. Potrivit unuia dintre experflii în energie consultafli de revistæ,<br />

„frica este o manæ cereascæ pentru flærile producætoare de petrol“. 39<br />

Magnaflii petrolului preferæ însæ sæ cheltuiascæ aceastæ manæ într-o oazæ<br />

înconjuratæ de ziduri foarte înalte. Cu suveranitatea lui garantatæ, în<br />

ultimæ instanflæ, de portavioanele nucleare americane care staflioneazæ<br />

frecvent în portul Jebel Ali øi poate chiar prin niøte acorduri secrete (negociate,<br />

oare, cu prilejul vînætorilor cu øoimi din Afganistan) între øeicii Emiratelor<br />

øi terorismul islamic, Dubaiul este un paradis al supersecuritæflii<br />

personale, cu secretul sæu bancar pe model elveflian, armatele sale de<br />

portari, paznici øi bodyguarzi care-i pæzesc sanctuarele închinate luxului.<br />

Turiøtii tentafli sæ arunce o privire la Burj al-Arab pe insula lui privatæ<br />

sînt descurajafli de agenflii de securitate. Clienflii acestuia debarcæ, fireøte,<br />

în Rolls Royce-uri.<br />

Beach Club-ul lui Milton Friedman<br />

Altfel spus, Dubaiul este o mare comunitate închisæ, ultima mare Zonæ<br />

Verde a lumii. Chiar mai mult decît Singapore sau Texas, el este însæ øi<br />

o apoteozæ a valorilor neoliberale ale capitalismului contemporan: o societate<br />

care ar fi putut fi proiectatæ de Departamentul Economic al Universitæflii<br />

din Chicago. 40 Cæci Dubai a realizat, de fapt, ceea ce americanii<br />

reacflionari nu puteau decît sæ viseze: o oazæ a liberei întreprinderi, færæ<br />

impozite, færæ sindicate sau partide de opoziflie (nu existæ alegeri). Aøa<br />

cum se cuvine într-un paradis al consumului, ziua lui naflionalæ neoficialæ,<br />

ca øi logoul sæu global, este celebrul Shopping Festival, extravaganflæ prelungitæ<br />

o lunæ întreagæ, sponsorizatæ de cele 25 de malluri ale oraøului,<br />

festival care începe pe 12 ianuarie øi atrage 4 milioane de consumatori<br />

de lux, în primul rînd din Orientul Mijlociu øi Asia de Sud. 41<br />

Absolutismul feudal – dinastia Al-Maktoum posedæ întreg teritoriul<br />

Dubaiului – a fost înælflat între timp la rangul de ultim cuvînt în materie<br />

de administraflie corporatistæ luminatæ, iar sfera politicului a ajuns sæ se<br />

confunde oficial cu cea managerialæ. „Oamenii se referæ la prinflul nostru<br />

ca la Directorul Executiv General al Dubaiului. Øi asta pentru cæ el<br />

conduce efectiv flara ca pe o întreprindere privatæ, în beneficiul sectorului<br />

privat, øi nu în beneficiul statului“, spune Saeed al-Muntafiq, director<br />

al Autoritæflii pentru Dezvoltare øi Investiflii din Dubai. Mai mult, dacæ<br />

flara este o unicæ firmæ mare, cum nu înceteazæ sæ afirme Al-Maktoum,<br />

atunci „guvernul reprezentativ“ nu mai are nicio rafliune de a fi: la urma<br />

urmei, General Electric øi Exxon nu sînt niøte democraflii øi nimeni –<br />

cu excepflia cîtorva socialiøti turbafli – nu le pretinde<br />

sæ fie.<br />

Prin urmare, statul se confundæ, practic, cu întreprinderea<br />

privatæ. Managerii de vîrf ai Dubaiului – tofli, oameni<br />

obiønuifli, angajafli dupæ merit – deflin, simultan, portofolii guvernamentale<br />

strategice øi gestioneazæ o mare companie de dezvoltare imobiliaræ<br />

controlatæ de Al-Maktoum. „Guvernul“ este, de fapt, o echipæ de<br />

gestionare a unor portofolii, condusæ la vîrf de trei jucætori, care concureazæ<br />

pentru a-i obfline lui Al-Maktoum cel mai bun randament posibil<br />

(vezi tabelul II). „Într-un sistem de acest fel, scrie William Wallis, conceptul<br />

de conflict de interese nu este uøor de recunoscut.“ 42 Cum flara nu<br />

are decît un singur proprietar øi o enormæ cantitate de rente øi venituri<br />

funciare, toate au un unic beneficiar. Dubaiul se poate lipsi de majoritatea<br />

taxelor vamale øi fiscale, directe øi indirecte, esenfliale altminteri pentru<br />

toate celelalte guverne. Fiscalitatea minimæ, la rîndul ei, este o pîrghie<br />

pentru vînzarea sau închirierea nisipurilor [imobiliare] de aur din Dubai,<br />

în timp ce bogata oazæ petrolieræ Abu Dhabi subvenflioneazæ celelalte<br />

funcfliuni ale statului, inclusiv relafliile externe øi apærarea, încredinflate<br />

administrafliei federale a Emiratelor – ea însæøi un condominium de interese<br />

ale øeicilor aflafli la putere øi ale familiilor lor.<br />

Tabelul II. Triumviratul<br />

„public“<br />

„privat“<br />

Mohammed al G Consiliul Executiv Dubai Holdings<br />

Mohammed Alabbar Dep. de Dezv. Economicæ Emaar (imobiliare)<br />

Sultanul Ahmed Portul Jebel Ali Nakheel (imobiliare)<br />

În acelaøi spirit, libertatea individualæ în Dubai derivæ strict din planul de<br />

afaceri, nu reprezintæ un drept constituflional øi, cu atît mai puflin, unul<br />

„inalienabil“. Al-Maktoum øi executivul sæu trebuie sæ arbitreze între autoritatea<br />

tribalæ øi legea islamicæ, pe de o parte, øi cultura occidentalæ de antreprizæ<br />

øi hedonismul decadent, pe de altæ parte. Soluflia lor ingenioasæ<br />

este un regim care ar putea fi numit de „libertæfli modulare“, bazat pe<br />

o segregare spaflialæ riguroasæ a funcfliilor economice øi a claselor sociale,<br />

diferenfliate, ele însele, etnic. Pentru a înflelege cum funcflioneazæ practic<br />

acest regim, este necesar sæ examinæm, pe scurt, strategia globalæ<br />

a Dubaiului.<br />

Deøi dezvoltarea turisticæ øi extravaganflele stau la originea „faimei“<br />

Dubaiului, oraøul-stat are extraordinara ambiflie de a capta o cît mai mare<br />

valoare adæugatæ, printr-o serie de zone de liber schimb øi de poli de<br />

înaltæ tehnologie. „Pentru a se transforma într-un megalopolis – scrie<br />

un comentator al canalului de televiziune ABC – una dintre strategiile acestui<br />

mic oræøel comercial de coastæ a fost sæ accepte orice, chiar øi fluajul,<br />

în scopul de a determina întreprinderile sæ investeascæ øi sæ se<br />

stabileascæ în Dubai. Existæ zone de liber schimb în care investitorii stræini<br />

pot sæ posede chiar 100% din acfliuni, færæ a fi supuøi niciunui fel de<br />

taxe individuale sau colective øi færæ vreun impozit vamal.“ 43 Prima zonæ<br />

de liber schimb, din regiunea portului Jebel Ali, gæzduieøte în momentul<br />

de faflæ cîteva mii de întreprinzætori comerciali øi industriali, fiind principalul<br />

cap de pod pentru corporafliile americane în drumul lor spre pieflele<br />

din Arabia Sauditæ øi din Golf. 44<br />

201


Dar cea mai mare creøtere viitoare e aøteaptatæ totuøi din partea unui<br />

arhipelag de poli de dezvoltare [business cluster] specializafli. Cele mai<br />

mari dintre aceste oraøe-în-oraø sînt: Internet City, care a ajuns deja principalul<br />

centru de tehnologie øi informaflie din lumea arabæ, cu filiale locale<br />

Dell, Hewlett-Packard, Microsoft etc.; Media City, sediul reflelei de televiziune<br />

prin satelit Al-Arabiya øi al multor altor organizaflii internaflionale;<br />

øi Dubai International Financial Centre, menit sæ devinæ, potrivit speranflelor<br />

lui Al-Maktoum, cea mai mare bursæ între Europa øi Asia de Est,<br />

pe mæsuræ ce investitorii stræini sînt ispitifli tot mai mult sæ se adape din<br />

nesecatul izvor de cîøtiguri petroliere din Golf. Pe lîngæ aceste megaenclave,<br />

fiecare cu zeci de mii de angajafli, Dubai gæzduieøte sau plænuieøte<br />

sæ construiascæ o Aid City [Cetate de Ajutor Umanitar], destinatæ intervenfliilor<br />

în caz de dezastru; o zonæ de liber schimb, dedicatæ vînzærii maøinilor<br />

de ocazie; un Dubai Metals and Commodities Center [Centru de<br />

Metale øi Materii Prime]; o Chess City [Cetate a Øahului], sediu al Asociafliei<br />

Internaflionale de Øah, proiectatæ ca o mare tablæ de øah cu cei doi<br />

„regi“ în formæ de turnuri, fiecare cu cîte 64 de etaje; øi un Healthcare<br />

Village [Sat al Sænætæflii], de 6 miliarde de dolari, în colaborare cu Facultatea<br />

de Medicinæ de la Harvard, care va oferi claselor înstærite din regiunea<br />

Golfului tehnologia medicalæ americanæ cea mai avansatæ. 45<br />

Øi alte oraøe din regiune posedæ, fireøte, zone de liber schimb øi poli de<br />

dezvoltare high-tech, dar numai Dubaiul a permis fiecærei enclave sæ<br />

opereze sub un regim juridic excepflional, croit pe mæsura investitorilor<br />

stræini øi a profesioniøtilor expatriafli în Dubai. „Fæurirea acestor niøe lucrative,<br />

cu regulile lor speciale, afirmæ Financial Times, a reprezentat însuøi<br />

nucleul strategiei de dezvoltare a Dubaiului.“ 46 Cenzura presei, de exemplu<br />

(flagrantæ în restul Dubaiului), este total inexistentæ în Media City,<br />

iar accesul la internet (reglementat în funcflie de conflinut în Dubai) este<br />

absolut liber în Internet City. Emiratele Arabe Unite au permis Dubaiului<br />

sæ înfiinfleze „un sistem complet autonom, bazat pe standarde comerciale<br />

occidentale, care opereazæ în dolari øi în limba englezæ“. Deøi<br />

nu færæ controverse, Dubaiul a importat chiar autoritæfli financiare britanice,<br />

ca supraveghetori, øi juriøti pensionafli, pentru a cîøtiga încrederea<br />

Occidentului cæ DFIX [Dubai International Financial Exchange] va juca<br />

dupæ aceleaøi reguli ca Zürich, Londra øi New York. 47 În paralel, pentru<br />

a asigura vinderea rapidæ a vilelor luxoase din Palm Jumeirah øi a insulelor<br />

private care formeazæ insula Lumea, Al-Maktoum a anunflat în<br />

2002 o veritabilæ „revoluflie imobiliaræ“, unicæ în regiune, care permite<br />

stræinilor sæ devinæ proprietarii definitivi ai acestor proprietæfli de lux, în<br />

loc sæ beneficieze doar de o concesiune, pe o duratæ limitatæ la 99 de<br />

ani, aøa cum se întîmplæ pretutindeni în regiune. 48<br />

Pe lîngæ aceste enclave de mare libertate economicæ øi de expresie, Dubaiul<br />

mai este celebru øi pentru tolerarea viciilor occidentale, cu excepflia<br />

consumului recreativ de droguri. Contrar situafliei din Arabia Sauditæ sau<br />

chiar din Kuweit City, alcoolul curge liber în barurile din oraø øi în barurile<br />

pentru expatriafli, øi nimeni nu priveøte chiorîø la sutienele sau la bikinii<br />

string de pe plajæ. Dubaiul – væ va spune orice ghid modern – este øi<br />

„Bangkokul Orientului Mijlociu“, cu mii de prostituate rusoaice, armence,<br />

indiene øi iraniene, controlate de diverse bande øi mafii transnaflionale.<br />

Rusoaicele de la bar sînt faflada strælucitoare a unui trafic sexual sinistru,<br />

bazat pe ræpire, sclavie øi violenflæ sadicæ. Deøi Al-Maktoum, cu regimul<br />

sæu atît de modern, neagæ, desigur, orice complicitate cu aceastæ industrie<br />

înfloritoare a felinarului roøu, inifliaflii øtiu perfect cæ prostituatele îi sînt<br />

indispensabile în menflinerea hotelurilor de cinci stele pline de afaceriøti<br />

europeni øi arabi. 49 Iar atunci cînd stræinii stabilifli în Dubai laudæ excepflionala<br />

„deschidere“ a acestuia, ei laudæ, de fapt, libertatea de a petrece<br />

cu bæuturæ øi-n desfrîu, øi nu libertatea sindicalæ sau de expresie.<br />

O majoritate de øerbi invizibili<br />

Împreunæ cu emiratele vecine, Dubaiul a atins perfecfliunea în arta de<br />

a exploata muncitorii. Într-o flaræ care a abolit abia în 1963 sclavia, sindicatele,<br />

agitatorii de orice fel øi aproape toate grevele sînt ilegale, iar 99%<br />

din forfla de muncæ a sectorului privat sînt salariafli stræini, care pot fi oricînd<br />

expulzafli. De fapt, gînditorii profunzi de la American Entreprise øi Cato<br />

Institutes trebuie sæ saliveze atunci cînd contemplæ sistemul de clase øi<br />

drepturi din Dubai. 50<br />

În vîrful piramidei sociale se aflæ, desigur, Al-Maktoumii øi verii lor, care<br />

posedæ orice græunte de nisip ce poate fi exploatat din emirat. Urmeazæ<br />

apoi autohtonii, 15% din populaflie (mulfli dintre ei descendenfli ai unor<br />

vorbitori de limbæ arabæ din Iran), care constituie clasa nababilor [leisure<br />

class], a cæror uniformæ distinctivæ, menitæ a le marca privilegiile, este<br />

tradiflionalul dishdash alb. Obedienfla lor faflæ de dinastie este recompensatæ<br />

prin transfer de venituri, educaflie gratuitæ, locuinfle sociale øi slujbe<br />

guvernamentale. Pe o treaptæ mai jos se situeazæ ræsfæflaflii mercenari:<br />

peste 100.000 de expatriafli britanici (alfli 100.000 de cetæfleni britanici<br />

posedæ o a doua casæ sau un al doilea apartament în Dubai), alæturi de<br />

mulfli manageri øi specialiøti europeni, libanezi, iranieni øi indieni, care<br />

profitæ din plin de opulenfla lor climatizatæ øi de cele douæ luni de concediu<br />

plætit peste ocean, în fiecare varæ. Britanicii, în frunte cu David Beckham<br />

(proprietar al unei plaje) øi cu Rod Stewart (proprietar al unei insule),<br />

sînt probabil cele mai importante „majorete“ pentru paradisul lui Al-Maktoum,<br />

mulfli dintre ei delectîndu-se într-un cadru social care le evocæ<br />

splendoarea pierdutæ, cu gin-and-tonic la hotelul Raffles øi næzbîtiile albilor<br />

în bungalow-urile din Simla. Dubaiul este expert în arta de a cultiva<br />

nostalgia colonialæ. 51<br />

Oraøul-stat este însæ un Raj 52 în miniaturæ øi dintr-un punct de vedere mai<br />

grav øi mai notoriu. Marea masæ a populafliei este <strong>format</strong>æ din muncitorii<br />

venifli cu contracte din Asia de Sud, dependenfli legal de un singur angajator<br />

øi supuøi unui control social de tip totalitar. Stilul de viaflæ fastuos din<br />

Dubai este cu putinflæ graflie unui numær imens de menajere filipineze,<br />

srilankeze øi indiene, în vreme ce boomul imobiliar (care utilizeazæ un<br />

sfert din mîna de lucru disponibilæ) se bazeazæ pe o armatæ de pakistanezi<br />

øi de indieni prost plætifli, contingentul cel mai numeros venind din Kerala<br />

øi lucrînd în schimburi de cîte douæsprezece ore, øase zile øi jumætate<br />

pe sæptæmînæ, în cældura deøerticæ la care se topeøte asfaltul.<br />

La fel ca vecinii sæi, Dubaiul violeazæ sistematic reglementærile Organizafliei<br />

Internaflionale a Muncii øi refuzæ sæ adopte convenflia referitoare la drepturile<br />

muncitorilor migranfli. Human Rights Watch a acuzat, în 2003, Emiratele<br />

Unite cæ îøi clædesc prosperitatea pe „muncæ silnicæ“. De fapt, aøa<br />

cum sublinia recent cotidianul britanic The Independent, „piafla muncii<br />

seamænæ întru totul cu vechiul sistem de muncæ sub contract, adus odinioaræ<br />

în Dubai de foøtii sæi stæpîni coloniali, britanicii. Întocmai ca stræmoøii<br />

lor cæzufli în mizerie, continua ziarul londonez, muncitorii asiatici de astæzi<br />

sînt obligafli, odatæ ajunøi în Emiratele Arabe Unite, sæ semneze contracte<br />

202


verso: un dosar Mike Davis<br />

care îi angajeazæ, ani de zile, la o sclavie virtualæ. Drepturile lor dispar<br />

la sosirea pe aeroport, unde recrutorii le confiscæ paøapoartele øi viza,<br />

sub pretextul unui control“. 53<br />

Pe lîngæ faptul cæ sînt supraexploatafli, iloflii din Dubai – la fel ca proletariatul<br />

din Metropolis, de Fritz Lang – ar trebui sæ fie øi în general invizibili.<br />

Presei locale i se interzice sæ relateze ceva despre muncitorii<br />

migranfli, despre condifliile de muncæ exploatatoare øi despre prostituflie<br />

(Emiratele Arabe Unite deflin locul 137 în Press Freedom Index). La fel,<br />

„muncitorilor asiatici le sînt interzise centrele comerciale sclipitoare, noile<br />

terenuri de golf øi restaurantele øic“. 54 Iar sordidele baræci de la periferie,<br />

unde muncitorii se îngræmædesc cîte øase, opt sau chiar doisprezece într-o<br />

singuræ încæpere, de multe ori neclimatizatæ øi færæ instalaflii sanitare,<br />

nu fac parte, fireøte, din imaginea turisticæ oficialæ a acestei cetæfli a luxului,<br />

færæ særæcie øi mahalale. 55 Într-o vizitæ recentæ, chiar ministrul muncii<br />

din Emiratele Arabe Unite se spune cæ ar fi fost øocat de condifliile sordide,<br />

aproape insuportabile, dintr-un cæmin de la periferie, al muncitorilor<br />

unui antreprenor de construcflii monumentale. Dar, atunci cînd<br />

muncitorii au încercat sæ formeze un sindicat ca sæ obflinæ plata salariilor<br />

restante øi ameliorarea condifliilor de viaflæ, au fost arestafli pe loc. 56<br />

Poliflia din Dubai poate sæ închidæ ochii la importurile ilegale de aur øi<br />

diamante, la reflelele de prostituflie øi la personajele suspecte care cumpæræ<br />

25 de vile dintr-odatæ cu bani lichizi, dar dæ dovadæ de un zel remarcabil<br />

atunci cînd e vorba sæ deporteze muncitorii pakistanezi care se plîng<br />

cæ patronii lipsifli de orice scrupule nu le-au plætit salariul sau sæ le închidæ,<br />

sub acuzaflia de „adulter“, pe servitoarele filipineze care declaræ cæ au<br />

fost violate de stæpînii lor. 57 Ca sæ evite vulcanul mocnit al pericolului øiit,<br />

care aduce atîta neliniøte în Bahrein øi Arabia Sauditæ, Dubaiul øi vecinii<br />

sæi din EAU au privilegiat mîna de lucru nearabæ, venitæ din estul Indiei,<br />

din Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal øi Filipine. Atunci însæ cînd muncitorii<br />

asiatici au devenit o majoritate din ce în ce mai puflin docilæ, EAU au<br />

dat înapoi øi au adoptat o politicæ de aøa-zisæ „diversitate culturalæ“ – „ni<br />

s-a cerut sæ nu mai recrutæm asiatici“, explica un antreprenor –, care le<br />

permite sæ întæreascæ controlul asupra mîinii de lucru, diluînd concentrafliile<br />

naflionale existente prin angajarea mai multor muncitori arabi. 58<br />

Cu toate acestea, discriminarea împotriva asiaticilor nu a reuøit sæ recruteze<br />

destui arabi dispuøi sæ lucreze pentru salariile de mizerie (între<br />

100 øi 150 de dolari pe lunæ) plætite muncitorilor în construcflii, pentru<br />

a satisface nevoile insafliabile ale proliferærii noilor zgîrie-nori øi ale megaøantierelor<br />

neisprævite. 59 De fapt, boomul imobiliar, cu deplorabila lui<br />

fiøæ de securitate, cu neglijarea celor mai elementare nevoi ale muncitorilor,<br />

a declanøat prima revoltæ muncitoreascæ din Dubai. Numai în<br />

2004, conform aprecierii organizafliei Human Rights Watch, 880 de muncitori<br />

din construcflii au fost uciøi la lucru, iar majoritatea accidentelor mortale<br />

nu au fost raportate de angajatori sau au fost acoperite chiar de<br />

guvern. 60 În aceeaøi perioadæ, marile companii de construcflii øi subcontractorii<br />

lor nu au reuøit sæ asigure nici mæcar servicii de igienæ minimæ<br />

øi nici sæ asigure în mod adecvat nevoia de apæ potabilæ a øantierelor situate<br />

la mari distanfle în deøert. Muncitorii au fost exasperafli øi de lunga duratæ<br />

a deplasærilor spre øantiere, de despotismul meschin (deseori avînd la<br />

bazæ prejudecæfli rasiale sau religioase) al supraveghetorilor lor, de prezenfla<br />

spionilor øi a gardienilor trimiøi de companie în taberele lor, de<br />

robia pe datorie stipulatæ prin contractele lor de muncæ øi de incapacitatea<br />

guvernului de a-i chema în judecatæ pe contractorii<br />

care pæræseau Dubaiul peste noapte sau<br />

care declarau faliment, færæ sæ le mai plæteascæ<br />

salariile restante. 61 Aøa cum declara un muncitor amærît din Kerala pentru<br />

New York Times: „Aø vrea ca tofli aceøti bogafli sæ realizeze cine le construieøte<br />

turnurile, aø vrea sæ vinæ øi sæ vadæ ce tristæ e viafla noastræ“. 62<br />

Primele semne de neliniøte au apærut în toamna anului 2004, cînd cîteva<br />

mii de muncitori asiatici au pornit în marø curajos, pe cele opt benzi<br />

ale autostræzii Sheikh Zayed, spre Ministerul Muncii, doar pentru a fi oprifli<br />

de scutieri øi de funcflionarii care i-au ameninflat cu deportæri în masæ. 63<br />

Demonstraflii øi greve mai mici, cu proteste împotriva salariilor neplætite<br />

sau a condifliilor nesigure de muncæ, au continuat øi în 2005, inspirate<br />

dintr-o revoltæ de mare amploare, din primævara acelui an, a muncitorilor<br />

din Bangladesh care munceau în Kuweit. În septembrie, aproximativ<br />

7.000 de muncitori au demonstrat timp de trei ore, iar acesta a fost<br />

cel mai mare protest din istoria Dubaiului. Dupæ aceea, pe 22 martie<br />

2006, forflele de pazæ au provocat un scandal pe marele øantier al turnului<br />

Burj Dubai.<br />

În jur de 2.500 de muncitori epuizafli aøteptau, la ieøirea din schimb, autobuzul<br />

care întîrziase mult øi care trebuia sæ-i ducæ înapoi la cæminele lor<br />

din deøert, cînd gærzile au început sæ-i hærfluiascæ. Înfuriafli, muncitorii,<br />

mulfli dintre ei musulmani indieni, s-au næpustit asupra gardienilor øi i-au<br />

bætut, atacînd apoi sediul øantierului: au ars maøinile companiei, au distrus<br />

birouri, calculatoare øi dosare. În dimineafla urmætoare, armata de<br />

muncitori a sfidat poliflia, întorcîndu-se pe øantier, dar refuzînd sæ se apuce<br />

de lucru pînæ cînd compania Al Naboodah Laing O’Rourke, cu sediul<br />

în Dubai, nu le va fi mærit salariile øi ameliorat condifliile de muncæ. Mii<br />

de muncitori în construcflii la terminalul unui nou aeroport s-au alæturat<br />

øi ei acestei greve sælbatice. Cu toate cæ unele concesii minore, însoflite<br />

de ameninflæri draconice, i-au forflat pe majoritatea muncitorilor sæ se<br />

întoarcæ la lucru la Burj Dubai øi la aeroport, protestele continuæ sæ se<br />

amplifice. În iulie, sute de muncitori la proiectul Arabian Ranches de pe<br />

Emirates Road s-au revoltat, protestînd împotriva lipsei cronice de apæ<br />

pentru gætit øi spælat din tabæra lor. Alfli muncitori au flinut reuniuni sindicale<br />

clandestine øi au ameninflat, se spune, cu pichetarea hotelurilor øi<br />

a mallurilor. 64<br />

Vocea muncitorilor ræzvrætifli ræsunæ mai puternic decît oriunde în deøerturile<br />

Emiratelor Arabe Unite. La urma urmei, capitalismul din Dubai<br />

se bazeazæ la fel de mult pe preflul ridicat al petrolului øi pe munca prost<br />

plætitæ, iar Maktoumii, la fel ca verii lor din celelalte emirate, sînt perfect<br />

conøtienfli cæ guverneazæ un regat construit pe spinarea muncitorilor<br />

sud-asiatici. Dubaiul a investit atît de mult în imaginea sa idilicæ de<br />

paradis imperturbabil al capitalului, încît tulburæri oricît de mærunte pot<br />

avea un impact dramatic asupra încrederii investitorilor. Iatæ de ce Dubai<br />

Inc. examineazæ în prezent o varietate de ræspunsuri la tulburærile<br />

muncitorilor, mergînd de la expulzæri øi arestæri în masæ pînæ la unele<br />

concesii limitate prevæzute în contractele colective de muncæ. Dar tolerarea<br />

oricærui protest riscæ sæ aducæ dupæ sine viitoare pretenflii nu doar<br />

sindicale, ci øi cetæfleneøti, ameninflînd astfel înseøi bazele statului absolutist<br />

al lui Maktoum. Øi niciunul dintre acflionarii din Dubai – fie din Marina<br />

americanæ, fie dintre miliardarii arabi sau zburdalnicii expatriafli – nu<br />

vrea sæ asiste la apariflia unui Solidarność în deøert.<br />

203


Lui Al-Maktoum, care îøi închipuie cæ este profetul modernizærii în<br />

Golf, îi place sæ-øi impresioneze vizitatorii cu proverbe istefle øi cu aforisme<br />

pline de miez. Preferatul lui este: „Cel care nu încearcæ sæ schimbe<br />

viitorul va ræmîne prizonierul trecutului“. 65 Øi totuøi, viitorul pe care<br />

el îl construieøte în Dubai – în aplauzele miliardarilor øi ale corporafliilor<br />

transnaflionale de pretutindeni – seamænæ, mai mult ca orice, cu un coømar<br />

al trecutului: Speer dîndu-øi mîna cu Disney pe flærmurile Arabiei.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

Note:<br />

1. Business Week, 13 martie 2006.<br />

2. „Dubai overtakes Las Vegas as world’s hotel capital“, Travel Weekly, 3 mai 2005.<br />

3. „Ski in the Desert“, Observer, 20 noiembrie 2005; Hydropolis: Project Description, Dubai,<br />

august 2003 (www.conway.com).<br />

4. Vezi Mena Report 2005, la adresa www.menareport.com.<br />

5. Aøa cum i se plîngea cîndva un oficial din Dubai care cælætorise, ca turist, în Egipt unui jurnalist<br />

american: „Ei au piramidele øi nu fac nimic cu ele. Pofli sæ-fli imaginezi ce-am face noi<br />

cu piramidele“ (Lee Smith, „The Road to Tech Mecca“, Wired Magazine, iulie 2004).<br />

6. Official Dubailand FAQs (de la Departamentul de marketing): „E ca øi cum toate formele<br />

de distracflie cunoscute de oameni ar fi fost adunate laolaltæ într-un Power Point, iar apoi<br />

votate neglijent, prin ridicarea mîinii“ (Ian Parker, „The Mirage“, The New Yorker, 17 octombrie<br />

2005).<br />

7. Parker, „Mirage“.<br />

8. Familia Maktoum posedæ øi muzeul Madame Tussaud’s din Londra, Helmsley Building øi<br />

Essex House în Manhattan, mii de apartamente în statele însorite din sudul øi sud-estul SUA,<br />

ferme enorme în Kentucky øi ceea ce New York Times descrie ca „o participaflie semnificativæ<br />

la Daimler-Chrysler“. Cf. „Royal Family of Dubai Pays $1.1 Billion for 2 Pieces of New<br />

York Skyline“, 10 noiembrie 2005.<br />

9. King Abdulah Economic City [Cetatea Economicæ Regele Abdulah] a Arabiei Saudite – un<br />

proiect de dezvoltare de 30 de miliarde de dolari deasupra Mærii Roøii – va fi de fapt un<br />

satelit al Dubaiului, construit de Emaat, imensa companie imobiliaræ proprietate a dinastiei<br />

Maktoum. Vezi „OPEC Nations Temper the Extravagance“, New York Times, 1 februarie<br />

2006.<br />

10. Valorile tabelelor din original au fost convertite în sistemul metric. (N. ed.)<br />

11. Albert Speer (1905–1981), arhitectul-øef al lui Hitler. (N. tr.)<br />

12. Rowan Moore, „Vertigo: The strange new world of the contemporary city“, in Moore, ed.,<br />

Vertigo, Corte Madera, aprox. 1999.<br />

13. „Emirate rebrands itself as a global melting pot“, Financial Times, 12 iulie 2005.<br />

14. George Katodrytis, „Metropolitan Dubai and the Rise of Architectural Fantasy“, Bidoun, nr.<br />

4, primævara 2005.<br />

15. „In China, To Get Rich Is Glorious“, Business Week, 6 februarie 2006.<br />

16. Baruch Knei-Paz, The Social and Political Thought of Leon Trotsky, Oxford, 1978, p. 91.<br />

17. „Vîrful petrolier“ (oil peack) desemneazæ vîrful curbei de producflie a unui pufl petrolier, a<br />

unui cîmp petrolier sau a unei regiuni petroliere, dar cel mai adesea vîrful petrolier mondial,<br />

adicæ momentul cînd producflia mondialæ de petrol îøi atinge cota maximæ, urmînd sæ<br />

înceapæ sæ scadæ, ca urmare a epuizærii rezervelor exploatabile de petrol. Metodele de previziune<br />

a atingerii acestui vîrf sînt inspirate din lucrærile din anii ’50 ale geologului Marion<br />

King Hubert (1903–1989). (N. ed.)<br />

18. „Oil Producers Gain Global Clout from Big Windfall“, WSJ, 4 octombrie 2005.<br />

19. Marion King Hubbert, care a lucrat pentru laboratorul de investigaflie al companiei Shell<br />

în Houston, Texas. A realizat diverse contribuflii în cîmpul geologiei øi geofizicii, în special<br />

la teoria vîrfului lui Hubbert, care are importante conotaflii politice (referitoare la maxima<br />

producflie de petrol din SUA, din anii ’60–’70). (N. tr.)<br />

20. Joseph Kechichian, „Sociopolitical Origins of Emirati Leaders“, in Kechichian, ed., A Century<br />

in Thirty Years: Shaykh Zayed and the UAE, Washington DC, 2000, p. 54.<br />

21. Jack Lyne, „Disney Does the Desert“, 17 noiembrie 2003, online la The Site Selection.<br />

22. Michael Pacione, „City Profile: Dubai“, Cities, vol. 22, nr. 3, 2005, pp. 259–260.<br />

23. „Young Iranians Follow Dreams to Dubai“, New York Times, 4 decembrie 2005. Existæ, recent,<br />

øi un influx dramatic de americani iranieni bogafli, iar „unele stræzi din Dubai încep sæ semene<br />

cu anumite zone din Los Angeles“.<br />

24. WSJ, 2 martie 2006.<br />

25. Gilbert King, The Most Dangerous Man in the World: Dawood Ibrahim, New York, NY, 2004,<br />

p. 78; Douglas Farah, „Al Qaeda’s Gold: Following Trail to Dubai“, Washington Post, 18<br />

februarie 2002; øi Sean Foley, „What Wealth Cannot Buy: UAE Security at the Turn of the<br />

21st Century“, in Barry Rubin, ed., Crises in the Contemporary Persian Gulf, London,<br />

2002, pp. 51–52.<br />

26. Steve Coll, Ghost Wars, New York, 2004, p. 449.<br />

27. Suketu Mehta, Maximum City: Bombay Lost and Found, New York, 2004, p. 135.<br />

28. S. Hussain Zaidi, „Black Friday: The True Story of the Bombay Bomb Blasts“, Delhi,<br />

2002, pp. 25–7 øi 41–44.<br />

29. Vezi „Dubai’s Cooperation with the War on Terrorism Called into Question“, Transnational<br />

Threats Update, Centre for Strategic and International Studies, februarie 2003, pp. 2–3;<br />

øi „Bin Laden’s operatives still using freewheeling Dubai“, USA Today, 2 septembrie 2004.<br />

30. Ira Chernus, „Dubai: Home Base for Cold War“, 13 martie 2006, Common Dreams News<br />

Centre.<br />

31. Existæ foarte multe controverse în jurul acestui gigant al serviciilor petroliere øi una dintre<br />

primele o sutæ de companii americane: legæturile financiare cu familia Bush øi cu Dick Cheney,<br />

care i-a øi fost preøedinte între 1995 øi 2000, neregularitæflile contabile, producflia de amiantæ,<br />

enormul contract cu armata americanæ în Irak, încredinflat færæ licitaflie publicæ øi bænuit<br />

de suprafacturare etc. Pe 11 martie 2007, Halliburton a hotærît sæ-øi mute centrul<br />

decizional din Houston în Dubai. Grupul ræmîne, juridic øi fiscal, american, dar preøedintele<br />

lui, David Lesar, îøi are acum biroul în Golful Persic. (N. ed.)<br />

32. Pratap Chatterjee, „Ports of Profit: Dubai Does Brisk War Business“, 25 februrie 2006, Common<br />

Dreams News Centre.<br />

33. Edward Chancellor, „Seven Pillars of Folly“, WSJ, 8 martie 2006; despre repatrierile saudite,<br />

AME Info, 20 martie 2005, www.ameinfo.com.<br />

34. AME Info, 9 iunie 2005.<br />

35. Chancellor, „Seven Pillars“.<br />

36. Stanley Reed, „The New Middle East Bonanza“, Business Week, 13 martie 2006.<br />

37. Lyne, „Disney Does the Desert“.<br />

38. Væzute din spafliu, cele 1.060 de Water Homes de pe insula The Palm Jebel Ali se vor citi:<br />

„Învaflæ înflelepciunea de la poporul înflelepflilor: nu oricine cælæreøte e øi jocheu“.<br />

39. Peter Coy, „Oil Pricing“, Business Week, 13 martie 2006.<br />

40. Autorul face aluzie la Proiectul Chile, transfer de ideologie americanæ inifliat de „Chicago Boys“<br />

în anii ’70. (N. tr.)<br />

41. Tarek Atia, „Everybody’s a Winner“, Al-Ahram Weekly, 9 februarie 2005.<br />

42. William Wallis, „Big Business: Intense rivalry among the lieutenants“, Financial Times, 12<br />

iulie 2005.<br />

43. Hari Sreenivasan, „Dubai: Build It and They Will Come“, ABC News, 8 februarie 2005.<br />

44. Pacione, „City Profile: Dubai“, p. 257.<br />

45. Lee Smith, „The Road to Tech Mecca“; Stanley Reed, „A Bourse is Born in Dubai“, Business<br />

Week, 3 octombrie 2005; øi Roula Khalaf, „Stock Exchanges: Chance to tap into a vast<br />

pool of capital“, Financial Times, 12 iulie 2005.<br />

46. Khalaf, „Stock Exchanges“.<br />

47. William McSheehy, „Financial centre: A three-way race for supremacy“, Financial Times,<br />

12 iulie 2005.<br />

48. „A Short History of Dubai Property“, AME Info, august 2004.<br />

49. Lonely Planet, Dubai: City Guide, London, 2004, p. 9; øi William Ridgeway, „Dubai, Dubai<br />

– The Scandal and the Vice“, Social Affairs Unit, 4 aprilie 2005.<br />

50. American Enterprise este o fundaflie americanæ neoconservatoare, iar Cato Institute, un<br />

think tank libertarian. (N. ed.)<br />

204


verso: un dosar Mike Davis<br />

51. William Wallis, „Demographics: Locals swamped by a new breed of resident“, Financial<br />

Times, 12 iulie 2005.<br />

52. British Raj este numele dat perioadei coloniale britanice în Asia de Sud. (N. tr.)<br />

53. Nick Meo, „How Dubai, playground of business men and warlords, is built by Asian wage<br />

slaves“, Independent, 1 martie 2005.<br />

54. Meo, „How Dubai“.<br />

55. Lucy Williamson, „Migrants’ Woes in Dubai Worker Camps“, BBC News, 10 februarie 2005.<br />

56. Vezi relatarea din 12 februarie 2005 pe adresa secretdubai.blogspot.com.<br />

57. Despre arestarea victimelor unui viol, vezi Asia Pacific Mission for Migrants, News Digest,<br />

septembrie 2003.<br />

58. Meena Janardhan, „Welcome mat shrinking for Asian workers in UAE“, Inter Press Service,<br />

2003.<br />

59. Vezi Ray Jureidini, Migrant Workers and Xenophobia in the Middle East, Research Institute<br />

for Social Development, Identities, Conflict and Cohesion, Programme Paper No. 2, Geneva,<br />

decembrie 2003.<br />

60. „UAE: Abuse of Migrant Workers“, Human Rights Watch, 30 martie 2006.<br />

61. Anthony Shadid, „In UAE, Tales of Paradise Lost“, Washington Post, 12 aprilie 2006.<br />

62. Hassan Fattah, „In Dubai, an Outcry from Asians for Workplace Rights“, New York Times,<br />

26 martie 2006.<br />

63. Julia Wheeler, „Workers’ safety queried in Dubai“, BBC News, 27 septembrie 2004.<br />

64. Fattah, „In Dubai“; Dan McDougall, „Tourists become targets as Dubai’s workers take revolt<br />

to the beaches“, The Observer, 9 aprilie 2006; øi „Rioting in Dubai Labour Camp“, Arab News,<br />

4 iulie 2006.<br />

65. Citat in Lyne, „Disney Does the Desert“.<br />

O istorie<br />

a maøinii-capcanæ*<br />

Mike Davis<br />

Partea I<br />

Aviaflia militaræ a særacului<br />

Cærufla lui Buda (1920)<br />

„Nu ne-afli arætat niciun pic de milæ! Vom face la fel. Væ vom dinamita!“<br />

Avertisment anarhist (1919)<br />

Într-o zi caldæ de septembrie, în 1920, la cîteva luni dupæ arestarea tovaræøilor<br />

sæi Sacco øi Vanzetti, un anarhist italian ræzbunætor pe nume<br />

Mario Buda øi-a parcat cærufla trasæ de un cal la colflul dintre Wall Street<br />

øi Broad Street, exact vizavi de J. P. Morgan Company. A coborît nonøalant<br />

øi a dispærut, neobservat, în mulflimea de la ora prînzului. La cîteva<br />

sute de metri mai departe, un poøtaø speriat a gæsit niøte fluturaøi ciudafli<br />

care avertizau: „Eliberafli prizonierii politici sau o s-avefli cu toflii parte<br />

de-o moarte siguræ!“ Semnau: „Luptætorii Americani Anarhiøti“. În<br />

apropiere, clopotele de la Trinity Church au început sæ batæ de amiazæ.<br />

Cînd s-au oprit, cærufla, plinæ cu dinamitæ øi bucæfli de fier, a explodat într-o<br />

minge de foc øi schije.<br />

„Cal øi cæruflæ au zburat în bucæfli“, scrie Paul Avrich, celebrul istoric al<br />

anarhismului american, care a descoperit adeværata poveste. „Sticla ferestrelor<br />

de la birouri s-a fæcut zob, øi storurile pînæ la etajul doisprezece<br />

au izbucnit în flæcæri. Oamenii au fugit, terorizafli, pe stræzi, de parcæ un<br />

mare nor de praf ar fi acoperit zona. În birourile companiei Morgan,<br />

Thomas Joyce, de la Departamentul de securitate, a cæzut mort pe biroul<br />

sæu, în mijlocul unei græmezi de moloz øi de ziduri spulberate. Afaræ,<br />

zeci de cadavre zæceau împræøtiate pe stræzi.“<br />

Buda a fost, færæ îndoialæ, dezamægit cînd a aflat cæ J. P. Morgan însuøi<br />

nu s-a aflat printre cei 40 de morfli øi peste 200 de rænifli – marele magnat<br />

hofl era plecat în Scoflia, la cabana lui de vînætoare. Dar chiar øi aøa,<br />

un emigrant særac, cu puflinæ dinamitæ furatæ, cu un morman de fiare vechi<br />

øi cu un cal bætrîn, reuøise sæ provoace o teroare færæ precedent în însuøi<br />

sanctuarul capitalismului american.<br />

Bomba sa de pe Wall Street era punctul culminant al unei jumætæfli de<br />

secol de fantezii anarhiste despre îngeri ai ræzbunærii fæcufli din dinamitæ;<br />

dar era øi o invenflie, la fel ca motorul diferenflial al lui Charles Babbage,<br />

care depæøise cu mult imaginaflia epocii sale. Abia dupæ ce barbaria bombardamentelor<br />

strategice devenise ceva banal, iar raidurile în urmærirea<br />

insurgenflilor prin labirinturile oraøelor særace deveniseræ pentru forflele<br />

aeriene o rutinæ, avea sæ fie realizat pe deplin potenflialul, cu adeværat<br />

radical, al „maøinii infernale“ a lui Buda.<br />

* Traducere dupæ Mike Davis, „A History of the Car Bomb“, TomDispatch, 11–13 aprilie 2006.<br />

Text apærut în douæ pærfli, în aprilie 2006, pe www.tomdispatch.com (ca nucleu al cærflii Buda’s<br />

Wagon: A Brief History of the Car Bomb, London, Verso, 2007), fiind publicat aici în versiune<br />

românæ cu acordul øi prin amabilitatea autorului. (N. ed.)<br />

205


Cærufla lui Buda a constituit, în esenflæ, prototipul maøinii-capcanæ: prima<br />

utilizare a unui vehicul neostentativ, anonim în aproape orice mediu<br />

urban, pentru a transporta mari cantitæfli de explozibil în raza precisæ a<br />

unei flinte de mare importanflæ. Aceastæ ispravæ nu avea sæ mai fie, din<br />

cîte mi-am putut da seama, repetatæ pînæ la 12 ianuarie 1947, cînd banda<br />

Stern a introdus un camion plin cu explozibile într-un post al polifliei britanice<br />

din Haifa, Palestina, ucigînd 4 persoane øi rænind 140. Banda Stern<br />

(o grupare disidentæ profascistæ condusæ de Avraham Stern, care deviase<br />

de la dreapta sionistæ paramilitaræ Irgun) avea sæ utilizeze în curînd<br />

camioane øi maøini-capcanæ ca sæ-i ucidæ øi pe palestinieni: o atrocitate<br />

creativæ, cæreia dezertorii britanici luptînd de partea naflionaliøtilor palestinieni<br />

nu vor întîrzia sæ-i ræspundæ cu aceeaøi monedæ.<br />

Vehiculele-capcanæ au fost utilizate dupæ aceea sporadic – producînd<br />

masacre notabile în Saigon (1952), Alger (1962) øi la Palermo (1963)<br />

–, dar porflile infernului au fost realmente deschise abia în 1972, cînd<br />

Armata Republicanæ Irlandezæ provizorie (IRA) a improvizat accidental<br />

– spune legenda – prima maøinæ-capcanæ cu carburant lichid de nitrat<br />

de amoniu (ANFO). Aceste bombe de nouæ generaflie, care nu necesitæ<br />

decît ingrediente industriale obiønuite øi îngræøæminte sintetice, erau<br />

ieftin de fabricat øi uimitor de puternice: ele au ridicat terorismul urban<br />

de la nivelul artizanal la cel industrial, fæcînd posibile atacuri susflinute øi<br />

fulgerætoare împotriva unor întregi zone centrale din oraøe, precum øi<br />

distrugerea completæ a unor zgîrie-nori øi a unor blocuri din beton armat.<br />

Dintr-odatæ, maøina-capcanæ a devenit, cu alte cuvinte, o armæ semistrategicæ,<br />

iar în anumite circumstanfle ea era comparabilæ cu forflele aeriene,<br />

prin capacitatea ei de a lovi noduri urbane critice øi sedii-cheie øi de<br />

a teroriza populafliile unor întregi oraøe. Într-adevær, camioanele-capcanæ<br />

sinucigaøe, care au devastat Amabasada Statelor Unite øi baræcile Marinei<br />

din Beirut în 1983, au fost superioare – cel puflin în sens geopolitic<br />

– focurilor combinate ale bombardierelor de luptæ øi ale navelor de ræzboi<br />

ale Flotei a Øasea militare americane, forflînd administraflia Reagan sæ se<br />

retragæ din Liban.<br />

Utilizarea nemiloasæ øi genialæ de cætre Hezbollah a unor maøini-capcanæ<br />

în Liban, în anii ’80, pentru a contracara tehnologia militaræ avansatæ<br />

a Statelor Unite, a Franflei øi a Israelului, a încurajat în curînd o duzinæ<br />

de alte grupæri sæ-øi aducæ insurgenflii øi jihadurile acasæ, în metropolæ.<br />

Unii dintre proiectanflii noii generaflii de maøini-capcanæ erau absolvenfli<br />

ai øcolilor de terorism organizate de CIA øi de serviciul secret pakistanez<br />

(ISI) cu finanflare sauditæ, la mijlocul anilor ’80, pentru a-i antrena pe mujahedini<br />

sæ-i terorizeze pe ruøii ce ocupau atunci Kabulul. Între 1992 øi<br />

1998, 16 atacuri importante cu vehicule-capcanæ în 13 oraøe diferite<br />

au ucis 1.050 de oameni øi au rænit aproximativ 12.000. Øi mai important<br />

din punct de vedere geopolitic este cæ IRA øi Gama’a al-Islamiyya<br />

au produs pagube de miliarde de dolari celor douæ centre de control<br />

ale economiei mondiale: City of London (în 1992, 1993 øi 1996) øi<br />

Lower Manhatan (în 1993), ducînd la o reorganizare forflatæ a industriei<br />

globale de reasiguræri.<br />

În noul mileniu, la 85 de ani dupæ primul masacru de pe Wall Street,<br />

maøinile-capcanæ au devenit aproape la fel de generic globale ca iPodurile<br />

øi HIV-SIDA, provocînd cratere pe stræzile oraøelor, de la Bogotá<br />

la Bali. Camioane-capcanæ sinucigaøe, cîndva semnætura distinctivæ a grupærii<br />

Hezbollah, au fost cedate în regim de francizæ Sri Lankæi, Ceceniei,<br />

Turciei, Egiptului, Kuweitului øi Indoneziei. Pe orice grafic al terorismului<br />

urban, curba reprezentînd maøinile-capcanæ este într-o creøtere abruptæ,<br />

aproape exponenflialæ. Irakul ocupat de SUA este, desigur, un infern<br />

implacabil, cu peste 9.000 de victime – în special civili – atribuite unor<br />

vehicule-capcanæ în perioada de doi ani dintre iulie 2003 øi iunie 2005.<br />

De atunci, frecvenfla atacurilor cu maøini-capcanæ a crescut dramatic: 140<br />

pe lunæ în toamna lui 2005, 13 numai în Bagdad în prima zi a Anului Nou<br />

2006. Dacæ explozibilele improvizate de pe øosele (IED 1 ) sînt aparatul<br />

cel mai eficient împotriva vehiculelor blindate americane, maøinile-capcanæ<br />

sînt arma preferatæ pentru sacrificarea civililor øiifli, în fafla moscheilor<br />

øi în piefle, øi pentru instigarea la un ræzboi sectar apocaliptic.<br />

Sub asediul unor arme ce nu se pot distinge de traficul ordinar, aparatul<br />

administrativ øi cel financiar se retrag în interiorul unor „inele de oflel“<br />

øi al unor „zone verzi“, dar provocarea mai largæ pe care o reprezintæ<br />

maøina-capcanæ pare de nerezolvat. Armele nucleare furate, gazul sarin<br />

øi antraxul pot întruchipa „suma spaimelor noastre“, dar maøina-capcanæ<br />

este calul de bætaie al terorismului urban cotidian. Înainte de a-i<br />

examina genealogia însæ, este util, poate, sæ rezumæm acele caracteristici<br />

care fac din cærufla lui Buda o sursæ atît de formidabilæ øi, færæ îndoialæ,<br />

permanentæ de insecuritate urbanæ.<br />

În primul rînd, vehiculele-capcanæ sînt arme secrete, de o putere øi o<br />

eficacitate distructive surprinzætoare. Camioane, camionete sau chiar<br />

SUV 2 -uri pot transporta cu uøurinflæ echivalentul mai multor bombe convenflionale<br />

de aproximativ 450 kg în proximitatea unei flinte favorite. În<br />

plus, puterea lor distructivæ este în permanentæ evoluflie, graflie experimentelor<br />

continue ale ingenioøilor fabricanfli de bombe. Ne mai confruntæm,<br />

încæ, øi azi cu oroarea deplinæ a exploziilor unor remorci de<br />

dimensiuni mijlocii, cu o razæ letalæ a exploziei de aproximativ 200 de<br />

metri, sau a unor bombe murdare, învelite în suficiente deøeuri nucleare<br />

ca sæ facæ centrul Manhattanului radioactiv pentru mai multe generaflii.<br />

În al doilea rînd, ele sînt extraordinar de ieftine: 40 sau 50 de persoane<br />

pot fi masacrate cu o maøinæ furatæ øi, poate, cu niøte îngræøæminte øi<br />

produse electronice de contrabandæ în valoare de 400 $. Ramzi Yousef,<br />

creierul atentatului din 1993 de la World Trade Center, s-a læudat cæ<br />

cea mai scumpæ investiflie a sa au fost apelurile telefonice long-distance.<br />

Explozibilul în sine (o jumætate de tonæ de uree) a costat 3.615 dolari,<br />

plus 59 de dolari pe zi chiria unei furgonete de 3 metri lungime. În schimb,<br />

rachetele de croazieræ, care au devenit riposta americanæ clasicæ la atacurile<br />

teroriste de peste ocean, costæ 1,1 milioane de dolari bucata.<br />

În al treilea rînd, atentatele cu maøini-capcane sînt simplu de organizat<br />

operaflional. Deøi unii mai refuzæ øi acum sæ creadæ cæ Timothy McVeigh<br />

øi Terry Nichols n-au beneficiat de nicio asistenflæ din partea vreunei entitæfli<br />

guvernamentale sau oculte, doi bærbafli în proverbiala cabinæ telefonicæ<br />

– un om de la serviciul de pazæ øi un fermier – au plænuit øi executat<br />

cu succes oribilul bombardament de la Oklahoma City, cu manuale<br />

de instrucfliuni øi informaflii dobîndite din circuitul tîrgurilor de arme.<br />

În al patrulea rînd, la fel ca øi cele mai „inteligente“ bombe aeriene, maøinile-capcanæ<br />

sînt, în mod inerent, nediscriminatorii: „pagubele colaterale“<br />

sînt, practic, inevitabile. Dacæ logica unui atac este sacrificarea inocenflilor<br />

øi semænarea panicii într-un cerc cît mai larg, o „strategie a tensiunii“ sau<br />

doar demoralizarea societæflii, atunci maøinile-capcanæ sînt <strong>idea</strong>le. Dar<br />

ele sînt la fel de eficiente øi în distrugerea credibilitæflii morale a unei cauze,<br />

206


verso: un dosar Mike Davis<br />

distrugîndu-i sprijinul popular, aøa cum au descoperit, independent, atît<br />

IRA, cît øi ETA în Spania. Maøina-capcanæ este o armæ inerent fascistæ.<br />

În al cincilea rînd, maøinile-capcanæ sînt absolut anonime, læsînd dovezi<br />

medico-legale minime. Buda a plecat liniøtit acasæ în Italia, læsîndu-i pe<br />

William Burns, J. Edgar Hoover øi Biroul de Investigaflii (numit, mai tîrziu,<br />

FBI) sæ se facæ de rîs, urmærind, timp de un deceniu, una dupæ alta,<br />

tot felul de piste false,. Cei mai mulfli dintre urmaøii lui Buda au scæpat<br />

øi ei de identificare øi arest. În plus, anonimatul recomandæ maøinile-capcanæ<br />

tuturor celor cærora le place sæ-øi mascheze opera, øi aici trebuie sæ<br />

includem CIA, Mossadul israelian, GSD-ul sirian, Pasdaranul iranian øi<br />

ISI-ul pakistanez, pe tofli cei care au provocat carnagii de nedescris cu<br />

astfel de dispozitive.<br />

Detonæri preliminare (1948–1963)<br />

„Bombele cu explozie întîrziatæ ale Roøiilor: odihneøte-te-n pace, centrul<br />

Saigonului!“<br />

Titlu în New York Times (10 ianuarie 1952)<br />

Membrii bandei Stern erau studenfli înflæcærafli de violenflæ, admiratori evrei<br />

autodeclarafli ai lui Mussolini, care se læsaseræ pætrunøi de tradifliile teroriste<br />

ale Partidului Socialist Revoluflionar Rus dinainte de 1917, ale macedonenei<br />

IMRO 3 øi ale Cæmæøilor Negre italiene. Fiind cea mai extremistæ<br />

aripæ a miøcærii sioniste din Palestina – „fasciøti“ pentru Haganah øi „teroriøti“<br />

pentru britanici –, ei erau, moral øi tactic, liberi de orice considerente<br />

de diplomaflie sau de opinie mondialæ. Aveau o reputaflie orgolioasæ<br />

øi bine meritatæ pentru originalitatea operafliunilor øi pentru surpriza<br />

atacurilor lor. La 12 ianuarie 1947, ca parte a campaniei lor de prevenire<br />

a oricæror compromisuri între curentul principal de sionism øi guvernul<br />

laburist britanic, au aruncat în aer un masiv camion-capcanæ în sediul central<br />

al polifliei din Haifa, producînd 144 de rænifli. Dupæ trei luni, au repetat<br />

aceeaøi tacticæ în Tel Aviv, aruncînd în aer cazarma polifliei din<br />

Sarona (5 morfli) cu un camion poøtal furat, umplut cu dinamitæ.<br />

În decembrie 1947, ca urmare a votului ONU de împærflire a Palestinei,<br />

o luptæ pe scaræ largæ a izbucnit între comunitæflile evreieøti øi arabe de<br />

la Haifa pînæ la Gaza. Banda Stern, care refuza orice altceva decît refacerea<br />

unui Israel biblic, i-a oferit acum camionului-capcanæ debutul sæu<br />

ca armæ de teroare în masæ. La 4 ianuarie 1948, doi oameni în veøminte<br />

arabe au condus un camion încærcat ostentativ cu portocale în centrul<br />

oraøului Jaffa øi l-au parcat lîngæ New Seray Building, în care-øi desfæøurau<br />

activitatea administraflia palestinianæ municipalæ, precum øi o cantinæ<br />

care oferea supæ copiilor særaci. Cei doi au zæbovit cu sînge rece sæ<br />

bea o cafea la o cafenea din apropiere, plecînd apoi cu cîteva minute înainte<br />

de explozie.<br />

„O explozie colosalæ – scrie Adam LeBor în istoria oraøului Jaffa – a zguduit<br />

atunci oraøul. Sticla spartæ øi zidæria spulberatæ au fost împræøtiate de suflul<br />

bombei în întreaga piaflæ a Turnului cu Ceas. Centrul Noului Serai øi pereflii<br />

laterali s-au præbuøit într-o græmadæ de moloz øi grinzi contorsionate.<br />

N-a supraviefluit decît faflada neoclasicæ. Dupæ un moment de tæcere,<br />

au început flipetele, au existat 26 de morfli øi sute de rænifli. Cei mai mulfli<br />

erau civili, inclusiv copii care mîncau la cantina særacilor.“ Bomba a ratat<br />

conducerea localæ palestinianæ, care se mutase într-o altæ clædire, dar<br />

atrocitatea a avut un mare succes în terorizarea<br />

rezidenflilor øi în pregætirea terenului pentru<br />

eventuala lor fugæ.<br />

I-a provocat însæ øi pe palestinieni la o ræsplatæ crudæ de aceeaøi naturæ.<br />

Înaltul Comitet Arab avea propria sa armæ secretæ: dezertorii britanici<br />

blonzi, care luptau de partea palestinienilor. La nouæ zile dupæ atentatul<br />

de la Jaffa, cîfliva dintre aceøti dezertori, conduøi de Eddie Brown, un<br />

fost caporal de poliflie al cærui frate fusese ucis de Irgun, au rechiziflionat<br />

un camion de livræri poøtale, pe care l-au umplut cu explozibil øi l-au detonat<br />

în centrul cartierului evreiesc din Haifa, rænind 50 de persoane. Dupæ<br />

încæ douæ sæptæmîni, Brown, la volanul unei maøini furate øi urmat de<br />

un camion de cinci tone condus de un palestinian în uniformæ de poliflie,<br />

trecu cu succes prin punctele de control britanice øi ale Haganah øi<br />

intræ în Ierusalimul nou. Øoferul staflionæ în fafla sediului ziarului Palestine<br />

Post, aprinse fitilul, iar apoi o øterseræ amîndoi, cu maøina lui Brown. Sediul<br />

ziarului fu devastat, cu un mort øi 20 de rænifli.<br />

Potrivit unui cronicar al acestui episod, Abdel Kader el-Husseini, comandantul<br />

militar al Înaltului Comitet Arab, a fost atît de impresionat de succesul<br />

acestor operaflii – accidental inspirate de banda Stern –, încît a<br />

autorizat o continuare ambiflioasæ, în care erau folosifli øase dezertori britanici.<br />

„De data aceasta au fost utilizate trei camioane, escortate de o<br />

maøinæ blindatæ britanicæ furatæ, cu un tînær blond în uniformæ de poliflie,<br />

în picioare, în turelæ.“ Din nou convoiul trecu uøor prin punctele de control,<br />

fiind conduse pînæ la hotelul Atlantic de pe strada Ben Yehuda. Un<br />

paznic de noapte curios fu ucis, vrînd sæ înfrunte banda, care plecæ apoi<br />

în maøina blindatæ, dupæ ce plasase încærcætura în cele trei camioane.<br />

Explozia fu colosalæ, iar consecinflele, la fel de sumbre: 46 de morfli øi<br />

130 de rænifli.<br />

Deschiderea oportunitæflii pentru atacurile de acest fel – posibilitatea trecerii<br />

dintr-o zonæ în alta – s-a închis rapid atunci cînd palestinienii øi evreii<br />

s-au pregætit de un ræzboi cu toate resursele, dar un atac final a prefigurat<br />

viitorul strælucit al maøinii-capcanæ ca instrument de asasinare. La 11<br />

martie, limuzina oficialæ a consulului general american, fluturîndu-øi<br />

stelele øi dungile øi condusæ de obiønuitul øofer, fu admisæ în curtea solid<br />

pæzitei Jewish Agency Compound. Øoferul, un palestinian creøtin pe nume<br />

Abu Yussef, spera sæ-l ucidæ pe liderul sionist David Ben Gurion, dar<br />

limuzina fu deplasatæ chiar înainte de explozie, reuøind totuøi sæ ucidæ<br />

13 funcflionari ai Jewish Foundation Fund øi sæ ræneascæ alfli 40.<br />

Acest scurt, dar furios schimb de maøini-bombe între arabi øi evrei avea<br />

sæ ræmînæ în memoria colectivæ a conflictului lor, dar nu va mai fi reluat<br />

pe o scaræ largæ pînæ cînd Israelul øi aliaflii sæi falangiøti 4 nu vor începe sæ<br />

terorizeze Beirutul de Vest, bombardîndu-l, în 1981: o provocare<br />

care avea sæ trezeascæ dragonul adormit øiit. Între timp, adeværata continuare<br />

se juca în Saigon: o serie de atrocitæfli cu maøini øi motocicletecapcanæ,<br />

între 1952 øi ’53, pe care Graham Greene le-a încorporat în<br />

intriga romanului sæu Un american liniøtit [The Quiet American], descriindu-le<br />

ca orchestrate în tainæ de reprezentantul CIA, Alden Pyle, care<br />

conspiræ pentru a pune, atît în locul Vietminh (acuzafli de atentatele cu<br />

bombæ), cît øi în locul francezilor (incapabili sæ garanteze siguranfla publicæ),<br />

un partid proamerican.<br />

Adeværatul „american liniøtit“ era expertul în contrainsurecflie, colonelul<br />

Edward Lansdale (proaspæt întors dupæ victoriile împotriva flæranilor comu-<br />

207


niøti din Filipine), iar liderul real al „Forflei a Treia“ era protejatul sæu, generalul<br />

Trinh Minh The, din secta religioasæ Cao Dai. Nu încape îndoialæ,<br />

scrie biograful lui The, cæ generalul „a incitat la numeroase atentate teroriste<br />

în Saigon, utilizînd bombe de plastic cu ceas, încærcate în vehicule sau<br />

ascunse în cadre de bicicletæ cu încærcæturi. În special Li An Minh (armata<br />

lui The) a aruncat în aer maøini în fafla Casei Operei din Saigon, în 1952.<br />

Aceste «bombe cu ceas» ar fi fost confecflionate din 50 kg de muniflie,<br />

utilizatæ de forflele aeriene franceze, neexplodatæ øi colectatæ de Li An<br />

Minh“.<br />

Lansdale a fost expediat la Saigon de Allen Dulles de la CIA, la cîteva<br />

luni dupæ atrocitatea de la Operæ (imortalizatæ hidos de un fotograf de<br />

la Life, în imaginea cadavrului vertical al unui purtætor de ricøæ cu ambele<br />

picioare spulberate), de care era acuzat oficial Ho Øi Min. Deøi Lansdale<br />

øtia prea bine cæ generalul The fusese autorul acestor atacuri sofisticate<br />

(explozibilele fuseseræ ascunse în compartimente false de lîngæ<br />

rezervoarele de gaz ale automobilelor), el a fost totuøi apærætorul generalului<br />

Cao Dai, ca patriot de factura lui Washington øi Jefferson. Dupæ<br />

ce fie agenflii francezi, fie cadrele Vietminh l-au asasinat pe The, Lansdale<br />

i-l elogia unui ziarist, ca pe „un om bun. Era moderat, era un general<br />

chiar bunicel, era de partea noastræ øi ne costæ douæzeci øi cinci de<br />

mii de dolari“.<br />

Prin emulaflie sau prin reinventare, maøinile-capcanæ au apærut, apoi, într-o<br />

altæ colonie francezæ sfîøiatæ de ræzboi – în Alger, în timpul ultimelor<br />

zile ale acelor Pieds Noirs [picioare-negre], cum li se spunea coloniøtilor<br />

francezi. Unii dintre ofiflerii francezi înræifli din Saigon aveau sæ devinæ,<br />

în 1952–1953, øi cadre ale Organizafliei Armatei Secrete (OAS), condusæ<br />

de generalul Raoul Salan. În aprilie 1961, dupæ eøecul revoltei sale<br />

împotriva preøedintelui francez Charles de Gaulle, care era pregætit sæ<br />

negocieze o înflelegere cu rebelii algerieni, OAS a apelat la terorism –<br />

un veritabil festival de plastique 5 –, cu întreaga formidabilæ experienflæ a<br />

veteranilor sæi paraøutiøti øi membri ai Legiunii Stræine. Între adversarii sæi<br />

declarafli se numærau De Gaulle însuøi, forflele de securitate franceze, comuniøtii,<br />

militanflii pacifiøti (inclusiv filosoful øi militantul Jean-Paul Sartre),<br />

dar mai ales civilii algerieni. Cea mai ucigaøæ maøinæ-capcanæ fabricatæ de<br />

ei a ucis 62 de docheri musulmani care stæteau la coadæ pentru un loc<br />

de muncæ la docurile din Alger, în mai 1962, dar nu a reuøit decît sæ îi<br />

sprijine pe algerieni sæ rezolve alungarea tuturor pieds noirs în mare.<br />

Urmætoarea destinaflie a maøinii-capcanæ a fost Palermo, Sicilia. Angelo<br />

La Barbera, il Capo al mafiei din Palermo-Center, a acordat, færæ îndoialæ,<br />

o deosebitæ atenflie atentatelor din Alger, împrumutînd probabil cîte<br />

ceva din experienfla OAS atunci cînd øi-a lansat atacul devastator asupra<br />

rivalului sæu mafiot, „Little Bird“ Greco, în februarie 1963. Bastionul lui<br />

Greco era oraøul Ciaculli, afaræ din Palermo, unde era înconjurat de o<br />

armatæ de acolifli. La Barbera a depæøit acest obstacol cu ajutorul Alfei<br />

Romeo Giulietta. „Acest graflios salon de familie cu patru uøi – scrie John<br />

Dickie, fæcînd istoria Cosei Nostra – era unul dintre simbolurile miracolului<br />

economic al Italiei: «zveltæ, practicæ, confortabilæ, siguræ øi convenabilæ»,<br />

aøa cum proclamau anunflurile.“ Prima Giuletta burduøitæ cu<br />

explozibil a distrus casa lui Greco; a doua, cîteva sæptæmîni mai tîrziu,<br />

l-a ucis pe unul dintre aliaflii sæi cheie. Pistolarii lui Greco au trecut la represalii,<br />

rænindu-l pe La Barbera la Milano, în mai; ca ræspuns, ambiflioøii locotenenfli<br />

ai lui La Barbera, Pietro Torreta øi Tommaso Buscetta (care avea<br />

sæ devinæ mai tîrziu cel mai celebru dintre tofli pentiti 6 mafiofli), au dezlænfluit<br />

„Giuliette“ øi mai mortale.<br />

La 30 iunie 1963, „a nu se mai øtie cîta Giulietta îndesatæ cu TNT“ a<br />

fost læsatæ într-una dintre plantafliile de mandarini care înconjoaræ Ciaculli.<br />

Un rezervor de butan cu o siguranflæ era clar vizibil pe bancheta<br />

din spate. O altæ „Giulietta“ explodase deja în aceeaøi dimineaflæ într-un<br />

oraø învecinat, ucigînd doi oameni, aøa încît carabinieri erau prudenfli øi<br />

îi chemaseræ în sprijin pe inginerii armatei pentru asistenflæ. „Douæ ore<br />

mai tîrziu, au sosit doi experfli în dezamorsarea bombelor, au tæiat siguranfla<br />

øi au declarat vehiculul inofensiv. Dar cînd lt. Mario Malausa s-a<br />

dus sæ inspecteze conflinutul portbagajului, a detonat imensa cantitate<br />

de TNT pe care acesta o conflinea. Împreunæ cu alfli øase bærbafli, a fost<br />

fæcut bucæfli de o explozie care a ars, a desfrunzit øi descojit mandarinii<br />

pe sute de metri împrejur.“ (Situl este marcat astæzi de unul dintre numeroasele<br />

monumente consacrate victimelor bombardamentelor din regiunea<br />

Palermo.)<br />

Înainte ca acest „prim ræzboi al Mafiei“ sæ se încheie în 1964, populaflia<br />

Siciliei învæflase sæ tremure la simpla vedere a unei „Giulietta“, iar atentatele<br />

cu maøinæ-capcanæ deveniseræ o componentæ permanentæ din<br />

repertoriul Mafiei. Øi ele au fost din nou utilizate, în cursul unui ræzboi øi<br />

mai sîngeros, al doilea ræzboi al Mafiei sau Mantanza, în 1981–1983, dupæ<br />

care au fost îndreptate împotriva publicului italian la începutul anilor ’90,<br />

dupæ condamnarea liderilor Cosei Nostra, într-o serie de „maxiprocese“<br />

senzaflionale. Cel mai celebru dintre aceste atentate ale furiei oarbe cu<br />

maøinæ-capcanæ – organizat probabil de Provenzano „Tractorul“ 7 øi de notoria<br />

lui bandæ corleonezæ – a fost explozia din mai 1993, care a avariat<br />

faimoasa galerie Uffizi din inima Florenflei øi a ucis 5 pietoni, rænind alfli 40.<br />

„Substanfla neagræ“<br />

„Puteam simfli zornæitoarea în care stæteam. Apoi am øtiut cæ descoperiseræm<br />

ceva, øi de-acolo a pornit totul.“<br />

Veteran IRA vorbind despre prima maøinæ-capcanæ ANFO<br />

Maøinile-capcanæ din prima generaflie – Jaffa-Ierusalim, Saigon, Alger øi<br />

Palermo – erau destul de ucigætoare (cu un randament maxim egal, de<br />

obicei, cu cîteva sute de kilograme de TNT), dar presupuneau accesul<br />

la explozivi industriali sau militari furafli. Fabricanflii de bombe specializafli<br />

erau conøtienfli însæ cæ exista o alternativæ artizanalæ, o næscocire<br />

periculoasæ, se øtie, dar oferind perspective aproape nelimitate de distrugere,<br />

la un cost redus. Nitratul de amoniu este un îngræøæmînt sintetic<br />

universal disponibil øi un ingredient industrial cu proprietæfli explozive<br />

extraordinare, aøa cum s-a dovedit în cîteva cataclisme accidentale, ca<br />

o explozie la o uzinæ chimicæ din Oppau, Germania, în 1921 – undele<br />

de øoc s-au simflit pe o razæ de 150 de mile, iar în locul uzinei n-a ræmas<br />

decît un crater imens –, øi un dezastru din 1947 din Texas City (600<br />

de morfli øi 90% din oraø deteriorat structural). Nitratul de amoniu se<br />

vinde în cantitæfli de jumætate de tonæ, accesibile chiar øi teroristului celui<br />

mai strîmtorat financiar, dar procesul amestecærii lui cu combustibil lichid<br />

[petrol] pentru a crea explozibilul ANFO e mai mult decît „puflin<br />

cam complicat“, aøa cum avea sæ afle Armata Republicanæ Irlandezæ provizorie<br />

(IRA) la sfîrøitul lui 1971.<br />

208


verso: un dosar Mike Davis<br />

„Maøina-capcanæ a fost [re]descoperitæ în mod cu totul accidental – explicæ<br />

ziaristul Ed Maloney în a sa Istorie secretæ a IRA [The Secret History of<br />

the IRA] –, dar folosirea ei de IRA din Belfast n-a fost întîmplætoare. Seria<br />

evenimentelor a început la sfîrøitul lui decembrie 1971, cînd generalul<br />

responsabil cu aprovizionarea armatei IRA, Jack McCabe, a fost rænit<br />

mortal într-o explozie produsæ cînd un amestec artizanal experimental<br />

pe bazæ de fertilizator, cunoscut ca «substanfla neagræ», a explodat<br />

pe cînd el l-a amestecat cu o lopatæ, în garajul sæu de la periferia nordicæ<br />

a Dublinului. Comandamentul General [al IRA] a avertizat cæ amestecul<br />

era prea periculos de manipulat, dar la Belfast se primise deja un lot øi<br />

cineva a avut ideea sæ se debaraseze de el, aruncîndu-l într-o maøinæ,<br />

cu o siguranflæ øi un cronometru, øi læsîndu-l undeva în centrul oraøului<br />

Belfast.“ Explozia rezultatæ a produs o puternicæ impresie asupra conducerii<br />

de la Belfast.<br />

„Substanfla neagræ“ – pe care IRA a învæflat curînd cum s-o manipuleze<br />

în condiflii de siguranflæ – a eliberat armata subteranæ de constrîngerile<br />

ofertei: maøina-capcanæ consolida capacitatea distructivæ, reducînd, pe<br />

deasupra, probabilitatea arestærii voluntarilor sau aruncarea lor accidentalæ<br />

în aer. Combinaflia dintre maøina-capcanæ øi nitratul de amoniu a fost,<br />

cu alte cuvinte, o revoluflie militaræ neaøteptatæ, dar cu un mare potenflial<br />

pentru un dezastru politic øi moral. „Adeværata dimensiune a dispozitivelor<br />

– sublinia Maloney – creøtea mult riscul morflii unor civili în operafliunile<br />

neglijente sau fæcute de mîntuialæ.“<br />

Însæ Consiliul Armatei IRA, condus de Sean MacStiofain, gæsea mult prea<br />

seducætoare uimitoarele capacitæfli ale noii arme ca sæ se îngrijoreze de<br />

modurile în care consecinflele ei macabre s-ar putea întoarce împotriva<br />

celor care le-au produs. De fapt, maøinile-capcanæ încurajau iluzia,<br />

împærtæøitæ de cei mai mulfli lideri importanfli din 1972, cæ doar o singuræ<br />

ofensivæ militaræ finalæ mai despærflea IRA de victoria asupra guvernului<br />

englez. Drept urmare, în martie 1972, douæ maøini-capcanæ au<br />

fost trimise în centrul oraøului Belfast, urmate de avertismente telefonice<br />

bruiate, care au fæcut poliflia sæ evacueze, inadecvat, oamenii, chiar<br />

în direcflia uneia dintre explozii: au fost uciøi 5 civili, precum øi doi membri<br />

ai forflelor de securitate. În pofida protestului public øi a închiderii imediate<br />

a traficului comercial din incinta Royal Avenue, entuziasmul<br />

Brigadei Belfast pentru noua armæ a ræmas neøtirbit, iar conducerea a<br />

plænuit un atac imens, menit sæ punæ capæt dintr-odatæ vieflii comerciale<br />

normale din Irlanda de Nord. MacStiofain se læuda cu o ofensivæ „de<br />

o extremæ ferocitate øi cruzime“, care avea sæ distrugæ „infrastructura<br />

colonialæ“.<br />

În ziua de vineri, 21 iulie, voluntarii IRA læsau 20 de maøini-capcanæ sau<br />

încærcæturi ascunse la marginea centrului oraøului, acum îngrædit, cu explozii<br />

programate sæ se succeadæ la un interval de aproximativ cinci minute.<br />

Prima maøinæ-capcanæ a explodat în fafla Bæncii Ulster, în nordul<br />

Belfastului, retezînd ambele picioare ale unui trecætor de religie catolicæ;<br />

exploziile succesive au deteriorat apoi douæ staflii de cale feratæ, depoul<br />

de autobuze din Ulster, de pe Oxford Street, diferite ramificaflii de cale<br />

feratæ øi o zonæ rezidenflialæ mixtæ, catolic-protestantæ, de pe Cavehill Road.<br />

„În toiul bombardamentului, centrul Belfastului semæna cu un oraø sub<br />

focul artileriei; nori de fum sufocant învæluiau clædirile, pe mæsuræ ce exploziile<br />

se succedau, înecînd aproape cu totul flipetele isterice ale cumpærætorilor<br />

cuprinøi de panicæ.“ O serie de avertismente telefonice ale IRA n-au<br />

fæcut altceva decît sæ creeze øi mai mult haos,<br />

cæci civilii fugeau din fafla unei explozii numai ca<br />

sæ fie împinøi înapoi de alta. Øapte civili øi doi soldafli<br />

au fost uciøi, iar peste 130 de persoane au fost grav rænite.<br />

Chiar dacæ n-a fost un knockout economic, „Bloody Friday“ [Vinerea<br />

Sîngeroasæ] a reprezentat începutul unei campanii de bombardamente<br />

„nicio afacere nu mai e ca de-obicei“, care a provocat rapid daune semnificative<br />

economiei Irlandei de Nord, afectînd în special capacitatea sa<br />

de a atrage investiflii private øi stræine. Teroarea acelei zile a obligat, de<br />

asemenea, autoritæflile sæ-øi înæspreascæ „inelul de oflel“ împotriva maøinilor-capcanæ<br />

din jurul centrului oraøului, fæcînd din el un prototip pentru<br />

alte enclave fortificate øi viitoare „zone verzi“. 8 În tradiflia stræmoøilor<br />

lor, fenienii [the Fenians], care s-au aflat, pe la 1870, la originea terorismului<br />

cu dinamitæ, republicanii irlandezi adæugau noi pagini manualului<br />

ræzboiului de gherilæ urbanæ. Aficionados stræini, în special în Orientul Mijlociu,<br />

au acordat, færæ îndoialæ, o atenflie deosebitæ inovafliilor gemene<br />

ale bombei ANFO øi ale utilizærii ei într-o campanie de bombardamente<br />

prelungitæ împotriva unei întregi economii regionale urbane.<br />

Ceea ce nu s-a înfleles la fel de bine în afara Irlandei a fost însæ enormitatea<br />

rænii pe care maøinile-capcanæ ale IRA au provocat-o miøcærii republicane<br />

înseøi. „Vinerea Sîngeroasæ“ a distrus în bunæ parte imaginea<br />

popularæ de perdant eroic pe care o avea IRA, a produs o repulsie profundæ<br />

în rîndul catolicilor obiønuifli, oferind guvernului britanic neaøteptata<br />

ocazie sæ-øi mai revinæ de pe urma condamnærii mondiale meritate<br />

pentru masacrul „Blood Sunday“ [Duminica Sîngeroasæ] din Derry øi<br />

dupæ internarea færæ proces. În plus, a dat armatei pretextul perfect sæ<br />

lanseze masiva Operaflie Motorman: 13.000 de soldafli conduøi de tancuri<br />

Centurion au intrat în zonele „no-go“ din Derry øi Belfast øi au preluat<br />

controlul pe stræzi împotriva miøcærii republicane. În aceeaøi zi, un<br />

atac crud øi nepæsætor cu o maøinæ-capcanæ asupra satului Claudy din<br />

comitatul Londonderry a ucis 8 oameni. (Grupærile protestante paramilitare<br />

loialiste – care nu se osteneau niciodatæ sæ avertizeze, luîndu-øi<br />

chiar, dimpotrivæ, în mod deliberat drept flintæ civili – aveau sæ numeascæ<br />

„Bloody Friday“ øi „Claudy“ sancfliuni pentru triplul atac cu bombæ asupra<br />

Dublinului, la ora de vîrf a dupæ-amiezii de 17 mai 1974, în urma<br />

cæruia ræmæseseræ 33 de morfli, cele mai multe victime ale unei singure<br />

zile din cursul acestor „tulburæri“.)<br />

Dezastrul din Belfast a dus la o ræsturnare majoræ în conducerea IRA,<br />

dar n-a reuøit sæ zdruncine credinfla, aproape ca un cargo-cult, în capacitatea<br />

maøinilor-capcanæ de a-nclina cumpæna bætæliei. Obligafli la defensivæ<br />

de Motorman øi de reculul produs de „Bloody Friday“, voluntarii IRA<br />

au decis sæ loveascæ, pe de altæ parte, chiar în inima puterii britanice.<br />

Brigada Belfast a plænuit sæ trimitæ zece maøini-capcanæ la Londra, cu feribotul<br />

Dublin-Liverpool, utilizînd forfle proaspete: voluntari noi cu dosar<br />

curat, inclusiv douæ tinere surori, Marion øi Dolours Price. S-au ivit însæ<br />

piedici øi numai patru maøini au ajuns la Londra; una dintre ele a fost<br />

detonatæ în fafla tribunalului Old Bailey, alta în plin Whitehall, aproape<br />

de casa prim-ministrului, de la nr. 10 pe Downing Street. O sutæ optzeci<br />

de londonezi au fost rænifli øi unul a fost ucis. Deøi cei 8 bombardieri<br />

ai IRA au fost repede prinøi, ei au fost aclamafli în ghetourile din vestul<br />

Belfastului, iar operafliunea a devenit un model pentru viitoarele campanii<br />

de bombardamente ale IRA din Londra, care au culminat cu uriaøa<br />

209


explozie care a zguduit City-ul londonez øi a destabilizat sectorul mondial<br />

al asigurærilor în 1992 øi 1993.<br />

Hell’s Kitchen 9 (anii ’80)<br />

„Sîntem soldafli ai lui Dumnezeu øi aspiranfli la moarte.<br />

Sîntem gata sæ facem din Liban un alt Vietnam.“<br />

Comunicat Hezbollah<br />

Niciodatæ în istorie un singur oraø n-a mai fost cîmpul de luptæ al atît de<br />

multor ideologii contestatare, loialitæfli sectare, vendete locale sau conspiraflii<br />

øi intervenflii stræine precum Beirutul la începutul anilor ’80. Conflictele<br />

triunghiulare din Belfast – trei tabere armate (republicani,<br />

monarhiøti øi britanici) øi grupærile lor disidente – pæreau simple în comparaflie<br />

cu complexitatea fractalæ, de pæpuøæ ruseascæ, a ræzboaielor civile<br />

din Liban (øiifli contra palestinieni, de exemplu) înæuntrul altor ræzboaie<br />

civile (maronifli versus musulmani øi druzi), în cadrul unor conflicte regionale<br />

(Israel versus Siria) øi ræzboaie-surogat (Iran versus Statele Unite),<br />

în cadrul, în ultimæ instanflæ, al Ræzboiului Rece. În toamna lui 1971,<br />

de exemplu, existau 58 de grupæri armate diferite numai în Beirutul de<br />

Vest. Cu atît de mulfli oameni încercînd sæ se ucidæ unii pe alflii din motive<br />

atît de diferite, Beirutul a devenit pentru tehnologia violenflei urbane ceea<br />

ce este pædurea tropicalæ pentru evoluflia plantelor.<br />

Maøinile-capcanæ au început sæ terorizeze cu regularitate musulmanii din<br />

Beirutul de Vest în toamna lui 1981, aparent ca parte a unei strategii israeliene<br />

de a expulza Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din<br />

Liban. Serviciul secret israelian, Mossad, utilizase øi înainte maøini-capcanæ<br />

în Beirut pentru asasinarea unor lideri palestinieni (a romancierului<br />

Ghassan Kanfani, în iulie 1972, de exemplu), aøa încît nimeni n-a fost<br />

surprins cînd au fost scoase la luminæ dovezi cæ Israelul sponsoriza carnagiul.<br />

Potrivit profesorului, din Orientul Apropiat, Rashid Khalidi, „o serie<br />

de confesiuni publice ale unor øoferi capturafli au arætat clar cæ acestea<br />

[atentatele cu bombæ] erau utilizate de israelieni øi de falangiøtii lor pentru<br />

ca, printr-o presiune crescutæ, sæ determine OEP sæ plece“.<br />

Ziaristul Robert Fisk se afla în Beirut cînd o [maøinæ-] „bombæ enormæ<br />

a provocat, prin explozia ei, un crater de 45 de metri în øosea øi a dærîmat<br />

un bloc întreg de apartamente. Clædirea s-a surpat ca un acordeon,<br />

strivind øi ucigînd peste 50 dintre ocupanflii ei, cei mai mulfli, øiifli refugiafli<br />

din sudul Libanului“. Cîfliva dintre autorii atentatului au fost prinøi øi au<br />

mærturisit cæ bombele le fuseseræ furnizate de Shin Bet, echivalentul<br />

israelian al FBI sau al British Special Branch. Însæ dacæ astfel de atrocitæfli<br />

erau concepute pentru a învræjbi, prin teroare, OEP øi musulmanii libanezi,<br />

ele au avut rezultatul nescontat (la fel ca bombardarea, de mai tîrziu,<br />

a cartierelor civile de cætre forflele aeriene israeliene) de a-i transforma<br />

pe øiifli, din aliafli informali ai israelienilor, în duømani vicleni øi hotærîfli.<br />

Noua faflæ a militantismului øiit era Hezbollah, <strong>format</strong>æ la mijlocul lui 1982,<br />

prin fuzionarea Amalului islamic cu alte mici grupuri pro-Khomeiny. Antrenatæ<br />

øi sfætuitæ de pasdaranii 10 iranieni în Valea Bekaa, Hezbollah era o<br />

miøcare de rezistenflæ indigenæ, cu rædæcini adînci în mahalalele øiite din<br />

sudul Beirutului øi, în acelaøi timp, braflul lung al revolufliei teocratice<br />

iraniene. Deøi unii experfli îmbræfliøeazæ teorii alternative, miøcarea<br />

Amalului islamic/Hezbollah este privitæ de obicei ca autorul, cu sprijin<br />

iranian øi sirian, al atacurilor devastatoare asupra forflelor americane øi<br />

franceze din Beirut, în 1983. Inovaflia diabolicæ a miøcærii Hezbollah a<br />

constat în a combina maøinile-capcanæ ANFO ale IRA cu soldafli-kamikaze,<br />

utilizînd øoferi sinucigaøi, care sæ intre cu camioane pline de explozibil<br />

în holurile ambasadelor øi în cazærmile din Beirut, iar mai tîrziu<br />

în punctele de control israeliene øi în patrulele din sudul Libanului.<br />

Statele Unite øi Franfla au devenit flinte pentru Hezbollah øi pentru patronii<br />

ei sirieni øi iranieni dupæ forfla multinaflionalæ din Beirut, care aterizase,<br />

chipurile, pentru a permite evacuarea în siguranflæ a OEP din acel oraø,<br />

dar devenise aliatul informal, iar apoi fæfliø, al guvernului maronit în<br />

ræzboiul sæu civil împotriva majoritæflii mulsulman-druze. Primele represalii<br />

împotriva politicii preøedintelui Reagan au avut loc la 18 aprilie 1983,<br />

cînd un camion care transporta 1.000 de kilograme de explozibil ANFO<br />

a virat brusc, în plin trafic, pe aleea ce ducea la Ambasada Statelor Unite<br />

din Beirut, cu fafla spre ocean. Øoferul a accelerat, a trecut de un paznic<br />

îngrozit øi a trecut prin uøa holului, zdrobind-o. „Chiar øi la standardele<br />

din Beirut – scrie fostul agent CIA Robert Baer –, a fost o explozie uriaøæ,<br />

care a zguduit ferestrele. USS Guadalcanal, ancorat la cinci mile de<br />

coastæ, s-a cutremurat în urma øocului resimflit. La punctul zero, centrul<br />

ambasadei cu øapte etaje s-a ridicat la 100 de metri în aer, a ræmas suspendat<br />

un timp care-a pærut o veønicie, ca sæ se præbuøeascæ apoi într-un<br />

nor de praf, de oameni, de mobilier sfîrtecat øi de hîrtii.“<br />

Fie ca rezultat al unei strælucite inteligenfle sau din pur noroc, atacul a coincis<br />

cu vizita la ambasadæ a lui Robert Ames, ofifler CIA pentru Orientul<br />

Apropiat. A fost ucis („mîna lui a fost gæsitæ plutind în larg la o milæ<br />

de coastæ, cu verigheta pe deget“) împreunæ cu tofli cei øase membri<br />

ai biroului CIA din Beirut. „Niciodatæ CIA nu mai pierduse pînæ atunci<br />

atîflia ofifleri într-un singur atac. A fost o tragedie de pe urma cæreia Agenflia<br />

n-avea sæ-øi mai revinæ niciodatæ.“ De altfel, i-a læsat pe americani orbi<br />

în Beirut, forflîndu-i sæ øterpeleascæ frînturi de informaflii de la ambasada<br />

francezæ sau de la postul de ascultare britanic din larg, de pe insula<br />

Cipru. (La un an dupæ aceea, Hezbollah øi-a completat masacrul asupra<br />

CIA din Beirut, ræpindu-l øi executîndu-l pe noul øef al postului, William<br />

Buckley.) În consecinflæ, Agenflia n-a prevæzut niciodatæ venirea atacurilor<br />

mamei tuturor vehiculelor-capcanæ.<br />

Cu toate protestele colonelului Gerahty, comandantul terestru al marinei<br />

americane din Beirut, consilierul pentru securitate naflionalæ al lui<br />

Ronald Reagan, Robert McFarlane, a ordonat în septembrie celei de-a<br />

Øasea Flote sæ deschidæ focul asupra milifliei druze, care luase cu asalt<br />

pozifliile forflelor armate libaneze pe dealurile Beirutului, implicînd Statele<br />

Unite în conflictul deschis, de partea guvernului reacflionar Amin<br />

Gemayel. O lunæ mai tîrziu, o autobasculantæ Mercedes de cinci tone<br />

a trecut, încærcatæ cu saci de nisip, pe lîngæ paza militaræ marinæ øi a intrat<br />

– printr-un post de pazæ, zdrobindu-l – la parterul Hiltonului din Beirut:<br />

cazærmile militare americane, dintr-un fost sediu al OEP de lîngæ aeroportul<br />

internaflional. Sarcina utilæ a camionului era incredibila cantitate<br />

de 6.000 de kilograme de explozibil puternic. „Se spune cæ a fost cea<br />

mai mare explozie nenuclearæ detonatæ vreodatæ [în mod deliberat] pe<br />

suprafafla pæmîntului.“ „Forfla exploziei – continuæ Eric Hammel în istoria<br />

sa despre forfla debarcærii maritime – a ridicat mai întîi întreaga<br />

structuræ de patru etaje, forfecînd bazele stîlpilor de beton, cu o circumferinflæ<br />

de cincisprezece metri fiecare øi consolidafli cu numeroase tije<br />

210


verso: un dosar Mike Davis<br />

de oflel cu diametrul de 3–4 cm. Clædirea suspendatæ s-a præbuøit apoi<br />

în ea însæøi. O undæ de øoc masivæ øi o sferæ de gaz în flæcæri au fost lansate<br />

apoi în toate direcfliile.“ Bilanflul morflilor din marinæ (øi din forflele<br />

navale), de 241, a fost cea mai mare pierdere într-o singuræ zi a acestui<br />

corp, de la Iwo Jama în 1945.<br />

Între timp, un alt kamikaze Hezbollah îøi zdrobise furgoneta încærcatæ<br />

cu explozibil în cazærmile franceze din Beirutul de Vest, præbuøind structura<br />

de opt etaje, ucigînd 58 de soldafli. Dacæ bomba de la aeroport le<br />

plætea americanilor faptul cæ-l salvaseræ pe Gemayel, aceastæ a doua<br />

explozie a fost, probabil, un ræspuns la decizia francezilor de a-l aproviziona<br />

pe Saddam Hussein cu avioane de vînætoare Super-Etendard<br />

øi rachete Exocet, ca sæ atace Iranul. Distincflia neclaræ dintre nemulflumirile<br />

locale øiite øi interesele Teheranului era la fel de tulbure cînd doi membri<br />

ai Hezbollah s-au aliat cu 18 irakieni øiifli pentru a bombarda cu un<br />

camion Ambasada americanæ din Kuweit la mijloc de decembrie. Ambasada<br />

francezæ, turnul de control al aeroportului, principala rafinærie<br />

de petrol øi un complex rezidenflial pentru expatriafli au devenit øi ele flinta<br />

a ceea ce reprezenta, cît se poate de clar, un avertisment sever pentru<br />

tofli adversarii Iranului.<br />

Ca urmare a unui alt atentat cu un camion-capcanæ împotriva francezilor<br />

din Beirut, precum øi a unor atacuri mortale asupra avanposturilor marinei,<br />

forfla multinaflionalæ a început sæ se retragæ din Liban în februarie 1984. A<br />

fost cea mai uluitoare retragere geopoliticæ a lui Reagan. În formula<br />

nepoliticoasæ a reporterului de la Washington Post, Bob Woodward, „în<br />

esenflæ, le-am întors spatele øi-am fugit, læsîndu-le Libanul“ .Puterea americanæ<br />

din Liban, adæuga Thomas Friedman de la New York Times, a fost<br />

neutralizatæ „doar cu 6 000 de kilograme de dinamitæ øi un camion furat“.<br />

Partea a II-a<br />

Maøini-capcanæ cu aripi<br />

Universitatea CIA de maøini-capcanæ (anii ’80)<br />

„Ofiflerii CIA, cu care Yousaf a lucrat îndeaproape, i-au imprimat o singuræ<br />

regulæ: sæ nu utilizeze niciodatæ termenii sabotaj sau asasinat cînd<br />

vorbeøte cu congresmeni venifli în vizitæ.“<br />

Steve Coll, Ghost Wars<br />

Diplomaflia canonierelor fusese înfrîntæ de maøinile-capcanæ în Liban, dar<br />

administraflia Reagan øi, mai cu seamæ, directorul CIA, William Casey,<br />

ræmæseseræ însetafli de ræzbunare împotriva organizafliei Hezbollah. „În<br />

fine, în 1985 – potrivit lui Bob Woodward de la Washington Post, în cartea<br />

sa despre cariera lui Casey, intitulatæ Veil 11 –, acesta a pus la cale, împreunæ<br />

cu saudiflii, un plan: sæ utilizeze o maøinæ-capcanæ ca sæ-l ucidæ pe øeicul<br />

Fadlallah [liderul Hezbollah], care, dupæ cum stabiliseræ ei, fusese nu numai<br />

una dintre persoanele aflate în spatele atacurilor de la cazærmile Marinei,<br />

ci fusese implicat øi în luarea de ostatici americani din Beirut […]<br />

Casey a fost cel care-a spus, pe cont propriu: «Voi rezolva problema,<br />

în esenflæ, devenind mai dur sau la fel de dur ca teroriøtii, utilizîndu-le<br />

propria armæ – maøina-capcanæ».“<br />

Dar forflele operative ale CIA au fost incapabile sæ punæ în practicæ atentatul,<br />

aøa încît Casey a subcontractat operafliunea unor agenfli libanezi,<br />

conduøi de un fost ofifler al Forflelor Speciale Britanice<br />

[SAS] øi finanflafli de ambasadorul saudit,<br />

prinflul Bandar. În martie 1984, o mare maøinæcapcanæ<br />

a fost detonatæ la aproximativ 50 de metri de casa øeicului Fadlallah<br />

din Bir El-Abed, un cartier øiit foarte populat din sudul Beirutului.<br />

Øeicul n-a fost rænit, dar 80 de vecini øi de trecætori nevinovafli au fost<br />

uciøi, iar alfli 200 rænifli. Fadlallah a pus imediat sæ se atîrne un banner imens<br />

„MADE IN USA“ deasupra stræzii distruse, în vreme ce Hezbollah a ræspuns<br />

cu aceeaøi monedæ în septembrie, cînd un camion condusæ de un<br />

øofer sinucigaø a reuøit sæ forfleze intrarea, stræpungînd aøa-zisa defensivæ<br />

inexpugnabilæ a noii Ambasade a SUA din estul (creøtin) al Beirutului,<br />

omorînd 23 de angajafli øi de vizitatori.<br />

În ciuda fiascoului Fadlallah, Casey a ræmas un pasionat de utilizarea terorismului<br />

urban în promovarea scopurilor americane, în special împotriva<br />

sovieticilor øi a aliaflilor lor din Afganistan. La un an dupæ masacrul de<br />

la Bir El-Abed, Casey a primit aprobarea lui Reagan pentru NSDD-166,<br />

o directivæ secretæ care, aøa cum spune Steve Coll în Ghost Wars, a inaugurat<br />

o „eræ nouæ de infuzii directe de tehnologii militare americane avansate<br />

în Afganistan, a intensificat antrenamentul gherilei islamiste în<br />

utilizarea explozibilelor øi în tehnici de sabotaj, avînd ca obiectiv atacurile<br />

asupra ofiflerilor sovietici“.<br />

Experflii forflelor speciale americane ofereau acum – spune mai departe<br />

reporterul – explozive de înaltæ tehnologie øi predau cele mai avansate<br />

tehnici de sabotaj, inclusiv fabricarea maøinilor-capcanæ ANFO (combustibil<br />

lichid-nitrat de amoniu) ofiflerilor serviciului de informaflii pakistanez<br />

(ISI), sub comanda generalului de brigadæ Mohammed Yousaf. Aceøti<br />

ofifleri, la rîndul lor, ar fi avut sub tutelæ mii de mujahedini afgani øi stræini,<br />

inclusiv viitoarele cadre ale al-Qaida, în zeci de tabere de instrucflie<br />

finanflate de saudifli. „Sub conducerea ISI – scrie Coll –, mujahedinii au<br />

beneficiat de antrenament øi de explozibile maleabile, pentru a monta<br />

maøini-capcanæ øi chiar atacuri cu cæmile-capcanæ în oraøele ocupate de<br />

sovietici, concepute de obicei pentru a-i ucide pe soldaflii øi pe comandanflii<br />

sovietici. Casey aproba toate acestea, în pofida scrupulelor cîtorva<br />

ofifleri de carieræ ai CIA.“<br />

Autorii mujahedini ai maøinilor-capcanæ, lucrînd împreunæ cu echipe de<br />

lunetiøti øi de asasini, au terorizat nu numai forflele sovietice în uniformæ<br />

printr-o serie de atacuri devastatoare în Afganistan, ci au masacrat<br />

øi intelighenflia de stînga din Kabul, capitala flærii. „Yousaf øi escadroanele<br />

conducætoare de maøini-capcanæ pe care acesta le-a <strong>format</strong> în Afganistan<br />

– scrie Coll – considerau cæ profesorii universitari din Kabul sînt un<br />

joc cinstit“, la fel ca sælile de cinematograf øi evenimentele culturale. Deøi<br />

unii membri ai Consiliului de Securitate Naflionalæ se spune cæ ar fi denunflat<br />

atacurile cu bombæ øi atentatele ca „terorism pur øi simplu“, Casey<br />

era încîntat de rezultate. Între timp, „la sfîrøitul anilor ’80, ISI eliminase<br />

efectiv toate partidele politice, laice, stîngiste øi regaliste, care se formaseræ<br />

atunci cînd refugiaflii afgani fugiseræ de regimul comunist“. În consecinflæ,<br />

cea mai mare parte din miliardele de dolari pe care saudiflii øi Washingtonul<br />

le pompau în Afganistan a sfîrøit în mîinile grupurilor islamiste radicale,<br />

conduse øi sponsorizate de ISI. Tot ele au fost principalele beneficiare<br />

ale unor enorme cantitæfli de explozive plastice furnizate de CIA, precum<br />

øi a mii de detonatoare celulare avansate cu declanøare întîrziatæ.<br />

A fost cel mai mare transfer tehnologic de tehnici teroriste din istorie.<br />

211


Ce nevoie sæ mai aibæ islamiøtii furioøi sæ ia cursuri prelungite de confecflionare<br />

a maøinii-capcanæ de la Hezbollah, cînd se puteau înmatricula<br />

într-un program de instruire superioaræ în sabotaj urban, susflinut de<br />

CIA, în provinciile de frontieræ pakistaneze! „Zece ani mai tîrziu –<br />

observæ Coll –, vasta infrastructuræ de formare profesionalæ pe care Yousaf<br />

øi colegii sæi au construit-o cu bugetele enorme aprobate de NSDD-<br />

166 – taberele specializate, manualele de sabotaj practic, detonatoarele<br />

electronice etc. – vor fi numite curent în America «infrastructuræ<br />

teroristæ».“ În plus, absolvenflii taberelor de antrenament ISI, ca Ramzi<br />

Yousef, care a pus la cale primul atac, din 1993, asupra World Trade Center,<br />

sau ca unchiul sæu Khalid Sheikh Mohammed, care se spune cæ l-ar<br />

fi conceput pe al doilea, îøi vor aplica foarte curînd expertiza pe fiecare<br />

continent.<br />

Oraøe sub asediu (anii ’90)<br />

„Ceasul dinamitei, teroare færæ limitæ, a sosit.“<br />

Ziaristul peruvian Gustavo Gorritti, 1992<br />

Retrospectiv, secolul XXI ne aratæ în mod clar cæ intervenflia Statelor<br />

Unite în Liban din 1983–1984, urmatæ de ræzboiul murdar al CIA din<br />

Afganistan, a avut repercusiuni geopolitice mai largi øi mai puternice decît<br />

pierderea Saigonului în 1975. Ræzboiul din Vietnam a fost, desigur, o luptæ<br />

epicæ a cærei amprentæ asupra politicii interne americane ræmîne profundæ,<br />

dar el a aparflinut epocii Ræzboiului Rece, cu rivalitatea lui bipolaræ<br />

între supraputeri. Ræzboiul purtat de Hezbollah din Beirut øi în sudul Libanului,<br />

pe de altæ parte, a prefigurat (øi chiar inspirat) conflictele „asimetrice“<br />

care caracterizeazæ noul mileniu. Mai mult decît atît, spre deosebire<br />

de ræzboiul la scaræ popularæ purtat de FNE 12 øi de Vietnamul de Nord<br />

de peste o generaflie, maøina-capcanæ øi atentatele sinucigaøe pot fi împrumutate<br />

uøor øi aplicate cumplit într-o varietate de scenarii. Deøi gherila<br />

ruralæ a supraviefluit în unele redute solide, cum erau Caømirul, trecætoarea<br />

Khyber øi Anzii, centrul de gravitaflie al insurecfliei globale s-a mutat<br />

de la flaræ înapoi în oraøe, în mahalalele de la periferiile acestora. În acest<br />

context urban de dupæ Ræzboiul Rece, bombardarea de cætre Hezbollah<br />

a cazærmii Marinei a devenit etalonul terorismului; se poate susfline<br />

cæ atacurile de la 11 septembrie n-au fost altceva decît o escaladare inevitabilæ<br />

a bombei sinucigaøe, de la camion la avion.<br />

Cu toate acestea, Washingtonul nu era dispus sæ recunoascæ noua pîrghie<br />

militaræ pe care puterea vehiculelor-capcanæ o oferea adversarilor sæi,<br />

øi nici mæcar sæ le recunoascæ surprinzætoarea forflæ letalæ. Dupæ bombardamentele<br />

din 1983 de la Beirut, Laboratorul Naflional Sandia din New<br />

Mexico a inifliat o anchetæ aprofundatæ a fizicii camioanelor-capcanæ. Cercetætorii<br />

au fost øocafli de ceea ce au descoperit. Pe lîngæ suflul ucigaø<br />

al exploziei, camioanele-capcanæ produceau øi unde terestre neaøteptat<br />

de mari.<br />

„Accelerafliile laterale propagate prin sol de explozia unui camion-capcanæ<br />

le întrec cu mult pe cele produse în vîrful de magnitudine al unui<br />

cutremur.“ De fapt, oamenii de øtiinflæ de la Sandia au ajuns la concluzia<br />

cæ pînæ øi o explozie din afaræ, în proximitatea unei uzine nucleare, ar<br />

putea „provoca suficiente daune ca sæ ducæ la o eliberare mortalæ de<br />

radiaflii sau chiar la un colaps“. Cu toate acestea, Comisia de Reglementare<br />

în Domeniul Nuclear [Nuclear Regulatory Commission] a refuzat, în<br />

1986, sæ autorizeze amplasarea unei bariere pentru vehicule care sæ<br />

protejeze instalafliile nucleare øi n-a luat nicio inifliativæ ca sæ modifice un<br />

plan de securitate perimat, conceput pentru a contracara cîfliva teroriøti<br />

care s-ar infiltra cu pasul.<br />

Pærea, într-adevær, cæ Washingtonul refuza sæ învefle orice din lecfliile evidente,<br />

atît ale înfrîngerilor sale din Beirut, cît øi ale succeselor sale<br />

secrete din Afganistan. Administrafliile Reagan øi Bush pæreau a privi bombardamentele<br />

Hezbollah ca pe niøte bacterii, nu ca pe o nouæ ameninflare<br />

puternicæ, ce avea sæ se multiplice rapid graflie „vîntului potrivnic“<br />

al ghinionului imperial øi al escapadelor antisovietice. Deøi era inevitabil<br />

ca alte grupuri insurgente sæ încerce în curînd sæ întreacæ Hezbollahul,<br />

planificatorii americani – parflial responsabili, totuøi – nu au reuøit, în mare<br />

parte, sæ prevadæ extraordinara „globalizare“ a atentatelor cu maøinæcapcanæ<br />

în anii ’90 øi apariflia unor noi strategii sofisticate de destabilizare<br />

urbanæ, ce mergeau mînæ în mînæ cu acestea. Øi totuøi, la mijlocul anilor<br />

’90, se aflau în stare de asediu în fafla atacurilor cu bombe mai multe<br />

oraøe decît în orice altæ perioadæ de dupæ cel de-al Doilea Ræzboi<br />

Mondial, iar gherilele urbane utilizau automobile øi camioane-capcanæ<br />

pentru a marca lovituri directe asupra cîtorva dintre cele mai importante<br />

instituflii financiare din lume. Fiecare succes, de altfel, încuraja grupærile<br />

sæ planifice øi mai multe atacuri øi sæ recruteze øi mai multe grupuri care<br />

sæ-øi lansese propriile „forfle aeriene ale omului særman“.<br />

Începînd din aprilie 1992, de exemplu, oculflii maoiøti ai grupærii Cærarea<br />

Luminoasæ (Sendero Luminoso) au coborît de pe platoul peruan ca sæ<br />

ræspîndeascæ teroare în oraøele Lima øi Callao cu maøini-capcanæ „cochebombas“<br />

din ce în ce mai puternice. „Cantitæfli importante de explozive<br />

– sublinia sæptæmînalul Caretas – sînt disponibile gratuit într-o flaræ minieræ“,<br />

iar senderistas au fost generoøi cu darurile lor de dinamitæ: bombardînd<br />

stafliile de televiziune øi diverse ambasade stræine, ca øi o duzinæ<br />

de posturi de poliflie øi de tabere militare. Campania lor a recapitulat straniu<br />

filogenia maøinii-capcanæ, progresînd de la explozii modeste la un<br />

atac mai puternic asupra ambasadei americane, apoi la masacre publice<br />

de tip „Vinerea Sîngeroasæ“, cu utilizarea a 16 vehicule simultan. Climaxul<br />

(øi principala contribuflie Sendero la gen) a fost o încercare de a arunca<br />

în aer un întreg cartier de „duømani de clasæ“: o imensæ explozie ANFO<br />

în cartierul elitei, Miraflores, în seara zilei de 16 iulie, care a ucis 22 de<br />

persoane, a rænit 120 øi a distrus sau deteriorat 183 de locuinfle, 400<br />

de întreprinderi øi 63 de maøini parcate. Presa localæ scria cæ Miraflores<br />

aræta „de parcæ un bombardament aerian ar fi culcat zona la pæmînt“.<br />

Dacæ una dintre virtuflile forflei aeriene este capacitatea de a ajunge în<br />

cealaltæ parte a lumii ca sæ-øi surprindæ inamicii în paturile lor, maøiniicapcanæ<br />

i-au crescut realmente aripi în cursul anului 1993, cînd grupuri<br />

din Orientul Apropiat au lovit pentru prima datæ obiective din emisfera<br />

occidentalæ. Atacul de la World Trade Center din 26 februarie a fost organizat<br />

de maestrul al-Qaida în producerea bombelor, Ramzi Yousef, care<br />

lucra cu un inginer kuweitian numit Nidal Ayyad øi cu membrii imigranfli<br />

ai grupærii egiptene Gama’a al-Islamiyya, condusæ de øeicul Omar Abdul<br />

Rahman (a cærui vizæ americanæ avea reputaflia cæ ar fi fost aranjatæ<br />

de CIA). Ambiflia lor cu totul ieøitæ din comun era sæ ucidæ zeci de mii<br />

de newyorkezi printr-o explozie lateralæ puternicæ, conceputæ sæ distrugæ<br />

fundaflia WTC øi sæ-l ræstoarne peste geamænul sæu. Arma lui Yousef<br />

212


verso: un dosar Mike Davis<br />

a fost o furgonetæ Ryder umplutæ cu clasicul exploziv ANFO utilizat de<br />

IRA øi de Hezbollah, într-o „upgradare“ ingenioasæ.<br />

„Bomba însæøi – scrie Peter Lange într-o istorie a bombardamentelor<br />

– consta din patru cutii de carton umplute cu o suspensie de nitrat de<br />

uree øi pæcuræ, cu deøeuri de hîrtie ca liant. Cutiile erau înconjurate de<br />

rezervoare de 1,22 metri de hidrogen comprimat. Erau conectate prin<br />

intermediul a patru siguranfle cu ardere lentæ, de pulbere færæ fum,<br />

învelite în material textil øi cu o lungime de 6 metri. Yousef flinea în poalæ<br />

patru flacoane de nitroglicerinæ.“ Conspiratorii n-au avut nicio dificultate<br />

sæ-øi parcheze furgoneta lîngæ peretele de rezistenflæ sudic al turnului<br />

de nord, dar masiva cantitate de exploziv s-a dovedit prea micæ: nu<br />

a sæpat decît un crater cît patru etaje în fundaflie, ucigînd 6 persoane øi<br />

rænind 1.000, dar n-a reuøit sæ doboare turnul. „Calculele noastre n-au<br />

fost prea exacte de data aceasta“, scria Ayyad într-o scrisoare. „Cu toate<br />

acestea, væ promitem cæ urmætorul calcul va fi foarte precis, iar Trade<br />

Center va fi unul dintre obiectivele noastre.“<br />

La douæ sæptæmîni dupæ atacul de la WTC, o maøinæ-capcanæ aproape<br />

la fel de puternicæ exploda în garajul subteran de la Bombay Stock Exchange<br />

13 , deteriorînd grav zgîrie-norul de 28 de etaje øi ucigînd 50 de<br />

funcflionari din birouri. Alte douæsprezece bombe instalate în maøini sau<br />

motociclete aveau sæ fie detonate, curînd, la alte obiective de prestigiu,<br />

ucigînd alte 207 persoane øi rænind alte 1.400. Bombardamentele erau<br />

ræzbunarea pentru revoltele sectare care avuseseræ loc cu cîteva luni<br />

mai înainte øi în care indienii hinduøi uciseseræ sute de indieni musulmani.<br />

Atacurile au avut reputaflia de a fi fost organizate din Dubai, de regele<br />

exilat al lumii interlope din Bombay, Dawood Ibrahim 14 , la inifliativa serviciilor<br />

secrete pakistaneze. Potrivit unei relatæri, Dawood a trimis trei<br />

nave de la Dubai la Karachi, unde au fost încærcate cu explozive militare.<br />

Funcflionarii vamei indiene au fost apoi mituifli sæ priveascæ în altæ parte,<br />

în timp ce „supa neagræ“ intra fraudulos în Bombay.<br />

Tot niøte funcflionari corupfli se zvoneøte cæ ar fi facilitat øi atentatul sinucigaø<br />

cu bombæ de la ambasada israelianæ din Buenos Aires, Argentina,<br />

din 17 martie 1993, care a ucis 30 de persoane øi a rænit 242. În anul<br />

urmætor, un al doilea „martir“, identificat ulterior ca un militant Hezbollah<br />

în vîrstæ de 29 de ani, a nivelat clædirea de øapte etaje a Asociafliei<br />

Mutuale Argentiniano-Israeliene, ucigînd 85 øi rænind peste 300 de persoane.<br />

Cele douæ bombardamente au urmat scrupulos modelul de la<br />

Beirut; la fel cum a fæcut øi militantul islamist, care a intrat cu maøina în<br />

sediul central al polifliei din Alger în ianuarie 1995, omorînd 42 de oameni<br />

øi rænind 280.<br />

Dar acoliflii supremi ai miøcærii Hezbollah au fost Tigrii Tamili din Sri Lanka,<br />

singura grupare nemusulmanæ care practica pe scaræ largæ atentatele sinucigaøe<br />

cu maøinæ-capcanæ. De fapt, liderul lor, Prabhaakaran, „a luat decizia<br />

strategicæ de a adopta metoda atacului sinucigaø dupæ ce observase eficienfla<br />

sa letalæ în bombardamentele sinucigaøe din 1983 asupra cazærmilor<br />

americanæ øi francezæ din Beirut“. Dupæ primele lor operafliuni de<br />

acest fel din 1987 øi 2000, ei au fost ræspunzætori de multe alte atacuri<br />

sinucigaøe de toate tipurile, de fapt de douæ ori mai multe decît cele comise<br />

de Hezbollah øi de Hamas la un loc. Deøi au inclus maøina-capcanæ<br />

în tacticile lor militare regulate (utilizînd, de exemplu, kamikaze în<br />

camioane pentru a deschide atacul asupra taberelor armatei srilankeze),<br />

obsesia lor øi „cel mai prefluit teatru de operafliuni“ în lupta lor pentru<br />

independenfla tamilæ a fost capitala srilankezæ<br />

Colombo, pe care au atacat-o cu o maøinæ-capcanæ<br />

pentru prima oaræ în 1987, într-un atac macabru<br />

asupra autogærii principale, în care au ars de vii zeci de pasageri<br />

aflafli în autobuzele aglomerate.<br />

În ianuarie 1996, un „Tigru Negru“ – aøa cum se numesc elitele sinucigaøe<br />

– a plasat un camion conflinînd 220 de kilograme de explozive militare<br />

în fafla clædirii Bæncii Centrale, avînd drept rezultat aproape 1.400<br />

de rænifli. Douæzeci de luni mai tîrziu, în octombrie 1997, într-o operafliune<br />

mai complexæ, Tigrii au atacat turnurile gemene ale World Trade Center<br />

din Colombo. Ei au reuøit sæ treacæ printre baricade øi sæ detoneze<br />

o maøinæ-capcanæ în fafla Centrului, înfruntînd apoi poliflia cu automate<br />

øi grenade. În martie urmætor, un minibuz sinucigaø, care avea fixate pe<br />

pærflile laterale bombe umplute cu schije, a fost detonat lîngæ autogara<br />

principalæ, în mijlocul unui imens ambuteiaj. Dintre cei 38 de morfli fæceau<br />

parte øi 12 copii aflafli într-un autobuz øcolar.<br />

Tigrii Tamili sînt o miøcare naflionalistæ de masæ cu „teritoriu eliberat“,<br />

o armatæ completæ øi chiar o micæ flotæ; mai mult, 20.000 de cadre ale<br />

Tigrilor au beneficiat de instrucflie paramilitaræ secretæ în satul indian tamil<br />

Nadu din 1983 pînæ în 1987, o favoare fæcutæ de prim-ministrul Indira<br />

Gandhi øi de CIA indianæ – Aripa de Cercetare øi Analizæ ([Research<br />

and Analysis Wing] RAW). Dar tot o sponsorizare de acest fel a explodat<br />

literalmente în fafla conducerii Partidului Indian al Congresului, cînd<br />

fiul øi succesorul Indirei, Rajiv, a fost ucis de o atentatoare sinucigaøæ tamilæ<br />

în 1993. De fapt, modelul mult prea frecvent al terorismului-surogat,<br />

fie cæ era sponsorizat de CIA, de RAW sau de KGB, a fost „returnat expeditorului“,<br />

cel mai notoriu în cazul foøtilor „activi“ ai CIA, øeicul orb Rahman<br />

øi Osama Bin Laden.<br />

Bombardarea oraøului Oklahoma din aprilie 1995 a fost o specie diferitæ<br />

øi surprinzætoare de contralovituræ, organizatæ de doi veterani americani<br />

furioøi ai Ræzboiului din Golf mai curînd decît de Irak sau de vreo<br />

altæ grupare islamistæ. Deøi teoreticienii conspirafliei au fæcut mult caz de<br />

o coincidenflæ ciudatæ, care îi plaseazæ pe Terry Nichols øi Ramzi Yousef<br />

aproape unul de altul în oraøul Cebu din Filipine în noiembrie 1994, planul<br />

atacului pare sæ fi fost inspirat de obsesia lui Timothy McVeigh pentru<br />

acea carte de bucate a diavolului, Agenda Turner. Scris în 1972, dupæ<br />

Vinerea Sîngeroasæ øi înainte de Beirut, romanul neonazistului William<br />

Pierce descrie, cu voluptate pornograficæ, felul în care albii suprematiøti<br />

distrug sediul FBI din Washington D.C. cu un camion-capcanæ ANFO,<br />

dupæ care fac sæ se præbuøeascæ un avion, care transporta o bombæ, peste<br />

Pentagon.<br />

McVeigh n-a fæcut decît sæ urmeze cu maximæ strictefle refleta simplæ a<br />

lui Pierce din roman (cîteva tone de azotat de amoniu într-un camion<br />

parcat), preferînd-o formulei mai complicate a lui Yousef de la WTC,<br />

deøi a înlocuit carburantul nitro de curse øi carburantul diesel cu petrol<br />

obiønuit pentru încælzire. Totuøi, explozia care a mæcelerit 168 de persoane<br />

în Alfred Murrah Federal Building la 19 aprilie 1995 a fost de trei<br />

ori mai puternicæ decît oricare dintre exploziile de camioane-capcanæ<br />

pe care Biroul de Alcool, Tututun øi Arme de Foc [Bureau of Alcohol,<br />

Tobacco, and Firearms] øi alte agenflii federale le studiaseræ în zona lor<br />

de testare din New Mexico. Experflii au fost uimifli de raza de distrugere:<br />

„Echivalînd cu 2.050 de kilograme de dinamitæ, explozia a deteriorat<br />

213


312 clædiri, a spart geamurile pe o distanflæ de douæ mile øi a provocat<br />

80% din totalul leziunilor unor oameni din afara clædirii, pînæ la o jumætate<br />

de milæ depærtare“. Seismografele aflate la distanflæ au înregistrat-o<br />

ca pe un cutremur de 6 grade pe scara Richter.<br />

Dar bomba lui McVeigh de good-ole-boy 15 , cu diabolica ei demonstraflie<br />

de ingeniozitate „DIY“ 16 , n-a fost nici pe departe ultimul cuvînt în materie<br />

de putere distructivæ; de fapt, era probabil inevitabil ca Olimpiada sumbræ<br />

a carnagiului urban sæ fie cîøtigatæ de o echipæ de-a locului, din Orientul<br />

Apropiat. Deøi lista pierderilor (20 de morfli, 372 de rænifli) nu a fost<br />

atît de mare precum cea din oraøul Oklahoma, uriaøul camion-capcanæ<br />

pe care, în iunie 1996, presupuøi militanfli ai Hezbollah l-au parcat lîngæ<br />

turnurile Dhahran din Khobar – un „dormitor“ de mare înælflime, utilizat<br />

de personalul Forflelor Aeriene Americane din Arabia Sauditæ – a bætut<br />

toate recordurile de putere explozivæ, fiind probabil echivalentul a douæzeci<br />

de bombe de 500 de kilograme fiecare. Mai mult, numærul morflilor<br />

ar fi putut fi la fel de mare ca al celor de la cazarma Marinei din Liban<br />

din 1993 dacæ n-ar fi existat o alertæ a santinelelor Forflelor Aeriene, care<br />

începuseræ o evacuare cu puflin înainte de explozie. Totuøi, explozia (exploziv<br />

plastic de calitate militaræ) a provocat un crater incredibil, cu o lærgime<br />

de 26 de metri øi o adîncime de 10,67 de metri.<br />

Doi ani mai tîrziu, la 7 august 1998, al-Qaida îøi revendica poziflia de<br />

campion în atentatele de masæ, detonîndu-øi camioanele-capcanæ sinucigaøe<br />

în ambasadele americane din Nairobi, Kenya øi Dar es Salaam,<br />

Tanzania, într-o reeditare a atacurilor simultane din 1993 asupra Marinei<br />

americane øi a francezilor din Beirut. Situatæ lîngæ douæ dintre cele mai<br />

frecventate stræzi din oraø, færæ recul suficient sau pante de protecflie,<br />

ambasada din Nairobi era deosebit de vulnerabilæ, aøa cum avertizase<br />

ambasadorul Prudence Bushnell, færæ niciun rezultat însæ, Departamentul<br />

de Stat. Cînd evenimentul s-a produs, kenyenii de rînd – arøi de vii<br />

în vehiculele lor, sfîrtecafli de sticla spartæ împræøtiatæ de suflul exploziei<br />

sau îngropafli în moloz – au fost principalele victime ale uriaøei explozii,<br />

care a ucis cîteva sute øi a rænit peste 5.000 de oameni. Alte zeci de persoane<br />

au murit øi aproape 100 au fost rænite în Dar es Salaam.<br />

O sublimæ indiferenflæ faflæ de carnagiul colateral cauzat de dispozitivele<br />

sale, inclusiv pentru musulmanii nevinovafli, ræmîne un semn distinctiv<br />

al operafliunilor organizate de refleaua al-Qaida. La fel ca predecesorii<br />

sæi Hermann Goering øi Curtis LeMay, Osama Bin Laden pare sæ exulte<br />

la simpla statisticæ a daunelor produse de bombæ – cursa competitivæ<br />

pentru rezultate explozive tot mai mari øi pentru game de ucidere<br />

tot mai variate. Una dintre francizele sale recente cele mai profitabile<br />

(pe lîngæ transportul aerian, zgîrie-nori øi transportul public) a fost atentatul<br />

cu maøinæ-capcanæ asupra unor turiøti occidentali în flæri în primul<br />

rînd musulmane, deøi atacul din octombrie 2002 dintr-un club de noapte<br />

din Bali (202 morfli) øi bombardarea în iulie 2005 a unor hoteluri din<br />

Sharm el-Sheikh, în Egipt (88 de morfli), au ucis, cu siguranflæ, tot atîflia<br />

lucrætori localnici cîfli uciseseræ pe vremuri „cruciaflii“.<br />

Forma decurge din fricæ (anii ’90)<br />

„Maøina-capcanæ este arma nuclearæ a ræzboiului de gherilæ.“<br />

Charles Krauthammer, cronicar la Washington Post<br />

„O explozie de miliarde“ Un sens, desigur, este randamentul TNT de<br />

mærimea a trei sau patru bombe atomice de la Hiroshima (care, trebuie<br />

spus, este numai o færîmæ din puterea explozivæ a unei singure bombe<br />

cu hidrogen). Pe de altæ parte, un miliard de lire sterline (1,45<br />

miliarde de dolari) este cît a costat pentru oraøul Londra atacul IRA din<br />

1993, cînd un camion cargo albastru conflinînd o tonæ de ANFO a explodat<br />

pe ruta Bishopsgate, vizavi de NatWest Tower, în inima celui de-al<br />

doilea centru financiar ca importanflæ din lume. Deøi un trecætor a fost<br />

ucis øi peste 30 au fost rænifli de explozia imensæ, care a dærîmat øi o bisericæ<br />

medievalæ øi a distrus staflia de pe Liverpool Street, bilanflul uman<br />

a fost secundar faflæ de daunele economice, care constituiseræ adeværatul<br />

scop al atacului. În timp ce alte campanii cu camion-capcanæ din anii<br />

’90 – Lima, Bombay, Colombo etc. – urmaseræ aproape literal manualul<br />

Hezbollah, bomba de la Bishopsgate, pe care Malloney o descrie<br />

ca fiind „cea mai de succes tacticæ militaræ de la începutul tulburærilor“,<br />

fæcea parte dintr-o nouæ campanie a IRA, care pornea ræzboi împotriva<br />

centrelor financiare pentru a obfline concesii britanice în negocierile<br />

de pace, care s-au întins pe cea mai mare parte a anilor ’90.<br />

Bishopsgate a fost, de fapt, a doua øi cea mai costisitoare dintre cele trei<br />

explozii-superproducflii realizate de brigada de elitæ (øi, mai mult sau mai<br />

puflin, autonomæ) South Armagh a IRA, sub conducerea legendarului<br />

„Slab“ [Slab] Murphy. Cu aproape exact un an mai înainte, ei trimiseseræ<br />

un camion-capcanæ la Baltic Exchange în St. Mary Axe, provocînd o ploaie<br />

de sute de tone de sticlæ øi moloz pe stræzile din jur, ucigînd 3 oameni<br />

øi rænind aproape 100. Prejudiciul, deøi mai mic decît la Bishopsgate, a<br />

fost totuøi uluitor: aproximativ 800 de milioane de lire sterline sau oricum<br />

mai mult decît cele aproximativ 600 de milioane de lire sterline<br />

reprezentînd totalul daunelor provocate de cei peste 22 de ani de bombardamente<br />

din Irlanda de Nord. Apoi, în 1996, cînd negocierile de pace<br />

stagnau, iar Consiliul Armatei IRA era revoltat de ultimul armistifliu, Brigada<br />

South Armagh a introdus prin contrabandæ în Anglia a treia maøinæ-capcanæ<br />

uriaøæ, pe care a plasat-o în garajul subteran al clædirilor<br />

postmoderne de birori de lîngæ Canary Wharf Tower, în îmburghezitele<br />

Docklands londoneze, unde au ucis douæ persoane øi au cauzat pagube<br />

de aproximativ 150 de milioane de dolari. Totalul pagubelor provocate<br />

de cele trei explozii a fost de cel puflin 3 miliarde de dolari.<br />

Aøa cum subliniazæ Jon Coaffee în cartea ei despre impactul atentatelor<br />

cu bombæ, dacæ IRA ar fi vrut, ca Tigrii Tamili sau al-Qaida, pur øi simplu<br />

sæ semene teroare sau sæ opreascæ în loc viafla normalæ a Londrei,<br />

ea ar fi declanøat exploziile la o oræ de vîrf dintr-o zi de lucru – dar ele,<br />

dimpotrivæ, „au fost detonate la un ceas al zilei cînd oraøul era practic<br />

pustiu“ – øi/sau ar fi atacat nucleul infrastructurii de transport, aøa cum<br />

fæcuseræ detonatorii sinucigaøi ai bombelor islamiste, care au aruncat în<br />

aer autobuze øi metrouri londoneze, în iulie 2005. În loc de aøa ceva,<br />

Slab Murphy øi camarazii sæi s-au concentrat asupra a ceea ce ei considerau<br />

a fi o legæturæ financiaræ slabæ: øovæitoarea industrie de asiguræri<br />

britanicæ øi europeanæ. Spre groaza inamicilor lor, reuøita lor a fost<br />

spectaculoasæ. „Uriaøele plæfli ale companiilor de asiguræri – comenta BBC<br />

214


verso: un dosar Mike Davis<br />

la scurtæ vreme dupæ Bishopsgate – au contribuit la o crizæ în industrie,<br />

inclusiv, aproape, la colapsul numærului unu pe piafla [re]asigurærilor mondiale,<br />

Lloyds din Londra.“ Investitorii germani øi japonezi au ameninflat<br />

cu boicotarea oraøului dacæ nu se va îmbunætæfli securitatea fizicæ, iar<br />

guvernul a fost de acord sæ subvenflioneze costurile de asigurare.<br />

În pofida unei îndelungate istorii a atentatelor cu bombæ irlandeze din<br />

Londra, care coboaræ pînæ la fenieni øi regina Victoria, nici Downing<br />

Street, nici poliflia oraøului Londra nu au prevæzut aceastæ magnitudine<br />

a daunelor fizice øi financiare cu flintæ precisæ. (De fapt, Slab Murphy însuøi<br />

se pare cæ ar fi fost surprins: la fel ca bomba originalæ ANFO, øi aceste<br />

superbombe au fost, probabil, într-o oarecare mæsuræ, o descoperire<br />

accidentalæ a IRA.) Ræspunsul oraøului a fost o versiune mai sofisticatæ<br />

a „inelului de oflel“ (bariere de beton, garduri înalte de fier øi porfli inexpugnabile)<br />

care fusese construit în jurul centrului oraøului Belfast dupæ Vinerea<br />

Sîngeroasæ din 1972. Dupæ Bishopsgate, presa financiaræ a pretins<br />

o protecflie similaræ: „Centrul ar trebui trans<strong>format</strong> într-o enclavæ cu ziduri<br />

de cetate în stil medieval, ca sæ poatæ preveni atacurile teroriste“.<br />

Ceea ce s-a pus, de fapt, în aplicare în City øi, mai tîrziu, în Docklands<br />

a fost o reflea de restricflii de trafic øi de cordoane, cu o tehnologie mai<br />

avansatæ, camere CCTV, inclusiv „camere de supraveghere automatæ<br />

24 de ore (ANPR), conectate la bazele de date ale polifliei“, øi o intensificare<br />

a supravegherii poliflieneøti publice øi private. „Pe parcursul unui<br />

deceniu, scrie Coaffee, City din Londra s-a trans<strong>format</strong> în spafliul cel mai<br />

supravegheat din Marea Britanie øi poate chiar din lume, cu peste 1.500<br />

de camere de supraveghere în funcfliune, multe dintre ele fiind conectate<br />

la sistemul ANPR.“<br />

Începînd cu 11 septembrie 2001, acest sistem de supraveghere<br />

antiterorist a fost extins în întreaga zonæ centralæ a Londrei, mascat în<br />

benigna øi læudata schemæ a primarului Ken Livingstone de „taxare a congestionærii“<br />

traficului, pentru eliberarea oraøului de blocaje. Potrivit<br />

unuia dintre cele mai importante ziare de duminicæ britanice:<br />

The Observer a descoperit cæ MI5, Filiala Specialæ a Polifliei Metropolitane,<br />

a început sæ dezvolte în secret sistemul în urma atacurilor de<br />

la 11 septembrie. De fapt, controversata schemæ de tarifare va crea<br />

unul dintre cele mai redutabile sisteme de apærare care protejeazæ<br />

un mare oraø al lumii, la o sæptæmînæ dupæ ce va intra, mîine, în<br />

funcfliune. Se înflelege cæ sistemul utilizeazæ øi un software de recunoaøtere<br />

facialæ, care identificæ automat suspecflii øi pe criminalii<br />

cunoscufli care pætrund în zona de opt mile pætrate. Miøcærile lor precise<br />

vor fi urmærite de cameræ din clipa intrærii lor în perimetru. […]<br />

Totuøi, militanflii pentru libertæfli civile s-au plîns ieri cæ milioane de<br />

oameni au fost induøi în eroare asupra dublei funcfliuni a schemei,<br />

promovatæ la început ca un mijloc de reducere a congestionærii traficului<br />

în centrul Londrei.<br />

Adæugarea, în 2003, a acestei noi scanæri panoptice a traficului la sistemul<br />

de supraveghere video deja extins în Londra asiguræ „supravegherea<br />

cetæfleanului de rînd, cu camere video, de 300 de ori pe zi“. Este, poate,<br />

mai uøor pentru polifliøti sæ-i reflinæ astfel pe teroriøtii nesinucigaøi, dar sistemul<br />

face prea puflin pentru protejarea oraøului de atentatele cu maøinæ-capcanæ,<br />

bine planificate øi complet deghizate. „Calea a Treia“ a lui<br />

Tony Blair a fost o cale rapidæ pentru adoptarea<br />

supravegherii orwelliene øi uzurparea libertæflilor<br />

civile, dar pînæ la apariflia unei tehnologii miraculoase<br />

(øi încæ nu se întrevede niciuna) care sæ permitæ autoritæflilor sæ<br />

„miroasæ“ de la distanflæ o moleculæ-douæ de exploziv în fluxul traficului<br />

de la ora de vîrf, detonatorii de maøini-capcanæ vor continua sæ-øi vadæ<br />

de treabæ.<br />

„Regele“ Irakului (anii 2000)<br />

„Insurgenflii au aruncat în aer 13 maøini-capcanæ pe teritoriul Irakului,<br />

dintre care opt în Bagdad, într-un interval de trei ore.“<br />

Informaflie relatatæ de Associated Press, 1 ianuarie 2002<br />

Maøinile-capcanæ – aproximativ 1.293 între 2004 øi 2005, potrivit cercetætorilor<br />

de la Brookings Institution – au devastat Irakul mai mult decît<br />

oricare alt teritoriu din istorie. Cele mai infame, conduse sau læsate de<br />

jihadiøti sectari, i-au avut drept flintæ pe øiiflii irakieni, în fafla propriilor lor<br />

case, în moschei, în posturi de poliflie øi piefle: 125 de morfli în Hilla (28<br />

februarie 2005), 28 în Mussayib (16 iulie), 114 în Bagdad (14 septembrie),<br />

102 în Blad (29 septembrie), 50 în Abu Sayda (19 noiembrie) øi<br />

aøa mai departe.<br />

Unele dintre dispozitive au fost gigantice, precum camionul-capcanæ cu<br />

carburant furat care a devastat Mussayib, dar øi mai extraordinaræ a fost<br />

frecvenfla lor imposibilæ: într-un interval de 48 de ore, în iulie 2005, cel<br />

puflin 15 maøini-capcanæ sinucigaøe au explodat în Bagdad sau în jurul<br />

lui. Personajul sinistru care se presupune cæ s-a aflat în spatele acestor<br />

masacre este Abu Musab al-Zarqawi, arhiteroristul iordanian care se<br />

spune cæ l-ar fi criticat pe Osama Bin Laden pentru prea puflin zel în<br />

atacarea duømanilor autohtoni, ca „infidelii øiifli“. Al-Zarqawi urmæreøte,<br />

se spune, un scop mai degrabæ escatologic decît politic: o epurare færæ<br />

de sfîrøit a duømanilor, pînæ cînd pæmîntul va fi guvernat de un singur califat<br />

drept. 17<br />

În acest scop, el – sau cei care îi invocæ numele – pare sæ aibæ acces la<br />

o rezervæ aproape nelimitatæ de maøini-capcanæ (unele dintre ele aparent<br />

furate din California øi Texas, iar apoi transportate în Orientul<br />

Apropiat) øi de saudifli øi alfli voluntari dornici sæ devinæ martiri în flæcæri<br />

øi metal topit de dragul de a lua cu ei cîfliva puøti de øcoalæ øiifli, cîfliva vînzætori<br />

de prin piefle sau cîfliva „cruciafli“ stræini. De fapt, oferta de absolvenflisinucigaøi<br />

de madrassa 18 pare a depæøi, chiar, cerinflele logicii atentatului<br />

sinucigaø cu bombæ (aøa cum l-au pus la punct membrii Hezbollah øi<br />

Tigrii Tamili): multe dintre exploziile din Irak ar fi putut fi detonate la fel<br />

de uøor prin telecomandæ. Dar maøina-capcanæ – cel puflin în viziunea<br />

implacabilæ a lui Al-Zarqawi – este, evident, o scaræ spre cer, la fel de<br />

nebunæ ca arma preferatæ a genocidului.<br />

Totuøi, nu Zarqawi s-a aflat la originea terorismului cu maøinæ-capcanæ<br />

de pe flærmurile Tigrului øi ale Eufratului; aceastæ onoare sumbræ îi revine<br />

CIA øi fiului ei favorit, Iyad Allawi. Aøa cum dezvæluia New York Times<br />

în iunie 2004:<br />

Iyad Allawi, acum prim-ministru desemnat al Irakului, conducea o<br />

organizaflie în exil, care avea drept scop destituirea lui Saddam Hussein,<br />

øi care a trimis agenfli în Bagdad la începutul anilor ’90 ca sæ<br />

215


planteze bombe øi instalaflii de sabotare a guvernului, sub direcflia<br />

CIA, spun cîfliva foøti funcflionari ai serviciilor secrete. Gruparea dr.<br />

Allawi, Antanta Naflionalæ Irakianæ [Iraqi National Accord], utiliza maøini-capcanæ<br />

øi alte dispozitive explozive de contrabandæ din nordul<br />

Irakului. […] Un fost ofifler CIA, care îøi avea baza în acea regiune,<br />

Robert Baer, îøi amintea cæ un atentat cu bombæ din acea perioadæ<br />

„a aruncat în aer un autobuz øcolar: tofli elevii au fost uciøi“.<br />

Potrivit unuia dintre in<strong>format</strong>orii ziarului Times, campania de bombardamente,<br />

øcolarii uciøi øi toate celelalte „au fost, mai mult decît orice altceva,<br />

un test de demonstrare a capacitæflii“. Ele au permis CIA sæ-l<br />

portretizeze pe Allawi, aflat pe atunci în exil, øi grupul sæu suspect de<br />

ex-baasiøti 19 ca pe o opoziflie serioasæ la Saddam Hussein øi ca pe o soluflie<br />

alternativæ la coteria (atît de favorizatæ de neoconservatorii de la Washington)<br />

din jurul lui Ahmed Chalabi. „Nimeni n-avea nicio problemæ<br />

cu sabotajul în Bagdad pe atunci“, considera un alt veteran al CIA. „Nu<br />

cred cæ cineva ar fi putut øti ce-avea sæ iasæ, azi, din toate astea.“<br />

Astæzi, desigur, maøinile-capcanæ guverneazæ Irakul. Într-un articol din<br />

iunie 2005, intitulat „De ce maøina-capcanæ e rege în Irak“ [Why the carbomb<br />

is king in Irak], James Dunnigan avertiza cæ ea a înlocuit bombele<br />

rutiere („descoperite, de cele mai multe ori, sau combætute cu dispozitive<br />

electronice“), devenind „cea mai eficientæ armæ“ a insurgenflilor sunifli,<br />

ca øi a lui Zarqawi, aøa încît „teroriøtii construiesc cît de multe pot“. Recenta<br />

„creøtere explozivæ“ a numærului proprietarilor de maøini în Irak – adæuga<br />

el – a fæcut ca „maøinile-capcanæ sæ se piardæ, pur øi simplu, mai uøor<br />

în trafic“.<br />

În acest regat al maøinii-capcanæ, ocupanflii s-au retras aproape complet<br />

în cetatea lor interzisæ, în „zona verde“ øi în bazele lor militare, bine<br />

fortificate øi protejate. Aici nu existæ înalta tehnologie din City of London,<br />

cu senzori care înlocuiesc lunetiøtii, ci o enclavæ total medievalizatæ,<br />

înconjuratæ de ziduri de beton øi apæratæ de tancuri M1 Abrams øi<br />

de elicoptere militare, ca øi de un corp exotic de mercenari corporatiøti<br />

(inclusiv Gurkhas, fostele comandouri rhodesiene, foøti SAS britanici øi<br />

paramilitari columbieni amnistiafli). Odinioaræ un Xanadu al clasei conducætoare<br />

baasiste, cei zece kilometri pætrafli de „zonæ verde“, aøa cum sînt<br />

descriøi de jurnalistul Scott Johnson, sînt acum un parc tematic suprarealist<br />

al modului de viaflæ american:<br />

Femei în pantaloni scurfli øi T-shirts aleargæ de-a lungul unor bulevarde<br />

largi, iar Pizza Inn are un ritm alert de afaceri cu clienflii din lotul<br />

de parcare al Ambasadei Statelor Unite, puternic fortificatæ. Lîngæ Bazarul<br />

Zonei Verzi, puøti irakieni vînd DVD-uri pornografice soldaflilor.<br />

Øeikul Fuad Rashid, imamul moscheii locale numit de americani,<br />

îmbræcat ca o cælugæriflæ, îøi vopseøte pærul în blond platinat øi pretinde<br />

cæ Maria, Maica Domnului, i-a apærut într-o viziune (de unde øi<br />

înælflarea). În fiecare noapte, rezidenflii pot cînta karaoke, pot juca<br />

badminton sau pot frecventa unul sau mai multe baruri gælægioase,<br />

inclusiv un club de noapte cu bæuturi ilegale condus de CIA, unde<br />

se intræ numai cu invitaflie.<br />

sau pot fi mitraliafli de elicoptere americane. Nu-i de mirare cæ irakienii<br />

bogafli øi membrii noului guvern cer sæ fie admiøi în securitatea Zonei<br />

Verzi, dar autoritæflile americane au declarat anul trecut pentru Newsweek<br />

cæ „planurile pentru deplasarea americanilor din zonæ sînt doar niøte «fantezii»“.<br />

Au fost investite miliarde de dolari în „zona verde“ øi într-o duzinæ<br />

de alte enclave americane, cunoscute oficial, o vreme, drept „tabere<br />

permanente“, øi pînæ øi irakienii de prim rang au fost læsafli sæ-øi caute<br />

propria securitate în afara zidurilor antiexplozie ale acestor bubble-<br />

Americi exclusiviste. O populaflie care a îndurat poliflia secretæ a lui Saddam,<br />

sancfliunile Nafliunilor Unite øi rachetele americane de croazieræ<br />

se cæleøte acum pentru a putea sæ supraviefluiascæ maøinilor-bombardier<br />

care pîndesc cartierele øiite særace în cæutarea unui martiriu sinistru.<br />

Din cele mai egoiste motive, sæ speræm cæ Bagdadul nu este o<br />

metaforæ a viitorului nostru comun.<br />

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu<br />

Note:<br />

1. Improvised explosive device. (N. tr.)<br />

2. Sport Utility Vehicle. (N. tr.)<br />

3. Internal Macedonian Revolutionary Organization. (N. tr.)<br />

4. Partidul Falangist – partid øi formafliune paramilitaræ naflionalistæ a arabilor creøtini maronfli.<br />

(N. tr.)<br />

5. Substanflæ explozivæ versatilæ, utilizatæ la fabricarea bombelor cu fitil sau cu aprindere electricæ.<br />

(N. tr.)<br />

6. Membru al unei organizaflii criminale care pæræseøte ulterior organizaflia øi ajutæ poliflia la<br />

prinderea celorlalfli membri. (N. tr.)<br />

7. Binnu u tratturi, poreclæ datæ lui Bernardo Provenzano, capo di tutti capi al Mafiei siciliene.<br />

(N. tr.)<br />

8. Termen militar care desemneazæ zona cea mai siguræ. (N. tr.)<br />

9. Cartier din New York, cunoscut pentru mahalalele sale øi pentru rata înaltæ a criminalitæflii.<br />

(N. tr.)<br />

10. Grup de elitæ militar iranian. (N. tr.)<br />

11. Veil: The Secret Wars of the CIA, 1981–1987, NYC, 1987. (N. tr.)<br />

12. Frontul Naflional de Eliberare a fost creat de VietCong în timpul ræzboiului cu Statele Unite<br />

øi a funcflionat în perioada 1960–1976. (N. tr.)<br />

13. Cea mai veche bursæ din Asia, fondatæ în 1875. (N. tr.)<br />

14. Vezi supra, „Fricæ øi bani în Dubai“, p. 200. (N. ed.)<br />

15. Sudist alb conservator. (N. tr.)<br />

16. Do It Yourself. (N. tr.)<br />

17. Abu Musab al-Zarqawi a fost ucis pe 7 iunie 2006, prin bombardarea masivæ, de cætre armata<br />

americanæ, a adæpostului în care se ascundea, aflat în provincia irakianæ Diyala. (N. ed.)<br />

18. Madrassa (sau madrasah, madarasaa, medresa, madraza, madarsa, medrese etc.): în<br />

limba arabæ, în general, øcoalæ, orice formæ, religioasæ sau laicæ, de învæflæmînt.<br />

(N. ed.)<br />

19. Foøti membri ai Partidului Baas Arab Socialist, partidul-stat care a condus Irakul între 1968<br />

øi 2003, øi al cærui lider a fost Saddam Hussein. (N. ed.)<br />

În afara „zonei verzi“ se aflæ, desigur, „zona roøie“, în care irakienii obiønuifli<br />

pot fi, aleatoriu øi pe neaøteptate, fæcufli bucæfli de maøini-bombardier<br />

216


400117 RO Cluj<br />

Str. Dorobanflilor, nr. 12<br />

tel.: +40-264-594634<br />

tinka@<strong>idea</strong>editura.ro<br />

www.<strong>idea</strong>editura.ro<br />

COLECfiIA PUBLIC<br />

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007. Editatæ de Marius Babias øi Sabine Hentzsch,<br />

seria de cærfli de artist este publicatæ de Editura Idea (Cluj) øi Verlag der Buchhandlung<br />

Walther König (Köln).<br />

CÆRfiI DE ARTIST<br />

Dan Perjovschi:<br />

Postmodern Ex-communist<br />

16 × 23 cm, 96 pag.<br />

35 lei<br />

Anetta Mona Chiøa,<br />

Lucia Tkáčová:<br />

Dialectics of Subjection #4<br />

16 × 23 cm, DVD<br />

35 lei<br />

Nicoleta Esinencu:<br />

A(II)Rh+<br />

16 × 23 cm, 240 pag.<br />

35 lei<br />

Mircea Cantor:<br />

Tæcerea mieilor.<br />

The Silence of the Lambs<br />

16 × 23 cm, 132 pag.<br />

35 lei<br />

H.arta:<br />

2008<br />

16 × 23 cm, 124 pag.<br />

35 lei<br />

CÆRfiI DE ARTIST<br />

Lia Perjovschi:<br />

Contemporary Art Archive<br />

Center for Art Analysis<br />

1985–2007<br />

16 × 23 cm, 200 pag.<br />

35 lei<br />

Daniel Knorr:<br />

Carte de artist<br />

16 × 23 cm, 200 pag.<br />

390 lei<br />

Aceastæ carte a fost publicatæ în 240 de exemplare-unicat semnate øi numerotate de cætre artist. Editura<br />

IDEA are la dispoziflie 100 de exemplare din seria A 1/100 – A 100/100.<br />

Fiecare exemplar confline diverse deøeuri gæsite øi culese (alese) de artist din spafliul public, inserate<br />

øi presate într-o selecflie singularæ în corpul cærflii. Cartea mai cuprinde øi un DVD cu un film de 32<br />

de minute care documenteazæ întregul proces al producerii sale, cu etapele øi implicarea artistului<br />

în fiecare dintre ele.<br />

Carte de artist de Daniel Knorr poate fi achiziflionatæ prin comandæ pe site-ul editurii, la sediul editurii din Cluj,<br />

sau cu ocazia participærii editurii la tîrguri de carte, în standul sæu exclusiv.<br />

Marius Babias:<br />

Recucerirea politicului.<br />

Economia culturii<br />

în societatea capitalistæ<br />

16 × 23 cm, 140 pag.<br />

30 lei<br />

Spafliul Public Bucureøti |<br />

Public Art Bucharest 2007<br />

16 × 23 cm<br />

25 lei<br />

Marius Babias:<br />

Naøterea culturii pop<br />

16 × 23 cm, 128 pag.<br />

25 lei<br />

Oliver Marchart:<br />

Hegemonia în cîmpul artei.<br />

Expozifliile documenta<br />

dX, D11, d12<br />

øi politica bienalizærii<br />

16 × 23 cm, 96 pag.<br />

19 lei<br />

Augustin Ioan, Ciprian Mihali:<br />

Dublu tratat de urbanologie<br />

16 × 23 cm, 200 pag.<br />

25 lei


400117 RO Cluj<br />

Str. Dorobanflilor, nr. 12<br />

tel.: + 40-264-594634<br />

tinka@<strong>idea</strong>editura.ro<br />

www.<strong>idea</strong>editura.ro<br />

Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca tot atîtea instrumente de reflecflie<br />

asupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ în<br />

limba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæ<br />

în dezbaterea intelectualæ de la noi a unor interogaflii exemplare pentru lumea în care træim. Nu e vorba însæ de simplul „import“<br />

în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toate<br />

resursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomul<br />

critic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se întîmplæ,<br />

astæzi.<br />

Asumîndu-øi caracterul de edituræ micæ, noncomercialæ, IDEA a funcflionat, din 2001 pînæ acum, prin douæ colecflii – Balcon øi<br />

Panopticon. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink,<br />

Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografierea<br />

teritoriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se constituie<br />

într-un „aparat conceptual“ util deopotrivæ cercetætorilor øi practicienilor, sînt aduse, pentru prima datæ, într-o manieræ coerentæ<br />

øi comprehensivæ în spafliul public românesc.<br />

Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk,<br />

Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, mai<br />

ales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiile<br />

reprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc.<br />

Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv<br />

– de discurs critic aplicat, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simultan locale øi globale. Aceste<br />

noi colecflii, ale cæror prime titluri au apærut deja, opereazæ sub generice precum Refracflii – dedicatæ analizelor culturale øi<br />

socio-politice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi øi meridiane; øi, în<br />

sfîrøit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.<br />

APARIfiII RECENTE<br />

Walter Benjamin:<br />

Jurnalul moscovit<br />

16 × 23 cm, 120 pag.<br />

19 lei<br />

Alain Badiou:<br />

Manifest pentru filosofie<br />

11,8 × 19,5 cm<br />

88 pag., 9 lei<br />

Jean Baudrillard:<br />

Simulacre øi simulare<br />

14 × 23 cm<br />

120 pag., 23 lei<br />

Remo Guidieri:<br />

Abundenfla særacilor<br />

14 × 23 cm<br />

172 pag., 24 lei<br />

Boris Groys:<br />

Post-scriptumul comunist<br />

11,8 × 19,5 cm<br />

96 pag., 9 lei<br />

IDEA artæ + societate #28, 2007<br />

20 lei<br />

IDEA artæ + societate #29, 2008<br />

20 lei<br />

IDEA artæ + societate #30–31, 2008<br />

40 lei


www.<strong>idea</strong>editura.ro<br />

www.<strong>idea</strong>magazine.ro<br />

IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing texts<br />

as implements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of minimum<br />

goals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this,<br />

IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. However,<br />

this means more than “importing” certain “<strong>idea</strong>s”. By promoting a certain type of writing – that in which the language<br />

experimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh,<br />

by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words,<br />

to orient our possibilities of thinking toward the criticality of what happens to us today.<br />

Accepting its condition as a small, non-commercial publishing house, IDEA has, since 2001, run two series – Balcon and<br />

Panopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first series<br />

includes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on the<br />

work of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought along<br />

in a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptual<br />

toolbox useful to both theorists and artists.<br />

In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk,<br />

Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde” of contemporary<br />

philosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporary<br />

societies: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis of<br />

academia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc.<br />

ÎN PREGÆTIRE / COMING SOON<br />

Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the production of applied critical<br />

discourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously global J. Derrida, B. Stiegler:<br />

and local theoretical endeavour. These new collections operate under titles such as Refracflii [Refractions] – dedicated to Ecografii. Despre televiziune<br />

cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the exploration of the concrete strategies of progressive Arthur Danto: Transfigurarea locului comun.<br />

political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the various modalities of artistic-democratic self-production<br />

of public space in Romania.<br />

Victor Burgin: Sfîrøitul teoriei<br />

O filosofie a artei<br />

artei<br />

Michel Foucault:<br />

Securitate, teritoriu,<br />

populaflie<br />

14 × 23 cm, 352 pag.<br />

29 lei<br />

Michel Foucault:<br />

Trebuie sæ apæræm<br />

societatea<br />

14 × 23 cm, 239 pag.<br />

29 lei<br />

Mihály Vajda:<br />

Conversaflii<br />

pe malul rîului Ilisos<br />

11,8 × 19,5 cm, 115 pag.<br />

10 lei<br />

Alain Badiou:<br />

Secolul<br />

14 × 23 cm, 175 pag.<br />

25 lei<br />

Philippe Lacoue-Labarthe:<br />

Ficfliunea politicului.<br />

Heidegger, arta øi politica<br />

14 × 23 cm, 172 pag.<br />

25 lei<br />

IDEA artæ + societate #32, 2009<br />

20 lei<br />

IDEA artæ + societate #33-34, 2009<br />

40 lei<br />

IDEA artæ + societate #35, 2010<br />

20 lei


400117 RO Cluj<br />

Str. Dorobanflilor, nr. 12<br />

tel.: +40-264-594634<br />

tinka@<strong>idea</strong>editura.ro<br />

www.<strong>idea</strong>editura.ro<br />

COLECfiIA REFRACfiII / REFRACTIONS<br />

A crea o nouæ culturæ nu înseamnæ doar a face descoperiri „originale“ în mod individual, ci de asemenea,<br />

øi mai ales, a ræspîndi într-o manieræ criticæ adeværuri deja descoperite, a le „socializa“ øi, prin urmare, a<br />

le face sæ devinæ baza unor acfliuni în cadrul vieflii, elementul de coordonare øi de ordine intelectualæ øi<br />

moralæ. Ca o mulflime de oameni sæ fie adusæ la a gîndi în mod coerent øi unitar realul prezent – acesta<br />

e un fapt „filosofic“ mult mai important øi mai original decît hazardul prin care un „geniu“ filosofic dæ peste<br />

un nou adevær ce ræmîne patrimoniul unor grupulefle de intelectuali. (A. Gramsci)<br />

Creating a new culture does not only mean one’s own individual “original” discoveries. It also, and most<br />

particularly, means the diffusion in a critical form of truths already discovered, their “socialization” as it were,<br />

and even making them the basis of vital action, an element of co-ordination and intellectual and moral order.<br />

For a mass of people to be led to think coherently and in the same coherent fashion about the real present<br />

world, is a “philosophical” event far more important and “original” than the discovery by some philosophical<br />

“genius” of a truth which remains the property of small groups of intellectuals. (A. Gramsci)<br />

Marius Babias (ed.):<br />

European Influenza<br />

16 × 23 cm, 264 pag.<br />

20 lei<br />

Adrian T. Sîrbu,<br />

Alexandru Polgár (coord.):<br />

Genealogii ale<br />

postcomunismului<br />

16 × 23 cm, 336 pag.<br />

35 lei<br />

Konrad Petrovszky,<br />

Ovidiu fiichindeleanu (coord.):<br />

Revoluflia Românæ televizatæ.<br />

Contribuflii la istoria culturalæ<br />

a mediilor<br />

16 × 23 cm, 248 pag.<br />

35 lei<br />

Timotei Nædæøan (coord.):<br />

Comunicarea construieøte<br />

realitatea. Aurel Codoban<br />

la 60 de ani<br />

16 × 23 cm, 164 pag.<br />

25 lei<br />

Bogdan Ghiu:<br />

Telepitecapitalism.<br />

Evul Media 2005–2009<br />

16 × 23 cm, 312 pag.<br />

29 lei<br />

Adrian T. Sîrbu,<br />

Alexandru Polgár (eds.):<br />

Genealogies of<br />

Postcommunism<br />

16 × 23 cm, 343 pag.<br />

35 lei / 9 € / 12 USD<br />

Konrad Petrovszky,<br />

Ovidiu fiichindeleanu (eds.):<br />

Romanian Revolution Televised<br />

16 × 23 cm, 255 pag.<br />

35 lei / 9 € / 12 USD


Romanian Pavilion<br />

at the 54 th International Art Exhibition –<br />

la Biennale di Venezia 2011<br />

PERFORMING<br />

HISTORY<br />

with Ion Grigorescu<br />

and the artist duo<br />

Anetta Mona Chiøa & Lucia Tkačova<br />

Curators: Maria Rus Bojan and Ami Barak<br />

With the special collaboration of Bogdan Ghiu and the magazine IDEA arts + society<br />

4 th June – 27 th November 2011, Giardini di Castello<br />

Organizers: Ministry of Culture and National Heritage,<br />

Ministry of Foreign Affairs,<br />

Romanian Cultural Institute,<br />

International Center for Contemporary Art Bucharest.<br />

Partners: Romanian Institute for Assessment and Strategy (IRES),<br />

Romanian National Lottery, Project Foundation.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!