Steaua 7-8_2010.s

32
temporane româneºti, trebuie sã
încep, fãrã îndoialã, de la
individualitatea cea mai
proeminentã – de la Octavian
Goga. (O. Goga – actualmente
ministru afacerilor interne al
României).
El constituie un punct de
referinþã între vechea ºi noua
poezie româneascã. Lirica lui este
naþionalã în cea mai bunã
accepþiune a cuvântului. Goga a
avut o puternicã înrâurire asupra
întregii generaþii de poeþi
contemporani. Ca nimeni înaintea
sa a reuºit sã suprindã în rimele
sale frumuseþea expresiei romanoslave.
De asemenea, din generaþia
mai veche a produs o puternicã
influenþã în formarea noii lirici,
eminentul polemist, Tudor Arghezi.
Un excepþional fãuritor de slove,
inepuizabil izvor de idei stilistice.
Are o activitate de scriitor de mai
bine de treizeci de ani. Este un
artist profund, înzestrat cu un dar
aparte de vizionar, creator pe care
un cititor de duzinã niciodatã nu îl
va înþelege în esenþa lui.
Tot aºa, un scriitor pentru sfere
mai înalt, este G. Bacovia, un
sceptic de mare expresie, cu o
forþã extraordinarã de sugestie. Cu
o operã modestã ca întindere,
poetul strãpunge parcã acel violet
al tristeþii, pe care poetul o aude
cu compãtimire dintr-o „materie
plângând”.
Printre cei mai tineri, ar trebui
sã îl enumãr pe Nichifor Crainic,
foarte puternic împlântat în natura
româneascã. Poezia lui Crainic e
clarã, fluidã, foarte melodioasã.
Poetul ºtie sã se menþinã în
simplitatea clasicã. La el se referã
în mare mãsurã cuvintele amintite
privind Etosul românesc.
În ultimii ani se plaseazã în
frunte Ion Pillat, poet plin de vechi
amintiri boiereºti, un cântãreþ subtil
penetrant al trecutului aristocratic.
Adrian Maniu creazã într-un
format poetic primitiv, rafinat. Are
în el ceva din frumuseþea vechilor
icoane româneºti. ªi ceva din
naivitatea lor. Primitivismul acesta
vine nu o datã dintr-o inspiraþie
popularã, plinã de-o prospeþime
extremã.
În acest loc trebuie amintit ºi Ion
Vinea, al cãrui elev, Tristan Tzara
este creatorul român al
dadaismului. ªi, la sfârºit, Ion
Barbu, un talent unic, geometric,
în acelaºi timp; el este cel care
întruchipeazã pe de-a-ntregul
dimensiunea dionisiacã. Dintre cei
mulþi care creazã actualmente am
enumerat doar pe cei mai
importanþi. În acest cor de talente
deja se aud glasurile tot mai
evidente ºi mai puternice ale
viitorului.
LUCiAN BLAGA
*
Trebuie spus cã însemnãrile de
mai sus: succinte, sincere ºi
colegiale, semnate de Lucian
Blaga, scrise, probabil, în germanã
ºi traduse din aceastã limbã, în
polonã, aduceau în þara lui
Mickiewicz ºi Staff un spor de
informaþie larg accesibilã, ce putea
trezi interesul pentru lectura
autorilor enumeraþi. Acest lucru nu
va întârzia sã aparã, cunoscut fiind
cã la începutul anilor ’30, poetul din
Wadowice, acum la Poznan, Emil
Zegadlowicz va pune în operã un
prim florilegiu de liricã româneascã,
intitulat: Teme româneºti. Ulterior,
universitarul Emil Biedrzycki, din
Lwow, poeþii Lewik, Hollender ºi
alþii se vor apleca tot mai atent
asupra liricii româneºti.
Eseul lui Blaga, redactat din
nevoia de a populariza lirica
contemporanã a þãrii sale, se
constituie într-o piatrã de temelie
în prezentarea poezii româneºti în
Polonia, contribuþie despre care nu
ºtim în ce mãsurã poeþii enumeraþi
au ºtiut de prezentarea de mai sus
a confratelui lor, dupã cum nu se
ºtie în ce mãsurã Blaga însuºi a
dat textul publicitãþii ºi în româneºte.
La peste opt decenii de la
redactare, eseul se constituie întrun
model de a prezenta strãinãtãþii
realitãþile ºi coordonatele poetice
ale liricii interbelice. (cf. Nicolae
Mareº, Încã Polonia..., Ed.
Colosseum, 2008, Blaga în
Polonia sau de la Meºterul Manole
la Mirabila sãmânþã, p. 207-211).