Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
4<br />
Redefinirea canonului în literatura<br />
româna contemporana<br />
)<br />
Redefining the Canon in the Contemporary Romanian<br />
Literature<br />
Felix Nicolau<br />
„Excesul de alteritate, pe de o<br />
parte, excesul de identitate, pe de<br />
altã parte, nu provin oare adesea<br />
tocmai dintr-o inadecvare a<br />
schemelor binare de a surprinde<br />
structura policefalã a formelor”<br />
(Jean-Jacques Wunenburger,<br />
Raþiunea contradictorie)<br />
Profeþia neoconservatorilor,<br />
reprezentaþi mai cu seamã de<br />
Arnold Gehlen, conform cãreia<br />
postistoria coincide cu finalul<br />
proiectului cultural al postmodernismului,<br />
evoluþia ideilor<br />
epuizându-se, nu se verificã întrun<br />
areal ce a suferit de pe urma<br />
cenzurii comuniste ºi care, acum,<br />
este doritor sã recupereze ºi sã<br />
se sincronizeze. Dupã 1989 s-a<br />
experimentat în toate direcþiile, dar<br />
în special în cele care fuseserã<br />
total interzise. S-a ajuns astfel la o<br />
cvasiisterie a etalãrii visceralului ºi<br />
a trivialului (a se vedea ºi cartea<br />
lui Radu Voinescu, Trivialul). Or,<br />
canonul îºi formuleazã principiile<br />
de selecþie ºi promovare în condiþii<br />
de echilibru, când creaþia este<br />
autenticã, iar nu mimeticã. Artiºtii<br />
generaþiei 2000 au cedat în mare<br />
mãsurã imboldului de a arde<br />
etapele Beat-ului american ºi ale<br />
noii ºcoli de prozã ruseºti (Viktor<br />
Pelevin, Vladimir Sorokin, Victor<br />
Erofeev ºi Venedikt Erofeev), cea<br />
care a înfãptuit critica mentalitãþilor<br />
intensificând imaginile violente ºi<br />
mizerabiliste. În fond, toþi aceºti<br />
creatori se refereau, mai mult sau<br />
mai puþin conºtient, la teza lui Jean-<br />
François Lyotard, conform cãreia<br />
tentativa modernitãþii de a impune<br />
noi universalii s-a prãbuºit tragic<br />
odatã cu punerea în funcþiune a<br />
lagãrului de la Auschwitz. A fost<br />
eºecul care a compromis<br />
metanaraþiunile.<br />
Autorul esste Conferenþiar, Universitatea<br />
“Hyperion”, Bucureºti (The<br />
author is Associate Professor,<br />
University Hyperion, Bucharest)<br />
)<br />
Faptul cã evoluþia modernismului<br />
în cultura românã a fost<br />
retezatã de instalarea regimului<br />
comunist a determinat o decalare<br />
faþã de cultura europeanã. În timpul<br />
Primãverii de la Praga, când a avut<br />
loc o relaxare a cenzurii ºi în spaþiul<br />
românesc, s-a încercat recuperarea<br />
grãbitã a etapei finale a<br />
modernismului. Or, aºa cum se<br />
cunoaºte, aceastã sincopã a avut<br />
ca rezultat întârzierea declanºãrii<br />
postmodernismului cu cel puþin<br />
douãzeci de ani. Chiar ºi aºa,<br />
postmodernismul Generaþiei ’80 a<br />
fost considerat unul mimetic,<br />
livresc ºi limitat ca manifestare, dat<br />
fiind contextul ideologizant,<br />
represiv. Încercând sã delimiteze<br />
cele douã apartenenþe, Virgil<br />
Nemoianu considera cã modernismul<br />
ar continua idealurile raþionalismului<br />
iluminist, în timp ce<br />
postmodernismul, datoritã voinþei<br />
de descentrare ºi de asimetrie, ar<br />
împãrtãºi exultanþa romanticã.<br />
Sincronizarea culturalã a survenit<br />
totuºi mereu, în pofida barierelor<br />
ideologice. Astfel, în domeniul<br />
poeziei, recuperarea lirismului<br />
autentic a început cu Nicolae<br />
Labiº, pentru ca la sfârºitul anilor<br />
’60 sã irumpã generaþia poeþilor<br />
numiþi simultan postblagieni ºi<br />
neotradiþionaliºti. În mod paradoxal,<br />
recuperarea modernismului<br />
a însemnat un apel la<br />
tradiþie. Sã fie cultura românã<br />
condamnatã la un decalaj<br />
perpetuu<br />
În numãrul 3 din 2001, revista<br />
„Viaþa româneascã” a demarat o<br />
anchetã avînd ca subiect canonul.<br />
Ancheta va fi continuatã în revista<br />
„Paradigma”, iar rezultatele<br />
dezbaterii se vor concretiza în<br />
publicarea volumului Canon ºi<br />
canonizare, Editura Pontica, 2003.<br />
Deja Ion Simuþ, în revista „Familia”<br />
din septembrie 2000, analizase<br />
cum, în pofida ideologiei comuniste,<br />
începând cu deceniul al<br />
ºaptelea al secolului trecut s-au<br />
impus ierarhii valabile din punct de<br />
vedere valoric. Ion Bãlu considerã<br />
cã dupã 1990 se face simþitã<br />
sciziunea între canon ºi axiologie.<br />
ªi Ioan Buduca este de pãrere cã<br />
actualul canon este o formã de<br />
împrumut, preluatã din Occident,<br />
ceea ce creeazã impresia de<br />
artificialitate. Leo Butnaru afirmã cã<br />
literatura prezentului este<br />
transcanonicã, în sensul obliterãrii<br />
canonului. Aceastã literaturã în<br />
devãlmãºie ar fi în legãturã cu<br />
limbajul transraþional al cubofuturiºtilor<br />
ruºi. Concluzia este cã<br />
literatura s-a degradat pânã la<br />
stadiul de paraliteraturã, adicã<br />
„literaturã de o para”. Mai optimistã,<br />
Marina Cap-Bun se bazeazã pe<br />
cartea lui Harold Bloom când<br />
susþine cã oricâte transformãri<br />
ambigue va suferi canonul, el va<br />
funcþiona tot ca normã de selecþie<br />
ºi de impunere, acþionând la frontiera<br />
comunã a mai multor orientãri,<br />
sub presiunea ideologiilor extraestetice.<br />
Relaxat în privinþa derutei<br />
canonice actuale, Livius Ciocârlie<br />
percepe canonul ca pe un haos<br />
fertil, une auberge espagnole unde<br />
îþi aduci mâncare de acasã.<br />
Dezamãgit de ideea lui Harold<br />
Bloom de a propune o listã de opere<br />
acreditate, teoreticianul timiºorean<br />
neagã existenþa unui canon<br />
atemporal. Viziunea lui este a unui<br />
canon ca o tribunã dintr-o piaþã<br />
publicã, pe care se suie tot felul de<br />
vorbitori. Unii sunt aclamaþi, alþii<br />
huiduiþi sau huiduiþi dupã ce<br />
fuseserã aclamaþi – ºi viceversa.<br />
Un speakers’ corner într-un Hyde<br />
Park textual. Canonul nu ar<br />
însemna atât listã, cât modalitate<br />
specificã de lecturã. Exemplul în<br />
speþã este cel al optzeciºtilor, care<br />
i-au relansat pe scriitorii ªcolii de<br />
la Târgoviºte. Avansând în<br />
demonstraþie, Livius Ciocârlie
Change language