Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

Secţiunea Finanţe - Contabilitate
LEASINGUL ÎN ROMÂNIA
Lect.univ.dr. Dorel BERCEANU
Lect. univ. dr. Cristi SPULBĂR
Acest articol tratează o problematică de mare actualitate şi delicateţe
pentru ţara noastră, şi anume aceea a leasingului. După prezentarea actelor
normative care reglementează această activitate în ţara noastră, sunt
evidenţiate leasingul financiar şi operaţional, unele aspecte critice ce apar în
această operaţiune, precum şi avantajele şi dezavantajele leasingului. În
încheiere este studiat costul leasingului atât din punctul de vedere al locatorului
cât şi al locatarului.
Termeni cheie: leasing, locator, locatar, financiar, operaţional, finanţare,
contract, rată, cost, amortizare.
Dat fiind faptul că pretutindeni capitalul este foarte scump, iar afacerile care
necesită mult capital propriu nu sunt cele mai eficiente din punct de vedere financiar,
leasingul trebuie perceput ca o modalitate de finanţare, ca o alternativă la sistemul de
creditare şi la proprietatea directă asupra unui active.
În condiţiile actuale din ţara noastră, când firmele sunt puternic decapitalizate,
leasingul trebuie văzut şi ca o modalitate de adaptare a pieţei de capitaluri la capacitatea
limitată de finanţare a investiţiilor. De altfel, în cadrul analizelor financiare,
fundamentarea deciziei de investiţii se realizează concomitent cu cea de finanţare. În
general, prin intermediul leasingului se obţine, pe termen precizat, dreptul de folosinţă
asupra unor produse industriale de valori mari şi foarte mari. De asemenea, leasingul s-
a dezvoltat în ultimul timp ca o formă de promovare a exporturilor de echipamente
(maşini unelte, echipamente electronice, mijloace de transport). În prezent, poate fi luat
în leasing aproape orice tip de mijloc fix.
Activitatea de leasing, în România, a fost incipient realizată cu câtva timp
înaintea legiferării lui prin Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de
leasing şi societăţile de leasing şi a Legii nr. 90/1998 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 51/1997. Apoi, respectiva Ordonanţă de urgenţă a fost modificată şi
completată prin legea nr.99/27.05.1999 privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice (Titlul II). Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile
de leasing şi societăţile de leasing a fost republicată cu modificările de rigoare în
Monitorul Oficial nr. 9/12.01.2000.
Aşa cum a fost gândită, O.G. nr.51/1997, aceasta introducea o formă
"originală" de leasing, un leasing "hibrid", păgubos atât pentru locatar cât şi pentru
locator. De altfel, respectivul act normativ comporta critici pe mai multe planuri:
• nu face o individualizare clară a tipurilor de leasing (vânzare şi leaseback,
operaţional, financiar), activitatea fiind tratată la modul general, cu atât mai mult cu cât
acestea au implicaţii contabile, fiscale şi juridice diferite;
• deşi se recunoaşte nevoia de lichidităţi a acestui tip de societăţi nu
explicitează clar modul şi limita de constituire a fondului de rezervă a acestora;
5