16.02.2015 Views

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

4<br />

<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />

rezervă, căci în vremea aceea toţi învăţătorii erau ofiţeri, era concentrat. La<br />

şcoala primară din Suceviţa doamna Beuca învăţa clasa I şi a II-a, domnul<br />

profesor Georgescu - reformat, având şi o defecţiune la un picior, era liber<br />

de sarcini militare - învăţa clasa a III-a şi a IV-a; domnul Popovici învăţa<br />

clasa a V-a, fiind şi comandantul subcentrului de premilitari, iar doamna<br />

Boghean, soţia directorului, învăţa clasa a VI-a şi a VII-a. Aceşti dascăli<br />

predau toate materiile. Şi se făcea carte bună. Rog să mă scuze dascălii din<br />

învăţământul de astăzi, dar copiii sunt extrem, extrem de slab pregătiţi, din<br />

toate punctele de vedere. Nu prea ştiu despre Şelimbăr, despre Ceremuş,<br />

despre Hotin ori Cetatea Albă...<br />

Erau atunci patru-cinci învăţători care predau de toate şi ucenicii<br />

aveau orizont, predau de toate la şapte clase!<br />

La această şcoală a învăţat şi dl. Modest Radu Siretean, ajungând<br />

mai târziu directorul ei, când încă era adolescent. Tot de aici s-au ridicat<br />

oameni cu nume bun. Călin Gavril Boghean - ofiţer superior, Valerian<br />

Procopciuc, profesor şi bibliograf, autorul monografiei Suceviţa...<br />

C.H.: Accentuaţi că dimensiunea patriotică, absolut obligatorie în<br />

cadrul educaţional, e astăzi ignorată, aproape abandonată.<br />

Gv.V.: Da. Au fost `n compania mea cu ocazia unor excursii la<br />

monumentele noastre evocatoare de vremi glorioase, tineri care m-au făcut<br />

să roşesc din pricina cunoştinţelor elementare precare. Aşa s-a întâmplat la<br />

Putna, la Arcul de Triumf, la Cozia. ~n faţa unor statui, înaintea Galeriei<br />

Voievozilor de la Iaşi şi de la Rădăuţi...<br />

Şi, ca să duc răspunsul până la capăt, voi spune că etapa pe care o<br />

evoc - Suceviţa natală fiind în centrul ei - era tulbure.<br />

Din punct de vedere social, din punct de vedere economic, să vorbim<br />

aşa, era timpul concentrărilor, deoarece, după cum ştim, Basarabia în '39 a<br />

fost răpită. Erau câţiva pensionari care au lucrat în fabrica de cherestea,<br />

majoritatea nemţi de la Voievodeasa, puţini, foarte puţini, de la Suceviţa.<br />

Cei care munceau la pădure, cu ţapina, nu aveau pensie. Trăiau oamenii cu<br />

palma de pământ pe care o aveau. Dar fiind cu adevărat liberi şi pentru că<br />

banul avea valoare atunci, oamenii creşteau vite, le vindeau şi făceau faţă<br />

vieţii, pe lângă alte venituri. O oaie şi un miel costau 250 de lei; când a<br />

plecat un alt frate al meu în armată - că noi am fost trei fraţi reangajaţi în<br />

armată: Niculai, Costel şi eu, Gavril -, tatăl meu a câştigat o astfel de sumă<br />

în urma unei negustorii.<br />

Ce m-a determinat să merg sub arme Am terminat şcoala primară;<br />

ce să fac aici Tata a murit când aveam 14 ani. Am rămas eu cu o soră. Toţi<br />

ceilalţi erau căsătoriţi. Eu, împreună cu sora mea, care era mai mare decât<br />

mine, am rămas fără stea. Am zis: „Merg şi eu ca şi Costel, ca şi Niculai.<br />

Mă reangajez, fac şcoală şi voi avea o sursă de viaţă asigurată, căci aici este<br />

foarte greu". Aşa am zis şi am plecat.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!