NPC 11 - WordPress.com

x Õ Ô Ú Ê 

Anul XV - nr. 61 (supliment autumnal 2011) 

Revistă de ariergardă culturală 

sub egida morală a Uniunii Scriitorilor din România 

NOuA 

PROVINCIA 

CORVINA 

Revista este editată de Asociaţia cultural-umanitară 

şi ştiinţifică „Provincia Corvina“ din Hunedoara

NOUA PROVINCIA CORVINA anul XV - nr. 61 (supliment autumnal 2011) 

Potrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului 

aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi 

citate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare. 

redacţia: 

eugen evu - director fondator 

ion urda - redactor coordonator 

muguraş maria petrescu - redactor 

elena daniela sgondea - redactor 

radu roşian - redactor 

alexandru podea - redactor 

florentin smarandache (SUA) - redactor 

varianta online 

Asta-i ROMÂNIA!... 

Autodafé - Despre ignoranţa limbută (fragmente) 

Ştiţi care-i defectul nostru? Că suntem perfecţi. O ţară de talentaţi. Norocul nostru? Că le ştim pe 

toate. Dacă mi-aş scrie memoriile, aş titra, cu fior patriotic: „Eu sau Despre ignoranţa limbută”. 

Delirul ăsta de omniscienţă ne întăreşte în faţa tuturor încercărilor. Ne căleşte. Am căpătat o voluptate 

incredibilă de a descrie dezastrul şi, povestindu-l cu amănunte picante, de a ne detaşa de el, ca şi când 

nu ni s-ar întâmpla nouă. Televiziunile de ştiri le augmentează pe toate. Parcă au un singur slogan 

imprumutat de la Conu' Caragiale: „Simţ enorm şi văd monstruos”. E de ajuns să deschidă un crainic 

emisiunea zicând doar atât: „Astăzi, 21 septembrie...". Vocea lui mereu precipitată cheamă nenorociri, 

sună ca şi când ar anunţa ultima zi. Urmăriţi cu atenţie invitaţii dintr-un studio TV. Nu că n-au răbdare, 

dar n-au timp să se asculte unii pe alţii; au prea multe de spus. Încep invariabil cu „e clar”, „e 

limpede”, „cu certitudine”. Chiar fără nici o umbră de îndoială? Măcar pentru impresie artistică?... 

Media e plină de mărturisitori. Le facem din vorbe pe toate. Suntem suma vindicativă a vorbelor 

noastre (numai la noi execuţia bugetară e un spectacol de autodafé cu publicul în delir). Frumos e că n- 

am auzit pe nimeni zicând: „Nu ştiu”, „Nu mă pricep”, „Daţi-mi un răgaz să mă informez”... 

Cum să te dai bătut, să te predai fără luptă în România, fortăreaţa ignoranţei erudite?... 

Teodor BRUCĂR 

adresa redacţiei: 

Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7 

code street : 331014, ROMANIA 

e_mail contact : evueugen@yahoo.com 

ion_urda@yahoo.com 

telefon : +40 354 402836 

mobil : +40 746 146690 

+40 751 517100 

ISSN: 1841 - 4478 

Coperta 1: Smochinul ucigaş 

Dacă o pasăre îi duce sămânţa în vârful 

unui copac, aceasta încolţeşte şi îşi coboară 

rădăcinile, înfăşurând şi strangulând copacul 

suport. Dacă în vârful său o pasăre depune 

o altă sămânţă, îl paşte aceeaşi soartă... 

Revista apare sub îngrijirea 

As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoara 

Pentru publicitate, donatii sau contributii As.C.U.S. ‘Provincia Corvina‘ Hunedoara 

are deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul in lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică 

"provincia corvina" 

Pseudo editorial neutrino 

Întrebare şi răspuns 

Eugen EVU: Dragă prietene dr. Florentin SMARANDACHE, cunoscând de 

mult timp activitatea dvs. în domeniul paradoxismului în literatura română şi 

universală, a neutrosofiei, a fizicii şi matematicii, cercetării lingvistice, inclusiv în 

zonele colaterale ale creativităţii şi ştiind că aţi fost printre cei nominalizaţi pentru 

un premiu Nobel în straniul an 2011..., am resimţit împreună cu numeroşi 

susţinători din ţară şi din diaspora, emoţia acestei aşteptări… Ştiu din discuţiile cu 

dvs. de la Hunedoara câte ceva despre noile paradigme şi un anume “flux” oscilatoriu al 

subiectivităţilor etc. Noi v-am fi conferit premiul pentru extraordinarul mesageriat al 

interculturalismului, prin conferinţele dvs. în peste 45 de ţări, pentru rara nobleţe de a fi un 

ambasador inimos al spiritului inventiv românesc… Şi pentru un special poliedrism structural al 

dvs., ca un fel de zestre a geniului românesc, activ pe meridianele acestei lumi tot mai ameninţate. 

Vă rog să comentaţi “la rece” fenomenul Nobel, sub aspect organizatoric, aşa cum l-aţi înţeles… 

Florentin SMARANDACHE: Conform site-ului oficial al Fundaţiei 

Nobel se primesc anual în jurul a 250 de propuneri pentru acest premiu 

în literatură. Alegerea nu poate fi obiectivă în domeniul umanistic. 

Intervine poziţia socială a celor nominalizaţi, conjunctura politică a 

momentului respectiv, “gusturile” şi, mai ales, relaţiile (cine îţi face 

“lobby”). În presa occidentală există dispute privitoare la decernări. În 

cea engleză, este citată ipoteza mea supraluminală... Vor continua cu 

insulte către unii şi alţii? Un fizician englez îmi spune că la BBC s-a dat 

deja un documentar despre supraluminal, în vreme ce media din SUA 

(aflată sub control se pare) refuză să aducă măcar vorba de acest 

experiment internaţional... 

Există destule lupte de culise între cine să ia şi cine să nu ia. Au fost scriitori titani refuzaţi, 

precum Lev Tolstoi (rus, 1828-1910), James Joyce (irlandez, 1882-1941), Jorje Luis Borjes 

(argentinian, 1899-1986), iar alţii cărora li s-a acordat premiul fără să fi făcut gaură în cer cu 

scrierile lor; dau cȃteva exemple: B. Bjornson, P. von Heyse etc. Sunt diferenţe minime, poate chiar 

deloc, între unii care au luat şi alţii care nu au luat. N-ar trebui ca Romȃnia să aibă “Complexul 

Nobel", fiindcă şi alte naţii mici cu premianţi Nobel au literatura lor tot necunoscută în lume! De 

pildă polonezii au trei laureaţi: Sienkiewicz, Reymont, Szymbonska dar n-am văzut prea multe 

referinţe romȃneşti sau străine la operele acestora. Cel mai mult contează limba de circulaţie 

internaţională sau regională în care scrii. Pȃnă la urmă tot cititorii vor decide. Peste o sută, două de 

ani scriitorul X care nu mai intersează pe nimeni va cădea în desuetitudine şi uitare - cu premiile lui 

cu tot!... mai ales că atunci vor fi alte situaţii politice şi alte puteri care vor decide. Iar gusturile şi 

stilurile estetice sunt în permanentă schimbare… 

Un pelerin pe meridiane 

De dor de toamnă 

Un soare urduros 

Zâmbește amar… 

Cu indiferența desenată pe față 

Cocoșul trezește răsăritul 

**** 

Au înlemnit salcâmii 

De priveliști… 

Gutuii adună culori 

Florentin SMARANDACHE 

Din pământ 

Mă scald … 

Mă scald în apatie 

Sub linia gândului 

Într-o absență dulce și moale 

Năpădit de 

Amintiri goale 

Lipite de frunte 

Nr.61 - supliment 

autumnal 2011 

noua proVincia corvina pag. 1



Comemorare 

Daniel LĂCĂTUŞ 

Omagiu la Unchiul Romon 

Vineri, 02 septembrie 2011, la Casa de Cultură a 

Sindicatelor din oraşul Călan, de la ora 16:30 a avut loc un 

eveniment cultural emoţionat, marcat de trecerea a şase luni 

de la stingerea dintre noi a celui care a fost Romul Munteanu, 

editor, profesor universitar şi critic literar, nume cu rezonanţă 

în cultura europeană, distins în anul 2005 cu Ordinul Steaua 

României în grad de cavaler, premiul Menelaos Ludemis, 

Atena, 1980, palmes Academiques, acordat de Ministere de 

La'education Nationale (Franţa) şi foarte multe alte înalte 

distincţii venite să-i recunoască meritele deosebite. În 

prezenţa unui public destul de numeros, scriitori, profesori, artişti şi mulţi alţi intelectuali din părţile 

locului, evenimentul dedicat comemorării profesorului Romul Munteanu s-a desfăşurat într-o 

atmosferă sobră, cu sentimente de adâncă emoţie ce stăpâneau pe cei prezenţi. Deşi iniţial 

organizatorii şi-au propus ca evenimentul să dureze o oră şi jumătate, durata a fost mult depăşită. 

Totul a început cu o înregistrare mai veche realizată la un post naţional de televiziune în care s-a 

putut urmări omul Romul Munteanu, un domn respectabil, cu simţul umorului şi care creează emoţii 

celor de lângă el. Au fost prezentate din cărţile semnate Romul Munteanu, iar fiica acestuia, la 

rândul ei editor, Ana Munteanu a citit emoţionată din volumul de memorii „O viaţă trăită, o viaţă 

visată” şi a vorbit despre intenţiile ei, legate de înfiinţarea Fundaţiei Europene Romul Munteanu, cu 

sediul central la Bucureşti şi un alt sediu în localitatea Călan. Împlinind dorinţa lui Romul 

Munteanu, Ana Munteanu a adus urna cu cenuşa tatălui în cimitirul din biserica satului, ţinând să 

împlinească o mai veche dorinţă a acestuia, reîntoarcerea la vatră. "În memoriam Romul Muntean" 

a fost moderat de profesorul şi scriitorul Silviu Guga, bună cunoştinţă a profesorului Munteanu, 

despre care a mărturisit recent că: 

(….) "Întâlnirea cu Romul Munteanu n-a avut loc la Bucureşti, aşa cum îmi imaginam, ci la 

Deva. Bunicul aflase, nu mai ştiu prin ce împrejurare, că Romoluţ a lu` Ciobu, cantorul de la 

Călanul Mic, pe care-l cunoştea, nu era altul decât tatăl „directorului de facultate”, cum zicea el, de 

la Bucureşti, şi acesta e acasă. A doua zi tata pune caii la căruţă şi mă ia, împreună cu mama, care 

cususe o rochiţă pentru Anica, fetiţa profesorului despre care aflaserăm că stă la bunici, luăm şi o 

sticlă cu ţuică bună de Vălcele şi ajunşi la Călanul Mic, tragem la familia Toltean. La casa 

Muntenilor ne conduce doamna Toltean, suntem bine primiţi, dar profesorul era la Deva, vine cu un 

tren de seara, dar a doua zi pleacă iar la Deva şi ne hotărâm să-l întâlnim acolo. Nanei Maria, mama 

profesorului, care mă simpatiza vizibil, îi spuneam ce importantă carte a scris feciorul ei. Nu mai 

reţin ce am spus în acel „comentariu”, făcut la gândul că îi va fi transmis fiului şi voi face impresie 

bună, dar ţin minte cuvintele nanei: „Copilul meu a ajuns fala Călanului”. Nu i-a fost uşor să ajungă 

aici, că a fost nevoie să înveţe mult şi-n Germania s-a dus să înveţe. Eram încredinţat că aşa e, 

convingerea aceasta am avut-o şi a doua zi când, cu ajutorul editorial profesorului şi avocatului 

Aron Todoroni, l-am întâlnit la Deva. Convorbirea cu el a fost mai simplă decât mă aşteptam, 

pentru că nu mi-a verificat cunoştinţele, am vorbit despre „viaţa literară” din Deva, despre „opera” 

mea. I-am mărturisit ceea ce părinţilor nu le-am spus, că nu vreau să merg la Bucureşti ca să mă fac 

profesor, ci scriitor, poet, prozator, critic literar, orice. Când m-am lăudat că debutasem în revista 

„Tribuna”, a spus că mă invidiază şi mi s-a părut atunci că îşi bate joc de mine. De la Deva am venit 

cu trenul împreună şi numai atunci m-a întrebat ce-mi place să citesc şi a rămas surprins de lectura 

mea „bogată”, mi-a recomandat ca să ajung şi eu scriitor să nu mă las influenţat de nici un scriitor. 

Înainte de toate însă trebuie să merg la cursurile de pregătire pentru admitere pe care le organizează 

facultatea. I-am urmat sfatul si m-am dus, la acele cursuri unde m-am împrietenit cu Marin Mincu, 

învăţam împreună într-o cameră de cămin la Grozăveşti" (....) La un moment dat în ochii acestuia se 

pag. 2 

noua proVincia corvina 


autumnal 2011



puteau observa câteva lacrimi, aceleaşi sentimente profunde le-a trăit şi Paulina Pop care a 

rememorat clipele în care l-a cunoscut pe Romul Munteanu şi căruia chiar a avut ocazia să-i ia un 

interviu, se întâmpla în anul 2000, an în care profesorul Romul Munteanu era numit cetăţean de 

onoare al municipilului Deva, localitate unde a urmat Şcoala Normală. Prezentă la eveniment, 

interpreta de muzică populară, şi ea din Călanul Mic, Mariana Anghel a încântat asistenţa (împreună 

cu Violeta Deminescu, învăţătoare şi realizatoare tv, nepoată a profesorului) printr-un gest profund, 

iniţial nu a fost recunoscută de mulţi dintre cei prezenţi în sală, cei mai mulţi fiind obişnuiţi să o 

vadă în portul popular, aceasta interpretând în memoria profesorului Romul Munteanu piesa 

"Streiule, pe malul tău", cu toţii, iniţial organizatorii au fost plăcut surprinşi. 

Au mai vorbit profesorul şi scriitorul Mircea Tomuş, şi el apropiat al lui Romul Munteanu, 

scriitorii Ioan Barb şi Rudolf Pilly. Salutară a fost şi prezenţa cenaclului literar "Victor Isac" din 

Hunedoara, condus de Constantin Grecu. 

Din păcate, în ultima perioadă a vieţii sale nu a avut prea des ocazia să se bucure de atenţia unora 

dintre confraţii săi în litere sau a jurnaliştilor, cum foarte bine remarcă şi criticul Alex Ştefănescu 

într-un interesant articol, numit sugestiv "Eroul uitat". 

1. Din opera omagiatului; 2. Evocări Paulina Popa, Silviu Guga, Mircea Tomuş, Ioan 

Barb; 3. Asistenţa: Raisa Boiangiu, soţii Grecu, Constantin Stancu 

"Iată ce se întâmplă acum, chiar acum: trăieşte în Bucureşti, imobilizat în casă şi orb, un 

intelectual de o valoare incontestabilă, care a făcut servicii preţioase culturii române, dar aproape 

nimeni nu se interesează de soarta lui: Romul Munteanu. Aproape nimeni nu îl invită la emisiuni 

TV, preferând să aducă în prim-plan femei dezbrăcate care se aplaudă între ele, când reuşesc să 

ghicească al doilea nume al lui Napoleon. Aproape nimeni nu-i citeşte cărţile, deşi ar putea găsi în 

ele mai multă erudiţie şi inteligenţă decât în acelea ale autorilor la modă. Aproape nimeni nu îl 

menţionează în lucrările de sinteză, pentru că în momentul de faţă nu conduce instituţii şi nu face 

parte din sindicate ale succesului literar" (….). Dincolo de toate acestea, Romul Munteanu rămâne 

în memoria apropiaţilor, familiei, dar şi a cititorilor un om minunat, la fel cum şi-l aminteşte şi 

Violeta Deminescu: unchiului "Romon" îi datorez imaginea mea despre superlativul frumuseţii 

feminine: Lucia, soţia sa... Pe la şase-şapte ani ai mei, primiseam vizita bucureştenilor... Probabil 

dorul de satul căruia profesorul Romul Munteanu i-a dedicat, ani mai târziu, o monografie, l-a adus 

acasă. Priveam fascinată un chip luminat de frumuseţe, dar şi de-o frumuseţe interioară care-i 

aducea în ochi un zâmbet plin de căldură, îi priveam faţa ovală, ochii mari, râzători, şi mai ales 

părul negru, lung, ondulat, care pe loc m-a făcut să decretez că vreau un astfel de păr... Şi acum cred 

că Miss Univers este brunetă, cu părul lung... Diana, fiica "domnului Romon" cum îi mai spuneau şi 

de care erau foarte mândri călănenţi, mi-a spus că şi acum e luminat chipul frumoasei bucureştence 

de aceeaşi seninătate şi bunătate... Ani mai târziu, prin clasa a şaptea, mi-am petrecut câteva ceasuri 

în casa unchiului, pe strada Gramont, în Bucureşti, ca un punct final al unei călătorii prin ţară cu 

tatăl, fratele şi sora mea...În acea vară am văzut câteva din minunăţiile cu care Dumnezeu a dăruit 

ţara asta: Dunărea şi Porţile de Fier, Bucegii şi Crucea de pe Caraiman...În clipă asta realizez că nu 

întâmplător mi-au fost duşi paşii, încă dintr-un început, prin locuri de căpătâi ale Grădinii Maicii 

Domnului... Aşadar, mi-amintesc o casă cu pereţii camerelor tapetate cu cărţi, o ojă roşie-sângerie 






pe o comodă (a Luciei, bineînţeles) şi o grădină minunat înflorită în curtea casei - un colţ de rai 

înflorit, în plin Bucureşti. Şi unchiul Romon, încă tânăr, vesel, vorbind cu tatăl meu despre un 

anume episod din cabinetul nr.1... Toate acestea le revăd şi acum în minte, căci ochii mei de copil 

visător îşi construiseră de pe-atunci un sipet în suflet, în care a tot adunat nestemate... L-am mai 

revăzut la finalul liceului, când, din nou însoţită de tatăl meu, am călcat iar în casa de pe Gramont, 

dar de data asta în calitate de viitoare studentă la filologie. Rămasă singură în Bucureşti pentru 

câteva săptămâni, tot vara, într-o seară m-au invitat şi primit cu drag Diana, Lucia şi unchiul... 

Acestea mi-au fost întâlnirile în vreme cu un om de seamă, plecat dintr-un sătuc din Ardeal, aparent 

insignifiant... " 

Un roman cu cheie iniţiatică 

Eugen EVU despre: 

Vavila POPOVICI (SUA) 

PREAPLINUL TĂCERILOR – 

(viaţa în comunism) 

Restaurat ca un sit al Memoriei nu mult trans-figurative, cât realist 

scrutător, sit-ul - carte, din care inteligenţa senectuţii, înnobilată şi decantată 

de arderile suferinţelor – din perioada dictaturii, dinainte de exilul în 

S.U.A., romanul „Preaplinul tăcerilor” – este, unul al despresurării marilor 

tensiuni suferite într-o viaţă, prin mărturisiri şi mărturii de dinainte de 

emigrare, de ceea ce pentru mulţi români pare a fi un Canaan, după exodul 

peste ocean. Cartea a apărut româneşte, în California sa rezidenţială, înţeleg după alte câteva – 

eseuri, proze, poezii,- şi desigur este una parabolic - evangheliară, aş spune cumva profetică, dacă 

înţelegem că istoria se repetă, după comunismul evocat de Vavila Popovici , milioane de români 

sunt siliţi la un nou exod spre „canaanurile” occidentale. Cartea fiind una a regresiunii în memorie, 

a evocării fluente, a fost desigur şi a descărcării acelui „preaplin” – adică a traumaticelor, 

frustrantelor reprimări - din frică, din oroare, din instinctul auto-apărării Fiinţei feminine – 

familiale... de soţie ajunsă în văduvie... Povestea curge fluent, cu un stil alert şi în spirit creştin 

tradiţional, al Originii d-sale, bucovinene... . Cred că în acutele schimbări de paradigme din 

literatura actuală, cel puţin în România unei culturi implozive şi deviaţionistă- altfel, în critica unui 

roman auto-biografic mai ales, pe fond clasic, NU ARE ROST să re-povestească „ sfătuitor” şi cum 

se-ntâmplă „ şcolăreşte”, didacticist, cartea distinsei doamne... Aşadar calea bună ar fi să ÎL 

CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei ce vor să înţeleagă ce a fost nu demult cu „noi”, ca popor – 

experiment – mai ales după ultimul război, şi, să extragă din cartea-iniţiatică a autoarei, iluminare şi 

har – spre a le fi pilduitor. Romanul este de profundă morală creştină, prin sinceritatea mărturiei şi 

prin buna lecţie a descrierii fără ţinte estetizante, aşadar este un roman – neo - testamentar în sensul 

teologic. Cum autoarea a avut primele încercări literare încă din ţară, dinainte de exil, este greu 

pentru mine să disting cărui public anume îi este adresat – atât celor de „acasă”, cât şi diasporei, 

desigur ... Meritul d-sale este – consider - că „grupul - ţintă” al scrierilor suntem noi, ceilalţi care 

scriem, românii de pretutindeni! Tulburător, cartea probează că “strămutarea” trupească în alt 

spaţiu Vavila Popovici scrie într-un stil alert, captivant şi cu nerv narativ aproape telenovelistic, iar 

zona unde îl situez, este cea a cărţii creştine, unde gestul cărţii este gestul preotesei, al Mamei 

Dolores, cumva... Am citit şi cunosc multe cărţi de mărturie - mărturisitoare ale unor români din 

diaspore... Diverse ca stil, dar cu aceeaşi ţintă în fond teologică sau teosofică, indiferent de 

apartenenţa confesională. La urma urmei, romanul de acest tip este: 1) catarsic, decantator de 

„preaplinul” memoriei reprimate - subliminate, să-i spunem memoriei FREATICE; 2) demn a fi 

comunicat – cuminecat cu scop de învăţătură şi adevăr istoric restaurat... Este ora mărturiilor şi a 

mărturisirilor impregnate de empatia inconfundabilă a unei vieţi trăite dramatic dar DEMN, 

exemplar, aşadar modelator pentru sufletele deschise şi sinergice, într-o lume accelerat a corupţiei, 

aşadar a unei NOI STRICĂCIUNI. 

pag. 4 






Concluzie: Poate că „preaplinul” este nu atât cel al memoriei raţionale, agitându-se în zonele 

subconştientului şi prin scriere, evocare, autoarea, aflată la o vârstă venerabilă, ni se confesează din 

irepresibila impulsie psihică de apărare, de luciditate: nu doar celor personale, ci in extenso, ale unei 

memorii colective frustrate bestial de Monstrul Istoriei. Povestea - parabola romanului este astfel nu 

doar a cuiva, ci a mai multora ... 

Iar monstrul istoriei este monstrul perpetuat divers, disimulat, camuflat sau explodând hidos la 

răscruci, monstrul Puterilor manipulatoare, „ secret - serviciile” – care fac şi desfac ... lumea. Arta 

epicii Vavilei Popovici este cumva a unei re- calibrări consolatoare, între trup-şi-duh; scriere 

epifanică, în sensul filosofic al lui Noica. Arta care tămăduieşte prentru e clădită prin confesiune 

pentru urmaşi, prin credinţă într-un Rost superior 

cunoaşterii raţionale. Iată cum o existenţă 

mărturisită cu har şi o anume efuziune lirică de tip 

romantic story, euharistică, suie pe verticala 

morală a fiinţei de mister care freamătă în 

chivotul memoriei. Un roman deloc mistic, un 

roman religios, menit a se transmite celui ce va 

primi, evlavie şi smerenie faţă de o existenţă 

demnă, a omului care NU se depeizează: îţi arde 

încredinţat etapele – vârstele şi suferinţele 

pu rificatoare: din preaplinul holistic al 

Memoriei… 

Un enunţ despre depeizare şi un enkomion 

Suntem pe meridianele lumii într-o criză fără precedent - a depeizării, a precipitării barbare a 

smulgerii din Origini, prin strămutări masive de populaţii, mult mai mari decât cele precedente. 

Înstrăinarea e mai gravă decât cele din exodul biblic, multiculturalismul şi teza globalizării sunt 

utopii care eşuează în tragismul deidentificării. Omul neo-sălbatic va fi unul ciborgic, cu suflet rece 

şi sub dictaturile legilor strâmbe, discriminatorii. Din termen lung, acesta este efectul prin milenii 

al cenzurii Elohimice (Genesa, 6-8) a „amestecului limbilor” şi împrăştierii în lume, „ca să nu 

ajungă omul asmenea nouă şi să se urce la ceruri”. Toate paradgimele se ciocnesc şi se devoră 

reciproc. „Noua ordine” este cea a temerii, necum a iubirii (divine), în umanitate. Ştiinţele decad şi 

ele în religiozitate, sectarism şi disoluţie, sadomasochistă: relaţia patologiei călău-victimă, este un 

principiu dezordonator... Ferice de cel ce rămâne limpede, oriunde ar fi, cel undeva născut: omul 

călător în sensul invers al Timpului... Este concluzia după recitirea cărţii Vavilei Popovici, căreia îi 

mulţumim pentru darul cărţii. Recomand cui primeşte această carte. 

Cititorilor români le recomand şi excelentele eseuri ale Vavilei Popovici, în care vom distinge 

axiomatic ceea ce domnia-sa practică literar în roman, sau în poezie: un sens al re-devenirii umane 

întru divinitate. 

Preaplinul tăcerilor (viaţa în comunism) - fragment 

„Dacă se va întâmpla acum, nu va veni pe urmă. 

Dacă nu va veni pe urmă, se va întâmpla acum. 

De nu se va întâmpla acum, totuşi va veni pe urmă. 

Totul e să fii pregătit.” 

William Shakespeare 

Ştii, dragule, nu-mi venea să cred că vei intra în acel somn adânc, din care nu te vei mai putea 

trezi. A MURI, ce înseamnă a muri? Nu văzusem nici o persoană dându-şi sufletul şi cu-atât mai 

tare mă înspăimântam... Zărisem până atunci, pe străzi, trecând câte un cortegiu de înmormântare 

şi întorceam privirea în altă parte, şoptind: „Dumnezeu să-l ierte!” Mi-era teamă, o teamă 

nemotivată şi grăbeam pasul ... Mai târziu mi-am dat seama că moartea se-nvaţă precum viaţa ... 






Stând la marginea patului tău, îmi ascundeam cu palmele faţa plină de lacrimi, ascultam 

spovedania ta: „Omul în faţa primejdiei şi în faţa morţii îl caută şi îl găseşte pe Dumnezeu. Şi 

oricât de nedezvăluit ar fi Dumnezeu în omul ascuns în putregai şi ruină morală, el apare ca o 

rază, licăreşte într-un colţ, începe să radieze lumină în jurul lui şi tu începi să descoperi încăperile 

sufleteşti pe care le ai; oricât de mici ar fi, ele pot fi încălzite, pot să lumineze întreaga-ţi fiinţă. În 

momente de entuziasm, atunci începe cunoaşterea propriei tale fiinţe, începe lupta între binele care 

exista în tine şi care era neglijat, dispreţuit poate, şi mizeria morală, răul care tindea să acopere în 

cele din urmă, să distrugă totul din om ... Dumnezeu te-ar fi putut lăsa, dar în marea Sa bunătate 

te-a înţeles! A înţeles că această fiinţă trebuie ajutată şi a început să te ajute ... Ne naştem din 

lumină şi ne-ntoarcem în lumină ... ” La un moment dat ai obosit. Vorbeai prea încet şi nu-ţi mai 

înţelegeam cuvintele. Ca o străfulgerare mi-a venit în minte destăinuirea lui Vlahuţă la vizitarea lui 

Eminescu în ospiciu: „Mi-aduc aminte că două vorbe – foc şi aur – reveneau mereu. N-am putut 

reţine decât aceste patru versuri: Atâta foc, atâta aur/ Şi-atâtea lucruri sfinte/ Peste întunericul 

vieţii/ Ai revărsat, Părinte!” Mai târziu mi-ai spus că vezi o clădire frumoasă, luminată în interior 

de o lumină puternică, strălucitoare şi în acea lumină, un bărbat îmbrăcat în frac te cheamă, îţi 

face semn să vii spre el ... M-au trecut fiori de spaimă ... Voiam să strig după ajutor, dar acesta nu 

mai putea veni de nicăieri. Citisem cartea „Viaţa de după viaţă” a medicului, psihiatrului Raymond 

Moody, cel care culesese mărturii cu privire la moarte, ajungând la concluzia că toate marile 

religii aduc acelaşi adevăr, uneori într-n mod mai restrâns, alteori mai detaliat. Mărturiile culese 

de el erau cu privire la moartea temporară, date de persoane scoase din moarte clinică prin 

reanimare, persoane accidentate grav care au fost aproape de moarte. Una din declaraţiile comune 

era cea a apariţiei „fiinţei de lumină”. Fiecare relata oarecum diferit această fiinţă, chiar modul 

plecării, dar exista o similitudine. Probabil şi moartea diferă de la om la om, aşa precum viaţa 

noastră este unică pentru fiecare individ. Despre acea fiinţă spirituală, caldă, duioasă, plină de 

iubire şi întrajutorare, citisem că poate apărea înainte sau chiar în momentul părăsirii trupului 

fizic, şi iată, tu îmi relatai întâlnirea cu acea fiinţă. Se vorbea, în cartea pomenită, de o percepţie 

extracorporală pe care o au cei ce trec prin această moarte clinică, cum li se pare că trec printr-un 

tunel întunecat şi simt ceva ca o adiere de vânt ... Se crede că tunelul de lumină se datorează unei 

creşteri temporare a activităţii părţii scoarţei cerebrale care priveşte interpretarea percepţiilor 

vizuale, în condiţiile în care lipsa de oxigen reduce inhibiţia fiziologică operată de unele celule 

asupra altora. Gândeam că deseori omul nu se mulţumeşte cu învăţătura religioasă şi caută 

explicaţii raţionale, ştiinţifice care duc în final la aceeaşi concluzie ... Această activitate, mai 

ridicată decât cea normală a celulelor din cortexul vizual, ar produce efectul de tunel luminos. Iar 

la capătul tunelului omul vede figuri cunoscute ale prietenilor, rudelor, figuri strălucitoare. Apoi 

vede grădini, flori, râuri, insule, lumini şi urmăreşte filmul propriei vieţi. Exista, da, o similitudine 

în percepţia vizuală pe care mi-o relatai. Şi după acea mărturisire privirea ta a plecat undeva 

departe ... Ţi-am respectat tăcerea. Ştiam că nu fabulezi! Nu ţi se administraseră droguri. Ai 

refuzat morfina adusă, ai răbdat chinurile, în dorinţa de a trăi lucid ziua intrării fiicei celei mici în 

facultate. Trebuia să susţină examenul peste câteva săptămâni. „Vreau să te ştiu o luptătoare ... ” 

i-ai spus şi ea îşi freca mânuţele, lacrimile cădeau ca nişte perle transparente, pe obrajii ei frumoşi 

de adolescentă şi îţi promitea că va intra la facultatea de medicină. Asistam, dopată cu calmante, la 

acea scenă ...Într-o zi când medicii - colegii tăi - mi-au spus că nu mai simţi nimic şi au plecat 

fiindcă era ora prânzului, se schimba şi tura personalului mediu, atunci am simţit că rămăsesem 

numai noi doi, neputincioşi în faţa sorţii ... Ştiind că nu mă mai poate auzi nimeni, am strigat, nu 

din egoism, ci din disperare: „Cui mă laşi?” Şi din ochiul tău drept s-au prelins lacrimi. 

Rămânerea mea pe pământ, era în acea clipă tot atât de incertă ca şi vindecarea ta. Stăteam la 

căpătâiul tău şi retrăiam realizările, zbuciumul, clipele dragostei noastre şi-mi dădeam pentru 

prima oară seama că viaţa ne-a fost atât de scurtă, totul a fost atât de puţin, cu un sfârşit pe care 

nu l-aş fi putut bănui niciodată. Poate viaţa noastră de până atunci fusese doar câteva clipe? 

pag. 6 






Înainte de a pleca m-ai întrebat: „Cum ai să te descurci în lumea asta plină de rechini?” 

Şi consolându-te şi încurajându-mă ai adăugat: „Eşti un amestec de raţiune şi pasiune, sper să 

păstrezi acest echilibru!” Era o recunoaştere, o preţuire a momentelor cruciale ale vieţii în care 

am fost alături de tine, luând decizii corecte ... Ultimele clipe, chinuitoare, nespus de chinuitoare 

pentru tine şi pentru mine, parcă nu se mai sfârşeau. 

Tăcerea mea în momentele de despărţire a fost ţipătul interior de durere şi deznădejde. 

Conştientizam plecarea din viaţa aceasta a unei stele ce se depărta tristă, dar poate, în acelaşi timp 

fericită ... Mi-am dat seama că m-ai părăsit cu adevărat, când ţi-am auzit ultima suflare pe care am 

simţit-o ca pe un cutremur ... Şi nu ştiam ce trebuie să fac, durerea pusese stăpânire pe întreaga 

mea fiinţă, dar oamenii cu care ai lucrat şi cei cărora o parte din viaţa ta le-ai dat, mi-au sărit în 

ajutor. Prietenii, în acele clipe, m-au smuls morţii. Trebuia să rezist, să dovedesc copiilor că le-a 

mai rămas ... o mamă. 

Am plâns în toate zilele după dispariţia ta, scrâşneam din dinţi, nopţile te visam: te pierdeam, te 

căutam şi te găseam ... Uneori parcă plecai de acasă pentru o scurtă vreme, la nişte cursuri, ori la 

specializare, ori în gărzile de noapte, nu mai ştiu ... Mereu plecai şi când te găseam, îmi spuneai că 

eşti ocupat; îmi aruncai priviri blânde şi eu speram, de fiecare dată speram, că te vei întoarce ... În 

vis erai aşa cum ai fost în viaţa noastră: mereu plecat la datorie ... Ce mult ţi-ai iubit profesia! 

Când deschideam ochii şi conştientizam realitatea, doream să mă întorc în vis ...Ai plecat! Moartea 

a fost o trecere la viaţa veşnică, cea fără de sfârşit. Tăcerea se aşternuse definitiv între noi. A 

urmat acea apăsare a pleoapelor reci, pentru a-ţi pregăti somnul lung, liniştit, până după sfârşitul 

acestei lumi, mâinile pe piept în semn de rugăciune, să te poţi ruga încet pentru iertarea păcatelor 

şi pentru odihna ta veşnică ...De câte ori mă duceam la Biserică, una dintre cele şase ectenii, mă 

emoţiona profund, aceea în care cerem „sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat în 

pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos.” Ne rugăm, ne rugăm, dar suferinţa 

nu ne ocoleşte, ea este esenţa condiţiei umane; suferim la naştere, trăim şi murim în suferinţă. 

Surorile s-au grăbit să-ţi aprindă o lumânare, lumină din lumina lui Hristos, simbolul vieţii 

creştineşti pe care ai dus-o. Lumină ai fost pentru bolnavii tăi, pentru colegii tăi, pentru familia ta 

... Erau orele nouă ale serii zilei de 29 mai 1987. Am plecat singură. Era noapte, oraşul era mort, 

doar mizeria lui întâlnită la tot pasul, era poleită de cuvintele politicienilor optimişti ai vremii, în 

ziarele pregătite pentru dimineaţa zilei următoare ...Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela 

îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se 

năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, îşi scuturau florile albe, împrăştiind parfumul 

inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morţii şi călcam florile în picioare 

ca şi cum aş fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în 

care zăcea trupul tău nemişcat şi rece. Paşii mă duceau spre casă şi mă obsedau gemetele tale, 

chemările vieţii în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult ... Moartea intrase în 

viaţă, iar viaţa, ca un copil naiv, se încăpăţâna să o accepte ... 

Aşteptam să-mi strâng copiii la piept şi să plâng în braţele lor ... Ajunsă acasă am scos hainele 

din dulap. Aveau, parcă, mirosul trupului tău. Erau haine curate, cu care trebuia să fii îmbrăcat; 

aşa se obişnuieşte, pentru că Mântuitorul a fost înfăşurat cu giulgiu nou, curat. Le-am dus la spital, 

te-au îmbrăcat. Nu puteam crede că pleoapele tale s-au închis pentru totdeauna, că s-a sfârşit 

pentru noi tot ce existase până în acea clipă. A doua zi dimineaţă mi te-au adus acasă în sicriu. Şi 

te-au aşezat în casă cu faţa la răsărit, întrucât de la răsărit a venit Hristos. Dormeai în sicriu, 

pluteai în odaie ... Simţeam atunci că omul nu este numai corp fizic ci şi spirit, o existenţă aparte, 

partea cea mai uşoară a creaţiei care nu mai comunică cu lumea materială. Ieşirea din corp a 

spiritului tău a fost, probabil, o uşurare. Ochii mei nu-l vedeau, mi-l închipuiau doar, dar „el” mă 

vedea şi-mi cunoştea gândurile. Îmi aminteam de cele ştiute, patruzeci şi două de zile necesare 

spiritului de a se desprinde definitiv de lumea pământească, după care se înălţă, pleacă în lumea 

astrală, într-un loc corespunzător gradului său de evoluţie. De aceea, în această viaţă pământească 

trudim, evoluăm spiritualiceşte, încercăm o firavă îndumnezeire ... Mă plimbam prin odăi, în lungul 






şi latul lor, cu paşi din ce în ce mai iuţi, cu bătăile inimii din ce în ce mai repezi; nu puteam privi în 

oglinzi să mă liniştesc, ele erau acoperite cu pânză, să nu pot privi în ele, în acele momente triste să 

privesc doar chipul tău ... Mă cuprindea câte un tremur, după care mă simţeam vlăguită de puteri 

... Îţi priveam trupul neînsufleţit în acele zile şi nopţi, rosteam rugăciuni, uneori cu glas şoptit, 

alteori în gând. Mai venea preotul şi săvârşea slujba de toată noaptea ... Sufletul tău mai era lângă 

mine, plutea uşor prin casă. Devenise un simplu spectator; privea totul în linişte, eliberat de stresul 

vieţii ... Şi Doamne, „Veşnica pomenire” acea cântare care îmi producea fiori şi lacrimi ... În acele 

clipe conştientizam, mai mult ca oricând, despărţirea ... Şi mă rugam ca tu, rămânând în amintirea 

noastră, să nu fi uitat de Dumnezeu ... Şi sărutul, ultimul sărut pe care l-am aşternut pe chipul tău, 

a fost sărutul promiţător al iubirii veşnice ... Şi mai ştiam că locul unei văduve, de aici înainte, este 

lângă Dumnezeu! Copiii mă priveau şi nu ştiu dacă-mi mai suportau plânsul. 

Viaţa şi piaţa cărţii: 

Salonul de carte de la Deva ediţia a XII-a 

Ediţia a XI-a a Salonului de carte sub egida C.J.H. - a 

Bibliotecii judeţene Hunedoara-Deva, a fost evenimentul care a 

depăşit orizontul de aşteptare, firesc optimist, numărul editurilor 

participante fiind de peste 50. Inima acestui recital de trei zile a 

fost managerul Sebastian Bara, ca organizator şi amfitrion, cu o 

echipă selectă şi exigenţele unui adevărat Salon naţional. Este 

imposibil să numim editurile, personalităţile, atmosfera şi 

configurările acestui eventiment. O face semnificativ revista Vox 

Libri şi le-au reflectat salutar, mediile video şi de presă, urmând 

ecourile şi desigur episoadele următoare. Fireşte, scriitorii şi 

editorii hunedoreni au oferit fără inhibiţii provincialiste, 

caleidoscopul atât al exigenţelor critice cât şi celor managieriale. 

În imagine: Sebastian Bara şi Doina Uricariu excelent tradusă 

în engleză, dar şi prezentată de Muguraş Maria Petrescu. 

Editura Eikon la Deva, 2011 

Câteva referinţe 

Mihai PASCARU sau rafinamentul insinuării 

Motto: „Indignarea face poezia” (Juvenal) 

Filosof şi sociolog, cu nerv de semiotician, spirit colocvial, catedric, tribunist şi moralizator, 

Mihai Pascaru valorifică ingenios o vocaţie a comunicării elevate, în primul rând prin exerciţiul 

regresiunii episodic-tabletare în memorie şi în hronicismul vârstelor, din ipostaza de editorialist. Se 

vede aceasta atât în Cuţitul de vânătoare. Întâmplări din Munţii Apuseni, cât şi în cele anterioare 

editorial (Gânduri scăpate de sub control - 1996, debutul editorial, definite de un exeget 

„poemoparimii”, paradigmatice, volum de poeme oximoronic-aforistice şi parafrazice, cu zvâc 

sorescian, dar nu şi persiflator, Grămadă ordonată - 2009 sau Piramida - 2010). Referindu-ne la 

poezie, prioritar-preferenţial, observăm o tensiune ce se decantează parodic-amar, în scurtissime 

panseistice sau sentenţioase, care ni se comunică pe registrul livresc, aluziv, anecdotic ori burlesc: 

„E frig în casa omului/ măi câine / - vorbesc cu tine / ca şi c-un om mare -/ În blana ta / şi puricio 

duc bine/ în timp ce eu de-o viaţă-s/ la răcoare” („Penitenţă”). Câinele, pare-se, este 

subconştientul nostru, in extenso şi cel colectiv! Diogenian şi oleacă cioranian, sceptic, Pascaru a 

înlocuit lampa cinicului „câine înstelat”, cu... lanterna. 

Rostirea hâtră, în dodii, vine din bătrânul hronic moldav, al sorginţii natale, însă va evolua în 

paideuma umorului negru – sec, ardelenesc, egal celui englezesc am spune. Iată un flash de această 

manieră, cu aluzie erotico-satirică, textul numit „Revoluţie”: „O revoluţie/ se face din picioare/ 

pag. 8 






numai copiii revoluţiei/ se fac/ de pe alte poziţii” (1996). Restrictiv, enunţul conţine concentrat cu 

sarcasm caustic, acut oximoronic, cu efectul unei supape kukta, sau de „gheizer”. Aluzia freudiantă 

la „actul ratat” este savuroasă în grotescul ei necruţător. Crochiurile lui Mihai Pascaru sunt ale 

unui visător postromantic, care injectează înţepătura ca o viespe, smulgându-şi la timp acul. Aporia 

moralistă impregnează extractul de idee, pe sinapse reductive, miza pe coparticiparea afectivă a 

lecturantului. Gestul scrierii de acest fel, este analogic-parabolic, ritualul unei semnificaţii ca 

trimitere subtextuală, „cu şopârle”, iar materia este limbajul argotic, ori cel de graffitti contestatar. 

Rufele devin pânze de catarg ale unei zone derizorii, semnificatul se transferă ludic şi amuzant: 

„Rufe murdare-ntinse/ la uscat/ bordeluri – magazin de haine; poeţii doar / mai ies la agăţat/ de 

taine” („Criza”). 

În astfel de eseuri („grămezi ordonate”), poemele „vorbesc cu gura-nchisă/ tocmai prin asta se 

deosebesc/ de discursul politic şi alte forme/ de plecare de-acasă”. Scriitorul este „omul muşcat de 

poem” şi altundeva motivul revine, sugestia fiind aceea că fie e muşcătura rabiei, fie că are efect 

imunitar, contra prostiei de care scria un Erasmus, dar şi cel cu limba scoasă lumii, Einstein. 

„Animalul bolnav”, grobian, este omul ratat şi năpădit de „boalele” ruşinoase: „Păduchii-nguşti/ 

fiind înguşti/ au fost demult / abandonaţi/ la vremuri noi/ şi păduchii noi – păduchii laţi”. Textul 

porneşte cumva mereu de la observaţia instantanee, inspirată, a unui umorist cu simţul grotescului, 

al caricaturii, iar în registrul celălalt al autorului, vom regăsi atitudinal „calendarul moral” al 

aceluiaşi spirit de observaţie, în exerciţiul elaborat şi aşternut epic al jurnalistului „de serviciu”. 

În Cuţitul de vânătoare, de la sobrietatea catedrei de specialitate, Pascaru evadează din 

„clexanele” şi hachiţele moralismului alopat, apelând la empirismul fertil al trăirii: atunci când 

devine retrospectiv, evocator, autorul perindă texte scurte şi cu ţintă didactică, extrăgând 

introspectiv filonul moral al spaţiului în care omul poate decădea în intruziune, parazitism, uitare de 

sine şi de condiţie. Proza scurtă colectează întâmplări, personaje şi semnificaţii, cu inteligenţa 

omului care gândeşte chinuitor-poetic. 

Paginile se succed ca nişte fotografii de grup, mişcate, colând reportericesc, de obicei personaje 

atipice, apucate de strechea masificării, mancrutizării, turmei. Constantin Cubleşan observă corect 

în „Prefaţă” rafinamentul insinuării – acelaşi din parodiile sale. Prozele scurte sunt tot atâtea 

seminţe ale unei epici romaneşti, ce pare să gesteze încă în laboratorul pascarian. 

O probă ce prefigurează încă şi mai clar posibilul roman al sociologului-semiotician Mihai 

Pascaru, se distinge în Piramida, carte a confesiunii în care autorul se transferă unui alt personajerou, 

probabil spre detaşare de subiectivismul retrăirii, voalând alegoricul, centrul autoreferenţial, 

strategic structuralist, în binomul polilor situării (satul şi copilăria), recte „paradisul” şi pierderea 

inocenţei, ca alungare sub stigmă extramurros. Diana Câmpan, în prefaţa cărţii, consideră exact că 

autorul resimte (şi comunică) rostul terapeutic, catartic, considerat tipologic ca existând „în 

personalitatea oricui”. Dominanta cărţii este cea a nostalgiei, marcată de „tăcerile cu sens”, aşa 

cum autorul o face şi în expresia satiric-lirică mai sus invocată. Scrierea este desigur „exerciţii de 

cunoaştere”, aristotelică, una re-ordonatoare, cu puseuri ludice şi evadări în imagerie şi atmosferă 

restaurator- poetică. Mihai Pascaru este un cugetător în adânc de tip rural - tradiţional, însă desigur 

racordat plurisemantic, interconectiv, în raţionalismul care reactualizează omul, redefinindu-l cu 

remarcabile valenţe sociologice. Cartea devine testamentară în incintele conştiinţelor ce riscă a se 

amorţi, a se deidentifica. Altminteri, demersul cărţilor lui Mihai 

Pascaru este academic, în „alte 

odăi”, labirintice, ale (auto)cunoaşterii şi comunicării elevate. 

Eugen EVU 

Citiţi şi online! 

Noua ProVincia Corvina 

http://www.scribd.com/doc/62342875/Noua-Provincia-Corvina-nr-60-estival 






Moment de vârf al Salonului Naţional de Carte Deva: editura EIKON 

Momentul Eikon - Mihai Pascaru a fost între cele mai reuşite la Salonul National de carte Deva. 

În prim plan: Sebastian Bara, Mihai Pascaru, Eugen Evu, Valentin Ajder, Muguras Maria Petrescu. 

Moment poetic 

Principalii protagonişti: Mihai Pascaru, Eugen Evu, Sebastian Bara. 

Scuză 

Noi nu mergem, 

ne târâm 

căci ne tragem 

de la Râm. 

Revoluţie 

O revoluţie 

se face din picioare 

numai copiii revoluţiei 

se fac 

de pe alte poziţii. 

Aleşii 

Poporul evreu 

este cel care a scris 

Biblia. 

Şi este firesc, 

uşor de înţeles, 

de ce e poporul ales. 

Dezgolire 

Dacă dezbrăcaţi 

un poem 

de semnificaţii 

nu vă aşteptaţi 

să îi vedeţi imediat 

sexul opus 

căci vi-l va arăta el 

pe parcurs. 

Mihai PASCARU 

Fecioara 

Coaptă de luat acasă 

toporâşte la o coasă, 

bună de băgat în brazdă - 

când o scoţi 

să fie gazdă. 

Limba 

Când limba-ţi intră-n 

existenţă 

e rost de geniu 

sau de penitenţă. 

pag. 10 






Urbarii Corviniene. Un necrolog al Memoriei 

Tipografia Iosif WACHTER 

Teodor POPA - un remarcabil 

publicist al Hunedoarei interbelice 

În vechiul centru al urbei Hunedoara (Târgul de Fer – Eisenmarkt - 

Vajdahuniad), înainte de război, funcţiona tipografia Iosif Wachter, 

concurându-le pe cele de la Orăştie, Deva, Haţeg, Petroşani şi Brad, 

unde printre istoricii, folcloriştii, editorii de reviste şi calendare, cărţi 

bisericeşti, broşuri agricole, cartografie, documente topografice, etc, se 

editau sub deviza „ arte şi meserii” a breslelor vremii. Tipografia a mai 

funcţionat o vreme după ocupaţia sovietică, dar a fost demontată, sub 

regimul Petru Groza, fiind înlocuită de tehnologia tipografică de tip 

sovietic sau din Germania democrată, mai ales la Deva. Motivul a fost şi unul de control şi cenzură 

a mijloacelor de tipărire şi multiplicare. Arhivele de peste un secol, numite Urbarii, au fost distuse 

prin ardere sau înnecare în Cerna industrială, sau confiscate de securitate şi comisarii politici 

sovietici. În decembrie 1989, istoria arhivelor de partid şi ale poliţiei politice, au avuit o soartă 

similară: au fost distruse prin ardere în incinta miliţiei, distrugîndu-se şi dosarele compromiţătoare 

ale unora dintre „ revoluţionarii” infiltraţi de oficinele centrale şi judeţene, dar şi de KGB şi alţi 

agenţi ai M-I. şi ai C.I-ului generalului criminal Militaru. O parte din arhive, inclusiv cele ale 

evenimentelor revoluţionare locale, au fost transferate la o unitate militară din Cluj. În Hunedoara 

au fost ucişi prin împuşcare, şase oameni, cărora li s-a dedicat o troiţă. Arhivele din subsolul 

actualei Primării, erau un veritabil patrimoniu documentar despre care nu se ştie nimic. Biblioteci 

propagandistice, documente, etc, au fost „ revalorificate” fără discernere, prin vinderea lor ca 

materiale refolosibile, de către „ tinerii revoluţionari”. Tot astfel, importante stocuri de tehnologie 

dactilo, birotică, obiecte care ar fi meritat un muzeu. Meritoriu este efortul ing. Ioan Romulus 

Vasile, de a întemeia un astfel de muzeu, însă demersurile au stagnat pe fondul disponibilizărilor 

privatizării platformei siderurgice Hunedoara. Revenind la tipografia Wachter, ultima oară când am 

văzut componente ale ei, după demontare, a fost în anii 90, când acesta era depozitată într-o anexă 

de subsol al fostului I.C.S.H. Într-o altă clădire azi dezafectată, Al.Sahia, se pare că au existat 

depozitate arhive din perioada stalinisto - dejistă, însă nici acelea nu au fost recuperate cu scop de 

cercetare şi muzeu memorialistic. În imagine o copie xerox a cărţii monografice a lui Teodor Popa, 

despre Castelul Corvinilor, Uzinele de Fier ale statului şi Minele de Fier de la Ghelari ( Delari), 

editată în 1931. 

Ion URDA 

Viaţa filialelor USR 

Întrebare şi răspuns 

Redactor: Dragă Cornel Nistea, înţeleg că Filiala Alba a avut 

recent 10 confirmări de noi membri, ceea ce e un frumos succes 

şi pentru hunedoreni. Te rog să ne dai câteva detalii despre 

Filiala USR Alba Iulia 

Cornel Nistea: Statutul USR prevede ca filialele să aibă cel 

puţin 50 de membri până la noile alegeri. Apoi, la ultimul 

Consiliu National al USR, D-l Manolescu zicea: “ Filialele vor 

supravieţui dacă au 51% membri plini, fără stagiari, pâna la 

alegeri. Noi, la Alba, avem 60%, apoi avem un sediu, poate cel mai bun şi mai dotat din ţară. Aşa a 

fost convins în urmă cu 5-6 ani D-l preşedinte Manolescu să aprobe înfiinţarea acest filiale, una 

dintre cele mai active din ţară. Aici, filiala noastră găzduieşte an de an Colocviile tinerilor scriitori 



noua proVincia corvina pag. 11



şi Colocviile romanului românesc contemporan, - cu finanţare locală - la începutul lunii Mai, avem 

un festival internaţional Lucian Blaga; la jumătatea lunii Octombrie avem la Universitate - în 

organizarea filialei, a Consiliului Judeţean şi a Universităţii - un seminar international despre 

latinitate, condus de D-l Micolae Manolescu. Din doi în doi ani, Consiliul Naţional al USR îşi ţine 

şedinţele la sediul filialei din Alba Iulia. Avem o revistă (Discobolul – n.n.) - care apare sub egida 

USR (cu redactori salariaţi) şi care, la rândul ei, are activităţi culturale de excepţie. 

O revistă de mare ţinută... 

La Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Deva cărţile vorbesc... 

Ecouri din diaspora română 

Sixth International Anthology on Paradoxism 

– editor Florentin SMARANDACHE 

Pornit în anii ’80 ca un protest antitotalitar bazat pe folosirea excesivă 

de contradicţii, antiteze, antinomii 

şi paradoxuri în actul de creaţie, 

paradoxismul, ca şi curent literar, s-a 

răspândit rapid în rândul creatorilor 

din toată lumea, găsindu-şi aplicaţii în multe domenii (geometrie, fizică, 

logică, literatură), iar întemeietorul său, prof.univ.dr. Florentin 

SMARANDACHE, refugiat din România şi stabilit în New Mexico – 

U.S.A., a devenit o personalitate cunoscută în toată lumea. Ajunsă la a 

şasea ediţie, antologia prezintă, în partea de început, lucrări sau cronici în 

diferite limbi (engleză, franceză, albaneză, spaniolă, chineză, română) 

despre paradox ism sau aplicaţiile sale, folclor paradoxist, glume, 

paradoxuri matematice şi geometrice, imagini din realitatea paradoxistă 

pe care o trăim. În cea de-a doua parte antologia grupează, în ordine alfabetică, autori şi lucrări 

paradoxiste literare şi nu numai, reunind în total 35 de autori (incluzându-i aici şi pe traducători, 

care sunt tot un fel de autori) din Australia, Albania, Canada, China, Republica Moldova, România, 

Spania, U.S.A. 

Constantin STANCU 

Meditaţii în singurătatea nopţii... 

Eugen EVU 

Crucea şi teroarea 

Dintotdeauna...teroarea coboară în civilizaţii din Cer, o teroare 

verticală, şi din subteran, o teroare orizontală. Tot în această ecuaţie este 

şi faptul că tot din Cer(uri), se aşteaptă cu disperare salvarea; acestea 

două axe se află în subconştientul nostru, apoi conştientizăm, sau ne 

sinucidem. Iată Crucea. 

Charme... 

Am citit, o groază de poeţi sinucigaşi, antenortem sau postmortem şi, 

vai, chiar ucigaşi. Geniile lumii, unii au influenţat istoria literaturii şi artelor, istoria civilizaţiilor... 

Prin ce anume ar fi ei mai iertabili, dincoace de patologia spitalelor de nebuni, şi prin ce anume pot 

pag. 12 






fi compătimiţi, mercenari ai unei entităţi invizibile (?), de care scria Borges? Războiul cui îl duseră 

ei, îl continuă alţii? „Nu există boli, ci caractere”, cum scrise un antic. Aşadar asta este ce numim 

predestinare, avataruri, reîncarnare, Charme etc.? Schizo-artele, tot atâtea stigme care se vor autoreproduce, 

fascinând întunecimile manifeste în grote (grotesc!) în psihicul umanului, de fapt 

determinând mereu altele. În genomul fiecăruia, iscălitura unui zeu, ilizibilă, entropică, ce se va 

stinge treptat după succesiunile câtorva generaţii. Tragediile antice greceşti aveau modele 

teogonice, specia le reia în spirala Eonului, de parcă Ceva sau Cineva incognosibil (sieşi?) – orb în 

Proporţii, se autocondamnă sacrificial, cu un scop inaccesibil nouă. 

Re Ligio. Nella Natura e nel segno 

Sintagma se traduce „ refacerea legăturii” ( cu divinitatea) şi se referă la legământul făcut de 

Dumnezeire, după potopul universal, simbolul ales fiind Curcubeul, adică un spectru energetic 

cosmic, al Luminii creatoare in aeternum. Ceea ce vedem în lumea actuală,vai, pare a fi o rupere a 

Re Ligio, indiferect n din ce motice şi cât datorate omului. 

* 

Dacă „ omul e măsura tuturor lucrurilor”, nu e negaţia prtincipiului că Omul este Creat de 

Dumnezeu, aşadar Măsura (Mensura) deducem a fi în Operă precum în Creator. 

* 

Remember sentinţe cheie: „Cerul înstelat deasupra noastră, şi legea morală în noi”. Raportat la 

relaţia macro-micro cosmos, „ precum în cer aşa şi pe pământ” (şi la legea premiatului Nobel Niels 

Bohr...) – enunţul este un cod al acelui Re Ligio, condiţional vital al Existenţei. 

* 

... După nesomn, seara mă certase fiul Sarge cu acel evident impuls al maturităţii şi starea „ 

Alfa”, a întâiului născut..., aşa că uitai: dar ce este o zi, sine al meu, între cele ce s-au dus, lăsândumi 

o memorie îngreunată, cumva eruptivă, pe care doar scrisul o face suportabilă, decantările şi 

defulările precipitat introspective? Cu câteva zile în urmă, împrejurarea sau paradoxul pe care îl 

atribui zonei „ paranormale”, pare să-mi fi adus în cale editorul de care am nevoie acum....Au trecut 

mulţi ani de când I., prăbuşit într-un salon de carte la Deva, a întrerupt ceea ce, într-o mai fastă 

alternativă, mi-ar fi fost benefic: cu câteva ore înainte de moartea lui, a trecut pe la noi, dăruindu-i 

soţiei o brânduşă...Avui nenorocul apoi de a-l duce la Timişoara, împreună cu Raluca, fiica sa, după 

ce am trăit ca martor, la morga spitalului Deva, ceea ce mi-a cerut medicul legist: după autopsia de 

rigoare, să văd inima lui explodată la infarct. Fusese cardiac şi avea un diabet rebel. Avea o proteză 

ultima oară montată în Germania. Ioan I.I. a lăsat şi pentru mine un gol, altul decât cel din familie, 

îmi era prieten, apoi şi editor. Nu uit: Mariana Pîndaru şi bărbat-su, Bîrgău, cu preotul- director la 

cultură I. O. Rudeanu, l-au dus la spital. În faţa Salonului, apoi, Mariana zicea că Iancu încă 

mişcase pe bancheta din maşina lor...! ( Cred că erau doar contracţii musculare...). Ningea cu soare, 

M. Părea cu totul aiurea, aşa că împreună cu secretara lui I., în salon, l-am evocat în public, şi am 

decis, spontan, donaţia întregului său stand „ Helicon” şi „ Signata”, bibiotecii judeţene. Cărţi de 

pomenire, pomana şi semnificaţia: qoui prodest? Iar acum, pare-se, ceva îmi spune că golul se 

reumple de un fel de avatar? Sunt, am fost mereu, unul care are nevoie de Editor, de unul adevărat, 

nu de aceşti sfertodocţi- surogate, bouticari SRL-işti, care mişună...Facă-se voia Norocului, vorba 

de cândva a Doamnei Blandiana ? 

* 

Urme de păsări pe omăt... Autografele zborului... Şi brusc întrerupte, semn că zborul s-a 

reînălţat, în semnificaţie. 

* 

Cu ochii lui Goethe, înţelesei că omul a inventat plugul învăţând de la mistreţi... 

* 

Dacă destinul Creatorului este transmutabil în operă (şi este !), deducem că Divinitatea moare să 

renască prin fiecare din noi. 






* 

Zidul, zidirea verticală ce dispare undeva în cer, este Uitarea. Iar cugetul şi simţurile noastre, se 

caţără, iedere- idei, pe acest zid invizibil... Iedera care – altfel spus – susţine zidul? Absurdul ca 

revelaţie. (10 sept.2011). 

* 

Mi-am văzut o clipă silueta dispărând după colţ. 

Bilocaţie a percepţiei. 

* 

Viaţa scrierilor tale, ca un secvenţial aritmic de imagini mişcate... Ca o explozie în lanţ, de 

artificii şi iluzii, cu încetinitorul. Dar nu! Cu acceleratorul. 

* 

Într-o cochilie poţi asculta marea, într-o ghindă păcurea tace. 

* 

Nu e corect „invenţie”, e corect descoperire, revelaţie. 

* 

A vedea şi picta în alb- negru, e o anomalie, e onirism, eu nu cred în cei ce afirmă că visează 

color. Însă scriem negru pe alb, sau alb pe negru, iar cuvântul e scrijelire, pe astral. 

* 

Floarea e un senzor. Culoarea decide. Colorismul meu este efect placebo. 

* 

Sâmbure de dictatură: a face binele cu sila, a îţi învinge propria naţiune. 

* 

A dărui ostentativ, ca să supui? 

* 

Unele cântece pe care le iubesc, o, Celline Dion!, revin cumva ciclic, de parcă s-ar izbi de o 

limită, se propagă, ecouri fractalice... Vin, revin, ne găsesc şi pleacă. 

* 

Unele gânduri ce vin nechemate, par a nu fi ale noastre... 

* 

Sadomasochismul acelor amoruri, acelor religii, acelui enunţ „relaţia dintre călău şi victimă”... 

Dualul captivant, acaparator, schisma sfinţilor demenţi şi a genialoizilor limbuţi. 

* 

Orbi vor fi şi ei vor vedea... 

* 

Moartea nu are acces la oglinzi, poate are, în orgasme... 

* 

Altfel zicând, primul născut e cu Incubul? Sau cei doi arhangheli- asistenţi inseminatori ? 

* 

Demnitatea face valuri în actul râsului... Chiar şi caii par să o ştie. Maimuţa rânjeşte, sărmana, o 

face din teamă, din durerea insultătoare că s-a rupt de om, de veriga lipsă..? 

* 

„Mai întâi sunt român şi după aceea ortodox” (Părintele Oancea- Cioară). 

„Noi suntem naţionali, nu naţionalişti”(Ghiţă Pop). 

* 

„Mă tem de puterea mea” (Adrian, Copilu Minune)... 

* 

„Aiurea”... Oare ce exprimă de fapt acest cuvânt? Aiurare-delir, simptom al spaimelor 

neconştientizate. Iraţionalul... 

* 

Dacă nu am ştii că murim, nu am mai muri? Aiurea! 

* 

pag. 14 






După milenii, promisiunea ta dăinuie doar ca utopie. Te rog, nu mai veni! 

* 

Moartea nu vindecă fiinţa, ci o înşeală. 

* 

Oare Dumnezeu ştie locuţiunea „dolce farnien te” ? 

* 

Nu a te înarma cu răbdare, ci a te dezarma de răbdare! 

Răbdarea decade în laşitate. Inerţiile nu amortizează, ci omoară. Popoarele însele cad în suicid, 

există o complicitate între determinator şi cel de-terminat. 

* 

Muzici şchioape peste dealuri mioape. 

* 

Duşmăniile dintre fraţi sunt cele mai destructive. Ele au pare-se origine genezică, sunt stigma 

creaturii. Gelozia priorităţii adulatoare faţă de Tatăl. Şi pe colaterală, complexul lui Oedip, ca un fel 

de eboşă a stigmei.. 

* 

Nu avem un verb esenţial neo-latin pentru labora – lucru... A munci vine de la ungurescul 

munka(ş)... respectiv avem slavonicul (rusesc-ucrainean-rutean, moldovinesc) rabota (robota), a 

roboti, ceea ce sună straniu de la un etimon ROB, devianta actuală ROBOT. Asta pe filiera 

pravoslavnică a ortodoxismului. Ca şi A IUBI (liubliu, liubiti, liuba), ruso-sîrbo-bulgăreasc. Iar a 

trebălui, de la bulgărescul treaba (trebuinţă)... Ah, da, şi de la turci: hamalîc... ca şi a slugări, din 

rusă... Vorba lui Cezar Ivănescu, „tatăl meu Rusia”... (Rusia în româneşte este, totuşi, un feminin... 

Hazlie chestiune! Question. 

* 

Muriră în felul lor, cum au trăit, Nichita, Cezar, Păunescu... De peste Prut, dincoace de 

mestecenii candelabre ale lui Esenin şi Isadorei, se pişă norul cu pantaloni a lui Maiakovski... 

Romanul retrospectiv 

CÂNTECUL LUI GABRIEL 

*fragment din romanul “Ritualul bestiei” 

Cornel NISTEA 

Nu cred că începuse încă valul arestărilor, iar eu nu-mi făceam probleme 

că voi fi în vizorul lor. Cu siguranţă teama asta a apărut mult mai târziu. Nu 

ştiu de asemenea ce mi-a provocat emoţia, doar nu era pentru prima dată 

când vedeam tancurile eliberatorilor în oraş. 

Treceau în coloană zeci de tancuri, de camioane cu soldaţi ce duceau în urma lor tunuri. Trecuse 

războiul peste noi ca un vârtej turbat, dar de acum totul se terminase. Şi totuşi prezenţa celor două 

tancuri staţionate pe alee cu motoarele pornite îmi creează nelinişte. Nu mi-e străină tactica asta. 

Bravii noştri eliberatori ne întreţin astfel sentimental de nesiguranţă şi resemnare. Mă duc din două 

în două minute la fereastră şi privesc pe geam, să văd dacă n-au plecat. Sunt tot acolo, biruitoare. 

Uite, un tanchist tocmai a deschis capacul turelei să privească şi să ia aer. Nu mi-e atât teamă, cât 

îmi e mai ales greaţă. Mă doare uşor capul şi mi se usucă cerul gurii. Asta mi se întâmplă mai de 

fiecare dată de când am afl at de trădarea lui Churchill de la Ialta. Apoi, câtă ipocrizie şi minciună 

în încurajările de peste ocean: Ţineţi-vă tare, rezistaţi bolşevismului!, lăsând naivilor speranţa unei 

noi debarcări în Balcani, de parcă ei, americanii, nu şi-ar da seama că deja în această parte de lume 

comunismul a prins rădăcini, că se instaurează cu repeziciune dictatura. Nu mai rezist imaginaţiei 

ucigătoare şi cobor din micul meu apartament, evit cele două tancuri şi, în loc să traversez Splaiul şi 

să mă duc în parc să mă plimb, constat că mă afund pe una din străduţele înguste cu aspect de târg 

provincial, pe unde nu o dată mi-am purtat paşii în copilărie şi adolescenţă, sedus de zecile de 






cafenele şi ceainării, pline de o lume pestriţă şi foarte gălăgioasă, ce pare să nu aibă altă grijă decât 

să joace table şi să fumeze ciubuc sau ţigări de proastă calitate, ritual totdeauna însoţit de muzica 

orientală inconfundabilă. E ca şi cum totul s-ar fi petrecut cu mult timp în urmă când veneam aici, 

priveam fascinat firma cafenelei lui Ali mai înainte de a pătrunde în semiobscuritatea ei înţesată de 

lume, acum fără animaţia şi zumzetul acela de stup sau de cazan în fi erbere de altădată. Observ nu 

fără surpindere că toată lumea vorbeşte parcă în şoaptă, oamenii se privesc cu suspiciune, iar 

comunicarea e ascunsă. Dar oare asta nu cumva a fost ieri? Mi-aduc aminte cum am intrat prin 

perdeaua de fum, m-am aşezat la o masă, am cerut o cafea şi-am sorbit din ea, măcar că era 

fierbinte. Am auzit câte ceva din ce se vorbea şi-am părăsit localul acela conspirativ, pentru că numi 

plac conspiraţiile şi nu vreau să fi u martorul vreunei conspiraţii, după cum putea fi şi altceva, o 

sporovăială de cafegii cufundaţi într-un strat gros de fum şi de nepăsare. Ieşit la lumina străzii peste 

care se lăsa amurgul, am fost surprins să constat că unele cuvinte îmi rămăseseră în minte, că nu se 

risipiseră în eter. M-am întrebat imediat, în vreme ce păşeam pe caldarâmul pavat cu piatră cubică 

de bazalt, unde putea fi graniţa între realitate şi comunicare, dacă există o graniţă, de ce realitatea 

doreşte să-şi piardă conturul, să se estompeze, să devină iluzorie şi să dispară. „E un grav atentat la 

libertate!”, m-am surprins spunând destul de tare ca să fiu auzit de puţinii trecători de pe stradă, 

amintindu-mi cuplurile sau grupurile de la mesele din cafenea vorbind în şoaptă, lumea aceea 

învăluită în fumul gros din salonaş, sau asta era doar o impresie, căci turcul avusese nefericita idee 

să acopere cu folii de staniol de culori diferite becurile din încăpere şi şemineul fals, lăsând în 

salonaş acea impresie ciudată de ireal. Îmi părea ciudat că reţinusem cuvintele unuia dintre muşteriii 

de la masa de lângă bar: „Domnilor, se va termina şi cu adevărul spus în şoaptă. Cuvântătorii ăştia 

vor sfârşi aiurea…” Era probabil şi problema mea adevărul acesta şoptit şi mi-am reamintit chipul 

filosofului rebel, care nu se ştie prin ce miracol fusese eliberat cu o săptămână în urmă din beciul 

zonei K al securităţii. Dar de ce vorbea şi el în şoaptă de vreme ce se considera un om liber, oare 

numai aşa ca să întreţină climatul sau îşi dădea şi dumnealui seama că nu era potrivit să facă 

discordanţă cu noua regulă, a fatalităţii, ce se impusese în cafeneaua lui Ali? Pentru câteva 

momente mi l-am imaginat pe fi losoful năbădăios zbătându- se în chingile cu care îl legaseră pe 

masa de tortură, apoi imaginile acestea şi-au pierdut din consistenţă şi au dispărut, aşa că nu mai 

puteam fi părtaş la ele. De acum intrasem pe o stradă asfaltată, cu trotuare în regulă şi mă minunam 

că sunt atât de liber şi de fericit. Constatam totuşi cu o oarecare nelinişte că majoritatea caselor, cele 

mai multe construcţii din secolul trecut, aveau jaluzelele lăsate sau obloanele închise. În rare locuri 

strălucea în geamuri lumina aurie a apusului,iar hoinarului ce eram i-a crescut brusc neliniştea. 

A mintire cu Marin SORESCU 

Notă informativă: 

Când Sorescu a fost ministrul culturii, am declarat greva scrisului, în 

Evenimentul zilei... Ministrul afirmase că scriitorii români nu au “literatură de 

sertar”… Aveam, şi am şi acum. Dar qui prodest… protest ? (eugen evu) 

(E bine să fii mort aici…) 

* sună morţii şi stafiile * clopote cad în misticism* fereşte-te de ăştia* raiul din 

dreapta..* 

''E răcoare la umbra bisericii bătrâne, care a rămas aici de când/ Era satul în 

pădure şi veneau haiducii/ de mancau pe furiş/ E bine sa fii mort aici/ Printre 

codri, locul e ferit/ Nici nu trage curentul/ Clopotul nu te deranjează,/ că nu sună decât de sărbători/ 

şi duminica dimineaţa,/când cade în misticism, bang, bang,/ Cine-o fi murit, mă!?/ De rasună morţii 

şi stafiile/Cântă păsările/ altfel decât cucii răguşiţi/ din poezia ta, Eugene/ cenzurată parţial 

dedesubt/ de poeta- cal/ nina cassian/ la poşta redacţiei/ româniei încă literare ( baba anorgasmică/ 

aia, cu crohmălniceanu sub/ pian), de ce dracu nu i-au spus poeta iapă/ era mai propriu-zis/ şi iote 

pag. 16 






pe-acilea cum simţirăm/ e un miros de lilieci înfloriţi/cum trebuie să fi mirosit/ raiul din dreapta, de 

la intrare/ Pe vremea când era culoarea nouă/ şi nu crăpase '' 

Acest poem auto-parodic, mi l-a dăruit de Sorescu, contra cărţilor mele “ Muntele mioritic” şi “ Ram cu 

oglinzi”, după un senzaţional spectacol “ subversiv” cu piesa lui “ Iona”. Era “ singur printre poeţi”, însă 

deosebit de colocvial, am dialogat câteva ore suind pe Cetatea Devei şi apoi vizitând parcul dendrologic din 

Simeria şi cimitirul din Deva şi Geoagiu Băi ( Germisara), la Densuş şi la Sarmizegetussa Regia…” Fereşte-te 

ca de şarpe de ăştia de care îmi spui, ei niciodată nu vor renunţa să urască omul de felul nostru”, mi-a spus la 

despărţire. Textul lui, ca şi unele de la Mircea Dinescu, Ioancihie Olteanu ş.a.- aveau să-mi fie sustrase prin 

pătrundere în absneţa mea în domiciliul din str Zambilelor 3, de către securiştii din Hunedoara; poemul avea 

să fie inclus în “ Tuşiţi”, evident în forma sa originală, neparodic, deşi Sorescu era un mare şi dramatic 

…parodic- livresc…( eugen evu). 

O revistă care nu se distribuie în judeţul Hunedoara, din păcate... 

Mircea MIHĂEŞ 

Viaţa Filialei USR- Timişoara: Noi şi ai noştri 

S-a pierdut, din motive care-mi scapă, frumoasa tradiţie a publicaţiilor literare estivale: 

almanahuri, numere speciale de revistă, suplimente, culegeri de texte scrise pe-un ton relaxat. Neam 

gândit, în acest context, să oferim cititorilor noştri prilejul unei "preumblări" prin sertarele 

membrilor "grupării Orizont". Deşi i-am rugat pe mult mai mulţi dintre colegii noştri să ne ofere, în 

avanpremieră, fragmente din cărţile la care lucrează, unii, nu puţini, au decis să "păstreze secretul 

operaţiunilor", rezervându-şi dreptul de a-şi lua prin surprindere cititorii la apariţia viitoare a 

volumelor. 

O parte dintre noi am decupat fragmente din cărţile la care scriem, explicând în câteva cuvinte 

despre ce este vorba. Urmărim, în felul acesta, să-i delectăm, dar şi si stârnim interesul potenţialilor 

cititori, punându-le la dispoziţie, sub un generic tandru-ironic, "Noi şi ai noştri", o parte din 

lucrurile care ne frământă şi care dovedesc, dincolo de orice dubiu, că scriitorul nu e niciodată în 

vacanţă`. (Orizont). 

Experimental poem 

Satisfaction 

When i'm watchin' my tv 

And that man comes on to tell me 

How white my shirts can be 

But he can't be a man 'cause he doesn't smoke 

The same cigarrettes as me 

I can't get no, oh no no no 

Hey hey hey, that's what i say 

I can't get no satisfaction 

I can't get no girl reaction'cause 

i try and i try and i try and i try 

I can't get no, i can't get no ( ...). 

The Rolling Stones 






ZOMBI… 

WASHINGTON (AP) — They're calling it the zombie in the budget. 

It's a long-term care plan the Obama administration has put on hold, fearing it could go bust if 

actually implemented. Yet while the program exists on paper, monthly premiums the government 

may never collect count as reducing federal deficits. Real or not, that's $80 billion over the next 10 

years.( 8 oct.2011, internet) 

Colage by John Urdow 

Coda: 

Oricât pare de straniu, au apărut numeroşi profeţi şi exegeţi ai operei altora, care scriu dintr-un 

sentiment de culpabilitate, din frică, faţă de sinele lor ocultat.. 

Referinţe la Noua Palie… 

George PERIAN 

Dacă lăsăm deoparte perioada anilor ’50, considerată adeseori un 

hiatus axiologic, putem spune că poezia românească din secolul 

douăzeci a fost dominată aproape în totalitate de modernism. De abia 

în deceniul al nouălea au început să apară semnele unei schimbări, 

care de atunci s-au tot înmulţit şi s-au extins, în mare măsură sub 

acţiunea influenţelor venite dinspre literatura americană, dar şi sub 

presiunea evenimentelor care au dat României o nouă orientare 

istorică şi culturală. Totuşi modernismul n-a dispărut, cum în mod grăbit se afirmă uneori, ci doar s- 

a retras spre marginile literaturii, unde a găsit condiţii prielnice de manifestare, fără a mai fi 

contestat sau tulburat de agitaţia permanentă, confuză şi inovatoare, a centrului. Pe de alta parte, o 

revenire a modernismului nu poate fi exclusă pentru viitor, dacă ne gândim că avem de-a face, ca şi 

în cazul romantismului, simbolismului sau barocului, cu unul din marile stiluri poetice europene, 

care odată create pot fi readuse într-o stare activă ori de câte ori va fi nevoie de ele. Elena-Daniela 

Sgondea se numără printre ultimele preotese ale modernismului. Departe de frământările ce au loc 

în câteva metropole ale poeziei româneşti, ea continuă să întreţină cu sinceritate şi fervoare cultul 

câtorva zei îndepărtaţi, aceiaşi pentru care au oficiat cândva şi Blaga, şi Nichita Stănescu, ca să 

amintesc doar doi dintre poeţii cu influenţă asupra versurilor din aceasta carte. Atrasă de 

evanescenţe şi de imaterial, autoarea se ţine departe şi oarecum deasupra lucrurilor, a căror 

contingenţă i se pare incompatibilă cu lirismul abstract şi, ca urmare, de neacceptat într-o poezie ce 

se doreşte pură. Ca toţi modernii, poeta are deprinderea exprimărilor încifrate, aproape hermetice, 

cu obscurităţi şi neînţelesuri, ce pot şi tind să creeze impresia unor profunzimi inextricabile. 

Practicînd o adevarată arheologie a esteticii moderniste, ea redescoperă cu încântare principiul 

simbolist al sinesteziilor, prezent în audiţia colorată, aşa cum o cunoaştem încă de la Arhur 

Rimbaud, dar şi în celelalte forme de suprapunere a senzaţiilor 

(Din Revista internet Romanian Vip, U.S.A.) 

Celebrarea unui lup literar singuratic 

Sever GULEA 

E remarcabil cum o editură cu tradiţie ca Editura Minerva, de la care te-ai aştepta să arboreze 

un conservatorism, o precauţie publicistică tributară experienţei şi prestigiului pe care îl are pe piaţa 

editorială se dovedeşte o editură cât se poate de nonconformistă şi de deschisă mai ales scriitorilor 

din provincie, mai ales vocilor care au preferat să-şi sacrifice mai degrabă vizibilitatea decât să se 

asocieze unor grupuri literare nelipsite de interese şi standarde îndoielnice. Acceptând deopotrivă 

provocarea de a întări literatura autohtonă prin perspective cât mai diverse şi girând prin numele 

editurii, acea încredere de care au nevoie scriitorii mai puţin cunoscuţi publicului, Editura 

pag. 18 






Minerva a dovedit şi astăzi că, într-un spaţiu cultural dominat într-o oarecare măsură de haite şi 

găşti, lupii singuratici din literatură au şansa să se facă remarcaţi. 

La microfon: Ana Munteanu … 

JOI, 19 mai, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov, am lansat volumul de critică literară ION 

TOPOLOG, O MITOLOGIE A IUBIRII, semnat de Voicu Bugariu, dedicat operei profesorului, 

scriitorului, criticului, publicistului ION POPESCU TOPOLOG, un nume cu rezonanţă în spaţiul 

cultural braşovean, un nume care merita cu prisosinţă să devină mai vizibil, atât în rândurile 

publicului cititor, cât şi în cel al profesioniştilor literelor. Lansarea de carte s-a dovedit de fapt o 

continuare a tradiţiei pe care Editura Minerva a inaugurat-o acum doi ani, prin iniţiativa curajoasă, 

prin pariul riscant poate, la vremea lui, care s-a dovedit a fi un pariu câştigat, de publicare şi 

evidenţiere a scriitorilor braşoveni. (să nu uităm că suntem la lansarea celui de-al şaptelea scriitor 

braşovean, sub sigla Minerva). Evenimentul a fost deschis de doamna Ana Oniţă, Director 

General Libris Braşov care, după un binevenit Hristos A Înviat! (mai sunt încă două săptămâni 

până la Înălţare) i-a invitat pe cei prezenţi să ia cuvântul. A vorbit doamna Ana Munteanu, 

redactorul şef al Editurii Minerva cea care ne amintea încă de la lansările din lunile trecute de 

convingerea că ora în literatura şi critica literară românească nu se dă neapărat la Bucureşti. De data 

aceasta, întărind promisiunea colaborării şi deschiderii faţă de valorile provinciei (cel mult 

geografice, nicidecum culturale), doamna Ana Munteanu şi-a exprimat solidaritatea faţă de scriitorii 

autoexclusi din „sindicatele” literare neoficiale şi a surprins, nu fără dezamăgire faptul că în 

Romania, cel care vrea adesea să publice o carte, înainte de a-şi căuta o editură, trebuie să-şi caute 

mai întâi o gaşcă culturală. Cu toate acestea, doamna Ana Munteanu ne-a asigurat (dacă mai era 

nevoie, în fond, agenda publicistică a Editurii Minerva vorbeşte de la sine) că pentru scriitorii fără 

afinitate spre înhăitare (oricât de simbolică ar fi ea) există şi o cale spre publicare mai directă şi mai 

scurtă la Editura Minerva. (semnalare de la Ana Munteanu, redactor coordonator Minerva) 

Din vatra Paliei… 

Ştefan NEMECSEK 

ORĂŞTIE ŞI CARTEA VECHE ROMÂNEASCĂ (II) 

Tipărirea Paliei s-a datorat şi sprijinului acordat de superintendentul Mihail Tordaşi (originar din 

Turdaş – Orăştie), de Ştefan Herce „propovăduitorul Evangheliei lui Christos” în oraşul Cavâran 

Sebeşului (Caransebeş), Zacan Efrem „dascălul de dăscălie al Sebeşului”, Moisi Pestişel (probabil 

din Peştiş – Hunedoara), propovăduitorul Evangheliei în oraşul Lugoj şi Archirie Protopopul 

Varmeghiei Hunedoarei9. Iată, deci, titlu de carte şi nume de oameni cu referire la această carte, 

care relevă ţinutul Hunedoarei în lumea cărţii vechi şi a personalităţilor cu tangenţă culturală în 

epocă. O rodnică activitate în domeniul cărţii vechi zămislită în aceste locuri au desfăşurat-o 

copiştii. Călugării – cărturari ocupanţi de drept ai „scriptorium”-ului mănăstirilor, ori simplii preoţi 

de sat cu preocupări cărturăreşti aşezaţi în ţinuturi hunedorene, în perioada evului mediu dar şi mai 

apoi, s-au preocupat de scrierea cărţilor, îndeosebi, religioase, mult cerute atunci. În judeţul 

Hunedoara au existat aproape în fiecare zonă geografi că câte o mănăstire cunoscută în activităţi 

legate de scrierea – copierea cărţilor, de aşezarea legăturii de carte sau de strângerea ori răspândirea 






printre comunităţile apropiate sau mai îndepărtate a cărţilor tipărite sau manuscrise. Un loc bine 

definit îl ocupă Mănăstirea – şcoală de la Prislop (Silvaş – Haţeg), cunoscută din secolul al XV-lea. 

Aici, ctitorul mănăstirii, călugărul Nicodim a copiat „Tetraevanghelul slavon”, între anii 1404- 

1405, manuscris important din punct de vedere istoric, literar, lingvistic şi artistic, fiind scris pe 

pergament şi împodobit cu frontispicii. Redăm însemnarea de pe carte: „Această Evanghelie a scriso 

Popa Nicodim din Ţara Ungurească în anul al şaselea al prigonirii lui, iar de la începutul firii 

socotim şase mii nouă sute şi treisprezece (1404- 1405)”10. La Prislop s-au remarcat şi alţi călugări 

vestiţi pentru ştiinţa lor de carte. Călugărul Ghenadie, mitropolit al tot ţinutului Ardealului, cu 

reşedinţa la Mănăstirea Prislop „nu şi-a dat nici o odihnă până ce a putut săvârşi şi tipări la Braşov, 

la 1580 un Sbornic slavonesc şi a dat învoirea pentru Evanghelia cu învățătură (Braşov, 1580- 

1581)11. Mănăstirea Prislop cu acea veche şcoală caligrafi că şi de miniatură, cu dascăli şi zugravi 

de icoane unde se copiau şi se ilustrau cărţi, s-a remarcat secole mai târziu. Evidenţiem autori de 

cărţi rămase în formă manuscrisă, luând în seamă criteriul cronologic. Dintre preoţii hunedoreni cu 

interes şi ştiinţă în scrierea cărţilor îi menţionăm pe Popa Ioan Românul, care la Sânpetru (Haţeg), 

în anul 1620 a copiat cartea „Alexandriei” un „Rojdanic” (Carte de prevestire) şi cartea 

moralizatoare „Fiori di virtu” (Floarea darurilor) cuprinse într-un Miscelaneu (inclus în Codex 

Negoianus), constituind, încă, primele copii în limba română ale acestor cărţi. Însemnarea lăsată de 

copist atestă paternitatea scrierii: „[...] adică eu mult greşit şi ticălos Popa Ioan din Sânpetru am 

scris această carte ce să cheamă Alicsăndria si mă ustenii cât putui şi o am scris să să cetească şi să 

socotească bine ce este împărăţia ceştii lumi deşarte şi mângâioasă [...] mesiaţa cireşar să începu în 

15 zile şi să sfârşi în luna lui august 4 zile, văleat 7128, 1620, în zilele lui Bethlen Gabor, craiu, 

scris în satu care să cheamă Sânpetru”12. 

Medalion 

Gaetano SALVEMINI 

Sub deviza „ o viaţă pentru libertate”, mentorul periodicului L’attualita, 

dedicat societăţii şi culturii din Italia şi Europa, Gaetano Salvemini, sub 

egida Unione Italiana Associazioni Culturali (U.N.I.A.C.), din Roma, mă 

onorează cu ipostaza de membru în Colegiul redactorilor externi, pentru 

România. Acest colegiu cuprinde scriitori şi jurnalişti dinArgentina, Belgia, 

Bolivia, Canada, China, Costa Rica, Croaţia, Federaţia Rusă, Franţa, 

Germania, Marea Britanie, Olanda, Serbia, Ucraina şi U.S.A. 

Eugen EVU 

Opinii critice 

Muguraş Maria PETRESCU 

Bogdan Adrian TOMA 

Natură moartă cu înger 

Ed. Călăuza V.B. 2011 

Bogdan Adrian Toma. Este hunedorean şi foarte tânăr. 

Are doar 34 de ani. Dar, aşa cum spunea Corneille în 

Cidul, ,,E-adevărat, sunt tânăr, dar pentru-un suflet mare 

/Valoarea nu aşteaptă ca vârsta s-o măsoare!’’. Puţin se 

stie despre el prin România şi, mai ales prin literatura 

română. Prin februarie 2011, Mariana Pândaru-Bârgău îmi spunea că urma să 

publice un roman ,,trăznet’’. Cum ea este o persoană destul de reţinută şi care 

nu face afirmaţii nefondate, desigur mi-a trezit curiozitatea. Aveam să primesc romanul, sub forma 

lui tipărită (Bogdan Adrian Toma, Natură moartă cu înger, Editura Călăuza v.b., Deva 2011, pp. 

pag. 20 






237) în primele zile ale lui august, împreună cu rugămintea aceleaşi doamne de a-l citi şi de a vorbi 

la lansarea lui. O propunere tentantă, provocatoare, incitantă. Şi, ca orice cititor împătimit, iau 

cartea, o privesc, o răsfoiesc superficial şi consider cele două coperte. Prima impresie: coperta 1 - 

interesantă. Dar şi mai interesantă mărturisirea autorului pe coperta 4. ,,E o carte unde povestea e 

mai puţin importantă iar decorul şi mai puţin important. Tot ceea ce m-a interesat au fost gândurile 

personajelor, relaţiile dintre ele, senzaţiile lor şi ilustrarea acestora…’’ Pornind de aici, am citit 

romanul cu pixul în mână, subliniind pasaje, care mi s-au părut interesante, aproape studiindu-l 

asemenea unui curs de la facultate. La începutul cărţii există acea notă a autorului, în care el se 

explică spunând că Natură moartă cu înger este o carte fără pretenţii şi zorzoane lingvistice. Este, 

dacă vreţi, o carte de auto-definire, cu unele elemente auto-biografice, dar care s-a scris şi oarecum 

singură, personajele sau evoluţia lor concretizându-se pe parcurs. Schema romanului este foarte 

simplă. Raporturile personajelor nu sunt ,,din păcate, nici unul din segmentele noastre de dualitate 

(eu-ea, eu-Dan, ea-Dan).’’ Ele nu-şi găsesc ,,starea paradisiacă în conjuncţie cu a celui lăsat pe 

dinafară. Căci fie eu şi ea eram fericiţi şi se altoia tragic această stare de bucurie sufletească pe 

absenţa şi pe tăcerea lui Dan, fie mai încolo eu reuşeam să recuperez condiţia inocenţei, a bucuriilor 

naive alături de Dan, ori ea era atunci departe şi tristă. Aşadar nouă acestora trei nu ne fusese dat să 

gustăm împreună din cupa bucuriilor ideale.’’.Voi încerca, în continuare, să stabilesc poziţia lui 

Bogdan Adrian Toma pe o scară a literaturii. Cartea nu începe cu capitolul unu, ci cu capitolul zero, 

de fapt punctul iniţial. Imaginaţi-vă cele două axe (de la punctul zero, de origine), imaginaţi-vă 

evoluţia personajelor în plan orizontal şi în plan vertical. Şi cum nu poţi să încerci să construieşti 

ceva dacă nu ai un punct de referinţă, un punct de pornire, ,,cândva prin 1954, cu puţin timp înainte 

de naşterea mea, bunicul meu dinspre mamă, un bărbat înalt şi foarte tăcut, a fost arestat de 

Securitate.’’ Schema este cea pe care noi toţi o cunoaştem, din povestiri, de la istorie, sau pe care 

alţii (ce-i drept puţini acum la număr) au trăit-o. Fără a-i micşora valoarea, începutul romanului este 

destul de previzibil. Există o poieniţă, un spaţiu mioritic, care este maculat, pângărit de un viol, în 

care, nu întâmplator, floarea voinicului devine floarea zmeului. ,,Pe-un picior de plai, /pe-o gură de 

rai’’ unde oamenii curaţi la suflet şi cu frică de Dumnezeu aprindeau la Înviere o lumânare, 

reintrând an de an în ancestral, în străbun, în curăţenie sufletească, dar şi trupească, golănia unui 

sistem impus cu forţa vine barbar să mânjească şi să distrugă cu rânjet triumfal şi dispreţuitor tot ce 

odinioară fusese sfânt. Aşa-zisul om nou triumfa prin păcat. Violul nu este doar cel trupesc, comis 

asupra unei fete de şaptesprezece ani, el este al unei întregi generaţii, mutilate pe vecie. Ţăranii 

aveau frica de Dumnezeu şi dragostea de pământ (vezi scena similară din Răscoala lui Liviu 

Rebreanu sau capitolul de început ,,Violul’’ din Scara leilor, carte de memorialistică scrisă de 

Doina Uricariu). Faptul că oamenii au fost ademeniţi, minţiţi, bătuţi, schingiuiţi, închişi în închisori, 

torturaţi şi omorâţi a dus la un vid al fiinţei umane. Ulterior, acest vid a năruit totul. Nu poţi 

construi, nu poţi merge mai departe când sub tine este un hău imens. Brutalitatea comunistă a 

murdărit şi pângărit zi de zi, ceas de ceas fibra poporului român schimonosindu-l, amărându-l, 

făcându-l să trăiască în pământ (asemenea cârtiţelor), incitându-l să se întoarcă tot la ceea ce-i era 

drag: pământul. Brutală, scena de debut a cărţii, violul, este momentul de ruptură valabilă nu doar 

pentru o societate, ci pentru toate personajele cărţii care sunt prezentate într-un moment al existenţei 

lor, dar care, de fapt, îşi fac intrarea în viaţă prin adoloscenţă, problemele lor fiind problemele binecunoscute 

ale liceenilor din perioada comunistă, teme care au mai apărut prin cărţi, dar care de 

această dată nu fac decât să evidenţieze o zbatere surdă a trei elevi de liceu care încearcă să 

răzbească în viaţă, dar şi a sentimentelor lor de dragoste, mai mult sau mai puţin împărtăşite, mai 

mult sau mai puţin materializate prin iubirea fizică. Nu este de loc uşor să elaborezi o acţiune întrun 

roman şi să ştii cum să ţii bine strâns sub control personajele lui, relaţia dintre ele, turnurile pe 

care le iau vieţilor lor, însăşi descrierea vieţilor lor, pagini în care scene erotice sunt viu şi detaliat 

descrise. Hedonismul merge mână în mână cu puterea, cu arta de a stăpâni cuvântul, cu o proză 

perfect scrisă, cu observarea sau analiza personajelor, fără a cădea însă într-o psihanaliză greoaie şi 

plictisitoare sau cu pretenţii savante, superioare şi atotcunoscătoare. Observaţia este inteligentă şi 






fină, romanul curge fluent, stilul este intim, explicit. În aceasta constă arta lui Bogdan Adrian Toma. 

Imaginaţi-vă un actor care joacă travesti. Cel mai insignifiant detaliu poate strica rolul, îl poate face 

să cadă în trivial. La fel se întâmplă şi cu multe pagini din această carte, unde un singur cuvânt 

greşit folosit, sau o imagine prost redată pot să strice totul şi să trimită Natură moartă cu înger în 

categoria literaturii porno, XXX, oricum în literatura de proastă calitate. Ei bine, nu! Sexualitatea 

precis exprimată devine un alt fel de explorare a cotidianului, este o sarabandă a auto-definirii, a 

unui succes palid şi oarecum incert, acompaniat de eşecuri răsunătoare. Cele trei personaje 

principale ale cărţii (eu = Nic, Ema şi Dan Alexe) precum şi imediat un personaj secundar, dar 

foarte bine conturat, Renate, deşi în final se vor despărţi, vor rămâne inexorabil legate pe vecie. 

,,Chicago, noiembrie, 1989. Dragă, îndepărtată Ema, e Chicago şi lumina are un nou sens. E oraşul 

în care pe vremuri, gangsteri, poeţi şi femei frumoase s-au luptat cu legea pentru a obţine dreptul 

păcatului. Acum dreptul acesta, neacordat nimănui se pare, dovedeşte că există căci s-a extins 

pretutindeni, mai întâi în arhitectura mândră, provocatoare, în turnurile aspre şi clădirile cu ziduri 

vechi, crenelate, precum şi în arcurile verzi şi însufleţite de tineret ca de o melodie a începutului de 

drum. … Însă ceea ce n-am putut spune prin vorbe, … este ceea ce va ajunge la tine tipărit de o 

maşină veche – dovada suplimentară că suntem cu toţii maşini, sub jocul timpului. Aş vrea, în 

măsura posibilului şi a providenţei, să accepţi cererea mea în căsătorie. Vreau să fii mireasa mea, să 

ne căsătorim, vreau să te regăsesc – şi pentru că nu mai poţi fi aceeaşi, rectific – vreau să te găsesc 

sub orice formă ai căpăta, căci n-ai face decât să întregeşti ceea ce, păstrat în acest înveliş 

experimental al pieptului, este încă al tău. Afirm că te iubesc ca întotdeauna. D.A.’’ De cealaltă 

parte şi total surprinzător, neaşteptat, incredibil finalul cărţii vine să răstoarne totul. Este 

mărturisirea lui Nic: ,,Ema, amară fiinţă neurotică. Nu mai neurotică decât mine, femeie în trup de 

femeie, albină ce nu polenizezi decât ura aşa cum ai strâns, altădată, iubirea de pe toate petalele 

gândului meu, din floarea fiinţei mele. Uite cum te împing şi îţi reproşez tot ceea ce e de reproşat în 

faţă, deşi în realitate aş vrea să te strâng în braţe, scurgând viaţa din tine într-un sărut. Uite cum te 

prind de mâini, strângându-le până la învineţirea încheieturilor, în loc să-ţi las mâinile libere, să-mi 

cuprindă gâtul, să îmi caute buzele, să păşească cu degete fine, pic, pic, pic peste amorţeala de cretă 

din venele mele. Uite cum devin sălbatic aici, cu tine, cum te arunc pe canapeaua veche, moştenire 

de familie, cum lovesc ca un prost, cu pumnul, obrazul tău pe care ştiu sigur că l-am sărutat într-o zi 

din altă epocă, alt trecut, de două sute de ori, de trei sute de ori. Uite că, la vederea sângelui care îţi 

ţâşneşte acum din buze, nu fac nimic, ba chiar mă simt mai întărâtat, precum un taur revigorându-se 

la vederea unei cârpe colorate, eu care altădată la cel mai mic semn de boală pe care-l dădeai îţi 

încălzeam fruntea albă în palmele mele până când îţi revenea roşeaţa în obraji. Unde e acum roşeaţa 

pielii tale, Ema, nu ştiu de ce ai renunţat la ea, tot sângele ăsta cu care stropeşti ritmic în jur nu e de 

înţeles şi nici ţipetele, nici respiratia gâfâită, e ca şi când încerci să-mi spui ceva Ema, mie care mă 

lăudam că-ţi cunosc gândurile încă înainte ca ele să capete forma expresiei verbale şi erau gânduri 

bune, Ema, gânduri frumoase, care se îndreaptă de cele mai multe ori către mine cu supunere şi 

înţelegere. Gânduri care mi se dedicau, care nu aduceau în cumpănă vorbele cu care m-ai pus acum 

în dificultate Ema, prostii, auzi, măritiş. Şi cu cine, cu Dan, cu omul care şi-ar fi dat şi viaţa pentru 

mine, un om deosebit, superior, aşa cum eu nu am putut fi niciodată, un om care a renunţat la tot 

pentru mine, un om pentru care vrei tu, la rândul tău să renunţi la tot, nu merge aşa, Ema, în ecuaţia 

asta a ta eu trebuie să am mai mult decât rolul anonimului. Ce-i cu mâinile mele peste gâtul tău, 

Ema? Mâinile astea blestemate care în loc să-ţi pipăie sânii, să-ţi strângă sfârcurile, să-ţi atingă 

mijlocul, să-ţi dezmierde tâmplele şi câte, Dumnezeule, nu vor fi făcut mâinile astea atunci cand noi 

eram aşa cum trebuia să rămânem, înainte ca totul să se întoarcă împotriva mea, trădare, abuz, 

infidelitate, nehotărâre. Unde e gâtul tău, Ema frumoasă, l-am acoperit cu totul şi strâng, fără să ştiu 

ce, poate pentru că vreau să taci şi să asculţi, Ema, pentru că fără comunicare, fără să ne ascultăm 

unul pe celălalt nu se poate nimic în lumea asta. Ştiu că-mi dai dreptate, Ema, Ema mică, bucurie de 

opal în noaptea asta de mansardă din Dorobanţi, cu corpul tău potrivit, cu liniile tale bine alcătuite, 

ai venit să dezmierzi nopţile mirelui tău, celui care trebuia să-ţi fie mire dintotdeauna, pentru 

pag. 22 






totdeauna. Ştiu de ce eşti aici, Ema, mă bucur că mă iubeşti, îţi mărturisesc că şi eu te iubesc, 

evident că da, te zbaţi inutil, inutil respiri sacadând gurile de aer ca în suspine, nu mă impresionează 

suspinele, sunt un om tare, o rocă, precum bunicul meu, nu vezi că mai am şi acum scrisoarea lui, o 

port în portofel, Ema, şi o citesc pe tramvai. Doamne, cât mă bucur că eşti aici, încă mă lupt cu 

inexprimabilul, dar am să-l birui şi am să-ţi mărturisesc tot ceea ce mă apasă, numai tu eşti aceea 

care mă va salva. Mai bine mai târziu decât niciodată, Ema, te iubesc, te iubesc, te iubesc. Ai rămas 

cu mine, Ema, ţi-ai recăpătat în somn copilăria. Şi eu sunt un copil acum, alături de tine. Auzi? Fă 

un gest, Ema, trezeşte-te, umblă, respiră! Te rog să respiri, te rog eu mult să respiri. E ora 00.48.’’ 

Oare Ema chiar a murit? sau această scenă este doar o proiecţie a unui gând de răzbunare?! 

Personajele apar şi dispar periodic, parcă ar juca într-o piesă de teatru. Ele apar de undeva din 

întunericul scenei, îşi joacă rolul, pentru ca apoi să reintre în conul lor de umbră. În locul lor vor 

apărea, în aceeaşi manieră, alte personaje. Şi jocul se va relua în acelaşi fel până la sfârşitul cărţii. În 

finalul ei total imprevizibil, personaje de roman sau prieteni de liceu pot avea parte de celebrele 

versuri ale cântecului ,,Vaya con Dios, my sweetheart, /Vaya con Dios, my love…’’. Personaje şi 

decoruri sau descrieri, scene neimportante, spune autorul. Eu aş spune personaje, întâmplări şi 

locuri simbol. Natură moartă cu înger este o descătuşare, un strigăt! Este o carte despre adolescenţi, 

tineri şi maturi din care rezultă că singura persoană pe cate te poti baza vreodată esti numai tu 

însuţi. ,,…Situat în aceşti termeni, mărturisesc că romanul de faţă este, în ceea ce mă priveşte, 

dincolo de bine şi de rău. El poate fi bun sau rău în sens tradiţional, însă nu pentru mine însumi’’ 

spunea Bogdan Adrian Toma. Natură moartă cu înger este o carte modernă, tipică secolului al 

XXI-lea. Amintiţi-vă că romanele simple fac best seller-urile. Sunt convinsă că dacă acest roman ar 

fi tradus în limba engleză, el ar fi acolo, la vârf. Ne aflăm în faţa unui romancier de valoare, de 

substanţă şi de viitor. Îl aşteptăm pe Bogdan Adrian Toma să ne supună atenţiei volumul lui de 

versuri (pe care înţeleg că acum îl pregăteşte) şi-i dorim mult succes unui prozator tânăr şi cu o 

putere de stăpânire nebănuită a cuvântului. Sunt convinsă că vom mai auzi de el şi că-l vom mai 

citi. Eu una abia aştept. Cartea hunedoreanului, prezentată de mine la Târgul de carte devean, a fost 

surpriza de proporţii ai noului val de prozatori, cu atât mai mult cu cât Bogdan Adrian Toma este 

rezident în U.S.A. Poate ne vom revedea în urbea sa natală. 

Meridian diaspornic din S.U.A. 

Octavian CURPAŞ 

Odiseea exilului românesc... 

„De când eram copil, eu nu am avut somn!” 

„Nu puteam să dorm decât foarte puţin, în fiecare noapte, meteahnă pe care 

am avut-o toată viaţa. Cred că este o boală, cu toate că eu n-am fost bolnav 

niciodată. Nici râia de la internatul şcolii nu s-a prins de mine! Vederea, auzul, 

dantura, astea au îmbătrânit odată cu mine... Mi-amintesc că vara, pe când 

aveam vreo patru ani, mă culcam cu fraţii mei mai mari în şopru, pe otavă. Eu le făceam culcuşul. 

Ei vorbeau o vreme, mai oftau, gândindu-se la mama noastră care murise, nu demult, dar adormeau 

mai repede. Eu nu puteam... Voiam să fie mama cu noi. Îmi lipsea mult, cu toate că nici n-am 

cunoscut-o prea bine. Mă sculam din culcuşul meu şi mergeam pe afară. Dacă era senin, număram 

stelele de pe cer. Când ajungeam la 20, fiindcă nu ştiam să număr mai departe, ziceam şi încă una şi 

încă una... Mă uitam la stele şi îmi închipuiam că acolo este mama, care se uită la mine din cer, de 

sus.” Înţelept şi iubitor, îngrijorat de nesomnul micuţului său, tatăl lui nea Mitică îi spunea să facă o 

cruce pe pernă, înainte de a se culca... Copilul, ascultător, făcea crucea şi zicea: „cruce-n cer, crucen 

pământ, cruce-n locu-n cari’ mă culc”, în loc să zică rugăciunea... Mă, roagă-te lui Dumnezeu! - îl 

îndruma tatăl, pe micuţul nepriceput care ştia însă, de la bunicul Niculiţă, rugăciunea, şi, în final, 

apuca s-o spună: „Să ierte Dumnezeu păcatele lui mama Eva, ale mumii Ana, ale sorei mele”... Din 

nou tatăl intervenea: Dă-ne, Doamne, sanătate! iar Mitică continua: „la boi, la cal, la bivoliţă, la 






porci, la găini, la pisici”, până tatăl se sătura de nepriceperea-i copilărească şi-l expedia la culcare: 

Culcă-te, mă, şi dormi! Nici măcar rugăciunea nu poţi s-o zici ca lumea! Mai târziu, ducând cu el 

în lume această moştenire, Dumitru Sinu i-a găsit leacul, refugiindu-se în lumea fascinantă a 

cărţilor, citind enorm sau adunându-şi amintirile în sutele de file scrise de mână. Doamna Nicole, 

soţia sa, mărturisea că aprindea lumina de 30 de ori pe noapte şi citea cam şapte ore pe zi. Aşa a 

reuşit să adune o mulţime impresionantă de note şi notiţe, caiete întregi pline cu gândurile şi 

amintirile sale. 

„Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!” 

Fraţii lui mai mari îl luau întotdeauna peste picior şi-i spuneau ăla mic, stângaciu, iute ca 

piperu’, ăsta care n-are somn sau, mai rău, mă, tu nu faci nici cât o ceapă degerată, tu n-ai să ştii 

să mâi boii şi nici să călăreşti, şi alte apelative care dezarmau, fireşte, copilul din el. Pe măsură ce a 

crescut, devenind bărbat în toată firea, Dumitru Sinu a vrut să-şi demonstreze, lui însuşi în primul 

rând, şi-apoi celor care-l considerau atât de stângaci, că va ajunge acolo unde a dorit: un om 

împlinit şi mulţumit de viaţa şi realizările sale, infirmându-le supoziţiile. N-a făcut şcoli înalte, 

pentru că au fost vremurile de-aşa natură, posibilităţile erau limitate. A absolvit doar liceul, la Sibiu, 

însă şcoala vieţii i-a folosit mult în tot ce-a întreprins, fiind un autodidact, ştiind să înveţe din 

experienţele celorlalţi, înconjurându-se cu prieteni inteligenţi şi valoroşi şi ţinând pasul cu aceştia, 

printr-o continuă modelare a caracterului său, prin acumulări substanţiale în sfera cunoaşterii, 

pentru că nea Mitică are o cultură generală de invidiat. Dar toate acestea ar fi fost fără valoare dacă 

n-ar fi luptat din răsputeri să-şi păstreze statutul de om. A dăruit celor care erau în nevoi fără să 

aştepte recompense, generozitatea lui fiind recunoscută peste tot, inclusiv în rândul rudelor sau 

consătenilor săi. Iar recompensa a primit-o de la Dumnezeu! După ce a muncit din greu, ani mulţi la 

rând, prin Franţa, Canada şi Statele Unite ale Americii, şi şansa i-a mai şi surâs, iată că visul 

american i se împlineşte şi deţine, pe rând, trei hoteluri proprietate privată: unul în Long Beach, 

California, apoi la Reno, în Nevada şi în final, în Phoenix, Arizona. Acesta din urmă poartă numele 

CORONADO, care citit arăbeşte, de la coadă la cap, nu înseamnă altceva decât O, DA, NOROC! 

Nea Mitică Sinu recunoaşte că a avut noroc cu carul, şi-mi spune zâmbind: „Berzei oarbe îi face 

Dumnezeu cuib!”Mereu foloseşte butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet.. 

De când n-aţi fost la Sebeşul de Sus? – l-am întrebat pe nea Mitică. “Sunt zece ani de-atunci, am 

fost în sat în anul 2001”, mi-a răspuns dumnealui. Am vrut apoi să aflu, din curiozitate, ce 

sentiment l-a încercat când a intrat în sat, după atâţia ani…”Erau toţi străini, şi eu eram străin 

pentru. Nu mai era nici România ce-a fost odată”... 

- fragment din romanul trimis de autor - 

Polemos 

Corneliu FLOREA 

Polemizez, deci sunt liber 

Motto: 

,,Minciuna stă cu regele la masă 

Dar asta-i cam de mult povestea 

De când sunt regi, de când minciuna este 

Duc laolaltă cea mai bună casă.” 

Alexandru VLAHUŢĂ 

Extemporale despre un ex- rex 

Ca la comandă, după declaraţiile lui Traian Băsescu despre fostul rege (ex-rex) Mihai din 22 

Iunie 2011, mass media românească s-a umplut de articole şi interviuri despre ultimul rege, ultimul 

la propriu şi figurat, al României. Fiecare a scris ce a ştiut sau i s-a spus să scrie, cum a vrut sau nu 

a vrut, cum a fost sau nu a fost, dar s-a scris vârtos în toate felurile. Am citit din curiozitate din mai 

pag. 24 






multe articole. E drept, eu consider monarhiile forme social-istorice depăşite de mult şi e adevărat 

ca am o desconsideraţie totală faţă de ultimii doi regi ce au domnit peste români, datorită 

evenimentelor trăite dar mai ales lecturilor generale despre monarhia românească. (La fel am 

dispreţuit şi detestat şi comunismul secolului XX ) De data asta citind articolele m-au amuzat 

copios actualii lustragii regali; cât chin pe ei, săracii, să-l lustruiască pe cel ce a trădat România 

cum spunea Trăian Băsescu, care este o cloană al ex-rex-ului şi nu va face nimic pentru România 

şi Români cum nu a făcut nici Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen.Cristian Câmpeanu, editorialist 

la România Liberă scrie Domnule preşedinte, până la monarhie ! Liberă ,,România asta,, dacă 

spune unui cetăţean cât să se întindă în exprimare. Bineînţeles că Traian Băsescu ar fi ultimul care 

ar avea voie să vorbească de trădarea intereselor romanilor, el fiind de fapt trădătorul care strigă 

prindeţi trădătorul ! Editorialistul scrie că la de-legitimarea monarhiei stă de fapt securitatea ! 

Atenţie, deci, toţi care critică monarhia sau pe ex-rex sunt securişti sau oamenii securităţi. În cazul 

acesta editorialistul e doar un orb dus de mână ! 

Tot în România Liberă , tot pe această temă a apărut un editorial Slugă sau erou ? referindu-se 

la Traian Băsescu care l-a făcut sluga ruşilor pe ex-rex !! Mă întreb de ce acum şi nu mai de mult, 

că doar a fost atât de mult timp de când ex-rex-ul a fost marioneta ruşilor pentru o decoraţie şi-un 

avion, marioneta comuniştilor instalaţi de ruşi în România după actul de la 23 August, când exrex-ul 

l-a arestat pe Ion Antonescu, la el în palat, şi l-a dat pe mâna comunistului Bodnăraş, care 

l-au predat ruşilor !! De ce tovarăşe Traian Băsescu tocmai acum ţi-a ieşit porumbelul adevărului 

din gură ?!? Cum te ştim mojic răzbunător, nu cred că din motiv justiţiar, doamne fereşte, ci fiind 

din fire duşmănos ai vrut să te răzbuni pe ex-rex pentru că nu a pus o vorbă bună la verişoara sa, 

regina Angliei, să te primească în vizită, cum ai dorit de curând. Poate mă înşel io, poate mai mult 

decât atât, ex-rex-ul i-a scris verişoarei să nu te primească, dintr-o mie de motive. Cine să ştie toate 

dedesubturile, cine să le spună câte sunt ? În Observatorul Cultural numărul 323 din iunie 2011 s- 

a scris mult, pro şi contra, despre trădarea si slugărnicia ex-rex-ului. Trec peste editorialul lui 

Ovidiu Şimonca Nu putem dormi ! în care sună goarna deşteptării pentru monarhişti dând o lecţie 

de morală lui Traian Băsescu. O adevărată pierdere de timp fiindcă şeful statului nu are nimic în 

comun cu morala, şi îi trage de urechi pe cei ce vin cu argumente istorice veritabile împotriva exrex-ului. 

De subliniat că printre argumente, după întoarcerea armelor declarată de monarh în 23 

august, armata româna a fost practic predată pe mâna ruşilor, care a dezarmat o parte din ea pe 

frontul din Moldova, luând-o prizonieră şi trimeţând-o în lagăre de muncă forţată în Rusia, iar 

cealaltă parte a trimis-o în linia întâia a frontului de vest, până în Tatra şi porţile Vienei. Să mărim 

paranteza, adăugând că soldaţii şi ofiţerii români luaţi prizonieri după 23 august de către aliaţii 

sovietici au stat în prizonierat cinci ani de zile, fără ca ex-rex-ul, care în 1944, 1945, 1946 dădea 

şi participa la banchete cu aliaţii sovietici, să ceară eliberarea şi repatrierea lor ! Ţineţi minte ! Mai 

mult, niciodată, ex-rex-ul nu a ridicat problema cobeligeranţei României în al Doilea Război 

Mondial. E doar una din laşităţile şi trădările ex-rex-ului, pe care monarhiştii o ascund în spatele 

grevei regale. Nişte amărâţi, elite ratate ! În extemporalele din Observatorul Cultural, Sorin Ilieşiu 

îi trage o săpuneală lui Traian Băsescu, înşirându-i toate păcatele pe aţă. Mi-a plăcut cea cu 

neantizarea flotei şi concluzia sa Demisia specificând că toţi intelectuali adevăraţi gândesc ca 

mine! Just, aşa o fi la intelectualii adevăraţi dar asta cu demisia lui Traian Băsescu e veche, veche. 

Acum, aici îl socotim şi judecăm istoric pe ex-rex, că ne-a dat liber şeful statului ! Nu ? Geo Şerban 

scrie, pe o jumătate de pagină, Sfidarea stă cu preşedintele la masă că este uluitor 

comportamentul şefului statului. Descoperire tardivă, dar mă rog mai bine odată şi odată, decât 

niciodată. O altă descoperire tardivă este că are o ranchiună personală la adresa unora dintre 

exponentii Casei Regale. Aşa-s ranchiunoşii, ranchiunoşi pe un nonagenar decorat de Stalin şi 

Putin pentru aportul adus înfrângerii fascismului german !! Uluitor comportament regal ! Pe 

urmă autorul bate câmpii cu graţie, până ce ajunge la Elena Udrea, o altă necuviincioasă faţă de 

casa regală. Despre ex-rex tăcere de aur. De ce a scris Geo Şerban această jumătate de pagină ? De 

aflare în treabă românească ! De la Bedros Horasangian mă aşteptam la ceva consistent în articolul 






său Istoria iresponsabilităţii prezidenţiale, dar este doar un extemporal de umplutură , în care dă 

din colţ în colţ, de la marele GDS bucureştean a Katyn-ul polonz, de la procesul lui Ion Antonescu 

la condamnarea holocaustului, de la cât de zdravăn băutor era Churchill la deţinuţii din Gulag. 

Orice dar nimic clar despre acuzele lui Băsescu şi neviinovăţia ex-rex-ului în timpul domniei sale. 

De data aceasta Bedros Horasangian a decepţionat pe toţii cu învârtirea sa în jurul cozii. Hai, dragă 

Bedros, lasă Casa Regală şi treci în casa istoriei cele adevărate … 

Ovidiu Pecican în O dezbatere care abia începe este singurul care merită citit cu atenţie, pentru că, 

într-adevăr e la subiect, cu argumente şi curaj, fără menajamente faţa de unii sau alţii. Ovidiu 

Pecican scrie că Regele ar trebui să-şi asume măcar o parte din deciziile României în timpul 

războiului … şi… Un singur ţap ispăşitor ( se referă la Ion Antonescu) oricât de important ar fi, nu 

epuizează lista responsabilităţilor … şi pune cărţile istoriei pe masă, din care subliniază faptele, 

după care îl judecă corect pe ex-rex . Am rămas agăţat de remarca lui: Mihai I care a patronat – 

formal - această guvernare între 1940 şi 23 august 1944 a întors foaia după această dată… 

Adevărat, semnificativ, poate şi pentru adevăraţii intelectuali a lui Sorin Ilieşiu , nu şi pentru 

Ovidiu Şimonca, care în mai multe ocazii a demonstrat că nu este suficient de pregătit în anumite 

probleme iar în altele are probleme cu înţelegerea. Îmi pare rău de el, dar sper să-i treacă. Acum îi 

dau un mic test de verificare: de ce ex-rex-ul nu a făcut o grevă regala şi pe timpul lui Ion 

Antonescu ca pe vremea lui Petru Groza ,dacă într-adevăr ar fi fost ceva de capul lui ? Hai, draga 

Ovidiu, deşteptarea ! Dacă ex-rex-ul chiar ar fost ceea ce îl plăsmuiesc idolatri săi, a existat un 

moment istoric în timpul războiului, când trebuia să facă o grevă regală: atunci, când Ion 

Antonescu a continuat războiul dincolo de Nistru !! Clar Ovidiule ? Restul devine vacs albina 

fiindcă alţii au avut puterea să facă jocuri macabre în lume …Am citit şi altele, dar nu mi-am spus 

părere, deşi, dacă Ovidiu şi Traian are voie să-şi spună părerea, de ce nu ar avea voie şi Dumitru lui 

Florea lui Stan Pădeanu sa şi-o spună ? M-am luat cu altele, m-au dus altele până când, din 

nefericire, am dat peste articolul Regele Mihai I al României: curaj şi rezistenţă în faţa 

comunizării semnat de Lucia Hossu Longin în Observatorul cultural. Nu cred că Lucia Hossu 

Longin are nevoie de prezentarea mea; a muncit mult pentru ea de-a lungul carierei sale în mass 

media, ridicând în slavii epoca de aur şi pe fruntaşii ei făuritori. Apoi, după 1989 a încercat marea 

năpârlire cu Memorialul Durerii pentru care a fost apreciată. Şi dintr-odată a scris un interviu - odă 

despre Pacepa ce a produs greaţă multora, iar acum, fiindcă a trecut de la comunism la monarhism 

îi i-a apărarea ex-rex-ului. Adună tot felul de bucăţele de istorie şi citate de discursuri şi paradă, de 

la începutul monarhiei româneşti până astăzi, pe care le ţese anapoda pentru naivi să-l scoată 

curajos si rezistent pe ex-rex, Şiraguri aiuritoare, ameţitoare, laudative când false când deplasate de 

la topica în discuţie cu singurul scop, repet, de al face pe ex-rex curajos şi rezistent, ceea babyking, 

cum îi spunea Regina Maria, nu a fost niciodată. Dragă doamnă, eşti la senectute, nu te fă de 

râs, lasă-te … Cu toţii intram odată şi odată într-o ocupaţie sau profesie, şi facem ce facem, dar la 

urmă ieşim din ea. Încearcă, dragă doamnă, o ieşire cu demnitate ! Nu ca ex-rex-ul tău pe care îl 

poleieşti ascunzându-i defectele de personalităţii şi greşelile istorice sub preşul Observatorului 

Cultural... 

Winnipeg – Canada (după 23 august 2011) 

PS - din câte am citit despre atacul lui 

Băsescu la rege, profesorul Ion Coja, documentat şi 

raţional, a scris cel mai corect despre acele timpuri, 

evenimente, oameni… 

Viaţa literară hunedoreană 

pag. 26 






Literatura diasporei 


Jurnalul unui medic vol. II, 

editura Aletheia, 2011 

Corneliu Florea este un medic şi scriitor rezident în Canada, cu o 

impresionantă activitate culturală în diaspora, da r şi în ţară, după 

plecare.Născu t la Timişoara, în 1939, a devenit medic în 1963. În 1980 a 

plecat din România, „via” lagărul de refugiaţi din Traiskirchen- Austria, 

stabilindu-se în Canada la acceptarea cererii de imigrare... Nefiindu-i acolo 

recunoscut statutul de medic, nici valoarea diplomei, a luat totul de la zero, 

devenid medic licenţiat şi în Canada. De atunci sunt şi începuturile 

scrisului său, mai ales prin atricole anticomuniste şi pronaţionale, pamflete 

şi polemici, în numeroase reviste libere din lume, precum şi în cea fondată 

de d-sa. „ Nu scriu prea bine, dar scriu liber”, este contrazis şi de acest nou volum ce mi l-a trimis, 

deoarece Corneliu Florea scrie liber, dar şi ...bine. Într-un fel jurnalul face parte ditre cărţile unor 

ce şi-au asumat destinul însă au rămas cu memoria ca un teritoriu ce pulsează departe, cu 

intensitatea celui de aproape, poate sincopat uneori, însă autentic prin simţire şi moralitate. Am 

cunoscut şi preţuit astfel de români oriunde ar fi: Andrei Zanca, Dieter Schlesak şi Magdalena 

Constantinescu-Schlesak, Florentin Smarandache, Victor baron de Coroianu, Corneliu Florea, 

Teresia Bolchiş-Tătaru, Alexandru Lungu, Martin Seghedi, Dan Constantinescu-Nicoară, Ioan 

Nicoară, Al. Cetăţeanu, Ana Ciontea, Darie Pop, Marinela Halvarson, Lucian Hetco... Cărţile şi 

activitatea lor culturală pe alte meridiane, sporesc patrimoniul unor mărturii ale unor destine 

asumate, despre Emigrantul român, să-i spunem pionier, dinainte de revoluţie, ca înaintaşi ai uriaşei 

drame a Exodului românilor, ce azi numără cca. 3,5 milioane, pe toate meridianele lumii. Desigur, 

numărul lor este inestimabil la mare, eu mă rezum doar la câţiva pe care i-am cunoscut şi cu care 

am colaborat afectiv-electiv-cultural.(e .evu) 

Alte cărţi, selectiv : 

Jurnal de lagăr liber, 1987, Ed. Nord- Danemarca; Constituţia de la 29 februarie, 1988, 

Observator Munchenez; Afacerea holocastului, 1991, ed. Lumina, Oradea; Coloana infinitului şi 

totemurile canadiene – idem; Vremuri antiromâneşti, 2001, Alteheia, Bistriţa; Polemos, 2007, 

idem; Peregrinări, note de călătorii, 2010, idem 

A fondat în Canada „ Jurnal liber”, publicaţie de atitudine. 

Radical moral ... 

„În România am umblat mult şi am scris puţin, DAR am văzut multe care m-au iritat şi revoltat. 

Nu numai la „clasa politică”, dar şi la NOI, ROMÂNII DE RÂND. CÂT DESPRE ELITA 

INTELECTUALĂ ROMÂNĂ nota 3 (trei) la purtare. Ş.a.m.d.” 

* o scrisoare din Winnipeg, Canada, 21 aug. 2011 

Judecata de apoi... 

Marginalii la Andrew GRAHAM-DIXON 

- fragmente - 


... Istoricii au comparat aceast asediu, această cădere a Romei cu cea a 

Babilonului, Cartharginei, Ierusalimului, descriind ororile mercenarilor care au 

prădat oraşul, au violat şi omorât călugăriţele, au pus preoţii să facă slujbe 

obscene după care îi maltratau până ce mureau. Întreaga gardă elveţiană, care 

apăra Vaticanul, a fost nimicită iar papa a scăpat fugind printr-un tunel, pentru că 

mercenarii germani vroiau să-l suprime. Acest cumplit infern, în care creştinii se omorau între ei, a 






marcat profund gândirea multor cărturari şi artişti ai acelor vremuri, printre care şi pe Michelangelo 

Buonarroti. În Judecata de Apoi se reflectă cel mai pregnant starea de spirit pe care o avea marele 

artist în acea vreme. Istoricii de artă, de-a lungul generaţilor, au subliniat cu intuiţie şi detalii din 

pictura judecăţii de apoi acest adevăr. Citind volumul criticului de artă, Andrew Graham-Dixon, 

personalitate recunoscută în anglofonie, m-a frapat şi pe mine, mai ales după ce din nou, recent, am 

contemplat frescele Judecăţii de Apoi ale bisericelor 

bucovinene, care reprezintă în stil bizantin o adevărată 

judecată, în timp ce din originala frescă a lui Michelangelo 

nu reiese o asemenea judecată ci se evidenţiază proeminent 

doar un atotcunoscător stăpân neiertător, fără balanţă în faţa 

celor chemaţi pentru păcatele lor (…) 

Parcurgând Biblia, comparând frescele, meditând se pot 

trage mai multe concluzii. Pe un fundal cu cer albastru 

întunecat, ca de furtună, în mijlocul frescei, pe un nor mic, 

în poziţie erectă, ISUS, fără barbă, imens, aproape 

dreptunghiular, eclipsând soarele din spatele său, are o 

atitudine de acuzator dezlănţuit, ca şi cum ar hotărî sfârşitul 

lumii. Cu mâna dreaptă ridicată deasupra capului, dând impresia unei forţe necruţătoare, nemiloase, 

parcă aruncă anatema asupra celor chemaţi din toate zările la judecată, şi pe ale căror feţe se citesc 

numai nelinişte, temere, groază. Înfăţişarea şi atitudinea lui Isus este după mulţi critici de artă 

absolut ameninţătoare, iar feţele şi corpurile celor înviaţi de trompetele îngerilor seamănă cu a celor 

pictaţi în scena potopului pe bolta Capelei Sixtină, potopul fiind tot o hotărâre judecătorească, după 

care omenirea tot nu a învăţat mare lucru. Pentru ce să mai înveţe/învăţăm când trăim doar odată şi 

suntem efemeri? Alături de Isus se află Maria, virgină şi diafană, cu faţa aplecată şi privirea întoarsă 

de la atitudinea judecătorului, care priveşte în stânga jos, unde cei înviaţi din morţi se prăvălesc 

îngroziţi în infern. Şi unii, dintre cunoscătorii artei lui Michelangelo, au interpretat reacţia Mariei ca 

una de figuraţie, neamestec, chiar de teamă. Şi totuşi, în această puternică frescă a hotărârii finale a 

Fiului lui Dumnezeu, pe care Michelangelo a pictat-o stăpânit de evenimentele ce au dezbinat 

catolicismul şi au dus la cotropirea şi prădarea Romei de către forţele antipapale, de adepţii 

luteranismului, vine cu o idee personală, nouă a Judecăţii de Apoi. Pe lângă cei şapte îngeri cu 

trâmbiţe, menţionaţi de Sfântul Ioan în Apocalipsă, Michelangelo în fresca sa, mai adaugă doi 

îngeri cu o carte deschis, în care fiecare înviat spre judecată să-şi poată citi faptele vieţii şi să se 

judece singur. The idea that each man must ultimately pass judgement on himself was surely 

Michelangelo's own - scrie Andrew Graham-Dixon în volumul său Michelangelo and the Sistine 

Chapel. Pământenească şi omenească este această idee ca fiecare muritor să se autojudece în timpul 

vieţii sale, dar pentru această autojudecată e nevoie de părinţi credincioşi şi cinstiţi, educatori buni 

şi morali, de discernământ şi determinare personală. E un cerc mare, şi dacă un segment din el 

lipseşte totul se poate nărui şi prăbuşi în Infern, în timpul vieţii sau la Judecata de Apoi! Orice 

admirator al artistului, privind acest izbitor ansamblu al judecăţii omenirii se întreabă de ce a redato 

în acest mod aprig, aproape violent! Ca să înţeleagă şi răspundă corect trebuie să cunoască cadrul 

istoric al acelor de spirit şi conştiinţă ca să ne înfăţişeze mai mult o apocalipsă decât ca o judecată 

cum şi-au imaginat-o alţi artişti, sau mulţi muritori pentru ei înşişi. Desigur, pe lângă acest cadru 

istoric sunt şi multe alte detalii din această capodoperă asupra cărora ar trebui să ne oprim. Mă 

opresc la faptul că şi Michelangelo îl înconjoară pe Isus cu îngeri şi sfinţi, printre care sfântul Petru 

are două chei. Două chei! Alături, Apostolul Bartolomei ţinând în mână propria sa piele după 

martirizare, dar a cărui cap este un autoportret al pictorului! Un alt detaliu, foarte mult comentat în 

fel şi chip, este cel din colţul drept de jos al Infernului în care este portretizat Biagio da Cesena, 

măiestrul de ceremonii al Papei Paul al III-lea, care l-a criticat foarte aspru pe Michelangelo pentru 

aceasta frescă. Nu insist asupra cuvintelor folosite de măiestrul de ceremonii, doar ca fapt divers 

asupra detaliului că Michelangelo s-a răzbunat pe el, aşezându-l în Infern, încolăcindu-l cu un şarpe 

pag. 28 






care îi muşcă penisul! Biagio da Cesena a fugit la papă şi s-a plâns de această replică a lui 

Michelangelo, la care papa a spus ceva ce ar trebui să aflăm, învăţăm şi să nu uităm: „Este chiar şi 

peste puterile mele de papă să eliberez pe cineva din infern”. 

Humanografia: 

Niram- un autoportret cu model … 

Defeses Fine Arts PR Agency 

Armoniile empatiei... 

Gheorghe A. STROIA despre Lara FABIAN 

Pentru un artist care, în faţa admiratorilor săi, are o prestaţie 

live, este cu atât mai greu să-şi controleze emoţiile, să-şi 

învingă teama, să se simtă cu adevărat liber. Priveam 

deunăzi, câteva memorabile secvenţe dintr-un concert live, 

susţinut de celebra cântăreaţă belgiană LARA FABIAN, 

într-o arenă imensă, în care erau peste cincisprezece mii de 

suflete. Glasul divei, de o frumuseţe şi de o sonoritate aparte, 

având în glas imperceptibile emoţii, răsuna peste capetele admiratorilor săi, dispuşi să savureze 

fiecare sunet. Melodia, JE T’AIME, deja un hit, transmitea tuturor celor aflaţi în acel moment, 

acolo, din sensibilitatea şi delicateţea omului Lara Fabian, rostind cele mai frumoase cuvinte din 

lume, în oricare limbă a pământului ar fi spuse: Te iubesc!Impresionant, într-adevăr, în secvenţele 

din concertul live, a fost să aud pe cei peste cincisprezece mii de oameni rostind, într-un singur glas, 

versurile cântecului. Era un singur glas, ca şi cum întreaga umanitate ar fi fost acolo: îndrăgostită 

iremediabil de artă, de frumos, încărcându-şi bateriile cu acordurile inconfundabile ale glasului 

divei. Era sublim acel moment! Avea ceva din magia aceea care uneşte inimi, care rupe intemperiile 

şi se aşază stavilă în cale uraganului. Era acolo o rugăciune colectivă pentru convertirea dragostei în 

unică soluţie la dezastrele ce s-ar putea abate peste oameni. Erau momente, cu adevărat magice! În 

sală întuneric! La un moment dat, ca la comandă, încep să se aprindă una câte una luminile făcute 

de lanterne ori de lumânări. Aveai senzaţia că cerul nopţii a picat peste sală. Că stelele din cer se 

aprind într-o simfonie astrală, una câte una. Erau de fapt…stelele din privirile oamenilor! Ale 

oamenilor îndrăgostiţi de dragoste, îndrăgostiţi de frumos. Rostind cele mai frumoase cuvinte din 

lume: JE T’AIME. Artista, postată pe una dintre treptele scenei, era pur şi simplu înmărmurită. 

Înmărmurită de emoţia de a-şi vedea cântecul rostit de miile de oameni, într-un singur glas. Oameni, 

care se transformaseră în torţe…în torţe vii!Mi-am odihnit privirea, retrăind acele momente! Mi-am 

simţit ochii, plini de rouă. De roua care te inundă, puţin câte puţin! Atunci, m-am gândit: ce 

minunat ar fi dacă oamenii şi-ar aduce aminte să rostească, din ce în ce mai des, cuvintele magice – 

TE IUBESC! Cum ar fi dacă fiecare om şi-ar lepăda ura, invidia, răutatea, ca pe nişte haine vechi şi 

nefolositoare, ce nu-i mai pot ţine cald, dar nici nu-l mai pot apăra de razele soarelui? Cum ar fi, 

dacă fiecare om şi-ar aduce aminte, în fiecare zi, să-şi spună lui însuşi: TE IUBESC? Şi asta, ca săşi 

amintească – mereu - că numai preţuindu-se şi iubindu-se pe sine, ar avea puterea de a iubi sau 

accepta şi pe alţii. Fără a cunoaşte acea iubire narcisită, egoistă, distructivă, ci dobândind 

înţelepciunea acelei iubiri care dăruieşte florilor deşertului inflorescenţa, iubirea aceea care aduce 

oamenilor lumina măruntă a îndepărtatelor stele, ca să le lumineze nopţile. Iubirea aceea care face 






ca soarele să răsară, în fiecare dimineaţă şi peste cei răi, şi peste cei buni. Din nefericire am uitat! 

Am uitat să iubim, am uitat că iubind ne transformăm din oameni…în Oameni. Gândiţi-vă: ce lume 

fericită ar fi dacă, în loc să împărţim cu mare generozitate rele şi răutăţi terifiante, am arunca unii în 

alţii cu petale catifelate de flori, cu priviri luminoase, cu cântece de dragoste! Ce lume fericită ar fi! 

Poate e prea mult, poate e doar un vis banal. Dar, cu certitudine, nimic nu ne este imposibil! Mai 

ales că, precum pâinea miraculoasă a pelerinului sfânt, dragostea, deşi împărţită în milioane de 

bucăţi, se reface instantaneu. Nici nu va scădea şi nici nu va dispărea vreodată. Este singura 

certitudine pe care o avem în viaţă: împărţind dragoste, nu o dividem, nici nu o înjumătăţim, ci o 

sporim, o înmulţim la infinit. Iată, până şi aici, teoria relativităţii se aplică, fără îndoială! Şi apoi, 

trebuie să învăţăm să primim dragoste. Dar, cum altfel, decât dăruind dragoste! O inimă fără 

dragoste este doar un lucru banal şi steril, care nu există şi nu va dăinui, pentru nimeni şi 

NICIODATĂ! Oare, ce şi cât ne-ar costa să ne amintim să fim oameni? Oare, cerem de la noi, mult 

prea mult? Şi, dacă ne-am aduce aminte că trebuie să fim oameni, oare am încerca să redevenim? 

Am încerca să ne schimbăm? Acum, aici, hotărârea trebuie luată de îndată! Nu mai poţi amâna, 

Omule, nici măcar o secundă! Te rog să te schimbi, în bine, pentru ca apoi să capeţi puterea de a mă 

schimba şi pe mine! Te rog, omule, să redevii OM! 

Album literar: 

Semnatari prin timp ai revistei Provincia Corvina 

Petra Vlah (S.U.A.); Antonia Iliescu (Belgia); Teresia Bolchiş-Tătaru (Germania); Mariana Zavati Gardner (U.K.) 

Dieter Schlesak (Italia); Alex Cetăţeanu (Canada); Victor Coroianu (S.U.A.); Magdalena C. Schlesak (Germania) 

Marilena Halvarson (Suedia); F.Smarandache (SUA) cu E.Evu;Dănuţ Grădinaru (Italia); Mirela Roznoveanu (SUA) 

pag. 30 






... in Memoriam 

Victor FRUNZĂ 

1935-2007 

„Am convingerea că a fost victima 

unor tenebroase conspiraţii ale forţelor 

contrarevoluţionare regrupate ocult”.( e.evu). 

Expulzat… 

Jurnalistul, scriitorul, editorul şi disidentul Victor Frunză a încetat din viaţă 

la vîrsta de 72 de ani, informeaza sambata, 28 iulie a.c., Radio Romania 

Actualitati. Victor Frunză a lucrat ca redactor şi realizator de emisiuni culturale 

la Radiodifuziunea şi la Televiziunea Română şi ca profesor la Facultatea de 

Ziaristică din cadrul Academiei Ştefan Gheorghiu din Bucureşti. În 1978, pe fondul mişcărilor 

anticomuniste din România – revolta minerilor din Valea Jiului şi Charta 1977 - Victor Frunză 

critică regimul comunist printr-o scrisoare remisă Agentiei Reuters. Este expulzat în 1980 şi se 

stabileşte împreună cu familia în Danemarca. Acolo a publicat lucrări politice şi istorice, eseuri 

precum "Pentru drepturile omului în România" şi o amplă lucrare istorică consacrată comunismului 

românesc. După 1989, revine în ţară, tipărind o ediţie jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu. Este 

autorul unor volume de versuri - "Globul din stânga", proza - "Privegheat lângă privighetori", teatru 

- "Marea gară nouă" dar şi, mai ales, de istorie, dintre care se remarcă volumele impresionante 

"Istoria stalinismului în Romania" şi "Istoria comunismului în Romania". 

* Urna cu cenuşa lui Victor Frunză a fost adusă luni, 1 octombrie 2007, în ţară de familia sa* 

Soţia marelui ziarist, Natela, şi fiul său, Dan Galaction, au transportat urna la Râmnicu-Sărat, 

unde sâmbătă, 6 octombrie a avut loc o slujbă de pomenire, după care cenuşa a fost răspândită în 

apele râului Râmnicu Sărat* 

Victor Frunză (n. 8 iunie 1935, comuna Dumitreşti, judeţul Râmnicu-Sărat; d. 27 iulie 2007, 

Aarhus, Danemarca) a fost un scriitor, dizident şi jurnalist român. 

A candidat pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România, fiind al cincilea, prin voturi, 

după Nicolae Manolescu, Nicolae Breban şi Cezar Ivănescu.(n.red). 

A fost senator în Parlamentul României şi fondator al Alianţeri Civice, al unui Fond Victor 

Frunză (documentar şi prin donaţii etc.) 

Biografie 

Victor Frunză s-a născut la 8 iunie 1935, în comuna Dumitreşti, pe atunci jud. Râmnicu-Sărat. A 

urmat facultatea de ziaristică din Bucureşti (1952-1953) şi facultatea de ziaristică a Universităţii 

"Lomonosov" din Moscova (1953-1958). A lucrat ca redactor şi realizator de emisiuni culturale la 

Radiodifuziunea Română (1958-1978), apoi la Televiziunea Română (1968-1971). A fost profesor 

de jurnalism audio-vizual la facultatea de ziaristică în cadrul Academiei "Ştefan Gheorghiu", 

Bucureşti. 

Disidenţa şi emigraţia 

În 1978 publică prin intermediul agenţiei de ştiri Reuters o scrisoare critică la adresa regimului 

de dictatură din R.S.R.. Anchetat şi expulzat din ţară în 1980, se stabileşte, împreună cu soţia şi fiul 

său, la Århus, Danemarca. Înfiinţează editura “Nord”, care din 1989 va avea denumirea “Victor 

Frunză – EVF”. Editează revista de studii asupra fenomenului politic românesc : “Alergătorul de la 

Marathon”. Publică o seamă de lucrări politice şi istorice, între care eseurile consacrate drepturilor 

şi libertăţilor omului, “Pentru drepturile omului în România”, Danemarca, 1982, şi ampla lucrare 

istorică consacrată comunismului românesc “Istoria P.C.R.”, Danemarca, 1984. 

La începutul anului 1981 Securitatea avea intenţia să-l asasineze şi pe el, alături de Emil Georgescu, 

care lucra la Europa Liberă. 






Opera literară si istorică 

După 1989, revine în ţară, unde tipăreşte o ediţie jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu. Pe 

lângă publicaţiile editoriale amintite mai sus, este autorul unor volume de versuri (cum ar fi “Globul 

din stânga”, 1968), proză (“Privegheaţi lângă privighetori”, 1971),proză turistică ("Muzeu 

Sentimental", 1974) teatru (“Marea gară nouă”, 1974), istorie (“Istoria stalinismului în România”, 

1990, “Istoria comunismului în România”, 2000). Cea mai recentă apariţie editorială: “Destinul 

unui condamnat la moarte: Pamfil Şeicaru” (EVF, 2001). În "Alergătorul de la Marathon" mai 

publicase texte referitoare la Pamfil Şeicaru. 

Scrieri 

Istoria Partidului Comunist Român, Editura Nord, Aarhus, Danemarca, 1984; 

Istoria stalinismului in România, Editura Humanitas, 1990 (Lucrarea reprezintă ediţia a II-a 

a cărtii Istoria Partidului Comunist Român, aparută în limba româna, în editura Nord din 

Aarhus, Danemarca, in 1984). 

Sfârşitul vieţii 

În ultimii ani ai vieţii Victor Frunză a participat la numeroase colocvii, conferinţe şi simpozioane 

literare sau istorice, printre care "Şcoala de vară" a Memorialul victimelor comunismului de la 

Sighet. A ajutat numeroşi tineri autori, cercetători sau publicişti să se lanseze, primindu-i şi 

sfătuindu-i "părinteşte" în biroul editurii sale din Calea Moşilor. Urna cu cenuşa lui Victor Frunză a 

fost adusă luni, 1 octombrie 2007, în ţară de familia sa. Soţia marelui ziarist, Natela, şi fiul său, Dan 

Galaction, au transportat urna la Râmnicu-Sărat, unde sâmbătă, 6 octombrie a avut loc o slujbă de 

pomenire, după care cenuşa a fost răspândită în apele râului Râmnicu Sărat. Scriitorul Dumitru Ion 

Dincă, unul dintre executorii testamentari ai lui Victor Frunză, a declarat că "cea din urmă dorinţă a 

marelui ziarist şi dizident politic a fost ca cenuşa să revină în locurile de unde şi-a tras seva". 

Note şi referinţe 

Relatarea lui Radu Dochioiu, alias Rudy Rusch, România Liberă, 20 noiembrie 2007 

Marian Popa. Dicţionar de literatură română contemporană., B., Albatros, 1977, p.229 

Polemos 

Ştefan Doru DĂNCUŞ 

Maramureşul... 

Evident, un cretin încălţat ca Serghei Markov, deputat 

al Dumei de stat ruseşti, nu putea să dea în alte străchini 

decât în cele româneşti (care, dacă sunt din lemn şi sunt 

sparte, se transformă în cuţite). Spaima că Basarabia s-ar 

putea lipi de România (în contextul noilor mişcări 

geopolitice şi strategice ale Europei şi Americii) a isterizat 

“poporul conlocuitor” ce comandă ţara numită Rusia (pentru 

că rusul de rând nu mai are chef de violenţe şi războaie 

fabricate “de sus”). 

Markov acesta, pus de alţi dobitoci cu funcţii mai mari, desigur, emite următoarea incredibilă 

axiomă (despre România): “Această ţară există graţie faptului că mii de soldaţi de-ai noştri au 

eliberat-o de sub jugul otoman. Cum poate să se întoarcă împotriva celui care a creat-o, care i-a 

făcut bine? Istoric, Rusia este tatăl României". E democraţie – putem spune orice, dar orice axiomă 

trebuie demonstrată mai întâi. Delirul acestuia nu se opreşte aici, dar cititorii mei ştiu din alte surse 

media ce a mai spus împotriva istoriei universale, nu naţionale (adică istoria noastră). Dar să 

revenim la istoria noastră: cine a creat Moldova, până la urmă? Nu Dragoş Vodă, care urmărind un 

zimbru, a ajuns în acea “Moldovă” nelocuită de nimeni (şi unde a lăsat un pâlc de oşteni, pentru a-şi 

pag. 32 






lărgi proprietatea?); nu s-au izbit oştenii aceia de urdiile tătare şi au cerut ajutor voievodului? N-a 

întărit acesta graniţa aceea atunci? Ei, acum e rândul meu să afirm: maramureşenii au fondat 

Moldova. Dragoş Vodă a plecat din Maramureş în fabuloasa lui vânătoare. În consecinţă – Mihai 

Eminescu este un produs al Maramureşului, nu al “republicii” Moldova de la Chişinău. Mă înţeleg 

perfect în limba noastră cu scriitorul Leo Butnaru, de exemplu (eu fiind maramureşean) în timp ce 

românul de pe stradă se uită la noi cu gura căscată, neştiind ce spunem. Cum explicăm, ştiinţific sau 

istoric, acest fapt? Markove, treci la colţ, prostănacule!, vorba lui Iliescu – râde lumea de tine bre 

prostovane, care zici că ai salvat România de otomani! Alianţele făcute de Petru Rareş sau Dimitrie 

Cantemir cu ţarii ruşi au expirat de mult! Pleacă în cuşca ta repede, până nu se debarasează ai tăi de 

tine, că ştii cum o fac: mortul nu mai deschide gura! 

Exegeze 

George PETROVAI 

Nietzsche agonisitorul 

S-a născut pe data de 15 octombrie 1844 la Röcken, orăşel din Turingia, unde 

tatăl lui era pastor luteran. Întrucât pastorul Karl Ludwig Nietzsche avea o „adâncă 

admiraţie şi recunoştinţă” pentru împăratul Friedrich Wilhelm IV (C.Rădulescu- 

Motru în lucrarea Nietzsche), viitorul filosof va fi botezat cu ambele prenume 

împărăteşti. 

Doar cinci ani trec de la această dată şi pastorul moare în urma unui atac cerebral, aşa încât 

văduva cu cei doi copii, Friedrich şi Elisabeth, părăseşte Röcken pentru a se stabili la Naumburg 

lângă familia mamei sale. Din anul 1858, Friedrich este elev al liceului Pforta din Naumburg, după 

ce – încă de la zece ani – făcuse dovada unor remarcabile calităţi: scrie circa 50 de poezii, începe un 

jurnal intim şi se ocupă serios de muzică, maeştrii săi preferaţi fiind Mozart, Haydn, Schubert, 

Beethoven, Mendelsson, Bach şi Händel. Din 1864, la Universitatea din Bonn, el studiază teologia 

şi filologia clasică. Împreună cu prietenul său Paul Deussen, audiază îndeosebi prelegerile lui 

Wilhelm Ritschl şi Otto Jahn, vestiţi profesori ai universităţii. 

Dar cum – notează el mai târziu – „în cercul studenţilor treceam drept o autoritate muzicală, iar 

pe de altă parte drept o cucuvea”, fireşte că în aceste condiţii singurătatea şi interiorizarea îi devin 

într-o atare măsură tovarăşi nedespărţiţi, încât peste ani şi ani în Dincolo de bine şi de rău va ridica 

singurătatea la rangul de virtute („Căci la noi singurătatea e o virtute, o înclinare sublimă şi avântată 

spre curăţenie”) şi idealul filosofului îl va identifica cu „omul cel mai solitar, cel mai deosebit, omul 

aflat dincolo de Bine şi de Rău, stăpânul virtuţilor sale, cel plin de voinţă...” 

Nu trece mult timp şi, în pofida atmosferei familiale şi a eredităţii (tatăl tatălui său fusese teolog, 

iar mama mamei sale fiică de preot), Friedrich nu doar că va renunţa la teologie, dar va aduce şi 

primele critici la adresa creştinismului. Căci – avea să scrie el mai târziu – „ateismul meu a fost 

natural, instinctiv”... Apoi, din octombrie 1865 el trece la Universitatea din Leipzig, cetate a culturii 

unde are primul contact cu filosofia lui Schopenhauer şi unde se înscrie la cursul de filologie al lui 

Ritschl, profesorul care-l cunoscuse încă de la Bonn, precum şi la alte câteva cursuri de filologie şi 

literatură clasică. Amănunte interesante despre modul cum viitorul gânditor înţelege să audieze 

cursurile, rezultă dintr-un hai să-i spunem memoriu scris chiar de mâna lui, memoriu pe care sora sa 

Elisabeth Förster-Nietzsche l-a pus la dispoziţia biografilor: „În fond, eu nu eram atras de suma 

cunoştinţelor pe care profesorul le împărtăşea la cursul său, ci numai de metoda prin care el explica. 

Numai metoda mă interesa, căci despre materialul care se predă prin universităţi, eram convins de 

mult că n-are nici o valoare...” 

Tot la Leipzig (mai exact în toamna anului 1868), Nietzsche face cunoştinţă cu Richard Wagner, 

căruia – la fel ca în cazul lui Schopenhauer – l-a început i-a fost un adept înflăcărat, pentru ca doar 

după câţiva ani să se îndepărteze de el, acuzându-l cu vehemenţă de antisemitism şi că prin muzica 

lui („cel mai genial aranjator de scene teatrale din câţi au avut germanii”) n-a făcut decât să corupă 

simţul muzical al contemporanilor. Nici nu-şi isprăvise studiile (era în ianuarie 1869), când 






Nietzsche face cunoştinţă cu cel mai important moment din viaţa lui: Prin mijlocirea profesorului 

Ritschl, care ştiuse să-i aprecieze meritele, rectorul Universităţii din Basel (Elveţia) îi propune o 

catedră de profesor la această universitate. Numirea se face pe 2 februarie 1869, iar pe 27 mai îşi 

inaugurează cursul Homer şi filologia clasică. De menţionat că nu durează mult şi Nietzsche începe 

să se îndoiască de vocaţia lui filologică, îndeosebi după ce conferinţa sa intitulată Socrate şi 

tragedia nu s-a bucurat de aprecierea colegilor. 

În compensaţie, tot aici are parte de notabile satisfacţii sufleteşti: se împrieteneşte cu Jacob 

Burckhardt, renumitul profesor de istoria artelor, îl reîntâlneşte pe Wagner, cel care avea să i-o 

repete că Schopenhauer este „singurul filosof care a înţeles esenţa muzicii”, iar din octombrie 1870 

(an în care e numit profesor titular la Universitatea din Basel), începe prietenia cu cel mai fidel amic 

al său – teologul Franz Overbeck. 

Îşi continuă activitatea la universitate, o activitate îndreptată prioritar spre studiul filologiei şi 

gramaticii latine, până în anul 1878, cu toate că starea sănătăţii lui (tot mai frecventele dureri de 

cap) devine îngrijorătoare încă din 1876. 

Dacă este să dăm crezare explicaţiilor oferite de Elisabeth Förster-Nietzsche, atunci cauzele bolii 

filosofului sunt cu totul şi cu totul străine de ereditate, întrucât – susţine ea – fratele ei suferea de 

ochi încă din copilărie, boală ce s-ar fi agravat atât de pe urma activităţii intelectuale încordate, cât 

şi din pricina unei răni primită în timpul războiului franco-prusac din 1871, război la care a 

participat câteva luni ca ofiţer. 

Dar toate operele care l-au făcut faimos în Europa şi în lume (Omenesc, prea omenesc, 

Antichristul, Aşa grăit-a Zarathustra, Dincolo de bine şi de rău etc.), toate au fost scrise după 1878. 

Drept este că, întrucât Nitzsche a fost văzut o bună perioadă de timp doar ca un scriitor original, dar 

lipsit de capacitatea de-a trezi atenţia publicului, nici faima nu se grăbea să-l viziteze, în pofida 

scrierilor care s-au tot acumulat în acest răstimp. A venit însă anul 1888, an în care celebrul critic 

danez Georg Brandes avea să scrie şi să publice articolul prin care îi va câştiga filosofului nostru 

dreptul la popularitate, şi de-atunci – ne încredinţează Constantin Rădulescu-Motru – „Nietzsche e 

autorul cel mai discutat, dacă nu chiar cel mai citit din Germania”. 

Din păcate, recunoaşterea lui Nietzsche drept un gânditor de-o stranie şi originală profunzime a 

venit prea târziu pentru cel în cauză, dacă avem în vedere faptul că pe 3 ianuarie 1889, în piaţa 

Carlo-Alberto din Torino el se prăbuşeşte în noaptea nebuniei, o noapte din care nu va mai ieşi până 

la sfârşitul survenit la Weimar în august 1900. 

Singură printre poeţi… 

Portret Daria DALIN 

O validare în U.S.R. 

Deşi semnează condica pe post de funcţionar al finanţelor 

hunedorene, Daria Dalin a publicat patru romane. Daria Dalin nu are 

nimic de economist în atitudinea şi discursul ei. Amestecul continuu 

în mareea de hârţoage care inundă biroul ei de funcţionar al 

finanţelor nu au reuşit să tocească tuşa uşor boemă, intens protestatară şi neliniştită a personalităţii 

sale de scriitor înnăscut. Primul semn distinctiv al adevăratei identităţi profesionale a Dariei Dalin 

sunt licenţele livreşti cu care îşi împănează dialogul. Când povesteşte cu ce seamănă povara pe 

care o simte atunci când se întoarce la munca de economist după fiecare evadare în lumea 

evenimentelor culturale, ea vorbeşte despre „o întoarcere în lumea asta, ca nelumea, în care noi cu 

rost şi fără rost ne zbatem”. 

Perfomanţa de romancier al Dariei Dalin este că a reuşit, cu cele patru romane semnate, să atragă 

atenţia criticii literare şi cititorilor cu un stil original, alert, „digitalizat” suficient astfel încât să se 

vadă deasupra ofertei acaparatoare de alternative la convenţionala CARTE, “ momeli care pică 

peste umanitate prin robineţii larg deschişi ai televiziunii şi Internetului”. „Am luat mai multe 

pag. 34 






premii, am vândut cam 1.000 de cărţi, dar chestiile astea nu sunt decisive pentru mine. Adevărata 

satisfacţie este să văd că am prins cititorul”, spune Daria Dalin. Pentru autoare, reţeta scrierii unui 

roman de succes cuprinde ca ingredient o experienţă de viaţă acumulată lucid, în care lecţiile 

iubirii, trădării, fericirii, durerii sau urii sunt bine învăţate. Scriitoarea spune că romanele ei se 

nasc şi cresc în coconul ei interior după care urmează erupţia, transferul pe hârtie. „Nu sunt o 

imagine prea frumoasă când scriu. Fac din noapte zi, îmi aprind zeci de ţigări şi orice mă perturbă 

mă scoate din minţi”, se confesează Daria Dalin. 

Adrian SĂLĂGEAN * din ziarul Adevărul de seară 

Ştiri din Piaţa Timpului… 

... via Eva Lora DEFESES… 

Agentia Defeses Fine Arts şi Revista Niram Art 

Israel au organizat pe 19 iulie. a.c simpozionul: 

“Suprarealism evreiesc: Victor Brauner si Baruch 

Elron”, la Berlin, Germania, (Hotel California). Au 

intervenit istoricul de arta Alexander P. Schmidt, 

curatorul Martin Schneider şi invitatul special, din Spania, scriitorul Héctor Martínez Sanz, 

directorul revistei de artă şi eseu “Madrid en Marco”, autorul cărţii “Baruch Elron”. Volumul 

dedicat pictorului israelian Baruch Elron , care a fost lansat în luna noiembrie, la Madrid, la 

Editura Niram Art. Héctor Martínez Sanz, a fost prezentat publicului german. Evenimentul este 

organizat de Eva Defeses, fondatoarea revistei de cultură evreiască Niram Art Israel. 

Imaginea 3 - Victor Brauner - Pasivitate lascivă, muzeul Naţional de Artă al României 

Primim de la Niram Art Magazin – Spania 

“Securiştii au fost extratereştri”! 

Lansare de carte românească la Editura Niram Art, Madrid 

Vineri, 10 iunie 2011, a avut loc la Madrid, lansarea celor mai recente 4 titluri publicate de 

Editura Niram Art: două volume de eseuri semnate de scriitori spanioli, un volum eseistic semnat 

de scriitorul român stabilit în Spania, Fabianni Belemuski şi romanul “Gaura – Apa Vie, Apa 

Moartă” al scriitorului Ştefan Mitroi, în traducere în limba spaniolă. Coperta îi aparţine 

fotografului roman Bogdan Ater şi traducerea lui Fabianni Belemuski. Lansarea editoriala va avea 

loc la Facultatea de Filosofie a Universitatii Complutense din capitala Spaniei, in prezenta a 

numerosi studenti, cadre universitare, scriitori si jurnalisti. “Gaura” este cel de al doilea titlu din 

literatura romană contemporană care apare, în traducere în limba spaniolă, la editura Niram Art, 

după volumul “Securiştii au fost extratereştri” al lui Constantin T. Ciubotaru (2010). 






Contact NIRAM ART MAGAZIN: israel@defesesfinearts.com 

Revista electronică Niram Art Israel îşi doreşte să construiască o punte între artiştii şi scriitori 

evrei din Spania, România şi Israel. Conţine, de asemenea, articolele publicate până acum la revista 

Niram Art din Spania despre diferite personalităţi şi evenimente evreieşti.Cele mai bune articole 

vor fi trimise spre publicare în limbile spaniolă şi engleză la revista Niram Art – Spania. Echipa 

Niram Art Israel: Dorel Schor (Israel); Marina Nicolaev (Franţa); Roman Stein (România); Eva 

Defeses (Spania); Proprietar: Defeses Fine Arts PR Agency, sub licenţa acordată de revista Niram 

Art; Fondator: Eva Defeses 

A forisme niceene 

Un pasaggio din Zarathustra: 

“Omul e ceva ce trebuie depăşit”; „Şi Dumnezeu îşi are infernul său – este iubirea lui faţă de 

oameni”; „Virtutea care dăruieşte este virtutea cea mai înaltă”; „Va trebui să redevii copil, să nu 

ştii ce-i ruşinea”; „Orice adevăr e curb, iar timpul însuşi e un cerc”; „Stând printre oameni te 

dezveţi de oameni”; „Nevinovat este nimicul de propria-i nimicnicie”; „Nimic nu merită nimic”; 

„Nimic nu e adevărat şi totul e îngăduit”. 

O stea pe Walk of Fame din Bucureşti 

Maia MORGENSTERN 

Walk of Fame este un spatiu dedicat valorilor artistice ale 

filmului şi teatrului românesti, situat în Piaţa Timpului, aflată în 

vecinătatea magazinului Cocor şi a centrului istoric al Capitalei. 

Acest spaţiu a fost inaugurat de Teatrul Metropolis în colaborare 

cu Asociaţia de Turism a Municipiului Bucureşti şi magazinul 

Cocor. Înaintea actriţei Maia Morgenstern au mai primit această 

distincţie Florin Piersic, Victor 

Rebengiuc, Radu Beligan, şi Amza Pellea (postum)… 

E couri literare 

Între eros şi thanatos, o cale... 

Eugen EVU 

Gheorghe DĂNCILĂ 

DRUMUL SPRE DAMASC 

Ed. Unirea, 2011 

Prin „Drumul spre Damasc”, albaiuleanul reuşeşte un volum al artei 

sonetului, extrapolând euristic unul dintre cele mai semnificative motive 

biblice, al „căii iniţiatice” neo-testamentare, cel al lui Saul. Dăncilă este 

un poet erotic, aşadar versifică în canunul artei căzute sonetistului, 

pentru moderni una desuetă. E sigur că rostirea acestei specii păstrează o 

„vrajă” catarsică, oricât tematica dragostei, considerată de Ghe. Jurca, 

valpurgică (recurs la gnosticism, n.n.) însă scrierea aceasta va rămâne 

prin „auzirea plăcută”, recitabilitatea şi oarecum psalmismul davidian. 

Poetul ritualizează, pe linia conceptualizării, iar forma fixă îi este probă 

a propensiunii armonice. Oricât ar pleda câteva pagini în prefaţă Jurca, 

oricât pare să fie convins 

însuşi poetul, cartea nu este de rostit în mănăstire, ci mai degrabă în 

boema vreunui vernisaj de iconerie. Romanticii – orfici – dionisiaci din poezia de ieri a Albei Iulii 

şi Devei, Nicolae Drăgan şi Ion Sîngereanu şi şi-au imprimat timbrul pe arta poetică a lui Gheroghe 

Dăncilă, fără a le fi epigon. Fervoarea religiosus este paradoxal pragmatică, discursul fiind eseistic 

pag. 36 






şi atoreferenţial – intimist. Voalat, reproşul asupra carnalului şi senzualităţii inerente „colaterale” 

ale perechii (Dăncilă nu e unul „nepereche”) face discursul alegoric al convertirii şi al „ neizgonirii” 

– Dăncilă revendicându-se de la un neo-misionarism evanghelic, atitudinal, reţinând prin stil doar 

...senzualismul spunerii evlavioase, dincoace de elizeele tinereţii, din patos. Răzbate îndoiala fertilă 

(distilantă), întru „schimbare”, pe calea damaschină: „Ce le dai, Doamne, şi ce le promiţi/ 

închinători-ţi de-unde-şi iau tăria/ Că-i văd decapitaţi şi răstigniţi/ şi-n opţiuni viaţa nu-i întâia./ 

N-au frică nici de gropile cu lei/ nici suferinţe nu îi înspăimântă/ ce taină ştie sufletul din ei/ că-n 

ceasul ultim laudă îţi cântă? ” (Saul, pag. 39) . Gravitatea unei atari retorici relevă un duh teologic 

autentic provine din înţelegerea limpede a alegoriei apostolice. Ghe. Dăncilă îşi răspunde singur: 

„Doamne, mertamorfoză-n gându-mi pune/ să pot învinge-a cărnii slăbiciune”. Raportarea la eros 

şi sacrificiul dorit al reprimării lui, nu este doar o respingere banală a hedonismului, ci chinul 

exprimat patetic, al sentinţei doctrinare – via ortodoxistă. Meta-morfismul este însă referenţial la 

forme, ci nu la esenţă, la conţinut. Schimbarea „la faţă” este radiantă, vernind din interior, este 

înnoirea de tip hristic şi oricum nemai discriminatoriu masculin-feminin. Ţinta este sofianică şi 

paraclectică, a „epifaniei în sus”. Gheorghe Dăncilă menţine volumul pe constanta teoretizantă a 

amvonului propriu, etalând înţelegerea euristică şi comentând muzical, cantabil, semnificaţiile: 

prigonirea, schimbarea, sensul smerenei şi iertării deviaţionismele ce se precipită în prezentul 

ciborgizant, riscul mortal al pierderii sufletului „ care ştie taina”... 

Toate sonetele conţin şi nuanţări mitologice, unele sincretic resorbite de morala creştină, în toate 

se zbate ancestralitatea şi algoritmurile divergente, esenţiualitatea şi deriziunea în confruntare a idului 

cu Sinele. Întru totul, volumul conţine întrebări care ( îşi) răspund, comunicabile, despre 

singurătatea adamică a retragerii şi a îngenunchierii boltite a frunţii, consolatoare, ascetice... Însă 

persistă explicit în multe poeme „ crizele de luciditate” faţă de „ la condition hummaine” sartriene. 

Poetul- psalmist- sonetist nu este desigur un fariseu, fervoarea sa mistică sună autentic. Scânteile 

lui Iov ( Iov, pag. 58), par a fi de fapt arta poetică a lui Gheorghe Dăncilă; poate o cale spre 

aristotelica enteleheia: „ Sunt şi eu, Doamne, tot un fel de Iov/ Şi-mi jeluiesc dezastrul cărnii mele/ 

Reginele cu părul în inele/ ce-mi ofereau şi dansuri şi liubov/ nu mă mai caută. ..”. 

Personal, mă stingheresc slavonismele acestor frumoase poezii- lecţii nu doar pentru măicuţele 

din monastire, ci pentru enoriaşii sau rebelii sexualismului de azi, asaltaţi de exacerbarea panerotismului 

şi virtualizării acestuia cu efecte patologice; însă înţeleg că erau inerente, din incinta 

psaltirică a opţiunii sale confensionale. Încă stărui-va ispita, ca zvâcnet nu doar al trupului, ci şi al 

sufletului, care „ ştie” într-adevăr ceva: 

„ Mă strigă-n nopţi ispite necurate/ duhnind a fauni şi carnalitate/ a saturnalic dans de pofte 

grele/ din clătinarea bahică de stele/ a-mbrăţişări toride şi nebune/ Când gestul cald neruşinări 

propune/ a fete mirosind a fructe coapte” etc. Amor Fati, amor Dei ? 

...Pe marginea drumul... Damascului, încă, pomii dejghinaţi de roade, se culeg de singuri, dacă nu 

îi prăduie vântul sau graurii... 

O antologie a nevăzătorilor 

OCHIUL DE LITERE 

Editura Biblioteca Revistei Familia, Oradea 

Poetul orădean Ion Vidican, din ipostaza sa longevivă şi devotată, 

de referent cultural sportiv al Filialei Nevăzătorilor Bihor- Sălaj, dar şi 

de editor al revistei „Caietele Oradiei”, ne trimite o antologie selectivă 

a premianţilor Festivalului Internaţional de creaţie Literară cu genericul 

blagian „Paşii Profetului”. 

Criticul orădean Ion Simuţ, cu simţul psihanalitic ştiut, suprinde 

exact ceva ce ştiam şi se cere să regândim mereu, anume că „nevoia de 

literatură derivă din nevoia unei compensaţii în imaginar, salvare pe 

care toţi o resimţim ca pe o alternativă” . 






Tulburător este că acest deziderat- cheie, este o constantă şi o ştim de la Homer sau Borges, sau 

George Vulturescu, ca să ne rezumăm doar la trei nume. Tot Simuţ scrie că „ literatura ( artele, n), 

poate fi un mod de a schimba lumea, închipuind-o altfel, cu totul altfel decât e în realitate...Poate fi 

substitut multiplu: al revoltei, a luminii, a speranţei””.. 

Deschid cartea titrată inspirat „Ochiul de litere” şi primul nume este al Ioanei Diana Albu. Cu 

sitlul „Dargaard”, proza ei începe astfel „ Luminile hotelului sclipeau ...”. 

Lectura ne este rezonantă orizontului de aşteptare, confirmând exigenţele juriului, între care 

Vidican îi enumeră pe Denies Ferenc (pentru scriitorii din Ungaria), dar şi pe Ioan Moldovan, 

Lucian Scurtu, Alexandru Sfârlea, Ioan Ţepelea, Ioan Vieru, Georghe Vidican, Ion Simuţ şi Robert 

Şerban. 

Ana HOMPOT (n. Deva, Hunedoara) 

Sub sincerul criteriu afin al arealului hunedorean, reţinem şi doi semnatari din Deva şi Zărand, 

ambii autori împliniţi, cu cărţi proprii. Ana Hompot, născută la Deva, în 1955, abolventă de 

Filologie la Cluj, autoare a cărţilor: Printre cuvinte, ed. Eminescu, 1982; Sens interzis, ed. 

Clusium, 1996; Aripi împrumutate de la îngeri,1998 şi Şi a rămas poezia, 2003. Poeziile ei sunt 

unele de notaţie, borne ale unui mic sanctuar propriu: „Era joi, era târziu. Era seară/ în drum spre 

maternitate/ trăsura devenise Ghiveciul în care/ înflorea Mama/....şi un înger cinic,/ văzând-o 

înflorind/ mi-a smuls ochii/ şi în locul lor/ a aşezat inimi” (Naşterea). Conotaţii psihanalitice ar fi 

de prisos. 

Poeta evocă ironic-tragic o „lecţie de religie” a mamei, care îi spunea că „lumina e ochiul lui 

Dumnezeu”... Tuşul final al poemului este: „şi eu mă aruncam/ în undele ei reci (dimineaţa de luni 

n.n.) .../ cu o frică fericită” (antinomie baudelariană, n.n.)... Alte poezii, fie în româneşte, fie în 

ungureşte, sunt egal de remarcabile, motivând cel mai nuanţat spusele lui Ion Simuţ „ale revoltei, 

ale luminii, ale speranţei”. Poezia Bunicul - „prin privirea bunicului trecea/ trupul de mesteacăn al 

bunicii/ apoi umbra altei femei,/ umbra de răchită a altei femei”... Inteligenţa poetei este una hiperlucidă, 

consolată, deşi se mai caută un sens al „stigmei” în genomul de zestre: Poeziile: Naşterea, 

Mama, Bunicul, Bunica... 

Viorel ŞERBAN (n. Peştera, Băiţa, Hunedoara) 

- Asistent de balneofizioterapie la Geoagiu Băi. 

Şi-a pierdut definitiv vederea la vârsta de 9 ani în urma unei explozii de grenadă rămasă pe 

câmp din al doilea război mondial... În numărul trecut al revistei Noua Provincia Corvina, ca şi în 

Revista Agero din Stuttgart, am scris despre microromanul „Dacă ar fi un roman”, editat în 201o la 

Limes, Cluj. Am avut onoarea de a-l prezenta la o lansare de carte în Hunedoara, alături de Ion 

Podosu şi alţi autori hunedoreni. În antologie, Viorel Şerban probează şi unelte lirice, sunând 

episolar, autentic romantice.. Autorul suprinde limpede semnificatul, sub degetele „îngenunchiate 

pe tastatură”. 

„Din cupă, adesea, am sorbit vinul/ din strugurul copt/ prea rar mi-a fost să culeg/.. „ De prea 

mult timp n-ai mai trecut pragul/ chipul tău, cândva statornic/ a dispărut demult din orizontul 

privirii” ( subl.n.)....”O vagă speranţă/ mai pâlpâie-ntr-un colţ al oglinzii”...Şi aici apare obsesiv 

lumina (Un chip de lumină”) din „raza de mister”. Viorel Şerban este acelaşi şi în proza sa şi în 

poezie, un poet al dragostei. Care nu este „oarbă” ci doar uneori trădătoare, doar alteori uitucă... 

Ceea ce nu vom crede şi despre speranţă, arta scrisului, luminile din noi. 

Revista lui Lucian Hetco (Germania) 

pag. 38 






Sâmburele poetic al unui prozator - Constantin STANCU 

Conotaţii la Premiul „Octavian MOSESCU” 

pentru proză al editurii Rafet, 2011 

pentru volumul „PE MASA DE OPERATIE” 

Am ezitat ani de zile să scriu despre poezia de început a lui Constantin Stancu, ab initio 

proiectată judicios, pragmatic, inspirat, ca un volum; titlul ei era „ Fructul din fruct” – insinuând un 

structuralism vizionar, introspectiv, filosofic- alegoria, codul SÂMBURELUI ca FRUCT 

LATENT, fie altfel spus, ca spor de probabilitate a Fiindului, în memoria seminţelor, euristic 

zicând. Consider, înainte de a cita câteva mostre semnificative, că acele poeme meritau un volum 

independent, nu aşa cum, în condiţiile avarelor concursuri de debut ale editurilor, în acest caz Facla, 

ediţia 1988, au fost editate la Timişoara....Înainte de aceasta, revăd prin propriu-mi „ ochean întors”, 

starea poeziei în acel an de ajun al revoluţiei, înţeleg detaşat ce şi cum se petrecea în literatura 

română ultra-experimentistă, sub sintezismul perfid, deoarece pretindea propagandistic abolirea 

cenzurii, în fatp inducând pervers autocenzura. 

Constantin Stancu, cel al juneţei şi boemei de factură vag postmodernistă, cu riscurile ce Nicolae 

Manolescu le-a decriptat ulterior în protocronism, a avut revelaţia poetului autentic, ci nu a scribului 

(auctorial) de mai târziu, paideumei de tip sanctuaric, sau dacă vreţi, de „pietre pentru templul 

său”, cum scria Blaga, emineţa din Lancrăm-ul cel „cu nume sunător din lacrimă”... Stancu nu era 

însă pe coordonata blagiană, miroritică, nici a spaţiului deal – vale, pentru el poezia rezona mai 

degrabă în presimţul metafizic stănescian, prefigurat ptolemeic. Un alt iradiant filon era cel al lui 

Ion Gheorghe, de unde creuzetul unor poeme în chiar „fructele din fructe” ale grafemelor 

mesmerice, cu fascinaţia limbajului, de unde vine la Stancu forţa sugestiei plasticizante. 

În acest „sâmbure de fruct” (carte, evanghelie) – Constatin Stancu de atunci consona uneori 

firesc cu cei apropiaţi din arealul bogat în talente: Ionel Amăriuţei, Valeriu Bârgău, Iv Martinovici... 

Sacralismul din ulterioara sa evoluţie, abia se prefigura, cum re-constat, în discursul mito-poetizant, 

precreştin. După aceste fulgurante consideraţii, desigur, subiective, voi etala câteva secvenţe în care 

mineralitatea, vegetalul, celestul oglindit în metaforele lui intuitive, inspirate, conturau un poet al 

substanţei, dar şi al trans-substanţierii, al rostirii preţioase, ornamentice, cu o mare încărcătură de 

patos: era ora când „cultura” poetică nu conţinea riscul căderii în livresc, era ora înfruptării din 

misterul creaţiei prin simpla scuturare a pomului vrăjit: 

* 

„Este iarnă în Transilvania/ trenuri pe roţi de mătase trec spre Sarmizegetusa/ suntem ţărani pe 

un pogon de zăpadă/pe care îl însămânţăm cu albe seminţe/ ne place mirosul cartofului copt 

plutind prin oraş” ... (vers amintind de Ilarie Voronca şi de Valeriu Bîrgău); 

* 

„Măsura tuturor anotimpurilor este un lan de grâu/ dacă adormi acolo, în orbite îţi cresc maci,/ 

pe nervi se aşează păsări (superb zis, n.n.) ... cade o stea în veninul şopârlei” ...(aur migrator - 

ibidem, stilul colajului, sau al reportajului poetiza nt) . 

* 

„... în august... stejarii trag prin rădăcini până în funze/ oasele celor ce au fost” (metaforă Jungiană 

a suirii mineralului în vegetal, altfel spus, a transmutaţiei „alchimiei” naturii, n.n.). 

* 

„... te retragi în munte/ înţelegi puterea grâului de a urca în steme” (idem v.b.- vitalismul 

remarcat şi de Ion Caraion la acesta, plus un sinergism al interregnului, n.n.). (Cer de iarnă la 

Ponorici). 

* 

„... dimineaţa lucrurile sunt mai uşoare/ sufletul îmi bâjbâie prin odaie după trup/ ies sunetele în 

lume/ pentru 

tăcere sunt un străin/ pentru cămaşă un copac/ sunt partea de somn a lucrurilor/ 

care-şi descoperă vise de pământ...” ( poem citabil întreg).(Vise). 

* 






„Lucrurile de deasupra au umbră/ parcă au început să gândească” (superb, n.n.). 

* 

„Animalul stând înlăuntrul său/ îşi fecundează carnea şi oasele” (genial vers, n.n.). 

* 

„... sunetul ascunde vietatea ce-i va străbate coaja” (încolţeşte antimetafizica, necuvintele lui 

Stănescu, n.n.). 

* 

„... respiraţia nisipului eliberează fluturi/ de natriu, unde fătul, ca o meduză, are o memorie de 

sare” (procedeul Goethean, al observaţiei unui „transfer interregn”, ca laborator continuu genezic, 

n.n.). 

* 

„Bărbaţi puternici sunt îngenunchiaţi de mere / strivesc iarba cu genunchii/ sunt luptătorii care 

mor şi nu se predau” (eşantion parafrazic bârgăuan, probabil din ispita compoziţiei mecanice a 

textului, n.n.). 

* 

„... sângele se joacă de-a omul” (vers reluat în alt poem, sugerând acvatismul principial 

ordonator antic, al substanţei primordiale – matriceale, n.n.). 

* 

„... găseşte-mă până nu devin eu, până nu devii tu/ ca un ochi ce vede prin sine” (maniera 

stănesciană, revelaţia proprie, n.n.). ( Sângele absenţei). 

* 

„... e-atâta aur sub noi, încât animalele se fac/ transparente, prin coaja zăpezii se vede un/ 

fluture de sânge plutind” (impresionism terifiant, aşa cum continuă hieratic, hierogamic) „ploaia 

îţi adună oasele risipite prin alte/ morţi, pe masa simplă de lemn, aerul/ ca o pâine, iar părinţii au 

în locul/ ochilor boabe de piper” (vizionarism interferent cu suprarealismul psihedelic al poeţilor 

onirici, adepţii discursului în transă) 

* 

În fine, ars - poetica motivantă atunci: „Taina fructului e-nchisă-n/ libertatea zilşei când 

luminată/ ea se rostogoleşte-n univers” ...Un extenso cosmic al stării poieion, trepidant şi 

atemporal. Antinomiile, frecvenţa enunţurilor de acest tip („crăpăturile luminii”, „carnea 

fecundată de ploaie”, „misterul oglinzii”), sunt sintagmele – cheie ale unei poetici ce avea să vină 

spre noi cei de acum, totuşi, imprevizibil, probabil odată cu schimbarea azimutului şi a cardinalelor 

cadrane ale vârstelor din hronicul blagaian... Şi al Diferenţiarelor Divine... Poate că Poetul dintâi, 

ale acestor mirări şi miraje, se va decide a întregi cu acelaşi generic, o carte a recoltei din toamne... 

* din volumul în proiect Magnetoglinde - „Scrieri despre ceilalţi”. 

O validare în U.S.R. 

Ladislau DARADICI 

Voicu BUGARIU despre 

Deveanul Ladislau Daradici este 

un poet al morţii şi al visului mortuar. 

Forţa lui expresivă şi capacitatea de a 

crea o atmosferă distinctă sunt ieşite 

din comun. Marca de scriitor adevărat 

este obsesia câtorva teme: moartea, 

iubirea, distrugerea, căderea omului 

în derizoriu, iubirea inexorabil supusă 

degradării, chinul rostirii... 

pag. 40 






Valori hunedorene: 

Romul MUNTEANU 

Biografie succintă 

Născut 18 martie 1926, la Călanul Mic, jud. Hunedoara. S-a stins la 

Bucureşti, cu doar o zi înainte de a împlini 85 de ani, în data de 17 

martie 2011, la orele 17,00, după o luptă grea şi îndelungată cu boli 

necruţătoare. 

Şcoala primară – Batiz (1933-1938); Şcoala Normală din Deva (1938- 

1946); 

Diferenţe şi bacalaureat: (1946) Liceul Sf.Sava din Bucureşti. 

Studii (1946-1950) - Facultatea de litere şi filosofie, Cluj; 

Începuturile carierei – asistent universitar la Cluj şi Bucureşti; 

Doctorat în litere şi filologie la Universitatea din Leipzig; 

Profesor la catedra de literatură comparată a Universităţii din Bucureşti; 

Director al editurii Univers 1971-1990. 

Premii şi distincţii 

Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971, 1972, 1976, între care pentru vol. Literatura europeană 

în epoca luminilor şi pentru vol. Metamorfozele criticii europene moderne 

Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti 1979, 1996 

Premiul Menelaos Ludemis, Atena, 1980 

Premiul Revistei Flacăra pentru critică, 1987 

Ordinul Steaua României în grad de cavaler, 2006 

Palmes Academiques, acordat de Ministere de L’Education Nationale (Franţa) 1997 

Chevalier des Arts et des Lettres, în grad de ofiţer, 2000 

Volume aparute 

Contribuţia Şcolii ardelene la culturalizarea maselor, EDP, 1962; Brecht, monografie, Ed. 

Univers, Buc. 1966; Noul roman francez, Ed. Univers, 1967; Farsa tragică, Ed. Univers, 1970; 

Farsa tragică. O poetică comparată a teatrului absurdului, Ed. revizuită, Editura Pro 

Humanitate, 1997; Profiluri literare, Ed. Univers, 1972; Jurnal de cărţi 1, Ed. Albatros, 1973; 

Metamorfozele criticii europene moderne, Ed. Univers 1975 (ed. a II-a, Editura Pro humanitate, 

1998); Lecturi şi sisteme, Ed. Eminescu, 1977; Jurnal de cărţi 2, Ed. Eminescu , 1979; Cultura 

europeană în epoca luminilor, BPT, 2 vol. Ed. Minerva, 1981; Jurnal de cărţi 3, Ed. Eminescu, 

1982; Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, Ed. Univers, (vol.I-1981, 

II – 1983, III-1985). Clasicism şi baroc, ed. revizuită, Ed. All, 1998; Jurnal de cărţi 4, Ed. 

Eminescu, 1988; Jurnal de cărţi 5, Ed. Libra, 1994; Preludii la o poetică a antiromanului – 

Noul roman francez, Ed. Eminescu, 1995; Introducere în literatura europeană modernă, Ed. 

All, 1996; Permanenţe ale poeziei româneşti, Ed. Odeon, 1996; Jurnal de cărţi 6, ed.Libra 1996; 

O viaţă trăită, o viaţă visată, (memorii) Ed. Globus, 1996; Şcoala ardeleană, Ed. Odeon, 1997; 

Jurnal de cărţi 7, Ed. Libra, 1998; Iluminism şi romantism european, Ed. Odeon, 1998; 

Cultura europeană în epoca luminilor, Editura Pro Humanitate, 1999; Litterature europeene în 

moderne, Ed. Amarcord, Timişoara , 2000; O viaţă trăită, o viaţă visată, memorii, ediţie 

actualizată, Ed. Libra 2001; Viaţa în ceaţă sau cântecul lebedei (continuare memorii), vol. II, Ed. 

Libra, 2005; Şcoala Ardeleană, Editura Libra, 2007. 






In Memoriam Romul… 

Alexandru PETRIA 

Gânduri despre Romul Munteanu 

Sunt zile când îţi dai seama ce viaţă de rahat duci, încorsetat în 

meschinării vremelnice fără de care n-ar fi nici un mâine, din păcate, că aşa-i 

la noi, în semi-jungla numită România, că efectiv uiţi de cei care te-au făcut 

ceea ce eşti, deschizându-ţi ochii la momentul potrivit. De câteva ore mi-e 

ruşine de mine, şi sunt trist, şi n-am stare, şi fumez ca prostul spunându-mi ce nerecunoscător am 

putut să fiu. De când am aflat că a murit Romul Munteanu, cu o zi înainte să împlinească 85 de ani. 

Un om care a făcut lucruri memorabile pentru cultura română, în postura de critic literar, de 

profesor universitar, dar îndeobşte ca director la editura „Univers” între 1971-1990. Romul 

Munteanu a fost unul dintre criticii literari la care am ţinut în mod deosebit. Semăna perfect cu 

bunicul meu. Nici el nu mai este. A scris în anii 90 un articol extrem de elogios despre volumul de 

poeme cu care am debutat, “Neguţătorul de arome”, în săptămânalul bucureştean “Baricada”. I- 

am trimis cartea pur şi simplu la redacţie. Am ajuns să ne cunoaştem abia peste câţiva ani. Şi din 

cauza asemănării cu bunicul, dar şi fiindcă prin volumele sale „Jurnal de cărţi” din 1973, 1979, 

1982 şi 1988 mi-a atras atenţia asupra unor mari scriitori ai lumii, i-am urmărit cu atenţie activitatea 

la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 din secolul trecut. Ţin minte că în marţea apariţiei 

săptămânalului „Baricada”, când am deschis publicaţia la pagina unde ştiam că avea rubrica Romul 

Munteanu, am început să citesc cronica despre mine pe stradă până am dat cu capul într-un stâlp de 

curent. Eram în culmea fericirii. Şi-i expediasem volumul cu trei săptămâni în urmă. Când am reuşit 

să discutăm, peste un an sau doi, la un târg de carte, la o votcă, în personalitatea aproape idolatrizată 

de departe am descoperit un om modest, colocvial, fermecător. Revăd, de parcă n-ar fi trecut atâta 

amar de timp, cum, la un moment dat, rotind între degete paharul cu tărie, Romul Munteanu m-a 

atenţionat să nu abuzez cu băutura. Mi-a mărturisit cum a făcut-o el şi cum a reuşit să se oprească. 

Acum, mărturisesc că l-am ascultat. „Viaţa noastră este un amestec de episoade frumoase şi urâte 

şi lumea trebuie să o cunoască aşa cum a fost, pentru că şi din momentele noastre de tulburare, de 

dezechilibru pot învăţa cei ce vin în urma noastră. Ei trebuie să ştie, de pildă, de ce scriitorii au 

băut mai mult în anii ‘70-’80 – îşi amorţeau durerile cu vodcă sau cu whisky, fiecare după banii lui. 

Aceasta era o formă de boală colectivă şi de tratament pe care mulţi, aplicându-şi-l în regim forte, 

nu l-au suportat şi au murit. Eu am scăpat pentru că m-am oprit la timp.”, a spus Munteanu în 

2003, într-un interviu realizat de George Arion pentru „România literară”. 

Pregătindu-mă să redactez aceste rânduri, am căutat referinţe despre Romul Munteanu pe 

Google. Şi am găsit foarte puţine, exceptându-le pe cele care-i anunţă decesul. A murit aproape 

uitat. Nu pot să-mi iert că n-am scris nimic despre acest om deosebit până în prezent. În 2010, în 

revista „Cultura”, Alex Ştefănescu afirma spre cinstea sa: „Cineva din altă ţară, care nu ne 

cunoaşte îndeaproape, ar putea sa creadă că România este o ţară cu bogăţii inepuizabile, judecând 

pag. 42 






după modul cum le risipeşte. Cu o mare nepăsare sunt tratate la noi îndeosebi valorile culturale, 

iar creatorii lor au parte, şi ei, de o desconsiderare totală. Iată ce se întâmplă acum, chiar acum: 

trăieşte în Bucureşti, imobilizat în casă şi orb, un intelectual de o valoare incontestabilă, care a 

făcut servicii preţioase culturii române, dar aproape nimeni nu se interesează de soarta lui: Romul 

Munteanu. Aproape nimeni nu îl invită la emisiuni TV, preferând să aducă în prim-plan femei 

dezbrăcate care se aplaudă între ele, când reuşesc să ghicească al doilea nume al lui Napoleon. 

Aproape nimeni nu-i citeşte cărţile, deşi ar putea găsi în ele mai multă erudiţie şi inteligenţă decât 

în acelea ale autorilor la modă. Aproape nimeni nu îl menţionează în lucrările de sinteză, pentru că 

în momentul de faţă nu conduce instituţii şi nu face parte din sindicate ale succesului literar.” 

Romul Munteanu, îmi este ruşine! Dumnezeu sa te odihnească! Fotografii de Florin Dochia 

Omagierea lui Romul Munteanu la Călan pe Strei, sept.2011 

Album de familie 

Academia Română 2009: Ana Munteanu la Ziua mondială a cărţii 

Amintiri din copilărie, în zidirea de cărţi… (arhiva Ana Munteanu). 




Arta editării 



Editura Minerva este una dintre cele mai vechi edituri din România. Colecţia BPT patronată de 

editura Minerva este atestată ca prezentă pe piaţă din 1895. Din 2002 Editura Minerva S.A este 

componentă a trustului Megapress Holding şi, pe lângă vechile colecţii, a dezvoltat altele noi, astfel 

că în acest moment Editura Minerva editează 17 colecţii. Dintre cele mai active şi bine primite de 

public, pot fi amintite: „Literatura română contemporană”, „Literatura universală contemporană”, 

„Memorii”, „Politice”. 

Poeseu 

Eugen EVU 

Hologramatikon 

Avem a reînţelege ceea ce am înţeles cândva, altfel, avem a redescoperi ceea ce 

noi înşine am trăit altcândva. Între emoţii şi fascinaţii, între semnificaţie şi delirul 

de suprafaţă al exprimărilor, în sublim sau în capriciile catacombice ale 

subconştientului incomunicabil. Este de regândit problema unei patologii, unei 

paraoientici a actului - gestului de a scrie. Solomon Marcus (egal unui Umberto 

Eco!) rămâne un reper valoros spre a înţelege aceste probleme ce ni le punem, 

fiecare, şi riscăm a „descoperi America”, uitînd în derizoriul „ visătoriei”, ceea ce 

se ştie, dar încă nu ştim empiric. (Paradoxul ed Albatros, 1984). Avem o asimetrie funcţională a 

celor două emisfere ale creierului, de unde o structură HOLOGRAFICĂ a gândirii, in extenso, a 

textului. Cvadratura cercului sau sfericitatea lui. (J.T. Fraser, C.A. Mallman, Nudler,” v. „Timpul”, 

ed. Albatros, 1985...). Inteligenţa intuitivă ne este calea, cea ubicuă, cea omniprezentă, dacă vreţi 

deoprezentă în Viu, şi la vârf în uman. De aici religiosus şi artele. Azi se precipită devastator o 

ostilitate faţă de 

„atitudinea lirică determinmată de exacerbarea prezentului (percepţia inflaţionistă a 

lui ACUM CONTINUU spaţiu- timp!). Nu cel noetic, ci empiricul, fiziologic, spunea Solomon 

Marcus. De unde erodarea elementelor emoţionale, precipitarea crizei (de unde atitudinea ironică şi 

cinismul acesteia, n.n.). Criza este mai inflamată în spaţiul limbilor celor mai circulate, mai 

dezvoltate. Se estompează diferenţele lingvistice decurgând din diferenţele de istorie (ibid. S.M.). 

„Asistăm la o bastardizare a limbajului vorbit şi scris, iar alienarea Erosului este izvor (bulbuc) de 

alienare a liricului. Însă narativul nu se erodează şi el, prin devierea exagerată în jurnalisticul 

imediat? (v. Fraser, Temporal levels in the social process). De la Ştefan Augustin Doinaş, odinioară, 

am avut şansa a conştientiza propriile-mi explorări asupra... propriilor texte, atât de timpuriu 

marcate de „spontaneitatea” numită „inspiraţie”, stare de graţie, dacă vreţi. Conceptele de „euristic” 

şi „eufonic” evocate de d-sa, au devenit lecţii utile pentru mine. „La domnia ta, cuvântul odată rostit 

devine unic şi esenţial”. Titanul de la Weimar, Goethe asocia poeziei lirice emoţia exaltată. El se 

referea la poezia necîntată (vs. celei vechi a „barzilor”, aezilor etc. şi neo-resurecte, cum este cea a 

„textelor”, vezi folk-ul, rock-ul, etc. Or eu am început să scriu poezie prin a-mi compune singur 

textele de muzică uşoară ce le cântam, am fost solist cu atestat naţional, („A 1, solist şi instrumentist 

percuţie!)- (V. Veselovski, 1968) – iar apoi aceste texte au continuat ca poezie. EMOŢIA! Încă 

Platon cultivase această viziune Goetheeană sus-invocată. Ea asociază liricul cu prima persona, 

aşadar cu eul auctorial... Eu nu aveam şansa înaltei şcoli, aşa că am dezvoltat inteligenţa intuitivă..., 

iar emoţia avea să fie „cheia franceză” a auto-cunoaşterii mele, fie de tip „depăşit”, socratice (?) . 

Am fost şi sunt un un empiric... Suntem nu duali, ci TRIDIMENSIONALI (sau trialişti, cum 

spunea mai recent Konrad Lorenz) şi iată de ce : creierul are trei stadii: faza reptiliană (creierul de 

mijloc), bazată pe instinct şi de învăţare şi memorie, ancestrale); faza paleo-mamiferă (cortexul 

limbic)- corelată cu expresia emoţională; faza nouă, începută acum ... 500.000 de ani (cf. 

cercetărilor moderne) - manifestată prin dezvoltarea EXPLOZIVĂ a neo-cortexului şi care se află la 

baza comportamentului raţional (v. Timpul, de Solomon Marcus, ibid). Emotivul a apărut înaintea 

narativului. Apare discontinuitatea (cf. Rezonanţei Schuman, voila!) există o insuficienţă de risc (!) 

pag. 44 






a controlului raţional asupra instinctualului. E simplist să spunem „stress”, stare considerată de 

medicina materialist-dialectică, mai ieri, un „moft”... Aceasta „stare de nestare”, sau „terror 

mentis”, n.n.) – a fost, este chinuitoare, uneori destructivă, poate împinge în „uitare de sine” (n.n.), 

sau auto-inducere a „spălării creierului” - horribile dictu! – amintind de blamata meditaţie 

transcedentală, nu-i aşa, domnule G.V.Voiculescu, nu-i aşa dle Nicolae Breban, sau N. Manolescu, 

H.R. Patapievici ş.c.l.? Deci... Emisferele cerebrale sunt două (dualitate), însă... nu şi 

comportamentele. Eu ştiu cu auto-observaţia mea timp de decenii (!), că „ spiritul se agită în om”, 

că suntem trialişti, cum zice Konrad Lorenz şi alţii. Poetul ştie cel mai bine asta! Şi ştiu că sunt al 

emisferei cerebrale STÂNGI, încă de copil, văd foarte bine cu ochiul stând animiştii situau sufletul 

acolo, n) ... Solomon Marcus vorbeşte de o asimetrie a comportamentel - emotiv şi narativ- ... una 

funcţională. Dar nu „eu funcţionez”, ci Spiritul! Emisfera cerebrală stângă controlează activităţile 

de natură SECVENŢIALĂ – limbajul,dar şi logica !) – iar cea dreaptă cu prioritate activităţile 

nesecvenţiale, de concomitenţă, imediate, continuitate (emoţii, intuiţii, afecttivitate, ibid.). Per 

conclude: Comportamentul narativ NE ESTE cunatificat, secvenţial, liniar, el aparţinând 

„analizorului” emisferei cerebrale stângi...În vertijul conflictual şi mereu re-calibrant, dintre acesta 

şi cel opus, Emotivul, care este brut, necuantificat, MULTIDIMENSIONAL, suntem noi, cei ce 

scriem literar, iată ce anume ni se... întâmplă. 

„Flaut care cântă ca orgă...” 

Poetic, problema persistă: liricul rămâne neexprimat apelând la a fi numai sugestionat (Umberto 

Eco)... Avem o serie de libertăţi sintactice şi semantice: transgresarea accepţiunilor de dicţionar, 

manipularea figurilor şi a conotaţiilor ş.a. Îmi suprasolicit limbajul, sunt flaut care cântă ca orgă (!), 

am scris undeva, prin anii ’80. Se cere descifrarea semnificaţiilor, ele promit perenitatea operei, 

consolarea unui eventual prag trecut în sus. Aici nu suntem sub tirania nici a timpului, nici a 

spaţiului, care totuna sunt ! 

O ştire recentă, 2001, afirmă că ştiinţa a declarat stadiul de dezvoltare al creierului uman 

actual ca „unul încheiat”... O teorie actuală afrimă că datorită unor cause cosmice, va reapare 

omul luminos (homo louminousus), cu o capacitatea a inteligenţei mult superioară (n.n.). 

Jurnale de idei 

Enthelehia 

Entelehie (greacă: entelechia) este un concept filosofic al lui Aristotel şi ar însemna stare de 

împlinire sau desăvârşire, actualitate. Aristotel foloseşte entelecheia ca un corespondent pentru 

energeia. Starea de funcţionare (energeia) "tinde spre" starea de împlinire (en-telecheia). Entelehia 

apare ca o inteligenţă supremă, ca un spirit universal, ca o gândire care imprimă universului un scop 

final. Acest concept a ocupat o poziţie centrală în metafizica lui Leibnitz, şi a fost relatată în 

monadologia sa. 

Alfa şi Omega? 

A te autodefini ca fiind Alfa şi Omega, început şi sfârşit, este a nega eternitatea. Numai dacă 

enunţul se referă la un început şi sfârşit al unei ere, al unui stadiu, al unui ciclu, din atemporal, în 

unul arbitrar. 

Apheiron 

În pustie, la „vămile ei”, unde apa este elementul vital mai mult ca oriunde, apăru cultul 

botezului cu apă. Asta făceau şi Esenienii, evadaţi în deşertul straniu de lângă Marea Moartă, 

radioactivă. Aveau un cult al Apei, al spălării rituale. Azi, apa Iordanului (unde „şezum şi plânsem” 

ca odinioară la River Babilon, este mlăştinoasă, deltă înnămolită, cel mult ar fi de amenajată ca un 

canal de irigaţie... Apa este elementul primordial esenţial al Vieţii, se ştie că are o Memorie, poate 






reminiscenţă (entropică!) a acelui „duh care plutea pe ape”, de ce nu „apheiron” materia 

primordială a Cosmosului? 

Gheorghe, ci nu George! 

Marele critic Gheorghe (ci nu George!) Călinescu, îşi fascina studenţii cu stilul său de a recita, 

cantabil, bizar, ritualic: unii îl credeau nebun, audiau ciorchine spectacolul său... 

Poemul „ Eu sunt grec” , este definitoriu dacă vrem a-l înţelege altfel decât din bovarismul 

„Enigmei Otiliei” sau alte romane ale sale, ori din exegezele critice. 

Omagia spiritul elin al cunoaşterii europene şi i se revendica, biensieur. E amuzant că d-l Nicolae 

Manolescu, care scria într-o carte de interviuri cu Arion, prin anii ’80, că provine dintr-o familie 

numită greceşte, Apolzan (Apollo românizat la Ploieşti) – şi că de fapt a fost înfiat de familia 

Manolescu (citeşte „fiu al lui Manole-(lis) - însă d-l Manolescu nu a scris nicio poezie precum 

predecesorul – model, Călinescu (fiul lui Călin)... File de poveste! Onomastica este un strat, un sit 

al... arheofiinţei noastre, neh ? 

* 

Orgoliul sau mai omeneşte, mândria, te face să aspiri la gloriola de scriitor? Ce eşti tu, scriitor 

român, în această buclă infimă de timp, a „operei trăite”, în acest „prezent continuu”, decât un 

auzitor al monadelor lui Leibnitz? Ce e mai misterios decât omul faţă de sinea lui? Un nocturn aşa 

cum defineşte Novalis şi un repetabil (...) neoromantic? În acest mutaţionism (sic, n.n.) spre 

cyborgizare, spre o maşină a Sufletului care, terorizat, se apără prin violenţe,aşadar terorizează în 

diversiunile tipic-atipice, propria specie? 

* 

Eliade vorbea despre „ieşirea din timp”. Opera asta este o ieşire din timp, retroactivizată, ori 

anticipativă. 

* 

Curios cum nu m-am întâlnit în anii foamei de carte, de carte liberă, cu Montaigne, ci avui 

norocul să-l frunzăresc pe Aristotel, apoi pe Socrate... Am recapitulat această zonă a cunoaşterii, 

însă ceva îmi spuse devreme că sunt nordic, poate am fost emoţionat de „Dacia preistorică” a lui 

Densuşianu, de Hiperboreenii lui. Bunicii mei l-au cunoscut, venea uneori la Densuş... Aici a fost, 

apropos, şi Iorga, erau izvoarele Istoriei. Aici, într-o paideuma cu toate sanctuarele, enigmele protodacice, 

de unde îmi sunt părinţii. O copilărie la ţară. Pe Strei sau Valea Nandrului, un umblet 

desculţ de copil sărac şi predispus la eresuri, împădurite mituri, un „vas rezonant” al celeilate 

dimensiuni, intuite ludic, ca în jocurile copiilor... Şi sub aceleaşi stele sanctuarice, pe cadranele 

Nopţii, captând uimiri, mirări, murmure, tu, suflete: despre tine scriu. 

* 

Cum memorabil defineşte Elitis: „iar ca sentiment, un cristal”. 

* 

Îmi telefonează, repetat, Ioan Ţepelea, de la Beznea, plânge, mă laudă, iar eu îl îndemn, 

înţelegând prin ce trece, să ignore, să uite. Dar la ce bun retorica asta? 

* 

Novalis afrimase că arta scrierii este o „nouă legătură”, mai durabilă, mai creatoare, o 

transformare, o înlocuire a principiului individual... Cu cine? Cu divinitatea, aşadar el prefigurează 

acel Re-Ligare (Re-ligio, refacerea Legăturii) de care conversai cu Dieter Schlesak... sau cu unele 

dintre cărţile lui Andrei Zanca... 

Javrele lui Pavlov 

Ce perfidă a fost, după pretinsa desfiinţare a cenzurii dictatoriale, aşa zisa „autocenzură”! 

Agentura securistică SINTEZE (sintezismul) a devastat 

tot ceea ce era încă sănătos şi activ moral, 

în conştiinţele dedublate: au căzut în capcană şi Ion Caraion, şi Marin Preda, şi ceilalţi: reflexul 

condiţionat, câinii lui Pavlov, vacile Kostroma, motociletele IJ, ameliorările etno-botanice ale lui 

pag. 46 






Miciurin! Înlocuitorii, fanfaronii, noul fanarand bolşevism, idiotizarea, a exegetului – idiot - ideolog 

(olog întru idee, v. Ion Ianoşi)- – tovarăşul Brucan (Bruchnăr). Şi apologeţilor... geţi-begeţi. 

Merde ! 

* 

Ca memorie, uneori am gândul că sunt „aici” de peste 1200 de ani, cum acel calendar retro-activ 

conform datei naşterii, îmi spune că am trăit prin anii 8oo, undeva în sudul Africii! Însă privind 

astfel problema, simt o lumină rece cum îmi arde şira spinării. 

* 

Elinii afirmau că a cunoaşte, este anamnesis, adică amintire ancestrală. 

* 

Eminescu este foarte clar: „eu nu cred nici în Iehova/ nici în Budha Sarapuni”... La ce să-l 

înghesuiţi, bre turciţilor, în călindarul sfinţilor neamului? Şi la ce mai aveţi nevoie de „sfinţi 

închisorilor”, nimci nu vindecă oribilele gropi comune ale celor împuşcaţi prin păduri, închisori, 

şantiere, ori ale sutelor de mii de sacrificaţi dincolo de Prut, când cu „reîntregirea la patriamamă”... 

Tatăl meu, care a fost în primul eşalon (ca grănicer în termen atunci) – a trecut Prutul... Dintr-un 

batalion românesc abandonat de „cooperarea” cu nemţii lui Adolf a lui Antonescu, doar doi, el şi 

un consătean din Haţeg, au scăpat teferi, venind acasă după 4o de zile... Apoi au venit „tovarăşii 

eliberatori”, ruşii lui Stalin, 

Mesiile pe tancuri... Tata îmi povesti cum noaptea veneau spre ţară, orientându-se după stele, iar 

ziua se ascundeau prin porumbişti, se hrăniră doar cu porumb împietrit... Fratele lui, unchiul Ion din 

Vâlcele Bune, avu cealaltă soartă, fu luat prizonier şi apoi înregimentat în „Divizia Tudor 

Vladimirescu”, în marş cu „aliaţii”: li s-au promis că odată întorşi acasă, vor primi pământ de 

lucrat... Şi le-au dat, alde Groza şi Pauker, pământ fâşii-fâşii, în colhozurile numite colective... Tata 

a plecat din sat la muncile subterane, din Aninoasa, Valea Jiului, Jalea Viului... Că dacă nu ar fi 

(fost), nu s-ar povesti. 

* 

Dragă Elena Daniela, zici frumos: „ce aud oglinzile”... Există şi oglinzi oarbe, însă suspecte că 

uită. Precum în metaforă, aşa şi în… anafură. 

* 

Sudicii au un cuvânt frumos: a vorbi în dodii... Fundamental ambiguu. Condiţia receptării: 

coparticiparea afectivă a publicului (cititorului) – (Umberto Eco dixit - „Opera deschisă”). Numele 

Rozei, da. Însă şi al spinilor... Verbul „a deschide” în „corpul operei”, este cel al prietenei mele 

Maria Teresa Liuzzo, „Autopsia imaginii”. Obsesia lui Rembrand şi a „lecţiilor de anatomie”, dar 

şi ale capriciilor lui Goya ş.a. 

Cuvintele - cheie 

Ce ne impuneau tovarăşii sintezişti şi activişti-securişti: „Scrieţi, tovarăşe, pe înţelesul tuturor, 

al oamenilor muncii!” Cerinţa asta tâmpită funcţionează încă, după căderea dictaturii: „...poete, eşti 

foarte greu de înţeles”... Păi ce să fac, bre confrate? Eu ştiu că poezia mea conţine informaţie, aşa 

că ceteşti ori ba, rostul operei vii este să înalţe, să devină revelatorie, ci nu să „coboare” la nivelul 

masei mancurtizate... Caută cuvintele – cheie. 

* 

Neavând ai mei bani de studii, mă şcoliră oţelar, dar am dezertat, cu toate că mă fascinau anume 

jerbele de scântei ale şarjelor. Scriam poezii în spatele cabinei de comandă, aşezat pe funii de 

azbest. Am învăţat câte ceva în academiile Pădurii şi ale Văii Streiului. 

Ca scriitor, avui întâlniri norocoase, dar două nume le am pe suflet: Ştefan Augustin Doinaş şi 

Laurenţiu Ulici. 

* din Nocturnalia, sub tipar la editura Eikon, Cluj Napoca 






Arte plastice 

Radu ROŞIAN 

Argumentarea tematicii din perspectiva cercetării 

Pe întreg parcursul istoriei sale, omenirea s-a manifestat şi pe plan estetic, 

manifestare pornită dintr-o necesitatea interioară. 

Demersul artistic al acestei omeniri în continuă căutare de sine a fost marcat 

mereu de oscilaţii, ruperi de ritm, sincope, ieşiri din tiparul cuminte al 

tradiţionalului, al clasicului, al academicului, de-a lungul timpului, spiritul 

creator nelăsându-ssociale ale momentului. Tocmai aceste spirite neliniştite şi neînregimentate s-au 

încorsetat de tiparele rigide impuse de convenienţele 

constituit ca motoare ale evoluţiei. 

Epoca modernă (sec. XIX-XX) exprimă mai acut această necesitate 

spirituală de a ieşi din tiparele clasicului tradiţional. Ceea ce propun diferitele mişcări de avangardă 

şi experimentalismul artistic, de la futurism la cubism, de la expresionism la suprarealism, de la 

Picasso până la marii maeştri ai artei informale, este o frumuseţe a provocării. 

Deformare, libertate în folosirea culorii, noi modalităţi de exprimare, abstracţiune născută din 

gestul liric sau din 

geometrie, respingerea formei închise, amestec de forme, diversitate de 

materiale, explozie de categorii şi genuri – sunt tot atâtea elemente de manifestare ale artei acestei 

epoci atât de frământate; devenind acum când joc, protest, critică, când element perturbator ori pur 

şi simplu neavând nicio ţintă sau scop, ea dezvoltându-se ori ca o prelungire a artei secolului XIX, 

ori în opoziţie cu aceasta. 

Arta avangardelor nu ridică problema frumuseţii, se subînţelege că noile imagini sunt 

“frumoase” din punct de vedere artistic, fenomenul fiind datorat faptului că provocarea de tip 

avangardist dărâmă toate canoanele estetice respectate până în acel moment. 

Acum trasformările se vor produce sacadat, dinamic, contradictoriu şi pe diferite paliere, 

elementul subiectiv fiind, în mod special, scos în relief prin diversitatea de stiluri, teme şi intenţii 

artistice, constituindu-se ca o oglindă a acestei epoci complexe, cele mai multe fiind tributare – în 

registrul exprimării plastice – gestului şi formei – structura. 

“Forma nu este şi nu poate fi veşmântul unui fond şi nici vehicolul unui concept, ea nu se 

adresează raţiunii discursive ci sensibilităţii; conţinutul formei rezidă în formă prin act” 1 .Totuşi 

ruptura tranşantă (şi oficială) de arta reprezentativă, tradiţională, s-a petrecut odată cu 

abstracţionismul, curent care va arunca în aer toate barierele convenţionalului în artă. Dar o singură 

formă de exprimare duce la extrema detaşare de raţional, aceasta fiind arta informală. 

“Toate mişcările artistice ale secolului XX, cu o excepţie, s-au anunţat ca mişcări revoluţionare 

sau de avangardă, cu un program de revizuire a trecutului şi de reînnoire radicală a bazelor şi a 

scopurilor artei. Informalul, nu este şi nici nu pretinde a fi o mişcare de avangardă; de la început 

şi-a propus – nu ca o polemică de răsturnare şi reînnoire ci ca o artă cu totul deosebită, alta - să 

fie intolerabilă faţă de orice schemă moştenită din trecut, ca şi faţă de orice obligaţie programatică 

în ceea ce priveşte viitorul” 2 . 

Reproducerea lumii vizibile printr-o imitaţie sterilă, printr-un mimetism total, este abandonată în 

schimbul unei arte care se concentrează asupra culorii, a formei şi a compoziţiei, adesea marcată 

numai de gest şi emoţie, aceasta fiind elementul dimamic al actului creator, motivaţia hazardului în 

a naşte forme-structuri. 

Estetica erei contemporane elaborează o reconsiderare a materiei. Artiştii secolului XX îi acordă 

o atenţie exclusivă, cu atât mai intensă cu cât abandonarea modelelor figurative îi împinge spre noi 

1 Focillon, Henri – Viaţa formelor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977, pag. 8 

2 Argan, Giulio Carlo – Căderea şi salvarea artei moderne, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970, pag. 85 

pag. 48 






explorări pe tărâmul formelor posibile. Astfel, pentru o bună parte a artelor contemporane materia 

nu mai reprezintă numai corpul operei ci însuşi scopul său, însuşi obiectul discursului plastic. 

“Artistul îşi studiază cu toată pasiunea materia, o scrutează până în adânc, îi urmăreşte 

comportarea şi reacţiile; o interoghează pentru a-i putea comanda, o interpretează pentru a o 

putea stăpâni; i se supune pentru a o putea plia; o aprofundează pentru a revela posibilităţile 

latente şi potrivite intenţiilor sale; o răscoleşte pentru ca ea însăşi să-i sugereze noi şi inedite 

posibilităţi de incercat; o urmează pentru ca dezvoltările sale naturale să poată coicide cu 

exigenţele operei ce trebuie realizată; cercetează felurile în care o lungă tradiţie a învăţat s-o 

manipuleze pentru a o face să germineze moduri inedite şi originale sau pentru a le prelungi în noi 

dezvoltări; iar dacă tradiţia de care materia este plină pare să-i compromită ductilitatea şi s-o facă 

greoaie, leneşă şi opacă, el caută să-i recupereze o nouă prospeţime, care să fie cu atât mai 

fecundă, cu cât este mai neexplorată; iar dacă materia este nouă, el nu se va înspăimânta de 

îndrăzneala unor sugestii care par să iasă în mod spontan din ea şi nu va da înapoi în faţa unor noi 

încercări, dar nici nu se va sustrage grelei sarcini de a o pătrunde pentru a-i determina mai bine 

posibilităţile. Nu vrem să spunem că umanitatea şi spiritualitatea artistului se figurează într-o 

materie, transformându-se într-un complex alcătuit din sunete, culori sau cuvinte. Arta nu este 

decât figurare şi formare a unei materii, dar materia este formată după un mod nerepetabil de 

formare, care este însăşi spiritualitatea artistului devenită în întregime stil.” 3 „Obiectivul – nu ca 

scop - al acestei arte - este creaţia individuală şi originală, nu după natură, nu imitativă a unei 

opere de artă veritabilă, care trăieşte prin spirit şi care îşi împinge existenţa în artist ascultând de 

o necesitate interioară” aşa cum scria Kandinsky în “Spiritul în artă”. 

“Artistul trebuie să aibă ceva de spus , fiindcă sarcina lui nu constă în a stăpâni forma, ci în a 

adapta această formă conţinutului”. 4 

Dar, după cum am mai arătat, forma se conţine pe ea însăşi prin structurile ei, structuri induse de 

gestul dinamic şi de prefacerile materiei. 

O sumară trecere în revistă – care nu poate aici şi nici nu are intenţia să acopere vastul evantai al 

manifestărilor artistice ale informalului – ne arată că, după al doilea război mondial, această artă 

continuă să emane şi să evolueze în Europa, de unde altundeva, decât de la acel focar polarizator de 

cultură şi artă care este Parisul. Într-o fază incipientă, reprentanţii au fost Jean Dubuffet şi Jean 

Fautrier, a căror pictură este marcată de structura materiei, refuzând reguli fixe de compoziţie, 

recurgând la un proces de creaţie spontană şi încercând să exprime direct impulsurile minţii, aşa 

cum se vede în folosirea materialelor neconvenţionale integrate în spaţiul pictural al celor doi. 

“Problema unei materii care să nu fie mijloc de reprezentare, ca la impresionişti şi la cubişti, nici 

de expresie imediată, ca pentru Van Gogh şi pentru expresionişti, se pune pentru prima oară în 

pictura lui Jean Fautrier. Atunci artistul trece în mod hotărât la abstracţia informală, din acel 

moment, deşi în urma unor succesive şi complexe dezvoltări, nu îşi va mai modifica configuraţia şi 

dimensiunea spaţialităţii sau, mai precis, a acestei întinderi a viziunii sale” 5 . Pe acelaşi palier dar 

oarecum în contradicţie cu Fautrier se află pictura lui Hartung: “dacă pictura lui Hartung este 

pictura voinţei şi a forţei, pictura lui Fautrier, este pictura sensibilităţii şi a slăbiciunii, a 

abandonării, în curentul temporar al existenţei” 6 . 

Alt exponent tributar al aceleiaşi exprimări artistice este Antonio Tapies, a cărui pictură nu este 

reductibilă la nicio schemă sau sistem de valori. Acesta trece dincolo de toate limitările spaţiului şi 

timpului. “Pentru Tapies, nu mai există lucruri, nu mai există nimic ca să formeze un obiect de 

3 Luigi Pareyson, Estetica, 1954, citat în Umberto Eco, Istoria frumuseţii, Ed. Rao, Bucureşti, 2005, pag. 402 

4 Wassily Kandisky, citat în J.F. Favre, D. Grunewald, A.F. Pimentel, J. Debicki, Istoria artei, Ed.Rao, Bucureşti, 

1998, pag. 252 

5 Argan, Giulio Carlo – Căderea şi salvarea artei moderne, Ed. Meridiene, Bucureşti, 1970, pag. 208 

6 Argan, Giulio Carlo 

– Căderea şi salvarea artei moderne, Ed. Meridiene, Bucureşti, 1970, pag. 223 






experienţă empirică. Imaginile lui au o prezenţă, o certitudine, o imobilitate pe care nu ar putea-o 

avea dacă ar fi imaginile unui lucru sau, pe lângă ele, ar mai exista în lume, lucruri reale. Forţa 

acestor imagini constă în absenţa sau în eclipsa lumii, pictura lui Tapies fiind pictura unui om pe 

care timpul istoric, l-a redus la condiţia disperată a orbului. Înaintând pe pipăite, cu prudenţa 

atentă a orbilor, vede numai ceea ce ating sau percep degetele lui sensibile; şi vede cu intensitatea 

şi distincţia aceluia ce nu are alte simţuri decât tactul, fără nici o detaşare” 7 . Libertatea de 

exprimare duce, în acea epocă, la o explozie de stiluri şi artişti amestecaţi în creuzetul eliberării prin 

gest, materie, structură, tuşă, din care se decantează personalităţi ca: Emilio Vedova, Alberto Burri 

sau Georges Mathieu. Mathieu (reprezentant al taşimului) îşi defineşte arta sa expresivă, întemeiată 

pe senzaţia directă - “abstracţie lirică” – afirmând că: “rapiditatea actului creator este una din cele 

mai importante condiţii ale picturii mele, sunt convins că numai rapiditatea acţiunii ne îngăduie să 

sesizăm şi să exprimăm ceea ce dă seama despre profunzimea spiritului fără ca perceperea sa 

spontană să fie oprită sau marcată de vreun moment de gândire sau de o intervenţie raţională” . 

“În opera lui Alberto Burri, critica a subliniat, în general, ca aspecte simptomatice pronunţate, 

ordinea geometrică sau oricum structurală care urzeşte şi susţine imaginea, şi folosirea de materii 

preluate din realitate şi asimilate sau amalgamate la suparfaţa tabloului. Aceste două aspecte sunt 

suficiente pentru a arăta din ce experienţe de cultură a apărut (dar în sensul de a le fi depăşit) 

poetica lui Burri. Dar, nici ambiguitatea naturalistă şi neoromantică a informalului, nici, cu atât 

mai puţin, tehnica colajului sau invenţia suprarealistă în obiectul găsit, nu pot explica raţiunea 

polemică a operei lui Burri, care rămâne în substanţă în vădit contrast faţă de toate tendinţele 

picturii contemporane. Tuturor celor care se întreabă dacă operele lui Burri trebuie să mai fie 

considerate pictură, li se poate răspunde că material şi factura acestor opere, chiar dacă nu sunt 

materie şi factură tradiţională ale picturii, obiectul final, şi absolut explicit al artistului, rămâne 

totuşi tabloul.” 8 . Lista acestor nume ar putea continua cu: Karel Appel (membru în grupul Cobra), 

Karl Otto Götz, Emil Schumacher, Wols, toţi artişti europeni tributari artei informale. Dar cum 

informalul nu admite delimitări ci se difuzează în toată lumea, va trece dincolo de ocean, unde se va 

manifesata prin operele unui Archile Gorky, Mark Rothko şi, mai ales, Jackson Pollock, a cărui 

creaţie a fost botezată de către H. Rosenberg pictură gestuală (action painting). În actul pictural al 

lui Pollock, artistul nu se află în faţa tabloului ci în interiorul lui şi cu o cutie găurită plină de 

vopsele sau cu pensulă cu coadă lungă îmbibată în culoare, pe care le balansa ca pe un pendul 

desupra pânzei aşternute pe sol, el a realizat o reţea de dâre de culoare, însufleţită de o mişcare de 

dans ca în transă, inspirată de emoţia clipei prezente, eliberată de orice reprezentare conştientă sau 

readusă în memorie. Varietăţii acestor forme de artă spontană, exprimată prin structurile materiale 

ale formelor, structuri determinate de hazard sau de dinamica gestului, neîncorsetate de gândire sau 

raţiune (“somnul raţiunii naşte monştri” dar, oare, raţiunea conştientă nu va naşte la rândul ei alţi 

monştri?), precum şi tuturor acestor “stiluri-artişti” sau “artişti-stiluri”, acestor forme diverse de 

exprimare plastică, Michelle Tapié, le-a dat denumirea generică de “artă informală”. Arta aceasta, a 

formelor şi structurilor liber-consimţite, atât în ceea ce priveşte actul creator cât şi acela al 

percepţiei, trimite la o societate democratică în care libertatea individuală este opusă constrângerilor 

şi convenienţelor. Ea este un proces viu, o creaţie nouă, care nu propune nimic decât cel mult un 

dialog subiectiv cu societatea contemporană ei. 

Pe la jumătatea secolului trecut, Giulio Carlo Argan considera informalul ca pe “cea mai recentă 

mişcare artistică care ne face să avem îndoieli asupra faptului de a mai exista sau nu dincolo de ea, 

vreo posibilitate în artă”. 

Dar prezentul dovedeşte că, într-un avânt ludic, arta actuală, depăşeşte toate limitele tradiţionale 

stabilite între genuri, punând stăpânire pe toate mijloacele de comunicare şi pe toate semnificaţiile. 

7 Argan, Giulio Carlo – Căderea şi salvarea artei moderne, Ed. Meridiene, Bucureşti, 1970, pag. 248-249 

8 Argan, Giulio Carlo – Căderea şi salvarea artei moderne, Ed. Meridiene, Bucureşti, 1970, pag. 282 

pag. 50 






Ea mizează pe efectul procesului autentic de creaţie, obiectivul final, dacă are vreunul, fiind 

abolirea graniţelor între artă şi viaţă, autoconcepându-se ca o “filozofie activă a exprienţei” cum 

spunea Ken Fredman. Aşadar, în contextual artistic atât de efervescent a celei de a doua jumătăţi a 

secolului trecut, are loc o explozie de noi curente, stiluri şi tendinţe, rezultate a unor febrile căutări 

de sine şi zbateri întru autenticitate. Dacă se poate trage o concluzie din toată această abundenţă 

tumultoasă de stiluri, curente şi tendinţe ale momentului contemporan, este aceea că arta nu şi-a 

epuizat şi nu-şi va epuiza niciodată esenţa vie creatoare, acest mobil interior care, pe dramaticul 

drum al căutării de sine, va aşeza omul şi mai ales pe artist, dincolo de timp şi spaţiu, într-o 

perpetuă vibraţie cu divinitatea. 

Forum arheologic 

Monna VOINESCU 

Sarmizegetussa Ulpia Traiana 

Peste 20 de studenţi din Cluj şi Bucureşti împreună cu voluntari din 

Marea Britanie, Statele Unite, Franţa şi Germania participă la o 

campanie de săpături arheologice la Sarmizegetusa Ulpia Traiana 

încearcând să scoată la lumină vestigii ale vechea urbe capitala 

Romană în Dacia Felix. O piesă de excepţie a fost descoperită zilele 

acestea, explică prof. univ. dr. Ioan Piso, coordonatorul lucrărilor pe unul dintre cele mai mari 

şantiere arheologice din România. „Am scos la iveală o frescă romană dintr-o locuinţă de lângă 

for. Piesa în sine nu este o raritate în această zonă, dar conservarea unor astfel de vestigii până în 

zilele noastre este problematică din cauza intemperiilor şi mai ales a ignoranţei şi neştiinţei 

oamenilor”, avertizează cercetătorul clujean. Mare parte din vechea aşezare romană aşteaptă să fie 

scoasă la lumină, însă lucrările nu vor putea fi continuate din lipsa fondurilor. „Ministerul Culturii 

a alocat 50.000 de lei pentru 

campania arheologică de la Samizegetusa, dar banii au fost blocaţi, 

aşa că toţi facem voluntariat”, mai spune Piso, amintind că, anul trecut de pildă, arheologii au 

folosit la săpături chiar şi locuitori din sat – peste 30 de oameni zilnic.Anul acesta, săpăturile au 

început la mijlocul lui iulie 

şi ar fi trebuit să dureze două luni. Dar dacă banii de la minister nu vor 

fi deblocaţi, studenţii şi profesorii vor părăsi monumentul la finele acestei săptămâni. „Curând 

rămânem şi fără propriile resurse, aşa că suntem obligaţi să părăsim monumentul care se află deja 

într-o stare foarte proastă. Restaurările începute în 1998 de ministrul Culturii de la vremea aceea, 

Ion Caramitru, au fost oprite în 2006, din lipsa de cultură a reprezentanţilor Ministerului. 

Sarmizegetusa Romană este unul dintre cele mai reprezentative monumente din Europa, la fel ca 

multe altele din Ţara Haţegului, şi ar putea constitui ţinta turismului intelectual european”, este de 

părere profesorul clujean, adăugând că există mai multe proiecte de restaurare care vizează 

monumentele din România, dar acestea nu sunt puse în practică. Sarmizegetusa Ulpia Traiana mai 

are încă multe secrete pentru cercetători, chiar dacă oraşul a suferit distrugeri masive de-a lungul 

secolelor. În 1851, protopopul unit din Braşov, Ştefan Moldovanu, a lăsat în „Foaie pentru minte, 

inimă şi literatură” o descriere unică a oraşului roman. Povestea că te puteai plimba pe străzi 

printre clădiri romane în picioare. De atunci, s-a distrus enorm – avertizează profesorul Ioan Piso – 

şi totuşi vestigiile de la Sarmizegetusa rămân impresionante şi de valoare europeană. Potrivit 

istoricului, campania arheologică de anul acesta e concentrată pe două obiective: Templul lui 

Jupiter şi al Triadei Capitoline - Capitoliul, şi Templul zeilor palmyreni. Din punct de vedere 

religios şi politic, Capitoliul este cea mai importantă clădire din Dacia Romană, după cum ziua de 

23 mai – când era aniversată inaugurarea acestuia – era cea mai mare sărbătoare a provinciei. 

„Pentru a înţelege grandoarea monumentului, e destul să amintim că statuia din marmură a lui 

Jupiter, aşezat pe tronul său, avea cel puţin 4 metri şi jumătate. Aceasta, judecând după cele câteva 

fragmente descoperite aici”, explică profesorul Piso. În fiecare an, la campaniile de săpături de la 

Sarmizegetusa participă şi voluntari străini. Adolescenţi pasionaţi de istorie, de arheologie, care vin 

în România pe banii lor. Unii vor să urmeze o facultate în domeniu şi sunt curioşi să afle cum arată 






un şantier, iar pentru alţii arheologia este pur şi simplu un hobby. „În Occident, voluntariatul face 

parte din educaţia tinerilor. În alte state, adolescenţilor nu li se cumpără Mercedes-uri cu care să 

ucidă oameni, ci li se deschid ochii spre munca în alte colţuri de lume. În plus, acţiunile de 

voluntariat cântăresc foarte mult în CV-ul unui străin”, explică istoricul clujean. În luna iulie, şase 

tineri din Marea Britanie, SUA, Franţa au participat la săpăturile coordonate de profesorul Piso, iar 

un altul, din Germania, va ajunge la Sarmizegetusa zilele acestea, detaliază reprezentantul firmei 

care derulează programele de voluntariat prin care străinii ajung pe şantierele arheologice din 

România. Marion Poulizac este unul dintre voluntarii străini aflaţi încă la Sarmizegetusa. Are 17 ani 

şi trăieşte la Paris. Vrea să studieze Istoria Artei şi se află pentru prima dată în România. A venit la 

Sarmizegetusa pentru două săptămâni. De câteva zile stă pe şantier câte opt ceasuri şi este încântată 

că are ocazia să afle noutăţi despre istoria românilor. „Am fost curioasă cum arată Europa de Est. 

Am venit aici ca să aflu mai multe despre arheologie şi să-i 

cunoscut pe români şi istoria lor. Îmi place să explorez. Nu 

ştiam mai nimic despre ţara aceasta când am plecat de la 

Paris. Acolo n-am cunoscut niciun român. Îmi place aici, 

oamenii sunt primitori şi comunicativi”, explică franţuzoaica, 

adăugând că va reveni cu drag în România dacă va mai avea 

ocazia. Până atunci, are ambiţia să înveţe cât mai multe 

cuvinte din limba noastră şi insistă să converseze în limba lui 

Shakespeare, ca să-şi pună la punct şi cunoştinţele de engleză. 

Imagine Ziarul Hunedoreanului 

Cartea de recitire 

Gabriela GOUDENHOOFT 

Mircea Bradu: Gabriela Goudenhooft, ca toţi poeţii născuţi, ci nu 

făcuţi, locuieşte în cuvinte... Şi când nici nu ne aşteptăm, ne aşează în 

cuvântul mult aşteptat, de unde plecăm şi revenim mereu, ca din peştera 

aceea plină de bogăţii fără de număr, având chei inefabile cuvintele ei… 

Eugen Evu: …Distinsa poetă orădeancă m-a onorat cu o vizită de 

neuitat, împreună cu soţul ei belgian, al cărui nume benefic l-a preluat. 

Cartea dăruită este un dar de primit, iar semnificaţiile sunt de o transparenţă de voal, al inoceneţi 

paradoxal nepierdute: de aici, din această “stare de nestare”, „aşteptarea cuvintelor” este a 

imponderabilităţii rostirii uneori auto-oraculare, alteori pe contrasens cu “Necuvintele“ lui Nichita 

Stănescu, în etapa arderii lui dadaiste: antimetafizica… Gabriela Goundenhooft este sartriană (vezi 

“Cuvintele” de J.P.S.)) , deci existenţialistă, rostirea căutată este “cea dintru început” (M. Bradu), şi 

într-adevăr, în sensul lui Andre Malraux (Calea regală), este “mai degrabă budist, decât creştin”. 

Stau la poarta cuvântului 

/ şi nu îndrăznesc să bat/ Târziu de tot, când nu mai contează, Plâng 

amar, gâtuit,/ Cuvântul 

îşi apleacă umărul cald/ şi atât.”. Erotismul, senzualismul vălure pe delirul 

textului, pe luciul de apă daoist. Căutarea de sine obsesivă, din preaplinul patosului atinge în texte 

ceea ce un critic definea “un fel de nebunie a rostirii sau a trupului”…” Sfinte sunt numain 

trecerile”, aşadar vămile. Cartea se simte bine pe cant, alături de “Magicianul”, “ Alchimistul” lui 

Cohello, este “povestea“ entităţii cu nume şi prenume binary, împreunat mistic. Cheia străii poetei 

este aceea, că “ iubirea pierdută (sau trădată, n.n.) – conţine în ea germenii unei alte iubiri”. Şi 

totuşi, firoul rece, stănescian, transpare : “să-mi fie de bine rosteşte/ câinele ce latră în mine şi 

creşte”.” Eu sunt singura oglindă/ în care nu mă văd” (percepţie extrasenzorială foarte subtilă, 

n.n.); ”cu umbra trupului tău în braţe/ mă prăbuşesc către mine” (vers orgasmic, terifiant, n.n.)…. 

”De parcă n-aş mai avea nimic de pierdut/ sunt întâmplarea ce mi te-a dăruit” (frumos spus, n.n.). 

Cum dixit careva, “poezia se face din cuvinte”, biensieur, nimic nou sub luna plină! Însă o altă 

carte demnă de a fi recitită în context, ar fi “ Facerea şi Corpul”, a lui Ion Popescu Brădiceni. 

Recitirea unor cărţi ne este oglinditoare, în sensul că oglinzile nu sunt oarbe, ba chiar aud! Cartea 

este oglinda. 

pag. 52 






Scriitori din diaspora 

Andrei ZANCA (Germania) 

Fragment din Cartea surâsului, ed. Grinta 

Dacă Schelling et. Co, ar fi cunoscut practicile şi metodele Zen-ului 

(mai ales, revelaţia golului, spre care tind şi în faţa căruia se opresc toate 

demersurile acestor filosofi germani şi a altora filosofi europeni), istoria 

culturii vestice ar fi fost alta. Şi încă ceva: se vede clar că nu l-au citit cu 

mare pătrundere nici pe Eckhart, unde acest lucru apare mereu, deosebit 

de pregnant, chiar dacă prin paradigme, ori sintagme „confuze”. 

Iluzia unui eu este în strânsă dependenţă cu timpul şi moartea: gânditorul, nu conştiinţa, este 

sortit morţii. Acest gânditor a tot pălăvrăgit despre dumnezeu, inteligenţă universală, conştiinţă 

cosmică, iubire etc. Însă a continuat să distrugă, să ucidă şi să se comporte haotic. Şi acest lucru nu 

atât din rea-voinţă, ci mai ales din cauza caracterului tridimensional al gândirii, ce blochează aflarea 

de către gânditor a acelei „realităţi”, de care tot vorbeşte de secole. Abolirea eu-ului, mistuirea 

gânditorului, eliberează o energie fluentă. Ea poartă însemnul iubirii. 

Meister Eckhart: în tot universul, nimic nu este atât de asemănător lui dumnezeu ca liniştea. 

Anguttara: intenţia (fapta premeditată) este kharma. (cel ce îşi exercită mâna în odaie, înainte de 

a-şi spinteca duşmanul cu 

sabia - din evanghelii ... ) 

Există persoane, care prin pura lor prezenţă tăcută emană armonie, ordine, iubire, limpezime. În 

stare de a transfigura haoticul inter-individual într-un domeniu etic. Totul „palpabil”, însă 

inexplicabil (cu cât ne apropiem de un adevăr, cu atât se îndepărtează el de noi – ca în teoria 

indeterminării a lui Heisenberg). Şi aceasta, fiindcă aducem mereu cu noi o încărcătură duală, în 

orice experienţă. 

Să te delimitezi, considerându-te un fuior de ceaţă. 

Însă acest fuior de ceaţă nu există independent de aerul din jur. 

David Bohm: individul este ca şi muntele, ori un scaun, o manifestare a unei energii mai adânci, 

a unei ordini mai adânci, a unei realităţi ne-manifeste. Şi această concordă cu fizica mai mult decât 

orice altă concepţie pe care o cunosc. 

Rădăcinile problemelor noastre se găsesc în mod paradoxal în ne-manifestabil. Dinspre acest nemanifestabil 

se determină şi reînnoirile unei naturi, care se înfiripă şi se stinge în manifestabil. 

Novalis, în prelungirea vechilor texte, afirmă acelaşi lucru: vizibilul este un invizibil ridicat la 

rangul de taină. 

Ne-manifestabilul ca matrice. 

(Ce sens au, şi la ce bun toate acestea. Acum şi în Lumea Aceasta? 

Din orice unghi s-ar porni, se ajunge în cele din urmă la un miez. Şi acest miez este 

co mpasiunea, iubirea, ca formă a unei energii subtile, prin care se instaurează „ca de la sine”, o 

anume etică, inerentă acestei Aflări.) 

Augustin: iubeşte şi fă ce vrei. 

Aşadar, mai departe: Ne putem deci întoarce din însingurarea fertilă, din nou în lume, spre a 

depune prin pura noastră prezenţă mărturie a acestei transfigurări/metanoia personale. Spre a nu fi 

Aici şi Acum ... oricum. Fireşte, pe de altă parte, oricare altul, care a păşit pragul morţii, ştie mai 

mult decât cel mai înzestrat om al planetei: suntem însă aidoma copiilor, care apropiindu-se de 

pragul adolescenţei, manifestă un interes tăinuit, ascuns, faţă de misterul sexual, încercând să îl 

adulmece dinspre ne-pârguirea lor. Uitând faptul că vor ajunge să îl cunoască la timpul potrivit. Şi 

astfel, pierd o parte esenţială din unicul farmec al copilăriei. 

Într-adevăr, ca şi apa, nu ne „înălţăm” însă decât picătură cu picătură. 

Unul după altul. Dar imboldul, dacă este, trebuie urmat, fiindcă altfel o boală ori un 

accident/incident ne vor oferi oricum timpul (pe care mereu l-am amânat ori „omorât”), de a reflecta 

la noi înşine. Doamne, în fond suntem cu toţii responsabili de Tot şi de toate câte se petrec pe 






pământ. Ele se răsfrâng în mai mare ori mai mică proporţie – potrivit unei rezonanţe/configurări 

individuale „pe măsură”-, în fiecare din noi. Ne pătrund ca nişte unde, începând să formeze în noi 

legături, structuri. Pentru cine bat clopotele ... Efectul fluturelui ... 

Cât de tare trebuie să ne sporim atenţia în fiecare clipă... 

Doar ea poate menţine o integritate. Aplicând principiul, nu atât holografic (ce ar presupune mai 

ales un static), ci o holo-mişcare, se poate spune, că fiecare clipă conţine în ea întregul timp. 

Fiecare aspect al timpului, fiecare clipă, par să existe mereu pretutindeni. Limbii, sistemului 

conceptual, structurii gândirii le este inerent faptul de a nu ne înţelege pe noi şi universul în genere 

prin modalităţi holistice. Holografice. 

E nevoie de un alt limbaj, Un limbaj al instantaneităţii de comunicare; transverbal. 

Un limbaj holistic? Se pare că spre această abolire ( în care se găseşte principalul inconvenient al 

rătăcirilor noastre) a limbajului, în sensul înlocuirii lui cu un altul mai eficient, ne-dual, se îndreaptă 

oarecum şi un anume aspect al evoluţiei. 

Poezia realizează în acest sens o relaţie holografică cu o cultură, cu o epocă, cu un spectru al 

vieţii. Aflarea mistică pare să fie o formă totală a vederii holistice, care prin prisma personală 

pătrunde ordinea „pliată” a universului. Intuiţia pare a avea întâietate (chiar în ne-conştientizarea ei 

concomitentă actului) Acest clipe „goale”, în care ea / se „pipăie” instantaneu întregul, un întreg 

complex de structuri. Nu putem ştii ce a „trăit” un mistic. Trebuie să parcurgem noi înşine actul 

aflării. Nu poţi scuti pe nimeni de drum. Însă orice ar fi „aflat” misticul – şi mai ales în sensul: dacă 

mă întrebi nu ştiu, dacă nu mă întrebi, ştiu – cert este că fiecare din ei aduce cu sine o pleiadă de 

atribute ale unei genuine schimbări (metanoia): umanul, iubirea, blândeţea, toleranţa, compasiunea, 

comuniune, smerenia, transparenţa. Toate acestea impunând o etică spontană. Nici unul din aceşti 

mistici, despre care îndeobşte se vorbeşte eufemistic, cu condescendenţă, ba chiar cu o anume 

depreciere şi cu un anume dispreţ, nu şi-a impus voinţa asupra altora, nu a dorit să stăpânească ori 

să asuprească pe nimeni: un model uman, pilduitor de existenţă. Ori acesta este lucrul esenţial. 

Dincolo de Revelaţiile mistice, care sunt din nou cercetate (şi anume, mai ales de fizicieni şi de 

ştiinţele naturii, descoperindu-se concordanţe uimitoare între ele). El impune ca punct de plecare la 

fiecare, indiferent de gradul său evolutiv, atenţia sporită, grija şi băgarea de seamă, îndreptate mai 

ales asupra propriei persoane în fiecare clipă. Aceasta trudă ar trebui să fie cultivată, dezvoltată de 

la cele mai fragede vârste şi cu precădere în şcoală. Fiindcă o şcoală, care implantează doar 

cunoştinţe încurajând competiţia şi concurenţa, nu creează decât nişte mutilaţi, ducând la o extensie 

a urii, avidităţii, invidiei. 

Remember 

Congresul Româno - American Oradea, 2006 

1. Eugen Evu cu neuitatul editor Ioan I. Iancu; 2. Premiul pentru Carolina Ilica; 

3. Cu prof. univ. Ioan Ţepelea, mentorul Congresului şi al A.S.L.A. 

(imagini George Roca) 

pag. 54 




Etnologie: 



RUSALIN 

Ion SCOROBETE 

În furibunda dezlănţuire a omului de azi în lume, preocupat mai ales 

în a-şi mediatiza prezenţa, individualitate, a se exhiba cu orice preţ şi cu 

privire la orice întreprinde şi mai ales prin mijloacele tiparului nu a 

obturat totuşi ieşirea la lumină a unei lucrări care a atras atenţia 

cititorilor, cu precădere a celor orientaţi spre lucrurile fundamentale, 

statornice, sedimentate prin secole de istorie, de suferinţi, dar şi de 

frumuseţe spirituală, de bogăţie a trăirilor interioare, sufleteşti, în acest 

eseu fiind vorba despre studiul monografic “Pădurenii Hunedoarei”, 

operă a renumitului etnolog Rusalin Işfănoni, apărută la editura 

“Mirabilis”, Bucureşti în anul 2004. 

Acumulând o bogată experienţă în practica cercetării 

etnografice, şi nu numai, a tradiţiilor şi obiceiurilor, a 

riturilor şi ritualurilor din zona hunedoreană a platoului 

Poienii Rusca, autorul şi-a dezvăluit sentimentele 

profunde de relaţie cu acest meleag românesc, a 

implementat în această lucrare monumentală, dincolo de 

paleta bogată de informaţie, ştiinţa vie expusă metodic, 

ampla cunoaştere a evenimentelor care, prin filmologia 

lor s-au constituit în acest tom, prezentându-ne fiorul 

augmentat de focul dragostei sale pasionale pentru 

Tinutul pădurenilor, al cărui fiu este. 

Exegeze: 

Antonia ILIESCU (Belgia) 

Limba omenească (eseu fără diacritice) 

Desi oamenii sunt construiti (anatomic vorbind si excluzând cazurile 

patologice) toti dupã acelasi tipar, posedând organe similare destinate emisiei si 

receptiei de informatii verbale, ei nu vorbesc toti o singurã limbã. Pânã aici, 

nimic nou. Iatã ceea ce este mai putin cunoscut: existã pe lume o multime 

graiuri sau de limbi, în jur de 6000, grupate în 400 de familii. Se presupune cã 

acestea au la origine o proto-limbã maternã, care ar fi apãrut cu aproximativ 50 000 de ani în urmã 

(Ruhlen, “The origin of Language. Tracing the evolution of the mothertongue”, 1994). Indiferent 

însã de originea lor, comunã sau nu, toate aceste limbi alcãtuiesc ceea ce am putea numi limba 

omeneascã, ele facilitând comunicarea între oamenii apartinând diferitelor comunitãti. Dar oare 

aceste graiuri rãspund cu adevãrat dezideratei lor de început, aceea de întelegere între oameni? 

Ducându-ne cu gândul spre acele vremuri când cuvântul a coborât din întunericul cosmic, poposind 

pe Terra, unde a fost zidit de-a lungul mileniilor în piatrã, papirus, argilã, hârtie si material 

informatic, apoi strãpungând cu mintea straturi de istorie mustind de mistere, nu putem sã nu ne 

punem întrebãri. Existã cu adevãrat un creator, sau viata apare spontan, odatã cu prima bacterie 

iesitã din “supa organicã primordialã”, dupã teoria lui Oparin ? (In parantezã fie spus, desi supa 

organicã a fost reprodusã în laborator de cãtre Stanley Miller, nici o bacterie vie nu a iesit din ea, ci 

doar materie organicã neînsufletitã de tipul aminoacizilor, (…). Si dacã este asa cum spunea Oparin, 

sau cum afirma Svante Arrhenius în teoria panspermiei, cum cã viata ar fi venit sub formã de spori 

din cosmos, cum s-a ajuns de la simpla celulã, la materia inteligentã, capabilã de comunicare 

verbalã ? Care au fost aventurile materiei oarbe în drumul ei cãtre luminã, cea venitã din interior? 






Iatã, mã încumet sã fac aici o incursiune (fãrã pretentii de tratare exhaustivã) în teoriile care sunt 

astãzi vehiculate în diferite articole stiintifice si filme documentare referitoare la evolutie. In prezent 

se confruntã trei mari teorii : evolutionismul bazat pe selectia speciilor sau darwinismul, care este 

predat astãzi în scoli si care apartine doctrinei materialiste; creationismul, care este fondat pe 

sursele biblice si care sustine cã Universul a fost creat în 6 zile si în sfârsit, neo-creationismul (sau 

“Intelligent Design”), care este un curent nou, foarte rãspândit în Statele Unite, dar si în Franta, sub 

influenta lui Teilhard de Chardin, omul de stiintã universal, cu o largã deschidere spre 

spiritualitate. Acest din urmã curent grupeazã cercetãtori apartinând celor mai diferite domenii de 

studiu, printre care paleoantropologia, genetica, medicinã, lingvistica, matematica, astrofizica, 

economia. Unii dintre acesti cercetãtori neagã apartenenta lor la acest curent sau la un altul de tip 

creationist, încercând sã scape din hãituiala unor polemici lansate si sustinute de partizanii 

darwinismului. Dar rezultatele acestor – fãrã voia lor -“neo-creationisti”, converg cãtre o aceeasi 

concluzie: materia vie este fabricatã conform unui program evolutiv inteligent, iar evolutia este 

orientatã spre “punctul omega”, care s-ar putea identifica cu Creatorul . Un reputat matematician 

francez, Jean-Louis Krivine, continuând seria de cercetãri initiate încã din 1931de matematicianul 

austriac Kurt Gödel, sustine cã programul dupã care este alcãtuitã si dupã care evolueazã materia 

vie este scris într-un limbaj logic, numit « lambda-calcul », foarte asemãnãtor cu limbajul de bazã 

utilizat în programarea unui calculator (Science & Vie , N° 1013, 2002). Acesta ar fi limbajul 

universal sau « primul strat » de limbaj, peste care se suprapun alte straturi, din ce în ce mai 

elaborate cum ar fi subconstientul, limbajul natural, gândirea, constiinta. In acest sens, propriile 

noastre gânduri nu ar fi decât aducerea la suprafatã a unor « bucãti » din programul initial. Dacã J- 

L. Krivine ar fi fost contemporan cu Blaga, ar fi numit poate aceste “bucãti de program” diferentiale 

divine, iar programului de bazã i-ar fi zis poate Marele Program, scotându-L oarecum pe creator din 

Marele Anonimat. Cercetãri de datã recentã din domeniul supranumit “neo-creationism”, au 

dezvãluit un fapt de o importantã capitalã: evolutia are un sens si acest sens este de la inteligenta 

materiei inconstiente la constientizarea acestei inteligente. Intr-adevãr, omul încarneazã toate 

stadiile de evolutie ale materiei inteligente, începând cu organismele monocelulare cele mai simple, 

cele procariote (lipsite de nucleu), cum este si cazul globulelor rosii, si terminând cu organul cel 

mai complex al omului: creierul. Tot ce este viu pe planeta noastrã parcã ar fi fost conceput cu 

creionul în mânã si dupã o logicã perfectã. Toatã materia organicã este constituitã din aceleasi 

substante de bazã (…), care se leagã între ele într-o anumitã ordine specificã fiecãrui individ în 

parte, ordinea fiind dictatã de ADN-ul propriu, înscris în fiecare celulã; el este cel care detine codul. 

Acest cod este universal (contine combinatii de trei baze azotate, din cele patru posibile, notate 

prescurtat prin literele: A, C, G, T), dar este totodatã si specific (ordinea de legare a acestor baze, 

precum si gradul lor de repetabilitate de-a lungul lanţului ADN-ului, sunt diferite de la o fiintã la 

alta). ADN-ul ar fi asadar o carte din Marea Bibliotecã, o carte cu care ne nastem si din care ne 

inspirãm de-a lungul vietii, pentru a putea creste si trãi. Cartea noastrã are un sens fiindcã cineva a 

scris-o cu sens. În sprijinul acestei cresteri cu sens a omului, cercetãtorii au un cuvânt important de 

spus. Anne Dambricout-Malassé – o reputatã cercetãtoare din 

domeniul paleoantropologiei, care a publicat numeroase articole 

si care este astãzi în bãtaia pustii darwinistilor – vine cu date 

concrete: evolutia osului sfenoid de-a lungul istoriei liniei 

evolutive a omului, de la australopitec la homo sapiens. Acest os 

bizar, în formã de fluture, situat la baza craniului, a suferit de-a 

lungul ultimelor 60 de milioane de ani, 5 modificãri de formã si 

de pozitie în raport cu coloana vertebralã (corespunzând celor 5 

mari etape evolutive ale fiintelor vii, pânã la stadiul de om), el 

fiind direct implicat în “umanizarea” omului (verticalitate, 

modificãri ale craniului, antrenând îngustarea fetei, micsorarea 

maxilarului si dezvoltarea creierului, urmatã de aparitia 

pag. 56 






constiintei). Osul sfenoid s-a ridicat de la orizontalã spre o pozitie oblicã (astãzi), el fiind încã în 

evolutie, dar “mereu în acelasi sens” – spune cercetãtoarea – fapt care contrazice teoria hazardului, 

inclusã în explicarea procesului de evolutie prin selectie naturalã (darwinismul). Aceste modificãri 

sunt de ordin genetic, ele fiind înscrise în programul evolutiv al embrionului uman.Iatã însã cã 

aceastã nouã conceptie despre evolutie este combãtutã de conservatorii darwinisti, printr-o serie de 

acuze cu sau fãrã argumente. I se reproseazã d-nei Dambricourt (care dupã afirmatiile ei nu este 

deloc religioasã) de a fi pus sub semnul întrebãrii punctul de sprijin al teoriei lui Charles Darwin si 

anume adaptarea la mediul înconjurãtor ca factor decisiv al evolutiei omului. I se mai reproseazã 

(jurnalul “Le Monde” din 29.10.2005) asocierea la diferite curente religioase introduse în stiintã de 

cãtre abatele Breuil si Teilhard de Chardin si “sustinute de peste ocean cu mijloace financiare 

importante”. Teoria pe care o expune cercetãtoarea este atacatã si de cãtre jurnalisti, cu o serie de 

argumente însirate sub diferite titluri de felul “un singur os nu poate fi esential” sau “a crede cã 

omul continuã sã evolueze este o iluzie” sau “stabilirea unei legi matematice a evolutiei nu se 

sprijinã pe nimic serios” sau “nu existã nici o dovadã a unei legi ascunse în genele nostre” 

(Science & Vie, décembre N° 1059, 2005). Aceste argumente-glont cad de la sine, la o citire mai 

atentã (si mai avizatã) a altor articole stiintifice publicate de-a lungul ultimilor 4 ani, în colectia 

aceleiasi reviste.Dar lãsând stiinta la o parte si contemplând acel os, atât de controversat, cu ochi 

intuitivi si bine spãlati de prejudecãti de ordin stiintific ori religios, nu putem sã nu ne emotionãm în 

fata formei lui bizare. Acest fluture osificat, asezat la baza craniului, are o “formã”… lipsitã de 

formã! Este o piesã lucratã cu o rarã mãiestrie. Este o veritabilã bijuterie dantelatã sau val de mare 

minuscul în miscare, a cãrui spumã fixatã în reteaua de calciu a tesutului osos, ar vrea parcã sã ne 

sugereze cele 26 de dimensiuni ale universului. Sfenoidul adãposteste în cavitatea sa (“saua 

turceascã”) o glandã ( glanda hipofizã), cu o importantã capitalã în asigurarea echilibrului energetic 

al corpului, prin cei 8 hormoni secretati de ea, direct implicati în procesul cresterii si al maturizãrii 

sexuale a individului. Sfenoidul ar putea fi asimilat unei antene interne, care se orienteazã prin 

modificãri genetice, în vederea unei mai bune captãri a “planului inteligent”. Iatã însã cã la aceeasi 

concluzie – a “planului inteligent”- ajung, pe cu totul alte cãi, cercetãtori de prestigiu din alte 

domenii. Belgianul Christian de Duve (detinãtorul premiului Nobel pentru medicinã, 1974) sustine 

cã materia este « obligatã » sã meargã spre complexitate, « pentru cã nu are altã cale de ales», iar 

aceast proces evolutiv este dirijat întru perfectionarea creierului uman, în scopul aparitiei 

inteligentei si constiintei, ca apogeu al evolutiei. Jean Chaline (paleontolog francez) recunoaste cã 

legea evolutiei este înscrisã în interiorul fiecãrei celule, si anume, în ADN. O echipã 

interdisciplinarã, formatã din Jean Chaline, astrofizicianul Laurent Nottale si economistul Pierre 

Grou, a stabilit chiar o lege matematicã capabilã de a prevedea mutatiile genetice legate de marile 

salturi evolutive (Science & Vie N° 1059, 2005) . 

Plecându-ne atentia spre acest program de sintezã si evolutie a meteriei vii, – scris însã cu 

cernealã simpaticã, care, dupã cum bine se stie, are nevoie de luminã(!) pentru a ne dezvãlui 

adevãrurile pe care le ascunde – ne putem da seama de unitatea vietii pe pãmânt, de originea noastrã 

comunã, dar si de enorma ei diversitate. Cum?! Am spus “origine comunã” si “diversitate”?! Dar 

darwinistii sustin acelasi lucru: noi am apãrut în urma unui lung proces evolutiv din primate, care la 

rândul lor au apãrut dintr-o altã linie evolutivã, având la bazã salamandra!! Cele douã curente atât 

de opuse în aparentã, darwinismul si neo-creationismul, ar putea fi deci complementare… 

Concilierea lor s-ar putea face plecând de la urmãtoarele constatãri : « Intelligent Design » are în 

vedere scopul creatiei si finalismul global al evolutiei, pe când darwinismul furnizeazã doar etapele 

realizãrii acestui proces evolutiv, pe portiuni mici. 

Forma lui de fluture, aleasã parcã simbolic pentru osul sfenoid, ne aminteste cã pânã sã ajungã la 

zb or, fluturele a fost mai întâi o larvã. Faptul cã el este ascuns în craniu, la baza creierului, ar fi 

semnul cã zborul începe de acolo. Teilhard de Chardin, acest reconciliator vizionar dintre stiintã si 

religie spunea: “For the observers of the Future, the greatest event will be the sudden appearance 

of a collective humane conscience and a human work to make.” (« Pentru observatorii Viitorului, 






cel mai mare eveniment va fi aparitia bruscã a unei constiinte umane colective si a lucrului omenesc 

care trebuie fãcut »).Cele aproximativ 6000 de graiuri pãmântene, sau limba omeneascã iesitã poate 

din primul Cuvânt, vor fi ele oare capabile sã lucreze la împlinirea profeţiei lui Teilhard? 

Eseu: 

Triunghiularul discret 

Ion SCOROBETE 

Îmi spun adesea, la finiş de criză, de timp că, niciodată nu e prea târziu, 

asta şi dintr-un sentiment al speranţei cred, de a mă salva de amânare, 

simptom păgubos, la o adică, ce-aş putea zice, însă îmboldit de muza 

nestatornică şi, de ce nu, ca orice născocitor de imagini, profitând şi de un 

răgaz de weekend, privesc cucerit de o penumbră de plane şi dibuiesc precum 

într-o anamneză, măreţia verticalei brâncuşiene, altfel de cum o găsisem an 

vreme, pe o falie a aerului nietzcheian întruchipând aripile decolării lui Vuia, într-o îmbinare onirică 

de triunghiular instant pe vibraţia melosului enescian, într-un moment inedit al lansării lor în eter. 

Este poate şi un efect retractil, de reflex la smoala vâltoratică a informaţiei de bâlci, a acestei 

mass-media neruşinate de noapte şi zi, de la noi, mai ales, dar şi revăzând o parafrază a lui Andre 

Malraux care, vorbin d despre prietenie spunea că ea, prietenia nu se mărgineşte la a consemna 

întâmplări în sine ci, caută sensuri umane, relevă corespondenţe şi afinităţi morale, trăsături de 

personalitate ce acţionează ca un fluid spiritual atras în aceeaşi incidenţă sufletească şi, astfel, nu 

ezit să-mi adresez mie însumi o întrebare, să-mi fac mie un interogator, despre anomalia că, după 

un secol de lume în cascade de informaţie neîmblânzită, nu i-a atras nimănui atenţia, un model de 

prietenie precum cea legată în 1906, într-un loc binecuvântat, centru al civilizaţiei de pe Sena, între 

aceşti minunaţi tineri 

români, pribegiţi de geniu, în căutarea sensului propriu existenţei umane. 

Parisul lui 1906 poate 

fi numit cheagul visurilor celor cu chemări esenţiale, locul înspre care aleargă 

într-o suflare cei îmbrânciţi de destin, de o accentuare a fantasmei de care se ştiau sau nu locuiţi, iar 

înaintând pe firul întâmplării, îl găsim pe Brâncuşi urcând la mansarda de la numărul 17 

Montmartre, adevărata Mecca a artiştilor secolului XX, spre care îl îndemnase un alt oltean, 

Drăghicescu întâlnit întâmplător pe o bancă, în grădina Tuileries, pornit anume să-l caute pe 

bănăţeanul Vuia, aşezat de mai devreme pe aceea arteră care duce dintr-o uitătură drept la Sacre- 

Coeur, acolo unde se depune rugăciunea spre a fi ales. 

Îşi face Brâncuşi, astfel adunat, un simplu inventar al gândurilor, care îl mână spre atelierul de 

idei al lui Vuia, undeva în aproprierea nedezminţitei Taverna, de unde răzbate în drum voioşia 

nopţii, spre a-l întâlni pe omul judecăţii la rece, care-l va tulbura de-a pururi, cum că, zborul omului, 

precum pasărea, decolarea şi aterizarea vie în sine, de pe pământ, vor fi în cele din urmă dezlegate, 

deşi savanţii lumii întregi, matematicieni celebri declară cu seninătate olimpiană că, realizarea ideii 

de a naviga în aer trebuie alungată în domeniul viselor, ca o himeră încolţită în creieri 

dezechilibraţi, oaspetele inventatorului având el însuşi opinia sa despre pasărea măiastră, această 

idee favorizând mereu un prilej plăcut, incandescent, fecund, de a se lansa în bogate şi nesfârşite 

dueluri de interferenţă intelectuală ştiinţă-artă, confruntări amicale ce au adus consacrarea fiecăruia 

în spaţiul de exprimare manifestat cu gingăşie, în mediile pe care le agreau. 

Ajuns în salonul aripelor de pe planşetă, angrenate imaginar în aerul unui aprilie, ţesând încă nori 

cenuşi deasupra Parisului, Vuia combate printr-o dialectică suplă creator, cu argumente de euristică, 

susţinerile ex chatedra ale lui H.Poincaire, Bouquet de la Grye, sau ale tandemului Becanson & 

Tatin, desluşindu-i socraticului Brâncuşi semnele abia previzibile ale unei civilizaţii noi, ale unei 

lumi care bate în fereastra creatorilor cu degete tot mai acut descifrabile, doar intensitatea emoţiei 

fiind cea care poate să amâne clipa, momentul împlinirii destinului omului, acela de a se coagula în 

modelul concret, în pasărea mecanică săgetând cu inima insinuantă de oţel şi aripi precum ale 

liliacului, principiul ce va da visului substanţa ce i-a fost accesibilă doar demiurgului. 

pag. 58 






Brâncuşi, în cea mai pură expresie a ţăranului român, astfel cum îi plăcea să se identifice, aduce 

cu el în mansarda avocatului lugojean, inginerit la şcoala austro-ungară de la Budapesta, un miez 

din concepţia primitivă sedimentată la poalele Carpaţilor de sud-vest, un aliaj în structura căruia îşi 

simte chemarea, aude ţipătul celor ce s-au întrupat de veacuri în spiritual său pentru valenţele de 

profet al artei moderne, în înfăţişarea lui de sfânt rătăcit într-o lume conservatoare, unde se dă 

pierzaniei într-un roi de curente, mişcări, direcţii, programe şi manifeste. 

Auzind ce spune Vuia, meşterul oltean se înclină în semn de respect pentru puterea de seducţie a 

bănăţeanului, care nu este cu mult mai departe decât el, ca origine, îi desparte doar Parângul din 

care-şi căra adesea lemnul pentru lucrul de cioplit, astfel că îşi lipeşte retina de liniile subţiri ale 

pergamentului la scară, unde un creion cu mină destul de fină, pentru un tâmplar, iscodeşte carul pe 

patru roţi cu punte de automobil, care însă nu e ceea ce pare, după el, e rodul unei fantasme care îl 

înspăimântă, îi dă fiori de gheaţă căci, aglutinând spaţiile cel terestru şi cel Dumnezeiesc, el nu 

concepe că se poate clinti vreo linie măcar a acestuia din urmă, că tot ce îi e permis omului, e să se 

înalţe la modul ideal, pe o scară, o coloană care sprijină întruchiparea divină, la care el doar visează. 

Însă, captivat se dădu contemplaţiei cu uimire, sorbind din privire pasărea înfiorată din desenul 

cosângeanului său, urmărind vocea sigură a acestuia, cadenţa de ceasornic a ideilor lui Vuia, 

izvorând parcă din echerul revolut prin dimensiunile şi simetria trecerii instrumentale din geometria 

soluţiei în dinamica fluidului, adoptate în final, pentru a-i face demonstraţia unghiului, din care 

exultă scânteia desprinderii de la sol a aripelor, şi mai cu deosebire, temeiul îmbinării elementelor 

construcţiei ce i se par, mai apoi asemănătoare, îmbrăţişării elementelor ideale, a bârnelor din 

construcţia casei pe care el a meşterit-o, în adolescenţa sa, la Hobiţa. 

Mai mult, proiectul înaripat îi dezvălui, cu simbolistica sa aparte, prin întrepătrunderea 

metalului cu lemnul, cu materialul textil, în magma gândului, o terifiantă îmbinare şi desfăşurare a 

substanţei unice care îi dezmărgini şi lui ideaţia, îi transferă în imaginar o respiraţie permiabilă, 

elastică, o inflexiune deschizătoare spre alte perspective, ferecate până atunci, calea către cele trei 

constante ale împătimitului Vuia, adică: spre viteza orizontală, cerută de o necesitate stabilă şi un 

raport între greutatea şi forţa energetică a păsării, un echilibru câştigat în spaţiu. 

Cheia însăşi, a unei lumi, ce stă să se nască.Temelia măiastrei se încropi, aşadar, din bizara 

acumulare de meşteşug ancestral, deconstruind volumele parazitare, adăugate fără nici un tâlc, ideii 

simple, filiforme de creaţie. 

Îşi descoperi pe loc sensibilitatea emergentă, punctul de întâlnire fierbinte al crezului său, cu cel 

al inventatorului decolării mecanice, se aplecă la îndemnul acestuia din urmă spre odiseea 

construcţiei aparatului cu aripi şi află că zbuciumul care le ocroteşte odihna amândurora e de 

aceeaşi natură, vine dintr-un întuneric cărunt, grav dar fermecător, serafic de misterios şi se simţi 

copleşitor de contemporan cu cei care modelaseră zborul, care dovediseră principiul înălţării din 

smârcurile animalice ale omului, se întâlni aşadar cu idealurile unui Marey seducător, de ale cărui 

observaţii îşi arboră fâlfâirea şoimului, în rădăcina ideii de coloană nesfârşită, pe care să poată 

înainta fiecare dintre semeni după puterea cugetului, a lungimii arcului de freamăt interior, şi de ce 

nu, se armoniză cu sfânta gândire a lui Pliniu cel Bătrân, instrumentată de fapte la care a lucrat 

ochiul însuşi, măsurând prepararea momentului desprinderii. 

Se dumiri, astfel că, între arta lui şi ştiinţa tehnologizată a lui Vuia se exhiba un miez transversal, 

cu un anume suflu ascuns, inefabil, dat de insolubila magmă paradoxală, fixată de ritm, precum ar fi 

incendiată de melosul sonurilor sprintene ale Simfoniei I în Mi bemol major a prietenului lor, 

Jorjac Enescu, la a cărei primă audiţie, ei luară parte, în a doua jumătate a lui ianuarie 1906. I se 

păru că-i reaude vocea lui Enescu, mărturisirea făcută la Salonul de artă de la Musee Luxembourg, 

de faţă cu Rodin şi Vuia, când mai tânărul Jorjac îi spune bănăţeanului că ideea zborului este 

nelipsită din imaginarul compoziţiilor sale, pentru că notele sale muzicale sunt înşirate pe portative 

precum păsările, gata să-şi fâlfâie aripile şi să-şi ia zborul, ţâşnind când mai sus când mai jos, spre 

înalt, fiecare cu sunetul său, mai lung ori mai domol, iar Vuia îi descrise principiul şi mecanismul 






decolării păsării mecanice, desprinderea maşinii sale cu aripi la Montesson, în 18 martie 1906, la 

nici două luni distanţă, de la zborul păsărilor de pe portativul Simfoniei I în Mi bemol a lui Jorjac. 

Brâncuşi stărui pe această temă, pentru că lucrarea sa, Cap de copil, de la Salonul din iunie 1906, 

îi adună într-un triunghiular efervescent, de nedisimulată performanţă, şi îi conferi postura 

orgoliului măsurat cu paharul bunei-cuviinţe, din care se încumetă să-i refuze lui Rodin invitaţia de 

a ucenici în Rue de Varene, când îi spuse că ” Nimic nu creşte la umbra marilor copaci”, dar, realiză 

în prezenţa celor trei, şi a Doamnei Lena că, în faţă i se deschise o poartă imensă, un început pentru 

a se concretiza pe sine, pentru a se pune cu titlu de cuib la dispoziţia Oului universal, mereu în 

Rugăciune, indus Cuminţeniei pământului şi de-a pururi, Sărutului pentru că, numai astfel, 

invocându-se pe sine ca mater, ţărână veşnică din care să erupă ideile, opera, se va ridica pe aripile 

Măiastrei, adăugând Coloanei infinite, noi geometrii. 

Sena anului 1906 le deveni astfel, apa sfântă de botez, într-un Paris dispus să înflăcăreze 

talentele, pasiunile veridice, apa metropolei se insinuă într-un Iordan al fenomenului păsării la 

început de secol XX, iar Vuia, Brâncuşi şi Enescu se învăpăiară în acest trident care cum spune 

Jorjac, are o singură muzică, muzica spiritului interior, a căutărilor nesfârşite, aceea de a exprima 

zbuciumul sufletului ”Nu dispunem de nimic altceva decât de magia incomparabilă a amintirii. 

Toate creaţiunile noastre, originale şi puternice sunt rodul unei concentrări şi a unei monomanii 

sublime, vecine cu nebunia. Eu port în mine un vis permanent: simt, zi şi noapte, în inima mea un 

freamăt neîntrerupt, care nu m-a făcut vreodată să cred că am ajuns la perfecţiune”. Să fie aceasta 

mai mult decât o replică ingenuă dată lui Brâncuşi, 

uluitorului său fond ancestral, dezvăluit cu atâta 

generozitate creatoare, la care, tot amintirea se dă drept 

cuib de locuire, de gestare a sâmburelui arhaic anonim? 

Credem că nu e nici o îndoială, de vreme ce în 

sculpturile sale de păsări, el caută, cum spune David 

Levis să-i dea formei o viaţă activă, să zboare, viul 

fiind până la urmă esenţa artei lor. Şi, atunci, nu este 

oare Vuia, omul de creaţie care dă expresia rotundă 

vieţii unei păsări artificiale care îmbină arta muzicii, 

sculpturii, raţiunii, ştiinţei, tehnicii într-un model 

nemaiaflat până în 18 martie 1906. (...) 

Vara la Meria (foto E. Evu) 

Itinerarii transilvane 

Ciuplăz, Harta Iosefină, 1764-1773 

Ciulpăz este un sat în partea de Vest a județului Hunedoara, la 

poalele estice ale masivului Poiana Ruscă. Aparține de comuna 

Pestișu Mic. Etimonul ciul este frecvent ca nume în Silezia, Polonia, 

Macedonia, Ucraina, Bucovina, Bulgaria, Moldova. Din el provine 

verbul „a ciuli” (pentru urechi, cinegetic). În Poiana Ruscăi, 

probabil, este de la populaţiile trans-prutene slavice, din spaţiul 

actual al Ucrainei (ruteni, russini, a doua populaţie după ucrainieni). Actual, sătenii din Ciulpăz au 

una dintre cele mai fascinante vetre etno-folclorice din areal, vezi Ansamblul Ciulpăzana. 

Ciulpăz - Peştera Bulgărelu 

M. Roşka aminteşte despre materiale arheologice aparţinând eneoliticului şi epocii bronzului 

provenind din această peşteră, aflate la acel moment în cadrul Depozitului numismatic şi arheologic 

al MNIT. În acelaşi timp, afirmă faptul că peştera este răscolită de căutătorii de comori. Înainte de 

anul 1986, o echipă de speologi ai CSSH, recoltează de la suprafaţă, materiale ceramice încadrabile 

culturii Coţofeni, perioadei hallstattiene, nuclee de silex cu urme de cioplire, un fragment de 

pinten şi o cute din gresie. În anul 1989, un grup de cercetători format din I. Andriţoiu, Fl. 

pag. 60 






Draşovean şi câţiva speologi au practicat un sondaj în partea terminală a sălii mari a peşterii, cu 

dimensiunile de 3 / 2 m. Aceste dimensiuni au fost deduse de noi, în anul 1999, cu ocazia primei 

vizite de informare şi cercetare în această cavitate. Săpătura s-a adâncit până la 1,60 m şi s-a oprit 

pe un nivel format din dolomit calcaros. Materialele arheologice rezultate în anul 1989 nu se 

regăsesc în depozitele MCDRD, chiar dacă autorii săpăturii afirmă acest lucru, şi nici la MCCH. În 

intervalul de timp 15 februarie- 6 martie 2001, o echipă formată din C. Roman, D. Diaconescu 

(MCCH) şi membrii ai CSPH – Gabriel Caramalău, Romeo 

Apalane, Roland Apolane, Liviu Caramalău şi Bogdan Muscă – 

au degajat intrarea peşterii de vegetaţie şi a taluzat pereţii de 

nord şi vest ai vechii săpături. În vara anului 2001 s-a început 

cercetarea sistematică a sedimentului arheologic de aici, sub 

egida ULBS şi MCCH. Cercetarea a constat în trasarea unei 

casete de 4 / 2 m (notată cu sigla C 2 / 2001) dispusă în stânga 

intrării. Stratigrafia peşterii are următoarele unităţi: nivel 

neolitic, nivel de epoca bronzului la care se adaugă materiale 

hallstattiene, dacice şi medievale. (conspect ion urda). 

Pădurean din Ciulpăz 

Amintiri nefrumoase 

Eugen EVU 

Şandramaua 

Expresia „nebunie curată” îşi are varianta în Caragiale, „curat murdar”. 

Consacrată încă din primii ani ai şantierismului şi colhozurilor staliniste, a 

„coloniilor” cu dormitoare comune, pentru brigadieri, aşa zise pavilioane, 

sau de-a- dreptul barăci din scândură încleiată cu smoală, ca şi acoperişuri 

din carton smolit şi rigidizat cu nisip, şandramaua a dominat zonele 

industriale, până în anii primelor bloculeţe de tip ucrainean şi siberian, cum 

spun specialiştii în istoria acelei perioade, iar apoi a cartierelor de blocuri stereotipe, din placi de 

ciment armat, aşa-zisele prefabricate... Hunedoara a fost timp de peste 5o de ani un „etern 

şantier”... Relicvele acelui standard arhitectonic persistă şi azi în unele cartiere, cu blocuri 

abandonate după 1989, sinistre, cu conducte de gaz stradale suspendate pe marginea „aleilor”, cu 

mici parcele în care 

„blocarii” improvizară „agricultura de bloc”: câteva straturi de ceapă, 

morcovi, usturoi, câteva tulpini de porumb, eventual viţă de vie, ca umbrar, sau uneori cu mini- 

etc.: de crăciun, locatarul îşi cumpăra porc, îl tranşa în faţa blocurlui 

cuşmelii speciale, afumători sau în acel spaţiu, apoi îl punea la afumat. Tot aşa, de Paşti, îşi belea mielul, eventual bătut în cuie, 

pe trunchiul de plop, 

pregătindu-şi drobul şi prezervând blana pentru a o aşterne printre preşurile 

din dormitor, clasic din cârpe industriale (lavete) ţesute la războiul ţărănesc. Copiii asistau la 

grotescul spectacol „tradiţional”, băltind în sângele porcin, primind eventual o bucată de şoric sau 

de urcehe afumată. „Datina” a continuat în cartierele de pe deal, microraioanele de lumpeni, aşa că 

numele impropriu al Pieţei Centrale, cel de „Piaţa Obor”, rămâne la fel: mieii, porcinele, iepurii, 

păsările de sacrificat, sunt cumpărate de sărbători mai ales, dar sunt sacrificate şi tranşate după 

punga fiecăruia. Tot o relicvă a „şandramismului” erau în anii 8o-90, „găina de balcon” (de coteţ 

în balcon), ba chiar şi cea de „toaletă”. Unii creşteau în balcoane şi iepuri de casă, alţii puneau 

capcane pe bloc sau în balcon, pentru guguştiuci sau porumbei. Până actualmente, îşi mai fac unii 

între blocuri, mini-ferme, pentru caii căruţaşilor. Acea furie entuziastă, dincoace de sutele de mii de 

„indezirabili” stalinismului şi ca atare deportaţi în Bărăgan, în Siberia, în lagărele de muncă forţată 

de pe întreg teritoriul, a fost una oarbă, manipulată de politrucii activiştii de model comisar soivetic, 

de miliţiile criminale şi securitatea Tovarăşilor debarcaţi pe tancuri în ţară, cruciaţii panslavismului 

şi exaltării stahanoviste... Poate că lângă simbolul secerei şi ciocanului, ca parafrază a zvasticii, ar fi 

trebuit şi lopata „inima lui Stalin”... Eventual şi profilul heraldic al unui strămutant, dintre cei 

porecliţi între 1946-2011, barabe. În anul morţii tătucului, eram şcolar în suburbia Peştiş, unde 






părinţii erau în chirie, tatăl navetist la Oţelării, mama la „colectivă”, am amintirea următoare: 

sătenii (mulţi veniţi de peste Prut), dar şi localnicii neaoşi, deja iobăgiţi de noua „eră” a 

massificării, plângeau isterizaţi, pe uliţe şi la cârciumă... După foarte mulţi ani, când a murit în 

Coreea comunistă Kim Ir Sen, am văzut acelaşi tip de reacţie, sinistră, subanimalică. Cei ce deja 

fuseseră săltaţi, confiscându-li-se casele şi pământul, cu stigmatul de „chiaburi” sau „vrăjmaşi ai 

poporului”, urmau a putrezi prin lagăre sau la canal. O carte recent apărută („Cosmin Budeanca, 

Represiunea politică în România comunistă”, ed. Argonaut, Cluj Napoca) – conţine sute de pagini 

cu hunedoreni şi alţii din împrejurimi, document al atrocităţilor de atunci şi până în anii 7o... E naiv 

a crede că astfel de cărţi vor fi în programa şcolară – fie ca manuale alternative. Măcar în regiunea 

„natală” a lui dr Petru Groza, unde i-a fost „repatriată” statuia de colos de anţărţ, din Piaţa 

centrală a Devei... Iar vila Groza, din parcul Cetăţii, face subiectul unor jafuri de valori 

patrimoniale. Că s-a făcut... dreptate (şi) adevăr, nu? Niţel pleonastic, prin aceea că acolo unde 

adevăr, ar fi şi dreptate. Poate în lumea drepţilor, adică aceea alui rigor mortis... 

„Lucrat în orb” ... 

Şandramalismul a bântuit ţara şi a modificat pentru generaţii întregi, comportamentul, existenţa 

şi „stigmele” de impant ale unui popor ce devenise altceva, altcineva... 

... În 1957, recensământul Hunedoarei, cu suburbiile aferente, număra 7500 de locuitori, dintre 

care mulţi erau deja strămutaţi pe şantiere: refugiaţi din Basarabia şi un pic Bucovina (nord şi sud), 

din Moldova doborâtă de foamete, secetă şi urmările războiului „eliberator”, Oltenia şi Bucureşti. 

În 1989, Hunedoara avea 120.000 de locuitori, strămutaţi în aşa-zisele colonii muncitoreşti: 

Vasile Roaită, Gazometru, Bataga, Stufit, Popa Şapcă, O.T. şi O.M... Între 1990- 2010, populaţia 

Hunedoarei a scăzut drastic, la aproximativ 65- 7o de mii. 

Trenul foametei („Sîrma, moldovene!”) 

Până în timpul ceauşist, a continuat menţinută anecdotic, sintagma „Trenul Foamei”: pe direcţia 

Chişinău, Iaşi, Suceava, Botoşani, Deva, Simeria, Hunedoara – Valea Jiului etc. - trenuri de marfă 

sau personale, aduceau cu miile sate întregi în „el dorado”-ul muncii în regim cazon.... Înlesniri: 

pufoaice sovietice, bocanci, salopete, lopeţi şi târnacoape personale, cartele (tichete) de pâine 

raţionalizată, marmeladă, margarină, picioare de porc şi orătănii, ulei, zahăr ş.c.l. De Anul nou cel 

roşu, al lui Moş Gerilă, înlocuitorul lui Moş Crăciun cel putred de burghez, tata primea de la uzină 

una cutie de bomboane Kandia, ghete pentru mine şi sora mea Eugenia, şi câte o cutie de halva... 

mă născusem într-o astfel de şandrama, pe dreapta Cernei, pe acum una din fostele străzi 

antebelice, care primi numele I.V Stalin... Gara ridicată după proiect sovietic, intactă şi azi, era la 

câţiva zeci de metri. Intactă e şi azi, steaua roşie model Kremlinez a lui Stalin. Ceasul mare 

încremenit în vârf, cu aceleaşi fresce pictate de „artişti ai poporului” din Republica Sovietică 

Socialistă „Maldova”... Când fraţii Evu deveniră patru, tata cumpără la marginea oraşului, o 

amărâtă şandrama, din chirpici, pe jumătate scufundată în solul nisipos al Cernei, cu sobă 

confecţionată din tuburi, cocs şi catran pe jos, şurluit zilnic de biata mama... Ţin minte că a plătit o 

parte unei familii de amărăşteni, suma de 11.000 lei, îndatorându-se ani buni. După revoluţie, tata 

apucase a ridica două camere anexă, însă familia s-a mutat la bloc.... Casa este azi biroul cu bufet a 

nepotului lui Valeriu Bîrgău, afacerist cu ştaif, o vreme patronul ruinei echipei de fotbal „F.C. 

Corvinul” ...Directorul firmei este amicul meu ex. cpt. la circulaţie rutieră, Adi Filer. Nu trec pe 

strada Panait Cerna. Nu mai trec. Amuzant că primul dosar de urmărire informativă (D.U.I.) al 

securităţii Deva-Hunedoara, are numele de „Cerna”... Un fost cdt. al lăsatei secului, tov. Săbău, 

(adică fost Szabo?), mi-a explicat detaliat ce anume însemna procedeul lor cu acest titlu. EI sunt 

mulţumiţi: au pensii de zece ori mai mari decât „pulimea”, vorba d-lui deputat V. Arion. Alături, 

paradoxal, de sutele de „revoluţionari participanţi la ...” care se bat pe drepturi (pensii de 23 

milioane, terenuri, scutire de impozite, afacerişti prosperi etc.). Istoria continuă, că doar nu va 

stagna! 

*Expresia anecdotică „Sârma, moldoveni!” evocă nenoricitele decapitări ale unora căţăraţi pe 

acoperişurile vagoanelor de marfă, de firele electrive ale căilor ferate (n.n.). 

pag. 62 






Primim... 

Eugen EVU 

Memoria freatică şi poliedrismul textului 

Puiu Bobelică CISLĂU 

DRUMURI ÎN CUVÂNT, 

editura Grinta, Cluj Napoca, 2011 

Cu toate că are podoaba unui nume uşor de reţinut, poetul braşovean îmi 

era total necunoscut, mea culpa, dar evident foarte cunoscut boematicilor 

astrişti de renume, care dealtfel îi pre şi post- faţează cartea: Ioan- Pavel 

Azap, Sorin Basangeac, A.I. Brumaru, Doru Munteanu şi Eugen Axinte. Dincolo de salutarul spirit 

de cenaclu, tot mai estompat de-o vreme, scrisele acestora schiţează un liric al tonului cotruşian, 

dolorist ardelenesc, pe de o parte, dar şi unul oximoronic, vag contestatar vis-a-vis de „ zeul social”. 

Solicitat să opinez asupra cărţii sale, voi cita întâi câteva dintre referinţele „amfitrionilor” care îl 

cunosc mai bine decât am eu şansa dintr-o carte. 

A.I. Brumaru: „resimţim... duhul, capacitatea reflexivă şi incantatorie ale folcorului poetic 

românesc care au înrăurit frecvent lirica noastră autentică... tablouri simili-abstracte, ori notaţii 

directe învăluite în aburii elegiei”. Sorin Basangeac: „dincolo de liniştea afişată se află 

adâncurile poeziei”; „uneori devastat; în adâcnuri, pulsează viaţa, în cele mai spectaculoase 

forme, lumea nefiind una a liniştii (tăcerii), cu tulburată de strigăte de revoltă în faţa unor răpitori, 

care vânează ignorând raţiuni estetice sau morale”. Doru Munteanu: „clasic în structură şi 

formă, fără a refuza inovaţiile stilistice, poetul are în tonalitate, ceva din poezia lui Aron Cotruş 

sau a lui Tudor Arghezi, chiar prin aplecarea spre social şi rostire”. Ioan Pavel-Azap: „de o 

spontaneitate genuină, versurile lui Puiu Bobeică Cislău au o simplitate formală care conferă 

cursivitate lecturii transformând, stilistic” drumurile în cuvânt, într-un 

singur poem... poliedric”. 

Lectura autorului sus-exegezat ne confirmă aceste observaţii şi adaug 

doar câteva altele lapidare: prevalează mesajul, ideea, metafora fiind 

ceva secundar, semnificaţia astfel trece în seama co- participării afective 

a cititorului. Obsesia principiului ordonator Apă, ( fluenţă, curgere, 

încremenire prin îngheţare (a memoriei afective), într-adevăr e de 

reţinut. Introspecţiile alternează cu panseul oximoronic, probabil 

catarsic pentru autor. 

Bobeică are şi nerv de haijin, reductiv la „motivul nipon” colateral: 

„Funeralii electronice/ în muzica bisericească”. Autorul consideră 

luceferismul eminescian, „cutia de rezonanţă”, „stelară”, a universului 

sublunar mito-românesc. Cunoaşterea operei prin admiraţie – rezonantă 

– ia forma cultică a veneraţiei, de fapt, a originii, a Izvorului, apa devine 

licoare (taumaturgică, n.n.) cuvântul (cuvântarea lirică, incantatori, 

divinatorie în substrat) - este „adăpare”, astâmpăr al setei de absolut, ca în acest simulacru de „artă 

poetică” dedicată lui Nicolae Băciuţ: „pentru cunoaşterea/ Operei/ lui Nicolae Băciuţ/ a trebuit să 

forez/ un puţ/ şi-n profunzime/ am găsit/ o fântână/ cu apă străbună/ din a cărfei licoare/ îmi adăp/ 

Limba Română”... Puiu Bobelică Cislău explorează (forează) cuvântul-logosul manifest în lume, 

în imediatitate şi în memoria paideumatică, iar poezia sa într-adevăr poliedrică, cristalizează 

asimetric, iar apele - cizelatoare ale acestui discurs uneori reduntant, sunt cele freatice, ale unei 

memorii freatice... Atitudinal, moral, el aparţine simţului doloric, al „sfinţilor închisorilor”, 

„experimentul Piteşti” pare a fi stigma generaţiei sale, străbătând, iată, invers, veacul... O adevărată 

„istorie” a luminilor şi a umbrelor cultivă Puiu Bobelică Cislău... Impulsuri, uneori ritualice, 

adăstând la hotarul dintre rostire şi înfăţişarea realului, dintrec sacralizarea cosmică şi trauma 

fiinţială într-o lume a descompunerii, dau consubstanţialitate demersului liric într-un afect 

existenţial”, confirmă excelent şi exact Eugen Axinte. 






Proză de debut... 

Carmen JOSAN 

Femeia din autobuz 

O zi de marți, iulie. La 7,30 dimineața ocupam prima un autobuz 

gol și încă răcoros. La un moment dat, urcă o femeie. Nu știu cum să 

ii spun. Nu era nici copilă, nici femeie. Cam 30 de ani. 1,70 și ceva... 

Cu părul ud, şaten spre roșcat, de abia ieșită de la duș. Părul incă nu i 

se uscase de acasă până la autobuz. Avea pe ea o rochie lungă in 

tonuri pământii cu accente de albastru tare... Figura dură, trăsături 

accentuate. Le puteai pe toate descompune, alege de pe fi gura ei, și forma alte fi guri, de femeie, de 

barbat...Ochii verzi intunecati nu priveau spre nimic. Privea doar în ea. Părea în lumea ei, doar de ea 

știută. Ce m-a frapat din prima, a fost sexualitatea ei. Emana atâta erotism, cum nu mai intâlnisem 

de... nu ştiu câtă vreme. Era un personaj... Rochia, într-o formă de sutien în partea de sus mai mult îi 

dezvăluia sânii mari și atât de plini....Chiar m-am întrebat daca nu are un copil mic, dacă nu 

alăptează, atât de plini erau sânii ei. Superbi. Albi. Spatele era și el dezvăluit de rochie, dar asta am 

văzut mai târziu, când s-a dat jos, și eu încă o sorbeam din ochi.... S-a trântit, s-a tolănit la propriu 

pe partea cealaltă de scaune, în dreapta mea. Continuam să nu îmi dezlipesc ochii de pe ea. Și-a 

ridicat genunchiul drept pe scaun, acesta străpungându-i rochia cu forma lui rotundă, și-a pus mâna 

dreaptă sub cap, dezvăluindu-și subsuoara...Îi vedeam in lumina soarelui, un puf gălbui pe mâna 

stangă...Nu era deloc machiată, doar ieșită de sub duș...toropită, visând...Îmi parea că tocmai 

terminase o partidă de amor... Am privit îngrijorată la autobuzul care se umpluse...Mă uitam la 

bărbați, vroiam sa vad reacția lor... Ea... te plumbuia într-o stare de copleşire, de erotism pur, esenţa 

de dincolo de fericire. Emana chemări, se dezvăluia ochiului incitîndu-te, spunându-ți: „priveștemă,mă 

poți avea, da, sunt eu....” Deși era la o distanță de două scaune și un culoar, îi simțeam 

carnea caldă, încă umedă de la duș, mă întrebam dacă are ceva sub rochie, sau e ...goală. De parca 

nuditatea ei mai trebuia dezvăluită... Cinci stații mai încolo, s-a dat jos. Mi-a aruncat o privire verde 

când s-a ridicat, pentru care i-am multumit. Apoi mi-a dezvăluit spatele ei, la fel de alb, cu sânul 

drept din profil, la fel de cărnos, cerșind o mângăiere... În dimineața aceea am văzut... o frumusețe. 

O femeie, în jurul căreia aerul vibra, și culmea, era atât de naturală. Și m-a lovit amintirea, din 

orașul de lânga plaja îndepărtată din sud, era la fel, o grea stăpânire de a nu devora... când m-am 

apropiat prima dată de ea, îmi amintesc și acum… 

Urbariu literar: 

Interferenţe ... 

Valentina DIMA, născută la 28 august 1932, în Geoagiul de Jos, 

Hunedoara, membru a USR Filiala Timişoara. A scris şi editat reportaje şi prză 

scurtă de bună calitate. Soţia publicistului, editorului, romancierului Simion 

Dima, o vreme director la editura Facla (v. Mielul negru) - şi mamă a poetei 

Simona Grazia Dima. Aşadar o familie culturală venerabilă. 

Iosif LUPULESCU, născut la 24 aprilie 1937, la Bichigi - Timiş. A fost ani 

mulţi membru al cenaclului Flacăra din Hunedoara. S-a stabilit la Bucureşti, ca 

director de producţie la Studiourile cinematografice Buftea. Prozator cu nerv 

satiric, în maniera lui Nicuţă Tănase, care a avut un sejur documentarist în 

Hunedoara, Iosif Lupulescu (Ioji), a debutat prin concurs la „Eminescu” (1971), 

cu romanul „Aş fi vrut să fie marţi”. Alte cărţi: Pariu pe alb (Albatros, 1973) şi 

„Şansa” (Facla, 1974). Teme exotice, inspirate din cetatea muncitorească, dar şi 

spirit cultural aventuros, cu nuanţate resentimente faţă de „realismul socialist” 

pag. 64 






en vogue atunci, a făcut succes de librărie. Pe contrasens cu celebrii pe-atunci Vasile Nicorovici, C. 

Chiriţă (Oţelul), Iv Martinovici, Otto Ştark (emigrat SUA), Mircea Tuţă, Mircea Neagu, Alkis 

Sevastianos Vlahos ş.a. ... 

(Ştefan Nemecsek) 

Valentin TAŞCU, născut la 23 ianuarie 1944, la Petroşani. m. 1998. Liceul 

la Alba Iulia, Facultatea de litere Cluj. Debut publicistic Tribuna, 1968. A fost 

cercetător ştiinţific principal la Institutul de lingvistică şi Istorie Literară „Sextil 

Puşcariu” (din 1967), director general al casei de editură „Atlas-Clusium” (din 

1989). 

Volume (selectiv): Incidenţe, Presa literară din Transilvania, Dincolo şi 

dincoace de „F”, Paul Sima, Poezia poeziei de azi, Dimineaţa amurgului, Şcoala 

morţii, Lazăr Morcan, Cuba - o jumătate de veac de poezie şi singurătate 

(bilingv). Ultimele sale două volume, înmânate mie la Lacul Cinciş, cu puţin 

înaintea subitei sale morţi, sunt „Elogiul tinereţii” (Biblioteca Apostrof) şi 

„Defăimarea bătrâneţii”, ed. Albatros. 

(Eugen Evu) 


Eugen EVU 

O carte a revelaţiei ? 

Artur SILVESTRI 

APOLCALYPSIS CUM FIGURIS, 

Carpathia Press 2005 

O conexiune parafrazică pare a fi excelenta carte (două ediţii) a lui Artur 

Silvestri; una la Durer şi a sa lume ce gravează pe astral viziuni demne de o 

gnoseologie retro-activă, alta a cărţii omonime, Apocalypsis cum figuris de 

Luisa Josefina Hernandez. 

În „Apocalypsis cum figuris”, şapte nuvele fantastice şi un epilog, avem 

de-a face cu ceea ce semiotica numeşte „proces hermeneutic” în sensul că 

autorul atrage lectorul la „participare”, una ce tinde să o egaleze pe aceea a naratorului, iar pentru 

mine, ce mă aflu la scurt timp de la „şocul” primei lecturi, la o a treia, semioza şi-a deplasat 

„limita”, fapt ce mi-l explic prin calitatea esenţială a stilului silvestrian: sinopsismul celor şapte 

fragmente ce întregesc un corolar de oglinzi. Fiecare oglindă-text reflectă şi semnifică pe toate 

celelalte. Cheia hermeneutică a caleidoscopului este inerentă, iar lectorul are a decoda semnificaţiile 

aparent nelimitate, are a interpreta, în ramura în care el însuşi este iniţiat în semiotica textelor de 

atare natură. Co-participarea cvasi-afectivă în contopire cu arderea emoţiei şi siajul revelatoriu pe 

luciul apelor acestei proze eseistice, ne antrenează, ne ispiteşte în jocul unei gândiri hermetice. 

Artur Silvestri instrumentează cu ales rafinament polisemia, simbolurile, metaforele ce par să se 

ivească şi să se amplifice structural, să germineze noi şi noi ipostaze ale unei semantici accentuînd 

colorism: frazele sunt vitralii vii, mişcate în luminile unei simţiri, unei interiorităţi ce se redistribuie 

cinetic, irizante... Un fior de „infinit”, cumva atemporal, eonic, analogic, un travaliu al 

perspectivelor cumva „de sus”, o levitaţie a gândului asupra unor locuri în care noi înşine, se pare 

că am (mai) fost. Personajul este un călător „spaţial”, al regăsirilor, iar ceea ce caută el este femeia, 

cea visată şi voalîndu-şi mereu apariţia, întruchiparea, ca o Morgană. Limbajul, niciodată suficient 

dar mereu de cucerit pe măsura viziunii, este impregnat poetic, de aceea polivalent, ornat cu 

simboluri şi metafore... Perechea nuvelelor este chiar coincidentia opossitorum, refigurînd (întru 

dezvăluire, apocalypsis cum figuris) — năluciri ale Unului. Hermetismul lui Silvestri, din aceste 

nuvele, pare a prefigura, în următoarele (prime) trei volume (Memoria ca un concert baroc) — o 

viziune pe care Platon o definea „NOUS”, intuirea ideilor, întru substanţializare: în modele 

întrupate, în oameni-asemeni, în re-cunoaşterea, cu alte nume, a unei entităţi omniprezente, 

manifeste felurit, însă consubstanţiale, arhetipice. Itinerar al Re-cunoaşterii, acestea sunt, de fapt, 






itinerarii ale redescoperirii propriei identităţi substanţiale: Divinul din uman, infinit manifestat, 

epistemologie a „iluminării non-raţionale”. Artur Silvestri interpretează — improvizînd alte şi alte 

„îngemănări” — lumea smulsă din Timp, cu înlănţuiri cauzale efemere, fulguraţie a memoriei pe 

care o numeş- te barocă, în sensul unei arhitecturi mereu a devenirii, aşa-zis catedralice. Noi ne 

amintim mereu acelaşi Paradis, al inocenţei revelate curat, adamic, încît fiecare rememorare, de 

fapt, este holograma altcumva, este o reinventare, în sensul re-creaţiei, virtualităţii, genezei latente. 

Este un mister al creierului acesta, de a re-creiera(!) ceea ce am trăit, adică de a retrăi şi comunica 

empatic esenţele. Textele lui Silvestri sunt magie teurgică, iar cele şapte corole nuvele ale Rozei 

contopesc magia cu ştiinţa — reciproc susţinute (sistemic) şi fiind miraculoase tocmai prin 

revelarea unor noi conexiuni de interpretare, cum am spus, în colaborare (indusă) cu lectorul avizat. 

Cum coexistă, în acest caz, pragmatismul mereu bine-calibrat, structural, al lui Artur Silvestri, cu 

unicuitatea spiritului său poetic - ludic, este în sine o captivantă enigmă! Ceea ce pot mărturisi, cu 

stupoare şi inocenţă (!) este efectul reverberant, aproape spontan, asupra mea, ca poet: de parcă o 

forţă centrifugă mă prinde în caruselul textelor, trezind în mine latente, nebănuite, replici armonice. 

Adică o muzică a acestui baroc al Memoriei - fractalice! - de parcă revigorează în propria-mi fiinţa 

acel murmural sferelor într-un travaliu nou-ordonator... Ideile devin revelaţii ale unui cosmos ce se 

manifestă în uman în logica fractalilor. Aflat într-o impetuoasă Descindere, pe care am numit-o 

epifanică, Artur Silvestri trăieşte şi ne comunică un experiment puternic, iniţiatic, cu o arheologie a 

stratelor de profunzime paideumatică (zalmoxismul), insistînd (mai ales în „Vremea Seniorilor”) în 

site-ul creştin: panoramarea figurilor emblematice ale Bisericii păstrătoare şi continuatoare; 

rostuirea impecabilă, după evidente cercetări de arhive şi studiu teosofic, a trezoreriei monahale şi 

de urbarii, scoaterea la lumină a unui dialog de durată între el şi mari apostoli ai Bisericii Ortodoxe 

Române, şi căutînd sacralitatea în substratele de structuri moderne, cu aceeaşi propesiune vizionară, 

devenind profet modern în cel puţin una dintre cărţile recente ale sale: „România în anul 2010”. 

Cercetătorul, vizionarul, profetul modern, dublat de stilistul poliedric, ne semnalează, de fapt, un 

mare arhitect al gândirii conspectative, reflexive sincretice, iar ceea ce îmi pare a fi spiritul 

Reconquistei sale (afine cu a marelui Francis Dessart) – este protocronismul, într-o nouă, fertilă şi 

redeschisă arătare. Tăietura de estetician, cizelura aidoma-barocă, croiala textelor, accentuată de 

concepte, aluzii şi argumente documentare de o uluitoare bogăţie (cunoaştere), fac din Artur 

Silvestri un clarvizionar în stare să regândească trecutul neocultat de istorie, (ca mutilare voită a 

Adevărului, de către „învingători”) şi să ni-l re(con)stituie lămuritor pentru ca înainte-mergătorii 

autentici să-l re-cunoască, să-l înalţe CATEDRALIC, dintru memoria colectivă, în identitatea 

novatoare, a devenirii uman-genezice. Aşadar, Artur Silvestri are vocaţia unei ctitorii culturale, pe 

fundamentele statornice ale Fiinţei Naţionale, ce par a se perpetua din stră-entitatea Neamului 

nostru. Dacă în nuvelistica lui, cea sus-numită, Artur Silvestri dezvoltă hermeneutic pe marginea 

visului, un paradeisos menit a se pierde odată cu inocenţa, în schimbul unei înţelepciuni dobîndite 

prin efracţie (luceferism) în tratatul său aplicat despre „Memoria ca un concert baroc“, Silvestri 

recurge la re-descoperirea creştină; el ia mărturia Bisericii drept căpătîi al regăsirii în „chipul şi 

asemănarea” Creatorului pecetluite în Om. Cartea este iniţiatică, o regresiune în Memoia arhetipului 

şi un athanor în care experimental este “ mister ce se arată ascunzându-se, se ascunde, 

arătându-se. Prin întrezărire, intuiţie, deductivă, revelaţie. Una mai degrabă sofianică. 

Despre Apocalypsis cum figures 

Mariana BRĂESCU SILVESTRI 

Sunt prima care să recunosc că am greşit. Am crezut atunci, la început, citindu-i primele 

povestiri, că pentru Artur Silvestri proza este un violon d’In-gres. Cu o singură excepţie, povestirile 

din acest volum au fost scrise în emoţia atât de roditoare din lunile când soarta ne îndrepta definitiv 

unul către celălalt. Era demult, era acum 26 de ani. Scriam ca în transă pentru ca noaptea târziu să-i 

citesc la lumina tainică a veiozei rândurile care îl încremeneau. Şi din timp în timp, îmi dădea şi el 

pagini din scrisul său ca un răspuns grav, neaşteptat, un sunet de hautbois. Artur Silvestri, temutul 

pag. 66 






critic, primul în elita tinerilor scriitori, „micul Călinescu”, talentatul intelectual îşi permitea, 

credeam eu, li bertatea emoţiei. Scria proză. Proximităţile literare dau dovada gustului său rafinat şi 

a culturii. Prea intelectuale pentru un cititor obişnuit? Poate, dar perfecte şi perfect expli -cabile 

pentru tânărul cărturar. Încrezător în steaua sa de critic literar, de filozof şi istoric al ci vilizaţiilor şi 

el le aşeza, poate, pe alt palier deşi unul atât de aproape de inimă. A lăsat să se scurgă două decenii 

până când a publicat această culegere de alcătuiri cum le numea. A dat volumului titlul poveştii pe 

care am trăit-o amândoi într-o noapte de Crăciun de acum exact 26 de ani: Apocalypsis cum figuris. 

De atunci am parcurs împreună, în sute de nopţi – sute de drumuri şi în zeci de nopţi chiar drumul 

din această poveste. Şi totuşi, de ce ţin minte atât de bine noaptea aceea? Gesturile din maşină? 

Gesturile lui, gesturile mele? Încântarea, încordarea fiecăruia dintre noi şi neliniştea, abia bănuită? 

De ce, când recitesc aceste pagini, recunosc, ca şi cum m-aş uita într-o oglindă magică, cuvintele 

nescrise, gesturile nepovestite, îi ştiu răsuflarea, mirosul tutunului şi e de ajuns să închid ochii ca să 

simt definitiv arsura gerului aspru, uscat. Totul e poveste şi totul e adevărat, chiar şi finalul tragic, 

acela care avea să se petreacă însă 25 de ani mai târziu, tot înainte de tainica sărbătoare a 

Crăciunului. Şi nu contenesc să mă întreb cum de a ştiut Artur să scrie la fel de exact, la fel de 

adevărat încă de atunci şi destinul Mariei? I l-a lăsat ca pe o partitură, pe singura partitură pe care o 

va mai cunoaşte vreodată: “…singurătatea o împresurase. Răsărise luna; însă cerul adânc pierduse 

stelele pentru totdeauna”. 

Eseu 

Vavila POPOVICI 

„Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional 

şi vorbitor care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ” 

Petre Țuțea 

Fiecare om are o concepție despre lume și viață, exprimată sub formă de 

convingere sau ipoteză, care poate fi adevărată sau falsă și conform căreia își 

desfășoară viața. 

Filosoful român Petre Țuțea susținea că înapoia lucrurilor omul pune două 

concepte, materia sau Dumnezeu, materia fiind Dumnezeul ateilor. Vreau să 

cred că materialismul și cinismul ce păreau să flancheze postmodernismul, 

nu au câștigat definitiv, că foamea exagerată de concret în detrimentul misterului va dispărea curând 

și un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente și valori 

fundamentale, precum Iubirea. Scriitorul german Thomas Mann (1875-1955) spunea despre 

umaniști că ei sunt singurii depozitari ai tradiției demnității și frumuseții omului. 

Sunt atâtea întrebări pe care oamenii și le-au pus de-a lungul timpului și continuă să și le pună: 

De ce suntem aici pe această planetă? Sunt ființe pe altă planetă? De ce gândim, cum gândim? De 

cine am fost înzestrați cu spirit, aceasta formă de energie pe care omul nu o poate reproduce? Ce 

este dincolo? Unde este acel dincolo? Și multe altele. Alcătuirea omului din corp și suflet, creează 

un adevărat cutremur în mintea lui, neîmpăcat fiind cu moartea trupului și cu misterul ei.. 

De la scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe ne-au rămas celebrele versuri: „Când? Cum? 

Și Unde? – în zei tăcere e! Rămâi la pentru că și nu-ntreba de ce.” Oamenii totuși caută răspunsuri, 

cei credincioși știu unde să le găsească, ateii se zbat în necredință toată viața. Trăim în acest univers 

care ne este școală-laborator pentru ridicarea ființei pe un plan superior. Universul pentru noi are o 

limită materială, deși el pare nelimitat. În plan spiritual nu există nici început și nici sfârșit. 

Individual și în ansamblu avem datoria de a evolua spiritual. Este necesar să cunoaștem drumul pe 

care trebuie să mergem în viață, pentru a ne crea un trai cât mai stabil, întrucât instabilitatea ascultă 

de legile universale ale haosului. Principiul călăuzitor, cel al luptei între benefic și malefic, face 

parte din dialectica universului, el există deci la scară cosmică, precum și la scara infimei celule vii 

din orice organism născut cu viață. Trebuie să știm că omul este compus din învelișuri energetice în 






afara corpului fizic, asemeni pământului din care este făcut. La ora actuală, din cauza degradării 

progresive a Pământului, învelișurile lui energetice s-au degradat profund, se prezintă ca o plasă cu 

multe ochiuri, omul fiind cel vinovat de poluare sub toate formele ei. Este vorba de păduri, mări, 

oceane, râuri, pietre etc. La rândul nostru suferim de o degradare energetică, dovadă sunt bolile, 

suferințele și scurtarea vieții. Oamenii cu viață matusalemică, descendenții imediați ai lui Adam 

trăiau sute de ani, pământul se rotea invers, iar rotația în jurul axei se desfășura mai lent, anul avea 

480 de zile. Se crede că specia umană a suferit atunci o mutație genetică esențială, dirijată de forțele 

nevăzute. Amintesc de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) care credea că omul va deveni 

nemuritor printr-o mutație irațională. În Biblie se spune: „Celor care își vor păstra credința până la 

sfârșitul Apocalipsei li se va da să guste din pomul vieții”. Or, pomul vieții nu este altceva decât 

schema structurii ADN, modificată, care poate oferi omului o viață din ce în ce mai lungă.Gândurile 

oamenilor pline de ură se spune că afectează straturile geologice ale pământului prin vibrații 

negative provocând cutremure, inundații, surpări de falii. Nivelul pozitiv al sensului devenirii 

umane înseamnă a trăi în armonie perfectă cu toate legile Universului și cu toate principiile morale 

pozitive, a trăi sub însemnul spiritualității benefice, conform legilor Divine ale Creației, spiritul 

benefic însemnând accesul la o înaltă spiritualitate și ordine morală, o apropiere a omului de 

Absolut. Iisus Hristos a fost cel care a reabilitat Pământul, energetic și spiritual, dovadă că omenirea 

mai trăiește și evoluează. Dacă n-ar fi fost reechilibrat, sunt de părere unii, acest strat energetic al 

Pământului, planeta noastră s-ar fi ofilit probabil ca o floare sau totul ar fi degenerat în ceva greu de 

imaginat. Medicul, psihologul si psihiatrul elvețian Carl Gustav Jung (1875-1961) spunea: 

„Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca 

viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină 

de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din 

belşug” (Ioan 10:10). 

Anton Pascale, autorul cărții „Să nu cădem privind cerul”, titlul superb inspirat de spusele lui 

Blaise Pascal: „Ne îndreptăm privirea în sus, dar ne sprijinim pe nisip; și pământul se va crăpa și 

vom cădea privind cerul”, ne vorbește despre provocarea lumii contemporane, mai ales a 

postmodernismului care a necesitat dialogul între teologie, în special apologetica, și știință. 

Afirmațiile despre alcătuirea omului din trup și suflet, sau din trup, suflet și duh pot fi armonizate 

considerând că prin actul de creațiune omul a fost făcut, din punct de vedere substanțial, din două 

părți – materie și spirit, iar funcțional din trei părți, sufletul rezultând din interacțiunea materiei și 

duhului. Duhul (spiritul) este suflarea directă a lui Dumnezeu și poate fi luminat sau întunecat, iar 

sufletul are o altă menire, înzestrat fiind cu minte, intelect, voință și capacitate emoțională 

(sentimente, instincte), partea pentru care divinitatea are un program de răscumpărare. Sufletul este 

creat de Dumnezeu pentru a transmite informația AND-ului primordial (principiul vieții) și alte 

informații către corpul fizic și pentru a asigura viața sentimentală și mentală a omului. Prin legătura 

dintre duh și trup, asigurată de suflet, omul devine în totalitatea sa o făptura vie. Sufletul este viu, se 

perpetuează cu binecuvântarea Duhului, care l-a creat pentru a se înmulți și a fi folositor creatorului. 

Biblia accentuează că sufletul este în ochii divinității averea care trebuie crescută, păzită și curățită 

în cursul vieții pământești de încercările de corupere ale Satanei.Autorul mai vorbește despre 

descoperirea importantă făcută de către fizicianul german Max Plank (1858-1947) și anume aceea a 

conceptului de „cuantă” de energie, adică cea mai mică cantitate de energie care poate fi emisă sau 

absorbită de un sistem atomic, demonstrând că în lumea subatomică domnește discontinuitatea 

(materie-antimaterie; corpuscul-undă; fizic-spiritual) și confirmând teoria specială a relativității, 

dezvoltată de Einstein (1879-1955), precum și teoria generală a relativității publicată ceva mai 

târziu. Teoria generală a relativității renunță la noțiunile de spațiu și timp absolut și răstoarnă teoria 

mecanică cerească clasică a unui univers infinit cu aceeași densitate a materiei, cât și teoria 

newtoniană a unui univers în care lumea stelelor ar fi o insulă finită (cu materie mai densă în centru) 

în vidul infinit al spațiului, înlocuindu-le cu posibilitatea unui univers spațio-temporal 

cvadridimensional, cvasi-sferic și nelimitat, în continuă expansiune. Această teză, se spune în 

pag. 68 






continuare, a fost dovedită de astronomul american Edvin Hublle (1889-1953), calculându-se apoi 

viteza acestei expansiuni continue a universului. Biblia a postulat de aproape 2000 de ani universul 

deschis: „Tatăl meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea lucrez” (Ioan 5:17) „Și am văzut un 

cer nou și un pământ nou…” (Apocalipsa 21.1)Formula energiei demonstrate prin teoria relativității 

speciale (E=m.c2) unifică conceptele de energie și materie. Materia este energie condensată și 

energia este materie disociată. Acest lucru l-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Pavel: „Tot ce se vede 

n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3) Descoperirile fizicii moderne au impus și 

noțiunile de materie negativă, formată din particule non-fizice (energie pură) și de materie pozitivă, 

formată din energie condensată în particule, demonstrând faptul că universul cunoscut are un bing – 

bang și va avea un sfârșit prin disiparea într-o noapte veșnică, datorită expansiunii continue. 

Conform unei teorii, universul este caracterizat de particule cu masa pozitivă, ce evoluează cu 

viteze până în preajma vitezei luminii, se transformă în fotoni în dreptul pragului și trec apoi în 

universul spațiu-timp negativ, sub forma de particule non-fizice tahionice (două lumi distincte). Se 

presupune de către unii cercetători că tahionii ar oferi posibilitatea percepției, în același moment 

temporal, a trecutului, prezentului și viitorului, putând reprezenta o posibilă structură a lumii 

spirituale. Se demonstrează chiar că particulele tahionice constituie substratul radiației 

electromagnetice ce caracterizează materialul negativ (spiritul), particule care ar călători mai repede 

decât lumina. În legătură cu această idee, un alt cercetător concepe omul ca un conținut de materie 

pozitivă și negativă, sau altfel spus, de materie și energie. Se speră ca legile ce guvernează lumea 

non-fizică să fie descoperite. Astăzi se bănuiește că timpul are o curgere lineară, uniformă în 

universul materiei pozitive, în timp ce în lumea materiei negative curgerea lui fizică este 

neuniformă. Această concepție a fost acceptată de unii pentru a explica componentele spirituale ale 

ființei umane, dar alții o resping pentru că ar putea conduce la concluzia că Dumnezeu este energie 

fizică pură. Se poate accepta însă, că Dumnezeu este spirit, deci energie inteligentă divină, având 

legile ei proprii, încă nedeslușite de oameni, iar o asemenea energie poate produce cu ușurință 

energia fizică care să stea la baza creației universului și a vieții pe pământ. Spiritul divin poate 

îmbrăca formă materială, dar materia nu se poate transforma în spirit divin. Deci duhul omului nu 

este o formă a materiei negative, cum este cazul sufletului, ci este de origine divină (suflarea lui 

Dumnezeu). Medicul, neurologul român Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) ne vorbește într-o 

carte a sa despre evoluția gândirii omului despre suflet: „Posibilitatea existenței unor “suflete” 

extraterestre nu este exclusă, dat fiind dimensiunile cosmosului. Probabilitatea însă ca ele să apară 

pe un “suport” material identic ca cel al inteligențelor terestre este foarte mică, deoarece 

biogeneza și apoi evoluția materiei organice (odată constituită) e puțin plauzibil să se repete în 

același fel în alte planete din cosmos. Este suficient de exemplu ca materia “organică” să fie 

bazată pe siliciu în loc de carbon sau ca simetria dreapta – stânga să fie înlocuită cu o organizare 

radială, pentru ca întreaga materie să se structureze diferit. Mitul și realitatea științifică nu sunt 

chiar atât de îndepărtate, mai ales când este vorba de o problemă atât de complexă ca aceea a 

suportului material al vieții psihice.” Academicianul român Eugen Macovschi (1906-1985) admitea 

viața extraterestră atrăgându-ne atenția că extratereștrii pot avea un corp asemănător corpului 

nostru, dar cu particularități anatomice și fiziologice corespunzătoare altor activități și funcții; din 

câte am înțeles, cu o gândire care poate diferi sau depăși gândirea noastră, adică o altă formă a 

gândirii. Tot el ajunsese la concluzia că după destrămarea corpului fizic, materia noesică, câmpul 

noesic, adică câmpul gândirii poate persista în spațiu, fără a ști cât timp și ce l-ar putea face să 

dispară total. „Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când 

componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e 

o poveste pentru oameni care se tem de întuneric”, a declarat Stephen Hawking acum câteva zile, 

pentru „The Guardian”. Dar creierul uman este mult mai mult decât un computer. Creierului uman 

nu poate fi comparat cu microprocesorul întrucât între neuroni nu circulă doar electricitate, ci 

semnale electro-chimice care sunt mult mai complexe; oricum, neuronii nu funcționează ca 

tranzistorii. În creier există miliarde de miliarde de celule și interacțiuni. Este adevărat, afirmă 






profesorul, matematicianul englez Roger Penrose (n.1931) că „în ceea ce priveşte efectuarea 

calculelor numerice, omul este neperformant comparativ cu realizările unui calculator. Dar, 

creierul uman este capabil, la rândul lui, de activităţi pe care calculatoarele nu le pot egala. Omul 

poate lua decizii în condiţii de incertitudine, este capabil de ceea ce noi obişnuim să numim 

«intuiţie», de a face legături între diverse noţiuni abstracte. Posedăm un organ cerebral 

extraordinar de bine organizat, ale cărui structuri profunde ne sunt încă necunoscute.” Roger 

Penrose mai consideră că „există în mintea noastră (sau mai curând în conştiinţa noastră) ceva 

nematerial…” şi „Ceea ce se petrece în creierul uman este calitativ diferit de modul de funcţionare 

a calculatoarelor existente sau imaginabile. Calculatoarele actuale sunt departe de performanţele 

gândirii și nimeni nu poate descrie exact care sunt procesele biofizice şi ce fel de reacţii chimice 

însoţesc gândirea umană!” 

Creierul se poate reface după anumite traume. Unii consideră că putem transplanta orice organ, 

cu excepția întregului creier, fără a transplanta sau fără a ucide în principiu persoana. Chiar și 

atunci, ni se spune, nu vom fi în stare să distingem între absența vieții personale și viața umană 

personală compromisă (de exemplu, o persoană aflată în comă). Putem declara moartea doar atunci 

când natura întrupată a unei persoane a fost distrusă. De asemenea, din moment ce persoanele sunt o 

unitate trup, suflet și duh, ele trebuie recunoscute ca prezente chiar dacă dorm sub anestezie 

profundă sau în comă, sufletul se găsește în tot trupul.Doctorul în ştiinţe din România Adrian Iosif, 

într-un articol intitulat «Creierul și conștiința» amintește dezmințirea unei afirmații a neurofizicienilor 

despre impulsuri electrice, înțelegându-se că mesajele călătoresc spre creier, ajung la o 

entitate misterioasă numită «psihic», primesc ordine de la aceasta şi apoi își continuă călătoria. Dar 

psihicul nu are o poziţie în spaţiu, ca atare nu are sens să se vorbească despre semnale fizice care să 

ajungă la el. De aici presupunerea că memoria şi conştiinţa nu pot fi localizate pe scoarţa cerebrală, 

deşi există zone şi formaţiuni cerebrale care intervin în aceste procese și cea mai mare probabilitate 

este că „prin elementele cuantice din structura sa, creierul are posibilitatea de a intra în legătură 

cu alte structuri sau entităţi energo-informaţionale!” Conştiinţa nu se supune calculului matematic! 

Foarte mulţi cercetători sunt neîncrezători cu privire la pătrunderea în esenţa fenomenului. De ce 

oare ? Concepţia la care a ajuns neuro-fiziologul australian John Eccles (1903-1997) în urma unor 

cercetări îndelungate este extrem de interesantă pentru atmosfera ştiinţifică a secolului nostru: 

„Mintea conştientă de sine este o entitate distinctă de creier; ea «baleiază» suprafaţa creierului, în 

care citeşte diverse date.” Creierul, după părerea lui John Eccles, este un organ de legătură între 

mintea conştientă de sine şi corpul fizic. Cercetările l-au condus la concluzia că la moartea 

creierului, când toată activitatea cerebrală încetează complet, mintea conştientă de sine nu mai 

recepţionează nici un fel de mesaje de la creierul pe care l-a cercetat şi l-a controlat aşa de eficace o 

viaţă întreagă. Dar, deşi creierul a murit, mintea conştientă de sine continuă să existe! „Astfel, scrie 

Eccles, poate exista un nucleu, un eu ascuns, care supravieţuieşte morţii creierului pentru a 

dobândi o altă existenţă care trece în întregime dincolo de orice ne putem imagina!”„Nu există Rai 

sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de 

întuneric” – Stephen Hawking 

Petre Țuțea povestea despre sfârșitul unui văr de-al său, un om simplu, dar înțelept și care a 

murit solemn. În momentul când fiica a adus lumânarea și o ținea ascunsă la spate, el i-a spus: 

„Aprinde lumânarea, fă, că eu știu unde mă duc!” „Dumnezeu trebuie primit și nu înțeles, la 

Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. ”- Petre Țuțea „Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă 

grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” - Stephen Hawking. „Sunt unii care înlocuiesc 

nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” – Petre Ţuţea. 




pag. 70 






O privire de înger 

Monica CUCU * 

Viaţa după moarte 

Cum reacţionează oamenii când văd un accident îngrozitor pe 

autostradă? Unii încetinesc şi privesc scena cu ochi curioşi, apoi 

accelerează şi îşi văd de drum. Alţii se opresc şi încearcă să afle mai 

multe de la faţa locului. Câţiva conduc pe lângă zona fierbinte cu acceaşi 

viteză, neinteresaţi de eveniment. Efectele unui accident teribil asupra 

privitorilor sunt de două feluri, ori te tulbură ori te lasă rece. Depinde de 

nivelul de empatie pe care îl posezi. E posibil ca din cauza violenţei care 

infectează rasa umană, să nu mai fim atât de sensibili în faţa morţii. 

Crime, accidente, atacuri - toate acestea au devenit "ştirile zilei", un fel de 

doză zilnică de moarte care ne este servită prompt, proaspătă şi fierbinte. 

Dar cum reacţionează lumea în faţa unei tragedii de proporţiile celei 

care s-a petrecut în 11 Septembrie, 2001 în Statele Unite? În ansamblu, reacţiile sînt similare cu cele 

faţă de un accident rutier. Eu am fost una dintre persoanele care s-a oprit, a plîns şi a învăţat ceva 

extrem de important. Atîta durere şi moarte a fost imposibil de 

ignorat, imposibil de uitat. Chiar şi după un deceniu, simt că mi se 

înmoaie picioarele numai cînd mă gîndesc ce s-a întîmplat în cele 

două turnuri, cîte vieţi inocente au fost secerate fără milă şi câtă 

durere a rămas în sufletele unor oameni loviţi de nebunia unei 

ideologii diavoleşti. Când te uiţi la televizor şi vezi imaginile 

terifiante ale atacului, parcă îţi vine să crezi că e doar un film turnat 

la Hollywood, pentru că în mod normal un om nu ar putea face aşa 

ceva semenilor lui. Te cutremuri şi şopteşti "Bieţii oameni", dar nu 

cred că poţi realiza exact proporţiile tragediei. Singurul fel de a 

cuprinde cu inima şi mintea ceea ce s-a petrecut acolo e... să fii 

acolo. Fizic. La faţa locului. 

Acum 4 ani am zburat la New York şi primul lucru pe care l-am 

făcut a fost să chem un taxi galben şi să rog şoferul să mă ducă la 

Ground Zero. Îmi amintesc faţa impasibilă a şoferului - probabil că 

era obişnuit să facă drumul ăsta. Când am coborît, prima senzaţie a 

fost de ireal: eram în mijlocul unei zone uriaşe care nu poate fi 

estimată corect pe micul ecran. Ziua însorită a scos în evidenţă toate detaliile - mai puţin cele pe 

care le văzusem la televizor în ziua tragediei; acele detalii se derulau doar în ochii minţii... Un gard 

cu ochiuri mari împrejmuia zona Zero. M-am rezemat de el şi am privit în jos, în fundaţia celor 

două turnuri. O groapă cît un abis în care vedeam muncitori ocupaţi cu reconstrucţia, muncitori de 

dimensiunile unor furnici. Apoi am privit în jur şi am început să văd fotografiile. Erau peste tot - pe 

gard, pe panouri ridicate in memoriam, pe asfalt... Feţe zimbitoare ale unor oameni care nu mai 

existau demult... Şi fără să mă pot controla, am început să plîng amarnic, ca şi cum un val fizic de 

durere m-ar fi luat pe sus. Lacrimi amare pentru sufletele acestea care nu erau pregătite să moară în 

chinuri, suspine pentru cei care încă îi plîngeau... 

Mi-am imaginat dimineaţa de 11 Septembrie 2001, când toţi aceşti oameni şi-au început ziua 

fără să ştie că va fi ultima din viaţa lor. Am fost de-a dreptul dărâmată, fără să îmi pot explica prea 

bine de ce simţeam. de parcă mi-am pierdut proprii prieteni acolo. Am înţeles un lucru foarte 

important în ziua aceea... Poate că nu vom fi în stare să evităm tragedia şi poate că moartea ne va 

întrerupe drumul pe neaşteptate, dar putem face un lucru: să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. 

O tragedie ca asta ar trebui să ne amintească de ceea ce trebuie să facem ca să trăim din plin. Am 

scotocit după un pix şi o foaie din agenda mea de telefon şi am scris: "May you all enjoy Heaven 

forever". Am aşezat nota pe unul dintre micile altare cu flori şi lumânări construite lângă gard, şi 






mi-am şters lacrimile. Era o zi frumoasă... Am zâmbit. "Fie ca voi toţi să vă bucuraţi în Rai pentru 

totdeauna." (Ventura, U.S.A. sept. 2011). 

Blog Alin BENA 

Monica Cucu a debutat editorial în anul 2000, la editura Signata, cu “Lumea văzută de un 

înger” (eseuri), prefaţată de Eugen Evu. Era pe atunci om de radio la Deva şi inspirata 

textieră a grupului Compact, soţia solistului Paul Ciuci… Nervul epic este unul evident 

remarcabil, iată de ce îi aşteptăm o nouă carte (e.e.). 

Avangardul pe contrasens 

Boala râsului 

S-a născut dintr-un hohot de râs. 

Când părinţii au trebuit să îi arate lumea 

El a început să râdă în faţa fiecărui lucru, 

Până la soare. 

Şi a fiecărui cuvânt, 

Până la infinit. 

La şapte ani încă nu se oprise din râs 

Şi doctorii l-au trimis la şcoală. 

Profesorii i-au arătat cartea de fizică 

Dar el râdea ţinându-se cu mâinile de 

burtă. 

La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi. 

La geografie, la tălpi. 

Atunci doctorii i-au recomandat trei femei 

Demne de acest nume, 

De care să se-ndrăgostească, 

Dragostea intrând în profilaxia liniştii. 

Cum să vă spun? 

Pe prima a iubit-o-n hohote, 

Pe a doua a zâmbit-o, 

Cu a treia s-a-necat de râs. 

Atunci doctorii i-au prescris moartea, 

S-o ia o dată în viaţă 

Şi după aceea câte o linguriţă 

Din trei în trei veşnicii. 

Dar şi în mormânt 

El tot mai continuă, şi azi, să râdă. 

Până acum a fost mutat în vreo 

Şapte cimitire 

La cererile repetate 

Ale răposaţilor. 

Marin SORESCU 

Nudism 

Car nămol cu o căldare 

La femeile care fac nudism. 

În tinereţe aveam o părere mai bună 

Despre femei; 

Dar trebuie să facă cineva 

şi treaba aceasta. 

Ele nu se mai feresc de mine 

Mă numesc "cel care aduce nămol" 

şi-şi vad înainte de nudismul lor. 

De fapt eu nici nu le mai bag în seamă, 

Le numesc "femeile care se înamolesc" 

şi mă gândesc la ale mele. 

Uneori mă apucă din senin 

O poftă grozavă de înjurat. 

Dumnezeii tăi de viaţă 

De tinereţe 

De bătrânete 

De fericire 

De iubire 

De căsătorie 

De ideal. 

Toti aceşti dumnezei 

Se prefac în nămol de buna calitate. 

În orice caz femeile îl găsesc foarte bun 

şi se ung cu el. 

Marin SORESCU 

– Balaurul cu şapte capete şi fântâna cu ghilotină 

pag. 72 






Hermeneia: 

Muguraş Maria PETRESCU 

Dualitate vs. dedublare sau cireaşa de pe tortură?... 

Numim coşmaruri, visele urâte şi chinuitoare. Ce se întâmplă atunci când ele ne torturează, 

subjugându-ne în propria lor sau în propria noastră tiranie, ce se întâmplă cu noi atunci când ele ne 

chinuie? Proiecţia visului, starea de visare duc întotdeauna la o dedublare a eului. Visarea aparţine 

tuturor, dar ea se impune, mai cu seamă poeţilor dominaţi de metaforă, imaginaţie şi idee. De aici 

poemele duble (imagine în oglindă), în dialog, în canon (de genul celui muzical). 

Cartea polemicii constructive… 

Florentin SMARANDACHE 

… De la începutul lui 1988 am purtat o corespondenţă “înverşunată” aş 

îndrăzni să afirm, „experimentală”, avangardistă cu prof. univ. dr. Ion Rotaru, 

Şeful catedrei de Limbă şi Literatură Română de la Facultatea de Litere, Univ. 

Bucureşti. Ne scriam… antiscrisori..., în răspăr, în contrasens, jucându-ne 

uneori în epistole, cu critici şi autocritici, exagerări şi ameninţări de formă, cu 

aluzii, ironii, chiar şi cu absurdităţi,… experimente lingvistice,… anagramări, 

deturnări de sensuri… 

Iată-ne românii adevăraţi ... 

Eva DEFESES 

Grădinile Niram din Madrid 

Capitala Spaniei va cunoaşte, începând cu anul 2012, un nou centru 

cultural, dedicat promovarii culturii române. Este vorba de un spaţiu 

multifuncţional, situat în centrul Madridului. Cu o suprafaţă de aproape 

600 m², Jardines Niram (Gradinile Niram, în traducere) vor cuprinde şi 

un mic parc, unde publicul se va putea delecta cu spectacole, concerte 

şi chiar expoziţii de artă în aer liber. Proiectul este iniţiat de promotorul 

cultural Antonio Calderon de Jesus şi artistul plastic Romeo Niram 

(fondatorul Editurii şi al Spaţiului Niram din Madrid). Noul spaţiu este 

conceput ca o structură dinamică, ce va cuprinde un Centru Cultural, Galeria de Artă Calderon de 

Jesus, dedicata artiştilor consacraţi şi Galeria Nicole Blanco, care va promova artiştii tineri, la 

început de drum, o zona destinată copiilor, un magazin de obiecte de artă şi bijuterii, o zonă cu 

scena pentru spectacole şi una de bar-restaurant. Antonio Calderon de Jesus a declarat că: „punctul 

de interes al Centrului va fi latura pedagogică. Pe langa organizarea a diverse evenimente 

culturale, de la expoziţii la lansări de carte, teatru, muzică, se vor organiza activităţi speciale 

pentru tineret şi copii, cercuri de Pictură, Desen, Fotografie. Educaţia plastică este destul de 

ignorată în programul şcolar şi, din punctul nostru de vedere, esenţială pentru dezvoltarea 

copilului. La Centrul nostru, copiii vor avea parte de o zona special amenajată unde vor putea 

îmbina joaca şi primii paşi în arta plastică, într-un mod plăcut şi atrăgator, în timp ce părinţii se 

vor bucura în linişte de o expoziţie sau vor asista la un concert. Pe de altă parte, vor putea să 

realizeze aceste activităţi în aer liber, în mijlocul naturii şi asta chiar în centrul Madridului, ceea 

ce presupune o atracţie în plus atât pentru părinţi cât şi pentru copii." Antonio Calderon de Jesus 

este galerist şi consultant în artă, proprietarul a doua galerii în Madrid şi iniţiatorul a numeroase 

proiecte de cooperare artistică internaţională, în care a angrenat peste 1000 de artişti plastici, în 

special din România. Pentru eforturile sale de promovare, a fost recompensat atât în Spania cât şi în 

Portugalia cu numeroase premii. Anul trecut, a primit şi un premiu românesc, în cadrul Galei 

Celebrităţilor româno-spaniole. Centrul Cultural va pune un accent deosebit pe promovarea 






artiştilor români, urmând linia începută deja prin evenimentele de la Espacio Niram şi de Calderon 

de Jesus cu amplul video-documentar „Arta Romanească", ce cuprinde prezentări şi interviuri cu 

artişti români din principalele oraşe dar şi din multe sate şi orase mai mici din toată România. 

Antonio Calderon de Jesus declară ca unul din obiectivele principale ale acestui nou Centru este 

promovarea artiştilor români pe piaţa internaţională de artă. „Dorim să îi convingem pe aceştia de 

posibilităţile de care dispunem şi să le oferim instrumentul prin care să obţină recunoaşterea 

creaţiilor lor. Artiştii români aduc un suflu nou în lumea artei. Principala calitate a artei româneşti 

sta în faptul că nu este contaminată. Deşi artiştii români se găsesc pe linia a ceea ce înseamna azi 

arta contemporană, ei au un stil unic, care combină contemporanul cu elemente din trecut. Aceasta 

unire face arta românească foarte interesantă şi dorim să îi oferim promovarea şi recunoaşterea pe 

care le merită, într-un spaţiu elegant, central, de înalt nivel." Decoraţia interioară a noului spaţiu îi 

aparţine artistului plastic român Bogdan Ater. „Viziunea mea este să creez un spaţiu luminos, unde 

statuile, marmura, obiectele de artă să co-existe într-o armonie desăvârşită cu verdele naturii." Se 

preconizează deschiderea noului spaţiu la începutul anului 2012. 

Noua nouă generaţie: 

Ioan Sebastian BARA 

Debut editorial 

Bianca C. DAN 

Transplant de iubire, ed. Emma Books- Sebeş 

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva a organizat în 

ziua de 16 septembrie 2011, la Casa de Cultură „Drăgan Muntean”, Sala 

„Liviu Oros”, întâlnirea cu tânăra poetă Bianca C. DAN. Cu acest prilej, a 

fost lansat volumul de debut intitulat Transplant de iubire, apărut la Editura 

Emma Books din Sebeş. Tânăra poetă la al cărei debut editorial am fost 

martori s-a născut la 25 iunie 1983, la Deva, iar până în prezent a publicat 

poezii în reviste literare din judeţ (Provincia Corvina, Revista Agero- 

Germania, Algoritm literar, Ardealul literar), Fereastra, Cafeneaua 

literară, Discobolul, Orient latin), precum şi în volume de antologie de 

poezie intitulate Poeţi în labirint şi Muguri iertaţi. Pentru opera poetică apreciată de critica literară 

ca fiind valoroasă, Bianca Dan a obţinut numeroase premii literare: - premiul I la concursurile 

„Timpul iubirii, Prieteni de suflet”, ediţia I, Oneşti, la concursul de creaţie literară „Eugen Nicoară - 

La porţile visului” ediţia XX, 2010, Reghin, şi la concursul „Dragostea-i destin străvechi”, februarie 

2011, Piteşti; - menţiune la concursul „Agatha Grigorescu Bacovia” 2010, Mizil; - menţiune la 

concursul literar „Visul” 2010, Orăştie; - premiul „Orfeu” al scriitorilor danubieni Mehedinţi la 

Festivalul „Nicolae Drăgan”, ediţia I, 2010, Galda de Jos, jud. Alba; - menţiune la concursul literar 

„George Ţărnea”, noiembrie 2010, Râmnicu-Vâlcea; - premiul revistei „Algoritm literar”, la 

concursul on-line „Poezie şi suflet”; - premiul „Cafeneaua literară” la concursul „Leoaică tânără 

iubirea”, 2011. Publicul prezent la lansare, iubitorii de poezie, tinerii care vor să se afirme în 

domeniul poeziei au avut prilejul să dialogheze cu tânăra poetă Bianca C. Dan, cu prilejul debutului 

ei editorial de la Deva. Au opinat despre carte scriitori din judeţ. 

Reviste de referinţă în literatura românească 

pag. 74 






Medalion de Excelenţă 

Angela Felicia BOTEZ 

Dr. prof. univ. Angela Botez, s-a născut la 12 august 1943 în jud. Hunedoara, 

la Deva, unde a urmat cursurile liceului „Decebal”. 

Este una dintre cele mai admirabile persoane originare din arealul nostru, 

afirmându-se în mediul universitar din ţară şi din Europa; Urmează Facultatea de 

Filozofie (1961-1963). Doctor in filosofie din 1978. Cercetător ştiinţific principal 

la Institutul de Filozofie, Academia Româna. Doctor în filosofie, cercetător 

ştiinţific principal la Institutul de Filosofie, membră în societăţile internaţionale 

GAP, 45, EAST şi în colegiile revistelor „Man and World” U.S.A.) şi „Appraissal” (Anglia). 

Redactor şef al „Revistei de filosofie” şi „Revue de philosophie”. 

Bibliografie, selectiv: 

Dialectica creşterii ştiinţei- O abordare epistemologică ( 1980) Euristică şi structură în ştiinţă ( 1978), Revoluţie şi 

creaţie( 1983) Lucian Blaga, Cunoaştere şi Creaţie ( 1987), Mematorfoze actuale în filosofie ştiinţei ( 1988), Simetrie şi 

asimetrie în Univers ( 1992), Realism şi relativism( 1996), Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga (1996), 

Concepte integrative antice, moderne, postmoderne ( 1997), Filosofi britanici la sfârşitul sec. Al XX-lea( 2000), Şapte 

călătorii filosofice în Marea Britanie ( 2002), Filosofia conştiinţei şi ştiinţele cognitive ( 2002), Filosofia în paradgima 

culturii britanice ( 2004),” Revista de filosofie „ la 80 de ani ( 2004), Un secol de filosofie românească ( 2005). A tradus 

cărţi de: W. Newton Smith, Roger Trigg, Calvin O. Schrag, Ted Honderich. 

Imagotext Paulina Popa 

Viaţa cărţii hunedorene: 

Ion URDA, 

un „studiu de caz” boematic... 






Lustru … 

Ajungă-i zilei răutatea ei ?! 

Un straniu-n toamnă dor de toţi ai mei 

Nedesluşit, al sinelui de sine, 

Septembrie natal când anii răi 

Cu tropotiri şi plânsete de miei 

Îi inversară Timpul Fost, ce vine… 

Interiorul munte-n sus la zei 

Geloşi, Entelehia sacră-n vamă 

Orânduit-au. Sub genunchii mei 

Nadir şi zare-au strâns, şi buni, şi grei, 

Trecutul nu-i, prezentul nu mai cheamă 

De parcă au mai fost şi vor să fie 

Zăpezi şi cerul înstelat-n amiază 

Lumina lumii zilelor stă trează 

Catapeteasmă să o sfâşie o rază 

Nu-mi faceţi sarcofag din poezie 

Mai mult avem nevoie de-a iubi 

Decât de-a fi iubiţi în astă lume 

Necum adio vouă, fraţi anume 

Şi prieteni vrăjmăşiţi pe-un bruş de nume 

Nimic de împărţit doar a iubi 

Sub stele–n miazănoapte cânt, ehei ! 

Dor subţiat şi beat de frumuseţe 

Din cărţile de daruri dau bineţe 

Eugen EVU 

Celor ce vin şi fi-vor să dezveţe 

Bine de Rău, iar suferinţi răzleţe 

Să-i vindece de-o moarte şi pe ei … 

Purtaţi de Noima Celuilalt Eon 

Plângând ne naştem, ci râzând murim 

Fiinţa ştie, rareori vreun Zvon 

Străluce-n vis. Crezând, aflăm ce ştim 

Zburaţi sub crucea lui Septentryon 

Iertându-ne pe înşine ca semeni 

Departelui de-aproape, iarăşi gemeni, 

Dimensiuni să trecem fără vrere 

Cum inima pulsând măsura-i cere 

Nu carnea, ci lumina sfintei sfere 

Dumnezeind splendoarea din femei. 

Semiotica celestelor scântei 

Îşi va muri chiar moartea-n partea vie 

Să iar renască, epopee vie… 

Pe noi să ne iertăm şi dragii mei 

Ajungă-i zilei răutatea ei. 

Odinioară, adineauri, toate 

Vor fi din nou şi noi vom fi 

- în Durate. 

1991 

Scrisul româno-sirian… 

Djamal MAHMOUD (Siria) 

A treia carte a întâlnirilor de Eugen Evu 

O evumedie încă... umană 

Fiind departe doar fizic de România, ţara în care am petrecut un sfert 

de secol din viaţa mea, vă urmăresc pe toţi iubitorii cuvântului frumos, cu 

ochii sufletului şi vă aplaud orice reuşită. Acum două zile, în timp ce eram 

destul de concentrat citind nişte poeme de Ion Mureşan, cu televizorul dat 

pe postul Tvr3, întâmplător privesc ecranul şi-l zăresc pe poetul Eugen 

Evu, vorbind, cu o mare bucurie şi cu toate simţurile îi ascult discursul, 

era vorbă de o colegă de poezie, Elena Daniela Sgondea, care a fost premiată recent de Consulatul 

italian din Timişoara, într-un restaurant din oraşul Orăştie. Petrecând şi eu alături de dânşii câteva 

clipe de neuitat, vă voi vorbi acum de o carte a poetului Eugen Evu. Cartea respectivă poartă titlul, 

A treia Carte A întâlnirilor, fiind ultima dintr-o trilogie. Despre carte spune însăşi poetul: închei 

această trilogie oarecum ludică, cu uşoara istovire a unei durate de viaţă în care am învăţat multe, 

mai ales din încercări, iar recunoştinţa mea vine uneori şi pentru cei ce m-au lovit, fie că au vrut, fie 

că au fost tulburaţi de propriile avataruri. Am învăţat şi de la cum au pierdut alţii, am învăţat chiar 

de la cei mai tineri, cu care mi-a plăcut întotdeauna să mă ţin aproape, amintându-mi duios de mine 

însumi, cel de mai ieri. Pentru mine, ca şi pentru mulţi din confraţii mei, a scrie a fost şi va fi nu o 

dedublare, nu un gest egoist, nici de idolatrie, faţă de himere: ci a fost un instinct coroborat cu 

intuiţie, o undă de religiozitate într-o lume mereu misterioasă, pe măsură ce ni se re-dezvăluie. 

pag. 76 






Caracterul cumva modular al trilogiei, caleidoscopic, unul de magazin sau almanah, este prin 

această trecere în revistă a ideilor, a diferitelor texte şi creaţie lirică, în care îmi asum rolul de 

amifitrion, dar şi un reportaj revuistic, o luare de puls a vieţii litarare şi sociale din ardealul nostru, 

un autoportret în mişcare şi unul colectiv, de grup, dacă vreţi, de afinităţi-contrapunctic-de polemici 

specifice boemelor literare.. Aceste ultime pagini ale trilogiei de publicistică culturală, au trecut 

literalmente în revistă, sub medierea colocvială a antologatorului-mediator stagiar, pe parcursul a 

peste 1500 de pagini, cărora le adaug pe acestea, numeroşi invitaţi prieteni sau polemişt, cu 

farmecul fiecăruia, de a comunica elevant, parte din trepidaţiile noastre sufleteşti, idei şi opiniiimaginate 

de mine într-un seminar virtual, în turnişorul Castelului Corvinilor... 

După cei 230 de antologaţi din primele două volume ale trilogiei, în cartea de faţă sunt cuprinşi, 

ca invitaţi, semnatari sau comentaţi următorii: Teresia Bolchiş Tătaru-Germania, Angela Felicia 

Botez, Mihaela Miroiu, Ioan N.Roşca, Ioan Evu, Constantin Stancu, Ghe. Niculescu, Erika Erdos- 

Norvegia, Angelo Manitta-Italia, Ada Ionescu, Elena Daniela Sgondea, 

Nicolae Drăgan, Adrian Botez, Rudi Igna, Ana Radu Chelaru- U.S.A, 

Paul Aretzu, Maria Diana Popescu, Florentin Smarandache, Victor Isac, 

Mahmoud Djamal-Siria, Maria Teresa Liuzzo-Italia, Valeria Manta 

Tăicuţu, Călin Hera, Ilie Chelaru, Marilena Rodica Chiretu, Mirela 

Roznoveanu-S.U.A, Monica Andreea-Hondru-Germania, Maria Teresa 

Liuzzo, Gabriella Meloni-Italia, Ion Urda, Orazio Tanelli-Italia, Ioan 

Şeu, Dana Opriş Ruck-Germania, Ovidiu Băjan-Franţa, Boris 

Poplavski-Rusia, Espacio Niram-Spania, Darie Pop-Franţa, Morel 

Abramovici-Israel, Florentin Smarandache-S.U.A, Lucian Hetco- 

Germania, Octavian Soviany, Magda Kuhn, Ionel Marin, Sigismund 

Duma, Antonia Iliescu-Belgia, Enza Conti-Italia, Victor Sterom, Lucia 

Tănase, Romulus Vasile Romulus Ioan ş.a. 

Miniatura de Hossein Behzad 

Ecumenica 

Patrimoniu românesc- european 

S-au mai desfrunzit câţiva ani de la un deneuitat itinerar prin sfinte locuri transilvane, la Prislop, 

Haţeg, Silvaşul de Sus, dimpreună cu P.S.S. Alexandru MESIAN, Episcop de Lugoj... Cu oameni ai 

locului, bâtrâni cu memoria zbuciumată a veacului ce se duce odată cu ei, urmând ca doar piatra, 

cartea, vitraliile, aşadar zidirea din mers, să dăinuie şi să nu uite pătimirile...Şi acolo, la o Agapă a 

destăinurii, cu venerabila prietenă – scriitoare, Teresia Bolchiş, acum în Germania, cu statornicul 

prieten – om al locului şi el, prof. univ. Sigismund Duma, rector al Univ. Ecologice din Deva, om 

de ştiinţă şi credinţă în valorile perene, am reînţeles drama din Ardeal a Bisericilor greco-catolice, 






ale cărora ruine încă se mai ţin prin satele de pe Strei şi Mureş, uneori fără clopotniţe, alteori doar 

îmbrobodite de iederă şi spini, am înţeles ce a lucrat „în orb” stalinismul şi grozismul, apoi alte 

puteri care au urmat...Parcă sunt toate sub numele planetei Eris ( Discordia), şi cu atât mai bine este 

că Biserica Română Unită îşi revigorează verticala şi demnitatea cândva înjosită. 

După un timp, am avut rara onoare de a fi găzduit de părintele Alexandru, la Lugoj, olaltă cu 

colegul Ion Urda, în incinta primitoare, cu emoţionante convorbiri despre acest unic lăcaş – 

patrimonial, dintre cele mai frumoase şi vii din Europa. Am primit darul unor confesiuni 

admirabile, de la acest mare prelat al nostru, i-am văzut biblioteca, sălile optime unor simpozioane, 

galeria înaintaşilor... O înfruptare din merindea casei, a fost şi ea expresia unor alese inimi, braţe şi 

suflete. Episcopul Lugojului, Alexandru Mesian- se vădeşte a fi un om într-adevăr mesianic (!) , 

este o delectare să îl asculţi. Darului meu modest de carte proprie, i-a răspuns cu o excepţională 

lucrare despre pictura Catedralei, a dr. Alexandru Nicolescu ( 1935), reeditară de d-sa, la 2001. 

(editura Dacia Europa Nova, Lugoj). Mă simt dator cu această succintă evocare de suflet, sperând 

că ne vom revedea sănătoşi. Sper să fie primit acest modest elogiu, faţă de fapte atât de harnice, 

aşadar înrâurite de Har. (e.e.) 

Din nou premiaţi internaţional 

Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVU 

Noi premii academice internaţionale de prestigiu în Italia : Premio alla Cariera”, pentru Eugen 

Evu, cel recent pentru volumul liric “ Beţia de timp”, secţia scrittori stranieri, editat de Realitatea 

Românească, şi pentru Elena Daniela Sgondea, care şi ea îşi adaugă unui impresionant corolar de 

trofee italiene şi germane, sub 

aceeaşi egidă „ Poesia, Prosa ed 

Arti figurative” „Angelo Musco”- 

Il Convivio, Premio speciale 

poesia romena, pentru volumul „Nevis”, apărut la aceeaşi editură. Coperţile aparţin graficienei 

devene Simona Locsei. (Dir. Acad. Angelo Manitta, presidente della Giuria - Adriana De 

Vincolis.) 

Itinerar diaspornic 

Eugen EVU despre Octavian CURPAŞ 

Despre condiţia stră-mutărilor: 

Impresii la o carte a dimensiunii româneşti 

a existenţei sau parabola berzei oarbe … 

După câţiva ani de când am citit, e drept, răzleţ, mai ales în revistele internet ale diasporei 

române din Germania şi America, scrierile lui Octavian CURPAŞ, scrierile de tip cronicăresc sau 

reportericesc, ştiri sau comentarii la unele cărţi româneşti din diaspore, dar şi de întâmpinare, 

deobicei laudative, încurajatoare la unii autori din ţară, mi-am făcut o impresie ce poate fi 

subiectivă, nu despre omul de peste ocean, cum s-ar zice, românul emigrat în valuri (istorice), în 

Ţara cea Noua a Făgăduinţei, numită încă Visul american. 

Autorul nostru este negreşit un paradoxal umanist, asupra de crezul creştin probabil 

neoprotestant american, pare-se evanghelist, un optimistic, cum spun americanii, inimos, cu un 

remarcabil apetit de „povestaş- moralist” , aproape de tip rural „bătrânesc”, de tip clasicist al 

prozei didactice - în tradiţia de dinainte de „realismul socialist”, are pare-se, dar mai ales din 

„obsedantul deceniu”...1980-1989... Modele cu adevărat benefice, fără a ne gândi la imitaţie, ci 

doar la discursul „cronicii de familie” – dar unul strtămutat sub alte ceruri şi în alte destine, 

Calea Pribegiei, sau a exodului ce aminteşte halucinant de ale evreilor de demult... consider că îi 

sunt Ion LĂNCRĂNJAN (Suferinţele urmaşilor - un scriitor român şi un roman de neuitat). 

Persdonaje ca SINU sau MITICĂ ale lui Doru Octavian CURPAŞ, sunt leit TIPOLOGICE cu ale 

pag. 78 






lui Lăncrănjan, sau amintesc de Nicolae BREBAN (Animale bolnave), dar şi siajul stilistic sociopsihologist, 

al marelui prozator Augustin BUZURA (cu ultimele sale romane sub cenzura sintezistcomunistă, 

Feţele tăcerii, Absenţii etc.). 

În cartea ce mi-a propus-o spre lectură Octavian CURPAŞ, desprind căteva trăsături ce par a ni-l 

fixa convingător (şi) ca prozator: propensiunea pentru tema odiseică (i-am spus neo-exodică) şi ca 

atare atitudinea misionaristă religioasă, foarte activă azi în diasporele româneşti, mai ales transoceanice. 

Stilul alert reporting, evocator prin personaje din cunoaşterea directă, sau re-povestitoare 

şi redistribuite de autor după afinităţile proprii, empatice, simpatice şi avide de „vraja povestirii”: 

Care este deci! grupul ţintă al unui astfel de roman? Evident, cel al milioanelor de români de pe 

toate meridianele, dar eventual şi al „nepoţilor” din România de azi, de mâine, care, eventual, încă 

nu au plecat şi ei... pe urmele acelui simpatic erou Nea Mitică, sau unui Sinu, de ce nu a autorului 

însuşi, spre Visul American... Este acesta un fel de Canaan ce se repetă, paradgimatic, prin veacuri? 

Este aşadar o stigma, altfel spus o ciocnire, interferenţă de paradgime colaterale, ale unui destin din 

care evadezi, însă cu scopul eroic, de tip argonautic, cum spune CURPAŞ ? Cred că da! Argonauţii 

căutau lâna de aur, cei ai vremii noastre aurul libertăţii „visului american”) – pentru alţii Coşmarul 

american ?) – unde „lâna de aur” este de fapt Dolarul şi beneficiile lui pebtru pribegitorul (nu am 

spus jidovul rătăcitor din epoca secolelor prăbuşită odată cu comunismul polonez, apoi sovietic, şi 

simbolicului Zid al Berlinului ? 

Citind cartea dumnoavoastră, prietene, la asta mă reduce gândul, ca unui ce a rămas aacasă, 

fără a nu-i admira sau compătimi pe cei ce au trecut Dunărea, alţii lagărele, sau au plecat cu sutele 

de mii, răbdând încă spre a primi vizele de cetăţeni asi Lumii Libere; la aceste raportări mă duce 

gândul, impresionat desigur foarte, de evocatoarele story ale personajele d-voastră, ce cu talent le 

perindaţi în pagini. Cred că astfel de cărţi ne sunt necesare, mai ales celor nou veniţi – mai mult 

decât eventualele vile zidite „ acasă”, prin actele de sacrificiu ale eroilor emigranţi care sunt 

creionaţi uneori picant- umoristic, în romanul odiseic. Valoarea cărtii astfel este nu doar a unui 

documentarist- jurnalist şi cronicar benevoitor al cărţilor altora, ci una de „testamentarism” al unei 

morale autentic creştineşti, dincolo de eternele „schisme” ce macină religios lumea noastră de 

spaime apocaliptice, de fapt ale conceptului Revelation, care înseamnă DEZVĂLUIRE... 

Consider că merită să editaţi cartea, ca o nobilă ofrandă a spiritului românesc de tip vechi, 

ruralist, eroic şi răzbătător, nu neapărat descurcăreţ-şmecheresc! - prin felul românesc de a fi... 

planetar... Aş zice al unui arhetip... pe calea unei Mutaţii. 

Stăruie o întrebare: la atari itinerarii şi destine, AZI, oare CE şi CÂT este românesc în fiinţa 

românească, despre care am învăţat noi înşine, prin vârstele proprii, şi cât ecletic ? Vă rog să cetiţi 

„Dimensiunea românească a existenţei”, a marelui Mircea Vulcănescu, pare-se reeditată după 

revoluţie, de editura Fundaţiei Culturale Române... Ca să îmi înţelegeţi corect neliniştea. Deoarece, 

pare-se, după „ orizonturile roşii” evocate de Pacepa, acum se agită a război, în acest spaţiu chinuit 

din veacuri, orizonturi tulburi, iar ceea ce scriem ar putea reprimi şi valenţe ale unei participări 

benefice naţiunii noastre, ca învăţătură: optez pentru un astfel de misionarism. Octavian CURPAŞ; 

este un practician cu scrisul al acestei gesticulaţii contra ateismului, unul demn de preţuit. 

Îmi permit să închei aceste fulgurante impresii de lector, cerute cu sinceritate, pledând aşadar 

sinceritate, cu două ziceri ale unui personaj cu care, pare-se, vă simţiţi afin- electiv (nota bene): 

1. „Nea Mitică Sinu recunoaşte că a avut noroc cu carul, şi-mi spune zâmbind: „Berzei 

oarbe îi face Dumnezeu cuib!” 

2. „Erau toţi străini, şi eu eram străin pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost 

odată”... 

Post coment: Text cheie pentru comentariul meu, din care reiese că „Visul american” a devenit 

prin forţa lucrurilor, un transplant (sic, n.n.), de Vis românesc... 

După ce a muncit din greu, ani mulţi la rând, prin Franţa, Canada şi Statele Unite ale Americii, şi 

şansa i-a mai şi surâs, iată că visul american i se împlineşte şi deţine, pe rând, trei hoteluri 

proprietate privată: unul în Long Beach, California, apoi la Reno, în Nevada şi în final, în Phoenix, 






Arizona. Acesta din urmă poartă numele CORONADO, care citit arăbeşte, de la coadă la cap, nu 

înseamnă altceva decât O, DA, NOROC! Nea Mitică Sinu recunoaşte că a avut noroc cu carul, şi-mi 

spune zâmbind: „Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!” Mereu foloseşte butade din lumea aceea 

patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet... 

Per conclude: Parabola berzei oarbe este teribilă! Barza e pasăre sfântă la români, ca şi 

rândunica... Sensul – cheie este al „emigrării” spre „ţările calde”, după azimut (dacă vreţi 

„luceafăr de dimineaţă, sub un cer nou, pe un pământ nou”, din promisiunea biblică a evreilor. 

Poet la a doua carte 

Eugen EVU 

O întâmpinare la Daniel MARIAN 

Întreaga alcătuire a discursului liric la Daniel MARIAN, este sub semnul unui lamentomiserabilis, 

hiper-lucid, contrapunct catartic la terror-mentis-ul angoasei existenţiale. Poetul este 

„cel mai singur între semeni şi neasemeni”, el este apocrific şi apocaliptic într-olaltă, răstignit în 

dual, în condiţia resentimentară, însă sfâşiat de Eriniile şi nimbul de şerpi al Medusei Gorgona. 

Daniel îşi răsună în post-modernism, încrâncenat, avatarul sau stigma unei mito- poetici identitare, 

unei eseistici explicite, sau nuanţând pe intervale,... unei reduntanţe ce se resimte tragic, în travaliul 

stilistic de-situat, de Athanor-ul experimentist, empiric, auto-asumat. Cred că ingratitudinea 

percepţiei imediate îi este, paradoxal, şansa de a se regăsi pe sine, a regăsi ieşirea din labirintul care 

ne este Psihicul, însă cu legătura de chei în Inimă. Singurătatea este cea a lui Baudelaire, a Urâtului 

adamic, în extramurros-ul exilului, ca suflet orfeic, în riscante „coborâri în infern”. Cartea este 

pentru el micul sanctuar, poate oracol sieşi, eventual audibil şi altora... Debutul editorial este unul 

remarcabil, dincolo de ingratitudinile momentului, de discordiile noastre alienante... Dintre poeţii 

deveni, consider că Aurelian Sârbu ar fi cel mai îndrituit poetic şi cultural a-l înţelege şi a ni-l 

recomanda. 

Alexandru CÂRŢU 

Daniel MARIAN: o arhitectură a imaginii 

„foamea de aripi 

a ţinut loc de disperare” 

Să începem prin a enunţa trei teme : 

A construi după regulile arhitecturii: „în credinţă ne putem construi un spaţiu de viaţă mai 

presus de al târâtoarelor, arhitecturat cu dimensiunile adâncirii şi înălţării în infinit”(V.Voiculescu). 

A privi nu înseamnă nici a analiza ceva deja existent nici a încerca să judeci, printr-un singur 

filtru, „materia” poeziei pusă pe tavă de un poet nativ: aşa s-a născut! Ce vreţi să-i facem? Să-l 

îngropăm în cotidian? 

A evada : evadarea însăşi îşi redescoperă tipare în dorinţa stupidă de a le face pierdute: pierderea 

ar fi o eliberare de povara, mult prea grea, a trecutului. 

* 

Mâncaţi de cai – şi de ce fel de cai! prin cuvintele „hămesitul cal de fluturi” (Capăt de lună 

plină) – îngerii descrişi de Daniel Marian coboară mai mult decât ar trebui în jos, în explorarea unui 

spaţiu psihic atât de personal încât ar necesita o protecţie. Prea marea sinceritate exprimată în strofa 

a IV-a (din Arc electric) nu face decât să confirme că vechea soluţie soresciană nu numai că este pe 

deplin valabilă pe scena cunoaşterii poetice ci şi determină efecte aproape neaşteptate: pentru 

poezie şi pentru estetic e un mare câştig: „eu, curentat de iubire / aproape inexplicabil - / tu, înger 

îmbrăcat într-un fulger / pe cerul altui saltimbanc”. Să ne oprim, sa meditam o clipă, la aceste 

ultime cuvinte ale „altui saltimbanc”. 

* 

Despre o poezie a stării de libertate absente scrie Daniel Marian; nici măcar calul nu mai suportă 

tensiunea acumulată: „vine, iată-l. / oare şaua l-ar scoate din minţi?” Strania Idee în alb, marcată 

de ideea unei posibile potenţialităţi aparent negative „[...] nu-i aşa, îngeri perfecţi nu / puteam să 

pag. 80 






fim, nu – ” ascunde parţial străvechiul om deghizat în înger care este arătat celor dinprejur printr-o 

rămăşiţă de semn. El este cel „sprijinit într-o altă aripă / ce a uitat să crească până la capăt”. 

Ce ni se arată? Un fragment al cunoaşterii la care a ajuns un poet: o parte a fost primită de-a gata, 

prin Har, o parte însuşită prin citit, dimensiune inerentă realei poezii. 

Universul instabil în care se află – dar în care nu locuieşte şi nu va locui niciodată pentru simplul 

fapt că nu-i aparţine – „e plin de îngeri ca la pomană, o mare / de îngeri în care se îneacă / cei abia 

înecaţi în mare – ” ( Ruperea la fugă ). 

Omul descris de Daniel Marian încearcă, până la urmă, să fugă. Titlu corespunzând vechii teme a 

predestinării, Ruperea la fugă, e mai mult descrierea unei evadări eşuate, a unei nopţi petrecute 

„printre lumi”. 

Sortită aceluiaşi vechi eşec nu numai din cauza celui pedepsit (poetul), aventura în sine parcurge 

graniţele cunoaşterii individuale: nu într-o călătorie iniţiatică ci , mai degrabă, într-un galop de 

neimaginat prin intensitatea sa paroxistică. Astfel va trece graniţa şi va pătrunde în acele dramatice 

spaţii în disoluţie , descrise de Arghezi, şi omul imaginat de Daniel Marian în Cum mlaştină, 

camera mea : spaţii scufundate, ori care se grăbesc să se scufunde în subpământul acoperitor. 

Printre toate pericolele, ca de obicei, izvorăşte Harul, Cel ce este capabil „a lumina când nu te 

aştepţi”. Prin aceeaşi lumină invers revărsată din subpământul germinativ, rădăcinile pomilor sapă, 

de această dată, în interiorul sufletului spre a dobândi nu eternul mit al cunoaşterii ci o comuniune 

profană cu iubita. Printr-o neaşteptată schimbare a sensului, păstrând direcţia privirii, de la 

înălţimile covârşitoare spre pământescul degradat, imaginea femeii pierdute – ori numai ideale şi 

nedobândite? – străbate paginile volumului ridicându-ne în faţă întrebarea dostoievskiană: „Oare 

frumuseţea va salva lumea?”. 

În Icoană săracă (II) clipa devine eternă, timpul s-a oprit „noaptea cu ziua stau înţepenite” în 

aşteptarea, pietrificată, a zilei în care „pe aici va curge suflet odată – ” 

Timpul static „adunat în saci” „naşte monştri” aidoma Capriciilor lui Goya. Disoluţia acestui 

fel de timp, - „fum de năluci” – determină schimbări catastrofale; astfel ia naştere, halucinant dar 

previzibil, „într-o omidă de mâine o boală de ieri”. 

Şi pentru că tristeţea nu e niciodată simplă, „ameţit în podul lumii, / un zeu tânăr / fără 

prejudecăţile nemuririi / duce pe palme schema / complicată a tristeţii” (Peisaj de cazarmă) – de 

parc-ar fi un preţios plan arhitectural. Şi de parcă ne-am fi întâlnit oarecum prin aceea cazarmă… În 

prelungirea imaginii militare revine „aruncată ca o piatră” vechea obsesie a timpului: „între ziua 

de mâine şi ziua de ieri / ziua de azi e un iepure alergând pe câmp - /secundă cu secundă pastile 

amare / se macină” (Decor pentru stres) 

Obsedanta încercare de descriere a timpului pierdut ne face să credem că, asemenea poeţilor 

aievea, Daniel Marian chiar crede în ce scrie şi nu se rezumă la a construi texte. Privind prin aceste 

lentile cerul pare strâmb, timpul se clatină, oraşul devine un trup mişcător („cocoşat oraşul / trece 

uneori pe-aici”) la telefoane „sună impresarii luminii” (Cel mai frumos) iar creaturile care îl 

populează sunt obsedate de multiplele condiţii ale sufletului propriu şi nu mai pot dormi liniştite de 

teama „unui sfârşit” apropiat. Dar cel mai rău nu pare a fi sfârşitul în sine, cel de neevitat; spaima 

terifiantă a unor încercări necunoscute, generate de forţe de nestăvilit, cărora conştiinţa singură n- 

are cum li se opune, cucereşte tot mai mult teren: „De-aş fi somnul tău / te-aş muşca de puţinul de 

aripi/ce din tine răsar ca greierii / sfârşitului – unul dintre sfârşituri / dormi!” (Vis-a-vis ). 

Îndemnul la somn, obişnuita evadare la îndemâna oricui, este o lentă alunecare în neantul 

temporar, o imitaţie – ce ironie! – nepericuloasă a morţii, este departe de a-i aduce liniştea celui 

chinuit care scrie – aparent – din simpla dorinţă de a se elibera prin scris: o veche iluzie ! Nimic nu 

e atât de simplu pe cât pare. Joaca „de-a v-aţi ascunselea / cu visele cele mai adânci şi / pofticioase 

de mine” (Probă de îmbolnăvire şi vindecare ) ne aminteşte periculoase aventuri argheziene, în 

general sfârşite… nefericit. Dacă principala lecţie argheziană poate fi sintetizată în sintagma „să nu 

ne ferim de cuvinte”, ceea ce mă şochează în poezia lui Daniel Marian este curajul transparenţei. 

Pornind din „În vitro veritas”, ca şi cum sticla ar fi o condiţie a distingerii adevărului, poezia însăşi, 






manifestându-se liber, de capul ei, avansează într-o direcţie înspăimântătoare: nu, „nu mai e vorba 

de-o comoară pe la vreo mănăstire” ci de locul „pe unde s-au dus vremile – a dracului zburătoare 

– ” (În vitro veritas (II)). Acest loc, numit în greaca veche pleroma desemnează, după Jung, „un loc 

aflat dincolo de limitele categoriale ale timpului şi spaţiului, unde toate tensiunile dintre opuşi se 

sting sau se rezolvă” 1 . Este locul dezorientării vaste, al pierderii şi al regăsirii sperate: „ne-ncurcăm 

de tot până să numărăm [...] poem e capătul cel'lalt de zare” (După busolă, inventată 

debusolarea). În aceeaşi pleroma nu se regăseşte – şi cum oare s-ar putea regăsi? – femeia pierdută: 

„tu nu eşti lângă mine - / tu unde dracu' eşti?” (Ceaţă – encriptată). 

Poate tocmai dimensiunea parţial demonică a femeii dorite – cea pe deplin duală, care „smulge 

inima” dar, odată cu plecarea bărbatului, redevine ceea ce a fost – şi este atât de plastic descrisă: 

„te-adulmeci şi te sufli-n îngeri” (Tu, înainte să-mi smulgi inima) determină durerea difuză, fără de 

leac. Această difuzare – distribuţia subtilă într-o materie nesemnificativă – reprezintă o metaforă a 

omului creat de poetul Daniel Marian. Nehotărât, deşi în ultimul poem invocă numele Celui 

nepătruns , poetul nu aşteaptă nici venirea Lui, nici mântuirea proprie . El crede că va fi eliberat de 

o pagină albă, purtătoare a iubitei şi a iubirii ! 

Amintindu-ne de cuvintele Sfântului Apostol Pavel vom repeta şi noi: în absenţa iubirii dispare 

locul fiinţei. Acest pseudo-loc al fiinţei, atât de căutat şi admirabil în ne-desfăşurarea lui, aidoma 

pleromei, poate determina „prin umbrele-amorţite, ale ideii” iluzia regăsirii, o regăsire niciodată 

posibilă: ”O căpiţă nu are cuprins / ci doar întreg... / oricât poţi –s-o zvânturi /că fluturii cu îngerii 

se dreg /la înc-un rând, la două rânduri –” (Numai nu mai zice nimic – zic). 

Ce-ar mai fi de spus? Vorbele nerostite din ultima poezie? Rostul criticii nu este să completeze 

ori să explice ci să emită judecăţi de valoare. Din Tudor Arghezi şi din Nichita Stănescu, s-a 

desprins, cu greu, ca-ntr-o naştere dificilă, acest poet adevărat din timpul zilelor noastre: Daniel 

MARIAN. Viitorul va confirma. 

Daniel MARIAN 

Arc electric 

Inimii tale îi veneam ca o mănuşă, 

mâinii tale îi veneam ca un inel, 

ochiului tău ca o lacrimă blândă, 

moftului tău nebun, ca o pradă, 

era-n zadar, dar eu 

ţie îţi veneam. 

inimii mele îi veneai ca o zeghe, 

mâinii mele îi veneai ca o cătuşe, 

ochiului meu, ca o secure de 

lumină, 

înverşunării mele cărunte 

un păcătos bumerang. 

era-n zadar, căci tu 

mie nu îmi mai veneai. 

eu, curentat de iubire 

aproape inexplicabil – 

Capăt de lună plină 

tu, înger îmbrăcat într-un fulger 

pe cerul altui saltimbanc. 

Vine 

hămesitul cal de fluturi 

ce-a-nfulecat orbeşte 

un neam întreg de îngeri 

impecabili. 

pe când erau lucrurile gri 

Dumnezeu picura cerneală. 

fără vântul mărunt, nimic 

nu era dinaintea 

furtunii. 

foamea de aripi 

a ţinut loc de disperare. 

vine, iată-l. 

oare şaua l-ar scoate din minţi? 

1 Andrew Samuels, Bani Shorter, Fred Plaut Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Bucuresti, Ed. Humanitas 

, f.a.p.176 

pag. 82 




Poetul „ca un arc spre o stea” 



Ion POPESCU-BRĂDICENI 

Alensis De NOBILIS 

„AXIS MUNDI” - Editura Anamarol, Bucuresti, 2009 

Autoflagelarea, autosacrificialitatea reprezintă pentru Alensis De 

Nobilis două căi mântuitoare. „Cerşetor la poarta lumii”, poetul izbuteşte a- 

şi transcende condiţia de umil purtător de har, inabil politic, dezavantajat 

economic şi inadaptabil social, revoltat civic. Pentru că poetul este şi 

rămâne însă şi purtătorul de cuvânt al celor sensibili, umani şi transumani 

(adică deschişi spre oamenii adevăraţi, nepervertiţi de diabolicul simţ al 

banului câştigat rapace şi necinstit), îi revine lui sacra misiune 

compensatoare. Rămânând în discursul său liric tradiţionalist, poetul din „Axis Mundi” rimează şi 

ritmează credibil prozodic şi motivat ontologic. Reuşeşte deseori imagini de-o prospeţime aurorală. 

Un anume impuls vaticinar iniţial nu se prăbuşeşte în iluziile postmodernismului consumist şi inutil 

parodic. Ideile şi motivele poetice bine/atent conservate, în structurile transparente ale unui soi de 

romantism întârziat, de simbolism şi expresionism tardomodernist, îi oferă kairotice prilejuri de a 

ieşi din situaţiile limită cu care se confruntă eroic. 

Patetic ori pur, trimbulind ori melancolic, De Nobilis declamă transretoric, transfigurează 

simbolic, convingând că e poet: singuratic, autoconfesional, templier al unei dicţiuni ritualice, 

oficiant al unui ceremonial orfic şi mai deloc narcisiac. O sisifică luptă de „titan necugetat” îl ajută 

să-şi transceadă asprul regim al solitudinii creatoare. Ispitele unei hermeneutici aplicate, de tâlcuiri 

săracă, îl modifică fundamental din simplu ins căzut în istorie care baudelairizând repetitiv nu se 

teme a rescrie marea poezie la care uceniceşte cu talent şi veridică vocaţie, desprinzându-se încet şi 

sigur într-o voce care are toate şansele a se personaliza distinct şi frumos. Teluric sau celest, doar în 

trecere sau neclintit într-o stabilitate clasicizantă, De Nobilis vrea nemurirea. Între agonie şi extaz, 

poeziile sale sunt involuntar tributare unor ilustre modele dar şi orgolios autocenzurate înspre o 

claritate aproape cristalină. Între căderea din vis şi evadarea înspre absolut acolo este intervalul în 

care se exprimă emoţional şi stilistic creatorul liric practicant în subsidiar al delirului suprarealist 

sau al metodologiei reducţiei rostirii la esenţial. 

Unde performează însă De Nobilis? În lirica de notaţie exactă translucidă, similitudinal 

cumva cu un Laurian Stănchescu sau Lazăr Popescu. „Întoarcerea” pare a fi un text antologic. În 

sfârşit ciclul „Axis Mundi” care dă şi titlul volumului este cea mai izbutită secţiune a cărţii. „Ca un 

arc spre o stea”, poetul tânjeşte purificarea finală, iluminarea, înzeirea. Preot păgân şi/sau mag, el „o 

citire dă înspre Fire” (Magul – o bijuterie rotundă, plină de sens, cu bătaie lungă, clădită 

temeinic/durabil). Şi furat iremediabil de mirajul poeziei se resimte dureros din prea multa iubire 

pentru ea, demiurg şi rob totodată. 

Viaţa revistelor noastre 

Itinerariile revistelor Lumină lină, 

Carmina Balcanica şi ProVincia Corvina: 

La Castelul Corvinilor: 

Valentin Ajder - editor, prof. univ. 

Aurel Sasu, prof. univ. Mihaela Albu, red. 

Dan Anghelescu, prof. univ. dr. Theodor 

Damian (din New York). 






Exegeze 

Octavian LUPU 

Conspiraţia tăcerii sau cum îşi conservă puterea sistemele totalitare 

S-ar putea considera un capriciu al dictatorilor acela de a nu permite libera circulaţie a 

informaţiei, de a restrânge libertatea de exprimare şi cea de mişcare a oamenilor, precum şi de a 

defini un sistem de control al conştiinţei colective. De fapt, ţinta oricărui sistem despotic constă în 

aservirea deplină a grupului asupra căruia îşi exercită influenţa şi în acapararea adeziunii tuturor 

indivizilor ce îl compun. Însă un factor determinant în atingerea acestui deziderat se află în ceea ce 

se numeşte "conspiraţia tăcerii". Ce se înţelege prin această expresie? La ce face referinţă? Nu este 

stranie această cenzurare a ideilor şi simţămintelor exprimate, mergându-se până la obsesia privind 

detaliile personale ale vieţii fiecărui individ? Ca orice structură sau 

sistem social, despotismul, sau cultul conducătorului iubit, presupune 

realizarea unei conştiinţe colective, ce are drept element central 

persoana dictatorului. Acest lucru presupune mutaţii şi salturi de 

gândire ce trebuie propagate de la nivelul declaraţiilor 

propagandistice la cel de conştiinţă individuală prin modificarea 

ierarhiilor de valori şi deopotrivă, a modului de a gândi. 

Obsesia dictaturii absolute merge până la nivelul rescrierii istoriei, 

deformării înţelesului evenimentelor prezente şi jalonării "viitorului 

luminos". Iar dacă are ocazia, sistemul despotic va atinge şi nivelul 

filozofic al genezei universului, materiei sau apariţia formelor de 

viaţă pe pământ. Prin contrafacere, presupunere şi inventarea 

diferitelor supoziţii, despotismul caută întotdeauna să se impună, iar 

când argumentele nu mai sunt suficiente, atunci se trece la eficienta 

exercitare a forţei brute. Dar toate aceste eforturi trebuie să fie 

dublate de o conspiraţie a tăcerii, adică de împiedicarea liberei exprimări, de filtrarea ideilor 

vehiculate în societate şi de reprimarea fermă a alternativelor propuse faţă de sistemul ideologic 

totalitar. În schimb, printr-un efort bine direcţionat de re-educare a indivizilor, această cenzură 

ajunge să fie impusă încă din fragedă copilărie, inducându-se ideea de vinovăţie în cazul 

nerespectării ei şi de pedeapsă sigură pentru încălcarea regulii tăcerii în faţa absurdităţii sistemului 

şi a aberaţiilor emise de către conştiinţa colectivă a acestuia. Să nu credem cumva că doar 

comunismul s-a comportat în felul acesta. De exemplu, sistemul feudal era bazat pe despotismul 

exercitat de rege sau de nobilime. În antichitate, cultul cezarului sau al faraonului atingea cote 

aberante, greu de imaginat în perioada modernă, fapt pentru care fenomenul despotic se poate spune 

că a însoţit întreaga evoluţie a umanităţii. 

Prin interdicţia discutării subiectelor "sensibile", precum şi prin suprimarea opiniilor contrare, 

despotismul a reuşit să se menţină sub felurite forme de-a lungul veacurilor. De fapt, diferitele 

variante consemnate de istorie nu fac altceva decât să confirme această stranie tendinţă a naturii 

umane de dominaţie brutală asupra conştiinţei semenilor, de desconsiderare a drepturilor civice prin 

instaurarea ierarhiilor de privilegii şi a claselor de privilegiaţi. Nu întâmplător persoanele ce 

îndrăzneau să pună în discuţie publică subiectele interzise, erau în mod special detectate, urmărite şi 

suprimate prin "convingere" sau prin forţă. În opoziţie cu despotismul, democraţia este axată pe 

egalitatea indivizilor, pe libera exprimare a opiniilor indiferent de natura lor şi pe libertatea de 

gândire a fiecărui om. De aceea, putem spune că despotismul este un sistem închis, concentraţionar, 

ce reduce libertatea individului şi suprimă evoluţia spiritului uman, în timp ce o reală democraţie 

permite afirmarea plenară a omului şi descătuşarea energiilor latente ale acestuia. Se poate spune că 

într-un real sistem democratic, nu poate exista o conspiraţie a tăcerii, o ascundere a problemelor cu 

care se confruntă societatea şi indivizii ce o compun. Dimpotrivă, prin expunerea lor, problemele 

pot fi formulate adecvat şi soluţii inovatoare pot fi imaginate pentru depăşirea lor prin efortul unit al 

întregii comunităţi. Însă cel mai adesea geneza despotismului se regăseşte în cadrul unei familii 

pag. 84 






rigide, în care unul dintre părinţi îşi exercită în mod tiranic puterea asupra membrilor ce o compun. 

Sau în cadrul sistemului educaţional, cadrele didactice excesiv de severe, precum şi "găştile" de 

tineri constituite pe principii de competiţie şi dominaţie, pot deveni incubatoare în toată puterea 

cuvântului pentru dezvoltarea viitorilor dictatori. 

Locul de muncă, adunările religioase, ca să nu mai vorbim de întrunirile politice, oferă şi ele un 

suport semnificativ pentru reapariţia sau menţinerea despotismului în societate distrugând 

beneficiile nete ale unei democraţii autentice. Revenind la subiectul iniţial, impunerea tăcerii are 

drept principală consecinţă suprimarea gândirii oamenilor şi mai ales a variantelor alternative la 

sistemul opresiv. În felul acesta, puterea de influenţare a acestuia este menţinută, iar evoluţia spre 

democraţie este blocată. În mod inerent, căderea unui sistem totalitar nu aduce cu sine democraţia, 

ci a treia stare de "organizare" a societăţii şi anume anarhia. De multe ori, după parcurgerea unui 

ciclu despotic urmează o perioadă anarhică pe o durată nedefinită, fapt ce conduce la posibila 

basculare a sistemului social înapoi către totalitarism. În astfel de împrejurări, charisma vreunui 

lider mesianic însoţită de organizarea de grupuri de asalt pentru dobândirea puterii, pot readuce 

sistemul social într-un despotism de facto, mai mult sau mai puţin formalizat explicit. De aceea, cel 

mai adesea sistemele despotice alternează cu perioade de anarhie ce le regenerează, ambele situaţii 

fiind opuse democraţiei, ce presupune o construcţie inteligentă, progresivă şi armonioasă, lucru ce 

presupune o relativ lungă perioadă de timp. Însă niciodată nu ar trebui să confundăm democraţia cu 

anarhia şi libera exprimare cu vorbăria goală sau cu lipsa de ordine în exprimare sau gândire. 

Democraţia se bazează pe educarea indivizilor în spiritul dialogului constructiv, al solidarităţii 

umane, al respectului faţă de ceilalţi echilibrat cu cel de sine. Proiecţia la indigo a conspiraţiei 

tăcerii din regimurile totalitare o reprezintă cacofonia mediatică a anarhiei, mai precis 

mondenizarea şi tabloidizarea comunicării, ce îşi pierde astfel conţinutul de valoare, locul fiind 

umplut de banalităţi şi de informaţii nefolositoare, aruncate fără noimă asemenea unui real 

bombardament informaţional asupra sistemului social. De exemplu, când vizionezi talk-show-urile 

de calitate îndoielnică afişate pe ecranele de televiziune, când reality-show-uri lipsite de un mesaj 

de valoare sau alcătuite la întâmplare sunt furnizate telespectatorilor sau când emisiunile de ştiri 

prezintă disproporţionat informaţiile zilei, atunci rezultatul nu poate fi decât cel al dezvoltării 

tendinţelor anarhice, care mai devreme sau târziu vor conduce la soluţia mesianică a despotismului. 

În perioada de după 1989, România a intrat într-o perioadă amestecată de anarhie şi de refacere a 

democraţiei. Din nefericire, spiritul civic şi democratic nu a fost suficient de puternic în 

contracararea anarhiei, fapt care poate conduce la intrarea într-un nou ciclu despotic. Aici nu este 

vorba de anumite personalităţi ce au un impact major în societate sau de charisma unor anumiţi 

lideri, ci de un mecanism de protecţie socială, care în lipsa spiritualităţii autentice a democraţiei se 

întoarce către domnia ierarhiilor de forţă, specifice regnului animal. Dezordinea este întotdeauna o 

ameninţare reală pentru orice sistem social, iar autoconservarea lui obligă la una dintre cele două 

variante. Natura umană este duală, încorporând elementele regnului animal, precum şi proiecţia 

spirituală a unei deveniri transcendente către valorile fundamentale ale binelui, frumosului şi 

adevărului. Construcţia despotică se află într-o strânsă legătură cu ierarhiile de dominaţie şi 

supunere ale regnului animal. În schimb, construcţia democratică presupune colaborare, încredere, 

susţinere reciprocă şi aplicarea "regulii de aur" a respectului faţă de semeni. Astfel, în locul 

masculului "alfa", dominator peste turmă sau a cocoşului ce se impune în faţa "turmei" de găini, 

democraţia propune egalitatea membrilor, realizarea de echipe dedicate promovării valorilor 

fundamentale în aplicarea lor concretă în diferitele aspecte ale vieţii. Dialogul constructiv şi critica 

sau judecata de valoare sunt instrumente valoroase ce trebuie cultivate în mijlocul familiei, şcolii, 

religiei, locului de muncă, precum şi al mişcărilor politice indiferent de orientarea lor. Acestea sunt 

mijloacele cele mai eficiente în contracararea efectului deşertificator al anarhiei, precum şi a 

apariţiei sumbre la orizont a conspiraţiei tăcerii, al semnului pus "pe frunte sau pe mână", adică în 

gândire şi acţiune, aplicat indivizilor pentru a susţine feluritele forme de manifestare ale 

despotismului. Şi pentru a da o conotaţie generală a noţiunii de democraţie, ar fi bine să ne gândim 






că izvorul ei se află în egalitatea fiinţelor umane prin naştere în această lume şi prin statut 

existenţial înaintea Marelui Autor al tuturor lucrurilor. Din această perspectivă, orice om este 

deţinătorul de drept al demnităţii de "a fi făcut după chipul lui Dumnezeu", iar orice demers laic sau 

religios ar trebui să ţină cont de acest lucru, evoluând către o construcţie democratică bazată pe 

sprijin şi respect reciproc. În astfel de condiţii, niciodată nu ar mai putea să apară despotismul, iar 

anarhia ar fi contracarată printr-o ordine armonioasă, ce se perfecţionează la nesfârşit. Aş dor foarte 

mult ca spaţiul românesc să evolueze în această direcţie, aceasta fiind singura soluţie pentru 

dilemele de ordin moral, spiritual şi economic ale naţiunii noastre. 23 septembrie 2011 

Noua nouă generaţie 

Claudiu POPESCU 

Alexis CARREL 

„Omul, acest necunoscut”, Ed.Victor B. Victor 

A reapărut de curând în traducere originală, semnată arh. Dan 

Oprescu, la editura Victor B. Victor din Bucureşti, Omul, acest 

necunoscut - cartea fundamentală a laureatului al premiului Nobel 

pentru Fiziologie şi Medicină 1912, chirurgul francez Alexis Carrel. 

Traducătorul mai semnează un prolog, o notă biografică, notele asupra 

textului şi o inspirată integrare a conţinutului ideatic al cărţii în 

contextul lucrărilor unor gânditori şi oameni de ştiinţă ulteriori, prin 

scurte citate semnificative. Cu deosebite merite în domeniul medical, în 

special sutura vasculară şi transplantul, Alexis Carrel dovedeşte o 

formare polivalentă şi o gândire interdisciplinară. Plecând de la o serie 

de observaţii biologice, medicale şi de igienă, reuşeşte printr-o 

uimitoare capacitate de evaluare a realităţii să explice efectele societăţii 

moderne asupra sănătăţii trupeşti, mintale şi duhovniceşti. Arată cum ştiinţele exacte s-au dezvoltat 

rapid şi amplu, depăşind cu mult cunoaşterea omului în totalitatea sa ca obiect de studiu, şi cum 

modificările care au rezultat din urma cunoaşterii parţiale a legilor Universului au schimbat mediul 

în detrimentul omului. Argumentează apoi pentru o ştiinţă a omului, subliniind importanţa 

spiritualului şi misticului în viaţa din mediul urban, dar şi faptul că delimitarea pe porţiuni a 

ştiinţelor care investighează omul este inferioară unei abordări holistice. Ca să exemplifice o idee de 

bază a efortului său, aceea că metoda ştiinţifică este aplicabilă oricărei manifestări umane, reia pe 

scurt noţiuni de anatomie, histologie şi fiziologie, atât cât erau cunoscute în anul 1935, completând 

cu analiza şi sinteza în unitatea ştiinţei omului a unor noţiuni de psihologie, ca intelect, intuiţie, 

comportament, conştiinţă, temperament, persoană. Tratează pertinent, valabil şi cu rigoare de 

cercetător noţiuni şi semnificaţii ca suflet, morală, simţ estetic, artă, activitate mistică. Nu se fereşte 

nici de telepatie şi clarviziune, şi precizează legăturile în ambele sensuri dintre toate cele enumerate 

şi biologia umană, anticipând chiar noţiunea cibernetică şi genetică de informaţie şi unele aspecte 

ale psihosomaticii. Apelând la filozofie şi fizică, dedică un întreg capitol conceptului de timp 

interior. În final propune o soluţie problemei decăderii omului, o reconstruire generală şi bine 

urmărită, un aşa numit „eugenism voluntar”. Deosebit de valoroase şi semnificative pentru 

societatea de azi sunt mecanismele patogenice pe care Alexis Carrel le surprinde şi le studiază, care, 

completate cu cele notate de Konrad Lorentz în Cele opt păcate capitale ale lumii civilizate din 

1973, oferă un tablou complet al suferinţei (adeseori neconştientizate) omului modern, răpus din 

interior de comoditate şi de ignoranţă şi din exterior de mass-media şi de consumism. 




pag. 86 






Carte şi Arte 

Corneliu LEU 

INSULELE 

Editura ALBATROS 

Un subiect de mare acuitate privind crima şi incitarea armată 

internaţională în societatea contemporană. Cunoscutul roman al lui 

Corneliu LEU, circuland în mai multe limbi, abordează situaţiile 

provocator, prin duioşia unei furtunoase poveşti de dragoste în ceea ce 

priveşte soarta generaţiei tinere şi cu umor, biciuind încăpăţânările 

războinice ale celor lipsiţi de spirit ce se consideră maturi în manevrele lor 

belicoase. Cartea provoacă astfel o amplă meditaţie asupra 

condamnabilului delict al trădării valorilor esenţiale ale existenţei noastre, 

practicat cu cinism de persoane ce se consideră puternicii omenirii. 

Scriitori hunedoreni de azi 

Ion JURCA ROVINA 

Ion JURCA ROVINA este profetic când prin 

radiografia unei epoci medievale, a spaimelor escatologice 

din picturla unor Jeronimus Bosh sau Breugel cel Bătrân. 

Dantesc alegoric, romanul continuă o operă aparte, a unei 

resurecţii din arhetip, exploratoare, cu nervul psihanalitic al 

lui C.G. Jung. Alte cărţi demne de recitit ale acestuia: 

„Moştenitorii iadului”, „Tânguirea iconarului”, „Piscina şi fiul 

vameşului”, „Noua promisiune”, „Punţile diavolului”. O 

demonologie prefigurată şi racordată în modernitate. Stilul 

reporting este cheia acestui scriitor vizionar, cărţile sale fiind tot atâtea „coborări 

în infern”: în infernul din om, care e de fapt labirintul mitologic, ca 

reprezentare mandalică a creierului, cu subteranele şi catacombele sale virtuale. Parafrazând 

paradoxist, am spune că nu cartea e bolnavă, ci moartea e bolnavă. (Eugen Evu). 

Meridianele diasporei 

Mirela ROZNOVEANU (SUA) 

Scriitoarea şi publicista militantă Mirela ROZNOVEANU (New York) a 

început (pe blogul personal http://vetiver2.wordpress.com/) o serie de 

republicări ale unor articole semnate de domnia sa, cu – deja mulţi ! – ani în 

urmă, în cunoscutul săptămînal de atitudine anticomunistă, Lumea Liberă, 

editat la New York de regretatul Cornel Dumitrescu. Şocanta actualitate a 

acestor texte ar trebui să ne dea de gîndit. (Fără îndoială, este unul dintre 

scopurile urmărite de autoare, pentru care distanţa dintre Bucureşti şi New York nu pare suficientă 

pentru a-i slăbi interesul angajat pentru soarta ţării pe care a părăsit-o aproape alungată!) Faptul că 

realitatea românească este în situaţia de a trebui să accepte că texte ca acestea sunt încă necesare ne 

spune că în România timpul înaintează exasperant de încet, condamnîndu-ne la o întîrziere istorică 

de care nu vom suferi doar noi, ci şi generaţiile următoare. Îndrăznesc să sper că această serie de 

texte se constituie, totodată, şi într-un sobru şi adecvat omagiu adus amintirii generosului, 

neobositului, intransigentului, îndrăgostitului de libertate care a fost Cornel Dumitrescu. 

Aşadar, iată cea mai recentă invitaţie la recitire: A ne aminti sau a ierta? de Mirela 

ROZNOVEANU, publicat în Lumea Liberă din New York, 25 aprilie, 1998. 

Opera şi autorul nu pot fi despărţite, chiar dacă vieţile autorilor vor 

fi cu timpul uitate şi 

interesante doar pentru exegeţi, iar faptele reprobabile ale autorilor săvîrşite în timpul vieţii lor nu 






vor împiedica geniul acestora să strălucească prin opere. Totuşi, faptele sunt fapte şi ele trebuie 

consemnate, judecate ca atare de timpul istoric în care s-au săvîrşit, ca şi de posteritate, mai ales 

cînd în joc sunt lucruri care privesc limba, poporul, fiinţa unui neam. Un scriitor reprezentativ 

pentru ţara şi poporul său dă socoteală în faţa poporului şi a istoriei pentru faptele publice comise. 

pdf @ https://files.nyu.edu/mr24/public/Aminti&Ierta.pdfî 

Lecţia de morală 

Lucian HETCO 

DETERMINISMUL MORALEI* sau „Leit- Moral“ 

Mă întorc la atributele moralei pe care le-am abordat în recentul meu volum 

de eseuri şi interviuri „Criză şi morală”, în curs de apariţie la Editura „Kartha 

Graphica”, Ploieşti 2009 şi asupra căruia s-a revenit cu bunăvoinţă, pentru 

cititorul avizat, completându-se mesajul iniţial al cărţii (Dl. Corneliu Leu) cu un 

nou termen, acela de „meritocraţie“, pentru care adresez mulţumiri. Meritocraţia, 

un alt atribut al moralei, are ca fundament „meritele“ personale, sociale, 

economice, juridice şi în cele din urmă civice, însemnând evident recunoaşterea 

unei/unor calităţi individuale de către societate şi de către mediile sale complexe. Deşi inventat pe la 

sfârşitul anilor ’50 de către Michael Young, conceptul de meritocraţie îşi poate dovedi eficienţa şi 

utilitatea. Dacă este implementat în mod corect şi inteligent, sistemul meritocraţiei poate da naştere 

unor personalităţi în care societatea poate avea deplină încredere. În dezvoltarea durabilă a unei 

societăţi este nevoie în primul rând de un sistem economico-social şi juridic acceptat de majoritate, 

ca fiind rodul profesionalismului, al demnităţii, corectitudinii, consecvenţei, într-un cuvânt al 

meritocraţiei, ca atribut al moralei. Nemţii, prin filozofii lor, foloseau sufixul „leit“, ce provine din 

„leiten”, adică „a conduce“, ceea ce denotă o determinare ori o (re)direcţionare oferită de o instanţă 

culturală sau morală superioară, prin acceptarea sa generală acolo unde există o majoritate. Tot ei 

vorbesc deseori şi despre „Leit-Kultur“, cultura ca factor determinant, dar care la rândul său poate fi 

acceptată sau nu, şi „Leit-Moral“ sau morala definitorie. Să ne oprim aici şi să extrapolăm noţiunea 

de „Leit-Kultur“, adică arta sau cultura conducerii, ca să oferim cititorului cadrul motivant/adecvat 

de percepţie. Atunci când vorbesc despre conducere, nu mă refer direct la conducerea autoritară (ori 

cea despotică), cunoscută de noi, românii, în decursul secolului trecut şi care s-a practicat cu 

nonşalanţa cunoscută până la exces, ci mă refer la modul de conducere bazat pe un management 

modern, pe cunoaştere, experienţă politică, economică şi socială. Fiindcă politica unui stat, 

indiferent de culoarea guvernantului, trebuie în primul rând să fie făcută pentru popor, nu împotriva 

sa şi în mod special, din perspectivă înnoitoare. Evident, un popor al cărui nivel de trai scade are 

conducători politici şi economici din rândul diletanţilor. Din păcate se înmulţeşte numărul 

societăţilor falimentare, spre care ne îndreptăm în mare parte şi noi. Atitudinea civică a membrilor 

societăţii trebuie să sancţioneze falsele elite politice, acestea trebuie să îşi asume răspunderea pentru 

eşecurile cauzate de incompetenţă şi să părăsească guvernul, senatul, conducerea firmei ori a băncii. 

Aceste personaje cu restanţe la capitolul conducere şi management să fie discreditate pe viaţă, fără a 

mai beneficia de posibilitatea de a ne „ferici“ în mod repetat cu abuzuri, cu incompetenţă şi cu 

practici neadecvate momentului istoric în care ne aflăm. Însăşi noţiunea de „Putere“ la români este 

înţeleasă în mod special printr-o autoritate excesivă, ori represiune drastică până la abuz, alteori şi 

prin persuasiune. S-a creat dincolo de cadrul statal constituţional şi legal, un cadru secundar al 

ilicitului, de unde se acţionează cu tupeu şi chiar în văzul lumii, ca o nouă modalitate de 

constrângere, pentru impunerea intereselor personale. Acest cadru secund este dominat şi ţine de 

exponenţii Puterii (care se află de regulă în culise), este acceptat tacit de către o societate imorală 

(din păcate) ca o a doua pârghie represivă a Puterii. Deciziile ilegale capătă altfel o notă de 

legalitate, instituţionalizând de fapt corupţia ca mod curent de rezolvare a incidentelor decizionale. 

Puterea valahă în diversitatea ei, legală şi ilegală, aşa cum este percepută şi înfăţişată mai sus, este 

mai înainte de toate represivă şi va provoca o teamă continuă de reacţie împotriva ei. Spun aceasta, 

pag. 88 






deoarece Puterea este oglinda experienţelor noastre istorice şi mă refer în context la abuzurile 

aserviţilor şi lingăilor domnitori valahi, numiţi de Înalta Poartă (osmanlîie). Din păcate, la ora 

actuală, ne lipsesc haiducii, că de mişei şi de case de nebuni, vorba poetului, nu ducem lipsă! V-aţi 

pus vreodată problema, dragi cititori, de ce haiducii, la noi, dar şi la alte popoare, devin eroi 

naţionali post-mortem? Răspunsul este simplu: fiindcă aceştia combăteau Puterea, dar din păcate nu 

o înlăturau. Avem de-a face cu o situaţie pe care occidentalii ar califica-o drept anomalie, pentru că 

la noi, metodele aplicate secole de-a rândul de Înalta Poartă au provocat adânci sechele în sufletul 

românesc, în special în vechiul regat. Ele sunt deja înrădăcinate şi fac parte din codul politic şi 

istoric naţional. Pentru noi românii, oriunde am trăi acum, chiar un despot luminat (de care totuşi nu 

am avut parte vreodată) ar fi mai uşor de acceptat, decât un democrat convins sau autentic, în care 

nu vom avea, în virtutea experienţelor noastre istorice, deloc sau doar puţină încredere, chiar dacă 

este ales prin majoritate de voturi. Puterea înseamnă de fapt competenţă, tenacitate, promovarea 

idealurilor economice, sociale şi în toate pe cele patriotice. Autoritatea supremă la români este prin 

definiţia sa istorică şi psihologică un personaj corupt în sine (altfel n-ar putea ajunge acolo unde a 

ajuns), este un şmecher de proporţii, pe alocuri, în funcţie de situaţie, bădăran, tras la trei inele, 

fiindcă altfel n-ar putea ţine frâiele în mână (la trasul sforilor). În cele din urmă această autoritate 

falsă se înconjoară de acoliţii săi prin nepotism, prin mită ori prin numirea în posturile cheie a 

acelor personaje ce vor susţine Puterea Sa, în special din interese care ţin de asigurarea rangului 

social. Un om cinstit, un filozof, un istoric, un demnitar onest, ori o personalitate culturală de prim 

rang nu va avea posibilitatea să decidă soarta unei naţiuni, fiindcă nu va fi ales, ci va fi exclus din 

start din selecţia politică. Odată, fiindcă nu îşi va dori de la sine să fie amestecat în ciorba cu 

mătrăgună a războinicilor politicieni români; doi: posedând atributele moralei superioare, omul 

moral se va poziţiona în idealismul său deasupra dezideratelor economice ale politicianului lipsit de 

scrupule; trei: îi va lipsi curajul şi capacitatea de a se aventura, evident fără şanse de izbândă, pentru 

că îi vor lipsi din start aliaţii, înconjurat fiind de duşmani autentici, unşi cu toate alifiile. De aceea, 

este nevoie actualmente de integrarea în psihologia poporului român a noţiunii de „Leit-Moral“, în 

acceptul său german, adică a moralei definitorii - principiu de bază şi parte integrantă a conceptului 

de morală colectivă, care trebuie acceptată şi apărată de legiuitor la nivel naţional. Instituţiile 

noastre de învăţământ, de sănătate şi cele sociale sunt la ora actuală pe măsura moralei noastre, a 

deciziilor politice şi sociale pe care le-am acceptat şi pentru care suntem răspunzători, ca naţiune. 

Căci dacă României îi merge greu (şi îi merge greu!), atunci trebuie să acceptăm ideea că vina 

eşecului instituţiilor noastre este în cele din urmă o vină colectivă, prin faptul că personalităţile de 

excepţie, chiar dacă nu lipsesc cu desăvârşire, sunt eliminate rapid din cursa posturilor! Aşa de 

dureros cum sună, laşitatea, delăsarea, lipsa de iniţiativă, lipsa curajului social sunt contrare 

principiilor moralei de bază, aceasta presupunând demnitatea, atitudinea socială şi civică. Nu ne 

putem permite din punct de vedere economic încă o revoluţie a la Decembrie 1989 şi nici n-ar avea 

sens să ne mai batem capul cu ultima răbufnire greu de întrecut în dramatismul său, dar ne putem 

permite cu siguranţă şi ar fi augurală o revoluţie în gândire! Trebuie să anticipăm de acum înainte 

practic ori pragmatic, singuri, orientaţi spre succesul general al societăţii. Mai înainte de toate avem 

nevoie de succes economic rapid la nivel naţional, ceea ce înseamnă că avem nevoie nu doar de 

sporuri economice, ce nu se regăsesc din păcate în buzunarul cetăţeanului, îndemnat astfel indirect 

la emigraţie - ci avem nevoie de putere de cumpărare, de demnitatea cumpărătorului, de bunăstarea 

personală şi a familiei, avem nevoie de locuri de muncă în România, şi nu de impozite mari ce se 

pierd în subteran. Avem nevoie de banii din munca noastră, nu de cei ce vin din credite străine. 

De aceea, a conduce la acest moment istoric România este enorm de greu, pentru faptul că 

mentalitatea politică obligă la o ceartă naţională, perversă şi revanşistă, cu lovituri sub centură. 

Românii nu au şansa, pare-se, de a promova curând personalităţi de marcă în propria ogradă; şi dacă 

o fac, atunci aceştia sunt destinaţi încă din faşă eşafodului politic, de îndată ce vor încerca să se 

afirme. Căci vigilenţa Puterii este absolută şi indiscutabilă. Este posibil însă ca românii să înceapă 

să se mai uite şi peste „gard“, să se dumirească dacă vor mai avea pe ici pe colo parte de 






personalităţi printre românii emigraţi, încă dispuşi a mai pune umărul la o societate care se 

îndreaptă, evident, în mod razant, spre faliment. 

Poate că nu ne-ar strica şi nouă o nouă eră Meiji, un reînceput ca la japonezi, la finele secolului 

XIX, pentru a putea trimite cele mai bune capete în străinătate, acolo unde democraţiile nu au 

falimentat tocmai pentru că economia este puternică; nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a se forma 

la şcoala democraţiei şi economiei reale, de a se integra ca „trainees“ în posturile politice şi 

economice de anvergură, pentru a înlocui deficitele pe care le avem ca naţiune la capitolul morală. 

Ceea ce mă nelinişteşte constant este practica instaurată şi asupra căreia este dureros să revii de 

fiecare dată. Cred, de aceea, că avem nevoie şi noi, românii, de un Code of Conduct, ce nu se cere a 

fi ancorat neapărat în cotidian prin constituţie, ci prin adopţie, ca normă a moralei, şi înţeles până şi 

de către cel mai banal personaj de pe stradă, printr-o campanie de proporţii în mediile de informare. 

„Fii cinstit!” ar putea fi un slogan cu care s-ar putea începe schimbarea în bine. De aici s-ar putea 

derula orice scenariu pozitiv, căci în rău nu prea mai avem ce schimba, doar dacă nu persistăm în 

atitudinea civică anti-protestatară, care nu ne face cinste. Ne lipseşte, am mai spus-o nu o dată, o 

cultură generală a protestului la nivel naţional, nu numai la nivelul elitelor, ci mai ales la nivelul 

cetăţeanului de rând. Poate că este nevoie de un fel de protest paşnic, după modelul lui Gandhi, prin 

renunţarea totală a alegătorului de a vota ori prin sancţionarea publică, eficientă şi consecventă a 

celor mai mari escroci naţionali, pe care îi ştim deja şi care, în virtutea metodelor uzitate, scapă de 

fiecare dată basma curată. Pentru cei de acasă, ce n-au apucat să imigreze din motive financiare, 

este nevoie de o infuzie de mentalitate în deznădejdea lor, de o nouă calitate a vieţii civice, venite şi 

de la cei ce au trăit câţiva ani elocvenţi în afara ţării şi au rămas români în suflet. Cu adevărat se 

poate şi altfel. 

Amintesc unora dintre compatrioţii mei că principiul reuşitei personale este foarte simplu: munca 

şi corectitudinea stau la baza succesului personal şi tot aceste principii vor sta în cele din urmă şi la 

baza succesului colectiv, un fapt lesne de înţeles şi de aceea simplu de acceptat, dar, din păcate, 

greu de asimilat de către personajul imoral. Altfel spus, o refulare, o reaşezare pe etajeră nu este 

comodă, nu cere doar efort fizic, ci în mare măsură o depăşire dificilă a propriei stări de sine. Din 

păcate, românul gândeşte altfel faţă de cetăţeanul din naţiunile cu adevărat bogate! Occidentul a 

muncit de-a lungul mai multor generaţii pentru a ajunge la bunăstarea de astăzi. Şi s-a muncit nu 

doar sub aspect economic, ci mai ales, s-a muncit la capitolul OM şi MORALĂ. E necesar, aşadar, 

să ne revizuim atitudinea, fiindcă supravieţuirea biologică nu este singura coordonată a individului 

într-o societate democratică, omul va avea întotdeauna nevoie de familie, de recunoaştere civică ori 

profesională, de cultură, de demnitate şi de hrană 

spirituală. Supravieţuirea individului face parte din 

morala unei societăţi, ea este atributul elementar ce 

trebuie asigurat fiecăruia! De aceea societatea trebuie să 

ofere individului mai întâi siguranţă, aşa cum intră în 

definiţia unui stat de drept. Demnitatea celor mulţi şi 

suferinzi s-a estompat enorm în ultimele decenii, au fost 

jertfite nu doar generaţii de pensionari, ci şi generaţii 

întregi de tineri. Să nu căutăm, aşadar, vinovaţii numai 

între politicieni, ci neapărat şi printre noi. „Fii cinstit!“ şi 

vom începe un drum nou, iar lucrurile se vor arăta cu 

siguranţă pe viitor mai bune, mai stabile, mai clare şi în 

cele din urmă la un nivel superior al socialului. Nu numai 

pentru noi, dar mai ales pentru copiii noştri. Aviz 

bigoţilor, nu numai Dumnezeu dă, ci mai ales, Omul 

face! 

Un VIP hunedorean!... 

pag. 90 






Cartea ca oglindariu: 

Muguraş Maria PETRESCU despre … 

Carolina ILICA 

PUTIN MAI MULT, 

Ed. Acad. Internaţionale « Orient-Occident » 

Prin cartea sa ,,Puţin mai mult’ ’, (Editura Academiei 

Internaţionale « Orient-Occident », ediţia a IV-a revăzută 

şi readăugită, Bucureşti, 2011, 195 pp.) Carolina Ilica ne 

propune o selecţie de versuri, plecând de la eresurile 

locurilor ei natale, ale unei fete ce aşteaptă cu ochii larg deschişi să i se 

întâmple ceva; o aşteptare graduală, plină de grijă, înfrigurată. Ca om şi 

poet, Carolina Ilica este o permanentă provocare. La fel este şi poezia ei. 

Întotdeauna, când te invită la o lansare sau îţi oferă cea mai recentă carte a 

ei, te întrebi ce a mai adus nou sau ce a mai putut să inventeze în materie de 

scris. Carolina Ilica este o provocare! Provocarea vine din ancestral, din 

existenţa ei senină şi clară, aşezată şi calmă, aşteptândă şi plină de inocenţă 

şi candoare, transmisă de pământul, sufletul şi oamenii din satul Vidra, 

comuna Vârfurile de la poalele Munţilor Apuseni. Se spune că locuitorii 

acestor sate ar fi ,,români adevăraţi’’. 

Câtă inimă are în ea această poetă? Ce a moştenit din vechime? fără praf şi fără miros de uitare. 

Îmi povestea că era mică şi că, încă de atunci, totul o interesa şi-i stârnea curiozitatea. Pe vremea 

aceea stră-bunica ei trăia. Erau singurii din sat care aveau un aparat de radio, lucru rar în acele 

vremuri. Seara, după ce-şi terminau treburile prin gospodărie, oamenii se adunau în jurul lui şi 

ascultau, ştiri, muzică… Apoi comentau, mai vorbeau de una, de alta. De ale lor, de prin sat, de prin 

ţară, sau de pe alte meleaguri. Carolina era mică. Asculta şi ea, dar nu comenta. Copiii nu 

comentau, nu se băgau în vorbele oamenilor mari. Într-o zi, a auzit-o pe Maria Tănase cântând 

,,Lume, lume, soro, lume’’! Desigur nu ştia cine cântă sau cine era Maria Tănase. Au uimit-o şi 

intrigat-o versurile ,,Poate-atunci m-oi sătura /când o suna scândura.’’ ,,Dar oare cum o suna 

scândura?! Adică, ce vroia să spună cu asta?’’ se întreba fetiţa cu părul bălai. Stră-bunica nu vroia 

să-i explice. ,,Ai să vezi, tu, când vei fi mare!’’ Pe vremea aceea copiii nu aveau voie să pună prea 

multe întrebări. Mai târziu, fetiţa Carolina Ilica merge şi ea la cimitir la o înmormântare (nu fusese 

niciodată la un astfel de eveniment al satului, al obştei). Bulgării de pământ care erau aruncaţi pe 

capacul sicriului sunau stins, trist şi final. ,,Atunci am înţeles, ce vroia să spună .’’ Atunci şi mai târziu, a înţeles cum cânta lemnul, a fluier, a nai, a bucium, a vioară, a 

bucurie şi a tristeţe, a codru, aşa cum astăzi cântă Cartea de lemn. ,,Când o suna scândura’’ a 

devenit o realitate, a fost o revelaţie. ,,Poţi să spui acelaşi lucru, obişnuit, sau banal, sau mult mai 

frumos şi la modul figurat. Atunci am avut revelaţia limbajului paralel, a limbajului artistic. Aşa a 

apărut poezia cultă, din poezia populară’’, spunea Carolina Ilica, cea care în scrisul ei demonstrează 

un mare respect pentru vechime, pentru punctul iniţial de plecare, folosind mesteşugit refrenul de 

genul ,,În pripă venind / În pripă plecând’’ concluzionat apoi de versul ,, În pripă voi părăsi poate şi 

lumea aceasta’’, întreţesând, aşa precum suveica o face, în poemul dublu Şi încet şi în pripă în a) 

Gura râzând sărutată, imaginea morţii ,,Floare /de-un roşu /parfum’’ ideea invers exprimată cum că 

viaţa nu este decât ,,O moarte /înceată’’, dar sigură, cuvinte vechi, uitate sau abandonate de mult, 

considerate azi desuete, care uneori ne fac să zâmbim în colţul gurii şi să ne spunem: ,,ia te uită, am 

uitat de acest cuvânt’’, vorbe cărora, aşa cum îi place ei să spună, ,,le întinde o mână de ajutor’’, 

scuturându-le de praf, aducîndu-le prin jocul polisemantic îmbrăcat în haină modernă, din punct de 

vedere concepţional, în lumina rampei, înnobilându-le cu puteri semantice ce se desfăşoară, 

asemenea unui evantai, în înţelesuri care evoluează în progresie geometrică. Câte lucruri şi amintiri 

au rămas în mintea şi în sufletul copilului de atunci şi a poetei de mai târziu! Explicaţia, precum şi 

dezvăluirea secretului, se află în poemul dublu Puţin mai mult – a) Cele mai frumoase poeme şi b) 






Puţin mai mult un fel de ars poetica în care autoarea se plasează în centru, de unde, pe tot parcursul 

cărţii va putea vedea şi analiza echidistant toate elementele, implicându-se, în acelaşi timp în ele, 

fiind în interiorul lor, adoptând postura jucătorului la dublu, de aici nevoia poemului dublu, a unei 

afirmaţii urmată de o contra-afirmaţie, care nu neapărat va avea o conotaţie negativă, ci mai degrabă 

va fi o continuare a gândului exprimat în poemul a) şi preluat în poemul b) cu explicaţii 

suplimentare. De aici libertatea de a fi în două ipostaze în acelaşi timp, de a pune întrebări şi de a da 

răspunsuri, de a folosi, cu o fineţe deosebită, auto-analiza. Universul nu este o realitate banală, aşa 

cum îl percepem noi astăzi, este o lume a oniricului în care poeta îşi doreşte cu ardoare să fi putut 

scrie cele mai frumoase poezii. Ele nu sunt însă scrise, ci doar visate, 

(deşi, cu siguranţă vor fi fost scrise cândva), sunt chiar ,,volume întregi 

/Pe care tocmai făceam ultima corectură /Dând bun de tipar. /Dar le-am 

pierdut şi pe ele, trezindu-mă, /Aşa cum noi oamenii ne pricepem să 

pierdem /Uneori totul!’’ Raportarea Carolinei Ilica este, fără alţi factori 

intermediari, cu speranţă direct la Dumnezeu. ,,Dar, poate, au ajuns la 

Tine, Doamne! /În biblioteca inimii tale…’’ În contra-partidă şi situânduse 

în acelaşi loc central în poemul b) cercul se lărgeşte. Cuvintele sunt 

mesteşugit alese, aşa încât, deşi dau senzaţia de extindere, aria devine din 

ce în ce mai mică, extrem de clar exprimată cu adresă la personaje. ,,Nu 

ştiu decât să cânt aici, pe lume. /(De altceva nu-s bună de nimic?) /Şi-n loc 

de-averi: doar nume şi prenume, /Unul mai mare, celălalt mai mic.’’ Apar 

noi personaje cu destine diverse, cu implicaţii diverse în viaţa autoarei, 

,,Dar unde e iubitul? Maica unde? /Apoi copilul? Unde-i Dumnezeu? - /De mine chiar în mine El 

se-ascunde, /Cum se ascunde binele în rău. //Copilul, crescător – tot mai departe, /Măicuţa,- 

mbătrânind – tot mai demult. /Iubitul cu uitarea mă împarte //Până-ntr-atât că nici nu m-am 

născut.’’ 

Se revine, cu fiecare grupaj de poeme, asupra altor amintiri şi persoane, care au existat sau care 

trăiesc încă. La evenimentul de la Arad, Carolina Ilica povestea că era copil şi că avea o prietenă 

care era cu 8 ani mai mare decât ea şi căreia îi plăcea să coasă, de aceea ea purta tot ce era mai nou 

în modă, ea aducea moda în sat. Acea fată se numea Lana, iar Carolina, i-a promis atunci că, dacă 

vreodată va avea o fată, o va numi la fel. Fetiţa s-a născut, iar astăzi, Lana din generaţia a doua, tot 

blondă şi cu ochii Lanei de la Vidra, a terminat Facultatea de Arte, secţia de design vestimentar. De 

multe ori şi eu m-am întrebat de unde vine acest nume LANA. Există în casă la Carolina Ilica, o 

fotografie ce reprezintă trei femei, trei generaţii: ,,Ai grija, Doamne, de măicuţa mea, /Că a 

îmbătrânit de-acum şi ea. /Şi toate i se scad Şi i se ieu, /Că şi uşorul i se pare greu. / Ai grijă, 

Doamne, de măicuţa mea! //Ai grijă, Doamne şi de fata mea, /Că-i singurică şi e singurea. /Şi are 

capul crud Şi-ncrezător /Şi ia tot greul lumii în uşor. /Ai grijă, Doamne şi de fata mea! //Ai grijă, 

între ele şi de mine /Şi numa-n bine, Doamne, mi le ţine! /Că am rămas decât o grămăduţă: /O 

rădăcină, -un trunchi şi o mlăduţă. /Ne crută, Doamne, alţii nu ne cruţă! //Dar care, dintre noi e mai 

bogată: E mama mea, cu fată şi nepoată? /E fata mea cu mamă şi bunică? /Ori eu, ce am şi mamă 

am şi fiică, /Fiică fiind şi mamă totodată?!’’ - Mică Rugăciune. Marşând pe avantajul ludicului, dar 

şi având la îndemână o jucărie pe care cu toţii am îndrăgit-o, pentru că ne-a fascinat atunci când 

eram mici deoarece ne oferea imagini şi combinaţii inimaginabile (atât ca număr cât şi ca 

frumuseţe) Carolina Ilica ia ocheanul-caleidoscop şi începe să-l rotească uşor. Fiecare rotire 

înseamnă altă imagine: din universul silvan, din lumea pădurii cu locuitorii ei, cu specificul unei 

vieţi oarecum aparte, misterioasă şi uşor intangibilă; o altă rotire de ochean, o altă amintire, 

senzuală de această dată, un amestec de puritate şi carnal, de feciorie (în sensul cuvântului de la 

ţară, dat fetelor şi flăcăilor înainte de nuntă) dar şi de pudoare în faţa gândurilor ruşinoase ,,La 

douăzeci şi trei de ani, /Puternică-n armura tinereţii, /Mă ruşinez la un citat din Platon: / 

’’. – Douăzeci şi trei. O altă rotire de ochean. 1977. Carolina 

Ilica are acum douăzeci şi şase de ani. Se vede altfel. Se simte altfel. Este tot ea, este aceeaşi (?), dar 

pag. 92 






oarecum alta. De acum din obişnuinţă, sau pentru că are atâta încredere în caleidoscopul-ochean, 

realitatea fizică a unei ploi care bate-n geam (poem dublu) transformă totul în jur, cu procedee 

impresionist-onirice, într-o imagine de ecran cinematografic în care autoarea se vede ca într-o 

oglindă, în paralel pe ea însăşi. Ca element curătăţitor, apa de ploaie o purifică şi, ciudat, ploaia nu-i 

dă o stare de tristeţe, de melancolie, ci una de euforie: ,,îmi place apa. Ploaia mă eliberează, îmi dă 

o stare euforică de puritate; nu o puritate primară, ci una pe care aş putea-o numi: fruct-alpurgatoriului.’’ 

– Ploaia la geam (poem dublu) a) Ploaia la geam (vis). Procedeul artistic al situării 

personajului principal în centru precum şi dedublarea lui, sau mai bine zis, preluarea lui prin cele 

nouă oglinzi paralele, reflectarea lui mai departe, tot mai departe, cade mai bine (de data aceasta) 

într-un poem în proză, decât dacă ar fi fost scris în vers clasic. Replica apare în b) Ploaia la geam. 

Autoarea este cu repeziciune propulsată în altă dimensiune a timpului, dar mai ales a spaţiului. Este 

tot ea, doar că acum priveşte ecranul cinematografic, cu toată forfota înregistrată acolo. ,,Cei-cesunt 

singuri ploaia o ascultă. /Ropotitoare, îndrăzneaţă-n geam. /Oraşul tot e plin de oameni singuri. 

/Căci ploaia de-o asculţi, eşti doar cu tine.’’ Oare atunci în contemplarea ploii, înregistrată pe 

pelicula cinematografică sau văzută ca prin vis aevea, i se îndreptau gândurile ca în Cartea de 

lacrimi şi către mamă? 

Numim coşmaruri, visele urâte şi chinuitoare. Ce se întâmplă atunci când ele ne torturează, 

subjugându-ne în propria lor sau în propria noastră tiranie, ce se întâmplă cu noi atunci când ele ne 

chinuie? Proiecţia visului, starea de visare duc întotdeauna la o dedublare a eului. Visarea aparţine 

tuturor, dar ea se impune, mai cu seamă poeţilor dominaţi de metaforă, imaginaţie şi idee. De aici 

poemele duble, (imagine în oglindă) în dialog, în canon (de genul celui muzical). De exemplu, 

Zburător (poem dublu) (Dialog). Aceste poeme trebuie citite în paralel. Visul are aceeaşi temă, atât 

într-o variantă, cât şi în cealaltă – mitul prenupţial al zburător-ului este tot un vis / o visare. Numai 

că el trebuie citit atlfel decât o poezie obişnuită, adică strofă cu strofă. Dacă în cazul poemului 

dublu se citeşte întâi toată poezia, iar apoi replica ei în întregime, în cazul poemului dialog, lucrurile 

sunt şi mai bine stabilite. Se citeşte strofa întâi din primul poem, apoi strofa întâi din celălalt poem 

(adică din dublu), este, dacă vreţi, exact un dialog, cu întrebare şi răspuns sau cu întrebare şi 

preluare a ideii şi ducere a ei mai departe, fără nici un fel de răspuns. Doar o constatare. Avem de a 

face cu afirmarea unei stări de fapt, preluată de contrareplică dar care, nu contrazice, ci doar ia ideea 

exprimată anterior, prelungind-o, ducând-o mai departe. 

« 1.- Iar stă să ningă. Nu mai pot citi. 

Amurgul varsă zgura nopţii-n zi, 

Mă siluieşte gândul că vom îmbătrâni 

Mai înainte de a ne întâlni. » 

« 1.- Iar stă să ningă. Nu mai pot citi. 

Amurgul înfaşă noaptea-n zi. 

E scris în sorţi că ne vom întâlni 

Şi împreună vom îmbătrâni? » 

Cu aceeaşi delicateţe şi fineţe cu care deja ne-a obişnuit până acum, Carolina Ilica ne redă un 

dialog de viaţă între doi parteneri, reali sau imaginari. Încă din titlu, poemul aminteşte oarecum de 

Luceafărul lui Eminescu, dar desigur şi cu răsturnările de situaţie, de rigoare, doar că aici avem clar 

doi protagonişti, care, cu aceeaşi durere ancestrală, merg pe drumuri paralele. Încercaţi să vă 

imaginaţi scena şi să citiţi în paralel un vers dintr-o strofă, apoi replica lui din strofa de pe cealaltă 

coloană. Veţi vedea efectul! 

« 2.- Tu ţii în braţe femei muritoare. 

Dar câte-o clipă numai le doreşti, 

De-o dragoste mai mare te-ndoieşti, 

Să-ţi iasă EA în cale nu râvneşti, 

Ca lepădându-ţi straiele zeieşti 

Să poţi să fii bărbatul oarecare? » 

« 2.- Ea e cea îndelung presimţită. 

Despre care-am crezut că o văd uneori 

Înotând prin mulţime de trecători, 

Prea departe, să fie oprită. 

Ea e cea care ştie s-aştepte, 

Pardosind cu brânduşi încăperea. 

Îndoliată-n culorile aceloraşi flori. » 






Efectul este şi mai intens, neputinţa devine şi mai accentuată, deziluzia şi mai adâncă, atunci 

când poeta foloseşte clasica schemă din teatrul lui Racine. EU, care te iubesc pe TINE şi alerg după 

TINE, TU, care tânjeşti şi iubeşti pe ALTCINEVA, ALTCINEVA care, desigur aleargă şi iubeşe pe 

CINEVA. CINEVA care ,,mă aşteaptă’’ pe MINE. ,,Cu ochii duşi, cu faţa pală, /Stăteam la geam şi 

aşteptam. /Ploua minuţios afară. //Şi ploaia se lipea de geam. //La rândul tău lângă-o fereastră, /Tu 

aşteptai pe-altcineva: /Ce aştepta, rându-i, poate //Pe cineva ce m-aştepta. //Ce lanţ şerpuitor! Cu 

zaua /Din una-n alta împletită. /Hai să-l numim frumos de tot: //Iubire neîmpărtăşită!’’ -Frumos de 

tot. În poezia Numai al meu, Carolina Ilica face o mărturisire de credinţă. Puţin mai mult este o 

,,Colecţie Unică’’ adunată într-un ,,Muzeu de Amintiri’’, amintiri reluate cu fiecare existenţă în 

parte, văzute radial, dar irepetabile, ,,Pe care nicicând n-ar putea’’ să le ,,mai strângă /Nimeni în 

rama memoriei.’’ Nimic nu ascund, căci nimic nu se poate /ascunde. //Surâsul şi ochii şi mâinile 

sunt /cu neruşinare /expuse vederii. /Veşmântul ia forma înaltului-trup, /sandaua arată piciorul. 

//Dureri dinăuntru îmi strigă pe nume /Inima /cel mai ades. /Dar Gândul? /veţi zice. //El are mereu 

/trădători favoriţi: Gestul, /Vorba /şi Visul. //Şi totuşi ceva simt că-i numai al meu: Un Muzeu de 

Amintiri; o Colecţia Unică, /Pe care nicicând n-ar putea s-o mai strângă /Nimeni în rama memoriei 

sale.’’ Puţin mai mult este o antologie de autor, poezii culese şi selectate cu multă grijă din toate 

volumele Carolinei Ilica. O carte în care poeta te ia de mână şi cu sinceritare te conduce prin viaţa 

ei, priveşte la ea, alături de cititor, explicându-i-se, oferindu-şi sufletul, propunându-i acestuia să-i 

devină prieten, oferindu-i experienţa ei de viaţă şi generozitatea ei sufletească. Puţin mai mult este o 

carte nu numai de introspecţie, ci de privire din interior către nenumăratele faţele ale vietii 

exterioare, dar mai ales interioare. O viziune poliedrică. Rămâne ca cea nedescoperită încă să fie 

revelată, de aceasta dată de cititor, prin libertatea acordată de autoare. 

* supratitlul aparţine red. E.E. 

Simeza ProVincia Corvina 

Într-o mansardă din Italia, artistul plastic hunedorean, refugiat după 1989, Adrian Cristea, şi-a 

făcut atelier sub deviza: „Ubi patria, ibi bene”, dar şi „Ubi bene ibi patria?”... Adrian Cristea a 

avut primul vernisaj în sala Concordia, acum improprie... Aşadar non e bene. 

Hunedoreanul Adrian Cristea (Verona) - Sculptură mică şi pictură. 

pag. 94 






Poeţi de peste Prut 

Psalm înflorit 

La naşterea lui Flaviu-Lucian 

Îngerul Tău, Doamne, 

C-o mînă sub cap 

Doarme pe pămînt. 

Ca o floare a raiului, 

În odăjdii de sfînt, 

Te caută cu aripile 

Încrucişate la piept 

Şi, găsindu-Te, 

Falnic visează. 

Îngerul Tău, Doamne, 

Lucindă rază, 

În braţe-ntîrziate de iarbă 

A poposit. 

Vecia în mine lucrează. 

Simt c-ajunge-oi un psalm fără seamăn 

În cîmpia iubirii de Tine-nflorit. 

21 iulie 2006 

Surpările Fiinţei 

Văd sunetul, aud lumina, 

Am doar un clopot şi o stea, 

Psaltire de-ar fi viaţa mea 

Mi-aş fi ferice precum vina 

De-a nu te mai putea uita. 

Lumina-i sunet şi-i lumină 

Tot sunetul nins cu mister, 

E-un Ierusalim în cer, 

Hai să-l vedem, cînd se închină 

Un crin în el – cel mai stingher! 

Nu este mare Dumnezeu, 

Ci infinit – întinde-i mîna – 

E pretutindeni şi mereu – 

Vezi sunetul? Auzi lumina? 

Surpă-te-n rai. Nu e prea greu 

Cînd, pregătit, te ştii ne-nfrînt 

Pentru vecia din Cuvînt. 

Sfatul cuvintelor 

Traianus VASILCĂU 

Chişinău, Moldova 

Ochii tăi sunt izvoare de iubire, 

Înveşnicesc de tine, Pustiire, 

Şi lăcrimînd, spre mine cînd te-ntorci, 

Din mare ies în patrafir de scoici. 

Ce zi frumoasă umblă pe pămînt, 

În care de-ai muri e-o fericire! 

O candelă de boltă atîrnînd, 

Înveşniceşti de mine, Pustiire 

Şi de atîta taină-mpărătească 

Cuvintele se-ntrec să mă gîndească. 

*** 

Poezia m-a ales pe viaţă 

Să-i fiu soţ prădalnic de mirări. 

Să prind a-nflori-n ale ei braţă 

Semănîndu-mi chipul cu iertări. 

Până într-o zi ori într-o noapte 

Când mi-o-ntinde scara lui, Iisus, 

Şi-am s-o uit în visu-i de nespus 

Pentru-un veac sau pentru pururi poate ... 

Dar acum surâd, cu Moartea-n faţă 

Şi cu Poezia strânsă-n braţă. 

Grafică de Eva Suto- Deva 






Avampremieră editorială 

Carmen JOSAN 

Viaţa limitată 

Carmen Josan a descoperit singură piatra filosofală a Eului ( tăiat), una nu din 

apocrifiele postmoderniste, livreşti, ale altora, ci empiric intuitiv, cu miza pe cultura poetică 

necesară azi, când scrisul este la cota de avarie a inflaţiei. 

Firul auriu al liricii ei „cu arniciul” pe iile textului, este desfăşurat ludic, ariadnic, de zeiţa 

Materia, Erato. Aş risca semiotic la nivel euristic, orgasmele vortuale. Sau, dacă vreţi, 

Euridice răstoarnă parabola orfică şi cântă spre a îmblânzi „fiara” din biologic... O carte a 

empatiei feminităţii revoltată de condiţia „secundară”... 

Deşi nu privighetoarea cântă, ci privighetorul... Veniţi, Carmen (cântec) cântă/ şi lilacul va-flori.. (Eugen EVU) 

lumina dinăuntrul meu 

cunoşti senzaţia aceea, 

cand fericirea îţi coboară în tot corpul, 

începe din vârfurile degetelor, din 

terminaţiile roşii, 

şi ajunge în punctul g, 

descoperit acum, 

cu ocazia fericirii ce te inundă, 

şi care nu are legătură 

decât cu înţelegerea de sine, 

cu Marea Lumină, 

pe care nu o mai cauţi în exterior, 

ci creşte chiar din tine. 

porneşte dintr-un punct adânc 

din dreptul sternului, 

şi apoi se dezvoltă exact cum am spus, 

treisprezece rânduri 

mai sus....... 

lui Dan Puric 

cu iubirea tronând 

deasupra creştetului meu, 

îmi duc zilele, 

în gălăgia celorlalţi. 

compactati gunoiul vostru 

departe de mine, 

să nu vă simt 

izurile ucigătoare. 

sub privirea ta blajină 

şi plină de înţelesuri 

ce numai eu le desluşesc, 

devin rotundă 

ca luna plină 

iluminată dinăuntrul său. 

larma voastră 

e tot mai departe. 

rămane doar privirea ta blajină 

deasupra creştetului meu. 

pentru ea 

ţi-aş împrumuta 

perechea mea de ochi de rezervă, 

să priveşti lumea prin ei, 

să vezi câte culori minunate 

sunt în jurul tau. 

să priveşti radiografiile inimilor 

oamenilor 

aşa cum nu te lasă ochii tăi. 

ti-aş împrumuta 

perechea mea de ochi de rezervă, 

dar mă refuzi cu încăpăţânare. 

eu 

zi de zi 

vă priveam chipul 

inexpresiv. 

feţele voastre răvăşite. 

zi de zi 

încercam să descopăr 

omul din voi. 

zi de zi 

lucram la înfrumuseţarea voastră. 

mă distrugeam pe mine 

croindu-vă pe voi. 

lucrând 

la noul vostru chip. 

până 

într-o zi. 

cand am înţeles 

ca voi rămâneţi aceleaşi 

inexpresive chipuri, 

morţii vii 

din preajma mea. 

eu 

devenisem 

o alta. 

mai frumoasă 

pag. 96 






decât toate culorile verii. 

mai bogată 

decât toate cuvintele din dicţionar. 

mai cuprinzătoare 

decât toate vieţile voastre 

irosite. 

devenisem 

chiar eu. 

mereu 

nu te amăgi, 

iubirea mea, 

săruturile mele 

nu vor dăinui 

mereu, 

dorinţa mea 

va muri şi ea 

într-o zi, 

carnea noastră, 

ea însăşi 

nu va mai atinge punctul de topire. 

inertă şi uscată 

va deveni şi ea. 

semne de întrebare 

crezi, 

că mai am şanse 

să ating perfecţiunea 

iubindu-te? 

crezi, 

că mă voi transforma 

într-atat de mult 

încât să te minţi că e 

o alta? 

crezi, 

că vom împărtăşii vreodată 

ce am tot cautat 

şi nu am găsit 

niciodată? 

crezi, 

că e prea 

târziu? 

Carmina balcanica 

Baki Ymeri 

POEME 

Apreciat traducător de poezie românească şi doctorand al Universităţii din 

Bucureşti, poetul Baki Ymeri, originar din regiunile albano-aromâne ale 

Macedoniei, reprezintă fenomenul mai rar al unui bilingvism născut nu doar 

din uşurinţa de a poetiza atât în română cât şi în albaneză, ci mai ales din 

conştiinţa unui destin comun, a unei “Balcanii” originare, situate dincolo de 

toate diferenţierile etnice sau istorice. Pentru Baki Ymeri poemul va fi astfel 

întotdeaună expresia unei încordări, a unei nelinişti care îl plasează sub 

semnul “dramei sacre” a poeziei dintotdeauna şi de pretutindeni. Aceasta culegere din volumele 

care l-au consacrat, o demonstrează. 

Corneliu LEU 

Traduceri antume din Ion CHICHERE 

Il Camino Regale 

Dio, 

Tu sei il mio grido- 

Io ho visto la paura svolazzando 

Come una fasciatura 

Di quale pende la pelie delle labbra 

Le parole rotte dalle parole 

Ed il fischio del sangue 

Circondano la testa 

Dio, 

Tu sei la mia vittoria 

Elena Daniela SGONDEA 

„ioane, mă auzi? ioane mă auzi? 

Dar ion e demult în tabelul lui mendeleev” (i.c) 

La domanda strappala di me 

Come una spada 

Semplice 

Il potere viene quando non la chiami, 

Come il pianto dei bambino 

Che ha invertito- 

Le scarpe 

Il potere amicchisce la coscenza 

Con perdono. 






La riva 

Fermati, mi hanno detto gli angeli 

Aei passatio tra il fiume 

Ma tu continui a noutare 

Tra la terra 

Solchi lasci dietre di te, 

Nuoti continuamente ha la terra 

E lasci dei solchi dietro di te, 

Pero non abbiamo dei semi, 

Noi non abbiamo delle piogge 

E nemmento sappiano 

Che significa la fame 

Una foglia 

Io non sono 

Altro che la unghia 

Dei miei avi 

Che ha attraversato la terra 

Si e alzata par l’albero 

Ad ora e una foglia 

Di quale canta 

Un cieco 

„...a-ţi întrevedea terifiant 

postumitatea” 

Grupaj liric 

Eugenia BĂDILA KARP 

Elevator 

Ca într-un elevator 

urc în iubire 

şi cobor, 

când orologiul 

bate 

orele şapte 

devin 

spectator. 

Ca un strugure 

Noaptea ca un 

strugure negru 

llin de arome 

şi 

de poftele mele. 

Clişeu 

Buze colorate, 

Cuvinte parfumate, 

Iubiri programate, 

Plecări disperate. 

Vindem 

Stau pe un scaun 

şi te privesc 

De o oră şi 

De o viaţă, 

Iubirea a mucegăit 

Pe pereţi 

şi vindem 

şi casa. 

Aiurea 

Îl am pe Dumnezeu şi Poezia 

Altceva eu 

Nu mai am: 

E toamna dulce 

Şi mi-e inima amară 

Prin ochii tăi privesc 

Aiurea 

În tavan. 

Magdalena C. SCHLESAK 

Novalis 

Niciodată nu vor cădea străzile timpului 

Ogive tăcute şi albe 

Veacuri dureroase 

Alchimia zeilor 

Lungi drumuri deşarte 

Incandescenta sferă a lumii 

Se-nalţă cu greu din grija pădurii 

Un tandem liric: Tatiana RĂDULESCU 

- Magdalena C. SCHLESAK 

pag. 98 






Ion POPESCU BRĂDICENI 

Crimă pasională 

Val de muzică emoţii 

suspendate văl abstract 

peste-o formă ce cu toţii 

n-o percepem ea străpură 

picură culori şi-o nouă 

metafizică îndură 

fie şi de dragul unei 

vagi nuanţe vechi mistere 

tot răzbat dintr-al cununei 

set de cifruri elixire 

întru-a noastră nemurire. 

Muzica ce mă-nconjoară 

din monade, şi din sfere; 

că-s poet solar dau sfoară 

şi lunatic – cum se spune. 

Dansu-i ritualic, sobră 

roata lui o să-mpreune 

corp şi umbră c-un scop fix: 

tu să-mi fii amantă, cobră, 

eu să te ucid, ei, bine 

mult iubito, spre-a scăpa 

de sacră robia-ta. 

Eugen EVU 

Psalm laic 

Doamnei Muguraş Maria Petrescu 

Scânteile lui Iov cad înapoi, 

Cadă blestemul meu pe lângă voi 

Să piară în memoria cu ghiare 

Ghemul şerpesc ascuns pe sub altare 

Curând veni-va ( a venit!) se pare 

Ora luminii nou- învietoare 

Primiţi-o, din Graaluri, fiecare- 

Lacrimi din soare. 

Scânteile lui Iov cad înapoi 

Cadă blestemul meu pe lângă voi 

Ci frigul subcuvintelor spre seară 

Se va topi spre zori, să nu mai doară. 

Amintire visată 

Catargele străbunei păduri, sub uragane, 

Se smulg în sus ca amintiri rebele... 

În scorbura stejarului se zbate 

Întâiu-mi suflet, ghinda unei stele. 

Din prima carte... 

Nuţa CRĂCIUN 

Iubire 

Din pivniţa adâncă, 

s-a înălţat haloul. 

Rictus 

Nu cioburile, ci cosmosul 

dau inimii durere. 

Primăvara 

Din clopote ştirbe, seminţe 

neîmplinite. 

Seară de vară 

Trage ţăranul ogorul în sat.Căpătâi îl face. 

Învăţătură 

Şoarecele bibliotecii roade bezna lumii. 

*Nuţa CRĂCIUN este rezidentă în Spania. 

Pre-editoriale 

Pavel PERFIL 

Eugen EVU, penultimul romantic 

…“Găsim aici numeroase ecouri din lirica de calitate: de la Panorama poeziei universale, de A.E. 

Baconsky, până la "teribilisme" acut-intelectuale de Şerban Foarţă sau metafore "largi" din Saint 

John Perse ori poeţi americani din generatiile 1980-2010. 

Adeseori versurile supuse lecturii propun tropi memorabili, de pildă: "Protomoartea transcende-n 

infernul semantic/ Omul le duce razboiul romantic." sau "Secolul XXI este terorist/ Sau nu va fi 

deloc" apud. Andre.Malraux. "Romantismul" lui Eugen Evu poate fi întâlnit în formula originală de 

baladesc şi în asociaţii de tropi care se strâng sub cupolele ogivale ale unor metafore susceptibile de 

memorat. "Romanticul" Evu vrednic este! Aşteptăm continuarea pentru întregirea unui volum de 

rezistenţă". 






Cheia din muguri 

Sanscrita dezfrunzirii-i rădăcina 

Coroanei ce se-ntoarce spre lumina 

continuei Pulsaţii, clorofila 

prin rămuroase-accederi... Poezia 

ca sânge nou, zburat, entelehia. 

Poem pentru M. 

O frază ca un şarpe te-a muşcat? 

Veninul ei ţi-e fast, dar nu te zbate: 

Îşi va reda acea imunitate 

Ce-au măsluit-o-n vrăjile spurcate 

Ascunderilor neiubirii toate 

Escrocii stigmei descântând în noapte... 

Poemele, bandaje-nsângerate, 

Aruncă-le, uitând cele ingrate, 

Trădări, al fricii fiu, nevinovat. 

Penultimul romantic 

- o divinaţie - 

Ce-aud oglinzile şi tac, 

Ce văd şi uită, ca visat, 

Inversul timpului opac 

Tu, clipa vieţii noastre-n veac, 

O vindeci prin mantramic leac 

Sinei mă rog, cel mai bogat sărac. 

Ce-am fost cum nici n-au exitat 

Venirea, calea de mătase 

A cugetului cel zburat 

Peste cunoaşteri mincinoase... 

Voi iarăşi fi. Logos muşcat 

De şerpii frazelor spinoase.. 

Al Empatiilor geloase 

Că dăruind am fost prădat... 

Unicitatea nu se sfarmă 

Nici prin dorinţe, nici trădări 

Am fost şi rege-acestei stări 

Şi rob răbdai, la patru case 

Sus, în smochinul ucigaş 

Jos, floarea Lui mă îmbătase 

Prin rămuroasa, sacră charmă... 

Cuvânt hlamidă-ascunde-mi prin lumini 

Primordialul sens, apheironic, 

Născut ci nu făcut, din rădăcini 

Îngenunchiez cu fruntea, asincronic, 

În Sinergii dorite de stihii 

Atâtea Genii îndurare-ţi cer 

Să vindeci, Doamne, partea Ta de vină... 

Primeşte gelozia mea, divină, 

Prin gestul omenesc, recreator, 

Femeia dată mie s-o ador,- 

Sofianica, nu stigmă, ci tulpină. 

Poetul 

pentru dr. Mircea LAZĂR ca omagiu 

Iau pulsul memoriei 

Între somnuri 

Între insomnii 

Pe calea pe care 

Altfel o ştii 

Cunoşti că o ştii. 

Al cuvântului 

îngherat, aşadar şi zburător 

sine 

al muşcăturii inimii 

sublimată-n sărut 

de când peceţile 

în dualul abrupt 

răsună-n ascundere. 

Vindecător 

nici răul, nici binele, 

imun la îmbolnăvirea 

prin preaiubire, 

imun la îmbolnăvirea 

prin prea ură 

aici, între verbe. 

Mic dicţionar 

Ia pulsul memoriei 

Între somnuri 

Între insomnii 

Pe calea pe care 

Cunoşti că o ştii. 

IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care 

este propriu naturii obiectului, care acționează 

din interiorul obiectului, condiționat de esența 

obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă 

despre lume) Care există și acționează prin sine 

însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ 

Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care 

afirmă că existența, realitatea reprezintă 

conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. 

immanens, -ntis. 

Sursa: DEX '98 

pag. 100 






Debut de excelenţă la Deva 

Nicolle EBNER 

MISIONARII 

Ed. CORVIN, Deva 

Nicolle EBNER a editat la „Corvin” Deva, o elegantă 

carte de portrete „în mişcare”, evocând personaje ce i-au 

intersectat drumul de jurnalist în aceşti ultimi ani. Titul 

însuşi sugerează revelaţia vibrantă a unui „misionarism” 

civic, ca stare activă a unor semeni diferiţi ca profesie, 

însă fiind modele demne de înţeles şi evantual admiraţi. 

Nu întâmplător, autoarea îşi înscrie cartea sub semnul socratic al lui Octavian 

Paler. 

Nervul epic al jurnalistei este admirabil impregnat de un anume lirism 

„cavaleresc”, iar cel psihanalitic este semnul vocaţiei certe de scriitor. 

Garanţia ei constă, cred, în viaţa trăită ca o posibilă carte, personajele fiind tot atâtea ipostaze ale 

unui sine empatic, special. ( e.evu). 

Non-frontiera poesis 

George VULTURESCU sau aripa literei... 

Sătmăreanul poet, filolog, stăpân pe registrele de orgă ale 

cuvântului îngherat, aşadar şi zburător, nu s-a dezminţit în ceea ce 

numea „drumul spre sine”, nu l-au muşcat nici răul, nici binele, 

imun la îmbolnăvirea prin preaiubire, imun la îmbolnăvirea prin 

prea ură. 

Vechea lui prietenie, mărturisită pe câteva dintre cărţile sale, 

este mereu nouă. Dintre cele tot mai rare. El nu a scris: „poezia e 

drumul spre mine însumi”, ci „spre noi înşine”.(e.evu) 


Aurelian SÂRBU despre… George Vulturescu 

ALTE POEME DIN NORD, 

ed. Brumar, Timişoara 

Tot mai citesc şi recitesc cărţile de versuri ale poetului Nordului, George Vulturescu. Misterioasă 

şi magnifică lume, desprinsă dintr-o heraldică pură, conservatoare de istorie şi tradiţii nealterate de 

mâzga „civilizaţiei”. Cu ceva vreme în urmă, fără să măsoare curgerea timpului, apărea la Editura 

Brumar din Timişoara (2007), un volum de excepţie, şi poezie, şi grafică interioară splendidă 

(aparţinând artistului plastic Dorel Petrehuş), şi o copertă sugestivă pentru civilizaţia lemnului, 

blazon de pe scutul unui cavaler descălecător de ţinut, realizată de Aurora Călin. Carte simbolizând 

un autor prestigios, elegant în rostire, profund în cugetare. Aş spune că mă aflu în spaţiul runelor, şi 

ele nordice, sacre şi pline de mit. Poetul e trup din trupul Nordului, de unde-şi ia puterea rostirii: 

„Paşii mei se leagă de paşii dinainte/ precum se leagă o literă de altă literă”. În munte, ca un mag 

rămas din timp, va căuta imaginea unui Dumnezeu în oglinda sufletului său: „Cum să devin o 

oglindă a întâlnirii cu Tine, Doamne? / Cât real este în frumuseţea unui copac pârjolit/ de 

trăsnet?” Aşa cum lupul – alfa îşi conduce haita la vânătoare, aşa şi poetul e căpetenia din fruntea 

cuvintelor, aşezându-le în poezie: „Este un lup care merge în faţa celorlalţi lupi/ este o literă care 

se aşază înaintea literelor”. Îngerul este călăuza dumnezeiască a meşteşugarului de cuvinte. Aici, 

de pe piscuri, neputându-L vedea şi şti pe Domnul, nu-i rămâne „decât să privesc norii, îmbibaţi de 

culoarea luturilor.” (Numai piatra stă să aştepte fulgerul) 






Obsedantă e piatra în poemele lui George Vulturescu. Parcă am sta şi contempla menhirele şi 

dolmenele unei lumi de demult, supusă unei arheologii poetice. De pe Piatră nu s-au şters rostirile 

orfice. Saga este redată luminii şi iluminărilor. Logosul e reconfirmat ca principiu al Genezei şi se 

identifică cu însuşi Dumnezeu. Poetul e îngerul ce aduce vestea divină, e intermediarul între Cer şi 

omul efemer, e un strigăt ce „trece din literă în literă/ legând morţii de vii”. Cuvântul păstrează 

memoria Începutului: „poemul e un cuib/ unde trupul meu cu amintiri şi cu febre/ e un ou cald...”. 

Vine şi tristeţea psalmistului, căruia nu i se arată Cel de Sus: „Nici nu vii spre mine, Doamne, nici 

nu Te/ îndepărtezi. Te scufunzi în Tine cu fiecare strigăt/ al meu ca şi cum aş săpa cu strigătul în/ 

trupul Tău şi nu dau nici de un fir de apă/ în care să-mi înec memoria în memoria Ta”. Sunt 

incompatibile cuvintele Domnului cu cele ale Omului, aşa cum veşnicia nu încape în vremelnicie: 

„Asta am să-Ţi spun/ asta suntem: sub literele din biblii sunt/ muşuroaie de lut/ un clopot de lut ne 

sunt literele,/ de cenuşă/ vântul o împrăştie, o duce spre/ ochiul Tău gol/ în care reaprinzi literă cu 

literă/ numele cu care ne chemi.” Dialogul imaginar între Marele Anonim şi noi, iute trecătorii 

anonimi. (Ditirambi. Pe Pietrele Nordului) Cuvintele îmbracă hlamida sacralităţii în rostiri şi 

gesturi oraculare numai aici, în Nord, unde toate sunt altfel, rotirile Cerului şi ale pământului se 

împletesc şi se împlinesc una prin alta. Nopţile Nordului sunt tot atât de lungi ca zilele, loc din care 

abia se mai zăreşte începutul timpului şi al luminii, iar apusul pare o amânare la nesfârşit. Spaţiul 

acesta e al unui prezent etern: „În Miez de Noapte literele/ îmi par copaci rămuroşi cu/ scorburi 

tumefiate, hăuind./ Puteţi vedea singuri:/ Iarba nu se usucă niciodată în Nord,/ piatra nu se 

macină,/ vântul nu lâncezeşte,/ fulgerele nu contenesc.” Poetul e sangvinic, ca lupul prădător ce-şi 

potoleşte setea cu sângele vânatului şi-şi ia puterea din carnea vietăţii doborâte: „sângele meu fierbe 

în litere ca vinul în butii”. E o senzaţie de imens vitalism, o atmosferă de ritual al triumfului 

nemuririi, al puterii celui ce-şi potoleşte arşiţa cu licori magice. (Sub lună eu şi lupul). Artistul are 

o singură stare stăpânită de unica vreme a literelor - viaţa lui veritabilă şi inconfundabilă. E singurul 

dar cu care-i îmbie pe ceilalţi, izvorât din sudoarea minţii şi a sufletului său: „Aş vrea să vă las 

litere care ard şi-i fac verosimili/ pe ceilalţi care se apropie/ litere care ard cu flăcări mai înalte 

decât spaima din creier/ litere ca nişte ţăruşi mai înalte decât coloanele templelor.” Numai cel 

iniţiat ajunge să descifreze tainele cuvintelor, cel care are har şi stăpâneşte focul din litere: „Cine a 

aprins un foc în noapte/ ştie ce e litera/ două pietre/ două lemne.” Revine mereu, ca un leit-motiv, 

disputa inegală între nepătrunsul logos divin şi rostirea poetului, înger căzut şi decăzut din drepturi, 

după răzvrătire, ajuns pe tărâmul spaimelor şi al fricii de propriile cuvinte: „Litera n-are ochi/ în ea 

nu te vei putea oglindi, Doamne,/ toate pliurile ei sunt umplute cu mâlul spaimelor mele.” Cu 

adevărat, poetul e un „vânător de fulgere”, pândindu-le de sus, de pe Pietrele Nordului. Lupi, sihle, 

pietre, fulgere, litere, căprioara şi mielul- iată axele lumii lui George Vulturescu, axix mundi în 

jurul căreia gravitează rostirea, glasul, ecoul din peşteră (A venit vremea literei). În pemele lui ni 

se revelează cititorul şi tălmăcitorul de semne de departe, şi de zodii de la care nu ne putem abate, 

„precum ochii care vin la cărţi, mereu alţii,/ să răsfire literele.” (Moartea şi lectura). Se pare că 

bătrânii îngeri s-au refugiat în pietre ce străjuiesc la marginile drumurilor intrările şi ieşirile din mit, 

din dimensiunile unor locuri cu semn ascuns, cum ar fi Pietrele Nordului, urme de templu fără porţi 

de acces sau cu intrări ascunse şi neîngăduite paşilor oricui. Numai Piatra Nordului „ştie numele 

morţii”. E ceva aici din locul unde jocul ielelor, goale sub rază de lună, întunecă soarta şi se roteşte 

a stingere de lume. Femeia e născocitoare de destin, cu trupul ei ademenitor, anulând voinţa 

bărbatului îndrăzneţ. Parcă am mai întâlnit cândva, în Lostriţa lui Vasile Voiculescu, fascinanta 

femeie îmbietoare la iluzii, la himere: „Acolo am/ întâlnit-o sus pe Munte: era goală pe pietre/ şi 

dansa în ploaie. Am iubit-o acolo şi din/ pietrele acelea ne-am făcut casă”, adică s-a născut poezia 

(Unde este o piatră apare şi îngerul). Pentru că în poezie literele se nuntesc, altfel aceasta nu se 

naşte şi nu-i .Şi totul e cugetat şi rostit în mijlocul acelaşi al lumii, la crâşma lui Huma, pe malul 

Someşului, ca la hanul Ancuţei, ca în poiana lui Iocan, loc de izvor al înţelepciunii, mai la vale de 

Pietrele Nordului. 

pag. 102 






Epica nostalgiilor 

... şi despre... Gheorghe MOCUŢA 

ISTORIA EMOŢIILOR MELE/ 

L’HISTOIRE DES MES TROUBLES, 

ed. Şcoala Vremii, Arad 

Nu cu multă vreme în urmă, la Editura Şcoala Vremii din Arad apărea 

un volum bilingv de poezie- română si franceză- cu profil antologic, 

aparţinând poetului Gheorghe Mocuţa, cu un titlu parcă îmbiind la taifas, 

desigur elevat, dând frâu liber nostalgiilor- Istoria emoţiilor mele/ 

L’histoire de mes troubles. 

Asistăm, cu fiecare poemă, la reconstituirea, dacă nu chiar la plăsmuirea unui spaţiu mitologic al 

satului din câmpia arădeană- locuri şi oameni, cuvinte şi obiceiuri, naşterea înţelepciunii, inventarea 

sacralităţii, veşnicia copilăriei, universul sentimentelor şi toate celelalte cu nume şi, mai ales, fără 

nume sau sub neputinţa numirii. Acestea recompun un fel de mozaic magic cu un desen alunecos, 

încet şi înşelător, abia perceptibil, deasupra căruia se înfiripă ritualuri, aceleaşi dintotdeauna, jocul 

zânelor şi al duhurilor locului. O piramidă din cuvinte, strat după strat, cu perspectiva unui vârf 

amânat la infinit, într-o “artă a replicii fără cusur”, desigur moştenită şi lăsată ca o amprentă peste 

o proiecţie viitoare, peste o realitate cu limite variabile la hotarul de ţară din vest. Ca să pătrunzi în 

acest spaţiu, cheia şi parola ar fi un fel de copilărie perpetuă, cu toate isprăvile ei miraculoase, un 

ţărm la care mereu adastă corabia timpului şi-şi are izvor poezia: “poetul se întoarce mereu la 

semnele sale/ asemeni ucigaşului la locul faptei” (Semne particulare) . Numai aici, copilul şi 

poetul inventează şi reinventează miracolul şi “lăcaşul spiritului”, templul şi altarul ridicate intr-un 

centru repetabil al lumii elementelor purtătoare în sine de zei. (Biorit. Aici, la margine de Europa, 

la porţile Orientului, în Levand, poetul e dintre puţinii rămaşi să păstreze ritualul şi misterele, 

rostirile orfice în sanctuar şi în faţa pietrei rotunde, şamanul oficiind sacrificiul- “suntem ultimii 

coloni ai satului de frontieră”. Formulele magice s-au preschimbat în poem “într-un moment de 

transparenţă/ prizând boarea sălbatică a ultimului salcâm/ singura autoritate în materie de tristeţe/ 

atent la soborul rândunicilor care vin şi pleacă/ vin şi pleacă/ lăsând în urma lor cuiburi devastate/ 

de văbrii năvalnice…” (Epistolă către un prieten). Poetul, doar el, ca omul locului, e cel chemat 

după rânduială să vegheze la integritatea strictă a obiceiurilor în faţa năvălitoarelor “vrăbii”, 

”seminţii vlăguite”, venite din spaţii golite de sacralitate, să profaneze altarul locului, să 

prăvălească de pământ “axa lumii”, să pângărească regula şi structura jocului. Dar, cum “totul 

curge” (heraclitian), cine I se alătură acestui ancestral Don Quijote înfruntând “noii secerători”!? 

Ziua care trece oricum şi-a uzat mecanismele, “curbura poemului” e tot mai puţin desluşită; nu ne 

rămâne decât să “întoarcem pagina”, spre un alt poem, spre o altă curbură, spre o altă revelaţie, 

cautând “transparenţa ideii” (Reverie). Poemul se îngemănează cu “şuvoiul de sunete încărcat de 

emoţie […]/ într-un dans al smulgerii de sine”, când ochii se închid peste naşterea cuvintelor 

(Naşterea poemului). Peste toate ce sunt “se scurg inegale zile şi nopţi”, în dreptul marii 

cunoaşteri interzise, eterna cenzură dinaintea porţilor. Femeia, cu memoria ei mirosind paradisiac, 

mai încearcă instinctual să-şi îmbie bărbatul să treacă dincolo de prag: “deznodând gâtul lebedei 

femeia conspiră/ cu singurul şarpe al casei/ ce îşi are sălaşul/ în aorta cunoaşterii” (Cinci 

simţuri). Poetul vede cu alţi ochi ceea ce nu e la vedere. Nu plânge cu lacrimi, aidoma orbului 

plimbându-şi privirea prin labirinturile lui interioare, niciodată încercând să evadeze, refuzând orice 

fel de aripi, nedeprins la zbor peste ape cu ţărmuri amânate, el fiind mereu “ca un orb ce ar strivi cu 

arcadele sale/ eternitatea de asfalt a unei clipe/ citind cu un singur ochi tăvălugind porii hârtiei 

[…]/ strigoiul florii uitate demult într-o carte” (Citind cu un singur ochi), pregătindu-se, într-un 

târziu, pentru “lupta cu îngerul” şi cu “versul ratat sub o lespede”. Numai câmpia îl îmbie “cu un 

miros de moaşte”, “măsurând eternitatea”, oglindindu-se “în ultima fântână” în care şi-a părăsit şi 

şi-a uitat aripile. “Mohorâte mai sunt răscrucile cu fântânile arse/ şi troiţele la care nimeni nu se 

mai închină”, într-o pustietate dinăuntrul trupului, dinaintea sufletului golit de Dumnezeu (Câmpia 






secretă). Într-un spaţiu îngust şi obscur, poetul e “ca o fiară rănită/ rătăcind înnebunită de durere/ 

prin păduri”, ochiul lui “e o larvă/ care ziua/ se hrăneşte nesăţios” cu ideile la vedere, “iar 

noaptea/ îi cresc aripi” care îi “zboară nestingherit/ prin trup” (Cocon), cufundându-se în ape 

mereu schimbătoare, într-un obsesiv gest heraclitian, încercat de tăcere şi trecere: “nu mă pot 

scălda de două ori/ în apele aceluiaşi mister”. Numai poemul se preschimbă în “obstacol şi ieşire 

din impas”, poetul filozofând pe seama unei fugitive definiţii a vieţii, care nu e altceva decât “un 

text apocrif/ nu ştii niciodată cine ţi-o poate scrie/ sau inventa/ după cum nu poţi afla niciodată/ ce 

ţi-e scris” (Omul de litere/ viaţa de hârtie), visând “idealuri/ cu răspundere limitată” şi privind 

“cu jale în oglinda retrovizoare/ a secolului”, în timp ce “nimeni nu mai ascultă de nimeni”, în 

vacarmul şi “beţia de cuvinte a sfârşitului de mileniu”. În rest “nici o minune/ nici o lumină/ numai 

noaptea scârboasă de păcură/ şi câteva stele tremurânde deasupra mea/ câinii turbaţi ai 

necunoscutului dându-mi târcoale/ împingându-mă spre margine…” (Accident), “alunec ca un 

înecat în apa asta adâncă/ mă cufund în mâlul anotimpului de tranziţie” (Poem de tranziţie). 

Acelaşi anotimp permanent şi o tranziţie interminabilă, în căutarea unei “zone libere” în care am 

putea “amâna moartea/ cu o zi” măcar, acolo unde “curge un râu o apă tulbure/ care îmi duce la 

vale trupul şi nu se mai opreşte” (Adio. La pont neuf), în virtutea încheierii unui “pact cu iluzia”. 

Top ProVincia Corvina 

Denise RILEY 

S-a născut la 1948 în Carlisle, Cumberland (Anglia), este profesor de 

Literatură cu Filosofie, lingvist, teoretician critic şi poet. Domeniile sale sunt de 

arta, poezia, istoria intelectuală, semiotica şi filosofia limbajului. A scris şi a 

editat o serie de cărţi şi mai multe volume de poezie. Deţine numeroase 

distincţii şi trofee. Lirica sa este una de amplă respiraţie în modernitatea transmodernă 

occidentală. Mesajul este pe constanta unei mari, nedisimulate 

confesiuni în care psihologia este decantorul, iar substanţa este un patos 

impregnate de umanism şi brodat de feminitatea unei senzualităţi admirabile. 

Poeta este o voce a combaterii inhibiţiilor şi “secundariatului” feminine în 

societatea occidentală, cu un spirit agitate dar lucid, conspectativ, impregnate de o vastă cultură 

creativă, textul ei aparent prozaic, sublimând în verva comunicării de mare forţă expresivă. Având 

studii temeinice în Anglia şi Statele Unite, se resimte contrapunctic sau complementar-resonant, 

suflul marii poezii americane, T. S. Eliot, Silvia Plath şi chiar Walt Whitman. (e.evu). 

Bibliografie 

Non-ficţiune: 

Denise Riley, război în pepinieră; "Am acest nume?": Feminism şi categoria de "Femei" în 

istorie, Macmillan, 1988; Cuvinte de Sine: de identificare, de solidaritate, Irony, Stanford 

University Press, 2000; Denise Riley şi Jean-Jacques Lecercle, Forţa de limbajului, Palgrave 

Macmillan, 2004; Passion impersonale: Limba ca afect, Duke University Press, 2004; Stephen 

Heath, Colin MacCabe şi Denise Riley, editori, limbă, Discursul, Societatea Reader, Palgrave, 2004 

Poezie: 

Aer uscat, 1985; Poeţi ai scrierii- Marea Britanie 1970-1991, Macmillan, 1992; Denise Riley, mop 

mop Georgette: Poezii noi şi selectate 1986-1993, Editions Street Realitatea, 1993; Poezii selectate, 

2000. Denise Riley a publicat prima oară în româneşte în ProVincia Corvina. Este inclusă în 

Antologia “ Cartea întâlnirilor” ( trilogie, de Eugen Evu). Echivalenţe în română de Mariana 

Zavati- Gardner şi Eugen Evu, care au promovat-o şi în Prov. Corvina şi Revista Agero. 

pag. 104 






Via Le Muse - Provincia Corvina 

Serenissima Maria Teresa LIUZZO (Calabria) 

Ssma. Maria Teresa Liuzzo (Italia), poetesă, editoare şi psiholog, dr. Honoris Causa în SUA - o 

voce distinctă a liricii contemporane europene, de mulţi ani onorează colegiul revistei noastre. 

Autopsia d’Immagine 

Ed eccoci 

Ospiti graditi sulla scena, 

Tatuaggi i colori, 

Senza tocco di mani. 

Respiro del discontinuo, 

Ci travolge la rapida 

Del tempo recitiamo 

Brandelli d’acqua 

Il caso traccia 

Rose di polvere 

E acerbe primavere. 

Lungo i muri 

L’edera dei giorni 

E il dolore 

In una goccia che fonde 

Anima e pensieor, 

L’ombra che inghiotte 

Il resto del visibile 

E fa di te l’universo. 

Si dirada rogni nebbia 

E vanno i passi 

A palpito di spume alterne. 

Medalion 

Autopsia Imaginii 

Şi iată-ne 

oaspeţi bineveniţi pe scenă, 

tatuaje şi culori, 

fără atingeri de mâini. 

Răgaz de discontinuu, 

ne doboară repezişul 

timpului ce recită 

panglici de apă. 

Întâmplarea trasează 

trandafiri de praf 

şi aspre primăveri. 

De-a lungul zidurilor 

iedera zilelor 

şi durerea 

într-o picatură ce îmbină 

sufletul şi gândul, 

Umbra ce înghite 

Reminiscenţe vizibile 

şi face din tine univers. 

Se răresc necazurile în ceaţă 

şi paşii de singuri pleacă 

în palpit de spume alternative. 

Trad. Elena Daniela Sgondea şi Eugen Evu 

Mariana ZAVATI GARDNER (U.K.) 

Poeta, romanciera, eseista şi traducătoarea Mariana ZAVATI 

GARDNER, este fiica lui Constantin ZAVATI, colonel de infanterie (r), 

profesor de chimie gr. I, fost șef de catedră, fost inspector la specialitatea 

chimie, şi a farmacistei Iulia Bucur ZAVATI, farmacist principal, fostă 

directoare la Oficiul Farmaceutic Regional/Județean Bacău, fostă 

proprietară a Farmaciei de la Valea Rea, județul Bacău. Căsătorită în 

Anglia cu John Edward GARDNER. Bunicii dinspre mamă erau răzeși, 

iar bunicii dinspre tată erau țărani înstăriți. În țară a predat engleza la Iași 

și Bacău, iar în Anglia predă engleza, germana, spaniola și italiana la licee 

din comitatele Essex și Norfolk. A publicat versuri în câteva antologii, 

neadunate toate în volume specifice; a scris șapte plachete de versuri, 

articole de critică literară și recenzii de cărți și a primit numeroase premii americane și britanice 

pentru poezie. În România a funcționat ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal, apoi ca 

asistentă universitară, la următoarele instituții de învățămât: Liceul Metalurgic Internat Iași (1975- 

1976), profesoară titulară stagiară la limba engleză; Universitatea Al.I. Cuza Iași, asistentă cu 

jumătate de normă la curs practic de limba engleză (1975-1976); Liceul Teoretic Internat „Mihai 

Eminescu/ Oltea Doamna”, profesoară titulară stagiară la limba engleză (1976-1977); la 

Universitatea Al. I. Cuza Iași - asistentă cu jumătate de normă pentru cursurile practice de limba 






engleză (1975-1976). În anii următori a predat la Școala generală nr. 28 Bacău, ca profesoară 

titulară stagiară (1977-1978) și ca profesoară titulară cu definitivat la limba engleză (1978-1980), 

apoi, în 1978, la Universitatea Bacău, va preda ca asistentă titulară cu normă întreagă, la Catedra de 

limba și literatura engleză, lucrând cu Profesorul Universitar Dr. Leon Levițchi. În Marea Britanie, 

la Comitatul Essex UK, va fi lector de limba franceză, la Universitatea Populară locală, cu jumătate 

de normă (1981-1986), apoi la Comitatul Essex și Comitatul Norfolk UK, ca profesoară titulară la 

diverse licee de stat ori particulare, având norma întreagă (1981-prezent). Mariana Zavati Gardner a 

fost membră a colegiului editorial al revistei „Orizont”, a Liceului Teoretic Internat de Fete/ 

Colegiul National „Vasile Alecsandri”, condusă de profesorul emerit de literatura română, 

prozatorul Marin Cosmescu Delasabar, Bacău 1967, fiind recomandată de eminentul profesor de 

limba română de la Școala generală nr.5 Bacău, Voicu Ichim. Se dedică definitiv scrierii din 2001. 

O doamnă a poeziei 

ŢIE... 

Motto: 

„În visurile noastre 

încă lumea 

este o oglindă” 

Linda BASTIDE 

Nimeni nu este atât de departe 

încât să nu depăşească 

orizontul pictat de flăcările 

dorinţelor ascunse în mintea 

ce închide memoria 

pentru a deschide cuvintele 

în arcul glasurilor care să ajungă 

până la tine, pe ţărmul soarelui, 

pe valurile durerii 

Nimeni nu este atât de departe, 

încât să nu întâmpine 

o silabă, un sunet, o culoare, 

în simfonia norilor, 

dăruind o sclipire a luminii fiecăruia; 

una ţie, cel care desenezi pe albul pielii 

o casă, 

ţie, cel care guşti cu privirile 

aromele copacilor, 

şi ţie, cel care aprinzi firul roşu al pasiunii 

pe obrajii mei, 

ţie, care călătoreşti în Univers 

pentru a aduce pe Pământ 

strălucirea aştrilor, 

şi mai ales ţie 

care eşti suflul iubirii 

şi al poeziei mele... 

Marilena Rodica CHIREŢU 

A TE… 

Motto: 

„Dans nos reves 

encore le monde 

est un miroir” 

Linda BASTIDE 

Nessuno c’ è così lontano 

da non superare 

l’ orizzonte dipinto dalle fiamme 

dei desideri nascosti nella mente 

che chiude la memoria 

per far aprire le parole 

nell’ arco delle voci che arrivino 

fino da te, sulla sponda del sole, 

sulle onde del dolore 

Nessuno c’ è così lontano 

da non accogliere 

una sillaba, un suono, un colore 

nella sinfonia delle nuvole 

regalando un barlume di luce a ciascuno; 

uno a te, chi disegni sul bianco della pelle 

una casa, 

a te, chi assaggi con gli sguardi i sapori 

degli alberi, 

anche a te, chi accendi il filo rosso 

della passione sulle mie guance, 

a te, chi viaggi in Universo 

per portare in Terra 

lo splendore degli astri, 

e soprattutto a te, 

chi sei il respiro dell’ amore 

e della mia poesia... 




pag. 106 






Poezie creştină 

Vavila POPOVICI (SUA) 

Scenariu sumbru 

„Căci dacă din cele moarte nu se nasc cele vii 

şi dacă cele vii mor mereu, 

ce mijloc este de a nu se pomeni totul într-o zi 

cufundat în moarte?” 

Socrate 

Nici nu-ţi trece prin gând că poate 

veni o zi, când ne va fi smulsă frumuseţea, 

luxurianța acestei lumi, nu-i aşa? 

Lumini şi umbre pot grăbit alterna, 

culorile se pot pierde, 

soarele tremurând, lăcrimând, 

se poate stinge 

şi pământul poate fi învăluit de-ntuneric. 

După strălucirea lui, zadarnic vom plânge! 

Nu-i aşa că nu poţi crede? 

Nu-i aşa că nu asculţi alarma timidă 

din zilele noastre 

şi nu poţi crede în dispariţia 

panopliei verde a pământului? 

Că peste toate, se poate instala 

mirosul de ceară şi de lut al sfârşitului? 


Timpul rănit ne va fi trădat, 

ziua se va fi micşorat… 

Semnele demult s-au arătat: 

Gheţarii topiţi, valurile mareice, 

inundaţii, cutremure, tornade, 

drumurile greşite 

ale păsărilor migratoare, 

nivelul vibraţilor crescut, 

comportamentul ciudat al oamenilor 

stăpâniţi de demoni, 

arborii nehrănindu-şi toate ramurile. 

Măreţia vieţii poate pieri, 

pe planetă se poate instala tăcerea. 

Puţinii oameni lucizi 

dar cu memoria ştirbită, 

vor încerca să imite timid 

puţinul pe care şi-l vor aminti 

străduindu-se să-l aşeze în alt timp… 


Va fi mirosind a vânt, a frig 

şi a iarnă veşnică? 

Nu! Nu poți crede! 

De toate vom fi vinovaţi, 

de nepăsare, de toţi idolii inventaţi, 

de Legile lui Dumnezeu uitate! 

Ce-i vom spune Lui, când ne va fi întrebat 

cum am îngrijit sufletele noastre, 

pământul din iubire dat? 

„Iisus plângea!” 

Iisus pentru noi va plânge! 

* * * 

Trec deseori prin peisajul ruginiu al pădurii, 

ascult glasurile jalnice ale nimfelor 

rostindu-ti numele sfâsiat în silabe, 

văd luminile amare ale toamnei, 

aud acordul gamei minore 

în care ploaia-şi încearcă sunetul 

si râsul cinic al vântului nervos îl aud 

venind în unde, mişcând frunzele 

copacilor… 

Asa sunt eu, iubitul meu! 

Număr clipele ce trec cu incerta lor stare, 

şoptesc cu-nfrigurare: 

S-a dus vara dragostei noastre! E toamnă! 

Toamna pădurii bogată în şoapte de dor, 

toamna sufletului încărcată de ecouri, 

toamna inimii cu bătăi disperate… 

Aşa sunt eu, iubitul meu! Dau crezare 

şi vântului şi ploii acestei toamne; 

poate de aceea primesc deseori în dar 

fiori şi lacrimi… 

Lidia SIMONE / Messina 






Hermeneia 

OBÂRŞII 

nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi 

de carne preaflămândă şi nebuni! 

din lumea Frumuseţii-am asfinţit 

Iubirea-i raza care m-a urzit... 

cu cât aici mai lătrători sunt câinii 

cu-atât mă-nalţ spre astrele preasfinte: 

hoiturile împuţite şi străinii 

mi-alungă sufletul din fraze şi cuvinte! 

pleca-voi de aici ca iar să fiu iubit 

şi să iubesc – cu îngerii-nfrăţit: 

vreau să respir lumini şi Dumnezeu 

nu – sufocat – ură să scuip din greu: 

mă voi topi-ntre duhuri-simfonii 

în armonii eroice şi vii! 

Adrian BOTEZ 

UN BIET CONTRABANDIST 

aştept să bată clopotul în cer 

să se-n cleştar desfacă nopţi barbare 

aştept ca Marele Bijutier 

să fulgere din taine milenare 

m-am poticnit de-o pricină a lumii 

o coasă – rădăcinile stelare 

le-a retezat din inimi – şi străbunii 

mi-au şters litera din abecedare 

sunt singur faţă-n faţă cu amurgul 

în straiul alb – aştept securi să cadă: 

nu mai sunt inorogii să mă vadă 

voi trece răni prin vămi la Taumaturgul... 

...să nu şi-o ia în cap un biet contrabandist 

s-a pus de strajă Raza de-Ametist! 

Arte plastice 

Recomandare de lectură: 

Alexandru PODEA project 

Cultura e Prospettive 

Supplemento al numero 2, anno XII, della rivista culturale Il Convivio, Trimestrale di Poesia 

Arte e Cultura, organo ufficiale dell’Accademia Internazionale Il Convivio Sito Web del Convivio: 

www.ilconvivio.org 

E-mail: angelo.manitta@tin.it; enzaconti@ilconvivio.org; Registrazione al trib. di Catania n. 7 

del 28 marzo 2000. Direttore responsabile: Enza Conti Direttore editoriale: Angelo Manitta 

(Presidente) Caporedattore: Giuseppe Manitta 

Redazione: Via Pietramarina-Verzella 66 - 95012 Castiglione di Sicilia (CT) Italia. Tel. 0942- 

986036, cell. 333-1794694. 

pag. 108 






Grupaj liric (2) 

Ladislau DARADICI 

În doi 

Simt tot mai aproape răsuflarea iernii, 

Mă-neacă ceaţa rece-a serii - nu pleca, 

Mai lasă-mi ciob de cer golaş de cireşar 

Rămas de-acum pe veci în inima şi în privirea ta; 

Năpârci de frig mi se strecoară-n carne, 

Dă-mi palma ta, parcă ceva m-ar încolţi şi strânge; 

Va ninge în curând şi se va-ngrămădi omătul 

Pe amintirea verii - nu mă plânge… 

Sângele iubirii tale 

Sângele iubirii tale 

Mi s-a prelins pe faţă, 

Moartea ta e-o albă 

Tăcere tot mai slută, 

În cântul verilor nebune 

Mi-ai zburătăcit prin viaţă 

Imperiu-al resemnării – 

Ultima redută 

De ce revii 

De ce revii în fiecare seară 

Odată ce-ai plecat, 

Ca să mă simt 

În permanenţă vinovat 

Că te-am ucis din sufletu-mi 

Văduv oricum, neteafăr - 

Întoarce-te în iarna nemuririi 

Tale, în luceafăr... 

Reproş 

Mi-ai furat cuvintele şi te-ai topit 

În smoala gri a serii, 

Pasăre cu pene pârjolite 

De rugurile crude ale verii; 

Cad frunze şi la priveghiul nopţilor 

Câinii se recheamă; 

Uitasem iarăşi c-am murit 

Şi iar mi-e teamă... 

Pictură de 

Adrian SAMSON – Deva 

Pretinde-mi totul 

Pretinde-mi totul în final 

Şi-ţi voi da, pirat, 

Conserva mea de suflet 

Aproape expirat 

Şi nu-ţi voi cere-n schimb 

Vreun alt avut 

Decât să recunoşti cândva 

Că te-am şoptit şi eu şi te-am tăcut... 

Romanţă 

Ţi-am spus că plopii se dezbracă... 

Tu de ce n-o faci? 

Mi te-ai înfipt o vară-n suflet 

Şi n-am ştiut că te prefaci; 

Luna descreşte-n agonia nopţii, 

Se reculeg în osteneală tandră merii, 

Vâslesc prin noi umbre de cocori ucişi 

Spre veşnicele lumi ale tăcerii; 

Cu fiece cuvânt rostit 

Te simt tot mai străină, 

Ţi-aş dărui ăst cânt şoptit, 

Dar iarna va să vină; 

Şi dacă doru-mi vinovat 

Îl cerţi cu nepăsare, 

Să ştii că totuşi te-am iertat 

Şi-ţi cer şi eu iertare... 

Ovidiu BĂJAN 

(temporar în Franţa) 

Captivă… 

Captivă în cerneală viaţa 

Îşi devine sieşi Dumnezeu 

Poţi despre fiecare lucru 

Legitim afirma: sunt eu 

Inspiră viaţa de hârtie 

Atomii de carbon chimia 

Realităţii-i e cuvântul 

Esenţa şi alcoolemia 

Captivă în cerneală viaţa 

Poate miza pe veşnicie 

Urlu profetic: nici un zeu 

Nu-i ţine loc de Poezie ! 

Dintre păsări… 

Dintre păsări au rămas numai frunzele 

Să îi fie toamnei tandru giuvaer 

Amfora luminii îşi picură tristeţea 

Vâlvătăile ierbii au ajuns până în cer 



autumnal 2011 noua proVincia corvina pag. 109



Somnul poetului se întoarce în maci 

Şi clorofila iubito în irişii tăi 

Îngerii preschimbaţi în castane fac tumbe 

Va veni ploaia şiroind pe surpatele căi 

Cineva a risipit îmbrăţişările fluturilor 

Adună pietre în coşul pieptului meu 

mi-e dragă toamna dar în aceasta e parcă 

toată indiferenţa lui Dumnezeu. 

Îmi iau uneori craniul... 

Îmi iau uneori craniul 

Această inutilă victorie 

Şi îl aşez în mijlocul străzii 

Apoi invit politicos trecătorii 

Să-i ardă în funte câte-un şut violent 

- ce fericire să ai pe umeri 

o minge de fotbal - 

Un poet şi muzician 

dar ei se mulţumesc să treacă 

mai departe 

râzând 

şoptindu-şi complici 

e nebun. 

Hossein Bezahd - detaliu 

Nicolae SZEKELY 

POEM 

te plimbi pe lângă mine 

dar atât timp cât îţi place cu ce muzică te ademenesc 

te suport 

chiar ating cu degetul membrana asta muzicală 

pieptul tău care vibrează 

în ritmuri dodecafonice 

ei dar toată filozofia se duce de râpă 

la priveliştea asta grozavă 

încercarea disperată a sânilor tăi de a sări afară 

din ei înşişi 

aţipeşti (semn de carte) în braţele mele 

TÂRFELE HARULUI 

I 

forţezi prea mult cuvintele 

scuipi a lehamite dar mai bine aşa 

scapi de ele 

nervii te lasă ce e drept dar trebuie să ai răbdare 

prostia ta se va transforma în ceva omenesc 

un recul atât de puternic încât îţi înfrumuseţează chiar şi rahatul 

de fapt neputinţa se retrage într-o călimară cu whisky 

într-un cvartet de Schubert sau mai simplu 

într-o ploaie de vară cu scaieţi 

totul trebuie măsurat şi apoi dispreţuit 

pag. 110 






harul e atât de puternic încât te va distruge 

dacă nu eşti tare 

iar dacă eşti tare 

tu om înzestrat cu talent şi puturoşenie 

te vei trezi cu o frumoasă boală de piele 

schimbare de sex 

ăsta-i adevărul 

II 

te urmăreşte tot timpul 

nimic n-a putut-o îndepărta 

se va prostitua în continuare cu toţi cei care-i ies în cale 

eu cel puţin am prins-o de pubis 

şi am făcut-o praştie 

III 

ehei 

nu există depărtări 

decât distanţe înfăşurate în tifon 

(coşmar cu hg wells) 

nu există femei 

decât femei înfăşurate în versuri tâmpite 

de altfel nu le vezi decât le miroşi 

 

Nicolae Szekely este membru al USR, Filiala Arad. Autor a câtorva cărţi semnificative, 

premiat al USR- Arad. A fost cel mai bun tehnorecator al ProVinciei Corvina. În ultima 

vreme, s-a dedicat muzicii preclasice, medievale, a doua (primă!) dragoste a sa. 

Un oaspete la castel 

* * * 

Carico l’orologio di nessun tempo. 

Lo serbo nel mio profondo. 

E’ inutile o vecchio 

o serve solo perché nel tempo 

non ci sia tempo 

e i giorni non siano distinti e la terra 

sia l’oblio e le diverse forme 

che ricordano l’inferno 

tra i polpastrelli delle dita. 

Ho quest’orologio e lo devo caricare. 

Lo pretende o implica 

il solo fatto di essere vivo. 

Vivere è caricare quest’orologio 

di nessun tempo, 

Santiago MONTOBBIO (Spania) 

averlo dentro. E’ seme 

che si sparge e germina 

nelle notti e nei giorni, 

per rubar loro il volto 

e i polpastrelli delle dita, 

l’ho già detto. 

Quest’orologio si affratella 

alla solitudine. 

Della solitudine è anche la cifra, 

la frontiera. 

La vita conserva quest’orologio 

perso e rotto e nel profondo di sé 

e in silenzio ci impone di caricarlo. 

Sentenzia lui col suo battito 

i passi del mondo. 






noua proVincia corvina pag. 111



Retrovizor 

Dintre sute de prieteni... 

1. Florentin Smarandache în China; 2. Eugen Evu, Ionel Amăriuţei şi Dumitru Hurubă 

1. Teresia Bolchiş, acasă la Evu, cu cărţile pe masă; 

2. Croata din Germania, Nada Pomper; 3. Ioan Ţepelea „la lumina cărţilor în floare..” 

1. sus : Radu Igna, D. Huruba, Raul Constantinescu, Ctin Stancu. jos : Mariana Pândaru- Bîrgău, 

Eugen Evu, Felix Rian. 2. Maggie C-scu Schlesak, în Germania, autoare în tandem cu E.E. a două cărţi. 

3. Robert Stauffer, 14 ani preşedinte al Scriitorilor din Bavaria. 

1. Înainte de 1989: E. Evu, C-tin Stancu, Ioan Evu. 2. Cu lupii tinerei : Adrian Demea, Florin Scurtu, 

Marius, Ovidiu Băjan, Petru Poiană...3. Cu Olga Ştefan dând girul primei cărţi a ei (la 12 ani). 







In Memoriam 

Dan CONSTANTINESCU - NICOARĂ 

Poetul hunedorean Dan Constantinescu descindea dintr-o familie ce se revendica 

pe linie maternă din spiţa Corvinilor, prin înnobilare de merit, Nicoară. A fost un 

poet, filozof şi excelent traducător din lirica universală. (Rilke, poeţii japonezi, 

Aichelburg). În anii 8o a emigrat în Germania împreună cu soţia sa Lucia şi o 

vioară Amati. Are mormântul la Freiburg, unde s-a stins din viaţă. Soţia face 

demersuri a repatria acest mormânt, olaltă cu opera sa, ocrotită şi de Biblioteca 

Română din Freiburg. Viaţa lui a fost exemplară şi dramatică, iar, din nefericire, 

după 1989, vechea casă părintească a ajuns pe mâna unor nomazi, ca o ironie a sorţii. Merita o casă 

memorială A iubit oamenii şi locurile din pădurenime, unde am drumeţit prin anii 7o. „Mierea” 

pădureană din lirica lui clară şi înmiresmată de înţelepciune este aidoma manei dulci de pe frunzele 

de stejari numiţi ceri (cerişeri)… Avem un înscris care îi atestează descendenţa nobiliară din 

Corvini, pe linie maternă. 

Eugen EVU 

Harul 

Aruncă o piatră-n cer, 

Piatră rămâne. 

Doar inima de zvârli 

Se-ntoarce pâine. 

Moartea nu ţi-a murit 

O, taci bătrâne, 

Taci. 

Doar cine-n zid de-apururi 

Pomenire 

Din creştet până-n tălpi 

Pe sine însuşi s-a zidit 

Mai are dreptul la rostit. 

O, taci bătrâne, 

Taci. 

Până la capăt moartea 

Nu ţi-ai murit. 

 

Ca într-un vechi dans sacru 

De ziua ta-nfloresc 

În nevăzut orhidee 

Şi anemonii, frezii şi 

Roze de Şiraz. 

Eu te sărut alin 

Cu degetu-mi pe fruntea-ţi 

Ca într-un vechi dans sacru 

Ce nu-l mai ştie nimeni. 

O, soarele din Sud 

Şi cerul cel mai pur safir 

Va fi din nou al tău 

Într-un ascuns zefir. 

Te-apleacă şi culeg 

O lacrimă ce-mi pică 

Fără să vreau, să lege 

Şi cerul şi pământul 

Întru-aceeaşi lege . 

poeme inedite, dăruite după moartea în exil - în Germania - a poetului, de către soţia sa Lucia Constantinescu. 

Am înmânat dactilograma proiectului „De sânguire şi nimicnicie”, Bibliotecii Judeţene din Deva. 

Calendar liric 

Giovanni FORMAGGIO 

Un poet în Agora italica 

Ceea ce am văzut, încă de la primele 

traduceri din poezia sa în română, este o 

luminiscenţă afectivă, generoasă, pulsatorie, 

din care cititorul simte căldura iradiantă a 

afectelor…În discursul său limpede şi 

impregnat de simţul moral, timpul conţine 

toate timpurile, iar poezia devine „ memorie 

sculptată”, aşa cum pe o piatră din oraşul său, 

edilii au expus un text simbolic al poetului. Giovanni Formaggio s-a 

născut la 13 Martie 1939, în Asigliano Veneto ( VI), şi trăieşte în Canegrate, Milano. Este foarte 

cunoscut în literatura italiană, dar şi în Spania, Franţa, Germania,, Austria, Malta, Statele Unite, 






fiind membru de onoare a multor Academii italiene şi străine. Este Cavaliere della Republica 

Italiana pentru merite literare. În Italia îi apar cărţile şi i se cântă poeziile. 

“Vorrei non essere un granello di sabbia / nella clessidra del tempo / portare a ritroso le 

lancette delle stagioni / vestire l’abito dell’infanzia”... 

Spirit animator, militantist, umanist, cântat de folchişti, este foarte activ în Cenaclul Academic 

European „Poeţi în societate”. Numeroşi exegeţi sunt unanimi în aprecierea unei prezenţe 

semnificative, a unui spirit activ, al marilor emoţii ce ni se transferă vibrant, cu o muzică interioară, 

a celei mai muzicale limbi din lume, italiana, cel puţin pentru noi, ca neolatini…Este poezia 

catarsică, este poezia care invocă sentimente primordiale, durabile, efervescente. Eminenta Enza 

CONTI (Academia Internaţională Il Convivio, Sicilia) – observă valoarea seneţială a poeziei 

sale, mesajul Speranţei, pozitivismul şi umanismul, iluminarea ca stare a întregii sale opere. Lirica 

lui Giovanni Formaggio se poate reciti cu surpriza unei elevate comunicări, nuanţată şi plină de 

verva afectelor esenţiale. Poezia lui nu este sofisticată, ci directă, cu patos intelectual, în hlamida 

metaforei sonore, cald- afectivă. Poezia sa evocatoare a unor stări şi fapte biografice, sau istoriceeroice, 

“sculptează” diafan, cântecul trecerii noastre, dar şi al stabilităţii în ancsetral. Limbajul ei 

este uşor traductibil, prin substanţa ideilor, a meditaţiei filosofice. Ceea ce primim şi vibrează din 

lectura cărţilor acestui poet înnobilat, Cavaler al Republicii, dar şi al Empatiei este energia 

apollinică, subtilă, benefică, a Artei divinatorii, în modernitate. Iar gestul care rezistă este cel din 

genericul academic al Mişcării „Poeţii în societate”, gestul fraternităţii şi pacifismului ca deziderat 

global, şi fiorul transcendental -renascentist, de primăvară repetabilă, al Fiinţei … 

“Fluidi i versi, nel loro susseguirsi ricco di armonia, in grado di dare vita a un mondo reale, 

duro, e nello stesso tempo attenuato, un mondo che puň cogliere la speranza di cambiare, mutare 

forse anche i fatti atrociaccaduti; un mondo che di certo puň essere piů accogliente per tutti”… 

Eugen EVU şi Elena Daniela SGONDEA 

- Gennaio 2012- 

Ricordi de la mia tera 

Tante sere con la testa tra le man 

Penso a la me casa vecia in quel de Axeian 

Qoatro muri veci, la porta sempre sbacia 

El camin grande col so trave incarola 

Me popa senta, col so goto de vin 

Che leze giornai veci soto el canfin. 

Me mama che fa l’orzo brustolio 

Col gato griso che ca vanti e indrio 

Taca al muro na dreza de aio e do zeole 

So la credenza la Madona col so vaseto 

de viole. 

Mi picinin, sempre contento che prima 

De nare in leto 

A me mama e a me popa ghe do on baseto. 

Altri tempim se se volea tuti ben, 

anca con la miseria 

paerche alora, la vita, le gera na cosa seria. 

-Ianuarie 2012- 

Amintiri din tara mea 

Atâtea seri cu capul între maini 

Mă gandesc la vechea mea casă în acel Axeian 

Patru ziduri vechi, poarta-mi pare trântită 

Şemineul mare cu a sa grindă încoronată 

Tatăl meu meu cu sorbitura lui de vin 

Cu mofturile sale sub camfor 

Mama mea care face orzul prăjit 

Cu pisica ce se plimbă înainte şi-napoi 

Atinge zidul un aer de pedagog şi dau gogoşi 

Ştiu credinţa Maicii Domnului cu vaza sa de 

violete. 

Eu micuţ, întotdeauna mai vesel ca înainte 

Merg la culcare 

Cu mama şi tatăl meu care mă sărută. 

Alte timpuri în care toţi se-ndrăgeau 

Chiar şi în sărăcie 

Pentru că viaţa era un lucru serios. 

Trad. Elena Daniela SGONDEA 







Maria OPREA despre... Ion SCOROBETE 

În “Pădurile celeste”, vectorii sunt ai unei legături osmotice cu 

ancestralitatea, cu paideuma natală. Spaţiul mitologic originar, muntele de 

tip sanctuaric, împrejmuirea locului şi cultul liric în discurs modern, 

eseistic, lapidar, cu discurs iniţiatic, retrospectiv şi revelatoriu. Ion 

Scorobete este un poet modern între filiera modernistă franceză şi 

clasicismul tranzitiv spre postmodernismul aflat acum în refuzul 

derizoriului de tip ironist... Mitul, substanţa laică, datina, interferează cu profanul. Poetul reumple 

de lirism un spaţiu ce se desacralizează. În cartea sa recentă, scrisă în Grecia, el reface acest discurs 

itinerant însă sub alte ceruri, ale Greciei antice, ale lumii lui Socrate şi Aristotel, Platon, al culturilor 

deopotrivă eleatice si eracliteice. Un nerv ultrafin al reportajului liric, este unul al redescoperirii 

substratului milenar al Memoriei. 

Testele mării 

(poeme din Grecia) 

… în radiografia cu pete de august 

tu alergi 

liberă de prejudecăţi 

în pielea de nimfă a evei 

ocrotită de soarele ochilor incisivi 

ieşiti din alveole precum ai rechinilor 

alergi în poemul pe care l-am căutat în insule 

atât de aproape încât nu l-am găsit 

decât prin firida apei 

când slobod şoldul tău agresiv 

de adolescentă 

se arcui prin aşteptările mele virile 

în golful giorgios 

un test al valurilor ocrotind 

spuma fluxului vie netransparentă 

când mă atingi cu braţul 

de arşită al jocului neprotejat 

sub inul ieftin şi îndulceşti acest imbold 

subtil care nu se rupe de context 

filtrând toate armoniile 

Ion SCOROBETE 

ce vor descuama însă 

la căderea asfinţitului 

un test în care primează 

acest detaliu al aurei lichide 

ce-si desenează incadescent 

hemoglobina 

Răsărit cu marea 

sub braţul de jar rece 

se retrage la culcare luceafărul 

argintul lichid al oglinzii absoarbe 

sângele 

sacrificiului 

lumina prinde contur în sala infinită 

a peisajului marin 

insinuează pagina de gardă 

a acestui capitol 

din povestea plăpândă 

ce face ochi sub semnul nopţii ucise 

în golful pontikonissi 

Medalion 

Alda FORTINI 

Poetesa şi pictoriţa Alda Fortini, a fost tradusă întâia oară în română de 

Noua ProVincia Corvina, de Eugen Evu şi Elena Daniela Sgondea. Poeziile 

Aldei Fortini, născută şi cu reşedinţa în Villongo (Bergamo), au câştigat 

premii literare, iar picture sa deasemenea. Ea etalează un sentiment 

constant al beatitudinii şi o capacitate de nuanţare structuralistă, Alda 

Fortini optând pentru arta compoziţională, vitralică, transparentgeometrizantă. 

Analizează liric- eseistic diverse colecţii individuale şi în 

ordine cronologică, pentru a sublinia mai bine problemele-cheie care le 

diferenţiază, în scopul de a înţelege similitudinile şi diferenţele (antinomiile), atât la nivel de 

comunicare, cât şi la auto-identificare. Recent, lucrează la un proiect de Premiu literar 

internaţional. 






ALDA Fortini are o specială empatie pentru originismul neo-latin şi, din corespondeţa cu 

domnia sa, simţim o neobişnuită adiere mediteraneană. Îi aşteptăm poeziile. (Eugen Evu) 

Oaspete la castel 

Europa liberă în date concrete 

lui cornel chiriac şi prietenilor 

cu careîl ascultam duminica 

în parcul central 

Tanchiştii ruşi sforăie liniştiţi 

Pe băncile mele 

Pe anii mei 

De după ceasul stricat 

profesorii 

Îmi scriu un patru mare 

La purtare La plecare 

Din parcul central 

Local 

Al unui adolescent beat 

B e a t 

Ne strecurăm în piaţa operei 

Târziu Prea târziu 

La mărirea notei 

Repetenţii au repetat 

Repetenţii au murit 

Pentru un nenorocit de cinci 

Pentru o nenorocită de ţară 

Noi profesori noi cataloage 

Noi note noi muritori 

Noi nemuritori 

Noi noi Noi voi 

Prin bălţile anilor cocorii 

Lui ibycos sforăie 

Aşteptând pensia. 

Ilie CHELARIU 

Români în Niram Art Magazin (Spania) 

Poems by EUGEN EVU 

The Threshold 

At the threshold between light and magic 

I embrace in cosmic clearing a drop 

Of the dew of Heaven. Sighs 

A strange longing - 

dream into death – its threshold 

I am searching for you Under the golden darkness – alive Flute 

and Psalm 

In which to bury my face. 

“Mon métier et mon art 

C’est vivre” ? 

The Inner Biologist 

He determines you 

By the game of conflicts He knows what you learn He works at the filters 

Of dreams 

He separates nothingness from real He knows when he will escape He, a prisoner only 

to himself, Above good and evil, 

Of his other alter ego The sharp top of the Trinity He cannot be distroyed 

Your friend into death Your invisible twin Your inner biologist 

The sacred seven of the chakra 

He is the law 

The Game of Poetry 

Riding deep fears Death, you cannot reach us Lord, the little eternity, 

And patience in the graveyards 





Concurs 



Of millennia into millennia 

The wind of the Vespers knows it. Or Death whom are you laughing at? That we dream 

seeing through you 

And through a jump onto the other side 

We are afforesting onto a book 

You are about to read, you are about to snow 

Unfortunate girl, 

do you still believe in stories… Can you see? We are, you are not. 

Editura Rafet a desemnat câştigătorii celei de-a patra ediţii a 

Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “Titel Constantinescu”. 

Cei 10 autori câştigători, selectaţi din aproape 3oo de aspiranţi, au fost 

răsplătiţi cu volume autonome, de către Editura RAFET – şi lansate în 

cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “TITEL 

CONSTANTINESCU’’, împreună cu antologia. 

Premierea a avut loc în 13 august. Din Judeţul Hunedoara, două 

cărţi au cucerit sufragiile juriului: 

Premiul „Victor Frunză” – cu publicarea volumului 

PSIHOTECA – Aforisme şi eseuri – de Eugen EVU 

Premiul „Octavian Moşescu” – cu publicarea volumului de 

proză: PE MASA DE OPERAŢIE – de Constantin STANCU 

O aniversare 

Ţipătul dintâi 

Claudiei 

1 

Aşa trebuie scris 

poemul acesta 

pe ploaie 

sub umbrelele 

de pe Nowy Swiat 

acolo unde îţi laşi 

portofelul pe masă 

şi pleci să mai vezi 

ce zice Varşovia 

şi vii înapoi 

şi-l găseşti acolo 

cu fetele care ţi-au dat bere 

zâmbind 

60 Theodor DAMIAN 60 

(New York) 

2 

Artiştii se ţin lanţ 

ca-n Bucureştii 

formaţiei Mondial 

şi ca-n Braşovul lui Ioan Georgescu 

unde Therese Steinmetz 

lua Cerbul de aur 

3 

Aşa e viaţa 

vreau să-ţi explic 

dar tu nu vrei decât 

dacă îţi plânge 

Caterina Caseli 

ea plânge şi cântă 

ea cântă 

ca să-şi întărească puterile 

ce augustinian sună versul acesta 

profesore Nicolae Anuţei 

de unde eşti ascultă-mă 

şi tu ai vrut să vezi 

jocul cercurilor concentrice 






tu prins în mijloc 

ameţit 

ruşinat 

fericit 

culorile nu mai contează 

numai circumferinţele 

aluneci pe ele ca pe gheaţă 

dintr-una în alta 

de sus în jos 

şi de pe pământ la cer 

din exces de cunoaştere 

în mister 

4 

Ce arde cercul 

n-ai ştiut 

aceasta este drama ta 

o joci perfect 

pentru că nimeni nu te-a putut învăţa 

tot ce înveţi 

se corupe 

pentru că nu poţi să fii 

decât ceea ce n-ai învăţat 

niciodată 

nu există decât o singură haină 

de mire 

aceea în care te-ai născut 

nici un croitor nu-ţi va putea adăuga 

nimic 

de la Socrate citire 

5 

N-am văzut atâta tandreţe 

cum văd acum în Varşovia 

din copilăria 

Botoşanilor mei 

numai acolo şi atunci 

perechile se ţineau 

de mână 

tineri şi bătrâni 

poate şi Minulescu 

şi-a scris romanţele 

în Varşovia sau în Botoşani 

se spune că bunul simţ 

va plămădi toată frământătura 

aşa cum se face 

la fiecare mie de ani 

6 

Locuiesc pe Belvederska 

stau la greci sau la traci 

cine mai ştie 

Hera e primitoare 

aşa cum pentru zece dolari în plus 

fiecare se ridică în faţa ta 

în picioare 

7 

Scriu şi nu-mi vine să cred 

pe stradă apare un tractor 

cu doi funcţionari 

fără mapă 

cu volan şi furtun 

tractorul merge încet 

iar furtunul 

udă florile agăţate 

sub bec 

la fiecare stâlp de telegraf 

atâta grijă pentru detaliu 

te uiţi în jur 

şi te miri 

nici o urmă de praf 

nici în New York n-am văzut 

în douăzeci de ani 

atâta grijă pentru culori 

miros şi cercuri concentrice 

poate acolo se face totul 

invizibil 

cum nu vezi spinul înflorind 

în pustii 

prin satelit 

sau altfel 

de nici nu vrei să mai ştii 

Fragments en francaise 

2 

La poésie, la pauvre, 

elle en soi-même et la santé 

comme le mendiant tendre et digne 

et beau comme Dieu le disait 

sur les rues de son enfance 

elle m’a appris à parler 

et à me taire 







41 

Tout comme un tsunami qui change 

l’aspect des profondeurs de l’eau 

tout comme le feu qui brûle les champs 

tout comme le vent qui se laisse entraîner 

par la nostalgie 

totalement inconnu 

comme les questions chatoyantes et naïves 

posées timidement par 

schwester Marie 

c’est ainsi que mon talon faible peut faire 

des milliers de kilomètres en Europe 

42 

Tout commence du krakenhaus 

mais pas tout à fait de la maison où j’y suis 

maintenant 

mais d’une autre 

plus vieille, plus grande et 

plus réelle 

l’hôpital est un endroit qu’on évite 

et dont on a besoin absolument 

ou peut-être 

notre deuxième existence 

celle que nous vivons 

tout en rêvant à la première 

on joue avec le ballon de notre destin 

lui aussi rond comme un ballon 

voilà pourquoi rien nous ne savons 

comme nous ne savons pour quelle raison les 

trous noirs 

puissent produire des cratères dans la lune 

comme nous ne savons ce qu’Istrati a dû 

chercher 

en Levant 

peut-être lui non plus ne peut pas expliquer 

le cri du début 

c’est pas du tout la meilleure explication 

alors quel serait le cri des contraires 

qui est-ce qui a créé nos géographies 

intérieures 

avec la conviction que je vis, que je meurs 

et que je resens une douleur 

trad. de Muguraş Maria PETRESCU 

Nicolae Manolescu despre poet: 

... O caracteristică semnificativă a noilor versuri scrise de Theodor Damian este îndoiala. Ar 

merita să fie citată poezia “Prin însuşi sufletul tău”. Nerecunoaşterea lui Mesia este un păcat grav 

pentru credincios, dar o sursă valabilă de temeri, umilinţă şi îndoieli pentru poet. “În pământul 

Împărăţiei”, “Iată apele” sau “Adâncul” intră în aceeaşi categorie de o admirabilă expresie a 

îndoielii. La fel de productiv poetic ... este spiritul ludic. Theodor Damian îşi dezvăluie în cartea lui 

înclinaţii, necultivate înainte, pentru lirica glumeaţă, adesea nichitastănesciană (din “În dulcele stil 

clasic”) (...) Theodor Damian e un poet în toată puterea cuvântului... 

Prefaţa la Rugăciuni în Infern, vezi Biblioteca Bucureştilor. 

Polemici d’antan... 

Ion URDA 

Retro memoria (A fost odată ...) 

Cenaclul tineretului „Lucian Blaga” a fost iniţiat de Eugen Evu la Casa Municipală de cultură, în 

1971 şi a funcţionat până în 1997, când mentorul său a demisionat, revenind în combinat, de unde 

fusese transferat cu ani în urmă. Prin cenaclu s-au perindat peste o sută de creatori, fie descoperiţi în 

licee, fie dintre alte categorii, din municipiu, dar şi din judeţ: Simeria, Deva, Haţeg, Brad, Orăştie. 

Întrunirile erau veritabile cursuri literare, deobicei joia, iar lunar, în sala de 100 de locuri 

„Concordia”, avea loc „Studioul Artelor” („Amfiteatrul Artelor”, în total au fost 52 de ediţii. Practic 

era o „revistă vorbită”, în care se citea poezie, proză scurtă, eseu, umor, actorii recitau din creaţia 

lirică (Ana Ciontea, Simona Gălbenuşe, Ion Mermezan, Petre Sănduţ, Ovidiu Băjan, Diana Boboc, 

ş.a. de la Teatrul poetic); unii au făcut carieră profesională (film, teatru, televiziune, estradă Deva), 

alţii au emigrat în occident, în afişe mai figurau vernisaje (Fazakas, Balazs, Scurtu, Cristea, etc)... 

Nu lipsea muzica, grupul Canon (prima formulă), recitaluri de chitară clasică (Miki Szekely, 

folchişti din licee), invitaţi... Unele ediţii au fost tematice, ultimii „antologaţi” fiind Mircea 

Dinescu, Marin Sorescu. 






Au fost şi câteva ediţii de „schimb” cultural, cu grupul de la Brad, al lui Tiberiu Vanca. Cenaclul 

de tip neoromantic, avea şi o boemă itinerantă, „ acasă la scriitori” (Liliana Petruş, Ioan Barb, 

ş.a)... Cenacliştii au participat la concursuri interjudeţene, unii cucerind premii care le-au motivat 

devenirea literară. 

Poem la anii senectuţii 

Il gatto 

Un gatto biondo e bello come il 

sole 

sembrava che dormisse in riva al 

fiume, 

tutto disteso tra mammole e 

viole 

col vento che batteva le sue 

piume. 

Il povero micino mansueto, 

cui era volata via la vita, 

pareva dir: datemi quiete, 

che la mia vita è solo dipartita. 

Avvicinandomi poi al bel felino, 

fui preso da tristezza, misto al pianto. 

Freccia era stato del fatal destino. 

in niente il mar crudele lo colpi. 

Per deferenza gli copriì il volto 

e, lacrimando, amaro, gli dissi: amico 

è nel cielo ciò che ti è stato tolto, 

per la tua morte, son ridotto un fico. 

Il mare ti ha voluto cancellare 

ma di certo finirai 

in una stella 

che la tua felicita' 

fara' brillare 

di una luminosita' 

sempre più bella. 

Antonio ALLFANO (octogenar) 

Pisoiul 

un pisoi blond si frumos ca soarele 

stea 

părea adormit pe malul apei 

strălucire 

întins între violete şi viole 

frumos 

cu vântul ce-i mişcă blănita 

sărmanul blând pisoi 

a cărui viaţă fu curmată 

părea zicând: lăsaţi-mi liniştea 

căci viaţa mea doar tranzitează 

apropiindu-mă apoi de această felină 

am fost cuprins de o tristeţe 

amestecată cu plâns 

săgeata era destinul fatal 

şi viaţa crudă îl lovi 

să-l protejez, i-acopăr faţa 

şi lăcrimând, cu-amar îi spun, prietene 

este în cer tot ceea ce ţi-a fost luat 

pentru moartea ta m-am prefăcut în 

smochin 

marea a vrut să te şteargă 

dar cu siguranţă vei sfârşi 

astfel că 

fericirea ta 

va lumina totdeauna 

Trad. di Elena D. Sgondea ed Eugen Evu 

Grafică de Suto Eva 

pag. 120 




Ecouri franceze 



Eugen EVU et les métaphores plasticiennes… 

Linda BASTIDE 

EUGEN EVU – LE MIROIR VERT – POEMES 

Ed. Poetes a vos plumes, Paris 

Un postmodernisme controversé a conduit quelques poètes et non des moindres, à l’abandonner 

pour faire déferler, sur la poésie, un tsunami où les vagues venues de loin, lourdes et légères à la 

fois de l’empathique transmission d’un état poétique, pulsions du grand large de leur émotivité, 

submergèrent l’univers de l’ écriture émotive et directe. 

Donnant au langage le pouvoir de traverser les coulisses du silence, et au poète Eugen Evu celui 

d’exprimer son besoin de dire, donnant au poème sa particulière écriture et donnant enfin à celui 

qui lit le rôle du chercheur qui traque la faille par où saisir le verbe dans sa nudité, afin de poser 

ainsi les jalons d’une totale communication avec elle, voilà la poésie d’Eugen. 

Nous entrons alors dans le paradoxe d’une situation pas toujours difficile à vivre: dilemme, 

irritation? Les mots sont là: erratiques, palpables, disponibles, prêts à respirer, bref à entrer en 

poème. Et cependant malgré le poids de millénaires d’existence – toute l’existence de l’Homme – 

les voici vierges ou presque face aux fondamentaux problèmes de l’esprit. Entre ce qui est – la 

finitude du moment: l’intention d’écrire – et ce qui devrait être – l’écriture exhaustive, la pérennité 

de l’instant – les poèmes d’Eugen Evu jettent un pont et, par delà les embûches et larmes, 

demeurent l’unique témoignage des pouvoirs sans cesse nouveaux de la conscience. 

Eugen EVU şi metaforele plasticizante… 

Un postmodernism controversat a condus pe unii poeţi şi nu dintre cei mai mici, la abandonarea 

lui pentru a provoca zgomotos, asupra poeziei, un tsunami în care valurile venite de departe, grele şi 

uşoare în acelaşi timp, prin empatica transmisie a unei stări poetice, a pulsiunilor marelui larg al 

emotivităţii lor, să copleşească universul scrierii emotive şi directe. 

Dând limbajului puterea de a traversa culisele tăcerii, şi poetului Eugen Evu pe cea de a exprima 

nevoia sa de a zice, dând poemului scrierea sa particulară şi dând în sfârşit celui care citeşte rolul 

de cercetător care caută falia prin care să prindă verbul în nuditatea sa, pentru a pune astfel 

jaloanele unei totale comunicări cu ea, iată poezia lui Eugen. 

Noi intrăm astfel în paradoxul unei situaţii nu întotdeauna greu de traversat: dilemă, iritare? 

Cuvintele sunt aici: eratice, palpabile, disponibile, gata de a respira, grăbite să intre în poem. Şi 

totuşi, în ciuda poverilor mileniilor de existenţă – întrega existenţă a Omului – iată-le pure sau 

aproape în faţa problemelor fundamentale ale spiritului. Între ceea ce este – finitudinea momentului: 

intenţia de a scrie – şi ceea ce ar trebui să fie – scriere exhaustivă, perenitatea momentului – 

poemele lui Eugen Evu aruncă o punte şi, dincolo de capcane şi lacrimi, rămân unica dovadă a 

puterilor fără încetare noi ale conştiinţei. 

Linda BASTIDE 

Ancienne Vice-présidente de la Société des Poètes français. 

Membre de la Charte des Auteurs. 

Membre du P.E.N club français. Poètes à vos plumes. Paris 

Ex Vicepreşedintă a Societăţii Poeţilor Francezi 

Membră a Cartei Autorilor 

Membră a P.E.N clubului francez. Poètes à vos plumes. Paris 






Singurătatea poetului 

Constantin STANCU 

Ritualul bestiei 

Lui Cornel NISTEA 

Pentru ce mă urâţi? 

Pentru că sunt proprietar peste puţine cuvinte, 

dar şi voi aţi putea fi, dar nu le vreţi, 

locul meu este aici, între munţii aceştia care se dizolvă-n cer, 

o dungă albă desparte lumea de aici de lumea de dincolo, a venit vremea, vremi… 


Pentru că mai respir prin poeme ca Iov în chitul său? 


Pentru că îl văd pe scribul cel bătrân, 

am pentru el o colecţie de monede vechi, 

unele de pe vremea lui Iisus, altele de pe vremea Sfântului Augustin, 

o, cartea atunci valora cât un Mercedes modern, 

da, monedele vechi în care se amestecă aurul şi vorbele bestiei şi zgura… 

O, ritualul bestiei se repetă cu fiecare dintre noi, 

dar nu o recunoaştem, 

am uitat că eremitul se hrănea dar cu o felie de pâine şi un pahar cu apă, 

noi, în piaţa publică-piaţa globală ne ducem cardul-mastercardul 

precum tărăncile coşul cu flori, 

îl avem în buzunar dar parcă îl ducem pe cap, 

e nobelul nostru, 

masternobelul nostru cel de fiecare zi… 

Dar mai e loc de ură în piaţa globală, în pizza globală, 

acolo se întâlneşte tsunami şi nimicitorul, 

noi stăm la fel ca pruncii 

la sânul de marmură al Afroditei şi ne facem de marmură, de piatră şi vorbim… 

Până la urmă cineva va zice o vorbă, şi va fi ziua dintâi… 

*Din blogul costyabc, Hatzegworld 

Lansare de carte 

Motto: 

„Sunt legi la care trebuie să ne supunem 

şi dacă nu am vrea: ele ne execută”. 

Dominic STANCA 

Sub egida Bibliotecii municipale, la Galeria de Arte plastice din 

Hunedoara, amfitrion- mediator Lucia TĂNASE, prestigioasa prof. univ. 

Livia CIUPERCA, a lansat studiul monografic Dominic STANCA, 

marelui nostru baladist, prefaţat de prestigioasa Doina URICARIU. Cartea 

a apărut la editura Universalia şi a fost, după cum scrie prefaţatoarea, scrisă 

ca teză de doctorat la propunerea prof. univ. academician Eugen SIMION. 

Vom reveni cu impresii despre ceea ce Doina URICARIU numeşte „inventar al sfintei obârşii”. 

Studiul este unul al reconstituirii memoriei noastre culturale, dar şi al resituirii ei limpezitoare . 

pag. 122 






Întrebare şi răspuns: 

Salonul Naţional de Carte Deva – 2011 

* „Ciocnirea” dintre galaxiile Gutenberg şi Internet este de fapt o interferenţă a unui 

patrimoniu - memorie colectivă, cu noul patrimoniu, nu doar tehnologic, ci al genialităţii 

umane. Incinta Salonului a fost o mică oră astrală, din acest Zodiac la punctul său XII ” * 

Eugen EVU: 

Onorate domnule manager, ediţia a 12-a a Salonului Naţional de Carte de la Deva, a fost o 

cetate a literaturii, „asediată” de editori şi scriitori din toată ţara. Unanim s-a considerat că 

organizarea şi administrarea Salonului, a fost de valoarea celor mai reuşite din ţară. Pentru noi a 

fost o sărbătoare, inclusiv prin fervoarea colocvială a eventimentului. Editorii şi scriitorii 

hunedoreni nu au avut inhibiţii provinciale şi vă suntem recunoscători pentru invitaţii şi întâlniri, 

optimismul infuzat zbuciumatei noastre tranziţii pe palierul tumultuos al culturii scrise. Vă rog să ne 

oferiţi câteva gânduri, acum, după atâtea altele corelate din ipostaza de amfitrion şi mediator, între 

participanţi şi public... 

Ioan Sebastian BARA: 

Pentru Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva, organizarea în fiecare an a 

Salonului Editurilor Hunedorene a devenit o frumoasă tradiţie, un eveniment cultural pe care îl 

oferim tuturor celor care iubesc cartea şi cred în perenitatea ei. Am ajuns la a XII-a ediţie, iar 

Salonul este în fiecare an mai bogat, invitaţiei noastre îi răspund de la un an la altul tot mai multe 

edituri din judeţ şi din ţară. Este cu atât mai îmbucurător acest lucru cu cât ştim bine că dificultăţile 

nu ocolesc nicio instituţie de cultură din ţară, iar viaţa editurilor nu este uşoară. De aceea, le suntem 

extrem de recunoscători editurilor care ne-au fost alături şi au venit la Salonul din acest an de la 

Deva. Publicul devean a apreciat cum se cuvine prezenţa celor 52 de edituri din ţară şi din judeţ, 

oferta editorială extrem de bogată, variată şi de înaltă ţinută. Toţi cei care au vizitat Salonul au găsit 

cel puţin un titlu care să le îmbogăţească biblioteca din gama extrem de generoasă de cărţi 

prezentate. Timp de trei zile, între 4 şi 6 octombrie 2011, în eleganta ambianţă a Sălii din incinta 

Deva Mall, editurile prezente au fost în permanent contact cu cititorii, cu iubitorii cărţii, şi-au 

prezentat noutăţile şi au vorbit despre proiectele lor editoriale. Lansările de carte au fost numeroase, 

scriitorii hunedoreni fiind în centrul atenţiei publicului, scriitori consacraţi sau debutanţi cărora 

Salonul nostru le-a prilejuit ocazia afirmării editoriale. Lansările au fost urmate de ample discuţii, 

de sesiuni de autografe, de dialoguri cu iubitorii de carte, dialoguri între editori, scriitori, 

bibliotecari şi toţi cei care continuă să creadă în binefacerile lecturii. Ne-am întâlnit cu scriitori, unii 

consacraţi, alţii care acum intră în lumea literară, am purtat dialoguri cu ei, aşa cum am purtat 

dialoguri şi cu editorii pe tema cărţii, a viitorului lecturii clasice în această lume informatizată. 

Pentru noi, Salonul Editurilor Hunedorene este evenimentul cultural cel mai important, este 

cartea de vizită a Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, şi demonstrează 

capacitatea noastră de a coagula cele mai renumite edituri din ţară şi din judeţ. Şi în acest an, 






editurile participante au acoperit o tematică extrem de bogată, de la romane şi volume de poezie, la 

cărţi de artă şi călătorii, memorii şi cărţi de istorie, studii etnografice şi cărţi de spiritualitate, 

manuale şi culegeri pentru toate nivelele de învăţământ, dicţionare diverse şi enciclopedii. Este 

important de subliniat că la acest Salon, toate categoriile de vârstă au găsit cărţi care să le satisfacă 

gusturile şi aria de interes. Pentru Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva este 

un prilej de sinceră şi nedisimulată mândrie faptul că poate organiza un asemenea eveniment 

cultural şi că un număr atât de mare de edituri răspund an de an invitaţiei de a veni la Salonul 

Editurilor Hunedorene. Suntem convinşi că şi ediţia din acest an a reprezentat un câştig reciproc, 

atât pentru edituri, cât şi pentru cititorii noştri dornici să-şi achiziţioneze cărţile preferate din toate 

domeniile. Cum spuneţi, cele trei zile ale Salonului au fost, cu siguranţă, o veritabilă sărbătoare a 

cărţii, a fost o demonstraţie vie a faptului că, în ciuda concurenţei internetului, lectura unei cărţi 

rămâne o bucurie care nu poate fi înlocuită cu nimic, relaţia cu cartea devine una intimă cu sine, cu 

conştiinţa şi duhul empatic al fiecăruia... Satisfacţiile spirituale oferite fiind cu totul speciale. 

Biblioteca Judeţeană, la rândul ei, şi-a îmbogăţit patrimoniul cu noi titluri, cu lucrări valoroase care 

îşi vor aştepta cititorii. Salonul Editurilor Hunedorene a fost, prin urmare, o amplă manifestare 

culturală care a oferit tuturor participanţilor un binemeritat câştig. Ca întotdeauna, şi de data 

aceasta am fost sprijiniţi de Consiliul Judeţean Hunedoara care a înţeles că alocarea de fonduri 

pentru cultură este o investiţie cu efecte benefice în viaţa socială, că fiecare carte are puterea de a 

modela personalităţi şi de a le îmbogăţi spiritual. „ Ciocnirea” dintre galaxiile Gutenberg şi Internet 

este de fapt o interferenţă a unui patrimoniu- memorie colectivă, pe dimensiuni complementare, cu 

noul patrimoniu, nu doar tehnologic, ci al genialităţii umane. Incinta Salonului a fost o mică orăm 

astrală, din acest Zodiac la punctul său 12. Le suntem recunoscători tuturor celor care ne-au fost 

alături la această veritabilă sărbătoare a cărţii care a fost şi rămâne Salonului Editurilor Hunedorene, 

cititorilor din toate segmentele de vârstă şi din toate categoriile ocupaţionale care au considerat că, 

încă, cititul cărţii rămâne o „frumoasă şi cu folos zăbavă”. 

Eugen EVU: 

Vă mulţumim, şi, prin Dvs, celor ce v-au acordat şi de astă dată, deplinul mandat onorat cu 

succes... şi la revedere. 

Peisaj în peisaj 

Gabriela DRĂNESCU 




pag. 124 






Istorie 

Acad. Ioan-Aurel POP 

Tiberiu CIOBANU 

„Fortissimus athleta Christi”, Iancu de Hunedoara, 

Editura Eurostampa, Timişoara, 2011 

Autorul acestei cărţi – profesorul doctor Tiberiu Ciobanu – face parte din stirpea acelor oameni 

rari, pentru care meseria înseamnă pasiune, iar pasiunea semnifică dăruire întru cunoaştere. Pasionat 

de trecut, cu precădere de trecutul poporului român, istoricul pomenit a dat la lumină peste douăzeci 

de cărţi de istorie. Multe dintre ele – rezultat al unor laborioase cercetări proprii – poartă pecetea 

erudiţiei autentice, a unei acribii împinse până la detaliu, conducând la reconstituiri savante şi la 

restituiri importante. Altele sunt abordări noi ale unor teme istorice interesante, dar scrise de 

specialişti într-un limbaj mai greu accesibil şi transpuse, de aceea, de profesorul Tiberiu Ciobanu pe 

înţelesul tuturor celor iubitori de trecut. Dintre aceste din urmă lucrări fac parte multe dedicate 

Evului Mediu, mai exact unor subiecte de larg interes, precum oştile române şi cruciadele 

antiotomane, voievozi desăvârşitori ai Principatelor Române, personalitatea lui Mihai Viteazul, 

voievozi şi domni români din secolele XIV-XVI, cele mai scurte trei domnii din Evul Mediu 

românesc, domnia lui Ion Vodă cel Viteaz etc. Cărţile de minuţioasă cercetare proprie şi de reale 

contribuţii ştiinţifice se concentrează pe tema largă a istoriografiei româneşti referitoare la Banatul 

medieval, temă căreia autorul i-a dedicat mai mulţi ani de muncă intensă, în biblioteci şi arhive. 

Rezultatele acestei insistente activităţi nu au întârziat să apară, sub forma unor adevărate monografii 

care tratează – pe curente, epoci sau autori mai importanţi, de la iluminism până la perioada 

contemporană – interpretările, descrierile sau viziunile legate de soarta Banatului medieval. 

Cartea de faţă nu face excepţie de la preocupările consacrate ale autorului, ea reluând o temă de 

istorie medievală des abordată şi dragă multor generaţii de autori, anume Iancu (Ioan) de 

Hunedoara. Tema este privilegiată nu doar pentru istoriografia noastră, ci şi pentru concepţia şi 

metoda profesorului Tiberiu Ciobanu, fiindcă uneşte cele două mari subiecte evocate mai sus, adică 

Evul Mediu şi Banatul, în sensul că Iancu de Hunedoara a fost o figură emblematică a Evului 

Mediu, numit de unii «ultimul mare cruciat european», dar şi o personalitate remarcabilă din istoria 

Banatului, comite de Timiş, apărător al regiunii, rezident la Timişoara şi ctitor al unui impozant 

castel, păstrat (cu transformări) până astăzi. În abordarea profesorului Tiberiu Ciobanu accentul 

cade pe marile campanii militare şi bătălii ale eroului Creştinătăţii, deoarece pretextul scrierii cărţii 

au fost cei 555 de ani trecuţi în 2011 deopotrivă de la victoria de la Belgrad şi de la moartea lui 

Iancu. Am spus «pretext» în sens de ocazie, pentru că autorul este convins de importanţa cunoaşterii 

trecutului oriunde şi oricând, de către toţi oamenii, istoria fiind percepută în cheie ciceroniană 

(Historia magistra vitae). Tiberiu Ciobanu reia autori şi cercetări dragi lui, din panoplia Banatului 

de odinioară, de la Damaschin Bojincă şi Patriciu Drăgălina până la Victor Motogna şi Ioan 

Haţegan, fără să neglijeze marile abordări monografice mai recente, datorate unor personalităţi 

precum Mihail Dan şi Camil Mureşanu sau mari sinteze, ca cele elaborate de Constantin C. 

Giurescu, Nicolae Iorga sau de istoricii actuali în cadrul tratatului Academiei Române. Dezvoltând 

tema în viziunea tradiţională a istoriografiei române, autorul nu absolutizează latura patriotică, dar 

nici nu recurge la o descriere rece, fără sentiment. Istoria nu poate rămâne o materie neînsufleţită, 

fiindcă în centrul ei se află oamenii. Este subliniată răspicat originea românească a lui Iancu de 

Hunedoara din raţiuni varii, de la nevoia spulberării unor deformări grave până la convingerea că 

adevărul istoric se cuvine să primeze în orice împrejurare. Personalitatea lui Iancu de Hunedoara nu 

se conturează însă ca una exclusiv românească sau pusă în serviciul poporului român. Portretul 

construit de profesorul Tiberiu Ciobanu este unul complex, aşa cum au fost omul şi epoca. Astfel, 

eroul de la Belgrad apare ca actor al mai multor lumi şi în primul rând al Republicii Creştine, pe 

care a servit-o cu toată fiinţa sa, apoi al familiei sale şi al neamului românesc, dar şi al Regatului 

Ungariei, în serviciul căruia s-a pus, ca înalt demnitar militar şi politic. Figura lui Iancu este 

deopotrivă transilvăneană, central-europeană, balcanică sau bizantină şi latină, ca rezultat al unei 






arii de interferenţă de la întâlnirea Occidentului cu Orientul, a societăţii carpato-danubiene cu cea 

meridională, levantină, dominată politic şi militar de Imperiul Otoman. Alături de Iancu, „lumina 

lumii” şi „preaputernic atlet al lui Hristos”, intră în scenă alte mari personalităţi, precum umanistul 

Enea Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea), franciscanul Ioan de Capestrano, principele Vlad 

Ţepeş, regele Vladislav al II-lea, florentinul Filippo Scholari (Pippo Spano), sârbul Gheorghe 

Brancovici, albanezul Gheorghe Castriota, poreclit Skanderbeg, sau turcul Mehmet al II-lea. 

Realitatea central-sud-est europeană îi apare autorului ca o imensă scenă în care se confruntă două 

lumi antagonice, civilizaţia creştină europeană şi cea islamică otomană, venită dinspre Asia Mică. 

În prim-planul acestei lumi se află Iancu de Hunedoara, cu spada într-o mână şi cu crucea în 

cealaltă, capabil să electrizeze mulţimile şi să strângă sub conducerea sa mase largi, de etnii şi 

confesiuni diferite, în numele idealului comun. Cartea este bogat ilustrată, aducând înaintea ochilor 

cititorilor nu doar o reconstituire prin cuvinte, ci şi una prin imagini. În acest fel, istoricul a împlinit 

o menire importantă, pornită dintr-o convingere de viaţă. Profesorul Tiberiu Ciobanu ştie bine care 

este deosebirea dintre un specialist în tratarea trecutului şi un iubitor de trecut: în vreme ce iubitorul 

de istorie ştie multe despre ceea ce a fost şi poate reconstitui uneori prezentul de-odinioară până la 

cele mai mici detalii, istoricul are capacitatea cercetării lumii de demult, a reconstituirii sale cu 

metodele specialistului, cu scopul relevării adevărului. Autorul cărţii de faţă întruneşte aceste două 

calităţi, întrucât este un specialist care ştie să cerceteze izvoarele, să le compare şi să extragă 

mesajele lor autentice, dar este, prin toate fibrele fiinţei sale, şi un iubitor şi evocator de trecut. Până 

la urmă, cele două categorii de oameni care au în atenţie trecutul se întâlnesc pe coordonata 

preocupării comune, în sensul că dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viaţă. Trecutul este 

viaţă aşa cum a fost aceasta trăită de toţi oamenii care ne-au precedat, din care descindem noi şi fără 

de care nu am fi fost. Prin urmare – vrea să ne spună Tiberiu Ciobanu, pe urmele unor antecesori de 

marcă – cine iubeşte în chip autentic trecutul trebuie să iubească iremediabil viaţa. Cartea aceasta 

popularizează trecutul medieval, adică îl face cunoscut publicului larg, pe înţelesul tuturor. Unii 

istorici, mai ales dintre aceia închişi în turnul lor de fildeş, ar putea obiecta, invocând eventual lipsa 

unor noutăţi răsunătoare, care să răstoarne anumite concluzii mai vechi sau să corecteze unele erori. 

Obiecţia ar rămâne însă superfluă, deoarece autorul nici nu şi-a propus asemenea scopuri. Scopul 

acestei lucrări este răspândirea unor cunoştinţe corecte despre trecutul medieval, într-un mod 

adecvat ştiinţei, printre cei interesaţi. Cartea nu „inventează” trecutul, nu-l „re-creează”, fiindcă nu 

este un eseu, nici o operă literară care să opereze cu imagini artistice. Este pur şi simplu o carte de 

istorie, scrisă de un specialist, pentru cât mai mulţi oameni dornici să ştie. Oare câte teme legate de 

trecut ar fi ajuns la public dacă ar fi rămas în forma erudită şi criptică, dată de autorii lor savanţi? 

Oare rezultatele cercetării trecutului sunt destinate numai specialiştilor? Oare o abordare (articol, 

studiu, carte) să fie menită numai lecturii câtorva cunoscători, care s-o critice pe toate părţile şi s-o 

paseze de la unul la altul? Noi credem că răspunsurile la aceste întrebări sunt evidente, în sensul că 

istoricul autentic trebuie să se adreseze şi publicului larg, oamenilor în general, pătrunşi de 

curiozitate. Iar mesajul elaborat pentru specialişti nu este întotdeauna inteligibil pentru toţi iubitorii 

de trecut, ci el trebuie decodat într-o manieră corectă şi transmis în forme plăcute şi alerte. Oamenii 

vor să ştie, dar nu o pot face în limbajul sec al savanţilor, încât mesajul istoricilor de meserie riscă 

să rămână de multe ori netransmis. Iar dacă specialiştii scriu numai pentru ei, ce rost mai are 

investigarea? Prin urmare, este nevoie de retransmiteri, de decodări, chiar de anumite simplificări 

inteligente, pentru ca publicul să beneficieze de noile descoperiri, să-şi cunoască temele predilecte, 

să le aprecieze şi să cultive corect gustul pentru viaţa trecută. Este ceea ce face adesea, cu ştiinţă şi 

conştiinţă, istoricul nostru, des invocat aici, pasionat de trecut şi specialist în cercetarea acestuia. Şi 

o face cu real succes! De această dată, pana sa reînvie figura legendară a eroului Creştinătăţii de la 

Belgrad, demnitar ungar, de sorginte etnică românească, devenit o personalitate de statură 

europeană, apărător al valorilor europene. Din acest punct de vedere, Iancu este un precursor al 

Europei, iar mesajul cărţii de faţă, deşi vine dinspre trecut, priveşte spre viitor. Este bine să preluăm 

pag. 126 






acest mesaj cu seninătate, generozitate şi dragoste de oameni şi de locul de baştină, cum ne 

îndeamnă, cu măiestria cuvântului său, profesorul Tiberiu Ciobanu. 

Explozie cosmică de proporţii în constelaţia Draco, a Dragonului 

Astronomie 

NASA a mobilizat mai multe telescoape, printre care şi telescopul orbital Hubble, pentru a 

observa o galaxie îndepărtată în care se produce cea mai puternică şi îndelungată explozie cosmică 

observată până în prezent, informează AFP. Astronomii susţin că nu au văzut niciodată o explozie 

de o intensitate luminoasă atât de variabilă şi de o durată atât de lungî. În general, puternicele emisii 

de radiaţii gamma ce rezultă din explozia unei supernove nu durează mai mult de câteva ore. 

“Cunoaştem obiecte din galaxia noastră ce pot produce explozii în lanţ sau repetate, însă 

acestea ar fi de milioane de ori mai slabe decât explozia pe care o observăm acum. Este cu 

adevărat extraordinar”, a sustinut Andrew Fruchter, astronom la Space Telescope Science Institute 

din Baltimore. Acest fenomen cosmic a fost iniţial semnalat la 28 martie de satelitul american 

Swift, satelit conceput special pentru a detecta exploziile de raze gamma din Univers. Swift a 

localizat sursa acestei explozii în constelaţia Dragonului, în centrul unei galaxii situate la 3,8 

miliarde de ani lumină de Pământ (1 an lumină este egal cu 9.460 de miliarde de kilometri). Potrivit 

cercetărilor, ar putea fi vorba despre explozia unei stele ce a trecut prea aproape de o gaura neagră 

din centrul galaxiei. În noaptea de 8-9 oct. 2011, vor fi vizibile aşa numitele draconide, o “ploaie 

cosmică” de circa 80 de meteoriţi. 

(Sursa: Internet) 

Sisteme vagi 

Mihai BOTEZ 

...” conceptul este materialul esenţial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a 

unei abstracţii oarecum descărnate” 

Teoria sistemelor vagi are la bază structuri fine ce permit, ca prin intermediul acestora, să se 

studieze componente dintr-un limbaj imprecis (inclusiv semiologic), dar cu posibilitatea flexibilităţii 

gândirii umane în aşa fel, încât se pot lua decizii diagnostice şi terapeutice în compensaţie 

orientându-ne după calculele făcute pentru modele elaborate pe baza sistemelor fuzzy (vagi), în 

cazul nostru este vorba de simţurile umane, când sunt prezente impresiile da şi/sau (sau/şi) nu 

definind spre extreme cele două modele de cunoaştere propuse: senzorial sau/şi (şi/sau) 

extrasenzorial, eventual o combinaţie, cum se întâmplă, când nu este posibil altfel. Vom recunoaşte 

astfel: 

fg ← 10 – 8 s (8Bz) inclusiv domeniu alopat de tratament; 

fs: 10 -8 … 10 –10 s (8Bz – 10Bz) → domeniu fitoterapeutic de tratament cât şi homeopatic; 

fem → 10 -17 … 10 –20 s (17Bz – 20Bz) un domeniu homeopatic prin excelenţă; 

ft → 10 -23 s (23Bz) …→ domeniu extrasenzorial exclusiv – (bio)laser: masaj, psihoterapie, 

magie etc. 

Observaţie: Domeniul (bio)laserterapiei se defineşte între domeniile activităţii celorlalte 

metode de tratament menţionate mai sus (prin fler, inspiraţie, talent etc.); acelaşi cu acel de 

diagnostic şi profilaxie, al terapiilor asociate şi al medicinii alopatice/ecologice în general. Şi în 

terapie se concep aceleaşi sisteme vagi pentru vindecări senzoriale şi extrasenzoriale, eventual în 

complementaritate integrală a celor două metode de diagnostic şi tratament. Diagnosticarea prin 

metodele extrasenzoriale (care presupun metode senzoriale de tratament, excepţional 

extrasenzoriale şi invers) aparţine medicinii ecologice şi se face prin: relaxare-autorelaxare, masaj 

terapeutic şi sinergetic, dietoterapie, fitoterapie, psihoterapie, etc. Medicina alopatică (occidentală) 

investighează extrasenzorial şi tratează preponderent senzorial, unde laserterapia are un rol decisiv 

în tratamentul durerilor – boală, ca expresie patologică, echilibrând (info)energetic organismul 

uman ca un tot unitar – contraria (contraribus) curantur – prin dextrogiritate. Medicina ecologică 






(naturistă) investighează senzorial şi/sau tratează preponderent extrasenzorial, unde (bio)laserul, ca 

un dispozitiv ILBE echilibrează (bio)infoenergetic corpul fizic şi cel mental – similia (similibus) 

curantur – prin levogiritate.(subl.red.) 

Cunoaşterea înglobează (energo)informaţia şi are eficienţă socială, dacă asigură semnalului 

analogic şi/sau digital un sens prin intermediul semnificaţiei. Maturizarea continuă a cunoaşterii, ca 

demers uman depinde de acumularea sensului în principiile fundamentale [Gh. Ştefan, 1991]. Dar 

sensul nu vine din afară (legea compensaţiei) şi după ce cunoaşterea şi-a definit sistemul propriu, tot 

de la sens se porneşte (legea excepţiei), atunci aceasta se realizează pentru prima oară în lumea 

contemporană prin Teoria cunoaşterii senzoriale/extrasenzoriale, când se evidenţiază (senzorial) şi 

măsurarea limitelor formalului, limite în care se poate acţiona şi în absenţa sensului. Pentru a 

exemplifica, vom proceda la evaluarea printr-o metodă relativ simplă de calcul. Înainte de toate 

trebuie să ştim că simţurile cele 5, deşi participă aparent egal (teoretic) la cunoaşterea mediului, 

adică: 20% – văz (o), 20% – auz şi echilibru (a), 20% – miros (m), 20% – gust (l), 20% – tactil (p), 

totuşi din datele puse la dispoziţie de cercetare cunoaştem (statistic): 89% – prin văz, 4% – prin auz, 

3% – prin tact, 2% – prin miros, 1% – prin gust. În acest mod cel puţin medicii efectuează examenul 

general pe aparate şi sisteme (organismul = un tot unitar) determinând suspiciunea (observaţia de 

diagnostic), premiza pentru stabilirea ulterioară a diagnosticului pozitiv. Anamneza impune 60% 

(statistic) din diagnostic uneori suficient pentru deducerea acestuia în totalitate în funcţie de 

experienţa clinică (tot o modalitate extrasenzorială în ultimă instanţă). Dacă facem produsul între 

procentul de 20% delimitat de reprezentarea ideală a unui simţ anume şi participarea statistică a 

acestuia la cunoaşterea clinică (senzorială), atunci vom obţine evaluări de felul: 89 . 20; 4 . 20; 3 . 20; 

2 . 20; 1 . 20, adică: 178 . 10 -3 ; 8 . 10 -4 ; 6 . 10 -4 ; 4 . 10 -4 ; 2 . 10 -4 . Astfel, domeniul de aplicabilitate se 

încadrează în cel alopatic (…→10 -8 s = 8Bz), atitudinea terapeutică presupunând prezenţa unei 

suficiente cantităţi de (info)energie pentru vindecarea prin contraria (contraribus) curantur. Dacă 

în extem nu se pune diagnosticul senzorial indiferent de cauză (inclusiv prin metode paraclinice şi 

de laborator: electrocardiogramă, radiografii etc. – metode extrasenzoriale), atunci valoarea 

domeniului de aplicabilitate se regăseşte peste 10 -23 s de exemplu, pentru că 1/0 este nedefinit în 

domeniul real şi/sau 0/1 este inexistent în acelaşi domeniu, iar atitudinea terapeutică se va realiza în 

extrasenzorial conform similia (similibus) curantur. Restul diagnosticelor se vor pozitivă [0, 1] în 

domeniile cuprinse între 8Bz→23Bz printr-un calcul asemănător funcţie modul, cum participă da 

şi/sau nu la diagnostic prin intermediul celor 5 (cinci) simţuri. O altă modalitate de calcul propusă 

porneşte, ca în cazul frecvenţei unor forme de leucemie de exemplu (pur aleatoriu), când apare o 

estimare frecvenţial statistică de eveniment: 3 . 10 -5 . Se poate asocia într-un produs asemănător, când 

înmulţirea se face cu 10 -4 (domeniu terapeutic alopatic) a valorii statistice cu aceea proprie 

evenimentului în sine, atunci se va trece spre domeniul conceptual al tratamentului fitoterapeutic şi 

al celui homeopatic: 10 -4. 10 -5 = 10 -9 s… adică fs: 10 -8 …10 -10 s cel alopatic devenind excepţional ca 

valoare de tratament propus etc. Un mod de gândire pertinent (psihomul) sugestionează 

terapeutului că medicul cel mai bun este acela care, prin simpla lui prezenţă sau eventual un minim 

de cuvinte ori manevre diagnostice şi/sau terapeutice induce (info-energetic) starea de linişte fizică 

şi spirituală (cenestezie) pentru un pacient (client): Atenţie! Contrar părerii curente, conceptul este 

materialul esenţial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a unei abstracţii oarecum 

descărnate slujind unei activităţi raţionale dirijate exclusiv de raţiune şi de legile logicii clasice ale 

noncontradicţiei, identităţii şi terţului exclus, ce constituie motorul lor imobil, este esenţa, s-ar 

putea spune chiar chintesenţa psihicului, psihicul la cel mai înalt nivel al existenţei energetice 

umane [Lupaşcu, 1982] ( text primit de la Ziarul Zidul). 




pag. 128 






Atitudini necesare 

Prof. dr. Adrian BOTEZ 

TURCII NOŞTRI – TURCII LOR... 

- partea întâia - 

... Nu ne ajungeau „turcii noştri”, care ne jefuiesc şi ne 

umilesc: 

a - generali şi colonei ai Armatei Regale, veterani de 

război, care şi-au câştigat medaliile cu sânge, pe fronturile de Est şi de Vest, ale celui de-al doilea 

război mondial (...au mai rămas, în viaţă, câteva zeci sau sute...) - sunt „blagosloviţi” de Traian Boc 

cu pensii de ... 222 DE LEI!!! - ...iar când meschinii ipochimeni din Senatul României propun să li 

se mărească, acestor eroi, pensia cu...0,6 din propria lor pensie mizerabilă, măcelarul României şi al 

Demnităţii Românilor, numitul TRAIAN BĂSESCU (pretins „preşedinte” al României!!!) – 

respinge proiectul de lege, pe motiv că „această mărire ar dezechilibra bugetul României” (!!!!!), 

b-în timp ce 147 dintre lingăii de la Cotroceni (alde Turcanii, Lăzăroii, Sever-Cotoii-Voineştii, 

Pleşii noştri „cei de toate zilele” şi, mai ales, ai nopţilor coşmareşti ale Românilor...etc. etc.), pentru 

că au limbile lungi şi catifelate, au parte de...35.000 DE MEDALII, ECHIVALÂND CU 2,4 

MILIOANE DE EURO! Şi, vezi bine, bugetul României, pentru alde Turcanii şi Lăzăroii (cei 

catifelaţi la limbă...) nu cade palancă, la pământ...!!! ...Zic, deci: nu erau de ajuns „turcii noştri”, 

jefuitorii şi năvălitorii noştri, dinspre Cotroceni, Parlament, Guvern... – ci mai apar şi alţi năvălitori 

şi jefuitori (de data asta, de Duh Românesc, cică...!), despre care nu ştim a preciza: sunt tot „turcii 

noştri”, sau sunt...”turcii lor”, plătiţi, adică, de Uniunea Europeană Iudeo-Masonică?! – ...de ajung 

să ne ponegrescă Martirii şi Sfinţii Voievozi, să ne înnegrească istoria noastră de sânge şi lacrimi, 

cu scârna lor „globalisto-masonică”, mâzgâlind pe adresa electronică: www.historia.ro. 

…Şi semnează (limbricii ăştia post-boianici, ucenicii iudeo-masonului Lucian Boia, autorul 

blasfemiilor din coprografiile, anti-româneşti şi globalisto-anti-naţionale, numite “Mituri 

istorice româneşti”, “Istorie şi mit în conştiinţa românească” etc.), cu nume de brotaci şi de 

şopârle şi de cameleoni bolşevici: Florentina Ţone (Din scrisorile soldaţilor de pe Frontul de Est: 

„Omul aici nu contează nimic, un Proces Verbal că a murit sigur şi gata”), Irina Manea (Dacomania 

sau cum mai falsificãm istoria – articol în care, iar, este “luat de guler” istoricul savant Napoleon 

Săvescu, pentru că nu acceptă să se recunoască “urmaşul unor killeri mondiali”, 

romanii…URMAŞII NOŞTRI CEI DEGENERAŢI SPIRITUAL!!! – şi nu acceptă pentru că, 

LOGIC, nu putem fi urmaşii unor indivizi care au ocupat abia 14% din teritoriul Daciei 

“decebalice”!), “Redacţia” (zău? care anume sunteţi atât de revoltător de mincinoso-laşi, încât nici 

nu îndrăzniţi să vă semnaţi nimicnicia… - …şi care ziceţi că este…“redacţia” asta, măi, 

sconcşilor?!): "Cum a fost posibil? 70 de ani de la Pogromul din Iaşi" - Expoziţie la Iaşi, Bogdan 

Murgescu (De unde avea Ştefan cel mare bani pentru războaie?), Marius Diaconescu (De ce s-a 

luptat Ştefan cel Mare cu turcii? - …de ce? - …probabil, pentru că ţi-a văzut slutu-ţi chip de 

mercenar iudeo-masonic, printre turci…nemernicule!), Ciprian Plăiaşu (Ştefan cel Mare pe înţelesul 

PCR ), Virgil Pâslariuc (numele lui de basarabeano-ucraineţ nu-l scuteşte de “defecţiuni” logice 

grave!): Ştefan cel Mare în bătălia politică din Republica Moldova etc. 

…Boia şi “piţigoii” lui nu mai admit să ne iubim Patria-Pământul Sfânt şi Neamul! - …că nu e 

“modern” şi nu e “în pas cu Uniunea Europeană” şi, deci, pentru că…”istoria ne trage înapoi” (cf. 

Istorie şi mit în conştiinţa românescă”, Humanitas (“carte editată cu sprijinul Fundaţiei Sörös, 

pentru o Societate Deschisă”…- deschisă la ce? – LA MANCURTIZARE ŞI LA GENOCID ŞI 

TERRACID!!!), 1997, p. 295 –…atunci, SĂ NE AZVÂRLIM ISTORIA ÎN FOC ŞI SĂ 

DEVENIM SCLAVII “SOCIETĂŢII DESCHISE A STĂPÂNILOR DE SCLAVI 

MONDIALIŞTI”!!!…Dar francezii, englezii, grecii…, maghiarii! - îşi învaţă ŞI-ŞI FALSIFICĂ (în 

detrimentul popoarelor “stigmatizate” de voi, Complotiştilor Mondialişti!) istoria, “în draci”! Noi, 

românii, n-avem dreptul nici măcar să ne amintim “rădăcinile” noastre cele ADEVĂRATE?! Să 






uităm că ne tragem din singurul şi ultimul neam CREDINCIOS/SPIRITUALIZAT al Europei – 

Dacii-Tracii? Să uităm că ne tragem din ÎMPĂRAŢII ROMÂNI/VALAHI, DIN DIANASTIA 

ASĂNEŞTILOR?! Să uităm că am avut, în Evul Mediu, Voievozi Sfinţi şi Voievozi Martiri, 

DATORITĂ CĂRORA MAI EXISTĂM, MAI AVEM PE CE CĂLCA… - …MAI AVEM 

PATRIE ŞI NEAM?! – …şi, încă, n-aţi reuşit să ne ştergeţi de pe hartă şi din memoria celorlalte 

neamuri?…DE CE?! De ce se face această segregare ticăloasă, între 

I-NEAMURI CARE TREBUIE SĂ-ŞI UITE IDENTITATEA - şi 

II-NEAMURI CARE AU DREPTUL LA MAI MULT DECÂT ADEVĂRUL…ADICĂ, LA O 

IDENTITATE MINCINOASĂ, CREATĂ PE SPINAREA CELOR PE CARE ÎI SILIŢI SĂ-ŞI 

UITE ISTORIA?! 

…Sunteţi, cumva, aşa-zişilor “istorici” (de serviciu, în slujba “mondialistului” VIŢEL DE 

AUR!), în solda ungurilor, pentru ca să ne uităm Ardealul cu Sarmizegetusa Sacră? Sunteţi în 

cârdăşie cu grecii, cu bulgarii, cu croaţii…de am ajuns să ne uităm şi să ne părăsim, în braţele 

morţii, pe fraţii noştri din Sudul Dunării: AROMÂNII, MEGLENO-ROMÂNII, ISTRO- 

ROMÂNII…?! 

…Aveţi nevoie de pământurile noastre, de Grădina Maicii Domnului, pentru lăcomia voastră 

negustorească, ce-şi are obârşia în “revoluţiile” măcelarilor burtoşi (auto-intitulaţi “iluminişti”!!!), 

din 1648-Anglia, din 1789-Franţa etc.?! Aţi “comemorat” 200 de ani de la Victoria ateismului de 

cretini şi de fiare crude, a masacrului anti-naţional, din biata Franţă (“Sora mai Mare a Bisericii 

Catolice”), a anului 1789 – …prin măcelăria din România anului 1989?! - …şi prin sărăcirea şi 

îndobitocirea, progresiv-acelerată a românilor acestor ani de început de mileniu XXI?! Sunteţi, de 

fapt, CEI MAI AUTENTICI ŞI MAI PERICULOŞI BOLŞEVICI AI LUMII, BURTOŞILOR 

SPURCAŢI, DE MINCIUNĂ ŞI DE CRIMĂ NEÎNTRERUPTĂ, DE ATENTAT FĂRĂ ISTOV, 

LA DUHUL SFÂNT AL NEAMURILOR PĂMÂNTULUI!!!… Aţi rămas în urmă, spurcaţilor 

masoni (afurisiţi/excomunicaţi, încă din 1937, de B.O.R., prin vocea Patriarhului Miron Cristea!) cu 

Plănuirile/”Protocoalele” voastre “sionistice” şi “torontice” – …şi, ca urmare, acum vă plătiţi 

mercenari, din rândul “cozilor de topor” româneşti (…dintre cei cu ifose de “savanţi”, dar cu guşa 

plină de otrăvurile Minciunii voastre Ne-Majestuoase, “Neagră Regină a Burtoşilor Lumii 

VIŢELULUI DE AUR”!), să ne împlânte cuţitul măcelăresc în spate?! 

…Nu ajunge, “turcilor” de la Historia.ro, că-l spurcaţi pe savantul Nicolae Densuşianu (pritenul 

bun al Aminului-Eminescu, pe care l-a iniţiat în LOGICA INFAILIBILĂ A TRACOLOGIEI!), 

apoi, pe cel care ne ridică, în ultimii cumpliţi ani, fruntea spre cerurile luminii sfinte zalmoxianocreştine, 

pe dr. Napoleon Săvescu, numindu-l (tocmai VOI, pe el!!!) : “maniac” şi “falsificator” 

şi…nu mai ştiţi unde să-l plasaţi: lângă comunişti (“Tot despre balast politic şi ideologic este vorba, 

despre un fel de ‘revoluţie culturalã’ despre care dacologii presupun cã ne va schimba percepţia 

asupra a ceea ce suntem. De dragul unui patriotism desuet, care nu va îmbunãtãţi nici viaţa 

ştiinţificã, nici personalã”), ori lângă…legionari: “Dacismul, care citeazã autori precum Iosif C. 

Drãgan, fost legionar, apoi comunist, cu lucrãri pseudo-istorice care propovãduiesc ideea 

existenţei acum 100.000 de ani a populaţiei dace” (legionarii erau SINGURII anti-comunişti 

convinşi, PÂNĂ LA JERTFA SUPREMĂ, din România!) – …AVEŢI, “STIMABILILOR” ŞI 

“VENERABILILOR”, O LOGICĂ A URII, CARE VĂ FACE CARAGHIOŞI, DE-A 

DREPTUL!... 

…Nu! Nu vă ajunge, ca la pupeze, doar atâta scârnă! Nu: voi trebuie să ne repetaţi, din trei în trei 

minute, că suntem handicapaţii Europei şi ai Lumii…- iar nu NEAM DE ÎNTEMEIETORI AI 

LUMII UMANO-TERESTRE ŞI NEAM DE ÎMPĂRAŢI TRACICI ŞI DE ÎMPĂRAŢI 

ASĂNEŞTI/VALAHI… - …toate acestea, pentru ca să uităm, până la urmă, precum în 

Experimentul BOLŞEVIC de la Piteşti – şi de mamă, şi de tată, şi de Patrie, Neam ori Dumnezeu – 

şi să ne credem tâmpiţii şi troglodiţii Lumii, TOCMAI NOI, TRACO-VALAHII, CĂRORA VOI 

NE DATORAŢI DUHUL CREŞTIN ŞI FIINŢA VOASTRĂ BIOLOGICĂ, DE LA EST LA VEST 

ŞI DE LA NORD LA SUD!!! 

pag. 130 






…Mai trebuie să veniţi şi cu…”Redacţia” voastră, să spurcaţi întreg neamul nostru, cu o vină 

inexistentă, aceea a “POGROMURILOR” şi a “HOLOCAUSTULUI” – din România, cică! Să 

spurcaţi, astfel, SINGURUL neam est-european care şi-a protejat, ascunzându-i, de furia trupelor 

germane, în pivniţele proprii, cu riscul vieţii (EU POT STA MARTOR, PRIN CEI DIN NEAMUL 

MEU!!!), pe evreii cei nerecunoscători nici de Hristos, nici de vreo binefacere omenească…!!! 

…Mai trebuie să ne spucaţi şi Sfinţii şi Martirii Voievozi: articolul De unde avea Ştefan cel mare 

bani pentru războaie? - de Bogdan Murgescu: “Deşi circulaţia monetară nu era cu totul absentă, 

economia Moldovei şi puterea domnului nu se bazau însă atâta pe bani, cât pe controlul asupra 

pământului şi asupra oamenilor. Atunci când Ştefan avea de construit o cetate sau o mănăstire, el 

nu aloca bani pentru proiectul respectiv, ci punea pe locuitori să muncească în contul obligaţiilor 

lor faţă de domnie. Materialele folosite erau şi ele obţinute gratuit, cu excepţia, desigur, a celor 

care nu se puteau găsi la nivel local. Aşa au fost construite cetăţi precum cele de la Chilia şi 

Roman, aşa au fost construite multele mănăstiri ctitorite de Ştefan. Aşa ne putem explica cum a 

putut Ştefan să se şi lupte şi să şi construiască de-a lungul domniei sale, deşi cele două activităţi nu 

s-au suprapus, ci mai degrabă au alternat” - …de parcă Regii Franţei, Angliei, Spaniei etc. îşi 

dădeau salariile lor de …salahori, plătiţi cu ziua, de către bogaţii şi umflaţii şi dezmăţaţii/desfrânaţii 

lor ţărani…miliardari (în “euroi” de … AUR!)! - pentru a-şi construi palate…catedrale…cetăţi de 

apărare…pentru a purta războaie!!! Măi, Istoricul lui Peşte Prăjit! 

…Acest rahitic la minte uită, însă, că Moldova lui Ştefan era, pe atunci, învidiată până şi de 

Veneţia, pentru bogăţia ei: prin Moldova treceau şi se întretăiau toate drumurile comerciale, dinspre 

Asia spre Europa şi invers, pentru că…ŞTEFAN REDUSESE TAXELE VAMALE!!!Aşa că, în 

materie de toalete, jupânesele şi jupâniţele moldovence rivalizau cu italiencele şi franţuzoaicele 

vremii…!!! 

…Istoricul cel cu mintea în colţuri îi reproşează lui Ştefan războaiele…de parcă există vreun om, 

cât de cât normal, pe faţa Pământului, care, dacă este lăsat să huzurească în belşug… – …el, nu, el 

să-şi dorească moartea, pe câmpul de bătaie! Haida-de! Nebun este numai cel ce-şi închipuie că 

Ştefan era un sadic şi maniaco-depresiv, cu porniri sinucigaşe, pentru care nu exista plăcere mai 

mare decât să vadă câmpiile şi munţii “ocinei strămoşeşti”, pline de cadavrele supuşilor săi! Dar 

cine, oare, l-a lăsat în pace pe Ştefan, dintre vecinii săi – polonezi/”leşi”, unguri, tătari, turci…chiar 

munteni?! Şi ai fi vrut, domnule “ucenic vrăjitor/prăjitor” à la Boia, ca Ştefan, din spiţa sfântă a 

Muşatinilor, să înceapă, deja, ceea ce numai ne-Muşatinii au făcut: să pupe papucii, cu canaf ori 

fără, ai …”vecinilor”, nu?! “Războaiele au costat destul de mult societatea moldovenească. Dacă 

stăm să socotim, din cei 47 de ani de domnie, în 34 Moldova a fost angrenată în războaie cu 

diverşii vecini, numai 13 ani putând fi consideraţi „de pace“. Costul războiului nu era atât bănesc, 

cât uman şi, de asemenea, economic în sens larg. Mobilizarea bărbaţilor afecta activităţile 

productive, iar atacurile adversarilor cauzau şi ele destule pagube (…)NU PREA ŞTIM DACĂ 

MOLDOVA A DUS-O BINE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC SAU NU ÎN TIMPUL 

DOMNIEI LUI ŞTEFAN (n.mea: dacă tu nu ştii, Nicolae Iorga o ştia – cf. Istoria lui Ştefan cel 

Mare, EPL, 1966, despre ultimii ani de domniei ai lui Ştefan cel Mare, adică după toate războaiele 

lui cele cumplite şi viforoase: “ (…) an de an se înălţau falnicele lanuri, şi mii de mii de oi şi vite 

străbăteau păşunile grase ale Moldovei. Oraşele fuseseră împdobite pe rand cu frumoasele biserici 

de piatră săpată, înflorite cu fluturi de smalţ verde şi galben, de maiştrii lui Ştefan, care totdeauna 

aveau de lucru undeva. În ele se întâlneau nemţii, armenii din Lemberg, saşii din Ardeal, grecii şi 

turcii cari veneau de la miazăzi, lăsând bogăţie în urma lor” - p. 214 – dar nici străinii nu-s 

neştiutori Harul şi Autoritatea Înţeleaptă ale Marelui Gospodar al Moldovei: “Un om foarte 

cuminte, pe care nu-l poţi lăuda îndeajuns, foarte iubit de supuşii săi, fiindcă e plin de îndurare şi 

judecător drept; e foarte ager şi darnic şi, dacă n-ar fi boala lui, pentru vârsta ce are, e încă 

puternic” – cf. J. Miechowski, p. 276). 

…”Pe care nu-l poţi lăuda îndeajuns”…Uite că poţi, dacă te cheamă IUDA – sinonimul lui 

Bogdan Murgescu, văr primar cu Scaraoţchi şi cu… Boia!!! Ce v-ar mai scurta de cap, Măria Sa, 






pentru Mărturia voastră mincinoasă şi pentru prigonirea voastră, contra Neamului pentru care El şia 

dat Sănătatea şi Sfânta Lui Viaţă! Ma-a-aaare noroc pe voi că nu mai trăieşte Vlad Drăculea… că 

aţi fi fost “înălţaţi în rang”, repede şi degrabă, drept printre bucile voastre exagerat de grase/groase, 

precum obrazu-vă, nemernici pigmei ce sunteţi voi!!! 

- continuare în nr.viitor - 

Vine iar începutul lumii? 

Eugen EVU 

Opera îşi devoră creatorul. Astfel şi lumea? 

După un pelerinaj virtual solidar la Cimitirul Vesel din Săpânţa 

S-a spus în mod just că bolile individului sunt şi bolile societăţii. Cu alte 

cuvinte, simptomatologia patologică a omului şi a vârstelor sale, se constată 

şi la colectivităţi, popoare, continente. Acelaşi lucru este valabil şi la 

civilizaţii. Bolile naturii sunt în om şi în istoria lui şi ele preced - corelate 

climatic - cataclisme şi haos. 

Alienarea psihică este un simptom agonic, tot astfel şi demenţa senilă ce 

precede moartea. Rupturile dintre natură şi fiinţă - paranoia abisală şi crizele 

existenţiale, nebunia şi manifestările violente, primitiv instinctuale, inclusiv ale exacerbării erotice, 

preced dezastrele pe termen lung. Însăşi memoria ancestrală (memoria lungă) a omenirii, este atunci 

grav afectată. Sentimentul apocaliptic revine ciclic la răscrucile mari ale umanităţii, ca anamneza a 

ceea ce a mai fost: prin aceea că Timpul este circular şi precesiunile sunt astrofizic/ matematic 

dovedite cu toate efectele lor la nivel terestru-planetar şi în „infinitul mic”. 

Dintotdeauna, omul mintos şi foarte simţitor - adică trezit în lume şi iubitor de semenii lui şi de 

ea „lume, lume, soro lume, cum să mă satur de tine?” (Doină românească) a exacerbat în propria-i 

agonie crepusculară sentimentul spaimei morţii întregii lumi: pentru el, odată cu moartea lui, este nu 

doar sfârşitul lui, ci al întregii lumi! Sau cel puţin bănuieşte şi afirmă că „sfârşitul lumii e aproape”. 

Subconştientul individual este şi el rezonant cu subconştientul colectiv: un popor sau un grup de 

popoare, continent sau civilizaţie întră în criza de identitate urmare a unor eşecuri majore istorice, 

crize politice-economice, etc. Şi atunci Religiile în paralel cu Ideologiile - clerurile, recte Activiştii 

cutărui segment (adică religiile profane care idolatrizează Utopiile emanate şi structurate dinamic 

spre a desface-face-reface Istorie - idealizează!) - vor fi de tip Apostolic-Mesianic-Apocaliptic. 

Împărăţiile (Imperiile de azi) cu satrapiile lor cu tot, fiind în agonie, fie sunt uzurpate economicpolitic-militar 

(revoluţii, invazii, acte teroriste etc) - fie îşi „translează” graniţele, se prefigurează 

altundeva, dacă nu se refac cele demult prăbuşite, dar sub alte denumiri şi forme. 

Globalizarea este, în opinia mea, un alt fel de comunism utopic al Consumismului şi al 

Hibridizării (amestecului rasial menit a revigora genele îmbătrânite ale unor grupuri). A nu uita 

sintagma de „sat planetar” circulată de o vreme. Dar este ea una proprie? Nu ar fi mai degrabă 

potrivită cea de „New Babylon World”? Obsesia fascismului nu a fost şi nu va fi alta decât cea a 

stalinismului-bolşevic şi emanaţiilor utopice post-belice, oglinda neagră a extremelor care se 

determină reciproc. Revenind la efectul agonic al acestui final prelungit de mileniu: celebra zicere 

„Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc” nu este un simplu sofism. Mileniul III a început 

calendaristic acutizând paroxistic Milenarismul şi profeţiile delirante ale Sfârşitului lumii. Dar în 

jurul anului 1000, aşa ceva a mai fost. Agonia a precedat - spre dezamăgirea „sfinţilor” apocaliptici 

de atunci, un haos comportamental inimaginabil (Henry Focillon - „Anul 1000”) 

Alt teribil moment de acest gen a fost Ciuma şi moartea a jumătate din populaţia Europei din 

secolul XIV. Ce altceva DECÂT Apocalipse au fost Primul şi al Doilea război mondial, „Operele” 

unor Hitler şi Stalin - fiecare dintre ei fiind conform percepţiilor subiective (gonflabile) ale epocii 

lor „Îngerul Bun” şi „Îngerul Rău”.Ce mi-e Idol, ce mi-e Ideologie, recte Idealuri? Precum în 

dogme, aşa şi în doctrine. Crizele de tip escatologic aparţin celor trei religii princiopale… 

pag. 132 






Consider că actualul APOCALIPSYS (cum sau no figuris), este criza creştinismului versus 

islamismului, însă determinată de criza energiilor fosile pe cale de epuizare. Iată de ce preferăm 

termenul de Revelation celui grecesc de Apocalipsys - atât de greşit perceput în… satrapiile 

Împărăţiei globaliste … 

IO… Cel Groaznic (din rusă- groz, groza, grozav, groznîi), cel Cumplit, Cel Rău versus Cel 

Viteaz, cel Bun etcetera.. 

Cum – rezumându-ne la Moldova - provincia cea mai chinuită de „iradierile” seculare ale 

slavilor ucrainieni-ruteni-russini-ruşi, (remember Ivan Cel Groaznic, tartorul Imperiului cel 

năvalnic din stepe!…) Moldova de ieri (ca şi acum) a fost Ioan Vodă – Armeanul. Cronicarii 

medievali, „naşii” laudacilor bolşevici de mai târziu, precum şi în „epoca recentă”, care mereu îşi 

vor lăuda curtenitori - ipocriţi - slugarnici şeful, ca şi unii istorici ramoliţi, îl numesc Cel Viteaz, 

negând că – din alte izvoare - Vodă se turcise, jucând la două capete, adică era şi cu Allah şi cu 

Iehova de la Moscova via Kiev, pravoslavnic foarte – după cum umblau apele istoriei. Fost numit 

de tribalismul poporului - rob presupus, (inclusiv prin apartenenţa la creştinismul panslavonic!). 

Aşa îl numea deci şi enoriaşul – poporul - mulţimea-carne de tun, „Cel Viteaz”, Ioan Vodă cel 

Viteaz. Iar de cei motivaţi la reversul percepţiilor, îl numeau Ioan Vodă Cel Cumplit. 

Am copilărit în era stalinistă şi aşa am învăţat la şcoală, că era „Ioan Vodă Cel Cumplit”. 

Exemplul se extinde la majoritatea domnitorilor şi boiernaşilor ce s-au perindat, culminând poate cu 

cel ce ne-a făcut „reetingul” horror nomber one în history: DRACULEA, Vlad Ţepeş, pare-se 

reactualizat ca model recent în ţara de ţări numită încă România… Mirare că un slogan electoral 

recent, clama pesudo-protocronistic-demagogic: „Noi suntem urmaşii lui Traian!”... O fi, dacă EI 

aşa se cred. Dar după Biblie omenirea actuală ar fi urmaşă a lui CAIN, cel ce şi-a ucis fratele din 

gelozie faţă de iubirea Tatălui (paternităţii cereşti) etc. etc. Cât despre Decebal… capul său s-a 

rostogolit pe treptele Romei, … dar să nu cădem şi noi în mistica interminabil resurectă a… 

orginismului care legitimează în istorie comportamentul politic al cetăţeanului, ca unul de Ocupant, 

ci nu de locuitor-născut, din Neam de Neam… Apropos slavonisme: denumirea de ţară vine de la 

latinescul TERRA, ca şi aceea de ŢĂRANI, de unde au confiscat-o pravoslavnicii şi au adaptat-o 

numindu-şi satrapiile ŢARATE, adică în slujba ŢARULUI… 

Dar până la urmă toţi aceşti EXPONENŢI emanaţi ai crizelor de identitate colective, ai 

delirurilor colective şi Instinctelor Agonizante ale Mulţimilor (lui Gustave le Bon) - au adus nu 

Sfârşitul Lumii, ci sfârşitul UNOR LUMI, conducând spre Groapa Comună a unei astfel de 

„metafizici apocaliptice” populaţii ce depăşesc miliardul: acestea au fost Civilizaţii Agonice. 

Asemenea individului uman - cărămidă vie a civilizaţiei sau dacă vreţi a Templului - Bisericii vii 

a lui Hristos - rezumându-ne aici doar la civilizaţia de tip creştin (schismatică în istorie) însăşi 

civilizaţia parcurge legic naşterea, adolescenţa, maturitatea, îmbătrânirea, agonia senilă şi moartea. 

Iată de ce conceptul Globalizării pare a conţine în profunzime motivaţia reală dinamică alături de 

Progresul tehnologic şi al Cunoaşterii actuale, prin efectele şi suferinţele ce de fapt sunt 

SIMPTOME POSIBIL ALE VINDECĂRII pe termen mediu şi lung. Ştiinţa este de natură 

RECUPERATORIE atunci când are rezultate spectaculoase în învingerea marilor maladii, în 

genetică, domeniile benefice salvării omenirii de spectrul foametei, războaielor mereu dublu 

motivate: economic şi religios sau şi doctrinar-politic. 

Spre a ieşi din aceste simple consideraţii demn a fi amintite (cui doreşte sau nu ştie că ar dori să 

le ştie) fără „dureri de cap”, să ne consolăm cu zicala populară „lume trece, lume vine” - aşadar 

omul vine, omul trece, pe constanta religiosului civilizaţiei părţii noastre de Lume: speranţa, 

credinţa şi accederea întru Înviere. E omenesc prin programare divină ca să avem nostalgia unei 

durate mai mare de trai, iar în alt plan al sacrului, a Nemuririi... Dar oare nu nemurim prin neamuri - 

ramuri, generaţie de generaţie până la nedorite estincţii genetice motivate de hazardul memoriei 

cromozomiale sau unele mutaţii din natura subcuantică a fiinţei noastre colective? Nemurirea ce ni-i 

dată astfel, prin perpetuare reînnăscută în urmaşi, iată ce va trebui să păstrăm, dacă nu vom recupera 

o durată peste cea a omului postdiluvian - specia actuală. Suntem părţi ale Inteligenţei Cosmice 






ubicue însă avem Conştiinţa Vieţii care transcende în noi înşine. Existenţa - iată miracolul suprem 

pe care nu îl visăm, ci îl suntem! Legea este Devenirea: Calea, Adevărul, Viaţa. Murim trăind, 

da. Clipă de clipă, vârstă de vârstă. Dar trăind creăm, ne înălţăm şi aspirăm spre tot ceea ce merită a 

numi pentru noi înşine Viaţă. Excelsior. Diferenţialele divine sunt implicit în fiinţa care suntem şi 

vom mai fi. Nimic aşadar sofistic nici în enunţul nostru speculativ deductiv: ceea ce va fi a mai 

fost. Prin aceea că spaţiul-timpul sunt circulare, iar în Univers nu există nicăieri linia dreaptă 

infinită. Iar sintagma „lumea celor drepţi” este o simplă butadă a rigor mortis, o rămurică din ceea 

ce aş numi Atitudinea Metafizicii Săpânţa - a cimitirului Vesel de la Săpânţa (în traducere latină 

vulgata fiind de fapt din SAPIENTIA). 

Acesta este un fenomen unic în lume. Stilistic, avem aici oximoronul „rudimentar”, contra 

spaimei de moarte şi zugrăvind un cogitans sadomasochist. Personal îl consider un fenomen 

decadent, un kitsh, inconvenientul mai fiind şi acela al traducerii, valoarea umoristic-cinică a 

textelor funerare, epitafuri vesele, ar cere pentru un turism de tip Drakula-horror, rentabil sunt 

sigur, în brambureala „reetingului” turistic cu foame de money. Ne tulbură şi acum, însă altfel, 

informaţia istoricului antic: Dacii mureau râzând. Ei, cei ai primelor milenii, şi cei de dinaintea lor 

încă ştiau ceva ce noi, neamurile următoare, între timp am uitat, sau am mutilat? Poate că nici 

moartea nu este uitare. Poate că este memoria care transcede. Cine o recoltează? Peiorativ zicând, 

cel ce seamănă, seceră! Cu sabia, cu napalmul, cu rachete aer/ aer, cu lassere, cu holograme de cărţi 

apocaliptice, cu psihotronice, cu manipularea climei şi a psihozelor colective, poate mâine şi cu… 

O.Z.N.-uri. La Vatican, dar şi în arealul nostru, iconeria relevă apariţii ciudate pe cer, aparate 

zbuătoare etc., unele în contextul celor biblice. La urma urmei, ceea ce erau cândva bizarele 

wimanas, s-au perfecţionat… Cuvinte cheie pe google: Zecharia Sitchin, OZN Vatican, NASA – 

explozii solare, OZN la Cairo etc. (2011) 

Mitologie 

Lilith un prim prototip feminin? 

Lilith ( ebraică : , לילית Lilit, sau Lilith) este un personaj din mitologia 

evreilor, mai devreme găsit în Talmudul din Babilon (finalizat între 500 

şi 700 d.Hr. / CE), care este, în general, considerat a fi legat de o clasă de 

sex feminin demoni Lilitu în texte mesopotamiene. 

Cu toate acestea, Lowell K. Handy (1997) observă, "foarte puţine 

informaţii au fost găsite în surse akkadiene şi babiloniene privitoare la 

aceşti demoni. Avem doar două surse de informare utilizate anterior 

pentru a o defini pe prima femeie, dinaintea Evei, Lilith ambele sunt 

suspecte.. " Cele două surse originare, problematice, sunt Epopeeea lui 

Ghilgameş - apendice - şi amuletele Arslan Tash. 

În folclorul evreiesc din secolul al optulea – zecelea – Alfabet de Ben 

Sira, începând cu Lilith devine Adam e prima femeie-soţie care a fost creată, în acelaşi timp şi de 

pe pământ ca şi Adam. Acest lucru contrastează cu Eva, care a fost creată de la una din coastele lui 

Adam, ceea ce sugerează un extract genomic-adeneic. Legenda a fost foarte dezvoltată în timpul 

Evului Mediu, în tradiţia Aggadic midrashim, Zohar-ul şi misticismul evreiesc. În scrierile secolului 

al 13-lea ale rabinulului Isaac ben Jacob ha-Cohen, de exemplu, Lilith a plecat de la Adam după ce 

a refuzat să îi devină supusă, şi apoi nu s-a întors în grădina Edenului Sursa afirmă că ea s-a 

împerecheat cu arhanghelul Samael (probabil dintre aşa zişii îngeri căzuţi, n.n.). În imagine, o 

reprezentare tot aşa de ciudată, ca şi legenda, încă folosita ca materie primă în cultura occidentală 

modernă, literatură, ocultism. Există în acest sens şi aşa numita “teorie a dublei seminţe”. În 

imagine observăm câteva delatii tulburătoare: aparatele (?!?) de pe pieptul ei, aripile, degetele de la 

picioare, de pasăre, având şi capacitatea de a zbura. 

(conspect Ion Urda). 

pag. 134 






Poema – cheie 

Aum mane padme hum 

În continuum-Acum 

Aum mane padem hum 

Omule adus - venit 

Fiu al Mamei-Noaptea 

Toate sfinte s-au scumpit 

Moartea a îmbătrânit ? 

Cerul te-a-nvinovăţit 

Prin misterul viscolit 

Din origini rămurit 

Pomul vieţii desfrunzit 

De iubiri şi de urât 

Pomul smuls să umble-n lume 

Ucigaş smochin, vezi cum e 

Legea care-n sus ne trage 

Energii energofage 

Cod străpuns, oarbe catarge 

Viaţamoartea e bolnavă 

Curcubeul, sacra navă, 

Azvârlită promisiune 

Una face, alta spune 

Se reumplu de mister 

În ascunderi toate pier 

Toate vieţuirile 

Străinind iubirile 

Stigma-dogma-ştirile 

Care cad putrezitoare 

În cunoaşteri sublunare 

Monolog cu dumnezeul 

Pluralismului, ateul, 

Te ucide ecologic 

Genezic-escatologic 

Haleluiah, haaare, haaare 

Mantre coduri calendare 

În Fractalia cu ghiare 

În Fractalia cu ghiare 

În continuum-Acum 

Aum mane padem hum 

Zero tu, virgin-gravid, 

Din codul lui Saurid 

Zeii-n noi se sinucid 

Sacrificiu fratricid 

Sacrificiu fratricid ... 

Eugen EVU 

Absolutul paradox 

Lui Florentin şi F. Desart 

„Eu sunt Alpha şi Omega, începutul şi sfârşitul” este un enunţ absolut paradoxist: dacă 

Divinitatea (duală!), fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, are un început, dar şi un sfârşit, anulează 

ideea de înviere, de înnoire a lumii vii. 

Mintea românului 

Prof. Ion PĂTRAŞCU 

Un cercetător romȃn a dedus existenţa particulelor 

cu vitezele supraluminale descoperite recent la CERN ( Elveţia). 

Fizicienii de la CERN au descoperit recent, în mod 

experimental, că particulele neutrino circulă cu o viteză mai 

mare decȃt viteza luminii! Prin experimentul denumit 

OPERA, oamenii de ştiinţă au trimis duşuri de particule 

neutrino de la Laboratorul CERN din Geneva, Elveţia, la 

Laboratorul INFN din Gran Sasso, Italia, şi au observant că 

particulele neutrino au circulat subteran pe distanţa de 730 km 

cu o viteză mai mare decȃt viteza luminii. Dr. Antonio 

Ereditato de la Universitatea din Berna, liderul echipei 

ştiinţifice a experimentului OPERA, a făcut publice rezultatele şi a invitat oameni de ştiinţă din 

toată lumea să discute aceste rezultate uimitoare.Există medii prin care lumina circulă mai încet 

decȃt unele particule, de exemplu în apă şi în ulei, dar nu în vid. De asemenea, sunt cunoscute 






fenomene supraluminale precum velocitatea fazei unei unde şi velocitatea de grup a unei unde, dar 

in aceste cazuri nici o informaţie sau energie nu circulă cu viteză mai mare decȃt cea a luminii. Ȋn 

mod similar sunt undele-X a căror velocitate supraluminală a vȃrfului este un fenomen tranzitoriu, 

însă frontalele undelor se mişcă cu viteza c (Maiorino şi Rodrigues, 1999). La Ştiri, pe 22 

septembrie, 2011, în site-ul LiveScience.com, se afirmă că dacă aceste rezultate sunt reconfirmate, 

atunci legile fizicii trebuie să fie rescrise: 

http://news.yahoo.com/strange-particles-may-travel-faster-light-breaking-laws-192010201.html. 

Profesorul romȃn Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico din Statele Unite, 

dedusese particule circulȃnd cu viteze mai mari decȃt viteza luminii într-o lucrare publicată, numită 

“There is no speed barrier in the universe” [Nu există nici o barieră de viteză în univers], în anul 

1998, ca o extindere a unui manuscris din 1972 pe care l-a prezentat la Universitatea din Blumenau, 

Brazilia, într-un tur de conferinţe despre “Paradoxism în Literatură şi Ştiinţă” în 1993. Articolul său 

se bazează pe Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen (1935), pe o lucrare a lui Bohm (din 1951) şi pe 

Inegalităţile lui Bell (1964).Pentru prezicerea sa privind particulele care au o viteză mai mare decȃt 

viteza luminii (numită “Ipoteza Smarandache”) şi pentru iniţierea Logicii/Mulţimii/Probabilităţii 

Neutrosofice (care reprezinţa astăzi în mod respectiv cea mai generală 

logică/mulţime/probabilitate), Dr. Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Ştiinţă 

acordată de către Academia Telesio-Galilei la Universitatea din Pecs, Ungaria, în anul 2010. 

Ȋn Enciclopedia de Fizică este inclusă ipoteza Smarandache, dar criticată: 

http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html 

Ea se enunţă astfel: 

/ Să presupunem că un process fizic produce o pereche de particule complementare [în engleză 

entangled particles] A şi B (avȃnd caracteristici opuse sau complementare), care se deplasează în 

direcţii opuse şi, cȃnd ele sunt la distanţă de miliarde de mile una de alta, măsurăm particula A; 

deoarece particula B este opusă, actul de a măsura particula A în mod instantaneu ne spune 

caracteristicile particulei B; deci, informaţiile au circulat într-un fel sau altul între A şi B cu o viteză 

mai mare decȃt viteza luminii; prin urmare, se poate extinde Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen şi 

Inecuaţiile lui Bell, şi se poate afirma că viteza luminii nu este o barieră a vitezelor în univers; 

- chiar mai mult, se pot construi orice viteze, chiar viteze mai mari decȃt viteza luminii (c), prin 

măsurarea particulei A la intervale variate de timp; 

- de asemenea, informaţia de la particula A la particula B se transmiste instantaneu (deci, nu 

există o barieră a vitezei în univers). 

Deşi fenomenele privind viteze mai mari decȃt viteza luminii vin în contradicţie cu Teoria 

Specială a Relativităţii (1905) a lui Einstein care previne transmiterea de informaţie, energie sau 

masă (reală) la viteză superioară lui c, Smarandache (1972) a considerat că fenomenele 

supraluminale nu violează principiul cauzalităţii, nici nu produc călătorii în timp, şi nici nu este 

necesară energie infinită pentru ca o particulă să circule cu viteză mai mare decȃt viteza luminii. 

Bibliografie: 

1. Einstein, A.; Podolsky, B.; and Rosen, N. "Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality Be 

Considered Complete?" Phys. Rev. 47, 777-780, 1935. 

2. Bohm, D. "The Paradox of Einstein, Rosen, and Podolsky." Quantum Th., 611-623, 1951. 

3. Bell, J. S. "On the Einstein-Podolsky-Rosen Paradox." Physics 1, 195-200, 1964. 

4. Smarandache, Florentin, "There Is No Speed Barrier In The Universe", Bulletin of Pure and Applied Sciences, 

Delhi, India, Vol. 17D (Physics), No. 1, p. 61, 1998; http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/NoSpLim.htm. 

5. Maiorino, J. E. and Rodrigues, W. A. Jr. "What Is Superluminal Wave Motion?" Sci. & Tech. Mag. 2, 

Aug. 1999; http://www.cptec.br/stm. 

6. Weisstein, Eric W., “Smarandache Hypothesis”, The Encyclopedia of Physics, Wolfram Research, 

http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html. 

7. Clara Moskowitz, Strange Particles May Travel Faster than Light, Breaking Laws of Physics, in Live 

Science.com, 09/22/2011, http://news.yahoo.com/strange-particles-may-travel-faster-light-breaking-laws- 

192010201.html. 

pag. 136 




Medicina şi starea poetică… 



Ciclul fizic din bioritm se referă în special la coordonare, putere, aptitudini fizice. În perioada în 

care acest ciclu este la niveluri înalte este momentul să vă ocupati de tot ceea ce presupune efort 

fizic. Chiar şi rezistenţa la boli este în mod normal mai bună în această perioadă. În perioada în care 

acest ciclu al bioritmului este sub linia mediană, având o valoare negativă, este momentul să va 

odihniţi pentru refacere. 

Ciclul emoţional al bioritmului se referă la creativitate, sensibilitate, dispoziţie, percepţie. Când 

acest ciclu din bioritm este în partea superioară a graficului, creativitatea este la un nivel înalt, 

comunicarea emoţională, socializarea deasemenea sunt la niveluri foarte bune, starea sufletească 

este pozitivă. În partea de jos a ciclului se poate observa o anumită doză de deprimare, 

impulsivitate, lipsa de comunicare sau comunicare incorectă. E bine ca în aceasta perioada să 

gândiţi mai mult la orice vreţi să intreprindeţi mai ales în relatiile cu cei din jur, inclusiv cu 

partenerul(a) de viaţă. 

Noua veche dilemă (1) 

Eugen EVU 

Încercare asupra originii psihanalizei jungiene. 

Adevărata criză la vârf în continente, (cum odinioară în satrapii, Starea Impărăţiei, aşadar... ) este 

cea a epuizării energiilor fosile şi pe colaterale, disimularea acelui război în umanitate, cu surdină 

şi camuflaje (sistematice), ideologice sau doctrinare (dogmatice), ori răbufnind exploziv în imediata 

istorie, ce se perpetuează şi se precipită galopant acum, la marea cruce dintre milenii. Cu alte 

cuvinte confruntarea sângeroasă dintre paradigme şi stigme, sau altfel spus, războiul omului cu sine, 

sub spectrul numit Revelation - Apocalypsis. Obsesiile transcend odată cu umanul, ele sunt suma de 

algoritmuri ce se perindă, determină şi ratează violent, istoria. 

În inflamarea milenaristă a anilor 2000 (aproape psihotică, panicardă), se relua concepţia 

presupus salvatoare, reconciliatoare, de ecumenism, dar s-a disipat în evidentul eşec sub ochii 

noştri, suspendată în faţa altor mai acute probleme; extremele se ating iar dualismul nostru 

„psihosomatic”, este cel al lui „homos religiosus”, aşa cum ni l-au definit nouă, românilor şi nu 

numai, Mircea Eliade şi discipolul său mai radicalist (credincios raţional), cercetătorul I. Petru 

Culianu, poate neo-gnostic, cel ucis în U.S.A. în condiţii rămase oculte. 

Observăm cum vasta mişcare de emancipare a unor popoare – culturi - civilizaţii, „dualizează” 

cumva mecanic (în legităţile convergente şi paradoxal divergente!) – comportamentele „sacrului” 

în „profan” – recte ale religiozităţii în istorie, cum imediatitate... Vărsările de duh-spirit sunt 

comparabile cu vărsările de sânge din acest fratricid de tip Cain- Abel care funcţionează în ceea ce 

zeitatea numea „devenire”. 

Teologia şi teosofia sunt de fapt aceleaşi: „lăsare cu limbă de moarte”, recte neo-testamentară, a 

unor programe psihologice pe termen variabil, funcţie de conjucturalul istoric. Evanghelismul de tip 

american, este un nou „zgomot de fond” al milenarelor dileme ce revin acum sub impactul 

tulburătoarei teorii „rezonanţa Schuman” şi a saltului omului în cosmosul altădată inaccesibil, ci 

numai observabil : prin „codurile mitologice”, şi prin contemplare şi conceptualizare cu ţintă 

evangheliară, didacticistă. 

Sintagma „adevăruri de credinţă” în Noul Testament, este în opinia noastră, paradoxistă. 

Cunoaşterea revelatorie prin credinţe, este logic paralelă cu cea empirică, a „duhului sălbatic”, 

dacă vrem recesiv-structural, cum in extenso a studiat şi glossat marele filosof român Mircea 

Florian. Apologetica sau prozelitismul „şcolilor” vor inflama mereu liderii, care vor induce în 

discipoli un interminabil bocet la zidurile plîngerii, cum odinioară la Babilon River... Însă scriitorii 

sunt artişti, ei au cultul harului - talentului revelatoriu, sau exacerbat mereu în riscul alienării: acesta 

a fost denumit genialoidism. 

„Apologetica este arta de a face buni creştini cu raţionamente false” scria Paul Valery... 






Amintind de un aforism parafrazic mai cunoscut, enunţul sau sentinţa lui Lessing, al determinării 

reciproce dintre Unul şi Mutiplu, revine tulburător în contextul acestor idei: „Fiecare epocă are 

revelaţia relogioasă pe care o merită”. Regenerarea religioasă – au pledat recent unii, impune o 

nouă exegeză teologică. Dar oare nu se vede cum aceasta este şi dilema în politici, în istoria 

imediată? 

Un critic român al ortodoxiei acceptă sintagma „credincios raţional”, dar combate violent 

Vechiul Testament – era „Legii talionului” a lui Iehova ( „idol războinic, gelos şi 

discriminatoriu”) – Despre tablele de legi ale lui Moise (Moshe - Moses – adică Moşul - Zeul – 

Moş?) considerîndu-l pe Jehowah doar „un idol naţional al evreilor”, departe de ceea ce Iisus şi 

creştinii înţelegem prin „Tată Nostru” (V.U.Z., fost fiu de preot, optând pentru un reformism neoneo 

testamentar, cum ne mărturisea prof. Victor Isac. 

El observa, în acest demers, o anume entropie a teologiilor, care decad, prin secularizare de tip 

canonic- ritualic („de servicii divine” şi utilitare socială) – în simple rituri: ale răscumpărării, către 

divinitate, prin „indulgenţe”, aşa cum s-a preluat recent de la vechea rătăcire a catolicismului, din 

Evul mediu. 

Cel mai sus citat, scria într-un text oferit revistei (NPC) – „În legătură cu Vechiul Testament, se 

impune a reţine ura categorică la adresa profetului David. I se recunoaşte virtutea de POET, autor 

de psalmi,, în rest este calificat drept criminal, depravat şi apt de toate păcatele posibile”. O atare 

hermeneutică, desigur, este de revizuit, numai dacă nu a fost „virusată” de Nietszche sau, la 

antipozi, de ateismul adus din stepe de Stalin şi camarilele sale de „crez raţionalist” – marxistleniniste? 

Evanghelismul este criticat de V.U.Z. recte cu „dogmatica statornicită prin Sinoadele 

ecumenice” Citez: „Dacă conducătorul bisericii anglicane nu mai crede în învierea fizică a 

Domnului, dovedeşte cu certitudine, că majoritatea credincioşilor de azi (din anii 7o, n.n.) – au 

aceeaşi opinie” (referirea era la ortodoxismul criticat de autor). 

Autorul conchidea: „Se precipită galopant o mitologizare, o mistificare a Învierii Domnului. 

Iisus a înviat în spirit, într-o ipostază spirituală, aşa cum i s-a arătase apostolului Pavel, sau 

indianului Sundar Singh”(citat ibidem). Iată mărturisirea sa, în intenţia de a scrie un Nou Testament 

al secolului 21 şi al Mileniului III. (Victor Isac, filosof de seamă stins aproape de 90 de ani, la 

Hunedoara, îmi propusese o reluare în tandem (!) a acestui proiect al lui Victor Ungur Zlaşteanu: 

„Tot secretul ar fi de a scrie acest Nou testament corespunzător zilelor noastre, sub norma 

cardinală”; „A crede numai ceea ce şi raţiunea proprie acceptă şi încuviinţează, refuzând dar şi 

respectând credinţele altora, provenind din misticismul tradiţional”... („V.U.Z.- Critica raţiunii 

dogmatice” – manuscris din 1988 oferit spre referinţe.) 

Ca poet, ca scriitor, ca fiu de pastor al cultului creştin-apostolic, însă botezat de biserica 

ortodoxă, ca prieten al filosofului scriitor, nu am avut atunci „curajul” unei asemenea cărţi, iar 

proiectul ei a rămas... „încremenit în proiect”, cum dixit Gabriel Liiceanu. Stau şi mă-ntreb dacă nu 

sunt necesare, totuşi, astfel de reforme - înnoiri, într-.o lume ce se agită tot mai dramatic conflictual, 

o lume a CRIZEI multi-dimensionale, o criză a sacrului în profan, a omului smuls din pitecantrop, 

sapiens, însă mereu recăzând, cum ar spune Lucian Blaga, sub o cenzură transcedentală, în condiţia 

unei existenţe tragice (v. Diogene Laertius, D.D. Roşca, Mircea Vulcănescu, Cioran, ş.c.l.). 

Bibliografie: 

Victor Isac, prefaţă la o carte de critică a dogmaticii, în proiect; 

C. G. Jung – „Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”; „Zum Psyhologie und 

Patologie sogennannter occulter Phaenomene” (1902); 

Sigmund Freud – „Psiholigie analitică”. 

Scrieri de Alfred Adler; 

Lucian Blaga - „ Diferenţiarele divine”; 

Cioran – „Lacrimi şi sfinţi”. 

pag. 138 






Note de lectură 

Eugen EVU 

Piramida cu oglinzi a lui Mihai Pascaru 

Mihai PASCARU, 

Piramida - satul şi copilăria 

lui Andrei DUMITRU, ed. Eikon, 2011 

Radiografierea, spectralismul şi cumva alegoria subtilă a Secţiunii de 

Aur şi pitagorismului ce deveni la Zamolxis epifanic, scierea succintsecvenţială, 

caligrafiată cu simţ fin filosofic şi o anume constantă 

nostalgică retrospectivă, este pentru poetul oximoronului Mihai Pascaru, 

balanţa contragreutăţii şi „aşezare în rost”, cum bine spune Diana 

Câmpan în prefaţa la volumul Piramida. Satul şi copilăria lui Andrei 

Dumitriu, Editura Eikon, 2011. În perindarea de regresiune în memorie, 

cu nerv afectiv şi impregnat de lirism cu ţinte revelatorii şi un şarm 

special al stilului de băsmuire, de „înşir’te mărgărite”, Pascaru extrage, prin personajul Andrei 

Dumitru, semnificaţii aparte, restaurând „sala cu oglinzi” a itinerariului caleidoscopic, labirint de 

suprafaţă, a lumii rurale, marcând „pietrele de hotar” cu toposul concret al trecerii sale prin 

existenţă. Conspectarea de acest fel, molcomă, de „povestitor” cohellian, relevă o rafinată artă 

alchemică, în care adie eliadesc, prin rememorare estetizantă, duhul spre sanctuarele înalte. 

Povestirea „Ursul” surprinde comportamentele kinegetice ale lumii vânătoreşti şi forestiere, în 

care persistă un „straniu” cu vibraţie ezoterică, dacă nu păgână. „Pâinea” aminteşte de satul 

blagian, cu groapa Zahorna, Pârâul Jidanului (probabil evocând uriaşii Jidovi ai lui Densuşianu), o 

lume stăruind cu spaime, superstiţii, eresuri, întreţesute de ziceri şi sfaturi din lumea pastorală, 

autorul uzând de lexicul adecvat al vetrelor. 

Lumea „nadirului latent” al Drumului rămuros, iniţiatic, revăzută de povestitor, este una a 

„întrezăririi”, prin ocheanul întors. Cuvântul scris are în el o vibraţie aparţinând spunerii, relatării 

sub starea semi-hipnotică, a unei transe autoinduse. 

Piesele sunt ca cioburile colorate ce se reaşează în simteria poliedrică din jucăriile 

caleidoscopului din copilărie. („Cartea”, datată Abrud, 1984). Savoarea scrierii măsurate, anume 

întocmite spre a fi ascultată (citită) în faptul serii, are vraja afinităţii elective sau dacă vreţi, 

foiletonistice. Te întrebi „şi ce a mai fost?” Atâtea proze - atâtea cărări. Atmosfera inteferează 

oniric evocările şi eludează intervalele dintre verosimil şi relatare reală, Andrei devine un alter-ego 

spre a detaşa subiectivismul epic şi al reproiecta în text. 

Este aceasta o artă a observaţiei şi restaurării amintirii în „lacrimarium”-ul purtat al sufletului 

călător. Ceva din mitologia unor Romulus Vulcănescu sau Lazăr Şăineanu pluteşte ca buraca pe 

văile depresionare ale... textului. 

Locurile umblate, concrete, observaţia minuţioasă a vietăţilor, 

pădurii, apelor, mediului, este a unui înţelept care cutreieră lumea, se 

uită la oamenii integraţi acesteia, într-o armonie a paideumei şi 

ancestralului. Aventura existenţei în aceste zone este una a 

autocontemplării şi redării cunoaşterii empirice, intuitive („Puntea”, 

„Chiraleasa” etc.). Unde textul îşi leagă buricul tâlcului, Mihai 

Pascaru are fiorul sacerdotal al misticii precreştine, gnostice, arhaice, 

a „punţii” dintre palpabil şi invizibilul energetic ubicuu. Vezi şi 

aluzia androginică din finele prozei „Curcubeul”: „Dar toate astea 

n-ar fi fost nimic dacă s-ar fi putut cumva lămuri cât mai erau băieţi 

şi câte deveniseră fete pe jumătatea de drum făcută sub curcubeu”. O 

carte care, odată citită, rabdă şi cere a fi urmată, primită în starea 

magică dintre povestitor şi cel ce ascultă. 






Eveniment Biblionet la Deva 

Prof. manager Ioan Sebastian BARA 

Power Point 

Luni, 24 octombrie 2011, ora 13, la Sala „Liviu OROS” a Casei de Cultură „Drăgan 

MUNTEAN” din Deva, Biblioteca Judeţeană „Ovid DENSUSIANU” Hunedoara – Deva a organizat 

o manifestare educativ – ştiinţifică dedicată Zilei Internaţionale a Internetului sărbătorită la 29 

octombrie. În urmă cu 42 de ani, la 29 octombrie 1969, studentul Charley KLINE de la UCLA 

(Universitatea California, Los Angeles) a realizat prima interconectare a două computere. A fost 

momentul care a revoluţionat întregul sistem de comunicare, de aici înainte s-a deschis o eră nouă, 

iar progresele s-au produs cu o viteză uluitoare. Nici una dintre descoperirile ştiinţifice anterioare, 

care de-a lungul secolelor au produs impact asupra dezvoltării omenirii, nu a fost aplicată atât de 

rapid. Astăzi, este de neconceput viaţa şi activitatea noastră în afara acestui sistem de comunicare 

devenit familiar care este internetul. Biblioteca Judeţeană organizează o întâlnire cu elevii de liceu 

pe tema internetului şi a istoriei acestuia, istorie care va fi prezentată în power point. Prezentarea a 

fosturmată de un concurs cu premii în cărţi oferite elevilor care au dat cele mai corecte răspunsuri la 

întrebările legate de prezentarea pe care au urmărit-o. 

Calamburul paginii: 

Unii erau în stare de ebrietate, alţii în stare de ebreitate. 

Gene EVANS 

Abatajul pe umeri * 

Marian BOBOC 

Ion MUREŞAN despre: 

Timpuri grele, femei uşoare, 

Editura Monada, 2002 

... În poezia lui Marian Boboc, cu fiecare nouă carte se developează, tot mai evident, proiectul unei 

Erotic. Este o Erotică blând-demoniacă: misoginismul e vecin cu admiraţia, violenţa cochetează cu 

tandreţea, brutalitatea cu graţia, mirosul alcoolurilor ordinare e străbătut de efluvii de parfumuri fine... Un 

lucru e cert, poetului i-a izbutit amestecul: biciul şi surâsul sunt expuse în aceeaşi vitrină... 

Tristele de la Lupeni 

(fragmente ) 

Motto: ce să extragi din starea de gol... 

1. acum sărăcia poartă inele 

şi blănuri din norduri 

femeilor li se deschid pe piele 

inefabile fiorduri 

prin centru trece marfaru’ tristeţii 

miroase-a cenuşă funingine 

din sticle cu urme de pecingine 

minerii beau cot la cot cu poeţii 

cu capu’pe masă prin cârciumi 

visează- spre ce orizonturi- ortacii 

parc-ar dormi pe tăciuni 

laolaltă bogaţii & săracii 

ce să extragi din starea de gol 

când fumu-ncremeneşte 

spre ceru’ de fier 

poetu’ înnoată într-un Jiu de 

cărbunefemeiealcool 

c-aşa e viaţa de miner 

2. şi dacă nu te voi mai întâlni 

tată 

cânticele alămurilor 

nu vor mai bucura oraşul 

Grafica de Adrian Cerchez (1) 

pag. 140 






chiar dacă tristeţea 

va fi aceeşi piele în care 

cu toţii îmbătrânim 

amant fugărit de amant 

vreme alungată de timp 

secunde înnegrite 

tristeţe fără lacrimi 

de când nu mi-am reaprins 

iasca sentimentelor 

tată 

tu ai plecat lăsându-mă singur 

să reaprind iasca 

cu buzele tale veşnic reci. 

4. prea frumoasă admira 

la rugul tău vin poeţii 

să mai pună pe vreasc 

o floare udă de magnolie 

tu stai disperată & goală 

pe rug 

în mijlocul cetăţii...(...). 

... 

Trecute sunt toate 

prin fumul şi sabia 

cuvântului 

prin împărăţia cerului 

Tu stai frumoasă& goală 

pe rug 

prea frumoasă admira 

la rugul tău vin poeţii 

să pună 

ultimul vreasc. 


3. hai să ne-ntâlnim la 8o de căşti 

să ne iubim în grădiniţele din 

spatele lor 

ca gavroche cu iosefina 

mai trâgând o raită de amor 

chiar pe strada oficianţilor 

cu casele-ncăpătoare 

pentru dragostile lupenene 

trăite ori nu ( ...) 


* n.red. - supratitlul ne aparţine, 

Noua nouă generaţie: 

Mara HAŞA (Deva) 

Pa (rodie) de toamnă 

Teatrul de Artă Deva a făcut un „Legământ” ca în „Operele complete 

ale lui Shakespeare”, să vă dezvăluie „Totul despre femei”. Grea misiune, 

având în vedere că femeia este o mare taină! Într-,,O noapte furtunoasă’’ am 

avut un „Vis” cu Dan Puric, în care îmi ţinea o „Conferinţă despre iubire”, 

ce speram să se termine cu o „Cerere în căsătorie”, dar... a fost doar un vis 

din care am rămas cu „Variaţiuni enigmatice” pe aceeaşi temă. „Oratorii 

pisicilor turbate” ne-au readus în prim-plan politicienii de ieri şi de astăzi, 

nişte demagogi pe care poporul îi strigă: „Hoţii”. „Gaiţele” nu fac decât să viseze că într-o zi vor 

fi curtate de „Casanova” pe „Ritmuri” latino, dar cine nu-şi doreşte aşa ceva? „Cehov” nu a 

cunoscut-o pe „Misterioasa pariziancă”, ce oscilează mereu între „Da-ba-da” şi „Nu-ba-nu”, 

deoarece nu l-a cunoscut încă pe „Prinţul cireşelor”. „Frida” asemeni lui „Eminescu” a ars ca o 

lumânare aprinsă la ambele capete... ce păcat! Educativă, „Trilogia Ionesco” ne-a ţinut „Lecţia” 

despre cum să nu devenim „Rinocerii” pentru care nici o gazdă nu ar pregăti „Scaunele”. M-aş 

bucura dacă „Deşteptarea primăverii” ar contribui şi la Deşteptarea României, din inerţie. Pentru a 

destinde atmosfera în „Casa Bernardei Alba” (unde sunt prea multe femei) aş propune un 

„Concert de jazz”. Mă simt ca şi „Iona”, dar ştiu că va veni şi ziua în care eu voi înghiţi peştele cel 






mare. Astfel… tu joci, el, ea, joacă, iar eu, la rândul meu, m-am jucat puţin cu titlurile spectacolelor 

care au avut loc pe scena deveană. Muşcă!!! 

In memoriam 

Încercare despre teatru: Liviu CIULEI 

n. 7 iulie 1923, Bucureşti. Arhitect fiind, Liviu CIULEI construieşte spectacole folosindu-şi cu 

iscusinţă imaginaţia ca pe cea mai preţioasă unealtă. La câteva indicaţii ale sale, temelia 

scenografiei unui spectacol este gata, urmează construcţia cu ferestre larg deschise, prin care circulă 

profesionalismul şi harul său, har, care şi-a pus amprenta pe tot ce înseamnă producţie de teatru şi 

film în ultimii şaizeci de ani. A studiat arhitectura, apoi teatrul la Conservatorul Regal de Muzică şi 

Teatru din Bucureşti, unde studiază actoria împreună cu Marioara Voiculescu şi ia lecţii de punere 

în scenă cu Ion Sava. Şi-a început cariera ca „pictor de teatru” realizând un prim decor la 

Mizantropul de Molière, a debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck din „Visul unei nopti de 

vara” la Teatrul Odeon iar ca regizor în 1957 montează la Teatrul Bulandra piesa ,,Omul care 

aduce ploaia“ de Richard Nash. Revoluţionează arta de la luminile rampei prin punerea în scenă în 

1961 a piesei ,,Cum vă place“ de W. Shakespeare. Premii: Globul de Cristal - Karlovy Vary în 

1960 pentru „Valurile Dunării”, Marele Premiu Mamaia 1965 pentru „Pădurea spânzuraţilor”, şi 

tot în 1965 pentru acelaşi film primeşte Premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes şi Premiul 

de excelenţă, pentru calitatea fotografică a imaginii şi pentru ingeniozitatea mişcării aparatului de 

filmat, la Milano 1964. Director de teatru, mai întâi la „Odeon“ (1946–1949), apoi la „Bulandra“ 

(1963–1972) despre omul, artistul de excepţie Liviu Ciulei, despre munca sa, care este o 

,,documentare elaborată şi permanentă” de peste şase decenii nu se poate vorbi decât la superlativ. 

Liviu CIULEI a reuşit să echilibreze balanţa dintre clasic şi modern renunţând la decorurile 

pompoase la tot ce părea desuet, scenografia spectacolelor sale fiind o oglindă a timpului la care se 

adaugă realizările sale din cinematografie şi arhitectură. A semnat scenografia pentru foarte multe 

spectacole, de la autori romani la Euripide, Shakespeare, Schiller, Büchner, Molière, Cehov, 

Strindberg, Wedekind, Brecht, Pirandello. Câteva spectacole reprezentative: Golden Boy (1947) 

regia Ion Sava - profesorul sau, Toţi fiii mei (1948), Cu pâine şi sare (1949), Pace pe pământ 

(1950), Cetatea de foc (1951), Liubov Iarovaia (1952), La ora şase (1955), Sfânta Ioana (1958), 

Cum vă place (1961), Clipe de viaţă (1964), Opera de trei parale (1964 în ţară şi în 1983 la 

Minneapolis), D-ale carnavalului (1966, regia Lucian Pintilie), „Un tramvai numit dorinţă” (1966), 

Macbeth şi Iuliu Cezar (1968), Lungul drum al zilei către noapte regia Crin Teodorescu, Vlaicu 

Vodă (1972), O scrisoare pierdută (1972) Leonce şi Lena (1970, 1974), Galileo Galilei (1976), 

„Pescăruşul” (1977) Lady Macbeth din districtul Mţensk (1980), Trei surori (1984), Coriolan 

(1987), Bacantele (1987), "Visul unei nopţi de vară" şi "Deşteptarea primăverii", (1991), Trei 

surori (1994), Hedda Gabler (1995), Din jale se-ntrupează Electra (1998),în 2000, crea "Hamlet", 

iar în 2005 "Şase personaje în căutarea unui autor" şi "Henric al IV-lea" Liviu Ciulei a avut un rol 

determinant în perioada reteatralizării care a prins contur între anii 1955–1960 în care decorul 

devine funcţional, mobil, schimbându-şi viziunea în funcţie de cerinţele vremii. Lumina joacă un rol 

esenţial în arta teatrală, practic nu se poate concepe un spectacol fără ajutorul ei, iar maestrul a ştiut 

să îi dea scenei aerul, culoarea, atmosfera pe care le prefigurează textul, pe care le revendică în 

forma specifică reprezentaţia. 

Este membru fondator în 1963 al Asociaţiei Cineaştilor din Romania. Câteva dintre filmele 

regizate de maestrul CIULEI, care înfruntă timpul şi timpurile: Valurile Dunării, Pădurea 

spânzuraților (1964), Facerea lumii (1971), Decolarea (1971), Dragostea începe vineri (1972), 

Mastodontul (1975), Falansterul (1979). Maestrul Ciulei a fost invitat să monteze spectacole pe 

marile scene ale lumii, pleacă din ţară în 1980 şi devine director artistic al teatrului Tyrone Guthrie 

din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University 

şi New York University. Inovaţiile sale în arta spectacolului, fotografiile şi schiţele lui de teatru s- 

au bucurat de o largă apreciere internaţională. Este un magician care ştie să armonizeze scenografia 

pag. 142 






scenă, a actorului în decor, punerea luminilor, nimic nu este întamplator şi nejustificat în munca sa 

pe care o face cu rigoare, pasiune şi dăruire. Ştie să ridice valoarea artistică a fiecărui spectacol pe 

care îl montează. Tratarea personajelor, relaţiile, mişcarea scenică, scenografia, costumele, efectele 

de sunet şi lumină, liniile de forţă ale spectacolului sunt stăpânite de maestru printr-o baghetă 

magică. "Furtuna" de William Shakespeare, regizată de el la Teatrul Bulandra din Bucureşti, în 

1979 rămâne spectacolul său de suflet, plin de simboluri şi trăiri. Într-un articol apărut în 6 Iul 2009 

în Jurnalul Naţional intitulat ,,Bogăţia lui Ciulei, anii şi creaţia”, Maria Sârbu afirma: ,,Liviu 

CIULEI este un om just. Tragi această concluzie ascultând ce spune: "Cel mai mare succes al vieţii 

mele a fost «Moartea lui Danton», la Berlin - 63 de cortine numărate de regizorul tehnic. Dar şi 

cea mai mare cădere tot la Berlin am avut-o, cu «Macbett». Cu huiduieli şi pe bună dreptate". 

Numit "arhitect al teatrului românesc", misteriosul personaj Liviu CIULEI rămâne pentru mulţi 

dintre cei care au lucrat cu el cel mai iubit regizor”. Expresionismul, art nouveau-ul, pop-art-ul, 

realismul, le întâlnim în spectacolele sale care au luat naştere din frământări, gânduri, încercări şi 

reflecţii care toate au avut menirea să servească atât interpreţilor cât şi publicului. Într-un interviu 

acordat în Statele Unite Liviu CIULEI afirma: „acum ştiu multe lucruri despre teatru. Poate prea 

multe. De multe ori, intelectualitatea mea îmi stă în drum. Un om care gândeşte are un simţ 

dezvoltat al contrariilor, în toate acţiunile lui“. Este un mare regizor, scenograf, producator, dar si 

interpretul unor memorabile roluri de compoziţie, la care se adaugă realizările sale din arhitectură. 

Într-un alt interviu, mai vechi, CIULEI declara: „Am studiat arhitectura şi această disciplină 

ştiinţifico-artistică are ca unitate de măsură omul ca individ, ca fiinţă socială“. Fiind omul 

faptelor, Liviu CIULEI n-a mai acordat nici un interviu în ultimii 20 de ani, totuşi H.Patapievici 

este un privilegiat reuşind să obţină din partea maestrului, un interviu - eveniment pe Tvr Cultural. 

Relevanta pentru moderator a rămas întâlnirea cu omul CIULEI: „E o personalitate, nu doar 

charismatică, nu doar extrem de vie şi de inteligentă şi de adecvată, ci este şi una care exprimă 

secretul pe care el l-a descoperit în arta actorului, secret de care mi-a vorbit în emisiune. (...) El 

susţine că fiecare om are un centru de atenţie, care e distribut undeva în corpul său, cum ar fi zona 

maxilarului, zona ochilor şi altele. L-am întrebat dacă el ştie unde este centrul lui de atenţie. A 

răspuns că ştie. E un om care şi-a găsit centrul de atenţie şi este mereu identic cu el, şi asta îl face 

să aibă o prezenţă vie, copleşitoare”, a mai spus el. (Evenimentul zilei Joi, 25 Februarie 2010 Un 

spectacol moare odată cu tragerea cortinei, se uită, şi tocmai de aceea este salutară apariţia în 2010 a 

cărţii ,,Cu gândiri şi cu imagini”, la Editura Igloo Media lansare ce a avut loc pe 22 iunie la 

Librăria Cărtureşti, o monografie la care L. CIULEI a colaborat cu publicistul - dramaturg Mihai 

LUPU, o lucrare ce ne descifrează taina muncii sale, viaţa teatrală din Romania, schiţele care au stat 

la baza modernizării unor săli de teatru din ţara noastră în anii ‘60 –’70, influenţele străine în 

scenografie, arta regizorului, a actorului, inovaţia scenică de care s-a bucurat aceea perioadă. O 

carte care încununează o carieră de succes. 

Prestigiosul regizor a fost omagiat în 2010 prin „Premiul de Excelenţă" al celei de-a noua ediţii 

a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, iar la Gala Premiilor Radio România Cultural din 

2010 i s-a acordat Premiul "Lux Mundi". Punând bazele unei şcoli naţionale moderne, Liviu 

CIULEI şi-a dat seama cât de mare poate fi influenţa ideilor şi reprezentărilor false asupra 

sensibilităţii omeneşti şi a luptat cu toate armele împotriva lor. 

* n. red.: Mara Haşa este studentă la Teatrologie - Facultatea de Teatru şi Televiziune 

Aşa grăit-a… 

Acad. Florin CONSTANTINIU 

“Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, 

turcii, nemţii şi ruşii.” 




Amintiri din viitor... convieţuiri literare 



Fraţii Eugen şi Ioan EVU, 

sub semnul Helicon-ului 

Reviste de azi, de mâine 

Arhiva NPC 

Maria Diana POPESCU, redactor editorialist ale revistei 

internet Agero (Germania) în clipa unui paradox - 

imperfectul perfect, poeme, editura Tiparg, Piteşti 2007. 

Scrisori de dincolo de Prut 

Manuela ŞTEFAN (Hunedoara) 

Fantezie de toamnă cu aromă moscovită 

Moscova mă primeşte milităroasă, umedă şi rece. Măreaţa capitală a 

apusului imperiu mă absoarbe aşa cum continuă să absoarbă fără reţinere 

cetăţeni din fostele-i state parte. Un oraş în care încape toată România. O 

Moscova modernă, unde Lenin stă de vorbă cu Stalin în aşteptarea turiştilor 

amatori de poze tari. Şi asta în timp ce un Brejnev, ceva mai bine poziţionat, 

se iţeşte în faţa celor ce ies din elegante galerii comerciale, iar un negru îmbrăcat în roşu, zâmbind 

larg şi vorbind ruseşte te invită să intri într-un restaurant. Un oraş în al carui metrou o întreagă 

Grecie se plimbă într-o singură zi. Cu Case ale Scânteii, mai multe, mai mari, mai luminate, 

răsărind de peste tot si făcându-te să crezi că te învârţi în cerc Statui de generali şi soldaţi, 

deopotrivă bărbaţi şi femei, străjuind poduri şi intersecţii, care îţi monitorizează plimbarea prin 

vântul tăios, la braţ, către Cafeneaua Puşkin. In cafeneaua-farmacie şi bibliotecă, te aşteaptă un colţ 

de univers din vremuri cu ţari şi ţarine. Cu valeţi politicoşi, deveniţi părtaşi discreţi la împărţirea 

vinovată a unui aperitiv. Prin geam, peste drum, zăreşti reclama primul McDonalds din oraş, locul 

unde moscoviţii au aşteptat la o coadă de kilometrii să muşte din hamburgherul american. E seară.. 

Tarabele cu peşte şi slanină afumată işi strâng obloanele. Lumea aleargă hotărâtă către maşini, staţii 

de metrou, gări, aeroporturi. Trafic. Pasaje. Zgârie nori cu ambiţii viitoare de “cei mai…”. 

Ambuteiaje. Oraşul te ţine prins ca într-o menghină. Dincolo de el, retrasă pentru o clipă doar din 

faţa năvalnicului oraş, nesfârşita taiga. In zori, va aduce norii atât de jos încât, dincolo de furnicarul 

pag. 144 






furibund, vei simţi şi tu, mărunt călător, ceea ce moscoviţii ştiu dintodeauna: nemărginirea aici e 

aproape. 

Fantezie de toamna cu aromă kieveană 

Cavalerii rătăcitori nu fură prinţese. Ei doar le vizitează când şi când. Işi priponesc calul la 

poarta. Işi lasă armura strălucitoare în hol, întrebandu-se cum ar fi dacă şi-ar păstra măcar spada. 

Incearcă să ghicească ce i s-a pregătit de data asta. Poate o friptură caldă îl aşteaptă în cuptor şi un 

pahar de vin pe masă. Poate o prajitură cu multă frişcă în dormitor? 

Dupa simţire şi putinţă Prinţesa se găteşte cu mărgele şi ghirlande de flori. Cu cizmuliţe roşii în 

picioare. Cu bujori în obrăjori. Cu flori de câmp împletite în păr. Cu un pahar de vin pe masă. 

Obişnuit la luptă şi la fapte, cavalerul se pierde uşor în capcana divanului moale înţesat de perne 

pufoase. Luna îi veghează printre nori. Un scaun înalt, o masa înalta. Pe fruntea Prinţesei rămâne 

mereu cununa de flori… Un bătrân uitat pe podul inghetat acum şi pustiu, silabiseste desluşind 

mesajele ferecate: “ia liubliu tibia” 

Cavalerii rătăcitori nu fură prinţese! Le aruncă doar când şi când în şa şi le poartă într-un trap 

ameţitor prin pădure. Cavalerii pleacă cu bucurie să poată reveni cu drag. Ar rămane. Dar nu ar mai 

fi ei, plimbăreţii-călăreţi, gata să lupte cu morile de vânt, să dărâme castele de nisip contruite cu 

migală subterană. Să răstoarne valori deja strâmbe de atâta potriveală, în iureş de lumină şi miros de 

înainte-de-primăvară… Printesele nu ar mai fi printese. Nu ar mai aştepta, dupa putiinţă, gătite cu 

mărgele şi cunune de flori. Cu un pahar de vin pe masă şi, de ce nu, cu puţin noroc, cu o friptură 

caldă în cuptor. 

Noi vă facem legătura 

Echim VANCEA 

■ Născut la 19 octombrie 1951, în Năneşti/Maramureş ■ Licenţiat în Ştiinţe ale 

Comunicării ■ Între 1972-1995 a lucrat, pe rând, ca: profesor suplinitor, muncitor geolog, 

pedagog, instructor/referent cultural, corespondent de presă ■ Este bibliotecar (director) la 

Biblioteca municipală „Laurenţiu Ulici” Sighetul Marmaţiei ■ Iniţiator şi organizator (între 

1978-1995) al Festivalului Internaţional de Poezie „Europa km 0” Sighetul Marmaţiei şi unul 

dintre iniţiatorii şi organizatorii (între 1979-1995) a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de 

la Deseşti ■ Fondator şi director al Editurii ECHIM (1995) ■ Fondator şi preşedinte al 

Centrului de Studii Maramureşene „Alexandru Filipaşcu” (1997) ■ Fondator şi redactor 

responsabil al revistei de cultură ALMAR – arta şi literatura Maramureşului (1994) ■ A 

desfăşurat şi desfăşoară o intensă activitate cultural-administrativă şi publicistică ■ Este membru al Uniunii Scriitorilor 

din România (1998)■ Debut literar „sub patronajul” poetului Nicolae Turtureanu în revista „Cronica” (februarie 1973) 

şi al poetului „pierdut” Simion Şuştic-Coman în ziarul judeţean „Pentru socialism” (Baia Mare, octombrie 1973) ■ 

publică versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii în ziare şi reviste judeţene şi în reviste literare din ţară şi 

străinătate ■ Debut editorial cu volumul: • Fotografie după un original pierdut (versuri, Editura Litera, Bucureşti, 1990) 

■ După debutul editorial, publică volumele de versuri: • Doctor fără arginţi (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997; 

prezentare pe cop.IV de Laurenţiu Ulici) • Abatere de la dialog (Editura Echim, Sighetul Marmaţiei, 1998) • Mâţa pe 

spini (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001; prezentare pe cop.IV de Ion Pop; Premiul Serilor de Poezie „Nichita 

Stănescu” de la Deseşti) • Cititorul de drept comun (Editura Timpul, Iaşi, 2002; prezentare pe cop.IV de Cassian Maria 

Spiridon) • Sehonnai költemények (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003; traducere în limba maghiară de Fábri Sándor şi 

Ioan J.Popescu) • Ocupantul provinciei (USR & RPS, Bucureşti, 2004) • Ningă-l-ai (antologie de autor, Editura Limes, 

Cluj-Napoca, 2004; prefaţă de Gheorghe Grigurcu) • eu, celălalt (Editura Fundaţiei Orient-Occident, Bucureşti, 2005) • 

defăimarea liniştii (haiku, Editura „Limes”, Cluj-Napoca, 2006) • Stă să plouă (Biblioteca Revistei „Argeş”, 

nr.15/2006) • Domeniu public (Editura Limes, 2007; prefaţă de Gheorghe Grigurcu) • Şearpele când îl doare capul 

(Editura Axa, Botoşani, 2007; postafă de Ion Holban) • o fi şi cum zici d.ta (Editura Junimea, Iaşi, 2007) • Усмішка 

кочовика / Surâsul călătorului (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007; traducere în limba ucraineană şi Cuvânt înainte de 

Paul Romaniuc; Postfaţă de Василь Кухта - Ucraina) • portret restant, după o noapte albă (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 

2008) şi în colaborare volumele: • Portret de grup cu Laurenţiu Ulici (mărturii, evocări, amintiri; în colab. cu Gheorghe 

Pârja şi Ioana Petreuş, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002) • Umbra noastră cuvântul. Serile de Poezie „Nichita 

Stănescu” de la Deseşti 1979-2003 (antologie; în colab. cu Gheorghe Pârja, Editura Echim, Sighetul Marmaţiei, 2003) ■ 

Este inclus în culegeri şi antologii de poezie din ţară şi străinătate ■ I-au fost traduse şi publicate poezii în limba 

maghiară, engleză, ucraineană, coreană, spaniolă. ■ Este inclus în: Clujul literar 1990-2000. Dicţionar ilustrat (Irina 






Petraş, Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2005); Aurel Sasu, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române, 

Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2006); Dicţionarul General al Literaturii Române. Academia Română, Vol.7/Ţ-Z, 

coordonator general Eugen Simion, Ed.„Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 2009. 

Adresa: Echim VANCEA, 435500 – Sighetul Marmaţiei, Str.Popa Lupu 10/24, Jud.Maramureş, ROMÂNIA, 

Tel.: 0744-537116; E-mail: echimvancea@hotmail.com sau vancea.echim@gmail.com 

Poemi per Angelo Manitta 

Sculptura 

Nicio comparaţie 

Nu a rămas Panta Rhei 

Apele dulci apele sărate 

s-au separat şi mă 

clatin 

mai sus de gânduri 

sunt gheizer 

jos – zgomot de fond 

al universului 

în sarcofage de logos 

rana îşi cântă 

perla 

cristale asimetrice 

aur îngheţat lacrima 

zeilor 

aurul orb ca un glonte 

de care mă tem 

sculptându-l cu 

ultimul 

sânge. 

Eugen EVU 

Sculttura 

Nessuna comparazione 

Non e rimasta Panta Rhei 

L’aque dolci l’aque salmastre 

si hanno separate e mi 

scrollo 

sopra dei pensieri 

sono geyser 

dabbassso – rumore d’essenza 

dell’universo 

in sarcofagi di logos 

la ferita canta la sua 

perla 

cristalli asimmetrici 

oro ghiacciato lacrima 

di deità 

l’oro cieco come una pallottola 

di qualle mi temo 

scolpindolo con 

l’ultimo 

sangue. 

Elena Daniela SGONDEA 

Codex 

Am înţeles 

Ce plănuie 

Leaderii nocturni 

Ai ascunderii 

Şi doliul 

De pe curcubeul 

Cu solzi - 

Celălalt timp 

Ne vânează. 

Viscolit 

De nocturn 

În amiază. 

Iată, chiar acum 

Cineva în ascuns 

Ne visează. 

Codex 

Ho capito 

Cosa progettano 

I capi notturni 

Dei nascondiglio 

E il lutto 

Dall’arcobaleno 

Con scaglie - 

Quell’altro tempo 

Ci caccia. 

Disperso 

Di notturno 

In mezzogiorno. 

Ecco, proprio adesso 

Qualcuno in nascosto 

Ci sogna. 

Trad. în italiană E.D. Sgondea şi E.Evu 

pag. 146 






Confesiunile unui artist - Alexandru PODEA 

De ce am sculptat Lupoaica - Semnul Lycantropic al Originii ! 

Întâia argumentaţie 

Un mesaj adresat de către părinţi tuturor fiilor şi fiicelor plecaţi în afara graniţelor noastre. 

Simbolicul nostru Lup protodacic, prin Lupoaica ce am sculptat-o (vezi imaginea) - sunt aflaţi în 

suferinţă prin strigătul lupului primului Stindard, strigătul de chemare, ca al unui Tulnic prin munţi, 

se ştie, nu are ecou... Este un strigăt ancestral, al Originii, este strigătul Izvoarelor care îşi recheamă 

curgerea într-o nouă roire... Cele patru clopote semnifică revelaţia unui sfârşit întru un alt început, 

anume poziţionate în locul alăptării, amintind că şi-au hrănit şi îngrijit odraslele pentru descendenţă, 

şi care acum i-au părăsit emigrând, părinţii lor au rămas în suferinţa de acasă, ei îngrijindu-i pe 

părinţii agonici ai altora. Sprijinul, desigur, este uneori consolator, însă gol de energia divină a 

iubirii Familiale, gentilice. 

Lucrarea poate fi şi reprodusă şi trimisă lor, ca o carte poştală. De cei care mai suntem în viaţă. 

A doua argumentaţie 

Statul italian, urmaş al Romei, a dăruit oraşelor din 

România 5 exemplare din Lupa Capitolina, la care ai noştri 

plasticieni - edili, au executat şi amplasat 24, actualmente 

pe teritoriul de astăzi al ţării, în total sunt 95! 

Deocamdată, Lupoaica mea a fost donată ca operă de 

artă câtorva urbe din Transilvania, adevăratul sens 

transfigurat în lucrare fiind de a NE aminti nouă înşine ca 

suntem un popor neo-latin, urmaş al Romei, însă din origini 

hiperboreene. Avem pe teritoriu, din secole, minunata Lupa 

Capitolina, cu ai săi gemeni alăptaţi, conform Mitului, 

Remus şi Romulus... 

Lupoaica mea este o replică propunînd o necesară interpretare. 

Apropos ştiinţă: 

Cele mai recente datări cu carbon ne spun ca de fapt Lupa Capitolina are mai puţin de 1000 de 

ani, însă nu doresc să provoc dispute neo-protocroniste... La o simplă analiză, în razboaiele dacoromane, 

lupul este prezent doar în stindardul lui Decebal, nu în cel al lui Traian! deci simbolul 

Romei a fost adoptat (!) ca un trofeu simbolic, de la daci (este actuală disputa că noi nu suntem 

urmaşii Romei, ci Roma este urmaşa noastră, v. Napoleon Săvescu ş.a.). Oricum, statuile Lupoaicei 

din Latium, au fost adaugate ulterior în ultimi 500 de ani. Intenţia mea, propunând prin donaţie 

exemplare ale acestei lucrări pe trasee rutiere şi în incinte urbane, este de a re-desena simbolic 

spaţiul locuirii noastre şi al Memoriei, neuitând că Aici este leagănul Europei, dacă nu şi al altor 

civilizaţii... 

Pagini amare 

Eugen EVU 

Aşa grăit-a… PATAPIEVICI 

„... radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbră fără 

schelet, o inimă ca un cur...”; „... limba română este o limbă în 

care trebuie să încetăm să mai vorbim sau trebuie să o folosim 

numai pentru înjurături...” 

Horia Roman PATAPIEVICI 

Preşedinte la Institutul Cultural Român anno pomini 2011 

Inflamaţia, inflaţia pe suprastok a memoriei colective (sic, n.n.) – se precipită într-un soi de 

resurecţie delirantă a „spiritului ce se agită în om”, prin asaltul video-mediei şi internetului în 






special. Apropos starea liricii, am opinia că genul acesta a fost şi va fi unul de tip agonic-religios, 

cum scria Eliade în „Aspecte ale mitului” (1968). Comportamentul în literatura „poieion”, este 

oscilant între Aristotel – Hristos – Lenin - Marx (materialismul dialectic cu eboşa „realismului 

socialist” - acesta fiind DE FACTO unul esenian... În vremi de criză istorică, răsar ca ciupercile 

(multe otrăvite, mutante!) – cohortele de pseudo-sfinţi, profeţi, şamani, sacerdoţi schizoidici, 

genialoizi, mesianici maniaci, în Cetate. Curios cum poezia de după 1989, în România, a explodat 

(sau implodat) – din eclectismul ei pseudo-religios, misticoid, în toate părţile: Marin Sorescu scria 

în ajunul „revoluţiei” (Tuşiţi), o poezie „Dreptatea liniilor” – în care prevedea acest balamuc, 

„Liniile” – adică direcţiile aşa-zişilor „directori de conştiinţe”, maniacii Sintezismului şi ai perfidei 

AUTOCENZURI – ca şi curentul numit de N. Manolescu „rezistenţa prin cultură” – cu al său blam 

la protocronismul unor Edgar Pappu ş.a. – aveau să îl confirme pe Sorescu: dreptatea liniilor s-a 

(fost) făcut... triaj. Cum în societate, mulţime, politică, aşa şi în literatură, noile ei direcţii, aşa şi în 

„istorie”; dirijismul în cultură este ceva ce aparţine mereu Puterii, mai ales celei numită peste tot, 

SECRET SERVICE-ului... Mulţimile vor fi şantajabile, după ce „triajul” îşi va devora „liniile” şi 

„acarii” – vor restabili ORDINEA.. 

* 

Roşu – verde – galben, semafoarele vor fi de veghe imperativului traficului, în noua ordine, a 

obsedantului neo-mensh, cu extremele sale. Bietul poet, sau sărmanul Iuda! Demonizat, cel mai 

iubit ucenic îşi va rescrie evanghelia, aşa cum odinioară la Marea Moartă şi Nad Hammadi, 

refugiaţii din peşteri, şi-au ascuns propriile relatări, considerate apocrife: Toma, Iuda, sau 

altundeva, Apocrifele luzi Enoh, patriarhul nepot al lui Noe. 

După decembrie 1989, o seamă de poeţi români îşi editară propriile... „Apocalipse”... De unde 

acest orgoliu (destructiv-autodestructiv?) de a se „consacra” sentenţios, vanitos, propriile 

evanghelii? Prin cărţi, prin includerea în noile manuale şcolare şi academii, adică evanghelii cu scop 

educativ, modele, cărţile ca OBIECTE DE CULT. Foarte mulţi, în ABSENŢA UNEI LEGI A 

LUSTRAŢIEI - fie relativ democratice şi expiatorii- catarsice (LUSTRU - TERMEN BIBLIC ŞI 

ACESTA, AŞADAR CURĂŢIRE DE DUHURI RELE, EXORCISM n.n.)... act eventual 

reparatoriu... Or starea acestei gesticulaţii misticoide este cea a CULPEI refulate, ori defulate... 

Vina – păcatul originar al unei mari schimbări, repetă mitul originar... Secret serviciile noilor Ierahii 

- Puteri, refac structurile prăbuşite, patrimonizează dirijist „noua ordine”, iar aceasta este stigma. 

După sfinţii închisorilor staliniste – bolşevice ori celor comuniste (cu cei internaţi în spitalele de 

nebuni (Socola, Zam, Gătaia ş.a.m.d. ) – aveau să dea năvală paranoicii, schizoidicii şi noua utopie 

care „mişcă lumea”, dictatorii redistribuiţi de „istorie”... 

Poezia? Mai degrabă mutaţia ei, în paradigma horror, a SF-ului de tip horror (vezi cea a 

violenţelor de limbaj, sau orb-protestatară... Sindicatele şi spionii noilor dumnezei, pitici 

închipuindu-se giganţi! O, Goethe, o Baudelaire, o, Emil Cioran! 

Misionarismul de tip „evanghelic”, cu scâncete „încremenite în proiect”, de profetism, neopsihedelie, 

noxe şi doxe, ce spectacol fascinant în dantescul nostru şir de „coborîri în infern”... 

Psihiatria face poezia. Eros şi Thanatos, Erato şi Euridice, sărmanul Orfeu şi anacronicul Prometeu, 

ca şi Sisif, ori Icarus! Chinul şi sacrificiul... creatorului în opera-i... devenitoare... Mutanţii? 

Striviţi de Proporţii, cu viii, cu morţii. 

Planeta „noastră” este teatrul a sute de milioane de ani... Imensitatea abnormă a „veacurilor” 

care au fost, aruncă totul în ABSURD: ne referim la ceva care nu ne aparţine: eternitatea. Scânteiem 

şi murim. 

„În Gobi, recent, arheologii au găsit, la Uluah (Mongolia de Sud), scheletul pietrificat al unui 

URIAŞ UMANOID enorm, datat la... 45 milioane de ani! Faţă de acesta, uriaşii din biblie, distruşi 

majoritari de marele potop, par nişte copii recenţi. 

Umanoidul este identic maimuţelor asemănătoare omului, celor ce au trăit acum 6-8 milioane de 

ani... Paleontologia modernă afirmă că uriaşii de acest tip, atinseseră un grad superior de dezvoltare, 

pag. 148 






gândeau şi vorbeau, cutia sa craniană asta arată. Înălţimea lui – 15 metri, picioarele – 7 metri! 

Vorba cronicarului moldav „Se sparie gândul!” 

În zonele muntoase din România sunt nenumărate astfel de relicve, iar mitologia prototracică 

abundă în sensul acestor uriaşi; în imensitatea eonilor, cine suntem noi, ce specii s-au perindat, câte 

mutaţii au avut loc, câte protospecii ne-au precedat? 

„Fiinţa nu a ţinut seama de legile evoluţiei omului, se pare că ea nu avea provenienţă 

terestră”... (idem, ştire recentă pe internet). Descoperirea a fost în 1999, stând sub semnul 

obsedantului „revelation” (dezvăluire) – apocalipsism resurect, în marile răscruci ale Omului 

istoric, captiv în istorie... O istorie ce pare a nu fi pe deplin A SA?! Uriaşul schelet era într-un 

cimitor de dinozauri: oare a existat o specie de giganţi (sau mai multe!) – de tip reptilian, cea 

numită în Genesa (VT) – „Şarpele, Lucifer, Satana, Sataniel? Şi cine erau ELOHIMII, adică nişte... 

ai unuia EL: cel mai vechi nume antic al lui Dumnezeu! Pe cruce, Hristos, care fusese iniţiat la 

esenieni, a strigat „ELLI, ELLI; lama sabachtani?” (Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?). 

Probabil că Yeti, Big Foot etc. sunt descendenţi ai acelor uriaşi, în Pamir, Himalaia ş.a. 

Revelaţiile lui Zecharia Sitchin, în Sumer, par şi ele absurde, doar că tablele arse scrise şi 

reprezentările cu Anunaki, experimentele „facerii” geneticienilor veniţi din Cosmos, războaielor 

„din cer”, navelor, laboratoarelor, rampelor, medicinii incredibile, sunt palpabile! Ce anume a fost 

in illo tempore? Câte distrugeri întru recreaţie? Al cui război duce umanitatea, al căror entităţi? 

Cutia neagră a... memoriei dirijate 

Antropogonia pare a imita Teogonia. Apropos, în actuala specie, 

„natura” sau Altcineva-Altceva, procedează prin diminuarea masei, în 

favoarea substanţei ? 

* 

Scrierea mistico-refulatorie, sau cea defulatorie. Cea poetică este 

decantabilă, purificatoare, vindecătoare pentru cei cu mult patos. 

* 

Experţii de ieri ai securităţii, grafologii, psihologii (unii ei înşişi 

psihopaţi!) – numeau fenomenul religios din grădiniţe, şcoli, liceee etc. – 

„infestare religioasă”... Hmmm! 

* 

Patologia creaţiei în arte, vezi paradigma şcolii de la Socola a dr. Prof. univ. Brânzei. Studiul, 

acribic materialist-ştiinţific, pare a fi un apendice la tratatele de criminalistică... 

* 

Curente explodate după 1989: pornolirism, satanism, agonism... Psihedelia... Fenomenul 

toxinelor, etnobotanice etc. ... Şi Jung, care scria demult despre efectele acestora în psihicul uman... 

Inclusiv al plantelor excitante de tot felul, tâmâia (fructul tamariscului), cu efect calmantreconfortant, 

euforice cum mirul, undelemnul, cânepa (canabis), busuiocul etc. Cafeaua, tutunul, 

emanaţiile, stările de beatitudine induse ritualic. 

* 

Şi cuvântul mantic, psalmii cântaţi, tânguitori sau exaltanţi, toate ca 

recuzită. C a altundeva, mantrele sau 

anticele daine – legi învăţate oral – 

din care la români a supravieţuit doina: de jale, de moarte, de bucurie, 

eroică etc. 

* 

Între comportamentul de vatră (vetrism) şi cel de şatră (cortul arabic, 

dar şi cel ebraic). „Cortul întâlnirii” din Biblie. 

* 

În ajunul „revoluţiei” apărură, în piaţa cărţii româneşti, aşa zişii 

„profeţi ai luminii” (Cohello, Alchimistul, Eduardo Galeano, Don 






Bastos, Marquez cu Erendira, Vremea inocenţilor (corect tradus a „îngerilor”), Războiul 

sfârşitului lumii, Sabbato cu Abbadon Exterminator ş.c.l. 

* 

Din USA, în valuri evanghelismul, cumva sincretic, din ramura dihotomică neo-protestantă, 

baptism-apostolism. Îmi scriu numeroşi diasporişti, au reviste internet, o vastă propagandă de 

„evanghelizare”, dar şi alţii, îndeosebi originarii din Bucovina de Nord, Ukraina şi din Basarabia, 

Cernăuţi, ori din jos, de la Marea Neagră. Ei sunt pe calea noului EXOD după modelul vechitestamentar, 

însă cvasi ortodocşi, via... Taras Bulba, rutenii rusificaţi, cazacii Donului, sau stilistic, 

apologeţi inconştienţi ai ţarismului pravoslavnic, via 

Dostojevski, Tolstoi, Soljeniţîn... Cutia neagră a memoriei 

pe meridianele şi paralelele lumii, cum ar zice Florentin. Sau 

Dezart, cu a sa teză a „Reconquistei”, agreată şi de A. 

Silvestri, D-zeu să-l hodinească! 

* 

În societăţile totalitare, cultul Fecioarei decăzu în cel al 

Mamei Eroine... Cel al „ţiitoarei” deveni cel al „femeii de 

serviciu” şi, în paralel, al „secretarei fidele”, din care 

ieşiră... femeile politice. 

Reforma în medicină 

Semnale revuistice 

Revista de artă “FORMA” – director Torino BOCĂNICIU 

Revista ALBANEZUL – periodic al Uniunii 

Culturale a Albanezilor din România, redactor şef: 

Baki YMERI 

Urdiniş herme-naut(c)ic: 

pag. 150 






Amintim celor ce scriu 

cu simţul Omorului cã 

Umorul se scrie cu 

mintea spãlatã pe dinţi… 

CON…TURBAŢIA 

Foaie verde... de despãducheat ghimpanzeii… 

- pagini satirico-umoristice – 

- 

Motto: 

…Noi ne tratãm pacientii, 

nu vrem sã-i omorâm!... 

Meridianele umorului 

Darie POP 

Nu pun la îndoială existenţa fenomenului OZN. Aceasta este şi poziţia 

oficială a mai multor state (printre care Franţa, Brazilia, Mexic etc.) care au 

avut ocazia de a confirma existenţa unor obiecte zburătoare neidentificate. 

Cum spune şi sintagma, ele rămân la stadiul de „neidentificate” şi nu 

extraterestre, cel puţin până la... 

Proba contrarie 

Stimaţi tovarăşi, dragi prieteni. Astăzi la primul răsărit. Am început recolta 

cerealelor. La cel de-al doilea, Combinele noastre atomice râşneau Şi rezervele 

vor fi pline pe sfârşitul săptămânii. Doresc, pe această cale Să aduc omagiu camaradului C. Clark 

care, într-a sa continuare, 2010 la 2001 (a se nota succesiunea binară în baza 3) a aprins Jupiter – 

nou soare Permiţându-ne astfel depăşirea standardelor de producţie şi instaurarea zilei de lucru de 

25 ore. Uraaa !!! (aplauze) Sunt un om deschis la minte şi tolerant, dar atâta vreme cât nu avem 

dovezi concrete (hardware) în aceste privinţe de dincolo de Pământ, nu mă avânt şi nu consider ca 

fiind adevărate aceste credinţe oarbe. Ca Toma, cred fără să cred; nu e tot una a fi posibil şi a fi. Să 

nu ne facem din tehnologie zeu şi nici din E.T. profeţi. 

La groapă la Tiţa Roşului 

Dimineaţa, intră doctorul în salon şi întreabă: cum e ? Cum să fie ?! doarme. Doarme ?! Şi-ncepe 

să strige pe coridor după asistente şi să le înjure : Păi ce ?! voi sunteţi proaste ?! voi nu ştiţi ce se 

poate întâmpla în astfel de situaţii ? Ce nene ? ce s-a întâmplat ? şi eu de-acolo. 

Păi tu nu vezi? nu doarme, e în comă! Pfoaaaa... (şi restul, nereproductibil) Scandal şi nervi, să-l 

strâng de gât, nu alta. Şi mâine moare. Şi merg să-l văd. Şi-mi zice: Când eram student, la Moscova, 

am participat la conferinţa unui mare neurochirurg din acea vreme care tocmai ieşea la pensie. 90 de 

ani. 20 de ani de studii şi 50 de ani de experienţă. Şi care a zis aşa: 

Dragi colegi, Stimaţi doctori, profesori şi prieteni După 20 de ani de studii, 50 de ani de practică, 

am ajuns la următoarea concluzie: Viaţa e un mare căcat. Stăpânii Universului e una dintre nuvelele 

care îmi place să le recitesc. Este vorba despre o civilizaţie avansată care a dobândit facultatea de a 

se deplasa liber în timp. Şi omul se întoarce în trecut şi devine 

Începutul 

Dragi concetăţeni, la această oră tancurile naţiunii înaintează în teritoriul inamic! Vom fi 

eliberaţi de asuprire! Trăiască spiritul martirului român, Trăiască Patria ! Noi suntem şi vom fi 

Conducătorii liberi ai acestei naţii, Noi vă vom da şi vă vom lua `napoi `nzecit Voi veţi jura credinţă 

ş-umilinţă ca pân-acum, vă dăm pământ şi-o să vi-l luăm `napoi cu casa. 






Noi depunem jurământ de credinţă, ei ne iau casa. Ei taie din pensii şi şomaj dar în acelaşi timp 

plătesc de la buget biserici. Că asta-i drept: noi nu vrem bani, noi vrem a plânge. Şi doar Biserica la 

asta serveşte. Fraţilor! Noi suntem încă vii! Nu ne-ngropaţi trăind, că-i secetă. Şi de la sete vrea-om 

noi dară, să bem şi sânge, nu pământ. 

* ( n.red. Autorul sus- scriselor, este vălean de pe Strei, aflat la Paris, n.n.) 

Febră preelectorală 

Sfaturi pentru un candidat 

Nu ne aparţine, dar scrie bine! 

Băi viitoru' candidat, 

Urmează un an maro şi vâscos, dar asta e problema plebeilor, tu tre' să te faci gigea şi să te 

pregăteşti de alegeri. La anu' se livrează tuş la secţiile de votare aşa că e musai să te pregăteşti serios 

ca să-ţi vezi şi tu numele cocoşat sub ştampilă. Pentru asta, se ştie, trebuie să interpretezi în faţa 

publicului şi a juriului una bucată campanie electorală ca la carte. Cum timpul e scurt şi Viagra 

scumpă intrăm direct în materie. 

O campanie corect interpretată presupune, obligatoriu, parcurgerea câtorva etape. Sigur, afişe, 

spoturi electorale, tocşoaie pe la televizor, cunoaştem. Băi candidatu'! Toate astea-s frecţii! Baza, 

temelie, fundaţia, esenţa sublimă, cheia de boltă, breteaua şi şapca oricărei campanii o reprezintă 

punctul 1. Adică: 

1. Pungile 

Fără pungi eşti halit. Discursurile, papiţoiala prin pieţe şi strânsul de lăboanţe sunt mofturi. Dacă 

n-ai livrat pungi eşti terminat. În lendovciois platforma program e sacoşa, iar conţinutul sacoşii e 

doctrina. 

Sacoşa tre' să fie mare, colorată şi rezistentă, ca să o poate folosi apoi babele ori de câte ori se 

îmbulzesc la inaugurarea de supermarketuri. Pe sacoşă scrii numele tău, mare şi clar. Şi priponeşti şi 

sigla partidului. Până aici e simplu. Mai departe trebuie să umpli pungile. Aici trebuie să ai în 

vedere un aspect. Primul contact al mitocanului cu sacoşa trebuie să stârnească încântare, e foarte 

important. Pentru asta e indicat ca sacoşa să atârne cât mai greu. Ce pui în pungi? Ouă nu e bine să 

pui. Astea se alterează uşor. Şi dacă sunt împuţite se cufureşte electoratul. Şi dacă se cufureşte 

electoratul ţi-ai căcat procentele. Deci ouă nu. Ouă au şi ei, oricum, de la găinile din curte, din 

balcon. Nu pui nici roşii, dovlecei sau păstârnac. Au şi din astea. Ce n-au ei? Păi n-au canalizare, 

şosele, şcoli, dispensare, pensii decente. Dar astea, nu fi tâmpit, n-ai cum să le pui tu în sacoşă. 

Astea le promiţi! Le promiţi că le faci după ce te votează. Că nu te doare gura. Dar despre 

promisiuni vorbim mai la vale. Acum să vedem ce pui în pungi. 

Mai întâi uiţi tâmpenia aia de la televizor, prostia aia cu "excesul de zahăr, sare şi grăsimi 

dăunează". Căcat! Bagi tu frumuşel şi zahăr şi ulei la punguţe. Astea prind bine mereu şi atârnă 

destul de greu. Orez nu pui, nu fi tembel, că numărul de chinezi care te-ar putea vota este extrem de 

scăzut. E drept că sunt peste un miliard juma' şi dacă ar dili toţi câte o ştampilă în tine te-ai scoate, 

dar lasă dracu' orezul. Bagi făină, că la noi cozonacul bate pilaful. Până aici ai rezolvat trei kile. 

N-ajunge! Îl bagi tu frumos în pizda mă-sii pe Montignac ăla, că nu deschizi şcoală de manechine, 

ci vrei să iei voturi de la mârlani. Aşa că bagi mai departe la sacoşă cam tot ce tăiase franţuzu' ăla 

tâmpit. Brânză topită. Asta nu atârnă mult, dar are ambalaj frumos colorat şi e bună pentru plozi. 

Dacă e aproape de termenul de expirare, o cumperi la juma de preţ de la Penny Market. Dacă e 

expirată o iei şi mai ieftin. Dar ştergi termenul de garanţie. Oricum dobitocii nu cunosc diferenţa. 

Nu bagi pui congelat. Ăsta ar fi bun, că trage greu la cântar, dar dacă se decongelează poate prinde 

un miros tare suspect şi există iar riscul de a-ţi cufuri electoratul. Şi electoratul cufurit se cacă pe el, 

dar se cacă şi pe tine. Mai bagi una bucată parizer. Atârnă greu, pute ca dracu', dar se consumă. 

pag. 152 






Napolitane şi biscuiţi. Astea nu-s grele, dar umplu sacoşa şi dacă sunt colorate au mare trecere la 

indigeni. 

N-ai voie să ratezi pateurile. Câteva cutii cu pateu sunt obligatorii. Sigur, ideal era să bagi salam 

de Sibiu şi Camembert, dar aici nu eşti la nunta fiicei lu' Guţă aşa că lasă tâmpeniile. Pateuri. 

Minimum două cutii. Nu a fost încă găsită o explicaţie ştiinţifică, dar se pare că pentru băştinaşii din 

acest ţinut pateurile funcţionează cam la fel cum funcţionau mărgelele de sticlă colorată pentru 

indienii descoperiţi de Columb. 

Dacă ai respectat indicaţiile de mai sus te apropii de cinci kile. Eşti pe drumul cel bun. Acum e 

momentul ca dintr-o lovitură să umpli sacoşa. O sticlă de suc, la doi litri juma'! Ce suc? Aici e 

simplu: unul care are promoţii şi dă premii dacă răzuieşti eticheta. Dar să nu fii neam prost şi să le 

dai cu etichetele gata răzuite! Nu aşa te pricopseşti tu, ca doar de-aia candidezi! 

În fine, pe lângă toate astea, în funcţie de imaginaţie şi banii pe care e dispus să-i investească 

asfaltatorul în tine, poţi accesoriza sacoşa cu halva, rahat, bomboane de colivă, vegeta, pliculeţe cu 

ness sau bicarbonat. 

În pungă musai să mai adaugi un calendar cu muianul tău. Şi un fluturaş cu poza ta, cu tine 

adică, îmbrăcat în costum de ginerică şi ţinând degetul gros ridicat în sus. Iar în fluturaş le 

povesteşti mitocanilor ce rahaturi le promiţi tu să le faci dacă te votează. 

Cu asta ai rezolvat cel mai important punct al campaniei electorale. E bine să reţii că sacoşa nu e 

Crăciunul, deci nu se întâmplă o singură dată în an. Asta înseamnă că trebuie să faci cu sacoşa ce nu 

mai faci cu nevasta de ani de zile. Adica o bucată pe săptămână minimum. 

Cu asta trecem la punctul următor. 

2. Promisiunile 

Şi astea-s importante. Nu la fel de importante ca pungile, dar importante. Şi sunt în strictă 

legătură cu pungile. Adică dacă sacoşele atârnă suficient de greu atunci promisiunile tale sunt mai 

uşor de înghiţit. Promisiunea alunecă mai uşor dacă e unsă cu pateu. 

Ce le promiţi? Orice! De la trimis tractorişti în cosmos până la pensii de câte 5000 de euro pe 

săptămână. Oricum nu contează. Ăia care vor să te creadă or să creadă orice, ăia care nu vor n-or să 

creadă nici dacă le promiţi că te bărbiereşti duminică dimineaţa. Dacă sacoşa are mai mult de opt 

kile poţi să le promiţi canalizare wi-fi, cimitire cu blue tooth şi asfalt cu leduri. Totuşi nu ai voie să 

ratezi câteva puncte esenţiale. Când vine vorba de promisiuni neapărat trebuie să bifezi mărirea 

lefurilor şi pensiilor, locurile de muncă şi locurile de veci subvenţionate de stat. 

Pe urmă e bine să ţii seama şi de specificul colectivităţii. În unele comunităţi ar putea prinde bine 

dacă promiţi subvenţii şi prime pentru colectorii de fier vechi şi dezincriminare furtului de capace 

de canalizare. În altele e bine să promiţi că vei susţine legea adopţiilor de purcei de la scroafa 

vecinului. Te orientezi şi tu, băi candidatule. 

Încă o chestie. E bine să le promiţi că dacă o să te voteze aduci naţionala să joace cu Argentina la 

ei, pe islazul comunal. Le spui că eşti prieten de barbut cu Piţi şi ai tras pe nară cu Mutu şi ăia pun 

botu'. 

3. Pupatul 

Ăsta e fundamental. Campania electorală e cel mai scârbos şi prelungit preludiu, aşa că 

presupune mult pupat. Pupi tot. Babe, plozi, mâini de popi, moaşte. Pupi până faci bube la bot. 

Plozii. La orice aglomeraţie, cum vezi un plod, îl iei în braţe şi-l pupi. Şi neapărat constaţi că e 

frumos şi al dracului de talentat. Musai să livrezi nişte predicţii generoase. Poţi să o bagi pe aia cu: 

"ăsta o să devină preşedintele României când o fi mare". Sau, dacă vrei să-i dai gata, o bagi pe aia 

cu: "ăsta o să devină al doilea Hagi". Dacă plodul s-a pişat în mâna ta în timp ce-l pupai, nu faci 

mutre. Te bucuri ca boul şi spui în gura mare că mucosul e foarte deştept şi are simţul umorului. 






Dacă ai luat la pupat o fetiţă n-are rost să o bagi pe aia cu Hagi. Spui "asta când o să fie mare o să 

ajungă..." aici e chestia. Există toate şansele ca aia să ajungă curvă în Italia, dar tu nu eşti tâmpit să 

spui asta. Aşa că adaugi: "top-model internaţional". 

Babele. O să ai de pupat multe babe. Pupi baba şi oftezi. Îi zici că ce mult seamănă ea cu mă-ta 

sau cu mă-ta mare. Dacă baba e fardată în exces îi scuipi un compliment din ăla de bulangiu cretin, 

te faci că, aşa ca din greşeală, ai impresia că are doar 30 de ani şi seamănă cu o actriţă de la 

Hollywood. Dacă e zbârcită şi miroase a cantină de CAP îi spui că îţi aminteşte de mă-ta. Dacă pute 

a ţuică atunci musai o să pomeneşti despre înţelepciunea şi bunul simţ al vârstnicilor, de la care 

avem de învăţat etc. 

Moaşte. În orice văgăună există un popă. Unde-i popă e şi biserică. Unde-i biserică sigur sunt 

nişte moaşte. Nu trebuie să uiţi că evlavia are mare trecere în prostime. Cauţi tu biserica de acolo şi 

te duci la bagat cruci, aprins lumânări şi pupat moaşte. Sigur există acolo o unghie încărnată de-a 

unui sfânt, gălbenuşul din urechea vreunei sfinte. Trebuie să existe ceva. Laşi scârba şi pupi. Ba e 

foarte productiv să îti aduci şi nevasta plus plozii cu tine. Să sufere, dă-i în pizda mă-sii, dacă vor 

maşini de fiţe şi vacanţe în străinătate. 

4. Discursul 

Ăsta contează cel mai puţin, dar poate naşte complicaţii dacă nu e bine executat. În general, cel 

mai des eşti atacat pe ce îţi iese din scorbura gurii. Pe ce n-ai zis nu prea are nimeni ce comenta. 

Ce rahat le spui mitocanilor? Aici există o mare varietate de subiecte. Dacă eşti în opoziţie înjuri 

puterea. Dacă eşti la putere înjuri opoziţia. Dacă eşti traseist înjuri sistemul. Chiar e bine să 

povesteşti despre cât de aprig te-ai luptat tu cu sistemul. Oricum nu ştie nici dracul despre ce sistem 

e vorba. Dar e bine să pari clănţău şi combativ. Clănţăii au mare trecere. Mai ales dacă dau şi pungi 

serioase. 

În materie de politică internaţională o dai vag. Îi înjuri pe bulgari că ne fură turiştii, pe unguri 

că-s iredentişti, pe evrei pentru orice. În general îi cam bagi în pizda mamilor lor pe toţi, dar o dai 

vag şi aminteşti că avem nevoie de investitori şi e bine să le luăm banii la toţi. Aici e bine însă să ţii 

seama că mulţi din auditoriu au neamuri prin Spania, Italia, Franţa, care tocmai cu luat banii se 

ocupă. Direct de pe carduri. 

Anticomunismul! Asta merge ca ciorba de burtă după beţie! Anticomunismul are mare trecere. 

Nu contează că tac'tu a fost securist, gradul ciomăgar, funcţia ghioagă nr. 5, că mă-ta se futea cu 

şoferul primului secretar în magazia de la cantina partidului! O bagi pe aia cu anticomunismul. 

Când ajungi la rurali îl ocheşti pe ăl mai bolşevic dintre ei. Întotdeauna există câte un hodorog care 

plânge după Ceauşescu. Un bolşevic bătrân. Îl identifici pe ăla şi ţi-l faci complice, că şi el a vrea 

săracu' să se dea anticomunist, dar n-a prea avut material. Aşa că i te adresezi parşiv: "Uite, nea 

Caisă, spune şi dumneata, care te-ai luptat atât cu comuniştii." Cu asta l-ai cumpărat. Bagi 

anticomunism la greu şi mai improvizezi. 

La orice discurs trebuie să ai sprijin. Nu ajung şeful tău de partid şi guriştii partidului. E bine să 

ai lângă tine şi o personalitate cu priză la public. N-ai cum să-l aduci pe Bute, dar dacă-l aduci pe 

cumnatul manichiuristei Elodiei te-ai scos. Dacă spune ăla că Elodia te-ar fi votat eşti rezolvat. 

În fine, discursul nu se livrează ca citaţia la proces. Aici e nevoie să organizezi o mică panaramă. 

Mai ales că vrei să le arăţi mitocanilor şi anvergura ta culturală. Aşa că aduci lăutari. Pepe, Fuego şi 

Guţă. Pepe are mare trecere la mitocanii tineri. Fuego dă cu emoţii în mărlanii şi mai ales 

mârlancele bătrâne. Iar Guţă sparge tot eşantionul. Aşa că mai bagi puţin discurs, mai frige Guţă o 

manea. Mai trage Feugo una cu măicuţa lui, mai scuipi o promisiune de sală de sport. Dacă tot 

plăteşti lăutarii, îi pui să te laude. Să spună că eşti cel mai bun, că ce mult te admiră şi ce buni 

prieteni sunteţi voi. Dacă mitocanii vor să-şi facă poze cu Guţă, imediat te strecori şi tu în poză şi 

bagi figura cu pupatul. Lăutarii ar face bine să-i pună pe mitocani să îţi scandeze şi numele. 

pag. 154 






La sfârşitul panaramei bagi obligatoriu "ui ar ză ciampionz" şi focuri de artificii. Fără artificii 

nu se poate. Şi arunci cu tricouri, şepci şi jachete în ţopârlani. Toate cu numele tău şi sigla 

partidului la vedere. Şi le promiţi că dacă te votează o să le cânte Guţă moca la nunţi şi botezuri. 

Atenţie mare! Aici se poate întâmpla ca vreun nebun să-ţi ceară autograf. Nu dai! Nu scrii nimic! 

Aia devine probă împotriva ta! Şi nu vrei ca televiziunile să arate naţiei cum ai scris tu: "Pentru 

Neluţu l-a m-ai mare, să fi sănătos, cu pretenie X". Nu că ar şti mitocanii cum se scrie corect, dar 

n-are rost sa te complici. Dacă e musai, semnezi şi atât. Atât! 

5. Afişe, fluturaşi etc. 

Bani tocaţi degeaba. Dai banii pe afişe ca să aibă unde îţi desena copiii coarne de draci, ăia ai 

contracandidatului mustaţă de Hitler, sataniştii semne parşive şi golanii să îţi scrie îndemnuri la sex 

oral. N-are rost. Nişte afişe trebuie. De formă. Mai profitabil e să faci şepci, tricouri şi jachete cu 

numele tău. Dacă are mitocanul pe umeraş numele tău, poţi scoate un vot. Iar industria uşoară 

chineză lucrează ieftin şi repede. 

Asta e. Dacă respecţi sfaturile astea, la anul eşti coleg cu Prigoană, Anastase şi Oajdea. Şi pe 

urmă vii şi te învăţ cum să devii ministru. Că n-ai cum fi mai tâmpit decât Igaş sau Funeriu. 

- captură de pe internet – pt. conformitate, Ion URDA 

Cafeneaua hermeneutică Găines boc: 

Aşa grăit-a Gill Evans Delastress: 

„Dumnezeu nu îi ia minţile cui nu le are... Dracu’ ia!” 

Panseuri pre(a)electorale 

Mai nou, nu urma alege, ci turma alege. Dar cică lupul a înnebunit, iar turma a căpiat. 

Primarul romgrec Vanghelie scrie o „Evanghelie”, iar Boc anunţă zilnic Napoca-lipsa. 

Sionişti, profesionişti, profesenişti... 

Tenismeni, tenismene, tismăneni... Păzea, că vin tasmanienii! 

După generaţia în blugi, a urmat generaţia în blogi, din care emanează de-generaţii în boci. 

În PDL nu se practică votul de blam, ci votul de blog. 

În ţara noastră cele mai nerentabile cărţi sunt cărţile de muncă. 

Sexomania a degenerat în sexonanie şi în sexoralism. 

Cruciada transexualilor a fost prevăzută de Nostradamus, care era trasmutant. 

La început a fost Eva, dar au trebuit milioane de ani să apară mamele – surogat şi taţii - 

vibratoare. 

Cocseriile şi furnalele au înlocuit decenii la râd, fumatul. 

Mutatis, mutandum, zice Mutu. Nu urla! îi răspunse Surdu. Ce, bă, eşti orb? se indignă 

Chioru. Fugi bă d-acilea, mormăi Şchiopu. 

Johann von URDOW 

Anecdotica populară 

Adam se plimba prin grădina Edenului chinuit de întrebarea „ce poate avea Eva sub frunză?” Şi 

dintr-odată iluminat de o idee năstruşnică, s-a aşezat la pândă la o cotitură a cărării, cu un par gros 

în mâini. Când a trecut Eva, i-a dat… cu sete, drept în creştet. A privit femeia căzută pe cărare, a 

mers şi a ridicat frunza. A făcut ochii mari şi cuprins de o mare mirare, s-a scărpinat instinctiv la 

mărul lui Adam: „A dracului… Unde dai şi unde crapă!” 






Floclor din Ardeal 

De la mine pân-la dracu 

Calea-i moale ca bumbacu 

De la dracu mai în jos 

Nu ştiu cum îi, că n-am fost. 

* 

Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, 

c-am mâncat şi iar mi-i foame! 

* 

Ai, hai, 

Mult îi până-n rai 

Dar până-n iad 

Îi numa-un gard: 

Şi-ăla-i tot spart! 

Instantanee hazlii 

Treptele uşurării 

(Foto Florin SCURTU) 

Erasmus – Elogiul nebuniei 

Blogosferatu’ 

Dumitru HURUBĂ 

CIRCUMSTANŢĂ ATENUANTĂ – CANICULA 

Pfui, Doamne, ce căldură! Până şi Dana Războiu de la “1 pentru toţi!” *1) 

pare toropită, trasă la faţă şi, aşa cam apatică şi semibronzată cum e, parcă 

aduce a deputată în Parlament când tocmai se discută noul Cod Penal; zâmbeşte 

tot mai rar şi seamănă binişor cu Mona Muscă pe vremea când aceasta era 

invitată să vorbească tăcând la “Chestiunea zilei”, a lui Floriiiin Călineeescuuu. 

E o căldură de nici nu mai ştie stânga ce face dreapta care, prin declaraţii 

belicos-arogante televizate, vrea să-i inspire electoratului ideea că PSD-ul nu e 

de neînvins. În acest sens, Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, se adulmecă de 

câteva luni ca nişte vietăţi cuprinse de călduri hormonal-adrenalinice, 

înfricoşate totuşi de un posibil mariaj-fuziune ce ar da naştere la o corcitură 

câte o dată de stânga, câte o dată de dreapta… Precum în situaţia maghiarului care îşi descrie la 

poliţie vaca pierdută: “câte o dată albă, câte o dată neagră; cu tri ţâţe sec şi una cum…paru’.” 

Doamne, ce căldură şi ce împleticeală în toate!…Dau o raită pe la celelalte “jurnale” şi-mi bag în 

cap aceeaşi ştire repetată pe 6 canale Tv. Foarte bine, îmi zic, fiindcă românului, dacă nu-i spui de 

zece ori un lucru, interpretează aiurea şi astfel poţi afla că Traian Băsescu e servus cu Adrian 

Năstase, Corneliu Vadim Tudor e frate de cruce cu Laszlo Tökes, iar Verestoy Attila locuieşte cu 

chirie (neplătită la zi) în Dămăroaia, la Silviu Brucan. Ba, în subsidiar, mai poate apărea şi prietenul 

meu, psihologul Haralampy, cu interpretarea-minune conform căreia cele trei graţioase zeităţi ale 

justiţiei române – CSJ, CMA şi LAC *2) –, au dat-o-n gât pe Discordia cu un măr de import de i-au 

ieşit ochii ca două faruri de Trabant. Stai, îi zic prietenului, că n-am priceput cine-i Discordia… 

Democraţia, fiule, vine răspunsul. Ea a fost cea care a aruncat mărul după arestarea celor 14 poliţişti 

pag. 156 






acuzaţi de furt de combustibil din conducte. Drept urmare, zeiţa CSJ, simţindu-se cam lovită-n 

umbrela supremaţiei, a sunat lăsarea la vatră a poliţiştilor arestaţi printr-un viciu procedural de un 

procuror al CMA… Acest lucru l-a iritat pe Zeus *3) (noroc că Hera *4) era în şedinţă de Guvern!), 

care a clarificat lucrurile spunând că “în acest caz ne confruntăm cu o interpretare greşită a textului 

legii” şi că lăsarea la vatră a fost o măsură nelegală. În consecinţă, CSJ a pus de-o şedinţă în care a 

admis recursul în anulare al Parchetului şi şi-a casat propria decizie de eliberare. În continuarea 

consecinţei, mandatul de arestare preventivă al CMA a redevenit valabil, aşa că… Că ? îl întreb pe 

Haralamy. Aşa, mă, ca să nu se creadă căăăăă… De-acum e simplu, bade, îmi zice el ardeleneşte: 

CMA va emite mandate de re-arestare şi gata. Uriaşă căldură! Ferească-ne Dumnezeu, Isaak 

Asimov, Urmuz, Hitchcock şi Ion Hobana, de SF-uri… Nu pricep nimic, dar tac făcând-o pe 

“Gânditorul de la Hamangia” de Auguste Rodin. Nu-i a lui sculptura ?! Noa, şi ? Eu n-am voie să 

am un viciu de interpretare greşită a studiului de caz ? Şi-apoi, pe căldurile astea circumstanţiale, 

cine mai ţine seama de mărunţişuri ? 

Dicţionar de cuvinte dese: 

*1) Adică plătim toţi indiferent dacă avem sau nu televizor; *2) Legea anticorupţie; *3) Tănase Joiţa; *4) Rodica Stănoiu. 

CÂNTA O CUCUVEA ÎN NOAPTE… 

Când, la sfârşitul meciului Steaua (nema) – Neman Grodno, antrenorul Victor Piţurcă a spus 

reporterului de la Antena 1că echipa sa nu a jucat rău, doar că a fost lipsită de şansă şi că, la urma 

urmei, contează calificarea, am auzit o cucuvea * în teiul din spatele blocului. Din transmisia directă 

a meciului aşa a şi rezultat: că în Ghencea, Steaua a jucat bine, jucătorii au fost pragmatici şi 

determinaţi – două cuvinte atât de iubite în lumea sportului –, schema tactică a funcţionat 

ireproşabil, pasele au mers ca la Real Ma… pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversalilor 

şi dominarea au fost superbe… A lipsit şansa şi mai ales înţelegerea schemei tactice de către 

spectatorii care fluierau tot timpul. Probabil s-a făcut o selecţie drastică a celor vreo 15.000 de 

spectatori, criteriul de bază fiind habarnismul lor în fotbal, şi duşi pe stadion sub ameninţarea 

armelor… Dar să nu fim răi, ci realişti: trebuie să-i înţelegem şi pe ei, pe care nu i-a dus mintea să 

penetreze blindajul strategiei piţurchiste în care plasamentul aiurea al jucătorilor, pasele la adversar 

şi ratările au făcut parte dintr-un concept sofistic după o idee presocratică plus teoria universurilor 

închise. Lucru care a convenit echipei din Belarus ai cărei jucători păreau să fi absolvit aceeaşi 

şcoală de înalte studii gafologice ca şi steliştii. Este contextul în care n-ar fi rău dacă Gigi Becali ar 

organiza nişte cursuri de iniţiere pentru spectatorii şi iubitorii echipei Steaua, ca să ştie şi ei ce 

variantă de joc se aplică în cutare meci şi dacă nu cumva, din greşeală, e folosită din când în când 

echipa de rugby, cum s-a cam înţeles din apogeul şuturilor trase de stelişti la poarta belaruşilor… Şi 

a fost al doilea cântat al cucuvelei, care mi-a şi luminat mintea (era cam împrejurul miezului nopţii), 

aşa că am priceput totul, şi anume: în mod intenţionat jocul echipei Steaua a fost gândit sub formă 

de harababură, tocmai pentru ca “nemanii” să fie surprinşi nu atât de aşezarea în teren cât de jocul 

la derută. Desigur, este vorba despre o strategie ultrasecretă pe care nu o vor pricepe nici viitorii 

adversari din Cupa UEFA, astfel că, până se vor fi dezmeticit, vor fi eliminaţi unul câtre unul, iar 

Gigi Becali va fi salvat de la o autoclaustrare, umilitoare totuşi… Vom prinde primăvara 

fotbalistică, iar finala Cupei Campionilor se va juca pe teren neutru, la baza de antrenament a 

Rapidului (aflat la nu-ştiu-ce curs în Belgia), între Steaua şi Dinamo, meciul fiind transmis în direct 

atât de CNN cât şi, pentru prima dată, de Animal Planet… Al treilea cântat al cucuvelei. Ştire: 

echipa Rapid nu va vedea meciul-finală, aflându-se, deci, la Bruxelles pentru rejucarea cu 

încetinitorul, după caseta video, a meciului său retur cu Anderlecht, care este analizat în prezent şi 

de către o comisie specială de psihologi FIFA… 

*Cucuvea, pasăre răpitoare de noapte, simbolul înţelepciunii şi clarviziunii, care se va hrăni cu şoareci după ce 

Stadionul “Steaua” va fi pus la conservat (pentru distrugere deplină), ca loc de meditaţie transcedentală pentru unii 

experţi într-ale fotbalului din M.Ap.N. 






RUG ÎNFLORIT 

(parodie la Eugen Evu) 

Gura ta este un rug înflorit, 

iar dinţii spini 

cu care mă înţepi în 

cele mai vulnerabile părţi 

ale trupului…Empatico! 

Stai la marginea textului şi 

mă mirui fix în corola scalpului… 

auzi: mintea căruia dintre noi 

este mai răsucită 

spre instinctul de care 

s-au ferit îngerii ca de Dracul ? 

Şi-apoi, muşcătura ta, 

Sublimând sărutul Sau inversînţepare 

de canini 

al unui animal relict, 

face să-mi instinctele (!) încât 

văd viitoarea iarnă 

ca pe o purpură, iar sărutul nostru 

ca o tresărire a focului 

în care o cârtiţă cagulată 

- informatoare la fosta securitate – 

suflă cu hărnicie crezându-se briliant 

noaptea. Dar evu ştie că era doar 

O cârtiţă pe acoperişul 

Casei de cultură 

Încremenită în proiect din Simeria. 

Aceasta în timp ce eu, hurubayan, 

ca mare poet pupat 

de-o ţigancă-n călduri – 

constat că e o treabă 

empatic de coşeră 

care pecetluieşte 

un genom ancestral 

colateral cu al lui Eugen 

declamând pe malul Streiului, 

într-un limbaj primordial, 

o importantă doină transilvană. 

Of! Of! Of! şi AhoE!VU 

and vuvuzele ! 

Primim şi fişierăm 

Dorel SCHOR 

De la religie la erotism sau frunza ca brand …* 

Conform Bibliei, Cartea Genezei în primele trei capitole, Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva. 

Pe Adam (om în ebraică) din adama (pamânt, ţărâna) şi pe femeie din coasta acestuia. Apoi i-a lasat 

să se plimbe goi prin grădina Edenului ( E-Din), liberi să facă ce vor, cu o excepţie: să nu mănânce 

din Pomul Cunoaşterii. Dar din trufie, spune legenda şi din cauza tentaţiei, spunem noi, perechea 

inocentă a “muşcat” din fruct, probabil smochine (de unde mere pe vremea acea în Orientul 

Apropiat?), au devenit conştienţi de goliciunea lor şi şi-au acoperit părţile intime cu frunze. *(de 

unde bikini? N.red.) Tot de smochin. Ce a urmat se cunoaşte… Au fost izgoniti din rai şi au ajuns 

pe pământ, unde îi aşteptau o mulţime de teologi, filozofi, literaţi, muzicieni, pictori, umorişti, 

comercianti care s-au inspirat din biografia lor. Dupa conceptul teologic, şi în parte filozofic, 

povestea lui Adam si Eva exprimă adevăruri fundamentale despre 

lume şi om, creaţia, originea, drama omului, speranţa. 

Antropologii demonstrează unitatea neamului omenesc, unii chiar 

susţin că primii oameni şi, desigur, fiii lor, Abel si Cain erau 

negri şi mici de statură. Iar biologii susţin că, practic, legenda se 

încadrează perfect în teoria evoluţionistă a originii speciilor. 

Artistii, evident, încearcă să descopere enigmaticele dedesubturi 

ale cunoaşterii. Ei considera ca mitul biblic sta la baza creaţiilor 

artistice, acesta fiind un excelent punct de plecare, de 

inspiraţie…Pictorii, de pildă, au pus accentul şi pe 

conştientizarea condiţiei umane, dar mai ales pe legitimizarea 

dragostei, a atracţiei trupeşti, condiţie divină a procreaţiei. Cuplul 

primordial beneficiază, în timp, de atenţia marilor maeştri, de 

celebrităţi şi de alti faimoşi la vremea lor. Mari pânze în stilul 

clasic sau academic, premerg simboliştilor, manieriştilor, impre sionistilor, cubiştilor, surrealiştilor, 

pag. 158 






expresioniştilor, naivilor şi chiar... caricaturiştilor. De la Albert Durrer la Cranach cel bătrân, la 

Michelangelo şi Tiţian, Rafael sau Tintoretto şi Rubens, cei doi păcătoşi alungaţi din rai ajung , 

eternizând mituri, alegorii şi legende la mai apropiaţii de noi Gustav Klimt, Gauguin, Picasso, 

Chagall, Brancusi, Dali, Leger, Munch, van Dongen, Masson…Şi chiar la mari pictori pe care i-am 

cunoscut, Elron, Bălaşa.. Atracţia pentru fructul oprit, tentaţia pentru interzis, curiozitatea proprie 

fiinţei umane au, probabil, dincolo de semnificaţia păcatului originar şi partea lor bună, ele sunt, 

într-o bună masură, una din condiţiile progresului. 

*N. red. Supratitlul ne aparţine; Text şi imagine „Climate literare” 

PreaelectORALA 2011/ 2012 

Cetim rezonant blogul bena - mona şi ne amuzăm copios, 

dar nu copiem. Apelului recent de a sugera un subiect talkshow, 

îi răspunem propunând subiectul „Fabrica de Talc 

and dolo Mită”, cea mai poluantă în amonte de Hunedoara. 

(echipa Johanes and Gill, 

Gara veche - poligon Gazometru) 

BOCcelutza cu glumitze 

Fenomenul SIDA în România: Eba şi iubitul ei, Sida, fac ravagii în lumea mondenă din ţară 

şi Străinezia. (Media orală şi de vedenii TV şi Can-Can). 

Roberta avea un trup aproape egal cu al Elenei Udrea-Cocoş, dar cu un cap mai mult. Astfel 

de corp va merita să fie depus pe un soclu de la Marmosim/ Videanu (ştire blogâr digital 

Găinăes Boc). 

Corespondenţii noştri neplătiţi Beniuc and Bena se află în documentare la arhivele CNSAS, 

cu împuternicire de la... (aşteptaţi ProVincia satirică). 

A doua sesiune de BOCalaureaţi a fost un eşec mai încurajator decât prima. Şomajul va 

depăşi tăierile (Replicatu and Blogosfertau). 

Se aude că, electORAL, va reapare gratuit „Curierul”, însă nu cu „C”, ci cu „Kappa” - 

Kurierul... (Radio şantz Kot-Kodak - Poligonul Gazometru). 

Ultima oră: De la Vila lui Petru Groza din Deva, s-a furat tabloul lui Grigorescu „Car cu 

boci” (sursa Boboc Bockfest). 

Tehnologia de elaborare a oţelului a fost salvată de ştim noi cine, sub noul generic de 

„turnare continuă” (Remember „torna, torna fratre” în traducere computer...) ... La 

Marmosim, nu se toarnă, ci se sapă. La Roşia montană se vor spăla între ei, pe şteampuri. 

La Minvest Deva s-au spălat deja, cu cianură de cafea şi stronţiu 9o din pasta de dinţi, ouă 

stressate şi Pepsi Colaps... vs Cocacolaps. La noi se va lansa BOC-A COLAPS ? 

Ordonanţă de purgenţă: măsura ocaua mică se va numi BOCAUA mare. 



Gene EVANS DELASTRESS 





Ridendo castigat moroi (moore) 



Ştiri la radio colors 

Lui Dumitru Hurubă, Dumitru Velea, 

Ion Urda şi Marian Boboc 

Pace, pa ! Pacepa ! 

Mai vine un cutremur- două 

Mai mor cu multe zerouri 

Mai cade unul de la etaj 

Mai moare câte-un geniu 

Mai crapă un dictator 

Se reface dictatura 

Mai pică un prim-sinistru 

Unii sunt în stare de ebrietate 

Mulţi în stare de ebreitate 

Mulţi în stare de orice 

Ca să se împlinească 

Ceea ce au proscris 

Histrionii. 

Mai trece un cutremur 

Se amână sfârşitul 

Mai emigrează un milion 

Se mai coace de un partid 

Se mai nimereşte o mineriadă 

Se mai mânăreşte un manierism 

Se mai fură un Nobel cu dinamith 

Dinamo pierde la Steaua 

Se mai încaieră giuleştenii 

Se giugulesc pe Walstreet 

Din răsputeri Rasputin and Putin 

Băsesc în bocfest etc etc 

Unii erau în stare de ebrietate 

Ceilalţi în stare de ebreitate 

Ca să se împlinească 

Ceea ce au prescris sexegeţii 

Şi opera Maşei Futuşnik 

Dar mai abitir dreptatea 

Şi adevărul. 

Pace, pa ! Pacepa ! 

Mai crapă un dictator 

Se repliază dictatura 

Uraaaa ! 

Gene EVANS 

Amintiri din... prezent 

Un samizdat eminescian? 

„Prin cosmosul de negre hăuri, 

Eşti doar stăpâna unei găuri 

Şi-n jur de paie, şomoioage, 

Lingvişti se-mping să ţi se roage 

la spini de smeuri... 

Satira III 

fragment 

...“Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o 

recunoască, 

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască… 

Dintr’aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii! 

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei 

Golii 

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie, 

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte 

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, 

Cu evlavie de vulpe ca în strane şed pe locuri 

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri. 

Şi apoi în Sfatul ţării se adun’ să se admire 

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire, 

Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, 

Toată Greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! 

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst noroi, 

Au agiuns a fi stăpână şi pe ţară, şi pe noi? 

Tot ce’n ţerile vecine e sminit şi sterpitură, 

Tot ce-i însemnat cu pata putrejimii de natură, 

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii, 

Toţi se scutură aicea şi formează patrioţii, 

Încât fonfii şi flecarii, găgăuzii şi guşaţii, 

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei 

naţii!” 

* Din ediţia originală Mihai EMINESCU - POESII, 

Editura Librăriei Socecu et Comp., Bucureşti, 1884 

Accesaţi: www.pitestiromania.ro/Pagina%20evu.htm 

pag. 160 




x Õ Ô Ú Ê 

anul XV - nr. 61 (supliment autumnal 2011) 

NOUA PROVINCIA CORVINA 

VITRINA 

NOUA PROVINCIA CORVINA 

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!... 

Salonul Naţional de Carte ediţia a XII-a 2011, organizat 

de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu“ Deva 

Manager organizator: Ioan Sebastian BARA 

1. Hurubă - consistent volum de cronici şi recenzii la autori români şi străini; 

2. Drăgan - Studiu monografic de înaltă exigenţă; 3. Vasilescu - dicţionar de aforisme 

şi parafraze la aforisme celebre; 4. Ebner - excelent volum jurnalistic, afin-electiv, 

din spaţiul civic actual hunedorean. 

1. Pascaru - Arta prozei scurte; 2. Evu - Mitopoezia transmodernistă; 

3. Floran - Un mini-roman al monologului interior, în stil novella, amintind 

de concitadina ei Daria Dalin; 4. Hurubă - Neo-comedia umană în scena rotativă, 

glossat cu acribia cronicarului şi umorul „consumatorului de iluzii”

Revistă fondată în 1996 de Eugen EVU 

TABĂRA DE CREAŢIE „SALCIA - CINCIŞ“ 

Organizator: Radu ROŞIAN 

Sponsori: Călin MUDREŢCHI 

Cornel CIOROGAR 

Vernisajul expoziţiei ediţiilor Taberei de creaţie arte plastice Salcia - Cinciş la Galeria de Arte Plastice Hunedoara a fost 

onorat de Tiberiu BALAZS, Tiberiu FAZAKAS, Dan - Vifor PICHIU, Torino BOCĂNICIU, Dan CÂRJOI şi Radu ROŞIAN, 

artişti hunedoreni. Alţi expozanţi, din ţară: Nicolae Aurel ALEXI, Mihai MĂNESCU, Florin STOICIU, Anca BOERIU, Dana 

VASILIU (Universitatea Naţională de Arte Plastice, Bucureşti); Iuri ISAR, Oana ISAR, Cristian TARDEL, Gavril COVACI 

(Institutul de Arte N. Tonitza, Bucureşti); Vasile FUIOREA (Facultatea de Arte Plastice Tg.Jiu); Georgiana BRANDT, Mihaela 

GALENSKY (Tg.Jiu); Nicolae ISPAS, Livia BAR, Noemi KUSZTOS, Mircea IEPURE, Dan CRECAN, Dan BORDEU (Alba 

Iulia); Liana IONESCU (Craiova); Alex TENCARIU şi Lucian MARA – pictori de biserici; Ion HĂLĂLAIE (Reşiţa); Valentin 

TAŞCU (Cluj Napoca). 

Radu ROŞIAN, mentor – organizator 

Radu ROŞIAN - mentorul 

şi organizatorul taberei 

de creaţie „Salcia - Cinciş“ 

Călin MUDREŢCHI şi Cornel 

CIOROGAR - sponsorii ediţiilor 

taberei de creaţie 

La vernisajul expoziţiei ediţiilor taberei de creaţie: 

Tiberiu FAZAKAS, Dan - Vifor PICHIU, Radu 

ROŞIAN (organizator), Ion URDA şi Eugen EVU 

Din creaţiile oaspeţilor taberelor de creaţie „Salcia - Cinciş“ 

ISSN: 1841 - 4478 

Noemi KUSZTOS 

Ion HĂLĂLAE 

Radu ROŞIAN 

Valentin TAŞCU 

Radu ROŞIAN 

Tiberiu FAZAKAS 

Ion HĂLĂLAE 

Dan - Vifor PICHIU

NPC 11 - WordPress.com

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?