Palia-Literara-Nr-1

x Õ Ô Ú Ê 

Magazin intercultural internaţional 

PALIA 

LITERARÃ 

Anul I, nr.1 - decembrie 2011

PALIA LITERARĂ anul I - nr.1 (decembrie 2011) 

- magazin intercultural internaţional - 

- apare trimestrial la Orăştie, Hunedoara (România) - 

Potrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului 

aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi 

citate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare. 

Redacţia: 

Elena Daniela SGONDEA - director fondator 

Eugen EVU - redactor şef 

Ion URDA - concepţie editorială, procesare electronică 

Bianca SGONDEA - redactor probleme tineret 

Florentin SMARANDACHE - redactor varianta online 

TRIPTIC MONUMENTAL 

PRO LATINITATE 

Orăştie - stindardul Daciei pre-romane: 

cap de lup si corp de dragon 

Elena Daniela SGONDEA - un frumos succes la Cellere în Italia 

Adresa redacţiei: 

Orăştie, judeţul Hunedoara 

Code street : 335700, ROMANIA 

O.P. Orăştie, Căsuţa poştală 15 

e_mai:l info@pro-isis.ro 

Site: www.pro-isis.ro 

Lupa Capitolina cu Romulus şi Remus 

- monument din Cluj Napoca - 

ISSN: 2248 - 082X 

ISSN-L: 2248 - 082X 

Coperta 1: 

Monumentul PALIEI din Orăştie 

Lupa Capitolina în viziune modernă 

- sculptură în bronz de Alex Podea din Hunedoara -

P A L I A L I T E R A R Ã 

Pseudo editorial 

Încercăm o nouă revistă, în ideea de a deschide reciproce punţi 

ale convieţurii prin literatură, în spaţiul cultural al neo-latinităţii şi nu 

numai. Pentru mine, onorantele premii şi trofee italiene care mi-au 

bucurat inima, sunt exprimabile şi în emoţia şi empatia mea de a ne 

exprima elevat, prin poezie sau altfel, în adevărul că noi, românii, 

suntem, prin limba în care locuim, cum au scris un poet român şi unul francez, adică Patria. Aş spune că şi 

Matria. 

Distinsul academician Angelo Manitta ne scria că, de fapt, locuim sub aceleaşi constelaţii. Iată de ce 

revista Palia literară este, pentru mine şi colaboratorii mei, nu doar un gest promotional într-o explozie fără 

precedent a Comunicării, ci o declaraţie de amor platonic, eventual ceva mai mult, spre dorite acalmii 

demiurgice... 

Elena Daniela SGONDEA 

Albero europeo della latinità: 

1. Redactorul revistei Provincia Corvina, Elena Sgondea, la Institutul Cultural din New York; 

2. Psihoteca de Eugen Evu, premiul internaţional Victor Frunză 2011, ed. Rafet; 

3. Ioan Şeu - sculptor devean, premiat Il Convivio; 

Angelo MANITTA e Giuseppe MANITTA: Opera Omnia Poetica 

per L’Europa del terzo Milennio delle Patrie della neo-latinità... 

Dopo l’ antecedente antologia Meteore di Luce, realizzata dal prof. univ. dr. Docente 

Angelo Manitta, insieme ad un gruppo di insigni collaboratori, ho ricevuto con grande gioia, 

una nuova Antologia coordinata dal Maestro, sotto la preziosa direzione dell’Accademia 

Internazionale IL CONVIVIO, che raccoglie le più valorose creazioni, nell’idea di un’ampia 

prospettiva europea della lirica neo-latina. I realizzatori dell’audace opera 

hanno onorato me e l’eminente scrittrice, italianista, traduttrice e poetessa 

Marilena Rodica Chiretu, includendoci tra i cento (100) autori dell’antologia.Il 

volume che contiene 700 pagine, ha una presentazione scritta da Antonio 

Grillo, e i suoi coordonatori sono stati Carmelo Aliberti, Angelo Manitta şi 

Giuseppe Manitta. I realizzatori dell’Antologia sono i più famosi critici 

dell’Italia moderna, storici letterari, esegeti di studio e prospettiva di ciò che 

potremmo chiamare il „neo-rinascimento” della Poesia neolatina. Destinato 

allo studio universitario e alla biblioteca della cultura europea, il volume è 

l’espressione superiore dello spirito della diffusione sistematica del valore 

autentico. L’enciclopedica opera „Cento poeti del Terzo Millennio” merita un 

posto nel patrimonio universitario delle nostre patrie - dei linguaggi - con le 

stesse radici, in cui stiamo vivendo, secondo scrivevano anche Malraux, 

oppure Nichita Stănescu. Angelo Manitta vede, intende ed edifica ciò che 

l’essenza della sua Accademia vuol dire: „abitare, vivere e la continuità sotto 

la stessa Costellazione”. „La consideriamo la Costelazione Lyra, sulla carta 

anul I, nr.1 – decembrie 2011 magazin intercultural pag. 1


interiore della nostra memoria ancestrale”. Nello spirito della poesia, potremmo dire che sia la promessa di un 

alto panorama di un nuovo sole della conoscenza rivelante in un paradigma della Convivenza, come 

aspirazione dell’Essere Umano. 

Angelo MANITTA şi Giuseppe MANITTA: Opera Omnia Poetica 

pentru Europa Mileniului trei a Patriilor neo-latinităţii ... 

După antecedenta antologie Meteore di Luce, întocmită de prof. univ. dr. Docent Angelo 

Manitta, cu un grup de alţi prestigioşi colaboratori, am primit cu totală bucurie, o nouă 

Antologie coordonată de Maestru, sub egida de prestigiu a Academiei Internaţionale IL 

CONVIVIO, însumînd cele mai semnificative creaţii, în ideea unei perspective ample, 

europene, a liricii de expresie neo-latină. Antologatorii temerarei opere, ne-au onorat, pe 

mine şi pe eminenta editoare, italienista, traducătoarea şi poetesă Marilena Rodica 

Chiretu, cu includerea între cei o sută (100) de antologaţi... Volumul – de 7oo de pagini! – 

este prefaţat de Antonio Grillo, iar coordonatorii lui sunt Carmelo Aliberti, Angelo Manitta şi Giuseppe Manitta. 

Antologatorii sunt dintre cei mai prestigioşi critici ai Italiei moderne, istorici literari, exegeţi de erudiţie şi 

clarviziune a ceea ce am numi „neo-renaştere” a Poeziei de expresie neolatină. Destinat studiului universitar şi 

biblioteconomiei culturii europene, volumul este expresie superioară a spiritului de promovare sistematică a 

valorii autentice. Enciclopedica operă „O sută de poeţi ai Mileniului trei”, merită a fi în patrimoniul universitar al 

patriilor noastre – limbajelor – înrudite în care locuim, cum scriau Malraux sau Nichita Stănescu. Angelo 

Manitta vede, înţelege şi edifică ceea ce genericul Academiei sale înseamnă: „locuirea, vieţuirea şi 

continuitatea sub aceeaşi Constelaţie”. O considerăm Constelaţia Lyra, pe harta interioară a memoriei noastre 

ancestrale... Poetizând, am spune că e promisiunea unei înalte panorame a unui nou soare al cunoaşterii 

revelatorii într-o paradigmă a Convieţuirii, ca aspiraţie a Fiinţei Umane. 

Acad. Il Convivio, Eugen Evu 

Premii Il Convivio: 

Românii Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVU au fost premiaţi la Giardini Naxos oct. 2011 la 

categoria “Scrittori stranieri” cu: “Premio alla Cariera” lui Eugen EVU pentru volumul liric “Beţia de timp” (în 

româneşte) editat de Realitatea Românească şi “Premio speciale poesia romena” Elenei Daniela 

SGONDEA pentru volumul „Nevis”, apărut la aceeaşi editură. 

Acţiunile culturale româno-italiene au avut loc în perioada de erupţie a vulcanului Etna 23 octombrie 2011! 

Elena Daniela Sgondea la Giardini Naxos 

În imagini, Elena SGONDEA, poeta din Orăştie, Hunedoara, alături de scriitoarea din Camerun premiată şi 

ea pentru carte editată, la categoria “Scrittori stranieri”. Mai apare premiată şi o autoare din Brazilia, aşadar 

pag. 2 magazin intercultural anul I, nr.1 – decembrie 2011


Europa culturală s-a extins în alte continente… La pian a evoluat Yoo Soon Lee din Coreea de Sud pentru 

inaugurarea Şcolii de doi ani F. Cilea, în cooperare cu Facultatea de muzică Timişoara. În imagini este şi 

prestigioasa delegaţie condusă de lector prof. dr. Kindel Walter, între care asistentele conf. Univ. prof. 

Dana Sorina Chifu şi pr. conf. univ.Veronica Demenescu. 

Din nou premiaţi internaţional 

Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVU 

Două noi premii academice internaţionale de prestigiu în Italia au fost 

decernate recent la Giardini Naxox, în Sicilia: “Premio alla Cariera” lui Eugen EVU, 

pentru volumul liric “Beţia de timp” (în româneşte), secţia “Scrittori stranieri”, editat 

de Realitatea Românească şi pentru Elena Daniela SGONDEA, care şi ea îşi 

adaugă unui impresionant corolar de trofee italiene şi germane, sub aceeaşi egidă, 

„Poesia, Prosa ed Arti figurative” „Angelo Musco” – Il Convivio, Premio speciale 

poesia romena, pentru volumul „Nevis”, apărut la aceeaşi editură. Coperţile aparţin 

graficienei devene Simona LOCSEI. 

(Director concurs – acad. Angelo Manitta, presidente della Giuria – Adriana De Vincolis.) 

În viitor, premiaţii vor realiza un număr special comun Il Convivio – Noua ProVincia Corvina cu 

prestigioase semnături italiene şi româneşti, în generoasa idee a punţii culturale cultivate de noi prin ani… 

__________ 

“Despre Elena am avut, încă de la prima ei carte (“Încă nu”) – cuvenite aprecieri de stimulare şi apreciere, 

ca şi numeroşi critici români şi străini. Îmi este, de ani mulţi, cea mai statornică redactoare şi faptul că este 

mereu premiată în occident, mă reumple de bucuria firească, a valorii literaturii scrise din arealul hunedorean. 

Sincer fiind, mă simt trist ca pentru mine însumi, la păguboasa zicere provincialistă (inhibantă) că “nimeni 

nu e profet în satul lui”…Elena şi alţi număraţi confraţi prin poezie, nu este, desigur, profet, însă e sigur că este 

o poetesă autentică, pe care merită să o citiţi şi în română, şi în sora limbii române, italiana… Deoarece noi 

suntem neo-latini, locuim în Limba Română, cum spuse Nichita Stănescu, în ea ne este Patria. Numeroşi 

critici italieni, germani, elveţieni, au înţeles asta”… 

(Eugen Evu) 

Poemul... spus şi scris de tânăra poetă româncă la începutul mileniului trei, este o învăţătură imensă, o 

încurajare minunată pentru că nu se naşte într-o ţară oarecare, ci în România, unde avem mari artişti, mari 

poeţi, mari filosofi, mari lumini, dar şi mari umbre... Urmărind pagină cu pagină demonstraţia şi oprindu-ne icicolo, 

ne surprinde totodată dulceaţa, senzualitatea, înţelepciunea şi mereu, transformarea unei lumi în faţa 

ochilor tuturora, într-o lume trăibilă, încă plasmatică în gândul unui unic poet, în ceva indestructibil...Poezia sa 

este mai mult decât o silogie, este un cer înstelat de gânduri profunde... (Karl Liubomirski, Austria, Italia) 

Precedente recente : Premio MAGNOLI 

În vasta şi variata panoramă a Poeziei internaţionale, Elena Daniela SGONDEA apare pe vârfurile 

picioarelor, cu bucuria caracterului, prin cuvinte candide şi adevarate, aproape dorind să sculpteze, cu o 

delicată şi definitivă acuarelă, multiple nuanţe din viaţa fiecăruia pe care le adună intim… şi o face cu claritate 

şi candoare, maturitate şi mărinimie, cu aparentă ură şi iubire certă, cu melancolie, dar şi mai mult, cu simplu 

şi autentic adevăr. Probabil ca Elena reprezintă acea parte de Poeziei care de multe ori e dificil să fi e extinsă 

altora, pentru că pe de-o parte, proiectează imagini directe, aparent indiscutabile, iar pe de alta dă emoţii la 

care să reflectezi, iar când un poet reuşeste să se facă reflectat, opriţi cumva, pentru o clipă, lumea… şi 

gândiţi că acel punct poate iniţia călătoria sa, povestindu-se, traversând multiplele faţete ale sufletului nostru. 

Emblematice sunt versurile: 

…Alţii-s hrăniţi de tristeţe/ Adaug în joacă un ciucure:/… 

Te iubesc, frumuseţe! 

Mulţumim… Elena! Grazzie! 

Rosalba MAGNOLI, Presidenta Academia De Arte 




Premio Speciale a Giardini Naxos dell’Accademia Internazionale IL CONVIVIO, 2011 

“Nevis”, poemi, 

Casa Editrice “Realitatea Românească” 

“Nevis” è “un posto” indefinito, atemporale, che palpita però, tra lo stato di 

veglia e quello di sonno, forse una terza dimensione dello psichico umano, nella 

quale il Poeta riesce a penetrare tramite la rivelazione intuitiva, dovuta alla magia. 

Tutti i libri di Elena hanno questo tremolo onirico, questo spettro che talvolta è della 

luce filtrata dalla vetrata, dall’esteriore, a volte dall’interiore … 

Questo succede grazie ad una semi-trance, un’inquietudine che sembra semiipnotica, 

esoterica e con ogive tramite le quali dalla piccola fortezza del poema, 

l’occhio del sogno svolge luminescenti ed ombre che palpitano nella decorazione 

delle metafore, oppure si stanno emergendo come glife, grapheme, nelle pagine dei 

suoi libri, come “terra sigilata” di un piccolo tesoro nascosto al profano, ma che 

sorridono a quello che ama il cristallino e i colori che rotolano i versi. 

Da qualche parte, ho chiamato questo stato una rimanenza della telepatia… dell’ancestrale.In quest’oltre 

delle parole, appena sfumato, suggerito, affatto retorico, un tipo di fatica sconvolgente della nascita del poema 

come un Essere…Dunque, la creazione, la nascita della poesia per Elena Daniela è come quella di Sophia 

degli alchimisti, oppure del bambino santo, è il logos vivo...” (poieion,creazione innovatrice). Non manca però, 

intrecciando gravi accordi convesivi, neanche la sfumatura sarcastica, di 

origine post- modernista....L’autodefinizione contiene sempre riferimenti 

sottotestuali, la „story” personale, con i metodi dello haijin giapponese, 

dell’hai-ku: nel suo caso, l’accordo viene tramite l’integrazione dell’ 

aforisma, dei barlumi tipo „ fulmine mentale”, rivelante, e cioè tramite la 

Meraviglia, da dove risultano delle sfumature memorabili, tra la 

delicatezza femminile e sottili echi naturisti, in chiave allegorica, tramite 

analogie che già, l’egiziano Hermes Trismegistos le metteva nell’ 

equazione macro-microcosmos.... Questo senso speciale della 

poetessa sembra innato, è la caratteristica dei libri di Elena Daniela : 

„Încă nu”(Ancora no), „ Glife tranilvane”, „La răsărit, tremorul” (All’alba, il 

tremolo)”, e „Tatuaje pe cer” (Tatuaggi sul cielo)... Senza dubbio, Elena 

Daniela Sgondea c’è sul cammino dell’inziazione, dell’ adempimento, di 

una chiamata che si ramifica dagli echi, dalle ombre e dalle ansie, 

nell’albero energetico (oppure l’arcobaleno), della Vita come Mistero, un 

mistero che ci riempe di nuovo dopo le inondazioni delle tempeste 

magnetiche del mentale... Credo nella sua poesia perché lo so. 

Diploma “IL CONVIVIO” 

pentru Premiul special la Giardini Naxos 

*** 

“Nevis” este un “undeva” între starea de veghe şi starea de somn, poate o a 

treia dimeniune a psihicului uman, la care Poetul are acces prin starea revelatorie, 

intuitivă, atribuită magiei. Undeva am numit această stare o remanenţă a telepatiei 

din ancestral. 

În acest dincolo al cuvintelor, abia nuanţat, este sugerat, deloc retoric, un fel 

de travaliu tulburător, al naşterii poemului ca o Fiinţă.... Aşadar creaţia, naşterea 

poeziei, pentru Elena Daniela este precum a Sophiei alchimiştilor, sau a pruncului 

sacru, este logos viu (poieion, creaţie înnoitoare)… Nu lipseşte însă, întreţesând 

grave acorduri convesive, nici tuşa sarcastică, de sorginte postmodernistă....Autodefi 

nirea conţine mereu trimiteri subtextuale, la „story-ul” 

personal, cu procedeele haijinului japonez, ale hai-kuului: în cazul ei, acordul vine 

Simona LOCSEI – creatoarea 

coperţii volumului premiat 

prin integrarea aforismului, a fulguraţiilor de tip „fulger mental”, revelatoriu, anume 

prin Mirare, Uimire, de unde rezultă nuanţe memorabile, între tandreţe feminină şi 

subtile reverberaţii naturiste, în cheie alegorică, prin analogii pe care egipteanul 



Hermes Trismegistos încă, le punea în ecuaţia macro-microcosmos... Acest simţ special al poetei pare 

înnăscut, este constanta cărţilor Elenei Daniela: „Încă nu”, „Glife tranilvane”, „La răsărit, tremurul” şi „Tatuaje 

pe cer”... Elena Daniela Sgondea este neîndoielnic pe itinerariul iniţiatic, împlinitor, al unei chemări ce se 

ramifică din ecouri, umbre şi nelinişti, în arborele energetic (sau curcubeul), al Vieţii ca Mister, un mister ce ne 

reumple după revărsările furtunilor magnetice din mental... 

Cred în poezia ei, pentru că ştiu. 

(Eugen Evu) 

Intermezzo 

Enza CONTI 

Lambada 

Cammino sulla strada nuova 

e per rivalsa di un’intesa 

accavallerò ricordi 

sulla fitta spiaggia 

e lascerò che il vento 

scompigli la nuova estate. 

Giorni brevi e soli 

nel vuoto della stagione 

ed ascolto le rane del fosso 

dove alte canne scompigliano 

la notte silenziosa e cupa. 

Girerò nel tempo 

sotto un arco corroso 

dove una fontana zampilla 

e il passante frettoloso 

costringe a lasciare zavorra 

e giunge fino al crocevia. 

Tarda la memoria a venire 

e la luce della lampada 

assorbe silenzi nuovi 

dove con l’attimo della sera 

corregge tempi brevi e soli. 

Poemul autotradus 

Codex 

Ho capito 

Cosa progettano 

I capi notturni 

Dei nascondiglio 

E il lutto 

Dall’arcobaleno 

Con scaglie- 

Quell’altro tempo 

Ci caccia. 

Disperso 

Di notturno 

In mezzogiorno. 

Ecco, proprio adesso 

Qualcuno in nascosto 

Ci sogna. 

Il Convivio – Fiu de cărbunar 

Giovanni CHIELINO 

Fluturele 

Sufletul meu vibrant 

În lumină 

Vocea mea palpitantă 

Pe arcuri meduza liniştii 

Pupila mea beliniştită 

Pe fruntea gânditoare 

A nopţii 

Unde te îndrepţi 

Amorul de conduce. 

Trad. di Elena D. Sgondea 

Rebus poema 


Codex 

Am înţeles 

Ce plănuie 

Leaderii nocturni 

Ai ascunderii 

Şi doliul 

De pe curcubeul 

Cu solzi- 

Celălalt timp 

Ne vânează. 

Viscolit 

De nocturn 

În amiază. 

Iată, chiar acum 

Cineva în ascuns 

Ne visează. 


Opere manittiene: 


„Torpoarea odisseană” sau Arhimede încă visând … 

GIUSEPPE MANITTA – „Sentiere dell’upupa” 

Editura Il Convivio, 2oo6 

Tânărul scriitor şi pictor, profesorul italian Giuseppe Manitta este unul consacrat în Sicilia natală, fiu al 

unei familie de mari erudiţi, Enza Conti şi Angelo Manitta, dar – prin activitatea sa de editor, publicist, cronicar 

plastic şi redactor şef al unei reviste academice internaţionale, IL COMVIVIO, vădeşte o energie creativă ce 

contopeşte armonios vocaţia, talentul şi abnegaţia. 

Nu ne este indiferent, dimpotrivă, că revista sus-amintită cultivă poezia, proza, eseul, arta şi cultura din 

numeroarele ţări unde se vorbeşte şi se scrie o limbă neo-latină…IL CONVIVIO conţine verbul convieţuirii sub 

semnul comunicării elevate, iar mesajul cert al revistei, al Accademei, ca atare, nu este un enunţ retoric, ci un 

fapt care înalţă frumos, cu nobleţea specială a temperamentului latin însuşi, catargul binevoitor al prieteniei 

fără graniţe .Am citit câteva din scrierile lui Giuseppe Manitta şi m-a uimit capacitatea sa de a fi egal sieşi în 

orice face .Este un artist complex, care se exprimă prin reflectare a unei interiorităţi poliedrice, unitare printrun 

misterios focar transparent, viu, pulsatoriu. 

Recent, am primit spre recenzare ceea ce o exegetă româncă Marinela Chireţu, numeşte poemul-proză 

„Cărarea pupezei”..temperamentul mediteranean sudic al autorului este acut prezent în această carte 

frumoasă, exaltând emoţia pură în „capcane alegorice „ de fulguraţie totuşi modernă, dincolo de canonul 

evocat de unii critici ai săi, italieni, al poeticii antice greco-latine. Criticul Ronaldo BRUNI numeşte şi el această 

carte manittiană „ o nouă manieră de concentrare lirică în discurs”, considerând modernitatea autorului ca una 

re-izvorâtă din substratele marilor clasici, Homer şi Virgiliu, Dante, Leopardi, Montale, Luzi, Quasimodo, 

Ungaretti, Maria Teresa Liuzo … 

Poemele ne sunt astfel, familiare - pe vibraţia neolatineilor limbi-surori - paradoxal, ele decantând o 

substanţă misterioasă prin memoria ancestrală a culturii antice, iar dacă Leopardi sau Montale au fost invocaţi, 

ei sunt nu prin parafrazare prezenţi, ci prin subtilitatea empatică a lui Manitta, de a repune-n lumina proprie, 

caratele unei profunzimi de simţire semi-extactică şi a ne re-învăţa să privim în transparenţa sufletului neagonic. 

O înţelepciune aforistică se îmbină cu limbajul afirmativ direct, referinţele existenţiale vin repetat în 

discursul liric atractiv, echilibrat de tonusul grav – delicat – suav:…”Ar fi absent dansul/ matinal al fluturilor/ 

dacă un cuvânt,/ dacă amorţeala esenţei/ dacă plăcerea trecătoare a buzelor/ nu m-ar transforma în adiere de 

vânt”. Acest senzualism amintind polenizările ce se transferă în semantica iubirii schimbătoare, însă mereu 

aceeaşi, transpare în metaforia subtilă, susţinută pe structurile nu atât montaliene ale notaţiei sugestive, cât pe 

plasticismul ce aminteşte şi aici dictonul: „ut pictura poesis”… Lexiconul fin al poetului reia polarităţile unei 

semiotici conţinute în revelaţia cvasi-inocentă a unei aparenţe naturale, dar din care ţîşneşte semnificaţia, 

redefinind stările din natură, prin reflectare în percepţia unei oglinzi emoţionale… 

Colorismul poetului este accentuat: „pa laur pupăza/ intonează o verde melodie”; Nu e vorba de onirism, 

cum consideră un critic, ci de o visătorie veche , de meditaţie şi transfer al acesteia către cititor, cu o anume 

tandreţe, incluzând şi referinţa livrescă: poetul re-întrevede paradiziacul antic al lui Arhimede şi al „pământului 

promis”, are sentimentul înnoirii, sub vraja se regăseşte prospeţimea fiecărei clipe.:”Laurul pierde frunzele/ 

suferă pentru Homer, Virgiliu, Petrarca…/ Luzi care „au murit ucişi de sufletele mantie de zăpadă…în derivă” 

…Aşadar poetul dintotdeauna este răpus, ca Orfeu, de abaterea prin iubire şi imprudenţă, de la legea 

nemiloasă, drastică, a stigmei. 

Manitta uzează şi de expresie strict- prozaică, interferând umbra în intervalele lirice : „ Viaţa este visul unui 

care doarme într-o clinică,” este un port al visului” zguduit de vânt, care distruge dar şi „ …redeschide o 

cărare/ Smaralde pe val împing ţărmul la orizont”... 

Poemul este într-adevăr unul mai degrabă prozopoem, în sensul că eroul, există un erou numit chiar 

Arhimede, ostentativ, succedă enunţurile într-o simetrie, o geometrie anume, reflectându-l probabil pe autor în 

calitatea sa de mediator, de însoţitor al interpretării dintr-un Labirint. Labirintul ce reprezintă, de profunzime, 

subconştientul. Dar ceea ce caută nu este firul Aradnei, ci pe sine, într-o oglindă care este lumea 

imediată,semi-stranieră, apatică, ori cu umbre atemporale. 

Cartea devine treptat un mic discurs filozofic poetic, iar reportajul devine unul al imediatităţii ce pare 

şocantă, dar este a Realului spaţial habitual : este descrisă o „stradă mafiotă”, o fetiţă „bea visky şi cocacola”, 

un părinte îşi cheamă „cei şase fii violatori”, undeva „trec două femei, aparent o pereche aventurieră ocupată 

cu guvernul hoţ şi cu hoţul guvern” (extragere citată din traducerea Marilenei Chireţu, n.n.) Manitta, într-un fel 



„pune în scenă” ceea ce pune în pagină. Simţim un mic scenariu, un pragmatism abscons, abia schiţat, în 

trupul delicat al cărţii, ca o mică pagodă, sau templu propriu . 

Arhimede nu este erou ci chiar eul poetului-văzător, care ne extrage din real semnificaţii şi ne sugerează 

un catarsis prin a redescoperi naturaleţea acolo unde alienarea s-a banalizat … Procedee stilistice aparent 

simple, sunt întretăiate de impulsiuni descripţii preluând chiar realul, captând însă astfel semnificaţii pur 

poetice. Cuvintele devin nisipul ce se scurge în poem ca în clepsidră, de fapt o materie inteligentă, o substanţă 

reminiscentă din Apheiron, una captivă: „e forgia lettere nuove/ segni d’aria filata/ come scorrere di 

clepsidra”…Cartea lui Giuseppe Manitta abia începe cu fiecare nou poem, parte din întregul gândit cumva 

modular... Intercalările epice sunt doar pasagii de legătură, cumva iniţiatice. 

Desigur, limba italiană pare a fi, cum şi muzica o relevă, însăşi limba zeiască a artei care îmblânzeşte 

omul (Orfeu)… Manitta dovedeşte din nou că sufletele, spiritele profunde, cugetătorii divinei empatii, sunt 

capabile de a redescoperi metaforic lumea primordială, acolo unde lumina electrică opturează puritatea zărilor 

de după furtuni. Ceva din geografia spirituală a Siciliei însorite, aduce torpoarea şi muzicalitatea cosmică a 

talazurilor în metafore mustoase, cu parfumuri vegetale şi de ape sărate, deopotrivă…Un gust de fructe al 

cuvintelor, o savoare de a rosti „sibilinic”, recodificat în neografia lirismului modern, reductiv, lapidar, 

nerăbdător. ”Torpoarea odisseiană” (Domenico Cara ), este deloc artificială, nu este una mimată, ci dezvăluie 

un poet ultra-sensibil la freamătul mistic din laboratorul divin numit lumea noastră. Stilul prozopoemic, 

fulgurant totuşi, este ingenios şi complementar – plastic, ca pe o simeză contre- jour. 

Alăturându-se altor remarcabile (şi remarcate) opere: „Meteore di Luce”, „Sentieri d’assoluto” sau studiului 

„A partire da Boccacio”… la novella italiana dal „Duecento al Cinquecento”, precum şi anunţatului volum „A 

partire da Pirandello”, cartea de poeme a lui Giuseppe Manitta ar fi de dorit să fie editată şi în România, unde 

rezonanţa ar spori prin afinităţile neo-latinităţii pe care o revendicăm, poate, prea timizi, însă ne-o menţinem 

vie şi frumoasă prin chiar limba romana , fără umbra de muscă a… diacriticii. 

Dincolo de jocul unei inteligenţe de lumină rece, a raţiunii subminată de fiorul estetizant al liricii ludice, 

Giuseppe Manitta are un mesaj de alarmă globală, definită „post-homerică”. Cartea e şi un mic simpozionseminar, 

„Iluzia este deopotrivă memorie, a mişcării cuvintelor într-o centrifugă , un giroscop şi o orgă de 

lumini semantică. Existenţa persistă într-un „ esoodo provisorio”, un itinerar al cunoaşterii originii ce se află în 

interioritate, ezoterică.” Acel palat cu numeroase porţi( interpretare cumva arhimedică , dacă nu gneseologică 

a lumii) –„ aşadar „quel palazzo dalle numerose porte …, reface interogaţia către sine: „care este poarta 

intrării?” Noi credem că este înspre interior, deoarece în infinitul mic este şi infinitul mare. UNUL. Aşa 

cum paginile sunt fiecare-n parte, însăşi Cartea. 

Referinţe critice: Simone Albonico, Carmelo Aliberti, Giorgio Barberi Squaratti, Andrea Battistini, Stefano Carrai, Paolo D’Achille, 

Anna Dolfi, Lucio Felici, Pietro Gibelini, Marco Santagata. 

Autor: Eugen EVU 

Trad. di Elena D. SGONDEA 

MISIONARII – o carte de succes a unei jurnaliste: 

Lansarea cărţii “Misionarii”, de Nicolle Ebner, editura Corvin, în holul Teatrului Deva, a fost un eveniment 

foarte reuşit, pentru asistenţă, colegii din media şi televiziune, scriitori şi edili ai capitalei judeţului Hunedoara. 

Stânga: Autoarea, cu buchete de flori, prof. Sebastian Bara - managerul Bibliotecii judeţene, prof. Mircea 

Moloţ, preşedinte al CJH; Mijloc: Afişul lansării; Dreapta: Prefectul de Hunedoara şi oameni politici actuali, 

alături de unele din “personajele“ cărţii. Au prezentat cartea Sebastian Bara şi Eugen Evu, postfaţatorul 

acesteia, iar alţi scriitori şi-au exprimat salutul colegial. 


Un plastician român stabilit în Italia : Adrian CRISTEA 


VERONA – Adrian CRISTEA, scultore rumeno molto vicino al Convivio, si è spento all’improvviso a 

Verona, dove viveva da oltre un decennio dopo aver lasciato la Romania (Hunedoara, n.red.) L’impegno di 

Cristea nel mondo dell’arte sa di missione, in quanto la voce universale può aprire le barriere sociali e 

contribuire a rasserenare il mondo pieno di problemi morali e politici. Sarà questo messaggio ad 

accompagnare il suo ricordo. Tutta la famiglia del Convivio esprime il proprio dolore per la dipartita di Adrian. 

(Rivista “Il Convivio” nr.46). 

Imagini din Arhiva ProVincia Corvina 

Într-o mansardă din Italia, artistul plastic hunedorean, refugiat după 1989, Adrian CRISTEA şi-a făcut 

atelier sub deviza: „Ubi patria, ibi bene”, dar şi „Ubi bene ibi patria?”... Adrian CRISTEA este membru al 

Academiei Internaţionale Il Convivio, apreciat mai mult ca acasă, în Hunedoara, de către edili, şi în 

continuare admirat de prietenii lui artişti... 

(Eugen EVU) 

Poesia Romena in Il Convivio 

Adrian CRISTEA (Verona) – Picola scultura şi pictură. 

Poetul 

di Eugen Evu 

Eu sunt o sursă melodioasă, 

Substanţa de rezonanţă spic a luminii. 

Eu sunt noaptea de fiecare zi 

Arma ta care cântă sunt eu 

Clipa cât noaptea...Unda 

Cuţitul meandra anafura pâinii. 

Eugen EVU la Castel CORVINI 



Poemi per IL CONVIVIO 

Eugen EVU 

„…Eugen EVU sorprende certamente molti lettori 

che si acostano alla sua poesia. Strano, inspiegatbile, 

pieno di una mitologia personale e capriciosa, marcato 

con il sigilio de l’assurdo, sull’orolo della rabbia, mostra 

compasione per ogni forma di sofferenza... La sua 

expressione possiede certamente qualita 

autenticamente vere „... 

Accad. Angelo MANITTA, Sicilia, Italia 

Sculttura 

Nessuna comparazione 

Non e rimasta Panta Rhei 

L’aque dolci l’aque salmastre 

si hanno separate e mi scrollo 

sopra dei pensieri 

sono geyser 

dabbassso – rumore d’essenza 

dell’universo 

in sarcofagi di logos 

la ferita canta la sua 

perla 

cristalli asimmetrici 

oro ghiacciato lacrima 

di deità 

l’oro cieco come una pallottola 

di qualle mi temo 

scolpindolo con 

l’ultimo sangue. 

Sculptura 

Nicio comparaţie 

Nu a rămas Panta Rhei 

Apele dulci apele sărate 

s-au separat şi mă clatin 

mai sus de gânduri 

sunt gheizer 

jos – zgomot de fond 

al universului 

în sarcofage de logos 

rana îşi cântă 

perla 

cristale asimetrice 

aur îngheţat lacrima 

zeilor 

aurul orb ca un glonte 

de care mă tem 

sculptându-l cu 

ultimul sânge. 

Trad. di Elena Daniela SGONDEA 

Isisigrama 

Voi sunteţi 

Copiii din Flori 

Ai Fiilor Cerului 

Mater-luminii 

Roza pe care 

O apără spinii... 

Afinităţi neo-latine 

1. Revista „ProVincia Corvina”, colaboratoare durabilă cu Il Convivio, la 15 ani de editare; Colegiul actual: 

Eugen EVU, Ion URDA, Elena Daniela SGONDEA, Muguras Maria PETRESCU, Radu ROŞIAN, Alex. PODEA; 

2. Una din splendidele antologii ale concursului internaţional Filoteo Omodei – din Fra Urbano della Motta 

(Nino MERTOGLIO – Filippo JUVARA), premii de poezie, teatrale, pictură şi sculptură, sub egida Il Convivio; 

3. Unul din numerele prestigioasei reviste ce apare în Europa şi America de Sud, îndeosebi. 


Plasticieni din Hunedoara (semnalare pentru dott. Giusseppe MANITTA) 


Florin SCURTU - profesor la Colegiul Naţional 

„Ioan de Hunedoara”. Vernisaje personale şi de 

grup. Studii de inginerie, arta fotografică şi 

computere. 

Delfinii 

Flota 

Corăbii (olio) Genesa Origini 

Metaloplastie ambientală: Alexandru PODEA 

În aceste 

lucrări vibrează nu doar o identitate, ci un 

destin colectiv, o cutremurătoare parabolă, 

preometeică dar şi icarică, eroică dar şi 

tragică, a existenţei umane şi a sacrifi ciului... 

Mesajul unifi cator este unul al Devoţiunii 

şi al demnităţii, deloc patetic, cvasimotivat... 

Este mesajul regăsirii identitare 

în paideuma. 

Eugen EVU 

ALEXANDRU PODEA 

Sculptura inox si bronz 

DRUMUL 

Diploma onorifică Pro Isis 

pentru plasticianul Alexandru Podea, 2011 



Arta monumentală: 

Moment poetic 

Recunoştinţă (argumentaţie la un monument) 

Alex. PODEA 

Acest monument al artistului plastic Alexandru Podea, este un simbol al 

recunoştinţei şi neuitării faţă de cei ce şi-au dat viaţa pe golgota războaielor de 

apărare a României în ultima conflagraţie mondială. Stilul este modern, silueta 

celui căzut la datorie, semnifică îngenunchierea doar în faţa divinităţii noastre 

creştine, simbolul crucii trecând prin inima omului devotat pământului natal, care 

îşi apără neamul şi se jertfeşte pentru dăinuire. Monumentul este potrivit în vatra 

satului transilvan, din care părinţii sau străbunii au fost plecaţi pe front, au căzut în 

războiul pentru întregirea neamului din Basarabia, dar şi în cel de eliberare a 

Ardealului de Nord. Cimitirele satelor din judeţ sunt pline de cruci cu numele şi 

faptele lor de eroism. 

(Ion URDA) 

Ion SCOROBETE 

Coeziune 

Castelul ondulatoriu 

În replică, am furat 

primul sărut 

Valeriei aruncând dealul 

cu pietre albe în ferestrele 

zidurilor 

castelanul râde între 

sughiţuri 

de istorie rituală 

retuşează fântâna săpată de 

condamnat la mijloc 

cum ar etala un blid de linte 

degustăm dangătul de glorii 

mucegăite 

fresca lui Walt Disney îmi bate 

verbul stâng cu o frezie 

de intenţie 

în legea chibzuită pe muntele 

măslinului de vestitul sfânt 

de budoar 

buruienile pivotează 

pentru a îmblânzi prigoana 

cerului 

încât preget că-şi dau mâna 

în grădină 

aceste vestale răzvrătite 

dincolo de limita urii 

când e să fie stârpite 

apelează la principiul certificat 

până în pânza freatică 

a izbânzii 

de veşnicul iubitor de sex 

Chateau des ondes 

Cohésion 

En réponse, j'ai gagné 

le premier baiser 

Valerie Hill, coulée 

fenêtres avec pierres blanches 

murs 

Château maquette entre 

deux hoquets 

l'histoire rituelle 

retouchées puits creusé par 

condamné à la moyenne 

un tel plat de lentilles présentent 

Dégustation dangătul la gloire 

moisi 

fresque de Walt Disney me battre 

verbe gauche avec un cutter 

d'intention 

la loi sur le mont prudente 

d'olive célèbre saint 

le boudoir 

pivote mauvaises herbes 

pour apprivoiser la persécution 

ciel 

que le zèle que lui et se serrent la main 

dans le jardin 

Nouvelles de cette rébellion 

au-delà de la haine 

il doit être éradiqué 

appel au principe du certificat 

pour les eaux souterraines 

de la victoire 

le sexe de l'amant éternel 



Poveste de iubire 

Un bărbat îmi aducea flori. 

Îl aşteptam în fiecare zi. 

Îi auzeam paşii 

şi el îmi aducea 

flori albe şi roşii. 

Odată am murit 

visând că dormeam 

şi bărbatul iubit îmi aducea 


Şi astăzi continui să mor 

visând la bărbatul iubit 

care îmi aducea 


Vavila POPOVICI (SUA) 

Love story 

A man would bring me flowers. 

I waited for him every day. 

I heard his footsteps 

and he would bring me 

white and red flowers. 

Once I died dreaming 

that I was sleeping 

and the loving man would bring me 


And today I continue to die 

Dreaming of the man 

that brought me 


Alda FORTINI (Italia) 

Alda Fortini este o remarcabilă poetă şi pictoriţă din Italia, pe care am citit-o prin revista Il 

Convivio şi i-am tradus în româneşte câteva poeme. Din aceste două inedite, regăsim vizionarismul 

conspectativ- elevat, cu subtilităţi de nuanţă în descrierea unui mic peisaj ce oglindeşte interioritatea, 

cumva gradual, structural, atât cu arta metaforei plasticizante, cât şi cu „rogweiv”-ul semantic fie 

strălucitor, fie vag-crepuscular. Obsesia temporală este una ce insinuează pluri-dimensiunea 

matefizică a cosmosului, percepţia extra-senzorială, revelatorie, ce ni se comunică magic prin rostire, 

ca o antică divinaţie. 

Alda Fortini este şi pentru noi o artistă a admirabilei revelaţii a Marelui timp, aşa cum vibrează el în durata vârstei 

umane, fractalic. Pentru mine, limba şi afinităţile neo-latine, de aur nativ, în care scrie „cu floraturi” Alda Fortini, este 

limba universală a Poeziei. 

(Eugen EVU) 

Vara 

Goală este acuta tăcere 

şi în van orizontul finit 

înnebuneşte o amiciţie 

o vară prelungă, caldă. 

Vântul înalt şi nou 

eu mă susţin de o scară 

unde seara latră câinele 

şi e frig ca seara în ceruri. 

Tac dimineaţa în vis 

iar în spatele acestei imagini 

voi alerga pe câmpuri înflorate 

unde e aşateptată întoarcerea 

şi- i frumos porumbul campestru 

semnalând câmpia cea lungă. 

Taci în anotimp 

şi fugi în înflorita iasomie 

şi fecioara se-ascunde 

în spatele unei negre măşti. 

Colorez cu degradeuri cerul 

şi după strada cu arbori 

un fulger de-a lungul malului 

şi unda care se repetă 

între pietre şi arbuşti 

în timp ce micul măslin 

e înalt… 

Privighetoare 

Timp nou şi tardiv 

în vagă tăcere la-ntoarcere 

şi sub acest pin înalt 

o privighetoare cu tril molcom. 

Goale sunt cuvintele 

şi interior paragrafe cerate 

întârzie tristul cuget 

aşteptând memoria 

să se oprească 

în simetria altei lumini. 

Pe stradelă e-ntuneric sinistru 

şi murii caselor 

sunt consumaţi de timp 

unde o raţiune cade 

ca arcul unei porţi 

aşteptând ca fântâna 

să ofere prosapăta apă. 

Scurtă este a mea acalmie 

şi cade nourul clar 

care se confruntă 

la orizont între iasomii obosite 

şi tulipanii din nou înfloriţi. 

versiune în română 

de Eugen EVU 

Alda Fortini, ulei pe pânză 



 

 

 

 

 

...La poesie est magie. 

Mille chemins qui se croisent s’ouvrent 

a la poesie – liberte d’aujurd’hui. 

C’est n’est pas un chemin facile, 

parce que tout poeme dit ou ecrit, 

annule aussitot le langage du poete... 

Les poemes portent en eux leur 

propre destin. 

En cette migration vers le mont/ l’alleluia du 

people de la mer/ du fond de la sepulclare 

memoire des hommes/ qui sevent l’impossible. 

Linda BASTIDE (France) 

- pour Eugene EVU 

 

 

 

 

...Poezia este magie. 

Mii de drumuri care se încrucişează se 

deschid poeziei – libertate de azi. 

Nu este un drum facil, pentru că orice 

poem, spus sau scris, anulează 

imediat limbajul poetului... 

Poemele poartă în ele propriul lor 

destin. 

În această migraţie către munte/ aleluia pentru 

poporul mării/din fundul memoriei sepulclare a 

oamenilor/ care cunosc imposibilul. 

(trad. Eugen EVU) 

I versi d amore 

(Vargje dashurie) 

Destate scrivo 

solo versi d amore 

con le letere d oro 

che publico 

sopra il tuo corpo. 

Durante l estate quando tutto bolle 

il late del mais, 

Io scrivo 

solo il verso d amore 

il crepuscolo non ce crepuscolo. 

O dio, durante le state ci sono i tuoni 

le belleze d àngello 

con il lampo i scrivo 

questi versi. 

Adio Berlusconi! 

Baki YMERI ALBERTO - un poet român albanez 

Le belleze d àngello poi i prendo 

i mando dal editore. 

La forza d'amore 

(Fuqia e dashurisë) 

Con la tua pelle brillo le stele 

Con la tua voce succhio i fonti, 

Con le tue labra riscaldo gli inverni, 

Con la tua boca esprimo le preghiere, 

Con i tuei occhi acceco l'alba, 

Con il tuo nome sorgono le giornate, 

Con il tuo sangue arosisco i frutti, 

Con il tuo seno scoppiono le noti, 

Con la vanga giro in torno il sole. 

Lo vedi?! 

Con la vanga giro in torno il sole.... 

(Përktheu: Ismail Iljasi) 

Florentin SMARANDACHE (New Mexico - SUA) 

Démagogue 

Il cogne des poings 

dans la poitrine 

Sans bouger un doigt 

Paternité 

Un bébé est né dans ton jardin 

Cependant il est le fils d’un autre 

Condamné 

Et la valise prit feu 

en entrant dans l’eau 

Chirurgie 

L’opération est réussie 

Le patient est décédé 

Rondeur 

L’inexactitude, dont on parlait, 

s’est avérée exacte. 

Travail patriotique 

Etre volontaire 

obligatoirement 



Avampremiere editoriale 

Sora Soarelui 

Eu eram luna ta 

oglindirea ta 

Soare care eşti acolo 

şi ziua... 

Pulbere aurie pe buze 

Scânteiuţe pe luciul apei 

Contemplaţie care ne dăruie 

Zeilor ? 

Roiuri de stele 

şi şi moarte 

Cimitir răsturnat 

Printre grilajele 

genelor 

Eu eram luna răsărind 

peste coline 

şi freamătul luminii tale 

eram 

ca să se repete secerişul 

spicelor numărate 

în poezie, 

în semiotica pâine... 

Motiv nipon 

Mieii zburdând 

pe mormintele memoriei 

netezite de aşteptare 

Corniţele lor 

împungând lacomi 

condiţia facerii. 

Gânduri alăptate 

Pumnalul amintirilor 

Din volumul în prag de apariţie 

“Ce aud oglinzile” 

Mătasea kimono-ului 

- lui Eugen 

Frezie ninsă mi-e sufletul, semn 

Vindecat de teandra - trădare 

Din gelozie. Divinul îndemn 

Ne este un zilnic, un ultim consemn: 

Te vindeci de-o dragoste 

Insuportabil de mare... 

Iniţiala numelui tău este „E” –ul tăiat: 

Nume de număr de mătase ucis... 

Între noi Îngeriţa ascuns a lucrat 

Cu nirvanicul verb înjungiat. 

De mister mă reumpli, nu moare 

ce Este: 


de semiotica 

instabilă a esteticii. 

Bob de cafea 

În bobul necopt de cafea 

şi în violetul nimb al 

florii de tutun 

suav fior al soarelui 

ca în acest poem 

întretăiat ca sămânţă 

chemarea fără cuvânt 

ordin uneori 

alteori doar credinţă... 

Din volumul în prag de apariţie 

“Memoria pietrei” 

Floarea Soarelui 

Roi cu seminţe 

Nirvanice fiinţe 

Captive dorinţe. 

Ochii gemeni- 

Clepsidra Luminii: 

Umbra ei 

îmi leagănă sânii... 

La poesia come anima 

E sbocciato con imprudenza 

il piccolo melo roseo selvaggio e 

la ostilenevischia lo ucise 

Cosi sa e non ha parole 

Per raccontare la nostra anima 

tral’inverno ed il mondo di sogni. 

Mioara GIURGIU (Cluj Napoca) 

În fiece cuvânt suntem fruct interzis, 

Sărutat şi muşcat, în Poveste... 

Uşa ta cu zăvor îngheţat mă duru: 

Ursitoarea orbise-n vocabula NU. 

Ninge-ntr-o carte vindecătoare 

Uitarea, insuportabil de mare. 



Galaxia internet: 

Prof. Ioan Sebastian BARA 

POWER POINT la Deva 

În fiecare an, în Octombrie la Deva, capitala judeţului Hunedoara, în Sala amfiteatru a Casei de Cultură 

din Deva, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” – organizează o manifestare educativ – ştiinţifică dedicată 

Zilei Internaţionale a Internetului sărbătorită la 29 octombrie. În 29 octombrie 

1969, studentul Charley Kline de la UCLA (Universitatea California, Los 

Angeles) a realizat prima interconectare a două computere. A fost 

momentul care a revoluţionat întregul sistem de comunicare, de aici înainte 

s-a deschis o eră nouă, iar progresele s-au produs cu o viteză uluitoare. Nici 

una dintre descoperirile ştiinţifice anterioare, care de-a lungul secolelor au 

produs impact asupra dezvoltării omenirii, nu a fost aplicată atât de rapid. 

Astăzi, este de neconceput viaţa şi activitatea noastră în afara acestui 

sistem de comunicare devenit familiar, care este internetul. Biblioteca Judeţeană organizează întâlniri cu elevii 

de liceee şi colegii, de pe tema internetului şi a istoriei acestuia, istorie care o prezăm în power point. 

Prezentarea este urmată de un concurs cu premii în cărţi oferite elevilor care dau cele mai corecte 

răspunsuri la întrebările legate de prezentarea pe care au urmărit-o. 

IL CONVIVIO – CONVIEŢUIRI 

Opere Manittiene ... 

O veritabilă trilogie eseistică şi epică manittiană (topografia unui mit); studiu vizionar asupra noului mileniu, 

al discursului poetic; un roman al mitologiei reproiective semiotice (Phoenix, Ghilgameş etc.) şi a dinamicii ei 

în modernitate; „codul semantic” al mitului Galateei, într-o originală, magistrală interpretare. 

Cronică literară 

Un roman al regresiunii în memoria mitopoezică 

anul I, nr.1 – decembrie 2011 magazin intercultural pag. 15 

Eugen EVU 

Angelo MANITTA - CENERI DI FENICE 

Cenuşa Paserii Phoenix.. 

Nemurirea este visul omului, cucerirea / eternităţii înseamnă să nu-ţi pierzi memoria timpului/ 

să te apropii de Dumnezeu, să cucereşti fericirea.” Angelo Manitta. "Gilgamesh e l’Antipotere” 

(I quaderni del Convivio n. 1 - 2005) 

Autorul (foto), după ce s-a împrietenit cu Amedeo Moretti, un coleg venit din Nord 

pentru a se stabili în Sicilia, află că prietenul este toxico-dependent. Moretti, întotdeauna 

afişându-se ca o persoană normală şi corectă, chiar dacă puţin contracurent, în 

confirmarea cuvintelor sale prezintă naraţia sub forma unui jurnal privat, în care povesteste dificilul proces de 

recuperare. Profunzimea psihologică a scrisului naşte din partea autorului propunerea de publicare, pe care 

prietenul o acceptă. 

Personaj central, Amedeo Moretti (romanul are un eu narator) este un om cu o casatorie aparent fericită, 

dar are o amantă, Ilaria, cu care deseori se culcă. Când soţia, Mariangela, descoperă acea traumatică situaţie, 

face tot posibilul ca soţul să se dezintoxice, reuşind să o implice chiar şi pe Ilaria. Situaţia iniţială e aceea a 

unui om care şi-a pierdut complet memoria. Nu îşi aminteşte nici măcar propriul nume şi nici numele de


familie, după ultima doză de heroină, vrând să iasă din acel tunel. Terapia este inspirată… Amedeo este 

invitat de cele două femei să-şi recupereze propria personalitate prin redactarea unui jurnal. Primele amintiri 

sunt fragmente, incoerente, apoi încetul cu încetul devin mai raţionale. Avem aşadar romanul unei regresiuni 

în memorie, în straturile de profunzime ale subliminalului, ca într-un sistem de grote, sau un «labirint 

scufundat», firul Ariadnei având la capăt mâinile celor două femei - diferit motivate, dar pentru recuperarea 

unui om iubit. Am spune o memorie freatică, asupra căreia se fac presiuni spre a reizbucni spre suprafaţă ca 

izvoare fluente, în lumea raţională şi afectivă mai ales, un anamnezis dirijat de raţiunea celor două femei. 

Amedeo a avut parte de o copilărie foarte chinuită şi trăită într-o familie în care mama era foarte 

protectoare, blând autoritară, şi tatăl un libertin. Jurnalul confesiunii câştigă treptat fineţe psihanalitică, auto 

critică, o analiză a adolescenţei sale de dinaintea căsătoriei cu Mariangela, (nume care codifică simbolul 

Mariei creştine, dar şi cel angelic). Apare şi un personaj - stimul colateral - un coleg de şcoală, Giuseppe 

Gagliani. Giuseppe, la vârsta de doisprezece ani a fost constrâns de mamă să intre la seminar. Intenţiile sale 

erau de a rămâne câţiva ani dar, la sfârşit, depersonalizat total, e constrâns a se face preot. Negăsindu-şi 

tihna în cartierul în care s-a născut, decide să se stabilească la un unchi de al său în Emilia, unde îi este 

încredinţată o parohie. Dar într-o zi, o simpatie bolnăvicioasă pentru o copilă din catehism îl doboară. Când 

acest lucru devine public, trebuie să fugă. Din cauza aceasta abandonează haina preoţească şi pleacă în 

lume. La sfârsit, aproape respins de viaţă, crede oportun, pentru a fi din nou el însuşi, să se întoarcă în 

cartierul său, într-o disperată regăsire a copilăriei. Amedeo se regăseşte în dureroasa experienţă a lui 

Giuseppe şi încearcă să înţeleagă de ce şi el a fost răpus de droguri. 

Într-o zi de vară, câţiva prieteni îl invită pe protagonist să viziteze o grotă. Înăuntrul grotei, Amedeo 

recunoaşte un loc arheologic. Siculii, popor antic din Sicilia, unde probabil şi-au îngropat morţii şi Amedeo 

începe a-şi imagina ritualurile lor sacre în timp ce se aventurează pe bâjbâite (pe dibuite). Dar, la un moment 

dat, un perete închide trecerea. Tonio, fiul proprietarului din aşezarea rurală în care se găseşte grota, îşi 

atenţionează prietenii că nu e bine să meargă mai departe de perete, pentru că legendele antice povestesc că 

cei ce se aventurează nu mai găsesc calea de întoarcere. Dar Amadeo, doritor să cunoască, trece singur 

dincolo de zid şi, între frică şi emoţie, îşi dă seama că nu era chiar aşa cum spunea Tonio. Peştera nu era 

complet întunecată, chiar o lumina palidă inspira bucurie şi serenitate. Acolo timpul devenise foarte relativ şi 

descoperă că progresul este, în acelaşi timp, regres. Deodată lumina devine mai intensă şi lumea mai plină de 

sensuri, de psihic, de divinitate. Uimitoarele senzaţii şi emoţii elimină impresiile de frică, de singurătate, de 

teroare. Totul se transformă într-o metaforă. În acea peşteră, care acum pare coruptă, dar în realitate, precum 

o mantie invizibilă care ţine prizonieri, Amedeo experimentează ultraemoţie, ultrasunet, ultratimp. Nu mai 

există nici un motiv solid pentru a se întoarce înapoi. 

La o mişcare, Amadeo întalneşte o figură feminină sculptată în stâncă. Chipul marmoreu şi emblematic 

reprezintă femeia. Când femeia începe să vorbească, cuvintele sale sunt de neînţeles, apoi devin mai clare, 

până când îl invită la o călătorie entuziasmantă. Se vorbeşte de o ulterioară călătorie în lumea drogurilor. 

Încearcă inutil să se elibereze de acel chip insuportabil şi fuge. Amedeo se întâlneşte întâmplător cu o altă 

femeie tânără în carne şi oase şi se bucură că a gasit companie. Numele ei este Marta (atenţie, din nou un 

nume bilbic din anturajul Lui Cristos, n.n.), o fată sub anumite aspecte atrăgătoare, chiar dacă este neîngrijită. 

Dar e clar că şi-a vândut de mai multe ori trupul şi că a încercat heroina. Acum se concretizeaza speranţa de a 

se putea întoarce înapoi, de a ieşi din tunel. În schimb, Marta, într-o criză de abstinenţă, îl impinge pe Amadeo 

a procura droguri şi a le folosi şi el. 

Evident, romanul rămâne a fi cititi şi recitit, desfăşurarea lui fiind departe de a se opri aici. E de lăsat 

cititorului această savoare şi acest exerciţiu coparticipativ. «Ceneri di Fenice» conţine chiar în titlu parabola 

posibilei renaşteri din propria cenuşă, aşadar un motiv niciodată perisabil, ci de revalorificat pe canavaua 

statornică a psihologiei omului. Ce fel de iubire este necesară, dincolo de cea maternală sau paternă? Iubirea 

cuplului, dincolo de erotic şi senzualitatea copioasă a exploziei erotismului actual (nimic nou sub soare) este 

suficientă sau cere, compensatoriu, iluzia stupefiantelor? Romanul este o cappo-d-operă a cunoscutului autor 

italian şi una a genului. Un roman alert, care poate fi transpus, prin excelenţă, într-o producţie cinematografică 

eventual episodică sau una TV. Un film necesar la distribuire largă, utilă lumii de azi. 

Panoramând într-un stil viu, trepidant, drama personajului central şi, prin tangenţă, a altora, implicaţi într-o 

mică lume-eşantion de studiu, Manitta are arta impecabilă a captării afective, coparticipative. O carte laborator 

al unei teme majore, cvasi-acute: alienarea şi anihilarea identitărţii, spulberul, sciziunea, ruptura dintre Id şi 

ego, respectiv către Lume. Este remarcabilă conlucrarea diferit motivată dintre cele două femei rivale: teste 



egale ce demonstrează forţa iubirii, empatia feminină, care este de fapt a Naturii - Mater. Tema este cvasiactuală, 

este o radiografie complexă, cu o profundă cunoaştere ştiinţifică, dar şi spirituală, intuitivă şi esoterică 

a psihologiei umane. Refugiul în droguri, infernul şi posibilul purgatoriu, recuperează, prin mijloacele epicii 

moderne, marile simboluri danteşti. Transpunerea unor dominante psihice umane în planul actual, este 

construită minuţios, ai impresia unor experienţe neapărat trăite şi depăşite chiar de narator. 

Sunt implicate dinamic în roman personaje complementare, cu arta contrastelor într-o frescă realistă, de 

fapt, cu toate că "endoscopia" şi extrapolările sunt extrase din tenebrele subconştientului ce tinde a se 

autodistruge, sau se schizofrenizează. Paranoia care prefigurează dezastrul anulării identităţii, este tragică şi 

romancierul este, şi în roman, acel ultra-exigent psihanalist ştiut de noi din eseistica sa, din incursiunile în 

mitologie, filozofie antică. Romanul lui Angelo Manitta, suntem siguri, va avea un succes meritat în Italia şi 

sperăm o traducere de mare impact în română, cu atât mai mult cu cât problematica esenţială a omului 

european (Homo europensis-mutatio-mutandis, american!), care confruntă riscul alienării într-o lume 

consumistă, dar în care continuă, resurecte, din profunzimea firii umane, marile furtuni psihice induse din 

civilizaţie, paradoxal, Psyche fiind contopită traumatic - poate ancestral - cu Eros… Eros şi Thanatos - marele 

binom subcuantic al umanului post-adamic. Deoarece, consider, frustrările din «paradiziacul» familial 

diacronic, conflictual, dizarmonic, sunt «păcatul originar» ce va determina destinul, îi va «programa» subtil 

traseul şi sincopele, sunt doar pretextuale: undeva între Freud şi Carl Gustav Jung s-ar putea regăsi «cheia» 

care trebuie «răsucită» în poarta de scăpare, de revenire la lumină a celui ce adolescent, a avut excesiva 

autoritare maternă (fie ea de bun augur teoretic) - şi la antipod, libertinismul tatălui, probabil un erotic. O 

recitire a romanuluii «Cuvintele» de Jean Paul Sartre, poate ar ajuta la «decodarea» acestor mesaje de 

adâncime ale unui roman original, splendid necesar mai ales generaţiilor tinere, care se apără instinctual 

riscant de tembelismul modern, de canoanele «secularizate», calchiate ale conservatorismului la nivel de 

familie, de societate. Mesajul educaţional al romanului manittian este unul de arhitect răbdător, meticulos, 

convingător şi… posibil taumaturgic. Calităţile strict literare ale lui Angelo Manitta ca romancier sunt absolut 

indiscutabile, talentul narativ fiind consolidat de cunoaştere. Salut un mare roman, un posibil film de mare 

succes! 

*Din Revista internet Agero, Germania 

Atlas neo-latin: 

Medalion Santiago MONTOBBIO 

Nãscut la Barcelona în 1966, Santiago MONTOBBIO de BALANZO este unul 

dintre cei mai valoroşi poeţi europeni contemporani, aproape necunoscut mediilor 

literare din România, evident, nu din vina lui, ci a izolãrii din care ieşim cu greu. Ne-a 

tulburat neo-latina sa spaniolă, din care înţelegem multe, chiar şi subtilităţile 

metaforice. Este licenţiat în filologie hispanicã la Universitatea din Barcelona, profesor 

de teoria literaturii la Universitatea Naţionalã de Educaţie la Distanţã (UNED). A 

debutat ca scriitor în 1988, la Madrid, în „Revista de Occidente”. Cartea sa Hospital de 

Inocentes / Spitalul inocenþilor (1989) a fost elogios primitã de autori iluştri precum: 

Ernesto Sabato, Juan Carlos Onetti, Miguel Delibes, Camilo Jose Cela, Carmen Martin 

Gaite, Jose Angel Valente. Este autorul unor volume de versuri de succes precum: Los versos del fantasma 

(Mexico, 2003) şi El anarquista de las bengalas (Barcelona, 2005), carte nominalizatã pentru Premiul Quijote 

în 2006, de cãtre Asociaţia Scriitorilor din Spania. A publicat şi prozã, editat fiind frecvent în Castillia de Nord 

(Valladolid): Etica confirmada (1990); Tierras (1996). Santiago Montobbio este tradus în Anglia, Germania, 

Italia, Danemarca şi Portugalia, iar ,prin revistele noastre, şi în România, unde sperãm sã fie editat. Este 

vicepreşedinte al Association pour le Rayonnement des Langues Européennes (ARLE), din Neuilly-sur-Seine 

şi corespondent permanent al revistei Europe Plurilingue, editatã la Universitatea Paris 8. Dupã ce, cu o 

bucurie rarã, am descoperit lirica acestui mare poet contemporan spaniol, Santiago Montobbio, mi-am dat 

seama cã are, inconfundabil, forţa şi claritatea unui mesaj foarte rãspicat, fãrã echivoc, a unui «teolog 

dizident», cum sunã titlul unui poem. Nimic dogmatic, nici abisal, ci doar ameţitorul fior metafizic, ca un frison 

de trestie cugetãtoare mlãdiind vântul, colaborând cu el. Este vocea pe care parcã o ştii “de când lumea”, o ai 

în tine, în memoria sufletului tãu, este Vocea profetului din zilele noastre, pentru noi, cei dintotdeauna. 

Niciodatã poemele lui nu vor cantona sau cocheta în minor, deoarece nu existã în discursul poetului autentic 

nimic nesemnificativ, nimic desuet… Cititorul român iubitor de poezie, de cunoaştere revelatorie, îl va asculta, 

îl va înţelege şi-l va cãuta. Într-un număr viitor al Paliei literare vom publica traduceri din opera sa. 



Elena SGONDEA şi Eugen EVU traduc o mare poetesă italiancă de azi 

Floare de nu mă uita 

(Miosotide) 

Tu eşti versul 

care mă stăpâneşte, 

tu, poezie, 

iubit secretul meu, 

ce porţi numele meu 

inima mea în gură 

pentru a le face 

aceeaşi substanţă a ta, pentru ca 

niciodată să nu dispară să nu se piardă 

departe de rezidenţa sa. 

Şi mă ajungi 

minune neaşteptată, 

deja uitată şi în iarna mea erupi, 

migdal în floare tăiat în apus 

să-mi indice arcul 

tăcut al lunii, care tace 

exaltând splendoarea sa. 

Iar, apoi, eşti noapte 

şi pe furiş, în mine urci, 

scufunzi în mine sceptrul 

şi inima se luminează de stele. 

Fă-mă din nou mama versurilor libere 

ce au pentru sine orice splendoare, 

sidef înăuntrul cochiliei, 

şi nu mamă vitregă care să împrăştie întunericul 

morţii. 

Lasă-mă să intru în pielea ta 

fă ca orice limb să devină al meu, 

Maria Teresa LIUZZO 

Dr. Honoris Causa - S UA 

şi din orice parte a mea tu să îmi fii spaţiul, 

unica sferă a universului meu. 

Mai mult decât spada emoţia se adânceşte 

în sângele înfierbântat mai tare ca mustul 

mai puţin crud decât drama vieţii. 

Dar dacă mă mângâi ca o margaretă, 

petală după petală, cercetând, 

adăugând galbenului ocrul inimii sale, 

dacă-mi fixezi în tatuaj lila în violet 

dezleg din nou haina mea de umbră. 

Vino în mine, nu amăgi aşteptarea. 

Doar de tine e copleşită aşteptarea mea 

când te aştept şi mă îmbrac de întuneric. 

Inima este placată 

dacă inima ta este pe gura nudă, 

dacă visul se uneşte izvorului. 

Înspre corpul meu în pupilele tale 

copleşite de umbre, şi dorinţa mea 

mâinilor tale încredinţez, 

pentru că tu o faci plasmă 

şi mi-o redai în pasiune şi sânge. 

În această iarnă, dragostea 

ne uneşte într-o îmbrăţişare 

amestecă respiraţiile noastre 

şi face culcuş corpurilor noastre. 

E timpul tinereţii noastre, 

un fragment de etern, 

care pentru tine mă face să mă întorc 

în multiplele limfe ale vieţii. 

Te simt că te întorci… 

Cartea bilingvă cu aripi deschise... 


Editura Limes - Cluj Napoca 



Medalion Palia literară: 

Prof. Ladislau DARADICI 

Premiul pentru proză al USR Alba Iulia 2011 

pentru volumul „Maria, viaţa ta e o flacără” 

Bio-bibliografie: 

Ladislau Daradici s-a născut la 1957 în Cristur, judeţul Hunedoara. 

A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Timişoara. Este 

profesor de limba română în Deva. 

A debutat ca scriitor în 1990, în perioada care a urmat publicînd proză fantastică, critică literară, eseu şi 

poezie în: LUCEAFĂRUL, ART PANORAMA, FICŢIUNI, ASTRA, ARHIPELEAG, SEMNE, ANTICIPAŢIA, 

ALTERNATIV SF, JURNALUL SF, PROVINCIA CORVINA. 

A publicat volumele: 

Întâlnire cu cei care am fost (proză fantastică, 2000); 

Cocostârcii Domnului (poeme, 2001); 

Înaripatele din vis (proză fantastică, 2006); 

Consideraţii critice asupra liricii Paulinei Popa (critică literară, 2009); 

Teme fundamentale ale liricii lui Eugen Evu (critică literară, 2010). 

Pentru prozele sale fantastice, publicate şi în volume colective, antologii, almanahuri, a primit numeroase 

premii literare naţionale. 

Les poèmes tardifs de mon âme… 

Quelque chose d’autre 

C’est différent ce que j’ai rêvé, 

ce que je me suis imaginé 

et que j’ai aperçu parmi les ténèbres 

de vos ombres, 

dans les haillons de vos âmes… 

C’est différent de ce que j’ai désiré, 

ce que je me suis permis 

d’invoquer 

du coin gauche de mon âme 

comme un orphelin d’un ange, 

comme un orphelin du Dieu… 

Mais j’ai mal aux ombres de mes ailes de jadis 

les traces des illusions, 

les traces des amours d’autrefois 

et je confesse: c’est différent ce que je rêve 

mettre sur la dernière blessure de mon âme – 

car je cherche 

Quelque chose d’autre… 

Depuis un temps… 

Ladislau DARADICI 

Depuis un temps ça devient plus gênant 

rester avec vous, 

porter mes jours à côté de vous, 

être le témoin de votre folle poursuite 

de désertes nudités de tout sentiment et de chair, 

m’épouvanter en regardant 

la nuit moite de vos âmes, 

dans le désordre barbare des destins 

que vous avez choisis 

et, c’est peut-être le moment 

de revenir dans mon univers, 

cette galaxie-là de lumière que, 

paradoxalement, 

je ne me rappelle plus… 

Trad. Margareta DAMIAN 

Adrian Cristea – Hunedoara - Verona 

... Il Convivio 



Mitopoem 

Inocente mizerii brăţări cătuşe ale/ prejudecăţilor /pulsaţia de sub cuvinte a onomatopeei/ Hessiodicelor 

desfrunziri / şi sanscrite /din Adamicul incest cu sinele/ utopii - răul sau binele/ stigma şi paradeigma/ Vai ! 

cea iubită fără a fi întâlnită vreodată/ plăsmuită din suspine şi orgasme/ Erato/ este numai ecoul singurătăţii 

din opera primordială/ „neînvăţând a muri/ vreodată”/ feminitatea scrierii cultice/ doliu nirvanic pe curcubeu/ în 

zadar în zadar datu-am numele tău/ unui izvor de sub inimă/ numărul cifra cu spini protectori ai Rosei canina/ 

cea ce se autoreproduce/ în somptuos trandafir /neo-latina vulgata/ în hermeneutica chakrelor/ aud tot mai 

aproape acel tânguitor buzuki/ din rezonantul cap plutitor al lui Orfeu/ cel de Euridice trădat/ să se bucure 

Eriniile şi al meu lamento încă uman/ în oratio vechio/ În vreme ce voi/ gemene/ vă jucaţi în desfrâul zeiesc/ 

în atlaz de orgasme/ cercetându-vă fibra rozalbă/ ...Inocenţa mea nepierdută/ suferinţă fără estuar/ reface 

feeric fisurata-mi aură/ şi steaua originii/ prin moarte ne caută/ să iarăşi se nască/ Departe de casa lui David/ 

sinergetica-mi transă celestă/ Este pe sfârşite Mutaţia. 

Eugen EVU 

Medalion: 

Inima fără hotare 

În inima cu hotarul 

din frunze arămii, 

se deschide o fereastră 

cu geamuri de primăvară, 

când petalele pomilor cad, 

pentru a lăsa să crească fructele, 

glasul sufletului 

depăşeşte pe cel al privighetorii 

după ce a traversat 

cele doua arcuri ale orizontului. 

În acelaşi rotund, 

îmi încălzesc mâinile şi privirile, 

ca o rază de soare 

ce înconjoară şi încălzeşte 

Avampremieră editorială: 

Marilena Rodica CHIRETU 

discul amurgului. 

Iubesc ramurile din care 

am împletit cuibul meu, 

sub acoperişul de paie 

şi ziduri de pietre, 

dar te iubesc şi pe tine, iubire, 

fereastră deschisă târziu, 

cu ochi de târzie primăvară, 

cufundată în pădurea 

gândurilor mele. 

Ar fi incomplet şi dureros 

cercul anotimpurilor 

fără suflul uşor al iubirii tale 

de mare învolburată, 

lângă izvorul tăcerii… 

www.pitestiromania.ro 

Mihai DRAGOLEA 

Revista calabreză a unei durabile colaborări cu scriitorii români: editor director Paolo Borruto, vice director Maria 

Teresa Liuzzo, red. Davide Borruto, Letizia Romeo. A publicat repetat pagini de Eugen Evu şi Elena Daniela Sgondea. 



O romancieră poetesă 

Jelania macului 

Sunt floare roşie, 

repede trecătoare 

în câmp vieţuind 

orintre fire de grâu, 

bine crescute-nrobitoare 

secerată şi eu fără milă. 

floare fragilădeloc 

ocrotită- ca să n-aduc 

foloase trupului de 

carne vie, 

sunt numai spirit- culoare. 

între atâtea fire cu 

rod, eu, o simplă 

sângerie făptură 

Prea mică pentru un război atât de mare? 

Revista Memoriei arestate 

zdrobită, 

fără pasăre. 

Viul 

Raisa BOIANGIU 

Viul, ce concept răsuflat, 

când zilnic dispar 

neuroni şi alte alea. 

Viaţaclocot 

şi zacere, 

creştere şi rupere 

de artere 

de ce sângele nu se 

revoltă, ci rămâne 

lipit de venele 

blânde? 

Noi sui meridiani... (Noi pe meridiane...) 

Muguraş Maria Petrescu, messaggero della letteratura rumena all’Istituto Culturale di New York e altri 

centri del spirito, redattrice alla rivista Nuova ProVincia Corvina, presenta, in New York, la nostra rivista... In 

immagine, poeta – sacerdote della Chiesa Metropolitana Ortodossa di New York, Theodor Damian, il direttore 

della rivista La luce dolce...(28.10.2011). 

Muguraş Maria Petrescu, mesager al literaturii române la Institutul Cultural din N.Y. şi alte centre ale 

românismului, redactor al revistei Noua ProVincia Corvina, prezintă, la New York, revista noastră... În imagine, 

preotul-poet al Bisericii Metropolitane Ortodoxe din New York, Theodor Damian, directorul revistei Lumina 

lină... (28.1o.2011). 

M. M. Petrescu prezintă… 

… Nuova ProVincia Corvina di Hunedoara… 

… Noua ProVincia Corvina din Hunedoara… 

… e Vox Libri di Deva 

… şi Vox Libri din Deva 

Efectul fluture peste Atlantic... 

Poetas en Matanzas 

Saludo desde Cuba ! 

Prof. univ.Carlos Chachon ZALDIVAR 

Am primit o panoramă antologică a poeziei din Matanzas, Cuba, cu 48 de poeţi 

de expresie spaniolă, neo-latină. „Efectul fluture” aduce şi în România sufletul mare 

al latinităţii. Selecţie de Alfredo Zaldivar, Yanira Marimon şi Leymen Perez. 

Eugen EVU 



Un prieten constant 

Paşii quarkului 

Amen amin 

Alelulia haleluiah 

Domine Doamne 

Allah Allah 

Elohim Elohim 

se deplasează lumina 

grăbită spre coroană 

Quarkul îşi numără 

Paşii-n întuneric 

un potop o arcă 

un turn o piramidă şi 

un munte 

un om şi un ecou 

Djamal MAHMOUD (Siria şi România) 

valuri valuri valuri 

un zid voalat de lacrimi 

lanţuri lanţuri lanţuri 

o cruce şi un mormânt 

săbii săbii săbii 

un strigăt şi un cuvânt 

amen amin 

aleluia alleluia 

Domine Doamne 

Allah Allah 

Elohim Elohim 

se deplasează lumina 

grăbită spre 

coroană 

În atenţia celor interesaţi!!!... 

Premio Internazionale Il Convivio 2012 

Scadenza 30 maggio 2012. 

L’Accademia Internazionale Il Convivio… 

… bandisce la dodicesima edizione del premio Poesia prosa e arti figurative, cui possono partecipare poeti e 

artisti sia italiani che stranieri con opere scritte nella propria lingua o nel proprio dialetto. Al premio, diviso in 6 

sezioni, si può partecipare con: 1) Una poesia inedita a tema libero in lingua italiana; 2) Poesia a tema libero 

in lingua dialettale, con traduzione italiana o nella lingua nazionale corrispondente, sespagnolo, francese, 

portoghese, inglese... 3) Un racconto inedito di massimo 6 pagine (spaziatura 1,5). 4) Romanzo inedito 

(minimo 64 cartelle). 5) Raccolta di Poesie inedite, con almeno 20 liriche, fascicolate e spillate (diversamente 

le opere saranno escluse). 6) Libro edito a partire dal 2002 nelle sezioni: a) poesia; b) narrative; c) saggio; 

(Per tutte e tre le sezioni del libro edito non si può partecipare con volumi già presentati nelle edizioni 

precedenti del Premio Il Convivio). 7) Pittura e scultura: si partecipa inviando una foto chiara e leggibile di 

un’opera pittorica o scultorea. Si può partecipare a più sezioni, ma con una sola opera per sezione, 

dichiarata di propria esclusiva creazione. Gli elaborati vanno inviati in cinque copie, di cui una con 

generalità, indirizzo e numero telefonico, alla Redazione de Il Convivio: Premio Poesia, Prosa e Arti 

figurative, Via Pietramarina Verzella, 66 - 95012 Castiglione di Sicilia (CT) - Italia. Si raccomanda di 

allegare un breve curriculum. 

La partecipazione al concorso è gratuita per i soci 

dell’Accademia Il Convivio e per gli studenti che 

partecipano tramite scuola. È richiesto invece da parte dei 

non soci, per spese di segreteria, un contributo 

complessivo di euro 10,00 per tutte le sezioni (o moneta 

estera corrispondente) da inviare in contanti. 

Per ulteriori informazioni scrivere o telefonare alla 

Segreteria del Premio, Via Pietramarina Verzella, 66 95012 

Castiglione di Sicilia (CT) Italia, tel. 0942-986036, cell. 333- 

1794694, e-mail: angelo.manitta@tin.it, 

enzaconti@ilconvivio.org . È possibile anche consultare il 

sito: www.ilconvivio.org 

Trofeul obţinut de Eugen EVU 

în ediţia 2011 a concursului 



... despre Romeo NIRAM 

Discipolul lui Corneliu BABA 

„Arta, ca şi viaţa, este o lungă suferinţă, 

o întrebare pe care ţi-o pui mereu ţie însuţi” 

Romeo NIRAM s-a născut la Bucureşti în 1974. Prima întalnire cu lumea 

picturii a avut-o în clasa a VIII-a când maestrul Corneliu BABA a ajuns, în 

căutare de talente, la ora sa de desen. A început să frecventeze atelierul 

maestrului, furişându-se dupa programul şcolar, în podul plin de pânze şi vopsele, spre îngrijorarea părinţilor 

săi. Îşi aduce aminte bine de „miracolul” la care a asistat o dată cu primul drum la 

atelier. Pe o pânza murdară, într-o atmosferă apăsatoare pentru un copil de 14 ani, 

maestrul aşeză cu pensula pete de culoare: maro, gri, negru. Încetul cu încetul din 

aceste culori şi pete care păreau să nu aibă nici un rost şi nici o frumuseţe, a 

început să se nască un chip. 

Naşterea frumosului din nimic, actul creaţiei experimentat pe viu, sub mâna 

pictorului l-a fascinat atunci şi continuă să îl fascineze şi în prezent. 

A continuat ucenicia cu maestrul Corneliu Baba în anii de liceu şi până la 

moartea acestuia, timp în care devenise deja student la secţia de pictură a 

„Academiei de Arte Frumoase” din Bucureşti. În 1997 îşi începe aventura prin 

lume, întâi se mută în Istanbul, Ankara, apoi în Germania, Spania, iar din 2001 se 

stabileşte în Lisabona, Portugalia. 

... cum vede Romeo Niram actul de creaţie? „Ca oameni, alergăm mereu după un 

vis, un ideal, o ţintă... Pictorul, în intimitatea pânzelor minţii sale face acelaşi lucru: 

arta, ca şi viaţa, este o lungă suferinţă, o întrebare pe care ţi-o pui mereu ţie însuţi. 

Trebuie sute de flori ca să faci o picătură de parfum, dar mai sunt şi cei care preferă 

florile artificiale… Întindem braţele către o Ţintă supremă. Ea se trage înapoi în timp 

ce noi ne străduim să o atingem…şi dispărem fără să o fi cuprins în braţe… Şi oricât 

ar fi o viaţă de reuşită, ea tot se dovedeşte faliment dacă ne referim la Ţelul ce ni-l 

propusesem, către care s-au întins braţele noastre. 

Pictura e pentru mine un aspect extrem de intim. Nu-mi place să mă inspire 

imagini care dau buzna din afară şi urăsc să-mi fie arătate oriunde şi oricum pânzele. 

Multe din ele sunt momentele mele intime de iubire. Când pictez pentru bani trebuie să mă străduiesc să mă 

ignor, căci nu reuşesc să pictez niciodată ceva fără nici o legatură cu mine indiferent ce îmi cere clientul. În 

timp ce pictez îmi vin imagini ce mă obligă să le interpretez pe pânză. Nu de multe ori, făcând vreun portret 

cuiva a trebuit să-i execut un al doilea, ca să pot rămane eu cu primul unde ascunsesem vreo obsesivă 

imagine ce nu mi-a dat pace. Pictura este jurnalul meu intim, este mărturia a ceea ce este extrem de 

important în mine. După ea ar trebui să mi se dea sentinţa la Judecata de Apoi. După ea să cobor în iad ori să 

mă apropii de rai.” 

Viaţa USR - Filiala Alba - Hunedoara 

11 scriitori au fost primiţi… în filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor 

Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România a primit astăzi zece noi membri. Este vorba 

despre Raisa Boiangiu, Silvia Beldiman, Ladislau Daradici, Monica Grosu, Rodica Adriana Barna, Daria Dalin, 

Ironim Muntean (Alba Iulia), Casandra Ion, Ioan Hădărig (Aiud), Igor Ursenco (originar din Rep. Moldova, care 

locuieşte la Baia Mare) şi Ioan Dan Bălan. Rodica Adriana Barna este membru titular, cu toate drepturile de 

scriitor membru. Ceilalţi, potrivit statutului, sunt membri stagiari, 

care timp de 3 ani trebuie să-şi confirme statutul. La eveniment au 

luat parte preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel (care a înmânat 

carnetele de membri), poetul Aurel Pantea (preşedintele USR 

Alba-Hunedoara), scriitorul Cornel Nistea, universitarul albaiulian 

Mihai Pascaru (încă ne-membru al USR-ului), scriitorul Ştefan 

Dinică şi alţi membrii ai filialei, alături de care s-au aflat cei primiţi 

în filială. 

Alexandru MITCHIEVICI 



Tinerii şi artele plastice 

NOUA GENERAŢIE... DESPRE... NOUA GENERAŢIE 

Rubrică de Bianca SGONDEA 

Andrei MOLDOVAN 

Tânărul devean Andrei MOLDOVAN studiază artele plastice la Liceul de muzică şi 

arte platice „Sigismund Toduţă” din Deva. Se află în faţa unui vernisaj cu lucrări ale sale, 

din care Palia literară vă prezintă două lucrări de grafică, semnificative pentru vocaţia sa 

plastică, prin siguranţa liniei şi tenta semnificantă a subiectului. 

Daniel - Ştefan BOCŞE 

Daniel - Ştefan BOCŞE este elev în clasa XII-a la Liceul de muzică şi arte 

plastice „Sigismund Toduţă” din Deva şi este un pasionat al simbiozei dintre 

lentila fotografică şi penelul creator, obţinând nişte rezultate remarcabile, după 

cum poate fi observat în lucrările de mai jos. 


PALIS 

x Õ Ô Ú Ê 

anul I - nr.1 (decembrie 2011) 

PALIA LITERARĂ 

- magazin intercultural internaţional - 

- apare trimestrial la Orăştie, Hunedoara (România) - 

PALIA LIBRI, VOX LIBRI...

ISSN: 2248 - 082X 

ISSN-L: 2248 - 082X 

VITRINA CU CĂRŢI ŞI TROFEE

Palia-Literara-Nr-1

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?