infecţiile respiratorii virale acute la copil - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Infecţiile respiratorii virale acute la copil”, Chişinău 2008
A.8. Definiţiile folosite în document
Infecţii respiratorii virale acute (IRVA): afecţiuni deosebit de răspîndite, prezente la
persoanele de toate vîrstele, cu manifestări clinice foarte variate ca formă şi severitate în funcţie de
gradul de intoxicaţie şi de nivelul arborelui respirator afectat.
Adenovirusuri, Paramixovirusuri (V. paragripale şi V. respirator sinciţial): virusuri cu
afinitate respiratorie primară şi majoră ce condiţionează pînă la 90% din IRVA la copii.
Infecţie adenovirală (Adenoviroza): determinată de adenovirusuri şi se manifestă prin
febră, intoxicaţie, semne clinice respiratorii şi extrarespiratorii variate (conjunctivită, adenopatie,
diaree etc.).
Infecţie paragripală (Paragripa): boală respiratorie acută, determinată de virusurile
paragripale, manifestată clinic prin febră şi prin intoxicaţie moderată, lezarea mucoasei nazale
si a laringelui, care, la copii mici, se manifestă predominant prin laringotraheită acută stenozantă
(crup).
Infecţie cu virusul respirator sinciţial: maladie respiratorie acută manifestată clinic prin
bronşiolită cu sindrom bronhoobstructiv pronunţat, febră şi sindrom de intoxicaţie moderată, dar
de o severitate deosebită la nou-născuţi şi la sugari.
Infecţii acute ale căilor respiratorii superioare: rinită, faringită, otită, sinuzită.
Infecţii acute ale sistemului respirator inferior: laringotraheită, bronşită, bronşită
obstructivă, bronşiolită, pneumonie.
Febra rinofaringoconjuctivală: cea mai tipică variantă clinică a IAV, manifestată prin
febră de durată, catar respirator superior pronunţat, faringită, conjunctivită şi limfadenită cervicală.
Laringotraheita acută, stenozantă (crupul): evoluţie alarmantă la copilul mic. În 38-45%
din cazuri se declanşează în paragripă, adenoviroze. Se caracterizează prin tuse lătrătoare, voce
răguşită, dispnee inspiratorie.
Bronşiolita acută: afecţiune a căilor respiratorii inferioare înregistrată în 45-50% din cazuri
la sugar şi la nou-născut în infecţia cu VRS. Se manifestă clinic prin febră, dispnee expiratorie,
tahipnee, insuficienţă respiratorie în progresie, wheezing (respiraţie şuierătoare), cu evoluţie
severă.
Respiraţie accelerată (tahipneea) conform OMS se defineşte, dacă frecvenţa respiraţiei la un
copil în vîrsta de pînă la 2 luni este ≥ 60 resp./minut, 2 luni-12 luni ≥ 50 resp./minut, 1 an-5ani ≥ 40
resp./minut, şi după 5 ani ≥ 25 resp./minut şi mai mult.
Copil: persoană cu vîrsta de pînă la 18 ani.
Recomandabil: nu are un caracter obligatoriu. Decizia va fi luată de medic pentru fiecare
caz individual.
8