La Tău", loc. Cecălaca, com. Aţintiţş (jud. Mureş), secolele II-III p. Chr.

MUZEUL JUDEŢEAN MUREŞ
MARISIA
XXVIII
ARHEOLOGIE ♦ ISTORIE
2006
TÂRGU – MUREŞ

CUPRINS / CONTENTS / SOMMAIRE / INHALT
ARHEOLOGIE
BERECKI SÁNDOR, A Settlement Belonging to the Coţofeni Culture, from Ogra
(Mureş County)
O aşezare aparţinând culturii Coţofeni de la Ogra (jud. Mureş) 7
EMIL MOLDOVAN, Obiecte preistorice descoperite în preajma oraşului Reghin
(jud. Mureş)
Prehistoric objects discovered in the surroundings of Reghin (Mureş County) 25
IOAN BEJINARIU, DOUĂ TOPOARE DE PIATRĂ DIN JUDEŢUL SĂLAJ
Two Stone Axes from Sălaj 33
MÉDER LÓRÁNT LÁSZLÓ, Hallstattische Keramik aus Poian - Kõhát
Ceramica hallstattiană de la Poian – Kőhát (jud. Covasna) 43
DANIEL CIOATĂ, O monedă romană republicană descoperită la Tuşinu,
Sânpetru de Câmpie (jud. Mureş)
A Roman Republican Coin found at Tuşinu
(Sânpetru de Câmpie, Mureş County) 61
NICOLETA MAN - CORALIA CRIŞAN - DANIEL CIOATĂ, Aşezarea „La Tău” –
loc. Cecălaca, com. Aţintiţş (jud. Mureş), secolele II-III p. Chr.
A Settlement from the 2 nd – 3 rd Centuries – “La Tău” - Cecălaca, Aţintiş
(Mureş County) 67
GÁL SZILÁRD – CORALIA CRIŞAN, Un mormânt de înhumaţie descoperit la
Cecălaca – „La Tău”. Analiză morfo-taxonomică
An Inhumation Tomb Discovered at Cecălaca – „La Tău”.
Morphological – Taxonomical Analysis 81
MIHAI PETICĂ, Aşezări rurale de epocă romană pe limesul estic al Daciei
Roman Rural Settlements from the Eastern Border of Dacia 87
NICOLETA MAN, Ceramica ştampilată descoperită în castrul roman de la
Călugăreni
The Stamped Pottery Discovered in the Roman Camp from Călugăreni 113
FÁBIÁN ISTVÁN, Legăturile economice ale fostei provincii Dacia cu lumea
romană şi romano – bizantină (sec. IV – VII)
Economic Relations of the Former Dacia Province with the Roman and Roman –
Byzantine World (4 TH – 7 TH cen.) 119
DAN BĂCUEŢ – CRIŞAN, Complexe medievale timpurii descoperite la Zalău
„Str. Lupului / Farkas Domb” (jud. Sălaj)
Early Medieval Discoveries from Zalău, „Lupului Street / Farkas Domb” (Sălaj
County) 125
3

GYŐRFI ZALÁN, Spade medievale din colecţia Muzeului Judeţean Mureş
Medieval Swords from the Mureş County Museum Collection 133
LÁSZLÓ KEVE, O monedă din aur din monetăria de la Baia Mare descoperită la
Neaua (jud. Mureş)
A gold Coin from the Mint of Baia Mare discovered at Neaua (Mureş County) 141
ISTORIE
TRAIAN-VALENTIN PONCEA, Geneză urbană medievală în spaţiul intracarpatic
românesc
Urban Medieval Genesis in Transylvania 151
MIHAELA MĂNĂRĂZAN, Evoluţia monetăriei din oraşul Baia Mare în secolele
XV - XVI
The Evolution of the Mint from Baia Mare in the 15 th -16 th Centuries 163
ELENA MUSCA, Meşteşugarii urbani în istoria sălăjeană
Les artisans urbains dans l`histoire du Sălaj 169
IONEL MUREŞAN, Cazul „Florian Micaş” în dezbaterile adunărilor naţionale de la
Blaj din 1848 şi alte demersuri pentru eliberarea arestatului
Der Fall „Florian Micaş” in den Diskussionen der Nationalen Versammlungen von
Blaj, Jahre 1848 179
NICOLAE VICTOR FOLA, Aspecte referitoare la evoluţia instituţiilor de
învăţământ arhidiecesane ale Blajului şi realizarea educaţiei în spirit naţional între
anii 1880 – 1918
Aspects refering to the evolution of Blaj’s archidiecesan educational institutions
and the realization of education in a national spirit between 1880-1918 227
MILANDOLINA - BEATRICE DOBOZI, Căsătorii şi divorţuri la românii din
protopopiatul greco-catolic Reghin la sfârşit de secol XIX
Mariages et divorces dans `l’archidiocèse gréco-catholique de Reghin à la fin du
XIX -ème siècle 243
CONSTANTIN I. STAN, Activitatea parlamentară a lui Iuliu Maniu (1906 – 1910)
The Parliamentary Activity of Iuliu Maniu (1906 – 1910) 255
NICOLAE TEŞCULĂ, Albert Ziegler la Sighişoara. Impactul primelor demonstraţii
aviatice la nivelul conştiinţei colective
Albert Ziegler à Sighişoara. L‛impact des premières démonstrations aviatiques au
niveau de la conscience collective 269
VASILE CIOBANU, Muzeele săseşti din Transilvania în perioada interbelică
Die siebenbürgisch-deutschen Museen, 1918-1948 277
SORIN RADU, Problema obligativităţii exercitării dreptului de vot în legislaţia
electorală din România interbelică
4

The Problem of Obligativity to Exert Vote Right in Electoral Legislation of Inter-
War Romania 285
NICOLAE BALINT, Vasile Horga – un român cu un destin de excepţie
Vasile Horga – un roumain avec un destin exceptionnel 297
MARIA COSTEA, Relaţii diplomatice româno-bulgare. Criza din martie 1939
Diplomatic Relations between Romania and Bulgaria.
The Crisis of March 1939 303
LIONEDE OCHEA, Percepţii ale serviciului special de informaţii al României
despre situaţia din Turcia în timpul celui de-al doilea război mondial
Perceptions of Romanian Special Service of Information about the Situation in
Turkey During World War II 309
VIRGIL PANĂ, Consideraţii privind constituirea şi activitatea grupului etnic
german din România. Privire specială asupra judeţului Târnava Mare
Considérations sur la constitution du Groupe Ethnique Allemand de Roumanie.
Aperçu spécial sur le département Târnava Mare 337
CĂLIN FLOREA, Acţiunile informativ-operative din penitenciarele comuniste.
Detenţia lui Alexandru Todea în penitenciarul de la Dej
The Informatory-operative Actions in the Communist Prisons. Alexandru Todea’s
Detention in the Penitentiary from Dej 345
PATRIMONIU
IOAN EUGEN MAN, „Prefectura Veche” – monument de arhitectură barocă din
Târgu - Mureş
The Old Prefect’s Office – a Monument of Baroque Architecture
in Târgu – Mureş 361
ADRIANA ANTIHI, Despre acrivitatea muzeelor din Sighişoara
Sur l’activité des Musées de Sighişoara 381
IOACHIM LAZĂR, Valorificarea patrimoniului cultural – naţional în cadrul caselor
memoriale „Crişan” şi „Vlaicu Bârna”, din satul Crişan (judeţul Hunedoara)
Putting into Value the Cultural Patrimony of the “Crişan” and “Vlaicu Bârna”
Memorial Houses from the CrişanVillage (Hunedoara County) 395
AVRAM LAVINIA-CARMEN, O carte veche descoperită în satul Mihai Viteazul
(jud. Mureş)
Un vieil livre découvert dans le village Mihai Viteazul (Dép. Mureş) 407
FLORIN BOGDAN, Carte şi societate în judeţul Mureş. Studiu de caz: comuna
Vătava
Sommaire 415
5

CRISTINA PLOSCĂ, Un patrimoniu mai puţin valorificat: reprezentări picturale
ale cultului romano – catolic în judeţul Hunedoara - Mănăstirea Franciscană din
Deva
The Franciscan Monastery of Deva 427
IN MEMORIAM
MIHAI PETICĂ (1948 – 2004) 433
TRAIAN BOSOANCĂ (1946-2005) 437
BONIS JOHANNA (1950-2006) 441
Lista abrevierilor 444
Lista autorilor 445
6

AŞEZAREA „LA TĂU” – LOC. CECĂLACA,
COM. AŢINTIŞ(JUD. MUREŞ), II-III P. CHR
NICOLETA MAN - CORALIA CRIŞAN - DANIEL CIOATĂ
A Settlement from the 2 nd – 3 rd Centuries – “La Tău”, Cecălaca,
Aţintiş (Mureş County)
(Abstract)
The rescue excavation from Cecălaca, Mureş District, took place in the autumn of
2005, as a result of the landfalls, following the heavy rainfalls that damaged the site.
Consequently, the research was carried out in two sections and a quadrate,
aiming to recover as much information as possible.
As it follows, in the first section, the remains of a house with an exterior hearth
were discovered.
The pottery belongs to four mains categories: Dacian, Roman tradition pottery,
4 th -6 th century types and another category, chronologically belonging to the medieval
period, more precisely to the 13 th -14 th centuries.
The grave, pertaining to a woman, age 25-30, cannot be accurately dated, since
it lacks inventory of any kind. Due to the fact that it is an inhumation grave and the body
is positioned with the head is pointing west, it is very likely that it dates from a period
after the 6 th century. It is certain though that it is a post-roman complex, since it cuts
through a Roman epoch house.
Conclusively, we discovered a Roman epoch settlement, most probably
belonging to the Dacian population (one of the pits contained both Roman and Dacian
pottery and in the archaeological stratum the two categories were also mixed; the
primitive aspect of the house also points to this conclusion), from the 2 nd - 3 rd centuries (a
brooch dated at the beginning of the 2 nd century, up to the half of it was discovered). In
the vicinity of the excavated area there must have been a 4 th - 6 th century settlement
also, as shown by the rich ceramic material characteristic to this period. It is possible that
the grave belongs to a cemetery, but no supplementary data is yet available. A medieval
settlement may exist in the area, as proved by the pottery discovered both in the
excavation and in the surrounding area.
Comuna Aţintiş se remarcă pe harta Daciei romane prin câteva descoperiri
romane sporadice: ceramică romană, două monede romane imperiale emise de
Traian şi Antoninus Pius şi urmele drumului roman care mergea în paralel cu
valea Ozdului. De pe teritoriul satului Cecălaca sunt menţionate fragmente
ceramice romane care se găsesc în Muzeul de Istorie Aiud, dar fără să se
precizeze locul de descoperire 1 .
Situl arheologic în discuţie se află în apropierea localităţii Cecălaca, în
dreapta DJ 107G (dinspre Aţintiş spre Cecălaca), la 14km de Luduş şi respectiv
20km de Ocna Mureş, la 46º10' latitudine nordică şi 24º05' longitudine estică.
Paralel cu DJ107G curge valea Cecălăcii, care străbate satul prin centru şi
delimitează aşezarea de epocă romană dinspre est. Zona Aţintiş – Cecălaca face
parte din Depresiunea Ozd, o arie caracterizată printr-un relief colinar, străbătut
de văi înguste, care capătă aspectul unor torente care se varsă în Pârâul
Cecălaca.
1 Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş 1995, p. 52.
67

Intervenţia arheologică, sub forma unei săpături preventive, a fost
consecinţa sesizării profesorului de istorie din localitate, dl. Sever Aron 1 , care a
adunat o cantitate importantă de ceramică din zona respectivă şi care a atras
atenţia asupra pericolului pierderii informaţiei arheologice, în urma alunecărilor de
teren ce au urmat ploilor abundente din sezonul cald. Situl nu a mai fost sondat
anterior şi se afla într-o stare precară, necesitând demararea cât mai urgentă a
cercetărilor.
Cercetarea a demarat la data de 19.09.2005, prin trasarea S1 (2,5m x
10m), orientată N-S, cu punctul 0 în colţul sud-estic a secţiunii.
Ulterior, au fost trasate S2 (3m x 10m), având aceeaşi orientare cu S1,
paralelă cu aceasta (la est faţă de S1) şi la o distanţă de 1m faţă de ea şi
respectiv C1 (6,5m x 4 m), la 1m pe direcţie nordică, raportată la S1 şi S2, în
continuarea lor.
Obiectivele cercetării arheologice au fost identificarea stratigrafiei sitului,
stabilirea cronologiei aferente, etapele de locuire sau o eventuală utilizare a
locului ca necropolă. Totodată, s-a urmărit determinarea suprafeţei sitului.
Cercetarea a decurs conform principiilor stratigrafice. Caroiajul utilizat
pentru recoltarea materialelor şi interpretarea datelor s-a bazat pe două
coordonate, plecând din punctul 0 al fiecărei secţiuni (considerat colţul NE),
dintre care latura scurtă a fost notată cu cifre, iar cea lungă cu litere.
Stratigrafia, asemănătoare în cele 3 secţiuni se prezintă în felul următor:
- primul nivel, solul vegetal (în care, pe alocuri, pătrunderea aratrului este
semnificativă), este caracterizat printr-o culoare cenuşie închisă; este slab
pigmentat, fără material arheologic important (0,20 – 0,40m grosime);
- cel de-al doilea nivel, stratul arheologic propriu-zis, are grosimi cuprinse
între 0,20m - 0,60m, are o culoare maronie închisă; este nivelul în care
apare materialul arheologic cu preponderenţă, respectiv complexele
aferente locuirii;
- ultimul strat, solul steril, are o consistenţă lutoasă, o culoare galbuie
închisă, cu intruziuni nispoase sub forma unor gropi sau lentile, de culoare
galben-deschis, chiar alburie.
În S1, la baza nivelului de călcare de epocă romană (- 0,66m) a fost depistat
între metri 6 şi 8,20 un complex bogat în material ceramic roman şi ceramică
dacică, decorată cu brâu alveolar singular sau dublu, situat spre buza vasului,
dar şi material osteologic, în proporţie mai puţin semnificativă. Majoritatea
fragmentelor ceramice din acest complex sunt caracteristice olăriei dacice,
aparţinând tipului oală-borcan. O altă categorie ce apare în complex este
aceea a ceramicii de factură semigrosieră, prelucrată la roată, cu numeroase
pietricele în pastă.
Cu privire la funcţionalitatea acestui complex, denumit iniţial G1 (Planşa I,
planul săpăturilor), apar o serie de probleme: e posibil să fie vorba despre o
locuinţă, datorită faptului că nu este adâncită în sol suficient pentru a juca
rolul unei gropi menajere şi datorită existenţei unei lentile de lut galben care
delimitează complexul. Nu există urme de pari de susţinere a acoperişului sau
alte elemente caracteristice unei locuinţe, iar în profil urmele complexului
dispar aproape cu desăvârşire (trei piese ceramice).
1 Mulţumim pe această cale domnului profesor Aron Sever, care s-a implicat în organizarea
acestei săpături de salvare şi pasiunii şi abnegaţiei sale care au făcut posibilă identificarea unui
nou sit arheologic.
68

La aceeaşi adâncime, la cca 1m în direcţia SE, a fost depistată o lentilă de
lut galben, de formă circulară, cu un diametru aproximativ de 1,40m, cu urme de
arsură în partea nordică (în profil lentila are o grosime de cca 0,10m). Este cel
mai probabil vorba despre o vatră, amenajată direct pe sol, având la bază un pat
de lut bătătorit de cca 10cm, distrusă în timp sub acţiunea rozătoarelor sau
dezafectată la un moment dat. Vetre similare, însă cu baza constituită din pietre,
au mai fost descoperite şi în alte aşezări contemporane, în spaţiul dintre locuinţe,
deservind locuinţele din imediata apropiere, 1 uneori chiar în număr de trei.
Un al treilea complex a apărut în extremitatea sudică a secţiunii, sub forma
unei gropi circulare, a cărui diametru maxim coincide cu peretele profilului.
Groapa se adânceşte până la 1,36m în solul steril. Este lipsită de inventar.
Adâncimea acesteia, împreună cu lipsa materialului de orice natură duc la
ipoteza utilizării sale ca groapă de provizii, fără a mai fi însă ulterior folosită ca
groapă menajeră.
Cea de a doua secţiune nu a dezvăluit numeroase situaţii relevante, cu
excepţia unei gropi (G3) aflată între metri 5,30-6,70, care intra în profilul estic.
Forma vizibilă era quasi-circulară, iar fundul denivelat, cu o adâncitură de 0,21m
în partea sa nordică. Adâncimea maximă a gropii este de 1,23m. Destinaţia sa a
fost una menajeră, cel mai probabil, cu toate că materialul recuperat din interiorul
său nu este unul semnificativ din punct de vedere cantitativ.
În ceea ce priveşte materialul arheologic colectat din această secţiune,
ceramica este de departe categoria cea mai frecventă. Singurul artefact de altă
natură este o „fibulă cu genunchi”, căreia îi lipseşte piciorul. A fost descoperită în
extremitatea sudică a secţiunii, în partea superficială a stratului arheologic. Nu
aparţinea unui context închis. Este confecţionată din bronz şi se încadrează
tipologic în seria 19, tipul a8f1a, după S. Cociş 2 . Sistemul de închidere este prin
balama, capul este semicircular, corpul are un decor format din două linii care se
intersectează în forma literei „X”, având pe ambele laturi câte două linii paralele.
Decorul, executat prin gravare, este destul de greu de reperat, canelurile fiind
foarte fine. Piciorul, în cazul de faţă absent, se termină de obicei în buton şi este
scurt. În forma păstrată fibula are 3 cm, iar închiderea este prin sistemul cu
balama, tipul V 3 . Conform aceluiaşi autor, utilizarea acestui tip de fibulă începe în
jurul anului 200 şi continuă până prin anul 270 4 .
Caseta C1, deschisă în prelungirea celor două secţiuni, a dezvăluit
situaţiile cele mai importante, privite prin prisma întregii campanii din acest an. În
colţul nord-vestic al casetei, la adâncimea de 0, 40m, a fost descoperită o
greutate de plasă de pescuit.
La adâncimea de 0,44m s-a conturat un strat de chirpici, necompactat, pe
o suprafaţă de cca 5m², plecând din profilul sudic al casetei şi continuând pe
direcţie nordică (între metri 2,40 şi 4,20). Este important de menţionat că zona cu
o aparentă concentraţie mai mare de chirpici cuprinde o fâşie, aproximativ între
metri 3,30 şi 3,90, pe o lungime de 1,70m, orientată perpendicular pe profilul
sudic al casetei. Situaţia se oglindeşte în profilul sudic printr-o lentilă cu o
grosime constantă de aproximativ 0,26 cm, care coboară treptat, de la metrul 4
înspre metrul 2,20, unde ajunge la adâncimea de 0,80m. Apariţia acestei
1 Dumitru Popa, Consideraţii privind habitatul rural din spaţiul intracarpatic al Daciei romane, Acta
Terrae Septemcastrensis I, 2002, p.141-142
2 Sorin Cociş, Fibulele din Dacia romană, 2004, p. 98, p. 329, pl. LXXV.
3 Ibidem, p. 30.
4 Ibidem, p. 442.
69

platforme de chirpici poate fi interpretată ca reminiscenţele unei locuinţe.
Complexul aferent locuinţei însă este tăiat de un mormânt a cărui parte
superioară coincide ca amplasament cu o parte din suprafaţa de chirpici.
Locuinţa a fost una de suprafaţă, probabil avea un plan patrulater, scheletul
elevaţiei din bârne de lemn, o împletitură de nuiele între aceştia şi chirpiciul
folosind la izolarea termică şi consolidarea structurii casei. 1 Suprafaţa locuinţei nu
poate fi apreciată cu exactitate.
Aceast mormânt, ulterior cronologic complexelor descrise până acum, a
afectat suprafaţa locuinţei, în aşa fel încât, din ceilalţi pereţi au rămas resturi
sporadice de chirpici, împrăştiate de jur împrejurul scheletului, dar nu în cantităţi
considerabile. Un argument suplimentar care vine să susţină această ipoteză
este lipsa inventarului din preajma scheletului, excepţie făcând câteva fragmente
ceramice (dacice şi romane) şi orientarea lui pe direcţia vest-est, motive care pot
să indice cu un anumit grad de certitudine o datare mai târzie, spre sfârşitul
mileniului întâi al erei noastre şi începutul celui următor. Ipoteza că resturile de
chirpici provin de la un perete dărâmat, e susţinută de apariţia unor fragmente cu
urme de paie impregnate în ele. Materialele ceramice recuperate din aria cu
chirpici sunt preponderent de factură romană. În preajma scheletului uman,
ceramica caracterizează cronologic atât epoca romană, cât şi un orizont de
secolele IV – VI şi unul mai târziu, databil în jurul secolelor XIII - XIV. În ceea ce
priveşte mormântul, groapa acestuia nu s-a conturat cu precizie. Individul, aşezat
în decubitus dorsal, cu mâinile pe lângă corp şi palmele subduse parţial oaselor
bazinului, avea o înălţime de cca 1,65m, capul culcat spre stânga şi zdrobit
datorită presiunii solului. Au fost recuperate aproape toate oasele scheletului, mai
puţin câteva vertebre, rotula piciorului stâng şi laba piciorului stâng (înafara unui
metatarsian, situat la câţiva centimetri de originea anatomică). Cum s-a mai
precizat, individul nu beneficia de inventar, iar ceramica din apropierea sa,
imposibil de reconstituit în vase înregi, face parte din alt context arheologic.
Analizele preliminare arată că este vorba despre o femeie, cu vârsta cuprinsă
între 25-30 ani (vezi articolul următor). Nu excludem ipoteza ca acest cadavru să
nu fi beneficiat într-adevăr de groapă sepulcrală, respectiv să fie vorba de
aşezarea defunctei direct pe sol, eventual înfăşurată într-un giulgiu sau piele de
animal. 2 Cu toate acestea, în lipsa unei cercetări mai ample a sitului, nu ne putem
pronunţa prematur în această direcţie.
În suprafaţa cercetată au fost descoperite câteva tipuri ceramice.
Ceramica dacică (Planşele II – IV) este reprezentată prin cele două
categorii de vase şi anume cele lucrate cu mâna, respectiv cele lucrate la roată.
Primele amintite domină ca număr, iar formele preponderente sunt „vaseleborcan”
(de diferite dimensiuni), ceştile şi „vasele-sac”. Pasta este fie grosieră, fie
semifină, folosind ca degresant pietricele şi nisip, culoarea fiind brun - cărămizie
sau gri. Decorul constă în brâuri alveolare sau brăzdate, valuri, incizii, butoni.
Ceramica fină, lucrata la roată, e exemplificată prin fructiere şi chiupuri, cu
pasta de culoare gri, suprafaţa exterioară lustruită, având ca degresant nisip.
Ceramica romană (Planşa V) descoperită face parte din ceramica uzuală
produsă în atelierele ceramice de la Cristeşti. Atât în complexe, cât şi în stratul
de cultură, au fost găsite fragmente de farfurii, străchini, boluri, pahare, cupe,
1 Dumitru Popa, op. cit., p. 141
2 Emil Moldovan, Un ritual funerar insolit practicat în trecut de populaţiile din spaţiul românesc, în
Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani, Studii şi cercetări arheologice,
Alba Iulia 2005, p. 185 – 200.
70

oale, vase mari de provizii, confecţionate din pastă gălbuie - cărămizie şi gri,
unele dintre ele fiind acoperite de angobă. Decorul prezent pe aceste tipuri
ceramice este format din caneluri şi vopsea roşie. Un singur fragment din pastă
gri este ştampilat cu şiruri de frunze de ferigă.
Ceramica post-romană este caracteristică secolelor IV-VI (Planşa VI).
Majoritatea fragmentelor sunt buze sau funduri de vas, aparţinând unor recipiente
de dimensiuni intermediare şi mari (chiupuri), realizate dintr-o pastă cenuşie, la
roată (atât rapidă cât şi înceată), unele desprinse cu sfoara, cu nisip insuficient
cernut sau pietricele în pastă. Arderea este completă, neoxidantă. Decorul constă
din caneluri poziţionate pe gâtul sau pe umărul vasului.
O altă categorie ceramică este aceea care conţine microprundiş în pastă,
în cantitate mai mare, fapt ce dă aspectul grosier, de asemenea confecţionată la
roată, cu nuanţe de la cenuşiu până la negru, având un aspect grosier. Decorul,
în unele cazuri, este realizat cu rotiţa, în alte cazuri constă din caneluri adânci.
Este cel mai probabil ca această categorie să aparţină secolelor XIII-XIV (Planşa
VII).
*****
Putem afirma cu certitudine, în momentul de faţă, că situl descoperit
reprezintă o aşezare de epocă romană, în care au convieţuit băştinaşi daci şi
colonişti romani, dar şi aceştia de condiţie la fel de modestă. Această afirmaţie se
datorează asocierii ceramicii de factură romană (descoperită în context închis)
împreună cu cea cu brâu alveolar aplicat unor forme tipice dacice, dar şi apariţiei
fibulei cu genunchi, databilă la sfârşitul secolului al doilea şi începutul celui de-al
treilea, în stratul corespunzător acestui nivel. Situaţiile descoperite în secţiunile 1
şi 2 şi respectiv rămăşiţele locuinţei din caseta 1 sunt de pus în legătură cu
această epocă. Defunctul aparţine unei faze mai târzii a locurii în zonă, ulterioară
epocii romane, desemnând chiar o situaţie ulterioară secolului VI.
Atrage atenţia numărul impresionant de ceramică prezent în stratul de
arătură, care se întinde pe o suprafaţă de cca 2 ha, care acoperă cronologic mai
multe orizonturi de locuire: epoca romană, epoca medievală timpurie. Zona e
propice locuirii, situată într-un loc ferit, pe un teren cu terase domoale, în a cărui
vale curge astăzi pârâul Cecălăcii, care e foarte posibil să fi existat şi în vechime:
cele două pante în oglindă se întâlnesc într-un ic, unde se adună permanent apa
de ploaie şi probabil şi alte surse hidrografice, care dau naştere acestui pârâu. În
apropiere, în localitatea Aţintiş, sunt atestate urmele drumului roman, care a fost
utilizat o perioadă destul de îndelungată de timp, chiar şi după retragerea
romană, fapt care facilita circulaţia în zonă. La o distanţă de 20 km se află Ocna
Mureş, loc de exploatare a sării din cele mai vechi timpuri, element deosebit de
important pentru toate epocile istorice.
Prin urmare, în zona cercetată în această campanie, exista o aşezare de
epocă romană (fapt încă susţinut de existenţa unei categorii ceramice aparte,
atât în stratul arheologic cât şi în arătură), una postromană (secolele IV - VI) şi
probabil, un cimitir mai târziu (sfârşit de mileniu I - început de mileniu II), afirmaţie
care are pentru moment la bază descoperirea unui schelet de individ lipsit de
inventar şi orientat vest-est. E posibil, în acelaşi timp, să fie vorba despre un
mormânt izolat. Totodată, în vecinătatea puncului cercetat, e presupusă existenţa
unei aşezări medievale, datând aproximativ din secolele XIII - XIV. Cu siguranţă,
cercetările ulterioare vor clarifica situaţia, oferind informaţii care să certifice
existenţa acestor orizonturi succesive de locuire şi probabil de utilizare a zonei
respective ca loc de cimitir. Descoperirea nu este una izolată, din moment ce s-a
71

dovedit prin cercetări că zona e una bogată în vestigii similare, cum este spre
exemplu, aşezarea cercetată în cătunul Sfântul Gheorghe - Iernut 1 sau cea de la
Voivodeni 2 . Importanţa descoperirii rezidă în faptul că punctul nu a fost
repertorizat până în prezent şi cu siguranţă va contribui cu date importante, în
cazul în care cercetările vor fi extinse.
Dintr-o perspectivă mai generală, aşezarea de la Cecălaca nu este
singulară. Numai în perimetrul intracarpatic al Daciei romane au fost identificate
362 de astfel de descoperiri, această categorie de aşezări fiind cel mai bine
reprezentată în jumătatea estică a Daciei intracarpatice 3 .
Aşezarea de la Cecălaca, cel puţin în perimetrul sondat, a avut o locuire
de scurtă durată, fiind constatat un singur strat de locuire, destul de subţire şi nu
au fost sesizate urme de refacere sau extindere ale locuinţelor. Pare să fi fost
întemeiată în perioada timpurie a provinciei, argumente în acest sens sunt fibula
descoperită şi faptul că nu se constată un nivel de locuire pur dacic. Cazul
Cecălaca reprezintă un alt exemplu de aşezare rurală modestă întemeiată prin
amplul proces de colonizare şi strămutare a unei comunităţi autohtone.
La fel ca şi alte aşezări de acest tip, aşezarea de la Cecălaca este modestă,
se întinde pe o suprafaţă de 2-3 ha, iar construcţiile sunt foarte modeste, lipsind
cu totul construcţiile de tip roman (ziduri de piatră şi cărămizi, pavimente şi
folosirea cuielor şi scoabelor la îmbinări). Astfel, locuinţele, fie puţin adâncite, fie
de suprafaţă au fost construite din lemn şi lut şi acoperite cu materiale uşoare.
Din inventarul arheologic al acestor aşezări fac parte bunuri modeste de utilitate
economică şi domestică, vase, unelte, mai rar monede şi piese de podoabă.
1 A. Ursuţiu, Date privind aşezarea din sec. II-III de la Iernut, cătunul Sf. Gheorghe. Ceramica din
complexe, în Marisia, XXVI, 2000, p. 29-47.
2 M. Petică, Elemente de continuitate pe valea Mureşului superior – sondajul arheologic de la
Voivodeni, în Marisia, VIII, 1978, p. 81-93.
3 D. Popa, Consideraţii privind habitatul rural din spaţiul intracarpatic al Daciei romane, în, Acta
Terrae Septemcastrensis, I, 2002, p. 129-144.
72

BIBLIOGRAFIE
Sorin Cociş 2004
Valeriu Lazăr 1995
Mihai Petică 1978
Dumitru Popa 2002
Adrian Ursuţiu 2000
Fibulele din Dacia romană, 2004
Repertoriul arheologic al judeţului
Mureş 1995
Elemente de continuitate pe valea
Mureşului superior – sondajul
arheologic de la Voivodeni, în Marisia,
VIII, 1978
Consideraţii privind habitatul rural din
spaţiul intracarpatic al Daciei romane,
în, Acta Terrae Septemcastrensis, I,
2002
Date privind aşezarea din sec. II-III de
la Iernut, cătunul Sf. Gheorghe.
Ceramica din complexe, în Marisia,
XXVI, 2000
73