seria a treia, an III, nr. 7-8, iulie-august 2011 - Insemnari Iesene

seria a treia, 

an III, nr. 7-8, 

iulie-august 2011 

 

revist| de cultur| 

editat| de prim|ria 

municipi ului ia{i 

semneaz\: 

Anton AD|MU} 

{tefan AFLOROAEI 

Marian Victor BUCIU 

Traian T. CO{OVEI 

Constantin CUBLE{AN 

Codrin-Liviu CU}ITARU 

Alexandru DOBRESCU 

Ioan GRO{AN 

Dumitru IV|NESCU 

Simona MODREANU 

Dan MARTA 

Cor neliu OSTAHIE 

Mihai POPA 

Adrian Dinu RACHIERU 

Constantin ROMANESCU 

Dorel SCHOR 

Grete TARTLER 

Cornel UNGUREANU 

Doina URICARIU 

Eugen URICARU 

Însemn\ri 

ie[ene

~nsemn\ri ie[ene 

serie nou\, anul III, 

nr. 7-8 (iulie-august) 2011 

Revist\ de cultur\ `nfiin]at\ 

la 1 ianuarie 1936 de 

M. Sadoveanu, G. Top`rceanu 

[i Gr. T. Popa 

A doua serie (2004-2005) 

a ap\rut sub egida Universit\]ii de 

Medicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“ 

din Ia[i, fiind coordonat\ de 

Corneliu {tefanache 

[i Alexandru Dobrescu 

Colegiul de redac]ie: 

acad. Viorel Barbu 

acad. Valeriu D. Cotea 

Alexandru Dobrescu 

primar Gheorghe Nichita 

prof. univ. Constantin Romanescu 

Redactor [ef: 

Alexandru Dobrescu 

Tehnoredactare [i prepress: 

Think Pink Studio 

Prezentare artistic\: 

Aldo 

Tel.: 0758 / 102302 

E-mail: insemnariiesene@gmail.com 

www.insemnariiesene.ro 

Editor: Prim\ria Municipiului Ia[i 

ISSN: 1221-3241 

Revista „~nsemn\ri ie[ene“ este 

membr\ a Asocia]iei Revistelor, 

Imprimeriilor [i Editurilor Literare 

(A.R.I.E.L.) 

C U P R I N S 

EDITORIAL: 

Ironia soartei de Alexandru Dobrescu 1 

BROASCA {I BARZA: 

Lux de lux `ntr-o var\ de criz\ de Doina Uricariu 2 

MI{CAREA LITERAR|: 

Dou\ poeme de Dan Marta 7 

Pacienta de Eugen Uricaru 8 

{ase poeme de Traian T. Co[ovei 22 

CRONICA TRADUCERILOR: 

„Straniu“ sau „miraculos“? de Codrin Liviu Cu]itaru 24 

Patru poeme de Goethe traduse de Grete Tartler 27 

Dominique Strauss-Kahn [i literatura 

sau Sclava Isaura `n varianta francez\ de Simona Modreanu 28 

PENSULA {I DALTA: 

Fantezie cenzurat\ [i suprarealism decorativ: Doru Rotaru 

de Corneliu Ostahie 32 

Unitatea stilistic\ a artei medievale române[ti de Mihai Popa 36 

ZICERI: 

Ancorat `n realitate de Dorel Schor 43 

CAVE CANEM: 

Povestea unui Banchet de Anton Ad\mu] 44 

MI{CAREA IDEILOR: 

Ideea european\ `n filozofia româneasc\ modern\ (2) 

de {tefan Afloroaei 46 

~N R|SP|R: 

Cei doi Creang\ (3) de Adrian Dinu Rachieru 50 

Creang\ – scrieri, rescrieri de Cornel Ungureanu 55 

Critic\ [i politic\ la Nicolae Manolescu de Mihai Victor Buciu 58 

OCHIUL ANTICARULUI: 

Mircea Zaciu: „~nceputul sfâr[itului“ de Constantin Cuble[an 66 

FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA: 

Diverse [i nu tocmai de Constantin Romanescu 70 

ARHIVA: 

R\scoala din 1907 `n „Jurnalul de front“ al Regimentului 13 

„{tefan cel Mare“ din Ia[i de Dumitru Iv\nescu 72 

Memoriu asupra mar[urilor executate cu ocaziunea R\scoalei 

]\ranilor cu `ncepere de la 27 februarie 1907, aranjate pe zile 73 

PINALTY: 

Le Tour de France de Ioan Gro[an 82

Ironia soartei 

Într-o carte de acum vreo zece ani, 

dedicat\ memoriei profesorului 

clujean Mircea Zaciu [i al c\rei 

titlu vine din Mateiu Caragiale (~ntoar ce - 

rea `nvinsului), fo[tii studen]i, acum ei `n - 

[i[i persoane cunoscute, public\, al\ turi 

de amintiri, o seam\ de epistole de la cel 

disp\rut. Nota comun\ a scrisorilor e 

dezam\girea tr\it\ de autorul L\ncii lui 

Ahile dup\ ‘90, când tocmai apropia]ii 

s-au priceput s\-i am\rasc\ zilele, „aju- 

tându-l“ s\ plece scârbit de la catedra u - 

niversitar\ pe care o slujise o via]\. Spre 

deosebire de recuno[tin]\, dintotdea u na 

o rara avis, ingratitudinea face parte din - 

tre obi[nuin]ele purt\rii omene[ti, `ncât 

e aproape de mirare c\ un intelectual cu 

lecturile [i experien]a lui Mircea Zaciu mai 

avea ingenuitatea de a se a[tepta la alt - 

ceva. De[i, recunosc, una e ingratitu di nea 

descris\ `n c\r]i ori aflat\ din rela t\rile 

prietenilor [i cunoscu]ilor, care tre ze[te 

`n noi cel mult o indignare princi pial\, 

`ns\ lipsit\ – ca tot ce nu ne pri ve[ te nemijlocit 

– de consecin]e imediate, [i alta 

e ingratitudinea sim]it\ pe propria pie - 

le, capabil\ nu doar s\ ne tulbure e chili - 

brul sufletesc, dar câteodat\ s\ ni-l stri ce 

definitiv. Ceea ce i s-a `ntâmplat lui Mir cea 

Zaciu ]ine de domeniul excep]io na lu lui 

numai din perspectiva strict\ a pro feso - 

rului clujean, nepreg\tit, `n po fi da a ver - 

tismentelor literaturii [i ale vie]ii, s\ pri - 

measc\ r\spunsuri la antipodul ce lor pre - 

conizate de logic\ [i bunul sim]. Ci ne e `ns\ 

cu adev\rat preg\tit pentru ase me nea r\s - 

punsuri? ~n dulcele târg al Ie[i lor, un alt 

profesor, la fel de reputat, Const. Ciopraga, 

a avut parte de o simi lar\ „recu no[ - 

tin]\“ din partea celor pe ca re ì crescuse 

[i ocrotise, gr\bi]i s\-l dea deo parte, la 

cea dintâi ocazie, ca pe un obiect ce [i-a 

pierdut valoarea de `n trebu in]are. 

Însemn\ri ie[ene 

Exist\, totu[i, o deosebire sensibil\ `n - 

tre ingra]ii de pe Some[ [i cei de pe Bahlui: 

rândurile celor dintâi num\r\ câteva personalit\]i 

de prim\ mân\ ale culturii contemporane, 

cât\ vreme cei din urm\ ilus - 

treaz\ cu str\lucire mediocritatea `n plin 

e xerci]iu al func]iunii. Ei [i? E, din aceas - 

t\ pricin\, mai pu]in vinovat\ nerecuno[ - 

tin]a unora decât a celorlal]i? Ingratitu dinea 

lucreaz\ f\r\ discriminare [i cu concur - 

sul de[tep]ilor, [i al pro[tilor, [i al d\rui ]i - 

lor cu talent, [i al tenacilor veleitari. Atâta 

doar c\, venit\ din partea oamenilor `n de - 

plin\tatea facult\]ilor intelectuale [i artisti - 

ce, ea e parc\ infinit mai dureroas\. 

La `nceputul anului 1990, corpul profesoral 

al Universit\]ii din Ia[i a sim]it ne - 

Vladimir Ku[: 

Cupa m\rii 

voia s\ se despart\ de trecut. {i cum `mpli - 

nirea unui asemenea deziderat presupunea 

`ndep\rtarea celor ce se `nc\p\]ânau s\ re - 

prezinte trecutul, s-a declan[at o adev\ra t\ 

vân\toare de vr\jitoare. Cei mai vehemen]i 

sus]in\tori ai „cur\]eniei generale“ erau, 

cum se `ntâmpl\ de obicei, tic\lo[ii [i neis - 

pr\vi]ii travesti]i `n odrasle nevinovate ale 

democra]iei, `ntrecându-se care mai de ca - 

re s\ arate cu degetul cine trebuia `nl\ turat, 

tocmai ca s\ nu se bage de seam\ c\ ei ar fi 

meritat cei dintâi aceast\ soart\. S-au co - 

mis atunci multe [i grave nedrep t\]i, `ns\ nici 

unui tic\los [i nici unui neis pr\vit nu i s-a 

clintit vreun fir de p\r. Au a vut de su fe rit, 

`n schimb, câ]iva oameni nevinova]i, prin - 

tre care [i profesorul Mihai Dr\gan de la 

Facultatea de Litere, c\ruia bunii „co legi“ 

s-au gr\bit s\-i `ntocmeasc\ un re chi zito riu 

nu departe de al unui criminal de r\zboi. 

H\ituit la propriu, Mihai Dr\gan a suportat 

cu greu `ncercarea, s\n\tatea i s-a [ubrezit [i, 

dup\ nici trei ani, a murit covâr [it de su p\ - 

rare. Dar nemernicii care i-au transformat 

existen]a `n co[mar arat\ o s\ n\tate de invidiat, 

c\ci nici o remu[care nu le-a tulburat 

somnul, ba nu se sfiesc s\ le dea tinerelor 

genera]ii docte lec]ii de mo ralitate. 

Am plecat de la Mircea Zaciu [i respectul 

adev\rului `mi cere s\ `nchei tot cu el. 

Fiindc\ destinul a vrut ca profesorul de la 

Cluj, nepreg\tit a primi cu deta[are ingra - 

titudinea fo[tilor studen]i, s\ fie numit [e - 

ful comisiei ministeriale trimise la Ia[i pentru 

cercetarea „cazului“ Dr\gan. Iar Mir cea 

Zaciu, aproape c\ silit peste câ]iva ani s\ 

renun]e la catedr\, nici n-a catadixit s\-l as - 

culte pe `nvinuit, preferând s\-[i `nsu [eas - 

c\ acuza]iile din mizerele reclama]ii. 

Alexandru DOBRESCU 

1

oasca şi barza · broasca şi 

2 

Doina Uricariu 

Lux de lux 

`ntr-o var\ de criz\ 

Petecul de hârtie 

Dac\ lordul Ismay nu l-ar fi înso]it pe 

Churchill în octombrie 1944 la Moscova, 

toat\ târguiala cu procentele de influen]\ 

asupra României, Greciei, Iugoslaviei, Ungariei 

[i Bulgariei ar fi r\mas poate secret\. 

Dar el a v\zut hârtia pe care Churchill notase 

procentele [i a depus documentul la Bi - 

blioteca Kings College din Londra, în 1974. 

Adic\ la 30 de ani, dup\ ce s-a comis sfâ - 

[ierea Europei [i a milioane de destine. Do - 

cumentul a fost f\cut public mult mai târ - 

ziu. De acest decalaj în timp între fapte [i 

decizii care se iau peste capul nostru pro fi - 

t\ eterna întoarcere a minciunii [i r\ului pe 

p\mânt. Nu cred c\ m-a[ fi gândit la ase - 

menea lucruri chiar acum, în plin\ var\ cu 

m\ri de floarea soarelui inundându-mi o - 

chii de-a lungul turneului meu de lansare în 

]ar\ cu Scara leilor. Dar s-a produs mare le 

seism provocat de declara]ia pre[edinte lui 

despre MS regele Mihai. Lumea a r\ mas 

siderat\ ascultând ignobila fraz\. {i toat\ 

povestea cu ce ar fi f\cut pre[edintele în lo - 

cul regelui. La abdicarea for]at\, în 1941, 

la trecerea Prutului. Culminând cu locul lui 

Antonescu [i calomnia despre cine e tr\ - 

d\ torul [i sluga ru[ilor, etc. Eram în turneu 

cu volumele mele Scara leilor [i cu Maxilarul 

inferior plus albumele Cotroceni [i 

Antonovici. Pretutindeni cititorii mi-au ce - 

rut s\ m\ pozi]ionez fa]\ de pleava [i pulberea 

pe care le r\scolesc propaganda. 

Sunt milioane de români s\tui de sufi cien - 

]a, ostilitatea atavic\ [i ignoran]a cu tupeu 

care nu se jeneaz\ s\ vorbeasc\ despre ori - 

ce.Din p\cate nu î[i exprim\ lehamitea, revolta 

la acest continuu atac împotriva dem - 

nit\]ii [i IQ-ului unui popor, cât mai exist\. 

Fire[te c\ am considerat atacul la rege drept 

ceea ce [i a fost [i r\mâne: un atac la a dre - 

sa istoriei [i poporului român. Am urm\rit 

reac]iile intelectualilor sau t\cerile lor pe 

care nu vreau s\ le comentez. Celor ce au 

uimiri [i un aer feciorelnic [i azi în rela]ie cu 

adev\rul care le-ar viola iluzii bine recompensate, 

vreau s\ le amintesc câteva dintre 

reac]iile intelectualilor începând cu anii 44- 

Vladimir Ku[: 

45. Mul]i au în]eles repede, de la vl\dic\ la 

opinc\, faptul c\ se alege praful de destinul 

României. F\r\ s\ fi z\rit petecul de hârtie. 

E celebra scrisoarea de peste 30 de pagini 

trimis\ de regele Mihai I lui Roosevelt, în 

24 ianuarie 1945, în care descrie lucid, pe 

puncte, ce face aliatul sovietic din aliatul, 

o cupatul [i „eliberatul“ popor român [i institu]iile 

sale. R\spunsul i-a parvenit regelui 

dup\ decesul pre[edintelui american. Aces - 

ta nu se angaja prin nimic cu nimic, mai a - 

les c\ era [i la propriu pe lumea cealalt\. 

Dup\ eliberarea Ardealului de Nord, cu sa - 

crificii enorme de vie]i omene[ti, în 15 no - 

iembrie 1944, administra]ia român\ a fost 

înlocuit\ cu administra]ia militar\ sovietic\. 

Ac]iuni violente, provoc\ri [i înscen\ri ale 

unor unit\]i paramilitare, dotate [i instruite 

de sovietici, a[a-zisele „g\rzi patriotice“ a - 

vându-l drept [ef pe Emil Bodn\ra[, au în- 

R\s\rit de soare 

Însemn\ri ie[ene

ceput minarea terenurilor democra]iei, ciuruirea 

suveranit\]ii [i libert\]ilor României. 

În loc de statui, spânzur\torile 

Dar ce se întâmpla pe lumea literelor? În 

tran[eele cuvintelor? Cuvintele sunt arme 

pe care nu le neglijeaz\ nici o putere [i pe 

care vrea s\ le confi[te sau dezarmeze cât 

mai rapid. La 21 septembrie 1944, a ap\ - 

rut Scânteia, primul num\r oficial al ziaru - 

lui comunist. Redactor-[ef a fost numit Mi - 

ron Constantinescu. Acesta a început ofensiva 

de calomniere [i intimidare a oame nilor 

politici [i de cultur\. De la Dinu Br\ tia nu, 

Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Lucian Blaga, 

Constantin R\dulescu-Motru, Gala Galaction, 

Mircea Eliade, Gheorghe Br\ tia nu la 

ierarhia clerului ortodox, greco-ca tolic, pen - 

tru a nu marca acum decât o par te din ]in - 

te. Ion Gheorghe Maurer a constituit în 1 

octombrie 1944 Grupul Avo ca ]ilor Demo - 

cra]i. Iute a ap\rut [i o nou\ U niune a Scriitorilor. 

{i un Sindicat al Arti[ tilor Plastici. 

O Asocia]ie general\ a Clerului Ortodox. 

Marele guru încoronat al Tran zi]iei noastre, 

atotprezentul Silviu Brucan a început în 

Scânteia un atac instrumentat „cu mânie 

proletar\“ împotriva partidelor istorice [i 

liderilor care vor fi nimici]i. La 4 februarie 

1945, Miron Constantinescu semneaz\ un 

text imund. E uluit de faptul c\ nu s-au um - 

plut pie]ele publice de spânzur\tori [i p\ - 

durile [i câmpiile de salvele plutoanelor de 

execu]ie. Asculta]i asmu]irea la crim\ în ma - 

s\, scris\ de mâna unui intelectual, viitor 

Pre[edinte al Marii Adun\ri Na]ionale [i 

academician, c\zut în disgra]ie pe vremea 

lui Dej. Miron Constantinescu i-a râvnit 

scaunul, dup\ ce i-a rescris [i cosmetizat bi - 

ografia [i i-a început cultul personalit\]ii, 

cum a f\cut-o [i cu Ana Pauker [i avea s-o 

fac\ [i cu Ceau[escu, când e readus în prim 

planul puterii [i privilegiilor. E un personaj 

întunecat în romanul par]ial autobiografic 

scris de Lucian Blaga [i publicat postum: 

Luntrea lui Caron, unde poart\ numele de 

Constant Mironescu. Miron Constantines - 

cu tr\ie[te convulsiv aceast\ etern\ întoar - 

cere a intelectualilor ce se consider\ supe - 

riori în gra]iile puterii. Via]a lui e povestea 

unui lan] de mor]i, între care [i un matricid 

al fiicei sale Ileana c\reia îi cade victi - 

m\ Sulamita, so]ia. În plus, accidentele mor - 

tale, poate înscenate, pierderea fiilor îl pla - 

seaz\ în zona damn\rii. Setos de moarte, 

viitorul academician denun]\ ineficien]a 

Vladimir Ku[: 

scenariilor punitive:„Pân\ ast\zi, trebuia 

s\ avem spânzur\tori în\l]ate în mijlo cul 

pie]elor, de care s\ se atârne criminalii de 

r\zboi antonescieni. Pân\ azi trebu iau 

s\ r\sune p\durile [i câmpiile de salvele 

plutoanelor de execu]ie.” Nu se sfâr[ise 

r\zboiul, Armata român\ lupta al\turi de 

Alia]i [i Germania lupta, a[a nu î[i pre - 

g\tea înc\ Procesul de la Nurnberg, statutul 

[i prerogativele Tribunalului, iar lotul 

Antonescu era arestat la sovietici. 

Beneficiile tr\d\rii 

În 6 martie 1945 este instaurat primul 

guvern nedemocratic, pro-sovietic, guvernul 

Petru Groza.Va fi recunoscut de SUA 

[i Marea Britanie abia dup\ zece luni de la 

instalare. Atunci s-a s\pat pr\pastia între 

democra]ie [i totalitarismul ce va domina 

România pân\ în 1989, cu sechele [i resus - 

Pros & Cons 

cit\ri continue pân\ azi. Unii spun c\ Pe - 

tru Groza a intrat în gra]iile lui Stalin pen - 

tru c\ ]inea la vodc\. N-ar fi primul în isto - 

rie, chiar dac\ se schimb\ brandul b\uturii. 

Pe 6 martie, Mihail Sadoveanu a ]inut la 

Ateneul Român o conferin]\ despre Lumi - 

na care vine de la R\s\rit. Tr\darea inte - 

lectualilor români nu a func]ionat nici o 

clip\ în istorie pe principiul las\-m\ s\ te 

las, cu care lucreaz\ românii în alte situa]ii. 

Interesant ar fi s\ [tim c\ la Reforma a gra - 

broasca şi barza · broasca şi 


3


4 

r\ din 23 martie 1945, când 

conform Le gii nr 187, tere nu - 

rile ce dep\[eau supra fa ]a de 

50 de hectare erau expropiate, 

Petru Groza [i Mihail Sado - 

veanu au fost ex cep ta]i, a[a c\ 

[i-au p\strat mo[iile. N-am s\ 

trec cu vederea nici o asemenea 

tr\da re a intelectualilor [i 

arivi[tilor ce se folosesc de cultul 

personalit\]ilor Puterii [i de 

prostitu]ia cuvintelor. Apoi fac 

marche arrière, ca s\ revin\ în 

for]\ cu o nou\ vite z\. C\ l\ - 

toresc cu alt vehicol, mai per - 

for mant. A jung tot în fa]\, în 

linia întâi. Dup\ 1990, sunt câ - 

teva exemple notorii de inte - 

lec tuali aburca]i în vehicolul pu - 

terii c\ re ia i-au cân tat în strun\ 

sau au consiliat-o, apoi s-au 

de zis taman la ]anc de ea, când 

începea s\ se trag\ brazda a - 

legerilor [i sor]ii de iz bând\ 

erau în tab\ra opozi]iei. Cuvintele 

[i-au g\sit u[or direc]ia no - 

u\ f\ când sla lom [i exces de 

ratiocinatio, cu di chis [i ci nism 

manierist. Tricotatul unu pe fa - 

]\, u nul pe dos schimb\ pulo - 

verele de pe ecra ne [i scena 

politicii precum culoa rea cra - 

va telor [i e[arfelor. În 2 mai 

1946, s-a instituit prin Legea 

nr. 346 cenzura lite rar\. A tunci 

s-au interzis publicarea, dar [i 

circu la]ia, operei a 28 de autori 

români [i 27 de autori str\ini, 

între care se num\rau [i autorii 

fasci[ti Winston Churchill [i 

ge neralul Charles de Gaulle. 

Râd [i curcile la asemenea enormit\]i [i 

etichet\ri. Ce s\ m\ mai mir de „confu - 

zia“ [i „afazia“ con tempora nilor mei, care 

nu se cutremur\ a uzindu-[i starostele adulat 

cum desfigu reaz\ istoria [i orice valoa - 

re! Folosind un limbaj care a adus aminte 

de propaganda bru n\ [i de cea ro[ie, în 

Vladimir Ku[: 

dev\lm\[ie. Ce a însemnat Legea cenzurii 

din 1946? O bagatel\!!! 8.438 de titluri interzise 

pân\ la 1 mai 1948, 214 din Ior - 

ga, 128 din Goga, 19 din Vasile A lec sandri, 

12 din Caragiale, 11 din Emines cu, 10 

din Co[buc, 7 din Ti tu Maiorescu, 5 din 

Ion Creang\. Fire[te, s-a interzis [i Imnul 

Regal, primul imn al României 

independente, cântat în 1884, 

pe versurile lui Alecsandri [i mu - 

zica lui Eduard Hubsch. A fost 

interzis [i înlocuit cu imnul pentru 

RPR, pe versurile lui Aurel 

Baranga, apoi de Imnul de Stat 

al RPR, pe versuri de E ugen 

Frunz\ [i Dan De[liu, a poi de 

Imnul de Stat RSR pe muzica 

[i versurile lui Ci prian Porum - 

bescu, adaptate apoi de Ni co lae 

Ceau[escu. 

Tr\d\torii sau doar ling\ii 

tr\iau exta zul în fa]a amoebei 

ro[ii, cum a numit ambasadorul 

Bullitt comunismul. Ei ames tecau 

paradoxal proletcultismul cu 

mo nar his mul [i mo[ierismul incriminat. 

Unde, dac\ nu pe do - 

meniile Pele[ului [i în foste pa - 

late [i vile na]ionalizate? Ce mai 

conta un joc [i concurs de spart 

por]elanuri [i pa hare Baccarat, 

cu u[ile trântite anume când vin 

osp\tarii cu t\vile pli ne s\-i ser - 

veasc\. E drept c\ pa guba produs\ 

în serviciile regale era mult 

prea neînsemnat\ în compa ra ]ie 

cu pr\p\dul în oa meni. Nu m\ rul 

pro ceselor politice se ri dic\ în 

România la 134.150, în tre anii 

1945-1964. În aceste procese 

sunt implicate peste 549.400 

de persoa ne, conform cercet\ ri - 

lor publi cate de Denis Deletant 

în car tea sa, Teroarea comunis - 

t\ în România. Num\rul de]inu - 

]ilor politici trecea de un mili on. 

Flac\r\ Ce mare lucru! Concomitent, 

armata român\, înv\]\mântul 

românesc, partidele, administra]ia [i mai tot 

ce respira [i func]iona prin România trec 

prin malaxorul epur\rilor, procesului împotriva 

a[a-zi[ilor criminali de r\zboi. Personalit\]i 

ale culturii [i [tiin]ei româ ne[ti 

sunt azvârlite de la catedr\, trimise în la - 

g\ re de munc\ for]at\. Vor fi exterminate 

Însemn\ri ie[ene

în pu[c\rii sau în domiciliul for]at. Ion Lu - 

pa[, Mircea Vulc\nescu, Anton Golopen - 

]ia, Gheorghe Br\tianu, Ion Petrovici, Istrate 

Micescu, atâ]ia… Sunt marginaliza]i 

[i trata]i precum ni[te paria Constantin 

R\dulescu-Motru, Simion Mehedin]i, Lucian 

Blaga, Dimitrie Gusti, atâ]ia… 

Mihai Ralea e dintre cei care au sus ]i - 

nut între primii sistemul comunist. E r\s - 

pl\tit cu postul de la ambasada din Wa - 

shington. Merit\ ca s\ ne facem o imagi - 

ne complet\ [i s\ citim în arhive textele di - 

plomatului înregimentat, limbajul sulfuros. 

P\cat de mintea [i de cultura lui. Toat\ 

stricat\, cum vorbesc ]\ranii despre brân - 

za închegat\ cu cheaguri contraf\cute. U - 

nii intelectuali nu suport\ s\ nu fie în c\r - 

]ile epocii. Indiferent de pr\pastia compro - 

misului. Arghezi, C\linescu, Vianu [i al]ii 

ader\ la politica ro[ie sub presiuni mai 

Vladimir Ku[: 

mici sau mai mari, dar care nu le puneau 

via]a în pericol. Nu au remu[c\ri când î[i 

v\d colegii în închisori sau exclu[i din via - 

]a public\. Se bucur\ de golul pe care-l fac 

în jur, ca [i cum ar amplifica valoarea lor. 

Când simt c\ le fuge covorul puterii de sub 

picioare, fac m\rturisiri [i dau drumul re - 

mu[c\rilor tardive, precum spovedaniile 

dup\ dou\zeci de ani ale semnatarilor de 

angajamente [i rapoarte. 

Manualul unic 

[i resuscitarea lui Roller 

Ce m\ [ocheaz\ [i azi este c\ scrierea 

[i comentarea istoriei noastre se mai poa - 

te face pe sticl\ precum în 1947 [i mul]i ani 

dup\ aceea. Desfigurarea istoriei Ro mâ ni - 

ei, a[a cum apare în cartea plin\ de falsuri, 

publicat\ de Mihai Roller, s-a co mis atunci 

la indica]iile [i directivele NKVD. Dar nu 

Ultimul copac 

mai suntem în vara lui 1947. Isto ria RPR 

a lui Roller a fost manualul unic de istorie 

tip\rit în milioane de exemplare, ani la rând. 

Aceste milioane de exempla re, precum tris - 

ta poveste cu câinele lui Pav lov, au reu[it 

din p\cate s\ spele creierele multora care 

au înv\]at dup\ ea. Dar când scrie însu[i 

Arghezi c\ „istoria lui Roller e mai valo - 

roa s\ decât biblia“, nu po]i decât s\ te cu - 

tre muri. Roller a ajuns în 1952 mem brul 

A ca demiei Române. În anii ace ia de desfi - 

gura re a destinului României, Gheorghe I. 

Br\ tianu, [i el mare istoric, era exterminat. 

Al]i mari istorici erau azvârli]i în afara 

sistemului de înv\]\mânt. Roller condam - 

na Istoriile lui Iorga [i A. D. Xenopol ca 

an ti[tiin]ifice [i nebazate pe scrierile lui 

Marx, Engels [i Stalin. Ce s\ facem totu[i 

ca s\ nu ne mai trezim [i azi cu semeni ai 

no[tri care chiar dac\ nu au citit maculatura 

lui Roller ne vorbesc în limbajul ei 

despre mo narhie, partidele politice a[a-zis 

istorice, intelectualii neregimenta]i la Puterea 

în e xerci]iu? N-a[ vrea s\ cred c\ mai 

continu\ reeducarea poporului roman, 

str\mutarea valorilor, distrugerea patrimoniului, 

ac]iu nea de dezna]ionalizare [i aruncare 

în deri zoriu a reperelor. 

Nu trebuie s\ demon strez con[tiin]a mea 

european\ dup\ ce am publicat atâtea c\r]i 

cu un orizont european. Nu trebuie s\ po - 

menesc cet\]enia american\ [i pre]uirea 

pe care o dau culturii, civiliza]iei [i valori lor 

nord-americane [i de pe alte meridiane [i 

continente pe care mi-a fost dat s\ ajung. 

Nic\ieri nu am v\zut topite statuile lui Mestrovici, 

precum statuia ecvestr\ a lui Ca - 

rol I [i statuia lui Ferdinand cu cele patru 

victorii, în 1949 când a început distru ge - 

rea monumentelor din spa]iul public din România. 

Nic\ieri n-am dat peste sute de sta - 

tui topite, cruci comemorative d\râmate 

de pe monumentele eroilor din Primul [i al 

Doilea R\zboi mondial. Mormântul Ero u - 

lui Necunoscut din Parcul Carol a fost str\ - 

mutat la M\r\[e[ti. Numele unor ctitori 

sunt [terse de pe pl\cile de marmur\ [i înlocuite 

cu restauratorii contemporani, pri- 

broasca şi barza · broasca şi 


5


marii unor legislaturi care au f\cut ceva [i 

`[i trec numele pe zeci de panouri de campanie 

electoral\, nicidecum de drag pentru 

zona verde pe care au gospod\rit-o 

normal. Glorific\m într-un nou cult al personalit\]ilor 

indivizi care ne las\ ceva de pe 

urma scaunului pe care-l ocup\, f\r\ ca 

s\ fac\ prea mai mult. A[a cum fugim du - 

p\ r\ul cel mai mic, ne mul]umim [i cu bi - 

nele cel mai mic. Avem regi în pres\, fi losofie, 

mod\, baroni locali, regi [i buliba[e, 

dicta tori în literatur\, cultur\, faraoni ai 

Vladimir Ku[: 

ba nilor, Mari anonimi pe post de mecena. 

Tragem sfori [i n\ruim valori. Nu exist\ 

nivel mai mic sau mai mare în care s\ nu 

g\sim vreun [ef sau pre[edinte în ciuper - 

c\ ria de pre[e din]i care s\ nu se comporte 

pe post de un sul lui Dumnezeu. Sunt inte - 

lectuali de toate culorile care umbl\ [i în]e - 

penesc majestuos în public precum Majuscula 

în enluminur\ [i frontispiciu. Asta în 

vreme ce ar merita s\ scrie chiar textul de 

cur\]ire al a dev\rului de minciun\, al principiilor 

de pro paganda ce distruge sinap - 

~n lumea lui Cervantes 

se le româ ni lor cu editoriale [i ve[nicul laudatio 

sau a natema de serviciu. Lumea d\ 

premii, dar nu cite[te c\r]ile premiate, ne 

zbatem pen tru legi ale drogurilor [i în]ele - 

gerea literaturii prin narcotice. H\h\im 

complice [i superior la bancurile de spe lun - 

c\. Suntem marii absen]i ai unor îndatoriri 

dar pedepsim absen]a celorlal]i din trec\ - 

toarea noas tr\ prezen]\. Elimin\m din sce - 

n\ gene ra ]ii, cenzur\m diferen]a. Dac\ 

Roller [i-a scris Istoria fals\ a Ro mâ niei cu 

misiune de la NKVD, noi, care ne l\ud\m 

cu clarviziu nea min]ilor noastre, de ce nu 

ne întreb\m c\rui thriller morbid a par]ine 

aceast\ continu\ defilare [i azi a fantome - 

lor NKVD, a vocilor ce aduc în pre zent stri - 

goii anilor 44-89, resuscita]i în costume 

Armani, Ver sace, defilând în hai ne [i accesorii 

de lux de lux, cum se spune în limba 

mai no u\ vorbit\ de maneli[ti. Doam ne fe - 

re[te s\ vi n\ vorba despre intelectualii de 

intelectuali, de pre[edinte de pre[edin te! 

Regelui nu-i ad\ ug\m contra for]i. 

Pentru mul]i colegi ai mei scriitori, Go - 

gu R\dulescu a fost un activist luminat, c\ - 

ruia i-au datorat o viz\ în Occident, un n\ - 

vod cu ochiuri mai mari la cenzur\, protec]ie. 

Diziden]a sub protec]ie nu prea e di - 

ziden]\. Mie nu mi-a ie[it din minte un lu - 

cru pe care l-am aflat despre Gogu R\ du - 

lescu de la Pan Halippa [i de la al]ii. C\ a 

trecut, el, cet\]ean român, înot Prutul în 

ziua de 21 iunie 1941 [i i-a informat pe 

sovietici despre atacul iminent al armatei 

române. A devenit dup\ 1944 înalt acti vist 

[i demnitar comunist, al\turi de Ana Pa u - 

ker, Bodn\ra[, Vasile Luca, Nicolschi. Pe 

mine acest am\nunt m-a f\cut s\ nu-mi do - 

resc s\-l frecventez niciodat\, chiar dac\ 

m-ar fi ajutat s\-mi ob]in viza pentru Occi - 

dent. Pe care am primit-o în 1990 prima 

oar\. Sper c\ scriitorii care l-au frecventat 

pentru „activismul lui minunat“ nu cuno[ - 

teau acest detaliu al tr\d\rii de patrie. Dar 

eu am defectul s\ caut în cultur\ [i literatu - 

r\ mult mai mult decât stilul, salonul [i cenaclul 

literar, manifestele [i campaniile de 

autopropulsare ori de demolare. 

6 

Însemn\ri ie[ene

dou\ poeme de 

Dan Marta 

Weekend 

Îmi fusese sortit s\ m\ bucur de primele trei duminici 

din lun\ ca de mirese, s\ aduc dimpreun\ cu ele 

pagub\ în]elesului de obi[nuit prin neobi[nuit, 

iar a patra s\ mi se arate cuviincioas\, 

ca o binef\c\toare, atunci când voi fi t\b\cit suficient 

de celelalte trei. 

Cu prima, 

foloseam ni[te dorin]e pe post de scar\ 

[i coboram în beciul vie]ii s\ ne putem îmb\ta. 

Sorbeam un vin vechi f\cut din speran]e 

[i ajungeam din strâmbi drep]i de be]i, 

de nici nu mai auzeam cum bat tobele a r\zboi rece, 

semn c\ vine iarna. 

Cu a doua, 

M\ stabileam flotant într-o p\dure unde, 

când se înnora, vântul îmi umfla c\ma[a 

f\cut\ dintr-un in s\lbatic. 

Scoteam pe gur\ ni[te cuvinte sub form\ de globule 

[i m\ l\sam privit de izvoare politicoase 

c\rora le vorbeam despre cum fac din câmpii frontier\ 

sau despre copacii ce-[i trag pe ei pantaloni de 

p\mânt. 

Alteori, telelei, c\utam m\duva unor comori. 

A treia avea pl\mâni, nu glum\. 

Îmi striga înver[unat\ s\ iu]esc pasul spre biseric\, 

loc unde f\ceam dou\ tabere cu al]ii de teapa mea 

[i ne în]epam cu acele de siguran]\, fug\rindu-ne. 

Acele alea parc\ trebuiau s\ ne ]in\ prin[i 

unii de al]ii. 

Îngrozi]i de atâta dezordine [i praf v\zute de la o po[t\, 


câ]iva cunoscu]i cu dare larg\ de mân\, 

mi-au trimis o duminic\ oarb\ [i între dou\ vârste. 

Hoa[ca, 

s-a pus pe f\cut curat tr\gând cu aspiratorul! 

Dou\ lumi pe-o rol\ de film 

Pe la dumneavoastr\, pe-acolo, mai par ghe]arii a fri[c\? 

A, a]i trecut. 

N-am [tiut c\ privi]i o cascad\ ce pare de lapte, nu dric. 

A]i folosit creion [i indigo pentru a trage o dung\ pe 

p\mânt? 

P\i s\ nu v\ mire, e normal s\ apar\ sub ea un râu. 

E, cum s\ nu aflu despre îmbun\t\]irea stâncilor cu 

asfin]it? 

Totu[i, întreba]i ni[te str\nepoate de flori când se deschid. 

V\ vor spune în felurite culori cât de bine le este 

de când s-a angajat apa ca dulgher. Dac\ vre]i enun]uri. 

Dac\ vre]i un vocabular mai de Doamne-ajut\, mai elevat, 

v\ recomand tres\rirea p\durii. Dar vede]i s\ nu le[ina]i. 

Nu, doamn\, eu neapucând s\ m\ înrudesc cu acest 

gen de libertate, 

[tiu din auzite de astfel de sejururi. 

Unde sunt? Cum unde? 

Pe patul de spital, cu analiza cincinalului de înjunghiat 

pe la spate. 

Observ sfios cum [ov\iala cost\ iar piatra are o alt\ 

întrebuin]are. 

Dac\ dai peste vreunul mai destoinic, o po]i lua [i cu 

împrumut. 

Vi se descarc\ telefonul? Din al meu iese fum. 

Nu uita]i ce mi-a]i promis, c\ filma]i totul, 

poate a[a m\ voi face [i eu bine. S\ru’mâna, doamn\ 

Lume. 

- 

mişcarea literara · mişcarea li 

7

- 


8 

Eugen Uricaru 

Pacienta * 

Prima dintre cele trei mari uimiri ale vie]ii sale s-a petrecut 

a tunci când a aflat c\ sufer\ de o boal\ princiar\. Doctorul o 

con sultase mai pu]in timp decât îi trebuise pentru ca s\ ajung\ 

la un diagnostic. St\tea în fa]a ei cu o figur\ concentrat\, [tia 

c\ îi st\tea bine, era un b\rbat care dorea s\ fie admirat. Avea 

aproape [aptezeci de ani, dar nu i-ai fi dat mai mult de cincizeci, 

înalt, cu ochi alba[tri, înc\ vii [i de o culoare care te f\cea s\-]i 

spui ,,dac\ nu e un diavol, atunci e un b\rbat extraordinar“. 

– Cred c\ asta este. E o [ans\ la milioane. La zeci de mili oa - 

ne, ce mai. Domni[oar\… 

Nora P\r\lu]\, doar de câtva timp o chema a[a, dup\ so], 

rosti înceti[or, cu ro[ea]\ în obraz – Doamn\. Sunt c\s\torit\. 

Nu-[i dorise s\ se m\rite cu tot dinadinsul, dar nu fusese în 

sta re s\-i spun\ c\ îl refuz\. De fapt îi pl\cea Nelu, nu foarte 

mult, a[a încât s\-[i piard\ cump\tul, s\ ame]easc\ atunci când 

îl vedea, îl pl\cea un pic mai mult decât pe al]ii care îi f\ceau 

curte cu adev\rat. El nici nu-i f\cea curte. Sau nu-i d\dea târcoa - 

le, amabil, s\ritor, cu ochii rug\tori cum se întâmpla cu oricine 

altcineva. Nelu era doar prietenos. Prietenos [i direct. Atât de 

di rect încât dup\ o s\pt\mân\ îi spusese tot ce avea de spus. 

Nu erau lucruri extraordinare, dar era ceva care te lini[tea [i care 

îl f\cea s\ fie de neînlocuit. A[a c\, în ciuda unei perspective mo - 

notone, nu va fi niciodat\ purtat\ pe bra]e pe o scar\ interioar\, 

din salonul cu candelabre în dormitorul cu baldachin, a acceptat 

propunerea lui de a se c\s\tori. Nu era o mare iubire, dar era ce - 

va trainic. Toat\ adolescen]a a crezut c\ va ajunge prin]es\. N-a 

ajuns, în schimb doctorul acesta care, probabil, v\zuse destui oameni 

pe moarte [i de aceea p\rea cu totul obi[nuit cu orice ne - 

norocire, cu orice boal\ [i mai ales cu orice fel de sfâr[it al vie]ii, 

i-a spus ,,Doamn\, ave]i cu adev\rat o boal\ princiar\. Se chea - 

m\ «morbul lui Lampers» [i în ]ara noastr\ a mai existat un singur 

caz. Prin]ul Pangratti, mai cunoscut ca aviator decât ca prin]. 

Cred c\ asta e, «morbul lui Lampers». Apoi a t\cut [i Nora sim - 

]ea privirea lui albastr\ [i înghe]at\ ]intuind-o. Era limpede c\ 

nu se uita la ea ca la un pacient, ci ca un om de [tiin]\ la un ani - 

* Fragment dintr-un roman `n curs de apari]ie. 

mal de laborator pe care urmeaz\ s\ fac\ o experien]\. Doctorul 

întrev\zuse [ansa unui caz rar, va putea scrie cel pu]in un articol 

care s\ fac\ vâlv\ în lumea de specialitate [i poate chiar s\-l fac\ 

îndeajuns de celebru încât s\ i se permit\ s\ plece pe la congrese 

în str\in\tate. 

– De unde sunte]i? Nu ar\ta]i a bucure[teanc\… 

Nora nu se gândise niciodat\ c\ bucure[tencele arat\ într-un 

fel anume. Dar doctorul o nimerise. Nu era din Bucure[ti. Am pu - 

tea spune c\ dimpotriv\. Venise în Capital\ dup\ ce îl cunoscuse 

pe Nelu P\r\lu]\. Fusese o întâmplare romantic\, s-au întâlnit în 

tren, ea nu avea loc, el i-a cedat bancheta dar pân\ la urm\ au 

mers împreun\, în picioare, pe culoar, cu geamul deschis, era 

extrem de cald [i o fo[g\ial\ de nedescris, a[a c\ au stat aproape 

lipi]i unul de altul. La început tot zâmbeau stânjeni]i, el mirosea 

a tutun [i a iarb\, iar ea se parfumase în urm\ cu câteva zile, pe 

ascuns, cu ,,Nop]ile Moscovei“ o sticlu]\ albastr\, cum nu mai 

v\zuse pân\ atunci, dar, destul de repede li s-a p\rut c\ e firesc 

s\ stea lipi]i [i s\ se protejeze de coatele [i ghionturile solda]ilor 

în permisie. Nu era de la ]ar\, era dintr-o a[ezare care putea fi 

considerat\ or\[el sau târg, ceea ce era mai r\u. Norocul Vla di - 

ei, de acolo era, venea de la [coal\, fusese liceu, acum era [coal\ 

medie, de la întreprinderea de vinifica]ie cu crama ei din vremea 

lui [tefan cel Mare, toate lucrurile bune [i vechi erau din vremea 

lui, de la Circa financiar\ unde venea lumea din zon\ s\ pl\teas - 

c\ impozite [i taxe la cele câteva pr\v\lii ale coopera]iei, cândva 

dughene evreie[ti. Iar nenorocul venea din viile din jur, care ocupaser\ 

totul, toate dealurile, toate terasele, gr\dinile [i cur]ile. 

De la comer]ul de alt\dat\ r\m\seser\ case mari, cu etaj [i geamuri 

care se deschideau în afar\, mai toate pustii, iar de la vi]a 

de vie faptul c\ mai to]i oamenii, b\rba]i [i femei, erau tot timpul 

ame]i]i. Asta nu însemna c\ erau cumva bine-dispu[i sau vorb\ - 

re]i. A[a erau cei din Bucure[ti. În Vladia, totul era dimpotriv\. 

Dup\ episodul din tren, au corespondat o vreme [i dup\ fix 

[ase luni el a chemat-o la Bucure[ti, iar pe peronul G\rii de Nord 

a cerut-o de nevast\. 

Nelu P\r\lu]\ fusese atât de sigur, de decis în gândul lui, încât 

închiriase deja dou\ camere într-un cartier de case, la bloc era 

Însemn\ri ie[ene

prea scump, care, într-un fel, îi aducea aminte în fiecare zi de Vla - 

dia. Doar îi aducea aminte, nu avea acela[i efect deprimant când 

se uita pe geam [i vedea gardul de scândur\ neagr\, plasa de 

sâr m\ pe care se c\]\rase vi]a de vie, frunzele p\tate [i pompe 

de mân\ pentru ap\. Chiar [i apa era la fel de s\lcie, numai c\ 

în cartier trebuia s\ o fiarb\, erau mult mai mul]i oameni în jur 

decât la Vladia. Dar nu era nici pe departe atât de r\u cât s-ar fi 

putut crede, nu era deoarece avea un serviciu. O slujb\ neobi[ - 

nu it\, la care nu se gândise vreodat\. Era casier\ la un cinema - 

to graf, cam departe, în Lizeanu, o or\ [i jum\tate cu dou\ tram - 

vaie, dar nu serviciul era lucrul cel mai important, ci faptul c\ din 

cauza lui începuse s\ citeasc\. {i acas\ mai citea, cu totul întâmpl\tor 

[i f\r\ nici o pasiune. De fapt, la Vladia nu prea avea 

c\r]i la îndemân\. În cas\ nu erau decât dou\: ,,Vie]ile sfin]ilor“, 

din zestrea mamei, ea nu era bisericoas\, dar cartea era foarte 

ve che [i s-a transmis ca un secret de familie, [i o alta, destul de 

Vladimit Ku[: 


C\r]ile iubirii 

ferfeli]\, de la Cartea Rus\, f\r\ coper]i, dar cu foaia de titlu – 

Înfrângere – o carte trist\ [i greu de în]eles pentru ea. În tramvai 

a început s\ citeasc\. O f\cea în fiecare zi [i nu se oprea din ci - 

tit nici la serviciu. Citea [i se gândea la ceea ce aflase din carte 

aproape tot timpul. Doar când f\cea de mâncare [i când îi pu - 

nea în farfurie lui P\r\lu]\, seara târziu, mai mult pentru a p\stra 

un obicei, femeia îi pune în farfurie b\rbatului întâi, doar atunci 

era atent\ la lumea din jurul ei. Iar lumea din jurul s\u îi pl\cea 

din ce în ce mai pu]in. Sim]ea cum cre[te în ea o umbr\ neagr\, 

nu îndr\znea s\-[i închipuie c\ e o ciuperc\, un burete care se 

dezvolt\ [i î[i întinde miceliul în organele, în carnea [i în sângele 

ei, pentru asta e nevoie de un foarte mare curaj, poate [i de ne - 

p\sare fa]\ de propriul corp, o umbr\ care o golea de sine, înlo - 

cuind-o cu altceva. Mai bine spus, ar fi fost spus [i cu altcineva. 

Pentru a se p\stra, pentru a se ap\ra citea cu disperare, de mul - 

te ori f\r\ s\-i plac\ dar de fiecare dat\ câ[tigând ceva. Era o 

cap can\. O în[el\torie. Era exact ca în ,,Confesiunile unui opioman“, 

o carte atât de neobi[nuit\ [i de rea încât nu mai puteai 

sc\pa de ea. {tia c\ este un pericol, dar nu putea s\ nu se gândeasc\, 

s\ fie întristat\ de el. Cu cât citea mai mult, cu atât î[i d\ - 

dea mai bine seama de cât se întinsese în ea umbra aceea re ce, 

de cât de mult o cuprinsese [i o apuca disperarea. Disperarea c\ 

via]a ei devine cu orice zi care trecea tot mai jalnic\, f\r\ sens, 

f\r\ nici o dimensiune, exact ca o umbr\ care cre[te, dar care de 

fapt nu are nici un fel de consisten]\ [i de propriet\]i. A deve nit 

însp\imânt\toare când a descoperit c\ dincolo de orice sufe rin]\ 

moral\ [i sufleteasc\ era cu adev\rat bolnav\. De aceea se [i pre - 

zentase la doctor. Nu un doctor oarecare, de la un dispensar de 

întreprindere sau de cartier, ci cu adev\rat un specialist, un pro - 

fesor. Chiar a[a scria pe u[a cabinetului – Profesor Doctor Vlad 

Villara. Ajunsese la el cu o pil\. Nici nu i-a venit s\ cread\ când 

P\r\lu]\ i-a zis: ,,{efu, acesta era inginerul lui, un inginer tân\r 

cu nume lung Negrea-Negrescu, parc\ ar fi fost avocat, poa te 

provenea dintr-o familie de avoca]i, de aia îl [i cuno[tea pe Profesor, 

[efu a aranjat. Te duci joi diminea]a, te a[teapt\ la opt“. 

Î[i f\cuse o p\rere bun\ despre [eful lui P\r\lu]\ f\r\ s\-l cu - 

noasc\. {tia de la so]ul ei c\ era foarte citit, discutau acolo pe 

[antier tot felul de lucruri [i din pricina asta Nelu P\r\lu]\ a început 

s\ o întrebe tot felul de lucruri ba, mai mult, chiar începuse 

s\ pun\ mâna pe carte. Spre deosebire de ea, P\r\lu]\ citea sistematic, 

c\r]i de istorie [i chiar [i manuale de liceu, [coal\ pe ca - 

re el n-o f\cuse. M\car pentru aceast\ schimbare Nora avea un 

gând bun pentru inginer. 

– Eh, sunt cumva de la ]ar\. Nici o leg\tur\ cu prin]ii. Nu cred 

c\ v\ spune ceva localitatea asta, Vladia, e un or\[el care aduce 

- 


9

- 


10 

cu o comun\ sau o comun\ mai r\s\rit\ care aduce a or\[el. Se 

]in târguri, joia [i avem [i o fabric\ de vin. 

Profesorul zâmbi amuzat. Nu se a[tepta la o astfel de coinciden]\. 

Ca s\ vezi cum se aranjeaz\ lucrurile. În familia sa exista 

povestea prin]ului Pangratty, dar mai cu seam\ amintirea nemai - 

pomenitei sale pove[ti de dragoste cu o nobil\ rus\, lumea exa - 

gera spunând c\ era o rud\ a ]arului, Katia Feodorovna, K.F., 

care se ascunsese exact la Vladia de agen]ii sovieticilor care ur - 

m\reau, a[a se spune, s\ extermine orice eventual urma[ al ]arului 

Nicolae pentru a împiedica orice temei al unei Restaura]ii. 

Prin]ul o vizita [i nu era o vizit\ secret\. Mai precis, nu putea fi ]i - 

nut\ secret\ deoarece ajungea acolo cu avionul. Un avion u[or, un 

Potez, r\mas în proprietatea sa dup\ campania din 1918, dup\ 

ce, bineîn]eles, a fost dezarmat. Pove[tile despre vestitul prin] a - 

viator erau amplificate în emo]ia lor natural\ de faptul c\ într-a - 

dev\r, prin]ul suferea de o boal\ foarte rar\, cunoscut\ în manua - 

le, Testut [i Scholler erau cei mai cunoscu]i autori, drept ,,morbul 

lui Lampers“. Era bizar ca prin]ul s\ fi avut o astfel de mala - 

die, deoarece ea consta într-o întârziere, nu mult, fa]\ de nor malitate, 

a r\spunsului la stimuli. De exemplu, dac\ te atin geai cu 

degetul de o flac\r\, sim]eai arsura mai târziu ca de obicei, a[a 

c\ te puteai r\ni serios pentru c\ nu-]i d\deai seama in stantaneu 

c\ te arzi. Ori, prin]ul era pilot. Pilot de r\zboi. Nimeni nu i-ar fi 

dat pe mân\ un avion dac\ reflexele sale ar fi fost întârziate. Nu 

doar pentru c\ [i-ar fi pus în pericol via]a, dar mai cu seam\ pen - 

tru c\ ar fi f\cut praf aparatul. Se [tia c\ dintre toa te avioanele, 

Potez era cel mai scump. Chiar dac\ fusese cum p\rat de prin], 

avionul se afla în inventarul armatei [i paguba ar fi privit-o. 

În timp ce se uita la Nora, era o femeie interesant\, cu o bru - 

m\ de pistrui [i o siluet\ elegant\, chiar [i în rochia ce p\rea cum - 

p\rat\ cu mul]i ani în urm\, pe puncte, profesorul Villara soco - 

tea [ansele reale de a se afla în fa]a unui caz special, un caz care 

putea deveni un subiect de interes în lumea medical\ interna ]io - 

nal\. Era, cu adev\rat, o ocazie. Faptul c\ provenea de undeva 

din adâncul provinciei nu avea importan]\. Important era c\ ve - 

nea din Vladia, unde sigur Pangratty a stat o vreme. Luni, poate 

ani, dac\ aduni lunile. Despre ,,morbul lui Lampers“ nu se [tia 

mare lucru. Nu era o singularitate, sem\na în manifestarea vizi - 

bil\ cu alte boli. S\ zicem – lepra. Asta în sensul c\ putea sta ascuns 

cu zecile de ani pân\ s\ fie v\zut. Cum s-ar spune, st\tea 

în hibernare. Sau pândea. La fel e [i cu tuberculoza, majoritatea 

oamenilor sunt purt\tori de bacil [i numai la unii se manifest\. 

Chestiunea în cazul Lampers era c\ nimeni nu dovedise dac\ e 

o boal\ genetic\ sau una dobândit\. Nu molipsitoare, doar achi - 

zi ]ionat\ în anumite condi]iuni. 

– Deci nu ave]i nici o leg\tur\ cu prin]ul Pangratty. Dar ru[i 

în familie ave]i? 

Nora P\r\lu]\ f\cu ochii mari, era o mirare sincer\ care-i d\ - 

dea farmec. Profesorul Villara era insensibil la astfel de calit\]i 

feminine. Continu\ s\ priveasc\ întreb\tor, cu sprâncenele ridicate. 

Se mândrea c\ nu poart\ ochelari, chiar nu avea nevoie, 

cum se mândrea cu privirea lui rece [i albastr\. 

– Ru[i? Nu cred. Sau, cel pu]in n-am auzit de a[a ceva. În 

toa t\ Vladia [i prin împrejurimi nu este nici urm\ de rus. Nici în 

timpul r\zboiului n-au trecut pe acolo. În Vladia nu s-a petrecut 

niciodat\ nimic. Pân\ [i r\zboiul, armatele, bombardamentele 

ne-au ocolit. Ce s\ distrug\ în Vladina? Doctorul a zâmbit miste - 

rios – Pe lâng\ ceea ce se vede mai exist\ [i ceea ce nu se vede. 

Deci a[a, ru[i nu. Asta înseamn\ c\ nici nu [tii de existen]a Ka - 

Vladimir Ku[: 

Dansatoare Hibiscus 

Însemn\ri ie[ene

tiei Feudorovna, o aristocrat\ rusoaic\, to]i ru[ii fugi]i din ]ara 

lor sunt aristocra]i, parc\ a[a e, nu? 

Nu a[tepta nici o confirmare, tân\ra femeie din cabinetul lui 

era, într-un fel, [ansa vie]ii. Dac\ presupunerile sale se confirm\, 

va da de veste lumii [tiin]ifice interna]ionale c\ pân\ în acel moment 

a tr\it în eroare. Pentru oamenii de [tiin]\ eroarea e mai 

grav\ decât orice crim\, mai ales dac\ au crezut în ea. În fa]a lui 

se afla Nora P\r\lu]\, pe care nu destinul o trimesese acolo, ci 

Valer. Valeric\ Negrescu, b\iatul prietenilor s\i de-o via]\, acum 

inginer [i f\r\ nici o perspectiv\. Asta era gluma sor]ii, b\iatul 

acela de[tept, dar f\r\ viitor, ce altceva îl a[tepta în via]\ decât 

s\ construiasc\ blocuri, cele mai urâte blocuri din lume, i-a f\cut 

cadou marea [ans\. Morbul lui Lampers nu este nici molipsitor 

[i nici nu se transmite genetic. E un produs al mediului! Nu-i r\ - 

mânea decât s\ descopere sursa, ce anume din Vladia, apa, ae - 

rul, p\mântul, alimenta]ia, cauzeaz\ o astfel de maladie. Deocamdat\, 

Nora P\r\lu]\ era al doilea caz semnalat în România. 

Iar în lume, într-un secol, de când doctorul Lampers [i-a dat sea - 

ma c\ are de a face cu o maladie nou\ [i nu cu o indispozi]ie 

trec\toare, nu se semnalaser\ decât vreo patruzeci de cazuri. 

Doctorul Villara era convins c\ o astfel de boal\ nu putea fi 

decât provocat\ de ceva. Din p\cate, nu-l cunoscuse personal 

pe prin], tot ce [tia era din pove[tile de familie sau din pu]inele 

articole de specialitate dedicate maladiei [i nu persoanei prin ]u - 

lui. Pangratty era doar pomenit de câteva ori, cu argumente, ca 

prob\, în descrierea morbului. Iar apari]ia în cabinetul s\u a No - 

rei P\r\lu]\, apari]ie ce se datora tân\rului inginer care în tr-o zi, 

la o cafea jalnic\ într-o cofet\rie sordid\ din cartier, îi spusese 

foarte grav, nu se potrivea cu fa]a lui de ve[nic adolescent, la b\ - 

trâne]e va fi de-a dreptul comic, îi spusese rar [i ap\sat ,,în lu - 

mea asta în care r\ul e la vedere [i nim\nui nu-i pas\ de asta, 

nu po]i face binele decât pe ascuns, în secret“, nu era decât un 

semn al destinului. Poate era chiar binele pe care îl f\cea pe ascuns 

Valer, chiar f\r\ ca el s\ o [tie, f\r\ s\ inten]ioneze s\-l fa - 

c\, pentru c\ binele ce îl voise era s\-l ajute pe subalternul s\u, 

so]ul acestei tinere femei, ba dac\ era s\ priveasc\ pân\ la cap\t 

voise doar s\-[i fac\ sie[i un bine, s\-l îndatoreze pe maistru [i 

s\ se arate puternic [i generos. Ceea ce, la vârsta lui [i în lumea 

în care tr\im, n-avea nici un rost. Era chiar o gogom\nie. Dar 

asta nu avea nici o importan]\. Darul fusese f\cut [i el era recu - 

nosc\tor, va fi un articol senza]ional, va merge la congrese, va 

]ine conferin]e [i, cine [tie, poate boala se va numi în tratate 

,,maladia Lampers-Villara“. Iar el îi va aduce tân\rului s\u Mo[ 

Cr\ciun un ac de cravat\, c\ are nevoie, de[i toat\ ziua umbl\ 

cu o scurt\ de [antier, din p\nur\, [i o sticl\ de whisky. Pe feme - 


Vladimir Ku[: 

Insula comorii 

ie n-o va putea vindeca. Nimeni n-o putea vindeca pentru c\ n-ai 

cum s\ [tergi un r\u gre[it identificat. 

– Aha. N-ave]i ru[i în familie. Dar mai sufer\ careva dintre 

ru dele apropiate de astfel de simptome? Adic\ de încetinirea 

reac]iilor? 

Nora P\r\lu]\ ar fi putut r\spunde imediat c\ nu. Dar n-ar fi 

fost de folos pentru c\ mai avea rude apropiate pe care nu le 

v\ zuse niciodat\. Unchi, m\tu[i, copiii lor despre care [tia c\ 

exist\ din spusele p\rin]ilor. Copil\riser\ împreun\, dar erau mai 

mari [i r\zboiul îi prinsese de partea cealalt\ a apei. N-a aflat 

nici odat\ de ce nu s-au refugiat în ’40. Satele din jurul Vladiei 

erau pline de refugia]i, se deosebeau de restul oamenilor pentru 

c\ ]ineau Cr\ciunul de dou\ ori, odat\ cu toat\ lumea [i dup\ 

aceea, înc\ o dat\, singuri. Ea nu [tia ce [i cum s-a întâmplat, 

- 


11

- 


12 

Vladimir Ku[: 

Garderobul 

se n\scuse dup\ r\zboi [i nimeni nu pomenea nici acas\, nici la 

[coal\ de Basarabia, despre refugiu ori de ce li se întâmplase 

acestor oameni cu trecerea vremii. Era ca [i cum tuturor li se întâmplase 

ceva ru[inos, nepl\cut, dureros [i to]i laolalt\ hot\ râ - 

ser\ s\ nu mai vorbeasc\ vreodat\ despre acel fapt, ca s\ nu le 

mai fie înc\ o dat\ ru[ine, s\ nu mai sufere din nou. 

Despre aceste rude nu mai [tia nimic. Nici dac\ mai tr\iesc, 

nici dac\ muriser\, nici dac\ se mai afl\ acolo sau fuseser\ deporta]i 

în Kazahstan, dup\ cum se zvonise, dar nici asta nu era 

o [tire, cine lansase zvonul [i de ce? 

– Nu [tiu. Nu [tiu nimic despre rudele mele, a[a c\ nu v\ pot 

spune. Are vreo importan]\? 

Întrebarea cuprindea o doz\ de nelini[te, de team\. Nu era 

pl\cut s\ depinzi de persoane sau întâmpl\ri despre care nu [tii 

nimic [i nici nu ai cum s\ afli. 

Profesorul Villara râse u[urel. Avea dantur\ impecabil\, din 

por]elan, se sim]ea foarte bine din aceast\ cauz\ [i râdea larg, 

molipsitor, de câte ori avea prilejul. De data aceea zâmbetul era 

destul de re]inut. Faptul c\ nu putea s\ aib\ probe-martor în investiga]ii, 

nu doar p\rin]ii, putea fi un obstacol serios. În revistele 

de specialitate statistica e foarte important\. Dar ocazia era uni - 

c\ [i nu o va l\sa din mân\. 

– {tii, boala ta, s\-i spunem ,,suferin]\“, e un fel de autism.Se 

opri brusc, de parc\ ar fi f\cut o gaf\. ,,{tii ce-i aceea au tism?“ 

Nora clipi a naivitate. ,,O boal\ de copii. Am în]eles c\ e un 

fel de…dezinteres. O lips\ de interes fa]\ de lumea din jur. Copiii 

\[tia nu sunt bolnavi, ci pur [i simplu nu le pas\ de nimeni. Nu 

[tiu dac\ le pas\ de ei, dar sigur nu le pas\ de nimeni [i nimic. 

Cam asta trebuie s\ fie. De fapt n-am întâlnit niciodat\ un copil 

din acesta. Am gre[it?“ 

Doctorul o privi printre gene, ca pe o gâz\, morm\i destul 

de nemul]umit – Mda, asta ar putea fi simptome, dar nu maladia. 

Boala, pentru c\ totu[i e o suferin]\, doamn\, dac\ nu pentru ei, 

cu siguran]\ pentru cei din preajma lor, maladia asta const\ în 

încetinirea gândirii, cam a[a ceva. Copilul prelucreaz\ mai încet 

[i mai dezordonat datele, semnalele lumii înconjur\toare. La dum - 

neata e cam tot a[a, numai c\ e vorba de încetinirea transmiterii 

semnalelor, a percep]iei, cu gândirea stai bine, ba chiar foarte bi - 

ne, doar c\ nu prime[ti informa]iile în timp real. Sunt corecte, 

dar întârziate. Este, cum s\ spun, un decalaj, ca la filmul cu în - 

ce tin\torul, totul e adev\rat, totul e corect, numai c\ se întâmpl\ 

mai încet. Din cauza asta s-ar putea ca unele lucruri s\ par\ c\ 

sunt de fapt un vis, ca într-un vis, nu ca în realitate. Am dreptate, 

se întâmpl\ asta? 

Nora nu se gr\bi s\ r\spund\, dar în cele din urm\ încuvi in - 

]\…– S\ [ti]i c\ asta m-a [i f\cut s\ vin la cabinet. Uneori mi se 

întâmpl\ s\ am senza]ia c\ sunt în somn [i visez, alteori c\ nu 

sunt pe p\mânt, ci m\ mi[c în ap\, totul e încetinit [i alunec\ pe 

lâng\ tine, iar alteori am o stare extraordinar\, e pl\cut\ dar [tiu, 

nu mi-a spus nimeni dar [tiu, c\ este extrem de primejdioas\, 

plutesc în gol, ca astronau]ii, am v\zut la televizor un documentar, 

f\r\ gravita]ie. Nici nu mai [tiu ce s\ cred. E foarte grav? 

Profesorul Villara î[i puse în gând s\ nu uite s\ noteze exact 

simptomele, de obicei astfel de cazuri sunt deosebit de greu de 

investigat, pacien]ii sunt foarte re]inu]i în a-[i exprima adev\ra - 

te le st\ri, li se pare c\ ,,nu se cade“ s\-[i m\rturiseasc\ experien]ele 

care nu pot fi nici m\surate, nici probate, pân\ la urm\ 

sunt doar p\reri. E ca la bolnavii mintali, nu po]i s\-i ceri unuia 

s\-[i descrie simptomele, el le tr\ie[te, el este chiar acele manifest\ri, 

nu are cum s\ le observe. 

– Nu, nu e grav. Asta dac\ nu le iei în seam\ [i nu te protejezi. 

De aceea va trebui s\ veni]i la consulta]ii de cel pu]in dou\ 

Însemn\ri ie[ene

ori pe s\pt\mân\. De cel pu]in dou\ ori. De fapt ar trebui s\ v\ 

dau un bilet de trimitere pentru internare, dar nu va fi în folosul 

dumneavoastr\, iar un medic bun ac]ioneaz\ doar în interesul 

pacientului. 

Doctorul Villara spunea adev\rul, îns\ profesorul Villara era 

interesat mai mult de boal\ decât de pacient. Dac\ ar fi trimis-o 

pe tân\ra femeie la un spital, chiar la o clinic\ specializat\, risca 

s\ piard\ cazul din mân\. Mai devreme sau mai târziu, cineva 

[i-ar fi dat seama c\ are de a face cu un caz rar, extrem de rar, un 

caz care avea un poten]ial uria[. Un poten]ial de beneficii extrem 

de pre]ioase – conferin]e în str\in\tate, c\l\torii la congre se, invita]ii 

la institute de cercet\ri, articole în marile publica]ii medicale, 

poate chiar [i în ,,Journal of Phisicians“ ceea ce ar fi dus la un 

contract cu Ronbaxy ori m\car Galenica, un nou medicament ca - 

re i-ar putea purta numele, ,,Villarostop“, n-ar fi r\u de loc, chiar 

Vladimit Ku[: 


de dorit. Ar fi fost faimos [i invidiat, ceea ce era îndea juns. 

,,O s\ veni]i mar]ea [i vinerea, pute]i?“ 

Nora n-a r\spuns imediat. {tia c\ are ceva, înainte de a i-o 

spune profesorul, dar nu se gândise nici o clip\ c\ va trebui s\ 

depind\ atât de mult de acel ,,ceva“. Nu se închipuise pân\ a - 

tunci cu adev\rat bolnav\. Era doar o stare special\, uneori îi pl\ - 

cea, alteori o deranja, dar nu era o suferin]\ propriu-zis\. Înc\ 

nu fusese. Dar în acea jum\tate de or\ cât durase consulta]ia 

boala devenise real\, concret\, devenise dintr-o dat\ o ame nin - 

]are direct\. Nu mai era ceva nedeslu[it, ceva cu care putea s\ 

,,schimbe replici“, uneori l\sându-se cuprins\ de acea plutire-a - 

me]eal\ dintr-o pl\cere ascuns\, a[a ie[ea cu totul dintr-o realitate 

care nu-i pl\cea, din situa]ii enervante, sâcâitoare, se l\sa 

cuprins\ de acea ,,lips\ de gravita]ie“ [i totul devenea suportabil. 

Chiar [i trecerea timpului. În acea jum\tate de or\ suferin]a ei din 

Ultima cin\ 

- 


13

- 


14 

complice devenise adversar. Du[man. Nu [tia cum se întâmplase 

asta, dar b\nuia c\ odat\ diagnosticat\ maladia nu mai avea de 

ce s\ se prefac\, nu mai avea de ce s\ par\ un aliat, un tovar\[ 

de momente grele, fusese ar\tat\ cu degetul [i atunci devenise 

ce era, o suferin]\. Nu era vina doctorului ci doar a ei. Mergând 

la cabinet o scosese din amor]eal\, din pactul de – convie]uire – 

[i o împinsese s\ se arate a[a cum era cu adev\rat – o boal\. Sau 

poate c\ organismul ei în acea jum\tate de or\ renun]ase s\ mai 

fie precaut, renun]ase s\ se mai apere cu toate for]ele a[a cum 

faci când e[ti singur într-o confruntare, pentru c\ se încre din ]ea - 

z\ [tiin]ei [i puterilor doctorului. Orice ar fi fost, nu era mai bine 

ci mai r\u. Ai mai multe [anse când e[ti de unul singur, decât 

atunci când te dai pe mâinile altuia. 

Vladimir Ku[: 

Apusul Soarelui 

– {ti]i, eu lucrez în fiecare zi, de la amiaz\ pân\ seara târziu. 

Lucrez la un cinema, nu [tiu dac\… 

Profesorul îi zâmbi cu to]i din]ii s\i cu adev\rat str\lucitori 

,,o s\ veni]i diminea]a, mar]i [i vineri de la zece. O s\ v\ anun] 

din timp dac\ apare ceva, mai am activitate [tiin]ific\, simpo zi - 

oane, seminarii, în]elege]i!...“ 

Nora P\r\lu]\ încuviin]\, cum s\ nu în]eleag\, va veni de 

s\pt\mâna viitoare. 

Atunci profesorul Villara socoti c\ trebuie s\ închid\ cercul. 

V\ spuneam c\ la auti[ti avem de-a face cu o încetinire a prelucr\rii 

informa]iilor. Din aceast\ cauz\ ei par absen]i în realitate. 

De fapt este vorba de o defazare. Ca [i cum ar r\spunde la între - 

barea num\rul trei cu r\spunsul la întrebarea num\rul unu. E un 

defazaj temporal [i singura solu]ie ar fi organizarea unui nou 

ritm al evenimentelor, ceea ce este imposibil. Nu se poate ca 

majoritatea covâr[itoare s\-[i schimbe ritmul pentru a-i ajuta pe 

cei câ]iva care nu pot s\ ]in\ tempo-ul. La dumneavoastr\ este 

vorba de cu totul altceva, nu de un defazaj în gândire, gândirea 

este la locul ei, s-ar putea s\ fie mai bun\, mai rapid\ decât la 

foarte mul]i oameni, altfel nu-mi pot explica starea dumneavoas - 

tr\ general bun\. N-a]i avut accidente casnice, incidente? 

Nora scutur\ energic din cap ,,Nu, n-am avut“, dar de fapt 

nu spunea adev\rul. Cu câtva timp în urm\, i se întâmplaser\ 

lu cruri destul de nepl\cute. Observa cum dintr-o dat\ îi curgea 

sânge din deget sau i se b\[ic\ palmele [i abia dup\ aceea sim]ea 

în]ep\tura acului sau arsura de la fierul de c\lcat pe care le folosise 

[i apoi venea durerea. Nimic nu o avertizase c\ se întâmpl\ 

ceva cu ea. Iar dup\ ce se întâmpla venea durerea. Toate acestea 

s-au petrecut dup\ ce s-a m\ritat cu Nelu P\r\lu]\. Pân\ atunci 

n-a observat nimic. Nici în scurta perioad\ cât au stat împreun\ 

f\r\ s\ fie c\s\tori]i cu acte. Nu putea spune c\ nu fusese îndr\ - 

gostit\ de el, fusese, dar nu ca s\-[i piard\ capul. Cum s-ar spu - 

ne, nu fusese niciodat\ moart\ dup\ Nelu P\r\lu]\. Era obi[nuit, 

un b\rbat absolut obi[nuit, pu]in cam prea brunet, dup\ gustul 

ei, f\r\ pasiuni [i f\r\ vicii, mai fuma, mai bea câte un p\h\rel, 

dar ea avea impresia c\ o f\cea pentru c\ a[a erau b\rba]ii, nu 

pentru c\ ar fi g\sit vreo satisfac]ie în asta. Era ca o datorie. O 

pl\tea [i era lini[tit. Nu-[i f\cuse cine [tie ce gânduri, se temuse 

de fantezia, de puterea ei de imagina]ie dintotdeauna, înainte de 

a se duce cu el prima dat\ într-o garsonier\ str\in\, cu totul str\ - 

in\, era locuin]a unui prieten de-al lui, casa lor înc\ se mai zu - 

gr\vea [i nu aveau ap\ cald\, dar chiar atunci, când a fost întâia 

oar\ în pat cu el, [i-a dat seama c\ Nelu P\r\lu]\ f\cuse ceea ce 

f\cuse pentru c\ a[a se cuvenea. Chiar ]igara pe care a fumat-o 

Însemn\ri ie[ene

Vladimir Kus: 

dup\ aceea, poate v\zuse chestia asta prin filme ori auzise de la 

amici despre ea, i s-a p\rut nefireasc\ la el. Tr\gea din ea în sil\ 

[i se uita dup\ fiecare fum la cât mai era de ars. A stins-o de to - 

cul pantofului, frecând chi[tocul îndelung [i dup\ aceea l-a l\sat 

în buzunar, ca s\ nu lase urme. Uitându-se la el cum r\suce[te 

ce mai r\m\sese din ]igar\ într-o bucat\ de hârtie de ziar pe care 

o avusese preg\tit\ în buzunar, se gândise [i la asta, [i-a dat sea - 


Coborârea spre Mediterana 

ma c\ dac\ se va c\s\tori cu el nu va fi fericit\. Nici nefericit\. 

Va fi a[a [i a[a, c\ldu], cum se spune. Iar ,,c\ldu]“ era ceva greu 

de suportat. Cu toate acestea, a mers mai departe, nu se putea 

întoarce în Vladia dup\ ce, practic, a fugit cu maistrul P\r\lu]\. 

Nu s-ar fi întors oricum, era mai bine cu Nelu P\r\lu]\ decât s\ 

stea pe lâng\ cas\ acolo. St\tea toat\ ziua în cas\, f\cea de 

mâncare, mai sp\la, mai [tergea praful [i se uita pe fereastr\. 

Cu toate c\ nu era nimic nici nou, nici interesant se bucura când 

Nelu venea acas\. Îi punea în farfurii, apoi strângea farfuriile, le 

sp\la îndelung cu Tix, în vreme ce b\rbatul st\tea lungit pe canapea 

[i fuma. Se uita în tavan [i fuma în t\cere, iar ea nu-l întreba 

nimic, deoarece vedea c\ e obosit. Atât de obosit, încât nu avea 

nici un chef. Era atât de nepl\cut, încât ar fi preferat s\ vin\ beat. 

Poate ar fi înjurat-o, poate ar fi f\cut scandal, ar fi spart ceva. Dar 

Nelu P\r\lu]\ n-a venit beat niciodat\, cu toate c\ u neori miro - 

sea u[or, [tia [i ea c\ pe [antier mai trebuie s\ [i bei. Nu venea 

beat cu totul, c\ îi m\rturisise c\ mai în tinere]e, înainte de a o 

cunoa[te pe ea, de câ teva ori se îmb\tase atât de tare încât ,,i 

se rupsese filmul“. Dar de când a cunoscut-o, n-a mai sim]it ne - 

voia“. Chiar a[a, nu mai sim]ea nevoia s\ bea zdrav\n, se uita 

în tavan [i uneori adormea brusc. Atunci ea se apropia în vârful 

picioarelor, podelele vechi scâr]âiau, [i îi scotea ]igara aprins\ 

din col]ul gurii. Se uita la fa]a lui destins\ de somn [i atunci credea 

pe deplin c\-l iube[te. Erau momente rare, dar importante. 

S-au terminat când el a venit [i i-a spus ,,gata. ]i-am g\sit serviciu. 

La cinema.“ Chiar se terminase. N-a mai avut nici un prilej 

s\ constate c\ într-adev\r îl iube[te, pentru c\ via]a a luat-o raz - 

na. Ea venea târziu, dup\ ultimul spectacol [i când nu venea el 

dup\ ea, îl g\sea dormind de-a binelea, în pat, învelit cu plapu - 

ma tras\ peste cap, încovrigat ca un câine. Diminea]a el pleca 

cu primul tramvai [i se str\duia s\ n-o trezeasc\. Î[i lua servieta 

de mu[ama în care ea îi pusese mâncarea [i ie[ea f\r\ s\ încuie 

u[a. Pân\ când pleca la serviciu, f\cea gospod\rie. A[a a desco - 

perit c\ întâi vedea cum s-a t\iat [i mult mai târziu sim]ea dure - 

rea. A pus totul pe seama z\p\celii din capul ei. Citea în fiecare 

zi [i acas\ [i în tramvai [i când st\tea în ghereta ei [i nu venea 

nimeni s\ cumpere bilete. {i cu cât citea mai mult, cu atât i se 

p\ rea c\ e ceva gre[it în via]a ei. Gândul acesta o m\cina atunci 

când l\sa o carte din mân\. Era foarte preocupat\ c\ reu[ea s\ 

în]eleag\ atâtea lucruri, atâtea sentimente, s\ tr\iasc\ la propriu 

o mul]ime de întâmpl\ri [i s\ fie cuprins\ de atâta pasiune citind 

[i nu g\sea, nu mai g\sea nimic important sau atr\g\tor în via]a 

sa. Era extrem de îngrijorat\ c\ via]a ei trece în t\cere, pe nev\ - 

zute, ca apa din subterane [i nu i se va întâmpla nimic important. 

- 


15


- 

16 

Putea s\ cread\ c\ tot ce era frumos, pasionant, tot ce avea va - 

loare [i sens fusese deja scris, iar dac\ fusese scris nu se mai pu - 

tea întâmpla nim\nui. Sau cel pu]in ea nu va mai avea un astfel 

de noroc. Reu[ea s\ scurteze intervalele acestea de disperare lu - 

ând în mân\ o carte nou\. Ceea ce a f\cut-o s\ se îndoiasc\ de 

tot [i de toate a fost momentul în care l-a v\zut pe Nelu P\r\lu]\ 

citind în loc s\-l vad\ dormind. A intrat cu grij\, s\ nu-l trezeas - 

c\, s-a învârtit prin buc\t\rie, a b\ut un pahar cu lapte rece, i-a 

preg\tit un borcan cu buc\]i de carne în untur\ [i ni[te mur\turi 

într-o cutie de tabl\ cu capac, era o cutie de halva marmorat\, 

Vladimir Ku[: 

un adev\rat trofeu din colindatul prin magazinele din ce în ce 

mai pustii, a pus totul în serviet\ [i, când a intrat în camer\, în 

vârful picioarelor, cu pantofii în mân\, l-a v\zut cum citea în pat, 

sprijinit de pern\, îmbr\cat cu pijamaua în care st\tea toat\ duminica. 

{i-a ridicat ochii peste marginea coper]ii [i a privit-o fix. 

,,Ce faci?“ l-a întrebat Nora cu o uimire aproape agresiv\ în vo - 

ce. Puteai s\ crezi c\ e furioas\ pe el pentru c\ ar fi f\cut ceva 

nepermis, i-ar fi înc\lcat intimitatea. 

Nelu P\r\lu]\ a plesc\it, era felul lui nesuferit de a-i ar\ta c\ 

e pe deplin mul]umit de ceva: „– Nu vezi? Citesc. Numai c\ eu 

Podul la mod\ 

Însemn\ri ie[ene


Vladimir Ku[: 

Noaptea 

nu citesc romane. Romanele sunt pentru femei [i adolescen]i“. 

Demonstrativ i-a ridicat cartea [i a b\tut cu degetul ar\t\tor în 

cartonul coper]ii. Era ,,Statul [i revolu]ia“ de Lenin. 

Nora [i-a dat seama, a câta oar\?, c\ via]a ei viitoare va fi cu 

totul nefericit\. Cum putea fi altfel, dac\ era m\ritat\ cu un om 

care citea o astfel de carte? Când s-a vârât sub plapum\ [i a vrut 

s\ se întoarc\ cu spatele la el, ca de obicei, ca s\ nu-i simt\ respi - 

ra]ia destul de nepl\cut\, mai bea, mai fuma, Nelu a stins veioza 

[i s-a lipit de ea cum nu o mai f\cuse de mult\ vreme. N-a scos 

o vorb\ [i l-a l\sat în voia lui, pân\ la cap\t. L-a auzit cum oftea - 

z\ [i cum brusc a început s\ sfor\ie u[or. 

A doua zi diminea]a, în timp ce cur\]a cartofii pentru tocana 

pe care voia s\ i-o lase în cuptor, a v\zut îngrozit\ cum cartofii 

albi se umpluser\ de sânge ro[u str\lucitor. Apoi a început s\ o 

doar\ palma, avea o t\ietur\ zdrav\n\ între degetul mare [i ar\ - 

t\tor, i s-a p\rut c\ se z\re[te ligamentul sau chiar osul, la fel de 

alb ca un cartof. A aruncat cartea, se t\iase pentru c\ în timp ce 

cur\]a cartofii citea ,,Ro[u [i negru“ [i s-a sp\lat îndelung cu ap\ 

rece la chiuvet\. Sângele nu se oprea, a[a c\ a trebuit s\ pun\ 

sulfamid\, s\ aplice vat\ cu o]et [i s\ se lege strâns cu un batic. 

Nici despre incidentul acesta nu i-a spus profesorului Vilara. 

I-a spus doar c\ i se mai întâmpl\ s\ se loveasc\ cu genun - 

chiul sau cu [oldul de câte o mobil\ [i c\ o doare cam când începe 

s\ se învine]easc\ locul. 

,,Hm“ f\cu doctorul nemul]umit, parc\. ,,Deocamdat\ e acceptabil, 

dar s-ar putea s\ se întâmple [i chestii foarte nepl\cute. 

Mai bine de 80% din accidente, sunt accidente casnice. În]elege]i 

c\ poate deveni serios?“ 

Nora încerc\ s\ fie cooperant\: ,,{ti]i, m\ str\duiesc s\ fiu, 

cum s\-i spun, s\ fiu preventiv\. Ca [oferii. Am v\zut c\ peste tot 

scrie – conduce]i preventiv ¬. Eu m\ str\duiesc s\ tr\iesc preventiv. 

S\ anticipez. Dar nu totdeauna reu[esc. De fapt, nicioda - 

t\. ,,Dar v-a]i c\s\torit, locui]i în Capital\, nu s-ar putea spune c\ 

n-a]i reu[it s\ fi]i, hm, preventiv\“. Zâmbi din nou, de fapt profesorul 

c\p\tase un tic [i nici m\car nu era con[tient de asta, zâm - 

bea în orice situa]ie sigur pe efectul splendizilor s\i din]i de por - 

]elan. D\duse o c\ru]\ de bani pe ei [i nu puteai num\ra pe de - 

getele de la o mân\ pe ferici]ii posesori de o astfel de dantur\ în 

Bucure[ti. ,,Reu[ita dumneavoastr\ în via]\ este rezultatul unui în - 

delung exerci]iu, înc\ de mic\, de acolo, din Vladia, v-a]i confrun - 

tat cu problema asta a discontinuit\]ii pentru c\ asta este, e mai 

bi ne spus decât autism neurologic, cum se mai cheam\ acest morb 

al lui Lampers (era încântat c\ g\sise un termen nou [i extrem de 

expresiv, asta va fi bomba lui, discontinuitate para sim pa tic\, teribil!), 

asta v-a ajutat s\ v\ realiza]i în via]\, stimat\ doam n\!“ Desigur, 

profesorul Villara avea toate motivele s\ zâm beas c\ [i chiar 

zâmbi. Nora P\r\lu]\ îl privi cu ochii ei verzi ca frunza de leu[ tean. 

– În Vladia n-am avut nimic. Doar c\ nu-mi d\deam seama 

c\ de fapt m\ plictiseam. Nu eram nefericit\, asta s-a petrecut 

mai târziu, dup\ ce m-am c\s\torit. 

Profesorul Villara continua s\ noteze, a ridicat o clip\ ochii 

c\tre ea, p\rea evident preocupat s\ consemneze cât mai exact 

- 


17

- 


18 

Vladimir Ku[: 

Timpul nostru `mpreun\ 

spusele femeii, dar nu-[i putuse controla surpriza ,,Nefericit\? 

Chiar a[a?“ 

Nora schi]\ un zâmbet, era destul de neclar ca s\ poat\ suge - 

ra o sinceritate care nu-i f\cea bine, cred c\ a[a se cheam\ sta - 

rea asta. „– O am de cât\va vreme, o nemul]umire ap\s\toare, 

am a[a, cum s\ spun, senza]ia clar\ c\ via]a mea se scurge prin - 

tre degete, se risipe[te, nu are nici un rost.“ 

Profesorul se l\s\ pe speteaza scaunului s\u, era o pies\ de 

valoare cu care se mândrea, nu era o proprietate a spitalului cu 

toate c\ fusese obligat s\-l introduc\ în inventar, avea un num\r 

scris neglijent cu vopsea neagr\ pe locul auriu al mânerului din 

stânga, se l\s\ [i începu s\ loveasc\ u[urel cu pixul în caietul de 

însemn\ri. Caietul era cel mai pre]uit lucru din cariera sa. Avea 

o lad\ plin\ de astfel de caiete-jurnal. Acolo se aflau înregistrate 

cumva discu]iile sale cu pacien]ii, simptomele [i comentariile bolnavilor. 

Pentru c\ nu avea un medic asistent permanent alesese 

aceast\ solu]ie de auto-ap\rare [i cercetare [tiin]ific\. De câteva 

ori a ie[it din discu]ii controversate cu colegii aducând unul din 

caiete ca argument. Nu erau chiar ni[te caiete obi[nuite. Le numerota 

[i le sigila dând dou\ g\uri cu o [urubelni]\ iar prin ele 

trecea un [nur pe care îl înnoda între ultima copert\ [i ultima fi - 

l\. Peste nod aplica o etichet\ de caiet [colar, pe care scria câte 

pagini avea [i data sigil\rii. Desigur, fiecare pagin\ era numerotat\, 

a[a încât jurnalul putea fi luat în serios ca prob\. {i chiar 

fusese acceptat ca atare în câteva anchete neoficiale ale Direc]iei 

Sanitare pe care le avusese de suportat. Era vorba de cazuri banale 

în aparen]\, simple depresii sau nevroze. Uneori erau in - 

ven ]ii, dac\ nu simul\ri de-a dreptul. Exist\ o diferen]\ serioas\ 

între unele [i altele, inven]ia poate chiar fi o boal\, alta decât cea 

declarat\, omul crede cu adev\rat c\ are boala pe care a inventat-o. 

Cu simularea e altceva. Simularea, dac\ nu e un tertip pen - 

tru cine [tie ce interes, poate fi singura cale de sc\pare. El, di - 

tamai profesorul, cu o experien]\ clinic\ de invidiat, f\cea dou\ 

norme, una la Facultate [i alta la cabinet, n-a fost convins c\ o 

simulare poate fi singura cale de sc\pare a cuiva care gândea 

s\ n\tos. Dar a aflat asta de la Neculai Cr\ciun, care a intrat în 

cabinet cu aerul c\ a nimerit acolo din întâmplare. ,,Eu sunt Ne - 

cu lai Cr\ciun, omul care face daruri de dou\ ori. Dumneata cine 

e[ti, c\ eu îl caut pe doctorul Villara?“ 

Înalt, cu fa]a u[or ciupit\ de v\rsat, cu pielea întunecat\, dar 

f\r\ a putea fi considerat brunet, avea o culoare care parc\ ve - 

nea din\untru, din]ii în regul\, atletic dar neostentativ, cu mi[c\ri 

re]inute, aveai impresia c\ se str\duia s\ ascund\ o for]\ fizic\ 

neobi[nuit\, p\rea tot timpul încordat la maximum, dar nu aveai 

cum s\ o dovede[ti, era zâmbitor [i extrem de politicos. Purta un 

costum de tergal, le puteai vedea în toate vitrinele [i la Victoria 

[i la Adam, gloria comer]ului socialist, pantofi cu talp\ de crep [i 

o cravat\ u[or desf\cut\, albastr\, ca de elev de liceu. Se vedea 

c\ nu d\ prea mult pe felul în care arat\ dar nici nu voia s\ a tra - 

g\ aten]ia cumva. Nici prin elegan]\ nici prin modestie. ,,Eu sunt 

profesorul. Profesorul Villara“ [i de acea dat\ n-a mai zâmbit. 

– Ce bine îmi pare, doctore. Eu sunt cel care ]i-am spus c\ 

sunt. Te credeam a[a, cum s\ spun, mai b\trân [i cu barb\. Nu 

chiar o barb\ de pop\, dar un barbi[on acolo, s\ fie. {i nici nu 

por]i ochelari! Cine a mai v\zut un profesor [i un doctor f\r\ o - 

chelari? E pe bune? Ori, cum s\ zic, e din cochet\rie, s\ impresionezi 

femeile care vin la consulta]ii? Ochii vii [i zâmbetul larg, 

ca Iurie Darie!“ Începu s\ râd\ înfundat, din piept [i în timp ce 

râdea c\uta cu ochii un scaun. F\r\ nici o invita]ie s-a a[ezat, 

exact în fa]a lui, între ei, biroul pe care nu era decât lampa [i 

Însemn\ri ie[ene

ca ietul-jurnal. Villara închise cu un gest u[or caietul [i atunci î[i 

d\du seama c\ sora medical\ care de obicei î[i vâra capul pe 

u[\ s\ întrebe dac\ are nevoie de ceva, mai ales când avea o 

pa cient\ la consulta]ie, disp\ruse. Neculai Cr\ciun avea un zâmbet 

abia schi]at, o vioiciune profesional\ îi scânteia în privire, 

,,A[ vrea s\ v\ întreb dac\ tovar\[ul Grancea Todor este pacientul 

dumneavoastr\“. P\r\sise aerul de familiaritate ini]ial [i îi d\ - 

dea de în]eles c\ nu are decât o singur\ cale, s\ r\spund\ la în - 

treb\ri. Ceea ce a [i f\cut, i-a confirmat ceea ce [tia deja. Doar 

nu venise a[a, la întâmplare. Neculai Cr\ciun a scos un carne]el 

micu], foarte micu], îi înc\pea cu totul în palm\ [i un creion 

scurt, ca de tâmpl\rie. ,,Care este concluzia, m\ refer la diagnos - 

tic, tovar\[e profesor?“ Vilara privi în tavan, apoi culese o scam\ 

imaginar\ de pe um\rul drept. Sfâr[i prin a-[i privi unghiile. 

Avea de gând s\-i spun\ c\ exist\ secret profesional [i numai cu 

Vladimir Ku[: 


M\rul fluture 

ordin judec\toresc putea s\-i pun\ la dispozi]ie fi[a medical\. 

Neculai Cr\ciun nu se n\scuse ieri a[a c\ i-a luat-o înainte. ,,Nu 

v\ cer fi[a, cu toate c\ a[ putea s\ v\ fac s\ o pune]i la dispozi]ie 

singur, în]elege]i, nu? V\ rog doar s\-mi spune]i care a fost concluzia 

dumneavoastr\. Iar dac\ nu pute]i, m\ rog, chestiuni de 

deontologie, jur\mântul lui Hipocrat, chestii, trestii, atunci pute]i 

s\-mi ar\ta]i. Mie îmi ajunge.“ Profesorul Vilara ridic\ din sprân - 

cene a nedumerire, ce s\-i arate? Încerc\ totu[i o viclenie ,,To - 

var\[ul Grancea e pacient dar n-a fost niciodat\ la cabinet. Ofi - 

cial, nu e pe list\, în]elege]i. A fost o consulta]ie a[a, la rug\ - 

min te, f\r\ obliga]ii…“ 

Neculai Cr\ciun a zis sec ,,dou\. Au fost dou\ vizite, doctore. 

Mie îmi trebuie caietul. Caietul cu sigiliu, Unul cu copert\ pr\ - 

zu lie. Vreau s\ v\d ce ai scris acolo!“ 

Atunci doctorul se înro[i în obraz, scoase un sunet neclar, 

poate voia s\ protesteze, poate era extrem de surprins [i voia 

s\ câ[tige timp, s\ se poat\ controla. Neculai Cr\ciun pufni a 

ne mul]umire, ,,e calea cea mai simpl\, dumneavoastr\ nu în c\l - 

ca]i nici o regul\, nici un principiu iar eu îmi fac treaba. {i v\ 

mai [i asigur c\ totul r\mâne între noi. Între noi doi, asta vreau 

s\ spun.“ 

De caiete mai [tia, f\r\ nici o îndoial\ doar sora medical\. 

Iar ea lipsea. Nu lipsea de capul ei. A oftat profund, impresionat 

pentru oricine dar nu [i pentru Neculai Cr\ciun. Drept r\spuns 

Cr\ciun a întins mâna, cu palma deschis\, în semn c\ a[teapt\. 

S-a ridicat greoi, atunci [i-a dat seama prima dat\ c\ nu mai era 

atât de sprinten pe cât credea, începuse s\ îmb\trâneasc\. S-a 

dus în c\m\ru]a unde ]inea pachetele de cafea, sticlele cu ]uic\ 

tare, 52 de grade, cartu[ele de ]ig\ri, Kent [i Rothmans. A scotocit 

îndelung, respira greu [i era furios pe toate, întâi pe el [i du - 

p\ aceea pe sora medical\, poate era furios pe el pentru c\ nu 

ar fi putut s\ o dea afar\, pentru a[a ceva se premiaz\, nu se sanc - 

]ioneaz\ i-ar fi spus cei de la Serviciul de personal. Într-un târziu 

a venit cu caietul pr\zuliu, fiecare an avea culoarea lui, as ta era 

culoarea din 1971. Trecuser\ [ase ani [i un cutremur. ,,Iu nie. 

Iu nie 1971. Atunci a avut loc întrevederea“. Profesorul Vila - ra 

[tia c\ nu e bine s\ alunece de la subiectul enun]at, s\ nu accepte 

nici un fel de modificare. I-a spus destul de ferm încât s\-l fac\ pe 

Neculai Cr\ciun s\ încuviin]eze, chiar nemul]umit, dar s\ o fac\ 

,,E vorba de o consulta]ie, nu de o întrevedere. Eu nu-l cunosc pe 

tovar\[ul Grancea. L-am vizitat în scop profesional de dou\ ori, 

dar nu-l cunosc. Nu am nici un fel de rela]ii cu dumnealui“. 

Cr\ciun a morm\it ,,bine, bine, acum d\-mi caietul, unde ai 

notat prima însemnare? [i a doua?“ Dup\ ce a r\sfoit ni]el pa - 

- 


19

- 


20 

ginile, mai mult de form\, s\ mai câ[tige timp, lunile erau delimi - 

tate clar, cu hârtiu]e lipite pe col]ul drept, sus, al paginii. 

,,Aici. Uita]i-v\, scrie c\ pacientul Todor Grancea, salariat al 

C.C. al P.C.R. a solicitat un consult de specialitate prezentând 

urm\toarele simptome: tulbur\ri de…“ 

În acea clip\ Neculai Cr\ciun i-a smuls din mâini caietul, fuse - 

se o mi[care excelent\, fulger\toare, cu nimic previzibil\ ,,nu 

vreau s\ [tiu. Dumneata ai depus jur\mântul acela, eu nu“. {i 

f\r\ s\ se uite în caiet a rupt patru pagini dintr-o dat\, era foarte 

inteligent, a[a nimeni nu va [ti care pagin\ anume fusese distru - 

s\. Le-a rupt, le-a f\cut buc\]ele [i le-a dat foc în scrumiera de 

ceramic\ pe care doctorul o primise de la un pacient care î[i petrecuse 

concediul la Sl\nic Moldova, la recomandarea sa. Scrumiera 

era decorat\ cu frunze de stejar [i un urs mititel, vopsit cu 

bronz. Era un model care supravie]uise înc\ din ultimul r\zboi 

mondial, când la Sl\nic se instalase Statul Major german al frontului. 

,,{i cealalt\? Cealalt\ însemnare, c\ ai spus c\ au fost dou\ 

vizite?“ ,,A doua nu exist\, n-aveam motiv, tovar\[ul e perfect 

s\ n\tos. Eu îmi notez doar cazurile. El nu este un caz. E, cum 

s\ spun, o situa]ie de similare. Asta a fost în ’76“. 

– Ave]i caietul pe ’76? 

Doctorul ridic\ din umeri, ,,Sigur c\ le am. Sunt dou\. V\ in - 

tereseaz\? S\ [ti]i c\ nu e nimic referitor la…“ Cr\ciun f\cu un 

gest a plictis, ,,las\ asta, d\-mi caietele“. Cu astea era mai u[or, 

erau la vedere. Le aduse, vizitatorul le-a r\sfoit în grab\, de fapt 

nu-l interesau, le-a f\cut sul [i s-a uitat în jur dup\ un co[ de hârtii, 

dar nu ca s\-l arunce, ci doar s\-i arate doctorului ce are de 

gând s\ fac\. 

Gestul, care i s-a p\rut lui Vilara extrem de ofensiv, de jignitor, 

era înso]it de o expresie plin\ de dispre] fa]\ de s\r\cia [i de - 

c\derea evident\ a cabinetului. ,,Dom’doctor, s-a cam dus ba ba 

cu colacii… Acum ceva de b\gat la cap. Consulta]iile alea n-au 

avut loc niciodat\. În]elege]i, niciodat\. Nu e bine s\ te pi[i contra 

vântului. Ne-am în]eles? Nu e vorba de un secret de stat, s\ 

fie clar, este vorba de ceva mult mai important decât un secret 

de stat. E un secret din viitor.“ 

A ie[it l\sându-l cu gura c\scat\ [i senza]ia nepl\cut\ c\ Ne - 

cu lai Cr\ciun se juca a[a cum o pisic\ se joac\ cu [oarecele ei. 

Dup\ o lung\ perioad\ de gândire a ajuns la concluzia c\ e 

mai bine s\-[i noteze totul despre pacien]ii s\i decât s\ n-o fac\. 

S\ nu schimbe nimic, oricum ,,ei“ [tiu c\ o face, nu-l vor crede 

c\ n-a f\cut însemn\ri [i în caz de nevoie avea ce s\ le dea. Le 

luau [i bun\ ziua! Dac\ el ar fi renun]at, ei n-ar fi renun]at s\ ca - 

ute ceea ce nu exista. Unul ca Neculai Cr\ciun va [ti s\ ob]in\ 

Vladimit Ku[: 

Construc]ie la etaj 

de la el [i ce nu avea! Din aceast\ cauz\ avea ferma convingere 

c\ ,,jurnalele“ sale sunt un lucru extrem de important [i chiar pot 

fi de un real folos. {i lui, [i lor. Nu le cuno[tea prea bine interesele, 

dar dac\ le va fi de folos, o s\ poat\ cere [i el un pa[aport, 

o viz\ de ie[ire. 

– {i crezi c\ au o leg\tur\, st\rile astea de depresie, dumnea - 

voastr\ le numi]i ,,nefericire“, dar ele se cheam\ [tiin]ific ,,depre - 

Însemn\ri ie[ene

sie“, crezi c\ au vreo leg\tur\ cu manifestarea bolii, a morbului 

lui Lampers? 

Nora P\r\lu]\ era total dezam\git\ de vizit\, nu se a[tepta ca 

un profesor, un doctor, un savant, auzise destule despre Vilara 

[i de aceea se zb\tuse s\ ajung\ la el, s\-i spun\ c\ e bolnav\ de 

nefericire când pe ea o speria orice zgârietur\, orice lovitur\ în 

col]ul mesei. 

– Eu nu cred nimic. Eu sunt speriat\. Îngrijorat\. M\ în]e le - 

ge]i? {i chiar c\ sunt în pragul unei depresii dom’profesor! 

Profesorul Vilara se sperie pu]in. Trebuia s\ fie foarte atent, 

precaut s\ o conving\ s\ vin\ la un tratament. Habar nu avea 

ce tratament ar fi indicat, morbul lui Lampers era bun de tratate, 

nu de tratament. Trebuia s\ o studieze, s\ analizeze, s\ fac\ [i 

ni[te experimente, era cazul lui. {tia c\ mai devreme sau mai 

târziu, nu va mai veni la cabinet, se va duce la alt medic. Dac\ 

va fi m\car atent, î[i va da seama c\ e o ocazie, a[a cum [i-a dat 

seama [i el. O ocazie unic\ de a intra în bibliografii [i de a deveni 

pa[aportar. Nu avea de gând s\ o piard\. A[a c\ plus\. 

– E o chestiune serioas\. Pu]in cunoscut\, dar foarte serioa - 

s\. O s\ facem o planificare, dup\ cum v-am spus. O s\ v\ dau 

un tratament, dar va trebui s\ v\ angaja]i c\ ve]i veni de dou\ 

ori pe s\pt\mân\, cum v-am spus, diminea]a, c\ ave]i serviciu. 

Trebuie s\ urm\resc îndeaproape evolu]ia tratamentului. 

Inten]ionat spusese ,,evolu]ia tratamentului“, pentru c\ nu a - 

vea cum s\ [tie ce se va întâmpla cu banda. Scrise o re]et\ în ca - 

re recomand\ Zodoz, metformin\ [i ceva care s\ nu-i fac\ r\u, 

magneziu [i calciu. Toate femeile au nevoie de asta! Nu e bine 

s\ te joci cu potasiul [i sodiul, în rest toate elementele, dac\ sunt 

în plus, nu stric\. Ad\ug\ un antidepresiv u[or. Se gândi c\ sta - 

rea ei de nefericire se datora bolii. Dar se putea s\ fie [i invers. 

Nora P\r\lu]\ a luat re]eta cu emo]ie, venea momentul cel mai 

greu pentru ea, s\ scoat\ din saco[\ un pachet de ]ig\ri Kent [i 

unul de cafea Wiener Cafe, lipit cu scotch. I le d\duse inginerul 

lui Nelu atunci când i-a dat [i sfatul la ce doctor s\ mearg\ Nora. 

A scos pachetele [i le-a pus pe mas\. Câteva secunde docto - 

rul s-a pref\cut c\ nu le vede. De fapt se gândea ce s\ fac\. Nu 

avea nevoie de ele, dar dac\ nu le lua, putea s\ o fac\ s\ cread\ 

c\ nu mai are mult de tr\it. Asta era cutuma, de la incurabili nu 

se lua. S-a ridicat, a ocolit biroul, a cuprins-o de umeri, mirosea 

bine, era tân\r\ [i avea un metabolism bun [i o conduse u[or 

c\ tre u[\ atingându-i pielea gâtului cu muchia palmei. Pielea ei 

era cald\. 

– Ah, totu[i trebuie s\ v\ avertizez. De[i nu s-a dovedit, boala 

asta, ,,morbul lui Lampers“ poate conduce c\tre o tulburare de 


conversie. Altfel spus, o paralizie pe fond psihic. Deci nu boala 

d\ paralizia ci îngrijorarea, nelini[tea pacientului poate duce la 

aceast\ tulburare de conversie. 

Doctorul a sim]it cum gâtul femeii devine rigid, de parc\ n- 

ar mai fi fost gâtul unei femei, ci al statuii acesteia. Nu era decât 

frica de a se pierde pe sine. ,,Oh, s\ nu v\ fie fric\. Nu se poate 

în tâmpla a[a ceva dac\ o s\ veni]i la consulta]ii [i o s\ urma]i 

tratamentul. Nu sunte]i singur\, sunt al\turi de dumneavoastr\“. 

Nora P\r\lu]\ î[i întoarse capul [i îl privi cu recuno[tin]\. 

Chiar [i o vizit\ la doctor te poate face s\ fii fericit. 

Vladimit Ku[: 

Arbore genealogic 

- 


21

- 


22 

[ase poeme de 

Traian T. Co[ovei 

Bun\ diminea]a, Vietnam! 

pentru {tefania 

Bun\ diminea]a, Vietnam, bun\ diminea]a, tu, iubito, 

gata plictisit\ din vis 

de napalm [i elicoptere amare, desant care-mi apari 

noapte de noapte – 

tu, care decazi din plictis în plictis cu pistolul la [old, 

cu arma de neiubiri… strecurat\ sub tâmple. 

Eram Kala[nicovul t\u de cuvinte: 

gloan]e m\runte date la porcii zilei de mâine… 

perle aruncate, Vietnamul meu iubit pe s\turate, 

s\rutare de frig – Stephanie, mon amour, ce s\ fac? 

S\ te prefac în dansuri de bombardiere plutind peste ape, 

alunecând peste m\ri, s\ fiu desantul t\u de îmbr\]i[\ri! 

E[ti patul de arm\ ce ucide, ce mu[c\. 

E[ti Vietnamul meu de îmbr\]i[\ri, 

parfumul de cu[c\ unde se nasc [i mor 

ore târzii de bubuieli [i de [arm… 

Tu, care te joci de-a Saigonul inimii mele: 

cuvânt, îmbr\]i[\ri [i napalm! 

Cascada 

Vino tu, copile cu nume de Ieri – 

las\-]i capul u[or sub cascada de mângâieri – 

stânc\ fierbinte, acolo unde sfâr[esc [i cuvintele [i 

oceanul, 

unde verdele începe cu ofilirea… 

Unde cuvântul începe cu amu]irea. 

Acolo unde numai tu aprinzi focuri de tab\r\, 

ferestre de spaim\. 

Vino, tu, cea cu nume de Ieri 

[i las\ cascada s\-adoarm\. 

Zbor `ntrerupt 

Atât e[ti, atât ]i-a r\mas: 

o femeie care a tr\it de una singur\ 

într-o ]ar\ înghe]at\, – 

care a descoperit mai întâi focul care nu a ars niciodat\, 

care a întâlnit banchiza de ghea]\ care nu se va topi 

niciodat\, – 

dragostea scris\ m\runt pe c\r]i po[tale care nu vor 

ajunge la timp niciodat\, 

care a inventat un avion 

care nu a zburat niciodat\… 

Fotografia singurei femei care a tr\it 

într-o ]ar\ înghe]at\ 

viseaz\ [i acum în dialectul vânturilor potrivnice. 

Trandafirii t\i 

Când dragostea a devenit palpabil\ – m-am îndoit 

de cuvintele în]elep]ilor. 

Apoi, vara [i toamna [i iarna [i o iubit\ numit\ dup\ 

aceea, 

c\reia i-am scrijelit numele pe coaja unui ar]ar, 

mi s-au ar\tat cu un buchet de trandafiri. 

Când apele prim\verii i-au purtat trupul neprih\nit 

spre baraj, 

înc\ d\dea din aripi ca o pas\re c\l\toare: î[i dorea 

trandafiri. 

M\ trezesc. 

[i fagurele am\rui al mierii se întreab\: 

Însemn\ri ie[ene

dac\ securile sunt prea reci, dac\ ceasurile au amintiri? 

E o lege pe lumea asta: f\r\delegea! Fere[te-te de cei 

care nu mai au ferestre de la care s\ se arunce… iube[te-i 

pe cei din subsoluri! 

Au c\l\torit [i al]ii prin fa]a mea f\r\ s\-mi cear\ nimic. 

Smulgând subteranele s-au r\zvr\tit în zadar. 

Eu am locuit în bezn\, degeaba îmi bat la u[\. 

Dar când dragostea a devenit palpabil\ – cum spun 

în]elep]ii – 

strig [i eu prin ]evi: închide u[a! 

[i spune-le trandafirilor t\i s\-[i g\seasc\ pe altul! 

Vladimir Ku[: 


Gloat\ de ananas 

Goana dup\ aur 

S\ fiu copil [i s\ m\ joc cu juc\rii mari 

pedalând, galopând, alunecând pe-un patinoar de stânci, 

c\utând aur [i întinzând capcane în urma ta, 

departe în mun]i. 

Cu din]ii scrâ[ni]i, cu m\nu[ile de box 

prin care înc\ mi se mai poate citi în suflet – 

cu tricoul meu de pe vremea r\zboiului stelelor, 

într-un halat de spital de pe timpul frigului cosmic – 

a[a voi c\uta aur în timp ce tu dormi [i visezi. 

R\sturnând sertarele, ridicând du[umelele, 

a[a voi lucra la paginile rupte ale anilor mei. 

Cu ochii în lacrimi, cu fa]a pictat\, ascultând prin ]evi 

r\suflarea ta care adun\ lupii la u[\ – 

arzând ultimele scrisori ca s\ te pot privi înc\ o dat\ – 

astfel m\ voi întoarce la tine 

imediat dup\ ce goana dup\ aur se va sfâr[i 

[i din adâncul fotografiilor de familie 

te voi privi ca un adolescent de alt\ dat\, 

ca un tulbur\tor al ordinii publice care î]i bate în cuie 

fereastra, 

care acum î]i [terge lacrimile încet cu ]eava pistolului – 

care acum, iat\, 

î]i spune cât de mult te-a uitat. 

Oglind\ 

Ultimele stele s-au stins, luminile aeroportului 

au disp\rut în întuneric, 

pân\ [i becurile chioare de la bodega de peste drum 

au t\cut – semn c\ l\utarii plecaser\. 

Era lini[tea întunericului descheiat\ la [li] 

[i o curioas\ frenezie de a savura absen]a luminii 

ca [i cum ai rupe din codru o r\murea 

cu codru cu tot. 

Un fel de all inclusive pe care ]i-l ofer\ moartea 

înainte de a-]i ar\ta dormitorul [i panopliile 

înving\torilor 

spânzurând lene[ de pere]i. 

Sunt singur în camer\ [i mi-e fric\ de al]ii ca mine. 

- 


23

cronica traducerilor · cronica tr 

24 

„Straniu“ 

sau „miraculos“? 

R 

eeditarea, la editura ART, a 

faimoasei nuvele jamesiene 

The Turn of the Screw / O 

coard\ prea întins\ (în – nu ezit s\ spun 

– excep]ionala traducere a Antoanetei Ra - 

lian) * reprezint\ un fapt cultural demn de 

toat\ aten]ia. Textul – de[i redactat în cu - 

noscuta tradi]ie instituit\, teoretic [i practic, 

de Henry James, la sfâr[itul secolului 

al XIX-lea, în romanul european, a „a de - 

v\rului incomplet” [i „percep]iilor par ]i a - 

le” – r\mâne, de departe, drept cel mai 

criptic dintre toate cele scrise de autor de-a 

lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deo - 

po triv\, pe contemporanii [i succcesorii 

scriitorului. În timpul vie]ii, somat aproape 

de prieteni [i necunoscu]i s\ dea câteva 

ex plica]ii în leg\tur\ cu misterul impenetrabil 

al nara]iunii, James s-a m\rginit la 

men]ionarea unor posibile origini ale cre - 

a]iei lui [i la ni[te „portretiz\ri” textuale 

absolut generale. Într-o not\ de jurnal (12 

ianuarie 1895), î[i aminte[te c\ Arhiepiscopul 

de Canterbury – într-o sear\, când 

prozatorul ar fi avut o conversa]ie relaxan - 

t\ cu el – i-a relatat întâmpl\ri ciudate, po - 

vestite cândva de o doamn\ (cam confuz\) 

care fusese guvernant\ la o familie important\ 

din Londra. În acele „întâmpl\ri” 

stranii, apar fantomele unor servitori ai 

res pectivilor aristocra]i (servitori, evident, 

deceda]i cu mai mult timp înainte!) ce în - 

cearc\ s\ comunice cu copiii familiei, a - 

fla]i în grija naratoarei. Doamna se opune 

cu vehemen]\ acestei, cum s-o numim, 

„întâlniri de gradul trei”, [i intr\, f\r\ voia 

* Henry James – O coard\ prea întins\. 

Tra ducere din limba englez\ de Antoaneta Ra - 

lian, Bucure[ti: ART, 2009, 2011, 425 pp., 

34.95 RON 

Vladimir Ku[: 

ei, într-un joc parapsihologic periculos. În - 

tr-o scrisoare ulterioar\, adresat\ lui A. C. 

Benson (fiul arhiepiscopului), James reia 

povestea cu „vale]ii mor]i” [i „guvernanta 

anxioas\”, reiterând ideea c\ sursa princi - 

pal\ a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai 

târziu, într-o alt\ misiv\ (c\tre scriitorul H. 

G. Wells, de data aceasta), prozatorul î[i ca - 

racterizeaz\ propria oper\ ca pe un simplu 

„jeu d’esprit”, refuzând s\ adauge îns\ 

l\muriri suplimentare asupra enigmaticei 

sale intrigi. 

Subiectul nuvelei pare, din start, tras 

de p\r, anun]ând o „povestioar\” gotic\ – 

gen supralicitat, în culturile anglofone, în 

diverse etape istorice. Un grup de c\l\tori 

opri]i peste noapte la un han (printre care 

se afl\ însu[i autorul), parafrazând parc\ 

tehnica petrecerii timpului din Decame ro - 

nul lui Boccaccio, hot\r\sc s\ concureze 

într-un fel de competi]ie ad hoc a istorisi - 

ri lor înfrico[\toare. Unul dintre ei, cu numele 

de Douglas, dezam\git de nivelul 

horror-ului creionat în nara]iunile celorlal]i, 

pretinde c\ de]ine cea mai înfrico [\ - 

toare poveste scris\/spus\ vreodat\, cu 

Saltul 

Însemn\ri ie[ene

atât mai mult cu cât ea este adev\rat\. 

Apar]ine unei doamne cu care personajul 

nostru a fost foarte bun prieten. M\rturia 

în cauz\ se afl\, prin urmare, dincolo de 

orice suspiciune a lipsei de autenticitate. 

B\rbatul misterios trimite dup\ manuscris, 

iar apoi cite[te, în fa]a unei audien]e în - 

m\rmurite de spaim\ (audien]\ care nici 

nu mai apare, pentru „comentarii”, în fi - 

nal!) o confesiune ce-]i înghea]\ sângele în 

vene. Naratoarea (de dou\zeci de ani, la 

momentul întâmpl\rilor) vine la Londra 

pentru a se recupera dup\ o nevroz\ – ia - 

t\, totu[i, un detaliu meta-textual notabil! 

– [i pentru a sc\pa de sub autoritatea exa - 

cerbat\ a unui p\rinte sever (reverend anglican). 

Ea (de observat c\ protago nistapovestitoare 

nu are nume) ob]ine o slujb\ 

de guvernant\ (la un înalt aristocrat londo - 

nez) cu rigori cam ciudate. Tân\rul nobil 

î[i ]ine doi nepo]i orfani (Miles [i Flo ra) la 

una dintre propriet\]ile lui, asi gurându-le 

tot ceea ce le trebuie. To - tu[i, dore[te ca 

guvernanta pe care o angajeaz\ s\ fie, în 

totalitate, responsabil\ pentru educa]ia lor, 

el refuzând s\ fie deranjat cu vreo proble - 

m\. Cei doi copii (frate [i sor\), bizari, e - 

nigma tici, o vor atrage pe tân\ra deruta t\ 

în aventura vie]ii ei. 

Conform percep]iilor naratoarei, Mi - 

les [i Flora comunic\ subliminal cu un oa - 

recare Peter Quint [i o oareca re domni - 

[oar\ Jessel, doi fo[ti servitori (Miss Jessel 

este chiar pre dece- soarea protagonistei!) 

deceda]i cu ce va vreme înainte. Guvernanta 

înce pe, ca atare, o adev\rat\ cruci - 

ad\ de – ceea ce ea nume[te – salvare a 

co piilor (a c\ror inocen]\ a fost, pre zum - 

tiv, „corupt\” de c\tre maleficii mesageri). 

Lupta eroinei (niciodat\ vi zibil\ sau m\car 

inteligibil\ celorlal]i din jurul ei) amestec\ 

delirul, erotis mul, parapsihologia [i religia 

într-un comportament ce se revel\, f\r\ 

nici un dubiu, drept neurotic (în excesul fi - 

nal, de a-l proteja pe Miles de privi ri le diabolice 

ale lui Peter Quint pe ca re, se în]e - 

le ge, doar naratoarea îl ve de, guvernanta îl 

strânge atât de tare pe copil în bra]e, încât 


Vladimir Ku[: Arbore genealogic 2 

... îl omoar\, asfixiindu-l). James introduce 

aici, spre stupoarea, a[ zice, contempora - 

nilor s\i, o problem\ mai subtil\, a credibi - 

lit\ ]ii unui narator. „Adev\rul” constituie 

rezultatul ultim al felului în care noi percepem 

lumea din jurul nostru. „Adev\rul” 

fic]iunii, similar, nu poate fi de cât suma re - 

prezent\rilor articulate în con [tiin]a („reflectoare”) 

a unui narator. Avant la lettre, 

scriitorul propune – cumva consecutiv la 

tema de ansamblu a nuvelei lui – o discu]ie 

despre natura fantasticului. Se [tie, într-o 


25


Vladimir Ku[: 

lucrare celebr\, din anii [aizeci (Introduce - 

re în literatura fantastic\), Tzve tan Todo - 

rov identific\ dou\ categorii, a[a-zicând, 

de „supranatural” în proza gotic\ – straniul 

[i miraculosul. Prima se refer\ la 

acel epic apt s\ creeze numai impresia de 

supranatural, întrucât rezolv\, la sfâr[it, 

misterul cu mijloace „naturale”, „[tiin]i fi - 

Cheia dragostei 

ce”. A doua tipizeaz\ epicul care constru - 

ie[te o parabol\ fantastic\, suspendând 

totul, în final, în alegoria supranatural\. 

Anticipând dezbaterile teoretice ale secolului 

XX, Henry James (un teoretician literar 

de prim\ mân\ el însu[i) ne întreab\, indi - 

rect, dac\ pl\smuirea naratoarei sale este 

„stranie” ori „miraculoas\”? 

De[i exist\ contraargumente în text 

(cum reu[e[te, de pild\, eroina s\-l descrie 

perfect pe Peter Quint – individ pe care nu 

l-a cunoscut niciodat\ – dac\ nu-i vede fan - 

toma cu a dev\rat?), r\spunsul nu poa te fi 

de cât primul. James scrie un text „stra - 

niu” (cu explica]ie „[tiin]ific\” în nebunia 

protagonistei), întrucât vrea s\-[i autova - 

li deze vechea ipotez\ critic\, du p\ care 

orice narator porne[te din „real” doar pen - 

tru a sfâr[i în „fic]io nalul” cel mai pur. În 

plus, în timp, comentatorii au g\sit ra]iuni 

la dile ma „descrierii” lui Peter Quint. Singura 

care-i confirm\ guvernantei c\ fizio - 

nomia strigoiului z\rit de ea co respunde 

chiar cu cea a fostului ser vitor este doam - 

na Grose, un per sonaj redundant (responsabil\, 

pân\ la venirea naratoarei cu edu - 

ca]ia/îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simi]i 

mar ginalizat\ de venirea noii guvernante 

pe domeniu (cu atât mai mult cu cât nu a - 

re o familie proprie [i deplânge absen]a ma - 

ternit\]ii). În consecin]\, doamna Grose 

speculeaz\ instabilitatea emo]ional\ a pro - 

tagonistei, inducându-i o nevroz\ devastatoare. 

Exegezele au vorbit, totodat\, de - 

spre pre-freudianism, ezoterism sau sexu - 

alitate pervertit\ (se manifest\, dup\ unii, 

un comportament erotizat al gu vernantei 

fa]\ de Miles care, astfel, ar putea fi de 

fapt Douglas – corupt sexual în copil\rie; 

moartea lui Miles nu ar fi real\, ci meta - 

fora unei „pier deri a inocen]ei”). În sfâr[it, 

scenariul spe cula]iilor a fost premeditat de 

James, în e fortul lui de “decredibilizare” a 

naratorului. Ne afl\m în fa]a unui maestru 

incontestabil al artei fic]iunii. 

Codrin-Liviu CU}ITARU 

26 

Însemn\ri ie[ene

Patru poeme de Goethe 

Unul [i totul 

(Eins und Alles) 1 

Spre-a se g\si-n nem\rginire, 

Oricare Unu s-ar topire, 

S-ar duce unde nu-i necaz; 

În loc de dor aprins, voin]\, 

De cereri [i de trebuin]\, 

A renun]a-i pl\cut r\gaz. 

Suflet al lumii, fii în noi! 

Luptând cu duhul vremii-apoi 

Ne-o fi u[or, ne vom pricepe. 

Spirite blând p\rtinitoare 

Mae[tri ni-s pe calea care 

Spre Atotf\c\tor un cep e. 

Spre cel ce face [i reface, 

Încât nimic de piatr\ zace, 

E fapt\ ve[nic\ [i vie. 

Cele ce nu-s, s\ fie vor, 

Sori clari, p\mânturi în culori, 

Doar s\ nu cad\ în somnie. 

Ci se creeze în mi[care, 

Întâi formare, -apoi schimbare, 

Doar aparent st\ clipa-n zi. 

Eternul mi[c\-n ce creat e, 

C\ci spre nimic se spulber toate 

Ca s\ dureze în a fi. 

Simbol 2 

Calea zidarului 

Ca via]a-al ei fir e 

{i-ntreaga-i ]intire 

Cum omul cu harul lui 

Înf\ptuie-n lume. 

Din timp ce-o s\ vin\, 

Dureri, bucurie, 

Ochiul nu [tie. 

Ci mergi cu senin\ 

Minte, -nainte. 


Dep\rtate [i grele 

Cortine întram\ 

Sl\vire [i team\. 

Sus în cer stele 

Iar jos sunt morminte. 

De cuge]i pe cale 

De-aproape la rostul lor 

Vezi în pieptul eroilor 

Vezi fiori de-ndoial\ 

Prin negura sinelui. 

Îns\ dincolo cre[te 

De duhuri strigare, 

De me[teri, mai tare: 

F\r\-oprire spore[te 

Puterile binelui! 

Cununi împletite-s 

T\cute-n durat\ 

Celor vrednici r\splat\ 

De str\danii-mplinite: 

Sperându-le, crede]i! 

S\rb\toarea epifaniei 

(Epiphaniasfest) 3 

Trei crai cu-a lor stea la drumul cr\iesc 

M\nânc\ [i beau, dar nimic nu pl\tesc; 

Mâncarea-ndr\gesc, s\ bea se gr\besc, 

M\nânc\ [i beau, dar nimic nu pl\tesc. 

Trei crai ce sosir\ aici cu temei 

La num\r nu-s patru, ci tot numai trei; 

Al patrulea dac-ar veni lâng\ ei, 

Cu unul spori]i ar fi sfin]ii crai, trei. 

Întâiul cel alb [i frumos eu a[ fi, 

{i s\ m\ vede]i pe lumin\ de zi! 

Dar oricât cu mine-a[ purta spi]erii, 

O fat\ nicicând eu nu voi pe]i. 

Al doilea, vede]i, sunt lung [i brun sunt, 

Femeile toate m\ [tiu dup\ cânt, 

Mult aur [i nu spi]erii aducând 

Primit voi fi bine oriunde, oricând. 

G\sit\ 

(Gefunden) 4 

Mergeam prin codru 

Doar colindând, 

Nimic s\ caut, 

Nimic în gând. 

În umbr\, iat\ 

o floricea: 

Lucind ca steaua, 

Din ochi clipea. 

Am vrut s-o rup, 

Dar zise-mi clar: 

S\ m\ usuc 

Rupt\-n zadar? 

Atunci am scos-o 

Din r\d\cin\, 

S-o duc acas\, 

Prins\-n gr\din\. 

{i am s\dit-o 

La loc ferit; 

De-atunci d\ ramuri, 

{i mi-a tot înflorit. 

1 

S-a p\strat manuscrisul semnat de Goe - 

the [i datat „Jena, 6 octom brie 1821”. Poe mul 

reia unul din motivele favorite ale autorului: do - 

rul individului de a-[i dep\[i limitele, spre dez - 

m\rginire. 

2 

Unul din poemele cu tematic\ francmasonic\, 

scris în 1814 sau 1815, ca urmare a 

apartenen]ei lui Goethe la Loja din Weimar. 

3 

Goethe a compus poemul pentru o s\rb\ - 

toare de Boboteaz\ la Weimar, imaginându-l 

ca o continuare la un cântec popular care înce - 

pe cu acelea[i cuvinte [i care era în mod tra di - 

]ional interpretat de copii pe 6 ianuarie. 

4 

Trimis\ dintr-o c\l\torie „Doamnei von 

Goethe, la 26 august 1813”, probabil ca un dar 

informal pentru nunta de argint, fiindc\ în vara 

anul ui 1788 o „g\sise” pe Christiane Vulpius. 

Traducere [i note de 

Grete TARTLER 

27

28 

Dominique Strauss-Kahn 

[i literatura 

sau Sclava Isaura `n varianta francez\ 

Evocam anterior leg\tura puternic\ din - 

tre marile figuri politice franceze [i cultur\, 

înclina]ia lor manifest\ pentru verbul poli - 

sat [i o anumit\ prestan]\ intelectual\, u - 

nic\ în aceast\ zon\ tulbure [i îndeob[te 

grobian\. Iat\ c\ un eveniment fierbinte îmi 

ofer\ o ca zia de a reveni asupra subiectului, 

din alt\ perspectiv\, anume cea a fic ]iona - 

liz\rii rapide a realit\]ii [i a cristaliz\rii i - 

maginare a unor diferen]e de mentalitate 

între civiliza]ii. 

Nu voi reveni în detaliu asupra pove[tii 

deja cunoscut\ de tot mapamondul, a splen - 

dorii [i pr\bu[irii spectaculoase a unui om 

ce p\rea promis celor mai înalte însemne 

ale destinului. M\ intereseaz\ în primul rând 

esen]a dramatic\ – în sens teatral – a a - 

cestei nefericite întâmpl\ri [i impactul ei 

imediat la nivelul percep]iei publice, nu a - 

tât brute, informative, cât fantasmate. Deci, 

dac\ nu ave]i ce citi pe plaj\ în a ceast\ va - 

can]\ [i reu[i]i s\ vi le procura]i, v\ a[ - 

teapt\ deja ni[te texte incitante, alte câteva 

urmînd s\ apar\ în zilele ce vin. Nu mai c\ - 

uta]i eroul printre figurile clasice de inspec - 

tori de poli]ie sau de vîn\tori de vampiri, 

el e mult mai accesibil [i prezent, muz\ a 

autorilor [i man\ a editorilor, de[i aface - 

rea a izbucnit doar de ceva mai mult de o 

lun\... 

Deja a ap\rut în libr\rii volumul DSK, 

la descente aux enfers (DSK, coborârea 

în infern), la Democratic Books ( ?!), care 

se dore[te a fi o anchet\ neutr\, potrivit e - 

ditorului, c\ci textul în sine e semnat de o 

misterioas\ Persephone, care se prezint\ 

ca membr\ a PS [i apropiat\ a lui Strauss- 

Kahn. Deci un soi de inventar al zvo nu ri - 

lor [i legendelor urbane care tot circul\ pe 

seama fostului patron al FMI [i fost favorit 

la preziden]ialele din 2012, precum [i o 

trecere în revist\ a teoriilor complotului ce 

prolifereaz\ de pe 14 mai încoace. 

Apoi, mai pute]i g\si un comentariu, ce - 

va mai sofisticat, L'affaire DSK: deux hypothèses 

pour une énigme / Afacerea DSK; 

Vladimir Ku[: 

dou\ ipoteze pentru o enigm\ (Éditions 

Golias) de Pierre-Yves Chereul, o reflec]ie 

asupra mass-mediei [i a (im)par]ialit\]ii informa]iilor 

pe care le vehiculeaz\. 

Pe 15 iunie a ap\rut îns\ [i primul ro - 

man, de politic\-fic]iune, cu un titlu cutre - 

mur\tor, Il faut abattre DSK (Doborâ]i-l 

pe DSK), de Jean-Pierre Jub, despre ie[i - 

rea din închisoare a lui Dominique Strauss 

-Kahn peste treizeci de ani! Iat\ cum lite - 

ratura epocii postmoderne nu mai are r\b - 

dare [i o ia înaintea timpului, anticipând 

asupra unor întâmpl\ri reale. E de-a dreptul 

science-fiction de acum, doar în cadrul 

unui univers multidimensional fiind posibi - 

l\ simultaneitatea trecutului, prezentului [i 

viitorului, toate evenimentele fiind deja a - 

colo... Adev\rul e c\ nu ai cum s\ ]ii pasul 

~mpu[c\-n stele 

Însemn\ri ie[ene

cu actualitatea fulger\tor de schimb\toare 

[i n\ucitoare a r\sturn\rilor de situa]ie în ca - 

zul DSK. Romanul în cauz\ e deja r\suflat 

înainte de a se fi produs jonc]iunea cu rea - 

lul, dat fiind c\, oricâte dovezi împotri va po - 

liticianului vor mai ap\rea de acum încolo, 

a fost cu certitudine dep\[it, [i de fi nitiv, 

momentul în care risca o pedeaps\ ma xim\ 

de treizeci de ani. S\ a[tept\m o ra pid\ a - 

justare a textului [i o variant\ pres curta t\... 

Ar mai fi dou\ volume anun]ate pentru 

vara aceast\. Pe 13 iulie ar urma s\ apar\ 

Madame DSK (Éd. First), o anchet\ de fond, 

început\ de data aceasta serios, cu peste 

un an în urm\, semnat\ de Renaud Revel, 

redactor [ef la L'Express, [i Catherine Ram - 

bert, directoare de redac]ie la Télé Star. În 

fine, pe 25 august este a[teptat\ La chute: 

les secrets du cas DSK (C\derea: secre - 

tele cazului DSK), la editura Robert Laffont. 

Autorii sunt tot doi jurnali[ti, David 

Revault d'Allonnes, mare reporter la departementul 

de politic\ al postului Europe 

1 [i Fabrice Rousselot, corespondent al Li - 

bération la New York. 

Cert e c\ un nefast moment de sl\biciu - 

ne uman\ (fiindc\ aceast\ vulnerabilitate 

aproape patologic\ a lui Strauss-Kahn e 

real\ [i binecunoscut\ de to]i apropia]ii 

s\i) a prilejuit o interesant\ micro-ciocnire 

a civiliza]iilor [i o reactivare spectaculoas\ 

a sentimentului antiamerican la francezi, pe 

fondul unor evidente diferen]e culturale ce 

merg pân\ la incomprehensiune recipro - 

c\. Astfel, imaginile care au f\cut înconju - 

rul lumii, cu puternicul director general al 

FMI p\r\sind localul comisariatului din Har - 

lem, r\v\[it, cu privirea r\t\cit\, neras [i 

cu c\tu[e la mâini a produs un [oc în rândul 

francezilor, indiferent de simpatiile lor 

politice. De partea cealalt\, americanii au 

fost scandaliza]i de t\cerea jurnali[tilor fran - 

cezi în privin]a acuza]iilor formulate împotriva 

lui DSK [i, prin extensie, de a ceast\ 

veritabil\ omerta privind comportamen - 

tul oamenilor politici din Hexagon fa]\ de 

reprezentantele sexului slab ( ?). În plus, me - 

diile franceze au dezv\luit imediat numele 


presupusei victime, ceea ce contra vine to - 

tal obiceiurilor presei americane în mate - 

rie de agresiuni sexuale. 

Vladimir Ku[: 

Cocktailul exploziv, ce s-ar putea numi 

„Sex, putere [i bani", a pigmentat eviden - 

]i erea unor diferen]e majore între cele do - 

u\ sisteme juridice, între practicile jurna listice 

[i îndeosebi – aici frige de-a dreptul – 

în probleme feministe [i rasiale. Pe scurt, 

francezii le repro[eaz\ americanilor bruta - 

Pas\rea dragostei 

litatea deliberat\ [i umilirea inutil\ a unui 

om c\ruia, pân\ una alta, nu i s-a respectat 

statutul de suspect, întrebându-se dac\ 

Statele Unite sunt cu adev\rat o ]ar\ civili - 

29

30 

Vladimir Kush: 

zat\, în timp ce americanii se întreab\ da - 

c\ Fran]a chiar e o ]ar\ democratic\, devre - 

me ce elitele ei o iau razna [i nimeni nu pa - 

re deranjat. Privind dinspre Fran]a, siste - 

mul judiciar american pare s\ fi e[uat, de - 

oarece a reu[it s\ declan[eze un scandal la 

Jocurile margaretei 

nivel planetar înainte de a se apleca asu - 

pra personalit\]ii presupusei victime [i a-i 

verifica credibilitate. 

Dar principala neîn]elegere cultural\ 

vine din confruntarea între puritanismul a - 

merican [i marivaudajul francez (s\ ne a - 

mintim c\ termenul, creat pornind de la nu - 

mele dramaturgului Marivaux din secolul 

al XVIII-lea, desemneaz\ o anumit\ viziu ne 

a raporturilor amoroase fondat\ pe fri vo - 

li tate, joc [i seduc]ie), altfel spus între pro - 

testantism [i catolicism. Frapant\ e [i di feren]a 

semnificativ\ între reac]iile femei lor 

[i ale b\rba]ilor în Fran]a. Dac\ prime le îl 

consider\, în general, vinovat pe DSK, b\r - 

ba]ii sunt mult mai înclina]i s\ pun\ la îndo - 

ial\ m\rturiile. Ba chiar, nu pu]ini sunt cei 

care, în sinea lor, îi invidiaz\ presta]iile 

masculine! În Statele Unite, reac]ia e cva si 

-unanim\, de condamnare, indiferent de sex. 

Cauzele acestei diferen]ieri sunt multi ple, 

dar nu e cazul s\ întârziem aici asupra lor. 

Cert e c\ prezum]ia de nevinov\]ie nu 

pare s\ fi func]ionat [i, înainte de a fi fost 

ascultat\ versiunea lui Strauss-Kahn, mari - 

le cotidiene new-yorkeze nu s-au privat de 

titrarea injurioas\ a edi]iilor lor, fie tratân - 

du-l de „pervers”, imediat dup\ re]inere 

(Daily News), fie indignându-se de pune rea 

sa în libertate (New York Post: „broscoiul 

a sc\pat“). A[a cum spune omniprezentul 

filosof Bernard-Henry Levy, prieten al lui 

DSK, presa a creat un soi de tribunal al O - 

piniei care, spre deosebire de cel\lalt, nu 

se încurc\ nici cu indicii, nici cu dovezi, nici 

cu m\rturii, dar reu[e[te s\ creeze o mas\ 

de presiune extraordinar\ asupra întregii 

opinii publice, implicit a judec\torilor, ajun - 

gând deci s\ influen]eze deciziile celuilalt 

tribunal, cel adev\rat. S-a creat astfel foar - 

te repede, în Statele Unite, o dihotomie cla - 

r\ a percep]iei: pe de o parte „victima“ (care 

nu e numit\, a[a cum ar fi cazul pân\ la 

pronun]area sentin]ei, „presupusa victi - 

m\“) [i „vinovatul“, deja desemnat, deja tra - 

tat ca atare, cel pu]in verbal. Mai exact, pe 

fondul unei confrunt\ri între mentalitatea 

unei mari civiliza]ii radiante, fost\ putere 

colonial\, [i cea a unei ]\ri n\scute în „pre - 

zent“, cu trud\ [i aspr\ chibzuin]\, vânân - 

du-[i propriii demoni rasiali, se contureaz\ 

limpede polaritatea: „om alb, bogat [i arogant“ 

vs. „femeie neagr\, s\rac\ [i imigran - 

t\“. Hiperbola discrimin\rii face ravagii pe 

Însemn\ri ie[ene

ambele maluri ale Atlanticului; cine încear - 

c\ s\ ridice m\car semne de întrebare [i s\ 

relativizeze vinov\]ia lui DSK în State, se 

vede imediat încol]it de o puzderie de asocia]ii 

[i organiza]ii de ap\rare a obidi]ilor. 

În schimb, în Fran]a, nu mai lipse[te mult 

[i DSK va deveni un erou na]ional, un mo - 

del de virtute, sacrificat pe altarul ignoran - 

]ei [i primitivismului american... 

Oricum am privi-o, afacerea aceasta are 

un cert poten]ial teatral. Filosoful Alain Ba - 

diou [i-a [i imaginat cine ar fi putut scrie o 

pies\ genial\ pornind de aici: rebelul dramaturg 

Jean Genet. Ne afl\m în plin\ des - 

f\[urare a unei reprezenta]ii, ba e chiar o 

reprezenta]ie a mecanismelor unei repre - 

zen ta]ii, cu lovituri de teatru [i schimb\ri de 

direc]ie neprev\zute, pe care opinia publi - 

c\ le urm\re[te cu sufletul la gur\. [i avem 

mai ales, ca în tragediile clasice, dou\ prototipuri 

umane cu mare înc\rc\tur\ simbo - 

lic\: atotputernicul tiran, conduc\tor f\r\ 

scrupule, bogat [i desfrânat, iar de cealalt\ 

parte, imaginea îns\[i a sl\biciunii: femeia 

emigrat\ din Africa, care î[i cre[te singur\ 

copilul [i are o slujb\ umilitoare [i... ris can - 

t\ (atâta doar c\, dup\ ultimele revela]ii, 

nu a mai r\mas din portretul ini]ial decît 

culoarea femeii, restul fiind cam pe dos!). 

Suntem într-un remake new-yorkez al 

„Sclavei Isaura”, dramoleta sud-america - 

n\ ce ne încingea neuronii capitali[ti abia 

miji]i postrevolu]ionar. Între cele dou\ ipos - 

taze ale For]ei [i Sl\biciunii, întâlnirea nu 

putea fi decât sexual\, pentru c\ altfel, ei 

nu au nici o leg\tur\ unul cu altul, vin de pe 

alte, fiecare inexist\ pentru cel\lalt. Sexul 

este acel element capabil s\ provoace co - 

li ziuni neverosimile din perspectiva stereo - 

tipurilor generale. {i s\ nu uit\m c\ dra ma 

nu ar fi complet\ f\r\ apari]ia virginal\ [i 

zâmbitoare a Sublimei So]ii, de neclintit la 

bra]ul so]ului preaiubit. Sincer, am avut me - 

reu o real\ admira]ie pentru aceast\ jur - 

na list\ frumoas\, de[teapt\ [i puternic\, 

dar postura ferm\ [i în acela[i timp discre - 

t\ pe care a adoptat-o de-a lungul aces tei 

grele încerc\ri a f\cut ca la pre]uirea i ni - 

]ial\ s\ se adauge un respect plin de compasiune. 

O femeie cu adev\rat remar cabil\, 

cum mul]i b\rba]i [i-ar dori s\ aib\ al\ - 

turi. O femeie care este cu siguran]\ la cu - 

rent cu sl\biciunile omului ei, dar care a 

[tiut mereu s\ vad\ dincolo de aceste defi - 

cien]e mundane [i s\ tr\iasc\ esen]a în - 

s\[i a iubirii. Iar din privirea [i atitudinea 

lui, când a ie[it prima dat\ din tribunal ]i - 

nând-o de mân\, reie[ea c\ a în]eles. În 

sfâr[it. Poate c\ viitorul lui politic în Fran - 

]a este la fel de compromis ca cel în plan 

interna]ional. Sau poate nu. Dar cred c\ am 

asistat în direct la na[terea unei excep ]io - 

nale pove[ti de iubire. {i \sta da, subiect 

de roman. 

Simona MODREANU 

Vladimir Ku[: 


Crucia]ii 

31

pensula şi dalta · pensula şi da 

32 

Fantezie cenzurat\ [i 

suprarealism decorativ: 

Doru Rotaru 

„Am prea mult\ imagina]ie! Uneori, 

mintea m\ duce atât de departe încât mi 

se face team\ c\ s-ar putea s\ nu mai [tiu 

cum s\ m\ întorc la normalitatea existen - 

]ei mele de fiecare zi. În astfel de situa]ii, 

trebuie s\-mi potolesc cum pot mai bine 

fantezia [i s\ m\ ancorez de repere reale 

cât mai solide.” Aceste cuvinte pot fi o explica]ie 

plauzibil\ pentru oricine se întrea - 

b\ de ce autorul lor, artistul plastic Doru Rotaru, 

este, stilistic vorbind, [i realist, [i su - 

prarealist în acela[i timp. Pe de alt\ parte, 

ar mai fi o pricin\ de g\sit la originea aces - 

tei bivalen]e ce ]ine de op]iunea simu l tan\ 

pentru dou\ modalit\]i de expresie care, 

dac\ e s\ ne lu\m dup\ logica bu nu lui-sim], 

nu fac, al\turate, decât rareori, cas\ bun\: 

faptul c\ la suprarealism nu se poate a - 

junge decât în urma dobândirii u nei cu - 

noa[teri profunde a ceea ce în seam n\ re - 

alismul, în sensul cel mai propriu al terme - 

nului. Cu alte cuvinte, alfabetul rea lismului 

(care trebuie deprins neap\rat pri mul!) [i 

cel al suprarealismului înseamn\ unul [i a - 

cela[i lucru, echivalen]a legitimân du-se în 

zona figurativului, iar diferen]a de viziune 

ob]inându-se prin modific\ri de or din to - 

pic [i sintactic. Nu a[ fi enun]at a cest truism, 

dac\ el nu ar sugera (lucru mai rar observat) 

c\, de fapt, suprarealismul nu se afl\ 

undeva deasupra ori dincolo de rea lism, 

cum proclam\ chiar numele atât de cunos - 

cutului curent artistic, ci în consecu tivi ta - 

tea acestuia, fiind, cum s-ar spune, un ur - 

ma[, un fel de „fiu” ceva mai ciudat al s\u. 

Intuind acest adev\r simplu înc\ din a - 

nii studen]iei, Doru Rotaru a început prin 

a înv\]a temeinic s\ deseneze. Era atât de 

pasionat de anatomia uman\, încât, indi - 

ferent de cât de multe manuale [i tratate de 

specialitate i-ar fi trecut prin mân\, tot nu 

se putea declara mul]umit de cele aflate. 

De aceea, probabil, î[i completa cuno[ tin - 

]ele într-o manier\ cât se poate de „realis - 

t\”, participând la disec]ii, al\turi de doitrei 

colegi, sub îndrumarea celebrului profesor 

Gheorghe Ghi]escu. Faptul c\ a cele 

disec]ii erau oarecum clandestine [i c\ se 

desf\[urau în morga spitalului bucu re[ tean 

„Carol Davila”, unde se strecurau ne[tiu]i 

de nimeni, deci f\r\ aprobarea cuiva, cel 

mult cu complicitatea vreunui paznic [per - 

]ar, ]ine îns\ de latura „supra realist\” a stu - 

diului anatomiei. 

Dar nu numai desenul de acest tip, ca - 

re viza trupul [i chipul uman, era ]inta per - 

manentului efort de perfec]ionare pe care 

artistul [i-l impunea într-un mod aproape 

milit\resc. La fel de riguros a fost [i în ce - 

ea ce prive[te deprinderea secretelor spe - 

ci fice desenului dup\ peisaj sau dup\ o - 

biecte statice ori aflate în mi[care. Nu a 

ui tat, fire[te, nici de ceea ce în limbajul pic - 

torilor se nume[te a treia dimensiune a u - 

nei lucr\ri, adic\ de cromatic\, iar în mo - 

mentul în care a constatat (cu onestitatea 

pe care o impune întotdeauna o autoeva - 

lua- re pragmatic\, menit\ s\ te fereasc\ 

de viitoare surprize nepl\cute) c\ st\pâ - 

ne[ te desenul [i c\ este bun [i în ce ea ce 

prive[te culoarea, [i-a l\sat s\ intre în sce - 

n\ [i fantezia debordant\. 

A rezultat suprarealismul „marca” Do - 

ru Rotaru, identificat ca atare de mai mul]i 

comentatori ai fenomenului plastic actual, 

printre care Radu Ionescu [i François Pam - 

Însemn\ri ie[ene

fil, [i având câteva tr\s\turi specifice care, 

pe de o parte, îl apropie de onirism [i de 

pictura metafizic\, iar pe de alt\ parte îl 

plaseaz\ în contextul unei viziuni mai cu - 

rând decorative decât inten]ionat-ilogice 

[i programatic-ireale. Într-adev\r, pictorul 

însu[i î[i asum\ doar par]ial poetica fantasticului 

de acest ultim gen, îndep\r tân - 

du-se prudent, iar uneori chiar oripilat, de 

derivatele grote[ti sau horror ale acesteia. 

Crezul s\u, aplicat nu numai în cazul picturii 

figurativ-realiste, ci [i în cel al picturii 

suprarealiste, este c\ artistul are obliga]ia 

de a c\uta întotdeauna forma plastic\ „cea 

mai frumoas\”, gra]ie c\reia armonia se 

poate instaura lini[tit\ în universul unui ta - 

blou, [tergând pân\ [i cea mai neînsemna - 

t\ urm\ de conflict sau tensiune. Pare a fi 

o op]iune riscant\, pândit\ de primejdia 

ca lofilismului, dar nu este deloc a[a, la 

mij loc fiind vorba de ceva mult mai simplu 

[i de loc periculos: forma]ia lui de monu - 

menta list, care îl determin\ s\ considere 

c\ orice lucrare, fie ea pictur\ de [evalet, 

vitraliu, ta piserie sau fresc\, trebuie s\ în - 

semne, îna inte de toate, un imn închinat 

echilibrului. 

Cele trei „chipuri” ale portretului 

Doru Rotaru trece printre colegii de 

breasl\, dar nu numai printre ei, drept un 

foarte bun portretist. Preocuparea pentru 

figura uman\, pentru expresivitatea aproa - 

pe nelimitat\ a acesteia a fost considerat\ 

de el o prioritate permanent\, dovad\ fii - 

nd [i cele (cel pu]in) trei mari categorii de 

portrete, diferen]iate dup\ tehnic\ [i dup\ 

manier\ stilistic\, prezente în toate eta pe - 

le majore ale crea]iei sale. 

Mai întâi, vorbim despre potretele f\ - 

cu te dup\ modele reale, dup\ oameni o - 

bi[nui]i, realizate fie în urma unor co menzi, 

fie din ceea ce a[ numi obliga]ie profesio - 

nal\ inopinat\, având în vedere c\ anumite 

chipuri i s-au impus întâmpl\tor [i de 

la sine artistului prin picturalitatea lor intrinsec\. 

Aceste lucr\ri se remarc\ în ge - 

neral prin redarea fidel\ a fizionomiilor [i 

prin identificarea cu precizie a amprentei 

psiho-afective a personajelor. Legat de a - 

cest ultim aspect, pictorul îmi m\rturisea 

c\ uneori î[i propune s\ r\mân\ la supra - 

fa]a exerci]iului portretistic, deoarece sim - 

te un disconfort acut în timpul empatiz\rii 

cu anumi]i subiec]i. F\r\ s\ vrea, spune el, 

î[i d\ seama dac\ omul pe care îl picteaz\ 

este bun sau r\u, inteligent sau prost, ino - 

cent sau tic\los etc. Cea dintâi dovad\ c\ 

nu a luat-o razna (lucru de care se suspec - 

ta în astfel de împrejur\ri) a fost faptul c\ 

un individ ce era perceput de semeni drept 

un suflet sensibil [i milos, dar care îi ie[ea 

negre[it pe dos în portret, adic\ dur [i scor - 

]os, motiv pentru care insul îi tot cerea s\-l 

fac\ mai cumsecade, s-a dovedit în cele 

din urm\ a fi un pref\cut mizerabil [i un sa - 

dic dezgust\tor. 

A doua categorie de portrete este alc\ - 

tuit\ de lucr\rile în care figura uman\ apa - 

re integrat\ în diverse compozi]ii cu ca - 

racter de regul\ decorativ, a c\ror atmosfer\ 

liric\, dar [i u[or stranie, este genera - 

t\ [i între]inut\ de proliferarea unor ele - 

mente morfologice hibride [i de metamor - 

foz\ri spectaculoase care unific\ regnurile 

în structuri imposibil de justificat din punct 

de vedere logic, dar perfect plauzibile din 

perspectiva frumuse]ii lor ireale. 

În sfâr[it, al treilea tip de portrete semnate 

de Doru Rotaru reune[te opere dedi - 

cate unor personaje istorice. Cele mai cu - 

noscute lucr\ri din aceast\ categorie sunt 

vitraliile de la Palatul Cotroceni, totalizând 



33


52 de metri p\tra]i, în care sunt înf\]i[a]i, 

printre al]ii, Mihai Viteazul, Vlad }epe[, 

Basarab I, Constantin Cantacuzino, Mihail 

Cantacuzino, Petru Cercel, Constantin 

Brâncoveanu, Matei Basarab, Mircea 

cel B\trân. Munca la acest proiect a durat 

în jur de cinci ani, din 1984 pân\ în 1989, 

iar greut\]ile cu care s-a luptat artistul au 

fost nu numai numeroase, ci [i foarte di - 

ferite, începând cu laboriosul proces de 

documentare la Arhivele Na]ionale ale Ro - 

mâniei [i de armonizare, din varii puncte 

de vedere, a vitraliilor proiectate [i create 

în atelier cu arhitectura s\lilor în care ur - 

ma s\ fie amplasate, cu pavimentul [i cu 

mobila din acele înc\peri, cu pozi]ia lor 

geografic\, în a[a fel încât lumina s\ poa - 

t\ oferi un spectacol continuu, fie c\ este 

iarn\ sau var\, diminea]\ sau sear\, continuând 

cu spa]iul total neadecvat [i insufi - 

cient în care a fost nevoit s\ lucreze [i în - 

cheind cu observa]iile sâcâitoare [i imbecile 

ale cenzorilor care, printre altele, i-au 

cerut s\-i scoat\ cercelul din ureche ni m\ - 

nui altuia decât lui... Petru Cercel. 

Botticelli, pe suport ceramic? 

De[i este dificil\, costisitoare [i extrem 

de preten]ioas\, tehnica vitraliului nu a fost 

abandonat\ de c\tre artist dup\ solicitanta 

experien]\ de la Palatul Cotroceni. Dimpo - 

triv\, el a continuat s\ o foloseasc\ frec - 

vent, realizând nu numai lucr\ri ilustrative 

sau decorative, ci [i compozi]ii cu tent\ 

abstract\ ori suprarealist\. De altfel, mobilitatea 

intelectual\ [i profesional\ cu to - 

tul remarcabil\ de care Doru Rotaru d\ 

dovad\ mi[cându-se cu dezinvoltur\ [i f\ - 

r\ complexe printre stiluri [i tehnici foarte 

diferite nu este ceva nou sau surprinz\tor 

în cazul s\u; cum surprinz\tor nu este nici 

faptul c\ a inventat, dup\ cum singur spu - 

ne, materiale [i procedee inedite cu care 

are de gând s\ produc\ o mic\ revolu]ie în 

lumea artelor decorative. Este vorba, în 

pri mul rând, de un „biscuit” ceramic a c\ - 

rui cromatic\ nu mai are la baz\ clasicele 

([i adesea ternele) angobe [i care poate fi 

colorat în orice nuan]e, oricât de rafinate 

ar fi ele, ceea ce ar permite unui artist de - 

corator s\ reproduc\ fidel pe peretele din 

baie „Prim\vara” lui Botticelli, s\ zicem, 

sau un peisaj marin de Turner. În al doilea 

rând, Doru Rotaru se laud\ [i cu o alt\ in - 

ven]ie recent\, pe care a numit-o sticl\ fu - 

zionat\ [i care poate fi utilizat\ pentru ob - 

]inerea de panouri vitrate de o complexitate 

cu totul deosebit\, remarcabile prin 

coloritul exuberant [i nuan]at în acela[i 

timp, precum [i prin varia]iile de transpa - 

ren]\ de o seduc\toare fragilitate. 

Prima ie[ire oficial\ în lume a acestor 

crea]ii tehnice inovatoare [i performante 

va avea loc cu ocazia vernisajului unei expozi]ii 

personale pe care artistul inten ]io - 

neaz\ s\ o deschid\ fie în a doua jum\tate 

a acestui an, fie în 2012. [i-a ales [i galeria, 

o sal\ din centrul Bucure[tiului, care 

are ni[te ferestre foarte mari. „Scenariul” 

prevede c\ în partea de sus a imenselor geamuri 

vor fi amplasate patru vitralii cu lu - 

cr\ri suprarealiste, iar sub ele un [ir de 10 

-12 compozi]ii abstracte realizate în teh - 

nica sticlei fuzionate. Pe unul din pere]ii 

interiori vor figura picturi de [evalet cu te - 

34 

Însemn\ri ie[ene

matic\ de asemenea suprarealist\, pe un 

altul portrete clasice, iar pe cel care a mai 

r\mas, probabil peretele din fa]a ferestre - 

lor, vor fi expuse picturi pe lemn. Acestea 

vor avea forme atipice, de discuri curbate 

sau de cove]i [i vor fi accesorizate cu lan - 

]uri, inele, piese provenite de la r\zboaiele 

de ]esut arhaice etc. Nu vor lipsi obiectele 

decorative de sine st\t\toare alc\tuite din 

lemn [i sticl\. 

Rezult\, fie [i numai din simpla enume - 

rare de subiecte, registre stilistice, tehnici 

[i tipuri de lucr\ri de mai sus, c\, atunci 

când î[i va primi vizitatorii, atât de înde - 

lung [i am\nun]it gândita expozi]ie ce va 

s\ fie (Doru Rotaru nu a mai expus de u - 

nul singur de vreo câ]iva ani buni) va pu - 

tea vorbi de la sine despre un artist care a 

priceput la timp c\ retragerea periodic\, 

poate aparent inexplicabil\ în viziunea u - 

nora, de pe propriile aliniamente profesio - 

nale [i estetice considerate certe, în favoa - 

rea frecventelor reînnoiri de sine, reprezint\ 

singurul antidot eficient împotriva re pe - 

ti]iei sterile [i plicticoase sau a clasiciz\rii 

premature, aceasta din urm\ putând în sem - 

na, la rândul ei, un „diagnostic” proble - 

matic [i indecis din perspectiv\ axiolo gic\. 

Corneliu OSTAHIE 



35

36 

Unitatea stilistic\ 

a artei medievale române[ti 

Leg\tura artei medievale cu credin]a constituie, din capul lo - 

cului, prima reprezentare pe care o avem atunci când trebuie s\ 

ne referim la caracterul numeroaselor sale manifest\ri – pictura 

bisericeasc\, iconografia, plastica în general, dar [i arhitectura, 

miniaturile manuscriselor, broderia, orfevr\ria, vestimenta]ia etc. 

Nu trebuie s\ facem abstrac]ie îns\ c\, pe lâng\ aceast\ crea]ie 

artistic\, în rela]ie direct\ cu fenomenul ritual, cu via]a bisericii, 

în general, a existat [i o art\ laic\, la fel de bogat\ – influen]at\, 

în mare parte, de tiparele [i canoanele religiei ortodoxe –, ca [i 

o art\ popular\, având strânse leg\turi cu ethosul [i etnosul, cu 

antropologia artistic\, sacr\ sau profan\, a perioadei anterioare 

cre[tinismului. 

Dac\ poporul român n-a construit catedrale, nu înseamn\ 

c\ rela]ia sa cu sacrul nu a atins în\l]imi spirituale, dar ele s-au 

manifestat altfel, în crea]ia sa literar\, de pild\, în baladele [i e - 

po peile populare, în legende etc., ca [i în bisericile armonios al - 

c\tuite, care invit\ spiritul s\ se dest\inuie eternit\]ii [i lui Dum - 

nezeu, nu ridicându-se deasupra zidurilor care tind s\-l cuprind\, 

ci înfiorat de prezen]a, aproape fratern\ în suferin]\, care i se 

dest\inuie. 

Arti[tii no[tri lucrau cu o alt\ m\sur\, nu a grandiosului, a 

su blimului, ci în comuniune, pe care o sim]eau prezent\ în dialogul 

cu un Dumnezu aplecat peste um\rul preotului cu prea pu - 

]in\ carte, peste pupitrul scriptorului în chiliile afumate de lumâ - 

n\ri, peste um\rul cioplitorului în lemn sau în piatr\, al iconarului, 

când c\uta s\ redea, în nuan]e s\race ori în culori mai vii, 

m\re]ia pe care i-o insufla dumnezeirea prezent\ în tot ce-l înconjoar\. 

Cele mai fire[ti r\spunsuri, dac\ le vom c\uta cu st\ - 

ruin]\, vor veni îns\ dinspre arta me[terului popular, cioplitor, 

zugrav, olar sau zidar, care me[te[ugea în credin]\ [i umilin]\, f\ - 

r\ sentimentul grandorii, având sim]\mântul armoniei. Arta a - 

ceasta era mai degrab\ spovedanie sau bucurie, o cale t\cut\, 

lipsit\ de larm\ sau faim\, îns\ de o intens\ tr\ire spiritual\. 

Etalonele sau canoanele acestor me[te[ugari l\sau adesea li - 

bertate spiritului s\ se exprime. Dac\ tiparele de început, oficia - 

le, au fost ale artei bizantine, Rena[terea [i Umanismul, reflec - 

tate în art\, au realizat adev\rate sinteze române[ti, creând epoci 

[i stiluri inconfundabile, cum sunt cele din timpul [i de dup\ dom - 

nia lui {tefan cel Mare ori stilul brâncovenesc, care [i-a însu[it 

categoriile spritului românesc. 

Simple sau rafinate, crea]iile din 

orice zon\ ne arat\ bunul gust [i 

inteligen]a în alegerea motivului, în 

propor]ii sau combina]ia culorilor, 

în compozi]ia formelor. Universul 

artei reflect\, la alt nivel, universul 

crea]iei, îl umanizeaz\ [i îl infrumu - 

se]eaz\. Nu este nimic tragic în etalarea 

formelor [i nimic pre]ios sau de prisos în alegerea ele mentelor 

artistice. Normele estetice, în arhitectura religioas\, sunt 

cele bizantine, dar ele sunt adapta te sim]ului artistic existent aici 

dintotdeauna. Catehismul nu subordoneaz\ forma de exprimare, 

iar dac\ dogmatismul unor scene iconografice este uneori evident, 

el este combinat cu un conservatorism specific, românesc, 

care tezaurizeaz\ motive ancestrale, dându-le o semnific]ie ontologic\. 

Decora]ia [i motivele ge ometrice de pe tâmplele sau co - 

Vladimir Ku[: 

Semn de carte 

Însemn\ri ie[ene


loanele bisericilor sunt preluate din ornamentica ceramic\, din 

geometrismul arhaic al inciziilor în lemn, din cus\turi [i ]es\turi, 

str\mutate din pridvoarele case lor ]\r\ne[ti în ancadramentele 

ferestrelor m\n\stirii sau foi[oa relor [i porticelor palatelor vo ie - 

vodale [i boiere[ti. „Românii au dat un în]eles ontologic acestor 

motive geometrice, încrustate în lemn sau reprezentate pe cera - 

mic\ prin pictur\ sau incizii.” 1 

Dac\ avem în vedere stilurile [i formele artei culte, care nu 

poate fi desp\r]it\ întru totul de arta veche, popular\, ea este su - 

pus\ influen]elor marilor curente stilistice pe care N. Iorga le-a 

sintetizat, istoric, în patru perioade: 1. influen]a oriental\ bizantin\, 

cea mai veche, a fost preluat\ prin sârbi [i bulgari, [i a sl\bit 

dup\ cucerirea Bizan]ului de c\tre turci; 2. concomitent, se constat\ 

o influen]\ apusean\, preluat\ prin intermediul sa[ilor (în 

Transilvania) [i italienilor (genovezi), ca urmare a schimburilor co - 

merciale din bazinul M\rii Negre, dar [i prin intermediul schimburilor 

culturale; s-a manifestat pân\ în a doua jum\tate a se colului 

al XVI-lea; 3. urmeaz\ o nou\ influen]\ bizantin\, prin fanario]ii 

greci, în secolul al XVIII-lea, care se transform\ treptat 

în una turceasc\; 4. în secolul al XVIII-lea [i al XIX-lea, ru[ii, dar 

[i austriecii, laolalt\ cu negustorii [i me[te[ugarii nem]i, negustorii 

bra[oveni, evreii, c\l\torii care str\bat principatele, tinerii 

tri mi[i la studii în universit\]ile str\ine au impus, treptat, felul de 

via]\ occidental. „Nego]ul Europei are interesele sale ca s\ adap - 

t\m la vreme toate rafinamentele, adeseori urâte, netrebnice [i 

nes\n\toase, ale unei civiliza]ii pripite, zgomotoase, aspre [i tru - 

fa[e, care n-are prin urmare numai p\r]i bune.” 2 

Nicolae Iorga se refer\ aici la influen]ele v\dite în locuin]\ [i 

vestimenta]ie, îns\, în cea mai mare m\sur\ – f\r\ a face abstrac]ie 

[i de curentele culturale [i coresponden]ele lor estetice 

(Rena[terea, umanismul, goticul, barocul, iluminismul etc.) –, distinc]iile 

[i perioadele sunt sesizabile [i la celelalte niveluri ale vie]ii 

sociale [i artistice. 

Ceea ce ne intereseaz\ îns\ nu este o periodizare sau alta a 

fenomenului artistic, ci modalitatea în care acesta rezoneaz\ cu 

celelalte forme ale vie]ii sociale [i spirituale, culturale în general, 

ca o a treia unitate – împreun\ cu celelalte dou\ unit\]i sau principii 

ale comuniunii istorice, legea [i libertatea – prin care ideea 

de istorie î[i face vizibil cursul. Dac\ în preistorie, în comunit\]ile 

primitive, arta era una din formele sacrului, ca [i o modalitate, 

preconceptual\, de comunicare, un mijloc de rela]ionare, nu credem 

c\ func]iunile sale primordiale s-au diminuat în epocile ulterioare. 

În comunit\]ile primitive artistul avea un rol bine definit 

în societate, de prim rang, care a disp\rut ulterior. 

Odat\ cu apari]ia scrisului, arta a fost declasat\, pus\ în cate - 

goria ocupa]iilor manufacturiere; cel mult i se acorda un rol, nu 

foarte m\gulitor, de imita]ie a naturii; cu pu]ine excep]ii, în Grecia 

antic\, pl\smuirile unor sculptori atingeau categoria sublimului, 

a[a cum consemneaz\ un text din Plutarh, în care ni se spu - 

ne c\ „niciodat\ pân\ ast\zi dinaintea lui Zeus din Olimpia sau 

a Herei din Argos nu s-a de[teptat în vreun tân\r nobil [i bi ne în - 

zestrat dorin]a de a deveni la rândul s\u un Fidias sau un Polictet”. 

Anonimatul creatorului este caracteristic artei medievale. 

Chiar [i atunci când cunoa[tem autorii, când ace[tia semneaz\, 

nu gestul auctorial, orgoliul de a-[i impune crea]ia proprie [i stilul 

original sunt acelea care primeaz\, ci „consemnarea” faptei în 

Vladimir Ku[: 

Acrobatul 

spi ritul ordinii, aducerea ei în regimul creatului, scoaterea auto - 

rului din regiunea increatului (dezordinii) [i în-regimentarea salvatoare 

în zona ctitorilor. Dac\ pentru me[terii mai mode[ti ai 

operelor colective – sau individuale – aceast\ manifestare e mai 

pu]in evident\ (în prim-plan ie[ind cei care „subven]ionau” actul 

artistic), pentru „notabilit\]i”, reprezentan]i ai clerului, adminis- 

37

38 

tra]iei [i boierimii, era o ocazie de a-[i „semna” grafic, imagistic, 

contribu]ia la activitatea cultural\. Era un gest de adeziune [i de 

promovare a Crea]iei, a spiritului ecumenic, salvator, un gest de 

pream\rire a Creatorului. Nu toate operele se pierd în anonima - 

tul specific medievalit\]ii, care contribuie din umbr\ la sus]inerea 

crea]iei sociale [i culturale. Sunt [i personalit\]i care î[i asum\ 

cre a]ia din punct de vedere auctorial, dar nu pentru delimitare 

de restul, ci pentru integrare. Individualitatea este afirmativ\ în 

art\ [i în cultur\ în general, în m\sura în care generalizeaz\ – a - 

fir m\ întregul, nu o parte a crea]iei – [i invoc\ universalul, eternul 

credin]ei. Astfel trebuie citite, de exemplu, actele ctitorilor, 

vizibile în diferite domenii ale vie]ii publice, în operele de for pu - 

blic care, în majoritate, se afl\ în zona religiosului. 

Dona]iile [i ctitoriile abund\ în toat\ aceast\ perioad\. În a - 

proape fiecare biseric\ întâlnim unul sau mai mul]i donatori sau 

ctitori. De altfel, bisericile constituie un univers al crea]iei. Majo - 

Vladimir Ku[: 

Icarus 

ritatea operelor, reprezentând genurile consacrate – picturi, bro - 

derii, miniaturi, sculpturi [.a. –, sunt reunite sub cupola lor. Pe de 

alt\ parte, biserica se revars\, prin arta specific\, [i în ce le lal te 

domenii ale vie]ii publice sau private. Spiritul [i stilul acestei arte 

sunt prezente pretutindeni. Arta este un limbaj aparte, unul di - 

rect [i persuasiv, care încânt\ [i atrage, p\streaz\ viu spiritul dog - 

mei. „Arta este, f\r\ îndoial\, un semn al unui mod de a vorbi 

[...], un limbaj care difer\ de un alt limbaj asem\n\tor în func]ie 

de omul ce îl vorbe[te, de locul, de epoca în care el îl vor be[te [i, 

de asemenea, s\ nu uit\m, în func]ie de omul care îl în]elege.” 3 

Dac\ celelalte epoci au pus accent pe originalitatea expri m\ - 

rii, pe talentul sau geniul creatorului (Antichitatea, perioada modern\), 

în medieval, artistul trebuie s\ se p\trund\ [i s\ exprime 

„verbul” hristic. El nu este original decât în m\sura în care face 

„viu” cuvântul credin]ei. De aceea, pentru anumite perioade, este 

preferat limbajul artei, care unific\ [i exprim\ direct un mesaj 

spiritual – a[a cum s-a întâmplat în preistorie. Exist\, în mentalitatea 

medieval\, prejudecata c\ limbajul plastic este inferior ce - 

lui scris. Artistul este un manufacturier. Era deci inevitabil ca 

activitatea lui s\ fie declasat\ în raport cu cea a intelectualului. 

Mul]i v\d în limbajul pictural un succedaneu al scrisului, un limbaj 

destinat celor f\r\ [tiin]\ de carte 4 . Papa Grigore cel Mare acor - 

da un astfel de rol picturii, încurajându-i misiunea în sus]inerea 

programelor bisericii. „Într-adev\r, scria el episcopului Marsiliei 

în anul 600, ceea ce este scrierea pentru cei ce [tiu s\ citeasc\ 

este pictura pentru analfabe]ii care o privesc, pentru c\ în ea 

pot citi aceia care nu cunosc literele, a[adar în primul rând pictura 

sluje[te drept lectur\ pentru oameni.” 5 Despre rolul imagi - 

nilor, aflate în concordan]\ cu „politica” sau doctrina oficial\ a 

unor institu]ii, sau despre rolul lor subversiv, de perpetuare a u - 

nui mesaj p\gân, posibil vehicul al idolatriei, s-a scris mult în a - 

cele momente. Este, de asemenea, cunoscut\, înc\ din epoca 

clasic\, pozi]ia inferioar\ a celor care practicau artele, pu[i, în 

ge neral, în aceea[i categorie cu me[te[ugarii. Pe noi ne intereseaz\ 

îns\ nu atât importan]a social\ a unei categorii de arti[ti 

– cei care practicau orfevr\ria erau, din punctul de vedere al „ar - 

tei”, mai bine situa]i decât pictorii sau sculptorii, datorit\, poate, 

[i materialelor folosite –, cât semnifica]ia intrinsec\ a mesajului 

operei [i rela]ia dintre produsul artistic [i via]a religi oas\, care a 

prevalat în toat\ aceast\ perioad\. 

Social, arti[tii nu erau mai bine v\zu]i decât alte categorii care 

prestau activit\]i manufacturiere; erau, în orice caz, mai apro - 

pia]i de scopul ecumenic sau misionar al bisericii, deoarece încorporau 

în munca lor un sens al sacralit\]ii, în special, cei care 

lucrau în cadrul unei comenzi al c\rei rol era s\ concretizeze programul 

de mântuire [i salvare, patronat de cler, ca [i pe cel de 

coordonare [i unificare a for]elor statului în lupta pentru independen]\, 

patronat de domnitori. Rolul acestei lupte, pus\ sub 

Însemn\ri ie[ene

Vladimir Ku[: 

auspiciile „faste” ale credin]ei adev\rate, a fost exploatat vreme 

îndelungat\ de factorii politici în cazul r\zboiului de ap\rare, fundamentat 

religios, ca r\zboi sfânt dus împotriva ofensivei otoma - 

ne. Iconografia oficial\, dar [i operele care nu r\spundeau co - 

men zii de stat [i chiar arta popular\ abund\ în semnifica]ii care 

se pot încadra în aceast\ tem\. Secolul al XVI-lea, care prin 

emula]ia artistic\ [i cultural\ în general se încadra în curentul renascentist 

românesc, poate fi definitoriu pentru „momentul ro - 

mânesc” al sintezei postbizantine. 

Este ceea ce unii cercet\tori au numit procesul de autohto - 

nizare a artei religioase, început înc\ din timpul domniei lui {te - 


Eldorado 

fan ce Mare 6 . În Moldova, de pild\, sub Petru Rare[, în arhi - 

tec tura monumentelor religioase va fi aplicat\ o serie de inova]ii 

care aduc în prim-plan o alt\ concep]ie a rela]iei omului cu lu - 

mea, intermediat\, ca de fiecare dat\, de sfera sacrului, inova]ii 

aplicate atât în structura interiorului (ancadramente în stil renascentist, 

deschiderea pridvorului), cât [i în decorul pictural, 

punându-se accentul pe realizarea unui decor monumental al 

fa]adelor. Se constat\ o tendin]\ a artistului de a umaniza stilul 

sobru [i expresia interiorizat\, recomandat\ de erminii. Un cu - 

rent de umanizare a reprezent\rii figurative cuprinde, deopotri - 

v\, stilul moldovenesc [i pe cel muntenesc, la care particip\ nu 

numai domnitorii, ci [i ceilal]i demnitari sau boieri. Petru Rare[, 

dar [i logof\tul Toader Bubuiag, marele vistier Mateia[, pârc\ la - 

bul Nicoar\ Hâra, Grigore Ro[ca [i, dup\ moartea voievodului, 

so]ia sa, doamna Elena, vor pune în practic\ acest program 

com plex la Probota, Humor, Moldovi]a, biserica Sf. Dumitru din 

Suceava, biserica episcopal\ din Roman, Hârl\u, Tg. Frumos 7 . 

Secolele anterioare au, desigur, un cuvânt de spus în construc]ia 

[i arta monumentelor de cult. Ele nu sunt îns\ de aceea[i 

anvergur\ ca în perioada „clasic\”, de constituire a stilului propriu 

[i a operelor reprezentative, cum sunt bisericile bucovinene 

sau cele din nordul Olteniei. Influen]at\ de stilul construc]iilor 

bizantine, arhitectura edificiilor de cult, mai ales în Muntenia, o 

reproducea, la scar\ mai mic\, pe cea bizantin\. Nicolae Alexandru 

construia, la 1360, în mica cetate a Arge[ului, „o bisericu]\ 

de c\r\mid\, destul de lung\, dar foarte îngust\, luminat\ prin 

turnul acela strivitor de mare pentru dânsa” 8 . Când nu erau de 

zid, bisericile acelor vremuri se construiau din lemn. Erau, desi - 

gur, l\ca[uri f\r\ preten]ii, care r\spundeau necesit\]ilor de cult. 

Cele din cet\]ile de scaun sau din re[edin]ele domne[ti, episcopale 

[i mitropolitane d\deau îns\ adev\rata m\sur\ a artei de 

con struc]ie, ca [i a puterii sau d\rniciei ctitorilor. Ele trebuiau s\ 

sus]in\ programul eclesiastic al autonomiei de cult fa]\ de misio - 

narismul catolic, dar [i pe cel domnesc, de sporire a prestigiului 

statului [i afirmare a puterii în rela]iile cu vecinii din apus (ungu - 

rii) sau de nord (polonezii), care adoptaser\ religia catolic\. Acest 

rol – consemnat înc\ de la sfin]irea sa –, l-a avut, de pild\, bise - 

ri ca mân\stirii Arge[, ctitoria lui Neagoe Basarab, care respect\, 

arhitectural [i plastic, indica]iile domnitorului. Pe lâng\ monumentalitatea 

de net\g\duit a acestui edificiu, unii comentatori 

au observat [i programul iconografic f\r\ precedent (pus în ope - 

r\ de c\tre zugravul Dobromir), care prefigureaz\ o adev\rat\ 

cronic\ în imagini a }\rii Române[ti 9 . Pe pere]i este reprodus\ 

o adev\rat\ armat\ de arhangheli [i sfin]i militari, iar între stâlpii 

ce despart spa]iul rezervat mormintelor domne[ti, opt mari icoa - 

ne, zugr\vite pe ambele fe]e, reproduceau pe partea dinspre 

cre dincio[i sfin]ii cuvio[i, „eroi ai luptelor l\untrice”, iar pe par - 

tea dinspre morminte, sfin]ii militari c\lare, „luptându-se cu du[ - 

39

40 

mani sau îndreptându-se în cavalcad\ spre ie[ire, ca [i cum ar fi 

pornit de sub bol]ile bisericii s\ înfrunte pe du[manii ]\rii” 10 . 

Reprezent\rile de acest gen nu sunt singulare. Ele sus]in punc - 

tul nostru de vedere, [i anume c\ arta poate contribui la pro pa - 

garea unui mesaj destinat s\ amplifice coeziunea social\, s\ o 

perpetueze în timp, dar mai ales, s\ unifice, împreun\ cu spi ri - 

Vladimir Ku[: 

Locuin]e abandonate 

tul de libertate [i puterea legii divine, o comunitate, s\ lucreze 

pentru înt\rirea con[tiin]ei de neam, oferind sens vie]ii istorice. 

Nu numai simbolurile [i iconografia ac]ionau înspre l\mu - rirea 

acestui sens, ci [i celelalte reprezent\ri, imagini descriptive, narative, 

metafore [i tropi din textele literare [i liturgice, dar [i din 

literatura nescris\, din poezia [i baladele populare. Literatura 

cult\, care apela, în cele mai multe dintre cazuri, la simbolistica 

sacr\, la pildele scripturilor, a dezvoltat un adev\rat univers de 

simboluri care putea fi „citit” relativ u[or, f\r\ o prealabil\ preg\ - 

tire ecleziastic\, umanistic\ sau clasic\. Neagoe Basarab, dar [i 

Dimitrie Cantemir vor folosi imagini sugestive [i percutante pentru 

a-[i împodobi nara]iunile istorice, senten]ele morale, discursurile 

politice. Acordând un loc privilegiat, „min]ii”, al\turi de „ini - 

m\” [i „spirit”, Neagoe recurge la imagini sugestive, împrumutate 

din Evanghelii, dar [i din pildele monahale [i literatura isihas - 

t\. Mintea este împ\rat [i trebuie pre]uit\ ca atare: „trupul ]i-l îmbraci 

în haine slabe [i ponosite, iar mintea ]i-o îmbrac\ în haine 

împ\r\te[ti [i o împodobe[te cu corun\ [i [\zi în carât\ nalt\ [i 

luminoas\.” 11 

Folosirea tropilor [i simbolurilor avea, în textele medievale, 

acela[i rost ca simbolistica din plastic\: ac]iunea lor era direct\ 

[i percutant\, iar mesajul nu trebuia elaborat [i codificat, solici - 

tând o mig\loas\ lectur\. În alt loc, mintea este comparat\ cu 

un steag în mijlocul r\zboiului care, atâta timp cât r\mânea în\l - 

]at, b\t\lia nu este pierdut\; toate compara]iile [i metaforele sunt 

menite s\ promoveze în]elepciunea [i spiritul practic al domnului 

[i voievodului, figur\ central\ a discursului religios [i politic, simbol 

al cârmuirii drepte, din care to]i se împ\rt\[esc: „Deacii, dea - 

ca se lipse[te de minte, iar den trupul acelui domn nici un lucru 

bun nu vei vedea, nici el nu va mai avea nici o cinste de slugile 

lui, nici de al]i domni carii vor fi împrejurul lui, ci va fi numai de 

râs [i ocar\.” 

Arta se supunea unor comandamente sociale? Este o întrebare 

care poate ap\rea firesc atunci când privim acele opere 

care pot îndeplini un rol în proiectul politic asumat de conducerea 

statului. Ea îns\ trebuie reformulat\. Deoarece nu tot ce se 

realiza în sfera artistic\ avea [i o finalitate social\ sau politic\. 

Existau – iar aceast\ afirma]ie este valabil\ pentru toate timpurile 

– crea]ii [i, implicit, creatori care nu traduceau un mesaj 

str\in artei, fie el oficial (politic) sau divin. Arta a fost un domeniu 

eminamente al afirm\rii libere, un loc în care performau cei a - 

le[i, cei chema]i s\ se exprime [i s\ î[i realizeze aptitudinile, ta - 

len tul. Dac\ nu putem spune c\ artistul creeaz\ totdeauna în 

ba za principiului „art\ pentru art\”, c\ el se supune, con[tient 

sau nu, unei necesit\]i, unor rigori izvorâte din propria-i con[ti - 

in]\ artistic\, c\ se încadreaz\ în limitele unor canoane, el are 

to tu[i posibilitatea, întrucât alege [i se exprim\ pe sine, s\-[i 

desf\[oare propria sa voin]\ artistic\. Îns\ oricare artist î[i exercit\ 

voin]a [i talentul în ni[te condi]ii date, pe care le adapteaz\ 

sau le ocole[te, dar nu le poate ignora. Talentul este o form\ în 

care artistul ordoneaz\ lumea, o în]elege [i o exprim\, o interiorizeaz\ 

[i o reface potrivit sim]ului s\u estetic. El exprim\ via]a, 

o stilizeaz\, îi caut\ ritmul, pulsul, ordinea care i se relev\ sub al - 

te forme decât omului politic, c\rturarului sau r\zboinicului, dar 

într-un mod pe care ace[tia îl în]eleg. R\zboaiele, calamit\]ile, 

violen]ele inumane, emo]iile care le înso]esc, tumultul vie]ii [i a[ - 

tept\rile omului, care nu-[i au locul în celelalte domenii ale cul- 

Însemn\ri ie[ene

turii, arta le ordoneaz\ [i le red\ expresiv într-o form\ transfigurat\ 

estetic. „Cele mai mari opere seam\n\ cu o r\zbunare a 

spiritului [i a inimii martirizate de deprinderea universal\, [i se 

ofer\ ochilor mul]imilor ca un paradox complet.” 12 Se observ\ 

ce va din toate acestea în arta româneasc\? Imaginea transmis\, 

în leg\tur\ cu artistul medieval, nu pare a fi zugr\vit\ în culori 

atât de contrastante, [i totu[i tensiunile, proprii unei epoci, exis - 

t\. Imaginea vie]ii [i condi]iile proprii crea]iei medievale r\mân 

pe mai departe un obiect de studiu. Filmul vie]ii breslelor de artizani 

se poate developa dup\ o îndelungat\ expunere. Dac\ nu 

exist\ în\l]imi [i adâncimi care s\ uimeasc\ [i s\ însp\imânte 

sufletul, vom g\si alte ritmuri în care spiritul vibreaz\, chiar dac\ 

tonurile nu sunt acordate în gama sublimului epocii antice. Exist\ 

un echilibru în toate formele, fie c\ apar]in artei populare (cu 

prelungiri în ancestral), fie c\ le c\ut\m în operele culte, care 

combin\ canoane, norme [i promoveaz\ valori din diferite timpuri 

sau arii culturale. Stilurile se comprim\, nu las\ loc exube - 

ran]ei de forme [i culori, ci caut\ s\ se echilibreze conform „nor - 

mei” revelate, ritmului divin al crea]iei. Autorii care particip\ la 

crearea lor nu caut\ gloria pentru sine, c\ci prin ei triumf\ vir - 

tu]ile credin]ei. Nu faima lumii vom g\si în „devotamentul, modes - 

Vladimir Ku[: 


tia, virtu]ile artizanului medieval, care nu-[i dorea alt\ recom - 

pen- s\ în afara celei divine, str\in de pream\rirea propriului nu - 

me, umil [i mul]umit în anonimat, dornic s\ participe la marele 

efort colectiv de glorificare a credin]ei” 13 . Ei aduc un omagiu 

dumneze irii [i, prin opera lor, se integreaz\ curentului general 

de pream\ rire a Crea]iei. Dar un gând mai adânc îi face s\ tresalte, 

dincolo de modestia, re]inerea, smerenia cu care î[i închi - 

n\ arta Mântuitorului: faptul c\ prin participarea la o oper\ co - 

lectiv\ – acesta este un spirit care anim\ pe creatorul medieval 

din orice domeniu – î[i împlinesc un destin în lume. Este acela[i 

imbold care-l anim\ pe domnitor [i pe ]\ran, care-i une[te sub 

semnul pios al crucii, f\cându-i s\ cread\ c\ istoria lumii nu e în 

zadar [i c\ î[i afl\ un rost în mântuire. Este [i un mod de recuperare 

a timpului – timpul lumii, timpul devenirii naturii – pentru 

istorie, pentru f\cut, c\ruia i se distribuie un rol pentru întâlnirea 

cu Fiin]a. Da c\ arta era un substitut pentru [tiin]\, „alfabetul” 

omului necultivat, ea putea fi o cale c\tre ordine, valorizând timpul 

[i ritmul crea]iei – care imit\ gestul Creatorului – în vederea 

întâlnirii cu formele eterne ale divinului. Acest scop era destinat 

artei (care imita, de fapt, o copie a Ideii, imita]ie a imita]iei) de 

c\tre Platon. Arta g\sea îns\ în Antichitate categorii autonome, 

una dintre ele fiind sublimul. Ea confi - 

gura armonia în lume ca valoare auto - 

nom\, raportat\ la om, valoare pe ca - 

re Rena[terea a reg\sit-o [i a cultivat-o 

din plin. Tot prin arti[tii acestei perioa - 

de se vor eli bera de tirania canoanelor 

esteticii bizantine genurile majore, lu - 

cru care nu se întâmpl\ la noi, precum 

în Italia, de pild\. Ge nurile artei medi - 

evale române[ti vor continua s\ promo - 

veze un sens al divinului, conectând 

timpul crea]iei artistice la eternitate. 

De aceea, obsesia curgerii [i indife ren - 

]a timpului sau ag\]area cu orice pre] 

de oportunit\]ile pe care acesta poate 

s\ le ofere omului nu au acela[i ecou 

aici ca în spa]iile de cultur\ apusene. 

Timpul putea fi slab sau puternic, îns\ 

întotdeauna devenea aliat al faptei, era 

umanizat [i petrecut, c\ci odat\ cu petrecerea 

lu mii, omul se reg\se[te pe si - 

ne. „Locul [i timpul sunt deci cele do - 

u\ mari receptacole ale firii. Lumea e 

alc\tuit\ în primul rând din tot ce este 

în vreun loc [i din tot ce se petre ce oa - 

reunde. {i poate... [i din altceva. Nu 

Pasaj c\tre Vest putem s\ nu st\ruim asupra ideii aces- 

41

teia de petrecere ([i nu e f\r\ interes c\ aceast\ curgere ia nume 

de ceremonie) pe care o reprezint\ aceast\ devenire procesiv\, 

acest alai mare al lumii care umple timpul [i spa]iul.” 14 

S-a spus c\ românul s-a situat, prin crea]iile spiritului, în ordinea 

firii, nu împotriva ei, spre deosebire de „r\zvr\tirea” spiri - 

tului occidentalului, care reface lumea în con[tiin]\ [i, având 

con [tiin]a acestei rupturi, omul „nu e numai str\in de lume, dar 

poa te fi [i, în chip absurd, împotriva ei” 15 . Aceste atitudini di fe - 

rite, la ni vel de con[tiin]\ filosofic\, ale spiritului românesc (mod 

de a gândi rela]ia cu lumea [i cu divinitatea, eternul) [i ale celui 

occidental (german) sau grecesc antic, Noica le subsuma unor 

m\suri proprii filosofiei. „M\sura” româneasc\ este cea de continuitate, 

perseveren]\ pe calea indicat\ de fire, contiguitate între 

spirit [i natur\; drept consecin]\, sensul acordat istoriei, care 

continu\ în temporal valori ancestrale – omul nu accept\ timpul 

istoric [i, periodic, caut\ în istorie actul primordial, începutul 

Crea]iei; timpul istoriei e constituit din cicluri, din revenire la ar - 

hetipuri (Eliade). 

Putem, oare, conchide c\ spiritul care anim\ pe creatorul de 

valori culturale [i artistice din perioada medieval\ se subsumeaz\ 

„m\surii” noiciene aplicate filosofiei române[ti? Este pu]in pro - 

ba bil ca ideea general\, cel pu]in cea care prive[te rela]ia omului 

cu existen]a [i istoria, s\ nu l\mureasc\ [i despre un sens propriu 

pe care spiritualitatea româneasc\ îl acord\ crea]iei, altul decât 

cel noician. Exist\ [i aici crea]ii „originale” (în accep]ia medieval\ 

a termenului, care nu coincide cu cea modern\) în toate domeniile, 

iar o analiz\ în detaliu a valorilor promovate, a operelor, o do - 

vede[te cu prisosin]\. Totul este îns\ ca din „structura” institu - 

]iilor, culturale [i politice, prin intermediul incursiunilor teoretice 

de specialitate, dar [i printr-o sintez\ metacultural\, s\ g\sim 

unitatea proprie spiritului care le anim\. Opinia noastr\ este c\ 

aceast\ unitate exist\ [i are sens (valoare) universal\. Dovad\ 

peremptorie o constituie fiecare monument, oper\, institu]ie sau 

atitudine mai general\, rezultat\ din confruntarea omului cu realitatea 

istoric\, din care noi am selectat doar câteva, pe cele pe 

care le-am considerat semnificative. 

42 

Vladimir Ku[: 

Timp oprit 

1 

{tefan Ionescu, Epoca brâncoveneasc\. Dimensiuni poli ti ce. Fina - 

litate cultural\, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982, p. 201. 

2 

Nicolae Iorga. Istoria românilor în chipuri [i icoane, Bucure[ti, 

E ditura Humanitas, 1992, p. 83–84. 

3 

Élie Faure, Istoria artei. Spiritul formelor, I, Bucure[ti, Edi tura Meridiane, 

1990, p. 95. 

4 

Enrico Castelnuovo, Artistul, în Omul medieval, volum coordonat 

de Jaques Le Goff, traducere de Ingrid Ilinca [i Drago[ Cojocaru, pre - 

fa]\ de Alexandru-Florian Platon, Ia[i, Editura Po lirom, 1999, p. 197. 

5 

Apud Enrico Castelnuovo, op. cit., p. 197. 

6 

Dan Horia Mazilu, Literatura român\ în epoca Rena[terii, Bucu - 

re[ti, Editura Minerva, 1984, p. 269. 

7 

Ibidem, p. 269–270. 

8 

N. Iorga, op. cit., p. 151. 

9 

Dan Zamfirescu, Introducere la Înv\]\turile lui Neagoe Ba sarab 

c\ tre fiul s\u Theodosie, text ales [i stabilit de Florica Moisil [i Dan 

Zamfirescu, cu o nou\ traducere a originalului sla von de G. Mih\il\, 

Bucure[ti, Editura Minerva, 1970, p. 26. 

10 

Ibidem. 

11 

Înv\]\turile lui Neagoe Basarab…, ed. cit., p. 194. 

12 

Élie Faure, Istoria artei, vol. I, Bucure[ti, Editura Meridian, 1980, 

p. 134. 

13 

Enrico Castelnuovo, op. cit., p. 135. 

14 

Mircea Vulc\nescu, Dimensiunea româneasc\ a existen]ei, Bucure[ti, 

Editura Funda]iei Culturale Române, 1992, p. 102. 

15 

C. Noica, Cum gânde[te poporul român, în Pagini despre sufletul 

românesc, Bucure[ti, Colec]ia „Luceaf\rul”, 1944; vezi edi]ia ace - 

le ia[i lucr\ri, Humanitas, 1991, p. 79. 

Mihai POPA 

Însemn\ri ie[ene

Vladimir Ku[: 

 

Orhidee

Ancorat `n realitate 

• Pentru fiecare zical\ exist\ o alta care o contrazice... 

• Nu te l\uda c`\ ai fost coleg cu oameni celebri... Vei fi intrebat 

de ce numai tu ai r\mas anonim. 

• Blondele frumoase nu sunt mai proaste decât alte femei. 

Dar ele nu au nevoie s\ fie prea de[tepte. 

• Po]i avansa `ntorcându-te! 

• Dac\ nu po]i vorbi frumos pe limba ta, atunci taci...Tot pe 

limba ta. 

• Trebuie s\ g\sim o solu]ie care s\ `mpace [i capra [i ]apul! 

• Spune c\ e[ti mul]umit [i vei fi l\sat `n pace… 

• Fiecare genera]ie constat\ cu uimire c\ genera]ia urm\toare 

este prost educat\. 

• Unele popoare nu cunosc no]iunea de democra]ie nici m\ - 

car din dic]ionare. 

• Când totul e interzis, `]i po]i permite totul. 

• Eu am un punct de vedere… El are un punct de observa]ie… 

• Cel mai r\u lucru care ]i se poate `ntâmpla este s\ nu ]i se 

`ntâmple niciodat\ nimic. 

• Nu veni la mine cu r\murica de m\slin... Vino cu m\sline! 

• Lozincile sunt frumoase o singur\ dat\. 

• Cel mai mult pledeaz\ pentru odihna `n ziua a [aptea cei 

care toat\ s\ptamâna nu au f\cut nimic. 

• Spune-mi cât câ[tigi, ca s\-]i spun ce prieteni ai. 

• Insuccesul `]i alung\ prietenii, dar [i du[manii. 

• Vremurile s-au schimbat: ciobul râde [i de oala `ntreag\. 

• Daca o idee nu este original\, nu `nseamn\ neap\rat c\ este 

fals\. 

• Ca s\ te `nal]i, ai nevoie de aripi... Sau de coate! 

• Mi-am desenat du[manul… Multi au crezut c\ mi-am f\cut 

autoportretul. 

• ~n `ntuneric, primele care dispar sunt umbrele... 

• Chiar orice copil este rezultatul unui act creator?! 

• Bârfele sunt, de regul\, reciproce. 

• Nu for]a u[ile deschise… Pedeapsa e aceea[i. 

• {tii cum e dânsa: dac\ nu-i m\car pu]in bolnav\, nu se simte 

bine... 

• Ce s-ar face amintirile maturit\]ii f\r\ p\catele tinere]ii?! 

• Ignorant de gradul doi. 

• Unii `[i p\streaz\ scaunul foarte mult\ vreme.... Din aceast\ 

cauz\ sunt, de regul\, constipa]i. 

• Oamenii cu adev\rat importan]i nu dau nici o importan]\ 

faptului c\ sunt importan]i. 

• Cei care nu [tiu s\ fac\ nimic ne `nva]\ de toate… 


• Ce intr\ pe o ureche, iese uneori pe amândou\. 

• Prostia e sferic\, nu ai de unde s-o apuci. 

• Ai luat r\spunsurile [i ai plecat… Eu am r\mas cu `ntreb\rile. 

• Unul m\ trage de mânec\, altul de ureche… Nu m\ pot decide. 

• Pe unii nu-i g\se[ti pentru c\ nici nu-i cau]i… 

• Bolnav cu principii s\n\toase? Mai bine invers. 

• Umorul este o dovad\ de patriotism. 

• Laurii nu-s buni nici `n ciorb\. 

• Cinzano de Bergerac. 

Vladimir Ku[: 

Muzica p\durii 

• Când soarta e crud\, te a[teapt\ zile fripte. 

• Cine st\ sub reflectoare, are umbr\ mare. 

• Degeaba ai I.Q.-ul mare, dac\ nu-l folose[ti cu cap. 

Dorel SCHOR 

ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · zic 

43

cave canem · cave canem · cav 

44 

Anton Ad\mu] 

Povestea unui Banchet 

F 

oarte interesant\ îmi pare o co - vitat nu doar la o simpl\ conversa]ie ci [i 

res ponden]\ peste vreme între So - s\ ]in\ un mic discurs”. Locul? E în afara 

crate [i Kierkegaard. Elementul de cet\]ii, „la câteva mile de Copenhaga”. 

leg\tur\? Banchetul, desigur. Iat\, pe foar - Timpul? La „l\satul serii”. Toate bune [i 

te scurt, povestea unui benchetuitor trist. frumoase, se adun\ convivii [i Constantin 

Banchetul lui Sören Kierkegaard este Constantinus propune ca „la sfâr[itul ban - 

sus]inut de cinci convivi. Unul dintre ei, chetului fiecare s\ ]in\ un discurs, din care 

„Tân\rul”, „nu avea mai mult de dou\zeci s\ fie interzise vorbele de prisos. În acest 

[i ceva de ani. Era înalt, sub]ire, brunet. A - scop, stabile[te dou\ condi]ii: întâi, s\ se 

erul meditativ, purtând pecetea unei sincerit\]i 

încânt\toare, în armonie cu blân de - [i înceap\ discursul decât dup\ ce va fi b\ - 

a[tepte sfâr[itul mesei [i, doi, nimeni s\ nu 

]ea profund\, aproape feminin\, [i cu trans - ut destul ca s\ simt\ efectul vinului” 3 . Te - 

paren]a întregii lui fiin]e erau tr\s\ tu rile lui ma discursurilor? Dragostea [i rela]ia din - 

cele mai pl\cute. Numai c\ uitai repe de a - tre b\rbat [i femeie. 

ceast\ frumuse]e fizic\, în favoarea unei al - 

te impresii pe care o l\sa; sau, mai bine zis, 

p\strai numai în minte chipul adolescentu - 

lui care p\rea cl\dit numai din gân dire” 1 . 

Ceilal]i patru erau Constantin Con stanti nus, 

organizatorul banchetului, Victor Eremita, 

Negustorul de Mode [i Johan Se duc\torul. 

Vor s\ organizeze o petrece re sub condi - 

]ia „imediatului” („tot ceea ce nu se face 

imediat porne[te de la Cel R\u” 2 ), [i Victor 

Eremita prezint\ condi]iile ban che tului. A - 

cestea sunt reduse, esen]ial, la do u\: 

– prima condi]ie: „s\ nu existe femei 

printre participan]ii la banchet [...]. Numai 

arta greac\ [tia în ce mod pot fi utile femeile; 

ea le adun\ în corul dansatoarelor. 

Întrucât rostul unui banchet este s\ se bea 

[i s\ se m\nânce, femeia nu trebuie s\ fie 

admis\, fiindc\, în aceste privin]e, ea nu 

poate da satisfac]ie total\”; 

– a doua condi]ie: „s\ fie supraa bun - 

den]\ de tot ceea ce se poate imagina la 

un banchet”. 

Constantin Constantinus invit\ pe cei - 

lal]i patru la un banchet a[ezat sub deviza 

in vino veritas, „pentru c\ fiecare era in- 

Vladimir Ku[: 

Se v\d deja asem\n\ri [i deosebiri fa]\ 

cu Banchetul lui Platon. Se aseam\n\ te - 

ma, timpul, nu [i locul, la Kierkegaard cuvântul 

cel dintâi revine Tân\rului, la Pla - 

ton, Alcibiade are cuvântul cel din urm\. 

Apoi, dragostea este, la danez, între nea - 

se m\n\tori nu între asem\n\tori [i, semnificativ, 

precizarea o face de la început 

chiar Tân\rul: „Prin dragoste în]eleg rela - 

]iile dintre b\rbat [i femeie; nu am în ve - 

dere Erosul în sens grec, c\ruia Platon i-a 

f\cut un elogiu atât de frumos. La Platon, 

într-adev\r, gândul de a iubi femeia este 

ceva atât de îndep\rtat, încât n-a f\cut de - 

cât aluzie la el, în treac\t”, iar când Tâ n\ - 

rul î[i încheie discursul, „era parc\ mai 

frumos decât înainte de banchet”. 

{i, aidoma scenariului platonician, doar 

c\ în alt registru, dup\ ce Tân\rul încheie, 

Johan Seduc\torul „vru s\ ridice imediat 

obiec]ii, dar fu întrerupt de Constantin, ca - 

re-l preveni c\ nu se fac discu]ii [i c\, pen- 

Alte lumi 

Însemn\riie[ene

tru moment, nu se ]in decât discursuri” 4 . 

Constantin, pe urm\, în propriul discurs, a - 

runc\ pun]i: „Imagina]i-v\ o scen\ cu So - 

crate surprinzând-o pe Xantipa in fla granti 

(ar fi contrar gândirii lui s\-l imaginezi pre - 

ocupat de fidelitatea so]iei sale ori chiar spionând-o), 

[...]. Dac\ Socrate a fost un so] 

în[elat sau nu, iat\ un gând lipsit de sens”. 

Urmeaz\ Victor Eremita: femeia e pli - 

n\ de contradic]ii, dar, cu toate acestea, 

„omagiile de care ea se bucur\, care-i re - 

vin de drept, ca femeie – favoare pe care 

n-o împarte cu b\rbatul – ajung pentru a 

ar\ta absurditatea situa]iei ei”. Dincolo de 

aceasta îns\, „femeia dispune de o deschi - 

dere a posibilului incredibil\, pe care nu o 

are niciun b\rbat”. Concluzia lui Victor 

Eremita: „nu se pot stabili niciun fel de re - 

la]ii pozitive cu femeia”. Onoarea femeii 

„îl poate împinge pe b\rbat în bra]ele infinitului” 

5 prin ac]iunea ei negativ\. 

Convivul patru, Negustorul de Mode, se 

mul]ume[te s\ comenteze o întâmplare: 

„Se spune c\ într-o zi, Diogene a fost [o - 

cat de o femeie care se ruga zeilor dintr-o 

pozi]ie cam incomod\. Nu-mi amintesc da - 

c\ în]eleptul a tulburat-o pentru a-i atrage 

aten]ia c\ n-ar fi bine ca zeii s\-i vad\ po - 

ponea]a goal\ tocmai când se roag\ lor. 

Dar, pe cinstea mea, dac\ eu i-a[ fi spus, în 

genunchi, frumoasei gra]ii vorbele: «Pliu ri - 

le rochiei Gra]iei Voastre nu sunt tocmai la 

mod\!», fi]i siguri c-ar fi suferit incompa ra - 

bil mai mult din pricina acestei ofense de - 

cât de presupusa ofens\ adus\ zeilor. Vai de 

nefericitul care nu în]elege acest lucru!” 6 . 

În fine, Johan Seduc\torul închide cercul, 

m\car c\ nu într-un fel monastic. Dim - 

potriv\: „eu venerez femeia mai mult de - 

cât un so]”, [i conchide: „Pentru b\rbat e - 

xist\ un singur Esen]ial! Pentru femeie, 

Accidentalul este esen]ial, de unde inepu - 

izabila ei diversitate. Domnia ei asupra 

b\r batului dureaz\ pu]in, durerea desp\r - 

]irii este repede uitat\, iar eu parc\ n-o 

simt deloc v\zând c\ o nou\ splendoare 

mi se ofer\ îndat\. Sigur c\-mi dau seama 

c\ mai târziu ea va ar\ta ca o urâ]enie, 

Vladimir Ku[: 

dar un seduc\tor nu vede niciodat\ femeia 

sub acest aspect”. 

Apoi se ridic\ to]i de la mas\, sparg 

într-o pl\cere imperial\ pocalele de zidul 

din spatele lor [i, în r\coarea dimine]ii, fac 

câ]iva pa[i prin p\dure. Sub un umbrar, în - 

tr-un pavilion, asesorul Wilhelm [i so]ia lui 

consum\ taina matrimoniului aidoma unui 

cuplu clasic, c\ci „aman]ii n-ar avea ace - 

la[i comportament”. Cei doi pleac\, pavi - 

li onul r\mâne pustiu. “Nemaiavând ce spi - 

ona, batalionul de ocupa]ie str\in se retra - 

Dou\ p\s\ri 

se f\r\ captur\” 7 f\r\ ca vreunul dintre ei, 

dintre cerceta[i, s\ fi fost satisf\cut de re - 

zultatul cercet\rii. 

De atunci, se pare, [i din nefericire, ban - 

chetele se ]in „cu u[ile închise”. 

1 

Sören Kierkegaard, Banchetul, Editura 

U niversal Dalsi, Bucure[ti, 1997, pp. 35-36. 

2 

Ibidem, p. 38. 

3 

Ibidem, pp. 39, 40, 42, 47. 

4 

Ibidem, pp. 51, 67. 

5 

Ibidem, pp. 71-72, 79, 87, 88. 

6 

Ibidem, pp. 96-97. 

7 

Ibidem, pp. 105, 113, 116, 119. 

cave canem · cave canem · cav 

Însemn\riie[ene 

45

mişcarea ideilor · mişcarea id 

46 

Ideea european\ 

`n filozofia româneasc\ 

modern\ (2) 

5. Revin acum la figura celui numit de 

c\tre Noica polihistor. Pentru secolul al 

XX-lea, ar fi ilustrat\ în cultura român\ de 

unii filosofi ca Nae Ionescu, Lucian Blaga, 

Grigore Moisil (dac\-l socotim ca logician), 

{tefan Lupa[cu [i Mircea Eliade. A[ 

men]iona câteva rezerve în leg\turâ cu 

judecata lui Noica din acest loc. 

În cel pu]in dou\ cazuri, Moisil [i Lu pa[ - 

cu, nu cred c\ se poate vorbi de polihisto - 

rism în sensul propriu al cuvântului. Dim - 

potriv\, avem de a face mai curând cu for - 

me riguroase de reflec]ie, fie în logi c\ [i is - 

toria ideilor, fie în epistemologie [i onto logie. 

Faptul c\ [i-au g\sit timp [i pentru u - 

nele tematiz\ri mai libere nu afecteaz\ cu 

nimic efortul lor disciplinat. Grigore Moi - 

sil, de pild\, public\ lucr\ri de strict\ specialitate 

(Încerc\ri vechi [i noi de logicâ neclasic\, 

1965; Studii asupra logicilor non - 

chrysippiene, 1972; Elemente de logicâ 

matematic\ [i teoria mul]imilor, 1968; 

Lec]ii despre logica ra]ionamentului nuan - 

]at, 1975), la care se adaug\ unele cule geri 

de articole (Îndoieli [i certitudini, 1971; 

{tiin]\ [i umanism, 1979). {tefan Lupa[ - 

cu, pe lâng\ forma sistematicâ pe care o a - 

cord\ cercet\rii sale filosofice, reu[e[te ceea 

ce pu]ini au [ansa ast\zi, anume o [coa - 

l\ de gândire liber\, cel pu]in în câteva 

chestiuni esen]iale: principii ale gândirii 

sau ale cunoa[terii, niveluri distincte ale re - 

alitâ]ii, moduri alternative de în]elegere [i 

interpretare. Basarab Nicolescu [i Michel 

Camus, Jean-Jacques Wunenburger [i Gil - 

bert Durand sunt câ]iva interpre]i importan]i 

prin scrierile c\rora se reiau [i se dez - 

voltâ ideile sale filosofice. La timpul s\u, 

Benjamin Fondane [i-a manifestat interesul 

profund pentru felul de a gândi al lui 

Lupa[cu, scriind L’Être et la Connaissan - 

ce. Essai sur Lupasco, unde face conside - 

ra]ii atente [i de mare fine]e. 

Alte dou\ nume, Blaga [i Eliade, dinco - 

lo de erudi]ie [i diversitatea preocup\rilor, 

Vladimir Ku[: 

se remarc\ prin ceea ce Noica însu[i nu - 

me[te „sintez\ creatoare”. Se în]elege în - 

s\ c\ astfel de sinteze se pot situa pe dife - 

rite trepte în istoria unui domeniu distinct, 

morfologia culturii [i me tafizicâ, în cel dintâi 

caz, istoria religiilor [i hermeneutica 

formelor simbolice, în cel de-al doilea. E - 

o nul dogmatic [i Diferen]ialele di vine, de 

pild\, se situeaz\ printre cele mai inspira - 

te scrieri ale timpului de atunci, elaborate 

în concepte memorabile [i cu o argu menta]ie 

elegant\. În ceea ce-l pri ve[ te pe Eliade, 

a reu[it sâ asigure o form\ de excelen]\ 

studiilor sale în istoria [i morfologia 

ideilor reli gioase, deopotriv\ în herme ne - 

utica formelor simbolice, marcând serios 

evolu]ia acestor cercet\ri în lumea occidental\. 

În consecin]â, Blaga [i Eliade nu 

ilustreazâ în nici un caz acel polihistorism 

Sonata Lunii 

Însemn\ri ie[ene

care, în estul Europei, ar afecta excelen]a 

în unul sau altul din domeniile fi lo sofiei. 

Îmi dau seama c\ nu este u[or s\ te pro - 

nun]i cu privire la Nae Io nescu în aceast\ 

privin]\. Dacâ totu[i ar trebui s\ spun ce - 

va, nu l-a[ situa de loc în tagma l\utarilor în 

filosofie, fie ace[ tia [i inegalabili ca stil sau 

elocven]\. Pre - legerile sale de metafizic\, 

a[a cum ne-au fost transmise, vorbesc despre 

o în]ele ge re clar\ a unor chestiuni fi - 

losofice. Nu doar c\ revede într-o manierâ 

limpede unele idei [i concepte ale meta fi - 

zicii (în cel pu]in trei zone ale discu]iei, a - 

nume istoria cultural\ a metafizicii, evo - 

lu]ia ei modern\ [i sensul ei soteriologic), 

însâ anun]\ cu ae rul cel mai firesc o viziu - 

ne filosoficâ, un mod de a vedea [i a tr\i 

lumea în care s-a situat. 

6. Dar nu s-au conturat oare [i alte fi - 

guri ale filosofului în acest spa]iu cultural? 

Probabil c\ da, însâ nu cu for]a celor dou\ 

descrise de Petrovici. Iar acestea dou\, a - 

[a cum am v\zut, se pot reg\si uneori în 

una [i aceea[i con[tiin]\. Care ar fi îns\ al - 

te ipostaze ale filosofului, alte m\[ti ale 

prezen]ei sale? 

Una din ele o descrie bine Noica în stu - 

diul amintit mai sus, cea a filosofului l\utar. 

Ea deriv\ din figura polihistorului, ca o 

form\ cu totul precar\ („f\r\ suficient\ a - 

coperire, nici creativitate, /polihistorismul 

/ devine l\ut\rism”). De[i deficient, l\ ut\ ris - 

mul poate a vea far mec [i chiar elegan]\. 

Noica observ\, de altfel, în cazul lui Mi hai 

Ralea, un spirit l\ut\resc „de bun gust [i rafinament”. 

Alte si tua]ii, precum l\ ut\ ris mul 

„de proast\ calitate” al lui Ni chifor Crai nic, 

sau cel practicat u[or în cri tica li terar\ [i în 

eseistica din ultimii ani, s-ar ce re discutate 

cu fiecare caz în parte. Nu a[ putea s\ spun, 

de pildâ, câ Nichifor Crai nic prac tic\ l\u - 

t\rismul în teologie, în stu diile sale asu pra 

misticii cre[tine, cu toa te c\ pagi ni le de 

filosofie nu se situea z\ la acela[i nivel. 

A[a cum exist\ o form\ de c\ zut\ a po - 

lihistorului, prin fi losoful l\utar, exist\ [i o 

form\ dec\zut\ a gândirii speculative sau 

Vladimit Ku[: 

a celei sistematice. Ea este dat\ frecvent 

de figura celui ca re, vanitos [i pedant, e - 

go latru î nainte de toate, î[i creaz\ singur 

o mitologie a viziunii personale. Mitomania 

acestui om, care se vrea neap\rat „fi - 

losof original” sau „de anvergur\”, re prezint\ 

un fenomen extins în ultima vre me. 

Voin]a de a fi cu orice pre] cunoscut între 

grani]ele ]\rii sau ale Europei, [tiind c\, 

vorba dra maturgului, „Europa este tot tim - 

pul cu ochii pe noi”, aceastâ voin]\ na[ te o 

specie bizar\ de scri eri. Sunt scrieri cu aer 

testamentar, vorbind despre istorie [i uma - 

nitate, cultu r\, destin [i moarte, sau despre 

sfâr[itul inevitabil al civiliza]iei noas tre. În 

definitiv, este vorba de acele proble me teribile 

ale umanitâ]ii în fa]a c\ rora Kant ar fi 

r\mas complet nedumerit [i mut. 

Spuneam mai sus c\ o virtute a filosofului 

pedagog o constituie str\duin]a sa 

Republic\ bananier\ 

de-a media între tradi]ii filosofice diferite, 

a[a cum sunt cea occidental\ [i cea proprie 

estului Europei. Este în joc, pân\ la 

ur m\, o form\ elevatâ de a te dedica ce - 

lorlal]i, o ascez\ care, dincolo de efectele 

sale în timp, se pierde în anonimatul istoriei. 

Din p\cate, în marginea acestui exer - 

ci]iu se na[te u[or o literatur\ secund\, co - 

mun\ [i seac\. Este cea proprie comentariului 

ca atare, monografiei de [coal\, 

manualului sau textului de vulgarizare, „su - 

portului de curs” (cu o sintagm\ în uz a - 

cum), dic]ionarului bun pentru oricine, lec - 

]iei obi[nuite de „filosofie general\”. Cel 

care multiplic\ astfel de pagini este omul 

didactic, dedicat muncii de comentator [i 

compilator, generalist f\r\ nume, adminis - 

trator de teme oarecare, ajuns s\ func ]io - 

neze asemeni unei ma[ini [colare greu de 

oprit. Uneori ai impresia c\ nu face decât 



47


48 

un fel de comer] cotidian cu 

cu vinte [i formule care se vo - 

iesc filosofice. Serviciul s\u este 

simplu: de a livra celor din b\n - 

cile [co lii tot felul de propo zi]ii 

g\site prin c\r]i [i manuale. 

Ne putem întreba totu[i da - 

c\, în acest din urmâ caz, mai 

este sau nu vorba de fi gura u - 

nui filo sof, chiar [i a unuia nefe - 

ricit. Când filosofia se restrânge 

la acest gen de texte, sfâr[itul ei 

este aproa pe. {i este a proape 

nu în sensul nietzschean al cuvântului, 

ci în tr-un sens de-a 

dreptul obi[nuit, vulgar. 

Ar trebui oare sâ a[ez\m a - 

l\ turi de fi gura comentatorului 

co mun [i profesorul de filo so - 

fie? Cât\ vreme î[i face cu ones - 

titate lucrarea sa la catedr\, simplu 

[i cu sim ]ul umilit\]ii diaconice, 

pre zen]a sa îndrep t\ ]e[te 

oricând o form\ de re cunoa[ - 

tere. F\r\ a nonimatul s\u, mul - 

te ar r\mâne str\ ine celor des - 

tul de tineri. Îns\ un profesor de 

filosofie nu poate pre tin de c\ 

pred\ fi losofia ca a ta re, nici c\ 

ì înva]\ pe al]ii fi lo so fie. Nu 

poa te pretinde nici m\ car situa - 

]ia celui care î[i caut\ el singur 

drumul în fi losofie, c\ci a cest 

lucru nu poate lua for ma u nei 

lec]ii. Cu atât mai pu]in ar pu - 

tea s\ revendice rolul unui mo - 

dest îndrum\ tor. Spun modest, 

de[i, ascultând bine su netul a - 

cestei sintagme, „profesor de fi - 

losofie”, ai motive s\ te înfri co- 

[ezi de preten]iile pe care le ascunde 

în unele medii scolasti ce. 

Vladimir Ku[: 

7. A[adar, filosofia, în spa]iul nostru cul - 

tural, nu duce lips\ de o pitoreasc\ diversi - 

tate a figurii celui care î[i asum\ pro ble mele 

ei. Pân\ când se va întâmpla, cum a do - 

rit Hegel, ca filosofia s\ se ocupe singur\ 

Zboruri de diminea]\ 

de propriile probleme, ei r\mân cei care 

se ocup\ de soarta mundan\ a filosofiei. 

A[a cum am v\zut, al\turi de filosoful 

misionar, îndrum\tor în ordine social\ sau 

moral\, se afl\ filosoful speculativ, vizio - 

nar, dedicat cu totul unei idei sau unei vi - 

ziuni. În exemplul discutat mai 

sus, Maiorescu [i Conta. Pri - 

vindu-i ca figuri emble matice, 

ei numesc dou\ limite între ca - 

re se situeazâ multe alte m\[ti 

ale filosofiei. 

În acel loc discret în care 

privirile celor doi se pot intersecta, 

vei întâlni figura ce lui 

care conjug\ fericit pedagogia 

ideii [i crea]ia filosofic\. Precum 

Con stantin R\ dulescu- 

Motru. Sau, mai aproape de 

noi, precum Mircea Eliade. 

Locul simbolic al celor nu - 

mi]i mai sus este îns\ râvnit de 

mul]i, înainte de toate de cei ca - 

re caut\ în -tr-o privin]\ s\ li se 

substi tuie. Este vorba mai întâi 

de filosoful peda gog, cel care 

transfor m\ orice filosofie întro 

lec]ie despre via]\ [i despre 

buna convie]uire. Apoi, este 

vorba de filosoful egolatru, bol - 

nav de sine, animat de o voin]\ 

ne o bi[nuit\ de a face cu orice 

pre] filosofie mare, durabil\. 

Aces ta crede orbe[te în pu terea 

min ]ii sale [i în [an sa de a o - 

feri lumii o doctrin\ nou\, 

str\lucitoare. 

Din spatele tuturor pri ve[ - 

te aristocra tic, peste cuprinsul 

întregii scene, filosoful polihistor, 

eruditul în cultura elevat\ 

a timpului. Precum Cantemir, 

dac\-i d\m cre za re lui Noica. 

Sau precum Noica, dac\ ne 

gândim la felul în care a ur - 

m\ rit constant câteva idei de 

fond, traversând zonele mari 

ale filosofiei, începând cu întrebarea 

„cum e cu putin]\ ce va nou (wie 

ist etwas neues überhaupt möglich)” 1 [i 

pâ n\ la clarific\ rile târzii, metafizice [i 

hermeneutice. 

Îns\ filosoful polihistor nu este nicioda - 

t\ singur. Dimpo triv\, este înso]it de acele 

Însemn\ri ie[ene

um bre sau chipuri care deriv\ din modelul 

s\u. Noica vorbe[te de altfel despre o for - 

m\ dec\zut\ a polihistorismului: „f\r\ suficientâ 

acoperire, nici creativitate, devine 

l\ut\rism”. A[adar, în partea dinspre lu me, 

este înso]it de fi losoful l\utar, capabil s\ 

Vladimir Ku[: 

spun\ pl\cut [i frumos tot ce doresc al]ii s\ 

asculte. De cealalt\ parte, dinspre biblio - 

teca uitat\ de timp, va fi înso]it de filosoful 

comentator sau exeget, bun s\ transfor - 

me orice idee într-o lec]ie sau într-un articol 

de dic]ionar. 

Dansul focului 

Iar în urma tuturor vine, întotdeauna, 

profesorul de fi losofie, pu]in cam plictisit 

[i cu grija zilnic\ de a-[i preda lec]ia din a - 

cela[i manual. 

S\ fie acestea singurele i magini ale fi - 

lo sofului în lumea de ast\zi? Apoi, este fi - 

losoful de recunoscut cu fie care din cei 

care spun c\ „se ocup\ cu filosofia”? Nu 

cum va lucrurile stau cu totul altfel? 

Ernest Stere, pe când sus ]inea prele - 

geri de istoria filo sofiei la Universitatea din 

Ia[i, obi[nuia s\ spunâ c\ filosoful, în sensul 

propriu al cuvântului, este greu de întâlnit. 

Întâl ne[ti mult mai u[or autori ai 

u nor „c\r]i de filosofie”, profesori de fi lo - 

so fie [i amatori. Dac\ în leg\tur\ cu primii 

doi nu prea avea comentarii, pre ferând de 

regul\ s\ tac\, nu-[i ascundea o anume sim - 

patie pentru amatorul în ale filo so fiei. Men - 

]iona în prealabil c\ acest termen, „a ma - 

tor”, ar tre bui în]eles altfel decât în ac cep - 

]iunea sa comun\. Cum su gereaz\ eti mologia 

latin\ a cuvântului, amātor este cel ca - 

re iu be[te în felul s\u ceva a nu me, o me se - 

rie, o form\ de art\ sau de cunoa[tere, o 

sta re de lucruri. Cicero vorbe[te în acest 

sens despre amator pacis, iubito rul de pa - 

ce, sau a mator artis, iubitorul de ar t\. La 

fel [i cu iubitorul de fi losofie, ama tor phi - 

lo sophiae, acesta pre]uie[te în chi pul cel 

mai sincer unele idei filosofice, le acord\ o 

parte din timpul s\u [i se simte le gat sufle - 

te[te de ele. Cite[te dup\ bunul s\u plac pa - 

gini de filosofie [i discut\ unele ches tiuni a - 

[a cum le în]elege el singur, îns\ nu ar pre - 

tinde în nici un fel c\ este ini]iat în fi lo so - 

fie. Dimpotriv\, nu uit\ s\ spun\ cât de 

ne priceput este [i cât de mare este distan]a 

sa fa]\ de ceea ce ar dori s\ în ]e lea g\. A - 

cest din urm\ lucru îl situeaz\ într-un loc 

distinct [i îl face, într-adev\r, demn de pre - 

]u i re. 

1 

Constantin Noica, Autoprezentare, în 

Via]a Româneasc\, anul LXXXIX, nr. 2, fe - 

bruarie 1994, p. 59. 

{tefan AFLOROAEI 



49

în raspar ∙ în raspar ∙ în raspar 

- 

- 

- 

- 

- 

- 

50 

Cei doi Creang\ (3) 

Esoterism [i sexism 

Cei care s-au apropiat de opera lui 

Creang\, încercându-i (exegetic) puterile, 

au tras grabnic concluzia c\ avem de-a fa - 

ce cu un personaj-sum\ a lumii lui, cu un 

u nic erou care îmbrac\ felurite înf\]i[\ri 

(cf. Vladimir Streinu, lucr.cit., p. 44), des - 

f\ tând – ca ]\ran transplantat, înd\r\tnic, 

rostuit – pe „boierii” cei înv\]a]i. C\ humu - 

le[teanul exploateaz\ o baz\ folcloristic\ 

[i folose[te material rustic (stilizat) – pa re indubital; 

poporanitatea e slujit\ îns\ de inte - 

ligen]\ artistic\ [i har (inegalabil), ap\ rând 

[i poten]ând „coloarea local\”, cum obser va 

Jean Boutière în 1930, în teza sa de doctorat 

(La vie et l’oeuvre de Ion Crean g\), 

într-o prim\ cercetare comparatist\. Dac\ 

putem accepta, printre altele, „rapsodismul 

structural”, constatarea lui C\ li nescu 

c\ avem de-a face cu un „humanist al [ti - 

in]elor s\te[ti” ne apropie de cer ce t\ri mai 

noi, interesate de a explora c\r tu r\rismul 

povesta[ului. Or, Vladimir Stre i nu se r\z - 

boia cu formula de „scriitor cult”, acceptând 

doar un „clasicism folcloric” (lucr.cit., 

p. 124). Creang\ era v\zut ca un „talent 

primitiv”, un „prelucr\tor”, altoit pe o personalitate 

gargantuesc\, de o joviali tate 

limbut\, adresându-se unor interlocutori 

imaginari, provoca]i de aceast\ ora litate, 

curgând natural. Important era c\ a utorul 

Amintirilor „nu [i-a alterat popora nita tea” 

(p. 86) [i c\ arta spunerii, fraza „ju cat\ vo - 

cal”, cu [iretenie, cheful de vorb\ (în sens 

co]c\resc, mucalit) [i voia bun\ nu l-ar fi 

p\r\sit. Chiar dac\, în ipostaza peti ]iona - 

rului, folosea stilul oficial, împ\nat cu neologisme 

sau dac\, în repetate ocazii, u - 

milindu-se, se înjosea cu bun\ [tiin]\, c\ - 

zând în „mahalagism”. Paradoxal, „negus - 

tat” de popor, bucurându-se de o slab\ re - 

ceptivitate pe acest segment, „priceput cum 

trebuie” doar de intelectualii adev\ ra]i (o - 

pina acela[i C\linescu), Creang\ – potrivit 

lui Vl. Streinu – dezv\luie un „c\r tur\rism 

contestabil” (p. 50). Fire[te, în „intervalul 

urban”, diaconul „frac]ionist”, dedat la po - 

liticale, r\spopit, „junimizat” [i redevenit 

humule[tean (în }ic\ul Ia[ilor), manifest\, 

neîndoielnic, voin]\ de cultur\, mai degra - 

b\ „gestual\”, conservându-[i fondul. Fiindc\ 

genialul povestitor „face pe pros tul”, 

culege simpatii junimiste, se dedu blea z\; 

Vladimir Ku[: 

sau, altfel spus, aplic\ „formula de e xis ten]\ 

a neamului” (persecutat de Istorie), crede 

Vl. Streinu, descoperind taina de existen - 

]\. Încât mul]i dintre eroii s\u (precum D\ - 

nil\ Prepeleac, Ionic\ cel Prost, Ivan Tur - 

binc\), în pofida n\tângiei afi[ate, întru - 

chipeaz\ un personaj simbo lic, f\ când, finalmente, 

– pe suportul pre f\c\toriei – dovada 

contrarie, sfidând aparen]ele. De aici 

[i concluzia c\ opera lui Creang\ suport\ 

toate interpret\rile (cf. Eugen Simi on), încurajând 

chiar, mai încoace, „delirul her me - 

neutic”, cum nota ca ustic N. Mano lescu în 

Istoria (sa) critic\... 

A[adar, pentru unii, intelectualitatea lui 

Creang\ e discutabil\, scriitorul fiind salvat 

de o inteligen]\ nativ\; al]ii, pe urmele 

lui C\linescu, vorbesc despre o „elaborare 

artistic\”, considerându-l un scriitor „f\r\ 

repro[”. Întrebarea e dac\ ne putem a pro - 

Invita]ie la dejun 

Însemn\ri ie[ene

pia de aceast\ oper\, mereu ispititoare, 

printr-o critic\ „de sistem”, preten]ioas\, 

negre[it constrâng\toare, livrând savant - 

lâcuri sau dac\ o putem savura [i 

descifra printr-o lectur\ strict „de 

pl\cere”, gustând fervoarea spu ne - 

rii [i acel Creang\ al aparen]elor, 

expediat sub eticheta de scriitor 

poporal. Un Vladimir Streinu (me- 

reu pomenit aici) era, se [tie, alergic 

la „ereziile [tiin]ei”, reamin tindu-ne 

unicitatea scriitorilor, fiecare 

probând o valoare ireductibil\. Un 

Vasile Lovinescu, înv\]\tul simbo - 

lolog din F\lticeni vorbea îns\ despre 

un Creang\ esoteric, aplicând 

în expedi]iile sale hermeneutice re - 

]eta Guénon. Încredin]at c\ are a 

descâlci adev\ruri oculte ([i oculta - 

te), Vasile Lovinescu este de fapt un 

esoteric care î[i îng\duie „dreptul la 

digresiune” (v. Creang\ [i crean ga 

de aur, Cartea Româneasc\, 1989, 

p. 343). [i propune, astfel, preca ut, 

o lectur\ posibil\, jon glând cu i po - 

teze taxate – de unii comentatori – 

drept deplasate, fanteziste. Chiar 

via]a sa a fost o „transmu ta re ini - 

]ia tic\” (v. Jurnal alchimic, 1994), 

Craii fiind, s-a spus, „deli berat hermetic\”. 

Volumul dedicat lui Crean - 

g\, ap\rut dup\ moartea sa (sur venit\ 

la 14 august 1984), anun]ând 

un puseu editorial vizând recupera - 

rea pre]ioaselor manuscri se, por - 

nea de la premisa c\ avem de-a fa - 

ce cu un scriitor criptic, iz vo dind o 

oper\ labirintic\. Crean g\, delibe - 

rat, ar „m\slui” simbolul (lucr. cit., 

p. 308); iar simbolurile, suntem pre - 

veni]i, „mi[un\” (p. 360) în opera lui. În - 

cât, întrebându-se – deseori – dac\ nu solicit\ 

„prea mult textul”, oferind conexiuni 

[i incursiuni erudite, convocând nume pres - 

tigioase, simbolologul încearc\ a-l „tâlcui”, 

pornind de la exterior (circum ferin]a); adi - 

c\ de la Amintiri la basme, a jun gând la 

cele dou\ mari basme (Povestea porcuui, 


Vladimir Ku[: 

respectiv Harap Alb), igno rând, inexplica - 

bil, Ivan Turbinc\. Criptate, între ]i nând „se - 

duc]iunea”, basmele-nuvel\ sunt doar pretextul, 

punctul de plecare (p. 5), materia 

prim\ în [tiin]a simbolurilor; V. Lovinescu 

descoper\ „o c\r\ruie”, vrea s\ combat\ 

apatia mental\ [i recep]ia i ner ]i al\, ne dez - 

v\luie „scheme transcendente” într-un „de - 

mers spiral” (p. 9). Astfel, pe scenariul eso - 

teric – guénonian, Ha rap Alb (cu „sigizia” 

protagonistului), rapor tat la mi tul celtic, 

poate fi [i „schema unui roman cavale - 

resc”. Înv\]atul din F\lticeni merge cu spe - 

cula]iile pân\ acolo încât, dac\ Ion {te f\ - 

nescu a luat numele bunicului du p\ 

mam\, pe baza si no nimiei crean - 

g\ = ram, ne trimi te (p. 332) la cei 

doi Rama (al [aselea [i al [ap telea): 

Para[u-Rama [i Rama-Cian dra. 

E lesne de b\nuit c\ astfel de 

ini]iative trezesc reticen]e [i rezisten]\, 

stârnesc ostilit\]i, reac]ii adverse. 

Eugen Simion, de pild\, 

„sprijinitor”, totu[i, al metodei sim - 

bolologice (cu rezervele de rigoa - 

re), accepta c\ demersul spiritua - 

list (psihanaliza, mitocritica etc.), 

coborând în „pivni]ele textului”, 

poate dezv\lui un Creang\ al profunzimilor. 

Oferindu-ne, astfel o 

lectur\ posibil\, inclusiv din un - 

ghiul esoterismului, prin re]eaua de 

simboluri (vechi, preluate din texte 

de circula]ie [i prelucrate) f\ r\ a fi, 

neap\rat, [i expertize con ving\ toa - 

re, infailibile. Dar cartea sa despre 

Creang\ (Cruzimile unui moralist 

jovial, Princeps Edit, 2011) nu e 

interesat\ de perspectiva Guénon, 

respectiv de acel scenariu simbo - 

lic, developând un Creang\ esote - 

ric, uranic, ca autor ini]iatic. Dim - 

potriv\, e o carte so lar\, „]â[nit\” 

din „coasta de mo ra list”, recu noa[ - 

te autorul. Fiind c\, ne reamintim, 

[i seria de Fragmente critice (I-IV), 

m\rturisea cri ticul într-un interviu, 

punea în eviden]\ dimensiunea 

moral\, atent\ la provoc\rile bio - 

graficului. 

Pentru Vasile Lovinescu, accep - 

tându-i humule[teanului [i masca de belfer 

moralist (ca autor de manuale didactice), 

basmele lui Creang\ apar]in „familiei miturilor 

de tip complet”. Iar mitul, decriptat, 

r\mâne adev\rul penultim, de esen ]\ 

antinomic\ [i „refractare plural\”, spriji - 

nind explica]ia ontologic\, fie [i in illo tem - 

pore. De mare folos în acest demers i-a 

S\rb\toare 


- 

- 

- 

- 

- 

- 

51


- 

- 

- 

- 

- 

- 

fost lucra rea lui Ovidiu Bîrlea 

(Po ve[ tile lui Creang\, 

EPL, Bucure[ti, 1967), cer - 

cetând r\ d\cinile basmelor 

(cu exemplific\ri din folclo - 

rul universal) [i circula]ia mo - 

tivelor, indicând poligeneza 

lor. Basmele, afirma René 

Gué non (citat cu venera]ie), 

sunt reziduuri ale unor tradi - 

]ii e soterice disp\rute, reve - 

lând ritualuri preistorice. Ci - 

ne ar vrea s\ afle obâr[ia, 

„]â[nitura original\”, „bârlo - 

gul” (p. 11), „ovarele labirin - 

tului” (p. 203), constat\ z\ - 

d\rnicia ini]iativei, scrie resemnat 

Vasile Lovinescu. Dar 

efortul de a testa realita tea 

ba zic\, deslu[ind – prototipal 

– schema epic\ [i a poi 

„scur gerea” mitului în hain\ 

lite rar\ (p. 52), prin bogate 

refrac]ii, merit\ a fi f\cut în 

pofida impasului ca re ne a - 

menin]\ (toponimii, omoni - 

mii, acele reliquae în gro pate 

în memoria colecti v\). S\ 

exemplific\m, ghi da]i, fi re[ - 

te, de simbolologul moldav. 

Afl\m c\, publicate la do - 

u\ luni distan]\ în Convorbiri 

literare (octombrie, res - 

pectiv decembrie 1875), Soa - 

cra cu trei nurori [i Capra cu 

trei iezi sunt cei doi poli ai 

operei lui Creang\. În pri - 

mul caz, e vorba de un „basm 

tantric” (p. 66), textul semnificând 

„Nadirul mitologiei 

lui Creang\” (p. 55), de[i 

„descoperim” acolo o des-în - 

tâlnit\ dram\ rural\, un fals 

basm, aducând în prim-plan 

un personaj demonic. Încercând 

a nu-[i „r\zle]i” feciorii 

[i a-[i stru ni / priveghea nu - 

ro rile-iele (cele trei gune), 

Vladimir Ku[: 

Deasupra nivelului m\rii 

soacra, cu „gura cea rea”, 

va sfâr[i dra matic; „nora de 

cuptior” îi vine de hac („nu 

mai putea ble[ti”) [i her me - 

neutul ve de aici un „rit dio - 

nisiac”, comparabil cu mi - 

tul vedic (imitând gestul e - 

tern al lui Kali), semnifi când 

„rupe rea unui cerc” (p. 60). 

La Eugen Simion, „soacra 

folcloric\” (p. 133) are par - 

te de un „omor calificat”, 

Creang\ dovedind cruzime 

epic\; dar [i de „o jelanie 

fastuoas\”, nurorile-asasi - 

ne îngropând-o „cu cinste 

mare”. Într-o lectur\ „regresiv\”, 

Ion Pecie nota c\ 

soacra v\duv\, sfâr[ind a - 

sasinat\ (dar atrocit\]ile par 

a se atenua prin comic, fri - 

zând farsa, dup\ unii comentatori), 

î[i alege nu rorile 

(primele dou\) prin „se - 

lec]ie invers\” (p. 161); în 

privin]a inten]iilor licen ]i oa - 

se, pescuite voluptuos, el va 

blama îns\ metafora gine - 

comorf\ (casa-sex), propu - 

s\ de Dan Gr\dina ru, prea 

îndatorat simbolisticii oniri - 

ce. Compensativ, Capra cu 

trei iezi, a[ezat\ tot sub sem - 

nul ternarului, indic\ zenitul, 

fiind – pri vind simbolic 

– o lume o pus\, cealalt\ ju - 

m\tate a u nui tot (p. 68), 

scrie V. Lovinescu. „Capra 

urani c\” (în traducere, v\ - 

du va simbolic\) exprim\ 

geniul matern, r\zbunân - 

du-se pe cum\trul lup (aici, 

Talpa Iadului), [i el necesar 

„în economia Universului” 

(p. 73). Salvat prin iste]ime, 

refugiat în hornul-uter, ie - 

dul cel mic asist\ la un praz - 

nic pe cinste, lupul berbant 

52 

Însemn\ri ie[ene

(„n\n\[elul”, un amorez refuzat), instalat pe 

un „sc\ue[ de cear\”, pr\bu[indu-se în groa - 

pa cu j\ra tec. Ca basm eshatologic, Capra 

cu trei iezi a nun]\ apari]ia unui virulent „sa - 

cer do]iu feminin” (p. 90), vizibil în mai toa - 

t\ opera crengist\, „nimicit” îns\ finalmente. 

Un grup de basme (trei la num\r) adu - 

ce în aten]ie tandemul Mo[ / Bab\ ca „nu - 

me sterile” (p. 93), o pereche de b\trâni 

„f\r\ vârst\”, semnificând preexisten]a. 

Ea poate fi armonioas\, avansând ca so - 

Vladimir Ku[: 

lu]ie adop]ia (ca în Povestea Porcului) sau 

între]inând vr\jm\[ia (Pungu]a cu doi bani, 

respectiv Fata babei [i fata mo[ nea gului; 

în ultimul caz, gâlceava e îm pins\ în maniheism, 

pe suportul „posterit\]ii fizice” [i a 

itinerarului „amazonic” al urma[ei mo [u lui, 

v\dind h\rnicie [i sme renie). În schimb D\ - 

nil\ Prepeleac, prin cele dou\ faze con se - 

cutive ale unui singur mit (p. 145), pro pune 

dou\ teme „înn\ dite”: de la „trocul s\ - 

r\citor” la întrecerea cu diavolul („s\ ne 

Când lumea era a lui 

cerc\m puterile”) asis t\m la un r\m\[ag (re - 

cuperator) în care protagonistul (porecl\ 

[i simbol axial) fo lose[te „arme intelectua - 

le” (p. 143). Iste ]imea sa (dovedit\) nu era 

deloc anun]at\ de acele schimburi p\gu - 

boase; iar D\nil\, ins s\rac, „nechitit la 

minte”, face lucrurile pe dos, p\rând „din 

alt\ lume”. Pentru Va sile Lovinescu, burduful 

de bivol, plin de bani, trimis pre tin su - 

lui pustnic de îm p\ ra tul iadului sau punga 

goal\ reprezint\ u terul; al]ii, sub angu la - 

]ia acestor afir ma ]ii, sp\rgând conven]iile 

tiranice sau chin gile restrictive, se vor a - 

vânta riscant spre alte z\ri exegetice, mi - 

nând credibilitatea de mon stra]iei. Chiar 

dac\ avem de-a face cu aplica]ii sclipitoa - 

re, cheltuind erudi]ie [i aspirând la o nou\ 

pozi]ionare a lui Creang\ („o minune de 

povestitor”, cum l-a v\zut Iorga), înrudind 

autori îndep\rta]i, f\r\ putin]a contagiunii, 

s\ recunoa[tem. 

În fine, cu acela[i zel „t\lm\citor”, Va - 

sile Lovinescu ne asigur\ c\, în pofida „a - 

fabul\rilor diferite”, Stan P\]itul intr\ în - 

tr-o „suit\ omogen\” (p. 173) cu basmul 

anterior pomenit. Un Chiric\ (lumit), o „bu - 

n\tate de b\iet”, îl sluje[te cu credin]\ trei 

ani pe Stan, isp\[ind o pedeaps\ (nu a 

spus bogdaprosti, înfulecând bo]ul de m\ - 

m\lig\). E vorba îns\ de o alian]\ sincer\, 

urmând porunca lui Scaraoschi (cel care 

„arvonea” suflete), care, la rându-i, respec - 

t\ porunca divin\. Mai mult, „completând 

opera lui Dumnezeu” (p. 197), Chiric\ – un 

drac „umanizat” – consfin]e[te cen\ tu irea 

(extr\gând „coasta cea de drac” a ne ves - 

tei) [i se dovede[te „debitor cinstit” (p. 174), 

conlucrând, inclusiv la schimbarea nu me - 

lui, amintind de riturile de agregare ini]ia - 

tic\. Fiindc\, suntem preveni]i, dinco lo de 

„f\]uiala ]\r\neasc\”, de „obr\zarul de haz” 

[i cordialitate, Stan – deslu[indu-i-se sensul 

esoteric al numelui – este „p\timitor”, 

f\r\ a se plia îns\ scenariului b\t\torit: r\ - 

fuiala Domnului (Bog) cu Satan. 

Cum spuneam, Povestea Porcului in - 

tr\, potrivit lui Vasile Lovinescu, pe lista 

basmelor „mari”. O pereche uitat\ de timp, 


- 

- 

- 

- 

- 

- 


53


- 

- 

- 

- 

- 

- 

f\r\ urma[i, adopt\ un purcel ogârjit, r\p - 

ciugos etc., cei doi devenind „cresc\torii” 

lui; exceptând sfatul dat de mama fetei (ca 

„femee nepriceput\”) [i scroafa din bulhac 

(o „hârc\” de bab\), aici nu ne ciocnim de 

„feminitatea maleficiat\”, observ\ exegetul. 

Or, de regul\, la Creang\, baba (Talpa 

Iadului) este „r\d\cina tenebroas\ a lumii” 

(p. 272), punând la cale seria de dr\c\rii. 

Dac\ drumul fetei spre Mân\stirea de T\ - 

mâie este „terific”, furca [i Caduceul sunt, 

prin decriptare, simboluri primordiale. 

Vladimir Ku[: 

Ullyseus 

Bineîn]eles, pelerinajul lui Harap Alb, 

într-un basm complex, prea cunoscut [i 

r\scomentat, îi prilejuie[te simbolologului 

o fundamentare doctrinal\, aplaudând perfec]iunea 

androginului. Ca „loc de întâlni - 

re a mai multor mituri”, aglutinând vestigii 

esoterice, basmul în cauz\ – avertiza înc\ 

Boutière – nu este o sintez\. Iar Ov. Bîrlea 

ne încredin]a de „organicitatea variantei 

Creang\” (lucr. cit., p. 65). Cr\i[orul-„bo - 

boc”, viitorul Harap Alb [i Avatar (Mântu - 

itor), are de înfruntat un destin excep ]ional. 

{i, în consecin]\, va fi supus unor în - 

cerc\ri / proba]iuni (Foc, P\mânt, Ap\), 

trecând prin selva oscura, prin regenerare 

(precum calul r\pciugos) [i substitu]ie, înrobit 

de spânul-impostor: de la aruncarea 

bl\nii de urs (ca gest de recunoa[tere) la su - 

pliciul din casa de aram\ („înfocat\” de 

credinciosul împ\ratului), în ciorov\iala 

tovar\[ilor de drum („dond\nind” mereu), 

pân\ la osp\]ul cosmic, suprimând tempo - 

ralitatea. Dac\ Spânul, ca „agent cosmic” 

(p. 400), se autodefine[te, î[i „murmur\ se - 

cretul” (p. 308) fiind „chima R\ului”, pu - 

nând la cale acele „scorneli” de pierzanie, 

Harap Alb î[i ]ine cuvântul, nu-[i dezv\luie 

identitatea („pân\ când îi muri [i iar îi în - 

via”). Basmul ca atare, suspectat de stufo zi - 

tate, de exces de situa]ii [i personaje, „um - 

flat” (zice Ion Pecie), poart\ în filigran 

„schema unui roman cavaleresc”, cres - 

când în umbra mitului tristanesc. 

Ultimele lecturi din Creang\ purced, 

am v\zut deja, la schimbarea codului recep - 

tiv, ajungând chiar la un „dezm\] al semnifica]iilor”, 

scria, u[or revoltat, Ion Pecie 

(p. 162). Sub „protec]ie freudian\”, s-a 

spus, speculativismul, nutrit de simbolismul 

falic, semiotizând cu h\rnicie, elibereaz\ 

concluzii hilare. Dar în Phallusiada lui Pe - 

cie, un „poem critic”, izbucnit sub cupola 

panerotismului, empatic la start, slujind 

drept „cur\ de dezintoxicare”, cociorva [i 

cuptorul au o rela]ie sexual\! (p. 150). Co - 

nota]iile sexuale foiesc (cuptorul e o matri - 

ce feminin\, oi[tea izomorf\ cu falusul, res - 

teiele-falus sunt invocate probator [i cad 

„foflenchiu”; e drept, la Dan Gr\dinaru), 

întregul univers crengian invit\ la inventarierea 

„situa]iilor sexuale simbolice”. Ca s\ 

nu mai vorbim de identific\ri riscante (pa - 

lo[ul-falus) sau de ogorul fal(n)ic din Po - 

vestea pove[tilor al acelui „dealer de pro - 

duse naturiste” [i limbajul m\sc\r\gios ori 

echivocurile delicioase. Astfel de interpre - 

t\ri (dezinhibate) dinamiteaz\, negre[it, 

prejudec\]ile pudibonzilor. Întrebarea e da - 

c\ spiritul asociativ-ludic, ambalat frenetic, 

deta[ându-se de text, fie prin exces de e - 

ru di]ie, fie prin libertinaj, în vecin\tatea 

pornocultismului, nu ne propune un autor 

de succes („de cas\”), dar falsificat, violentând 

„închipuirea lui Creang\”, nota – pru - 

dent – chiar Ion Pecie. 

Adrian Dinu RACHIERU 

54 

Însemn\ri ie[ene

Creang\ – 

scrieri, transcrieri 

Dlui Liviu Leonte 

Ceea ce se vede (I) 

Satul Humule[ti î[i tr\ie[te excelen]a 

prin cronicarul lui. Primul imbold al Amin - 

tirilor... va fi venit de la Eminescu. Al doi - 

lea, de la Slavici. Budulea lui Slavici nu era 

„adev\rat", pove[tile celorlala]i nu erau 

limpezi, el le poate face adev\rate. Sunt 

a dev\rurile lui de acas\. Lumea care a fost 

este o lume care merit\ cinstit\. Iar satul 

s\u era un adev\rat centru al lumii. Spune 

Creang\: „nu-i un sat l\turalnic, mocnit [i 

lipsit de priveli[tea lumii, ca alte sate; locu - 

rile care încunjur\ satul nostru înc\-s vrednice 

de amintire. Din sus de Humule[ti din 

Vân\torii Neam]ului, cu s\mân]\ de oameni 

de aceia, care s-au h\r]uit odinioar\ 

cu Sobietzki, craiul polonilor. {i mai din 

sus, mân\stirile Secu [i Neam]ul, alt\dat\ 

fala bisericei române, [i a doua vistirie a 

Moldovei. Din jos vin satele Boi[tea [i 

Ghind\oanii care înjug\ numai boi ungu - 

re[ti la car\le lor: unde plugurile r\mân sin - 

gurele pe brazd\ în ]arin\, cu s\pt\ mânile, 

pris\cile f\r\ pris\car, holdele f\r\ jitar, 

[i nime nu se atinge de ele: iar oamenii din 

aceste sate nu [tiu ce-i judecata. Aproape 

de Boi[te vine satul Blebea, care mai mult 

de jum\tate, care dup\ ce-[i scap\ c\ciula 

pe balt\, zice; «S\ fie de sufletul tatei!»" 

Ur meaz\ o lume din care nu lipsesc 

va lorile sacre: „Înspre apus miaz\zi vin 

mo n\stirile: Agapia, cea t\inuit\ de lume: 

V\raticul, unde [i-a petrecut via]a Brânco - 

veanca cea bogat\ [i milostiv\ [i satele Filioara, 

h\]a[ul c\prioarelor cu sprâncene 

sc\pate din mon\stire; B\l]\]e[tii, cei plini 

de salamur\ [i Ceahl\e[tii, Topoli]a [i O - 

cea, care alung\ cioara cu perja-n gur\ toc - 


mai dincolo, peste hotar, iar spre criv\], 

peste Ozana vine Târgu Neam]ului..." ....{i 

Cetatea Neam]ului, unde nime resc [i oameni 

r\i: „Dar asta nu m\ prive[te pe mi - 

ne", scurteaz\ povestitorul însemnarea celor 

rele. „Eu am alt\ treab\ de f\cut: vreau 

s\-mi dau seam\ despre satul nostru, despre 

copil\ria petrecut\ în el [i asta-i tot." 

A[a c\ urmeaz\: „Câ]i domnitori [i câ]i 

mitropoli]i s-au rânduit la scaunul Moldo - 

vei de când e ]ara asta, au trebuit s\ trea - 

c\ m\car odat\ prin Humule[ti spre mo - 

nastiri." Apoi ceilal]i, cei care au trecut pe 

aici în drumul lor c\tre mân\stiri:„Lume, 

lume [i iar lume!" 

Vladimir Ku[: 

{i au mai fost [i al]ii: „{i câte o[tiri 

str\ine [i droaie de c\tane c\l\ri, îmbr\ - 

ca]i numai în fir, au trecut în vremea copi - 

l\riei mele, cu s\biile scoase prin Humu - 

le[ti, spre mân\stirile de maice, dup\ Natali]a 

cea frumnoas\!". Humule[tenii n-au 

tr\it „ca în bârlogul ursului“, ci au v\zut 

„lume de toat\ mâna". În 1852, „în ziua 

când s-au sfin]it paraclisul spitalului din 

Târgul Neam]ului [i s-a deschis [coala dom - 

neasc\ de acolo, eu împreun\ cu al]i b\ie - 

]oi...stam aproape de Ghica-vod\ ... [i nu 

ne mai s\turam privindu-l". M\re]ia voie - 

vodal\ merit\ a fi subliniat\ [i a[a: „{i el, 

frumos la chip [i blând cum era (...) arun - 

c\ o privire c\tre noi to]i [i zise: – Iat\, 

copii, [coala [i sfânta biseric\, izvoar\le 

mâng\ierii [i ale fericirii suflete[ti, folosi]iv\ 

de ele [i v\ lumina]i [i pre Domnul l\ - 

uda]i!". Cuvintele lui vod\ au sens sacru: 

fac ordine în aceast\ lume. „Aceste vorbe, 

rostite de gura domneasc\ au br\zdat a dânc 

inima norodului, adunat acolo..." 

Zeul Soarelui 


- 

- 

- 

- 

- 

- 

55


- 

- 

- 

- 

- 

- 

Vladimir Ku[: 

C\ci în aceast\ lume a scrisului e înc\ 

o enorm\ dezordine. În excelenta sa car - 

te, Alfabetul de tranzi]ie, {tefan Cazimir 

ne pune în fa]\ un [ir de documente din 

a cest\ perioad\ care încercau s\ treac\ de 

la un fel de liter\ la alt fel. Dac\ imaginea 

unei litere d\ o imagine – un sens – lumii, 

observa]iile lui Iordache Golescu din Îna - 

in te cuvântare la B\g\ri de seam\ asu - 

pra canoanelor gr\m\tice[ti, 1840, sunt 

citabile aici: „...[i la scrisoare (românii) fac 

oarece deosebire, scriind unii cu slovile ce - 

Atlasul pribegirilor 

le vechi române[ti, al]ii cu cele latine[ti..." 

Cele vechi române[ti, ar fi desigur cele chi - 

rilice; cele latine[ti sunt cele suspectate. 

Marii c\rturari, admirabilii pedagogi erau 

înc\ lega]i de semnele de odinioar\. Cum 

am înv\]at române[te de Costache Negruzzi 

arat\ pedagogul din vechea gard\. 

Era terorist, era rupt de adev\rurile celuicare-trebuie-s\-înve]e. 

Ce a fost frumuse]ea lumii [i ce a ajuns 

ea, se poate întreba cel care vrea s\ ur m\ - 

reasc\ trecerea de la semnele citite în na - 

tur\ la cel\lalt sistem de semne: cel al scri - 

sului din institu]ia [colar\. Creang\ rescrie 

pagini fundamentale, pornind de la 

în]e le surile lumii sale, cele de acas\. Ivan 

Tur binc\ rescrie Toderic\ a lui Negruzzi 

(dis - cu]ia despre plagiatul lui Toderic\ 

merit\ o reluare) coborând rolul personajului 

prin cipal: nu e un boer chefliu, e un 

osta[ b\ trân, un rus care [i-a încheiat 

misia lupt\ - toare. E un om de treab\ de 

odinioar\, a[a cum e [i mo[ Ion Roat\. 

Sunt oameni de carte, iubeau cel\lalt sistem 

de semne, a[a c\ atunci când Vasile 

Lovinescu încer ca s\ caute dominantele 

„celuilalt sistem de semne" prin care poate 

fi citit\ lumea, a vea explicabile îndemnuri. 

{i nici cei care au încercat s\ comen - 

te ze savant povestirile licen]ioase, „porno - 

grafice" ale lui Creang\ nu au ignorat „ce - 

l\lalt sistem de semne". 

Ceea ce se vede (II) 

Nici un text nu a fost mai tip\rit, re ti - 

p\ rit, reluat, rescris în primii ani postcomuni[ti 

ca „pove[tile pornografice” ale lui 

Ion Creang\, scriam alt\dat\. Era un me - 

saj – era un semn al eliber\rii de inter dic - 

]ii. Carnavalul putea începe. 

Primele întâmpl\ri senza]ionale ale li te - 

ra]ilor în secolul al XIX-lea se petrec în Mol - 

dova. Nimeni nu b\nuia c\ sobrul, fri gidul 

Maiorescu ar avea o via]\ sentimental\ a - 

tât de agitat\ încât s\ nasc\ suspi - ciuni [i 

procese. Între martorii acuz\rii în instan]\ 

va fi [i tân\ra Veronica Micle, pri ma infidel\ 

de rang înalt a literaturii ro mâne. 

Incidentul Maiorescu ]ine de simptoma - 

tologia vie]ii sociale ie[ene, pe care am 

încercat s\ o numim ceva mai înainte. Întâlnirile 

Junimii, nu exclusiviste, aveau u - 

mor, stimulau petrecerea, distribuiau feri - 

cit accentele: comedia stimula ironia [i autoironia, 

gluma putea s\ primeze. Erau oa - 

meni ai partidului conservator [i chiar in - 

trarea lor în masonerie a p\rut, unora, pa - 

radoxal\. 

Unul dintre autorii prea pu]in a precia]i 

azi, Iacob Negruzzi, era entuzias mat de Po - 

56 

Însemn\ri ie[ene

ve[tile corozive ale lui Creang\. Un ade v\ - 

rat aristocrat al secolului al XIX-lea mol - 

dav nu-[i putea exprima entuziasmul de - 

cât în felul acesta: „Ce fericit\ achizi]ie 

Vladimir Ku[: 

pentru societatea noastr\ acea figur\ ]\ - 

r\neasc\ [i primitiv\ a lui Creang\! Tob\ 

de anecdote, el avea totdeuna câte una 

disponibil\, fiind mai ales cele «corozive» 

Cele dou\ 

specialitatea sa, spre marele haz al lui Po - 

gor, al lui Lambrino, ba se poate zice – a - 

far\ de Naum – a tuturor junimi[tilor. Când 

râdea Creang\, ce hohot puternic, plin, 

sonor, din toat\ inima, care f\cea s\ se 

cutremure p\re]ii! Singur râsul lui înveselea 

societatea, f\r\ comentarii”. 

Într-o Maennerbunde ca Junimea, succesul 

licen]ei era explicabil. 

Prima dintre „pove[tile corozive”, Po - 

vestea lui Ionic\ cel prost (poreclit [i Iri - 

miea) începe a[a: 

„Amu cic\ era odat\ într-un sat un b\ - 

ietan care n-avea nici tat\ nici mam\ [i 

nici o rud\, a[a era de strein. De parc\ 

era c\zut din ceriu. {i fiindc\ b\ietanu a - 

cela era supus, r\bd\toriu [i t\cut, [i b\r - 

ba]ii [i femeile din acel sat luase a-i zice 

«Ionic\ cel prost» [i a[a îi r\m\sese acum 

numele. Dar [ti]i c\ este o vorb\ c\ „dra - 

cul în curul prostului zace”. 

Geniul stilistic al lui Ion Creang\ transform\ 

o anecdot\ într-un spectacol lexical 

fabulos, în care câteva cuvinte (b\ietan, 

strein, c\zut din ceriu, supus, r\bd\toriu 

[i t\cut) [i o zic\toare cu licen]a în mijloc 

ne rupe de solemnit\]ile litera]ilor [i ne a - 

runc\ într-un spectacol comparabil cu cele 

înscenate de Rabelais sau de autorii Re - 

na[ terii (de la Boccaccio la Machiavelli, cu 

a sa M\tr\gun\). Povestirea are tipare le 

pe care le [tim [i le putem recunoa[te, are 

ritmul alert pe care îl d\ arta povestitorului: 

arta (sau vitalitatea) celui care a op tat 

pentru scris. A[a c\ naratorul poate s\ în - 

cheie vesel, cu ochii asupra „c\r\cudei”. Ei 

ar fi vinova]ii, r\ii, ei ar fi cei care au pro - 

vocat divulgarea acestor secrete. Sunt secretele 

unui om ne[ezat: Ioan Vântur\ }a - 

r\. Ionic\ cel prost este „Scris\ de Ioan- 

Vântur\-]ar\ în Ia[i, la 22 Octombrie 1876 

[i dedicat\ c\r\cudei din Junimea îmb\ - 

trâ nit\ în zile rele, la prilejul anivers\rii a 

treisprezecea, num\rul dracului..” Putem 

s\ în]elegem c\ sunt scrise cu amintirea 

acelui acas\ mirabil. 

Cornel UNGUREANU 


- 

- 

- 

- 

- 

- 


57

Critic\ [i politic\ 

la Nicolae Manolescu * 

Gândirea politic\, îngr\dit\ în comunism, 

este exprimat\ de critic accidental, 

aluziv, contextual, într-un fel particulari - 

zat, deviat [i deviant. Ea va trebui s\ fie, 

[i chiar va fi într-adev\r, revizuit\ în libertate. 

Sub dictatur\, speran]a era într-o anu - 

mit\ reac]ie, de opozi]ie sau m\car de nesupunere 

„pasiv\”, prin puterea celor f\r\ 

de putere. În procesul moral, derulat publicistic, 

al ideologiei 1 [i regimului comunist 

românesc, a[teptarea – deza m\ gi t\ – vine 

din faptul c\ instrumentele ajung dezv\ - 

luite [i pedepsite iar ac]ionarii lor a fla]i la 

comand\ r\mân uita]i. Sensibilita tea mo - 

ral-justi]iar\ în postcomunism va ajunge 

u[or [i extrem iritabil\. „În curând ne va 

fi fric\ [i s\ ne plângem. Vom în ghi ]i u mi - 

lin]ele în cea mai deplin\ t\cere.” 2 

Eseul Procust între Plas Atena [i The - 

seu 3 este ilustrativ pentru prima perspectiv\, 

aceea de sub dictatur\. Eseistul aduce 

înaintea cititorului nu unul, ci dou\ paturi, 

nu doar pe al lui Procust, dar [i pe al lui 

Theseu. Procust, ucis de Theseu, apare ca 

victim\. Procust folosea patul s\u voind 

s\ egalizeze oamenii, îndreptând natura. 

Theseu ]inea la egalitatea înaintea legii. 

Procust înseamn\ „cel care întinde” [i gre - 

cii vechi l-au admirat pentru c\-i f\cea mari 

pe cei mici. El reprezint\ ra]iunea politic\, 

în opozi]ie cu logica, morala [i religia, a - 

p\rate de zei]a Palas Atena. Theseu procedeaz\ 

ca Procust, ap\r\ legea, dar ac - 

]ioneaz\ f\r\ lege, la sugestia zei]ei. E mai 

cumplit Theseu, executantul, conchide a - 

ici op]ional eseistul. 

Dac\ în Contradic]ia lui Maiorescu o 

not\ 4 ambigu\ citeaz\ critica socialismului 

lui T. Maiorescu, dreas\, la începutul s\u de 

reabilitare, de G. C\linescu, iar aderarea la 

comunism [i proletcultism e „firesc” no - 

ta t\ în biografia final\ din Sadoveanu sau 

utopia c\r]ii, postcomunismul îl aduce pe 

critic în direc]ia anticomunist\. Întoar ce rea 

ajunge posibil\ nedialectic, dar chiar pur 

[i simplu, la modul maniheic. Pledoaria a - 

pare f\cut\ în sensul unei metanoia poli - 

ti ce. E vorba nu atât de întoarcere, cât de 

reîntoarcere de sistem politic, întrucât „co - 

munismul reprezint\ o inversare malign\ 

a capitalismului” 5 . Publicistul dore[te o reprocesare 

istoric\. Al doilea extremism po - 

litic a junge înfrânt ([i) prin el însu[i. Pro - 

cesul deplin, politic, moral, juridic, al comu - 

nismului apare legitim. Precedentul proces, 

cel al fascismulului, s-a derulat, cel al 

comunismului, la peste un deceniu de la 

c\derea [i destr\ marea experimentului istoric 

de mai multe decenii, nu a intrat în 

curs. 6 Constat c\ [i în abordarea unei ide o - 

logii, criticul r\mâne uniformizator. Nu prin 

confuzia democra]iei cu totalitarismul, e 

adev\rat. Se cuvenea s\ fie mai nuan]at 

chiar fa ]\ de extremismul sub care s-a format 

[i, fatalmente, cât de cât, s-a [i deformat. 

Omogeni zarea, conceput\ în comu - 

nism [i la noi, n-a fost dus\ pân\ la cap\t. 

Sunt diferen]e nu doar politice, dar de ori - 

ce tip – inclu siv literar – între comunismul 

„deschis”, interna]ionalist, sub acoperire 

58 

* Din volumul Nicolae Manolescu. (Pre) - 

istoria criticului, în curs de apari]ie la Ed. 

Contemporanul, Bucure[ti. 

Vladimir Ku[: 

Teatrul lui Nero 

Însemn\ri ie[ene

proletar\, [i comunismul „închis”, na]iona - 

list. De[i cruda realitate este alta, din pruden]a 

de a nu trece drept ap\r\tor al e sen- 

]ei comunismului (pe)trecut [i de a nu pier - 

de esen]a sub v\lul aparen]ei, sus]ine c\ 

„ceau[ismul n-a fost mai blând decât stali - 

nismul” 7 . Totul ajunge sau-sau, jum\t\]ile 

de m\sur\ (anti)ideologice 8 n-au trecere 

nici la o con[tiin]\ care se dezv\luie repe - 

tat încrez\toare. Alarma cap\t\ intensita - 

te maxim\. Conjunctura strict politic\, tr\ - 

i t\ [i dep\[it\, explic\ mult, dac\ nu totul. 

Schimbarea r\mâne mimat\, o fars\. Na - 

]ionalismul [i extremismul, dar nu socie ta - 

tea civil\, formeaz\ opozi]ia. „Solida ritatea 

este exclusiv de tip mafiot.” 9 Cinci ani mai 

devreme notase c\ nu trebu ie s\ exis te vâ - 

n\toare de vr\jitoare nu mai spre dreapta, iar 

adev\rul se cu vine s\ fie spus, dar res pec - 

tând „contextul [i nuan]ele” 10 . Schim barea 

nu se vede în mentalitate ca [i în limbaj. 

R\ mân la fel de agresive cli[eele na ]iona - 

lis te [i chiar referirea la ele poa te iri ta. 11 

Cele dou\ perioade co muniste, inter na - 

]io nalist\ [i na]ionalis t\, dincolo de di fe - 

ren]\, ofer\ [i exemple de suprapunere. În 

interviul care deschide volumul de oma giu 

al criticului septuagenar, întors spre înce - 

puturile formative, evoc\ un na]io na- lism 

manifestat la [coal\ în plin sovietism. Mi se 

pare excesiv de retori c\ exclama]ia sa: „ce 

regim virtual era regimul comunist” 12 … 

Procesul general al ideologiilor a duce 

la bara istoriei „influen]a inte lectualilor a - 

supra vie]ii oamenilor (ca re) a fost, în gene - 

ral, negativ\”. Geor ge Orwell „e singurul 

care a pus experien]a înaintea ideilor. In - 

telectualul din el este un antiintelectual.” 

Satanizarea intelectualului mi se pa - re expresia 

maniheic\ a unui spirit unificator [i 

în disociativitate. Intelectualul emblematic 

este K. Marx. „Marx a fost po lemist teribil 

[i nedrept, un poet eshatolo gic, un fabricant 

de metafore excep]ionale. (…) Toate 

par a izvorî din abisurile patologice ale u - 

nui om furios, distructiv [i ira]ional, nicidecum 

din logica ideilor sale.” 13 Gheorghe 

Ursu 14 , condamnat pentru un Jurnal, ucis 


în închisoare era altceva decât un intelectual? 

Un r\spuns în ap\rare, previzibil: a 

Vladimir Ku[: 

fost [i el, la noi, o excep]ie. Excep]iile nu 

a menin]\, fire[te, regula, dar ele pot cre[ - 

te pân\ la a o cl\tina. {i mai e ceva: ]\ra - 

nii, muncitorii, burghezii etc. p\streaz\ o 

con[tiin]\ (mai) util\? 

Gr\dina Raiului 

Editorialistul indexeaz\ „colabora]io - 

nis mul” neregretat al Zoei Dumitrescu-Bu - 

[ulenga 15 sau justific\rile Mariei Banu[ 16 

59

60 

pentru orbirea ideologic\ a unor mari scriitori 

de pretutindeni. Justificativ\ mi se pa - 

re [i asumarea persoanei întâi plural, pe 

dos fa]\ de modul comunist: „ne-ar fi r\t\ - 

cit comunismul min]ile” 17 . Publicistul po - 

litic împ\rt\[e[te opinia lui F. Furet, dup\ 

Vladimir Ku[: 

care obsesia fascist\ împiedic\ analiza [i 

procesul comunismului 18 . Comunismul [i 

fascismul sunt acelea[i, prin sp\larea cre ie - 

relor. 19 Calea adev\rat\ [i vital\ care se a - 

rat\ este a unui europenism apt s\ pun\ ca - 

p\t unui provincialism orgolios. 20 Clar v\ - 

z\torul în istorie B. Croce scrisese despre 

socialism înc\ în 1911 c\ e mort [i c\ mar - 

xismul r\mâne la fel de utopic ca premar - 

xismul. 21 Marxismul e rudimentar, pro cus tian, 

inert [i la zece ani dup\ 1989. 22 În Spec - 

trele lui Marx, J. Derrida sus]ine c\ Marx 

vine din capitalism [i c\ exist\ ceva mai r\u 

decât el, dar editorialistul nostru spune c\ 

„numai de noi atârn\ s\ nu mai fim vizita]i 

niciodat\ de strigoiul Karl Marx” 23 . Câte un 

cuvânt revine ca refulatul lui Freud: e xist\ 

[i întâmplare, nu doar necesitate (determi - 

nism, marxism) în via]a literar\. 24 Când va 

vorbi despre marxismul s\u, N. Mano les - 

cu, opozant pasiv, inaderent la partidul co - 

Cartea c\r]ilor 

munist, va avea de amintit cum textul s\u, 

din loc în loc, era sigilat de clasicul ideologiei 

comuniste. Alt\ figur\ f\cea strigoiul 

[i procustianul K. Marx de acum în opera 

anterioar\ a criticului s\u. Pe post de fi gu - 

r\ tutelar\ e citat în postfe]ele Lecturilor 

infidele, Metamorfozelor poeziei 25 . Marx 

reapare într-o not\ foarte curioas\ din Con - 

tradic]ia lui Maiorescu 26 : Maiorescu ar 

gândi undeva „aproape în sensul în care 

Marx definise problema filosofiei” etc. Marx 

îl înso]e[te în Sadoveanu sau utopia c\r - 

]ii 27 : „În Capitalul, Marx noteaz\ c\ o na - 

tur\ prea darnic\ face ca dezvoltarea omu - 

lui s\ nu mai fie o necesitate natural\”. 

Urmeaz\ citatul. Pentru a reafirma paradoxul 

actualit\]ii trecutului, Arca lui Noe 

face recurs la... K. Marx: „celebra afir ma - 

]ie a lui Marx despre actualitatea operelor 

antice” (p. 39) ar asigura perenitatea romanului 

clasic... În articolul Automobilul 

[i c\prioara 28 criticul, producând [i unele 

compara]ii nefericite cu comunismul, îl nu - 

me[te pe Marx („cum spune Marx”), pentru 

a face analogii între stat-clas\ social\, 

universal-istoric, revolu]ie social\-revolu]ie 

poetic\. Despre scriitorul alienat ca orice 

muncitor în societatea burghez\, dup\ „con - 

cep]ia lui Marx”, criticul nostru depune [i el 

m\rturie în Profesia de scriitor francez 29 . 

În Paradoxuri aparente, fragmentul prim, 

Despre polemic\ 30 , referitor la disputa din - 

tre Maiorescu-V. A. Urechi\, revine for ]a - 

ta paralel\ dintre mentorul junimist [i Marx: 

„Ideea care cuprinde masele, cum spunea 

Marx, devine o for]\ revolu]ionar\.” În Con - 

sidera]ii sociologice 31 , N. Manolescu nu 

doar constat\ – necritic – „interpretarea 

marxist\ de la care André Scobeltzine se 

revendic\”, dar insist\ în marxism 32 ca în - 

tr-o competi]ie fundamental\: „Sociologia 

artei, de pân\ mai ieri, la noi, ca [i în alte 

p\r]i, s-a m\rginit uneori s\ încerce a apli - 

ca ([i înc\ în chip rudimentar) cele câteva 

teze celebre din Prefa]a lui Marx la Contribu]ii 

la critica economiei politice, igno - 

rând dialectica unui proces atât de com - 

plex [i chiar câteva puneri în gard\, în a - 

ceast\ privin]\, ale creatorilor marxismului.” 

Descop\r în Despre poezie, în comen - 

tariul la poezia lui Geo Dumitrescu Câi - 

nele de lâng\ pod: „O tez\ democratic\ 

e slujit\ de o art\ la fel de democratic\.” 33 

Tot aici, criticul încearc\ o apropiere a a - 

vangardismului de proletcultism: „Nu e greu 

de remarcat c\ spiritul acestei frumoase 

poezii e întrucâtva altul decât acela al a - 

vangardei istorice.” Autorevizuirea referitoare 

la poezia lui Geo Dumitrescu se va 

produce în Istoria critic\. 

Criticul (î[i) va ap\ra marxismul, tot prin 

analogie, de data aceasta cu ceau[ismul 

na]ionalist [i protocronist: „Stângismul mi 

Însemn\ri ie[ene

se p\rea în acei ani mai suportabil decât 

ceau[ismul.” 34 Se va mai ap\ra ideologic, 

pentru cartea proletcultist\, renegat\, scri - 

s\ împreun\ cu mai vârstnicul Dumitru Mi - 

cu, Literatura român\ de azi. Acum se va 

sustrage „teoriei” (pseudo)literare: partea 

ideologic\ e scris\ de D. Micu 35 , fapt asu - 

mat prin t\cere de acesta. Compromisu ri - 

le lui G. C\linescu [i ale [aizeci[tilor au per - 

mis [tafeta culturii spre optzeci[ti. 36 Teza 

produce analogia cu aria calomniei: 

compromite(-te), compromite(-te), 

poate c\ va r\mâne ce - 

va… Analiza critic\ ar fi cazul s\ 

fie l\sat\ ca s\ decid\ asupra operei 

din perioada comunist\ a lui 

G. C\linescu. {ta feta, în sport, se 

transmite într-o alergare dreapt\ 

[i deplin\. Iar în crea]ie, [tafeta e 

purtat\ de opera vie, indiferent 

de faptul c\ autorul e [i el viu sau 

mort. 

Revin la editorialistul N. Ma - 

nolescu, de dup\ eliminarea, cel 

pu]in doctrinar\, a co munis mu - 

lui. El scrie despre coborârea de 

pe soclu a statuilor, alt\dat\ a lui 

Stalin, a cum a lui Lenin 37 , ale ge - 

rile din 20 mai 1990 câ[tigate de 

FSN 38 , neocomunism 39 , re sta - 

ura]ia care demoralizeaz\ [i na[te 

mon [tri 40 , revolu]ia dizolvat\ în 

totala suspiciu ne 41 , p\trunderea 

intelectualilor în politi c\, fie direct, 

fie numai [i indirect, prin 

de lega rea unora care s\-i reprezinte 

cu adev\rat 42 [i chiar despre 

politizarea ortografiei 43 . 

În memorii va nota convinge - 

rea mai no u\, în sensul de actua - 

l\, [i aceasta împ\r t\[it\ de unii, 

c\ în decembrie 1989 au fost 

„mai multe revolu]ii” 44 . Recu - 

noa[te condi]ia marginal\ a scriitorilor 

în comunism, de]inu]i sau 

disiden]i, ei au fost „ni[ te figuran]i” 

45 . Constat\ o „fractur\ po - 

liti c\ [i moral\” 46 produs\ dup\ 


22 decembrie 1989. Istoria de dup\ Al 

Doilea R\z boi Mondial a mers într-o goa - 

n\ nemai cunoscut\, f\când de nerecunoscut 

întreaga istorie anterioar\ 47 . Iat\ o con - 

statare la ca re trebuie reflectat, dac\ progresul 

s-a pe trecut într-un cadru marcat de 

r\u, omogen sau divergent. La noi, schim - 

barea din comunism s-ar fi produs în i - 

ner]ie. Dup\ comunism, stagnarea provine 

dintr-o a mes tec\tur\ de politism, apo li tism, 

Vladimir Ku[: Pe[tele in ora[ 

civism, securism, care uneori coexist\ în 

a ceia[i oameni. Mâna]i în politic\, intelectualii 

sunt adu[i la judecata moral\: „nu 

exist\ nea p\ rat o logic\ în evolu]ia noas - 

tr\ intelectual\” 48 . Dar parc\ tot schimba - 

rea pri meaz\. „Dac\ natura nu face sal turi, 

societa tea [i oamenii fac.” 49 Dup\ 20 de 

ani, „Progresul, pe multe planuri, este incontestabil.” 

50 R\ul se afl\ în confuzia po - 

liticului [i afacerismului, cu efectul grav al 

compromiterii celui dintâi, ajuns 

inapt de compromis admisibil. 

Memorialistul face analiza 

politicului [i a politicienilor. A - 

cestora le dezv\luie absen ]a experien]ei, 

nesocotirea tradi]iei 

poli ti ce, interesele exclusive, 

precaritatea cultu ral\ [i lingvistic\. 

Semnul marcant ajunge a - 

cum iner]ia. „Regimul s-a schim - 

bat, nu [i oamenii.” 51 Experi - 

en ]a l-a îndep\rtat de elanul înspre 

politic\, dup\ activismul în 

Alian]a Civic\ [i Partidul Alian - 

]ei Civice. E[ecul l-a mântuit nu 

numai de atrac]ia fa ]\ de politi - 

ca exercitat\ nemediat, dar [i de 

reflec]ia ra]ional\ asupra politi - 

cii. „Am des coperit caracterul 

ira]ional al politicii.” 52 Iar ira - 

]ionalul îl îndep\rteaz\. Ceva 

în]ele ge [i cel care vede mai ales 

incomprehensi bilul politic: „în 

politic\ învinge totdeauna cel 

care ac]ioneaz\ mai repede [i 

la momentul potrivit” 53 . Dar nu 

se mul]ume[te s\-[i decline vo - 

ca]ia politic\. Optimismul s\u e 

artificial, natural r\mâne scepticismul 

dominant critic, vag [i a - 

utocritic. „N-a veam, ca Ivasiuc, 

obsesia raportului dintre libertate 

[i necesitate, nici ca Breban, 

pe aceea a puterii. Încli - 

nam întotdeauna s\ cred c\ pu - 

terea absolut\ este lucrul cel mai 

relativ din lume [i c\ centrul pu - 

terii, de ca re prietenii mei voiau 

61

62 

Vladimir Ku[: 

s\ se apropie fie [i numai ca s\-l cunoas - 

c\, nu exist\ sau este complet vid. Îmi i - 

maginam puterea ca pe o re]ea diabolic\, 

dar din care diavolul lip se[te.” 54 Dup\ o 

politic\ inuman\ [i, poa te, excesiv de ra - 

]ional\, pân\ la cvasi-mistic\, precum a - 

ceea din comunism, [i dup\ ira]ionalitatea 

politicii, iat\-l cantonând în antipolitic\. 

Sosirea vasului-floare 

Implicat indirect, o vreme chiar direct, po - 

litic, el se reg\se[te în acord cu gândirea lui 

Konrád György din eseul Antipolitica 55 . 

Tenta]ia optimismului r\mâ ne dominant\ 

– nu doar pentru editorialist –, iar ea îl is - 

pite[te s\ se împace cu situa ]ia tulbure. Indiferent 

cum a început [i decurs istoria în 

decembrie 1989, „tr\im în tr-o Românie de - 

mocratic\ [i care are drep tul s\ spere la nor - 

malitate, la prosperitate [i la civiliza ]ie” 56 . 

Urm\re[te, desigur, o institu]ie post- [i 

anti-comunist\ ca CNSAS (Consiliul Na - 

]ional de Studiere a Arhivelor Securit\]ii) [i 

constat\ c\ nu se atinge de parlamentari 

PDSR, PD, PRM, ci numai PN}-cd, PNL, 

UDMR, deconspir\ pe colaboratorii Secu - 

rit\]ii, dar fo[ti ofi]eri r\mân neatin[i [i pros - 

per\. 57 Peste cinci ani 58 , judecata e re peta - 

t\. „Adev\ra]ii c\l\i au fost liderii PCR care 

au ordonat [i ofi]erii de securita te ca re au 

executat.” Cei p\]i]i, înainte [i dup\ com u - 

nism, scriitorii, ies moralmente bine: „no - 

u\ disiden]i din zece au fost membrii USR”. 

Duritatea (generatoare nu doar de supu ne - 

re, dar [i de rezisten]\) este [i-n a cest caz 

înso]it\ de impuritate. Nume[te cazul „ulu - 

itor” al lui {t. Aug. Doina[, deo potriv\ a - 

firmat ca „h\ituit” de Securitate [i dovedit 

„colaborator” al institu]iei. Secu ri[tii i se par 

o „liot\ de in[i primitivi, agra ma]i sau de-a 

binelea imbecili” 59 . Totu[i, „Liberalul 60 din 

mine [ov\ie” dac\ secu ri[tii s\ fie ier ta]i sau 

condamna]i, insti tu ]ia fiind mai pu ]in sata - 

nizat\ decât intelectua litatea: „secu ritatea 

ne-a salvat de comunism [i a preluat apoi 

puterea politic\ [i pe cea economic\” 61 . 

Criticul separ\ biografia de oper\ [i în 

cazul colabora]ioni[tilor, de[i nu o face ferm. 

„E mai mult problema biografilor scriitorului 

decât a istoriei literare.” 62 Exist\ îns\ ca - 

zuri [i (ne)cazuri. Cel mai grav [i complicat 

este colabora]ionismul printr-o „bun\” par - 

te a operei unor autori de real relief. De[i 

a ezitat între termeni precum oportu nism 

[i colabora]ionism, înclinând spre cel dintâi, 

nu l-a ocolit nici pe cel de-al doilea. A 

acuzat chiar [i Biserica Ortodox\ Româ n\ 

de „colaborare cu puterea comunist\” 63 . 

A cuza]ie global\, gr\bit\, f\cut\ de un scri - 

itor, cu privire la o institu]ie, în definitiv, 

di ferit\ [i cel mult indirect cunoscut\. Va 

trebui s\ ia ap\rarea scriitorilor, acuza]i [i 

ei de supunere masiv\ fa]\ de regim. În me - 

moriile cu titlul Via]\ [i c\r]i, [i-a amintit 

c\ în 1990 a optat, zice-se, ferm pentru 

calificativul oportunism, împotriva celui de 

Însemn\ri ie[ene

colabora]ionism, acuzând destul de transparent 

chiar est-etica (f\r\ a o numi pe M. 

Lovinescu, sus]in\toarea ei care a câ[tigat 

adep]i), pentru c\ a permis atacul la oportuni[ti. 

64 Categoria oportuni[tilor este eva - 

luat\ [i ea cu cele rele [i cele bune ale ei. 

„Au existat în oportunism unele elemente 

pozitive.” 65 Exist\, judec\ estetic criticul, 

oportuni[ti nemerituo[i, adic\ f\r\ talent, 

dar [i oportuni[ti merituo[i, cu oper\. Unii 

dintre ace[tia din urm\, autori de prim or - 

din, au scris [i în volumele de Omagii a du - 

se Conduc\torului. Socoteala lor din biro - 

ul de lucru era c\ volumele respective, ti - 

p\rite în tiraj mic, nu se citesc [i, colabo - 

rând, ei î[i men]in posturile [i func]iile. 

Anti-ideologul de acum alege „paradigma 

democratic\ [i istoric\” [i respinge 

„paradigma mitic\”, pentru c\ vine din i de - 

ologii, de dreapta, uneori de stânga. 66 Spi - 

ritul critic fundat pe interpretarea care sub - 

stituie realitatea ori adev\rul îl conduce pes - 

te tot pe autorul încrez\tor c\ nu pre zen - 

tarea, dar reprezentarea decide. Exist\ ce, 

cât, cum spui c\ exist\: lauda de sine, pâ - 

n\ la mitizare, e preferat\ autocriticii, în 

„competi]ia” universal\. Ar fi de ajuns s\ ne 

numim majori [i am sfâr[i cu minoratul. 

Minoratul cultural românesc „nu e o reali - 

tate, ci o reprezentare” 67 . {i tot aici: „De - 

ficitul de universalitate al literaturii noastre 

nu ]ine de tematic\, ci de atitudine.” „na - 

]iunile sunt, în primul rând, ceea ce ele în - 

se[i gândesc despre ele”. Alt\dat\, criticul 

crede c\ românii nu sunt nesiguri, ci prea 

siguri de ei, de identitatea lor. 68 Cu o spo - 

rit\ vehemen]\, criticul poate s\ scrie [i c\ 

„Sufletul românesc pare a fi trecut prin 

încerc\rile bine [tiute ca gâsca prin ap\. Is - 

toria l-a c\lcat cu [enilele [i el nu s-a cl\ti - 

nat din eternitatea lui fireasc\” 69 . Trei e - 

rori imagologice reies, dup\ o anchet\ în 

rândul copiilor din revista Dilema, privind 

spiritul românesc: 1. e religios, misterios, 

dar nu civic, 2. patriotismul dominat e u nul 

belicos, 3. crede în superioritatea absolut\ 

a românilor. 70 La sfâr[it de mileniu, N. Ma - 

nolescu se a rat\ foarte critic cu propria et - 

nie. „Nu exist\ nicio istorie mai is pitit\ de 

miracole decât a noastr\. (…) Nu cont\m pe 

noi în[ine, ci pe transcenden ]\.” 71 Re a - 

mintind c\ L. Blaga vorbea de culturi mino - 

re (anisto ric\, rural\, ca cea ro mân\) [i ma - 

jore (istoric\, urban\), cri ti cul consemnea - 

z\ descum p\ ni tor o, de altfel, fluctuan t\, pro - 

pensiune sociologizant\: „Am fost dintotdeauna 

înclinat spre determinismul isto - 

ric.” 72 Crede c\ e adecvat s\ se vorbeas c\ 

nu de cultur\ comunist\, ci de cultur\ în co - 

munism. În acest scop, restrânge conceptul 

de cultur\. {i o ajut\, pentru a se a juta 

pe el însu[i. „Cultura a fost singurul dome - 

niu în care a existat o brum\ de liberta te, 

oa recum ca efect pervers al rigorismului 

po litic, economic [i social.” 73 R\ul cel mai 

r\u, [i într-un sens larg, cultural, a fost în co - 

munism politicul. Atunci „am fost iradia]i 

intelectual [i moral cu pseudocultur\ (…) 

aproape o jum\tate de secol”, acum des - 

coperindu-ne într-o nefast\ continuita te, 

„Pseudo-cultura politic\ ceau[ist\ n-a mu - 

rit odat\ cu Ceau[escu.” 74 Dep\[ind ma rele 

Vladimir Ku[: 


Pe[tele 

63

impas al politicului, criticul crede c\ am avut 

simultan cultur\ minor\ [i major\. 75 În - 

tr-un cuvânt, cultur\ obi[nuit\, de[i cu parti - 

cularit\]i, remarcate fiind cele ale excelen ]ei. 

„Estul [i-a creat o cultur\ proprie, ori gi na - 

l\ [i puternic\.” 76 Dar comu ni ca rea cultu - 

ral\ Est-Vest nu s-a produs. Iar dac\ pagu - 

ba este a Estului, a[adar [i a noastr\, discu - 

tând de „o înfrângere [i nu de o re na[ tere”, 

pierderea ajunge [i de cea lalt\ par te, „Nici 

Vestul nu mai este interesat de literatura 

Estului.” 77 În libertate, publicistul deplân - 

ge analfabetismul [i „destr\marea conceptului 

de cultur\ ge neral\” 78 . În [coa l\ nu se 

mai citesc ope re, ci fragmente din manual, 

iar cultura, care e real\, a jun ge vir tual\. 79 

Critic\ anticultu ralismul guver n\ rii. 80 Ca [i 

multi -cul turalismul, ideologia an tiliberal\ ve - 

nit\ din SUA, echivalent\ cu re fuzul oric\ rei 

discrimin\ri, du când la antimerito cra ]ie. 81 

14 

Subiect al editorialului din România lite - 

rar\, 15 noiembrie 1995. 

15 

România literar\, 13 decembrie 1995. 

16 

România literar\, 1 mai 1996. 

17 

România literar\, 30 iulie 1996. 

18 

Fascism [i comunism, în România lite - 

ra r\, 19 aprilie 2000. 

19 

România literar\, 17 iunie 1998. 

20 

România literar\, 5 decembrie 1996. 

21 

Croce [i socialismul [tiin]ific, în România 

literar\, 25 august 1999. 

22 

Marxismul f\r\ Marx, în Ro mânia lite - 

rar\, 22 aprilie 1998. 

23 

Despre strigoi, în România li te rar\, 27 

septembrie 2000. 

24 

O idio]enie periculoas\, în Ro mânia li - 

terar\, 4 noiembrie 1999. 

25 

În ultima carte vezi [i la p. 136. 

26 

Cea cu num\rul 32 de la p. 302. 

27 

Cf. pp. 169-1970. 

28 

Teme 2, CR, 1975. 

29 

Op.cit., p. 126. 

30 

Teme 4, CR, 1983. 

31 

Op. cit. 

32 

Dar va dezv\lui, eliberat, „subcon[tientul 

marxist-leninist” la tinerii redactori de la revista 

Cuvântul por ni]i contra României literare. 

(Ve se lii no[tri succesori, în România li terar\, 

nr. 45, 1993) 

33 

Despre poezie, CR, 1987, p. 232. 

34 

Via]\ [i c\r]i, p. 201. 

35 

Op. cit., p. 211. Semnalez aici c\ Metamorfozele 

poeziei, Editura pentru literatur\, 

Bucure[ti, 1968, conduc, prin cit\ri reveren ]i oa - 

64 

1 

„Cred c\ de prin ’65 nu mai existau cri - 

te rii ideologice”, î[i va aminti, nesigur, în in ter - 

vi ul din Nicolae Ma nolescu – 70, Ed. Paralela 

45, 2009, p. 49. 

2 

Calmul justi]iei na[te mon [tri, în Cu vân - 

tul, nr. 2, 2002. 

3 

Desenul din covor: Teme 7, CR, 1988. 

4 

Cf. Nota 18, p. 295: „importuna (ori, dim - 

potriv\) nedumerire a lui G. C\linescu: T. Ma - 

iorescu, socialist? (Contemporanul, nr. 26, 

1963)”. Vezi totoda t\ refe rin ]e surprinz\toare 

sau nu în 1970, î nainte de preg\tirea neorea - 

lis mu lui socialist: Raymond Aron, p. 123, Ber - 

nard Pivot, p. 199. 

5 

Cititul [i scrisul, Polirom, 2002, p. 65. 

6 

Între extreme, în România literar\, nr. 

44, 2002. 

7 

Comunism [i na]ionalism, în România li - 

terar\, nr. 49, 2002. 

8 

„Cunoa[terea inutil\” e cea ideologic\, iar 

ea, spune J. F. Re vel, „transform\ realitatea mai 

mult decât ar putea-o face cunoa[terea cea mai 

exact\”. (Cunoa[terea inutil\, în Ro mânia lite - 

rar\, nr. 16, 2003). 

9 

Societatea civil\, în România literar\, nr. 

39, 2002. 

10 

Vân\toarea de vr\jitoare, în România 

literar\, nr. 23, 1997. 

11 

Lunga via]\ a unor cli[ee, în România 


12 

Nicolae Manolescu – 70, Ed. Paralela 45, 

2009, p. 37. 

13 

Intelectualii, în România literar\, nr. 33, 

1999. 

Vladimir Ku[: 

Ce nu spune pe[tele 

Însemn\ri ie[ene

se, de câteva ori, la D. Micu. O dat\ îndru m\ spre 

Literatura român\ la înce pu tul secolului XX: 

„de ale c\rui analize minu]ioase m\ folo sesc”, p. 

19. Acela[i critic e citat la comentariul despre 

poetul I. M. Ra[cu (p. 55). Când, la Tu dor Ar - 

ghezi, N. Mano les cu d\, întâia oar\, în tinse re - 

ferin]e critice, nu lipse[te nici cartea fostului co - 

laborator [i, poate într-o m\sur\, mentor. Pes - 

te decenii, în Istoria cri tic\, Micu, de altfel [i po - 

etul Ra[cu, vor ajunge abando na]i ori, ca s\ spun 

a[a, vor mai avea o singur\ tri mitere: în afar\. 

Dar nu e acesta privilegiul autorevizuirilor? 

36 

Op. cit., p. 212. 

37 

România literar\, nr. 10, 1990. 

38 


39 

Comunism dup\ comunism, în România 


40 

Moralul na]iunii dup\ revolu]ie, în Ro - 

mânia literar\, nr. 50, 1993. 

41 

Un lustru de (la) revolu]ie, în România 

literar\, nr. 49-50, 1994. 

42 

Tr\darea clericilor, în România litera r\, 

nr. 49, 1993. 

43 

Academia [i ortografia, în România lite - 

rar\, nr. 9, 1993. 

44 

Via]\ [i c\r]i, p. 342. 

45 

Op. cit., p. 399. 

46 

Op. cit., p. 368. 

47 

Op. cit., p. 403. 

48 

Op. cit., p. 369. 

49 

Op. cit., p. 370. 

50 

Op. cit., p. 371. 

51 

Op. cit., p. 388. 

52 

Op. cit., p. 393. Va repeta [i în interviul 

din Nicolae Manolescu – 70, Ed. Paralela 45, 

2009, p. 77: „politica, nu politicul, s-a dovedit 

i ra]ional\”. 

53 

Via]\ [i c\r]i, p. 391. 

54 

Op. cit., p. 349. 

55 

Konrád György [i antipolitica, în Ro mâ - 

nia literar\, nr. 24, 2000. 

56 

Dup\ zece ani, în România literar\, nr. 

51 -52, 2000. 

57 

Profesorul [i CNSAS, în România lite - 


58 

Scriitorii [i securita tea, în România lite - 


59 

Securitatea [i scriito rii transfugi, în Ro - 

mânia literar\, nr. 27, 2002. 

60 

Urm\rit de Securitate pentru c\ în 1989 

voia împreun\ cu al]ii s\ publice o scrisoare de 

protest fa]\ de Ceau[escu. (Întreba]i-m\ pe mi - 

ne!, în România literar\, nr. 1, 1994, articol 

reluat în Via]\ [i c\r]i, 2009.) 

61 

Imposibila lustra]ie, în România litera - 

r\, nr. 1, 2003. 

62 

Despre colabora]ionism, în România li - 

terar\, nr. 31, 2000. 

63 

Religia [i locul ei, în România literar\, 


64 

Via]\ [i c\r]i, p. 359. 


Vladimir Ku[: 

65 

Idem. 

66 

Istorie [i mit, în Ro mâ nia literar\, 23 

septembrie 1998. 

67 

Minoratul cultural, în România literar\, 


68 

Obsesia identit\]ii, în România literar\, 


69 

Sufletul românesc, în România litera - 


70 

Ce fel de patriotism cultiv\ [coala, în 


71 

Miracolul – institu]ie na]ional\, în Di - 

lema, nr. 361, 2000. 

72 

Sufletul românesc, în România litera - 


73 

Dezghe] cu voie de la partid?, în România 

literar\, nr. 48, 2002. Pân\ la sfâr[itul re - 

gimului antidemocratic, existase la N. Mano lescu 

un parti-pris na]ionalist, nu doar subiectiv, 

dar [i marcat ideologic. El vede în proletcul - 

tism „dezna]ionalizarea culturii” (Clasicii [i cul - 

tura na]ional\: Desenul din covor (Teme 7), 

Curent 

CR, 1988), iar cultura spaniol\, de „un localism 

exagerat” (Julien Green [i str\m\tu[a mea 

(Teme 5), CR, 1984: Fragmentarium (1973- 

1983), p. 196), îi apare exclus\ pe drept de C. 

Noica dintre culturile universale. 

74 

Pseudo-cultura politic\, în România lite - 


75 

}\ri[oara mea [i Europa, în România 


76 

Cultura, cinci ani dup\ c\derea Zidului..., 

în România literar\, nr. 43, 1994. 

77 

Articolul citat. 

78 

{coala, în România literar\, nr. 23, 2002. 

79 

Cultura „mijlocitului”, în România lite - 


80 

De ce n-am participat la Forumul Cultu - 

rii, în România literar\, nr. 30, 2002. 

81 

Despre multiculturalism, în România 


Marian Victor BUCIU 

65

ochiul anticarului · ochiul ant 

66 

Argument 

Imediat dup\ r\zboi, în cultura noas tr\ 

au [i ap\rut fermen]ii unei noi atitu dini po - 

litice, care au precipitat, care au determinat 

atacarea cu violen]\ a oric\ rei crea]ii artistice 

afectate, în trecut, de a[a-zisa ideologie 

burghez\. Rezultatele au ap\rut ne întâr zi - 

at, iar câmpul literaturii a fost, din p\cate, 

unul foarte fertil în acest sens. A condam na 

îns\ azi, în bloc, proletcultul [i metoda realismului 

socia list mi se pare a ne mul]umi 

doar cu o su perficial\ tratare a tot ceea ce 

s-a în tâmplat în acei ani. E o e poc\ de tris - 

t\ amin tire, în care genera]ei mele ([i a altora 

ca re s-au format atunci), i s-a cerut a fi 

nu doar martora, ci executoa rea unor false 

deziderate estetice, de import, pe care acum 

trebuie s\ le denun ]\m. Da c\ vom re]ine, 

bun\oar\, din produc]ia anu lui 1953 doar 

romanul Bietul Ioanide, care este f\r\ îndo - 

ial\ o oper\ viabil\, [i nu îl vom trata al\turi 

de, s\ zicem, Mi hu] al Jol di de C. Ign\ tes - 

cu, Inimo[ii de Gi ca Iu te[, Ana Nucului de 

Remus Luca, Ogoare noi de Au rel Mihale, 

Mla[tina de Silviu Po din\ etc, despre care 

se spunea în epoc\ – teore ti zân du-se favora - 

bil per forman]a lor – c\ dau m\sura adev\ - 

rat\ a literaturii ar tisti ce, pe care oficia lit\- 

]i le o impu neau ca indispensa bil\ în edi fi - 

carea noii culturi so cialiste, nu vom avea câ - 

tu[i de pu]in imagi nea exact\ a ceea ce s-a 

întâmplat atunci în domeniul crea]iei noastre 

literare. De aceea mi-am pro pus s\ reci - 

tesc, cu o chiul liber de acum, u nele din c\r- 

]ile care mi-au fost impuse în [coa l\ [i în fa - 

cultate, c\ utând a-i convinge pe cititorii de 

azi, prin exemplul detaliului, de falsita tea 

comen zii sociale, cum se spu nea, dar [i de 

zbaterile unor scriitori de a sc\pa, a tin[i cât 

mai pu]in, de morbul unui decalog de cre a - 

]ie terorizant, f\când compromi suri, dar ne - 

l\sând la o parte nici str\ dania zeloa s\ a altora, 

mult prea mul]i [i f\]arnici, ce se evi - 

den]iau r\spunzând cu brio imperati velor 

ideologice în literatur\, ale parti dului. Sper 

ca demersul meu – pe care m\ bucur c\-l va 

g\zdui, în parte, desi gur, cu gene ro zitate, 

revista Însemn\ri ie[e ne – s\ se fina lizeze 

într-o carte, pe care m\ simt dator a o scrie, 

iluminând într-un târ ziu, negura din anii mei 

de ucenicie, dintr-un anotimp nefast, nu doar 

pentru literatur\, în care m-am [co lat. 

C-tin C. 

Mircea Zaciu: 

„~nceputul sfâr[itului“ 

Format în rigoarea unei [coli tradi - 

]ionale (începe liceul la „Moise Ni - 

coar\” în Arad [i îl termin\ la „E- 

mil Gojdu” în Oradea, cu bacalaureatul în 

1947) ce punea accent pe însu[irea unei 

temeinice culturi umaniste, Mircea Zaciu 

debuteaz\ timpuriu, în 1944, în ziarul E - 

coul, cu un medalion consacrat persona - 

lit\]ii lui Duiliu Zamfirescu, atestând toc - 

mai insuflarea acestui cult al valorilor pe 

de-o parte, dar [i apetitul personal pentru 

proza literar\, pe de alt\ parte. Urmeaz\ 

Facultatea de Filologie (Litere) la Universi - 

tatea din Cluj, unde are, de asemenea, pro - 

fesori (D. Popovici, Ion Breazu) capabili 

a-i fixa [i orienta definitiv preocup\rile în 

spre literatura român\ (cu prec\dere), dar 

ambi]ia lui, în acei ani, viza gloria pe linia 

epicii. Public\ a[adar proz\ (nuvele [i fragmente 

de roman) în revistele Flac\ra, Almanahul 

literar, Tân\rul scriitor, con tând 

în Raportul prezentat la Congresul tineri - 

lor scriitori (1958) în capul listei celor ce 

s-au personalizat deja, ca autori de be le tris - 

tic\, în peisajul literar românesc. Cu Amia - 

za unei revolu]ii (1954) se încerca se în 

domeniul scenariului de film – mirajul cine - 

matografului i-a atras în totdeauna pe ti - 

nerii scriitori – la care va reveni abia peste 

ani, scriind piese de teatru, de data aceas - 

ta, în colaborare cu Vasile Rebrea nu, Se - 

chestrul (1972), dar consacrarea i-au adu - 

s-o, în epoc\, cele dou\ volume de pro z\ ar - 

tistic\ din 1956: Unde sfâr[e[te pus ti ul 

[i nuvela (micro-romanul) Începutul sfâr - 

[itului, cu care, cu aceasta din urm\, î[i în - 

cheie, de altfel, cariera de prozator, chiar 

dac\ fibra de povestitor se va recu noa[te 

în multe din eseurile sale [i mai a les în pa - 

ginile celor patru volume ale Jurnalului, 

publicat între 1993-1998. 

Scrisul lui Mircea Zaciu din Începutul 

sfâr[itului) este simptomatic pentru o se - 

rie întreag\ de tineri scriitori ce intrau în 

aren\ cu o bogat\ lectur\ clasic\ [i contemporan\, 

str\in\ [i autohton\, având 

preocupare pentru stil [i pentru o pictur\ 

de mediu surprins\ dup\ modelele literare 

ilustre, pe care le-au aprofundat, le-au asi - 

milat [i pe care c\utau a le continua întro 

abordare, fire[te, personal\. Numai c\ 

problema lor era, brusc, riguroasa cerin]\ 

a metodei realismului socialist, impus\ deacum 

în planul general al crea]iei artistice 

la noi, dup\ model sovietic, [i care le încorseta 

exprimarea, le vicia limba [i exprimarea, 

[i-i obliga la abordarea ideologic\ 

a temelor, la alegerea unor subiecte ce trebuiau 

s\ reflecte în mod expres noua men - 

talitate dintr-un climat progresist de tineri 

scrtiitori (Titus Popovici – care [i el urma - 

se, cam în aceea[i perioad\, liceele „Moi - 

se Nicoar\” [i „Emil Gojdu” – cu al s\u ro - 

man Str\inul; Ion Brad educat, într-un alt 

mediu, la [colile Blajului, f\ceau parte din 

aceea[i genera]ie – ca s\ iau doar aceste 

exemple din aria cultural\ ardeleneasc\) i - 

lustreaz\ perfect efortul – pentru cine vrea 

s\ vad\ acest lucru – de a împ\ca propria... 

estetic\ literar\, asumat\ prin stu - 

diu [i educa]ie, cu aprigul canon al unei al - 

te estetici... de mas\, înnoitoare, impus\ 

din exterior prin programul ideologic – te - 

zist al unei clase sociale... conduc\toare. 

Unii dintre ei accept\ compromisul, al]ii 

mai pu]in sau chiar deloc. Din acest punct 

de vedere, Începutul sfâr[itului al lui Mircea 

Zaciu este elocvent, mai înainte de toate, 

Însemn\riie[ene

pentru angajamentul personal al autorului 

care face aici tot ceea ce crede c\ poate 

face pentru noua proz\, socialist\, dar [i 

semnându-[i abandonul ca prozator, neacceptând 

a fi un ilustrator de teze partinice, 

preferând a se retrage/reprofila pe aliniamentele 

studiului critic [i al cercet\rii istoriei 

literare. 

Ac]iunea micro-romanului Începutul 

sfâr[itului se petrece imediat dup\ r\zboi 

(„valsul care se rev\rsa prin ferestrele vilei 

M\rd\re[tilor în noaptea asta înghe]at\ de 

ianuarie 1945”), prozatorul c\utând a surprinde 

fr\mânt\rile micii aristocra]ii dintrun 

ora[ provincial – asupra c\ruia se în dreapt\, 

de fapt, interesul s\u – r\scolit\ de t\ - 

v\ lugul evenimentelor militare ce a trecut 

peste ea [i mai ales c\utând a se coagula în 

structuri politice noi, menite a înfrunta a - 

gresivitatea, din ce în ce mai evident\, a 

popula]iei de jos, a muncitorimii, care se preg\tea 

s\ ia în propriile-i mâini destinele 

]\rii, ceea ce se va [i întâmpla în 1946, la 

Vladimir Ku[: 


alegerile din prim\var\. Felia de via]\ pe 

care Mircea Zaciu o analizeaz\, nu este a - 

[adar, prea mare, dar fermenta]ia evenimentelor, 

rezonant\ în sânul acestei p\turi sociale 

ce constituise odinioar\ high-lief-ul o - 

ra[ului, este interesant\ din toate punctele 

de vedere [i merge, în fond, pe linia unor 

preocup\ri de analiz\ a mediilor, din literatura 

noastr\ modern\. 

Focalizat\ aten]ia pe via]a câtorva fa - 

milii... respectabile ale locului, cu o recu nos - 

cut\ tradi]ie în cultivarea ceremonioas\ a 

unor tabieturi mondene, ce apar acum cu 

totul anacronice [i grote[ti, descrip]ia atmosferei 

momentului, rezonant în interio - 

rul acestora, [i perspectiva analitic\ în 

care se contureaz\ personajele, aminte[te 

foarte bine modelul dup\ care se c\l\uzea 

tân\rul romancier, acela al prozei benges - 

ciene, cu caligrafia elegant\ a unei scriituri 

de rafinar\ eleva]ie literar\ („Maud, so]ia 

lui Lupa[, î[i tutuia m\tu[ile, închipuindu- 

[i c\ le face pl\cere. Dar Augusta era atât 

de nemul]umit\, încât î[i ]uguia buzele [i 

se cufunda în lectur\. Millie se sim]ea prea 

obosit\ s\ protesteze. Se mul]umea s\ zâm - 

beasc\, gândindu-se c\ probabil totul se va 

aranja în curând. Calmul salonului, tablo - 

urile ce în]esau pere]ii, covoarele, mobila 

întunecat\, fotoliile, focul din c\minul uri - 

a[ îi d\deau o siguran]\ pe care timp de 

câ teva luni n-o mai avusese. R\zboiul o te - 

rorizase [...] Vl\jaru se sim]i stingherit, dar 

Maxen]iu, tot mai înfierbântat, î[i conti - 

nu\ filipica: nu el ar dori s\ se vad\ în salo - 

nul Lupa[ilor, pe care în ultim\ analiz\ îi 

dispre]uia, dar oricum, dac\ ai preten]ia s\ 

reune[ti o dat\ pe s\pt\mân\ notabilit\ ]i - 

le ora[ului, putea fi el ignorat? {i pe urm\ 

oamenii care se perindau în salonul acela 

sunt chiar sub demnitatea lui – a lui, care 

a fost întotdeauna un om integru – aface - 

ri[ti de burs\ neagr\, politicieni rata]i, ca - 

re-[i încearc\ acum norocul, fo[ti func]io - 

nari compromi[i, fo[ti legionari, deveni]i 

brusc anglofili, las\ c\-i cunoa[tea el...”). 

Ochelari de soare 


67


Plimbarea aceasta, cu focalizatorul, 

prin saloanele burgheze trebuia neaparat 

pus\ în rela]ie contrastant\ cu fream\tul 

muncitoresc al str\zii [i al fabricilor, în a[a 

fel încât s\ se sugereze – dac\ nu chiar s\ 

se spun\ direct – c\derea [i dec\derea a - 

celei lumi apar]in\toare trecutului dubios 

[i afirmarea, solar\, a celor apar]inând cla - 

Vladimir Ku[: 

sei proletare în ascensiune spre puterea 

politic\ [i de stat. Mircea Zaciu include, cu 

abilitate de altfel, în strategia intrigii dezvoltat\ 

prea voalat în confruntarea direct\ 

a celor dou\ lumi, scene... muncitore[ti, de 

fabric\ („Membrii consiliului de fabric\ a[ - 

teptau în picioare r\spunsul patronului. 

Be nedict se uita când la muncitorii pe ca - 

~mpreun\ pe veci 

re avea aerul c\-i vede pentru prima oar\, 

când la directorul Ilie[ [...] – Acum destul 

cu vorbele! Noi ne oblig\m s\ repar\m instala]iile 

[i s\ punem fabrica în mi[care./ 

– Iar eu nu pot accepta lucrul \sta [...] În 

definitiv unde ne trezim? E a mea fabrica 

sau a cui? Eu nu v\ dau voie. A]i în]eles? 

– Eu”[...] – Ne lu\m voia singuri! trânti Tri - 

fan cu pumnul greu pe t\blia mesei./ –No - 

u\ s\ ne moar\ copiii?/ – U[or î]i vine dumitale, 

cu milioanele de nem]i[ori cu ca - 

re v\ pupa]i în bot!” etc.), de manifesta]ii 

agitatorice cu lozinci oripilante pentru urechile 

prea sensibile ale doamnelor ce-[i a - 

fi[au înc\ normalitatea: „La moarte cu cri - 

minalii [i cu sabotorii epura]iei! La moarte 

pân\ mai e vreme! La moarte, pân\ mai 

exist\ dovezi contra lor!” Etc. 

Tensiunea dramatic\ din l\untrul clanu - 

lui aristocratic se acutizeaz\ aflându-se c\ 

unul din fii acestor domni simpatizeaz\ [i 

chiar ac]ioneaz\ al\turi de elementele pro - 

gresiste ale tineretului proletar. Sunt re]ete 

oferite de schematicul decalog al metodei 

realismului socialist, pe care Mircea Zaciu 

le încorporeraz\, incomodat cu eviden]\, 

dar [i cu destul\ discre]ie. Micul s\u ro - 

man are îns\ calit\]i narative ce-l pot ralia, 

cu drept cuvânt, discursului epic al prozei 

noastre interbelice de cea mai bun\ calita - 

te: „Târgul r\sufla u[urat sub ninsoarea 

deas\. De[i trec\torii erau rari, se vedea c\ 

via]a î[i reluase cursul ei. Cafeneaua «La 

cerbul de aur», reparat\, î[i pusese per de - 

le noi la ferestre, dincolo de gr\dinile a - 

funde clipeau becuri în înserare, fumul ie - 

[ea pa[nic prin hogeacurile vilelor celor 

boga]i... Asta însemna c\ via]a reîncepu - 

se (...) Via]a î[i reluase cursul: erau focul 

din c\min, c\r]ile de iarn\ (romane engle - 

ze[ti, unde to]i eroii beau ceai [i discut\ lu - 

cruri pl\cute, unde eroina se îndr\ gos te[te 

de un tân\r plin de calit\]i [i sfâr [e[ te, du - 

p\ lungi ezit\ri, prin a-l lua de so]); erau 

budincile [i cina fumegând\, teama care 

se strecura o dat\ cu c\derea nop]ii, pisi - 

ca b\trân\, l\ptarul [i co[ni]a. Via]a nu-[i 

reluase cursul?/ Noaptea, casele din car ti - 

68 

Însemn\riie[ene

Vladimir Ku[: 

erul distins al ora[ului erau ferecate”. Dar 

„Gr\dinile pustii, grele de nea, r\mâ neau 

ca ni[te decoruri în recuzita unui tea tru. 

Decorurile pr\ fuite ale unei piese care nu 

se mai joac\. Mai departe, câmpul din ca - 

p\tul târgului: armament p\r\ sit, câte o 

casc\ spart\, un bra] galben, chircit, îndreptat 

c\tre cer, cartu[e goale, scheletele 

tancuri lor p\r\site pe [osea, carbo niza te 

[i devastate. Corbi mari se roteau în zbor 

lene[, l\sându-se pe z\pada nesfâr[it\. E - 

rau corbi mari [i gra[i, cu cronc\nit lene[, 

îmbuibat. Cerul nu se desf\cea nici odat\. 

R\mânea tot trist, plum buriu, oamenii nu 

v\zu se r\ niciodat\ în iarna a ceea cerul se - 

nin de sticl\. Pentru u nii via]a deve ni se de 

netr\ it. C\mara goa l\. Nici o provizie. Ma - 

ga zinul lui Ha ralambie închis, numai far macia 

des chis\ pân\ noap tea, cu clo po ]elul su - 

nând mereu, înlocuind clinche tul s\niilor 

care nu se mai ar\ tau. Pâinea se împ\r]ea 

dimi nea]a. Cozi mare se în[i ru iau în fa]a 


N\scut pentru a zbura 

u[ilor. Femei se b\teau [i ]i pau certânduse 

pentru un loc. Gara era bombardat\. Tre - 

nurile umblau f\r\ o rar, lungi convoaie ce - 

nu [ii. Va goanele aveau gea mu rile sparte, 

plu[ul sfâ [iat, mi [u nau p\ du chii; compartimentele 

erau în ]esate de femei, solda]i [i 

tot felul de oameni care c\ rau bi doane cu 

unsoa re, saci cu f\in\, ba loturi, geamanta - 

ne, ca [i cum ar fi fugit din fa]a unei ur gii 

ce se apropia. În g\ri convoa ie le se opreau 

câ te o zi, se vindea ceai fierbinte, indivizi 

suspec]i î]i ofereau b\u tur\ la col ]ul W.C.- 

u ri lor, ruinile s\ lilor de a[ teptare rânjeau 

hidos [...] Cratere de bombe se c\s cau pe 

fostele peroane alt\ dat\ în ]esate de flori, 

oamenii se îngr\ m\ deau spre un cazan u - 

ria[, unde o feme ie de la Crucea Ro [ie tur - 

na cu un linguroi în gamele, ce[ti, pahare 

de aluminiu [i tini chele de conserve un li - 

chid fier bin te, cu un miros vag de ceai de 

tei cu rom. Uneori ploua. Sau nin gea. Sau 

gerul înghe]a oamenii în compartimentele 

sufocante, mi rosind a ma horc\, sudoare 

[i p\duchi, sau viscole o preau circula]ia, 

înfundând li niile. Peste tot plutea o senza - 

]ie în\bu[i toare de lume f\r\ sc\ p are, de 

de zastru din care nu mai exist\ ie [ire./ 

Car tierul mun citoresc (câ teva str\zi strâm - 

te, cu case joa se, cur]i cu pruni [i straturi 

de zarzavat în z\pezite) p\rea c\ doarme. 

Numai în jurul fabricii de cherestea era în 

fiecare zi zgomot [i oamenii b\t\toreau 

z\pada, adu na]i pe la por]i./ – Via]a î[i 

re ia cursul, zâmbea Andrei”. {.a.m.d. 

E un mic roman de atmosfer\, mai degrab\, 

decât unul de ac]iune. {i cu atât mai 

pu]in unul... propagandistic, a[a cum, desigur, 

era de a[teptat. În orice caz, Mir cea 

Zaciu apare în postura unui intelectualist, 

specie de creator pe care noua viziune ar - 

tistic\ nu o agrea prea mult. Tân\rul pro - 

zator în]elege c\ d\ gre[ scriind proz\ du - 

p\ re]ete [i se retrage strategic pe alte a - 

li niamente ale exerci]iului literar. E un e - 

xemplu? E oare o bun\ manevr\?! Pentru 

el, cu siguran]\ da. Pentru al]ii... Titus Po - 

povici, bun\oar\, avea s\ în]eleag\ aceas - 

t\ strategie mult mai târziu, dup\ ce va fi 

produs deja dou\ romane, considerate la 

acea vreme, între principalele repere ale 

noii literaturi... angajate. E un moment 

cru cial, acesta al anilor 50, pentru desti - 

ne le multor scriitori. Cei din genera]iile mai 

vechi fie preferau s\ tac\, deruta]i deocam - 

dat\ (unii erau chiar interzi[i), fie c\utau a 

se plia, în gesturi cvasi-ridicole, pe dezi de - 

ratele... ideologice noi, oferind rateuri je - 

nan te (P\una mic\, romanul lui Mihail Sa - 

doveanu este unul exponen]ial în totul), 

pentru a ceda locul altora, nu neaparat ce - 

lor mai tineri, cât mai ales celor mai impe - 

tuo[i în servilism, care exercitau, f\r\ complexe, 

meseria de... scriitor la comand\. 

Din acest punct de vedere, produc]ia lite - 

rar\ a acelor ani merit\ a fi recitit\, cer - 

ce tând-o cu interesul cu care se urm\re[te 

o fi[\ clinic\, de observa]ie, a evolu]iei ori - 

c\rei maladii. 

Constantin CUBLE{AN 


69

foişorul de ascultat ploaia · foiş 

70 

Constantin Romanescu 

Diverse [i nu tocmai 

Costic\ M\run]ic\ (a[a `l cheam\), un 

biet locuitor al satului din coasta ora[ului 

nostru, s-a `ntors din str\in\tate. A venit nea[teptat, 

clandestin, viclean, ne`ncrez\tor 

`n nevasta p\r\sit\ cu trei copii; s-a `ntors 

din Grecia, unde a muncit la m\slini, din 

Serbia – unde a fost dulgher, din Kosovo 

– de unde abia a sc\pat cu via]\, dormind 

prin pe[teri, din Ungaria [i Cehia – unde, 

pe rând, a f\cut `nchisoare pentru trecere 

frauduloas\ de frontier\. A adunat bani, au 

trecut anii, a pierdut banii, i-a pierdut la 

c\r]i sau i-au fost fura]i, pân\ când, `m pre - 

un\ cu al]ii, a fost expediat cu avionul `n 

]ar\, luându-i-se pa[aportul. 

Slab, trist, dar are o trufie ocult\ `n o - 

chii care au v\zut mai mult decât al]ii. 

Copiilor le-a adus `n dar plicule]e de za - 

h\r [i piper [i o p\turic\, primite `n avion. 

Nu le-a dat nici un sfan], dar copiii se la - 

u d\ cu trofeele tatii, ar\tându-le pe furi[ 

prietenilor, mândri nevoie mare c\ tata s-a 

`ntors cu avionul. 

Nimic mai s\n\tos decât o s\n\tate u - 

[or [ubred\. Atle]ii, culturi[tii, oamenii ` - 

nal]i de doi metri [i ceva nu mi se par du - 

rabili. Câ]i atle]i, câ]i gigan]i „prind“ b\ trâ - 

ne]ea? Cred c\ foarte pu]ini. 

Aforismele, precum artificiile pomului 

de Cr\ciun: lumin\ alb\, geometrie rece. 

Cred c\ trebuie s\ fii un foarte mare scriitor 

s\ plasezi acolo c\ldura. 

Totu[i, de[i rarisim, unii realizeaz\ a - 

ceast\ performan]\. Dar este un „artificiu 

de calcul“, o cultur\ „de ser\“. 

A fi tu `nsu]i, a fi – implicit – altfel de - 

cât ceilal]i, este un lux pe care nu [i-l poa - 

te permite decât nebunul autentic sau o - 

mul `n adev\r tare. 

A fi autentic, lux rar, din ce `n ce mai 

inaccesibil `ntr-o lume care te `nchide `n 

cercurile ei concentrice. 

Lipsa de jen\ cu care se confeseaz\ 

bolnavii constituie un prim avertisment de - 

spre o boal\ grav\. O boal\ mintal\. Schi - 

zofrenicului ì place s\ spun\ „tot“. 

Alexis, pe care nu l-am mai v\zut de 

mul]i ani, m\ caut\ ast\zi, febril, ca [i cum 

am avea de continuat o discu]ie `ntrerupt\ 

V;adimir Ku[: 

abia asear\. Alexis face parte parte din ca - 

tegoria oamenilor „mari“ [i nu are sim]ul 

umorului. Am observat adesea a ceast\ superb\ 

nep\sare la cei de seama lui Alexis. 

Ei sunt „nemurirea“, prin urma re infinitul, 

a[a c\ trecerea timpului este de ne`n]eles 

`n asemenea condi]ii. 

Alexis m\ atac\ abrupt: `mi aduce la 

cu no[tin]\ c\ a reu[it „rubinul“, termen 

cu care b\nuie[te c\ sunt familiar. Alexis 

este, bine`n]eles, alchimist, tr\ie[te atemporal, 

poate `ntr-o lume medieval\, poate 

`n mileniul al patrulea. Chintesen]a (quin - 

ta essentia), astrologia, cititul `n texte cabalice, 

`n semnele pietrelor, `n curgerea nourilor, 

`n trecerea apei, c\utând cele [apte 

feluri de cur\]ire a apei cu un ban de ar - 

gint, `n ochii animalelor sacrificate, `n lu n\, 

ascultatul vântului, [oaptele codrului, mersul 

furnicilor, urm\rirea zborului rânduni - 

cii, pândirea vulturilor [i `nc\ multe alte 

preocup\ri fac universul lui Alexis. 

Insulele memoriei 

Însemn\ri ie[ene

Miroase totdeauna a plante vechi, a ceaiuri 

me[te[ugite de el, are pe um\r un fel 

de m\trea]\ abia a[ternut\ de copacii pe 

sub care r\t\ce[te c\utând „comoara“. ~n 

c\ut\rile lui, Alexis, care este „Trismegistus“, 

sper\ c\ va g\si formula Totului. 

Alexis este un Einstein nerealizat. 

Sau poate mai realizat 

decât acela, pentru c\ el „este“ 

Universul, „simte“ lumea [i o 

„tr\ie[te“, dormind profund `n 

p\duri, rezistând la frig, indi fe - 

rent la jivine, nep\s\tor la pe - 

ri cole. „Pe mine nu m\ poate 

atinge nimeni“ – este formula 

lui. Alexis viseaz\ [i st\pâne[te 

energii, for]e universale [i sim - 

te „Poezia Crea]iei“. 

Acum bea ceai, `ngândurat, 

`n camera unde lucrez. Lini[tit, 

prin formule semantice obscu - 

re, misterioase, `mi transmite câ - 

te ceva din lumea lui. S-a a prins 

o stea, Saturn este neli ni[ tit, p\ - 

durile vor arde din cauza lui Ve - 

nus, care se va pozi]iona `ntr-un 

unghi ostil botanicii te restre. 

Cum a venit nesim]indu-l, 

tot astfel a plecat. Parc\ ar fi 

fost numai `n visul meu, o stra - 

nie `ntruchipare, acest om sub - 

]ire, cu plete moi, c\runte, da - 

c\ nu mi-ar fi r\mas de la el, pe 

mas\, unul din caietele cu formule 

pe care mi le tot `ncredin- 

]eaz\, eu fiindu-i arhiva pro prie, 

ceea ce, recunosc, este mai mult 

decât o onoare pentru mine. 

~l voi revedea, cred, curând, 

sau poate va disp\rea; dar este 

important c\ vine la mine, as - Vladimir Ku[: 

ta `mi d\ un minim argument 

de utilizare convenabil\ a vie]ii. Este bine 

c\ am meri tat `ncrederea lui. Caietul, `m - 

bâcsit de ipo teze filozofice, teme de lucru, 

oculte, h\r]i [i semne misterioase, este le - 

gat `n tartaje grele, de carton, pe care scrie 

Alexius Pri mus Megascientis Magister Tris - 


megistus. Omnis est Urbis. Nu prea [tie 

la tina Ale xis, dar asta nu are nici o importan]\. 

La Gura Humorului, c\utând pe firul 

apei un motel, devenit `ntre timp o ruin\, 

nimeni nu mai este acolo, afar\ de un câi - 

ne s\lb\ticit, plin de scaie]i, un câine al ni - 

m\nui, f\r\ ras\, f\r\ st\pân, f\r\ cas\, o 

f\ptur\ uitat\ de Dumnezeu. ~mi plac a ce[ti 

câini maidanezi cu ochi de[tep]i, de fiin]\ 

h\ituit\ de via]\, experimentat\. Este un 

câine negru, voinic. ~l chem, la `ntâmplare, 

numindu-l Nero [i – spre surprinderea mea 

– r\spunde la acest nume. 

Nu am ce face, nu-s gr\bit, suntem `n 

prima zi de vacan]\. Scoatem din ma[in\ 

ceva de mâncare. Nero se [terge pe bot [i 

a[teapt\ [i altceva. Se vede 

din expresia lui – a]i observat 

c\ exist\ o fa]\ a câinilor, o fi - 

zionomie, pe care nici pisicile 

[i nici caii nu o au? – c\ este 

plin de speran]\. Când ne-am 

`mprietenit, `ntre noi apare o 

[opârl\ verde, fin\ ca o bijute - 

rie, agil\. Nero o `nha]\ cu re - 

peziciune de animal lacom. 

Dar ì scap\ printre din]i coa - 

da [opârlei; c\zut\ pe jos, se a - 

git\ stereotip, cu un fel de dis - 

perare vegetativ\. Eu, care am 

o solidaritate elementar\ fa]\ 

de „biologie“, sunt dezgustat. 

Nero, care nu are astfel de sen - 

timente, nu pricepe nimic, la - 

tr\, protesteaz\ [i fuge cât `l 

]in picioarele. A r\mas numai 

coada, vie, inutil\, ridicol\ `n 

zbaterea ei ca un vierme `nne - 

bunit. 

Dintr-o idee profund filozo - 

fic\, omul mioritic a `nceput s\ 

fie „ser vit“ cu un fel de filozo - 

fie de serviciu. Ideea a murit 

`nainte de a se maturiza. 

Singura problem\, Trece - 

rea. Spre ce? ~ncotro? 

Ast\zi, am auzit la radio, ne 

afl\m cu 812 zile `naintea sfâr - 

[itului acestui mileniu. 

M-a[ duce la `ntâlnirea cu 

Viitorul `ntr-o ma[in\ de epo c\, salutân - 

du-l din claxonul ca o par\. 

Nu m-a[ gr\ bi, a[ a[ tepta o ploaie cal - 

d\, u[oar\, [i mi-a[ `nchipui c\ merg `na - 

inte cumva ` na poi, ca `nspre frumo[ii ani 

de odinioar\. 

America de Sud 

foişorul de ascultat ploaia · foiş 

71

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva 

72 

R\scoala din 1907 `n Jurnalul 

de front al Regimentului 13 

„{tefan cel Mare“ din Ia[i 

Regimentul nr. 13 „{tefan cel Mare” din Ia[i, 

cel care s-a distins în R\z boiul pentru independen]\ 

din anii 1877-1878 [i avea s\ o fa c\ [i în 

tim pul Marelui R\zboi pentru întregire na]io - 

na l\, a primit în 1907 misiunea ingrat\ de potolire 

a r\scoalelor ]\r\ne[ti, mai întâi în loca lit\]ile 

din a pro pierea ora[ului Ia[i, iar mai târziu 

într-o zon\ din sudul ]\ rii care privea re [edin]ele 

Pite[ti, Teleorman, Vla[ca etc. Jurnalul unit\]ii, 

ajuns printr-o întâmplare la Arhivele Na]ionale 

din Ia[i, consemneaz\, uneori cu am\ nunte, 

traseul parcurs de subu ni t\ ]ile Regimentului [i 

cele mai importan te evenimente la care au luat 

parte în intervalul 26 februarie - 13 mai 1907. 

Primele arest\ri ale unor lideri ai r\scoalei 

se fac la Hodora, Cârjoaia [i Cotnari. Era doar 

începutul, pentru c\ la Tg. Frumos militarii se 

întâl nesc cu un grup important de r\zvr\ti]i, 

tempera]i [i împr\[ tia]i relativ u[or. La Strun - 

ga, unde s\tenii atac\ o crâ[m\ [i cer regis trele 

de tocmeli agricole, dup\ interven]ia pa[nic\ a 

ofi]erilor lu cru rile reintr\ în normal. De la Buz - 

nea [i Br\ie[ti un grup important de s\teni cer 

o întâlnire cu prefectul, pentru c\ ajunseser\ la 

în]elegere cu arenda[ul [i doreau s\ în cheie contractul 

[i s\ plece acas\. 

Hârl\ul, Tg. Frumos [i Podul Iloaiei sunt o - 

cupate de armat\. La B\ deni s\tenii se r\scoal\ 

[i reu[esc s\-i sechestreze pe primar [i pe admi - 

nis tratorul mo[iei, elibera]i dup\ demersurile pa[ - 

nice f\cute de armat\. Ciu dat e c\ nici unul din 

cei elibera]i nu se gr\besc s\ divulge pe capii r\s - 

coalei. Mai mult, un tân\r licen]iat în drept, fiul 

unui s\ tean din localitate, pretinde c\ prezen]a 

sa la B\deni ar fi determina t\ de misiunea ce i 

s-a încredin]at de c\tre ministrul Greceanu, ace - 

ea de a-i lini[ti pe ]\rani. La Hele[teni, Er biceni, 

Deleni [i Macsut sunt semnalate mi[c\ri ]\r\ - 

ne[ti, cei mai mul]i dintre s\teni îndreptânduse 

spre Tg. Frumos. Circa 400 de oameni, pro - 

fi tând c\ era s\rb\toare, sub diferite pretexte 

reu[esc s\ blocheze localita tea, fapt ce-i aler tea - 

z\ pe militari. Nu se folose[te nici acum for]a. 

În acela[i fel se proce deaz\ [i la Podul Iloaiei, 

unde ]\ranii sunt întor[i din drum în câteva rânduri. 

Metoda pacific\rii d\ rezultate [i la Deleni 

– Hârl\u, pre zen ]a masiv\ a armatei impresio - 

nându-i pe s\teni, care renun]\ des tul de u[or 

la inten]iile belicoase. 

Prezen]a autorit\]ilor [i a armatei la Hâr - 

l\u, determinat\ de ma ni fest\rile na]ionale ce 

au loc, dedicate independen]ei României, la ca - 

re se adaug\ serviciul religios organizat în ace - 

la[i scop, îi impresio neaz\ pe ]\rani, care se re - 

trag lini[ti]i la casele lor. Un ordin venit de la 

Corpul de armat\ îi pune pe o[teni în mar[ for - 

]at; p\r\sesc Hâr l\ ul cu destina]ia Tg. Frumos. 

De aici, batalioanele reunite ale Regi mentului 

13 se îndreap t\ spre M\r\[e[ti, Titu, Bucure[ti. 

În capital\ execut\ un mar[ pe un tra seu stabilit 

de Marele Stat Ma jor, iar apoi se pleac\ spre Pi - 

te[ti. Un ba talion r\mâne în localitate, iar un 

altul se îndreapt\ spre Coste[ti. Conform dispo - 

zi ]iilor, primite de la Brigada a 5-a, re gimentul 

ie [ean era în s\r cinat s\ ocupe [i s\ p\zeas c\ o 

re giune din sudul ]\rii cuprins\ între Pi te[ti-P\ - 

durariu, râul Ar ge[, pâ n\ în jude]ele Dâmbovi]a, 

Vla[ca [i Teleorman, în Vla[ca pân\ la Preaj ba de 

Sus, iar la apus pân\ la ju de ]ul Olt. Aceast\ zo - 

n\ era îm p\r]it\ în trei sectoare, cu re [e din]ele 

la Slobozia-Arge[, Cos -te[ti [i Preajba de Sus, 

centrul regiunii se afl\ la Slobozia Ar ge[, iar comanda 

e încredin]at\ colonelului Tarnaschi. 

Timp de dou\ luni, cât subunit\]ile Regimen - 

tului 13 „{te fan cel Mare” se afl\ în sudul ]\ rii, 

au loc mai multe evenimente, dar nu a tât de spectaculoase 

pe cât ne-am fi a[teptat. În acest interval 

de timp, o[ te nii se ocup\ cu recuperarea pro - 

duselor luate de s\teni de pe la a renda[i, sunt 

aresta]i 23 de lideri ai r\s coalei [i e împu[cat, 

mai mult întâmpl\tor, un s\tean, Petre Budea, 

din Bute[ti. Se g\se[te un mani fest la G\ie[ti, 

is c\lit de 108 persoane, probabil studen]i, fapt 

ce pro voac\ o adev\rat\ anchet\, iar la Florica 

e insta lat\ o gard\ perma nent\ de 24 de ore. 

Semnalarea unor epidemii de ti fos [i oreion îi 

în grijoreaz\ pe ofi]eri, care-[i preg\tesc subuni - 

t\]ile pentru a reveni la Ia[i, moment ce se consum\ 

în ziua de 13 mai. Pân\ 

atunci îns\, dou\ evenimente 

(s\rb\torile de Pa[te [i ziua de 

10 mai) las\ impresia c\, de 

fapt, lucrurile au revenit la nor - 

ma litate, iar o[tenii fac doar exerci]ii 

[i antrenamente. 

Lectura Jurnalului de front 

a Regimentului 13 „{tefan cel 

Mare“ impune unele constat\ri, 

valabile pentru situa]iile de ex - 

cep]ie, mai vechi sau mai noi, în 

care armata s-a confruntat cu poporul din care 

provine. Una ar fi c\ nu po]i scuza agresiunea 

brutal\ prin ordine [i regulamente [i c\ important 

r\mâne factorul uman care decide. Nu 

po]i s\ nu remarci, în cazul nostru, c\ ofi]erii [i 

osta[ii Regimentului 13 „{tefan cel Mare” au 

f\cut tot ce a depins de ei ca s\ nu recurg\ la 

for]\ [i c\ în majoritatea co vâr[itoare a situa ]i - 

ilor vorba blând\ a moldovenilor a avut câ[tig 

de cauz\. {i în jurul ora[ului Ia[i, dar [i în sudul 

]\rii, – unde r\scoala a avut alte di mensiuni [i 

formele de mani festare au fost mult mai violen - 

te – ei au g\ sit solu]ii pentru aplanarea conflictului 

în mod pa[nic. Totodat\, dac\ ar fi s\ judec\m 

comporta mentul armatei române la 1907 

dup\ ceea ce con semneaz\ Jurnalul de front invocat, 

de[i o generalizare nu-i totdea u na cel mai 

bun lucru, va trebui s\ fim de acord c\ o parte a 

literaturii is torice de dinainte de ’89 s-a aflat în 

eroare atunci când a repro[at armatei lucruri pe 

ca re ea nu le-a f\cut, uitându-se, în acela[i timp, 

c\ victime s-au aflat [i în rândurile ei [i nu doar 

`ntr-ale ]\ranilor. 

Dumitru IV|NESCU 

Însemn\ri ie[ene

26 februarie 1907. La ora 10 di mi - 

nea]a, dnul general Iarca, comandantul 

Corpului al IV-lea de Armat\, îmi d\ ordin 

verbal s\ pornesc la Tg. Frumos, cu tot 

Re gimentul, pentru potolirea r\s coa lei ce 

s-ar fi ivit acolo. 

La ora 2 p.m. precis, Regimentul, com - 

pus din Companiile 2, 3, 4, 5, 6 [i 7, se 

afla în gar\, unde s-a îmbarcat; Companiile 

1 [i 8 au r\mas în cazarm\ pentru ]i - 

nerea g\rzilor. La ora 4 p.m. ajung la Tg. 

Frumos, unde primesc ordin s\ ocupe sa - 

tele Hodora, Cârjoaia [i Cotnari. În consecin]\, 

dup\ ce ajung la kilometrul 16 de 

pe [oseaua Hâr l\u-Tg. Frumos, dispun ca 

companiile a 5-a 

[i a 7-a, sub co - 

man da c\ pita - 

nului Pe trovici, 

s\ ple ce direct la 

Câr joa ia. Companiile 

a 2-a [i a 

3-a, sub co man - 

da ma io rului V\i - 

toianu, ocup\ Hol - 

bo ca, iar eu cu compania a 4-a [i a 6-a continui 

calea la Cotnari, pe care îl ocup. 

În toate trei satele, în timpul nop]ii, s-au 

a[ezat trupele, în diferite p\r]i, a[a ca s\ 

poat\ face fa]\ oric\rei eventualit\]i. 

27 februarie. Regimentul continu\ a 

ocupa localit\]ile ar\tate. Maiorul V\ito - 

ia nu, pe lâng\ paza localit\]ii, ia m\suri [i 

ap\r\ mai multe magazii [i co[are, care 

du p\ ar\t\rile arenda[ului con]ineau 300 

vagoane grâu [i alte cereale. Tot la Hodo - 

ra, maiorul V\itoianu, dup\ cererea pro - 

cu rorului, face mai multe arest\ri de capi 

ai r\scoalei. Asemenea arest\ri se fac [i în 

Cârjoaia [i Cotnari. 

28 februarie. Se continu\ cu lini[ti - 

rea popula]iei în mod pa[nic [i cu ares ta - 

rea capilor de revolt\. 

1 martie. Se continu\ cu lini[tirea po - 

pula]iei în mod pa[nic, care s-a lini[tit relu - 

ându-[i ocupa]iunile zilnice. La 1 martie a.c. 

se prime[te la Statul Major al Regimen tului 

ordinul de concentrare a concedia ]i lor [i re - 


zervi[tilor numai din comunele r\scu la te. 

2 martie. Se prime[te ordin de la co - 

lonelul Musta]\, comandantul sectorului 

Tg. Frumos, de a p\r\si localit\]ile [i a ve - 

ni în grab\ la Tg. Frumos. La ora 7 ½ di - 

mi nea ]a, toate trupele deta[ate se pun în 

mar[ [i la ora 9 diminea]a se întrunesc la 

kilome trul 16 de pe [oseaua Hârl\u-Tg. 

Frumos [i la ora 11 ½ diminea]a ajung în 

Tg. Frumos. Chiar în momentul când r\z - 

vr\ti ]ii din comunele vecine n\v\lesc pe la 

ba rie ra din capul str\zii Callimach Vod\ [i 

fuse ser\ întâmpina]i de c\tre un escadron 

din Regimentul 3 Ro[iori, care se g\sea 

în localita te. 

Memoriu asupra mar[urilor executate cu 

ocaziunea R\scoalei ]\ranilor cu `ncepere 

de la 26 februarie 1907, aranjate pe zile 

Pe la ora 11 ¾, al]i r\zvr\ti]i vin în ma - 

s\ pe la bariera Buznea. Compania a 6-a îi 

întâmpina [i dup\ sfaturile date [i de mine 

s-au împr\[tiat luând direc]ia satelor lor. 

3 martie. S-a continuat cu m\surile de 

poli]ie [i lini[tirea spiritelor; compania a 

5-a, sub comanda c\pitanului Petrovici, este 

trimis\ la Strunga, unde r\zvr\ti]ii începuser\ 

a devasta o cârcium\ [i a ataca Pri - 

m\ria, cerând registrele de tocmeli agri cole. 

Compania a 5-a sosind, prin blân de ]e [i 

sfaturi bune, îi lini[te[te [i-i împr\[tie, apoi 

r\mân pe loc luând m\suri de siguran]\. 

4 martie. Se continu\ cu supraveghe - 

rea [localit\]ii] Tg. Frumos, unde se zvoni - 

se c\ lipovenii vor s\ se r\scoale [i s\ in cendieze 

ora[ul. Ca m\sur\ de precau ]iu ne s-a 

ocupat cu dou\ companii mahalaua lipo - 

veneasc\, dup\ care totul intr\ în li ni[ te. 


rea [localit\]ii] Tg. Frumos, iar pe la ora 11 

a.m. se v\d mai multe cârduri de s\ teni ve - 

nind dinspre Buz nea [i Br\ ie[ti la barie ra 

Buznea. Întâm pinân- du-i com pania a 6-a, 

s\tenii declar\ c\ s-au în voit cu arenda[ul 

[i c\ cer ca s\ vorbeasc\ cu dnul prefect. 

Se alege o de lega]ie de 5 in[i, care sunt es - 

cor ta]i pân\ la administra]ia plasei, unde 

du p\ ce înche ie contractul vin la barier\ la 

to var\[ii lor, apoi în cea mai mare lini[te 

se duc pe la vetrele lor. Se prime[te ordin de 

la Corpul de armat\ a se concentra to]i 

concedia]ii [i rezervi[tii, oricare le-ar fi nu - 

m\ rul. 


rea ora[ului [i a Strung\i. Peste tot este li - 

ni[te. La Regiment s-a constituit Batalio - 

nul III, cu rezervi[ti [i concedia]i, [i s-a dat 

ordin ca s\ se che - 

me din nou [i con - 

ce dia ]ii [i re zer - 

vi[tii de pe în tre - 

gul teritoriu al Re - 

gimentului. S-a 

schimbat compa - 

nia 1-a [i 8-a, ca - 

re r\m\ se ser\ în 

garnizoan\ pen - 

tru ]inerea g\rzilor de c\tre concedia]i [i 

rezervi[ti. 

7 martie. S-a dispus ca Batalionul I, cu 

tot efectul lui, s\ plece [i s\ ocupe Hârl\ - 

ul. Batalionul II s\ ocupe Podul Iloaiei, iar 

Batalionul III s\ ocupe Tg. Frumos. În con - 

secin]\, la ora 2 pleac\ din Ia[i un tren cu 

rezervi[ti [i concedia]i împreun\ cu Compania 

1-a [i 8-a. La Podul Iloaiei, Compa - 

nia a 8-a debarc\ [i, împreun\ cu conce - 

dia]ii [i rezervi[tii repartiza]i Batalionului 

II. Restul Batalionului II, care se g\sea la 

Tg. Frumos, pleac\ cu trenul la Podul Iloaiei, 

unde maiorul Vrabie le ia comanda. 

Restul trupelor sosind în Tg. Frumos, Ba - 

talionul III ocup\ ora[ul, iar compania a 

12-a, sub comanda c\pit. Arabu, pleac\ la 

Strunga, unde schimb\ pe Compania 5-a, 

care se întoarce [i pleac\ cu trenul la Ba - 

talionul Pd. Iloaiei. 

8 martie. la ora 5,10 diminea]a, Bata - 

lionul I înt\rit cu rezervi[ti [i concedia]i 

pleac\ sub comanda maiorului V\itoianu la 


73


Vladimir Ku[: 

Hârl\u, unde ajunge la ora 12, pe un timp 

de lapovi]\ [i pe un drum desfundat. Abia 

sosit aici, un jandarm rural anun]a c\ în B\ - 

deni ]\ranii s-au r\sculat [i au se ches trat pe 

primar [i administratorul mo[iei. Maiorul 

V\itoianu cu compania c\pitanului Mih\i - 

lescu porne[te la localitate, unde prin mij - 

loace pa[nice reu[e[te a îm pr\[tia pe s\ - 

teni [i a elibera pe primar [i adminis trator. 

Un detaliu curios. Primarul co munei B\ - 

deni, care fusese se ches trat, întrebat de ma - 

iorul V\ito ia nu s\-i arate pe capul r\zvr\ - 

ti ]i lor, refuz\ a-i numi spunând c\, în gr\ - 

mad\, n-a putut s\-i distin g\, dar c\ admi - 

nistratorul mo[i ei, care fusese ame nin]at a 

fi rupt în buc\]i, n-are decât s\-i a rate el. 

La rândul s\u, administratorul mo [iei declar\ 

c\ primarul este acela care trebuie 

{ah cu vie]ile noastre 

s\-i arate pe capi, el nu se crede în drept 

a fa ce aceasta. 

Acolo maiorul V\itoianu g\ se[te pe un 

tân\r licen]iat în drept [i anume Onu, fiu 

al unui s\tean din localitate, [i care întrebat 

fiind asupra rostului sau în localitate 

declar\ c\ ar fi fost în s\rcinat de c\tre dnul 

ministru Greceanu spre a se pune în contact 

cu ]\ranii [i a-i lini[ti. La ora 4 p.m., 

Compania I-a cu ma io rul V\itoianu se întoarce 

la Hâr l\u, unde intr\ în cantona - 

ment, f\r\ a fi operat vreo a res tare. 

Batalionul III se instaleaz\ [i ocup\ o ra - 

[ul Tg. Frumos pentru a garanta lini[tea. 

Compania a 12-a pri me[te ordin a l\sa un 

plu ton la Strunga, iar c\pitanul cu restul 

companiei pleac\ la He le[teu, unde se sem - 

nalase oa re[ care dezordine. 

Batalionul II, acum complet, ocup\ Pd. 

Iloaiei, iar Compania a 7-a a fost trimis\ 

la Erbiceni, unde ]\ranii devastase[r\] ha - 

nul [i curtea arenda[ului Cos tiner. Dup\ so - 

sirea Companiei acolo, totul a reintrat în 

ordine. 

9 martie. Batalionul I trimite pe sub - 

locotenent Isac cu 20 de oameni la curtea 

Gr. Ghica la Deleni, al]i 10 solda]i cu un 

sergent la curtea Costic\ Ghica la Macsut. 

În acea zi fiind s\rb\toare, ]\ranii izola]i 

[i în mici grupe intr\ în târg, sub motiv de 

vânz\ri [i cump\r\ri. 

Pe la orele 4 p.m., num\rul ]\ranilor 

aproximativ se ridicase la cifra de 400 oameni. 

Maiorul V\itoianu observând c\ ei 

nu se mai ocup\ cu târguelile [i st\teau pe 

strada principal\ în grupuri de 15-20 de 

oameni [i mai mari, [optind între ei [i în 

tain\, observând apoi c\ unii erau turmen - 

ta]i de b\utur\, a dat or din ofi]erilor [i po - 

li]iei a intra în tre grupurile de ]\rani [i cu 

blân - de]e a-i invita la vetrele lor. 

V\zând îns\ c\ ]\ranii nu se mai mi[ cau 

[i continuau a sta pe strad\ cu o atitu dine 

suspect\ [i provocatoare, i-a în[tiin ]at c\ 

da c\ nu se vor împr\[tia dup\ sem nalele 

de tob\ [i corn ce se vor da, atunci vor fi 

sili]i a-i înde p\r ta cu for]a. Sunându-se 

retra ge rea de c\tre corni[ti [i tobo[ari [i ]\ - 

ranii continuând a sta pe loc, maiorul V\i - 

toianu a dispus ca Compania a 4-a a c\pi - 

tanului Co tescu s\ se desf\[oare [i s\ o cu - 

pe cu frontul întreaga l\rgime a str\zii [i 

cu arma pe um\r [i f\r\ baionet\ s\ înainteze 

[i s\-i împin g\ spre barier\. O parte 

din ]\ rani au început a s\ri pes te gar duri 

cu scop de a r\mânea în ora[. 

În acest moment [i fa]\ de ace[ti din 

urm\ ]\rani au avut loc câteva acte izolate 

de vio len]\, când maiorul V\itoianu a o - 

prit trupa [i ducându-se în persoan\ între 

]\rani a reu[it prins sfaturi [i pove]i a-i li - 

ni[ti [i a se împotrivi. 

Tot în acela[i chip au fost sco[i din o ra[ 

[i parte din ]\rani de c\ tre c\pitanul Mi h\i - 

lescu, pe la bariera B\deni, f\r\ îns\ a întrebuin]a 

violen]a, ci numai sfaturi blân de. 

74 

Însemn\ri ie[ene

Batalionul II ocup\ Pd. Iloa iei. Maiorul 

Vrabie v\zând c\ pe [esul un de e gara [i 

drum, în dreptul c\r\mi d\ri- ilor, se adun\ 

grupuri de s\teni cu atitudini provocatoa - 

re, îi întâmpin\ cu dou\ companii [i dup\ 

ce le vorbe[te cu blânde]e [i le arat\ c\ gu - 

vernul a luat act de plângeri le lor [i pe ca - 

re le-a g\sit drepte [i ca atare ei trebuie s\ 

a[tepte în lini[te m\surile lu ate de guvern, 

]\ranii s-au declarat mul ]u mi]i [i au plecat 

la casele lor. 

Batalionul III continu\ a men]ine lini[ - 

tea în Tg. Frumos f\r\ nici un incident. 

10 martie. Batalionul I. Maiorul V\i - 

toianu trimite 20 de solda]i cu sublocotenent 

Cujb\ la Fabrica de sticl\rie Pârco vaci 

(Coroana) pentru a-i ap\ra. Pe la orele 

10, un grup de s\teni s-a prezentat la ba - 

rier\ c\utând pe un arenda[. C\pitanul 

Gheorghiu îi pov\]uie[te s\ se întoarc\ pe 

la casele lor, ceea ce ei [i execut\. Batali - 

oanele II [i III continu\ a supraveghea o - 

ra[ele f\r\ alt accident. 

Vladimir Ku[: 

11 martie. Batalionul I lini[te. Batali - 

onul II. La Podul Iloaiei din nou apar gru - 

puri de ]\rani la barier\, dar dup\ sfaturile 

maiorului Vrabie to]i se întorc la casele lor. 

12 martie. Lini[te în cele treile loca - 

li t\]i ocupate de Regiment. 

13 martie. La Hârl\u, maiorul Marini, 

comandantul unui divizion din Regimentul 

8 C\l\ra[i, care se g\sea în Deleni, preve - 

ni pe maiorul V\itoianu c\ ]\ranii din Deleni 

s-au adunat la Prim\rie [i fiind infor - 

mat c\ au gând s\ devasteze, îi cere ajutor. 

Maiorul V\itoianu îi trimite dou\ companii 

în ajutor, sub comanda c\pitanului 

Gheorghiu, [i ]\ranii v\zând cele dou\ companii 

s-au lini[tit, s-au împr\[tiat la casele 

lor, dup\ care companiile s-au întors la Ba - 

talion în Hârl\u; Batalioanele II [i III, li ni[ - 

te complet\. 

14 martie. Fiind ziua proclam\rii independen]ei, 

am dat ordin ca cele trei bata - 

lioane s\ serbeze ziua printr-un te-deum, 

la care s\ ia parte autorit\]ile [i mai cu sea - 

Furtun\ 

m\ ]\ranii. {i s-au ]inut discursuri lini[ti - 

toare, pov\]uindu-i s\-[i vad\ de afacerile 

lor. Preo]ii îmbr\ca]i în od\jdii, cu cruci [i 

evanghelii, trecând prin fa]a ]\ranilor adu - 

na]i în mare num\r, au f\cut un bun efect, 

to]i s-au retras cu mare lini[te la casele lor. 

15 martie. Se prime[te la 2 p.m. te - 

le grama Corpului de Armat\, cu nr. 27.256, 

ca Regimentul s\ plece cu toate batalioa - 

nele, de urgen]\, pe calea ferat\, c\tre Divi - 

zia a III-a. În consecin]\, am dispus Bata - 

lionul I la ora 5 pleac\ la Hârl\u, pe un timp 

de lapovi]\ [i noroios, f\r\ ca oame nii s\ 

fi avut cel pu]in timpul s\ ia masa, supa, 

nefiind înc\ gata, s-a aruncat. Str\ bate 

dis tan]a de la Hârl\u la Tg. Frumos, în 4 

½ ore, f\când astfel câte 6 km pe or\. 

Mar[ul a fost cu totul for]at [i foarte greu 

de executat, mai ales c\ ningea, viscolea 

[i sufla un vânt puternic din fa]\. Din cauza 

unor dispozi]iuni noi, luate direct de c\tre 

Corpul de armat\, Batalionul urma ca noap - 

tea de 15 spre 16 martie s\ cantoneze în 

Târgul Frumos, ceea ce a executat. 

Batalionul II. La ora 7 ½ p.m., maiorul 

Vrabie cu tot batalionul se îmbarc\ în tren 

[i pleac\ la Tg. Frumos [i din cauz\ c\ ca - 

lea ferat\ este în urcu[ pân\ la Ruginoasa 

nu s-a putut uni cu batalionul I decât în 

aceast\ gar\ (Ruginoasa), unde a ajuns la 

10 noaptea. 

Batalionul III. Dup\ ce termin\ îmbarcarea 

la ora 6, pleac\ la Ruginoasa, unde 

ajunge la ora 9 [i unde se une[te cu Compania 

12-a (c\pit. Arabu), care primise or - 

din a veni pe jos la Hele[teni. 

La ora 10 ½ sose[te al 2-lea tren cu 

maiorul Vrabie. Aici se prime[te tele gra - 

ma colonelului Musta]\ ca Regimentul s\ 

debarce la Titu. 

La ora 11 p.m. ambele batalioane uni - 

te pornesc într-un lung convoi de 58 de 

vagoane [i în zori de zi ajung la M\r\[e[ti. 

Trenul înainteaz\ încet din cauz\ c\ 

ur meaz\ numai printre trenuri. 

16 martie. Batalionul I la ora 3 ½ 

prime[te ordin de la Corpul de armat\ de 

îmbarcare cu destina]ie pentru gara Titu. 



75


Vladimir Ku[: 

La ora 5 p.m. se îmbarc\ [i pleac\ din Tg. 

Frumos. Batalionul II [i III î[i continu\ împreun\ 

calea spre Titu. 

17 martie. Batalionul I la ora 5 p.m. 

sose[te în Chitila unde, conform unei dispozi]iuni 

ministeriale, î[i modific\ itinera - 

rul [i este transportat la Bucure[ti, debar - 

Violonist 

când la gara Dealul Spirei. Aici prime[te 

ordin de la Marele Stat Major a debarca [i 

executa un mar[ pe urm\toarele str\zi: 

Cazarmei, Calea Rahovei, str. Morei, Ca - 

rol, Victoriei, Bel-Vedere, {tirbey-Vod\, 

Popa Tatu, Calea Grivi]ei, rampa Militar\ 

(gara Mare). 

La ora 8,45 seara sose[te la rampa 

militar\, unde se îmbarc\ din nou, iar la ora 

9,20 porne[te spre Pite[ti Batalioanele II 

[i III, ajungând la Chitila, [eful g\rii face 

cunoscut [i arat\ telegrama Ministerului ca 

s\-[i continue calea spre Pite[ti, unde a - 

jung la ora 6 a.m. Aici am primit ordinul 

Brig\zii 5 ca un batalion s\ r\mâie la Pi - 

te[ti, iar altul s\ treac\ cu trenul înainte la 

gara Coste[ti. Astfel, Batalionul III a debar - 

cat [i intrat în cantonament, iar Batalionul 

II, cu maiorul Vrabie, la ora 1 ½ p.m., [i-a 

continuat calea la gara Coste[ti, unde a a - 

juns la orele 4 p.m. [i a intrat în cantonament 

spre a-[i hr\ni oamenii, c\ci nu avu - 

sese timp a mânca în cursul zilei din cauz\ 

c\ nu li s-a permis debarcarea în Pite[ti. 

18 martie. Batalionul sose[te la Pite[ti 

noaptea la ora 2 ½ a.m., unde debarc\ [i 

intr\ în cantonament. 

Batalion II, maior Vrabie, dup\ dispo - 

zi]iile Brig\zii a 5-a, ia m\suri a ocupa ur - 

m\toarele localit\]i: 

Compania 5-a Coste[ti cu un deta [a - 

ment la Lunca Cornului, 

6-a Cerbu cu un deta [a ment la S\pa - 

tele-Unta[i, Mo[oaia, 

7-a Recea cu un deta [a ment la Izvorul 

de Jos, Gangani, Ungheni, 

8-a Gligau cu un deta [a ment la R\ - 

te[ti, R\scoe]i, Moziceni, Slobozia 

Batalionul III r\mâne în cantonament. 

Dup\ dispozi]iunile Brig\zii a 5-a, date 

cu ordinul 2032 din 18/3 1907 [i primite 

la ora 6 p.m. 

Regimentul „{tefan cel Mare” este în - 

s\rcinat a ocupa [i p\zi regiunea numit\ 

de sud, cuprins\ pe o linie ce-ar trece prin 

Pite[ti-P\durariu, râul Arge[ spre sud pâ - 

n\ în jude]ele Dâmbovi]a, Vla[ca [i Teleorman 

[i în Vla[ca pân\ la Preajba de Sus, 

iar la apus pân\ în jude]ul Olt. 

Aceast\ regiune este desp\r]it\ în trei 

sectoare cu re[edin]ele la: 

Batalion I la Slobozia-Arge[, maior V\i - 

toianu; Batalion II la Coste[ti, maior Vrabie; 

Batalion III la Preajba de Sus, maior 

Dimitriu. 

76 

Însemn\ri ie[ene

Re[edin]a de regiune la Slobozia Ar - 

ge[, comanda întregei regiuni se d\ colo - 

nelului Tarnoschi. 

Conform prescrip]iunilor ordinului sus 

citat fiecare batalion este îndatorat a asi - 

gu ra lini[tea în sectorul respectiv, ridicând 

dup\ trebuin]\ deta[amente de trup\ va - 

riat\ la punctele amenin]ate din sector [i 

organizând un serviciu continuu de patrulare 

în aceste puncte. 

19 martie. La ora 7 ½, Batalionul I 

pleac\ cu trenul pân\ la gara Balaci, l\ - 

sând în drum la gara Burdea pe locot. Di - 

mitrievici, cu 250 de oameni concentra]i 

[i rezervi[ti spre a înt\ri pe maiorul Vrabie, 

dispozând ca sectorul de la Resc\re]i, 

de sub comanda locot. Robu, s\ fie alipit 

Vladimir Ku[: 


la trupele maiorului V\itoianu, ca fiind mai 

aproape de Slobozia. 

La ora 10 ½, Batalionul debarc\ la ga - 

ra Balaci [i la ora 12 se pune în mar[ prin 

Sili[tea, T\t\ra[i spre Slobozia Arge[. 

Drumul este absolut desfundat, oame - 

nii abia pot înota în noroi. La jum\tatea 

drumului între Sili[tea [i T\t\re[ti, i-a dat 

trupei un repaus de ½ de or\, dup\ care 

s-a pus din nou în mar[. La ora 3 ½ a so - 

sit în comuna Slobozia Tr\snitu din jud. Te - 

leorman. Dup\ 15 minute de repaus, co - 

loana se pune în mi[care [i la dep\rtare de 

2 km de Slobozia Tr\snitu întâlne[te o va - 

le, care era plin\ de ap\ [i curgea ca un to - 

rent cu repeziciune. S-a încercat trece rea 

prin ap\ [i prin ajutorul carelor, dar n-a mai 

Hula-hoops 

fost posibil, apa trecând de un metru, iar 

viteza curentului fiind prea mare, boii de 

la care refuz\ a înainta. 

Din cauz\ c\ timpul fiind înaintat, ore - 

le trecute de 5, am fost silit a m\ întoarce 

în Slobozia Tr\snitu, unde am r\mas noap - 

tea în cantonament. 

Batalionul II r\mâne în pozi]iunea de la 

Coste[ti [i în punctele ar\tate mai îna inte. 

Batalionul III, la ora 5 a.m., sub comanda 

maior Dimitriu, pleac\ cu trenul la 

gara Titu, unde sose[te la ora 8,30 a.m. 

[i apoi se pune în mar[ pe jos c\tre comu - 

na Preajba de Sus. De la c\tuna Fundul 

Pârâului deta[eaz\ compania 9-a la Gla - 

va cioc din jud. Vla[ca, dar neputând ajun - 

ge cantoneaz\ în satul Sârbeni [i a doua 

zi diminea]a ajunge la Glavacioc. 

Ajuns la Corbi Mari, Batalionul 

III las\ aici Compania II-a (c\pitan 

Leca), iar cu restul continu\ mar[ul 

la Preajba de Sus, unde sosesc la 

ora 8 ½ p.m. [i intra în cantonament 

de alarm\. 

Mar[ul a fost cu totul anevoios 

din ca u za timpului r\u, ploios, [i 

gârlile venite mari [i care au trebuit 

trecute de trup\ prin ap\ pân\ mai 

sus de brâu, alt mijloc de trecere 

nefiind posibil. 

20 martie. Batalionul I, care 

dormise în Tr\snitu, luând infor ma - 

]ii c\ toate v\ile pe drumul direct pe 

Slobozia-Arge[ sunt transformate 

în torente imposibil de trecut din 

ca uza adâncimii [i a iu]elei curentului 

[i c\ drumul este în p\mânt natural 

[i cu de s\vâr[ire desfundat, am dispo - 

zat a ocoli prin localit\]ile din Iz voa - 

rele de Jos, Izvorul de Sus [i Modo - 

cenii, pe unde mi se spunea c\ ar fi 

existat [osea [i c\ v\ile sunt prev\ - 

zu te cu poduri. 

La ora 7 a.m. coloana s-a pus în 

mar[. Pe la Slobozia [i pân\ la Iz vo - 

rul de Sus, dru mul a fost relativ bun. 

Pe aici înainte îns\ [oseaua se pier - 

de, noroiul trece peste glez ne, pe 


77


78 

unele locuri se întâlnesc b\l toa - 

ce, prin care nu se poate trece 

decât prin a p\, pân\ deasupra 

carâmbului. Între Modo ceni [i 

Slobozia, pe lâng\ celelalte ca - 

la mi t\]i ale drumului desfundat 

[i înecat peste tot cu ap\, co - 

loana întâlne[te în Valea Bo - 

ului un torent de ap\ mai ma - 

re, ca toate cele pân\ acum. 

Cum nici un alt mijloc de trece - 

re nu era, oamenii au fost ne - 

vo i]i a tre ce prin ap\, pân\ la 

brâu. Se mai întâlnesc apoi în - 

c\ alte patru torente de acela[i 

fel, care se trec în acela[i mod. 

Ca o culme, la intrarea în 

Slobozia, a pa de pe câmp n\ v\ - 

lind în sat sap\ mai multe [an- 

]uri, chiar în [osea [i care nu se 

pot trece decât pân\ la brâu. 

Doi ofi]eri, [i anume c\pi - 

tan Mih\i les cu [i sublocot. L\ - 

z\ rescu, cad în ap\ [i se moaie 

cu totul, a[a c\ au trebuit sco[i 

de oameni din curent. În sat, 

Batalionul este g\zduit de lo cu - 

itori. 

Vladimir Ku[: 

Batalionul II, dup\ ordinele 

din ajun, î[i a[az\ companiile astfel: a 5-a Batalionul II continu\ a ocupa localit\ - 

Coste[ti, a 6-a Cerbu, a 7-a la Recea, a ]ile din ziua precedent\ [i a patrula în toa - 

8-a Gligan, iar deta[amentul lt. Roiu este te direc]iile pentru men]inerea ordinii. 

trimis la R\s c\e]i [i trimite patrule [i co - Batalionul III, pe lâng\ deta[amentele 

loane volante în diferite direc]iuni, spre a trimise ieri, mai îns\rcineaz\ pe locot. Ne - 

asigura lini[ tea. 

gru]i cu 30 oameni a se duce la Bude[ti s\ 

Batalionul III deta[eaz\ pe sublocot. aresteze mai mul]i capi de revolt\, dintre 

Cujb\ cu 60 de oameni la satul Purarii de locuitorii aresta]i, un anume Petre Budea 

Sus, Baiu, Posta, pe locot. Borcescu cu 50 fugind, soldatul Iftode Costache a fost în - 

de oameni la satul Budeasca de Jos, pe lo - s\rcinat a-l urm\ri, locuitorul în chestiune 

cot. Erma[ cu 12 oameni, to]i cu îns\rci - intrând într-o poiat\ a pus mâna pe un par 

nare de a asista autorit\]ile comunale [i a s\ loveasc\ pe soldat, acesta v\zându-[i 

aduna produsele furate de locuitori de pe via]a amenin]at\ a tras [i lovind pe acel 

la arenda[ii devasta]i. 

lo cuitor în piept a r\mas mort pe loc. 

21 martie. Batalionul I ocup\ canto - S-a mai deta[at pe sublocot. Adam cu 30 

namentul [i ia dispozitivul pentru a men]i - de oameni la Preajba de Jos, tot pentru a 

ne lini[tea în sat. Sublocot. Isac cu 40 de aresta pe r\scula]i [i a aduna productele fu - 

oameni ocup\ depozitul de cereale Gava - rate. Aceast\ opera]iune s-a executat de 

na, 5 km departe de Slobozia. 

toate deta[amentele tot cursul zilei. Seara 

Contemplarea crea]iei 

toate deta[amentele au r\mas în locali t\ - 

]i le unde au fost trimise. 

22 martie. Batalionul I ocupa canto - 

namentul Companiei a 2-a cu c\pit. Gheor - 

ghiu, a format o coloan\ mobil\, care s-a 

dus la Selar Glavacioc spre a se asigura de 

lini[tea popula]iei. Seara s-a înapoiat la 

corp. 

Batalionul II continu\ a ocupa localit\ - 

]ile ar\tate [i a patrulat necontenit pentru 

men]inerea ordinei [i lini[tea spiritelor. 

Batalionul III ocup\ localit\]ile ar\tate. 

Seara se întorc deta[amentele aducând în 

total 23 capi revolt\, care apoi se predau 

inspectoratului comunal [i care îi trimise 

la Parchetul din Giurgiu. 

23 martie. Batalionul I r\mâne în cantonament 

supraveghind lini[tea, care se 

men]ine. Batalionul II la fel. Batalionul III 

Însemn\ri ie[ene

la fel [i continu\ a supraveghea ca locuito - 

rii s\ restituie proprietarilor toate produse - 

le furate cu ocazia devast\rilor. 

24 martie. Batalionul I trimite dou\ 

co loane volante, una (Comp. I-a) spre Mo - 

doceni [i alta (Comp. II-a) spre {elari-Gla - 

vacioc s\ observe, dar care seara se reîntorc 

raportând c\ totul este în lini[te. 

Batalionul II patruleaz\ mereu pentru 

men]inerea ordinei. 

Batalionul III la fel [i mereu adun\ lucruri 

furate de la lo cuitori. 

25-26 martie. Batalionul I, II [i III, 

nici un eveniment decât patrula. 

27 martie. Se prime[te ordinul Brig\ - 

zii a 5-a Infanterie cu nr. 3138, prin care 

se dispune ca trupele s\ se concentreze, în 

care scop s-a dat urm\torul ordin: 

Batalion I. Mâine 28/3, ora 8 a.m., î[i 

va aduna oamenii [i va ocupa Coste[tii cu 

dou\ companii, Stolnicii cu o companie [i 

compania a 8-a va p\r\si Recea [i va o - 

cupa Slobozia. Batalionul III se adun\ tot [i 

mâine s\ porneasc\ la G\e[ti, unde va lua 

cantonament la estul ora[ului. Companiile 

s\ plece direct c\tre G\ e[ti, iar acele ce sunt 

în apropiere de linia ferat\, precum e com - 

pania locot. Dimitrievici de la gara Burdea, 

va pleca cu trenul la G\e[ti. 

28 martie. Pentru executarea ordinului 

din ajun s-a procedat astfel. 

Batalionul I la ora 7 a.m. a plecat din 

Slobozia, ajungând la R\sc\e]i, a luat [i de - 

ta[amentul locot. Roiu. La orele 3 a sosit 

în comuna Sârbi, unde a l\sat s\ canto ne - 

ze deta[amentul locot. Roiu, iar Bat. I a 

continuat calea la G\e[ti, unde ajunge la 

orele 5 p.m. [i intr\ în cantonament. 

Batalionul II, dup\ ordinele primite, ia 

m\suri a aduna pe to]i concedia]ii [i rezer - 

vi[tii [i a-i porni la Regiment spre a-i des - 

concentra, compania a 6-a de la Cerbu se 

mut\ la Coste[ti, Compania a 7-a de la Re - 

cea la Stolnici, iar a 8-a de la Gligani la 

Slobozia. 

Batalionul III se pune în mar[ [i tot con - 

centrându-se în timpul mersului [i la ora 5 

p.m. ajunge la Greci, unde intr\ în canto na - 

ment la satele Vi[ina, Gherghe[ti [i Io ne[ti. 

Maiorul Dimitriu pleac\ la recrutare în 

Vaslui [i comanda Batalionului III o ia c\ - 

pitan F\rco[an. 

29 martie. Batalionul I cu trei compa - 

nii ocup\ G\e[tii, iar Compania a 3-a, c\ - 

pitan Checais o trimite în Corbii Mari 

schimbând pe c\pitan Leca. 

Vladimir Ku[: 

Batalionul II ocup\ mereu localit\]ile 

de mai înainte. Batalionul III continua a o - 

cupa satele Vi[ina, Gherghe[ti [i Sone[ti. 

La ora 12 noaptea sose[te telegrama 

Brig\zii a 5-a Pite[ti, nr. 2167, prin care 

se ordon\ ca to]i concedia]ii [i rezervi[tii 

s\ plece la Ia[i, spre a se desconcentra [i 

s\ r\mân\ numai 2 batalioane, cele per- 

~nflorire 



79


manente, care s\ fie înt\rite cu oameni din 

trup\, cu schimbul contigent 1906, atât cât 

va fi necesar pân\ la completarea efectivului 

de 100 oameni de o companie socotindu-se 

[i cei permanen]i. Tot atunci 

noaptea se dau [i ordinele re lative pentru 

executarea mi[c\rii. 

30 martie. Batalionul I, companiile 

permanente r\mân la locul lor, îns\ to]i 

concentra]ii [i rezervi[tii lor sunt trimi[i la 

gar\ spre a pleca la Ia[i. 

Batalionul II din Coste[ti, de asemenea 

r\mân companiile la locul lor, iar concedia]ii 

[i rezervi[tii formând deta[ament por - 

nesc direct cu calea ferat\ la Ia[i. 

Batalionul III sub comanda c\pit. F\r - 

c\[anu, având [i pe to]i concedia]ii [i rezer - 

vi[tii Bat. I, la ora 10 a.m. pornesc cu ca - 

lea ferat\ la Ia[i. 

31 martie. Batal. I continu\ a ocupa 

G\e[tii [i Corbii Mari; Batal. II continu\ a 

ocupa Coste[ti, Stol niceni, Slobozia; Batal. 

Vladimir Ku[: 

III, în drum spre Ia[i, unde so se[ te la ora 4 

½ seara. 

1 aprilie. Batal. I ocup\ G\e[ti; Batal. 

I ocup\ Coste[ti; Batal. III se desconcentrea - 

z\ [i chea m\ oamenii din contingent 1906 

spre a se completa efectivul de 100 de oa - 

meni de la cele dou\ batalioane permanente. 

2 aprilie. Batalionul I, tot la G\e[ti; 

Batalionul II, idem Coste[ti [i ambele 

fac exerci]ii întrunite la [coala de pluton [i 

companii. 

Batalionul III echipeaz\ oamenii din 

1906 care au fost chema]i pentru a înt\ri 

Batal. I [i Ii [i care la trenul de 5 p.m. pornesc 

la G\e[ti [i Pite[ti. 

3 aprilie. Batalionul I G\e[ti; Batali o - 

nul II Coste[ti; Sosesc oameni din contigen - 

tul 1906, trup\ cu schimb [i care por nesc 

imediat pe la companiile la care sunt destina]i. 

Pe la orele 5 p.m. se prime[te ordi - 

nul Brig\zii a 5-a, nr. 41, prin care se hot\ - 

r\[ te ca Batalionul I s\ ocupe Curtea de Ar - 

ge[, având o companie la Mu[ete[ti, al ta la 

Tigreni, una la Curtea de Arge[, una la 

Cerbureni, iar în loc la G\e[ti vine bata li o - 

nul maior Solomon din Regimentul II Siret. 

4 aprilie. Batalionul I, la ora 10 ½, 

pleac\ la G\e[ti, cu trenul de la ora 3 p.m. 

sose[te la Curtea de Arge[, de unde companiile 

pleac\ astfel: I. la Curtea de Arge[, 

a II-a Tigreni, a III-a Bârleasca, a IV-a Cerbu - 

reni. Batalionul II ocup\ Coste[ti, cu Comp. 

5 [i 6, Compania 7 la Stolnici [i a 8-a la 

Slobozia. 

5 aprilie. Batalionul I Curtea de Arge[, 

împ\r]it ca [i ieri. 

Batalionul II Coste[ti, împ\r]it ca [i ieri 

[i ambele fac exerci]ii. 

6 aprilie. Ambele batalioane se g\ - 

sesc tot la localit\]ile precedente [i se ocu - 

p\ cu exerci]iul, cu toate c\ timpul conti - 

nua a fi ploios. 

7 aprilie. Aceea[i situa]ie, sosesc la 

batalioane ofi]erii care au fost la Batal. III 

Tigru urm\rit de albine 

80 

Însemn\ri ie[ene

[i la deta[amentele formate din concedia]i 

[i rezervi[ti. 

8-9 aprilie. Aceea[i situa]ie. 

10 aprilie. Nici o schimbare [i nici un 

eveniment. 

11 aprilie. Batal. I din cauza greut\]ii 

ce se întâmpina cu hrana în localit\]ile o - 

cupate [i care fiind muntoase sunt pu]in 

a vute de hran\, se schimba companiile ast - 

fel: 1. Tigreni, 2. Curtea de Arge[, 3. B\ile[ti, 

4. Cerbureni. Bat. III tot cum se g\ - 

sea mai înainte. 

12 aprilie. Absolut lini[te peste tot. 

Compania a 6-a se muta de la Rociu la Te - 

iu, din cauza c\ în Rociu este tifos. 

13 aprilie. Se prinde un manifest în 

G\ie[ti cu con]inut revolu]ionar, isc\lit de 

108 persoane, ce par a fi studen]i. Din 

cercetarea f\cut\ rezult\ c\ acel manifest 

a fost luat de un telegrafist Popescu Miha - 

il, chiar de la Universitatea din Bucure[ti, 

unde are un frate student în teologie, anu - 

me Popescu Ioan. 

La ambele batalioane lini[te. 

14-16 aprilie. La ambele batalioane 

lini[te. 

17 aprilie. Aceea[i situa]ie cu deosebire 

la Compania a 6-a de la Teiu, din 

cauze infec]ioase în sat (oreion) am muta - 

t-o la Cacale]i. 

18 aprilie. Aceea[i situa]ie cu deosebire 

numai c\ Compania a 6-a de la Caca - 

le]i, din cauz\ c\ localitatea nu permite a 

se hr\ni, am mutat-o la Coteasca Pope[ti. 

Tot în aceea[i zi, dup\ ordinul Brig\zii a 

5-a, nr. 167, au p\r\sit G\e[ti plecând la 

Regiment, unde dup\ noile dispozi]ii trebuie 

s\ r\mân\ ca [ef al sectorului Ia[i. 

19 aprilie. Sosit la Regiment [i luat 

comanda Corpului [i a sectorului Ia[i. Li - 

ni[te la ambele batalioane. 

20 aprilie. La fel. 

21 aprilie. Batalionul I este a[ezat în 

tab\ra pe dealul cimitirului lâng\ ora[. De 

la aceast\ dat\ câte un pluton cu un ofi]er 

se duce la localitatea Florica pe jos, unde 

se instaleaz\ în gard\ timp de 24 ore. 

Batalionul II nici o schimbare. 

Vladimir Ku[: 

22 aprilie. Batalionul I nici o schimbare. 

Batalionul II prime[te ordin telegrafic 

al Brig\zii a 5-a Infanterie, sub nr. 49, de 

a men]ine lini[tea în vederea s\rb\torilor 

de Pa[ti. 

23-24 aprilie. Lini[te în ambele bata - 

lioane. 

25 aprilie. Batalionul I suspend\ gar - 

da de la Florica. 

Batalionul II lini[te. 

26 aprilie. Lini[te la ambele batali - 

oane, ca instruc]ie [coala de companie [i 

batalion. 

27-28, 29-30 aprilie. Lini[te la ambele 

batalioane. Instruc]ie [coala de companie 

[i batalion. 

1 mai. La fel. 

2 mai. Instruc]ie. 

3-9 mai. La fel. 

10 mai. S\rb\toare na]ional\. Batali - 

onul I cu garnizoana în Pite[ti a luat parte 

Cometa Halley 

la parada militar\, celelalte companii din 

Batalionul II au oficiat câte un Te Deum. 

S-a primit ordinul cum c\ în ziua de 12 mai 

batalioanele s\ plece la re[edin]a Regimen 

-tului. 

11 mai. Batalionul I. Stricarea taberei 

[i preg\tirea pentru plecare. Batal. II. Com - 

pania a 7-a de la Ungheni pleac\ la Cos - 

te[ti. Compania a 8-a de la Slobozia la 

G\e[ti, iar Comp. a 6-a de la R\te[ti la 

Leordeni. 

12 mai. Îmbarcare la Batal. I. 

Batalionul II la ora 6 a.m. a plecat din 

ga ra Coste[ti, iar în gara Pite[ti s-au unit 

cu Batal. I. 

13 mai. La ora 4, 40 p.m. ambele 

ba talioane sosesc la Regiment. 

Comandant Regimentul „{tefan cel 

Mare”, colonel Tarnovschi 

__________ 

ANI, Colec]ia „Manuscrise”, nr. 1775. 



81

pinalty · pinalty · pinalty · pinalt 

82 

Cavendish, Contador, Voeckler, fra]ii 

Schleck, Basso, Kloden, Evans... Sunt nu - 

me pe care, spre deosebire de cel al tuciu - 

riului Nicoli]\, le întâlnim doar de dou\ sau 

trei ori pe an, când „Il Giro” (Turul Italiei), 

„La Vuelta” (Turul Spaniei), dar mai ales „Le 

Tour” (Turul Fran]ei) ni le aduc pe micul e - 

cran, la „Eurosport”. {i ce e mai semnificativ 

pentru dezechilibrul grotesc al infor ma - 

]iei, petru felul cum se livreaz\ publi cu lui 

românesc decât faptul c\ aceste trei mari 

evenimente sportive anuale ocup\ în gaze - 

tele noastre de sport câteva rânduri, acolo, 

în vreme ce entorsa nu mai [tiu c\ rui fotbalist 

de la „Steaua” dintr-un amical cu e - 

chipa Zestafoni (?!!) se l\f\ie pe câte do u\ 

pagini? Se cultiv\ într-o veselie falsele valori, 

confrunt\rile de doi bani, se ridic\ so - 

cluri pentru fotbali[ti f\r\ cap, sunt medi - 

Vladimir Ku[: 

Le Tour de France 

atiza]i conduc\tori [i patroni de cluburi ca - 

re nu [i-ar lua bacalareatul dlui Funeriu nici 

peste un secol [.a.m.d. [.a.m.d. 

Revenind la grandiosul spectacol ce se 

desf\[oar\ în aceste zile, Turul Fran]ei nu 

e doar un simplu circuit de ciclism, ci [i un 

tur cultural [i, nu în ultimul rând, unul... cu - 

linar. Gra]ie comentariilor lui Emanuel Ter - 

zian [i ale colegilor lui de la „Eurosport”, 

afl\m tot felul de informa]ii despre zonele 

[i localit\]ile prin care trece plutonul, despre 

castelele [i catedralele superbe de pe 

traseu, despre re]etele de mânc\ruri specifice 

fiec\rei regiuni etc. ({i-mi aduc aminte 

de o replic\ ]inând de na]ionalismul agresiv, 

perfect surprins de Lucian Pintilie în fil - 

mul „Balan]a”, replic\ rostit\ inimitabil de 

Dorel Vi[an:„În timp ce noi ]ineam de se - 

cole piept turcilor, \ia din Occident construiau 

catedrale! P\i îmi bag picioarele în 

catedralele lor!” 

Sigur, Turul Fran]ei nu e un tur la înge - 

ri lor. An de an au fost depista]i pozitiv ci - 

cli[ti crezu]i pân\ atunci f\r\ pat\, an de 

an staffurile medicale al echipelor încercau 

noi stimulente cu spera]a c\ nu vor fi prin - 

se, an de an enorme interese financiare a - 

p\sau pedalele bicicletelor, an de an au fost 

victime – nu numai cu rupturi de tibii sau 

clavicule, ci de-a dreptul letale. Dar m\re - 

]ia întrecerii a r\mas, ne[tirbit\. 

Nu [tiu cine va ajunge primul la Paris. 

Azi, când scriu aceste rânduri, în 14 iulie, 

ziua Fran]ei, Turul urc\ în Pirinei, pe cea mai 

dificil\ por]iune a sa. Cine câ[tig\ aici, câ[ - 

tig\ tot. Vom vedea. 

Pân\ atunci, visez la un Tur al Români - 

ei ajuns pe [osele impecabile în Maramu re[, 

de unde Emanuel Terzian s\ transmit\ o re - 

]et\ a locului pe care [tiu s-o fac [i cu ochii 

închi[i: ciolan afumat de porc cu fasole. 

Ioan GRO{AN 

S\geata timpului 

Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile pictorului rus 

VLADIMIR KU{ (n. 1965). 

COPERTA I: Pas\rea sfânt\ din Yucatan. 

COPERTA IV: Planta iubirii.

LEI 8 

ISSN: 1221-3241

seria a treia, an III, nr. 7-8, iulie-august 2011 - Insemnari Iesene

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?