Ghid de studii Radiologie IV - UMF

INFORMATII GENERALE 

RADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA 

Medicina Generala 2009-2010 

AN IV 

Titulari curs: 

Prof. Dr. Sfrangeu Silviu 

Prof. Dr. Dudea Sorin 

Conf. Dr. Petcu Stelian 

Sef L. Dr. Butnaru Anca 

Sef L. Dr. Ciurea Anca 

Sef L. Dr. Chiorean Angelica 

Responsabil Curs sectia Franceza – As. Univ. Dr. Manole Simona 

1. Radiologia si Imagistica Medicala se desfasoara pe parcursul a 7 saptamani, dupa cum urmeaza: 

• 1 curs de 2 ore/saptamana + 1 sedinta de lucrari practice a 2 ore/ saptamana 

2. Activitati la lucrarile plactice: 

• Conditii: 

• Punctualitate (nu se admit intirzieri; intirzierea va fi notata ca absenta) 

• Caiet de stagiu 

• Activitati: 

• Lucrari practice obligatorii, a cate 2 ore in care: 

• In prima ora prezentarea clinicii si descrierea aparatelor cu care este dotata 

disciplina (mantionam ca prin lege studentii nu au dreptul la expunerea la radiatii 

ionizante , ca atare demonstartiile se fac strict descriptiv); 

• Prezentarea de filme radiologice, inregistrari digitale, pe consolele aparatelor 

radiologice; 

• Proiectii a unor examinari sugestive pentru tematica cursului respectiv; 

• Discutii pe marginea cazurilor; 

• Discutia in amanuntime a diagnosticului diferential in scopul de a face o cat mai 

buna corelare cu cursurile anterioare. 

3. Prezenta la cursuri si la lucrarile practice : 

• Se admit absente in procent de 30% (acesta reprezentand 2 absente) la curs. Daca studentul 

are mai mult de 2 absente la curs este primit in examen dar va fi penalizat dupa cum urmeaza: 

• la 3 absente se scade 1 punct din nota finala 

• la 4 absente se scad 2 puncte din nota finala 

• la 5 absente se scad 3 puncte din nota finala 

• De la 6 absente la curs studentul are obligatia sa refaca modulul. La lucrari practice prezenta 

este obligatorie de 100%. 

4. Recuperarea absentelor: 

• Se admit 2 absente care trebiue sa fie motivate si recuperate fie cu alta serie in alt modul, fie 

la sfarsitul modulului respectiv in orele de recuperare organizate de Disciplina. In acest ultim 

caz studentul va trebui sa plateasca contravaloarea absentelor.Absentele motivate scutite de 

plata (pe baza adeverintei eliberate de catre Decanat ) vor fi recuperate fie cu alta serie in alt 

modul, fie la sfarsitul modulului respectiv in orele de recuperare organizate de Disciplina. 

5. Obiectivele cursului: 

• Obiective generale:

• Insusirea notiunilor de fizica a aparaturii conventionale si imagistice (fizica nucleara, 

fizica ultrasunetelor,fizica IRM, etc.)a efectelor biologice ale radiatiilor si principiile 

de radioprotectie profesionala si a populatiei. 

• Insusirea notiunilor de semiologie caracteristice fiecarei examinari in parte 

(conventional si imagistic), cu explicarea notiunilor de baza in obtinerea imaginii 

(conventional si imagistic). 

• Insusirea indicatiilor si a contraindicatiilor metodelor, precum si a algoritmilor de 

examinare, in scopul reducerii expunerii la iradiere, corelarea aspectelor patologice 

comune si individuale in patologia organelor intregului corp. 

• Obiective specifice: 

• Recunoasterea metodei de examinare. 

• Recunoasterea elementelor anatomice normale si a variantelor. 

• Recunoasterea elementelor semiologice si interpretarea semnificatiilor lor. 

• Recunoasterea si interpretarea elementelor patologice. 

• Elaborarea unui diagnostic pozitiv si diferential pe afectiunea data. 

• Schitarea unui buletin radiologic. 

6. Obiectivele lucrarilor practice: 

• Cunoasterea de catre student a aparaturii radiologice conventionale si imagistice; 

• Cunoasterea de catre student a principiului de funtionare si a modului de obtinere a imaginii 

radiologice pentru fiecare metoda in parte; 

• Cunoasterea elementelor anatomice radiologice in proiectie bi si tridimensionala; 

• Cunoasterea semiologiei si semnificatia fiecarui element semiologic in parte; 

• Cunoasterea patologiei structurata pe aparate; 

• Modul de elaborare a unui diagnostic radiologic conventional si imagistic cu diagnostic 

diferential asociat; 

• Redactarea unui buletin radiologic. 

7. Examanul la sfarsitul modulului: 

• Examenul se sustine la sfarsitul modulului in conformitate cu prevederile regulamentului de 

examinare al studentilor aflat in vigoare. 

• Examenul este sistinut in fata unei comisii alcatuita din cadre didactice ale catedrelor de 

Radiologie si de Imagistica Medicala. 

• Examenul are urmatoarele probe, cu ponderea aferenta in stabilirea notei finale: 

1. proba teoretica – scrisa – 50 % 

2. proba practica – 50 % - compusa din: 

a. proba de interpretare de imagini – scrisa – 30 % 

b. proba de caz clinic – orala – 20 % 

1. Proba teoretica consta din 50 de intrebari cu 5 rapsunsuridin care 1 raspuns corect , alcatuita dupa cum 

urmeaza : 

- 30 de intrebari din tematica de Radiologie 

- 20 de intrebari din tematica de Imagistica medicala 

- durata probei este 50 de minute 

- punctajul obtinut pe lucrare se inmulteste cu 0,2 pentru a rezulta nota finala a lucrarii scrise. 

• Proba scrisa este eliminatorie, studentii care nu obtin minumum nota 5,00 nu promoveaza 

si nu pot sustine examenul practic. 

• Corectarea lucrarilor se face imediat dupa terminarea probei, iar rezultatele se afiseaza si 

se comunica studentilor in aceeasi zi, in intervalul orar stabilit de catre comisie. 

2. a. Proba de interpretare de imagini consta din proiectarea a 10 imagini cu modificari patologice din 

tematica studiata, dupa cum urmeaza

- 6 imagini din tematica aferenta cadrei de Radiologie 

- 4 imagini din tematica aferenta catedrei de Imagistica medicala 

• Proba se desfasoara scris, studentii raspunzand pe un formular tipizat, la intrebarile specifice aferente 

fiecarei imagini. 

• Durata probei este 15 minute. Raspunsul corect la fiecare imagine este notat cu 1 punct, suma punctelor 

obtinute reprezentand nota la aceasta proba. 

• In functie de numarul de studenti, acestia vor fi organizati in 2 sau 3 grupe, care vor primi, fiecare, seturi 

distincte de imagini pentru interpretare. 

• Fiecarei grupe ii vor fi prezentate, la sfarsitul probei, raspunsurile corecte. 

2. b. Proba de caz clinic se va desfasura in fata unei comisii mixte compusa din 2 membri, 1 cadru 

didactic al catedrei de radiologie si 1 cadru didactic al catedrei de Imagistica . Vor fi organizate 2 comisii, fiecare 

dintre ele examinand 1 jumatate de serie. Proba consta din extragerea unui plic in care se afla o imagine 

examinare radiografica sau examinare imagistica, din tematica studiata. Comisia va discuta cu studentul pe 

marginea imaginii prezentate. Comisia isi rezerva dreptul de a adresa studentului intrebari si din restul tematicii. 

In conformitate cu regulamentul, examenul este promovat doar daca nota de la proba practica (media notelor de 

la probele 2.a. si 2.b.) este egala sau mai mare de 5,00. 

Nota finala a examenului se calculeaza prin insumarea notelor celor 2 probe (teoretica si practica). 

In caz de nepromovare a probei teoretice studentul va reface intregul examen. In caz de nepromovare doar a 

examenului practic studentul va reface doar examenul practic, in totalitate. 

8. Conditii preliminare : 

• Pentru ca studentii sa fie admisi in examen, in anul IV trebuie sa aiba promovate examenele la: 

Amatomie, Biofizica, Fiziopatologie si eventual Morfopatologie, in masura in care sustine 

examenul inaintea modulului de Radiologie. 

9. Consultatii: 

• Orarul consultatiilor va fi afisat la sediul Disciplinei. 

10. Bibliografie: 

D. Radulescu, Radiologie medicala,vol. I si II, Ed. U.M.F., 1975 

D. Suttan, Ed. Churchill Livingstone,2003 

S. Sfrangeu, M. Covalcic, Radiofizica si radiobiologie, Ed. Casa Cartii de Stiinta, 1999 

S. Sfrangeu, M. Covalcic, R. Elefterescu, M. Vaida, Bazele Imagisticii Medicale, Ed. Polsib, 

1995 

S. Sfrangeu, M. Covalcic,Hipertensiunea Pulmonara, Ed. U.M.F., 2001 

M. Buruian, Radiologie, Manual Practic, Ed. Imprimeria de Vest, Oradea, 1998 

M. Buruian, Tratat de Tomografie Computerizata, Ed. University Press, 2006 

C. Aldescu, Neuroradio Diagnostic, Vol. I si II, Ed. Junimea, 1987 

R. Badea, S. Dudea, P.A. Mircea,F. Stamatian, Tratat de Ultrasonografie Clinica,vol. I, Ed. 

Medicala Buc. 2007 

R. Badea, S. Dudea, P.A. Mircea,D. Zdrenghea, Tratat de Ultrasonografie Clinica,vol. II, Ed. 


R. Badea, S. Dudea, P.A. Mircea,M. Stamate , Tratat de Ultrasonografie Clinica,vol. III, Ed. 


http://www.radiologyeducation.com 

http://www.med.ufl.edu/medinfo/rademo/raintro.html 

http://www.martindalecenter.com./ 

http://www.vh.org/Providers/Textbooks/ElectricGiNucs/GINucs.html 

http://www.jpnm.org/ 

http://www.uhrad.com/ 

http://www.netmedicine.com/xray/xr.htm

http://www.med.univ-rennes1.fr/cerf/edicerf/index.html 

http://www.vh.org/Providers/TeachingFiles/MultimediaTeachingFiles.html 

http://www.uams.edu/CHRP/nuc_med.htm 

http://www.netmedicine.com/xray/xr.htm 

http://brighamrad.harvard.edu/education/online/Cardiac/Cardiacframe.html 

http://brighamrad.harvard.edu/education/online/Cardiac/Cardiacframe.html 

http://gamma.wustl.edu/home.html 

http://alpha.science.unitn.it/~fisica1/raggi_x/siti/xraywwwserver/xray%20wwwserver.htm 

http://home.earthlink.net/~terrass/radiography/medradhome.html 

http://www2.astate.edu/conhp/radsci/ 

http://www.dip.ee.uct.ac.za/imageproc/medical/ 

http://www.medbioworld.com/MedBioWorld/ResourceLinks.aspx? 

http://www.geocities.com/Hollywood/Highrise/1713/mfile.html 

http://www.radiologist.com/ 

http://www.radiologyweb.com/ 

http://www.neuroimaging.theclinics.com/

1. FIZICA RADIATIILOR X 

TABLA DE MATERII 

I. Definitii. Principii. Mecanisme de producere a razelor X 

II. Caracteristicile razelor X 

III. Efectele razelor X 

IV. Principii de formare a imaginii radiologice. Calitatea imaginii radiologice. 

V. Intrebari recapitulative 

OBIECTIVE EDUCATIONALE 

- Studentul trebuie sa cunoasca: 

• Structura materiei 

− Structura atomului – modelul Rutherford 

− Numarul atomic: Z-sarcini electrice 

− Numarul de masa: A-particule din nucleu 

− Izotopi – acelasi Z, A diferit 

− Modelul si postulatele lui Bohr: 

• Electronii se misca pe orbite circulare, stationare, fara a castiga sau pierde energie 

• Trecerea de pe o orbita pe alta se face prin emisia sau absorbtia de energie sub 

forma de cuante: E=hν (h= ct lui Plank, ν=frecventa radiatiei emise sau absorbite) 

• Numere cuantice: 

• n-numar cuantic principal (numarul stratului) 

• e-numar cuantic secundar 

• m-numar cuantic magnetic 

• s-numar de spin 

− Principiul Pauli: intr-un atom nu pot exista doi electroni pentru care cele 4 numere 

cuantice sa aiba valori identice 

• Dualitatea unda-corpuscul: principiul DeBroglie (cu cat o particula are o masa mai mare cu 

atat are asociata o unda mai mica): 

• E=hν 

• ν=c/λ 

• E=mc 2 

• λ=h/mc 

• Notiunea de radioactivitate 

E= energie, h= ct lui Plank, m= masa, 

ν=frecventa, λ=lungime de unda, c=viteza 

luminii 

• Radionuclee – nuclee instabile care emit energie si/sau particule pentru a deveni 

stabile 

• Dezintegrarea α (ex: heliu – emisie de particule αŁ ionizare masiva pe distante 

scurte) 

• Dezintegrarea β (emisie de pozitroni) 

• Radiatii electromagnetice- exemple: lumina, radiatia infrarosie, undele radio, 

ultravioletele, radiatiile X si γ 

- Important: 

• Definitia razelor X: radiatii electromagnetice cu E cuprinsa intre 150-200KeV si λ intre 0.05 

si 10 Å 

• Moi: λ=1-5Å, E mica (penetrabilitate mica) 

• Dure: λ=0.01Å, E mare (penetrabilitate mare)

• Cunoasterea mecanismelor de producere a radiatiei X 

• Radiatia de franare: electronul incident cu viteza mare este deviat la trecerea prin 

apropierea nucleului tinta Ł radiatie X de franare cu energie de orice valoare 

• Radiatia X caracteristica: electronul incident loveste un electron al atomului tinta si 

il dizloca de pe orbitaŁ rearanjare electronica cu emisie de radiatie X cu E si λ 

caracteristice (corespunzatoare diferentei de energie cinetica dintre cele doua 

nivele energetice) si caldura. 

• Cunoastera PROPRIETATILOR razelor X 

• Se raspandesc sferic de la punctul de origine 

• Sunt invizibile si se propaga in linie dreapta cu viteza luminii 

• Intensitatea lor scade cu patratul distantei 

• Penetrabilitatea lor este invers proportionala cu lungimea de unda 

• Se absorb si se emit in cuante caracteristice fiecarui element chimic (dualitatea 

unda-corpusculŁ foton) 

• Sunt absorbite de corpurile pe care le strabat 

• Determina efectul de luminiscenta (fotoelectric), fotochimic (fotosensibil), efecte 

de ionizare si biologice 

• Nu sunt deviate de campuri electrice sau magnetice (nu au sarcina, nu au masa) 

• Pot suferi fenomene optice de tipul refractiei, difractiei si polarizarii 

• Efectele radiatiilor X: 

• Chimice 

• Radioliza apei 

• Efect fotochimic – ruperea legaturii din molecula de AgBr 

• Direct ionizante (coliziunea si franarea) 

• Indirect ionizante: 

• Efect Compton = transfer de energie intre un foton (RX dure cu E 

mare) si un electron tinta din mediul traversatŁ RX cu energie mai 

mica 

• Efect Thomson= apare cand raze moi lovesc un electron din 

mediul tinta, care nu e dislocat de pe orbita sa, ci oscileaza pe loc, 

emitand raze X secundare cu E = E incidenta 

• Efect fotoelectricŁ transfer total al energiei fotonului la electronul 

tintaŁ radiatie emisa in domeniul vizibil (lumina) 

• Efect de materializare: electron+proton=neutron 

• Biologice: celulare, tisulare, somatice, genetice, feto-embrionare, cancerigene 

• Formarea imaginii radiologice - principii 

• Principii geometrice: 

• Daca sursa de raze X (focarul) e punctiform atunci imaginea va fi clara, cu 

contururi nete 

• Forma fasciculului conicaŁ intotdeauna imaginea radiologica va fi putin 

marita si deformata fata de realitate 

• Deformarea este minima in dreptul razei centrale si maxima spre periferia 

imaginii 

• Propagarea in linie dreapta 

• Raza centrala perpendiculara pe centrul structurii/regiunii de examinat 

• Regiunea de examinat paralela cu planul filmului

• De retinut!!! 

• Proiectia unui obiect pe planul filmului este mai mare decat obiectul 

• Dimensiunea proiectiei creste cu cresterea distantei dintre obiect si film 

• Obiectele al caror plan este oblic (neparalel) fata de film apar deformate 

• Daca fasciculul de raze X atinge tangential suprafata obiectuluiŁ contur 

net 

• Doua obiecte suprapuse localizate la distante diferite de sursa si film se 

sumeaza 

• Efectul de paralaxa: daca obiectul e stationar si sursa se deplaseaza intr-un 

sensŁ imaginea obiectului se deplaseaza in sens opus 

• Calitatea imaginii radiologice depinde de: 

• Calitatea contrastului 

• Definitia imaginii: claritate, netitate 

• Factori care influenteaza contrastul: 

• Kilovoltajul (mareŁ contrast mic) 

• Miliamperaj- conditioneaza luminozitatea imaginii (mareŁ contrast mic) 

• Calitatea filmului 

• Developarea filmului 

• Regiunea examinataŁ diferentele de absorbtie a radiatiei incidente la 

traversarea obiectului tinta 

• Absorbtia razelor X la nivelul unui corp material este direct proportionala 

cu: 

‣ Numarul atomic (cu cat e mai mare cu atat absorbtia creste) 

‣ Densitatea obiectului 

‣ Grosimea obiectului 

‣ Timpul de actiune 

• Definitia imaginii depinde de: 

• Netitatea contururilor (ideal – sursa punctiforma) 

• Fluul radiografic: 

• Geometric (cand sursa nu e punctiforma) 

• Cinetic generat de miscarea obiectului in timpul expunerii 

• De difuziune – secundar radiatiilor secundare (generate prin folosirea 

razelor moi, combatere = grile antidifuzoare) 

• De ecran (datorat ecranelor intaritoare) 

• Puterea de rezolutie – perechi de linii perceptibile separat/unitate de suprafata 

Intrebari tip recapitulative pentru examenul scris de Radiologie 

1. Z reprezinta: 

a. Numarul de neutroni 

b. Numarul de electroni 

c. Numarul de masa 

d. Numarul atomic 

Raspuns: b,d

2. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate: 

a. Razele X sunt radiatii electromagnetice caracterizate de energii mari si lungimi de 

unda mici 

b. Razele X se propaga in linie dreapta cu viteza sunetului 

c. Razele X sunt caracterizate de fenomenul de dualitate unda-corpuscul 

d. Razele X pot fi deviate in camp magnetic 

e. Razele X pot fi polarizate 

Raspuns: a,c,e 

3. Dintre efectele indirect ionizante ale razelor X nu face parte: 

a. Efectul Thompson 

b. Efectul Compton 

c. Materializarea 

d. Efectul fotochimic 

e. Efectul fotoelectric 

Raspuns: d

2. APARATUL ROENTGEN 


VI. Principalele componente. Principii de functionare. 

VII. Tipuri dedicate de aparate Roentgen 

VIII. Intrebari recapitulative 



♦ Alcatuirea aparatului Roentgen 

− Tubul de raze X = incinta vidata cu 2 electrozi: 

v Catod (-)- producator de electroni: molibden, tungsten 

v Anod (+): wolfram, tungsten 

− Circuite electrice: de joasa si de inalta tensiune 

− Sistemul de comanda/control = pupitrul de comanda 

− Sistemul de receptie 

v Modalitati de receptare: 

• Radioscopia - principiul fluorescentei 

• Radiografia - principiul fosforescentei 

v Tipuri de receptori: 

• Analogi 

• Digitali 

♦ 

Principiul de functionare 

v Catodul e conectat la un circuit electric de joasa tensiune al carui rol e sa incalzeasca filamentul 

catodic (2700K). Prin incalzireŁnor de electroni in jurul catodului 

v Circuitil electric de inalta tensiune are rolul de a accelera acest nor de electroni spre anod 

v Anodul e reprezentat de un material care contine atomi cu Z mare, care sa faciliteze interactiunea 

intre fasciculul incident si electronii de pe orbitele atomilor tinta cu generare de raze X 

v Fenomenele se petrec intr-o incinta din sticla, vidata, cu pereti captusiti cu plumb si care are o mica 

fanta neplumbata = fereastra de emisie a tubului 

- Important: 

♦ Radioscopia analogica 

v Receptorul direct: ecranul (sulfura de Zn, iodura de Cesiu) 

v Principiul fluorescentei : emisia de lumina se produce atata timp cat atomul e supus la radiatia 

incidenta 

• Transparenta = alba (razele ajung la ecranŁ emisie de lumina- efect fotoelectric) 

• Opacitate = neagra (razele nu ajung la ecran) 

v Amplificatoare de luminiscenta 

v Transformarea semnalului luminos in semnal electric Ł formare de puncte optic conjugate 

v Transfer pe monitorul TV 

♦ Radiografia analogica 

v Receptorul are mai multe parti componente 

• Grila antidifuzoare: lamele de Pb, combat radiatiile secundare 

• Caseta care contine: 

‣ Ecrane intaritoare 

‣ Filmul radiografic acoperit de o pelicula fina de bromura de argint (emulsie 

fotografica) 

v Principiul fosforescentei: are la baza efectul fotochimic de disociere a moleculei de bromura de 

arginte (efect folosit in relevarea filmului: Ag innegreste filmul) 

• Transparenta = neagra (razele incidente nu sunt absorbite si ajung la filmul din caseta, 

respectiv la emuslsia fotografica, producand disocierea moleculei de bromura de argint) 

• Opacitate = alba (razele incidente sunt absorbite, nu mai ajung la film) 

v Invizibile

♦ 

♦ 

Receptori digitali 

v Mecanism de baza: scintilatia detectorilorŁ luminaŁ convertori analog-digitaliŁ impulsuri 

electriceŁ prelucrare digitalaŁ reconversie digital-analogaŁ afisare imagine 

v Tipuri de detectori: 

• Placi fotostimulabile de fosfor 

• Cristale de scintilatie 

Tipuri dedicate de aparate Roentgen: 

v Mamograf 

v Angiograf 

v Aparatul pentru radiografii dentare 

v Ortopantomograful 


1. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate: 

a. Catodul este conectat la un circuit de inalta tensiune 

b. Fosforescenta are la baza efectul fotochimic al Rx 

c. Fluoroscopia sta la baza imaginii radiografice 

d. Radiatiile secundare pot fi combatute cu grille antidifuzoare 

e. Anodul contine de regula atomi cu numar atomic mic 

Raspuns: b,d

3. FIZICA RADIATIILOR X 


IX. Definitii. Principii. Mecanisme de producere a razelor X 

X. Caracteristicile razelor X 

XI. Efectele razelor X 

XII. Principii de formare a imaginii radiologice. Calitatea imaginii radiologice. 

XIII. Intrebari recapitulative 



♦ Structura materiei 

− Structura atomului – modelul Rutherford 

− Numarul atomic: Z-sarcini electrice 

− Numarul de masa: A-particule din nucleu 

− Izotopi – acelasi Z, A diferit 

− Modelul si postulatele lui Bohr: 

v Electronii se misca pe orbite circulare, stationare, fara a castiga sau pierde energie 

v Trecerea de pe o orbita pe alta se face prin emisia sau absorbtia de energie sub 

forma de cuante: E=hν (h= ct lui Plank, ν=frecventa radiatiei emise sau absorbite) 

− Numere cuantice: 

v n-numar cuantic principal (numarul stratului) 

v e-numar cuantic secundar 

v m-numar cuantic magnetic 

v s-numar de spin 

− Principiul Pauli: intr-un atom nu pot exista doi electroni pentru care cele 4 numere 

cuantice sa aiba valori identice 

♦ Dualitatea unda-corpuscul: principiul DeBroglie (cu cat o particula are o masa mai mare cu 

atat are asociata o unda mai mica): 

v E=hν 

v ν=c/λ 

v E=mc 2 

v λ=h/mc 

♦ Notiunea de radioactivitate 

E= energie, h= ct lui Plank, m= masa, 

ν=frecventa, λ=lungime de unda, c=viteza 

luminii 

v Radionuclee – nuclee instabile care emit energie si/sau particule pentru a deveni 

stabile 

v Dezintegrarea α (ex: heliu – emisie de particule αŁ ionizare masiva pe distante 

scurte) 

v Dezintegrarea β (emisie de pozitroni) 

v Radiatii electromagnetice- exemple: lumina, radiatia infrarosie, undele radio, 

ultravioletele, radiatiile X si γ 

- Important: 

♦ Definitia razelor X: radiatii electromagnetice cu E cuprinsa intre 150-200KeV si λ intre 0.05 

si 10 Å 

v Moi: λ=1-5Å, E mica (penetrabilitate mica) 

v Dure: λ=0.01Å, E mare (penetrabilitate mare)

♦ Cunoasterea mecanismelor de producere a radiatiei X 

v Radiatia de franare: electronul incident cu viteza mare este deviat la trecerea prin 

apropierea nucleului tinta Ł radiatie X de franare cu energie de orice valoare 

v Radiatia X caracteristica: electronul incident loveste un electron al atomului tinta 

si il dizloca de pe orbitaŁ rearanjare electronica cu emisie de radiatie X cu E si λ 

caracteristice (corespunzatoare diferentei de energie cinetica dintre cele doua 

nivele energetice) si caldura. 

♦ Cunoastera PROPRIETATILOR razelor X 

v Se raspandesc sferic de la punctul de origine 

v Sunt invizibile si se propaga in linie dreapta cu viteza luminii 

v Intensitatea lor scade cu patratul distantei 

v Penetrabilitatea lor este invers proportionala cu lungimea de unda 

v Se absorb si se emit in cuante caracteristice fiecarui element chimic (dualitatea 

unda-corpusculŁ foton) 

v Sunt absorbite de corpurile pe care le strabat 

v Determina efectul de luminiscenta (fotoelectric), fotochimic (fotosensibil), efecte 

de ionizare si biologice 

v Nu sunt deviate de campuri electrice sau magnetice (nu au sarcina, nu au masa) 

v Pot suferi fenomene optice de tipul refractiei, difractiei si polarizarii 

♦ Efectele radiatiilor X: 

v Chimice 

• Radioliza apei 

• Efect fotochimic – ruperea legaturii din molecula de AgBr 

• Direct ionizante (coliziunea si franarea) 

• Indirect ionizante: 

• Efect Compton = transfer de energie intre un foton (RX dure cu E 

mare) si un electron tinta din mediul traversatŁ RX cu energie mai 

mica 

• Efect Thomson= apare cand raze moi lovesc un electron din 

mediul tinta, care nu e dislocat de pe orbita sa, ci oscileaza pe loc, 

emitand raze X secundare cu E = E incidenta 

• Efect fotoelectricŁ transfer total al energiei fotonului la electronul 

tintaŁ radiatie emisa in domeniul vizibil (lumina) 

• Efect de materializare: electron+proton=neutron 

v Biologice: celulare, tisulare, somatice, genetice, feto-embrionare, cancerigene 

♦ Formarea imaginii radiologice - principii 

v Principii geometrice: 

• Daca sursa de raze X (focarul) e punctiform atunci imaginea va fi clara, cu 

contururi nete 

• Forma fasciculului conicaŁ intotdeauna imaginea radiologica va fi putin 

marita si deformata fata de realitate 

• Deformarea este minima in dreptul razei centrale si maxima spre periferia 

imaginii 

• Propagarea in linie dreapta 

• Raza centrala perpendiculara pe centrul structurii/regiunii de examinat

• Regiunea de examinat paralela cu planul filmului 

v De retinut!!! 

• Proiectia unui obiect pe planul filmului este mai mare decat obiectul 

• Dimensiunea proiectiei creste cu cresterea distantei dintre obiect si film 

• Obiectele al caror plan este oblic (neparalel) fata de film apar deformate 

• Daca fasciculul de raze X atinge tangential suprafata obiectuluiŁ contur 

net 

• Doua obiecte suprapuse localizate la distante diferite de sursa si film se 

sumeaza 

• Efectul de paralaxa: daca obiectul e stationar si sursa se deplaseaza intr-un 

sensŁ imaginea obiectului se deplaseaza in sens opus 

♦ Calitatea imaginii radiologice depinde de: 

v Calitatea contrastului 

v Definitia imaginii: claritate, netitate 

♦ Factori care influenteaza contrastul: 

v Kilovoltajul (mareŁ contrast mic) 

v Miliamperaj- conditioneaza luminozitatea imaginii (mareŁ contrast mic) 

v Calitatea filmului 

v Developarea filmului 

v Regiunea examinataŁ diferentele de absorbtie a radiatiei incidente la traversarea 

obiectului tinta 

• Absorbtia razelor X la nivelul unui corp material este direct proportionala 

cu: 

‣ Numarul atomic (cu cat e mai mare cu atat absorbtia creste) 

‣ Densitatea obiectului 

‣ Grosimea obiectului 

‣ Timpul de actiune 

♦ Definitia imaginii depinde de: 

v Netitatea contururilor (ideal – sursa punctiforma) 

v Fluul radiografic: 

• Geometric (cand sursa nu e punctiforma) 

• Cinetic generat de miscarea obiectului in timpul expunerii 

• De difuziune – secundar radiatiilor secundare (generate prin folosirea 

razelor moi, combatere = grile antidifuzoare) 

• De ecran (datorat ecranelor intaritoare) 

v Puterea de rezolutie – perechi de linii perceptibile separat/unitate de suprafata 


1. Z reprezinta: 

a. Numarul de neutroni 

b. Numarul de electroni 

c. Numarul de masa 

d. Numarul atomic 

Raspuns: b,d

2. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate: 

a. Razele X sunt radiatii electromagnetice caracterizate de energii mari si lungimi de 

unda mici 

b. Razele X se propaga in linie dreapta cu viteza sunetului 

c. Razele X sunt caracterizate de fenomenul de dualitate unda-corpuscul 

d. Razele X pot fi deviate in camp magnetic 

e. Razele X pot fi polarizate 

Raspuns: a,c,e 

3. Dintre efectele indirect ionizante ale razelor X nu face parte: 

a. Efectul Thompson 

b. Efectul Compton 

c. Materializarea 

d. Efectul fotochimic 

e. Efectul fotoelectric 

Raspuns: d

4. NOTIUNI DE RADIOPROTECTIE 


XIV. Surse de iradiere. 

XV. Sisteme de masurare. Notiuni de dozimetrie 

XVI. Tipuri de iradiere 

XVII. Efectele majore ale radiatiilor ionizante. Boala acuta de iradiere. 

XVIII. Radioprotectia profiláctica si curativa 

XIX. Intrebari recapitulative 



♦ Sursele de iradiere 

v Naturale: 

• Radiatia cosmica 

• Radiatia telurica (inclusiv constructii) 

• Radiatia organica 

• Radon 

v Artificiale 

v Medicale 

♦ Sisteme de masurare: 

v Roentgenologic si radiobiologic – SR 

v International - SI 

♦ Notiuni de dozimetrie 

v Doza de radiatie 

• Determinarea numarului de ioni produsi intr-o masa de aer de catre radiatiile X sau γ 

• SR: 1 Roentgen (R) = cantitatea de raze X care produce 2.1 x 10 10 perechi de ioni cu 

sarcina electrica de 1 Franklin 

• SI: 1 coulomb/kg=3876 R 

v Doza de absorbtie 

• Raportul dintre energia absorbita si masa 

• SR: rad (roentgen absorbed dose); 1 rad= 100 erg/g 

• SI: Gray (Gy); 1 Gy=1 J/kg; 1 Gy = 100 rad, 1 rad = 10 mGy 

v Doza biologica 

• Evalueaza efectele biologice 

• SR: 1 rem = efectele biologice produse de absorbtia unui rad 

• SI: Sievert; 1Sv = efectele biologice produse de absorbtia unui Gy 

• 1 Sv= 100 rem 

• 1 rem = 10 mSv 

• De retinut: 

‣ De mentinut expunerea personalului medical sub 0.05 Sv/an pentru intreg 

corpul 

‣ De mentinut expunerea populatiei sub 1mSv/an 

v Radioactivitatea 

• Evaluarea vitezei de dezintegrare 

• SR: CURIE-1Ci = 3.7x10 10 dezintegrari/secunda

• SI: BECQUEREL- 1Bq = 1 dezintegrare/secunda 

• 1 Ci= 37 GBq 

- Important: 

♦ Tipuri de iradiere 

v Naturala Ł fond radioactiv natural 

• Iradiere externa: radiatia cosmica (mai ales la altitudini mari), radiatia telurica si cea 

din constructii/locuinte 

• Iradiere interna: aer, apa, hrana 

v Artificiala: 

• Radiologica 

• Terapeutica 

♦ Efecte majore ale radiatiilor ionizante – direct dependente de doza, cu efect cumulativ in 

timp: 

v Efectul letal 

v Efectul mutagen de sine statator sau transmisibil 

v Efectul teratogen 

v Efectul cancerigen 

♦ Boala acuta de iradiere 

v Stare de imbolnavire ce debuteaza imediat sau cel tarziu la cateva saptamani de la o 

iradiere masiva 

v Doza minima de expunere: > 50 rad 

v Debut imediat de la 400 rad 

v Manifestari: 

• Sistem hemato-formator: anemie, leucolimfopenie, sdr hemoragipar 

• Sistem digestiv: dureri abdominale, diaree, deshidratare, infectii 

• Sistem cutaneo-mucos:atrofie cutaneo-mucoasa, epilatie, pierderea fanerelor, 

eriteme, exulceratii, stomatite, epistaxis 

• Sistem nervos: astenieŁ coma 

• Gonade: sterilitate 

• Sistem cardio-vascular: hipotensiune, insuficienta cardiaca prin miocardiopatie 

♦ Gruparea organelor critice din punct de vedere al iradierii (pe primul loc: gonade, sistem 

hemato-formator) 

♦ Iradierea medicala: 

v Utila 

v Inutila 

‣ Tehnici care iradiaza prea mult: kimografia, ortodiagrafia, radiofotografia 

‣ Examinare fara discernamant 

‣ Defecte de tehnica – repetarea examinarii 

‣ Diagnostic prezumtiv gresit/neexaminarea clinica a pacientului care conduc la 

examinari suplimentare inutile 

‣ Solicitare exagerata din partea populatiei/sistemelor administrative 

♦ Radioprotectia profilactica si curativa 

v Profilactica: 

• Fizica Ł ecranare (sorturi de plumb, gulere, ochelari, protectoare gonadice etc) 

• Chimica : ex cisteamina

• Bioliogica (ACTH) 

v CurativaŁ tratarea bolii de iradiere 

• Chimica – medicamentoasa 

• Biologica – grefe de piele 

♦ Modalitati de realizare a radioprotectiei: 

v Constructive ale instalatiilor: filter, cupola, colimator 

v De tehnica 

v Sorturi, ecrane 

v Filme, casete, folii intaritoare 

v Legislative: nivele de referinta, constrangeri de doza, monitorizare 

♦ De retinut: principalele reguli de radioprotectie 

v Rolul important al colimarii si filtrarii radiatiilor X (diafragmare, grile antidifuzoare) 

v Reducerea examinarilor cu raze prea moi generatoare de radiatii secundare, in special la 

copii 

v Mentinerea unei distante crescute intre tub si pacient 

v Raza centrala perpendicular pe regiunea de examinat si pe film 

v Folosirea ecranelor si sorturilor protectoare 

v Timp de examinare cat mai scurt 

v Se foloseste pe cat posibil radiografia si nu radioscopia 

v Limitarea numarului de expuneri 

Intrebare tip recapitulativa pentru examenul scris de Radiologie: 

Gray –ul este unitatea de masura pentru: 

a. Doza de radiatie 

b. Doza absorbita 

c. Doza biologica 

d. Radioactivitate 

Raspuns: b

5. PRINCIPII FIZICE ALE EXAMINARII ULTRASONOGRAFICE 

Cunoasterea principiilor fizice pe care se bazeaza functionarea tehnicilor ultrasonografice de examinare este 

esentiala pentru intelegerea valorii diagnostice a aplicatiilor si a limitelor metodelor ecografice. 

Studentul trebuie sa cunoasca: 

- notiuni elementaer de acustica: sursa sonora, unda sonora, mediul de transmisie, interactiunea dintre 

unda si mediu; 

- comportarea ultrasunetelor in corpul omenesc: reflexie, transmisie, difractie, refractie, absorbrtie, 

atenuare, penetrare; 

- obtinerea si inscrierea grafica a informatiei ultrasonore: principui, modalitati de reprezentare a 

informatiei: modul A, M, bidimensional, in timp real 

- imaginea ecografica: structura, rezolutie, format; 

- terminologie specifica in explorarea ecografica; 

- efectul Doppler – principii fizice, aplicarea in medicina, infomatii obtinute; 

- modalitati de inscriere a informatiei Doppler: continuu, spectral, color, power 

Studentul va asista la urmatoarele demonstratii practice: 

- ilustrarea tipurilor de examinari ecografice 

- exemplificarea notiunilor din terminologia specifica ecografiei 

Studentul va sti sa efectueze: 

- recunoasterea unei tehnici ecografice 

- folosirea termenilor specifici ecografiei 

De retinut: 

Ultrasonografia este una dintre examinarile morfologice imagistice de prima intentie pentru evaluarea majoritatii 

organelor si sistemelor din corpul omenesc, datorita faptului ca este: ieftina, neiradianta, usor de efectuat, rapida, 

larg accesibila si ca ofera rezultate in timp real. Tehnicile ecografice sunt indispensabile in patologia biliara, 

cardiologie, obstetrica si in patologia venelor periferice. 

Intrebari tip pentru examenul scris de radiologie: 

In ecografie notiunea de interfata defineste suprafata de separare a doua medii care difera intre ele din punctde 

vedere al : 

a) grosimii 

b) caracteristicilor moleculare 

c) structurii histologice 

d) impedantei acustice 

e) conductivitatii electrice 

Raspuns: d 

3. In corpul omenesc ultrasunetele nu sint atenuate de: 

a) aer 

b) lichide 

c) tesut adipos 

d) parenchim hepatic 

e) os 

Raspuns: b

6. BAZELE FIZICE SI TEHNICE ALE COMPUTER TOMOGRAFIEI 


XX. Principiu 

XXI. Componente ale unui computer tomograf. Generatii de aparate CT 

XXII. Sistemul de achizitie spiral 

XXIII. Terminologie característica tomografiei computerizate. Unitati de masura. Ferestre CT. 

XXIV. Artefacte 

XXV. Intrebari recapitulative 



♦ Principiul de functionare 

v Masurari individuale ale atenuarii razelor X de-a lungul unei singure linii prin spatiu 

♦ Macrocomponente CT 

v Gantry: tub, detectori, masa 

v Consola de comanda – stabilirea parametrilor de achizitie 

v Calculatorul 

♦ Componente de baza ale unui sistem CT 

v Generatoare de inalta tensiune (150 Kv, 500 mA) 

v Tuburi 

v Sisteme de racire 

v Filtre 

v Colimatoare focalizarea fasciculului de raze X (grosimea fascicolului) 

• Colimare de emisie – conditioneaza dimensiunea voxelului 

• Colimare de receptie – conditionata de dimensiunea detectorilor 

v Detectori: transforma radiatia reziduala in semnal electric 

• Solizi: 

‣ Cristale de iodura de cesiu 

‣ Eficienta mare de detectie 

‣ Uzura rapida 

• Cu gaz: xenon 

‣ Sensibili la doze reziduale mai mari de Rx 

‣ Functioneaza ca o camera de ionizare 

- Important: 

♦ Generatii de aparate CT 

v I: tip translatie - rotatie (1 sursa, 1 detector) 

v II: tip translatie – rotatie cu detectori multiplii 

v III: tip rotativ –rotativ (se rotesc si sursa si detectorii) 

v IV: tip rotativ- fix (detectori stationari, sursa rotativa) 

v Electron beam CT (sistem cu flux de electroni) 

♦ Achizitia spirala – definita de 3 mari parametrii 

v Volumul scanat in timpul unei spire 

v Numarul de rotatii complete in timpul unei achizitii 

v Pitch (p):

• Definitie (CT cu 1 felie) = miscarea mesei (d) intr-o rotatie raportata la 

grosimea (g) nominala a feliei (grosimea fasciculului sau beam width) 

‣ d>gŁ p >1Ł raman spatii nescanate 

‣ d

‣ Contrast mare 

v Nivelul ferestrei este determinat de acele tesuturi ale caror valori de atenuare 

sunt reprezentate la mijlocul scalei 

v Exemple: 

• Fereastra de plaman 

‣ Largime: 2000 (-1000 - +800 UH) 

‣ Nivel: 50 UH 

• Fereastra de creier 

‣ Largime: 80-100 (-15 - +85 UH) 

‣ Nivel: 35 UH 

♦ Artefacte CT 

v Datorate functionarii defectuoase sau reglarii necorespunzatoare 

v Artefacte legate de pacient: metalice, de miscare, de respiratie, de pulsatie 

v Artefacte de contrast 

v Artefacte specifice modului spiral 

• De volum partial 

• Fotopenia si zgomotul 

• Artefacte de miscare 

• Durizarea fascicolului 

• Artefacte de fereastra 

v De retinut: 

• Efectul de volum partial 

‣ Secundar setarii unei colimari necorespunzatoare 

‣ Daca grosimea feliei este prea mareŁ coeficient de atenuare mediu 

care nu permite individualizarea diferitelor elemente ce intra in 

alcatuirea grosimii feliei 

• Durizarea fascicolului (beam hardening artefact) 

‣ Apar la traversarea unei structuri dense cum e osul 

‣ Exemplu: artefactele de fosa posterioara aparute intre cele doua 

piramide pietroase la nivel cranian 

‣ Minimalizare: folosirea unui kilovoltaj ridicat 


1. Colimarea fascicolului de raze X 

a. Da grosimea feliei 

b. Poate fi de emisie 

c. Poate fi conditionata si de apertura receptorului 

d. Cu cat e mai mica cu atat iradierea e mai mare 

e. Cu cat e mai mica cu atat rezolutia e mai buna 

Raspuns: a,b, c, e 

2. Fereastra de os: 

a. Este o fereastra ingusta 

b. Este o fereastra larga 

c. Nivelul ei este la 0 UH 

d. Foloseste putine nuante de gri

e. Contrastul e mare 

Raspuns: b 

3. Pe o scala a unitatilor Hounsfield de la -1000 la +1000, sangele este situate in jurul valorii 

de: 

a. 30 

b. 0 

c. 80 

d. 800 

e. -10 

Raspuns: c 

4. Pe o examinare CT nativa a craniului urmatoarele structuri sunt hiperdense (albe): 

a. Osul 

b. Sangele 

c. Calcificarile pineale 

d. Contrastul 

e. Toate de mai sus 

Raspuns: e


7. BAZELE FIZICE SI TEHNICE ALE IMAGISTICII PRIN 

REZONANTA MAGNETICA 

XXVI. Principii de baza 

XXVII. Secvente fundamentale 

XXVIII. Artefacte 

XXIX. Contraindicatii 

XXX. Intrebari recapitulative 



♦ Principiul de functionare 

v Descrierea paşilor ce trebuie urmaţi la o examinare RMN : 

o pacientul este plasat într-un magnet 

o se trimite o undă radio 

o unda radio se întoarce 

o pacientul emite un semnal, care e recepţionat şi folosit la 

o reconstrucţia imaginii 

♦ Notiuni de baza: 

v Magnetizarea 

• Conditie fundamentala: existenta unui atom cu proprietati magnetice adica cu numar 

de nucleoni impar 

• In corpul uman de baza este protonul: H + (H 2 O) 

• Introdcerea H + intr-un camp magnetic externŁ alinierea momentului magnetic cu 

directia vectorului magnetic al campului extern: 

‣ Paralela (populatie de protoni cu energie joasa) 

‣ Antiparalela (populatie de protoni cu energie inalta) 

• NMV= vector net de magnetizare 

• Fiecare nucleu de hidrogen descrie o elipsoida in jurul propriului ax = miscare de 

precesiune 

• Frecventa precesionala este data de ecuatia Larmor: 

ώ 0 =B 0 x γ 

ώ 0 = frecventa precesionala (Hz) 

B = camp magnetic extern (Tesla) 


‣ Protonii au o încărcătură + şi posedă o mişcare de spin . Datorită acestor 

caracteristici ei au un câmp magnetic propriu. 

‣ Când îi punem într-un câmp magnetic extern ei se aliniază cu acesta , unii 

paralel, alţii antiparalel. 

‣ Protonii se mişcă în jurul liniilor de câmp magnetic, iar un câmp magnetic mai 

puternic dă o frecvenţă de mişcare mai mare (relaţie descrisă de ecuaţia lui 

Larmor ).

‣ Protonii paraleli şi antiparaleli pot să se anuleze reciproc, dar cum există mai 

mulţi protoni paraleli pe nivele energetice inferioare, rămân forţe magnetice 

care nu sunt anulate. Toţi aceşti protoni îndreptaţi în sus îşi adună forţele în 

direcţia câmpului magnetic extern şi astfel când punem pacientul în magnetul 

RMN , acesta are propriul său câmp magnetic care este longitudinal faţă de 

câmpul magnetic extern al aparatului de RMN. Datorită faptului că acesta este 

longitudinal el nu poate fi măsurat direct. 

v Rezonanta 

• Apare la aplicarea unui impuls radio cu frecventa apropiata (aceeasi) de frecventa 

precesionala a elementului tinta 

• Prin rezonanta unii din protoni preiau energie trecand pe un nivel energetic superior 

(SCADE magnetizarea longitudinala) 

• Rezultatul rezonantei = magnetizarea transversala in faza 

‣ Pulsul de radiofrecvenţă sincronizează mişcarea protonilor , făcând ca aceştia 

să nu se mai mişte la întâmplare – aceştia sunt în fază. Deci protonii se mişcă 

în aceeaşi direcţie , în acelaşi timp şi astfel vectorii lor magnetici se însumează 

pe această direcţie, având ca rezultat un vector magnetic îndreptat în partea în 

care au loc mişcările protonilor , aceasta fiind direcţia transversală Ł 

magnetizare transversală . 


‣ Pulsul de radiofrecvenţă cauzează o scădere a magnetizării longitudinale şi 

stabileşte o nouă magnetizare transversal 

‣ Magnetizarea transversala genereaza un semnal (current) electric capatat de o 

antenna speciala si transformat in imagine digitala. 

v Timpii de relaxare 

• La stoparea undei de radiofrecventa NMV se realiniaza cu B0 

• Timp de revenire la magnetizarea longitudinala = T1 sau timp de relaxare spin-retea 

(se elibereaza energie in mediu) 

• Timp de pierdere a magnetizarii transversala = T2 sau timp de relaxare spin-spin, 

generat de interactiunile individuale ale atomilor vecini 

• De retinut: timpii de relaxare sunt mai lungi in lichide si mai scurti in tesutul adipos 

v Localizarea spatiala: 

• adica din ce parte a corpului vine semnalul . 

• realizabila prin utilizarea unui câmp magnetic care are o intensitate diferită de cea a 

pacientului, în fiecare secţiune luată în parte. 

• De ce acest lucru ? Ł frecvenţa precesionala a protonului depinde de intensitatea 

câmpului magnetic. Dacă această intensitate e diferită de la punct la punct în pacient , 

atunci protonii din diverse locuri se mişcă cu diferite frecvenţe ; astfel semnalul de 

RM rezultant , apare deasemenea cu frecvenţe diferite, prin care se poate aprecia un 

semnal localizat într-un anumit punct. 

v Contrastul in IRM depinde de: 

• Parametrii intrinseci (tisulari): timpii de relaxare, densitatea de protoni, coeficientul 

de difuziune 

• Parametrii extrinseci (de achizitie): timpul de repetitie a impulsului de radiofrecventa 

(TR), timpul de ecou (TE), unghiul de bascula, timpul de inversie (TI) 

♦ Secvente fundamentale (ponderarea imaginilor) 

v Ponderarea T1

• Conditionata de TR 

• TR mic: 400-600 ms 

• TE scurt: 20 ms 

• Lichide = hiposemnal (inchise la culoare, spre negru) 

• Grasime = hipersemnal (deschisa la culoare, alb) 

• Continut proteic abundent (mucina) = hipersemnal 

• Melanina = hipersemnal 

• Hematoame subacute (methemoglobina)=hipersemnal 

v Ponderarea T2 

• Conditionata de TE 

• TR lung: 2000 ms 

• TE lung: 120 ms 

• Lichide = hipersemnal 

• Grasime = hipersemnal mai putin intens comparative cu T1 

• Mucina = hiposemnal 

v Ponderarea PD 

• Conditionata de densitatea in protoni 

• Caracterizata de TR lung si TE scurt 

♦ Artefacte RM 

v Metalice – lipsa de semnal (signal void) de dimensiuni mari cu intarire periferica 

v De trunchiere = false benzi de hiper sau hiposemnal care apar la tranzitia brusca a 

semnalului – ex: LCR-maduva spinarii (fals aspect de siringomielie) 

v Aliasing: obiectul mai mare decat FOV (field of view) 

v Artefactul de deplasare chimica (chemical shifting artifact)= banda in hiposemnal la 

interfata apa-grasime 

v De susceptibilitate magnetica: zone largi de hiposemnal generate de aparitia unui gradient 

de camp magnetic la interfata a doua structuri cu susceptibilitate magnetica foarte 

diferita: ex aer- apa 

♦ Contraindicatii: 

v Absolute: 

• Pace-maker cardiac 

• Corpi straini fero-magnetici 

v Relative: 

• Femei insarcinate in I trimestru 

• Claustrofobi 

• Pacienti intubati, ventilati 


1. In secventele standard un lipom subcutanat are: 

a. Hipersemnal T1 

b. Hipersemnal T2 

c. Hiposemnal T1 si T2 

d. Culoare alba in secvente ponderate T1 si T2 

e. Are un aspect de signal void 

Raspuns: a,b, d

2. Ponderarea T1 este: 

a. Conditionata de TR 

b. Conditionata de TE 

c. Conditionata de densitatea in protoni a regiunii examinate 

d. Caracterizata de TR si TE lungi 

e. Caracterizata de TR si TE scurti 

Raspuns: a, e 

3. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptia 

a. Magnetizarea transversala poate fi masurata 

b. Magnetizarea longitudinala creste la aplicarea unui puls de radio-frecventa 

c. Timpi de relaxare sunt lungi pentru lichide, comparativ cu solidele 

d. Tesutul adipos are timpi de relare relativ redusi 

e. Localizarea spatiala a semnalului RM se obtine folosind un camp magnetic cu 

intensitate diferita de la o sectiune la alta 

Raspuns: b 

4. Contrastul in IRM este influentat: 

a. Exclusiv de parametrii tisulari 

b. Exclusiv de parametrii de achizitie (extrinseci) 

c. TR 

d. TE 

e. T1 si T2 

Raspuns: c, d, e

8. Imaginea digitala 


XXXI. Definitii. 

XXXII. Procesarea imaginilor 

XXXIII. Formate de imagine 

XXXIV. Intrebari recapitulative 



♦ Definitia pixelului 

v Element al imaginii bidimensionale (patratel monocromatic) 

♦ Definitia voxelului 

v Element de volum care corespunde unui pixel 

♦ Definitia imaginii digitale 

v Imagine care a fost discretizata atat in coordonate spatiale (pixel-x, y, voxel – x, y, z) cat 

si de intensitate 

v Prin digitizare scena din realitate este convertita intr-o imagine compusa din pixeli in 

cadrul spatiului 2D, respectiv voxeli in 3D, carora le este asociata o valoare de gri 

(cuprinsa uzual intre 0 si 255) reprezentand intensitatea spotului luminos convertit. 

♦ Etapele de procesare a imaginilor 

v Achizitia de imagine 

v Preprocesarea (imbunatatire a achizitiei primare): 

• Curatare de zgomot 

• Izolare a regiunilor a caror structura a pixelilor indica o asemanare cu informatia 

alfanumerica avuta in vedere 

v Segmentarea imaginii 

v Recunoasterea si interpretarea datelor 

v Stocare – memorare a imaginilor digitale 

♦ Formatele de imagine 

v Imaginea binara – culoarea fiecarui pixel este exprimata printr-o valoare (bit), 1 sau 0. 

Daca e monocroma fiecare pixel va avea o intensitate intr-o plaja de obicei 0-255 

v Imaginea True Color – culoarea fiecarui pixel este exprimata in termenii intensitatilor 

RGB, rosu, verde si albastru 

v Imagine bazata pe o paleta de culori (Colormap) – valoarea fiecrarui pixel este interpretata 

ca un index intr-un tabel cu valori RGB 

v Formate uzuale: 

• BMP 

• TIFF 

• GIF 

• JPEG 

♦ Metode de compresie a imaginilor 

v Lossy compression – duce la degradarea informatiilor neesentiale si redundante 

(nesesisabile de catre ochiul uman) la decompresie

v Lossless compresion – nu duc la degradare de informatii la decompresie; mai putin 

folosite datorita ineficientei 

Intrebare tip, recapitulativa pentru examenul scris de Radiologie: 

Urmatoarele afirmatii privind imaginea digitala sunt false: 

a. Elementlul de baza al unei imagini bidimensionale este voxelul 

b. Pixelul este un patratel monocrom caracterizat de 3 coordonate: x, y, z 

c. Imaginea digitala tine cont exclusiv de coordonata de intensitate a unei scene din realitate 

d. Metoda cea mai utilizata de compresie a imaginilor este tip lossy compression 

e. Fisierul cu extensie .JPEG este unul din formatele uzuale de stocare/transmitere a imaginilor digitale 

Raspuns:a,b,c

9-11 RADIOIMAGISTICA APARATULUI LOCOMOTOR 

Curs 9. - Tehnici de examinare (RX, ecografie, CT, RM); 

- Anatomia radio-imagistica a aparatului locomotor; 

- Semiologie radiologica elementara in patologia aparatului locomotor. 

Curs 10. 

- Semiologie imagistica elementara in patologia aparatului locomotor. 

- Notiuni elementare despre patologia infectioasa si tumorala a aparatului locomotor. 

Curs 11. - Notiuni elementare despre patologia inflamatorie poliarticulara. 

- Procese degenerative ale aparatului locomotor. 

- Patologie locomotorie specifica varstei copilului (rahitism, DDS). 

Studentul trebuie sa cunoasca: 

1. METODE DE EXAMINARE 

1.1. Radiografia 

1.2. Tomografia plana 

1.3. Artrografia 

1.4. Fistulografia 

1.5. Computer tomografia 

1.6. Imagistica prin rezonanta magnetica 

1.7. Ultrasonografia 

2. ANATOMIE RADIOLOGICA 

2.1. Matricea osoasa 

2.2. Sarurile minerale 

2.3. Celulele osoase 

2.4. Tesut osos compact 

2.5. Tesut osos spongios 

2.6. Oasele lungi 

2.7. Oasele plate 

2.8. Oasele scurte 

2.9. Cresterea si modelarea osoasa 

2.10. Aprecierea maturarii osoase 

2.11. Explorarea imagistică a articulatiilor 

2.12. Sinartroze 

2.13. Amfiartrozele

2.14. Diartrozele 

3. SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ 

3.1. Modificarile de dimensiuni 

- congenitale: aplazia, hipoplazia, hiperplazia 

- castigate: anostoza, hipostoza, hiperostoza 

3.2. Modificarile de forma: scoliostoza, oedostoza 

3.3 Modificarile de structura 

- distructive : 

- osteoporoza: acuta, cronica, localizata, regionala, generalizata 

- osteoliza: circumscrisa, difuza, acrosteoliza 

- osteonecroza: septica, aseptica 

- constructive: 

- osteoscleroza: nontumorala, tumorala 

- reactie periostala: continua, discontinua, complexa 

- osificari si calcifieri heterotope: osteofite, sindesmofite, calcifieri musculare, 

entezofite, calcifieri ligamentare, calcifieri distrofice 

4. INFLAMATIILE SISTEMULUI OSTEOARTICULAR 

4.1. Osteomielita: 

- definitie 

- etiologie 

- calea de infectie 

- localizare 

- clinica 

- patogenie 

- semne radiologice: in perioada de debut, in perioada de stare, in perioada de vindecare 

- forme clinice si imagistice particulare: osteomielita la copil, panaritiul osos, 

osteomielita subacuta, abcesul Brodie, osteomielita cronica 

4.2. Artritele 

4.2.1. Artrite bacteriene: - purulente: cai de infectie, aspect imagistic 

- tuberculoza osteoarticulara: aspect radiologic, forme 

particulare (spina ventosa, caria sicca, trohanteita 

tuberculoasa) 

- osteoartrita luetica - aspecte radiologice in: sifilisul congenital 

precoce, sifilisul congenital tardiv, sifilisul dobandit 

4.2.2. Artrite in bolile de colagen: 

– artrite reumatismale: artrita reumatoida, artrita cronica 

juvenila, sclerodermie 

- spondilartropatii seronegative: spondilartrita anchilozanta, 

artrita psoriazica, sindromul Reiter 

4.2.3. Bolile metabolice si de depozit: 

– artrita urica (guta) 

- artrite secundare depozitarii de cristale de pirosolfat: 

condrocalcinoza, artropatia pirofosfatica, pseudoguta.

5. ARTROZELE 

5.1. Afectarea coloanei vertebrale 

6.1.1. spondiloza 

6.1.2. anchiloza hiperostozanta 

6.1.3. artroza discala (discartroza) 

6.1.4. hernia de disc: aspect CT, IRM 

5.2. Artroza articulatiei coxofemurale 

6.2.1. Forme radiologice 

- incapsulanta 

- subluxanta 

- distructiva 

5.3. Artroza genunchiului 

5.4. Artroza mainilor 

6. TUMORILE SISTEMULUI OSTEOARTICULAR 

6.1 Diagnostic imagistic: 

- detectia leziunii 

- caracterizarea leziunii 

- stadializarea 

6.2 Tumori cu origine osoasa: 

9.2.1. Benigne: 

- osteomul 

- osteom osteoid 

- osteoblastomul 

9.2.2 Maligne: 

- osteosarcomul 

6.3 Tumori cu origine cartilaginoasa: 


- condromul 

- osteocondromul 

- condroblastomul 

- fibrom condromixoid 

9.3.2. Maligne: 

- condrosarcomul 

6.4 Tumori de natura fibroblastica 


- defectul fibros cortical 

- fibromul neosifiant 

- fibromul desmoplastic 

9.4.2. Maligne: 

- fibrosarcomul si histiocitomul malign 

6.5 Tumori cu celule rotunde 

- tumora Ewing

- limfomul osos 

- mielomul 

6.6 Tumori vasculare 

9.6.1 Benigne: 

- hemangiomul 

6.7 Tumori cu origine incerta 

9.7.1 Benigne: 

- tumora cu celule gigante (tumora cu mieloplaxe) 

- chistul osos 

6.8 Metastaze 

7. PATOLOGIA SPECIFICA VARSTEI COPILULUI 

7.1 Cresterea si dezvoltarea osoasa 

7.2 Rahitismul 

7.3 Displazia de sold 

Studentul va asista la demonstratii practice unde se vor prezenta: 

- Imagini obtinute prin diferite tehnici de examinare 

- Se va prezenta anatomia imagistica prin fiecare tehnica de examinare 

- Se vor prezenta imagini cu modificari radiologice elementare si modificari patologice 

- examinari de cazuri cu patologii variate incadrate in tematica de semiologie a cursului, cu prezentarea 

aspectelor caracteristice, criteriilor de diagnostic pozitiv si diagnostic diferential 

- identificarea pe radiografie, ecografie, CT si IRM a structurilor anatomice normale si descrierea lor 

- identificarea pe imaginile prezentate a modificarilor semiologice elementare 

- Discutarea unor cazuri impreuna cu asistentul de grupa sau seful de curs 

Studentul va trebui sa : 

- recunoască tehnica folosita si sa o descrie 

- sa recunoască regiunea explorata. 

- sa identifice aspectul patologic si sa il descrie din punct de vedere semiologic: sediu, forma, dimensiune, 

contur, structura, raporturi cu organele învecinate si cum se modifica funcţia organului afectat si celor din 

vecinătate, 

- sa integreze leziunea intr-un sindrom prin corelarea aspectului radiologic cu datele clinice si de laborator 

- sa formuleze diagnosticul pozitiv, diagnosticele diferenţiale 

- sa recomande alte examinări utile diagnosticului 

De retinut: 

- Radiografia: 

- radiografia simplă reprezintă încă standardul de aur al investigaţiilor, fiind folosită ca metodă de primă 

intenţie în aproape toate afecţiunile sistemului osteoarticular. 

- radiografiile osoase trebuie efectuate din cel puţin două incidenţe perpendiculare AP şi LL pentru a evita 

fenomenul de sumaţie. 

- radiografiile osoase trebuie să cuprindă cel puţin o articulaţie pentru a putea aprecia poziţia (aliniamentul) 

oaselor. 

- regiunile simetrice sunt examinate bilateral pentru a putea identifica modificări minime în perioada de 

debut a afecţiunilor.

- câmpul iradiat este necesar să fie cât mai mic prin diafragmarea fascicului pentru a evita iradierea inutilă. 

- calitatea radiografiei trebuie să fie optimă. Elementele electrice sunt adaptate fiecărei regiuni şi fiecărui 

bolnav în aşa fel încât pe radiografie să se poată identifica atât structura osului, cât şi compartimentele 

fasciale ale părţilor moi, structura areolară a ţesutului celular subcutanat. 

- IRM: 

- metoda de elecţie în examinarea osteonecrozelor, măduvei osoase, neoplasmelor ţesuturilor moi. 

- deosebit de utilă în examinarea coloanei vertebrale. 

- diagnosticul fracturilor de stres. 

- permite examinarea discului intervertebral, tendoanelor, meniscurilor, ligamentelor încrucişate ale 

genunchiului, cu o rezoluţie mult mai bună decât celelalte metode. 

- Ecografia: 

- folosirea metodei în examinarea osului este limitată. 

- indicaţii: examinarea părţilor moi a muşchilor, tendoanelor, în timp real. 

- diagnosticul displaziei de şold, mai ales înainte de vizualizarea radiologică a nucleului capului 

femural; 

- examinarea ligamentelor,tendoanelor,meniscurilor şi a revărsatelor lichidiene. 

- CT: 

- datorita aprecierii atenuarii radiatiilor X permite distinctia intre :muschi,grasime, lichid, tumori. 

- permite vizualizarea mai bună a unor regiuni anatomice complexe şi diferenţierea mai bună a 

părţilor moi paraosoase şi periarticulare. 

- este indicată în diagnosticul tumorilor osoase şi de părţi moi: originea, extinderea locală, tipul, 

raporturile, ± metastaze. 

- indispensabilă în fracturile oaselor craniene, bazinului şi a coloanei vertebrale. 

Intrebari tip pentru examenul scris de radiologie: 

1. Semnul radiologic caracteristic osteomielitei este: 

a) exostoza 

b) sechestrul osos 

c) osteoporoza 

d) hipoplazie 

e) scoliostoza 

Raspuns corect: B 

2. Modificările radiologice din artroză cuprind urmatoarele, cu exceptia: 

a) ingustarea spaţiului articular 

b) chiste osoase 

c) osteofite 

d) osteoscleroza subcondrala 

e) exostoza 

Raspuns corect: E

Bibliografie 

1. Grainger and Allison’s. Diagnostic Radiology. 5 th ed. London: Churchill Livingstone; 2008, Volum 2, 

sectiunea V 

2. Stelian Petcu. Radiologie Imagistica medicala, Editura medicala universitara Iuliu Hatieganu, Clujnapoca, 

2001, pag. 59-204 

Adrese internet utile: 

http://radiology.rsna.org/content/by/year 

http://radiographics.rsna.org/

12. RINICHII SI CAILE URINARE SUPERIOARE 

Explorarile imagistice au un rol deosebit de important in diagnosticul patologiei aparatului urinar si in 

ghidarea unor manopere terapeutice. Pentru intelegerea aplcatiilor imagisticii in patologia urinara este necesara 

recapitularea notiunilor elementare de anatomie, trecerea in revista a metodelor de examinare radioimagistica 

utilizate si prezentarea particularitatilor anatomice imagistice ale aparatului urinar precum si prezentarea 

semiologiei radio-imagistice a aparatului excretor si a principalelor sindrome, scotand in evidenta: indicatiile 

tehnicilor imagistice, elementele de diagnostic pozitiv si diferential 

Studentul trebuie să cunoască: 

- elemente de anatomie descriptiva si topografica a aparatului urinar; 

- Metode de examinare si anatomia radio-imagistica specifica fiecareia dintre aceste metode 

o Metode radiologice 

(1) Radiografia renală simplă 

(2) Urografia 

(3) Tomografia plana (rar) 

(4) Pielografia şi ureteropielografia retrogradă 

(5) Arteriografia renală 

o Metode imagistice 

(1) Ultrasonografia 

(2) Scintigrafia renală, SPECT, PET 

(3) CT 

(4) RMN 

- Indicatiile, nonindicatiile si contraindicatiile diferitelor tehnici imagistice in patologia urinara 

- Elemente de semiologie imagistica si patologie urinara 

Semiologie generala. Modificarile patologice renale pot fi grupate in mai multe “sindrome radioimagistice”, 

dupa cum urmeaza: 

1. Modificari de opacitate: 

1.In plus (focale) 

1. Opacitati calcare (fara adminstrarea substantei de contrast - SC) 

1. calculi 

2. calcificari 

2. Exces de SC 

1. caverne 

2. diverticuli 

3. reflux 

2. In minus (dupa administrarea SC) 

1. Lacuna (lipsa de umplere focala) 

2. Amputare (focala) 

3. Rinichi mut (absenta globala a opacificarii) 

2. Deficitul functiei renale 

1. Absenta 

2. Intarziata 

1. Secretorie 

2. Evacuatorie 

3. Staza urinara 

1. Acuta 

2. Cronica

4. Hidronefroza 

5. Sindromul rinichiului mic 

1. Hipoxie 

2. Staza cronica 

3. Infectii cronice 

Pielonefrita cronica 

Tuberculoza 

4. Nefroscleroza 

5. Hipoplazie 

6. Sindromul rinichiului mare 

1. Hiperplazie / hipertrofie 

2. Colica renală 

3. Infectiile renale acute 

Pielonefrita acuta 

Abcesul renal si perirenal 

4. Tromboza venei renale 

5. Hidronefroza 

6. Rinichi polichistic 

7. Tumori 

7. Sindromul de masa (tumorala) renala 

8. Malformatii 

1. Renale 

2. Ureterale 

Studentul va asista la urmatoarele demonstraţii practice: 

- Urografia intravenoasa: tehnica de examinarea, punerea filmului in pozitie, identificarea timpilor 

specifici, utilitatea acestora; 

- Ecografia: indicatii, anatomie, utilitate; 

- Computertomografia renala: tehnica de examinarea, punerea filmului in pozitie, identificarea timpilor 

specifici, utilitatea acestora 

- Aspectul caracteristic, criterii de diagnostic pozitiv si algoritmul de utilizare a tehnicilor imagistice in: 

o Litiaza urinara si nefrocalcinoza; colica renala; 

o Staza urinara acuta si cronica; 

o Hidronefroza si obstructia cailor urinare 

o Rinichiul hipoxic, pielonefrita cronica, tuberculoza urinara 

o Pielonefrita acuta, abcesul renal si perirenal; 

o Boala polichistica renala; chistul simplu renal; 

o Tumori renale si ale cailor urinare 

o Malformatii renoureterale. 

o Insuficienta renala acuta si cronica. 

Studentul va sti sa efectueze urmatoarele: 

- identificarea tipului de tehnica imagistica utilizat; 

- punerea filmului in pozitie; 

- recunoasterea anatomica a organelor din zona examinata; 

- identificarea si descrierea modificarilor patologice prin terminologia specifica tehnicii imagistice 

utilizate; 

- incadrarea modificarilor patologice intr-un sindrom imagistic; 

- stabilirea unui diagnostic prezumptiv, analiza unor elemente de diagnostic diferential

- formularea observatiilor personale printr-o descriere (rezultat) care sa foloseasca termenii specifici 

imagisticii. 

- Defineasca utilitatea tehnicilor imagistice, in patologia specifica, printr-un algoritm de diagnostic. 

De retinut: 

- Urografia, ecografia si CT sunt principalele metode de explorare morfologica a aparatului urinar. 

- urografia intravenoasa si CT ofera atat informatii morfologice cat si functionale asupra aparatului urinar; 

- utilizarea substantelor de contrast prezinta riscuri. Este necesara evaluarea prealabila a pacientului si 

respectarea stricta a contraindicatiilor; 

- ecografia ofera doar informatii morfologice, dar are avantajul ca nu depinde de functie renala si nu este 

grevata de riscurile substantelor de contrast; 

- in marea majoritate a afectiunilor rinichilor si cailor urinare superioare (malformatii, litiaza, hidronefroza, 

infectii, traumatisme, tumori, insuficienta renala) explorarea morfologica imagistica este indispensabila 

pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice. 

Intrebari tip pentru examenul scris de radiologie 

Pe secventa urografica la 5 minute se apreciaza: 

a. prezenta calculilor radioopaci; 

b. functia secretorie si excretorie renala; 

c. morfologia ureterelor si a vezicii urinare; 

d. morfologia aparatului pielocalicial; 

e. fiecare dintre timpii arterial, parenchimatos si venos al tranzitului substantei de contrast 

Raspuns: b 

Sindromul de rinichi mic nu este produs de: 

a. Hipoxie; 

b. Nefroscleroza ; 

c. Pielonefrita acuta; 

d. Staza cronica; 

e. Hipoplazie 

Raspuns: c

13. RADIO-IMAGISTICA RETROPERITONEULUI ŞI PELVISULUI 

Anatomia complexă a retroperitoneului şi pelvisului cuprinde elemente de tub digestiv, aparat renal, 

sistem vascular si nervos, aparat genital, sistem glandular, explicând astfel patologia vastă. Tehnicile de 

diagnostic radio-imagistic vor fi alese în funcţie de entitatea patologică şi complexitatea afecţiunii, fiind 

reprezentate de: radiografia clasică, examinările ultrasonografice, computer tomografie şi rezonanţa magnetică. 


- Anatomia descriptivă şi secţională a retroperitoneului; 

- Anatomia descriptivă şi secţională a pelvisului; 

- Noţiuni de fiziologie ale aparatelor: digestiv, renal, vascular; 

- Morfopatologia organelor acestor regiuni anatomice; 

- Principiile formării imaginii radiologice; 

- Fizica şi principiile de funcţionare ale tehnicilor imagistice; 

Conţinutul cursului: 

• Rapel anatomic al retroperitoneului 

o Conţinut 

o Delimitare 

o Divizare anatomică 

• Tehnicile imagistice utilizate pentru investigarea retroperitoneului 

o Principii diagnostice 

o Anatomie imagistica: ultrasonografică, CT, RM. 

• Patologia retroperitoneului ce urmează a fi prezentată: 

o Patologia glandelor suprarenale 

o Patologie ganglionară 

o Colecţiile din spaţiul retroperitoneal 

• Glandele suprarenale 

o Rapel anatomic 

o Anatomia imagistică 

o Patologia netumorală 

• Hiperplazia difuză, 

• Calcificări glandulare secundare hemoragiilor, chisturilor, tuberculozei. 

• Chisturile: posthemoragic, limfangiomul 

• Hemoragia 

o Patologia tumorală 

• Tumori benigne: adenomul, mielolipomul, feocromocitomul 

• Tumori maligne 

- Primare: carcinomul, neuroblastomul 

- Secundare 

o Algoritm de examinare imagistică 

• Ganglionii 

o Grupe ganglionare 

o Anatomie imagistică: aspectul şi dimensiunile normale 

o Semiologia imagistică a afectării ganglionare 

o Patologia cu implicare ganglionară:

• Infecţioasă 

• Autoimună 

• Tumorală 

• Colecţiile lichidiene 

o Aspectul radioimagistic 

o Recunoaşterea localizărilor 

o Determinarea originii colecţiei 

o Aspecte particulare 

• Rapel anatomic al pelvisului 

o Conţinut 

o Delimitare 

• Tehnicile imagistice utilizate pentru investigarea pelvisului 

o Principii diagnostice 

o Anatomie radioimagistică: radiografică, ultrasonografică (externă şi endocavitară), CT, RM. 

• Patologia pelvisului ce urmează a fi prezentată: 

o Patologia vezicii urinare 

o Patologie genitală: prostată, uter, ovare 

• Vezica urinară 

o Anatomie radioimagistică 

o Cistografia directă şi indirectă – tehnică, imagini normale 

o Ecografia vezicii urinare 

• Anatomie ecografică 

• Tehnica de examinare 

• Imaginea normală 

• Măsurarea reziduului vezical postmicţional 

o Patologia netumorală 

• Cistita 

• Hematoamele intravezicale 

• Staza vezicală: faza compensată şi faza decompensată 

• Diverticulii vezicali 

• Vezica de luptă 

• Calculii vezicali 

• Refluxul vezico-ureteral 

• Implicarea vezicii urinare în patologia de vecinătate 

o Patologia tumorală 

• Tumori primare: uroteliomul, mezenchimale, altele 

• Tumori secundare: extensii din vecinătate, metastaze 

• Prostata 

o Tehnicile radioimagistice – aspecte anatomice: cistografia, ecografia (externă şi endorectală), CT 

şi RM 

o Aspecte anatomice 

o Determinarea ultrasonografică a dimensiunilor şi volumului prostatic 

o Hipertrofia benignă de prostată 

o Carcinomul prostatic – aspecte ultrasonografice şi RM 

• Uterul şi ovarele 

o Tehnicile radioimagistice – aspecte anatomice: cistografia, ecografia (externă şi endovaginală), 

CT şi RM

o Patologia tumorală a uterului 

• Fibromul uterin 

• Carcinomul endometrial 

o Patologia tumorală a ovarelor 

• Tumori chistice 

• Tumori solide 

• Recidivele tumorale 

• Evaluarea imagistică a ganglionilor pelvini 

În cadrul orelor de lucrări practice studenţilor le vor fi prezentate imagini radioimagistice din arhiva clinicii 

şi preluate de pe internet cu privire la aspectele prezentate la curs. 

Studentul va fi capabil, la sfârşitul cursului şi a lucrărilor practice, să recunoască tehnicile imagistice utilizate 

pentru diagnostic, să recunoască şi să descrie semiologic principalele entităţi patologice, să indice şi să urmeze 

corect algoritmul de examinare. 

Întrebări tip pentru examenul scris de radiologie: 

Examinarea de elecţie pentru localizarea adenopatiilor retroperitoneale este: 

a. RM nativ; 

b. CT cu contrast; 

c. Ecografia endocavitară; 

d. RM cu contrast; 

e. Ecografia transabdominală 

Răspuns corect: b 

Aspectul ecografic al sedimentului din vezica urinara este: 

a. magma hipoecogena, cu nivel lichid-lichid orizontal, care isi schimba pozitia la mobilizarea pacientului 

b. magma hiperecogena, care ramane nemodificata la mobilizarea pacientului 

c. magma hipoecogena cu pozitie constanta in vezica urinara 

d. magma hipoecogena cu nivel lichid-lichid vertical, care isi schimba pozitia la mobilizarea pacientului 

e. magma hiperecogena cu nivel lichid-lichid orizontal 

Răspuns corect: a

14. URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE 

Urgenţele medico-chirurgicale sunt reprezentate de o serie de afecţiuni şi condiţii care implică practic 

toate organele şi sistemele. Tratamentul lor impune un diagnostic corect în cadrul căruia examenul radioimagistic 

este extrem de important. Pentru un diagnostic corect, este necesară cunoaşterea metodelor de 

examinare radio-imagistică, indicaţiile şi limitele fiecărei metode în parte precum şi aspectul radio-imagistic al 

diferitelor afecţiuni. 


- Aspecte radio-imagistice în urgenţele traumatice cranio-cerebrale: examinarea radiologică convenţională, 

examenul CT, alte tehnici diagnostice (rezonanţa magnetică, ecografia craniană, medicina nucleră, angiografia) - 

indicaţii, tehnică, diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Fracturile craniene şi ale viscerocraniului 

• Leziunea axonală difuză 

• Hemoragia epidurală, 

• Hemoragia subdurală 

• Hemoragia arahnoidiană 

• Hemoragia intraparenchimatoasă 

• Higromul subdural 

- Aspecte radio-imagistice în urgenţele traumatice ale coloanei vertebrale: examinarea radiologică convenţională, 

examenul CT şi IRM - indicaţii, tehnică, diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Fracturile coloanei vertebrale 

• Tipuri de cointeresare nervoasă 

- Aspecte radio-imagistice în urgenţele netraumatice ale coloanei vertebrale: examinarea radiologică 

convenţională, examenul CT şi IRM - indicaţii, tehnică, diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Osteomielita 

• Discita 

• Hernia de disc 

- Aspecte radio-imagistice în urgenţele abdominale posttraumatice: examinarea radiologică convenţională, 

examenul imagistic (ecografic, CT şi angiografic) - indicaţii, tehnică, diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Pneumoperitoneu 

• Hemoperitoneu 

• Ruptura de organe 

- Aspecte radio-imagistice în urgenţele abdominale netraumatice: examinarea radiologică convenţională, 

examenul imagistic (ecografic, CT şi angiografic) - indicaţii, tehnică, diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Pneumoperitoneu / hidropneumoperitoneu 

• Ocluzia intestinală 

• Colica biliară 

• Colica renală

Studentului i se vor prezenta la lucrările practice: 

Aspectul radiologic al fracturilor craniene şi ale viscerocraniului 

Aspectul CT şi RM al hemoragiilor craniene - hemoragia epidurală, hemoragia subdurală, hemoragia 

arahnoidiană, hemoragia intraparenchimatoasă 

Aspectul radiologic al fracturilor coloanei vertebrale 

Aspectul CT şi RM al hematomului medular epidural, al compresiunii medulare şi al secţiunii medulare 

Aspectul radiologic al osteomielitei vertebrale 

Aspectul radiologic şi imagistic al discitei 

Aspectul radiologic şi RM al herniei de disc 

Aspectul radiologic şi CT al pneumoperitoneului 

Aspectul radiologic şi CT al ocluziei intestinale 

Aspectul radiologic şi CT al rupturilor de organe 

Aspectul radiologic, CT şi ecografic întâlnit în colica biliară 

Aspectul radiologic, CT şi ecografic întâlnit în colica renală 

Algoritmi de examinare în urgenţele traumatice craniene, vertebrale şi abdominale. 

Studentul va şti să recunoască tehnica de examinare şi leziunile patologice, respectiv: 

Fracturile osoase 

Hemoragiile cerebrale 

Osteomielita 

Discita 

Hernia de disc 

Compresiunea/secţiunea medulară 

Pneumoperitoneul 

Ocluzia intestinală 

Ruptura de organe 

Litiaza biliară 

Litiaza renală 

Întrebări tip pentru examenul scris de radiologie: 

1. Litiaza radiotransparentă poate fi apreciată prin : 

a. radiografie renala simplă 

b. ecografie 

c. scintigrafie 

d. computer tomografie 

e. toate metodele de mai sus 

2. În caz de abdomen acut, examinarea de primă intenţie este: 

a. radiografia abdominală pe gol 

b. tranzit baritat 

c. urografia iv 

d. ecografia 

e. CT nativ

Ghid de studii Radiologie IV - UMF

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?