GHID FINAL-Oftalmologie - UMF

GHID DE STUDIU OFTALMOLOGIE 

Titlul cursului: OFTALMOLOGIE 

Introducere: 

• Cursul de Oftalmologie se adresează studen ilor de an IV, Medicină Generală i 

Stomatologie. 

• În cursul modului de oftalmologie studen ii dobândesc no iunile fundamentale legate de 

analizatorul vizual cu accent asupra cuno tin elor oftalmologice cu implica ie în 

patologia generală. Vor fi dezvoltate aptitudini care pot fi utile unui medic generalist. 

Cuno tin e si abilită i anterioare: 

• No iunile teoretice studiate la disciplinele fundamentale: anatomie, fiziologie, 

fiziopatologie, anatomie patologică; 

• Abilită ile însu ite în stagiile de semiologie medicală – înregistrarea anamnezei. 

Perioada de desfasurare a cursului i programul vor fi afi ate la sediul catedrei pentru fiecare 

modul. 

Structura cursului: 7 cursuri, câte 1 pe săptămână, 14 ore total. 

Structura stagiilor: 7 stagii, câte 1 pe săptămână, 28 ore total. 

Tabla de materii: 

• CURS: 

o Func ia vizuală 

o Refrac ia oculară 

o Vederea binoculară 

o Patologia anexelor oculare 

o Patologia corneei, uveei, sclerei 

o Patologia cristalinului, Glaucomul 

o Retina, Nervul optic, Traumatismele oculare 

• STAGIU: 

o Anatomia analizatorului vizual 

o Foaia de observa ie clinică în oftalmologie, Semiologie oftalmologică 

o Examenul func ional oftalmologic, Refrac ia oculară 

o Vederea binoculară – metode de examen 

o Patologia polului anterior al globului ocular 

o Glaucomul, Orbita, Sistemul lacrimal, Patologia retiniană 

o Patologie- atlas 

Evaluarea cunostin elor i abilită ilor practice: 

• Conditii pentru acceptarea la examen 

o Prezen a la curs: 70% din cursuri 

o Prezen a la stagii: 100%, toate absen ele trebuie motivate i recuperate. 

o Prezen a la cele 3 teste din cadrul stagiilor clinice. 

• Conditii pentru promovarea examenului 

o Proba 1 – probă scrisă eliminatorie – minim nota 5 

o Proba 2 – probă orală – minim nota 5 

• Modul de desfă urare a evaluărilor i de notare 

o Proba scrisă – test grilă i redac ional – pondere 30% din nota finală 

o Proba orală – recunoa terea patologiei oculare din imagini prezentate sub formă 

de diapozitive sau fotografii, discu ii asupra maladiei prezentate – pondere 60% 

din nota finală 

o Activitatea la stagii – 3 teste în cadrul stagiilor – pondere 10% din nota finală 

Cadrele didactice de predare si programul de consultatii:

Nume si prenume Grad didactic Orar consulta ii studen i Email 

Dr. Cristina Vlădu iu Profesor Vineri 13-14 cristivladutiu@yahoo.com 

Dr. Cristina Stan Conferen iar Mar I 13-14 cristrif1959@yahoo.com 

Dr. Cristina Nicula Conferen iar Vineri 11-12 niculacristina65@yahoo.com 

Dr. Simona lu ă Conferen iar Miercuri 10-11 simonatalu@yahoo.com 

Dr. Sorin Macarie ef de lucrari Joi 9-10 sorin_macarie@yahoo.com 

Dr. Catalin Cărăus Asistent Mar i10-11 cata1323@yahoo.com 

Dr. Ovidiu Samoilă Asistent Luni 11-12 iovidius@yahoo.com 

Dr. Dan Călugăru Preparator Luni 10-11 eddyyy28@yahoo.com 

Cerc 

tiin ific Catedra Oftalmologie: programul va fi comunicat ulterior. 

CONŢINUTUL CURSULUI: 

1.Anatomia globului ocular 

i anexelor oculare 

Pentru întelegerea fiziologiei si patologiei oculare este necesară cunoasterea anatomiei 

globului ocular si anexelor sale: 

Anexele oculare- orbita, aparatul lacrimal, pleoapele, conjunctiva 

Globul ocular- sclera, corneea, uveea, cristalinul, retina, nervul optic 

Studentul trebuie să cunoască: 

• anatomia orbitei, aparatului lacrimal, pleoapelor, conjunctivei 

• structura globului ocular 

• structura microscopica a corneei, cristalinului, retinei 

• raporturile de vecinatate si implicatiile lor in patologia oculara 

Studentul va asista la următoarele demonstraţii practice: 

• examinarea la lumina zilei a pleoapelor, conjunctivei, aparatului lacrimal, polului anterior 

al globului ocular 

Studentul va şti să efectueze următoarele examinări: 

• exoftalmometria 

• întoarcerea pleoapei superioare pentru examinarea conjunvtivei palpebrale superioare 

De reţinut 

• vecinatatea orbitei si a nervului optic cu sinusurile 

• importanta endoteliului cornean in chirurgia cataractei

• structura microscopică a cristalinului (pentru înţelegerea chirurgiei cataractei) 

• retina este transparenta până la celulele fotoreceptoare 

• alcatuirea unitatilor fotoreceptoare pentru conuri şi bastonase 

Întrebări tip pentru testul de anatomie de oftalmologie: 

Care sunt raporturile de vecinătate ale orbitei? 

Desenaţi o secţiune antero-posterioară prin globul ocular. 

2.Funcţia vizuală 

Ochiul este unul dintre cele mai importante organe de simţ deoarece 80% din informaţia 

din mediu este primită şi prelucrată de analizatorul vizual. Înţelegerea mecanismelor de formare a 

senzaţiei vizuale este esenţială pentru pregătirea medicului. 


Cum se formeaza senza ia vizuală: refractia luminii si trecerea ei prin mediile transparente 

oculare --- transformarea luminii in impuls nervos la nivelul celulelor fotoreceptoare --- 

transmiterea informatiei de-alungul nervului optic si a cailor vizuale --- prelucrarea informatiei la 

nivelul scoartei occipitale 

-Senzatia de lumina (definitie, elemente, examinare, patologie) 

-Senzatia de forma (definitie, elemente, examinare, patologie) 

-Senzatia de culoare (definitie, elemente, examinare, patologie) 

Studentul va asista la urmatoarele demonstraţii practice: 

• determinarea acuitatii vizuale la distanta si la aproape 

• determinarea campului vizual in perimetrie cinetica si statica 

• determinarea perceptiei cromatice 


• determinarea acuitatii vizuale 

• interpretarea campului vizual cinetic 

De reţinut: 

• Acuitatea vizuală exprimă funcţia regiunii maculare 

• Câmpul vizual exploreaza retina in afara regiunii maculare (periferica) 

• Singurul scotom fiziologic este pata oarbă

Întrebări tip pentru examenul scris de oftalmologie: 

• Ce intelegeti prin acuitate vizuala 0,2? 

• Ce este si cum se produce scotomul fiziologic? 

3.Refrac ia oculară 

i viciile de refrac ie 

Viciile de refractie reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii intalnite in practica 

curentă oftalmologică. Cel mai intâlnit viciu de refrac ie este hipermetropia (intalnit inca de la 

nastere) , urmat de miopie si astigmatism. 

In general viciile de refractie determina tulburari functionale , iar in cazul celor unilateral, 

netratate, pot genera ambliopie. Din acest considerent , medical de familie este bine sa indice un 

consult oftalmologic cat mai precoce in viata copilului (2,5-3 ani) si mai ales la cei cu 

antecedente heredocolaterale. 

Corectia viciilor de refractie trebuie facuta cat mai precoce pentru asigurarea functionalitatii 

globilor ocular. 


• Definitia refractiei oculare 

• Metode de examinare a refractiei oculare ( subiective , obiective) 

• Lentile aeriene ( tipuri, efectul lor, puterea de refractie) 

• Lentile de contact( tipuri, indicatii) 

• Refractia oculara statica ( definitie, tulburarile refractiei oculare statice- sferice, astigmice 

– definitie, tablou clinic, forme, evolutie, complicatii, tratament) 

• Refractia oculara dinamica /acomodatia ( definitie, parametrii, tulburarile acomodatieitipuri, 

tablou clinic, evolutie, complicatii, tratament) 

• Anizometropia (definitie, tratament) 

Studentul va asista la urmatoarele demonstratii practice: 

• Metode de examinare a refractiei oculare: 

o Subiective (ex. tehnica Donders) 

o Obiective (refractometrie, astigmometrie, schiascopie, dioptronometrie, 

oftalmoscopie) 

• Notiuni despre lentilele aeriene (recunoasterea lentilelor, masurarea puterii dioptrice a 

lentilelor) 

• Vizionarea de operatii de corectie a viciilor de refractive (inregistrari video, CD) 

Studentul va 

ti să efectueze:

• Examinarea subiectiva a refractiei oculare 

De re inut: 

• Viciile de refractie sunt reprezentate de : miopie, hipermetropie si astigmatism 

• Se recomanda diagnosticarea cat mai precoce a tulburarilor de refractie si corectia 

acestora 

• Corectia viciilor de refractie se face cu lentile aeriene, lentile de contact sau chirurgical 

(laser Excimer, implante fachice, chirurgie refractiva a cristalinului) 

• Presbiopia reprezinta tulburarea fiziologica a acomodatiei, aparand dupa varsta de 40-45 

ani. 

Intrebari tip pentru examenul scris de oftalmologie: 

1. In hipermetropie imaginea se formeaza: 

a. Pe retina 

b. In spatele retinei 

c. In fata retinei 

Răspuns: b 

2.Corectia miopiei se face cu : 

a. Lentile sferice convergente 

b. Lentile sferice divergente 

c. Lentile de contact 

Răspuns: b, c 

4.Strabismul şi tulburările vederii binoculare 

Vederea binoculară (VB) reprezintă o funcţie complexă constând din elaborarea la nivelul 

scoarţei cerebrale a unei imagini unice în urma recepţionării şi prelucrării imaginilor separate 

recepţionate de cei doi ochi. Este o funcţie importantă care conferă calitate vederii. Strabismul 

este cea mai frecventă cauză de tulburare a vederii binoculare. Pe lângă prejudiciul estetic pe 

care-l produce, strabismul determină şi importante tulburări funcţionale. Ne tratate corespunzător 

şi la timp aceste tulburări de vedere vor persista întreaga viaţă. 


-Noţiuni de anatomie a sistemului oculomotor (muşchii,traiectorie, inervaţie) 

-Mişcările globului ocular: ducţii,versii, vergenţe 

-Acţiunea muşchilor oculomotori (acţiunea muşchilor orizontali,acţiunea muşchilor verticali, 

acţiunea muşchilor oblici). 

-Condiţiile dezvoltării VB normale (integritatea sistemului motor al ochiului, integritatea

anatomică şi dioptrică a ochiului, camp visual binocular, corespondenţă retiniană normal) 

-Fiziopatologia VB 

• Neutralizarea patologică 

• Corespondenţa retiniană normală. 

• Ambliopia (definiţie, clasificare) 

-Etiologia strabismelor 

• Factori optici 

• Factori anatomici 

• Factori senzoriali 

• Factori neurogeni 

-Examinarea pacienţilor strabici: 

• Statica şi dinamica ocular (cover-test, aprecierea reflexului luminous, cove-test prismatic, 

examinarea mişcărilor oculare) 

• Examinarea tulburărilor senzoriale (ex. acuităţii vizuale,ex.vederii binoculare) 

-Clasificarea strabismelor 

-Clinica strabismelor 

• Clinica strabismelor paralitice 

• Clinica strabismelor neparalitice(concomitente) 

• Noţiuni clinice despre heteroforii 

• Clinica insuficienţei de convergenţă 

• Noţiuni clinice despre nistagmus 

-Tratamentul strabismelor şi a tuburărilor funcţionale din strabism 

o Tratamentul optic-prescrierea corecţiei optice- 

• Tratamentul pleoptic-tratamentul ambliopieio 

Tratamentul ortoptic-exerciţii pentru restabilirea VB normaleo 

Tratamentul cu toxină botulinică 

o Tratamentul chirurgical 


• Examinarea acuităţii vizuale la copil 

• Examinarea deviaţiei strabice 

o cover-test 

o măsurarea deviaţiei strabice prin cover-testul prismatic 

o examinarea deviaţiei strabice prin aprecierea reflexelor luminoase corneene 

• Examinarea mişcărilor globului ocular 

• Examinarea vederii binoculare (ex. la sinoptofor, utilizarea stereotestelor) 

• Se vor face vizionări de operaţii de strabism (înregistrări video) 


• Examinarea acuităţii vizuale la copil 

• Examinarea deviaţiei strabice 

• Examinarea deviaţiei strabice prin aprecierea reflexelor luminoase corneene 

• Examinarea mişcărilor globului ocular 

• Examinarea reflexului roşu corneean

De reţinut 

• Strabismul nu reprezintă numai o problemă estetică ci şi una funcţională importantă. 

• Tratamentul strabismului nu trebuie să se rezume doar la corectarea deviaţiei strabice şi va fi 

complectat cu tratamentul tulburărilor funcţionale. 

• Tratamentul tulburărilor funcţionale este eficient până la vârsta de 6-7 ani când copilul 

devine “adult”din punct de vedere strabologic 

• Tratamentul strabismului este cu atât mai eficient cu cât este efectuat mai precoce. Nu este 

necesară amânarea primului consult oftalmologic până la trei ani în speranţa colaborării 

copilului-mijloacele actuale de examinare a copilului permit examinarea sa şi în perioada 

preverbală. 

• Chirurgia strabismului la adolescent şi adult este marcată de pericolul apariţiei diplopiei, de 

aceea nu este recomandabil ca tratamentul chirurgical al strabismului să fie amânat după 

vârsta de 10-15 ani. 

• Strabismul poate masca uneori o afecţiune organică oculară a copilului:retinoblastom atrofie 

de nerv opti,cicatrici corioretiniene. 

• Strabismul cu debut tardiv sau la adult poate să trădeze o afecţiune neurologică:tumoră 

intracraniană, accident vascular cerebral, scleroză în plăci. În toate aceste situaţii sunt 

necesare explorări complementare pentru a exclude o asemenea patologie. 


1. Strabismul convergent este favorizat de următoarele tulburări de refracţie: 

a. miopie 

b. hipermetropie 

c. astigmatism 

Răspuns: b 

2. Ambliopia se tratează prin: 

a. ocluzia ochiului fixator 

b. ocluzia ochiului deviat 

c. exerciţii ortoptice 

Răspuns: a, c 

5.Patologia orbitei 

Patologia orbitei poate fi de cauza locala sau generala.Cel mai frecvent semn de afectare 

orbitara este protruzia globului ocular sau exoftalmia. 

Prezenta sindromului exoftalmic presupune o serie de examinari complementare pentru 

stabilirea cauzei. Astfel pentru diagnosticul de certitudine sunt necesare examinari ale unor 

specialitati inrudite (neurologie, neurochirurgie, endocrinologie) 


• Notiuni de anatomie a orbitei ( pereti ososi, continut)

• Metode de examinare ale orbitei (inspectie, palpare, ascultatie, exoftalmometrie, explorari 

radiologice) 

• Semiologia orbitei ( simptome- tulburari de vedere,durere, diplopie ; semne- modificari de 

protruzie, limitarea miscarilor oculare, semne oftalmoscopice, semne de paralizie 

oculomotorie, sindrom meningeal) 

• Forme clinice de exoftalmie (inflamatorie, parazitara, tumorala, vasculara) 

• Diagnosticul diferential al sindromului exoftalmic 

• Procese inflamatorii ale orbitei (pereti ososi, tesut celuloadipos, sistem venos orbitocavernos, 

capsula Tenon,system muscular ) - etiologie, tablou clinic, evolutie, complicatii, 

tratament 

• Pseudotumori inflamatorii ale orbitei ( etiologie, tablou clinic, evolutie, tratament) 

• Orbitopatia Graves ( etiologie, tablou clinic, evolutie, tratament) 

• Tumorile orbitale ( clasificare: primare, dobandite-metastatice, secundare ; tablou clinic, 

prognostic, tratament) 

Studentul trebuie să asiste la urmatoarele demonstra ii practice: 

• Inspectia orbitei ( exoftalmia axiala sau lateral, enoftalmie) 

• Palparea orbitei (reductibilitate, elasticitate) 

• Ascultatia orbitei 

• Exoftalmometria orbitei ( ex.exoftalmometru) 

Studentul trebuie să 

tie să efectueze: 

• Inspectia orbitei 

• Palparea orbitei 

• Exoftalmometria orbitei 

De retinut: 

• Orice modificare de protruzie a globului ocular presupune efectuarea investigatiilor pentru 

stabilirea etiologiei 

• Exoftalmia poate fi unilateral( cauza locala) sau bilateral ( cauza generala) 

• Retractia de pleoapa superioara este primul semn al oftalmopatiei Graves 

• Tratamentul in cazul patologiei orbitare este in stransa legatura cu etiologia bolii 

Intrebari tip pentru examenul scris de oftalmologie: 

1. Exoftalmia de tip inflamator este: 

a. Elastica 

b. Dureroasa 

c. Nedureroasa 

d. Axiala 

e. Laterala 

f. Reductibila

g. Ireductibila 

2. Exoftalmia unilaterala apare in : 

a. Osteoperiostite 

b. Boala Basedow 

c. Tromboflebita de sinus cavernos 

d. Tumori orbitare 

e. Pseudotumori inflamatorii ale orbitei 

f. Varice orbitare 

6.Aparatul lacrimal 

Aparatul lacrimal are rol important în asigurarea protecţiei şi nutriţiei polului anterior al 

globului ocular, prin acestea contribuind la asigurarea funcţiei vizuale. Aparatul lacrimal este 

format din două componente : 

- glandele lacrimale – secretă lacrimile 

- căile lacrimale – cu rol în drenarea lacrimilor. 

Atât glandele lacrimale cât şi căile lacrimale pot prezenta diverse afecţiuni, în special de tip 

inflamator. 


• Noţiuni de anatomie a aparatului lacrimal (glande lacrimale, componentele căilor lacrimale) 

• Examinarea pacienţilor cu afecţiuni ale aparatului lacrimal : 

- glandele lacrimale ( inspecţie, palpare) 

- secreţia lacrimale (test Schirmer , test de ruptură a filmului lacrimal) 

- căile lacrimale (spălătura căilor lacrimale) 

• Semnele şi simptomele afecţiunilor glandelor lacrimale şi ale căilor lacrimale 

• Etiologia, complicaţiile afecţiunilor glandelor lacrimale şi ale căilor lacrimale 

• Metodele imagistice şi examinările complementare necesare pentru diagnostic pozitiv şi 

diferenţial 

• Tratamentul afecţiunilor aparatului lacrimal 

- Tratamentul medical 

- Sondajul căilor lacrimale 

- Tratamentul chirurgical 


• Examinarea pacienţilor cu afecţiuni ale aparatului lacrimal 

• Testul Schirmer , testul de ruptură a filmului lacrimal 

• Examinarea ecografică a pacienţilor cu dacrioadenite 

• Spălătură, sondaj de căi lacrimale 

• Se vor face vizionări de operaţii adresate afecţiunilor glandelor lacrimale sau căilor 

lacrimale (înregistrări video)


• Examinarea clinică a pacienţilor cu afecţiuni ale aparatului lacrimal 

o palpare, inspecţie 

• Efectuarea testului Schirmer, testului de ruptură a filmului lacrimal 

• Efectuarea dilatării punctului lacrimal cu dilatatorul conic de punct lacrimal 

De reţinut 

• Dacrioadenitele cornice apar în general în afecţiuni cu leziuni limfogranulomatoase 

• Secreţia purulentă este principalul semn în dacriocistita congenitală 

• Dacriocistita congenitală se tratează prin sondajul căilor lacrimale 

• Lăcrimarea pe un ochi fără congestie este semn principal în dacriocistita adultului 

• Dacriocistita adultului se tratează chirurgical 


1. Testul Schirmer este util pentru : 

a. examenul cantitativ al secreţiei lacrimale 

b. examenul calitativ al secreţiei lacrimale 

c. examenul dezepitelizărilor corneene 

Răspuns: a 

2. Etiologia dacrioadenitei acute este : 

a. infecţiile de focar 

b. traumatisme deschise ale glandei 

c. sarcoidoza 

d. boala Hodgkin 

e. infecţii de vecinătate. 

f. mononucleoza infecţioasă 

Răspuns: a,b,e 

7.Afecţiunile pleoapelor 

Cunoaşterea afecţiunilor palpebrale este importantă pentru student şi medicul de familie în 

primul rând având în vedere frecvenţa mare a acestor afecţiuni şi de asemenea, pentru că 

tratamentul multor boli ale pleoapelor nu necesită cunostiinţe de specialitate şi pot fi tratate de 

către medicul generalist. 


• Anatomia pleoapelor (structură, glandele palpebrale, vascularizaţie, inervaţie) 

• Anomaliile congenitale ale pleoapelor(ptoza palpebrală, epicantul, colobomul palpebral, 

blefarofimoza: recunoaşterea acestora) 

• Afecţiunile virotice al epleoapelor:zona zoster palpebrală (aspect clinic,tratament) 

• Bolile marginii libere a pleoapelor 

- Blefaritele 

- forme clinice (eritematoasă, scuamoasă, ulcerativă)

- evoluţie 

- complicaţii 

- tratament 

- Trichiaza 

- Orgeletul extern 

- aspect clinic 

- evoluţie 


- tratament 

• Bolile tarsului 

- Orgeletul intern 


- evoluţie 


- tratament 

- Şalazionul 


- evoluţie 


- tratament 

• Deviaţile palpebrale 

- Entropionul 

- forme clinice: entropionul congenital, entropionul spastic 

- tratament 

- Ectropionul 

- forme clinice: ectropionul paralitic, ectropionul spastic, ectropionul senil, 

ectropionul cicatricial 

- tratament 

• Tumorile palpebrale 

- Congenitale: nevromul plexiform, chistul dermoid, hemangiomul, nevii pigmentari 

- Dobândite: 

- Epiteliomul(carcinomul) palpebral : aspect clinic, evoluţie, complicaţii, tratament 

- Melanomul malign palpebral: aspect clinic, tratament 

- Adenocarcinomul palpebral: aspect clinic, tratament 


• Examinarea pleoapelor (întoarcerea pleoapelor pe întorcătorul de pleoape Desmares) 

• Toaleta pleoapelor 

• Masajul marginii libere a pleoapelor 

• Examinarea unui orgelet, a unei blefarite, şalazion, trichiază, epiteliom palpebral 

• Sutura unei plăgi palpebrale 

• Urmărirea unui film video cu operaţii de repoziţionare a pleoapelor, extirparea unui 

şalazion sau a unei tumori palpebrale 


• Examinarea pleoapelor (întoarcerea pleoapelor pe întorcătorul de pleoape Desmares) 

• Toaleta pleoapelor 

• Masajul marginii libere a pleoapelor

De reţinut 

• Blefaritele sunt afecţiuni cronice şi recidivante, apar cel mai frecvent pe un teren 

constituţional cu tegumente deschise şi seboreice. Tratamentul trebuie repetat periodic. 

• Blefatitele sunt un teren propice pentru apariţia orgeletelor şi şalazioanelor. 

• Orgeletul incorect tratat conduce de obicei la apariţia şalazionului. 

• Orgeletele recidivante pot ascunde un adenocarcinom al marginii libere palpebrale 

• Chirurgia palpebrală este o chirurgie delicată deoarece presupune respectarea regulilor de 

chirurgie reconstructivă în scopul evitării apariţiei ectropionului cicatricial, a cicatricilor 

aderente conjunctivale sau a obstrucţiei canaliculelor lacrimale. 


1. Enumeraţi formele clinice de blefarită 

2. Şalazionul este o inflamaţie a 

a. marginii libere palpebrale 

b. glandelor Zeiss 

c. glandelor Meibomius 

Raspuns: c. 

8.Conjunctiva 

♦ Tabla de materii: 

1. Definiţia conjunctivitei 

2. Conjunctivitele infecţioase 

3. Forme particulare de conjunctivite infecţioase: ophthalmia neonatorum, 

conjunctivita de piscină, conjunctivita trachomatoasă 

4. Conjunctivitele alergice 

♦ Obiective educationale 

o Ce trebuie să ştie 

− Esenţial: recunoaşterea congestiei conjunctivale de tip periferic, 

diagnosticarea conjunctivitei (simptome, semne), diagnosticul 

diferenţial cu celelalte cauze principale de ochi roşu (keratita, 

iridociclita, glaucomul acut), profliaxia şi principiile de tratament în 

conjunctivite, recunoaşterea pacienţilor cu ochi roşu care trebuie trimişi 

de urgenţă la oftalmolog. 

− Important: diferenţierea etiologică a conjunctivitelor: infecţioase 

(virale, bacteriene), alergice; compliaţiile conjunctivitelor. 

− Util: profilaxia conjunctivitei nou-născutului, conjunctivita de piscină. 

− Facultativ: conjunctivita trachomatoasă 

o Ce trebuie să facă 

− Să observe: examenul biomicroscopic al conjunctivei, îndepărtarea 

corpilor străini conjunctivali, îndepărtarea pseudomembranelor de pe 

suprafaţa conjunctivei palpebrale. 

− Să facă personal, individual sau în echipă: instilaţii de coliruri, 

examenul obiectiv topografic al conjunctivei (inclusiv întoarcerea

pleoapei superioare şi inferioare), coloraţia cu fluoresceină şi 

interpretarea sa. 

♦ Schema succintă a capitolului: 

1. Definiţia conjunctivitei: inflamaţia conjunctivei 

2. Conjunctivita infecţioasă 

• Simptome: 

- Disconfort, înţepături oculare, senzaţie de „nisip în ochi” 

- AV nu este afectată, apare cel mult înceţoşarea vederii (datorită secreţiilor conjunctivale), 

care se ameliorează la clipit. 

- Virale: simptome sistemice (stare generală alterată, febră, simptome respiratorii) 

- Istoric: contact cu persoane afectate 

• Semne: 

- Congestia conjunctivală periferică (superficială) 

- Secreţii conjunctivale: seroase (virală), purulente (bacteriană) 

- Cruste pe marginile libere palpebrale 

- Limfadenopatie crevicală (virală) 

• Complicaţii: 

- conjunctivita virală: infiltrate corneene subepiteliale, cu fotofobie persistentă 

- conjunctivita bacteriană: ulcer cornean, pseudomembrane pe suprafaţa conjunctivei 

palpebrale → ulceraţii ale conjunctivei palpebrale → cicatrici conjunctivale. 

• Tratament: 

- spălarea secreţiilor conjunctivale cu ser fiziologic/ apă fiartă şi răcită 

- instilaţii de coliruri cu antibiotice şi antiinflamatorii 

- seara, înainte de culcare: unguente cu antibiotice şi antiinflamatorii 

- ochiul nu se pansează 

- limitarea extinderii bolii: prosop personal, spălarea frecventă a mâinilor 

3. Forme particulare de conjunctivite infecţioase 

3.1. Ophtalmia neonatorum (conjunctivita gonococică a nou-născutului) 

- Etiopatogenie: gonococul poate infecta conjunctiva nou-născutului, prin: 

- transmiterea de la mamă în momentul naşterii/înainte de naştere (ruptura 

prematură a membranelor) 

- contaminarea de la obiectele învecinate 

- Tablou clinic: 

- faza de infiltraţie: congestie conjunctivală de tip periferic, intensă, edem 

exprimat al conjunctivei (chemozis) 

- faza de pioree: secreţii purulente abundente 

- faza de rezoluţie: remisia semnelor 

- Dg. diferenţial: conjunctivita purulentă a nou-născutului, produsă de Chlamydozoon 

oculo-genitalis – criterii: 

- momentul debutului: prima săpt. – gonococ; a doua săpt. - Chlamydozoon 

oculo-genitalis 

- ex. în frotiu al secreţiei conjunctivale: diplococi (gonococi), incluzii 

intracelulare (Chlamydozoon oculo-genitalis). 

- Complicaţii: ulcer cornean → perforaţie → endoftalmită, pierderea funcţiei vizuale sau a 

globului ocular (în cazuri f. severe) 

- Profilaxie: 

- tratarea infecţiilor genitale ale mamei, pe parcursul sarcinii 

- procedeul Crédé: instilarea câte unei picături de nitrat de argint, imediat după 

naştere, în fiecare ochi 

- Tratament:

- spălarea abundentă a secreţiilor conjunctivale cu ser fiziologic (este interzisă 

stagnarea puroiului pe suprafaţa corneei) 

- instilaţii cu coliruri antibiotice, în ritmul dictat de refacerea secreţiilor 

purulente conjunctivale 

- antibioterapie sistemică 

3.2. Conjunctivita de piscină 

- Etiopatogenie: agentul etiologic este Chlamydozoon oculo-genitalis, infectarea conjunctivei 

producându-se cu ocazia unei băi în piscina contaminată. 


- apare după o perioadă de incubaţie de 8 – 10 zile, unilateral, se bilateralizează 

după alte 8 – 10 zile 

- caracteristic: foliculi pe suprafaţa conjunctivei palpebrale (noduli albi-gălbui), 

congestie conjunctivală de tip periferic. 

- Tratament: coliruri cu antibiotice cu spectru larg 

3.3. Conjunctivita trachomatoasă 

- Etiologie: Chlamydia trachomatis, eradicată în aproape toată lumea: excepţie - Africa 

- Tablou clinic – caracteristic: 

- foliculi pe suprafaţa conjunctivei palpebrale care se sparg la întoarcerea pleoapei, 

eliberând un conţinut gelatinos 

- panus: membrană vascularizată care invadează corneea, întotdeauna de la ora 12. 

- Complicaţii: 

- orbire, prin cicatrizarea corneei 

- entropion, prin cicatrizarea conjunctivei 

- simblefaron, prin cicatrizarea conjunctivei: aderenţe între conjunctiva palpebrală şi cea 

bulbară 

- ochi uscat, prin cicatrizarea glandelor lacrimale accesorii din structura conjunctivei şi a 

ductelor glandei lacrimale principale. 

- Tratament: coliruri cu sulfamide 

4. Conjunctivita alergică 

Tablou clinic: forme clinice 

Acută 

- Are un debut brusc 

• Simptomele “cheie” sunt: pruritul, edemul palpebral şi edemul conjunctival (chemozis) 

• Cel mai frecvent: la copii, după expunerea la polen sau la alţi alergeni 

• Reacţia se calmează spontan, în câteva ore 

• Altă circumstanţă: ca răspuns la medicaţia oftalmologică topică. 

Sezonieră şi perenă 

• Sezonieră (în contextual unei încărcături crescute cu polen a mediului ambiant): 

- prurit ocular uşor/moderat 

- congestie oculară de tip periferic 

- secreţii conjunctivale apoase 

- papile conjunctivale hipertrofiate. 

• Perenă: 

- aceleaşi simptome şi semen 

- declanşată de alţi alergeni: praful de casă → nu are o evoluţie sezonieră. 

• Tratament: 

- vasoconstrictoare/antihistaminice topic 

- antihistaminicele sistemic: în puseu acut /profilactic. 

- cazuri severe: steroizi topic. 

Conjunctivita alergică cronică 

• Subcategorii:

- vernală: copii 

- atopică: adulţi 

- giganto-papilară: răspuns alergic la un corp străin care irită cronic conjunctiva (exemplu: 

lentilele de contact). 

• Cauza: expunerea repetată la alergen, pe fondul unei disfuncţii a sistemului imun. 

Exacerbarea sezonieră este o caracteristică. 

• Tablou clinic: 

- prurit, arsuri, înţepături oculare 

- congestie oculară bilaterală 

- secreţie mucoasă, vâscoasă 

- papile conjunctivale “gigante”, situate mai ales sub pleoapa superioară. 

• Complicaţii: papilele hipertrofiate → ulcerarea şi infiltrarea porţiunii superioare a corneei 

• Tratamentul - similar cu cel al conjunctivitei sezoniere, dar steroizii topic sunt necesari 

mai frecvent. 

Scenariu clinic 

• Istoric: - 48 ani, sex feminin, OS: inflamat, lăcrimos, de două zile 

- înceţoşarea discretă a vederii, disconfort ocular 

- OD: asimptomatic 

- fără antecedente patologice oculare 

• Diagnostic probabil? 

Conjunctivita acută infecţioasă – argumente: 

- ochi roşu, nedureros (senzaţie de disconfort, nu durere propriu-zisă) 

- păstrarea acuităţii vizuale în limite normale (doar înceţoşarea discretă a vederii, 

explicabilă prin prezenţa secreţiilor) 

- ochi lăcrimos 

- absenţa antecedentelor oculare 

• Tratament? 

- spălarea secreţiilor conjunctivale cu ser fiziologic/apă fiartă şi răcită 

- instilaţii cu antibiotice (ziua): tobramicină, cloramfenicol, gentamicină, netilmicină 

- aplicarea de unguente cu antibiotice (noaptea) 

• A revenit conform planificării: 3 zile 

- OS : evoluţie favorabilă 

- OD: aceleaşi simptome 

- AVAO = 10/10 

- Secreţie seroasă abundentă 

- Corneea clară 

• Diagnostic? 

Conjunctivita acută virală – argumente: 

- secreţia conjunctivală este seroasă 

• Ce argumente sugerează că nu este o afecţiune care să ameninţe vederea? 

- Acuitatea vizuală normală 

• Enunţaţi 6 cauze de ochi roşu: 

- conjunctivita acută 

- keratita herpetică 

- glaucomul acut 

- iridociclita 

- hemoragia subconjunctivală 

- ochiul uscat 

Care pacienţi cu ochi roşu trebuie trimişi de urgenţă la oftalmolog? 

Cei cu vederea afectată

9.Corneea 

Corneea reprezintă partea anterioară transparentă a învelişului fibros al globului ocular. 

Corneea este lipsită de vase sanguine, nutriţia sa făcându-se prin reţeaua perilimbică şi din 

umorul apos . 

Corneea poate fi examinată la lumina zilei şi în camera obscură. 

Afecţiunile corneei sunt reprezentate în principal de procesele inflamatorii (cheratite), 

distrofice, cicatriciale si ectaziile corneene. 

Cheratitele se clasifică în exogene şi endogene. 

Cheratitele exogene sunt fie complicaţii apărute în evoluţia unei conjunctivite sau reprezintă 

infecţii primitive corneene (ulcerul corneean serpiginos). Debutează întotdeauna în straturile 

superficiale. 

Cheratitele endogene sunt produse de agenţi patogeni care ating corneea pe cale circulatorie, 

nervoasă sau umorală. Unele sunt superficiale (herpes simplu corneean), altele evoluează în 

straturile profunde (cheratite parenchimatoase sau interstiţiale). 

Distrofiile corneene cuprind o serie de afecţiuni corneene degenerative în care pe prim plan 

se situează tulburările de inervaţie şi anomaliile metabolice, fără nici o atingere iniţială 

infecţioasă microbiană, virală sau micotică 

Cicatricile corneene sunt modificări definitive ale transparenţei corneene survenite în urma 

unor procese distructive ce au interesat mai mult decât epiteliul corneean. 

Keratoconusul este o deformare conica centrala,de obicei bilaterala, a corneei cu opacifieri 

parenchimatoase si scadere in grosime a acesteia.Este cea mai des intalnita modificare de forma a 

corneei. 


• Notiuni de anatomie si fiziologie a corneei 

• Examinarea pacientilor cu patologie corneeana 

• Clasificarea afectiunilor corneene 

• Etiopatogenia bolilor corneene 

• Manifestari clinice in afectiunile corneei 

• Tratamentul local si general al afectiunilor corneene 


-Examinarea pacientului 

• Examenul acuităţii vizuale 

• Examinarea corneei la lumina zilei 

• Biomicroscopie 

• Coloratia cu fluoresceina 

• Testarea sensibilitatii corneene 

-Se vor prezenta imagini cu patologie corneeana


• Examinarea acuităţii vizuale 

• Examinarea polului anterior la biomicroscop 

• Coloratia cu fluoresceina 

De retinut 

• Orice leziune superficiala a corneei se evidentiaza folosind coloratia cu fluoresceina. 

• Bolile corneene(mai ales cele superficiale se insotesc de semne reactionale intense 

(lacrimare,blefarospasm,fotofobie). 

• Toate bolile corneene in care exista leziuni superficiale se vor trata dupa formula: 

antibiotice,epitelizante,dilatare,pansament ocular. 


1.Cheratita neuroparalitică apare: 

A. in ectropionul cicatricial 

B. in colobomul palpebral 

C. în urma întreruperii ramurii oftalmice a nervului trigemen 

D. in exoftalmia pronunţată 

E. in paralizia facială 

Răspuns: C 

2.In ulcerul corneean se administreaza: 

A. ungvente epitelizante 

B. instilatii cu corticosteroizi 

C. midriatice 

D. miotice 

E. instilatii cu antibiotice 

Răspuns: A,C,E 

10.Sclera 

Sclera este parte a tunicii externe a globului ocular, cu rol important în asigurarea protecţiei 

structurilor intraoculare prin rezistenţa sa mecanică. Afecţiunile sclerei pot produce tulburări 

serioase ale funcţiei oculare şi chiar pot ameninţa integritatea morfologică a globului ocular, prin 

subţierea scelrei şi prin apariţia de perforaţii ale peretelui ocular . 


• Noţiuni de anatomie a sclerei (orificii, zone de minimă rezistenţă, raporturi cu celelalte 

structuri oculare). 

• Clasificarea scleritelor şi episcleritelor , formele clinice ale acestora 

• Semnele şi simptomele afecţiunilor sclerei şi episclerei 

• Etiologia, complicaţiile afecţiunilor sclerei şi episclerei 

• Diagnosticul diferenţial al afecţiunilor sclerei şi episclerei 

• Analizele de laborator , metodele imagistice şi examinările complementare necesare

pentru diagnostic pozitiv şi diferenţial 

• Examinarea pacienţilor cu afecţiuni sclerale şi episclerale : 

o Testul la adrenalină 

o Accentuarea simptomelor la mişcările oculare 

• Tratamentul afecţiunilor sclerei şi episclerei 

o Tratamentul medical 



• Examinarea pacienţilor cu afecţiuni sclerale şi episclerale 

• Testul la adrenalină 

• Examinarea ecografică a pacienţilor cu sclerite posterioare 

• Se vor face vizionări de operaţii de plastii de întărire ale sclerei (înregistrări video) 


• Examinarea pacienţilor cu afecţiuni sclerale şi episclerale 

• Efectuarea testului la adrenalină 

• Examenul motilităţii oculare (accentuarea simptomelor) 

• Examenul acuităţii vizuale, tensiunii intraoculare (inclusiv digital) 

De reţinut 

• Scleritele pot produce alterări grave ale funcţiei vizuale şi chiar infirmităţi 

• Afecţiunile sclerei şi episclerei sunt frecvente în cadrul afecţiunilor de tip reumatismal 

• Tratamentul medical al afecţiunilor sclerei şi episclerei se bazează pe corticoterapie locală şi 

generală. 

• Nu trebuie neglijat tratamentul afecţiunilor generale care determină apariţia acestor afecţiuni 

• Tratamentul chirurgical este necesar în cazul ectaziilor sclerale şi a complicaţiilor (cataractă, 

dezlipire de retină, glaucoma, etc.) 


1. Diagnosticul diferenţial al episcleritei se face cu : 

a. ulcerul corneean 

b. conjunctivita 

c. uveita anterioară 

d. celulita orbitară. 

Răspuns: b,c 

2. Sclerita posterioară se caracterizează prin: 

a. limitarea mişcărilor oculare 

b. apariţia de arii avasculare episclerale 

c. scăderea acuităţii vizuale 

d 

e 

edem papilar 

chemozis conjunctival 

Răspuns: c,d,e

11.Uveea 

Uveea este foarte importantă pentru buna funcţionare a globului ocular: participă la 

focalizarea imaginii prin reglarea diametrului pupilar- orificiu în iris-, asigură nutriţia cristalinului 

(prin umoarea apoasă) şi a retinei (prin coroidă). Inflamaţiile uveale sunt dintre cele mai 

frecvente cauze de suferinţă oculară, în general apar în contextul unei boli generale şi prin 

complicaţiile şi sechelele lor sunt adeseori invalidante. De aceea aceste afecţiuni sunt un exemplu 

bun de intricare a mai multor specialităţi medicale. 


• Anatomia uveei 

• Inflamatiile uveei: 

o Uveite anterioare, 

o Uveite posterioare 

o Oftalmia simpatică 

• Melanomul malign coroidian 

• Deosebirea intre uveita exogenă si cea endogenă 

• Diagnosticul diferential al ochiului roşu 

• Cauze frecvente de uveite endogene 

• Complicatiile uveitelor 

• Recunosterea tipurilor de congestie conjunctivală 


• Prezentare de caz de uveită 

• Prezentare de fotografii cu boli uveale 


• Examenul la lumina zilei a polului anterior 

• Anamneza pacientului cu uveită 

• Recunoşterea congestiei conjunctivale de tip periferic, respectiv de tip pericheratic 

De reţinut: 

• Uveitele endogene se produc prin mecanism imun si sunt de obicei expresia oculara a unei 

boli generale. 

• Uveitele endogene sunt recidivante si se complica frecvent cu cataracta sau glaucom. 

• Diagnosticul diferenţial al ochiului roşu trebuie făcut între conjunctivită, cheratită, 

iridociclită şi glaucom acut. 


1. Pacient cu ochi rosu, durere oculara accentuata nocturn, scaderea acuităţii vizuale, mioză. 

Dg probabil:

a. conjunctivită acută 

b. glaucom acut 

c. uveită acută. 

Raspuns: c 

2. Pacient cu ulcer cornean neperforant prezintă hipopion. Dg probabil: 

a. uveită acută endogenă 

b. uveită acută exogenă septică 

c. uveită acută exogenă toxică 

Raspuns: c 

12.Pupila 

Pupila este un orificiu circular, aşezat în centrul irisului. In condiţii normale ea este unică, 

neagră, centrală (uneori uşor descentrată inferonazal), rotundă, regulată şi cu un diametru egal la 

cei doi ochi, având la lumina zilei o mărime între 2-4 mm. 

Pupila influenţează acuitatea vizuală prin dozarea cantităţii razelor de lumină ce pătrund în 

ochi, reduce la minimum aberaţiile de sfericitate ale mediilor refringente prin micşorarea 

deschiderii sistemului optic şi favorizează circuitul umorului apos prin asemănarea acţiunii sale 

cu acea a unei valve hidrodinamice 


Notiuni de anatomie si fiziologie ale pupilei 

Notiuni de dinamica pupilara 

• Reflexul pupilar fotomotor direct si indirect (consensual) 

• Reflexul pupilar la vederea de aproape 

Reflex pupiloconstrictor sinergic cu acomodaţia. 

Reflex pupiloconstrictor sinergic convergenţei. 

Metode de examinare 

• Examinarea la lumina zilei 

• Examinarea în camera obscură 

Patologia pupilei 

Tulburări ale staticii pupilare 

• Modificări de culoare 

• Modificări de formă 

• Modificări de poziţie 

• Modificări ale diametrului pupilar 

Tulburări ale dinamicii pupilare 

• Rigiditate pupilară amaurotică 

• Rigiditate pupilară absolută 

• Rigiditate pupilară fotomotorie izolată


Examinarea la lumina zilei 

• Examen al staticii pupilare 

culoarea, forma, poziţia, conturul, diametrul (eventual diferenţa între diametrele pupilelor celor 

doi ochi). 

• Examen al dinamicii pupilare 

principalele reflexe pupilare: fotomotor şi reflexul la vederea de aproape. 

Examinarea în camera obscură 

la biomicroscop 

cu oftalmoscopul. 


Examinarea staticii pupilare 

Examinarea reflexelor pupilare: 

• fotomotor direct 

• consensual 

• reflexul la vederea de aproape 

De reţinut 

• In prezenţa unei pupile rigide întrebăm bolnavul dacă a primit medicaţie oculară sau 

sistemică. 

• In cazul unei pupile albe la un copil să ne gândim la posibilitatea exitenţei unei tumori 

maligne intraoculare (retinoblastom)(nuanţă alb-gălbuie) iar la o persoană peste 60 de ani 

la prezenţa unei cataracte (nuanţă albă-brun-cenuşie). 


1.Pupila poate apărea alb-cenuşie 

A. în cataracte 

B. în cazul exudatelor organizate în aria pupilară (ocluzie pupilară) 

C. în cazul hemoragiilor intraoculare 

D. în glaucomul congestiv 

E. în dezlipirile de retină. 

Răspuns: A,B 

2.Rigiditatea pupilară amaurotică 

A. Ochiul are vederea normală 

B. Se caracterizează prin cecitate unilaterală 

C. Se caracterizează prin lipsa reflexului fotomotor direct şi a celui consensual al ochiului 

sănătos provocat de un stimul luminos al ochiului cu cecitatea absolută 

D. Este datorată întreruperii patologice a căilor optice aferente 

E. Se datoreaza întreruperii căilor centrifuge (secţiunea perechii a lll - a) 

Răspuns: B,C,D

13.Patologia cristalinului 

Bolile cristalinului se refera atat la tulburarile de transparenta (cataracte) cat si la deplasarile 

cristaliniene ( subluxatii, luxatii). 

Cataracta reprezinta una dintre cele mai frecvente patologii oculare, putand fi prezenta atat 

la nastere cat si pe parcursul vietii. Este o afectiune care determina scaderea acuitatii vizuale cu 

implicatii asupra calitatii vietii. Singurul tratament eficace este cel chirurgical, prin metoda de 

facoemulsificare cu implantare de cristalin artificial. 

Deplasarile cristalinului pot fi congenitale sau dobandite in contextu unor boli generale sau 

locale . 


• Notiuni de anatomie a cristalinului 

• Fiziologia cristalinului 

• Metode de examinare ale cristalinului ( la lumina zilei, in camera obscura) 

• Semiologia cristalinului ( simptome, semne) 

• Tulburarile de transparenta ale cristalinului- cataracte ( definitie, etiopatogenie, 

clasificare, tipuri de cataracta, tablou clinic , diagnostic diferential, evolutie, complicatii, 

tratament) 

• Deplasarile cristalinului ( congenitale, dobandite, partiale sau totale- etiopatogenie, 

tablou clinic, complicatii, tratament) 

Studentul va asista la următoarele demonstra ii practice: 

• Examinarea cristalinului la lumina zilei 

• Examinarea cristalinului in camera obscura 

• Se vor face vizionari de operatii de cataracta prin facoemulsificare ( CD-uri, inregistrari 

video) 

Studentul va 

ti să efectueze: 

• Examinarea cristalinului la lumina zilei 

De retinut: 

• Cataracta este cea mai frecventa cauza de scadere cronica a acuitatii vizuale la varstnici. 

• In stadiile avansate ale cataractei este determinata culoarea albicioasa a pupilei, numita 

leucocorie. 

• Tratamentul cataractei este chirurgical prin tehnica de facoemulsificare cu implantare de 

cristalin artificial. 

• Cataracta congenitala trebuie operata cat mai precoce pentru evitarea ambliopiei organice


1. Enumerati modalitatile de corectie ale ochiului afac. 

2. Subluxatia de cristalin se caracterizeaza prin : 

a.camera anterioara profunda 

b.camera anterioara inegala ca profunzime 

c. vitros in camera anterioara 

d. iridofachodonezis 

e. cristalin in camera anterioara 

Răspuns: b, c, d 

14.Glaucomul. Tensiunea intraoculară. 

Tensiunea (presiunea) intraoculară reprezintă presiunea exercitată de lichidele intraoculare 

asupra pereţilor globului ocular. Tensiunea intraoculară este rezultatul echilibrului dintre: 

‣ Rata de secreţie a umorii apoase 

‣ Rata de eliminare a umorii apoase. 

Valorile normale ale tensiunii intraoculare sunt situate între 10 şi 21 mmHg, cu o medie de 

16 mmHg. 

Glaucomul reuneşte un grup de stări patologice caracterizate prin: 

‣ Presiune intraoculară crescută 

‣ Alterări ale papilei nervului optic (excavaţie papilară) 

‣ Defecte de câmp vizual. 


• anatomia segmentului anterior, secre ia i căile de scurgere a umorii apoase 

o unghiul iridocornean 

o secre ia umorii apoase – corp ciliar 

o calea trabeculară/uveală 

• valoarea normală i patologică a tensiunii intraoculare 

• metode de măsurare a tensiunii intraoculare 

o metoda palpatorie, tonometria prin indenta ie/ aplana ie 

• triada de diagnostic în glaucom (defini ia glaucomului) 

• clasificarea glaucomului 

În funcţie de aspectul unghiului iridocornean glaucomul poate fi: 

‣ Cu unghi deschis 

‣ Cu unghi închis 

Din punct de vedere etiologic există: 

‣ Glaucom primar – fără afecţiuni oculare preexistente care să afecteze 

unghiul 

‣ Glaucom secundar – afecţiuni oculare preexistente alterează unghiul 

După vârsta de debut există: 

‣ Glaucom dobândit (de tip adult) 

‣ Glaucom congenital 

• Congenital propriu-zis (la naştere) 

• Infantil (0-3ani) 

• Juvenil (3-30ani)

În func ie de evolu ia clinică glaucomul poate fi: 

‣ Acut/Subacut 

‣ Cronic 

• glaucomul primar cu unghi deschis – 

o factori de risc 

o simptome 

o semne 

o tratament: 

• medicamentos (clasele de preparate antiglaucoamtoase) 

• chirurgical (trabeculectomia) 

• glaucomul primar cu unghi închis – 

o factori de risc 

o simptome 

o semne 

• esen ial semnele i simptomele cheie în glaucomul acut – urgen ă 

oftalmologică 

o tratament: 

• medicamentos (sistemic i topic) 

• chirurgical 

• glaucoame secundare – etiologii multiple 

• glaucomul congenital – simptome, semne, tratament. 


• inspec ia globului ocular – evaluarea congestiei oculare (congestie perikeratică în 

glaucomul acut) 

• măsurarea tensiunii intraoculare – metoda palpatorie, tonometria prin indenta ie, 

tonometria prin aplana ie 

• estimarea profunzimii camerei anterioare (studierea distan ei dintre reflexul luminos 

irian i cel cornean sub biomicroscop) 

• perimetrie computerizată – determinarea câmpului vizual 

• oftalmoscopie – estimarea excava iei papilare 

• se vor viziona înregistrări video cu opera ii în glaucom – trabeculectomii. 


• inspec ia globului ocular – evaluarea congestiei oculare (congestie perikeratică în 

glaucomul acut) 

• estimarea tensiunii intraoculare – metoda palpatorie. 

De reţinut: 

• Glaucomul netratat la timp poate duce la orbire 

• Există 2 forme de glaucom 

o Silen ioasă – cea mai frecventă (glaucomul primar cu unghi deschis) 

o Zgomotoasă – cu ochi ro u dureros (glaucomul primar acut cu unghi închis – 

urgen ăoftalmologică) 

• De i rar, glaucomul congenital trebuie avut în vedere la un copil cu globul ocular mai 

mare decât în mod normal

• Glaucomul nu se vindecă, bolnavul trebuie urmărit toată via a 

• Screeningul este obligatoriu pentru a evita diagnosticul tardiv al glaucomului primar cu 

unghi deschis, cu predilec ie la persoane peste 40 ani cu antecedente de glaucom în 

familie. 


1. Atacul de glaucom se caracterizează prin: 

a) vedere normală 

b) durere oculară 

c) congestie conjunctivală 

d) reflex pupilar prezent. 

Răspuns: b), c) 

2. În glaucomul congenital: 

a) tratamentul este strict medicamentos 

b) corneea are dimensiuni normale 

c) apare buftalmie 

d) se practică goniotomie. 

Răspuns: c), d) 

15.Patologia retinei şi a corpului vitros 

♦ Tabla de materii: 

1. Dezlipirea de Retină (DR) 

2. Degenerescanţa Maculară Legată de Vârstă (DMLV) 

3. Retinopatia diabetică (RD) 

4. Modificări ale Fundului de ochi (FO) în HTA 

5. Ocluziile venoase retiniene 

6. Obstrucţiile arteriale retiniene 

7. Retinopatia de prematuritate 

8. Retinoblastomul 

♦ Obiective educationale 

o Ce trebuie să ştie 

− Esenţial: cauzele de scădere bruscă a vederii pe ochi alb, nedureros; să 

trimită de urgenţă la oftalmolog un pacient care percepe brusc “muşte 

volante”, importanţa trimiterii la oftalmolog a pacientului diabetic fără 

acuze vizuale, manifestările clinice ale retinopatiei diabetice, 

importanţa stadializării modificărilor FO în HTA, importanţa trimiterii 

de urgenţă la oftalmolog a unui copil cu leucocorie. 

− Important: tabloul clinic al dezlipirii de retină regmatogene, tabloul 

clinic al degenerescenţei maculare legate de vârstă (DMLV), factorii de 

risc ai DMLV, terminologia modificărilor FO în retinopatia diabetică 

(RD), stadializarea RD, principiul fotocoagulării laser în RD, 

complicaţiile RD, tabloul clinic în obstrucţiile arteriale şi venoase 

retiniene, complicaţiile obstrucţiilor vasculare retiniene, investigaţiile 

din obstrucţiile vasculare retiniene, manifestările clinice ale

etinoblastomului – altele decât leucocoria. 

− Util: înţelegerea raporturilor anatomice dintre vitros şi retină, 

mecanismul producerii decolării posterioare de vitros, etiopatogenia 

dezlipirilor de retină, tratamentul dezlipirii de retină, anatomia 

microscopică a retinei şi patologia DMLV, patogenia retinopatiei 

diabetice, patogenia modificărilor FO în HTA, etiopatogenia 

obstrucţiilor arteriale şi venoase retiniene, tratamentul obstrucţiilor 

vasculare retiniene, screeningul pt. Depistarea retinopatiei de 

prematuritate. 

− Facultativ: tratamentul DMLV, patogenia şi tratamentul retinopatiei de 

prematuritate, tratamentul retinoblastomului. 

o Ce trebuie să facă 

− Să observe: examinarea FO prin biomicroscopie şi prin oftalmoscopie 

indirectă 

− Să facă personal, individual sau în echipă: examenul FO prin 

oftalmoscopie directă 

٠Schema succintă a capitolului: 

1. Dezlipirea de retină (DR) 

- Înţelegerea semnificaţiei perceperii de “muşte volante”(corpi flotanţi): 

La orice vârstă 

- Frecvenţi 

- Condiţii predilecte de percepere 

- Uneori foarte supărători 

- Pot traduce Decolarea Posterioară de Vitros (DPV): vârstnici, miopi 

- Înţelegerea raporturilor anatomice dintre corpul vitros şi retină: 

- Vitrosul normal: gel care tamponează retina 

- Aderenţa vitreo-retiniană variază topografic: maximă la nivelul bazei vitrosului, 

care corespunde periferiei retinei 

- Decolarea posterioară de vitros (DPV) 

- Etiologie: lichefierea vitrosului, legată de înaintarea în vârstă, miopie 

- Simptome: perceperea bruscă de muşte volante (DPV acută), asimptomatică (DPV 

instalată lent) 

- Complicaţii: DR – în 15% din cazuri 

- Tratament: trimiterea la oftalmolog pt. examinarea atentă a periferiei retinei (după 

dilatarea maximă a pupilei), în vederea depistării unei eventuale rupturi retiniene. 

- Etiologia DR: 

- Ruptura: DR Regmatogenă (DRR) 

- Exudaţia de origine coroidiană (coroidite): DR Exudativă (DRE) 

- Ţesut fibro-vascular în vitros → tracţiunea asupra retinei: DR Tracţională (DRT) 

- Tumora coroidiană (melanom malign coroidian): DR tumorală 

- DRR 

Etiopatogenie: 

- primul „eveniment”: DPV descrisă anterior 

- vitrosul decolat rămâne ataşat la retina periferică asupra căreia exercită tracţiuni 

→ ruptura retiniană 

- prin ruptură pătrunde lichid din vitros → DR 

Simptome (corespunzătoare, cronologic, etapelor etiopatogenetice): 

- perceperea de „muşte volante” – DPV 

- fotopsie (perceperea uneia/mai multor scântei) repetitivă, mereu în acelaşi loc – 

ruptura (ile) retiniană (ene) 

- apariţia unei umbre în câmpul vizual care creşte, amputându-l progresiv: începutul

şi progresia DRR 

- scăderea marcată a acuităţii vizuale: în momentul dezlipirii retinei maculare 

Semne (FO): 

- retina dezlipită: gri-cenuşie, proeminentă, mobilă 

Evoluţie: 

- dezlipirea totală a retinei 

- degenerarea receptorilor retinieni (dacă e dezlipită macula, se impune operaţia de 

urgenţă) 

- proliferarea de ţesut fibros pe suprafaţa retinei (DR vechi): mobilitatea retinei 

scade 

Tratament: 

Scop: realipirea şi menţinerea retinei realipite 

Mijloace: 

- blocarea rupturii (lor) retiniene: 

- crioaplicaţii sclerale (ab externo) 

- endofotocoagulare laser (ab interno) 

- chirurgie ab externo: 

- indentaţia sclerală (deplasează peretele ocular spre retină) 

- injectarea intraoculară de gaz (deplasează retina spre peretele ocular) 

- chirurgie ab interno: vitrectomia posterioară 

2. Degenerescenţa Maculară Legată de Vârstă (DMLV) 

- Noţiuni de anatomie microscopică a retinei - stratificarea retinei dinspre interior spre exterior: 

- retina neurosenzitivă 

- epiteliul pigmentar retinian (EPR) 

- membrana Bruch 

- coriocapilara 

- Sediul modificărilor patologice în DMLV: complexul EPR – membrana Bruch – coriocapilară 

- Factori de risc: 

- genetici, de mediu 

- fumat 

- boli vasculare 

- suplimente (scad riscul) 

- Forme clinice de DMLV: 

- atrofică (80%) 

- neovasculară (20%) 


- scăderea AV, mai ales pt. aproape 

- metamorfopsii (perceperea deformată a obiectelor): tipice pt. DMLV neovasculară 

- FO: - atrofia coriocapilarei (forma atrofică) 

- membrană neovasculară submaculară (forma neovasculară) 

- Dg., evaluare: 

- măsurarea AV pt. aproape şi distanţă 

- testul Amsler (pune în evidenţă metamorfopsiile) 

- ex. FO 

- angiofluorografia 

- tomografia retinei 

- Tratament: - 90% netratabile 

- beneficiază de tratament doar forma neovasculară: injecţii intraoculare cu anti- 

VEGF (Vascular Endothelial Growth Factor) 

- Reabilitare: dispozitive optice pt. ameliorarea lecturii

3. Retinopatia diabetică (RD) 

- Generalităţi: 

- Cauza majoră de scădere a vederii la populaţia activă 

- Incidenţa anuală a orbirii prin RD: 0.02 – 1% 

- Alterările biochimice → anormalităţi ale microcirculaţiei 

- Clasificare internaţională standard 

- Terminologie: 

- Microanevrism: dilatare a unui capilar retinian 

- Nodul disoric: zonă de ischemie în stratul fibrelor optice (infarct) 

- Exudat retinian: depozit de material lipidic în retină 

- Neregularitatea calibrului venos 

- Neovase: vase de neoformaţie (de novo), apărute în condiţii de ischemie retiniană 

- Patologie: 

a. Modificări microvasculare care generează edemul retinian: 

- Pierderea de celule endoteliale şi pericite → hiperpermeabilitate capilară → edem retinian 

→ exudate 

lipidice 

→ microanevrisme 

→ hemoragii retiniene 

b. Modificări microvasculare care generează ischemia retiniană: 

- Ocluziile capilare retiniene → ischemie retiniană, tradusă prin: 

- noduli disorici 

- hemoragii retiniene profunde 

- calibru venos neregulat 

- Retina ischemică → factor angiogenetic X → neovase pe discul optic/altundeva pe 

retină 

- Stadializare: 

1. RD neproliferativă: 

- uşoară: câteva microanevrisme 

- moderată: microanevrisme, hemoragii retiniene 

- severă (preproliferativă): numeroase hemoragii şi microanevrisme retiniene, noduli 

disorici, vene cu calibru neregulat 

2. RD proliferativă: vase de neoformaţie pe discul optic sau altundeva pe retină 

3. Boală oculară diabetică avansată: complicaţiile RD proliferative: 

- hemoragie în vitros 

- dezlipire de retină tracţională 

- glaucom secundar neovascular 

În oricare din stadiile sus-menţionate, poate fi prezentă maculopatia diabetică (edem macular): 

exudativă, ischemică, mixtă. 

- Simptome: 

1. Pacient asimptomatic, cu RD descoperită cu ocazia screeningului 

2. Scăderea progresivă a AV: prin evoluţia RD 

3. Scăderea bruscă a AV: hemoragie în vitros 

4. Perceperea bruscă de muşte volante: hemoragie în vitros 

- Tratament 

1. Pacient fără RD: control oftalmologic anual 

2. Pacient cu RD neproliferativă uşoară/moderată: control oftalmologic la 6 luni 

3. Pacient cu RD neproliferativă severă şi cu RD proliferativă: panfotocoagularea laser:

- Principiu: distrugerea, prin fotocoagulare laser, a întregii retine ischemice, cu excepţia 

regiunii maculare (se înlătură sursa factorului angiogenetic). 

4. Pacient cu edem macular exudativ: fotocoagularea laser a zonelor de hiperpermeabilitate 

capilară 

4. Modificări ale FO în HTA 

Observaţii - retina este singurul sediu al organismului unde se pot vizualiza direct vasele, în mod 

neinvaziv, şi se pot trage concluzii asupra statusului vascular al individului 

- la nivelul retinei, arterele şi venele se încrucişează (de cele mai multe ori, artera trece 

peste venă); la acest nivel, cele două vase împart o teacă adventiţială comună, fapt care permite 

evidenţierea „semnelor de încrucişare arterio-venoasă”. 

Stadializarea modificărilor FO în HTA: 

- Angiopatie: spasme vasculare tranzitorii 

- Angioscleroză: - vene moderat dilatate, artere cu reflex accentuat, comparabile cu 

„sârmele de argint sau de cupru” 

- semne de încrucişare arterio-venoasă: 

- slceroza peretelui arterial la sediul încrucişării maschează coloana de sânge din 

venă care pare întreruptă 

- artera sclerozată comprimă vena de dedesubt şi îi deviază traiectul 

- Retinopatie: - hemoragii retiniene „în flacără” 

- edem macular sub formă de „stea” 

- Neuroretinopatie: edem al papilei optice 

Importanţa stadializării: aprecieri asupra prognosticului vital al pacientului. 

5. Ocluziile arteriale retiniene 

- Noţiuni de anatomie vasculară a retinei: 

- retina „externă” (până la stratul plexiform extern: celulele fotoreceptoare, 

bipolare): vascularizată de coriocapilară 

- retina „internă” (intern faţă de stratul plexiform extern: cuprinde celulele 

ganglionare): vascularizată de artera centrală a retinei (tip terminal) 

- Patologie 

Cauze Efecte imediate Consecinţe pe termen 

lung 

• Embol 

circulant 

• Aterom local 

• Arterita 

Horton 

• Alte 

• Edem 

intracelular 

care maschează 

circulaţia 

coroidiană 

(aspect 

“lăptos”), cu 

excepţia 

maculei: 

“cireaşa” 

• Pierderea 

fibrelor optice 

• Atrofia optică 

- Tablou clinic 

- Scăderea bruscă a vederii pe ochi alb, nedureros 

- Defect pupilar aferent 

- Ex. F.O.: - retina albă, cu aspect „lăptos” 

- „cireaşa maculară” 

- artere filiforme, spastice 

- Tratament

- Vasodilatatoare 

- Scăderea PIO: 

- Acetazolamidă 500 mg i.v. 

- Masaj ocular 

- Paracentaza C.A. 

- Hipocolesterolemiante 

- Antiagregante plachetare 

- Investigaţii: 

- VSH, PCR: arterita temporală Horton 

- Auscultaţia carotidelor 

- Zgomote cardiace 

- Puls (fibrilaţie atrială) 

- Doppler carotidian 

- Monitorizare Holter 24 ore 

- Ecocardiografie 

6. Obstrucţiile venoase retiniene 

- Generalităţi 

- Cauză frecventă de scădere bruscă, nedureroasă, a AV 

- Orice vârstă: 85%>50 ani 

- Sediu: VCR/ ram al VCR 

- Tromboza: 

- Endoteliu 

- Presiunea exercitată de o arteriolă sclerozată 

- Tendinţa la tromboză 

- Patogenie: 

- Creşterea presiunii intravasculare 

- Stagnarea fluxului sanguin 

- Scăderea vederii: 

- Ischemia → neovase → HIV/ GNV 

- Exudaţia → edem macular 

Ocluzia VCR 

- Simptome: scăderea bruscă a vederii pe ochi alb, nedureros 

- Semne: 

- Defect pupilar aferent 

- F.O. – edem papilar: aspect de „floare de crizantemă” 

- numeroase hemoragii retiniene „în flacără”, dispuse pe traiectul tuturor 

trunchiurilor venoase, de la papilă, până în periferie 

- noduli disorici: zone de ischemie retiniană 

Ocluzia de ram al VCR 

- De 3 ori mai frecventă decât cea a VCR 

Complicaţiile ocluziilor venoase retiniene: 

- Neovascularizaţia retiniană 

- Rubeoza iriană 

- Edemul macular 

Atitudine 

- Oftalmologică: 

- Verificarea PIO (glaucomul este factor de risc) 

- Screening pt. depistarea neovaselor: dacă se identifică → fotocoagularea laser a retinei 

ischemice 

- Medicală: 

- Analize: hemoleucograma, VSH, profil lipidic, glicemia, proteinograma, TA

- Tratarea afecţiunilor cardio-vasculare 

- Antiagregante plachetare 

7. Retinopatia de prematuritate 

- Prematuri 

- Supuşi oxigenoterapiei 

- Screening: începe la 4 – 6 săpt. după naştere 

- Tratament: fotocoagularea laser a retinei care a rămas nevascularizată 

8. Retinoblastomul 

- Cea mai frecventă tumoră malignă intraoculară la copil (max.: 1 – 3 ani) 

- Ereditar – bilateral; sporadic – unilateral 

- Tablou clinic 

- Leucocoria 

- Strabism 

- Iridociclită 

- Glaucom 

- Cataractă 

- Prognostic: 

- Netratat: deces în 2 – 4 ani (meta cerebrale) 

- Tratat: supravieţuire de 90 – 95 % la 5 ani 

- Tratament - complex: oftalmolog, oncopediatru. 

Scenarii clinice 

Scenariul 1 

• Istoric: 66 ani, sex masculin, scăderea gradată (6 luni), bilaterală, a vederii, la A.O., mai 

accentuată la O.D. 

• Antecedente oftalmologice: presbiopie 

• A.P.P.: HTA bine controlată medicamentos 

• Optometrist: ochelarii nu ameliorează A.V. 

• Posibilităţi diagnostice? 

Cauzele principale de scădere progresivă a vederii la adultul de vârsta a 3-a: 

- Cataracta 

- Glaucomul primar cu unghi deschis 

- Retinopatia diabetică 

- Degenerescenţa maculară legată de vârstă 

• AVOD = 1/10 

• AVOS = 3/10 

• Reducerea vederii centrale, dificultăţi la citit 

• Vederea periferică şi la distanţă: relativ bune 

• Diagnostic probabil? 

- Degenerescenţa maculară legată de vârstă – argumente: 

- reducerea cu predilecţie a vederii de aproape 

- vederea periferică şi la distanţă – relativ bune 

• Ce examinare trebuie efectuată? 

- Examenul de fund de ochi

Diagnostic de certitudine ? 

- Degenerescenţa maculară legată de vârstă – forma neovasculară 

Tratament ? 

- Injecţii intraoculare cu anti-VEGF 

Scenariul 2 

• Istoric: 75 ani, sex feminin, scăderea brutală a vederii la OS, în urmă cu 30 min. 

• Ochi alb, nedureros 

• A.P.P.: angină pectorală, HTA – bine controlate medicamentos 

• Cauzele principale de scădere bruscă a vederii pe ochi alb, nedureros? 

- Obstrucţii vasculare retiniene (venoase sau arteriale) 

- Neuropatia optică 

- DMS – forma neovasculară 

- Vitros: hemoragie, dezlipire de retină 

- Cortex: AVC, conştientizarea bruscă a pierderii cronice a vederii 

• AVOD = 7/10 

• AVOS = 1/10 

• Diagnostic? 

- Tromboza de ram inferior al venei centrale a retinei 

• Investigaţii? 

- Monitorizarea T.A. 

- Hemoleucograma, VSH, lipide, colesterol, glicemia 

• Complicaţii oculare majore ? 

- Edem macular 

- Retinopatie proliferativă 

- Glaucom neovascular 

Scenariul 3 

• Istoric: 63 ani, sex masculin: în urmă cu câteva zile, constată perceperea bruscă de „muşte 

volante”. 

• Cauze? 

- Degenerarea vitrosului/DPV

- Hemoragie în vitros 

- Uveite post. 

De 3-4 zile (OS): percepe benzi i pete translucide, pânză de păianjen, lumină care pâlpâie. 

Pacientul este miop. De ce este important acest lucru? 

- Posibilită i diagnostice majore: 

- DPV 

- Dezlipire de retină 

Miopia se asociază cu ambele 

• AVAO = 10/10. Este acest lucru lini titor? 

- NU 

- În dezlipirea de retină, AV scade doar dacă este decolată macula 

• Ce examinări simple trebuie efectuate? 

- Câmpul vizual prin metoda confruntării 

- Ex. FO 

• Este improbabil să vedeţi ruptura/dezlipirea de retină 

- Apariţia bruscă a miodezopsiilor şi fotopsiilor impune trimitere de urgenţă la 

oftalmolog 

Scenariul 4 

• Dimineaţa: vedere înceţoşată la OS, se clarifică pe parcursul zilei, dar persistă muşte 

volante 

• AVOD = 5/10, AVOS = 1/10 

• FO se luminează neclar 

• Cauze ? 

- Cataracta: opacităţi fixe, nu se modifică pe parcursul zilei 

- Hemoragia în vitros: opacităţi mobile, variabile ca localizare şi densitate 

• FO la ochiul congener 

Retinopatie diabetică proliferativă 

• Care este legătura între simptomele şi semnele de la cei doi ochi ? 

- Diabetul zaharat 

• Tratament ? 

- OD: panfotocoagulare laser 

OS: vitrectomie posterioară şi panfotocoagulare laser

16.Neuropatiile optice 

Nervul optic, perechea a ll - a craniană, conduce axonii celulelor ganglionare retiniene în 

care îşi are origina reală 

Din punct de vedere al raporturilor pe care le are, traiectul nervului optic a fost împărţit în 

patru segmente şi anume intrabulbar, intraorbitar, intracanalicular şi intracranian. 

Luând în considerare bolile sale, nervul optic prezintă doar două porţiuni: una juxtabulbară 

(aproximativ 12 mm) care începe la papilă şi se termină în punctul intrării vaselor centrale ale 

retinei în nerv şi o a doua retrobulbară, care ţine de la acest punct până la vârful chiasmei. 

Simptomele diferitelor boli ale opticului diferă după cum leziunile interesează prima sau cea de a 

doua porţiune. 


Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale nervului optic 

Metode de examinare 

Examinarea nervului optic cuprinde examenul funcţional (determinarea acuităţii vizuale, 

examenul câmpului vizual, examenul percepţiei cromatice,) precum şi examinarea obiectivă. 

Examenul obiectiv ale nervului optic se face prin oftalmoscopie, biomicroscopie, 

angiofluorografie şi stereoretinofotografie a papilei nervului optic. Se examinează forma, 

culoarea papilei, conturul, relieful sau, vascularizaţia capului nervului optic, eventualele elemente 

patologice prezente la suprafaţa papilei: hemoragii, exudate, resturi embrionare. 

• Clasificarea semiologică 

Suferinţa nervului optic însoţită de tulburări vizuale este denumită astăzi cu termenul general 

şi cuprinzător de neuropatie optică. Clasificarea semiologică, în funcţie de aspectul oftalmoscopic 

al papilei nervului optic permite gruparea neuropatiilor optice în 5 categorii şi anume 

1. de stază 

2. inflamatorii 

3. ischemice 

4. toxice 

5. atrofice 

• Etiopatogenia 

• Tablou clinic 

• Evolutie 

• Diagnostic diferential 

• Tratament 

Clasificarea atrofiilor optice 

Atrofiile optice pot fi clasificate în următoarele forme clinice: 

• simplă sau primară 

• secundară 

• vasculară sau de nutriţie 

• glaucomatoasă 

• consecutivă sau postretinitică 

• postnevritică 

• poststază.


Examenul funcţional 

• determinarea acuităţii vizuale 

• examenul câmpului vizual 

• examenul percepţiei cromatice 

Examenul obiectiv al nervului optic 

• oftalmoscopie 

• biomicroscopie 

• angiofluorografie şi retinofotografie a papilei nervului optic. 

Se vor prezenta imagini cu patologia nervului optic 


• Determinarea acuităţii vizuale 

• Examinarea oftalmoscopica a papilei nervului optic 

De re inut 

• în prezenţa unui pacient ce acuză eclipse vizuale (obnubilări pasagere),cefalee, vărsături 

având o vedere bună ne gândim la posibilitatea existenţei unei staze papilare în cadrul 

hipertensiunii intracraniene produsă cel mai frecvent de un proces expansiv intracranian; 

• scăderea bruscă a vederii la o persoană tânară pune problema unei nevrite optice iar în 

cazul unei persoane mai în vârstă există suspiciunea unei neuropatii optice ischemice. 


1.Neuropatiile optice de stază 

A. Apar in urma hipertensiunii intracraniene 

B. Apar in infecţii de vecinătate (sinuzite, celulite şi flegmoane orbitare). 

C. Se caracterizează prin scăderea de la început a acuităţii vizuale 

D. Acuitatea vizuală şi câmpul vizual se menţin în limite normale timp îndelungat 

E. Fundul ochiului, papila şi vasele prezintă aspecte normale. 

Răspuns: A,D 

2.Neuropatia optică ischemică anterioară 

A. Cauzele principale care determină ischemia acută a papilei sunt arterioscleroza şi arterita 

temporală Horton 

B. Este caracterizată printr-o papilă albă, bine delimitată 

C. Cauza principala este scleroza in placi 

D. Fundul de ochi este de apect normal 

E. Este o afecţiune ce apare în general după decada a Vl - a de viaţă 

Răspuns: A,E

17.Traumatismele globului ocular şi anexelor 

Traumatologia globului şi anexelor este un vast şi important capitol al oftalmologiei ce 

poate surveni în cele mai variate împrejurări: accidente casnice, accidente de joacă la copii, 

accidente de circulaţie sau la locul de muncă. Producerea unui traumatism ocular implica o serie 

de probleme sociale vizând expertiza, eventuala schimbare a locului de muncă sau a profesiei 

accidentatului şi aspectul medico-legal, ce implică pe cel traumatizat, pe cei responsabili de 

producerea accidentului şi chiar pe medicul ce urmăreşte un astfel de caz. 


• noţiuni de anatomie a globului ocular şi anexelor sale 

• noţiuni de acordare a primului ajutor în cazul unui traumatism ocular 

• modalităţi de tratament în traumatismele oculare 

• posibilele complicaţii care pot să apară 

• Etiologia traumatismului 

• Accident casnic 

• Accident la locul de munca 

• Agresiune 

• Examinarea pacienţilor cu un traumatism ocular: 

o Examinarea anexelor si a globului ocular (pol anterior si pol posterior) 

o Examinarea tulburărilor senzoriale (ex. acuităţii vizuale) 

o Interpretarea unei radiografii de orbita pentru evaluarea prezentei unui corp strain 

• Clasificarea traumatismelor 

• Manifestări clinice în traumatismele oculare 

• Clinica arsurilor oculare 

• Clinica traumatismelor contuzive 

• Clinica traumatismelor perforante 

• Clinica traumatismelor ce implică retenţia de corpi străini 

• Tratamentul traumatismelor oculare şi a sechelelor ce pot să apară 

o Acordarea primului ajutor 

o Tratamentul simptomatic 

o Tratamentul medical 



-Examinarea pacientului cu traumatism ocular 

• Examenul acuităţii vizuale 

• Examinarea anexelor 

• Examinarea polului anterior 

• Examinarea polului posterior 

• Examinarea ecografica a globului ocular şi a orbitei 

• Interpretarea unei radiografii de orbită sau a unui examen RMN de orbită 

-Se vor prezenta imagini cu traumatisme oculare şi sechele postraumatice 


• Examinarea acuităţii vizuale

• Examinarea polului anterior 

• Examinarea anexelor globului ocular 

• Examinarea unei radiografii de orbită 

• Acordarea primului ajutor în traumatismelor oculare 

De reţinut 

Primul ajutor în traumatisme este foarte important şi constă în: 

• inventarul lezional 

• toaleta riguroasă (cu apă sau substanţe dezinfectante), îndepărtarea corpilor străini 

• aplicarea de coliruri cu – 

o antibiotice 

o atropină 1% 

• pansament 

• începerea tratamentului antibiotic şi a profilaxiei antitetanice 

• trimiterea de urgenţă într-un serviciu de specialitate 


1. Care din următoarele arsuri este mai gravă pentru globul ocular : 

a. cu baze 

b. cu acizi 

c. cu radiaţii ionizante 

d. date de flacără 

e. cu lichide fierbinţi ? 

Răspuns: a 

2. Care din următoarele afirmaţii privind un corp străin intraocular ,din sticlă, sunt adevărate: 

a. se decelează cel mai bine prin radiografie de orbită 

b. se decelează cel mai bine ecografic 

c. poate să fie lăsat pe loc mult timp 

d. necesită extracţia de urgenţă 

e. poate da sideroză oculară 

Răspuns: b, d

Scăderea progresivă a vederii (cauzele cele mai frecvente) 

↓ 

Anamneza 

Măsurarea acuită ii 

vizuale 

↓ 

Sunt afectate Dificultă i în Scăderea vederii 

vederea la distan 

i la apropiere 

Fotofobie 

ă 

aprecierea obiectelor 

i persoanelor care se 

apropie din lateral 

centrale, cu 

dificultă i la citit, 

men inerea vederii 

periferice 

Pacient cu diabet 

zaharat 

Scăderea vederii 

centrale 

↓ ↓ ↓ ↓ 

Ex. obiectiv ocular: biomicroscopie, fund de ochi 

↓ 

Opacită i 

cristaliniene 

Lărgirea 

papilare 

excava iei 

DMS*** 

Maculopatia diabetică 

Cataracta 

↓ ↓ ↓ ↓ 

↓ 

Tratament: 

opera ie 

(facoemulsificare 

+ implant de 

cristalin artificial 

foldabil) 

Perimetrie 

automatizată 

Măsurarea PIO* 

GPUD** 

↓ 

↓ 

Tratament: 

Forma uscată 

(atrofică): 

- vitamine 

Forma umedă 

(neovasculară): 

- anti- 

VEGF**** 

- PDT***** 

- laser 

Tratament: 

- laser 

- anti-VEGF 

- triamcinolon 

Tratament: 

- medicamentos 

- (laser) 

- chirurgical 

Legenda: 

*PIO = Presiune IntraOculară 

** GPUD = Glaucom Primar cu Unghi Deschis 

*** DMS = Degenerescen a Maculară Senilă 

****VEGF = Vascular Endothelial Growth 

Factor 

*****PDT = PhotoDynamicTherapy 

!!! DE RE INUT: Cauzele principale de 

scădere progresivă a vederii: 

CATARACTA 

GPUD 

DMS 

MACULOPATIA DIABETICĂ

SCĂDEREA ACUTĂ A ACUITĂ II VIZUALE (cauze frecvente) 

SCĂDEREA 

TRANZITORIE A AV 

(AV revine în 24 de ore, de 

regulă într-o oră) 

SCĂDEREA 

PERSISTENTĂ A AV 

(> 24 de ore) 

Cauze frecvente: 

• Edem papilar (secundar) 

• Amauroza fugace 

unilaterală (HTA) 

• IVB (bilaterală)* 

• Migrenă 

Cauze rare: 

• Spasm de ACR** 

• Neuropatie optică 

ischemică 

• Sindrom de ischemie 

carotidiană 

• Atacuri subintrante de 

Glaucom cu unghi 

închis 

• Leziuni ale SNC 

FĂRĂ DURERE 


• Obsrtucţie de ACR 

• Obstrucţie de VCR 

• NOIA*** 

• Hemoragie în vitros 

• Dezlipire de retină 

• Nevrită optică 

Cauze rare: 

• retinopatii de diferite 

etiologii 

• leziuni ale SNC 

CU DURERE OCULARĂ 


• Glaucom acut 

• Uveite ( anterioare, 

posterioare) 

Cauze rare: 

• Keratite 

• Hidrops corneean 

(Keratocon) 

EXAMINĂRI OCULARE 

OBLIGATORII 

• determinarea AV 

• refracţia oculară 

• PIO**** 

• reflexe pupilare 

• biomicroscopia polului 

anterior ± test la 

fluoresceină 

• biomicroscopia polului 

posterior 

• oftalmoscopie 

EXAMINĂRI 

COMPLEMENTARE 

• gonioscopie (Glaucom 

acut) 

• ecografie oculară 

(Dezlipire de retină, 

Hemoragie în vitros) 

• topografie corneeană 

• CT Scan, RMN ( Edem 

papilar, NOIA ) 

• examen neurologic 

• examen interne 

Legenda: 

*IVB – insuficien ăvertebrobazilară 

**ACR – arteră centrală 

retiniană 

TR A T A M E N T 

se adresează bolii 

cauzale

Diagnosticul ochiului ro u 

OCHIUL ROŞU 

CONGESTIA CONJUNCTIVALĂ 

PALPEBRALĂ / BULBARĂ/ ÎN SECTOR 

PERICHERATICĂ 

AV normală 

Pupila –RFM normal 

Conjunctivite infecţiose, alergice 

Blefarite 

Pterigiom 

Sclerite, episclerite 

AV alterată 

Pupila miotică 

a).Cheratitesuperficiale/ profunde 

Corp străin cornean/intraocular 

Uveiteexogene 

b).Uveiteendogene 

AV alterată 

Pupila midriatică 

Glaucom I acut cu unghi închis 

Tratament 

-local: antibiotic, antiinflamator, antialergic 

-general:antialergic,antiinflamator 

investigaţii ptcauze imune în sclerite 

AV= acuitate vizuală 

BB= betablocante 

AB= antibiotice 

RFM= reflex fotomotor 

IAC=inhibitoride anhidrază carbonică 

AINS= antiinflamatoare nesteroidiene 

Tratament 

-local: a).AB,midriatic, epitelizant, 

pansament 

b). Midriatic, AINS, cortizon 

-general: a). AB, AINS 

b). AB, cortizon 

Tratament 

-local: miotic, BB, IAC 

-general: IAC, subst. Hiperosmolare 

-chirurgical-obligatoriu-bilateral

OCHIUL RO U 

Ochi roşu, fără congestie conjunctivală 

Spontan 

Posttraumatic 

AV normală, RFM 

normal 

AV±normală, RFM 

±normal 

Hemoragie subconjunctivală 

spontană 

Hemoragie subconjunctivală 

traumatică 

Tratament : nu necesită 

Investigaţii ptetiologie 

Tratament : explorare 

chirurgicală a sclerei 

OCHIUL RO U 

CONGESTIA CONJUNCTIVALĂ 

FĂRĂ CONGESTIE CONJUNCTIVALĂ 

Palpebrală /Bulbară /în Sector 

Pericheratică 

Spontan 

Posttraumatic 

AV normală 

Pupila – RFM normal 

AV alterată 

Pupila miotică 

AV alterată 

Pupila midriatică 

AV normală, 

RFM normal 

AV ± normală, 

RFM ±normal 

Conjunctivite infecţiose, 

alergice 

Blefarite 

Pterigiom 

Sclerite, episclerite 

a).Cheratitesuperficiale/ profunde 

Corp străin cornean/intraocular 

Uveiteexogene 

b).Uveiteendogene 

Glaucom I acut cu unghi 

închis 

Hemoragie 

subconjunctivală 

spontană 

Hemoragie 

subconjunctivală 

traumatică 

Tratament 

-local: antibiotic, antiinflamator, 

antialergic 

-general:antialergic, antiinflamator 

investigaţii pt cauze imune în 

sclerite 

Tratament 

-local: 

a).AB, midriatic, epitelizant, pansament 

b). Midriatic, AINS, cortizon 

-general: a).AB, AINS 

b). AB, cortizon 

Tratament 

-local: miotic, BB, IAC 

-general: IAC, subst. Hiperosmolare 

-chirurgical-obligatoriu- bilateral 

Tratament : nu necesită 

Investigaţii pt etiologie 

Tratament : explorare 

chirurgicală a sclerei 

AV= acuitate vizuală 

BB= betablocante 

AB= antibiotice 

RFM= reflex fotomotor 

IAC=inhibitori de anhidrază carbonic ă 

AINS= antiinflamatoare nesteroidiene

GHID FINAL-Oftalmologie - UMF

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?