Jurnalul de studii juridice supliment 4-2012 - Editura Lumen

Jurnalul de Studii JuridiceJournal of Legal StudiesRevue d'études juridiquesISSN: 1841-6195e-ISSN: 2067-8509Published on Behalf "Petre Andrei" University, Faculty of Law 6th Year, Nr. 1-2/2012Publication frequency: twice a year: No. 1-2/June and Nr. 3-4/December BilingualEdition: English and RomanianContact data:Address: Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi, str. GrigoreGhica Vodă, nr. 13, et. 2, Cod 700400E-mail: jls@upa.roE-mail: ncerasela@yahoo.comWeb site: jsl.upa.roTelephone: 0735217732; 0232210333Fax: 0232210026Web-site page designed and administered by Răzvan CostinInformation about the Publishing HouseLumen Publishing House, Iaşi CP 3, OP 780, IaşiE-mail: edituralumen@gmail.comTelephone no.: 0332450133; Fax: 0332811551Manager of the Lumen Publishing House: Ph.D. Antonio Sandue-mail: antonio19072@yahoo.comCopyright © The Journal of Legal Studies• All Rights Reserved• The selected articles cannot be given for publication to other journalsThe journal is financed by "Petre Andrei" University of IaşiPrice per volume: 10 euroSubscription fee: 15 euro/yearCirculation: 300 copiesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Editorial BoardEXECUTIVE EDITORIAL BOARDConference Coordinator and Editor of Law Sections: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph.D, Associate Professor at the Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşiand „Dunareas de Jos” University of GalatiEditor on Law Sections: Calina JUGASTRU, Professor Ph. D & ScientificChancellor, Faculty of Law „Simion Bărnuţiu”, „Lucian Blaga” University of Sibiu,RomaniaEditor on Law Sections: Mihaela Laura PAMFIL, Prosecuting Attorney of theProsecuting Departament by Deta Court of Justice; Associate Professor, Faculty ofLaw, “Petre Andrei” University of Iaşi, RomaniaEditor on Law and Related Sciences Section: Associate Prof. Ph.D. AntonioSANDU, “Mihail Kogalniceanu” University, Iasi, and Researcher ar LumenAssociation,Editor-in-Chief: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph. D, Associate Professor at the Facultyof Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşi and „Dunareas de Jos” University ofGalatiManaging Editors: Associate Prof. Ph.D. Antonio SANDU, “Mihail Kogalniceanu”University, Iasi, and Researcher ar Lumen Association,ADVISORY EDITORIAL BOARDGeorge ANTONIU, Professor Ph. D, „Andrei Rădulescu” Institute of Law,Romanian Academy, RomaniaGudmundur ALFREDSSON, Professor Ph. D, S.J.D., University of Akureyri ,Island; University of Strasbourg, FranceFlorence BENOIT-ROHMER, Professor Ph. D, University of Strasbourg, France ;European Inter University Centre, Venice, ItalySergiu BRÂNZĂ, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaAlexandru BURIAN, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaEmanuele CALÒ, Dirigente at Notaries National and International Board, Rome,ItalyJavier CARRASCOSA GONZÁLEZ, Professor Ph. D, University of Murcia, SpainAlfonso- Luis CALVO CARAVACA, Professor Ph. D, University Carlos III,Madrid, SpainSeldağ CEYLAN, Professor Ph.D, Faculty of Law, University „Ghazi” Ankara,TurkeyValeriu M. CIUCĂ, Judge at the High Court of EU, Luxembourg; Professor Ph. D,Faculty of Law, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, RomaniaOlga DYUZHEVA, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moscow State University,RussiaEckart KLEIN, Professor Ph. D, (em.), University of Potsdam, GermanyDieter GRIMM, Professor Ph. D, Institute for Advanced Study, Berlin, Germany3Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Călina JUGASTRU, Professor Ph. D & Scientific Chancellor, Faculty of Law„Simion Bărnuţiu”, „Lucian Blaga” University of Sibiu, RomaniaPaul LEMMENS, Professor Ph. D, Institute for Human Rights, KatholiekeUniversiteit Leuven, BelgiumŞtefan Mircea MINEA, Judge at the Constitutional Court of Romania; Professor Ph.D. Faculty of Law, „Babeş Bolyai” University of Cluj, RomaniaFrank S. RAVITCH, Professor Ph. D, College of Law, Michigan State University,S.U.A.Liviu POP, Professor Ph. D, Faculty of Law, „Babeş Bolyai”University of Cluj,RomaniaRaducan OPREA, Professor Ph. D „Dunarea de Jos” University of Galati, RomaniaTudorel TOADER, Judge at the Constitutional Court of Romania; Professor Ph. D,Faculty of Law, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, RomaniaLynn D. WARDLE, Professor Ph. D, „J. Reuben Clark” Law School, BrighamYoung University, S.U.A.Olivier de SCHUTTER, Professor Ph. D, Université catholique de Louvain,College of Europe, BelgiumAdam CZAMOTA, Associate Professor , Ph. D, University of New South Wales,Sidney, AustraliaNadia Cerasela ANIŢEI, Associate Professor Ph. D, Faculty of Law, “Petre Andrei”University of Iaşi, Romania, „Dunarea de Jos” Galati University of Galati, RomaniaDan LUPAŞCU, Member of the Superior Council of Magistrates; AssociateProfessor Ph. D, Faculty of Law, University „Nicolae Titulescu” of Bucureşti,RomaniaGabriel Liviu ISPAS Associate Professor Ph. D, Dean Faculty of Law, University„Nicolae Titulescu” of Bucureşti, RomaniaMihaela Laura PAMFIL, Prosecuting Attorney of the Prosecuting Departament byDeta Court of Justice; Associate Professor, Faculty of Law, “Petre Andrei”University of Iaşi, RomaniaThomas SKOUTERIS, Associate Professor Ph. D, American University in Cairo,EgyptOlivier RIBBELINK, Senior Researcher, T.C.M. Asser Institute, The Hague,NetherlandsVitalie STATI, Associate Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State UniversityRepublic of MoldovaMaria DUMITRU, Asociate Professor Ph. D, Faculty of Law, „Petre Andrei”University of Iaşi, RomaniaIlioara GENOIU, Lecturer, Faculty of Law and Social-Political Sciences, “Valahia”University of Targoviste, RomaniaAlina Mirabela GENTIMIR Lecturer, Faculty of Law „Alexandru Ioan Cuza”University of Iaşi, RomaniaMihai GRIGORE, Lecturer, Faculty of Law and Social-Political Sciences, “Valahia”University of Targoviste, RomaniaOlivian MASTACAN, Lecturer, , Faculty of Law and Social-Political Sciences,“Valahia” University of Targoviste, RomaniaFlorin TUDOR, Lecturer, Dean, „Dunarea de Jos” University of Galati, Romania4Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Ana ŞTEFĂNESCU, Lecturer, „Dunarea de Jos” Galati University of Galati,RomaniaIonut IFRIM Ph. D, Resarch „Andrei Rădulescu” Institute of Law, RomanianAcademy, RomaniaRoxana LAZĂR, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi,RomaniaIon FLĂMÂNZEANU, Lecturer Ph. D, Faculty of Law, „Spiru Haret” University ofBucureşti, RomaniaCălina Andreea MUNTEANU, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” Universityof Iaşi, Romania5Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Aims and Scope:Journal of Legal Studies, a professional academic journal, published twice a year,commits itself to promoting the academic communication about laws of Romaniaand other countries, covers all sorts of researches on legal history, law rules, legalculture, legal theories, legal systems, questions, debate and discussion about law fromthe experts and scholars all over the world.The Journal of Legal Studies is issued biannually: no.1-2 /June and no. 3-4 /DecemberBilingual Edition: English and RomanianCover Design: Cristian Usurelu, “Lumen” Publishing HouseCopy Editor: Simona USURELU, “Lumen” Publishing HouseEnglish version: ISSN: 1841-6195English version: ISSN electronic: 2067-8509The Journal of Legal Studies was included in the following international data bases:Index Copernicus, Ideas RePeC, Econpapers,Socionet,CEEOL (Central and Eastern European Online Library)The Journal of Legal Studies is listed in B+ category under the number 981 byCNCSIS.The Romanian version of this Journal is available online, at jls.upa.roThe articled admitted for publication cannot be submitted to other publications.Deadlines:The papers will be sent between:January 15- April, 15 for issues no. 1-2/June;July 1-October 15 for issues no. 3-4/December.The selection of the papers will be performed as soon as they have been received butno later than June 1 for issues no. 1 2/ June and November 1 for issues no. 3-4/December.The papers will be sent to the e-mail address jls@upa.ro.6Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

INSTRUCTIONS FOR CONTRIBUTORSGeneral instructions: The articles must be written both in English and Romanianfor the Romanian contributors. All articles must contain an abstract which needs tocomply with the following requests: it must sum up concisely the content of thearticle; it must be written in English; it must not exceed 15-20 lines. The abstractmust be followed by 5-10 English keywords.Content instructions: The article must be dense, well structured, and to represent apersonal contribution of the author in the approached field, through the rejection oradmission of previous expert opinions; it must contain, when the case needed,proposals of law bills; it must contain a set of conclusions and it must not exceed 15pages.Drafting Conditions: The title: Garamond, 14, bold, centered capital letters.Authors/Co-authors: Name: Garamond, 12, italic, bold, on the right side at doubleline spacing from the title; First Name: Garamond, 12, italic, bold; After the name,an asterisk symbol with a footnote containing the author’s identification data: theacademic degree, the academic title; institution Abstracts and key words:They mustbe written with Garamond, 11, italic, justified, double line spacing by the author’sname. The article: It must be written at single space line by the key words withGaramond, 12, justified, single space. When titles and subtitles requested they mustbe written in italics and be centereditura Bibliographical notes: They will be writtenin their proper order in between brackets without special characters in Garamond,12, in accordance with the following example: (Filipescu, (year), : 15-25); (Filipescu,I., P.,. Filipescu, A., (year), : 15-25). We also mention that the titles of the books willnot be translated from Romanian into English. Like wise, the Moldavian authors arerequested to use the Latin alphabet for the bibliographical notes. The footnotes:They must be written without special characters in Garamond, 10. They will containall the explanations, commentaries and definitions which the author considerscompulsory for the proper understanding of the text. The bibliography:It must begrouped, where necessary, in the following sections: treatises, lectures, monographs;scientific articles; bodies of law; web pages. The bibliography must be writtenwithout special characters and in alphabetical order. E. g: Anitei N., C.,, (2012),Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, Romania. When journals, reviews orconference papers are quoted, the authors will be grouped alphabetically as follows:Anitei, N., C., (2012), Thoughts concerning the formal conditions needed for thecontracting of marriage from the point of view of the stipulations in the new CivilCode in “Journal of Legal Studies”, Editura Lumen, Iasi, Romania.The article will be joined by a short presentation of the author which shouldhighlight: the academic degree, the academic title, the employment information, theprofessional or research activity and also the mail address where he/ she will receivethe journal.The Romanian variant of the Journal of Legal Studies must observe the samedrafting conditions, excepting the special characters in the text (the bibliography andthe bibliographical notes will be written without special characters as well as in theEnglish version). The titles of the articles must be written both in Romanian and inEnglish. The abstract and the keywords must be written only in English.7Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENTS:Top highlights of the Journal of Legal Studies:I. Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawII. Romanian LawIII. Law and Related SciencesIV. Legal PracticeV. Book reviews and Editorial SignalsSELECTION AND PUBLICATION:Advisory Editorial Board is represented by a select committee of editors (law expertsand professionals from various countries) that will examine and review the submittedarticles.The scientific committee of the journal shall pass all received manuscripts through aprovisory selection. The papers shall be selected and blindly reviewed at least by tworeferees.The Journal of Legal Studies aligns itself to a strictly blind reviewing peer process,implying that the author’s and the reviewer’s names shall be mutually held backduring evaluation process. Each paper goes through at least two peer reviews. Thefinal editorial decision shall be made in 4 to 6 weeks from the submission date. Thepeer review verdict may be phrased either as “accepted”/ “accepted with minoramendments”/ “accepted with substantial amendments” or “rejected”.OUR TARGET PUBLIC:The Journal of Legal Studies is meant for scholars and other members of theinternational academic community (students, BAs, MAs, PhDs), practitioners andlaw experts who are interested in various fields of law and in cognate sciences.8Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Condiţii generale de publicareSupliment Jurnalul de Studii JuridiceAbstractulVă rugăm ca, la momentul transmiterii abstractului, să aveţi în vedere următoarele:Titlul articolului va fi dat atât în limba română, cât şi în limba engleză.Numele autorilor şi afilierea cât şi datele despre titlul ştiinţific, adresa deemail a autorului/autorilor vor fi scrise sub titlu, la un rând distanţă.Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Publicarea articolelor ştiinţificeÎn ceea ce priveşte publicarea lucrărilor in extenso, acestea trebuie trimise până ladata de 5 aprilie 2012.Fiecare lucrare trebuie să conţină:Titlul în limba în care se publică articolul.Traducerea titlului în limba engleză pentru lucrările apărute în limbaromână.Numele autorilor şi afilierea, cât şi date despre titlul ştiinţific şi poziţiapersoanei, sursa de finanţare a realizării cercetării (dacă este cazul), adresa de email aautorului/autorilor, număr de telefon (opţional).Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Condiţii de redactare. Titlul: Garamond, 14, bold, centrat cu majuscule.Autori/coautori: numele şi prenumele se scriu în dreapta, la două rânduri distanţăsub titlu. Prenumele se scrie cu Garamond 12, italic, bold iar numele de familie sescrie cu Garamond 12, majuscule, italic, bold. După numele de familie se va trece unasterisc şi, ca notă de subsol, se va scrie calitatea autorului: gradul didactic, titlulştiinţific, instituţia sau locul de muncă.Articolele se scriu în limba română sau în limba engleză.Conţinutul articolului. Textul articolului va fi scris la un rând distanţă de cuvintelecheie în Garamond, cu caractere de 12, aliniere „justify”, la un rând distanţă. În cazulexistenţei de titluri sau subtitluri, acestea se scriu în italic, centrat la mijloc. Articolultrebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie consistent; bine structurat; săreprezinte o contribuţie personală prin susţinerea sau infirmarea opiniilor din9Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

literatura de specialitate; să conţină, atunci când este cazul, propuneri de lege ferenda;să conţină concluzii şi să nu depăşească 15 pagini.Notele bibliografice. Notele bibliografice se vor trece, în ordinea utilizării, în subsolulpaginii. Notele de subsol se scriu cu diacritice, Garamond, caractere de 10. Acesteavor conţine toate trimiterile explicative, comentariile şi definiţiile unor termeni dintextul articolului, acolo unde autorul le-a considerat necesare. În situaţia în care citămdin tratate, cursuri şi monografii autorii vor fi trecuţi potrivit următorului exemplu:N.C. Anitei. Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 11/pp. 17-28.În situaţia în care cităm din reviste sau volume ale conferinţelor autorul va fi trecutpotrivit următorului exemplu: N.C. Anitei. Thoughts concerning the formalconditions needed for the contracting of marriage from the point of view of thestipulations in the new Civil Code in “Journal of Legal Studies”, no. 3-4/2011,Editura Lumen, Iasi, Romania.Bibliografie. Bibliografia trebuie grupată, dacă este cazul, pe următoarele secţiuni:Tratate, cursuri, monografii; articole ştiinţifice; legislaţie; pagini web.Kindest regards,Executive Editor-in-Chief,Nadia – Cerasela Aniţei10Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Organizing Committee1. Dr. Nadia Cerasela ANITEI2. Drd. Ramona ACSINTE3. Drd. Lucian ARNĂUTU4. Drd. Emilian BULEA5. Dr. Maria DUMITRU6. Dr. Ilioara GENOIU7. Dr. Mihai GRIGORE8. Dr. Steluţa IONESCU9. Drd. Roxana Elena LAZAR10. Dr. Olivian MASTACAN11. Dr. Livia MOCANU12. Drd. Călina MUNTEANU13. Dr. Constanţa MĂTUŞESCU14. Dr. Raducan OPREA15. Dr. Mihaela Laura PAMFIL16. Drd. Roxana Alina PETRARU17. Drd. Ioana POPA18. Dr. Antonio SANDU19. Dr. Ana STEFANESCU20. Dr. Florin TUDOR21. Drd. Ana Maria VULPOI11Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Agenda of International ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTradiţie şi reformă în societatea românească. Repere EuropeneOrele 9.00 - 9.15 - Deschiderea conferinţei - Preşedinte Asociaţia Lumen, Dr.Antonio SANDUOrele 9.15 - 10.45 – Prezentare lucrări plenOrele 10.45 - 11.15 – Intrebări şi recomandăriOrele 11.15 –11.30 - Pauză cafeaOrele 11.30 - 13.00 – Prezentare lucrări plenOrele 13.00 - 13.30 – Intrebări şi recomandăriOrele 13.30 - 15.00 – Pauză de masăOrele 15.00 - 18.00 - Prezentarea lucrărilor pe secţiuniOrele 18.00 - 19.00 - Intrebări şi recomandări în cadrul fiecărei secţiuniOrele 19.- 19.30 - Pauză cafeaOrele 19.30 - 20.00 - Inchiderea conferinţei - Director ştiinţific, Asociaţia Lumen,Conf. univ. dr. Nadia Cerasela ANIŢEIOrele 20.30 – Masa de seară12Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Plenary lecturesKeynotes speakers.Prof. univ. dr. Răducan OPREA - REGARDING THE IMPORTANCE OFINTERNAL REGULATIONS AS SPECIFIC SOURCE OF THE LABOR LAWProf. Univ. dr. Călina Felicia JUGASTRU - THE CONDITIONS OF CIVILLIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEConf. univ. dr. Livia MOCANU - THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONSACCORDING TO THE NEW CIVIL CODELect. univ. dr. Ilioara GENOIU - REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAWNO. 287/2009 ON THE CIVIL CODEConf. univ. dr. Nadia- Cerasela ANIŢEI - THE PRECIPUT CLAUSE IN THEMATRIMONIAL AGREEMENTConf. univ. dr. Laura Mihaela PAMFIL - THEORY AND LEGAL PRACTICECONCERNING THE EXECUTING OF A EUROPEAN ARREST WARRANTIN ROMANIALect. univ. dr. Olivian MASTACAN - OFFENSES OF CORRUPTION IN THENEW CRIMINAL CODEC.S.III dr. Ionuţ IFRIM- REFLECTIONS ON A PARTICULAR TYPE OFOFFENCELect. univ. dr. Florin TUDOR - CROSS BORDER COOPERATION, FORMS OFPARTNERSHIP TO ATTRACT FINANCIAL RESOURCES IN EUROREGION"SIRET-PRUT-NISTRU"Lect. univ. dr. Cristian DUMITRESCU - THE ADMINISTRATIVE ANDECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN STATE FROM THEPERSPECTIVE OF THE INTEGRATION IN THE EUROPEAN UNION.THE ECONOMIC CONVERGENCE AND THE INTRODUCTION OFEURO CURRENCYLect. univ. dr. Mihai GRIGORE - THE LEGAL TECHNIQUE CONCEPT13Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ContentsKeynotes speakersI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1. Claudia GILIA - THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY INFRANCE BETWEEN 2008-2014Panel 2. Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂ - THE RESULTS OF THEINVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER OF COMMERCE INPARIS IN CODING INTERNATIONAL TRADE LAWII.Privat LawPanel 1. Lect. univ. dr. Adi CIRCA - THE GROUP CONTRACTS ANDCONVENTIONAL RELATIVITY: PRESENT AND PERSPECTIVESPanel 2. Conf. univ. dr. Maria DUMITRU - THE LEGAL REGIM OF SHARESIN THE SHARES IN THE MATRIMONIAL REGIME OF LEGALCOMMUNITYIII.Public LawPanel 1 . Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCU - REFLECTIONS ON THEPUNISHMENT OF THE CRIME OF ATTEMPTED ROBBERY TO THEOFFENCE OF CAUSING INJURY OR FLICKS OF DEATHPanel 2. Lect. univ. dr. Lavinia Mihaela VLĂDILĂ - EUROPEAN ANDINTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY VIOLENCEPanel 3. Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHE - SAVING AND HOUSINGCREDIT BANKSIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1. Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂR - EUROPEANREFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC OBJECTIVES INROMANIAN RESEARCH-DEVELOPMENT-INNOVATION SECTORLect. Univ. Dr. Antonio SANDU - A CONSTRUCTIONISTUNDERSTANDING OF SOCIAL CONTRACT THEORY14Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Conf. univ. dr. Mihaela Laura PAMFILAsist. univ. Ana Maria VULPOIConference ModeratorsPlenary lecturesI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1Conf. univ. dr. Nadia - Cerasela ANIŢEILect. univ. dr. Cristian DUMITRESCUPanel 2Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂLect. univ. dr. Florin TUDORII.Private LawPanel 1Conf. univ. dr. Maria DUMITRULect. univ. dr. Ilioara GENOIUPanel 2Lect. univ. dr. Ana ŞTEFĂNESCUAsist. univ. dr. Laura GEORGESCUIII.Public LawPanel 1Lect. univ. dr. Lavinia VLĂDILĂC.S. II Ion IFRIMPanel 2Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCULect. univ. dr. Olivian MASTACANPanel 3Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHELect. univ. dr. Mihai GRIGOREIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂRDr. Antonio SANDU15Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Summary:_Toc330129156I. COMUNITY LAW. COMPARATIVE LAW.EUROPEAN LAW. INTERNATIONAL LAWThe Role of the Council of Europe in Combatting ViolenceAgainst Children. Ensuring an Efective Legal Frameworkon European Level.................................................................23[Rolul Consiliului Europei în domeniul combaterii violenţeiîmpotriva copiilor. Asigurarea unui cadru juridic efectiv lanivel european]Carmina ALECAAndreea DRĂGHICIThe Influence of European Union Law and of InternationalLaw on the Development of National Legislation................37Ramona DUMINICĂAndreea TABACUThe Reform of Local Democracy in France between 2008-2014.........................................................................................49[Reforma Democraţiei Locale în Franţa în perioada 2008-2014]Claudia GILIAAspects Regarding the Justice Organization of EuropeanUnion .....................................................................................65[Aspecte privind organizarea justiţiei Uniunii Europene]Gabriel Liviu ISPASThe Impact of the Council of Europe’S Activity on theInstitution of Administrative Responsibility .........................83[Impactul activităţii Consiliului Europei asupra instituţiei derăspundere administrativă]Mihaela MUSAN17Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Role of the Committees and of the National Experts inthe Implementation of the European Union’s Legislation –Interface Between the National Administrations and theEuropean Administration? ....................................................91[Rolul comitetelor şi a experţilor naţionali în punerea înaplicare a legislaţiei Uniunii Europene - Interfaţa întreadministraţiile naţionale şi administraţia europeană?]Constanţa MĂTUȘESCUContent of the Responsibility of the States forInternationally Wrongful Acts - General Principles -...........109[Conţinutul de responsabilitate a statelor pentru greşelile peplan internaţional - Principii generale -]Felicia MAXIMII. PRIVATE LAWThe New Codes – Tradition and Modernity in the Post-Communism .........................................................................125[Noile coduri - Tradiţia a finalizat modernitatea în Postcomunism]Roxana Gabriela ALBĂSTROIUReport of Debts According to Law No. 287/2009 on theCivil Code..............................................................................143[Raportul datoriilor în reglementarea Legii nr 287/2009prividn Codul Civil]Ilioara GENOIUEnforcement in Nature of Obligations. ComparativeAspects Between the Old and New Civil Code ....................153[Aspecte comparative între noul şi vechiul Cod Civil]Maria DUMITRU18Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Considerations Regarding the Increase of the Indemnityfor Each Born Child Coming from a Twin, Triplets orMultitriplets Pregnancy ........................................................165[Consideraţii cu privire la majorarea indemnizaţiei pentrufiecare copil născut provenit din naşteri de gemeni, tripleţi saumai mulţi]Laura GEORGESCUUseful Essential Aspects Regarding the Employment ofE.U. and Non-E.U. Citizens in Romania ............................175Ana ŞTEFĂNESCUIII. PUBLIC LAWCorrelations Between the Offence of Deceit and theRegulation of Vices of Consent as Established by the NewCivil Code..............................................................................189[Corelatii intre infracţiune şi înşelăciune şi regulamentulconsimţământului viciat aşa cum este stabilit de Noul CodCivil]Mirela Carmen DOBRILĂLocal Authonomy – The Fundamental Principle for theOrganization and Functioning of the Local PublicAdministration ......................................................................209[Autonomia locală - principiu fundamental de organizare şifuncţionare a Administraţiei Publice Locale]Cristian DUMITRESCUThe Offence of Check Fraud - A Reason to PreventBusiness -..............................................................................213Camelia Şerban MORĂREANURaluca Diaconu ŞIMONESCUEuropean and International Marks on the Family Violence227[Semne europene şi internaţionale cu privire la violenţa înfamilie]Lavinia Mihaela VLĂDILĂ19Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Is the Romanian Rule of Law Jeopardized?.........................249[Statul de drept în pericol în România?]Claudia GILIAReflections on the Punishment of the Crime of AttemptedRobbery to the Offence of Causing Injury or Flicks ofDeath.....................................................................................271[Reflecţii privind sancţionarea tentativei la infracţiunea detâlhărie faţă de infractiunea de loviri sau vătămări cauzatoarede moarte]Oana Roxana IONESCULegal Uncertainty – A Legitimate Challege for LegalMethodology .........................................................................277[Incertitudinea juridică – provocarea legitimă pentrumetodologia juridică]Gabriel RADUIV. SOCIAL AND HUMANISTIC SCIENCESSome Considerations Regarding the Relation betweenMorality, Ethics and Law .....................................................289[Câteva consideraţii cu privire la relaţia dintre moralitate, eticăşi drept]Antonio SANDUNational Interests and the Globalization .............................319Alina HAGIUMarinela TANASCOVICI20Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

I. Comunity Law. Comparative Law.European Law. International LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Role of the Council of Europe in CombattingViolence Against Children. Ensuring an Efective LegalFramework on European Level[Rolul Consiliului Europei în domeniul combaterii violenţeiîmpotriva copiilor. Asigurarea unui cadru juridic efectiv lanivel european]Carmina ALECA 1Andreea DRĂGHICI 2AbstractThe Council of Europe, as an international organization which includes theeuropean parliamentary democracies, strives to closely monitor the developments from themember states, in order to detect, as soon as possible, new needs and suitable topics forcooperation at european level. Of these subjects, the judicial cooperation in the area offamily law and also in criminal law, plays an important role, taking into considerationthat deals with issues related to private life of all individuals. The Council of Europehas focused on children rights and their protection againts various forms of violence. Asstand-alone organization, Council of Europe has sustained the global efforts to combatsexual exploitation of children by establishing an effective legal framework andpromoting international cooperation.It is time to act in an efficient way in order to prevent the sexual exploitationand child abuse, to protect children and punish the offenders. The sufferings peoduced ,the consequences that, most often, last a lifetime, but also the serious violations ofhuman rights by commiting such crimes have prompted the Council of Europe to reactstrongly, calling on all member states. In this regard, under the auspices of Council ofEurope have been carried out aimed at maintaining attention on protecting childrenfrom sexual exploitation and sexual abuse.Keywords:children, violence, sexual abuse, protection, cooperation, Council of Europe.1 University Assistant, PhD, University of Pitesti, Email Address:carmina.aleca@yahoo.com2 University Assistant, PhD, University of Piteşti, Email Address:andidrăghici@yahoo.com23Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. IntroducereConsiliul Europei, ca şi organizaţie internaţională care cuprindedemocraţiile europene parlamentare, face eforturi spectaculoase în aurmări atent evoluţiile din statele membre, în scopul de a detecta, cât mairepede cu putinţă, nevoi noi, precum şi subiecte potrivite pentrucooperarea la nivel european. Dintre aceste subiecte, cooperarea juridicăîn domeniul dreptului familiei şi, totodată, a dreptului penal joacă un rolimportant, luând în considerare faptul că se ocupă cu probleme strânslegate de viaţa privată a tuturor persoanelor. Pe de altă parte, ar trebui, deasemenea, să se aibă în vedere că unele probleme nu pot fi rezolvate,exclusiv, într-un cadru naţional, deoarece, prin însăşi natura lor, ele trecdincolo de frontierele naţionale.Consiliul Europei şi-a concentrat atenţia pe drepturile copiilor şipe protecţia acestora împotriva diferitelor forme de violenţă. Ca şiorganizaţie de sine-stătătoare, Consiliul Europei a contribuit la efortulglobal de combatere a exploatării sexuale a copiilor, prin stabilirea unuicadru juridic eficient şi promovarea cooperării internaţionale.2. Determinarea principalelor problemeMobilul concentrării acţiunilor, la nivel mondial, este determinatde credinţa în ideea comună că copiii sunt viitorul şi reprezintă, în acelaşitimp, şi prezentul. Este momentul să-i oprim pe cei care îi rănesc peaceştia. Este timpul să acţionăm eficient pentru a preveni exploatareasexuală şi abuzul copiilor, să-i protejăm pe copii şi să-i pedepsim peinfractori. Suferinţele produse, consecinţele care, de cele mai multe ori,durează o viaţă întreagă, dar şi încălcările grave ale drepturilor omului princomiterea unor astfel de infracţiuni, au determinat Consiliul Europei săreacţioneze ferm, făcând apel către toate statele membre. Sub acest aspect,sub auspiciile Consiliului Europei au fost derulate acţiuni, având ca scopmenţinerea atenţiei asupra protecţiei copiilor împotriva exploatării sexualeşi a abuzului sexual. Se urmăreşte, astfel, să se furnizeze statelorparticipante soluţii eficiente pe care să le implementeze în legislaţianaţională, aducându-se, în acelaşi timp, amendamente codurilor penaleexistente.Intrarea în vigoare (februarie 2008) a Convenţiei ConsiliuluiEuropei privind acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane contribuie laabordarea, într-un mod eficient, a problemei copiilor victime ale traficuluide fiinţe umane. Totodată, ratificarea Convenţiei împotriva criminalităţiiinformatice, inclusiv de către statele din afara Consiliului Europei, esteesenţială pentru combaterea pornografiei infantile pe Internet. Odată cu24Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….adoptarea în 2007 a Convenţiei Consiliului Europei privind protecţiacopiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual 3 , ConsiliulEuropei şi-a extins arsenalul de texte legale care au în vedere eradicareadiferitelor forme de violenţă sexuală împotriva copiilor. Intrarea în vigoarea acestui document determină schimbarea cadrului legal în Europa, în ceeace priveşte prevenirea abuzurilor sexuale, protejarea copiilor şi aducereainfractorilor în faţa justiţiei. La elaborarea prezentei Convenţii au foststudiate şi luate în considerare toate celelalte instrumente juridiceexistente, fiind identificate şi acoperite o serie de lacune în definireainfracţiunilor privind exploatarea sexuală a copiilor, precum şi îninvestigarea şi urmărirea penală a acestor tipuri infracţiuni. Fiecare articola fost atent examinat de către experţii din cele 47 de state membre aleConsiliului Europei, la fel şi de către cei din statele observatoare (Canada,Vatican, Japonia, Mexic şi Statele Unite), precum şi de alte organizaţiiguvernamentale şi non-guvernamentale participante. Fiecare dispoziţie afost astfel enunţată, încât să nu dupliciteze normele deja existente, ci sărealizeze o diferenţă reală în sensul de a îmbunătăţi legislaţia din întreagalume în ceea ce priveşte protecţia copiilor.Totuşi, în ciuda acestor realizări, suntem încă departe de aîndeplini toate aceste obiective, deşi multe dintre state au făcut progrese înacest sens. Suntem convinşi că nu ducem deloc lipsă de intenţii buneatunci când este vorba de protejarea drepturilor copiilor, însă ele nu aufost întotdeauna puse în practică.Din ce în ce mai mult, în ultima vreme, mass-media ne prezintărapoarte tot mai înfricoşătoare, legate de activităţile pedofililor şi abuzurilesexuale implicând copii 4 . Un caz terifiant, la care dorim să facem referire,este acela al unei fetiţe pe nume Natascha Kampusch care a fost răpită lavârsta de 10 ani, încuiată şi molestată sexual într-o pivniţă subterană,pentru o perioadă de mai mult de 8 ani. Un alt caz este cel al unei fetiţe, penume Elisabeth Fritzl (Amstetten, Austria), care a fost abuzată sexual decătre tatăl său, de la vârsta de 11 ani şi, ulterior, închisă într-o temniţăsubterană, special construită, în care aceasta să-şi continue viaţa pentru3 Semnata de Romania la Lanzarote la 25 octombrie 2007 si ratificata prin Legea nr. 252din 14 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 885 din 29 decembrie 20104 J. Kleijssen. Regional Conference promoting the Council of Europe Convention on theProtection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse, Copenhagen, 21-22 May 2008; A se vedea, in acest sens:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/FINAL%20SPEECH%20JK%20_%2021%20May%202008_Copenhagen.pdf25Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEurmătorii 24 de ani, ca sclavă sexuală şi mamă a şapte copii născuţi înurma acestei relaţii incestuoase. Totodată, natura ”închisorii” în care trăiauîi forţa pe respectivii copii să fie martori ai abuzului sexual al mamei lor.Aceste două poveşti, deşi exemple extreme, nu sunt cazuri izolate. Copiiisunt exploataţi sexual, violaţi, abuzaţi în fiecare zi şi peste tot.Bineînţeles că nu putem să nu facem vorbire de problemele pecare le ridică pornografia infantilă, întrucât multe dintre cazurile cupedofili au legătură cu Internetul. Potrivit UNICEF, pe internet suntpostate mai mult de un milion de imagini înfăţişând între zece şi douăzecide mii de copii abuzaţi sexual. Dintre aceste imagini, doar câteva sute decopii au fost identificaţi, restul fiind anonimi, abandonaţi şi, cel maiprobabil, încă abuzaţi. Recent, Interpol a făcut un pas extrem deneobişnuit, în sensul că a făcut publică o fotografie a unui suspect pedofil,considerat că ar fi abuzat, în repetate rânduri, băieţi foarte tineri, postândsute de imagini ale actului pe Internet. Primele poze ale suspectului au fostdescoperite de poliţia din Norvegia în martie 2006. De atunci, în ciudaeforturilor imense de căutare depuse de către autorităţile din toată lumea,Interpol nu a reuşit să îl prindă. Ca urmare a unui apel, la nivel mondial,făcut de către Interpol – fiind doar a doua oară când, vreodată, Interpol aapelat la o asemenea acţiune, pentru a găsi un suspect pedofil – în termende 48 de ore, suspectul a fost identificat, localizat şi arestat în Statele Uniteale Americii de către agenţii speciali din cadrul Departamentului deImigrări şi Vamă. Acest lucru a fost salutat ca o realizare remarcabilă dinpartea cetăţenilor, mass-media şi a autorităţilor din întreaga lume care aurăspuns la apelul Interpol.Având în vedere realitatea faptică în care trăim, determinată deschimbarea, în sine, a structurii sociale, considerăm că Internetul, prinanonimatul pe care îl conferă, creează posibilităţi uriaşe pentru indivizi săcomită infracţiuni sexuale împotriva copiilor. Evident că, atunci cândcopiii cad victime ale unor asemenea violenţe, drepturile lor omeneşti suntgrav încălcate. În ultimii ani, Consiliul Europei a manifestat un interescrescut pentru drepturile copiilor, în perioada 2005-2008 fiind derulat, înacest sens, programul intitulat ”Construirea unei Europe cu şi pentrucopii”, având ca obiectiv promovarea drepturilor copiilor şi protejareaacestora împotriva violenţelor.3. Identificarea de măsuri concrete de acţiuneAşa cum am amintit anterior, un pas important în cadrulConsiliului Europei l-a constituit promovarea ratificării Convenţiei privindprotecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale. Prin26Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….semnarea convenţiei nu este vorba, în principiu, numai despre stopareaexploatării şi a abuzurilor sexuale ale copiilor, ci şi despre urmarea paşilornecesari care, în concret, să fie de natură să prevină asemenea abuzuri, săprotejeze victimele şi să-i urmărească pe infractori. Convenţia răspundeproblemelor de maximă actualitate în viaţa reală, apărute ca urmare arevoluţionării tehnologiei, ceea ce a dus la o schimbare radicală a moduluide viaţă. Prin urmare, aceste necesităţi au determinat prevederea unorinfracţiuni noi, relative la manipularea psihologică a copilului (conceptulde ”child grooming”) sau accesarea cu bună-ştiinţă, prin intermediultehnologiilor de informare şi comunicare, a materialelor pornograficeprivind copiii. De asemenea, este pentru prima dată când un instrumentjuridic internaţional face referire la una dintre cele mai vechi infracţiunisexuale, şi anume actele de incest implicând copii. Relativ la acest aspect,un caz relevant este cel petrecut în Tonder, Danemarca, când două tineresurori au fost abuzate de către tatăl lor şi de alte persoane din comunitatealocală. Deşi evenimentele s-au petrecut cu ani în urmă, totuşi, procesul s-aderulat relativ de curând. Trăsătura remarcabilă a acestui caz constă înfaptul că nu a existat nicio intervenţie din partea autorităţilor locale pentrua salva fetele, deşi existau semne clare că acestea erau abuzate sexual.Convenţia Consiliului Europei are în vedere această situaţie, solicitândstatelor să încurajeze orice persoană care are cunoştinţă sau suspecteazăexistenţa unei exploatări sexuale sau a unui abuz comis asupra copiilor săraporteze aceste fapte serviciilor competente. În acest scop, se necesită ostrânsă colaborare între serviciile responsabile cu lupta împotrivaexploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale ale copiilor şi, în special, întreserviciile sociale şi autorităţile judiciare competente.Prin urmare, textul Convenţiei apare ca o necesitate, dispoziţiilesale trebuind să fie puse în practică cu rapiditate, pentru ca vieţile multorcopii să se îmbunătăţească. Infractorii pot urma un program de tratamentspecial, menit să prevină comiterea altor infracţiuni viitoare. Nu vor existaobstacole de confidenţialitate profesională în ceea de priveşte raportareade către medici a eventualelor suspiciuni de abuz sexual, atunci când îiexaminează pe copii. De asemenea, copiii înşişi trebuie să fie făcuţireceptivi, prin educaţia oferită în şcoli, cu privire la abuzurile sexuale,pentru a şti unde să se adreseze în caz de nevoie. Convenţia susţine, înmod clar, că toate drepturile trebuie pe deplin respectate. Este uşor ca încazuri, precum cel din Amstetten (Austria), să îl etichetăm pe Josef Fritzldrept monstru. În ciuda suferinţei, de nedescris, pe care a provocat-ofamiliei, el este totuşi o fiinţă umană, căreia trebuie să-i recunoaştemdrepturile. Prin urmare, dreptul la un proces echitabil este protejat de27Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEarticolul 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi trebuie sărămână o trăsătură esenţială a oricărei societăţi democratice.Întrebarea la care trebuie să reflectăm este, însă, aceea dacă puteafi prevăzută o astfel de tragedie?! Este, până la urmă, vorba despre un omcare a avut o condamnare anterioară pentru viol şi căruia îi fusese permissă adopte trei copii pe care i-a recunoscut ca fiind nepoţii săi. Considerămcă tocmai în acest fapt rezidă problema ce trebuie profund analizată. Prinurmare, în momentul de faţă, Austria se află în postura de a-şi revizuipropriile legi cu privire la infracţiunile sexuale şi precizăm că şi alte state artrebui să facă acelaşi lucru.Ajungem să ne punem o serie de întrebări: Oare astfel deinfracţiuni ar trebui să atragă sancţiuni mult mai aspre? Oare cazierelejudiciare pentru infracţiuni sexuale nu ar trebui să fie şterse? Suntem depărere că dacă Josef Fritzl ar fi beneficiat de un tratament corect peperioada cât a stat în închisoare pentru viol, atunci nu ar mai fi ajuns săcomită astfel de infracţiuni împotriva fiicei sale şi a copiilor acesteia, alcăror tată devenise în urma incestului.Mesajul Convenţiei este unul foarte serios, implicând modificărilegislative, precum şi o serie de schimbări în practica diferitelor domeniide activitate. De reţinut faptul că, în cadrul Consiliului Europei, nu sedoreşte a se interzice comportamentul ”normal” sau orice altă formă derelaţie acceptată între tineri, ci se are în vedere o luptă puternică împotrivaoricărei forme de abuz 5 . Mai presus de toate, statele membre suntîncurajate să combată abuzurile sexuale comise împotriva copiilor care,prin natura lor, nu sunt în stare să se apere împotriva adulţilor ”prădători”.Singurul scop al Convenţiei este, în primul rând, acela de a protejacopiii şi, în special, pe cei mici împotriva criminalităţii sexuale, iar în aldoilea rând, de a facilita munca organelor competente, în scopul de a seasigura că infractorii sunt aduşi în faţa legii şi, în măsura în care sunt găsiţivinovaţi, să prevină comiterea, din nou, a unor astfel de infracţiuni teribileîmpotriva copiilor nevinovaţi.În mod constant, ne confruntăm cu noi cazuri de copii abuzaţi îndiferite moduri: fizic, psihic şi, mai mult decât atât, abuzaţi sexual. Copiii5 C. Chiaromonte. Opening speech. The 2nd Regional Conference promoting theCouncil of Europe Convention on the Protection of Children against SexualExploitation and Sexual Abuse, Athens, 26-27 June 2008, pp. 3-4. A se vedea, in acestsens:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/Opening%20speech%20for%20CC.pdf28Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….sunt cei mai vulnerabili membri ai societăţii noastre. Prin urmare, estefoarte uşor pentru adulţi să-i abuzeze pe copii. Cercetările arată căabuzurile sexuale sunt mult mai răspândite decât ne putem închipui 6 .Un loc important l-a ocupat Consiliul Europei în cadrul celui de-altreilea Congres Mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor şi atinerilor care a avut loc în Brazilia, la Rio de Janeiro (25-28 noiembrie2008), urmat de Congresul Mondial de la Stockholm şi Yokohama. S-auavut în vedere, cu această ocazie, aspecte cheie ale Convenţiei ConsiliuluiEuropei relative la protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi aabuzurilor sexuale. În acest sens, experţii în domeniu, din Danemarca şidin Statele Unite ale Americii, au explicitat importanţa Convenţiei înîntreaga lume, în investigarea infracţiunilor de violenţă sexuală împotrivacopiilor şi urmărirea penală a celor responsabili, precum şi modul în carecopiii vor beneficia de măsurile de protecţie, avute în vedere prin texulConvenţiei.Tot astfel, cu ocazia Conferinţei de la Toledo (12-13 martie 2009)s-a dezbătut crearea unui cadru legal în materie de combatere a violenţeiîmpotriva copiilor, sub acest aspect avându-se în vedere o serie deinstrumente internaţionale adoptate, la nivel global şi regional, în materiede garantare a drepturilor copilului şi de protejare a copiilor împotrivadiverselor forme de violenţă. În acelaşi timp, s-a făcut trimitere şi lacondiţiile şi măsurile pe care cadrul legal trebuie să le aibă în vedere pentrua asigura, în mod efectiv, combaterea violenţei împotriva copiilor.În acţiunile sale interne şi externe, Consiliul Europei joacă un rolesenţial în promovarea protecţiei copiilor împotriva tuturor formelor deviolenţă. În considerarea acestui deziderat, au fost trasate următoarele liniidirectoare ale politicii europene, statele membre fiind încurajate să leutilizeze atunci când dau curs propriilor strategii naţionale:- încurajarea aderării la aceste instrumente, iar o dată cu ratificarealor să aibă loc o implementare efectivă, stabilind standarde pentrudezvoltarea legislaţiei naţionale, politici, planuri de acţiune şiprograme privind drepturile copilului, precum şi pentrusoluţionarea violenţei împotriva copiilor;6 Council of Europe. Opening speech. The 3rd Regional Conference promoting theCouncil of Europe Convention on the Protection of Children against SexualExploitation and Sexual Abuse, Versavia, 15-16 December 2008, p.1. A se consulta, inacest sens:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/Final%20Speech%20for%20Warsaw%20-%20CC.pdf29Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- alinierea legislaţiilor naţionale la Convenţia Naţiunilor Uniteprivind drepturile copilului, precum şi la celelalte instrumentejuridice internaţionale, asigurându-se, în acest fel, interesulsuperior al copilului. Totodată, punerea în aplicare a acestorinstrumente trebuie să se realizeze în mod eficient, inclusiv decătre instanţele naţionale, în vederea asigurării protecţiei copiilorîmpotriva tuturor formelor de violenţă.În ceea ce ne priveşte, considerăm că orice proiect de reglementaretrebuie realizat în considerarea evaluării impactului asupra copilului. Prinurmare, cadrul juridic naţional trebuie astfel conceput, încât să urmăreascăanumite obiective, şi anume: să acorde prioritate prevenirii tuturorformelor de violenţă împotriva copiilor şi salvgardării drepturilor copiilor;să garanteze accesul copiilor la justiţie; să ţină seama de nevoile specificeale unor copii; să interzică toate formele de violenţă împotriva tuturorcopiilor aflaţi sub jurisdicţia statului; să protejeze şi să ajute copiii caredepun plângeri cu privire la violenţă; să se asigure că infracţiunile careimplică violenţă sunt pasibile de sancţiuni efective, proporţionale şidisuasive; să stabilească competenţa naţională în materie de infracţiunicomise împotriva copiilor pe teritoriul altui stat; să hotărască în materie deprescripţie, astfel încât să se permită iniţierea procedurilor specifice, atuncicând infracţiunile împotriva copiilor continuă pe o perioadă mai lungă detimp, şi după ce copilul victimă a împlinit vârsta majoratului, cuimprimarea aceluiaşi caracter de gravitate a infracţiunii în cauză.- punerea în aplicare a unei legislaţii care să vizeze asigurareaprotecţiei drepturilor copilului şi protejarea lui împotriva tuturorformelor de violenţă. În acest scop este vizată o susţinere dinpartea instituţiilor relevante în domeniu, inclusiv instituţiinaţionale independente pentru drepturile copilului, mecanisme demonitorizare guvernamentale, precum şi resurse umane şifinanciare;- dezvoltarea, de către toate statele, a unui sistem de monitorizarecare să asigure colectarea, analiza şi difuzarea de date în scopulpromovării de politici şi de acţiuni de bază;- întreprinderea unui plan naţional sau a unei strategii care săpromoveze drepturile copiilor prin intermediul adoptării, în acestsens, a unor măsuri legale corespunzătoare. Ţările ar trebui săadopte strategii naţionale integrate privind violenţa împotrivacopiilor, subliniind legătura dintre cadrul legal instituţional şi30Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….politicile şi serviciile relevante în domeniul educaţiei, justiţiei şisănătăţii;- dezvoltarea, în continuare, a nevoilor pe care le presupunecooperarea internaţională, în scopul de a promova schimbul deinformaţii şi experienţă, de a identifica bunele practici şi a sprijinischimbările de atitudine faţă de violenţa manifestată faţă de copii,de a promova dezvoltarea de strategii naţionale integrate pentru apreveni şi combate toate formele de violenţă.Aplicabilitatea acestor linii directoare, în realizarea unui cadrulegislativ eficient, trebuie să fie avută în vedere de fiecare stat în parte, iartermenii Convenţiei ar trebui să reprezinte un model de reglementarenaţională.Spre exemplu în Ungaria, cadrul legal, în materie, este înconcordanţă cu termenii şi condiţiile Convenţiei pentru protecţia copiilorîmpotriva exploatării sexuale şi abuzului sexual. Fenomenul tinde să sereducă prin incriminarea şi urmărirea în justiţie a faptelor de genul celormai sus-menţionate. O serie de dispoziţii ale Codului penal sancţioneazădiverse forme de exploatare sexuală: abuzul sexual al copiilor, infracţiuniimplicând materiale cu conţinut pornografic, turismul sexual etc.Infracţiunile cu privire la exploatarea sexuală a copiilor ar putea ficlasificate în mod distinct 7 . În primul rând, există infracţiuni care nuacordă nicio importanţă vârstei victimei, chiar consideră că vârsta fragedăa victimei este o circumstanţă agravantă. În al doilea rând, Codul penalrecomandă prevederea de infracţiuni sexuale care să capete încărcăturăpenală, atunci când sunt comise împotriva unui copil cu vârsta cuprinsăîntre 12 şi 14 ani. Deloc formal, sistemul din Ungaria consideră cămajoratul sexual se împlineşte la vârsta de 14 ani 8 . O categorie specială deinfracţiuni ar trebui avută în vedere cu privire la victimele cu vârsta depână la 12 ani. Codul penal prevede, în acest sens, că persoanele sub 12ani sunt considerate a fi incapabile de apărare. În al treilea rând,infracţiunile sexuale capătă încărcătură penală numai atunci când sunt7 J. Fazekas. Intervention – extended version for the Conference “The protection ofchildren in european justice systems”, Toledo, 12-13 March 2009, p. 1; A se consulta., inacest sens:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/3_conferences/Address%20by%20Ms%20Judit%20Fazekas%20Hungary.pdf8 In acest sens,Codul penal din Ungaria considera ca fiind minora orice persoana subvarsta de 18 ani31Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcomise împotriva unui minor, urmărindu-se, practic, doar o protecţiedirectă a minorilor.În practică, au fost elaborate diferite programe educaţionale, celmai relevant program de prevenire fiind intitulat Arborele de Chicova. Else bazează pe un film marionetă, în care o adaptare a unei poveşti demolestare sexuală este prezentată încă de la primele simptome până lapropuneri de soluţii adecvate. În acest film marionetă, se poate observafiecare aspect al poveştii cu micuţa maimuţă, corespunzând cu temaexploatării sexuale a copiilor. Filmul este ideal pentru copii, transmiţândinformaţii utile, pe care le pot înţelege cu uşurinţă, în ciuda acestui subiectdificil. Filmul este prezentat fiind de faţă un specialist, împreună cuprofesori şi părinţi, iar după sfârşitul filmului scena este discutată îngrupuri separate. În timpul acestor conversaţii ghidate de un profesionist,copiii pot primi consiliere imediată pentru a se proteja pe ei înşişi,beneficiind de recomandări speciale pentru stima de sine şi sănătateamintală.Având în vedere aceste exemple extrem de relevante sub aspectuloferirii copiilor a unei protecţii efective prin punerea în aplicare a unuisistem de prevenţie, considerăm că problema abuzurilor sexuale exercitateasupra copiilor trebuie să ocupe un loc primordial în educaţia individuală afiecăruia.Bineînţeles, aşa cum am precizat, în aria abuzurilor comiseîmpotriva copiilor, se încadrează şi influenţa nefastă pe care lumea virtualăa internetului o manifestă în rândul tinerilor. Se impune, astfel, o stopare şio filtrare a pornografiei infantile prin intermediul internetului. În acestsens, în 2008 a fost iniţiat Programul de navigare în condiţii de siguranţăpe Internet, în cadrul căruia studenţii, părinţii şi pedagogii puteau obţineinformaţii cu privire la navigarea în condiţii de siguranţă pe internet şiintra în posesia de programe de filtrare care să împiedice pe copii sădevină victime ale abuzului sexual. De asemenea, menţionăm şi proiectulreferitor la Strategia naţională de Internet cu privire la protecţia copilului,demarat în cooperare cu Institutul Naţional de Criminologie.În ceea ce priveşte violenţa împotriva copiilor, trebuie să precizămfaptul că aceasta este interzisă la nivel instituţional, precum şi în familie.Începând cu 1 ianuarie 2005 Legea protecţiei copilului a fost modificată, însensul că au fost interzise cu desăvârşire pedepsele fizice aplicate copiilor.Totodată, au fost elaborate servicii de consiliere educaţională sprijinite decătre guvernele locale şi servicii de protecţie a copilului, care să acordesprijin psihologic pentru copiii aflaţi sub ameninţarea violenţei. În acestsens, procedura are în vedere ca, în cazul primirii oricărei avertizări, un32Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….asistent familial să viziteze familia în cauză, timp de 3 zile consecutiv.După o evaluare corectă a situaţiei, în funcţie de constatările făcute,asistentul apreciază dacă există vreo suspiciune de violenţă.Sub aspectul realizării unei protecţii eficiente a drepturilor copiilor,se urmăreşte punerea în practică a unei politici active de prevenire şicombatere a abuzului sexual şi non-sexual, precum şi a exploatării sexualea copiilor. Acest lucru nu se poate realiza în particular, ci este nevoie de ase realiza acţiuni de implicare şi colaborare din partea cetăţenilor,companiilor private, precum şi a Guvernului. Este adevărat că se necesitămult mai multă cooperare la nivel internaţional, ceea ce ar trebui săconstituie principalul deziderat pentru toate statele lumii, cu atât mai multcu cât problema abuzului în rândul minorilor se reflectă la nivel mondial.În acest sens, toate statele trebuie să aibă în vedere alinierea legislaţieinaţionale la instrumentele juridice internaţionale. Astfel, a avut locimplementarea Convenţiei Consiliului Europei referitoare le protecţiacopiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual, ratificareaacesteia fiind o prioritate pentru state.În materie procedurală, se necesită o intervenţie foarte promptăatunci când este vorba despre infracţiuni comise împotriva vieţii,integrităţii fizice şi sănătăţii minorului sau despre infracţiuni împotrivafamiliei, tinerilor sau moralei sexuale. Mijloacele de a asigura protecţie şisprijin pentru victimele infracţiunilor, pe perioada investigării şi urmăririipenale, diferă în funcţie de statutul victimei, care îi conferă drepturidiferite. Sub aspectul ascultării martorilor, dispoziţiile penale procedurale,în materie, fac referire la regimul special al minorilor audiaţi, în sensul cămărturia minorilor cu vârsta de până la 14 ani este relevantă numai înmăsura în care este singura de natură a evidenţia aspecte cheie alesoluţionării cauzei. Trebuie să se aprecieze, atunci când se procedează laaudierea minorului, că nu există motive rezonabile ca prin interogatoriulrespectiv să se prejudicieze, în vreun fel, dezvoltarea minorului.De asemenea, în acest sens, s-a menţionat faptul că este nevoie deinvestigatori special instruiţi care să intervieveze pe minorii victime saumartori, aplicându-se totodată, în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-12 ani, şi modalitatea interviului prietenos, desfăşurat într-un studiocorespunzător 9 :9 N. Albayrak. Conference “The protection of children in european justice systems”,Toledo, 12-13 march 2009. A se consulta:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/3_conferences/Address%20by%20Ms%20Nur%20Albayrak%20Netherlands.pdf33Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- acest studio este conceput în culori vesele şi conţine, deexemplu, jucării şi desene şi este prevăzut, de asemenea, cu ocameră separată de control;- în ziua interviului, copilul trebuie să facă un tur al studiouluirespectiv, cu ocazia căruia să i se prezinte echipamentulaudio/video existent, procedura care trebuie urmată şi să i seprezinte persoanele de faţă;- interviul va fi realizat de către un ofiţer de poliţie special antrenatîn acest sens;- o practică comună este aceea de a exista un expert care săurmărească (din camera de control) întregul comportament alcopilului pe parcursul interviului, având posibilitatea să intervinăîn caz de nevoie;- interviul va fi înregistrat pe o casetă audio/video pentru a evitaca copilul să fie intervievat mai mult decât o singură dată;declaraţia scrisă poate fi folosită ca probă;- copilul poate fi asistat de un avocat; în orice caz, se recomandă,mai degrabă, să fie prezent un consilier confidenţial al victimei, deexemplu, persoana angajată ca asistent social; de regulă, părinţilorvictimei nu le este permis să asiste la interviu, întrucât aceştia potinfluenţa veridicitatea declaraţiilor, însă aceştia vor fi întotdeaunaimplicaţi în pregătirea interviului;- în cazul în care copilul trebuie să fie ascultat în timpul şedinţeide judecată, acest lucru trebuie să se desfăşoare în spatele uşilorînchise, pentru a proteja intimitatea copilului;- trebuie evitată, în timpul audierii publice, o eventualăconfruntare directă a copilului victimă sau martor cu presupusulautor;- în cazuri grave, victima poate scrie o declaraţie despreconsecinţele infracţiunii; declaraţia se anexează la dosarul cauzei şipoate fi citită de către judecător în timpul audierii;- în timpul audierii, victimele îşi pot exercita dreptul de a luacuvântul; în ceea ce priveşte tinerele victime în vârstă de peste 12ani, acestora le este garantat acest drept, în timp ce copiilor cuvârsta sub 12 ani acest drept le este conferit numai în măsura încare sunt suficient de capabili să conştientizeze propriul interes;- cu ocazia procesului penal, victima poate pretinde şi acordareade daune-interese; în cazul unor infracţiuni deosebit de grave,34Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COUNCIL OF EUROPE IN COMBATTING VIOLENCE….săvârşite prin violenţe, dacă victima se află în imposibilitate de aobţine contravaloarea acestor despăgubiri prin orice echivalent,atunci ea are posibilitatea de se compensa din Fondul dedespăgubiri pentru infracţiuni violente.Sub aspectul prevenirii exploatării sexuale şi a abuzului sexual alcopiilor, trebuie avute în vedere şi cazurile de turism sexual. În vedereastopării acestui fenomen, se necesită o cooperare între diferiţii partenerisociali, pe exemplul Danemarcei 10 , în care poliţia naţională s-a implicatîntr-o campanie de mare amploare. Campania este realizată în colaborarecu Ministerul Afacerilor Externe din Danemarca, industria din domeniulcălătoriilor, precum şi organizaţiile non-guvernamentale. În acest fel,campania face apel, către toţi călătorii, de a informa serviciile de poliţie oride câte ori există suspiciuni de abuz sexual al copiilor, punându-se ladispoziţie, în acest scop, o linie specială de telefonie. Un alt aspectimportant, relativ la protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzurilorsexuale, îl reprezintă regimul diferit de tratament al infractorilor sexuali,oferit în cadrul Departamentului danez de închisori. Se face distincţie,astfel, între regimul de tratament pentru cei condamnaţi cu suspendareacondiţionată a unei pedepse şi cel aplicat infractorilor condamnaţi pentruinfracţiuni sexuale grave.De asemenea, în 2005 Guvernul danez a introdus un plan deacţiune pentru a consolida lupta împotriva traficului de copii. Ca parte aplanului de acţiune, atât poliţia cât şi autorităţile sociale şi de sănătate artrebui să sporească atenţia asupra minorilor care ar putea fi victime aletraficului sau care ar putea face parte dintr-un grup expus riscului. În plus,cooperarea dintre organizaţiile guvernamentale şi cele non-guvernamentale,privind traficul de femei, s-a extins pentru a acoperi şi traficul decopii. Acest plan de acţiune este implementat, pe scară largă, în cadrulPlanului de acţiune privind consolidarea luptei împotriva traficului defiinţe umane 2007-2010. Printre cele mai recente iniţiative luate deGuvernul danez, amintim două proiecte de lege prezentate Parlamentuluidanez cu privire la consolidarea urmăririi penale în cazurile de exploataresexuală şi abuz al copiilor: un proiect de lege cu privire la extinderea10 L. Espersen. Regional Conference promoting the Council of Europe Convention onthe Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse, Copenhagen,21-22 May 2008; A se consulta:http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_cooperation/fight_against_sexual_exploitation_of_children/Speech%20Lene%20Espersen.pdf35Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmăsurii de arest preventiv în cazurile de abuz sexual al copiilor şi un altproiect de lege referitor la creşterea pedepselor, în aceste cazuri.ConcluziiProblema diferitelor forme de violente, atât fizice, cât si psihice,exercitate asupra copiilor este ridicată la rang mondial, necesitând initiereade măsuri si programe cu actiune nu numai imediată, cât si eficientă.Întreprinderea de către Consiliul Europei a diferitelor acţiuni este dedicatăeliminării infracţiunilor sexuale împotriva copiilor, determinând statelelumii să lupte împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor îndreptateîmpotriva tuturor copiilor. Asadar, acest lucru nu se poate realiza decâtprin luarea, în concret, a măsurilor necesare pentru a putea preveni astfelde abuzuri, pentru a proteja victimele şi a urmări pe făptuitori.Având în vedere condiţiile adoptării unui cadrul legislativ unitar,atât în vederea prevenirii violenţelor îndreptate împotriva copiilor, cât şi învederea investigării şi descoperirii unor astfel de infracţiuni, propunem delege ferenda adoptarea unei proceduri speciale aplicabile în cazul săvârşiriiunor infracţiuni de exploatare sexuală sau de abuz sexual împotrivaminorilor.ReferencesAlbayrak, N., (2009) The Conference The protection of children in europeanjustice systems, Toledo, 12-13 march,Chiaromonte, C., (2008) Opening speech. The 2nd Regional Conferencepromoting the Council of Europe Convention on the Protection of Childrenagainst Sexual Exploitation and Sexual Abuse, Athens, 26-27 June,Council of Europe, (2008) Opening speech. The 3rd Regional Conferencepromoting the Council of Europe Convention on the Protection of Childrenagainst Sexual Exploitation and Sexual Abuse, Versavia, 15-16December,Espersen, L., (2008) Regional Conference promoting the Council of EuropeConvention on the Protection of Children against Sexual Exploitation andSexual Abuse, Copenhagen, 21-22 May,Fazekas, J., (2009) Intervention – extended version for the Conference “Theprotection of children in european justice systems”, Toledo, 12-13 March,Kleijssen, J., (2008) Regional Conference promoting the Council of EuropeConvention on the Protection of Children against Sexual Exploitation andSexual Abuse, Copenhagen, 21-22 May,Legea nr. 252 din 14 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 885din 29 decembrie 2010.www.coe.int.36Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Influence of European Union Law and ofInternational Law on the Development of NationalLegislationRamona DUMINICĂ 1Andreea TABACU 2AbstractThe relatively large amount of laws developed by the institutions of theEuropean Union, their supremacy over national laws, the priority of internationalconventional law and the consequences that result therefrom on national legal systemsrepresent only a few of the elements which have determined us to reflect in the presentarticle on the constraining manner in which community and international law influencethe development of national legislation.Obviously we express a point of view without attempting to slander theEuropean construction or to deny its benefits, especially that the report between the twojuridical orders finds its basis in the Constitution, and the union of the nationallegislation with the European one wishes to be accomplished respecting the democraticdemandings.Keywords:the development of law, European constraint, internal law, the priority ofEuropean Union law, the primacy of international law.1 Ph.D. Candidate, University of Craiova; Email Address: duminica.ramona@yahoo.com2 Ph.D. Lecturer, University of Piteşti; Email Address: andreea.tabacu@upit.ro37Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. IntroductionThe law has become so complex at present and has been raising somany specific issues that a mere litigant frequently gets lost in a mazejudicial proceedings and even for a specialist it is ever more difficult tounderstand.While considered the main source of legal interpretation in thenational juridical hierarchy, the law seems to be slowly losing thisprivileged position, due to the fact that citizens find it ever less accessibleand legal practitioners find it ever harder to put into practice. It is for thisreason that we believe the law finds itself in a significant and growingcrisis.In present day society which faces an accelerated rate of socialdevelopment, far-reaching economic shifts, the pressures of communityand international law, the law tends also to change its purpose. The law nolonger seems necessary to establish social order and to ensure theprotection of individuals and their rights, but it has become one of severalsolutions, an item from a political programme proposed by one or severalparties in power, and its authority is consequently linked to the body thatpasses it. Moreover, the exponential increase in legislation leads to adecrease in its value which in turn has a psychological impact on thecitizens, rendering it a current and particular issue.Law-making no longer seems to be founded on the twofundamental conditions for the development of laws: an awareness ofrealities and an adequate application of legislative technique, so that therebe harmony between the social reality and the one described bylegislation.The act of legislation constitutes a forced reality and therefore nota regulated one. Consequently, reality is necessary to allow and to be ableto contain as many rules as possible. A law is no longer passed to regulatea certain reality, rather it creates quite often a parallel reality. The legislatorno longer decides on reality itself, but becomes a mere “creator” of reality.In reality, we are witnessing “a crisis of both quality and quantity”of national law. Among the causes for this there are: the inflation of thelaw, the unintelligibility of the law, the negative influence of governmentissued emergency ordinance, but also the pressure and restriction exertedby community and international law, which we will discuss shortly.38Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE INFLUENCE OF EUROPEAN UNION LAW….2. Elements that restrict the national legislation2.1. National legislation is subject to international treatiesAt present, the development of modern legislation needs furthertechnical organisation and correlation between national and community aswell as international legislations. In Romania, the development of the lawis regulated by several acts, among which the most important is Law nr.24/2000 on the norms of legislative technique for the development oflaws, republished in 2010.Article 13 from this law establishes that the law must incorporateitself organically in the legislative system, so that: a) the bill must becorrelated with the stipulations of regulations from a superior or equallevel, with which it is linked; b) the bill, which was drawn on the basis of aact from a superior level, may not surpass the limits established throughthe latter and it may not contravene that act’s principles and dispositions;c) the bill must be correlated with community regulations andinternational treaties of which Romania is a signatory.The matter concerning the relation between national andinternational law is resolved through the stipulations of articles 11 and 20from the Constitution 3 . Article 11 institutes the monist system whereinconventional international law takes priority which implies that alltreatments have a supralegislative position in the internal hierarchy oflaws. After being passed by Parliament, they become an integral part ofnational law, meaning that they are mandatory not only for the state, ingeneral, but also for its bodies.The ratification gives the legal principles established by the treatiesto represent the will of the national representatives. A hierarchy ofparliamentary functions is thus established and not one of wills. Thismeans that the function of a diplomat is superior to that of a legislator.Therefore, a judge is obliged to apply the stipulations of ratified treatiesand at the same time to maintain the laws in conformity with the treatiesat the moment he rules which law is applicable in that case. By directlyapplying the treaty, the state’s will contained in the law does not concedeto an external will, because the national Parliament has agreed to the treatyby ratifying it and the constitutional assembly decided that by this actionthe treaty become a national piece of legislation with priority over the3 Art. 11 fromt he Romanian Constitution stipulates: “The Romanian state must meetwith precision and good faith the obligations it has undertaken through the treatieswhich it has signed the Treaties ratified by Parliament, pursuant to the law, which arepart of internal law. In case Romania has become party to a treaty which contravenes theConstitution, the ratification may take place after the Constitution has been revised.”39Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICElaw 4 . The relation of conformity between the law and the treaty is calledconventionality.Also, article 20 from the Constitution 5 sanctions the supremacy oftreaties concerning human rights in relation to the law. However, there isone exception, specifically that the law will take priority when it containsmore favourable stipulations. All the national bodies are obliged to applythe treaties on human rights, and it falls to the judge to supervise thefulfillment of these obligations and consequently the conformity of lawswith treaties on human rights of which Romania is a signatory. TheConstitutional Court does not have an exclusive control of this matter asit has over constitutionality, which is constantly acknowledged in itsjurisprudence. This control is not optional, but an obligation of the judge.The judge always decides whether the national law contains morefavourable stipulations. The legislator may not impose an interpretation inthis field on the courts through an interpretative law. In case a nationalbody finds that the law contradicts an international treaty on humanrights, it is forced not to enforce the law and to apply the treaty directly.No other legal stipulation need expressly authorize this on the validity ofthe law and or the fact that it is in force 6 . Stipulations similar to those inarticle 20 of the Constitution can also be found in article 4 7 of the CivilCode, which sanctions the prior application of international treaties onhuman rights to that of stipulations in the code.4 D. C. Danisor, I. Dogaru, Gh. Danisor. Teoria generala a dreptului, Editia a 2 a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 202.5 Art. 20 of the Romanian Constittution stipulates that: “The constitutional provisions onthe rights and liberties of citizens shall be interpreted and applied in accordance with theUniversal Declaration of Human Rights, the agreements and treaties regardingfundamental human rights, of which Romania is a signatory. If there are discrepanciesbetween the agreements and treaties concerning fundamental human rights, to whichRomania is a signatory and the national laws and national laws, the internationalregulations take priority, save for when the Constitution or national laws contain morefavourable provisions. ”6 D. C. Danisor, I. Dogaru, Gh. Danisor, Teoria generala a dreptului, Editia a 2 a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pp. 203-204.7 Art. 4 of the Cicil Code states: “In matters of regulating the present code, theprovisions concerning the rights and liberties of persons shall be interpreted and put intoplace in accordance with the Constitution, the Universal Declaration of Human Rights,the agreements and treaties which Romania has signed. If there are discrepanciesbetween the agreements and treaties concerning fundamental human rights, to whichRomania is a signatory and the national laws and national laws, the internationalregulations take priority, save for when the Constitution or national laws contain morefavourable provisions.”40Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE INFLUENCE OF EUROPEAN UNION LAW….2.2. The Influence of Community Law on National LawAs a consequence of Romania’s accession and subsequentintegration into the European Union, from a juridical point of view, thetwo law systems overlapped: the national and the community law system.This corollary has been posing several issues on a practical level, eventhough on a theoretical level things seem sorted by virtue of article 148 ofthe Romanian Constitution and of the stipulations in the Treaty pfAccession of Romania and Bulgaria to the European Union, whichconsisted in changing the texts of community norms found in nationallegislation.According to article 148, paragraph 2 of the RomanianConstitution “as a consequence of the accession, the stipulations ofcommunity constitutive treaties, as well as other community regulations ofa mandatory nature, take priority over dispositions which are contrary tonational laws, with respect to the stipulations of the accession act.”The act concerning the conditions of accession for Bulgaria andRomania and the adaptations of treaties on which the European Union isbased, contained in the Treaty of Accession, stipulates in article 2 that “atthe time of entry, the original treaty stipulations and the acts adopted bythe institutions and the Central European Bank before the accession aremandatory for Bulgaria and Romania and the conditions established inthese treaties and in the present act are to be applied.”As all other member states, Romania has assumed theresponsibility of correlating the national legislation with that of theEuropean Union by integrating and implementing the acquis in thenational juridical order, to be precise national acts that must conform withthe legal regulations of the Union.As the literature shows 8 , the juridical structure of the EuropeanUnion is complex and evolving. Community law contains: the treaties andthe laws derived therefrom. The latter is made of regulations (obligatoryand directly applicable in the states), directives (which normally establishthe general limits of orientation, within which the states must adaptaccording to their own legal order, although they tend to regulate moreand more matters), and decisions (in which the receiver may either be oneor several states, or a private individual). Added to these, there arerecommendations and opinions which are not mandatory, and other typesof unnamed documents. The rules of the European Union law usuallyimpose themselves more strictly on a national level. In this sense, the8 B. Mathieu. La loi, editia a 3-a, Dalloz, Paris, 2010, p. 44.41Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEEuropean Council has repeatedly acknowledged the superiority ofcommunity rules, then of directives over the following national law.National law must equally yield before the legal principles of theUnion.In accordance with article 249, paragraph 2 from the Treaty ofMaastricht “A regulation shall have general application. It shall be bindingin its entirety and directly applicable in all Member States.”With regards to the general characteristics of communityregulations, the European Court of Justice (at present, the Court of theEuropean Union) has also settled in its decision from the 7 th February1973, in case nr. 29/72, The Commission against Italy that: “Pursuant tothe stipulations of article 189 (currently, article 249 from the TEU) andarticle 191 (currently, article 254 from the TEU ) of the Treaty, theregulations are as such directly applicable in all member states and comeinto force exclusively in virtue of their publication in the communityOfficial Journal, from the date mentioned in their content or in absence ofsuch provisions, from the date specified in the Treaty. Consequently, allmeans of executing which have a repercussion on preventing the directeffect of community regulations and their nullification and thus, of theirsimultaneous and uniform application within the whole European Union,are contrary to the treaty.”The direct applicability of community regulations implies that theylend themselves to the internal juridical order in the form they wereadopted in, without the necessity for their acceptance of transformation innational law. 9 The relation thus created between community and nationallaw is complex, evolving but also difficult to assimilate and applyEuropean rules on a national level.The relation between national and community law is mainly basedon cooperation 10 , by starting from the imperious appeal that the two partsof the European Union law system complement one another in thecommon goal of promoting general objectives. The national and9 L. Dogaru. Aplicarea normei juridice ca finalitate a interferentei sistemului de dreptromanesc cu dreptul comunitar, “Revista Romana de Drept Comunitar”, nr. 4/2008, p.62.10 For this purpose, see: A. Tabacu, A. Draghici. Asistenta judiciara internationala,Editura Universitatii din Pitesti, Pitesti, 2010, p. 15, A. Tabacu. Consideratii asupraregulilor comunitare si a celor interne privind recunoasterea si executarea hotararilorstraine in materie civila si comerciala, “Revista Romana de Drept Comunitar”, nr.3/2008, p. 131.42Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE INFLUENCE OF EUROPEAN UNION LAW….community law systems are interdependent, which is reflected in theUnion’s capitalization of certain provisions of national law. 11However, there are conflicts between the two components of legalorder, observed between the two systems in those cases where communitylaw establishes the direct rights and obligations of EU citizens, whosecontent other than that of national law. Two principles were set up toresolve these conflicts: the primacy of EU law and the principle of itsdirect applicability.The principle of direct effect and the primacy of community lawsare permanently linked, because they do not involve the matter ofresolving the conflict between the two rules of law but decide which oneof them takes priority if it is not established beforehand which one havejuridical effects in the respective law systems. 12At present, the principle of primacy of community law issanctioned by Declaration nr. 17, in the annex to the Lisbon Treaty,suggestively dubbed “The declaration on supremacy”, where it is clearlystated that: “... treaties and legislation adopted by the Union on the takepriority in relation with the legislation of member states...”Thus, in accordance with the principle of primacy, communitylegal rules will nullify any subsequent or existing national laws, in case theyare contradictory, or in case when certain legal relations which comeunder the influence of the Union.Besides the principle of community law supremacy, the principleof direct effect represents one of the fundaments of the community laworder.The concept of “direct effect” is tightly linked to “directapplicability”, without being mistaken for it. Even though certainauthors 13 do not make the distinction between the two terms and usethem interchangeably, at present it is well established that directapplicability consists in the quality of a community act to become part ofthe national legislature of member states without the necessity ofintegrating it, while direct effect describes a situation, in which a new11 D. Mazilu. Integrarea europeana: drept comunitar si institutii europene, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2007, pp. 88-89.12 T. Stefan, B. Andresan Grigoriu. Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p.203.13 G. Isaac. Droit communautaire general, Editura Armand Colin, Paris, 1998, p. 171.43Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcommunity law creates rights for private individuals, natural and legalpersons, which they can invoke in national courts. 14As jurisprudence has shown, the European Union represents anew legal order for whose benefit member states have limited theirsovereign rights and whose subjects are not the states alone, but theirnationals as well. Thus, community law not only imposes obligations onpeople, independent of member state legislation, but is also destined toensure them rights which will become part of their legal heritage. It isconsidered that these rights derive not only from treaties, but also invirtue of obligations clearly imposed upon member states and EuropeanUnion institutions. 15 In this way, persons can always invoke the provisionsof community law before a national court against the state authorities byvirtue of a vertical direct effect, to the extent that the respective state hasnot already put them into place, while the aforementioned provisions areprecise and unconditioned enough and national action is unnecessary totake these provisions into consideration. 16 With regards to relationsbetween persons, the directives may have a vertical direct effect. 17This is how they restrict national law, thanks to these twoprinciples and the priority of community law and the direct effect, beyondthe uncontested benefits they entail. The national law is subjected andyields to community law. The national parliament is therefore “stripped”of its role of legislator, and becomes a mere “translator”.This conditioning of the law by community law represents one ofthe causes of the decrease in importance of national law and its crisis, allthe more that national parliaments play a minor role in developing thenational legislature.The European Union has tried to limit the dangers of thecorrosive effect its law has on national legislature, by sanctioning theprinciples of subsidiarity and proportionality in the treaty of Lisbon, butalso by trying to increase the role of national parliaments.Thus, article 5 of the Protocol on the Application of the Principlesof Subsidiarity and Proportionality reaffirms the obligation to encouragebills to be in accordance with them, with each such document having toinclude a detailed sheet which permits the evaluation of its conformity14 J.C. Cautron. Droit europeen, 6' edition, Ed. Dalloz, Paris, 1994, p. 141; T. Stefan, B.Andresan Grigoriu. Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 204.15 O. Manolache. Drept comunitar, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 57.16 Ibidem.17 T. Stefan, B. Andresan Grigoriu. Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p.221.44Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE INFLUENCE OF EUROPEAN UNION LAW….with these two principles as well as the financial impact and implicationson the national or regional legislations, respectively. The deadline grantedto national parliaments for them to examine the bills and to issue areasoned opinion referring to the principle of subsidiarity will beprolonged from 6 to 8 weeks. 18A mechanism to control the subsidiarity is instituted, according towhich, in case a bill is contested by a third of the votes granted to nationalparliaments (and a fourth for a bill on liberties, security and justice), theCommission shall reexamine the aforementioned bill and decide whetherto maintain, amend or withdraw it. Thus, the revision of legal bills, despitethe applied legal procedure, shall take place in case it obtains the numberof votes required, although this does not mean that the one who proposedit (the Commission as a rule) is forced to withdraw or amend it. 19Therefore, as doctrine has shown 20 “the role of nationalparliaments is still symbolic, since the Commission cannot be forced towithdraw its legal bills. The treaty actually statutes the possibility that,before reading it for the first time, the European legislators decidewhether to reject the bill, on the basis of reasoned opinions from nationalparliaments (by the Council with the vote of 55% of members and theEuropean Parliament with a majority of votes ), but not even in thissituation can the result is not due to the direct action of national legislativebodies, but rather on the basis of certain decisions made on a Europeanlevel.”Last but not least, another element of restriction of national law isrepresented by the relatively large amount of community rules. Each year,the European Union introduces more texts in the national law system thatthe national legislative bodies.In a study made by a French doctrinaire has proved that in 2005,community law derived from treaties in force is formed of almost 17 000laws, of which the essential is made of directives, regulations anddecisions. Around 3000 international agreements are added to these, all18 See: M. Banu, Aplicarea principiului constitutional al subsidiaritatii in exercitareacompetentelor comunitare. Observatii teoretice si aplicatii practice, „Revista Romana deDrept Comunitar”, nr. 2/2009, p. 66.19 Ibidem, p. 67.20 P. Kiiver, The Treaty of Lisbon, the National Parliaments and the Principie of Subsidiarity, 15Maastricht „Journal of European and Comparative Law”, 2008, pp. 77-83.45Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconcluded between the Community and European Union, even memberstates, on one side and third party states, on the other. 21Statistics indicate an increase of community regulations, which areexplained by the fact that new competences are awarded to Europeaninstitution by the Treaty of Maastricht 1992, the treaty of Amsterdam1997, the Treaty of Nice 2001 and last but not least the Treaty of Lisbon.Luckily, Jacques Delors’ formula, showing that one day 80% ofthe economic, fiscal and even the social legislation shall be decided byEuropean institutions, continues to inspire the estimates presented duringpublic debates, which established that the percentage of laws of Europeanorigin was between 60% and 70 %. This estimate coincides with thepredicted rate of the European structure which was infirmed these lastfew years, as French doctrine shows. 22 We also mention that efforts arebeing made both on a community level as well as on a national level tostem the production of laws which is seen as a negative factor of legalefficiency and intelligibility. It is well-known that an over-regulated societyrisks turning into an unregulated one. An attempt to diminish the effectsof these problems represents the development of public political acts,entitled “The Strategy for the Better Regulation at Central PublicAdministrative Level 2008-2013” which has as objectives thesimplification and reduction of national legislation. Putting this documentinto place is in accordance with the legislative and work programme of theCommission of the European Union, entitled “Let us act now for a betterEurope” which constitutes the goal of the Commission Communicationto the European Parliament, the Council, the Economic and SocialCommittee, the regional Committee, from 2009 whereby a betterlegislation was proposed in 2009, thus highlighting the simplification oflegislation and the reduction of in volume of community legislation.Obviously, it is extremely difficult to ascertain with mathematicalprecision the influence of European regulations on national internaldynamics, however, it is clear that an increase in community legislationwould generate a greater level of difficulty for the legislators to adapt thelegislation and for the judges to apply the law, especially in new memberstates, such as Romania.21 J. Maïa, La contrainte européenne sur la loi, “Pouvoirs - Revue francaise d'etudesconstitutionnelles et politiques”, nr. 114/ 2005, p. 54.22 J. Maïa, La contrainte européenne sur la loi, “Pouvoirs - Revue francaise d'etudesconstitutionnelles et politiques”, nr. 114/ 2005, p. 54.46Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE INFLUENCE OF EUROPEAN UNION LAW….ConclusionsIf traditionally the law is placed at the top of the legal hierarchy, asin the XIX century when it was considered metaphorically a “Holy Arc”,at present we are witnessing a decline in its authority, and one of the maincauses for this, we consider, is the pressure exerted upon in by communityand international law, besides the increase in volume, the unintelligiblenature of laws , the negative influence of emergency governmentordinances, the surging role of other sources as well as the crisis of theparliamentarian movement.ReferencesTreaties, courses, monographs:Cautron, J.C., (1994) Droit europeen, 6' edition, Ed. Dalloz, Paris,Dănişor, D. C., Dogaru, I., Dănişor, Gh., (2008) Teoria generală a dreptului,Ediţia a 2-a, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,Isaac, G., (1998) Droit communautaire general, Ed. Armand Colin, Paris,Manolache, O., (2003) Drept comunitar, Editura All Beck, Bucureşti,Mathieu, B., (2010) La loi, editia a 3-a, Dalloz, Paris,Mazilu, D., (2007) Integrarea europeană: drept comunitar şi instituţii europene,Editura Lumina Lex, Bucureşti,Ştefan, T., Andreşan Grigoriu, B., (2007) Drept comunitar, Editura C.H.Beck, Bucuresti,Tabacu, A., Drăghici A., (2010) Asistenţa judiciară internaţională, EdituraUniversităţii din Piteşti, Piteşti.Articles in law journals:Banu, M., (2009) Aplicarea principiului constituţional al subsidiarităţii înexercitarea competenţelor comunitare. Observaţii teoretice şiaplicaţii practice, Revista Română de Drept Comunitar, nr. 2,Dogaru, L., (2008) Aplicarea normei juridice ca finalitate a interferenţeisistemului de drept românesc cu dreptul comunitar, Revista Românăde Drept Comunitar, nr. 4,Kiiver, Ph., (2008) The Treaty of Lisbon, the National Parliaments andthe Principie of Subsidiarity, Maastricht Journal of European andComparative Law,Maïa, J., (2005) La contrainte européenne sur la loi, Pouvoirs - Revue francaised'etudes constitutionnelles et politiques, nr. 114,Tabacu, A., (2008) Consideratii asupra regulilor comunitare si a celorinterne privind recunoasterea si executarea hotararilor straine inmaterie civila si comerciala, Revista Romana de Drept Comunitar, nr. 3.47Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Reform of Local Democracy in France between 2008-2014[Reforma Democraţiei Locale în Franţa în perioada 2008-2014]Claudia GILIA 1 2AbstractThe reform of the French territorial collectivities, which will take place between2008-2014, is a structural reform, concerning the administrative organization ofFrance, initiated by the President Nicolas Sarkozy, including a cluster of rules thatwill regulate the whole French administrative structure. Within a state grounded oncentralism as far as the administrative organisation is concerned, the reform that startedin 2008 brings in major changes in terms of administrative-territorial organisation inmetropolitan France and overseas territories as well.The first part of our study aims to analyse the legislative changes regarding thereorganisation of territorial collectivities. The second part aims to identify and describehow the French legislator brought under regulation the participation instruments whichallow the French citizens to actively get involved in the life of their society, except theperiodic elections. Besides the national referendum, the legislator thus established thelocal referendum, the petitionary matters, the local council, the consultative committeesetc.Keywords:reorganisation, French territorial collectivities, local democracy, participatorydemocracy, citizen.1 Ph.D. Lecturer, University Valahia of Targoviste, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences, Email Address: claudiagilia@yahoo.fr2 This work was supported by CNCSIS-UEFISCSU, project number PN II-RU, Code129/2010, Contract 28/11.08.2010.49Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Organizarea administrativ-teritorială a Franţei înainte dereformăRelaţiile dintre Republică şi colectivităţile componente suntreglementate de Titlul XII şi Titlul XIII din Constituţie, dar şi de legispeciale.Dacă avem în vedere gradul de autonomie al colectivităţilorcomponente ale Republicii, putem distinge între:- Colectivităţi situate în Metropolă, care cuprind Hexagonul şiCorsica. Aceste colectivităţi sunt reglementate de art. 72, art. 72-1şi art. 72-2 din Titlul XII din Constituţie.- Colectivităţile ultramarine reglementate de art. 72-3, art. 72-4,art. 73, art. 74 şi art. 74-1 din Titlul XII din Constituţie.- Noua-Caledonie care îşi găseşte reglementarea în art. 76-77 dinTitlul XIII din Constituţie.În Franţa există trei niveluri ale administraţiei:- comunele – unitatea de bază a administraţiei publice locale,constituie eşalonul cel mai vechi şi cel mai apropiat de cetăţeni. Înnumăr de 36.783, comunele au succedat în 1789 vechilor parohii.Primarul, care este ales de către consiliul municipal este pe de oparte reprezentantul statului în comună, dar şi deţinătorul puteriiexecutive locale. Franţa este una dintre ţările care are un numărridicat de comune. Pentru a face faţă riscului fragmentăriipoliticilor publice locale s-a dezvoltat un eşalon intercomunal, carepermite mai multor comune să gestioneze în comun anumiteservicii publice şi să elaboreze anumite politici. Pentru realizareaacestui obiectiv, s-au creat Instituţii Publice de CooperareIntercomunale – EPCI 3 , care sunt persoane publice, fără a aveastatut de colectivităţi teritoriale. Crearea acestor instituţii esterezultatul voinţei colectivităţilor teritoriale;- departamentele – au fost create în 1789 în număr de 100, dintrecare 96 în metropolă şi 4 în teritoriile de peste mări. Acestecolectivităţi teritoriale sunt conduse de un consiliu general, ce sereînnoieşti la trei ani. Fiecare consilier fiind ales într-un canton. În3 La 1 ianuarie 2012, în Franţa existau 15 comunităţi urbane (care regrupează 398comune cu o populaţie totală de 7,2 milioane de locuitori), 202 de comunităţi deaglomerări (ce regrupează 3600 comune cu o populaţie de 24,1 milioane de locuitori) şi 2358 de comunităţi de comune (ce cuprind un ansamblu de 31 230 comune cu o populaţietotală de 27,2 milioane de locuitori). Pentru detalii, a se consulta site-ul:http://www.dgcl.interieur.gouv.fr (accesat în 26 martie 2012).50Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….cadrul departamentului întâlnim de asemenea o nouă subdiviziuneteritorială – arondismentul, în care statul este reprezentat de unsubprefect;- regiunile (22 la număr) – au căpătat abia în anul 1982 statutul decolectivitate teritorială, iar în anul 1986 a avut loc prima alegere aconsiliului regional prin sufragiu universal.Statul este reprezentat în aceste colectivităţi teritoriale de primar,prefect şi prefectul regional. Alături de aceste colectivităţi teritoriale existăîn Franţa şi colectivităţi cu statut particular, dar şi colectivităţile de peste mări.În Metropolă, Paris, Lyon şi Marseille au un statut particular. Acesteoraşe sunt divizate în arondismente, care aleg consilierii şi primarii dearondisment. Parisul are un dublu statut: comună şi departament. Deasemenea, Corsica beneficiază de o organizarea instituţională specifică 4 .Polinezia franceză şi Noua-Caledonie formează ceea ce numim„ţări de peste mări” (Pays d’outre mer au sein de la République”). Printr-unreferendum local ce urmează să fie organizat în anul 2014, aceste douăentităţi vor decide dacă rămân sau nu în cadrul Republicii franceze.La o simplă analiză putem observa complexitatea modului destructurare a administraţiei publice locale franceze, dar şi numărul mare defuncţionari ce deservesc toate aceste structuri.2. Cauzele care au determinat reforma colectivităţilorteritoriale francezeDupă reforma constituţională din 2008, guvernanţii francezi auconsiderat că este nevoie şi de o reformă a administraţiei. S-au realizat înacest sens o serie de studii, de cercetări care au relevat carenţele dinsistemul administrativ şi care au propus şi o serie de soluţii, care ulterior s-au transformat în dispoziţii legale. Toate rapoartele publice referitoare lacolectivităţile locale au arătat o serie de deficienţe în organizarea şifuncţionarea colectivităţilor teritoriale care impuneau o reformăadministrativă a statului francez. Au fost evidenţiate, pe de o parte,multitudinea de structuri administrative: comune, intercomunalităţi cufiscalitate proprie, sindicate intercomunale cu vocaţie unică sau multiplă,sindicate mixte (deschise sau închise), departamente, regiuni, ţări de pestemări, iar pe de altă parte, multitudinea de competenţe şi concurenţa întreinstituţii.4 I. Alexandru, C. Gilia, I. V. Ivanoff. Sisteme politico-administrative europene, ediţia a 2-a.,Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp. 264-276.51Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEUn alt element ce a determinat reforma administrativă l-areprezentat costurile exorbitante din administraţie. Se impunea de urgenţăun control asupra cheltuielile administraţiei locale. Între 1983 şi 2008,cheltuielile colectivităţilor teritoriale au crescut într-un ritm mult mairidicat decât PIB-ul. Astfel, 2/3 din creşterea cheltuielilor proveneau dinblocul comunal, adică comune şi intercomunalităţi. Între 1995-2007 aufost create 115 000 de locuri de muncă în comune, 119 000 înintercomunalităţi şi 35 000 în alte organisme comunale. În total, după1999, 350 000 de locuri de muncă au fost create în colectivităţileteritoriale, iar dintre acestea 2/3 au fost create în sectorul comunal.Regiunile şi departamentele cheltuiau aproximativ 20 de miliarde de euroîn fiecare an cu privire la competenţele partajate, fără să se ştie totuşi cuprecizie, cine ce face. Aleşii şi cetăţenii pierdeau timp şi energie pentru ade descurca în hăţisul administrativ şi în subvenţiile încrucişate. Acesteaspecte au creat un handicap pentru competitivitatea Franţei.Al treilea element declanşator al reformei l-a reprezenatt faptul căStatul însuşi se angajase într-un proces de reformă. Modernizarea societăţiifranceze impunea pe cale de consecinţă şi modernizarea sistemuluicomplex de organizare administrativ-teritorială a Franţei.Astfel, începând cu anul 2008 a început un proces de reformare aadministraţiei franceze, reformă ce se va derula în mai multe etape.Preşedintele Republicii, Nicolas Sarkozy a motivat iniţierea acesteireforme astfel: „Francezii critică centralizarea iacobină, percepadministraţia statului ca fiind îndepărtată de cetăţean şi de preocupărileacestora. Francezii sunt din ce în ce mai critici cu privire la descentralizareşi la organizarea colectivităţilor locale. Aceştia consideră că număruleşaloanelor colectivităţilor locale este excesiv. Ei sunt exasperaţi decreşterea fiscalităţii locale şi a costului crescând al funcţionăriicolectivităţilor. (…) Francezii, întreprinderile noastre, funcţionarii noştridin teritoriu, funcţionarii statului, ţara noastră în ansamblu, aşteaptă oreformă profundă a organizării noastre locale. Cetăţenii francezi vor castructurile să fie simplificate, competenţele clarificate, responsabilităţileidentificate, iar cheltuielile locale limitate. Este o chestiune de eficacitate,dar şi de democraţie. (…) Mai mult ca niciodată trebuie să modernizămţara. Avem nevoie de răspunsuri ambiţioase şi novatoare5”.5 Textul integral al alocuţiunii susţinute de Preşedintele francez în data de 5 martie 2009poate fi consultat pe site-ul: http://reformedescollectiviteslocales.fr şi pehttp://discours.vie-publique.fr/notices/097000696.html (accesat în 26.03.2012).52Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….În octombrie 2008, s-a constituit un Comitetul pentru reformacolectivităţilor locale, condus de fostul Prim ministru, Edouard Balladur,care în 5 martie 2009 a definitivat raportul intitulat “Il est temps dedecider”6 prin care a avansat 20 de propuneri de reformă a colectivităţilorteritoriale şi pe care l-a prezentat Preşedintelui Republicii. În paralel,Misiunea temporară comună de informare a Senatului, prezidată desenatorul Claude Belot, a prezentat în data de 17 iunie 2009 un raport ceconţinea 90 de propuneri de reformare a administraţiei franceze. În 21octombrie 2009, Ministrul de interne, al ţărilor de peste mări şi alcolectivităţilor teritoriale a prezentat în Consiliul de miniştri trei proiectede lege şi un proiect de lege organică prin care a definit termenii reformei.În decembrie 2010 a fost adoptată Legea nr. 2010-1563 cu privire lareforma colectivităţilor teritoriale7.3. Elemente de noutate în organizarea adminsitrativteritorialăa statului francezObiectivele principale ale reformei colectivităţilor locale sunt:- Simplificarea arhitecturii teritoriale;- Întărirea democraţiei locale;- Adaptarea organizării teritoriale a Franţei la evoluţia societăţii.Legea nr. 2010-1563 cu privire la reforma colectivităţilor teritorialece a avut ca obiectiv reorganizarea colectivităţilor teritoriale a introdusurmătoarele elemente novatoare în administraţia franceză:- crearea instituţiei consilierului teritorial 8 ce va face parte atât dinconsiliul general al departamentului său, cât şi din consiliuluiregional. În acest sens, în martie 2010 a avut loc reducereamandatelor consilierilor regionali de la 6 ani la 4 ani, iar în martie2011 a avut loc reducerea mandatelor consilierilor generali de la 6ani la 3 ani. În martie 2014 va avea loc prima alegere 9 a6 Raportul poate fi consultat pe: http://www.interieur.gouv.fr/sections/reformecollectivites/rapports/rapports/7 Legea nr. 2010-1563 din 16 decembrie 2010 cu privire la reforma colectivităţilorteritoriale, JORF nr. 0292 din 17 decembrie 2010 pagina 22146.8 Numărul consilierilor teritoriali va fi în jur de 3500 faţă de 6000 de consilieri regionali şigenerali câţi sunt la momentul actual.9 Conform art. 1 din Legea nr. 2010-1563 privind reforma colectivităţilor teritoriale,consilierii teritoriali sunt aleşi prin scrutin majoritar uninominal în două tururi încantoane lărgite.53Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconsilierilor teritoriali 10 care îi vor înlocui pe consilierii generali şiregionali. Consilierul teritorial va facilita o mai bună coordonareîntre acţiunea departamentelor şi cea a regiunilor, respectândcompetenţele lor, specificul fiecăruia, precum şi atuurile lor:proximitatea pentru departament şi viziunea strategică de viitorpentru regiune. Consilierul teritorial va fi interlocutorul unic întrediferiţii actori teritoriali, în special, al primarilor.- revigorarea exerciţiului democraţiei locale prin instituirea sufragiuluiuniversal direct pentru alegerea delegaţilor comunelor în sânulconsiliilor comunitare. În martie 2014 va avea loc prima alegere aconsilierilor comunitari (delegaţi de comune în cadrulintercomunalităţilor) prin sufragiu universal direct în cadrulcomunal prin sistemul numit „fléchage” 11 ;- adaptarea structurilor la diversitatea teritoriilor prin punerea în practicăa unui nou dispozitiv de fuziune a comunelor şi a unei proceduride regrupare a departamentelor şi a regiunilor, instaurarea unorpoli metropolitani 12 şi crearea de metropole 13 . Crearea uneimetropole 14 trebuie să ţină cont de criterii demografice şiteritoriale. Cu toate acestea, legea interzice crearea unei metropole10 Consiliul Constituţional prin Decizia nr. 2011-634 din 21 iulie 2011, JOFR din 17decembrie 2010, p. 22181 a considerat că numărul de consilieri teritoriali stabilit prinLegea nr. 2010-1563/2010 este neconstituţional, urmând astfel ca Parlamentul să adopteo nouă schemă cu numărul acestora.11 Acest sistem vizează toate comunele cu peste 500 de locuitori. Este vorba de unscrutin proporţional în două tururi. Alegătorii vor vota pentru o singură listă: primii aleşidin această listă vor merge în consiliul municipal şi în consiliul comunitar. Următorii dinlistă se vor regăsi doar în consiliul municipal al comunei lor.12 Potrivit art. L5731-1 din Codul general al colectivităţilor teritoriale (CGCT), polulmetropolitan regrupează EPCI-uri cu fiscalitate proprie ce formează un ansamblu de maibine de 300 000 de locuitori în care unul are mai mult de 150 000 de locuitori. Primul polmetropolitan s-a creat la 23 ianuarie 2012 - Sillon Lorrain – ce are în componenţa sa:Portes de France-Thionville, Metz Métropole, Epinal Golbey (comunităţi de aglomerări)şi Grand Nancy (comunitate urbană). Pentru detalii: http://www.sillonlorrain.org13 Conform art. L5217-1 din CGCT, metropola este o instituţie publică de cooperareintercomunală ce regrupează mai multe comune într-una singura, care se asociază într-unspaţiu de solidaritate în scopul elaborării şi conducerii împreună a unui proiect deamenajare şi de dezvoltare economică, ecologică, educativă, culturală şi socială peteritoriul lor în vederea ameliorării competitivităţii şi coeziunii. Pot obţine statutul demetropolă EPCI-urile care reunesc la momentul creării un număr de 500 000 de locuitoriprecum şi comunităţile urbane Bordeaux, Lille, Lyon şi Strasbourg.14 Prima metropolă franceză s-a creat la 1 ianuarie 2012 – Nice Côte d’Azur (reuneşte 46de comune, cu o populaţie de 536 378 locuitori).54Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….în regiunea Île-de-France. Crearea unei metropole se poate facefie din iniţiativa consilierilor municipali, fie a organele deliberativeale unei EPCI cu fiscalitate proprie;- crearea de comune noi 15 va constitui un nou dispozitiv de fuziunea comunelor. Crearea acestor comune noi se va face numai cuacordul tuturor consilierilor municipali sau a populaţiei din fiecarecomună;- crearea Grand Paris 16 . Grand Paris este un proiect urban 17 , socialşi economic de interes naţional care reuneşte teritoriile strategicedin regiunea Île-de-France. Prin acest proiect se doreşte întărireaatractivităţii economice a regiunii pariziene, considerată ca olocomotivă pentru dezvoltarea întregii ţări. Prin acest proiect sedoreşte crearea unui număr de 800 000 de locuri de muncă,dezvoltarea unei reţele de transport feroviar de 130 km (o linie demetrou de mare capacitate), plantarea a 1000 de hectare de arbori,construirea a 70 000 de locuinţe în următorii 25 de ani, etc.- dezvoltarea şi simplificarea intercomunalităţii 18 , prin regrupareacolectivităţilor pe bază de voluntariat şi prin suprimareanivelurilor de intercomunalitate devenite superflue. Până la finelelui 2011, prefecţii, împreună cu aleşii locali, au avut sarcina de acreiona schema departamentală a cooperării intercomunale. Înperioada 2012-2013 se vor pune în aplicare schemele trasate deprefect. Comisia departamentală de cooperare intercomunală(CDCI) 19 are posibilitatea să amendeze proiectele propuse deprefect. Înainte de 31 decembrie 2013 vor fi finalizate sistemulde acoperire intercomunală şi de raţionalizare a perimetrelor 20 . În15 Prin instituirea art. 21 din Legea nr. 2010-1563/2010 s-a dorit suprimarea dispoziţiilorprevăzute de Legea nr. 71-588 din16 iulie 1971 cu privire la fuziunea şi regrupareacomunelor, denumită şi „legea Marcellin”.16 Legea nr. 2010-597 din 3 iunie 2010 cu privire la Grand Paris, JOFR din 5 iunie 2010.17 A se consulta pentru detalii: http://www.mon-grandparis.fr/ (accesat în 24 martie2012).18 Intercomunalitatea permite comunelor să gestioneze în comun echipamente şi serviciipublice (ex. organizarea transportului urban, colectarea deşeurilor menajere, etc.) şi săelaboreze proiecte de dezvoltare economică, amenajarea teritoriului sau urbanism la unnivel mai vast decât cel al unei comune.19 Decretul nr. 2011-122 din 28 ianuarie 2011 referitor la compoziţia şi funcţionareacomisiei departamentale de cooperare intercomunală, JORF nr. 0025 din 30 ianuarie2011 pagina 1932.20 Art. L5210-1-1 din CGCT, introdus prin Legea nr. 2010-1563/2010.55Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmartie 2014 se va stabili noua componenţă a consiliilorcomunitare¸ odată cu viitoarele alegeri municipale. În martie 2014va avea loc pentru prima dată utilizarea scrutinului de listă în comunelecu mai puţin de 500 de locuitori 21 . Legea nr. 2010-1563 privindreforma colectivităţilor teritoriale face distincţia între EPCI şigrupările de colectivităţi teritoriale 22 ;- crearea unei colectivităţii unice în Martinica şi Guyana.Colectivitatea unică este o nouă categorie de colectivitateteritorială, ce a luat fiinţă din fuziunea regiunii şi departamentuluidin Martinica şi din Guyana 23 .4. Instrumente şi actori ai democraţiei participative localeinstituite de legislaţia francezăUnul din obiectivele reformei administrative l-a reprezentat şiîntărirea democraţiei locale. Sistemul politic francez este fundamentat, în modsubstanţial, pe democraţia reprezentativă, atât la nivel naţional, cât şi la nivellocal. În sistemul francez, instrumentele democraţiei directe sunt restrânse.Avem în vedere aici doar referendumul, neexistând posibilitatea uneiiniţiative populare sau a unui drept de veto. În încercarea de a-l aduce pecetăţean mai aproape de decizia politică, legiuitorul francez a introdus înlegislaţia franceză o serie de elemente ale democraţiei participative.Trebuie să menţionăm faptul că această formulă nu se regăseşte expressisverbis în legislaţia franceză, ci întâlnim conceptul de democraţie locală sau pecel de democraţie de proximitate 24 .21 Înainte de reforma colectivităţilor teritoriale, acest tip de scrutin era utilizat pentrucomunele cu peste 3500 de locuitori.22 Art. 30 paragraful 1 din Legea nr. 2010-1563/2010. La 1 ianuarie 2012 existau peteritoriul francez 17 368 de grupări de colectivităţi teritoriale şi 2581 de EPCI-uri cufiscalitate proprie: http://www.dgcl.interieur.gouv.fr/sections/a_votre_service/statistiques/bis/bis_88_2012_bila/downloadFile/file/BIS_88.pdf?nocache=1331542922.06 (accesat în 29 martie 2012).23 În 24 ianuarie 2010 în aceste teritorii de peste mări au avut loc referendum-uri princare cetăţenii şi-au exprimat opţiunea pentru crearea unei colectivităţi unice care săînlocuiască departamentul şi regiunea (în Guyana 57,49% au răspuns pozitiv, iar înMartinica 68,30%).24 Despre democraţia de proximitate, democraţia participativă şi democraţiareprezentativă aşa cum au fost ele conceptualizate de politicienii francezi informaţiimultiple pot fi consultate în lucrarea Y. Sintomer. Enjeux et attentes d’une démocratieparticipative, p. 140 în Conseil de quartier. Mode d’emploi, Les Editions d’Adels, 2003(materialul poate fi consultat pe: http://www.adels.org/edition/SaintomerCCQ.pdf -accesat în 30 martie 2012)56Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….Noţiunea de democraţie locală apare pentru prima dată în Legea din 6februarie 1992 privind administrarea teritorială a Republicii 25 . Legea încearcă săamelioreze informarea şi participarea cetăţenilor, dar şi să întăreascădreptul aleşilor în cadrul adunărilor locale. Ea instituie comisiileconsultative ale serviciilor publice locale, care permite utilizatorilorserviciilor publice să se exprime cu priire la acestea. Legea din 27 februarie2002 privind democraţia de proximitate 26 reprezintă un text important pentruconsolidarea democraţiei participative. Această lege a vizat permiterea uneiasocieri mai bune a cetăţenilor în luarea deciziilor la nivel local, întărindastfel democraţia participativă şi drepturile opoziţiei în sânul adunărilordeliberative.Prin această lege s-au introdus o serie de instrumente prin carecetăţeanul să fie mai aproape de decizia politică. Astfel, în comunele de la80 000 de locuitori în sus, consiliul municipal este cel care fixeazăperimetrul cartierelor care formează comuna respectivă. Fiecare cartiereste dotat cu un consiliu de cartier. Aceste consilii de cartier 27 pot ficonsultate de către primar şi îi pot face acestuia propuneri care vizeazăviaţa cartierului respectiv. Primarul poate să le asocieze în elaborarea,punerea în practică şi evaluarea acţiunilor care interesează cartierul.O altă inovaţie a legii o reprezintă crearea comitetelor consultative.Consiliul municipal poate crea comitete consultative cu privire la oriceproblemă de interes comunal ce priveşte întreg teritoriu sau doar o parte ateritoriului comunei. Aceste comitete pot fi constituite din persoane carepot să nu aparţină consiliului, ele putând fi reprezentanţi ai asociaţiilorlocale. Fiecare comitet este prezidat de către un membru al consiliuluimunicipal desemnat de către primar. Comitetele pot fi consultate de cătreprimar cu privire la orice chestiune sau proiect ce vizează serviciile publiceşi echipamentele de proximitate şi care intră în domeniul de activitate alasociaţiilor membre ale comitetului.Legea privind democraţia de proximitate a transformat Comisianaţională pentru dezbatere publică (CNDP), creată în 1995 prin Legea25 Legea nr. 92-125 din 6 februarie 1992 referitoare la administraţia teritorială aRepublicii, JOFR nr. 33 din 8 februarie 1992.26 Legea nr. 2002-276 din 27 februarie 2002 referitoare la democraţia de proximitate,JOFR nr. 50 din 28 februarie 2002.27 După reînnoirea generală a consiliilor municipale în martie 2008, prefecturile aucomunicat la 15 septembrie 2009 că există 1552 consilii de cartier şi 731 de posturi deadjuncţi de cartier. Pentru detalii: http://www.dgcl.interieur.gouv.fr/sections/lescollectivites_te/vie_democratique_loc/democratie_de_proxim/conseils_de_quartier/(accesat în data de 30 martie 2012)57Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEBarnier, în autoritate administrativă independentă şi i-a lărgit câmpul decompetenţă. Această instituţie a fost considerată de specialişti o instituţienovatoare. Originalitatea sa constă tocmai în caracterul de autoritateindependentă, de „putere neutră” 28 însărcinată să se interpună întreautoritatea decidentă şi public.Consultarea locală este un alt element major al democraţieiparticipative franceze. Legislaţia actuală reglementează consultareacetăţenilor atât la nivel comunal, cât şi la nivel intercomunal. Iniţiativaconsultării poată să aparţină organului deliberativ sau chiar cetăţenilor.Dreptul locuitorilor comunei de a fi informaţi despre treburile acesteia şide a fi consultaţi cu privire la deciziile care îi privesc este un principiuesenţial al democraţiei locale. Cetăţenii unei colectivităţi teritoriale pot ficonsultaţi cu privire la deciziile autorităţilor din acea colectivitate. În ceeace priveşte iniţiativa cetăţenilor, legea statuează faptul că într-o comună,1/5 din electorii înscrişi pe listele electorale, iar în alte colectivităţiteritoriale 1/10 din electori pot cere să fie înscrisă pe ordinea de zi aadunării deliberante a unei colectivităţi organizarea unei consultări cuprivire la orice chestiune care vizează decizia acelei adunări. Deciziaorganizării unei consultări aparţine adunării deliberative a colectivităţiiteritoriale. Un elector nu poate semna decât o singură cerere cu privire laorganizarea unei consultări pe parcursul unui an.Legea constituţională din 28 martie 2003 cu privire la organizareadescentralizată a Republicii a instituit şi alte proceduri de consultare dininiţiativa autorităţilor naţionale. Sunt reglementate două situaţii în careintervine consultarea: 1. crearea unei colectivităţi teritoriale cu un statut special şi2. statutul colectivităţilor de peste mări.Astfel, potrivit art. 72-1 din Constituţie, prin lege se stabilesccondiţiile în care electorii din fiecare colectivitate teritorială pot, prinexercitarea dreptului de petiţionare, să ceară înscrierea pe ordinea de zi aadunării deliberative a acelei colectivităţi a unei chestiuni ce intră încompetenţa sa. Proiectele sau actele ce sunt rezultatul competenţei uneicolectivităţi teritoriale, pot fi supuse, din iniţiativa acesteia, pe caleareferendumului, deciziei electoratului din acea colectivitate. Atunci când seare în vedere crearea unei colectivităţi teritoriale cu un statut particular saumodificarea organizării acesteia, se poate decide prin lege să se consulte28 M. Revel, C. Blatrix, L. Blondiaux, J.-M. Fourniau, B. Heriard Dubreuil, E. Lefebvre,Une institution novatrice: le débat public în Y. Sintomer. La démocratie participative, édition Ladocumentation française, n o 959, avril 2009, Paris, France.58Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….electorii înscrişi pe listele electorale din colectivităţile interesate 29 . Deasemenea, modificarea limitelor teritoriale ale colectivităţilor teritoriale potfi supuse consultării electoratului în condiţiile stabilite de lege.În ceea ce priveşte colectivităţile de peste mări, obiectul consultăriieste acela de a obţine consimţământul celor interesaţi cu privire laschimbarea regimului colectivităţii lor. Schimbarea regimului colectivităţiieste supus deciziei autorităţilor naţionale, însă acestea nu pot acţiona fărăconsimţământul electorilor din colectivitatea respectivă. Nicio modificare,în tot sau în parte a unei colectivităţi menţionate în art. 72-3 alin. 2 dinConstituţie, a unuia sau altuia din regimurile prevăzute pentru acestecolectivităţi de art. 73 şi art. 74 din Constituţie, nu se poate face fărăconsimţământul electorilor din colectivitatea respectivă sau a unei părţi dincolectivitatea interesată. Preşedintele Republicii, la propunereaGuvernului, pe durata sesiunii parlamentare sau la propunerea celor douăCamere, pot decide consultarea electorilor dintr-o colectivitate teritorialăsituată peste mări cu privire la o chestiune referitoare la organizarea sa, lacompetenţele sale sau la regimul legislativ.De asemenea, potrivit art. 73 alin. 7 din Constituţie, crearea prinlege a unei colectivităţi ce se substituie unui departament sau unei regiunide peste mări sau instituirea unei adunări deliberative unice pentru acestedouă colectivităţi nu poate interveni dacă nu s-a obţinut, în condiţiile art.72-4 din Constituţie, consimţământul alegătorilor înscrişi în listeleelectorale ale colectivităţilor în cauză. Această procedură a fost utilizată înGuadelupa şi în Martinica (unde consultarea a vizat crearea uneicolectivităţi teritoriale unice ce se substituia departamentului şi regiunii),precum şi în Insulele Saint-Martin şi Saint-Barthelemy (unde consultarea avizat crearea unei colectivităţi de peste mări reglementată de art. 74 dinConstituţie, ce se substituia comunei, departamentului şi regiunii).Referendumul local – reprezintă un alt instrument al democraţieilocale reglementat de legislaţia franceză. Aria acestui instrument a fostlărgită în sistemul francez prin Legea constituţională din 28 martie 2003 cea instituit referendumul decizional, prin legea organică din 1 august 2003, prinlegea din 13 august 2004 şi prin decretul din 4 mai 2005.Referendumul local permite corpului electoral să se substituieconsiliului municipal pentru a lua o decizie cu privire la o chestiunecomunală. Acest tip de consultare populară intervine înainte ca adunareadeliberativă să ia decizia cu privire la problema supusă referendumului.Caracterul decizional al referendumului este totuşi condiţionat de nivelul29 Art. 72-1 alin. 3 din Constituţie.59Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEde participare al electorilor. Adunarea deliberativă a unei colectivităţiteritoriale poate supune unui referendum local orice proiect de actdecizional ce vizează reglementarea unei chestiuni ce intră în competenţaacelei colectivităţi. Executivul colectivităţii teritoriale poate singur săpropună adunării deliberative a colectivităţii supunerea unui referendumlocal a oricărui proiect de act ce intră în atribuţiile pe care le exercită înnumele colectivităţii, cu excepţia proiectelor de acte individuale. Primaruleste cel care organizează scrutinul. O colectivitate locală nu poate organizamai multe referendum-uri având acelaşi obiect într-un interval mai mic deun an. Proiectul supus referendumului local este adoptat dacă cel puţinjumătate din electorii înscrişi în listele electorale participă la referendum şidacă se întruneşte majoritatea sufragiilor exprimate.Democraţia locală nu presupune doar a lua pulsul populaţiei, ciimplicarea acesteia în luarea deciziei. Colectivităţile teritoriale din Franţaau instituit o serie de instrumente ale democraţiei de proximitate prin carecetăţenii francezi să se implice activ la luarea deciziilor care îi privesc înmod direct. Pentru a exemplifica cele afirmate mai sus, vom evidenţiacâteva din aceste instrumente utilizate de diferite colectivităţi teritoriale.Astfel, în oraşul Lyon 30 există 34 de consilii de cartier care au caobiectiv principal de a face acţiunea publică mai eficace şi de a găsi soluţiila problemele cu care se confruntă oraşul (coeziunea socială, dezvoltareadurabilă etc.). Un alt instrument îl reprezintă comisiile extra-municipale,care reunesc consilieri ai arondismentelor, cât şi persoane din afaraConsiliului, desemnaţi în funcţie de calificarea lor. Atribuţiile acestoravariază de la un arondisment la altul. Tot la nivelul oraşului este constituitşi un Comitet de iniţiativă şi de Consultare al Arondismentului 31(C.I.C.A.), care reuneşte reprezentanţii asociaţiilor ce exercită activităţi înarondisment. Membrii asociaţiilor membre ai Comitetului pot să-şi expunăorice problemă care interesează domeniul lor de activitate şi pot face oricepropunere Consiliului arondismentului 32 . Comitetele de interes local(C.I.L) sunt comitete de cartier, ce au luat fiinţă în Lyon la finele sec. alXIX-lea. Ele reprezintă spaţii de dialog şi de informare. Ele apără dreptullocuitorilor oraşului de a participa la: planificarea urbană, la salvarea,valorizarea şi promovarea patrimoniului. Aceste comitete sunt membre dedrept a C.I.C.A. şi participă la consiliile de cartier. La nivelul oraşului30 Pentru mai multe detalii: http://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/vie_democratique/democratie_de_proxim31 Acest Comitet este reglementat de art. L2511-24 din CGCT.32 Reprezentanţii asociaţiilor membre în cadrul C.I.C.A. pot participa la şedinţeleConsiliului Arondismentului, însă votul lor este consultativ.60Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….există, de asemenea, un Comitet Consultativ al Utilizatorilor ServiciilorPublice Locale şi un Consiliul de Dezvoltare al Grand Lyon, ce are camisiune principală asocierea societăţii civile la elaborarea strategieiaglomerării urbane în speţă şi a politicilor publice comunitare. Pentrubuna informare a cetăţenilor urbei cu privire la toate aspectele ce îiprivesc, oraşul Lyon are şi un ziar propriu (gestionat de către primaruloraşului), cu apariţie lunară - Lyon-Citoyen -.În Regiunea Rhônes-Alpes, Consiliul regional a instituit omultitudine de instrumente ale democraţiei participative prin care seîncearcă implicarea activă a cetăţenilor în viaţa comunităţii, în luareadeciziilor la nivel regional. Dintre aceste instrumente amintim: 1. atelierelecetăţenilor – sunt instrumente inovatoare pentru dezvoltarea democraţieiparticipative în Rhône-Alpes. Ele sunt compuse din cetăţeni traşi la sorţidintr-un eşantion reprezentativ la populaţiei, rolul lor fiind acela de a daun aviz documentat şi argumentat, care să contribuie la clarificarea aleşilor;2. reuniunile publice – organizate periodic de către Consiliul regional pentrua le permite cetăţenilor să-şi exprime părerile cu privire la problemeleregiunii 33 .Autorităţile din oraşul Lille caracterizează urbea ca fiind oraşuldialogului, participării şi al cetăţeniei. Lille este printre primele oraşe dinFranţa care au creat consiliile de cartier încă din anii 1978. Democraţiaparticipativă în Lille se sprijină pe trei nivele:- proximitate teritorială - Consiliile de cartier şi Consiliul Municipal alCopiilor;- consultare: Consiliul Comunal de consultare 34 , Comisiile extramunicipale;- dialog direct cu locuitorii - forumuri ale cetăţenilor, ateliere urbanede proximitate.Există la nivelul oraşului şi un Consiliul al tinerilor, un Consiliul alpersoanelor în vârstă şi un Consiliu al Rezidenţilor străini 35 .Aşa cum am reliefat, legiuitorul francez este preocupat să asigurenu doar o bună reprezentare a colectivităţilor locale, ci şi să ofere33 Consiliul regional a instituit şi alte instrumente ale democraţiei participative. Pentruamănunte a se consulta: http://www.rhonealpes.fr/95-democratie-participative-rhonealpes.htm34 Este format din 160 de membri ce provin din societatea civilă (asociaţii, întreprinderi,sindicate, organizaţii, instituţii).35 Pentru detalii a se consulta: http://www.mairie-lille.fr/fr/Citoyennete-Concertation/conseil-lillois61Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcetăţenilor francezi instrumente, cât mai diverse, prin care aceştia potparticipa activ la viaţa comunităţii din care fac parte.ConcluziiAdministraţia franceză, una dintre cele mai vechi administraţiieuropene a fost caracterizată ca fiind una super centralizată şi extrem decomplexă prin multitudinea structurilor sale. Guvernanţii francezi prinreforma demarată în 2008 au făcut eforturi pentru a flexibiliza structurileadministrative şi pentru a răspunde nevoilor cetăţenilor francezi. Deşi s-aîncercat prin noile reglementări să se reducă numărul acestor structuri,Franţa nu a reuşit încă să îşi reducă numărul mare de comune şiintercomunalităţi, aşa cum au făcute alte state europene, precum:Danemarca, Germania, Olanda, Belgia 36 .Adesea criticată pentru centralismul şi concentrarea puternică aputerilor, Franţa a reuşit să întărească democraţia locală prinimplementarea unor instrumente de participare activă şi directă acetăţenilor la viaţa comunităţii. Cu toate acestea, utilizarea instrumentelordemocraţiei participative locale este destul de redusă. Astfel, în ceea cepriveşte consultarea locală organizată de către comune, în perioada 1995-2009, se poate observa că acest instrument al democraţiei directe a fostutilizat de doar 233 de ori ( acest număr este extrem de redus prinraportare la numărul mare al comunelor franceze – 35 303).În ceea ce priveşte consiliile de cartier se constată o evoluţie aacestora în timp. Astfel, dacă în 2002 existau 292 de consilii, în 2003numărul a crescut la 982, pentru ca în 2005 să existe 1305. Cu ocaziareînnoirii generale a consiliilor municipale din martie 2008, din cifrelecomunicate de către prefecturi, în 2009 existau 1552 de consilii de cartier.Rolul consiliilor de cartier este unul pur consultativ, rămânând lalatitudinea primarului dacă sunt sau nu consultate în problemelecomunităţii sau cu privire la politica oraşului.Nici referendumul ca instrument al democraţiei directe nu a fostprea des utilizat în sistemul francez. De la instituirea Republicii a V-a aufost organizate nouă referendum-uri în Franţa. Ele au vizat atâtorganizarea instituţională a statului (aprobarea Constituţiei din 1958,alegerea Preşedintelui prin vot direct, crearea regiunilor şi reînnoireaSenatului, reducerea mandatului prezidenţial), cât şi chestiunile europene36 J. Vergès, L’Union européenne et les collectivités territoriales, Economica, Paris, 1997,p. 78.62Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….(lărgirea CEE în 1972, ratificarea Tratatului de la Maastricht etc.).Referendumul a constituit mai degrabă ocazia pentru cetăţenii francezi dea-şi exprima nemulţumirea faţă de deciziile politice. Avem în vedere votulnegativ („vot contestar” – „Vote contestataire”) dat de francezi în 2003 cuprivire la propunerea de modificare a organizării instituţionale a Corsiciisau în 2005 cu privire la proiectul unei Constituţii europene. Pentru a-şiapropia cetăţenii, decidenţii politici vor să utilizeze referendumul pentru a-şi legitima viitoarele acţiuni politice. Este şi cazul Preşedintelui Francez,Nicolas Sarkozy care în campania electorală pentru alegerile prezidenţialedin 2012 a propus organizarea unor referendum-uri cu privire la o serie dereforme fundamentale cu privire la indemnizaţia de şomaj şi drepturilestrăinilor, propunere ce a fost criticată de adversarii săi politici, dar şi desocietatea civilă. Prin reforma iniţiată de Preşedintele Nicolas Sarkozy sedoreşte ca administraţia franceză să facă faţă provocărilor determinate deevoluţia societăţii franceze, dar şi celor care vizează construcţia europeană.Prin măsurile care au fost luate se doreşte creşterea competitivităţiistructurilor administrative în cadrul Uniunii Europene, în vedereafacilitării procedurilor de atragere şi utilizarea a fondurilor europene, înspecial de către regiunile franceze 37 .Organizarea administrativ-teritorială a Franţei rămâne unaoriginală şi complexă. Reforma începută în 2010, care va continua până în2014 încearcă să modernizeze administraţia franceză. Procesul este unulde durată, care presupune eforturi atât din partea guvernaţilor, cât şi acetăţenilor.ReferencesTratate, cursuri, monografiiAlexandru, I., Gilia, C., Ivanoff, I. V. (2008) Sisteme politico-administrativeeuropene, ediţia a 2-a., Editura Hamangiu, Bucureşti,Grandguillot, D. (2011) Les collectivités territoriales après la réforme, Gualino,Paris,Sintomer, Y. (2009) La démocratie participative, édition La documentationfrançaise, n o 95, avril, Paris, France.Vergès, J., (1997) L’Union européenne et les collectivités territoriales, Economica,Paris,37 C. Mătuşescu, Consideraţii privind aplicarea dreptului comunitar la nivelul autorităţilor locale, în„Revista Română de Drept Comunitar”, nr. 2/2010, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti,România63Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEArticole ştiinţificeMătuşescu, C. (2010) Consideraţii privind aplicarea dreptului comunitar lanivelul autorităţilor locale, Revista Română de Drept Comunitar, nr. 2.LegislaţieConstituţia FranţeiCodul general al colectivităţilor teritorialeLegea nr. 2010-1563 din 16 decembrie 2010 cu privire la reformacolectivităţilor teritoriale, JORF nr. 0292 din 17 decembrie 2010pagina 22146.Legea nr. 92-125 din 6 februarie 1992 referitoare la administraţia teritorială aRepublicii, JOFR nr. 33 din 8 februarie 1992.Legea nr. 2002-276 din 27 februarie 2002 referitoare la democraţia deproximitate, JOFR nr. 50 din 28 februarie 2002Legea nr. 2010-597 din 3 iunie 2010 cu privire la Grand Paris, JOFR din 5iunie 2010Decizia Consiliului Constituţional nr. 2011-634 din 21 iulie 2011, JOFR din 17decembrie 2010, p. 22181Pagini webhttp://www.dgcl.interieur.gouv.frhttp://www.mon-grandparis.fr/http://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/vie_democratique/democratie_de_proximhttp://www.mairie-lille.fr/fr/Citoyennete_-_Concertation/conseil-lillois64Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Aspects Regarding the Justice Organization of EuropeanUnion[Aspecte privind organizarea justiţiei Uniunii Europene]Gabriel Liviu ISPAS 1AbstractProvided since the establishment of Communities, Court of Justice ofEuropean Union is an unusual construction, unique at international level.Organization, function and competence are se by the Treaty and the decisionspronounced have full power on the parties involved in litigation. Meanwhile, Europeanjustice doesn`t replace national justice, the right of member states to have its own justicebeing beyond any questioning of the subject. This study presents to the readers mattersrelated to organisation, the level of competence, but also practical aspects related to theactivity of the Court of Justice of European UnionUnionKeywords:Justice, court of justice, international cooperation, practical aspects, European1 Associate Professor Ph.D., Faculty of Law Titu Maiorescu University Bucuresti, EmailAddress: gabyispas@yahoo.com65Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Dreptul Uniunii şi supremaţia acestuia 2 - constă în faptul că,în caz de conflict între legislaţia naţională şi dreptul Uniunii, se aplică întoate cazurile norma europeană. Acest principiu este valabil pentru toatetipurile de acte ale Uniunii şi naţionale. Statele răspund pentru încălcareadreptului uniunii, principiu dezvoltat de jurisprudenţa Curţii de Justiţie.Invocabilitatea - constă în faptul că norma legală a Uniunii, chiardacă nu are efect direct, poate fi invocată în faţa instanţelor naţionale,împotriva normelor interne. În aplicarea dreptului, judecătorul naţional areobligaţia să asigure eficacitatea dispoziţiilor dreptului uniunii.O problemă care se pune este aceea a raportului dintre dreptul uniuniieuropene şi dreptul intern al statelor membre. Aşadar, trebuie amintit faptul căTratatele consacră monismul şi impun respectarea lui de către statelemembre. Teoria monismului este singura care oferă funcţionalitatesistemului legislativ european. Ideea unui sistem de integrare estecompatibilă numai cu acest principiu 3 . Se realizează astfel transferul decompetenţă de la statul naţional la Comunitatea Europeană şi, ulterior, laUniunea Europeană. Principiul supremaţiei dreptului uniunii nu a fostprevăzut în tratatele institutive, ci a fost dezvoltat prin practica Curţii deJustiţie, având la bază conceptul de nouă ordine juridică. În relaţiaComunităţii/Uniunii Europene cu statele membre, dreptul Uniunii,originar sau derivat, este imediat aplicabil în ordinea juridică internă,făcând parte din aceasta. Validitatea dreptului unional nu este condiţionatăde raportarea la normele dreptului naţional al fiecărui stat. Teoria monistăa dreptului internaţional a fost îmbrăţişată de dreptul Uniunii prinjurisprudenţa Curţii de justiţie; iar adoptarea acesteia a condus laimpunerea respectării normelor dreptului Uniunii în statele membre, chiardacă, de multe ori, instanţele naţionale nu au îmbrăţişat cu entuziasmteoria monistă a dreptului unional. Fără a mai fi admisă ori transformată,norma juridică internaţională va fi imediat aplicabilă în ordinea juridicăinternă a statelor-părţi, iar instanţele naţionale au obligaţia de a aplicaimediat, fără alte proceduri, prevederile din dreptul unional şi de a înlăturade la aplicare orice normă internă care vine în contradicţie cu acesta.Judecătorii naţionali sunt obligaţi să aplice normele de drepteuropean, reţinându-se faptul că acesta urmează să fie aplicat în calitatea sade drept al Uniunii, şi nu de drept intern.2 În doctrină se poate regăsi şi sub denumirea de prioritatea sau preeminenţa dreptuluicomunitar; uneori apare şi sintagma aplicabilitate prioritară.3 Fuerea, A., Drept comunitar european. Partea generală, p. 154.66Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (C.J.U.E.) a sancţionat unstat membru al Uniunii Europene (Italia) ca urmare a practicii sale de acopia conţinutul legislaţiei comunitare într-o lege internă şi de a o aplicape cea din urmă în locul celei comunitare.Tratatele institutive au fost incluse în ordinea juridică a statelorfondatoare fie prin dispoziţii constituţionale, fie prin alte dispoziţiilegislative. Tratatele au fost admise în mod formal şi în statele tradiţionaldualiste, cu efectul înglobării Tratatului în dreptul intern. Nu a avut loc otransformare a efectelor Tratatelor, chiar dacă au fost cooptate unele statedualiste pentru extinderea Comunităţilor şi ulterior a Uniunii Europene.Tratatele au fost adoptate şi în ţările dualiste, obligându-l pe judecătorulnaţional să tină seama de dispoziţiile lor nu ca norme ale dreptului intern,ci ca norme ale dreptului uniunii. Chiar dacă există posibilitatea ca unTratat să devină aplicabil în virtutea unui act al Parlamentului naţional,Tratatul nu poate fi considerat că emană de la acesta.2. Evoluţia Curţii de Justiţie în Comunităţi şi UniuneÎncă din perioada lucrărilor pregătitoare - care urmau să ducă laelaborarea Tratatului de la Paris, instituind Comunitatea Europeană aCărbunelui şi Oţelului (CECO), cu largi puteri pentru organele acesteia -,partenerii prezenţi la negocieri au resimţit necesitatea unui organismînvestit cu controlul legalităţii actelor emise de Înalta Autoritate şiConsiliul Special de Miniştri - organe ale CECO - care să asigure echilibrulîntre acestea şi statele membre, să garanteze neamestecul autorităţilorCECO în aşa-numitul domeniu rezervat al statelor membre şi săsoluţioneze litigiile care ar fi putut apărea între state, între state şi instituţiisau între instituţii, în aplicarea dispoziţiilor tratatului. Din acest motiv, prinTratatul institutiv al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului,semnat la Paris în 18 aprilie 1951 şi intrat în vigoare la 25 iulie 1952 a fostcreată Curtea de Justiţie a CECO. Aceasta, conform prevederilor dindocumentul fondator, trebuia să asigure respectarea dreptului îninterpretarea şi aplicarea tratatului şi a regulamentului de executare,adoptat prin voinţa judecătorilor.Şedinţa de deschidere a Curţii de Justiţie, care a primit sediul laLuxemburg, a avut loc la 10 decembrie 1952.Ulterior, Tratatele de la Roma, care au instituit CEEA şi CEE,prevăd însă crearea a câte unei Curţi de Justiţie, cu acelaşi rol, în fiecarecomunitate. Dar, în paralel cu semnarea celor două tratate, la 25 martie1957, a fost semnată şi „Convenţia relativă la unele instituţii comuneComunităţilor Europene”, aceasta prevăzând existenţa unei Curţi de67Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEJustiţie unice pentru toate cele trei Comunităţi Europene, Curte de Justiţiecare să îşi exercite atribuţiile stabilite de fiecare tratat, potrivitreglementărilor fiecăruia dintre ele.Amploarea activităţii desfăşurate de Curtea de Justiţie a UniuniiEuropene a determinat, pe de o parte, crearea în 1989 a unui Tribunal dePrimă Instanţă, menit, în primul rând, să degreveze Curtea de unele cauze,iar, pe de altă parte, de a oferi celor prejudiciaţi posibilitatea a două gradede jurisdicţie, în aşa fel încât drepturile lor să fie pe deplin recunoscute şiapărate.Ulterior, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa, carea introdus un nou alineat (art. 225 A) în Tratatul Comunităţilor Europene,Consiliul, acţionând în unanimitate, pe baza unei propuneri primite dinpartea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi a Curţii, saula solicitarea Curţii de Justiţie însăşi, poate crea complete de judecatăpentru o audiere şi să determine, în primă instanţă, anumite categorii deacţiuni sau proceduri îndeplinite în domenii specifice. Astfel s-a ajuns ca,la data de 2 noiembrie 2004, prin Decizia Consiliului nr. 2004/752 din 2noiembrie 2004, a fost reglementată instituirea Tribunalului FuncţieiPublice al Uniunii Europene, care se organizează şi funcţionează pe lângăTribunalul de Primă Instanţă.Ulterior, conform Tratatului de la Lisabona, Curtea de Justiţie aUniunii Europene (CJUE) cuprinde Curtea de Justiţie (CJ), Tribunalul şitribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretareaşi aplicarea tratatelor 4 .Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este o creaţie atipică, ca dealtfel toate celelalte instituţii ale construcţiei comunitare, atât în ceea cepriveşte dreptul naţional, cât şi cel internaţional.3. Reglementarea din Tratatul privind Uniunea EuropeanăArt. 19 din Tratat stipulează următoarele:„(1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea deJustiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectareadreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura oprotecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptulUniunii.(2) Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător pentrufiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocaţi generali.4 www.europainfo.ro.68Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare statmembru.Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şijudecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toategaranţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute laarticolele 253 şi 254 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membrepentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatulpot fi numiţi din nou.(3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitatecu tratatele:(a) cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de oinstituţie ori de persoane fizice sau juridice;(b) cu titlu preliminar, la solicitarea instanţelor judecătoreştinaţionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitateaactelor adoptate de instituţii;(c) în celelalte cazuri prevăzute în tratate.”4. CompoziţieCurtea de Justiţie a Uniunii Europene este formată din câte unjudecător pentru fiecare stat membru. Ea este asistată de opt avocaţigenerali, iar Consiliul poate mări numărul acestor avocaţi dacă Curtea deJustiţie va înainta o cerere în acest sens, iar Consiliul va trebui să hotărascăîn unanimitate acest lucru.Judecătorii şi avocaţii generali sunt desemnaţi de comun acord deguvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol estede a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercitafuncţiile respective. Aceştia trebuie să aibă calificarea necesară numirii încele mai înalte funcţii judecătoreşti din ţările lor, ori sunt universitariavând o competenţă juridică recunoscută şi a căror independenţă este maipresus de orice îndoială, dovedind un caracter integru şi onest 5 . Mandatulacestora este de şase ani şi poate fi reînnoit. Aceştia sunt aleşi din rândulpersonalităţilor care oferă toate garanţiile de independenţă şi careîntrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor maiînalte funcţii jurisdicţionale sau a căror competenţă este recunoscută. În5 Voican, M., Budescu, R., Mocuţă, Gh., Curţi internaţionale de justiţie, Bucureşti, Ed. AllBeck, 2000.69Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconformitate cu condiţiile existente în Statutul Curţii de Justiţie a UniuniiEuropene, la fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială a acestora 6 .Judecătorii trebuie să desemneze dintre ei pe preşedintele Curţii deJustiţie, pentru o perioadă de trei ani, iar mandatul acestuia poate fireînnoit şi, de asemenea, este important de menţionat că judecătorii şiavocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.Preşedintele conduce lucrările Curţii de Justiţie şi prezidează şedinţele şideliberările în cazul celor mai mari complete de judecată.Rolul avocatului general este de a prezenta în mod public, îndeplină independenţă şi cu deplină imparţialitate, concluzii motivate cuprivire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie aUniunii Europene, necesită intervenţia sa. Poziţia lor în cadrul sistemuluijudiciar comunitar este mai degrabă cea a procurorilor din sistemelenaţionale, decât a avocaţilor pledanţi 7 .Grefierul este numit de Curtea de Justiţie, care îi stabileşte şistatutul. De asemenea, Curtea de Justiţie îşi mai stabileşte şi Regulamentulde procedură, regulament care va fi supus aprobării Consiliului. Grefieriiasistă la audieri, consemnează dezbaterile, organizează şi ţin arhivele Curţiişi se îngrijesc de publicarea hotărârilor acesteia în „Colecţia dejurisprudenţă a Curţii”. Sub autoritatea Preşedintelui Curţii, ei au şiatribuţii de administrare a bugetului instituţiei 8 .5. Statutul membrilor Curţii de JustiţieEste caracterizat prin:- la intrarea în funcţie depun jurământ de imparţialitate şiconfidenţialitate;- funcţia de judecător sau avocat general este incompatibilă cuorice altă activitate aleasă sau numită, indiferent dacă este sau nuremunerată;- judecătorii şi avocaţii generali beneficiază de imunitate dejurisdicţie şi au obligaţia de a-şi stabili domiciliul pe perioadamandatului în localitatea în care Curtea îşi are sediul.6. Atribuţiile şi competenţa Curţii de Justiţie- efectuează controlul legalităţii actelor juridice comunitare;6 Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Bucureşti, Ed. Universul Juridic, 2010,p.1267 Fabian, G., Curtea de Justiţie Europeană – Instanţa de judecată supranaţională, Ed. Rosetti,Bucureşti, 2002.8 ibidem70Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….- interpretează unitar legislaţia;- soluţionează plângerile împotriva prejudiciului cauzat deinstituţiile comunitare sau de angajaţii acestora;- acţionează ca instanţă de recurs;- are şi competenţă consultativă.Acţiuni ale Curţii de Justiţie:- Acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare –operaţiuni juridice determinate de situaţia în care instanţelenaţionale îi cer Curţii de Justiţie să interpreteze un act legislativeuropean.- Acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor – au locatunci când guvernele nu aplică legislaţia europeană, principalelecauze având ca obiect:- Încălcări ale obligaţiei de cooperare loială;- Implementarea neadecvată a dreptului uniunii;- Încălcarea unei obligaţii pozitive de a asigura eficienţa dreptuluiuniunii;- Încălcări grave şi persistente ale obligaţiilor asumate;- Acţiuni ale instanţelor unui stat membru.- Acţiuni în anulare – acestea se efectuează atunci când seconsideră că anumite acte legislative ale UE încalcă tratateleeuropene sau drepturile fundamentale.- Acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona – aici sunt precizatemomentele în care instituţiile UE nu acţionează pentru a luadeciziile pe care au obligaţia de a le lua.- Acţiuni directe – sunt acţiuni care sunt intentate de persoanefizice, întreprinderi sau organizaţii împotriva deciziilor sauacţiunilor UE.Curtea de Justiţie hotărăşte:- cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de oinstituţie, de o persoană fizică sau juridică;- cu privire la interpretarea dreptului Uniunii;- cu privire la alte cazuri prevăzute de legislaţie.7. Elemente de procedură1. Procedura scrisă71Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn primul rând, toate părţile implicate îi prezintă declaraţii scrisejudecătorului care răspunde de cazul respectiv. Judecătorul scrie un raportcare cuprinde rezumatul declaraţiilor şi temeiul legal al cazului.2. Audierea publicăÎn cea de-a doua etapă este audierea publică. Audierea poate avealoc în faţa unui complet format din 3, 5 sau 13 judecători sau în faţaîntregii Curţi, în funcţie de complexitatea cazului. La audiere, avocaţiipărţilor îşi prezintă cazul în faţa judecătorilor şi a avocatului general, carele pot adresa întrebări. Apoi, avocatul general îşi prezintă propriul punctde vedere, moment după care judecătorii deliberează şi pronunţă sentinţa.Avocaţii generali nu trebuie să îşi prezinte punctul de vedere decâtîn cazul în care Curtea consideră că în respectiva cauză se ridică o nouăproblemă de drept. Curtea nu trebuie neapărat să aibă un punct de vederesimilar cu cel al avocatului general.Sentinţele Curţii se adoptă cu majoritate şi se pronunţă în cadrulunei audieri publice. Imagini de la audierile publice sunt deseori televizate.În ceea ce priveşte recursurile, Curtea de Justiţie poate fi sesizatăcu recursuri limitate la motive de drept, formulate împotriva hotărârilor şia ordonanţelor Tribunalului. Curtea de Justiţie anulează deciziaTribunalului dacă recursul este admisibil şi fondat. În cazul în care cauzaeste în stare de a fi judecată, Curtea poate să o reţină spre soluţionare. Încaz contrar, aceasta trimite cauza Tribunalului, care este ţinut de deciziapronunţată de Curte în recurs.Curtea de Justiţie a Uniunii Europene exercită competenţejurisdicţionale în cadrul mai multor forme de recurs:- recursul în abţinere (îndreptat împotriva statelor membre în cazde încălcare a obligaţiilor care le revin în baza tratatelor pe carele-au încheiat);- recursul în anulare (împotriva actelor instituţiilor comunitare);- recursul în carenţă (împotriva unei instituţii comunitare care aomis să aibă o anumită conduită);- recursul în nedemnitate (care tinde să repare pagubele cauzateprin acte sau prin abţinerea ilegală a unei instituţii comunitare);- recursul în materia răspunderii contractuale (în litigii care vizeazăcontractele de drept public sau privat încheiate de Comunitate);- recursul în materie de funcţii publice (litigii între Comunitate şifuncţionarii sau agenţii săi);- cercetarea prejudiciară (la cererea jurisdicţiilor statelor membre,Curtea sau tribunalul de primă instanţă decid cu privire la72Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….interpretarea regulilor de drept comunitar sau asupra validităţiiactelor elaborate de instituţii sau de Banca Centrală Europeană) 9 .Referitor la reexaminare deciziile Tribunalului care statueazăasupra acţiunilor introduse împotriva hotărârilor Tribunalului FuncţieiPublice a Uniunii Europene pot, în mod excepţional, să facă obiectulacestora din partea Curţii de Justiţie în condiţiile prevăzute în Protocolulprivind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.În cadrul competenţelor jurisdicţionale ale Curţii, se disting înmare trei tipuri de recursuri:- recursurile directe care includ în mod special recursurile în anulare(controlul legalităţii actelor adoptate în comun de către PE şiConsiliu, a actelor Consiliului, Comisiei, BCE şi, cu anumitelimite, ale PE, art. 230 TCE); recursurile în carenţă (în cazurilecând, violând tratatul, PE, Consiliul sau Comisia se abţin săstatueze, art. 232); recursurile în lipsă (atunci când un statmembru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile de drept comunitar,art. 226 şi 228). Spre deosebire de recursul în anulare şi recursulîn carenţă care sunt deschise instituţiilor comunitare, statelormembre, dar şi oricărei persoane fizice sau juridice, recursurile înabsenţă nu pot fi angajate decât de către Comisie şi/sau statelemembre;- recursurile prejudiciale, prin interpretarea tratatului privind Uniunea(art. 234a). În validitate şi în interpretarea actelor adoptate decătre instituţiile comunitare (art. 234 b) şi în interpretarea statelororganismelor create printr-un act al Consiliului atunci când acestestatute îl prevăd (art. 234 c). Sesizarea prejudicială a Curţii decătre judecătorul naţional este obligatorie atunci când decizia nueste susceptibilă de recurs în dreptul intern. În celelalte cazuri, eaeste facultativă;- excepţia de ilegalitate deschisă oricărei părţi care, cu ocazia unuilitigiu care pune în discuţie o reglementare comunitară, invocăinaplicabilitatea acestei reglementări în faţa Curţii (art. 241).9 Tofan, Dana., Instituţii administrative europene, Ed. CH Beck, 2006;73Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE8. Schema procedurii în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii 10Procedura în faţa Curţii de JustiţieAcţiuni directe şirecursuriCereri de pronunţare aunei hotărâripreliminareProcedura scrisăCererea introductivăComunicarea cereriiintroductive pârâtului,de către grefăComunicarea acţiunii înJurnalul Oficial alUniunii Europene (seriaC)(Măsurile provizorii)(Intervenţia)Memoriul în apărare(Excepţia deinadmisibilitate)(Replica şi duplica)(Cererea de asistenţăjudiciară)Desemnareajudecătorului raportor şia avocatului generalJudecătorul raportor întocmeşte raportul preliminarReuniunea generală a judecătorilor şi a avocaţilor generaliTrimiterea cauzei spre examinare unui complet de judecată(Măsurile de cercetare judecătorească)Faza orală(Sedinţa; raportul de şedinţă)(Concluziile avocatului general)Deliberarea judecătorilorHOTĂRÂREADecizia de trimitere ainstanţei naţionaleTraducerea hotărârii încelelalte limbi oficialeale Uniunii EuropeneComunicareaîntrebărilor preliminareîn Jurnalul Oficial alUniunii Europene (seriaC)Notificarea către părţileîn litigiu, statelemembre, instituţiileUniunii, statele membreale SEE şi Autoritateade Supraveghere aAELS.Observaţiile scrise alepărţilor, ale statelor şiale instituţiilor10 http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/#jurisprudences74Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….9. Elemente de statistică ale activităţii Curţii de Justiţie aUniunii EuropeneTabel. Dosare analizate şi decizii ale CJCE (1953-2000)Recursuri Returnări Recursuri Total HotărâriDirecte prejudiciale1953-1969 552 75 627 2931969-1979 1 889 666 2 555 8291980-1989 2 215 1 255 3 470 1 7801990-2003 2 649 3 048 614 6 311 3 188Total 7 305 5 044 614 12 963 6 090Sursa: Raportul anual al CJCE, 2010.Dosare aflate pe rolul CJUE în perioada 2006-2010, conformraportului anual 2010 (http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-05/ra2010_stat_cour_final_ro.pdf)2006 2007 2008 2009 2010Cauze introduse 537 581 593 562 631Cauze soluţionate 546 570 567 588 574Cauze aflate pe rol 731 742 768 742 799Tabel dosare introduse, în funcţie de tipul acţiunii.(http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-05/ra2010_stat_cour_final_ro.pdf)2006 2007 2008 2009 2010Trimiteri preliminare 251 265 288 302 385Acţiuni directe 201 222 210 143 136Recursuri 80 79 78 105 97Recursuri măsuri provizorii 3 8 8 2 6Avize 1 1Total 537 581 593 562 63175Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETabel – Dosare soluţionate de CJCE ( 1998-2002)1998 1999 2000 2001 2002Trimiteri prejudiciale 246 192 268 182 241Recursuri directe 136 141 180 179 215Urmăriri 32 53 73 59 47Urmăriri privind amânări şi la 4 4 5 11 6intervenţieAvize/Deliberări 1 1Proceduri speciale 2 5 2 3Total 420 395 526 434 513Tabel dosare soluţionate de CJUE în perioada 2006-2010(http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-05/ra2010_stat_cour_final_ro.pdf)2006 2007 2008 2009 2010Trimiteri 266 235 301 259 339preliminareAcţiuni 212 241 181 215 139directerecursuri 63 88 69 97 84Recursuri 2 2 8 7 4măsuriprovizoriiAvize 1 1Procedurispeciale2 4 8 9 810. TribunalulDatorită volumului mare de acţiuni introduse la Curtea de Justiţies-a ajuns la o aglomerare a instanţei şi la prelungirea exagerată aproceselor. Prin Actul Unic European s-a stipulat că, la propunerea Curţiide Justiţie, după o consultare prealabilă a Comisiei europene şi aParlamentului European, Consiliul Uniunii Europene poate înfiinţa untribunal de primă instanţă.Tribunalul de primă instanţă, redenumit prin Tratatul de laLisabona Tribunal, are competenţă în a judeca următoarele tipuri deacţiuni:76Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….Competenţa Tribunalului:Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a judeca:- acţiuni directe introduse de persoane fizice sau juridiceîmpotriva actelor instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilorUniunii Europene (ale căror destinatare sunt sau care le privesc înmod direct şi individual), precum şi împotriva actelor normative(dacă îi privesc direct şi dacă nu presupun măsuri de executare)sau, de asemenea, împotriva abţinerii de a acţiona a acestorinstituţii, organisme, oficii sau agenţii. Este vorba, de exemplu, deo acţiune introdusă de o întreprindere împotriva unei decizii aComisiei prin care i se aplică o amendă;- acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;- acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cuprivire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, lamăsurile de protecţie comercială („dumping”) şi la actele princare Consiliul exercită competenţe de executare;- acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiripentru prejudiciile cauzate de instituţiile Uniunii Europene saude funcţionarii acestora;- acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană,prin care se atribuie în mod expres Tribunalului competenţade judecare;- acţiuni în materia mărcilor comunitare;- recursuri împotriva deciziilor Tribunalului FuncţieiPublice a Uniunii Europene, limitate la chestiuni de drept.Deciziile pronunţate de Tribunal pot fi atacate în termen de douăluni cu recurs, limitat la chestiuni de drept, la Curtea de Justiţie 11 .Tabel – Dosare soluţionate de TPI ( 1998-2002)1998 1999 2000 2001 2002Alte recursuri 199 544 219 162 189Proprietate intelectuală 1 2 7 30 29Funcţie publică 120 88 101 133 96Proceduri speciale 29 25 17 15 17Total 349 659 344 340 33111 www.curia.europa.eu.77Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECauze aflate pe rolul Tribunalului în perioada 2006-2010(http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-05/ra2010_stat_tribunal_final_ro.pdf)2006 2007 2008 2009 2010Cauze introduse 432 522 629 568 636Cauze soluţionate 436 397 605 555 527Cauze aflate pe rol 1029 1154 1178 1191 130011. Elemente de jurisprudenţă româneascăTaxa pe poluare instituită prin reglementarea română şi care seaplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membrueste contrară dreptului Uniunii.Reglementarea română 12 a instituit, începând de la 1 iulie 2008, otaxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări aunui autovehicul în România. Reglementarea menţionată nu face distincţieîntre vehiculele fabricate în acest stat membru şi cele produse înstrăinătate. De asemenea, aceasta nu face distincţie între vehiculele noi şivehiculele de ocazie.Domnul Tatu, resortisant român, locuieşte în România şi acumpărat un automobil de ocazie în Germania, în iulie 2008, la preţul de 6600 de euro. Acest vehicul avea o capacitate cilindrică de 2 155 cm 3 şirespecta norma de poluare Euro 2. Fabricat în 1997, vehiculul respectiv afost înmatriculat în Germania în acelaşi an.Pentru a putea să înmatriculeze acest vehicul în România, domnulTatu a trebuit să plătească suma de 7 595 de lei (aproape 2 200 de euro) cataxă pe poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, domnulTatu a solicitat restituirea sumei plătite. Astfel, acesta invocă faptul că taxaeste incompatibilă cu dreptul Uniunii, întrucât este aplicată tuturorvehiculelor de ocazie importate în România dintr-un alt stat membru şiînmatriculate pentru prima dată în România, în condiţiile în care, în cazulvehiculelor similare deja înmatriculate în România, această taxă nu esteaplicată cu ocazia revânzării lor ca vehicule de ocazie.12 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din25 aprilie 2008). În speţă este aplicabilă OUG nr. 50/2008 în versiunea sa iniţială, fărămodificările ulterioare.78Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….Tribunalul Sibiu (România), sesizat cu litigiul, adresează Curţii deJustiţie întrebări cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cudreptul Uniunii.Prin hotărârea pronunţată astăzi, Curtea aminteşte că dreptulUniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte statemembre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselornaţionale similare. Această interdicţie vizează garantarea neutralităţiidepline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care seaflă deja pe piaţa internă şi produsele din import.În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituitprin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule înfuncţie de provenienţa lor, nici între proprietarii acestor vehicule, înfuncţie de cetăţenia sau naţionalitatea lor. Astfel, taxa este datoratăindependent de cetăţenia sau naţionalitatea proprietarului vehiculului, destatul membru în care acest vehicul a fost produs şi de faptul că vehiculula fost cumpărat pe piaţa naţională sau importat.Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile uneidiscriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriudin cauza efectelor sale.Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminareindirectă între autovehiculele de ocazie importate şi autovehiculele deocazie similare prezente deja pe teritoriul naţional, Curtea examinează înprimul rând dacă această taxă este neutră faţă de concurenţa dintrevehiculele de ocazie importate şi vehiculele de ocazie similare,înmatriculate anterior pe teritoriul naţional şi supuse, cu ocazia aceleiînmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examineazăneutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate şi vehiculelede ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul naţionalînainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.În ceea ce priveşte primul aspect al neutralităţii taxei, Curteaaminteşte că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoareataxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depăşeşte valoarea rezidualăa taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare dejaînmatriculate pe teritoriul naţional.În această privinţă, Curtea constată că reglementarea română esteconformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxeide înmatriculare, deprecierea vehiculului şi asigură astfel că această taxă nudepăşeşte valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocaziesimilare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul naţional şi au fostsupuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.79Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn schimb, în ceea ce priveşte al doilea aspect al neutralităţiitaxei, Curtea constată că reglementarea română are ca efect faptul căvehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzurăimportante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanţiale avalorii taxei care ţine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poateapropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similarepuse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciunfel grevate de o astfel de sarcină fiscală.În aceste condiţii, reglementarea respectivă are ca efectdescurajarea importului şi punerii în circulaţie în România a unor vehiculede ocazie cumpărate în alte state membre.Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre săintroducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxeleaplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea sănu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şidescurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.În consecinţă, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca unstat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cuocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acesteimăsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, înstatul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în altestate membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazieavând aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională 13 .„Drepturi salariale ale magistraţilor – Discriminare operată înfuncţie de apartenenţa la o categorie socioprofesională sau de locul demuncă – Condiţii de despăgubire pentru prejudiciul suferit – Directivele2000/43/CE şi 2000/78/CE – Inaplicabilitate – Inadmisibilitatea cereriide pronunţare a unei hotărâri preliminare”Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată deCurtea de Apel Bacău (România) este inadmisibilă conform HotărâriiCurţii (Camera a patra) din data de 7 iulie 2011, în cauza C-310/10, avândca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată întemeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Bacău (România), prindecizia din 14 iunie 2010, primită de Curte la 29 iunie 2010.13 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Comunicat de presă nr. 33/11, Taxa pe poluareinstituită prin reglementarea română şi care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lorînmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii, Luxemburg, 7 aprilie2011, Hotărârea în cauza C-402/09, Tatu/Statul român prin Ministerul Finanţelor şi Economieişi alţii.80Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASPECTS REGARDING THE JUSTICE ORGANIZATION OF EUROPEAN ….La data de 7 iulie 2011 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-apronunţat în cauza C-310/10, Agafiţei ş.a., declarând inadmisibileîntrebările preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE deCurtea de Apel Bacău din România.Întrebările preliminare urmăreau ca instanţa UE să stabilească dacăart. 15 din Directiva 2000/43 şi art. 17 din Directiva 2000/78 se opununei legislaţii naţionale şi unor decizii ale Curţii Constituţionale dinRomânia care interzice instanţelor judecătoreşti naţionale să acorde unorpersoane discriminate salarial în funcţie de categoria socioprofesională saulocul de muncă drepturi salariale prevăzute de lege şi acordate unei altecategorii socioprofesionale decât cea din care fac parte respectivelepersoane, în scopul reparării prejudiciului produs.În caz afirmativ se solicita să se stabilească dacă o instanţănaţională este obligată să înlăture aplicarea unei astfel de dispoziţii dedrept intern sau jurisprudenţă constituţională fără să aştepte ca dispoziţiarespectivă să facă obiectul unei modificări pe cale legislativă sau al unei noiinterpretări din partea instanţei constituţionale care să fie aptă să asigureconformitatea acesteia cu dreptul Uniunii.Cu privire la admisibilitatea cererii, Curtea a arătat că poate refuzasă se pronunţe asupra unei cereri preliminare adresate de o instanţănaţională dacă este evident că, ţinând seama de împrejurările speţei,dreptul Uniunii nu poate fi aplicat nici direct, nici indirect situaţiei careface obiectul litigiului cu care a fost sesizată instanţa naţională.Astfel, Curtea constată că, dată fiind discriminarea în discuţie, carenu este întemeiată pe vreunul dintre motivele enumerate de Directivele2000/43 şi 2000/78, ci pe criteriul categoriei socioprofesionale din carefac parte persoanele interesate sau de locul de muncă al acestora, o situaţieprecum cea în discuţie în cauza de pe rolul instanţei române excedecâmpului de aplicare a directivelor UE menţionate.Totodată, Curtea constată că, din datele speţei, nu rezultă cănorma de transpunere a art. 15 din Directiva 2000/43 şi art. 17 dinDirectiva 2000/78, atunci când aceasta este aplicabilă în privinţadiscriminărilor interzise de dreptul naţional şi care nu intră în domeniul deaplicare al celor două directive, este condiţionată de dispoziţiiledirectivelor menţionate sau ale dreptului UE în general. Astfel, Curteaapreciază că nu a fost demonstrat „un interes cert pentru asigurarea uneiuniformităţi de interpretare a unor dispoziţii sau a unor noţiuni preluate din dreptulUE, indiferent care ar fi condiţiile în care acestea ar urma să fie aplicate, care săabiliteze Curtea să răspundă la întrebările preliminare adresate de instanţa detrimitere”.81Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn observaţiile sale, Guvernul României, prin Agentulguvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a susţinutinadmisibilitatea cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminareformulată de Curtea de Apel Bacău 14 .ReferencesAndreşan-Gheorghiu, B., Ştefan, T., (2010) Tratatele Uniunii Europene, Ed.Hamangiu, Bucureşti,Andreşan-Gheorghiu, B., (2010) Procedura hotărârilor preliminare, Ed.Hamangiu,Apostol Tofan, D., (2006) Instituţii administrative europene, Ed. CH Beck,Craig, P., De Burca, G., (2010) Dreptul Uniunii Europene, Ed. Hamangiu,Fuerea, A., (2003) Drept comunitar european, partea generală, Ed. All beck,Fuerea, A., (2002) Instituţiile Uniunii Europene, Bucureşti, Ed. UniversulJuridic,Fuerea, A., (2004) Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic,Bucureşti,Dragoş, D. C., (2005) Uniunea Europeană: Instituţii. Mecanisme, ediţia a II-a,Ed. All Beck, Bucureşti,Fabian, G., (2002) Curtea de Justiţie Europeană – Instanţa de judecatăsupranaţională, Ed. Rosetti, Bucureşti.14 www.dae.gov.ro.82Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Impact of the Council of Europe’S Activity on theInstitution of Administrative Responsibility[Impactul activităţii Consiliului Europei asupra instituţiei derăspundere administrativă]Mihaela MUSAN 1AbstractThe Council of Europe was founded well before the European Union, as anindependent organization, its main activity being the protection of human rights, withspecial emphasis on guaranteeing minimum social rights for every citizen of the MemberStates, including Romania, starting in 1993.The accession of Romania to the Council of Europe has had the consequence ofthe national legal system integration in the organization’s legal order, resulting in themodification, adaptation of the main institutions of law for compliance, including theinstitution of administrative accountability.Both legal regulations and the ECHR practice have had major influences onthe national law, forcing it to beneficial transformations, but the process ofharmonisation, alignment to European standards has not been ended, actually the legalsystem still presenting important imperfections (the multiple adverse decisions of theEuropean Court for the Romanian Government confirming this fact).Keywords:responsibility, case-law, human rights, recommendations1 Ph.D. Candidate, at SNSPA Bucharest, Email Adress: mihaelamusan@yahoo.com83Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEConsiliul Europei a luat fiinţă cu mult înaintea Uniunii Europene,ca o organizaţie de sine stătătoare, principalul obiect de activitate al săufiind protecţia drepturilor omului, cu un accent deosebit pe garantareaunor drepturi sociale minime pentru fiecare cetăţean al statelor membre,inclusiv Romania începând din 1993.Aderarea României la Consiliul Europei a avut drept consecinţăintegrarea sistemului juridic naţional în ordinea juridică supranaţională, cea avut ca rezultat principal modificarea, adaptarea multor instituţii dedrept pentru conformitate, printre care şi instituţia răspunderiiadministrative.Atât reglementările juridice cât şi practica CEDO au exercitatinfluenţe majore asupra dreptului naţional, obligându-l la transformaribenefice, însă procesul de armonizare, de aliniere la standardele europenenu s-a încheiat, în prezent sistemul juridic intern prezentand încăimperfecţiuni importante (multitudinea hotărârilor nefavorabile statuluiromân în instanţele europene confirmând acest fapt).Născut din necesitatea de a crea o comunitate a valorilor întreparteneri egali, ca mod de consolidarea a zonei europene democratice,Consiliul Europei a constituit un nou şi important pas în procesuleuropenizării, proces care a fost şi este necesar pentru a atinge standardeleşi a adopta practicile guvernării democratice, acest lucru necesitând caautorităţile administrative să răspundă şi să poată fi trase la răspundere faţăde nevoile cetăţenilor.Guvernarea democratică solidă şi armonizarea juridică pentru caremilitează Consiliul Europei, împreună cu formarea unei conştiinţeeuropene generate de diversitatea activităţilor întreprinse de aceastăinstituţie au constituit elemente necesare în conturarea unei structuri cu unmai pronunţat caracter supranaţional, respectiv Uniunea Europeană.Dintre activităţile Consiliului Europei, un loc important îl ocupă,pe de o parte, elaborarea a numeroase şi variate programe în domeniuldrepturilor omului, iar pe de altă parte, contribuţia majoră din domeniulsocial, juridic, al educaţiei sau cultural. Furnizarea de informaţii privindstructurile politice democratice, mecanismele juridice adecvate deprotecţie a drepturilor omului în situaţii exceptionale reprezintă oactivitate prioritară a acestei organizaţii.Consiliul Europei realizează aceste activităţi diverse printr-o seriede structuri politice: Comitetul Miniştrilor - organul executiv, ceorientează eforturile organizaţiei şi comisiile guvernamentale de experţi –ce urmăresc activităţile încredinţate de către Comitetul Miniştrilor ,Adunarea Parlamentară - reprezintă instanţa deliberativă a Consiliului84Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IMPACT OF THE COUNCIL OF EUROPE’S ACTIVITY ….Europei, reunind reprezentanţi ai parlamentelor naţionale şi CongresulPuterilor Locale şi Regionale din Europa 2 .Alte instrumente juridice cu sau fără structuri jurisdicţionale,funcţionează în baza convenţiilor sau acordurilor încheiate în cadrulConsiliului Europei: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau aPedepselor Inumane sau Degradante, Carta Socială Europeană,Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale..Adunarea Parlamentara este organul deliberativ al ConsiliuluiEuropei - această structură, analizând problemele ce intră în sfera sa decompetenţă, respectiv, vizând scopul şi atribuţiile Consiliului Europei saucare îi este supusă pentru aviz de către Comitetul Miniştrilor , delibereazăşi formulează recomandări, rezoluţii, avize sau directive.Recomandările conţin propuneri adresate Comitetului Miniştrilor acăror aplicare intră în competenţa guvernelor statelor membre.Rezoluţiile conţin hotărârile Adunării asupra problemelor dindomeniile în care are competenţă de reglementare sau asupra cărora emiteopinii care îi angajează responsabilitatea .Avizele sunt formulate de Adunare în urma solicitărilorComitetului Miniştrilor în privinţa admiterii de noi state member,elaborarea bugetului, proiectele de convenţii, etc.Directivele reprezintă instrucţiuni emise de Adunare pentrucomisiile din subordinea sa.În materie de cooperare juridică, Consiliul Europei a contribuit înmod substanţial la crearea unui spaţiu juridic European, printre obiectiveleacestei cooperări numărându-se şi promovarea principiului primatuluidreptului în relaţiile sociale şi internaţionale, precum şi modernizarea şiarmonizarea legislaţiilor naţionale ale statelor membre 3 .Activităţile Consiliului în domeniul juridic s-au concretizat înprincipal în două forme de instrumente juridice : convenţii şirecomandări.Convenţiile reprezintă instrumente juridice cu caracter obligatoriupentru statele membre, putând înlocui convenţiile bilaterale deja existenteîntre aceste state, şi prevăzând elemente de constrângere pentru statelesemnatare în cazul în care sunt încălcate.Convenţiile creează un cadru general definit de reguli de urmatpentru statele membre în diverse domenii , însă , atunci când se doreşte2 Consiliul Europei - “Manualul Consiliului Europei”, Bucureşti, 1999, pag. 513 Consiliul Europei - “Manualul Consiliului Europei”, Bucureşti, 1999, pag. 24185Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtrasarea de linii directoare pentru politica şi legislaţia viitoare a statelormembre, Comitetul Miniştrilor adoptă recomandari, acestea reprezentândmijloace eficiente de de a propune soluţii în ce priveşte legislaţia saupolitica membrilor Consiliului Europei.Principii generale , ca acela al legalităţii (legitimităţii), şisupremaţiei (preeminenţei) dreptului reprezintă imperative susţinute deactele Consiliului Europei, care trebuie susţinute şi aplicate la nivel delegislaţie naţională, în vederea complinirii , corectării şi modificăriisitemelor juridice interne. Conform acestor principii, actele administrativeale autorităţilor publice trebuie emise ori adoptate numai in baza legii şi înlimitele stabilite de aceasta .În ce priveşte raportarea la “lege”, , terminologia a căpătat oabordare extensivă, în sensul că include şi actele normative cu caracterinferior. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţatpentru această abordare (cauza Kruslin/Franţa şi Huvig/Franţa), prin legedefinind inclusiv categoria normelor cu forţa juridică inferioară,jurisprudenţa şi dreptul nescris, în jurisprudenţa Curţii având relevanţăaccepţiunea materială a izvorului de drept, şi nu cea formală 4 .În realizarea scopului general, de protecţie a drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului, Consiliul Europei, prin organele sale,a emis o serie de acte care conţin principii directoare importante pentrulegislaţiile statelor membre.Astfel, Recomandarea nr. R(91) 10E din 1991 asupra sancţiuniloradministrative enunţă o serie de principii importante ale sancţionăriiabaterilor în materia răspunderii administrative , şi anume :- legalitatea sancţiunii – atât abaterea, cât şi sancţiunea, trebuieprevăzute de norme legale,- principiul aplicării legii mai favorabile – dacă o pedeapsă maiuşoară se aplică după săvârşirea abaterii dar până la sancţionareaei, ar trebui aplicată sancţiunea mai uşoară,- principiul unicităţii sancţiunii administrative – nici o abatere nutrebuie sancţionată de două ori,- procedura administrativă trebuie îndeplinită într-un termenrezonabil,- informarea persoanei cercetate despre acuzaţia ce i se aduce- respectarea dreptului la apărare al persoanei cercetate- sarcina probei revine autorităţii administrative4 E.Albu – „Dreptul la o buna administraţie în jurisprudenţa Curţii Europene aDrepturilor Omului”, Curierul Judiciar nr. 12/2007, pag.13086Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IMPACT OF THE COUNCIL OF EUROPE’S ACTIVITY ….- toate actele care impun o sancţiune administrativă trebuiesupuse controlului judecătoresc.Principiile generale asupra protecţiei individului în raport de acteleautorităţilor administrative sunt stabilite în Rezoluţia nr. (77) 31, iarprincipiile referitoare la exercitarea puterii discreţionare de cătreautorităţile administrative se regăsesc în Recomandarea nr. (80) 2 aleComitetului Miniştrilor; Deşi aceste acte nu reglementează în mod directrăspunderea administrativă, ele sunt importante pentru stabilireapremiselor atragerii răspunderii administrative, prin aceea că traseazăimportante principii directoare ale activităţii organelor administrative şistabilesc ce fel de control exercită instanţa de contencios administrativasupra legalităţii unui act în cazul puterilor discreţionare acordate de legeunei autorităţi administrative.Amintim de asemenea Recomandarea nr. (89) 8 asupra protecţieijurisdicţionale provizorii în materie administrativă, care împuterniceşteautoritatea judiciare competentă să ia măsuri adecvate de protecţieprovizorie dacă execuţia unei decizii administrative poate cauza o daunăseveră persoanei private la care se referă.Un caz de aplicare a acestorrpevederi în materie administrativă îl reprezintă suspendarea executăriisilite a actelor administrative, Recomandarea fiind menţionată şi înpractica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, , această instanţă justificândnecesitatea suspendării executării unui act administrativ şi prin prismaasigurării protecţiei jurisdicţionale provizorii a drepturilor reclamantei, înconcordanţă cu Recomanarea mai sus citată 5 .Foarte importantă pentru conturarea regimului răspunderiiadministrative este şi Recomandarea nr. (84) 15 referitoare laresponsabilitatea publică, care recomandă ca statele membre să pună înpractică reglementări adecvate pentru a se asigura că lipsa de fonduri nuîmpiedica autorităţile publice să-şi îndeplinească obligaţiile care le revin. Înconformitate cu această recomandare, reparaţiile trebuie să acopere nunumai daunele materiale reziltate din acţiunea/inacţiunea organuluiadministrativ, dar şi toate daunele ce sunt legate direct de executareaactului sau acţiunea administrativă, inclusiv, dacă este necesar, daunelemorale cauzate astfel.Recomandarea nr. 16 /2003 a Comitetului Miniştrilor către statelemembre privind executarea deciziilor administrative şi jurisdicţionale în5 Decizia nr. 3797 din 09.10.2007, nepublicată, citată în A. Iorgovan, L.Vişan, A.S:Ciobanu, D.I. Pasăre - „Legea contenciosului administrativ – comentariu şijurisprudenţă”, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pag.28587Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmateria dreptului administrativ subliniază necesitatea ca statele membresă se asigure că autorităţile administrative pun în executare hotărârilejudecătoreşti într-un termen rezonabil.Pentru ca aceste decizii să aibă efect maxim, autorităţileadministrative trebuie să ia toate măsurile necesare în conformitate culegea., iar în cazul neexecutăriii unei hotărâri judecătoreşti de către oautoritate administrativă, trebuie găsită o procedură potrivită pentruexecutarea acestei hotărâri, mai ales printr-un ordin sau daune cominatorii.O altă prevedere importantă a Recomandării se referă la obligaţiastatelor membre de a se asigura că în caz de refuz sau de neglijenţă înexecutarea hotărârilor judecătoreşti este angajată răspunderea autorităţiiadministrative. De asemenea, în caz de neexecutare a hotărârilor poate fiantrenată responsabilitatea disciplinară, civilă sau penală a agenţilor publiciînsărcinaţi cu executarea hotărârilor judecătoreşti.În ce priveşte executarea obligaţiilor pecuniare stabilite în sarcinaautorităţilor administrative, CE recomandă ca Statele membre să seasigure că, dacă autorităţile administrative sunt obligate să plătească osumă de bani, vor executa aceste obligaţii într-o perioadă de timprezonabilă., iar dobânzile pe care o autoritate administrativă trebuie să leplătească în urma neexecutării unei hotărâri judecătoreşti în termenulacordat n-ar trebui să fie mai mici decât dobânzile plătibile de o persoanăprivată unei autorităţi administrative într-o situaţie similară.De asemenea, Recomandarea prevede că Statele membre trebuiesă se asigure că autorităţile administrative dispun de mijloacele financiarenecesare potrivite pentru a evita o situaţie în care lipsa acestora le-arîmpiedica să-şi onoreze obligaţia de a plăti o sumă de bani.În cazul neexecutării de către autorităţile administrative ahotărârilor judecătoreşti cu privire la obligaţia plăţii unei sume de bani,statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea confiscăriianumitor bunuri ale autorităţii administrative, în limitele prevăzute de lege,aşadar, Recomandarea impune adoptarea unei sancţiuni aparte, respectivmăsura confiscării bunurilor autorităţii administrative ce se face vinovatăde neexecutarea / executarea defectuoasă a unei hotărâri judecătoreşti.Apreciem că, în acest moment, prevederile Recomandării nu seregăsesc decât foarte vag în legislaţia naţională, întrucât nu este prevăzutăexpres răspunderea statului în caz de neexecutare / întârziere înexecutarea unei hotărâri judecătoreşti şi nici răspunderea subsidiarădisciplinară a funcţionarului responsabil cu executarea hotărâriijudecătoreşti. Altfel spus, justiţiabilul nu are la indemână instrumenteeficiente pentru a-şi realiza dreptul la dezdăunare din partea statului într-88Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IMPACT OF THE COUNCIL OF EUROPE’S ACTIVITY ….un termen rezonabil, practica din materie fiscală, de exemplu, arătând câtde greoaie este procedură întoarcerii executării silite în cazul aplicării unoramenzi în mod nejustificat.Într-adevăr, art. 16 al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 face referire la răspunderea personală a funcţionarului publiccare se face vinovat de crearea prejudiciului rezultat din executareadefectuoasă/neexecutarea unui act administrativ, însă nu conţine nici oreferire cu privire la situaţia neexecutării/executării cu întârziere ahotărârilor judecătoreşti de către organele administrative.Mai amintim ca fiind importantă pentru enunţarea elementelor cestau la baza activităţii administrative Recomandarea nr. R(87) 16E/1987privind procedurile administrative ce afectează un număr mare depersoane, care impune ca activitatea administraţiei să fie guvernată deimparţialitate şi obiectivitate, egalitate în faţa legii, pentru a evitadiscriminările incorecte, iar actele de exercitare a puterii discreţionare săpoată fi supuse controlului judiciar de legalitate 6ConcluziiConcluzionând, arătăm că reglementările juridice ale ConsiliuluiEuropei au exercitat influenţe majore asupra dreptului naţional,obligându-l la transformari benefice, aceste influenţe fiind prezente şi încazul reglementării răspunderii administrative, însă procesul dearmonizare, de aliniere la recomandările emise de această instituţie nu s-aîncheiat, în prezent sistemul juridic intern prezentand încă imperfecţiuniimportante; de lege ferenda, apreciem că însăşi Legea contenciosuluiadministrativ ar putea suferi modificări rezultate dintr+o observare maiatentă a Recomandărilor, mai ales în ce priveşte situaţianeexecutării/executării cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti.de cătreorganele administrative .În prezent, o analiză a instituţiei răspunderii administrative nu sepoate realiza fără a lua în consideraţie factorii care au determinatschimbări în conţinutul acesteia. Observarea pertinentă a acestor factoripermite atât o cercetare completă a răspunderii administrative cât şiformularea propunerilor de îmbunătăţire a cadrului legislativ, actualmenteincomplet din punct de vedere al gradului de armonizare cu prescripţiileeuropene.6 www.coe.int89Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferencesHeld, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., (2004) Transformăriglobale. Politică, economie şi cultură, Editura Polirom,Iorgovan, A., Vişan, L., Ciobanu, A. S., Pasăre, D. I., (2008) Legeacontenciosului administrativ – comentariu şi jurisprudenţă, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Simon, D., (2001) Des influences réciproques entre CJCE et CEDH: Jet΄aime, moi non plus?, Pouvoirs, n°96,Alexandru, I., (2005) Drept administrativ european, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,Gyula, F., (2008) Drept instituţional comunitar, ed. III, Cluj Napoca, Ed. SferaJuridică,Tofan, D.A., (2006) Instituţii administrative europene, Ed. C.H.Beck,Fuerea, A., (2006) Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic,Bucureşti,Kaczorowska, A., (2008) European Union Law, Routledge-Cavendish ,London, UK,Gornig, C., Rusu, I. E., (2007) Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck,Bucureşti,Bîrzea, C., (2001) Politicile şi instituţiile Uniunii Europene, Ed. Corint,Bucureşti,Consiliul Europei, (1999) Manualul Consiliului Europei”, Bucureşti.http://eurlex.europa.euwww.coe.intwww.echr.coe.int.90Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Role of the Committees and of the National Expertsin the Implementation of the European Union’sLegislation – Interface Between the NationalAdministrations and the European Administration?[Rolul comitetelor şi a experţilor naţionali în punerea înaplicare a legislaţiei Uniunii Europene - Interfaţa întreadministraţiile naţionale şi administraţia europeană?]Constanţa MĂTUȘESCU 1 2AbstractThe Treaty from Lisbon brought a series of significant modifications in theEuropean decisional process. The treaty introduces a new system allowing the delegationof certain limited powers by the European Commission, which has the competence toadopt acts without legislative character and with a general application field, thatcompletes or modifies certain unessential elements of the legislative act. The new systemreplaces the procedure named ”of Comitology”, that designated the means of exerting thecommunity norms delegated by the Council of the European Commission Union,according to which the technique committees composed of national experts were used inthe executive process, these taking decisions that influenced the European legislation.This paper intends to identify in what measure is preserved the right to controlof the member states over the executive competences of the European Commission in thenew system of the delegated acts and of the appliance acts provided by the articles 290and 291 from the Treaty concerning the European Union Functioning and in whatmeasure the national experts groups that assist the European Commission contribute tothe rapprochement of the European administration to the national administrations ofthe member states.experts.Keywords:EU legislation, delegated powers, delegated acts, comitology procedure, national1 Lecturer PhD, Valahia University of Targoviste, The Faculty of Law and Social AndPolitical Sciences, Email Address: constanta_matusescu@yahoo.com2 This work was supported by CNCS-UEFISCDI, project number PN II-RU, codeTE_129/2010, contract 28/2010.91Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereÎn sistemul complex de funcţionare a Uniunii Europene, sistemprezentând un important caracter supranaţional, organele supranaţionaleinstituite prin voinţa statelor membre au fost însărcinate cu elaborarea deacte legislative, statele membre prezervându-şi însă o putere extinsă deacţiune în punerea în aplicare a normelor edictate 3 . Aceasta, alături deUniune, dotată cu importante competenţe de atribuire, pe care le exercităprin intermediul unui executiv dualist, format din Consiliu şi Comisie.Nedispunând de o administraţie de teren, deconcentrată, instituţiileeuropene au trebuit să facă apel la administraţiile naţionale pentru a puneîn aplicare dreptul şi politicile Uniunii. Astfel, executarea dreptului Uniuniiţine, în principal, de competenţa statelor membre, care o exercită conformprincipiilor autonomiei instituţionale şi procedurale dezvoltate înjurisprudenţa comunitară 4 , cu respectarea însă a obligaţiilor de cooperareşi de loialitate 5 . Aceste competenţe pot fi, în subsidiar, încredinţateComisiei, care le exercită, în acest caz, pe baza delegării Consiliului 6 şi subcontrolul statelor membre 7 .Ca urmare a partajului de competenţe ce funcţionează la nivelulUniunii Europene şi în condiţiile intensificării, în practică, a colaborăriiîntre autorităţile naţionale şi cele europene în punerea în aplicare apoliticilor Uniunii, a apărut o formă de ”administraţie consultativă” 8 , numită3 In considerarea acestei specificitati, doctrina a calificat sistemul juridic al Uniunii cafiind „incomplet si imperfect”. Se apreciaza ca desii dispune de capacitati extinse,Uniunea ramâne dependenta de statele sale membre sub doua aspecte: acestea sunt celecare completeaza normele Uniunii si care pun la dispozitie aparatul lor administrativ si, inplus, sunt inca state care trebuie sa uzeze de puterea lor legitima pentru a asiguraexecutarea normelor adoptate la nivelul Uniunii - L. Azoulai, Pour un droit de l’execution del’Union Europeenne, in L’execution du droit de l’Union, entre mecanismes communautaires et droitsnationaux, sous la direction de J. D. de la Rochere, Edition Bruylant, 2009, pp. 2-3; J. D.de la Rochere, Rapport de synthese, in Droits nationaux, droit communautaire: influences croisees.En hommage a Louis Dubuis, Paris: La documentation Francaise, 2000, p. 198.4 A se vedea in acest sens C. Matusescu, C. Gilia, Aspects regarding the EU Member Statescompetence in the enforcement of the European legislation, CKS eBook 2011, editura ProUniversitaria, Bucuresti, pp. 538-548.5 In virtutea carora competenta lor de executare nu tebuie sa se indeparteze de la regulilecomune.6 Sub rezerva unor cazuri specifice, in care Consiliul exercita direct aceste competente.7 Articolul 291 (3) TFUE.8 C. Blumann, Comitologie et administration indirecte, in L’execution du droit del’Union, entre mecanismes communautaires et droits nationaux, coordonator J. D. de laRochere, Edition Bruylant, 2009, p. 139.92Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….comitologie 9 , ce defineşte condiţiile în care Comisia Europeană exercităcompetenţele sale de punere în aplicare a actelor juridice ale UniuniiEuropene. Astfel, Comisiei, abilitate de către Consiliul Uniunii să adoptemăsuri de punere în aplicare a legilor europene (în temeiul articolului 202din TUE), i se cere să colaboreze cu comitete compuse din reprezentanţiai statelor membre (experţi naţionali) care o asistă în elaborarea şiaprobarea măsurilor de aplicare. Comitetele de experţi controleazăpropunerile Comisiei şi emit un aviz formal înainte de adoptarea măsuriide către aceasta. Prezenţa experţilor naţionali în aceste comitete reprezintăo garanţie pentru guvernele reprezentate la nivelul Consiliului, carepăstrează în acest mod un drept de supraveghere asupra elaborăriireglementărilor comunitare.Comitologia apare astfel ca o articulare, o interfaţă între toateautorităţile beneficiind de competenţe executive la nivelul Uniunii(Consiliu, Comisie, state membre) 10 . Având un rol de informare atâtascendent (dinspre statele membre spre Comisie, cu privire la efectul pecare măsurile propuse îl pot avea în statele membre, dificultăţile cu careacestea se confruntă în aplicarea dreptului european), cât şi descendent(oferind autorităţilor naţionale expertiza obţinută la nivel european şiinformându-le într-o faza timpurie despre intenţiile Comisiei), experţiinaţionali ce activează în comitetele comitologiei au un rol important îninterconectarea eşalonului naţional şi a celui european, contribuind la o mai bunăaplicare a dreptului Uniunii. Aceasta, cu atât mai mult în contextul actualal unei Uniuni compuse din 27 de state membre în care actele cu caracterlegislativ (în principal directivele) se mulţumesc să stabilească un set deprincipii şi reguli generale, măsurile de executare fiind cele care trebuie săregleze ”detaliile” tehnice. Aceste ”detalii” nu sunt însă fără semnificaţii,în spatele lor aflându-se mize esenţiale din punctul de vedere al economiei,al producţiei, al consumului, sănătăţii, preţurilor, etc. 11Contribuţia sistemului comitologiei la facilitarea punerii în aplicarea legislaţiei Uniunii Europene nu a apărut însă prea des în dezbaterileeuropene, sistemul comitetelor nereuşind să se facă bine înţeles. Cel maiadesea acest sistem a fost invocat în legătură cu deficitul democratic cecaracterizează funcţionarea Uniunii Europene, în principal prin efectul de”alterare” a sistemului instituţional al Uniunii 12 . Ea a apărut astfel ca o9 Sau administrare prin intermediul comitetelor de experti.10 Ibidem, p. 143.11 D. Gueguen, Comitologie: le Pouvoir européen confisqué, European Training Institute (ETI),2011, p. 28.12 Ibidem, p. 151.93Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEanomalie, ca o imixtiune nejustificată în competenţa de executare aComisiei Europene. În plus, comitologia se confruntă cu problemeserioase legate de o percepţie generală negativă cu privire la complexitateafuncţionării sale, transparenţa activităţii şi responsabilitatea difuză acomitetelor şi deciziilor luate în comitologie.Adoptarea de reglementări de punere în aplicare, care completeazălegislaţia naţională cu dispoziţii tehnice, este prevăzută în legislaţia tuturorstatelor membre. Problema care se pune la nivel european este legată, pede o parte, de controlul care se exercită asupra acestora, iar pe de altăparte, de ponderea pe care aceste acte o au în activitatea de reglementare aUniunii Europene (aproximativ 2500 de acte sunt adoptate anual înexercitarea competenţelor executive, faţă de 50 de acte legislative, ceea cereprezintă 90% din activitatea de reglementare a Uniunii 13 ).Tratatul de la Lisabona 14 aduce modificări semnificativeprincipiilor şi regulilor delegării de competenţe executive ComisieiEuropene, reformând procedurile, baza juridică şi echilibrul instituţional.Urmare a acestor modificări, se consideră că domeniul actelor adoptate înexercitarea competenţelor executive va deveni ”noul câmp de bătălie înelaborarea politicilor europene” 15 .Clasificarea actelor Uniunii şi ierarhia acestora dupăTratatul de la LisabonaPentru îndeplinirea funcţiei legislative, instituţiile europene potadopta, în termenii articolului 288 din Tratatul privind FuncţionareaUniunii Europene (TFUE), regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize.Aceste diferite acte formează ceea ce se numeşte dreptul derivat.Articolul 288 stipulează: „Regulamentul are aplicabilitate generală.Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecarestat membru. Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membrudestinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilornaţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. Decizia esteobligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii,13 Ibidem, p. 29,14 Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene şi aTratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 şiintrat în vigoare la 1 decembrie 2009 – JOUE C 306/ 17 decembrie 200715 A. Hardacre, M. Kaeding, Delegated & Implementing Acts The New Comitology, EIPAEssential Guide, 4th edition, December 2011, disponibil la adresahttp://www.eipa.eu/files/repository/product/20111212085434_Comitology_Brochure4EN_web.pdf94Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….decizia este obligatorie numai pentru aceştia. Recomandările şi avizele nusunt obligatorii”.O primă observaţie ce trebuie făcută este aceea că aceastăreglementare vine să răspundă necesităţii de simplificare a sistemuluijuridic al Uniunii, calificat ca fiind prea complicat şi, în consecinţă,scăpând înţelegerii majorităţii cetăţenilor europeni. Astfel, cele 15instrumente juridice folosite anterior – 5 instrumente comunitare dintrecare 3 obligatorii : regulamentul, directiva şi decizia, şi 2 neobligatorii:recomandările şi avizele, 5 instrumente ale Politicii Externe şi de SecuritateComune (PESC) : principii şi orientări generale, strategii comune, acţiunicomune, poziţii comune, decizii, 4 instrumente folosite în domeniulJustiţiei şi Afacerilor Interne: poziţii comune, decizii-cadru, decizii,convenţii, cărora li se adaugă aşa-numitele decizii ”sui generis” 16 , suntreduse la un număr de 5.Niciunul dintre aceste instrumente juridice nu beneficiază de oforţă juridică superioară celorlalte, alegerea unuia sau altuia urmând să fiedeterminată nu de materia în care se adoptă, ci de obiectivul urmărit.Dispărând împărţirea pe piloni a Uniunii, aceste 5 instrumente sevor aplica de o manieră nediferenţiată ansamblului politicilor Uniunii.Doar procedura de adoptare va putea să difere, în funcţie de politicileavute în vedere. Astfel, sunt stabilite două categorii de proceduri: proceduralegislativă ordinară şi proceduri legislative speciale (articolul 298 TFUE).Procedura legislativă ordinară este procedura ce constă înadoptarea, la propunerea Comisiei, a unui regulament, a unei directive saua unei decizii prin votul Consiliului Uniunii în codecizie cu ParlamentulEuropean 17 . În anumite domenii, Consiliul Economic şi Social şiComitetul Regiunilor, organe consultative ale Uniunii, sunt asociate laluarea deciziilor.Procedura legislativă ordinară se aplică în 83 de domenii, printrecare: serviciile de interes economic general (art. 14 TFUE); iniţiativelecetăţeneşti (art. 24 TFUE); aplicarea regulilor de concurenţă politiciiagricole comune (art. 42 TFUE); politica agricolă comună (art. 43 TFUE);cooperarea judiciară în materie penală (art. 82 par. 1 şi 2 TFUE); măsurile16 In practica institutiilor, s-a inregistrat o proliferare a actelor atipice sau nenumite, carenu intra in nomenclatorul articolului 249 TCE, si care aveau diferite finalitati: documentede pozitie, de orientare (carti albe sau verzi), de propuneri sau de informare.17 Constând in patru etape (prima lectura, a doua lectura, concilierea si a treia lectura),aceasta procedura nu difera foarte mult de procedura prevazuta anterior in art. 252 dinTratatul instituind Comunitatea Europeana (TCE), cunoscuta drept procedura de codecizie.95Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnecesare pentru utilizarea monedei Euro (art. 133 TFUE); sănătateapublică (art. 168 par. 4 TFUE); fondurile structurale (art. 177 alin. (1)TFUE); energia (art. 194 par. 2 TFUE)ş.a.Procedurile legislative speciale privesc orice alte proceduri deadoptare prezăzute în tratate. În temeiul articolului 289 § 2 TFUE, acestease adoptă de către Parlamentul European cu participarea Consiliului saude către Consiliu cu participarea Parlamentului European. Se consideră căpentru adoptarea unui act, prin această procedură, este necesară realizareaunanimităţii în cadrul Consiliului, precum şi obţinerea unei aprobări dinpartea Parlamentului, observându-se că, în acest fel, statele membredispun de un veritabil drept de veto, în timp ce membrii ParlamentuluiEuropean au un rol mai mic, deoarece nu mai deţin aceleaşi atribuţii ca încazul procedurii legislative ordinare 18 .Procedura legislativă specială urmează a se aplica în special îndomenii precum spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fiscalitatea şibugetul, precum şi cu privire la unele aspecte de natură fiscală legate deaplicarea anumitor politici comune.În ceea ce priveşte ierarhia actelor Uniunii, în comparaţie cudispoziţia anterioară (articolul 249 TCE), căreia i se reproşa tocmaiabsenţa unei ierarhii a normelor, dispoziţia respectivă mulţumindu-se săprecizeze trăsăturile fiecărui tip de act, fără să abordeze aspectul autorităţiilor 19 , Tratatul de la Lisabona stabileşte o ierarhie între normele europeneşi identifică două tipuri de acte: actele legislative, stabilite prin procedurălegislativă ordinară sau specială (articolul 289 TFUE) şi acte nelegislative, carela rândul lor pot fi de două categorii:- actele delegate, ce modifică sau completează anumite elementeneesenţiale ale unui act legislativ şi care sunt adoptate de cătreComisie sub controlul Parlamentului European şi al ConsiliuluiUniunii (articolul 290 TFUE),- acte de executare, ce stabilesc modalităţile de punere în aplicare aactelor legislative (articolul 291 TFUE).Această nouă clasificare permite stabilirea unei ierarhii de normemai precisă. Tratatul stabileşte o diferenţiere netă între actele legislative şi18 Augustin Fuerea, Aspecte evolutive ale mecanismului decizional potrivit Tratatului de laLisabona, comunicare cu ocazia Sesiunii anuale de comunicari stiintifice a Institutului deCercetari Juridice al Academiei Române cu tema „Dinamica dreptului românesc dupaaderarea la uniunea Europeana“, 26 aprilie 2010.19 Curtea de Justitie venind sa acopere partial aceasta lacuna prin statuarea superioritatiitratatelor si a principiilor generale de drept asupra actelor de drept derivat si, in cadrulacestora din urma, intre actele de baza si cele de executie.96Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….cele inferioare, dispunând că în cazul în care examinează un proiect de actlegislativ, Parlamentul European şi Consiliul se abţin de la adoptarea deacte care nu au fost prevăzute de procedura legislativă aplicabilădomeniului respectiv (articolul 296 TFUE). Importanţa acestei precizărirezidă în faptul că ea duce la concluzia că un act legislativ nu va putea luadecât forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, şi nu aunei recomandări sau a unui aviz.Pe de altă parte, înscrierea posibilităţii pentru Parlament şi Consiliude a delega Comisiei, printr-un act legislativ, competenţa de a adopta actefără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completeazăsau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ, permite laprima vedere celor două instituţii să se debaraseze de aspectele de facturătehnică, concentrându-se asupra celor de importanţă fundamentală şi, înconsecinţă, să desfăşoare o activitate legislativă mai eficientă.Nu în ultimul rând, statuarea acestei ierarhii a actelor Uniunii arerolul de a asigura o aplicare cât mai uniformă a actelor legislative care,având caracter general, nu vor putea face obiectul unor proceduricontencioase, în cadrul cărora particularii trebuia să facă dovada uneiafectări directe şi individuale pentru a-l ataca. Persoanele fizice şi juridicear trebui să aibă însă posibilitatea de a ataca un act de executare, dată fiindfuncţia subordonată, accesorie a acestui tip de act.Delegarea competenţei de executare la nivelul UniuniiEuropene – de la de la „comitologie” la sistemul actelor „delegate”şi actelor de punere în executareTriunghiul instituţional – Parlament European, Consiliul UniuniiEuropene şi Comisia Europeană - elaborează politicile şi actele normativecare se aplică pe întreg teritoriul Uniunii. Parlamentul European împarteputerea legislativă cu Consiliul, în timp ce Comisia Europeană estedeţinătoarea unui important rol de iniţiativă legislativă. În acelaşi timp,Comisia este principalul organ executiv al Uniunii, competenţă care nu eraprevăzută în sarcina acestei instituţii prin tratatele institutive (ea fiindîncredinţată doar statelor membre reprezentate în Consiliu), dar care, pemăsura aprofundării integrării europene, s-a impus. Astfel, necesitateaarmonizării condiţiilor de executare a actelor comunitare la nivelul Uniuniipentru păstrarea coerenţei politicilor europene, ca şi caracteristicileConsiliului, care, ca organ politic, era implicat în negocieri diplomaticeanevoioase, şi deci nu era în măsură să-şi consacre întregul său timpdiscutării unor aspecte de detaliu legate de aplicarea politicilor europene,au făcut necesară transferarea către Comisia Europeană a acestor atribuţii.97Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntrodusă în 1960 pentru implementarea politicii agricole comune,această practică a fost recunoscută de către Curtea de Justiţie aComunitaţilor Europene în anul 1970 (cauza Köster) 20 , Curtea apreciind că„nu se poate cere ca toate detaliile regulamentelor să fie stabilite de cătreConsiliu”.Consiliul nu a dat insă Comisiei un cec în alb pentru a legifera înaceastă modalitate, ci a supus exercitarea competenţelor legislativedelegate unor constrângeri instituţionale ce au luat forma unor comiteteprin intermediul cărora puteau fi reprezentate interesele statelormembre 21 . Astfel, pentru a se oferi o bază solidă acestei delegări, prinActul Unic European a fost introdusă procedura numită „comitologie”,prevăzându-se că limitele exercitării competenţelor de execuţie trebuie săfie stabilite de către Consiliul Uniunii şi supuse supravegherii guvernelorstatelor membre. Alineatul 3 al articolului 202 din Tratatul InstituindComunitatea Economică Europeană prevedea dreptul Consiliului de aconferi Comisiei competenţa de executare a normelor pe care el le adoptă,în timp ce, potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol, Consiliul poate supuneexercitarea acestor competenţe anumitor condiţii sau poate să-şi rezervepentru sine dreptul de a exercita anumite competenţe de punere înaplicare.Prin Decizia „comitologiei”, adoptată de Consiliu în 1987 22 , sestabileau principiile şi regulile ce trebuie respectate. Era vorba, înprincipal, de obligaţia Comisiei de a supune orice măsură de aplicare pecare o propune comitetelor reunind experţii statelor membre. Prin creareaunui sistem de comitete de experţi care să monitorizeze modul în carenormele de implementare sunt formulate, statele membre îşi asigurau unanumit control asupra Comisiei 23 .Această decizie a primit însă imediat critici din parteaParlamentului European, nemulţumit de faptul că era exclus din sistemulcomitetelor. Ulterior, odată cu asocierea sa reală la procesul legislativcomunitar prin intermediul procedurii codeciziei, Parlamentul a susţinutcă procedura comitetelor este incompatibilă cu codecizia, dat fiind ca20 CJCE, 17. 12. 1970, Köster, Cauza. 25/70, Rec.1161 p. 402.21 P. Craig, G. de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenta si doctrina, Ed. aIV-a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009, p. 147.22 Decizia 87/373, JO L 197, p. 33.23 Intre timp, activitatea comitetelor a crescut gradual, generând o echilibrare ainteractiunii dintre Comisie si Consiliu. Odata cu extinderea sferelor de competenta aUniunii, profilurile acestor comitete s-au diversificat, acoperind subiecte din ce in ce maitehnice.98Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….deseori legislaţia ce se cere a fi pusă în executare este adoptată prin aceastăprocedură legislativă, însă Parlamentul, unul dintre co-legislatori, nu arenici un cuvânt de spus. Urmare a demersurilor Parlamentului European,printr-o declaraţie anexată Tratatului de la Amsterdam (Declaraţia 31),Comisia a fost invitată să supună Consiliului o propunere de modificare aDeciziei din 1987. Noua decizie a fost adoptata în 1999 24 , şi viza, întrealtele, o mai mare implicare a Parlamentului European şi îmbunătăţireainformaţiilor oferite acestuia, o mai mare coerenţă în folosirea proceduriicomitetelor şi o accesibilitate mai mare a publicului la lucrările acestora.O reformă majoră a sistemului de comitologie, constând încreşterea puterilor Consiliului şi Parlamentului European, a fost adoptatăîn 2006 25 . În termeni generali, reperele acestei modificări constau înstabilirea a două categorii de măsuri de executare: comitologia strictosensu (ce presupune votarea măsurii de către comitetele de funcţionarinaţionali prezidaţi de Comisie), şi măsurile quasi-legislative acordând undrept de veto Consiliului Uniunii sau Parlamentului European. Urmare aacestei reforme, Parlamentul European devine un actor cheie în punereaîn aplicare a legislaţiei europene prin intermediul procedurii nou introdusede „reglementare cu control”, care va tinde în perioada imediat următoare să lesuplinească pe toate celelalte 26 .Noua procedură de reglementare cu control nu este opţională, ciobligatorie atunci când măsurile de punere în aplicare vizează acte de bazăadoptate prin procedura codeciziei. Introdusă nu fără dificultăţi (dată fiindopoziţia Comisiei, care nu concepea ca un vot negativ al Parlamentului săo oblige să abandoneze o măsură), această procedură presupuneposibilitatea pentru Consiliu sau Parlament de a se opune unui proiect alComisiei pe motiv ca nu corespunde scopului actului de bază, nu esterespectată competenţa de executare prevăzută în acesta sau nu suntrespectate principiile subsidiarităţii sau proporţionalităţii, chiar dacă acestaa primit aprobarea comitetului însărcinat.Chiar dacă prezintă avansuri semnificative în sensul creşteriilegitimităţii comitologiei, reforma din 2006 este mai puţin decât ceea ceprevedea proiectul de Tratat Constituţional din 2004 (articolele I-36 şi I-24 Decizia Consiliului 99/468 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelorde executare conferite Comisiei, JO L 184, 1999, p. 23.25 Decizia 2006/512/CE din 17 iulie 2006 de modificare a Deciziei 1999/468/CE destabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei,JO L 200, 2006, p. 11.26 Mai mult de 300 de acte au fost adoptate prin aceasta procedura intre 2006 si 2009.99Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE37), care acorda un drept de veto general Parlamentului şi Consiliului, fărăa limita motivele pentru care acestea puteau exercita veto-ul legislativ 27 .Delegarea atribuţiei adoptării măsurilor tehnice ale unui actlegislativ a fost necesară în condiţiile în care Uniunea Europeană adoptăanual mai puţin de 50 de acte comunitare prin intermediul proceduriicodeciziei, în timp ce măsurile de executare numără, în medie, 2500 pe an.Tratatul de la Lisabona aduce modificări semnificative principiilorşi regulilor delegării de competenţe executive Comisiei Europene,reformând procedurile, baza juridică şi echilibrul instituţional. După cumam arătat la punctul anterior, articolul 290 TFUE autorizează Parlamentulşi Consiliul să delege Comisiei puterea de a adopta acte nelegislative cucaracter general care completează sau modifică anumite elementeneesenţiale ale unui act legislativ. Actele nelegislative astfel adoptate deComisie se numesc „acte delegate”.Prin noul tratat se renunţă de fapt la procedura comitologiei şi seface distincţie între actele „delegate” şi actele „de executare”, primelecorespunzând măsurilor quasi-legislative ce puteau fi adoptate înconformitate cu procedura comitologiei, astfel cum a fost reformată în2006, iar cele din urmă măsurilor de executare stricto-sensu. Cele douătipuri de acte au accepţiuni diferite şi se exclud reciproc, în sensul că unact adoptat în temeiul articolului 290 este prin definiţie exclus dindomeniul de aplicare al articolului 291 şi viceversa.În pofida asemănărilor, noul sistem al actelor delegate (cereprezintă dealtfel nucleul reformei instrumentelor juridice ale Uniunii),prin care instituţiile cu rol legislativ pot cere Comisiei Europene să adopteun act nelegislativ, completând măsurile adoptate de ele, diferă de vecheaprocedură a comitologiei. Puterile Comisiei de a adopta acte delegatedecurg dintr-o autorizare explicită în textul actelor legislative adoptate deConsiliu şi Parlamentul European, care pot să o revoce sau pur şi simplusă blocheze textul. Aceste acte delegate vor fi supuse, aşadar, unor condiţiispeciale şi limite şi unor mecanisme de control şi supraveghere. Delegareaexplicită de putere din partea legislatorului va preciza inclusiv obiectivele,conţinutul şi durata fiecărui caz de delegare.Restabilindu-se cerinţa controlului democratic, cu păstrareaavantajelor vechiului sistem, noile reguli se doresc a reprezenta premiseimportante pentru mai multă democraţie, transparenţă sau simplificare alegislaţiei Uniunii.27 P. Craig, G. de Burca, op. cit., p. 154.100Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….Procedura de delegare se va aplica actelor adoptate după intrareaîn vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru actele adoptate anterior, atâttimp cât n-au fost modificate, urmând să se aplice procedura comitologiei.În ceea ce priveşte actele de punere în executare, cea de-a douacategorie de măsuri ce poate fi delegată Comisiei, în conformitate cuarticolul 291 TFUE, acestea se bazează pe sistemul tradiţional de comiteteexistent înainte de Tratatul de la Lisabona, căruia i se aduc câtevamodificări. Este vorba, în principal, de modificări în ceea ce priveştecontrolul exercitat asupra acestor acte. În primul rând, această competenţăde control aparţine statelor membre. Astfel, după ce reafirmă competenţade principiu ce revine statelor membre în execitarea legislaţiei europene,articolul 291 alineatul (2) TFUE statuează că ” În cazul în care sunt necesarecondiţii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic aleUniunii, aceste acte conferă Comisiei competenţe de executare sau, în cazuri speciale şitemeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 24 şi 26 din Tratatulprivind Uniunea Europeană, Consiliului”. Aşadar, competenţa instituţiuilorUniunii de a adopta astfel de acte este una pur reziduală, doar riscul unordistorsiuni în faza de executare de către administraţiile naţionale putândjustifica adoptarea unor măsuri comune la nivelul Uniunii 28 . În acest caz,statele membre, deţinătoarele principale ale funcţiei executive, păstreazădreptul de a controla exercitarea competenţelor de executare de cătreComisia Europeană.Tratatul lasă Comisiei, Consiliului şi Parlamentului sarcina de adefini, printr-un regulament specific (adoptat prin procedură legislativăordinară), procedura care va fi aplicată acestui tip de acte. Noul Regulamental Parlamentului European şi al Consiliului stabilind regulile şi principiile generale cuprivire la modalităţile de control de către statele membre a exercitării competenţelor deexecutare de către Comisie (2011/182/CE) 29 a intrat în vigoare la 1 martie2011. Cu titlu general, el păstrează sistemul de comitete (dar limiteazănumărul de proceduri în cadrul cărora acestea funcţionează) şi oferă o maimare flexibilitatea Comisiei, mai ales în situaţia unui aviz negativ dinpartea comitetelor. În ceea ce priveşte Parlamentul European şi Consiliu,acestea păstrează un drept de supraveghere limitat asupra actelor deimplementare, prin posibilitatea de a adopta o rezoluţie fără caracterobligatoriu dacă apreciază o depăşire a competenţelor de executare aleComisiei.28 C. Blumann, op. cit., p. 155.29 Publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 182 din 28 februarie 2011, pp. 0013– 0018.101Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICERolul comitetelor şi grupurilor de experţi naţionali în noileproceduri de punere în executare a dreptului UniuniiÎnainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, trei tipuride comitete funcţionau la nivelul Uniunii Europene pentru a sprijiniactivitatea de implementare a dreptului comunitar: comitete consultative(compuse din experţi naţionali dar şi din reprezentanţi ai mediilorasociative), comitete de gestiune (compuse din experţi naţionali însărcinaţicu pregătirea unor măsuri având o incidenţă bugetară) şi comitete dereglementare (compuse tot din reprezentanţi ai statelor membre, careavizau, cu majoritate calificată, propunerile Comisiei, în absenţa acestuiaviz Comisia neputând să adopte o decizie). Până la reforma din 2006,comitologia a funcţionat în principal prin intermediul comitetelor degestiune (cu predilecţie în domeniul politicii agricole) şi comitetelor dereglementare (cu rol în convenirea măsurilor tehnice legate de piaţa unică).După anul 2006, măsurile de executare sunt divizate în două categorii:măsuri cvasi-legislative (măsuri generale destinate să modifice anumiteaspecte neesenţiale ale actelor legislative adoptate prin proceduracodeciziei) şi comitologia clasică. Parlamentul European şi Consiliuldispun de un drept de veto pentru măsurile cvasi-legislative prin creareaunei noi poceduri, numită ”de reglementare cu control”.Existau, astfel, cinci proceduri specifice pentru activitateacomitetelor:- Procedura consultativă, folosită de regulă pentru chestiuni de naturătehnică. În cadrul ei, Comisia depune un proiect de măsură asupracăruia comitetul comitologic emite un aviz. În această procedură,votul este facultativ. Decizia Comisiei Europene ţine cont înmăsura posibilului de avizul comitetului, iar Consiliul Uniunii esteinformat asupra modului în care avizul comitetului comitologic afost luat în considerare;- Procedura de gestiune, în cadrul căreia, dacă propunerea Comisieieste avizată pozitiv, cu majoritate calificată, sau în absenţaavizului, măsura este adoptată de către Consiliul Uniunii. În cazulîn care comitetul comitologic a avizat negativ proiectul de măsură,acesta este retransmis Consiliului. În termen de trei luni, ConsiliulUniunii trebuie să obţină majoritatea calificată asupra proiectului,eventual prin emiterea unei alte decizii. În această procedură,Consiliul nu are voie să respingă proiectul de măsură.- Procedura de reglementare, potrivit căreia Comisia putea adoptamăsurile propuse în cazul unui aviz pozitiv al comitetului de102Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….experţi, dar şi în situaţia unui aviz negativ sau a lipsei avizului,dacă Consiliul nu se opunea. Fiind prevăzută pentru acteleadoptate prin procedura codeciziei, Parlamantul dispunea de undrept de supreveghere, trebuind să fie informat şi având ladispoziţie un termen de o lună pentru a adopta o rezoluţie fărăcaracter obligatoriu dacă aprecia o depăşire a competenţelor deexecutare ale Comisiei.- Procedura de reglementare cu control, a fost introdusă în 2006 pentru aextinde controlul legislatorilor asupra modificărilor sensibile aleactelor de bază adoptate prin procedura codeciziei, careinterveneau deja în cadrul comitologiei. Este o procedură maicomplexă şi mai constrângătoare pentru Comisie pentru că eapresupune, pe de o parte, avizul dat de către comitetul de experţi,iar pe de altă parte, un drept de veto de care dispun Consiliul şiParlamentul. Aceste instituţii dispun de un termen de trei lunipentru a se opune unei măsuri propuse de Comisie exclusivpentru unul din următoarele motive: proiectul excedecompetenţele prevăzute în actul de bază, măsura propusă nu estecompatibilă cu scopul sau conţinutul actului de bază ori nurespectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.- Procedura de salvgardare, utilizată extrem de rar, prevedeanotificarea de către Comisie statelor membre şi Consiliului aoricărei decizii referitoare la măsurile de salvgardare care se aplicăsituaţiilor în care procesul de consultare a eşuat. În aceastăprocedură, oricare stat membru poate trimite Consiliului deciziasa. În acest caz, Consiliul poate lua măsuri diferite de salvgardare.Decizia în acest sens se ia prin vot cu majoritate calificată.Modificările aduse de Tratatul de la Lisabona, disocierea actelordelegate 30 de actele de executare, ce se doreşte a fi o simplificare amecanismelor de exercitare a competenţelor executive la nivelul UniuniiEuropene, reprezintă, după părerea noastră, mai degrabă o sursă decomplicaţii.În primul rând, alegerea între acte delegate şi acte de punere înexecutare aparţine celor doi legislatori şi se adoptă la nivelul fiecărui act30 Potrivit Comisiei, in sistemul creat prin articolul 291, ea nu exercita nicio atributie denatura „cvasilegislativa”, competenta sa fiind pur executiva - Comunicarea Comisiei din 9decembrie 2009 intitulata „Punerea in aplicare a articolului 290 din Tratatul privindfunctionarea Uniunii Europene”(COM(2009)0673103Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICElegislativ de bază ce este necesar a fi implementat 31 . Aceasta face ca fiecaredintre cele două instituţii cu competenţe legislative să prefere aceaprocedură care îi asigura un control mai bun (Parlamentul, spre exemplu,va prefera actele delegate) 32 .În ceea ce priveşte procedura de adoptare a actelor delegate (bazată înmare parte pe vechea procedură de reglementare cu control), aceasta vadiferi de la un act legislativ de bază la altul, pentru implementareafiecăruia dintre acestea Parlamentul şi Consiliul putând stabili condiţiidiferite ale mandatului încredinţat Comisiei (în ceea ce priveşte duratamandatului, condiţiile de revocare, exercitarea dreptului de veto, etc.).Aceasta implică un anumit subiectivism al instituţiilor cu competenţe delegiferare şi poate determina în practică regimuri foarte eterogene. În plus,colegislatorii au dreptul de a se opune unui act delegat fără a mai fi limitaţila anumite motive juridice şi pot să decidă pur şi simplu revocareadelegării dacă unul dintre ei nu este mulţumit de modul în care Comisiaexercită competenţele sale de executare. Aceasta poate duce, în practică, latensiuni interinstituţionale şi la întârzierea reglementării unor aspecte carereclamă măsuri urgente. Simpla opoziţie a unuia sau altuia împiedicăintrarea în vigoare a actului delegat respectiv. Mai mult, revocarea se poateproduce în orice moment al mandatului acordat Comisiei şi nu este nevoie săfie justificată. Atât opoziţia, cât şi revocarea, intervin într-o etapăulterioară, după executarea mandatului, astfel încât în procesul de adoptarea actului delegat Comisia dispune de o autonomie deplină.Cea mai importantă inovaţie a sistemului actelor delegate este însălegată de renunţarea la comitetele de experţi şi la obligaţia Comisiei de a obţineun aviz asupra proiectului elaborat. În noua procedură, rolul experţilornaţionali rămâne unul marginal. Deşi continuă să fie obligată să consultestatele membre în faza de redactare a unui act delegat, Comisia vaorganiza aceste consultări după cum va crede de cuviinţă. Vor fi preferate,cel mai probabil, reţelele informale de discuţii, grupurile de lucru cu ocomponenţă variabilă în funcţie de dosarul în cauză 33 . Din aceste grupuride lucru ar putea face parte, de la caz la caz, şi experţi naţionali, însă fără aavea drept de vot. Indicii despre măsura în care va apela la consultareaexperţilor naţionali sunt oferite chiar de către Comisie, care înComunicarea sa din 2009 cu privite la punerea în aplicarea a articolului31 P. Craig, Delegated Acts, Implementing Acts and the New Comitology Regulation (October 1,2011). European Law Review, Vol. 36, p. 672, October 2011; Oxford Legal StudiesResearch Paper No. 58/2011. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=195998732 Pentru exemple in acest sens a se vedea D. Gueguen, op. cit., p. 6633 A. Hardacre, M. Kaeding, op. cit., p.22; D. Gueguen, op. cit., p. 61104Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….290 TFUE 34 , se angajeajă ”să consulte sistematic experţii autorităţilornaţionale din toate statele membre, care vor fi responsabili cu punerea înaplicare a actelor delegate, după ce acestea au fost adoptate. O astfel deconsultare se va face în timp util, pentru a oferi experţilor posibilitatea dea pune la dispoziţia Comisiei o contribuţie utilă şi eficace. În acest scop,Comisia va putea alcătui grupuri de experţi sau va putea recurge lagrupurile de experţi deja existente”. Totuşi, procesul de consultare va fideclanşat doar dacă Comisia va aprecia dacă lucrările pregătitoare necesităo nouă expertiză – încă o dată o notă importantă de subiectivism.În ceea ce priveşte actele de punere în aplicare, cea de-a doua categoriede măsuri ce pot fi delegate Comisiei, acestea se bazează în continuare pevechiul sistem de comitete. Regulamentul din 2011 aduce însă o serie demodificări procedurii anterioare de comitologie.În primul rând, comitetele de experţi vor funcţiona doar în cadrula două proceduri:- procedura consultativă (art 4), potrivit căreia Comisia supunepropunerea de text unui comitet, care votează cu majoritatecalificată, însă nu este ţinută să urmeze avizul comitetului, eatrebuind doar să ţină seama cât mai mult posibil de concluziiledesprinse din dezbaterile din cadrul comitetului şi de avizul emis.Procedura se aplică pentru măsuri mai puţin sensibile, cum estecazul atribuirii de fonduri şi de subvenţii- Procedura de examinare (art 5), care înlocuieşte procedura degestiune şi procedura de reglementare, şi se aplică pentru acte depunere în aplicare cu un domeniu general de aplicare sau cuimplicaţii importante. Comisia pregăteşte proiectul şi îl supuneunui comitet care, prin vot cu majoritate calificată, poate avizaactul, caz în care Comisia îl adoptă. În cazul în care nu se emiteniciun aviz, Comisia poate adopta proiectul de act de punere înaplicare, cu excepţia cazului în care acesta priveşte fiscalitatea,serviciile financiare, sănătatea, securitatea sau măsurile desalvgardare şi atunci când majoritate simplă a membrilorcomitetului se opune. Dacă avizul este defavorabil, Comisia nupoate adopta actul. Ea poate, totuşi, fie să prezinte aceluiaşicomitet o versiune modificată a proiectului de act în termen dedouă luni de la emiterea avizului nefavorabil, fie să prezinte, în34 ”(COM(2009)0673105Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtermen de o lună, unui comitet de apel (prezidat de unreprezentant al Comisiei) proiectul de act de punere în aplicare.Sunt prevăzute şi două proceduri de urgenţă (reglementate dearticolele 7 şi 8 din regulament):- Comisia poate adopta un proiect de act de punere în aplicare încazul în care adoptarea lui neîntârziată este necesară pentru a evitao perturbare importantă a pieţelor din domeniul agriculturii sauapariţia unui risc la adresa intereselor financiare ale Uniunii. Eaprezintă de îndată actul de punere în aplicare adoptat comitetuluide apel, care poate să-l abroge cu majoritate calificată.- Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare care seaplică imediat, fără prezentarea sa anterioară unui comitet, şi carerămâne în vigoare pe o perioadă de maximum şase luni. Întermen dr 14 zile de la adoptare, el trebuie supus spre avizarecomitetului competent. Acesta, votând cu majoritate calificată, îlpoate abroga.Faţă de noua reglementare a comitologiei, remarcăm, în primulrând, caracterul extrem de complex al procedurii de adoptare a actelor depunere în aplicare, în cadrul căreia regulile generale sunt însoţite de unnumăr semnificativ de excepţii şi derogări. Caracterul complex era tocmaiuna dintre acuzaţiile principale la adresa vechiului sistem de comitete, careîn nici un caz nu primeşte o ameliorare prin noua reglementare. În plus,noile proceduri vor coexista cu vechea procedură de reglementare cucontrol, care va fi utilizată la nivelul comitetelor până când vor fi revizuiteactele de bază (procedură ce ar trebui să se finalizeze în 2014). Rolulcomitetelor de experţi naţionali este prezervat în cadrul acestei proceduriînsă posibilităţile oferite Comisei de a neutraliza votul negativ dat unuiproiect de către comitete diluează acest rol. În condiţiile în careParlamentul şi Consiliul au un rol de supraveghere limitat la posibilitateade a se pronunţa cu privire la depăşirea compertenţelor de executareîncredinţate, Comisia este cea care rămâne stapâna jocului, prezervândnealterat dreptul de iniţiativă şi prezidând comitetele de experţi naţionali.ConcluziiÎn noul sistem al măsurilor de executare a dreptului Uniunii, rolulexperţilor naţionali rămâne cantonat în principal în sfera actelor de punereîn aplicare, acte cu caracter preponderant tehnic şi care nu au nici odimensiune politică, în timp ce în domeniul actelor delegate consultarealor este în mare parte subsumată voinţei Comisiei.106Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ROLE OF THE COMMITTEES AND OF THE NATIONAL EXPERTS ….Pe baza distincţiei neclare dintre acte delegate şi acte deimplementare, dar şi a dorinţei Comisiei şi Parlamentului de a acceleraprocesul legislativ european, fără a avea în vedere neapărat calitatea actelorlegislative, instituţiile europene par a prefera recursul la acte delegate,asupra cărora deţin controlul, chiar şi pentru chestiuni tehnice, care suntde domeniul actelor de punere în aplicare. În aceste condiţii, rolulexperţilor naţionali în procesul de adoptare a măsurilor de implementare adreptului Uniunii poate deveni unul din ce în ce mai marginal. În opinianoastră, acest lucru nu poate profita obiectivului aplicării omogene şicorecte a dreptului european pe întreg teritoriul Uniunii. Compuse dinreprezentanţi ai administraţiilor naţionale, chemaţi ulterior să pună înaplicare normele adoptate, comitetele de experţi naţionali exercită într-oanumită măsură un rol de reducere a tensiunilor şi de prevenire adificultăţilor 35 . Participarea lor la procesul de adoptare a măsurilor deimplementare a dreptului Uniunii favorizează înţelegeri comune asupraunor probleme din ce în ce mai tehnice şi mai complexe şi permite o maibună conectare a procesului decizional european la realităţile din statelemembre.ReferencesStudii de specialitateBlumann, C., (2009) Comitologie et administration indirecte, in L’execution dudroit de l’Union, entre mecanismes communautaires et droits nationaux,coordonator J. D. de la Rochere, Edition Bruylant, BruxellesCraig, P., De Burca, G., (2009) Dreptul Uniunii Europene. Comentarii,jurisprudenta si doctrina, Ed. a IV-a, Editura Hamangiu, BucurestiCraig, P., (2011) Delegated Acts, Implementing Acts and the New ComitologyRegulation European Law Review, Vol. 36,; Oxford Legal StudiesResearch Paper No. 58/2011Gueguen, D., (2011) Comitologie: le Pouvoir européen confisqué, EuropeanTraining Institute (ETI)Hardacre, A., Kaeding, M., (2011) Delegated & Implementing Acts The NewComitology, EIPA Essential Guide, 4th edition, December 2011Mătuşescu, C., Gilia, C., (2011) Aspects regarding the EU Member Statescompetence in the enforcement of the European legislation, CKS eBook 2011,editura Pro Universitaria, Bucuresti35 C. Bluman, op. cit., p. 158.107Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICELegislaţieDecizia Consiliului 99/468 de stabilire a normelor privind exercitareacompetenţelor de executare conferite Comisiei, JO L 184, 1999.Decizia 2006/512/CE din 17 iulie 2006 de modificare a Deciziei1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitareacompetenţelor de executare conferite Comisiei, JO L 200, 2006Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului stabilind regulile şiprincipiile generale cu privire la modalităţile de control de cătrestatele membre a exercitării competenţelor de executare de cătreComisie (2011/182/CE), J O L 182 din 28.02. 2011Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatuluiprivind funcionarea Uniunii Europene (JO C 83 30.3.2010)108Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Content of the Responsibility of the States forInternationally Wrongful Acts - General Principles -[Conţinutul de responsabilitate a statelor pentru greşelile peplan internaţional - Principii generale -]Felicia MAXIM 1AbstractÎn 2001, the Commission adopted the entire set of final draft articles onresponsibility of States for internationally wrongful acts consisting of 59articles. The draft articles are divided into four parts, as follows: Part One. Theinternationally wrongful act of a State, including Chapter I. General principles,Chapter II. Attribution of conduct to a State, Chapter III. Breach of an internationalobligation, Chapter IV. Responsibility of a State in connection with the act of anotherState and Chapter V. Circumstances precluding wrongfulness; Part Two. Content ofthe international responsibility of a State, including Chapter I. General principles,Chapter II. Reparation for injury and Chapter III. Serious breaches of obligationsunder peremptory norms of general international law; Part Three. The implementationof the international responsibility of a State, including Chapter I. Invocation of theresponsibility of a State and Chapter II. Countermeasures; and Part Four. Generalprovisions. The legal consequences of an internationally wrongful act set out in PartTwo are the obligations of the responsible State to cease the wrongful conduct and tomake full reparation for the injury caused by the internationally wrongful act. The Stateresponsible for the internationally wrongful act is under an obligation: to cease that act,if it is continuing; to offer appropriate assurances and guarantees of non-repetition, ifcircumstances so require. The responsible State is under an obligation to make fullreparation for the injury caused by the internationally wrongful act. Injury includes anydamage, whether material or moral, caused by the internationally wrongful act of aState.Keywords:the internationally wrongful act, content of the international responsibility,general principles, to cease that act, to offer appropriate assurances and guarantees ofnon-repetition, to make full reparation.1 Lecturer, Faculty of Law Titu Maiorescu University Bucharest, Email Address:felicia.maxim@utm.ro109Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1.Conţinutul răspunderii1.1. Principii generaleRăspunderea internaţională a statelor poate fi interpretată ca fiind,,raţiunea de a fi” a dreptului internaţional, constituind temelia acestuisistem normativ. Nu se poate afirma autoritatea juridică a normelordreptului internaţional, dacă încălcarea acestora nu ar fi urmată de anumiteconsecinţe juridice, respectiv dacă nu ar atrage răspunderea internaţionalăa statului autor al încălcării. Prin urmare se face distincţie, după cum amvăzut, între ,,regulile primare”, care prescriu obligaţii de comportament, şi,,reguli secundare”care intră în acţiune atunci când ,,regulile primare” suntîncălcate. Existenţa unor asemenea reguli, referitoare la condiţiile destabilire a răspunderii internaţionale a unui stat şi punerea în aplicare aacesteia oferă garanţie ordinii juridice internaţionale. 2Stabilirea conţinutului răspunderii statelor a avut ca punct deplecare discuţiile desfăşurate în cadrul C.D.I. referitoare la conturareastructurii proiectului de articole privind răspunderea statelor pentru fapteinternaţional ilicite. R.Ago, în calitate de Preşedinte al Subcomitetului 3 , arecomandat Comisiei împărţirea temei în trei părţi. Prima dintre acesteaavea rolul de a stabili originea răspunderii şi condiţiile în care sedeclanşează aceasta, a doua parte urmărea identificarea conţinutului, aformelor şi gradelor răspunderii, iar prin a treia parte se încerca să se punăbazele unor modalităţi specifice de rezolvare a disputelor. 4 Discuţiileprivind stabilirea originii răspunderii statelor au adus în centrul atenţieipropunerea, cunoscută ca fiind opera lui R.Ago, de a se face diferenţaîntre ,,regulile primare” şi ,,regulile secundare”. Regulile secundare urmausă-şi producă efectele în momentul încălcării regulilor primaredeterminând astfel conturarea consecinţelor răspunderii statelor prinidentificarea conţinutului, formelor şi gradelor acesteia.Prima îndatorire, în vederea conturării conţinutului răspunderiistatelor, este de a identifica consecinţele legale ale încălcării unei obligaţiiinternaţionale. Încălcarea regulilor dreptului internaţional poate determinaun spectru larg de consecinţe diferite de la caz la caz, ce pot afecta un2 R.Miga Beşteliu, ,,Dreptul răspunderii internaţionale a statelor.Codificarea şi dezvoltareaprogresivă în viziunea Comisiei de Drept Internaţional O.N.U.” în Revista de DreptInternaţional-A.D.I.R.I., 2-2006-I, p.1.3 Subcomitetul a fost creat de C.D.I. în anul 1962 şi a avut ca obiectiv studiereaproblemelor privind răspunderea statelor; A se vedea pentru detalii Felicia Maxim,Dreptul răspunderii statelor pentru fapte internaţional ilicite, Editura Renaissance, Bucureşti,2011,p.207.4 Yearbook of the International Law Commission, vol.II(1), 1975, p.109.110Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….singur stat, un grup de state sau chiar comunitatea internaţională înansamblu. Aceasta depinde de faptul dacă obligaţiile violate aparţin unuistat sau sunt obligaţii asumate de un grup de state ori privesc comunitateainternaţională în întregul ei. De exemplu, poluarea mării, dacă este masivăşi extinsă, poate afecta comunitatea internaţională în ansamblul ei, stateledin regiunea de coastă sau în anumite circumstanţe numai un singur stat.Răspunderea poate fi definită ca fiind situaţia creată de producereaunui fapt ilicit, determinând astfel apariţia unui nou raport de dreptinternaţional între statul autor al faptului ilicit şi statul victimă. 5Raportul juridic nou creat, considerat esenţa conţinutuluirăspunderii, determină conturarea :conţinutului noilor obligaţii ale statuluivinovat; noile drepturi ale statului lezat; iar în cazul identificării unorconsecinţe specifice faţă de al treilea stat, conturarea poziţiei acestuia faţăde noul raport apărut.În absenţa unor reglementări specifice, dreptul internaţionalconferă statului vinovat noi obligaţii, principala dintre acestea fiindobligaţia de lua măsuri în vederea reparării prejudiciului cauzat. O mareperioadă de timp, marea majoritate a doctrinei a limitat consecinţelerăspunderii la obligaţia de a repara prejudiciul cauzat de producereafaptului ilicit, însă Comisia a stabilit că esenţa consecinţelor legale ale unuifapt ilicit constă în obligaţia statului de a înceta faptul ilicit şi obligaţia de aface reparaţia prejudiciilor cauzate. Legătura dintre încălcarea obligaţieiinternaţionale şi consecinţele legale imediate concretizându-se în obligaţiade a face reparaţia a fost recunoscută în art. 36(2) din Statutul C.P.I.J.,care a fost preluat ulterior fără modificări în Statutul C.I.J. Conformdispoziţiilor art. 36(2), statele părţi la Statut pot recunoaşte competenţaobligatorie a Curţii pentru diferendele cu caracter juridic având caobiect:existenţa oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcareaunei obligaţii internaţionale;natura sau întinderea reparaţiei datorate pentruîncălcarea unei obligaţii internaţionale.Încălcarea obligaţiei internaţionale determină un interes sporitpentru restaurarea în viitor a relaţiilor afectate de conduita ilicită.Consecinţele produse prin declanşarea mecanismului răspunderii nu aducatingere obligaţiei statului de a continua îndeplinirea angajamentelor careau fost violate la un moment dat. Relaţiile legale preexistente stabilite prin5 Patrick Daillier, Mathias Forteau, Nguyen Quoc Dinh, Alain Pellet, Droit internationalpublic, 8 edition, LGDJ, Paris, 2010, p.889; I.Diaconu, Tratat de drept internaţional public,vol.III, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p.342; Pierre-Marie Dupuy, DroitInternational Public, 5e Edition, DALLOOZ-Paris, 2000, p.455.111Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEintermediul ,,regulilor primare” nu dispar. Adoptarea de către statulvinovat a unui comportament adecvat, constând în încetarea conduiteiilicite şi repararea integrală a daunei determinate, nu îl exonerează dedatoria de a îndeplini în continuare obligaţiile asumate. Este adevărat căuneori în situaţii de acest gen se poate întâmpla ca încălcarea obligaţiei săaibă ca efect încetarea efectelor obligaţiei respective. De exemplu, situaţiastatului faţă de care s-au încălcat dispoziţiile unui tratat bilateral, poatedetermina încetarea efectelor tratatului. 6 Însă violarea unei obligaţii sauchiar repudierea tratatului nu pot constitui întotdeauna motive de încetarea tratatului. Într-adevăr, în cazul Gabcikovo-Nagymaros Project, Curtea aconsiderat că încălcarea dispoziţiilor convenţionale de către cele douăpărţi nu are ca efect încetarea tratatului din 1977. 7 Este important dacăstatul victimă acţionează conform dispoziţiilor conţinute de Convenţia dela Viena privind dreptul tratatelor din 1969. Uneori statul victimă nu areinteres să considere că tratatul şi-a încetat efectele, solicitând continuareaobligaţiilor asumate. Prin urmare, consecinţele legale ale faptului ilicitprodus nu afectează continuarea obligaţiei de a îndeplini angajamenteleasumate, dacă obligaţiile respective există în ciuda încălcării produse.Identificarea drepturilor statului lezat ne conduce la subliniereadreptului de a cere repararea integrală a daunelor produse aşa cum, dealtfel, a stabilit şi C.P.J.I. în cazul Factory at Chorzow 8 . Decizia pronunţatăîn cazul Factory at Chorzow este considerată punctul de plecare înformularea cererilor internaţionale pentru reparaţii, fie că sunt cerute destate sau de alte părţi în litigiu. 9 De asemenea, statul victimă are dreptul dea solicita încetarea comportamentului ilicit şi dreptul de a cere asigurări şigaranţii de nerepetare a faptului ilicit. Printre drepturile recunoscutestatului victimă poate fi reţinut dreptul, menţionat anterior, de a solicitaîncetarea tratatelor în cauză sau de a cere continuarea executăriiobligaţiilor, considerând că încălcarea nu determină o încetarea a efectelor,statul victimă fiind interesat de îndeplinirea dispoziţiilor convenţionale.Raportul creat prin declanşarea mecanismului răspunderii statuluinu exclude posibilitatea afectării intereselor altui stat, entităţi sau persoane,altele decât cele implicate strict în procesul răspunderii. Răspundereainternaţională se consideră a fi o garanţie pentru toate obligaţiile asumatela nivel internaţional, nu numai pentru obligaţiile proprii unui stat. Dacă în6 art. 60 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969.7 I.C.J.Reports 1997, p.7-68.8 P.C.I.J., series A, No 17, p.47.9 Dinah Shelton, Righting Wrongs:Reparations in the Articles on State Responsibility,A.J.I.L., vol.96, 2002,p.836.112Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….cazul încălcării dispoziţiilor unui tratat bilateral se poate contura existenţaunui nou raport de natură bilaterală, în cazul tratatelor multilateraleîncălcarea dispoziţiilor poate afecta interesele unui singur stat, dar poateafecta interesele unui număr mai mare de state. De exemplu, cândobligaţia stabilită este definită ca fiind ,,integrală”, violarea de către un stata acesteia poate afecta toate părţile la tratat. 10 Afectarea intereselor unuigrup de state are loc şi în cazul în care se încalcă obligaţii stabilite în cadrulunui regim legal cutumiar. Când faptul ilicit constituie o încălcare gravă aobligaţiilor internaţionale ale statelor conţinute în norme de jus cogensîncălcarea poate atrage consecinţe atât pentru statul vinovat, dar şi pentrualte state. În mod special, toate statele în cazuri de acest gen au obligaţiade a coopera în vederea încetării încălcării, obligaţia de a nu recunoaşteastfel de situaţii ca fiind legale şi de a nu acorda ajutor sau asistenţă statuluivinovat în menţinerea situaţiei create.Violarea obligaţiilor asumate poatedetermina consecinţe negative faţă de persoane şi alte entităţi nu neapăratnumai faţă de subiectele de drept internaţional. În cazul în care obligaţiilestabilite de regulile primare aparţin entităţilor nestatale, declanşareamecanismului răspunderii se va face de către aceste entităţi. Astfel încazul violării drepturilor omului, tratatele reglementează un drept depetiţie al indivizilor în faţa instanţelor internaţionale special constituitesau în faţa altor organisme în vederea reglementării drepturilor afectate. 11Statul care comite un fapt ilicit nu poate invoca în apăraredispoziţiile dreptului intern. Irelevanţa dreptului intern asupra dispoziţiilordreptului internaţional poate fi calificată ca fiind un principiu de maximăimportanţă în domeniul răspunderii statelor pentru fapte internaţionalilicite. Regula statuată în domeniul răspunderii statelor pentru fapteinternaţional ilicite a fost preluată din dipoziţiile Convenţiei privinddreptul tratatelor din 1969, conform cărora un stat parte nu poate invocadispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unuitratat. 12 Arhitectura de bază a articolelor elaborate de C.D.I. porneşte de lastructura conceptuală statuată de C.P.J.I. în Chorzow Factory şi reafirmată deC.I.J..Prin urmare, Proiectul de articole privind răspunderea statelorpentru fapte internaţional ilicite a consacrat Partea a-II-a conţinutuluirăspunderii internaţionale a statelor şi a structurat-o în trei capitole.10 Yearbook of the International Law Commission, vol.II, Part Two, 2001, p.233.11 Edith Brown Weiss, Invoking State Responsibility in the Twenty-first Century, A.J.I.L.,vol.96, 2002, p.809.12 art.27 din Convenţie.113Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECapitolul I stabileşte principiile generale ce guvernează mecanismuldeclanşării răspunderii statelor.Capitolul II se focalizează pe formele dereparare a prejudiciului şi pe relaţiile dintre acestea, iar capitolul IIIpriveşte situaţia specială a încălcărilor grave a obligaţiilor stabilite denormele imperative ale dreptului internaţional, aspect tratat anterior.Acestea sunt reguli standard care se aplică în lipsa unui acord specificasupra consecinţelor încălcării dreptului. 13Consacrarea principiilor generale s-a concretizat prin instituireaunui set de reguli ce se consideră a fi puncte de referinţă ale consecinţelorgenerate de comiterea faptului ilicit, între care menţionăm: îndeplinirea încontinuare a obligaţiilor internaţionale asumate; încetarea faptului ilicit şiacordarea de asigurări şi garanţii de nerepetare a faptului ilicit, obligaţia dea repara integral prejudiciu cauzat etc. 14Cercetarea consecinţelor răspunderii statului ne atrage atenţiaasupra celor două obligaţii esenţiale, şi anume; obligaţia de a încetaviolarea şi de a da asigurări şi garanţii de nerepetare a faptului, precum şiasupra obligaţiei de a repara integral prejudiciul cauzat indiferent de naturaacestuia.Obligaţia de a înceta faptul ilicitRestabilirea situaţiei create prin violarea obligaţiei asumate are învedere, în primul rând, încetarea comportamentului ilicit şi manifestareade garanţii că faptul nu se va mai repeta. Încetarea violării obligaţieiinternaţionale constituie prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentruînlăturarea consecinţelor faptului ilicit, fiind tratată ca o obligaţie inerentă13 Dinah Shelton, op.cit, p.837.14 Principiile generale astfel cum sunt formulate în art.28, 29, 30,31, 32, 33 din ProiectulC.D.I.sunt următoarele: răspunderea internaţională a unui stat, angajată de comitereaunui fapt ilicit conform dispoziţiilor primei părţi, implică consecinţele stabilite de Parteaa-II-a; consecinţele legale determinate de comiterea unui fapt ilicit nu aduc atingereîndeplinirii în continuare a obligaţiei internaţionale asumate; statul vinovat este obligat săînceteze faptul ilicit, dacă acesta continuă şi să dea asigurări şi garanţii de nerepetare afaptului ilicit, dacă circumstanţele o cer; statul are obligaţia de a repara integral prejudiciulcauzat, incluzând orice prejudiciu, indiferent că este material sau moral;statul vinovat nupoate invoca dispoziţiile dreptului intern pentru a justifica neîndeplinirea obligaţiilorinternaţionale; obligaţiile statului vinovat stabilite de prezenta parte a propiectului pot firaportate la un alt stat, la un grup de state sau faţă de comunitatea internaţională înîntregul ei, în funcţie de caracterul şi de conţinutul obligaţiei încălcate, precum şi decircumstanţele în care a avut loc încălcarea; dispoziţiile prezentei părţi nu aduc atingerenici unui drept generat de răspunderea statului, care poate aparţine unei persoane saualtei entităţi decât statului.114Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….a statului vinovat. 15 În mod frecvent principalele controverse privindrăspunderea statelor pentru fapte ilicite au pornit de la solicitarea de a seînceta violarea obligaţiei internaţionale. Solicitarea de a se înceta încălcareaobligaţiei internaţionale nu este specifică numai raporturilor dintre state,fiind practicată şi de organele organizaţiilor internaţionale, cum ar fiAdunarea Generală şi Consiliul de Securitate ale O.N.U. De exemplu,mecanismul de rezolvare a diferendelor din cadrul Organizaţiei Mondiale aComerţului se bazează mai mult pe încetare, decât pe reparaţie. Sestabileşte că regulile şi procedurile ce guvernează rezolvarea diferendelordau dreptul la compensaţii, numai dacă retragerea imediată a măsuriloreste impracticabilă. 16Funcţia încetării este aceea de a pune capăt violării obligaţieiinternaţionale şi de a da asigurări în ceea ce priveşte siguranţa validităţii şiefectivităţii regulilor primare de drept internaţional. Obligaţia statuluivinovat de a înceta faptul ilicit determină protecţia intereselor statuluivictimă, dar şi protecţia intereselor altor state sau a comunităţiiinternaţionale în întregul ei, asigurându-se respectarea regulilor de dreptinternaţional.Problema încetării adesea se pune datorită legăturii sale cureparaţia şi, în particular, cu restituirea. Rezultatul încetării violării poate fiuneori greu de distins faţă de restituire. De exemplu, în cazurile ce privesceliberarea ostaticilor sau returnarea obiectelor, nimeni nu poate să ledistingă. Dificultatea de a distinge între încetarea violării obligaţiei şirestituire este ilustrată, de pildă, în cazul Rainbow Warrior.Noua Zeelandă asusţinut întoarcerea celor doi agenţi în detenţie în insula Hao. Conformcelor susţinute de Noua Zeelandă, Franţa era obligată să dispunăîntoarcerea celor doi ofiţeri pe insulă timp de trei ani, obligaţia nefiindconsiderată că şi-a încetat efectele. Tribunalul nu a fost de acordafirmându-se că obligaţia în discuţie a încetat şi că nu mai este vorba deviolării ale obligaţiilor asumate. Evident că întoarcerea celor doi ofiţeri peinsulă nu mai avea nici un efect asupra intereselor Noii Zeelande. Pe dealtă parte, faptul că obligaţia încălcată continuă să existe nu privează statulvictimă de dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat, astfel statulvinovat nu are posibilitatea de a se elibera de executare. Distincţia dintreîncetare şi restituire are efecte în ceea ce priveşte obligaţiile statelor, dupăcum s-a observat, pot exista situaţii în care încetarea este distinctă de15 I.Diaconu, op.cit.,vol.III, 2005,p.342.16 Agreement establishing the World Trade Organization, 15 aprilie 1994, Annex 2,Understanding on Rules and Procedures Governing the Settelement of Disputes,art. 3(7).115Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICErestituire, dar pot exista şi situaţii în care încetarea faptului ilicit coincidecu revenirea la situaţia anterioară.Funcţia încetării este de a opri violarea dreptului internaţional şi dea securiza validitatea şi efectivitatea continuă a regulilor primare. Obligaţiade încetare a statului vinovat protejează atât interesele statului sau astatelor lezate, cât şi pe cele ale comunităţii internaţionale ca întreg înpăstrarea domniei legii. Încetarea nu este opţiunea statului lezat, violareatrebuie să înceteze chiar dacă statul lezat nu o cere, dar nici subiect alproporţionalităţii. 171.1.2. Obligaţia de a da asigurări şi garanţii de nerepetare afaptuluiAsigurările şi garanţiile privesc restaurarea încrederii în continuarearelaţiilor interstatale. Cu toate că acestea implică o mai mare flexibilitatedecât încetarea nu sunt întâlnite în toate cazurile. Acestea se întâlnesc înmod obişnuit când statul victimă are motive să creadă că simpla revenire lasituaţia anterioară nu îl protejează satisfăcător. De exemplu, demonstraţiilerepetate îndreptate împotriva Ambasadei Statelor Unite din Moscova întreanii 1964-1965, l-au determinat pe Preşedintele Johnson să solicite casediul misiunii diplomatice şi personalul din cadrul acesteia să se bucure deprotecţia care este recunoscută de dreptul internaţional şi de regulilecutumiare şi care este necesară pentru menţinerea relaţiilor diplomaticedintre state. Exprimarea regretului şi acordarea de compensaţii nu potsubstitui o protecţie adecvată. 18Solicitările nu sunt, de obicei, exprimate în termeni ce scot înevidenţă asigurările şi garanţiile, dar reflectă caracteristicile unuicomportament viitor care nu va mai urmări potenţiale încălcări.Asigurările şi garanţiile sunt justificate mai degrabă de ideea de prevenţie,decât de reparaţie.Calificarea obligaţiei de a da asigurări şi garanţii de nerepetare afaptului ca o consecinţă legală a unui fapt ilicit s-a înfăptuit prin invocareapracticii statelor şi a jurisprudenţei internaţionale. Cazul LaGrand 19 a fostconsiderat un punct de referinţă în ceea ce priveşte asigurările şi garanţiileacordate de un stat. În cazul menţionat se subliniază neglijenţa evidentă înprivinţa notificării consulare, contrar dispoziţiilor art. 36 din Convenţia de17 Dinah Shelton, op.cit., p.840; Patrick Daillier, Mathias Forteau, Nguyen Quoc Dinh,Alain Pellet, op.cit., p.889.18 Yearbook of the International Law Commission, vol.II,Part Two,2001,p.219.19 LaGrand, Merits, judgment of 27 June 2001; Dinah Shelton, op.cit., p.847.116Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….la Viena privind relaţiile consulare din 1963. Germania a solicitat asigurărişi garanţii cu privire la respectarea dispoziţiilor Convenţie pentru viitor.Statele Unite au argumentat că solicitarea Germaniei de a daasigurări şi garanţii nu constituie obiectul obligaţiilor izvorâte dinConvenţie, iar Curtea nu are competenţa de a-i solicita astfel de asigurări.În orice caz asigurările şi garanţiile formale au fost fără precedent şi nu potfi solicitate. Îndreptăţirea Germaniei la un remediu nu se extinde dincolode scuzele, pe care Statele Unite le formulaseră deja.Problema jurisdicţiei Curţii a fost tranşată în felulurmător:„Disputa privind remediile datorate pentru violarea Convenţiei,susţinută de Germania, este o dispută în afara interpretării şi aplicăriidispoziţiilor Convenţiei, prin urmare o dispută în afara jurisdicţiei Curţii.În ceea ce priveşte alegerea mijloacelor potrivite, Curtea a subliniat căscuzele nu pot fi considerate suficiente în cazurile în care străinii suntsubiectele unor detenţii prelungite sau subiectele unor sentinţe ce stabilescpedepse ca urmare a neglijenţei notificării consulare.”În lumina informaţiilor oferite de Statele Unite privind atitudineape care o vor adopta în viitor, Curtea a afirmat că angajamentul expres datde Statele Unite de a asigura implementarea măsurilor specifice conformobligaţiilor stabilite de art. 36, para. 1(b), trebuie să fie suficient faţă desolicitarea Germaniei de a da asigurări în ceea ce priveşte nerepetareafaptului.Cu privire la solicitarea Germaniei de a da asigurări, Curtea s-alimitat în a stabili că dacă Statele Unite, în ciuda angajamentului asumat, vaeşua în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor privind notificareaconsulară în detrimentul cetăţenilor germani, scuzele nu vor fi suficiente încazurile în care indivizii sunt subiecte ale detenţiilor prelungite sau alecondamnărilor şi sentinţelor ce conţin pedepse severe. În cazuri de acestgen, Statele Unite ar trebui să revină asupra condamnărilor ţinând seamade violarea drepturilor ce formează obiectul Convenţiei menţionate.Asigurările şi garanţiile de nerepetare a faptului pot fi solicitate pecalea satisfacţiei (abrogarea unei măsuri legislative care permite caîncălcarea să aibă loc), caz în care practica consideră că cele două sesuprapun.Când asigurările şi garanţiile de nerepetare sunt solicitate de un statvictimă, problema esenţială care apare priveşte consolidarea relaţiilorlegale privite din perspectiva viitorului, nu a trecutului.Asigurările sunt date în mod normal verbal, în timp ce, garanţiilede nerepetare implică ceva mai mult, de exemplu, măsuri preventive luatede statul vinovat în vederea înlăturării posibilităţii de a se produce o altăviolare a obligaţiilor asumate. Cu privire la tipul de garanţii sau la formele117Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpe care poate să le îmbrace o garanţie, practica internaţională nu esteuniformă. Statul victimă solicită de obicei garanţii privind nerepetareafaptului ilicit, fără a specifica forma pe care acestea o pot îmbrăca saumăsurile care pot fi luate. Astfel, în incidentul Dogger Bank din anul 1904,Regatul Unit al Marii Britanii a solicitat ,, securitate împotriva recurgerii laastfel de incidente intolerabile”, după cum în schimbul de note dintreChina şi Indonezia ca urmare a atacului din martie 1966 împotrivaConsulatului General Chinez de la Jakarta, s-au solicitat garanţii că astfelde evenimente să nu se mai producă în viitor.În cazurile în care faptele ilicite produc consecinţe asupranaţionalilor unui stat, asigurările privesc măsurile care au drept scopprotecţia persoanelor şi proprietăţii. În cazul LaGrand, Curtea a identificatobligaţii specifice pe care Statele Unite le vor avea în vedere în viitor, dar aadăugat că ,,aceste obligaţii pot fi îndeplinite în modalităţi diferite.Modalităţile pot fi alese de către Statele Unite”.În alte cazuri, statul victimă poate solicita statului vinovat săadopte măsuri specifice sau să acţioneze într-o modalitate specifică pentrua evita repetarea faptelor ilicite comise. Uneori statul victimă primeştesimpla asigurare, din partea statului vinovat că în viitor va respectadrepturile statului victimă. În alte cazuri, statul victimă solicită adoptareade măsuri specifice în mod imperativ sau alte conduite. Indiferent deformele pe care le îmbracă, trebuie să avem în vedere că asigurările şigaranţiile de nerepetare a faptului ilicit nu sunt întotdeauna oportune saupotrivite, chiar dacă sunt solicitate. Circumstanţele fiecărui caz în parte auo influenţă considerabilă asupra asigurărilor şi garanţiilor, solicitareaacestora depinzând de natura obligaţiei încălcate şi de violarea comisă.Obligaţia statului vinovat constă în acordarea de asigurări şi garanţii denerepetarea a faptului cu scopul de a preveni orice posibilitate deexercitare abuzivă sau excesivă a cererilor ce constituie obiectulasigurărilor sau garanţiilor .1.1.3.Obligaţia de a repara integral prejudiciul cauzatObligaţia de a repara integral prejudiciul cauzat se consideră a fiuna din cele două consecinţe determinate de producerea faptului ilicit. Seafirmă că obligaţia de a repara prejudiciul cauzat constituie corolarulrăspunderii statului, fiind o obligaţie ce rezultă din încălcarea care a avutloc, mai degrabă decât un drept al statului victimă. 2020 Yearbook of the International Law Commission, vol II, Part Two, 2001,p.224.118Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….Principiul general al reparării prejudiciului cauzat a fost invocat,făcându-se precizările necesare, de multe ori în jurisprudenţainternaţională. Astfel, în cazul Factory at Chorzow, C.P.J.I. a susţinut:,, Esteun principiu de drept internaţional, regula conform căreia o încălcare aunui angajament determină obligaţia de a face reparaţia într-o formăadecvată. Prin urmare, reparaţia este considerată o consecinţă obligatorieîn cazul încălcării unei obligaţii, nefiind necesară statuarea acesteia în textulconvenţiei. Diferenţele care pot apărea cu privire la reparaţii suntconsecinţe determinate de modalitatea de aplicare”. 21Formularea evită dificultăţile care pot apărea când aceeaşi obligaţieeste specifică mai multor state şi numai unele dintre acestea sunt afectatede încălcare. Separat, o altă problemă apare când avem mai multe statecare au dreptul de a invoca răspunderea, obligaţia generală de a facereparaţia derivând în mod automat din comiterea faptului ilicit şi nu dinsolicitarea sau protestul oricărui stat, chiar dacă modalitatea de reparareaprejudiciului cauzat depinde de manifestarea statelor implicate.ConcluziiÎn vederea conturării conţinutului răspunderii statelor s-a pornit dela consecinţele juridice ale faptului respectiv, care cad în sarcina statuluicare l-a comis. Raportul juridic nou creat, considerat esenţa conţinutuluirăspunderii, determină identificarea :conţinutului noilor obligaţii alestatului vinovat; noile drepturi ale statului lezat; iar în cazul identificăriiunor consecinţe specifice faţă de al treilea stat, conturarea poziţiei acestuiafaţă de noul raport apărut.Consecinţele juridice nu afectează îndatorirea statului răspunzătorde a continua îndeplinirea obligaţiei asumate, statul răspunzător fiind ţinutde obligaţia de a înceta faptul ilicit, obligaţia de a da asigurări şi garanţii denerepetare a faptului şi obligaţia de reparare a prejudiciului.Considerăm că modul în care Comisia de Drept Internaţional aO.N.U. a înţeles să reglementeze principiile generale privind conţinutulrăspunderii statelor pentru fapte internaţional ilicite corespunde realităţiiinternaţionale actuale, particularităţile urmând a fi stabilite de la caz la caz,în funcţie de natura raporturilor juridice apărute.21 Factory at Chorzow, Jurisdiction, 1927,P.C.I.J., Series A, No.9,p.21; ICSID, ADCAffiliate Limited and ADC & ADMC Management Limited v. Republic of Hungary,Case No. ARB/03/16, 2006, para 494-495.119Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferencesTratate, manuale, monografii,culegeri de studiiAlland, D., (2000) Droit international public,Presses Universitaires de France,Paris,Anghel, I., Anghel, V., (1998) Răspunderea în dreptul internaţional, EdituraLumina Lex, Bucureşti,Bolintineanu, Al., Năstase, A., Aurescu, B., (2000) Drept internaţionalcontemporan, ediţia a-II-a revăzută şi adăugită, Editura ALL-BECK,Bucureşti,Brownlie, I., (1998) Principles of Public International Law,Oxford, ClarendonPress,Crawford, J., (2003) The International Law Commission’s articles on StateResponsibility, Introduction, Text and Commentaries, CambridgeUniversity Press,Diaconu, I., (2002 – 2005) Tratat de drept internaţional public, 3 vol, I,II,III,Editura Lumina Lex, Bucureşti,Dixon, M., McCorquodale, R., (2003) Cases and Materials on InternationalLaw, Fourth Edition, University Press, Oxford,Dupuy, P.M., (2000) Droit International Public, 5e Edition, DALLOZ, Paris,Maxim, F., (2011) Dreptul răspunderii statelor pentru fapte internaţional ilicite,Editura Renaissance, Bucureşti,Miga-Beşteliu, R., (2008) Drept internaţional public, vol.I, Editura ALLBECK, Bucureşti,Popescu, D., Năstase, A., (1997) Drept internaţional public, Ediţie revăzută şiadăugită, Casa de editură şi presă ,,Şansa” S.R.L.,Bucureşti,Popescu, D., Maxim, F., (2010) Drept internaţional public, EdituraRenaissance, Bucureşti,Shaw, M., (1999) Public International Law, 4th Edition Cambridge,University Press.Studii şi articoleBrown Weiss, E., (2002) Invoking State Responsibility in the Twenty-firstCentury, Symposium:The ILC’s State Responsibility Articles,American Journal of International Law, vol.96,Diaconu, I., (1978) Răspunderea internaţională a statelor, în Revista românăde studii Internaţionale, nr.3,Crawford, J., (2002) The ILC’s Articles on Responsibility of States forInternationally Wrongful Acts :A Retrospect, American Journal ofInternational Law, vol 96,Miga-Beşteliu, R., (2003) Contramăsurile în dreptul internaţionalcontemporan, în Revista Română de Drept Internaţional, A.D.I.R.I., 1-1/X-XII,120Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENT OF THE RESPONSIBILITY OF THE STATES ….Miga-Beşteliu, R., (2006) Dreptul răspunderii internaţionale astatelor.Codificarea şi dezvoltarea progresivă în viziunea Comisiei deDrept Internaţional a O.N.U., în Revista de Drept Internaţional,A.D.I.R.I., 2-2006-I;Popescu, D., (1996) Răspunderea în dreptul extraatmosferic, în Studii dedrept românesc, nr.2,Rosenstock, R., (2002) The ILC and State Responsibility, Symposium:The ILC’s State Responsibility Articles, American Journal ofInternational Law, vol.96,Shelton, D., (2002) Righting Wrongs: Reparations in the Articles on StateResponsibility,Symposium: The ILC’s State Responsibility Articles,American Journal of International Law, vol.96.Documente internaţionaleYearbook of the International law Commission, 1953-2001;Proiectul de articole privind răspunderea statelor pentru fapte internaţional ilicite, cucomentarii, adoptat de C.D.I. în anul 2001;United Nations, Reports of International Arbitral Awards (1901-1990);Publicaţii ale Curţii Permanente de Justiţie Internaţională(1922-1946)-Series A:Collection of Judgments; Series A/B: Collection of Judgments,Orders and Advisory Opinions ; Series B: Collection of AdvisoryOpinions;International Court of Justice-Reports(1949-2001);Compilation of decisions of international courts, tribunals and otherbodies, Report of the Secretary –General, Sixty-second session, GeneralAssembly, 2007.Adrese internetwww. mae.rowww.un.orgwww.europa.eu.intwww.coe.intwww.nato.intwww.onuinfo.ro121Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

II. Private LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The New Codes – Tradition and Modernity in the Post-Communism[Noile coduri - Tradiţia a finalizat modernitatea în Postcomunism]Roxana Gabriela ALBĂSTROIU 1AbstractThe new Civil Code camed into force on October 1, replacing the old codedating from 1864, adopted during Prince Alexandru Ioan Cuza’s reign and largelyinspired from the French 1804 civil code. The code introduces new elements concerningcontracts between clients and banks, allowing the court to intervene in such contracts.The new Code also introduces two new legal institutions: engagement and the marriagecontract, and brings modifications in fields such as respect for one’s private life, divorceor wills.We have to mention that, besides this reforms, the new Civil Code retains thetraditional principles found in any code. The necessitz of renewal, as well as the chaoslikeatmosphere caused by the legislative plethora encountered after 1989 led to draftinga new code. Founden on the Canadian model (Civil code of Quebec), the project adoptedin 2009 take account of jurisprudential and doctrinal innovations, and reintroduce thematerial which were removed of the Code for the last 50 years. The recoding process ismore complex as it is found in several European countries, and also at EuropeanUnion legislation, especially in terms of contract law.In our scientific approach we try to analyze the traditional elements but alsothe modern elements found in the new coding act.reform.Keywords:the codes, the convergence criteria, the legal security, the accessibility, the law1 Ph. D. Candidate, University of Craiova, Faculty of Law and Administrative Sciences,"This work was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1.5/S/49516,Project ID 49516 (2009), co-financed by the European Social Fund – Investing inPeople, within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development2007-2013"; Email Address: roxana_albastroiu@yahoo.com125Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECodul a devenit unul din instrumentele privilegiate ale juristuluicontemporan. În aceeaşi măsură în care stetoscopul şi halatul alb îlcaracterizează pe medic, alături de robă, codul reprezintă manifestareamaterială a profesiei de jurist conferindu-i acestuia cel puţin în aparenţăcunoaşterea absolută a dreptului. În manieră semnificativă, Codulconstituie, cu siguranţă "elementul central de referinţă" în sistemul juridicactual. Longevitatea codurilor civile din anumite state europene dovedeşteforţa şi experienţa acestui concept. Conceptul de cod, cunoscut ca fiind"un ansamblu de texte juridice cu caracter normativ, sistematizat, coerentşi complet" 2 , pare să existe încă din cele mai vechi timpuri. Încă dinantichitate s-a recurs la codificare deoarece aceasta are ca obictivcombaterea dispersiei normelor şi asigură accesul destinatarilor lacunoaşterea şi implicit respectarea regulilor de drept. Aceste cerinţe deunitate şi securitate pe care dreptul trebuie să le asigure sunt, după cum separe, inerente conceptului de cod, chiar dacă acesta a cunoscut diferiteforme de-a lungul timpului: istoria dreptului modern occidental furnizeazănumeroase exemple de coduri bazate pe nevoia de colecţionare,publicitate, simplificare ori coerenţă a surselor dreptului 3 .În demersul nostru ştiinţific încercăm să facem o scurtă analiză aceea ce reprezintă tradiţie, în general, în procesul de codificare şi, înparticular, la nivelul Noilor Coduri, pentru ca apoi să reliefăm elementelede modernitate ori implanturile suferite de legislaţia noastră în încercareade raliere la normele europene. Elementele tradiţionale sunt privite caelemente de convergenţă, regăsite în marile coduri şi reprezentănd bazelefiecărei astfel de opere legislative. Evident, un cod poartă amprenta loculuiîn care "s-a născut" şi pe care îl "dirijează", de aici şi particularităţileregăsite la nivelul acestuia, întrucât codificarea îşi are fundamentul înfactori politici, istorici, sociali, culturali, tehnici, cât şi în conştiinţacolectivă a poporului, care după mult timp aspiră la unitate, stabilitate şiaccesibilitate a dreptului civil 4 .Pe de altă parte, elementele de modernitate apar ca o necesitate aschimbărilor resimţite la nivel politic, social, economic, după evenimenteledin 1989, urmate apoi de îndelungata perioadă de tranziţie, toate acesteaavând ca rezultat instaurarea la nivelul conştiinţei colective a dorinţei de2 Jean Philippe Dunand, Entre tradition et innovation. Analyse historique du concept de code, inopera colectiva, Le Code civil francais dans le droit europeen, Ed. Bruzlant, Bruxelles,2005, p. 3.3 J. Vanderlinden, Le concept de code en Europe occidentale du XIII au XIX siècle. Essaide definition, Bruxelles, 1967, p. 74 si p. 229.4 Jean Louis Halperin, L’impossible Code Civil, PUF, Paris, 1992 , p. 182.126Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….inovare în plan normativ. Apariţia noilor domenii de activitate,intensificarea relaţiilor internaţionale, aderarea la Uniunea Europeană,constituie factori ce contribuie la emergenţa sistemului legislativ. Depăşitşi constrâns de noile realităţi, dreptul prinde contur şi se cere a fisistematizat într-o nouă operă de codificare ce trebuie să aibă ca rezultateliminarea inflaţiei legislative, a lacunelor şi a specializării tot mai mari anormelor. Cu toate acestea, trebuie să discernem între ceea ce realitateasocială cunoaşte ca fiind necesar şi este educată să accepte, şi implantulnormativ suferit de sistemul nostru de drept prin preluarea instituţiilor şilegilor regăsite în dreptul canadian. Îmbinarea elementelor tradiţionale cucele moderne trebuie să primească feed-back-ul societăţii căreia îi estedestinat codul, astfel că normele trebuie să se plieze pe necesităţileresimţite la nivelul conştiinţei colective, pentru ca aceasta din urmă sărăspundă pozitiv şi deliberat, fără intervenţia coercitivă a statului, căcialtfel norma este "născută moartă".Dimensiunea tradiţională a codificăriiRevenirea spiritului codificării este resimţită în contemporaneitate,în numeroase ţări din marea familie a statelor romano-germanice, printrecare şi România. Recenta intrare în vigoare a Noului Cod civil produce ooarecare efervescenţă atât în rândul destinatarilor ce trebuie să se supunănoilor reguli de drept cât, în special, acelora dintre ei care se ocupă depunerea în aplicare a acestor texte normative. Elementul de noutate îşipune amprenta pe întregul sistem, dar mai presus de acesta întârziereaintrării în vigoare a Codului de procedură civilă, provocă nelinişte chiardacă, în prezent avem o lege de punere în aplicare a dispoziţiilor Nouluicod. Deasemenea, sunt mult aşteptate adoptarea şi intrarea în vigoare aNoului Cod penal şi a celui de Procedură penală.Pentru ţările din Europa Centrală şi de Est procesul codificării arealte conotaţii decât pentru ţările occidentale. Regimul politic totalitar,graniţele închise, economiile naţionale planificate şi rigide sunt realităţi ceau marcat aceste ţări care transgresează, sau în cel mai bun caz au trecutprintr-o perioada destul de mare de tranziţie. Este şi cazul României care,după 50 de ani sub un astfel de sistem, suferă un travaliu lung şi anevoioscătre Statul de Drept, către democraţie, în căutarea şi implementareamecanismelor, a mentalităţilor, a indivizilor pentru un astfel de Stat.Evident, într-o astfel de perioadă în care societatea – alături de toateelementele componente ori adiacente – se restructurează şi serevitalizează, era greu de edificat o operă legislativă de anvergura unuiCod. Or, probabil că am ajuns la acea stabilitate politică, economică şi127Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsocială ce permite desfăşurarea şi dezvoltarea unui proces de codificare,proces care, după cât se pare, a şi luat sfârşit, dacă este să ne raportăm laintrarea în vigoare a Noului Cod civil. Codificarea, ca procedeu legislativ,poartă amprenta societăţii ce a determinat-o şi căreia i se aplică: ea este, defoarte multe ori, urmarea unei crize la nivelul societăţii care determină onecesitate a revitalizării regulilor ce normează ansamblul general şi care săstabilizeze masele fundamentând un nou pact social. Din acesteconsiderente se spune că, „timp de mai mult de un secol Codul civil a fixatbazele principalelor rapoarte juridice care reglementează societatea.” 5Chiar aparţinând familiei de drept romano-germanice, nu trebuie să uitămde amprenta lăsată de perioada comunistă asupra sistemelor juridice dinaceste ţări. Astfel, în Ungaria, Polonia, Cehia, noi Coduri civile de sorgintesovietică au modificat normele anterioare, iar în Bulgaria au fost adoptatelegi speciale ce reglementau obligaţiile civile spre exemplu. Nici Românianu a trecut de această perioadă fără a cunoaşte schimbări la nivelullegislaţiei. Codul civil de la 1864 suferă câteva implanturi ale ideologiilor cecaracterizau acea Epocă. Dat fiind caracterul planificat al economiei şi alraporturilor contractuale, Codul comercial a fost considerat abrogatimplicit, deoarece aplicabilitatea sa era restrânsă de noile realităţi. 6 În ceeace priveşte Codul civil, acesta a rămas în vigoare, cu excepţia Cărţii a II-a,referitoare la persoana fizică şi persoana juridică şi la regimurilematrimoniale. Acestea au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Coduluifamiliei şi a actelor speciale referitoare la persoana fizică şi juridică, adicăDecretul 31/1954, respectiv 32/1954. Codul familiei a introdusnumeroase modificări precum principiul egalităţii între soţi, egalitatea întrecopiii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, regimul matrimonial alcomunităţii de bunuri ca unic regim, legal imutabil şi obligatoriu, uneledispoziţii referitoare la divorţ. Deasemenea, sunt aduse modificări şi înmateria drepturilor reale, a proprietăţii private şi a proprietăţii publice, oride stat.În prezent, Noul Cod civil revine la structura pe care o avea Codulcivil din 1864, reintegrând materia dreptului familiei în cuprinsul său, ceade-a doua carte fiind denumită Despre familie. Păstrează principiul egalităţii,introdus de Codul familiei, însă, în ceea ce priveşte regimurilematrimoniale, păstrează doar regimul legal al comunităţii de bunuri, la care5 Bruno Oppetit, Essai sur la codification, PUF, coll. Droit, ethique, societe, Paris, 1998, p.11.6 Corneliu Birsan, La codification dans les pays en transition: l'exemple roumain, in operacolectiva Le rayonnement du droit codifie, vol. I, Ed. Journaux Officiel, Paris, 2004, p.76.128Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….adaugă două regimuri convenţionale, acela al separaţiei de bunuri şi alcomunităţii convenţionale de bunuri. În materia divorţului, cunoaşte ofluidizare a procedurilor, acestea putând fi atât judiciare cât şi, în anumitecondiţii, administrative. Aceste modificări, cu titlu de exemplu, denotăreconversia dreptului naţional către tradiţie, către principiile ce aufundamentat sistemul nostru juridic, dar şi deschiderea către elementele denoutate necesare unei societăţi în continuă evoluţie.1.1.Elemente de convergenţă în procesul de codificareDe-a lungul timpului, atât în codurile din ţara noastră, cât şi în celece au servit ca model la elaborarea acestora – Codul civil francez de la1804, Codul civil italian, Codul civil din Quebec – observăm anumiteconstante ce dau consistenţă operei de legiferare, determinându-iperpetuarea, stabilitatea, completitudinea şi accesibilitatea în raport cudestinatarii săi. Aceste elemente de convergenţă, cunoscute şi subdenumirea de atribute ale codificării, păstrează în mare parte secretullongevităţii codurilor de anvergură.Chiar dacă, aşa cum am văzut în exemplele oferite chiar derealităţile cotidiene, conceptul de cod este perceput diferit, putem distingecâteva criterii comune care stau, conştient sau nu, la baza oricărei voinţecodificatoare; din punctul de vedere al juristului, codul reprezintă o operălegislativă completă, ce garantează securitate juridică, înlesnindu-i individuluiaccesul către regula de drept, şi demonstrând o anumită autoritate, stabilitate şipermanenţă.CompletitudineChiar din definiţia codului reiese faptul că acesta este un ansamblusistematizat ce nu implică prezenţa altor norme specializate. Princaracterul general al normelor ce îl constituie, codul îi oferă legiuitoruluiposibilitatea interpretării şi aplicării regulilor de drept pe situaţiiparticulare. Normele trebuie să constituie un tot unitar pentru a se realizao aplicare mai uşoară şi eficientă.Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativtrebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce reprezintăobiectul de reglementare, astfel evitându-se lacunele şi vidul legislativ.Trebuie să ne amintim faptul că, chiar dacă la nivelul legii pot existalacune, sistemul în sine nu poate fi lacunar. 7 Astfel, se afirmă, încă o datăcaracterul de completitudine pe care îl are codul ca structură7 Ion Dogaru, Dan Claudiu Danisor, Gheorghe Danisor, Teoria generala a dreptului, Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 146.129Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEindependentă. Acestea trebuie să prezinte supleţe pentru a realizaîmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele deperspectivă ale dezvoltării sociale.Pentru ca fiecare realitate socială să îşi găsească acoperire înrealităţile normate, vor fi luate în considerare diferitele ipoteze ce se potnaşte ca urmare a aplicării efective a actului normativ; astfel, de cele maimulte ori, în constituirea unei legi se au în vedere formulări sintetice sauformulări-cadru, de principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile,folosindu-se extrem de rar enumerarea situaţiilor avute în vedere, deoareceacestea conferă un caracter limitativ normei. Statul de drept are ca scopesenţial asigurarea unui maxim de previzibilitate. Totul trebuie îndeplinitpornind de la măsuri generale, pe care subiecţii le pot prevedea şi ale cărorconsecinţe nu-i mai surprind ca o măsură coercitivă arbitrară.Deasemenea, pentru ca subiectul de drept să aibă posibilitatea cunoaşteriiimediate a normelor şi astfel să se poată conforma lor, acestea trebuie săfie redactate corect, fără să prezinte disconcordanţe, lacune, repetiţii etc.cu respectarea principiului publicităţii.Prin codificarea dreptului se evită bulversarea prea rapidă areglementărilor, se oferă o stabilitate normativă care să constituiefundamentul siguranţei juridice şi deci a încrederii în normele de drept,conferind destinatarului încredere printr-o previzibilitate cât maiaccentuată a constrângerii. Puterea politică, dat fiind sistemul alternanţei,tinde să desfacă sistemul normativ, să-l reformeze de fiecare dată cândtitularii puterii se schimbă. 8 Această tendinţă nu poate fi pe de-a-întregulevitată. Totuşi, pentru ca alternanţa să nu distrugă unitatea sistemuluijuridic forţele ce o produc trebuie să cadă de acord asupra câtorvaelemente generale de politică legislativă, având în prim plan o imaginecomplexă a necesităţilor resimţite de societatea ce se doreşte a fi"normată".Securitate juridicăRelaţiile sociale, fiind deosebit de complexe, cunosc o evoluţiecontinuă, determinând cu necesitate, elaborarea şi promovarea unornorme juridice mereu perfecţionate. Elaborarea şi aplicarea dreptului nueste numai o problemă de tehnică, ci una mai largă, de înţelegere pe planteoretic, printr-o analiză ştiinţifică, a raportului ce se stabileşte în modobiectiv între relaţiile sociale şi reglementarea juridică, precum şi adezvoltării – pe această bază – a rolului pe care instrumentul juridic este8 Ion Dogaru, Dan Claudiu Danisor, Gheorghe Danisor, op. cit, p. 223.130Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….chemat să-l joace în evoluţia şi perfecţionarea relaţiilor sociale. 9 În acestsens se încearcă realizarea corespondenţei dintre realitatea socială şirealităţile normate.Trebuie însă observat că relaţia tradiţională dintre drept şi realitatese modifică: nu dreptul constrânge realitatea, ci realitatea, prin mobilitateaei excesivă, constrânge dreptul. Astfel, dinamica uimitoare a sistemuluinormativ este aproape imposibil de urmat de cunoaştere. Inflaţialegislativă rezultată din modificarea mult prea rapidă a regulilor de drept cenu au timpul necesar de a se maturiza, produce instabilitate normativă şiinsecuritate juridică. Necunoaşterea normelor are ca rezultat împiedicareaefectivităţii garantării drepturilor.În scopul estompării acestor efecte, trebuie să amintim căfinalitatea codificării răspunde pe de o parte, obiectivului de accesibilitateşi claritate a legii şi, pe de altă parte, obiectivului clasic de asigurarea asecurităţii juridice. În această manieră, principiul securităţii juridice implicărespectarea a două imperative: previzibilitatea şi calitatea legii. 10Previzibilitatea la rândul ei include posibilitatea cunoaşterii legii de cătredestinatarul său, accesibilitatea acesteia şi neretroactivitatea, astfel că esteadus în discuţie adagiul nemo censetur ignorare legem. Fiecare dintreaceste imperative constituie un atribut de sine stătător în procesulcodificării, astfel că analiza lor cumulativă este extrem de dificilă, darnecesară.Evident aceste caractere, nu pot exista decât în interdependenţă,deoarece însumate definesc conceptul de cod conferindu-i poate acelsecret al longevităţii şi al atemporalităţii pe care marile opere de codificarel-au atins.AccesibilitatePrincipiul nemo censetur ignorare legem a fost întotdeauna o ficţiunejuridică, necesară funcţionării sistemului, prin asigurarea unei egalităţiteoretice în faţa legii. “Dar dacă acest principiu a putut până aici săproducă efecte fără să rănească prea mult bunul simţ, în măsura în care elexprimă credinţa în cunoaşterea unui drept accesibil tuturor, el tinde dince în ce mai mult astăzi să descrie o situaţie de science fiction”. 11Astăzi, activitatea normativă, în efortul de a acoperi toate măsurileadministrative necesare, devine galopantă; normele sunt produse într-un9 Dumitru Mazilu, Teoria generala a dreptului, ed. a II a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p.291.10 Severine Nadaud, Codifier le droit civil européen, Ed. Lancier, Belgique, 2008, p. 262.11 Ion Dogaru, Dan Claudiu Danisor, Gheorghe Danisor, op .cit., p. 354.131Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEritm infernal. Multiplicarea regulilor de drept este rodul unei complicăricrescânde a vieţii sociale, însoţită de necesitatea coordonării, în scopulprotecţiei mediului natural şi social, a milioane de decizii individuale, dar şirodul unei autonomizări crescânde a structurilor sociale. 12 Societatea seperfecţionează astfel, de multe ori, nu în folosul, ci în detrimentulindividului. Înţelegerea limitată a fiinţei umane este depăşită de aceastăinflaţie normativă: capacitatea limitată de absorbţie a creierului uman şicantitatea de timp limitată pe care omul o poate cheltui pentrucunoaşterea normelor juridice ne face să asistăm la „o indigestie a corpuluisocial” 13 . Aceasta este accentuată şi de faptul că activitatea de aplicare anormei juridice este o activitate combinatorie, că întotdeauna normeletrebuie combinate pentru a fi aplicate. Or, creşterea numărului de normeatrage după sine creşterea exponenţială a posibilităţilor de combinare. Nicichiar specialiştii nu mai pot urmări cu adevărat toate aceste modificări,revizuiri, adăugiri de texte din ce în ce mai frecvente.Dinamica uimitoare a sistemului normativ este aproape imposibilde urmat de cunoaştere. Nimeni nu mai poate fi astăzi prezumat acunoaşte toate legile; acest lucru se întâmplă şi în cazul juriştilor, căci eidevin din ce în ce mai specializaţi, nemaiavând propriu-zis o viziuneglobală asupra sistemului juridic. „Pentru individ dreptul este la fel deabstract, incomprehensibil, insesizabil ca în epocile barbare în care dreptulera cunoaşterea secretă a pontifilor”. 14 În aceste condiţii, adagiul nemocensetur ignorare legem devine un model de urmat nu numai pentru individ,care este obligat să cunoască legea, ci în special pentru legiuitor, care esteobligat să facă posibilă această cunoaştere.Pentru că “inflaţia legislativă a devenit paralizantă“, s-a afirmat că“se impune o reorganizare, printr-un exerciţiu de codificare şi desimplificare a textelor, iar după ce ele (regulile) au devenit accesibile,trebuie să se limiteze în a norma doar esenţialul, în special în ceea cepriveşte partea lor normativă”. 1512 Ibidem.13 R. Savatier, L’inflation legislative et l’indigestion du corps social, Recueil Dalloz, Paris,1977, p. 47.14 Jean Louis Halpérin, op. cit., p. 26.15 Bruno Oppetit, op. cit., p. 17.132Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….În Franţa, Comisia superioară pentru codificarea dreptului, a fostinstituită la data de 12 septembrie 1989, având ca obiectiv “crearea uneiopere de drept simplificată şi clară”. 16Tot în acest cadru, s-a afirmat că “dacă percem codificarea caobiectiv este pentru că, la final, fie că sunt persoane fizice ori morale,publice ori private, specialişti sau necunoscători, fiecare dintre ei pot găsiîntr-un cod, ansamblul normelor dintr-o anumită materie, într-o formăclară, dar şi accesibilă” deoarece, „un cod bine redactat aduce claritate şicoerenţă”. 17Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborareanormativă presupune că textul legii trebuie, pe de o parte, să exprime clarvoinţa legislatorului, şi pe de altă parte, să ţină cont de gradul de cultură şideci de puterea de receptare a subiecţilor de drept care sunt destinatariinormei. În acest sens, în doctrină s-a spus că legiuitorul trebuie săgândească profund ca un filosof şi să se exprime clar ca un ţăran. 18Pentru ca o lege să fie accesibilă trebuie ca limbajul utilizat să fielimbajul comun, cel folosit de destinatarii săi. Textul legislativ trebuie săfie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasajeobscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă.Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic,precizia şi claritatea dispoziţiilor. 19 În consecinţă, limbajul trebuie să fieclar, concis şi precis. Caracterul ambiguu al unui text de lege face ca acestasă fie greu de receptat şi să ducă la interpretări contradictorii în actele deaplicare. De aceea textul trebuie să utilizeze cuvinte proprii limbii române,să evite neologismele încă neasimilate în limbajul comun, acestea urmândsă fie folosite doar în măsura în care în limba română lipsesc termenii caresă desemneze realitatea vizată. Termenii de specialitate pot fi utilizaţinumai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referăreglementarea.Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lorcurent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactareaeste subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de cătredestinatarii acestuia. În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă16 Discursul Primului ministru al Frantei, cu ocazia formarii Comisiei Superioare deCodificare la 12 septembrie 1989, in La relance de la codification, RFD administrative, Paris,1990, p. 330.17 Idem, p. 303.18 Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Ed. Actami, Bucuresti, 1996, p. 144.19 Art. 7, alin. 4, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentruelaborarea actelor normative, publicat in Monitorul Oficial nr. 139 din 31 martie 2000.133Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnumai prin aceiaşi termeni. Dacă o noţiune sau un termen nu esteconsacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în contextse stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilorgenerale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriupentru actele normative din aceeaşi materie. Exprimarea prin abrevieri aunor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, laprima folosire. 20Pericolul de cristalizare a dreptului codificatConform accepţiunii clasice oferite codificării, legiuitorul doreşte„să imobilizeze şi să confere un caracter de perpetuitate” 21 anumitorconcepte, făcându-le să dăinuie de-a lungul timpului. Codul, ca remediuîmpotriva inflaţiei şi a instabilităţii legislative are vocaţia de a se caracterizaprin durabilitate. Acest „mit al codului etern” dovedeşte însă că efectulcristalizării dreptului, adesea ataşat ideii de cod, este urmat îndeaproape deun dublu fenomen: în primul rând, de riscul rigidizării dreptului codificatşi, mai apoi de încurajarea „decodificării”. 22În mod normal, codificarea are ca avantaje posibilitatea deimortalizare şi de perpetuare în timp a unor principii datorită cărora sestabileşte fundamentul şi perenitatea dispoziţiilor conţinute într-un cod.Longevitatea Codului civil de la 1864 o dovedeşte. Însă, pe de altă parte,această imortalizare ar putea conduce la o „scleroză” a dreptului astfelsuspendat. 23 Critica esenţială făcută codurilor se referă la momentul intrăriilor în vigoare, moment ce duce la o adevărată împietrire a dreptului civil,ori a dreptului familiei, o stagnare a dreptului, în genere. Pentrususţinătorii acestei teorii, sau cu alte cuvinte, pentru opozanţii codificării,este inoportună o „stagnare a dreptului” care, în mod normal, este într-ocontinuă schimbare. Or, un proces de codificare poate constitui unremediu împotriva proliferării normative galopante, ce este caracteristicăsocietăţii zilelor noastre.Efectul de cristalizare este în mod special subliniat de Savigny,pentru care, Codul lui Napoleon impune începutul evoluţiei dreptuluiconform cu voinţa suveranului, urmărindu-i convingerile şi atrăgândonoruri, acest fapt însemnând legitimarea de către voinţa generală ?Această critică nu rămâne fără ecou: opozanţii procesului revizuirii20 Art. 34, alin. 1-3, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentruelaborarea actelor normative, publicat in Monitorul Oficial nr. 139 din 31 martie 2000.21 Remy Cabrillac, Recodifier, R.T.D. Civ., Paris, 2001, p. 883.22 Severine Nadaud, op. cit., p. 235.23 Ibidem.134Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….codurilor preiau acest arguent, pe care îl regăsim chiar mai atroce exprimatde către Thaller, care afirmă „codificarea imobilizează dreptul”. 24 şi înprezent unii autori consideră codificarea ca pe „o invenţie funestă ceantrenează scleroza dreptului”. 25Cristalizarea dreptului împiedică adaptarea progresivă a dreptuluila noile moravuri. „Pericolul ce rezidă în procesul de codificare constă în... stabilirea unei limite artificiale şi funeste, poate chiar o adevăratăopoziţie, între drept şi morală, lege şi echitate, între dispoziţiile ce exprimădreptul şi noile necesitaţi resimţite la nivelul societăţii”. 26Pe de altă parte, dacă prin codificare regulile de drept împietresccu trecerea anilor, efectul de cristalizare nu a împiedicat evoluţia coduluinostru de-a lungul timpului (fie el Cod civil, Codu al familiei, Cod penaletc.). Rigiditatea codificări, poate, prin urmare să fie contrabalansată desupleţea structurii codului, de prezenţa principiilor şi conceptelor generaleşi abstracte care îl consacră. Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au avut unrol edificator în reformele aduse codurilor de-a lungul timpului şi, binenţeles,la apariţia noilor coduri.Mai mult decât atât, pe lângă ideea că „realismul militeazăîmpotriva stabilităţii legislative”, noi afirmaţii susţin efectele pozitive alecristalizării dreptului codificat. După cum am văzut, codificarea nuîmpinge dreptul către evolutism. Din contră, „ea impune (…) o pauzăindispensabilă şi securizantă în evoluţia dreptului”. 27 Dacă am reproşatevoluţia mult prea rapidă a normelor de drept, codificarea este cea carepermite dilatarea în timp a principiilor în scopul cunoaşterii dreptului şiconştientizarea pentru viitor a imperfecţiunilor sale atrăgând reformelenecesare. Din acest punct de vedere, critica efectelor de rigidizare şicristalizare ale dreptului cauzat de procesul de codificare, nu consituie unveritabil obstacol în adoptarea şi intrarea în vigoare a Noului Cod civil.2. Elemente de modernitate în procesul de codificareLăsând înscris în istorie un Cod civil ce a normat ideile şicomportamentele societăţii româneşti timp de mai mult de un secol, NoulCod civil îşi face apariţia într-o perioadă ce pare închistată de legilespeciale din ce în ce mai numeroase, de aplicarea lor carentă sau paradoxalde lacunele normative. Aceste elemente de modernitate sunt dictate de24 E. Thaller, Rapport preliminaire sur la question de la revision du Code civil, Bulletin de laSociete d’etudes legislatives, 1904, p. 497.25 Michelle Villey, Philosophie du droit, no. 237/2001, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p. 28.26 Remy Cabrillac, Les codification, cit. supra, p. 98.27 Idem, p. 99.135Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEraţiuni ce ţin de necesităţile realităţilor sociale şi economice, la care seadaugă implantul politic şi dorinţa de raliere a legislaţiei interne culegislaţia europeană. Se spune că "atunci când este în discuţie o operă decodificare, individul, juristul şi chiar timpul trebuie să fie răbdători, căcialtfel riscăm să improvizăm, dând naştere la consecinţe imprevizibile" 28 .Cu titlu de exemplu, dorim să evidenţiem căteva materii în careNoul Cod civil a adus elemente moderne: astfel, Codul familiei esteabrogat, iar materia dreptului familiei devine parte componentă a NouluiCod, reglementând printre altele, regimurile matrimoniale convenţionaleîn cadrul cărora soţii pot opta pentru regimul comunităţii legale, regimulcomunităţii convenţionale ori regimul separaţiei de bunuri. În aceeaşimăsură şi Decretele referitoare la persoana fizică şi persoana juridică suntabrogate, dispoziţiile în materie fiind cuprinse de Noul Cod civil careintroduce consiliul de familie. Procesul de divorţ cunoaşte o anumităliberalizare dată fiind posibilitatea de desfacere a căsătoriei atât în faţainstanţei, cât şi, în anumite condiţii, pe cale administrativă. În domeniuldrepturilor reale, publicitatea funciară este normată în cadrul Noului Cod.În ceea ce priveşte intrarea în vigoare a celorlalte coduri (Noul Cod penalşi cele de procedură), aceasta este aşteptată cu nerăbdare, în special despecialiştii în drept, deoarece, în prezent aplicarea Noului Cod civil se faceîn baza unei legi speciale. Modificările aduse de noile reglementări au învedere practica îndelungată a instanţelor judecătoreşti precum şi discuţiiledoctrinare, încercând să elimine disputele asupra unor reglementăriimprecise, neclare sau neconforme cu realitatea regăsite la nivelul Coduluicivil anterior.Cu toate acestea, trebuie să reţinem că, încercarea excesivă deformalizare dată de prezenţa unor elemente precum definiţiile mult prealungi şi didactice existente la nivelul codului pot avea efecte nedorite.Deasemenea, prezenţa frazelor circulare şi a termenilor definiţi prin eiînşişi creează senzaţia lipsei de concizie a elementelor expuse. (exemplulart. 539 NCC alin. 1, care ne spune că "bunurile pe care legea nu leconsideră imobile sunt bunuri mobile"). Acestea sunt doar câteva dinefectele raţionalizării excesive a dreptului, efecte pe care am ţinut decuvinţă să le amintim, deoarece, alături de beneficiile pe care procesul decodificare le implică, regăsim şi astfel de carenţe ce pot fi evitate oricorectate printr-o "periere" amănunţită a textelor de lege.28 Corneliu Birsan, op. cit., p. 79.136Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….2.1.Dorinţa de armonizare legislativă – o codificare adaptatăpeisajului europeanSubiectul codificării dreptului este unul mult dezbătut nu numai înţara noastră, fiind percepută dorinţa de revitalizare a codurilor la nivelintern în multe alte state, dar şi pe plan internaţional, prin încercarea decodificare a dreptului privat la nivel european.Această dorinţă de armonizare legislativă este resimţită la niveleuropean prin numeroasele încercări de codificare a dreptului contractelor,dreptului obligaţiilor, dreptului comercial, apariţia principiilor Unidroit,etc. 29Dată fiind recenta aderare a României la Uniunea Europeană,precum şi încercarea de a elabora un Cod civil European este uşor deînţeles dorinţa de modernizare a sistemului juridic naţional. În ţaranoastră, subiectul codificării nu este unul tocmai nou, întrucât de cevatimp se vorbeşte la nivel legislativ de tendinţa de recodificare resimţită peplan internaţional, şi, se pare din ce în ce mai dorită şi la nivel intern.Astfel, articolele de specialitate ne descriu o perioadă de "80 de ani deproiecte de cod", dar cu toate acestea, doctrina nu s-a aplecat într-un moddefinitiv, critic sau măcar descriptiv asupra acestui subiect. Codurile,expresie a sistematizării şi raţionalizării dreptului, au continuat să evoluezeatât substanţial cât şi formal o dată cu schimbările survenite la nivel deconştiinţa colectivă, în planul alcătuirii lor resimţindu-se adesea liniile pecare politicul, economicul sau religiosul le-au trasat, astfel ca realitateajuridică "descrisă" de cod să fie transpunerea cât mai precisă a realităţiisociale.Cu toate acestea, evoluţia la nivel de realitate faptică a determinatnumeroase schimbări şi în planul diversificării cadrului codificăriidreptului. 30 Astfel, chiar dacă există opere legislative ce au devenitadevărate modele în "arta codificării", timpul nu iartă şi îşi lasă amprenta şiasupra acestora, doctrina franceză ajungând la concluzia că dreptul s-arigidizat, şi-a pierdut din supleţe în momentul în care a fost încorsetat întruncod. Se deschid în acest fel noi frontiere în procedura de codificare, iardiversitatea modelelor codificării creşte atât la nivel formal, cât şi la nivelstructural.În acest context ia naştere şi Noul Cod civil român, acestainteresându-ne atât în ansamblul său, dar mai presus atenţia ne este atrasă29 Severine Nadaud, op. cit., p. 39.30 Gheorghe Danisor, Filosofia drepturilor omului, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p.173.137Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEde apropiata reîncadrare a materiei dreptului familiei în vastul domeniu aldreptului privat, această acţiune având ca finalitate abrogarea actualuluiCod al familiei. Or această reformare a codurilor nu este numai formală, cipriveşte o serie de noi reglementări în materia dreptului familiei,modificări sau chiar schimbări de fond ce am crezut de cuviinţa a le aduceîn discuţie în prezenta teză.Putem admite că Noul Cod civil încearcă să ofere o perspectivăpluralistă asupra ceea ce poate însemnă viaţa de familie; în aceastămanieră, un cuplu poate determina modalitatea optimă de a gestionaraporturile patrimoniale fără să interpună problemele legate de interesulpecuniar cu cele sentimentale; în acest sens soţii pot face o departajarereală a ceea ce înseamnă raporturile patrimoniale şi relaţiile personale, sau,dimpotrivă, pot alege indivizibilitatea celor două planuri.Prin reglementarea convenţiei matrimoniale, şi în special, aposibilităţii de alegere şi schimbare a regimului matrimonial, asistăm la odemocratizare a normelor din sistemul juridic în acest domeniu, fiind binecunoscut că pluralismul reprezintă unul din mecanismele Statului de dreptdemocratic. În acest context, rămâne de analizat reacţia pe care societateanoastră o va avea în urma acestor implanturi suferite de sistemul juridic. 31Codificarea capătă ea însăşi "gustul modernităţii" în cadrulprocesului de armonizare a regulilor de drept intern cu cele din dreptulinternaţional indiferent de materia în care aceasta se manifestă.2.2. Perversitatea obiectivului de raţionalizare a dreptului.Raţionalizarea dreptului reprezintă atribuirea caracteristicilor deaccesibilitate, coerenţă şi concizie unui sistem de norme .Încercarea excesivă de raţionalizare a regulilor de drept, în cadrulprocesului de codificare, poate atrage privilegierea formei asupra fondului,astfel că, „un drept frumos” poate lua locul unui „drept util”. 32Amănuntele ne pot conduce la periclitarea normei de drept pentru simpladorinţă de organizare într-un format atractiv, format care să poartedenumirea de cod. Această tendinţă dusă la extrem poate avea ca finalitatesacrificarea realităţilor în pofida aparenţei.Din păcate, codificarea contemporană cunoscută sub denumireade „drept constant” este din ce în ce mai prinsă de mrejele procesului decodificare în care forma este superioară fondului: astfel, totul este făcut31 Sophie Lamouroux, La codification ou la democratisation du droit, Revue francais de droitconstitutionnel, no. 48/2001, PUF, Paris, p. 801.32 Remy Cabrillac, Les codifications, PUF, coll. Droit, ethique, societe, Paris, 2002, p. 141.138Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….pentru a da iluzia unei coerenţe şi unei logici care nu există de fiecare dată,textele de lege sunt retuşate, legislatorul-magician este cel care modifică unpic structura şi, în această manieră, prinde existenţă, ca prin vrajă, un noucod. 33Acest gen de raţionalizare este însoţit de un efect de ruptură ce areloc între drept şi fundamentele sale, determinând o îngreunare acunoaşterii dreptului în loc să faciliteze demersul de familiarizare aindividului cu norma de drept. Această desprindere de trecut a fostcriticată cu virulenţă astfel încât s-a încetat procesul de codificare prinmodificarea dreptului existent. După cum am constatat deja, codificarearealizată în aceste condiţii, taie cordonul ombilical ce face legătura întretextul de lege şi iniţiatorii săi, între conţinut şi context, hrănind în acest fel,în mod incontestabil dorinţa de raţionalizare. 34Raţioalizarea este adesea însoţită de o generalizare abstractă, careeste de esenţa codurilor 35 , dar care poate conduce la rezultate puţin dorite.Deasemenea, raţionalizarea poate trece peste dimensiunea umană în cadrulorganizării regulilor de drept. În acest sens, luăm ca exemplu, o modificarea numerotării articolelor din Noul Cod civil, care ar decurge dinrestructurarea logică a planului codului şi care ar fi, în mod incontestabilun factor de insecuritate juridică din cauza perturbărilor pe care le-aratrage asupra întregului sistem. Aşa cum spunea Ph. Malaurie “cifrelereprezintă adevăratele noastre repere”.Raţionalizarea, prin generalitatea obiectului ei, împrumută şicriticile atrase de unificarea dreptului, care este una din componentele sale.Aceste critici au în vedere limitările aduse pluralităţii, deci a diversităţiisistemului juridic, prin simpla unificare a dreptului într-o operă decodificare. Unificarea atrage după ea sintetizarea dreptului, şi în modincontestabil aceasta, indiferent care i-ar fi meritele, în general, sărăceşte 36 .De exemplu, aducând în discuţie pluralitatea regimurilor matrimoniale şiposibilitatea de a alege între acestea, foarte multe persoane au opinat cătreregimul comunităţii de bunuri, doar fiindca au considerat că respectareatradiţiilor şi obiceiurilor împământenite reprezintă normalitatea. Dar, pede altă parte, care sunt tradiţiile şi obiceiurile împământenite? Nu trebuiesă uităm că, regimul comunităţii legale a fost introdus în sistemul nostrude drept abia odată cu intrarea în vigoare a Codului familiei în 1954, Codul33 Bruno Oppetit, op. cit., p. 17.34 Idem, p. 92.35 Hegel, Principes de la philosophie du droit, PUF, Paris, 1998, p. 211.36 Philippe Malaurie, Les enjeux de la codification, Ed. AJDA, Paris, 1997, p. 644.139Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcivil de la 1865 reglementând două regimuri matrimoniale – regimul dotalşi regimul separaţiei de bunuri – acesta din urmă constituind regimulmatrimonial legal.Pe lângă existenţa acestor inconveniente provocate de unificarealegislativă ce însoţeşte adesea procesul de raţionalizare a dreptului şi careurmăreşte orice codificator, putem adăuga că forma cea mai bună deunitate rezidă în diversitate. 37Dacă într-adevăr codificarea nu mai reprezintă decât un stadiudepăşit al elaborării dreptului, trebuie să tragem consecinţele şi sărenunţăm la coduri, deoarece nimic nu este mai dăunător pentru claritateaşi armonia ordinii juridice decât menţinerea pur formală a unor codurigoalite de conţinut prin proliferarea necontrolată a normelor ce nu pot fisistematizate.ConcluziiRegăsind în Noul Cod civil acele atribute pe care le-am cunoscutde-a lungul istoriei în toate codurile ce ne-au stat model ori care ne-audefinit legislaţia ca fiind una din familia romano-germanică, înţelegem săsusţinem procesul de codificare ca unul necesar în dezvoltarea unitară şicoerentă a unui sistem de norme de drept. Deasemenea, alături deelementele tradiţionale am remarcat câteva din inovaţiile aduse de noualegislaţie, elemente primite cu entuziasm de o parte din specialiştii îndrept, dar şi cu oarecare îngrijorare, date fiind realităţile sociale în continuămişcare, dar şi ideile închistate la nivelul conştiinţei colective reticentă lanoutate după o perioada atât de îndelungată de tranziţie. Pe lângăfinalităţile constructive pe care procesul de codificare le implică, amsubliniat şi câteva din efectele negative pe care un astfel de proces le poatedetermina. Astfel, am adus în discuţie pericolul de cristalizare a dreptului,de împietrire a normelor de drept, consecinţă nedorită într-o societate ceeste aproape de fundamentarea mecanismelor şi a mentalităţilor apte săsusţină un Stat de drept. Dealtfel, încercarea de realizare a unei operelegislative de anvergură, ce are la bază raţionalizarea excesivă a dreptului,poate avea ca efect o preeminenţă a formelor asupra fondului,determinând o adevărată dezgolire de conţinut a ceea ce se dorea a ficălăuză în vastul ocean legislativ. Nu trebuie să uităm că, de cele mai multeori, "codificarea devine expresia unui drept raţional fondat pe o metodălogică şi sistemică care trebuie să permită stabilirea unor concepte generale37 Remy Cabrillac, Les codification, cit. supra, p. 146.140Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE NEW CODES – TRADITION END MODERNITY ….şi să deducă consecinţe din ce în ce mai concrete, care să fie înţelese detoată lumea" 38 ."Născut" din dorinţa de sistematizare a dreptului intern şi dearmonizare cu dreptul regăsit la nivelul Uniunii Europene, Noul Cod civilapare ca o manifestare a conştiinţei colective, încărcată de factorii cedetermină şi angrenează tăvălugul istoriei, astfel de factori având fărăechivoc amprenta politicului, economicului, tradiţiei, moralei, într-uncuvânt, a locului unde Codul odată apărut, va crea la rândul său istorie,idei, comportamente. Timpul şi realitatea vor fi cele care vor da verdictulîn plasarea Noului Cod civil în sfera utopicului sau, din contră, în realitateade zi cu zi. Astfel, noile coduri vor urma tradiţia operelor legislative deanvergură dăinuind peste veacuri şi călăuzind însuşi materialul din care auprins contur, sau vor cădea în capcana proprie, devenind doar niştecolecţii de texte fără posibilitatea de a fundamenta idei şi comportamenteîn afara protecţiei oferite prin constrângerea coercitivă a Statului. Or, unCod, fie el civil, penal ori procedural, trebuie să beneficieze de susţinereadesinatarilor săi, fără necesitatea intervenţiei externe a unei forţeconstrângătoare.ReferencesTratate, cursuri, monografii:Bîrsan, C., (2004) La codification dans les pays en transition: l'exemple roumain, înopera colectivă Le rayonnement du droit codifié, vol. I, Ed.Journaux Officiel, Paris,Cabrillac, R., (2002) Les codifications, PUF, coll. Droit, ethique, societe,Paris,Dănişor, Gh., (2011) Filosofia drepturilor omului, Ed. Universul Juridic,Bucureşti,Dogaru, I., Dănişor, D. C., Dănişor, Gh., (2006) Teoria generală a dreptului,Ed. C. H. Beck, Bucureşti,Dunand, J. Ph., (2005) Entre tradition et innovation. Analyse historique du conceptde code, în opera colectivă, Le Code civil français dans le droiteuropéen, Ed. Bruzlant, Bruxelles,Halpérin, J. L., (1992) L’impossible Code Civil, PUF, Paris,Hegel, (1998) Principes de la philosophie du droit, PUF, Paris,Malaurie, Ph., (1997) Les enjeux de la codification, Éd. AJDA, Paris,Mazilu, D., (2000) Teoria generală a dreptului, ed. a II a, Ed. All Beck,Bucureşti,38 Severine Nadaud, op. cit., p. 252.141Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICENadaud, S., (2008) Codifier le droit civil européen, Éd. Lancier, Belgique,Oppetit, B., (1998) Essai sur la codification, PUF, coll. Droit, ethique,societe, Paris,Popa, N., (1996) Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti,Savatier, R., (1977) L’inflation legislative et l’indigestion du corps social, RecueilDalloz, Paris,Thaller, E., (1904) Rapport préliminaire sur la question de la révision du Code civil,Colection Bulletin de la Société d’études législatives, Dalloz, Paris,Vanderlinden, J., (1967) Le concept de code en Europe occidentale duXIII au XIX siècle. Essai de définition, Bruxelles.Articole în reviste de specialitate:Lamouroux, S., (2001) La codification ou la democratisation du droit,Revue francais de droit constitutionnel, no. 48/2001, PUF, Paris,Villey, M., (2001) Philosophie du droit, no. 237/2001, Éd. Dalloz, Paris,Cabrillac, R., (2001) Recodifier, R.T.D. Civ., Paris,(1990) Discursul Primului ministru al Franţei, cu ocazia formării ComisieiSuperioare de Codificare la 12 septembrie 1989, in La relance de lacodification, RFD administrative, Paris.Legislaţie:Noul Cod civil, Codul civil, Codul familiei.Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privindCodul civil, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 409 din10 iunie 2011.Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborareaactelor normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 31martie 2000.142Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Report of Debts According to Law No. 287/2009 on theCivil Code[Raportul datoriilor în reglementarea Legii nr 287/2009 prividnCodul Civil]Ilioara GENOIU 1 2AbstractLaw No. 287/2009 on the Civil Code 3 confers a new configuration to thefield of successions in general. In the short time which elapsed from the moment thenormative act in question entered in force, only 4 specialized works 4 were written in thefield. Consequently, the analysis of hereditary law institutions is both useful and actual.Under these circumstances, the present work aims to analyze all the aspectsinvolved by the report of debts in the light of the new Civil Code. Thus, there will beanalyzed the following aspects: definition, legal regulation, conditions, legal effects andlegal nature of the report of debts. All these issues shall be approached in a comparativemanner, by taking into account the 1864 Civil Code and the new Civil Code. Thus,we will be able to point out in a clear manner the novelties brought in the field subject toour analysis by Law No. 287/2009 and to assess their just and appropriatecharacter.Keywords:debt, liquidation of debts, debt title, hereditary succession.1 Ph.D. Lecturer, University Valahia of Târgovişte, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences, Email Address: ilioaragenoiu20@yahoo.fr2 This work was supported by CNCSIS-UEFISCSU, project number PN II-RU, codePD_139/2010, contract number 62/2010.3 Republished in the Official Gazette number 505 from 15 th of July 2011.4 Following the order of their apparition, these works are the following: D.C. Florescu,Dreptul succesoral, Universul Juridic Publ. House, Bucharest, 2011, I. Genoiu, Dreptul lamostenire in Noul Cod civil, C.H. Beck Publ. House, Bucharest, 2012; L. Stănciulescu, Cursde drept civil. Succesiuni. Conform Noului Cod civil, Hamangiu Publ. House, Bucharest, 2012;V. Stoica, L. Dragu, Mostenirea legala, Universul Juridic Publ. House, Bucharest, 2012.143Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1.Noţiunea raportului datoriilor şi reglementarea legală aacestuiaLegea nr. 287/2009 privind Codul civil (cu privire la care vomfolosi în continuare abrevierea C.civ.) reglementează raportul datoriilor înCartea a IV „Despre moştenire şi liberalităţi”, Titlul IV „Transmisiunea şipartajul moştenirii”, Capitolul IV „Partajul succesoral şi raportul”,Secţiunea a 3-a „Plata datoriilor”, art. 1158.Aşadar, Codul civil reglementează problematica raportuluidatoriilor, alături de cea a raportului donaţiilor 5 , în cadrul transmisiunii şipartajului moştenirii. Drept urmare, cea mai mare parte a autoriloranalizează problematica în discuţie, în cadrul instituţiei partajuluisuccesoral. În afară de orientarea legiuitorului, un alt argument carejustifică tratarea acestei instituţii juridice în contextul arătat estereprezentat de faptul că, cel mai frecvent, raportul donaţiilor şi/sau aldatoriilor este invocat de către moştenitori în cadrul partajului succesoral 6 .Există însă, în egală măsură, şi autori, cărora ne raliem şi noi, caretratează raportul donaţiilor şi al datoriilor, separat de partaj, întrucât existăraţiuni care justifică această opţiune 7 . Astfel, problema raportuluidonaţiilor se pune mai înainte de realizarea partajului succesoral, anume înmomentul stabilirii masei de calcul, operaţiune necesară pentrudeterminarea rezervei succesorale şi a cotităţii disponibile. Drept urmare,în opinia noastră, problema raportului donaţiilor şi al datoriilor trebuieanalizată în cadrul limitelor dreptului de a dispune asupra moştenirii (maiexact, în cadrul problematicii ample a rezervei succesorale), dupăreducţiunea liberalităţii excesive. Este foarte adevărat că putem întâlni şicazuri în care nu se pune problema stabilirii rezervei succesorale şi acotităţii disponibile. În asemenea ipoteze, este nevoie de cunoaşterearegulilor care guvernează raportul donaţiilor şi al datoriilor numai cuocazia partajării bunurilor succesorale. Însă criteriul dominant care neghidează în plasarea problematicii raportului donaţiilor şi datoriilor înimediata urmare a reducţiunii liberalităţilor excesive este reprezentat demomentul în care se poate pune pentru prima dată, în cadrul dezbaterii5 Pentru problematica raportului donaţiilor, a se vedea I. Genoiu. op. cit., pp. 309-327.6 D. Chirică. Drept civil. Succesiuni, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996; G. Boroi, L.Stănciulescu. Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2012; Al. Bacaci, Gh. Comăniţă. Drept civil. Succesiunile, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2006, ş.a.7 Fr. Deak. Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti, 2002, pp. 355-378; D.C. Florescu. op. cit., p. 137 şi urm.144Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAW NO. 287/2009 ….unei moşteniri, problema în discuţie. Or, un asemenea moment este cel alstabilirii masei de calcul.Apoi, în opinia noastră, partajul donaţiilor/datoriilor poate fiinvocat şi înainte de partajul succesoral. Aşadar, problema acestuia poate fidetaşată de împărţirea moştenirii.În continuarea analizei noastre, redăm dispoziţiile art. 1158 C.civ.,potrivit cărora „(1)Dacă, la data partajului succesoral, un moştenitor are odatorie certă şi lichidă faţă de moştenire, aceasta se lichidează prin luaremai puţin. (2)Dacă moştenitorul are mai multe datorii faţă de moştenirecare nu sunt acoperite cu partea sa din bunurile moştenirii, aceste datoriise sting proporţional prin raport în limita părţii respective. (3)Raportul nuoperează în privinţa creanţei pe care un moştenitor o are faţă demoştenire. Însă moştenitorul care este atât creditor, cât şi debitor almoştenirii se poate prevala de compensaţia legală, chiar dacă nu ar fiîntrunite condiţiile acesteia. (4)Prin acordul tuturor moştenitorilor,raportul datoriilor se poate realiza şi înainte de partajul succesoral”.Constatăm aşadar că actualul Cod civil vizează prin dispoziţiile saletoate datoriile, indiferent de izvorul lor, spre deosebire de Codul civil de la1864 8 , care făcea referire expresă numai la sumele de bani. Codul civil învigoare păstrează însă modalitatea de lichidare a datoriilor (prin luare maipuţin), consacrată de reglementarea civilă anterioară, precum şi regulapotrivit căreia datoriile se sting proporţional, în limita cotei din moştenire.Întrucât este vorba despre raport şi nu despre imputaţia plăţii, nu suntaplicabile regulile acesteia din urmă, conţinute de art. 1509 C.civ.Observăm, de asemenea, că actualul Cod civil dispune în modexpres în sensul că lichidarea datoriilor prin raport se poate realiza, prinacordul tuturor moştenitorilor, şi înainte de partajul succesoral. Aşadar,lichidarea datoriilor prin raport nu presupune neapărat şi efectuareapartajului.Raportul vizează orice obligaţii, nu numai cele care au ca obiectsume de bani, ci şi cele al căror obiect este reprezentat de bunuri,indiferent de izvorul lor (contract, fapt juridic licit, răspundere civilă etc.),în măsura în care sunt certe şi lichide, nu însă şi exigibile. Pentru a firaportabilă, datoria nu trebuie să fie exigibilă, întrucât raportul operează odecădere din beneficiul termenului 9 .8 Acesta a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil. Cea dintâi lege menţionată a fost publicată în MonitorulOficial al României, nr. 409 din 10 iunie 2011.9 A se vedea, în acest sens, Fr. Deak. op. cit., p. 371.145Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE2.Delimitarea raportului datoriilor de instituţiile juridiceînruditeÎn opinia noastră, raportul datoriilor se aseamănă cu raportuldonaţiilor şi cu partajul succesoral. În cele ce urmează, vom delimitaraportul datoriilor de aceste instituţii juridice cu care numai se aseamănă,fără a se confunda.2.1. Raportul datoriilor şi raportul donaţiilorCu privire la persoanele obligate la raportul donaţiilor şi lacondiţiile în care acesta operează, Codul civil prevede, în art. 1146, că„(1)Raportul donaţiilor aceste obligaţia pe care o au între ei soţulsupravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună lamoştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donatefără scutire de raport de către cel care lasă moştenirea. (2) În lipsă destipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi la alin. (1) suntobligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenireadefunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei”.În ceea ce priveşte modul de realizare a raportului donaţiilor,Codul civil arată, în art. 1151, că acesta se realizează, în principiu, prinechivalent (prin preluare, prin imputaţie sau în bani) şi, numai în modexcepţional, în natură.Apoi, în ceea ce priveşte căile de realizare a raportului donaţiilor,Codul civil prevede în art. 1152, că „Raportul se realizează în cadrulpartajului prin bună învoială sau pe cale judecătorească”.Raportându-ne la aceste dispoziţii legale, putem identificaurmătoarele deosebiri între raportul donaţiilor şi raportul datoriilor:Relativ la persoanele ţinute de obligaţia de a raporta, precizăm căraportul donaţiilor trebuie realizat numai de către soţul supravieţuitor şidescendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenire, în timpce raportul datoriilor trebuie efectuat de orice moştenitor care, la datadeschiderii moştenirii, are o datorie certă şi lichidă faţă de moştenire.Cât priveşte momentul la care poate fi cerut raportul, în opinia noastră,raportul donaţiilor se poate realiza, fie prin bună-învoială, fie pe calejudecătorească, în cadrul partajului şi exclusiv pe cale judecătorească,printr-o acţiune separată, care poate fi promovată, fie înaintea acţiunii departaj, fie ulterior acesteia. Precizăm că, în acest sens, s-a exprimat şi146Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAW NO. 287/2009 ….practica judecătorească 10 anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009,precum şi majoritatea literaturii de specialitate. De altfel, şi în prezent,există opinii în acest sens 11 .Raportul datoriilor însă poate fi realizat ca regulă, în cadrulpartajului, iar când există acordul tuturor moştenitorilor, chiar înainte departajul succesoral. Aşadar, raportul datoriilor nu se poate realiza ulteriorpartajului succesoral. După acest moment, nu mai este posibil de realizatraportul datoriilor, nemaiexistând mecanismele juridice necesare realizăriilui, singura modalitate de realizare a acestuia fiind prin luare mai puţin.Preluând cotele succesorale, moştenitorii care au datorii certe şi lichidefaţă de moştenire nu mai pot fi determinaţi să le plătească.Cât priveşte modul de efectuare a raportului, precizăm că raportuldonaţiilor se poate realiza prin echivalent (prin preluare, prin imputaţie sauîn bani), ca regulă şi, în natură, în mod excepţional. Raportul datoriilorpoate fi realizat însă, numai prin luare mai puţin.Spre deosebire de raportul donaţiilor, raportului datoriilor nu îieste aplicabilă scutirea de raport, întrucât defunctul poate insera înliberalitate iertarea de datorie, reglementată de Codul civil în art. 1440 şicare produce efecte mai puternice decât scutirea de raport.Între cele două instituţii juridice, poate fi identificată însă şi oasemănare majoră, anume scopul urmărit de acestea. Aşadar, în cazulambelor instituţii juridice se urmăreşte asigurarea egalităţii întrecomoştenitorii cărora le revine obligaţia de raport.2.2. Raportul datoriilor şi partajul succesoralCele două instituţii se deosebesc, în principal, sub aspectul căraportul datoriilor poate fi pretins, atât în cadrul procedurii de partaj, prinacţiunea de ieşire din indiviziune, cât şi anterior partajului succesoral, dacăexistă acordul comoştenitorilor. Precizăm că acţiunea de ieşire dinindiviziune este, potrivit dispoziţiilor art. 1143 C.civ., imprescriptibilă,putând fi promovată de către moştenitori oricând.Înainte de realizarea partajului, raportului datoriilor poate firealizat numai în cadrul procedurii succesorale notariale, întrucât numaiaceasta are la bază acordul comoştenitorilor. Or, Codul civil în vigoare10 Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1649/1972, în „Repertoriu II 1969-1975”,pp. 204-205; Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr. 685/1989, în Revista „Dreptul”nr. 3/1990, p. 66.11 D.C. Florescu. op. cit., p. 145, nota subsolică 2, partea a doua; I. Genoiu. op. cit., pp.323-324.147Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEoferă posibilitatea realizării raportului datoriilor mai înainte de partajulsuccesoral, numai dacă există acordul comoştenitorilor.3. Condiţiile şi efectele raportului datoriilor3.1. Condiţiile raportului datoriilorPentru a opera raportul datoriilor, este necesară întrunireaurmătoarelor două condiţii:- existenţa comoştenitorilor (mai multor moştenitori), care auacceptat moştenirea;- Sub acest aspect, identificăm încă o asemănare între raportuldatoriilor şi raportul donaţiilor, în ambele cazuri raportarearealizându-se (ca regulă), numai dacă moştenitorii vizaţi auacceptat moştenirea.- comoştenitorul să aibă o datorie faţă de moştenire, indiferentcare este momentul (înainte sau după deschiderea moştenirii) şimodul (personal, prin reprezentare sau retransmitere) dedobândire a acesteia.Constatăm faptul că momentul la care trebuie să existe datoria faţăde moştenire este cel al partajului moştenirii şi nu cel al datei deschideriimoştenirii, chiar dacă, prin acordul comoştenitorilor, raportul datoriilor sepoate realiza şi anterior împărţirii moştenirii.Constituie un exemplu de raportare a datoriilor următorul:Defunctul lasă trei copii (A, B şi C) şi bunuri în valoare de 30.000 de lei.În timpul vieţii, defunctul l-a împrumutat pe A cu suma de 9.000 de lei.După moartea lui de cuius, se va proceda, cu prioritate, la întregirea maseisuccesorale, prin adăugarea la suma de 30.000 de lei a sumei împrumutatelui A, de 9.000 de lei. Rezultă o masă de calcul de 39.000 de lei (30.000 +9.000 = 39.000 de lei), din care B şi C vor lua câte 13.000 de lei (39.000 : 3= 13.000 de lei), iar A numai 4.000 de lei, întrucât datoria de 9.000 de lei afost imputată asupra cotei care i s-a cuvenit din moştenire (13.000 - 9.000= 4.000 de lei). A operat, aşadar, o raportare a datoriei prin luare maipuţin.3.2. Efectele raportului datoriilorO raportare a datoriei, precum cea din exemplul mai sus dat, esteavantajoasă în ceea ce-i priveşte pe comoştenitori, sub următoareleaspecte 12 :12 A se vedea: D. Chirică. op. cit., p. 319.148Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAW NO. 287/2009 ….- înlătură concursul creditorilor personali ai moştenitoruluidebitoral raportului;- comoştenitorii au dreptul la dobândă pentru datoria menţionată,de la data deschiderii succesiunii;- raportul operează şi cu privire la datoriile neexigibile.Cu privire la raportul datoriilor, se impun relevate următoareleaspecte:a) Raportul nu vizează creanţele pe care un moştenitor le-ar aveaasupra moştenirii, acestuia din urmă nefiindu-i recunoscută de cătrelegiuitor posibilitatea de a încasa creanţa, cu prioritate, din masasuccesorală [art. 1158 alin. (3) prima teză C.civ.].b) Dacă moştenitorul cumulează atât calitatea de creditor, cât şi pecea de debitor, acesta poate invoca compensaţia legală, chiar dacă nu suntîndeplinite condiţiile în care, potrivit dreptului comun 13 , aceasta operează.Va fi supus raportului, numai eventualul sold debitor [art. 1158 alin. (3)teza a doua C.civ.].c) Dacă moştenitorul debitor are mai multe datorii faţă demoştenire, depăşind ca valoare cota succesorală ce-i revine, acestea se vorstinge proporţional prin raport, în limitele părţii respective, pentru restulmoştenitorul-debitor fiind ţinut de obligaţia de plată, în condiţiiledreptului comun [art. 1158 alin. (2) C.civ.].În lumina Codului civil de la 1864, aceste aspecte erau relevate decătre literatura de specialitate, aceasta propunând soluţiile mai susprezentate, acum preluate întocmai de către noua reglementare în materiecivilă.4. Natura juridică a raportului datoriilorProblema naturii juridice a raportului datoriilor este controversatăîn literatura de specialitate. Anterior intrării în vigoare a Legii nr.287/2009, mai multe opinii au fost formulate cu privire la acest aspect.Potrivit unei prime opinii 14 , raportul datoriilor are aceeaşi natură caşi raportul donaţiilor, fiind datorat numai de către moştenitorii între careexistă obligaţia de a raporta donaţiile. În această opinie, raportul datoriilor,specific indiviziunii succesorale, este o variantă a raportului donaţiilor,având acelaşi domeniu de aplicare. În prezent, o asemenea opinie nu maipoate fi susţinută, întrucât, în art. 1158 C.civ., se prevede expres că se13 Dreptul comun în materia compensaţiei este reprezentat de dispoziţiile art. 1450 C.civ.14 A se vedea M.B. Cantacuzino. Elementele dreptului civil, Editura All Educational,Bucureşti, 1998, p. 279 şi urm.149Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpoate prevala de raportul datoriilor orice moştenitor, care are la datapartajului succesoral o datorie certă şi lichidă faţă de moştenire. Aşadar, nunumai soţul supravieţuitor şi descendenţii care vin efectiv şi împreună lamoştenirea legală pot invoca raportul datoriilor.Potrivit celei de-a doua opinii 15 , raportul datoriilor este un mod delichidare a datoriilor, propriu partajului, destinat să asigure egalitatea întrecopărtaşi. Aşadar, raportul datoriilor este aplicabil tuturor succesoriloruniversali sau cu titlu universal ai defunctului, care vin la partajulmoştenirii şi nu numai descendenţilor şi soţului supravieţuitor. Esteadevărat că actualul Cod civil, în art. 1158 alin. (1), face referire la datapartajului succesoral, însă tot acest act normativ, în alineatul final altextului de lege mai sus menţionat, permite realizarea raportului datoriilorşi înainte de partajul succesoral, dacă există acordul tuturor moştenitorilor.Nu negăm însă faptul că, prin intermediul raportului datoriilor, seurmăreşte asigurarea egalităţii între comoştenitori.Potrivit celei de-a treia opinii 16 , raportul datoriilor constituie unmod de lichidare a datoriilor, însă nu presupune, neapărat, un partaj. Sepoate proceda la raportarea datoriilor, potrivit acestei opinii, şi în cadrulprocedurii notariale, independent de ieşirea din indiviziune amoştenitorilor.Faţă de dispoziţiile actualului Cod civil, care reglementeazăraportul datoriilor în secţiunea ce poartă denumirea „Plata datoriilor” şicare dispune în mod expres, în art. 1158 alin. (4) că „Prin acordul tuturormoştenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza şi înainte de partajulsuccesoral”, apreciem că ultima opinie menţionată poate fi susţinută şi delege lata.Aşa cum am arătat, legiuitorul prevede numai posibilitatea cadonaţiile să fie scutite de raport, nu şi datoriile. Totuşi, legiuitorulreglementează, nu însă în materie succesorală, remiterea de datorie. Înliteratura de specialitate 17 este acceptată, în virtutea principiului qui potestplus potest minus, posibilitatea, deloc absurdă, ca remiterea de datorie săproducă efecte în materie succesorală şi să determine „scutirea de raport”a datoriei unui comoştenitor. Considerăm ca fiind just acest raţionamentşi, în consecinţă, susţinem acest punct de vedere.15 A se vedea: M. Eliescu. Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei,Bucureşti, 1966, p. 258; St. Cărpenaru. Dreptul la moştenire în Fr. Deak, St. Cărpenaru.„Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire”, UniversitateaBucureşti, 1983, p. 543.16 A se vedea Fr. Deak. op. cit., p. 372.17 Ibidem, p. 373.150Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAW NO. 287/2009 ….Şi în literatura de specialitate franceză 18 , problema naturii juridice araportului datoriilor este controversată. Potrivit acesteia, raportuldonaţiilor nu este, în ciuda aparenţelor, nici compensaţie şi nici raport aldonaţiilor. Raportul datoriilor se aseamănă cu compensaţia între datoriireciproce, moştenitorul debitor al succesiunii compensând datoria sa, cu„creanţa” pe care o are contra moştenirii. Este în fapt numai oaproximare, întrucât moştenitorul nu este creditor faţă de moştenire, cieste, alături de alţi moştenitori, coproprietar. De altfel, data la care seraportează datoriile nu este cea a deschiderii moştenirii, ci cea a partajuluisuccesoral.Mai degrabă, potrivit autorului menţionat, raportul datoriilor esteo operaţiune de partaj: comoştenitorul debitor al moştenirii primind ocotă mai mică decât ceilalţi comoştenitori. Prin raportul datoriilor seasigură, pe de o parte, egalitatea între comoştenitori şi, pe de altă parte, ogaranţie pentru aceştia.Cu toate acestea, autorul menţionat este de acord că originearaportului datoriilor rezidă în raportul donaţiilor, deşi regulile careguvernează aceste instituţii juridice sunt diferite.ConcluziiÎn opinia noastră, Codul civil în vigoare, folosind un limbaj despecialitate actualizat şi păstrând din reglementarea anterioară acele regulişi principii a căror justeţe şi actualitate nu au fost contestate în timp deliteratura de specialitate, asigură raportului datoriilor o reglementarecompletă, suplă, justă şi actuală.Evidenţiem în cele ce urmează, de o manieră foarte clară, noutăţileaduse de Legea nr. 287/2009 în materia supusă analizei noastre. Astfel:- noua reglementare în materie succesorală vizează, prindispoziţiile sale, toate datoriile, indiferent de izvorul lor, spredeosebire de Codul civil de la 1864, care făcea referire expresănumai la sumele de bani;- Codul civil în vigoare dispune în mod expres, în sensul călichidarea datoriilor prin raport se poate realiza, prin acordultuturor moştenitorilor, şi înainte de partajul succesoral;- actualul Cod civil reglementează expres unele aspecte, relevatesub imperiul vechiului Cod civil, de către literatura de specialitate,preluând întocmai soluţiile propuse de aceasta.18 A se vedea Ph. Malaurie. Les successions. Les liberalités, 3 e éd., Paris, 2008, pp. 427-428.151Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferencesBacaci, Al., Comăniţă, Gh., (2006) Drept civil. Succesiunile, Editura C.H.Beck, Bucureşti,Boroi, G., Stănciulescu, L., (2012) Instituţii de drept civil în reglementareaNoului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,Cantacuzino, M. B., (1998) Elementele dreptului civil, Editura AllEducational, Bucureşti,Cărpenaru, St., (1983) Dreptul la moştenire, în Deak, F., Cărpenaru, S.,(1983) Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire,Universitatea Bucureşti,Chirică, D., (1996) Drept civil. Succesiuni, Editura Lumina Lex, Bucureşti,Deak, F., (2002) Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şicompletată, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Eliescu, M., (1966) Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., EdituraAcademiei, Bucureşti,Florescu, D.C., (2011) Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic,Bucureşti,Genoiu, I., (2012) Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck,Bucureşti,Malaurie, Ph., (2008) Les successions. Les liberalités, 3 e éd., Paris,Stănciulescu, L., (2012) Curs de drept civil. Succesiuni. Conform Noului Cod civil,Editura Hamangiu, Bucureşti,Stoica, V., Dragu, L., (2012) Moştenirea legală, Editura Universul Juridic,Bucureşti.152Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Enforcement in Nature of Obligations. ComparativeAspects Between the Old and New Civil Code[Aspecte comparative între noul şi vechiul Cod Civil]Maria DUMITRU 1AbstractA contract requires the parties desire and willingness to acquire exactly whatthey deserve and exactly fulfill the obligations which they have assumed. When this goalis not achieved, the creditor has on hand various means including enforcement actions innature. The object of this article will be to present the institution of enforcement innature in the way it is described in the new Civil Code, highlighting the elements ofdifference compared to the old regulations.Keywords:unfulfillment of contractual obligations, enforcement in nature1 Associate Professor “Petre Andrei” University, Iasi, Faculty of Law, Lawyer Iasi Bar,Email Address: dumitrumaria@yahoo.com153Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎncheierea unui contract presupune dorinţa şi voinţa părţilor de adobândi întocmai ceea ce li se cuvine şi de a-şi îndeplini cu exactitateobligaţiile pe care şi le-au asumat. Atunci când acest deziderat nu serealizează, creditorul are la îndemână diverse mijloace de acţiune,reglementate prin dispoziţiile art. 1516 C.civ. - art. 1554 C.civ. Art. 1516C. civ., cu denumirea marginală “Drepturile creditorului” prevedeîn alin. (2) că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi executăobligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără apierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, fie să solicite executareasilită a obligaţiei fie să obţină rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori,după caz, reducerea propriei obligaţii corelative fie să folosească, atuncicând este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizareadreptului său. Observăm că în actualul Cod civil măsurile la care poateapela creditorul în cazul neexecutării unei obligaţii 2 sunt prezentateaproape unitar şi nu prin dispoziţii disparate cuprinse în diverse instituţiiale dreptului civil, asa cum se întâmpla în vechea reglementare 3 . Prezentulstudiu nu îşi propune să epuizeze analiza tuturor măsurilor juridice menitesă contribuie la realizarea interesului creditorului 4 . Abordarea uneiasemenea teme pe câteva pagini nu ar putea fi decât banală şi superficialăîn condiţiile în care aproape fiecare dintre ele ar putea fi tratatămonografic. Demersul nostrum se va concentra doar în jurul dreptuluicreditorului de a obţine executarea silită în natură.a.Principiul executării în natură a obligaţiilorAtunci când debitorul refuză să facă plata, creditorul poate solicitaexecutarea silită. Aceasta constă într-un ansamblu de proceduri2 Cu privire la dreptul de optiune al creditorului intre aceste mijloace juridice a se vedea,M. Dumitru, Dreptul de opţiune al creditorului in cazul neexecutării obligaţiilor contractuale, înDreptul nr. 12/2008.3 Astfel, in vechiul Cod civil, in cadrul capitolului VII afectat efectelor obligatiilor erauindicate si posibilitatile creditorului in cazul neexecutarii obligatiilor de a da, a face sau anu face, prin intermediul art. 1073 - art. 1077 vechiul Cod civil. De asemenea, incuprinsul aceluiasi capitol, prevederile art. 1081- art. 1090 din vechiul Cod civil conturauinstitutia raspunderii civile contractuale iar art. 1020 - art.1021 C.civ., amplasate incapitolul VI, sectiunea a II-a erau alocate conditiei rezolutorii, consacrau institutiarezolutiunii. Toate acestea erau completate de diverse texte in materia contractelorspeciale, civile si comerciale.4 În literatura de specialitate anterioara datei de 1 octombrie 2011 erau consideratemijloace juridice pentru ocrotirea si realizarea intereselor creditorului: exceptia deneexecutare a contractului, rezolutiunea si rezilierea, raspunderea civila, revocareadonatiilor, dreptul de retentie, inopozabilitatea, actiunea oblica şi cea pauliana, actiuniledirecte, clauza penala, prescripţia, decaderea, daunele cominatorii.154Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ENFORCEMENT IN NATURE OF OBLIGATIONS. COMPARATIVE ASPECTS .reglementate de lege, prin intermediul cărora se asigură, cu sprijinul forţeicoercitive a statului, realizarea dreptului creditorului, atunci când debitorular refuza să facă plata. Prin intermediul executării silite se realizeazăpractic o "plată silită". Executarea silită se va face însă tot în natura,debitorul fiind obligat sa execute în mod efectiv si real prestatia însăşi lacare s-a obligat. Doar când executarea în natură nu va fi posibilă, se vaproceda la executarea prin echivalent.Potrivit principiului executării în natură, obligaţiile trebuieîndeplinite în natura specifică a obiectului lor cu respectarea tuturorelementelor avute în vedere de părţi în momentul asumării acestora.Principiul executării în natură se aplică indiferent de faptul că executareaeste voluntară sau silită. Desigur că de cele mai multe ori debitorul vaexecuta de bunăvoie obligaţiile pe care şi le-a asumat, prin plată. Însă,atunci când el nu va îndeplini voluntar îndatoririle de care este ţinut,creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune ladispoziţie pentru a-l constrânge la executare în natură, adică pentru aobţine o plată silită. Părţile urmăresc un anumit scop prin încheiereacontractului, care poate fi complet realizat doar prin obţinerea prestaţieidatorate în natura sa specifică. Uneori despăgubirea bănească nu prezintăinteres sau acelaşi interes pentru creditor 5 : decepţia acestuia nu poate fiînlăturată întrucât echivalentul monetar, totdeauna aproximativ, produceefecte doar în plan cantitativ nu şi calitativ. O sumă de bani acordatăpentru neexecutarea în natură a unei obligaţii nu poate asigura, prin eaînsăşi, în mod direct şi nemijlocit satisfacerea diverselor interese materialeşi spirituale ale participanţilor la circuitul civil.În vechiul context legislativ pentru a afirma că o atare regulă estestabilită de Codul civil, doctrinarii au recurs, în general, la dispoziţiile art.1074 din vechiul Cod civil şi ale art. 1075 din vechiul Cod civil 6 . Potrivit5 L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general., Editura C. H. Beck,Bucuresti, 2006, p. 445; J. Kocsis, Unele consideratii privitoare la executarea silita innatura a obligatiilor de a face, in Revista de Drept Comercial nr. 3/1999, p. 95; D. M.Fruth-Oprisan, Executarea in natura a obligatiei de a face, in Revista Romana de Dreptnr. 8/1986, p.10.6 G. Plastara, Curs de drept civil roman, vol. IV, Bucuresti, 1925, p. 336. Fara a observaprevederile art. 1073 din vechiul C.civ., autorul sustine ca principiul executarii in naturaeste atat de evident incat Codul n-a gasit de cuviinta sa-l enunţe. Art. 1074 alin.1. dinvechiul C.civ. prevede că “Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conservapana la predare” iar art. 1075 din acelaşi act normativ avea urmatorul conţinut: “Oriceobligatie de a face sau a nu face se schimba in dezdaunari , in caz de neexceutarea din parteadebitorului”.155Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEunei alte opinii, principiul enunţat s-a impus pe cale jurisprudenţială 7 iaralţi autori au fost de părere că prin dispoziţiile art. 1073 din vechiul Codcivil se stabileşte „principiul executării reale a obligaţiei, formulare din carerezultă clar caracterul subsidiar al executării indirecte” 8 . În realitate, îndreptul român, principiul executării în natură a obligaţiei era consacrat încuprinsul art. 1073 din vechiul Cod civil care statua: „creditorul are dreptul laîndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunari” 9 .Anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil şi posibilitateaexecutării silite în natură a obligaţiilor de face, respectiv a obligaţiilor de anu face a constituit obiect de controversă doctrinară 10 generată deconţinutul art. 1075 din vechiul Cod civil care prevedea că “orice obligaţie dea face sau a nu face se schimbă în dezdaunări, în caz de neexceutare din parteadebitorului”.La prima vedere se părea că executarea în natură a obligaţiilor de aface şi de a nu face se putea realiza doar atunci când debitorul este dispussă le îndeplinească în mod voluntar, ele nefiind susceptibile de a fiexecutate silit în natură. Motivul ar fi fost acela că o asemenea executarefie era imposibilă, fie era incompletă şi puţin utilă; sau, deşi posibilă şiutilă, ar fi necesitat întrebuinţarea unor mijloace violente, contrarelibertăţii individuale 11 . Norma, în termeni precişi, părea a atrage atenţiacreditorului că îl poate constrânge pe debitor numai la executarea obligaţieprin echivalent în daune-interese. Potrivit interpretării de mai sus singuraobligaţie pe care ar fi avut-o debitorul, în cazul neexecutării voluntare acontractului, era aceea de a-l despăgubi pe creditor 12 . Aceeaşi autori7 I. Albu, Contractul si raspunderea contractuala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 214. Inacest sens s-a afirmat ca „desi din coroborarea dispozitiilor art. 1073 C.civ. cu ale art.1075 C.civ. pare a rezulta un drept de optiune al debitorului între a executa obligaţia innatura sau prin despăgubiri banesti, totusi din interpretarea textelor in conformitate curestul obligatiilor in desfasurarea normala a activitatiilor economice si sociale,jurisprudenta romana promoveaza executarea silita in natura a obligatiilor ori de cate oria aceasta nu necesita concursul debitorului”.8 D. M. Fruth-Oprisan, op. cit., p. 9.9 F. Rosioru, Consideratii privind executarea silita in natura a obligaţiilor contractuale, în Revistade drept international privat si drept privat comparat, 2006, Editura Sfera Cluj-Napoca,2007, p. 708.10 Pentru prezentarea diferitelor puncte de vedere exprimate în cadrul acestei controversea se vedea, M. Dumitru, Regimul juridic al dobanzii moratorii, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2010.11 C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol. II,Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 32612 În sensul ca executarea prin echivalent constituie regula in cazul neexecutariiobligaţiilor de a face şi de a nu face, a se vedea I. Albu, op. cit., p. 219. Fr. Terré, Ph.156Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ENFORCEMENT IN NATURE OF OBLIGATIONS. COMPARATIVE ASPECTS .afirmau că deşi principiul consacrat de art. 1075 din vechiul Cod civil estecel al executării prin echivalent totuşi, în cazul obligaţiilor de a face existăexcepţii atât de numeroase încât tind să răstoarne regula în sensulpriorităţii executării în natură. Punctul de vedere anterior a fost criticat pemotiv că ar contraveni principiului forţei obligatorii a contractului cât şipentru faptul că, uneori, înlocuirea prestaţiei promise nu era agreată decreditor. Înţelegând în acest fel cuprinsul art. 1075 din vechiul Cod civil s-ar fi tolerat inerţia şi reaua-voinţă a debitorului care, prin voinţa saunilaterală, ar fi putut putea transforma obligaţia simplă într-o obligaţiefacultativă sau alternativă. În pofida redactării art. 1075 din vechiul Codcivil, jurisprudenţa dominantă şi o mare parte a doctrinei au susţinut înultimul timp principiul executării în natură, voluntară sau silită, aobligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a nu face. Interpretarea literală atextului a fost considerată ca demodată apreciindu-se că „nimeni nu maicontestă astăzi că executarea în natură a obligaţiilor de a face şi de a nuface constituie regula, iar cea prin echivalent, excepţia” 13 .Receptiv la semnale din literatura de specialitate legiuitorul nu apreluat în noul Cod civil art. 1075 din vechiul Cod civil şi nici o dispoziţiesimilară care să antameze discuţii pe seama posibilităţii executării silite înnatură a obligaţiilor.Dreptul creditorului de a obţine chiar prin constrângere executareaîn natură a prestaţiei ce i se cuvine şi prioritatea executării în natură suntconsacrate în art. 1527 C.civ. Astfel, creditorul poate cere întotdeauna cadebitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, afară de situaţia încare o asemenea executare este imposibilă. În acelaşi sens este şi alin. (2) alart. 1527 C.civ. potrivit căruia dreptul la executare în natură cuprinde,dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi oricealt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.Prioritatea executării în natură a obligaţiilor este recunoscută înîntreg sistemul civil law întrucât acesta este ancorat solid în principiul forţeiobligatorii a contractului. Bineînţeles că şi în common law contractul trebuierespectat, însă prin opoziţie cu civil law, regula semnifică doar că în caz deneexecutare voluntară în natură, debitorul va fi ţinut să plăteascăcreditorului daune-interese şi nu va fi obligat la executarea în natură. Încommon law se consideră că executarea în natură (specific performance)Simler,Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999, §881; C. Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit., p. 326.13 J. Ghestin, G. Viney, P. Jourdain, Traiteé de droit civil. Les effets de la responsabilité, sousdirection J. Ghestin, ed. a 2 a, Librairie Générale de Droit et de la Jurisprudence, Paris,2001, §.33.157Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEreprezintă o măsură de excepţie, în vreme ce drepturile romaniste stabilescvaloarea de principiu şi preeminenţa executării în natură 14 . PrincipiileDreptului European al contractelor recunosc creditorului dreptul de aobţine executarea 15 , cu o serie de excepţii.b. Executarea silită în natură a obligaţiei de a da 16b.1. Obligaţia de a da. Art. 1273 alin. (1) C. civ 17 . şi art. 1674 C.civ 18reiau cu mici modificări, art. 971 19 , respectiv art. 1295 alin. (1) din vechiulCod civil 20 . Astfel, susţinerile invocate pe marginea vechelor texte suntvalabile şi în actualul context legislativ 21 . Ca urmare în cazul bunurilorindividual determinate obligaţia de a da se execută automat şi de plin14 Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, Droit des obligations. Responsabiliteé civile-Contrat, éditionsLitec, Paris, 1998, p. 159; J. Flour, J-L. Aubert, Droit civil. Les obligations. Le rapportd'obligation, Librairie Armand Colin, Paris, 1998, p.160; Fr. Terre⁷, Ph. Simler, Y.Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999, § 1110.15 Principiile Dreptului European al contractelor utilizeaza termenul de „neexecutare” caun concept unitar, pentru a desemna comportamenul debitorului de a nu respecta, intrunoarecare mod, obligatia care decurge din contract, fie ca este vorba despre oneexecutare totala sau o executare tardiva sau defectuoasa. In dreptul englez, breach ofcontract desemneaza incalcarea oricarei obligatii, situatie similara, in prezent si in dreptulgerman şi in cel francez. Principiile anterior amintite pot fi vizualizate la adresa: http://europa.eu.int/eur-lex.16 Existenaa şi utilitatea obligatiilor de a da au fost puse in discutie cu referire mai ales laraporturile contractuale, fiind intalniti autori care neaga pur şi simplu existenta acesteicategorii de obligatii. Cu privire la aceste aspecte a se vedea, L. Pop, Discutii in legatura cuunele clasificari ale obligatiilor dupa obiectul lor, in “Dreptul” nr. 8/ 2005, p. 55 si literaturastraina citata acolo.17 Art 1273 alin. 1 C.civ. prevede ca “ Drepturile reale se constituie si se transmit prinacordul de vointă al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acordpoarta asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordulpoarta asupra unor bunuri de gen”.18 Art. 1.674. C.civ. are urmatorul continut: ”Cu exceptia cazurilor prevazute de lege oridaca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de dreptcumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predatori pretul nu a fost platit inca”.19 Art. 971 din vechiul Cod civil are următorul conţinut: ”In contractele ce au ca obiecttranslatia proprietatii, sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prinefectul consimtamantului partilor, si lucru ramane in rizico-pericolul dobanditorului,chiar atunci cand nu i s-a făcut traditiunea lucrului”.20 Art. 1295 alin.1 din vechiul C.civ. prevede că: ”Vinderea este perfecta intre parti siproprietatea de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partiles-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucru inca nu se va fi predat si pretulinca nu se va fi numarat”.21 A se vedea, M. Dumitru, Dreptul de optiune al creditorului in cazul neexecutariiobligatiilor contractuale, în Dreptul nr.12/2008158Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ENFORCEMENT IN NATURE OF OBLIGATIONS. COMPARATIVE ASPECTS .drept, în temeiul legii, în momentul încheierii contractului. În situaţiabunurilor de gen sau atunci când efectul translativ este condiţionat deanumite evenimente ( ca de exemplu, individualizarea bunurilor) transferuldreptului nu se va produce la momentul naşterii raportului obligaţional cila data realizării respectivului eveniment. Atât în aceste cazuri cât şi însituaţia obligaţiei de predare a bunului, care incumbă înstrăinătoruluibunului individual determinat, nu este vorba decât de executarea în naturăa unor obligaţii de a face. Potrivit unei opinii 22 , de vreme ce în concepţiaCodului civil, transferul proprietăţii operează de plin drept, solo consensu,înseamnă că nu există o obligaţie propriu-zisă de a da şi, a fortiori, aceastanu ar putea constitui obiectul executării silite: vânzătorul nu are o obligaţiede a transfera proprietatea, transmiterea fiind un efect legal întemeiat peconvenţia părţilor. Autorii care nu contestă existenţa obligaţiei de a daconsideră că atât timp cât bunul asupra căreia poartă se găseşte la debitoraceasta poate fi executată silit în natură 23 .b.2. Obligaţia de a da o sumă de bani. Cvasimajoritatea raporturilorcontractuale, inclusiv cele profesionale includ obligaţia de a da o sumă debani. Obligaţiile pecuniare au ca obiect prestaţia de a preda creditorului osumă de bani. Chestiunea de a şti dacă ele sunt obligaţii de a da sau de aface, controversată sub vechee reglementare, a fost transată de actualulCod civil care intitulează art. 1488 “obligaţia de a da o sumă de bani”.Indiferent de calificarea lor, din punct de vedere al executării, obligaţiilebăneşti ocupă un loc aparte. Executarea silită în natură este întotdeaunaposibilă. Şi, mai mult, se poate spune clar că este singura posibilă întrucâtnu poate exista alt echivalent al banilor decât banii. 24c.Executarea silită în natură a obligaţiei de a faceObligaţiile băneşti pot fi executate întotdeauna în natură. Darposibilitatea obţinerii executării în natură, ce-i drept pe cale silită, esteprevăzută şi pentru obligaţia de a face, respectiv obligaţia de a nu face:creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să executeobligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare esteimposibilă. Executarea prin echivalent poate interveni doar cu caracterrezidual, în cazul în care executarea în natură nu mai este posibilă sau estelipsită de interes pentru creditor.Imposibilitatea executării în natură, chiarapelând la mijloacele coercitive oferite de lege, se datorează frecventcaracterului intuitu personae al obligaţiei, generând obligarea debitorului22 L. Pop, op. cit., pp. 497-498.23 J. Kocsis, op. cit., p. 42; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op.cit., p. 326.24 Fr. Terre⁷, Ph. Simler,Y. Lequette, op. cit., p. 819.159Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdoar la plata unor sume de bani. O asemenea practică nu trebuiegeneralizată. Pot exista obligaţii cu caracter strict personal care să excludăorice idee de constrângere, după cum alte obligaţii de acelaşi fel, pot ficompatibile cu exercitarea unei presiuni asupra debitorului pentru a-ldetermina la executarea în natură a obligaţiei 25 .Dacă este vorba de o obligaţie de a face în care persoanadebitorului este indiferentă, se poate solicita silirea cocontractantului înacest sens. Mai mult, însuşi creditorul are posibilitatea de a realiza prestaţiala care era îndreptăţit, pe cheltuiala debitorului, legea reglementând oasemenea situaţii: în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorulpoate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fieexecutată obligaţia, potrivit art. 1528 C.civ. Creditorul poate să facă acestedemersuri fără să aibă nevoie de încuviinţarea instanţei de judecată.Situaţia era diferă în vechea reglementare când în cazul neexecutării uneiobligaţii de a face creditorul trebuia să fie autorizat de către instanţăpentru a duce el la indeplinire obligaţia, pe cheltuiala debitorului, cerinţăimpusă de art. 1077 din vechiul Cod civil 26 .Totuşi, în scopul de a-l protejape debitor în faţa unei eventuale executări abuzive din partea creditorului,mai ales sub aspect financiar, creditorul poate să exercite acest dreptnumai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fieulterior. Cu toate acestea, dacă debitorul este de drept în întârziere,creditorul este scutit de a notifica cocontractantului său o asemeneaintenţie şi poate trece direct sa execute el sau sa faca sa fie executată de unterţ obligaţia de a face.De remarcat că în vechiul Cod civil în cazul neexecutării obligaţieide a face creditorul putea solicita să fie autorizat doar el să executeobligaţia şi nu putea cere, aşa cum se întâmplă în prezent, ca un terţ săîndeplinească obligaţia în locul debitorului. De asemenea, art. 1077 dinvechiul Cod civil nu prevedea că pe lângă obligaţia de a suporta cheltuieliledemersului creditorului, debitorul este obligat şi la plata de daune-interese,aşa cum stabilea expres art. 1076 din vechiul Cod civil, în cazulneexecutării obligaţiei de a nu face. Ultima inadvertenţă a fost înlăturată înnoul corpus de drept privat.25 Exista mijloacele de constrangere indirecta la executarea in natura a obligatiei de a face;ele nu sunt cai de executare, nici macar atipice, ci sunt masuri prin care se exercităpresiuni asupra debitorului pentru a-l sili să execute obligaţia de a face în natura saspecifică. Sunt incluse în această categorie amenzile cominatorii.26 Art.1077 din vechiul Cod civil prevedea ca: „nefiind indeplinita obligatia de a face,creditorul poate asemenea sa fie autorizat de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuialadebitorului”.160Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ENFORCEMENT IN NATURE OF OBLIGATIONS. COMPARATIVE ASPECTS .d.Executarea silită în natură a obligaţiei de a nu face.În vechea reglementare în cazul în care se încălca o obligaţie de anu face creditorul putea solicita să se înlăture sau să fie autorizat el adistruge ceea ce s-a facut cu încălcarea obligaţiei de a nu face, pe cheltuialadebitorului, potrivit art. 1076 din vechiul Cod civil. 27 În plus creditorul eraîndreptăţit şi la daune-interese.În prezent, în temeiul art. 1529 C.civ., în cazul neexecutăriiobligaţiei de a nu face, creditorul poate cere instanţei încuviinţarea săînlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pecheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească.Observăm că în situaţia neexecutării unei obligaţii de a nu face sepăstrează necesitatea obţinerii de către creditor a unei încuviinţăriiprealabile de la instanţa de judecată. Mai mult, prin hotărâreajudecătorească trebuie trasate şi limitele unui asemenea demers,prerogativa recunoscută creditorului urmând să fi exercitată numai înlimitele stabilite prin actul organului de jurisdicţie. O atare condiţie esteconsecinţa firescă a caracterului definitiv, permanent al actului ce va fiîntreprins de către creditor: ridicarea sau înlăturarea a ceea ce a realizatdebitorul. Legiuitorul a simţit nevoia sa supună unui control jurisdicţionalprealabil fundamentul şi limitele unei asemenea măsuri.Sub imperiul vechiului Cod civil chestiunea de a şti dacă prinmăsurile juridice de mai sus creditorul obţine executarea (silită) în natură aobligaţiei a fost controversată. Altfel spus s-a pus problema dacă obligaţiade a nu face, în cadrul cărora debitorul îşi asumă îndatorirea de a nu aveao conduită pe care ar fi putut să o aibă dacă nu s-ar fi obligat, suntsusceptibile de executare silită. Întrucât, în principiu, actuala reglementarea executării silite în natură a obligaţieie de a nu face este similară celeiabrogate, considerăm că discuţia se poate purta în termeni similari şi înprezent.Având ca reper dispoziţiile art.1529 C.civ.( art.1076 din vechiulCod civil) o parte a doctrinei afirmă că, în cazul în care instanţa dejudecată îl autorizează pe creditor să distrugă ceea ce debitorul a făcut prinîncălcarea obligaţiei sale de a nu face, cel dintâi ar obţine executarea silităîn natură a obligaţiei. Potrivit celuilalt punct de vedere obligaţia de a nuface nu poate fi executată silit întrucât implică o abstenţiune ce presupune27 Art. 1076 din vechiul C.civ.: ”Creditorul poate cere a se distrui ceea ce s-a făcut,calcandu-se obligatia de a nu face si poate cere să fie autorizat a distrui el însusi, cucheltuiala debitorului, afara de dezdaunări”.161Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEun efort individual 28 . Încălcarea unei asemenea obligaţii poate fisancţionată numai după ce a avut loc, prin angajarea răspunderii civile adebitorului care urmează să plătească despăgubiri creditorului pentrurepararea prejudiciului cauzat. Odată obligaţia încălcată, acţiunea realizată,ceea ce se face ulterior nu mai serveşte la executarea obligaţiei ci doar larepunerea lucrurilor în situaţia anterioară, în masura în care se mai poate.Debitorul nu va fi obligat să facă ce avea de făcut sau mai bine zis să nufacă ce nu avea de făcut ci se va recurge la înlăturarea a ceea ce s-aefectuat, atât cât mai este posibil, însă pe cheltuiala debitorului. Acesta vaavea doar obligaţia de a plăti o sumă de bani creditorului, adică va fi ţinutdoar la executarea prin echivalent bănesc a datoriei sale. Despăgubireastabilită va reprezenta cheltuielile efectuate de creditor în scopul ştergeriiconsecinţelor încălcării de către debitor a îndatoririi sale de absenţiune 29 .e.Executare în natură sau executare prin echivalent?Prin intermediul mijloacelor juridice consacrate de articoleleanterior indicate, art. 1528-art. 1529 C.civ., creditorul primeşte prestaţia înnatură ( dacă ne raliem opiniei potrivit căreia obligaţia de a nu face poate fiexecutată silit în natură) iar debitorul ajunge la plata unei sume de banicare reprezintă costul operaţiunii realizate de partenerul său contractual.Aceasta înseamnă că executarea ar fi pentru creditor în natură iar pentrudebitor prin echivalent bănesc, calificarea acesteia constituind subiect decontroversă doctrinară. Astfel, potrivit unei opinii 30 executarea este una înnatură întrucât, deşi este adevărat că debitorul plăteşte o sumă de bani,totuşi problema trebuie privită şi rezolvată, cu prioritate, din perspectivacreditorului. Pentru acesta din urmă este important să obţină în naturăceea ce debitorul îi datorează, indiferent dacă rezultatul se obţine prinexecutare silită sau voluntară, pe cale directă sau indirectă, de la debitorsau de la o terţă persoană. Orice altă consecinţă pe care debitorul esteţinut să o suporte pentru faptul neexecutării prestaţiilor la care esteîndatorat are relevanţă numai în subsidiar. Potrivit celeilalte opinii 31 , atuncicând creditorul recurge la un asemenea mijloc juridic, el obţine executareaîn natură a obligaţiei dar nu de la debitor ci de la un terţ, însă pe cheltuialacelui dintâi, ceea ce înseamnă că pentru debitor executarea este prinechivalent bănesc.28 L. Pop, op. cit., p. 505.29 Ibidem.30 L. Pop. op. cit., p. 498.31 D. Chirică, Contracte speciale civile şi comerciale, vol. I, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005, p.218.162Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ENFORCEMENT IN NATURE OF OBLIGATIONS. COMPARATIVE ASPECTS .Observăm că, deşi prin intermediul procedeelor consacrate de art.1528 C.civ. şi art.1529 C.civ. creditorul obţine în natură executareaobligaţiei, totuşi debitorul nu şi-a executat întocmai îndatorirea de care eraţinut: prestaţia promisă de debitor a fost efectuată de o altă persoană, cuîntârziere, etc., ceea ce face să i se angajeze răspunderea pentru prejudiciulcauzat şi obligarea la plata de daune-interese.De remarcat însă că prin actualul Cod civil, legiuitorul lămureşte şicontroversa referitoare la dreptul creditorului de a obţine şi dauneinterese,pe lângă executarea silită în natură, în cazul încălcării uneiobligaţii de a face, respective a unei obligaţii de a nu face. Art 1516 C.civ.prevede foarte clar că indiferent care este mijlocul juridic la care creditorulapelează pentru relizarea drepturilor sale, el nu va pierde dreptul la dauneinterese,dacă i se cuvin.ReferencesTratate, monografii, cursuri:Albu, I., (1983) Contractul şi răspunderea contractuală, Editura Dacia, Cluj-Napoca,Delebecque, Ph., Pansier, F.J., (1998) Droit des obligations. Responsabilité civile-Contrat, éditions Litec, Paris,Chirică, D., (2005) Contracte speciale civile şi comerciale, vol. I, Editura Rosetti,Bucureşti,Dumitru, M., (2010) Regimul juridic al dobanyii moratorii, Editura UniversulJuridic, Bucureşti,Flour, J., Aubert, J.-L., (1998) Droit civil. Les obligations. Le rapportd'obligation, Librairie Armand Colin, Paris,Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., (2002) Tratat de dreptcivil român, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti,Plastara, G., (1925) Curs de drept civil român, vol. IV, Bucureşti,Pop, L., (2006) Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, EdituraC. H. Beck, Bucureşti,Terré, Fr., Ph. Simler, Ph., Lequette,Y., (1999) Droit civil. Les obligations,Dalloz, Paris,Ghestin, J., G. Viney, G., Jourdain, P., (2001) Traité de droit civil. Les effets dela responsabilité, sous direction J. Ghestin, ed. a 2 a, Librairie Generale deDroit et de la Jurisprudence, Paris.Articole, studii, note:Dumitru, M., (2008) Dreptul de opţiune al creditorului in cazulneexecutării obligaţiilor contractuale, în Dreptul, nr. 12,163Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEKocsis, J., (1999) Unele consideraţii privitoare la executarea silită în naturăa obligaţiilor de a face, Revista de Drept Comercial, nr. 3,Fruth-Oprişan, D. M., (1986) Executarea în natură a obligaţiei de a face, înRevista română de drept nr. 8,Pop, L., (2005) Discuţii în legătură cu unele clasificări ale obligaţiilor dupăobiectul lor, în Dreptul, nr. 8,Roşioru, F., (2007) Consideraţii privind executarea silită în natură aobligaţiilor contractuale, în Revista de drept internaţional privat şi dreptprivat comparat 2006.164Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Considerations Regarding the Increase of the Indemnityfor Each Born Child Coming from a Twin, Triplets orMultitriplets Pregnancy[Consideraţii cu privire la majorarea indemnizaţiei pentrufiecare copil născut provenit din naşteri de gemeni, tripleţi saumai mulţi]Laura GEORGESCU 1AbstractOn June 18th, 2009 under the domestic Romanian law it was stenforced thecontroversial regulations regarding the increase of the quantuum of the child raiseindemnity with 600 lei for each child born from a twins, triplets or multipletspregnancy, granted starting with fthe second child coming from such a birth.Moreover, on January 10th 2012 it was admitted the appeal for theconvenience of the law by means of which it was established that the court of laws arerequired to take into consideration this solution even retrospectively – starting back withJanuary 1st, 2006.We are dealing with a juridical logic taking into account the situation of socialneed, on which we will express hereinafter some considerations.Keywords:twins, triplets, multiplets, increased indemnity, social needs.1 Assistant Professor, Ph.D., Ecological University of Bucharest, Faculty of Law andPublic Administration, Email Address: avlaurageorgescu@gmail.com165Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Cadrul legal actualPrin Legea nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei învederea creşterii copilului 2 , s-a reglementat majorarea cuantumuluiindemnizaţiei pentru creşterea copilului cu 600 lei pentru fiecare copilnăscut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu aldoilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.Mai mult, din data de 10 ianuarie 2012 se aplică Decizia ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 14 noiembrie 2011 3 , prin care aceastaa admis recursurile în interesul legii stabilind că, până la intrarea în vigoarea Legii nr. 239/2009 - 18 iunie 2009 - „indemnizaţia lunară pentrucreşterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcinăgemelară, de tripleţi sau multipleţi, în cuantum de:- 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006;- 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008;- 600 lei sau, opţional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie2009-17 iunie 2009”.Precizăm că, începând cu 1 ianuarie 2012, în urma intrării învigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentrumodificarea şi completarea unor acte normative care reglementeazăacordarea de beneficii de asistenţă socială 4 , indemnizaţia – majorată - nuse mai cuantifică în lei, ci în raport de ISR - indicatorul social de referinţă.Acesta reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raporteazăbeneficiile de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atâtîn vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului de asistenţăsocială, cât şi în vederea stimulării persoanelor beneficiare ale sistemuluide asistenţă socială, pentru a se încadra în muncă 5 . A fost introdus primadată în sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei demuncă la 14 octombrie 2008 prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 126/2008 6 , care a completat astfel Legea nr. 76/2002 7 , şide la acea dată şi-a menţinut valoarea 8 la 500 lei 9 .2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 15 iunie 2009.3 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 20 din 10 ianuarie 2012.4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.5 Art. 14 alin. 2 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale (publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011).6 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea şi completareaunor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordatedin bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi al166Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING THE INCREASE OF THE INDEMNITY ...2. Indemnizaţia pentru creşterea copilului – beneficiu deasistenţă socialăÎn anul 2012, prin Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale 10indemnizaţiile pentru creşterea copiilor au fost incluse expres în categoriabeneficiilor de asistenţă socială, făcându-se astfel cuvenita diferenţiere aacestora în raport cu beneficiile de asigurare socială.Astfel, potrivit art. 12, beneficiile pentru susţinerea copilului şi afamiliei au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor şi cuprindurmătoarele categorii principale:a) alocaţii pentru copii;b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, deocrotirea părinţilor;c) indemnizaţii pentru creşterea copiilor;d) facilităţi legale.De altfel şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011, carea modificat, începând cu 1 ianuarie 2012, cele două ordonanţe specifice înmaterie 11 se referă la acestea generic (în titlu) ca la „beneficii de asistenţăsocială”.Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială 12care a fost abrogată/înlocuită de noua lege nu făcea o asemenea precizarestabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare (publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008).7 Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupăriiforţei de muncă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6februarie 2002, modificată şi completată ulterior).8 Este valoarea de referinţă pentru toate beneficiile de asistenţă socială, aşa cumstipulează art. 14 alin. 3 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale.9 A se vedea art. 33 1 din Legea nr. 76/2002.10 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.11 Este vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinereafamiliei în vederea creşterii copilului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, modificată şi completată ulterior) care vizează acestedrepturi pentru copii născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament,în plasament în regim de urgenţă sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv,respectiv de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şiindemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor (publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010) care vizează aceste drepturi pentru copii născuţi,adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, în plasament în regim deurgenţă sau tutelă începând cu data de 1 ianuarie 2011.12 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006.167Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEexpresă. Însă, suntem de acord că 13 nu trebuia să se înţeleagă căindemnizaţiile în discuţie ar fi avut o altă natură juridică. Acest proces aînceput în la 1 ianuarie 2006 (când a intrat în vigoare Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 148/2005). În acel moment, ideea inconsistenţeibugetului asigurărilor sociale, pe lângă necesitatea redefinirii riscurilorsociale asigurate 14 în concordanţă cu instrumentele juridice internaţionale adeterminat externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat aindemnizaţiei de creştere a copilului, deoarece aceasta nu are legătură cuasigurarea socială 15 . Tocmai de aceea, începând cu data menţionatăindemnizaţia se suportă de la bugetul de stat, dispărând şi contractul deasigurare ce putea fi valorificat în vederea obţinerii ei 16 .Într-adevăr, aşa cum se arată 17 „maternitatea ca risc social asigurat,este acoperită de concediul medical şi indemnizaţia pentru maternitate,acordate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi nu în sistemulnaţional de asistenţă socială. Aceasta din urmă, potrivit art. 2 alin. 3 dinLegea nr. 292/2011 «are drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale,de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţiivieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială».13 Ana Cioriciu, Ionel Petrea, Timpul parţial de muncă şi asigurarea riscurilor sociale, în Revistaromână de dreptul muncii, nr. 1/2006, p. 58.14 Riscul asigurat este un eveniment cu consecinţe dăunătoare, posibil să se producă înviitor, împotriva căruia o persoană fizică sau o persoană juridică se asigură încheind unraport juridic de asigurare (Costel Gîlcă, Îndrumar de drept social şi european, Editura Rosetti,Bucureşti, 2005, p. 303). Asiguraţii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale carereprezintă un venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilorprofesionale, ca urmare a intervenirii unuia din riscurile asigurate - bătrâneţe, invaliditate,accidente, boală, maternitate sau deces. Prestaţiile de asigurări sociale se acordă subformă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege,corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiilor de asigurări sociale (Ibidem, p. 275).15 A se vedea notele de fundamentare ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005.Se reţine în cuprinsul acestora că plata (în continuare) a “unei prestaţii care nu constituieun risc social, aşa cum este definit de instrumentele juridice internaţionale”, ar fi condusla grevarea în continuare a bugetului asigurărilor sociale de stat, în detrimentul pensiilor,afectând astfel interesele persoanelor vârstnice.16 Potrivit dispoziţiei art. 1 alin. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, doar perioadele destagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială realizate anterior datei intrăriiîn vigoare a legii, se au în vedere pentru deschiderea dreptului prevăzut de aceastăordonanţă.17 Ana Ştefănescu, Unele precizări şi consideraţii referitoare la concediile pentru creştereacopiilor în anul 2012, în Revista română de dreptul muncii, nr. 1/2012, pp. 58-59.168Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING THE INCREASE OF THE INDEMNITY ...Deci, în timp ce situaţia maternităţii reprezintă un risc socialpentru care o persoană se poate asigura, cea care priveşte creştereacopiilor se referă la o situaţie de nevoie socială.”Amintim că 18 , atât relaţiile de asigurări sociale, cât şi cele deasistenţă socială sunt reglementate de dreptul securităţii sociale, însă, întimp ce raporturile de asigurări sociale presupun calitatea de asigurat, careeste condiţionată de o anumită situaţie juridică, de exemplu, cea de salariat,raporturile de asistenţă socială au o arie de cuprindere mai extinsă, derivatădin noţiunea de nevoie 19 .„Nevoia socială constituie ansamblul necesităţilor a cărorsatisfacere este indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţăadaptate nivelului de dezvoltare şi statutul celor vizaţi” 20 .După cum se ştie, condiţia de bază ca toate persoanele săbeneficieze de concediile şi indemnizaţiile menţionate (pentru copiiinăscuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, înplasament în regim de urgenţă sau tutelă) este aceea a realizării unorvenituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului fiscal 21 ,timp de 12 luni anterioare naşterii copilului 22 - chiar şi în scopuldeschiderii dreptului la concedii fără plată pentru creşterea copiilor 23 .„Înainte de 1 ianuarie 2006 nu avea importanţă condiţiamenţionată, ci doar plata contribuţiilor de asigurare socială, ce puteau ficomplementare sau, în cazul contractului de asigurare, chiar independentede plata impozitului pe venit” 24 .După 1 ianuarie 2006, beneficiarii indemnizaţiilor pentru creştereacopiilor nu contribuie cu nimic în plus faţă de celelalte persoane carerealizează timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pevenit dar nu au copii născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei,18 A se vedea: Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţi sociale, Editura Universul juridic,Bucureşti, 2007, pp. 29-31, Laura Georgescu, Dreptul securităţi sociale, Editura Universuljuridic, Bucureşti, 2011, p. 17-19.19 Laura Georgescu, Dreptul securităţi sociale, op. cit., p. 20.20 Ibidem.21 Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din23 decembrie 2003, modificată şi completată ulterior).22 A se vedea art. 1 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005,respectiv art. 2 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.23 A se vedea art. 6 alin. 1, art. 10 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2010.24 Ana Ştefănescu, Unele precizări şi consideraţii referitoare la concediile pentru creştereacopiilor în anul 2012, op. cit., p. 59.169Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEluaţi în plasament, în plasament în regim de urgenţă sau tutelă, încât săintre sub incidenţa ordonanţelor în discuţie” 25 .Impozitului pe venit reprezintă o prelevare către bugetul de stat cutitlu nerambursabil, în sensul că, odată făcută în scopul formării fondurilorgenerale ale societăţii, se utilizează la finanţarea unor acţiuni şi obiectivenecesare tuturor membrilor societăţii, şi nu unor interese individuale saude grup 26 , „nici măcar acelui interes pe a cărui sursă s-a bazat, cum seîntâmplă în cazul raporturilor de asigurare socială” 27 .Totuşi, observăm că indemnizaţia în discuţie este condiţionată deo plată. Ca să fie într-adevăr un adevărat beneficiu de asistenţă socială,credem că ar trebui, de lege ferenda, să nu fie supusă niciunei astfel decondiţii.Apreciem însă evoluţia pozitivă a legiuitorului măcar în sensulmenţionat şi, trebuie să recunoaştem, privind retrospectiv, că situaţiile denevoie care sunt asimilate celor 12 luni în care persoanele trebuie sărealizeze venituri supuse impozitului pe venit şi-au tot mărit aria decuprindere cu noi cazuri de nevoie socială 28 .Un singur salariu dar o indemnizaţie majorată - minimdublă, triplă etc.Concediul pentru creşterea copiilor (pe perioada căruia existăbeneficiul acordării indemnizaţiei în discuţie) se înscrie printre cazurile desuspendare ale contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului(art. 51 lit. a şi b din Codul muncii 29 ).Indemnizaţia minimă ce se poate acorda potrivit actelor normativeîn materie este în prezent de 600 lei. Cum pentru fiecare copil născutdintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doileacopil provenit dintr-o astfel de naştere se majorează indemnizaţia cu 600lei, se ajunge, practic la acordarea a două indemnizaţii, trei etc. (dacă nereferim strict la cuantum).25 Ibidem.26 A se vedea Florin Tudor, Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Editura Galaţi UniversityPress, Galaţi, 2009, p.16.27 Ana Ştefănescu, Unele precizări şi consideraţii referitoare la concediile pentru creştereacopiilor în anul 2012, op. cit., p. 59.28 A se vedea, comparativ, art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 şi art. 2 alin. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.29 Legea nr. 53/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din18 mai 2011.170Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING THE INCREASE OF THE INDEMNITY ...După cum se ştie, indemnizaţia pentru creşterea copiluluireprezintă venit de înlocuire a unui singur salariu. În cazul sarcinilorgemelare, de tripleţi sau multipleţi se ajunge la înlocuirea unicului salariude o indemnizaţie majorată - minim dublă, triplă etc. Apare astfel, onecorelare care pare să nu respecte logica formală. Însă, credem, problemanu trebuie privită astfel; reglementarea actuală se înscrie în acea logicăjuridică care ţine seama de situaţia de nevoie socială a familiei şi deinteresul indirect al copilului.În sens contrar celor susţinute de noi, s-a arătat că 30 se creează „odiscriminare între părinţi. Indiferent câţi copii naşte o femeie odată,nevoile părintelui (şi nu ale copiilor) sunt aceleaşi, motiv pentru care nuexistă absolut niciun temei pentru diferenţierea susţinută”. Se arată încontinuare că izvorul juridic al drepturilor reglementate este nevoiapărintelui care le solicită, nicidecum numărul copiilor sau faptul naşterii şică ar trebui ca instanţele să judece „după lege, nu după emoţii”.Poate că în noua lumină adusă de Legea nr. 292/2011, prin careindemnizaţiile pentru creşterea copiilor au fost incluse expres în categoriabeneficiilor de asistenţă socială pentru susţinerea copilului şi a familiei, s-aulămurit controversele de genul celor la care ne-am referit anterior.ConcluziiÎntr-adevăr, indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintăvenit de înlocuire a unui (singur) salariu, dar dacă este vorba de mai mulţicopii dintr-o naştere, se impune o măsură suplimentară de asistenţăsocială.Avem în vedere şi principiul abordării individuale care guverneazăsistemul naţional de asistenţă socială, enunţat la art. 5 lit. e) din Legea nr.292/2011, potrivit căruia „măsurile de asistenţă socială trebuie adaptatesituaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ”.Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (camera întâi) din 16septembrie 2010 (cauza C-149/10) a reţinut: clauza 2 pct. 1 din Acordulcadruprivind concediul pentru creşterea copilului, anexă la Directiva96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996, modificată prin Directiva97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, nu trebuie interpretată însensul că naşterea de gemeni dă dreptul la un număr de concedii egal cunumărul de copii născuţi. Cu toate acestea, interpretată în lumina egalităţiide tratament, această clauză impune legiuitorului naţional să creeze un30 Andreea Lisievici, Cât de discriminatorie este indemnizaţia pentru creşterea copilului?,pe www. Avocatnet.ro171Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEregim de concediu pentru creşterea copilului care, în funcţie de situaţiaexistentă în statul respectiv, să asigure părinţilor de gemeni un tratamentcare să ţină cont în mod corespunzător de necesităţile lor speciale. Este decompetenţa instanţei naţionale să verifice dacă reglementarea naţionalăîndeplineşte această cerinţă şi, dacă este cazul, să dea reglementăriimenţionate, în cea mai mare măsură posibilă, o interpretare conformă cudreptul Uniunii. 31Având în vedere considerentele pe care le-am expus anterior,reţinem din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 14noiembrie 2011 următoarele:„Deşi este adevărat că art. 4 din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 148/2005 prevede că indemnizaţia este un drept cuvenitpersoanelor beneficiare ale concediului şi nu un drept cuvenit copilului saucopiilor, iar din interpretarea restrictivă a acestui text ar rezulta căindemnizaţia este unică, indiferent de numărul de copii născuţi la o singurănaştere, şi reprezintă un drept cuvenit celui aflat în concediu pentrucreşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, totuşi, faţă de scopulreglementării, astfel cum acesta este exprimat în preambulul ordonanţei deurgenţă, se constată că indemnizaţia a fost prevăzută pentru susţinereafamiliei, în vederea creşterii copilului. Ca atare, fiind un drept cuvenitcopilului, creşterea a 2 copii implică drepturi pentru fiecare dintre aceştia”;„Realizarea scopului propus de către legiuitor nu se poate atingedecât în situaţia în care fiecare dintre copii rezultaţi dintr-o sarcinăgemelară sau multiplă beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi copilul rezultatdintr-o sarcină simplă”;„Aşa cum a statuat în mod constant Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în jurisprudenţa sa,prevederile art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prinHotărârea Guvernului nr. 1.825/2005 şi ale art. 3 alin. (1) din normelemetodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2006 sunt încontradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise,deoarece definiţia stabilită pentru «naştere», ca element de referinţă laacordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoaneleaflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unui sau a maimultor copii vii şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 la numărul naşterilor, prin neluareaîn considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 231 A se vedea “Revista română de dreptul muncii” nr. 7/2010, p. 177-198.172Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING THE INCREASE OF THE INDEMNITY ...alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernuluinr. 1.025/2006 completează în mod nelegal acest act normativ cu forţăsuperioară, în aplicarea căruia au fost adoptate, şi încalcă principiulegalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi copiiiproveniţi dintr-o sarcină multiplă”;„Scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativprecizează în mod clar că beneficiarul final al acestei forme de protecţiesocială este copilul, astfel încât eventualele inechităţi decurgând dintr-ointerpretare formală sau literală a textului reglementator trebuie analizateîn raport cu acesta, ca titular de drepturi. Pentru îndeplinirea acestui scop,s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintă o prestaţie minimală de asistentăsocială cu caracter universal care nu este supusă sistemului contributiv.Realizarea scopului propus de către legiuitor nu se poate atinge decât însituaţia în care fiecare dintre copiii rezultaţi dintr-o sarcină gemelară, detripleţi sau multipleţi beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi copilul rezultatdintr-o sarcină simplă”.ReferencesCursuri, monografii:Georgescu, L., (2011) Dreptul securităţi sociale, Editura Universul juridic,Bucureşti,Gîlcă, C., (2005) Îndrumar de drept social şi european, Editura Rosetti,Bucureşti,Tudor, F., (2009) Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Editura Galaţi UniversityPress, Galaţi,Ţiclea, A., (2007) Dreptul securităţi sociale, Editura Universul juridic,Bucureşti.Articole ştiinţifice:Cioriciu, A., Petrea, I., (2006) Timpul parţial de muncă şi asigurareariscurilor sociale, în Revista română de dreptul muncii, nr. 1,Lisievici, A., Cât de discriminatorie este indemnizaţia pentru creştereacopilului?, pe www. Avocatnet.roŞtefănescu, A., (2012) Unele precizări şi consideraţii referitoare laconcediile pentru creşterea copiilor în anul 2012, în Revista română dedreptul muncii, nr. 1.Acte normative:Codul muncii.Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale.173Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICELegea nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vedereacreşterii copilului.Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimulareaocupării forţei de muncă.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şicompletarea unor acte normative care reglementează acordarea debeneficii de asistenţă socială.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şiindemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea şicompletarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilordintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentruşomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi al stabiliriimăsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei învederea creşterii copilului.IV. Decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 14 noiembrie 2011.174Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Useful Essential Aspects Regarding the Employment ofE.U. and Non-E.U. Citizens in RomaniaAna ŞTEFĂNESCU 1AbstractThe European Union citizen is the person who has the citizenship of an E.U.or E.E.C. member state or the citizenship of the Swiss Confederation. Per a contrario,we refer to foreign citizens. The framing of both categories of citizens is subjected to theRomanian legislation, but it also displays some particular aspects. We would like toshortly point out the most useful and essential aspects (inclusively from the perspective ofavoidance of sanctions in the case of failure to comply with some legal obligations),making noticeable also the aspect related to the financing of jobs, not at all to bedisregarded in the context of the economic crisis.Keywords:E.U. and non-E.U. citizen, employment, funding of jobs, E.U. and non-E.U. unemployed person.1 Ana Ştefănescu is Ph.D. in Law, Lecturer at „Dunărea de Jos” University Galaţi,Faculty of Legal, Social and Political Science, titular university lector within PublicAdministration Department. She is also collaborator and member of the EditorialCollege at Wolters Kluwer Publishing House (Romania, Bucharest)-Romanian LaborLaw Review (using Ana Cioriciu Ştefănescu pseudonym and Ana Cioriciu or AnaŞtefănescu name). She is also member and secretary at Romanian Labor LawAssociation; member of Romanian Association for Telework and Tele-activities. She isalso collaborator at on-line daily paper www.Avocatnet.ro. Email Address:ana@anacioriciu.ro; office@anacioriciu.ro. Web: www.anacioriciu.ro.175Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe notion of E.U. and non- E.U. citizenThe European Union citizen 2 is the person who has the citizenship ofan E.U or an E.E.C. member state or the citizenship of the SwissConfederation. Per a contrario, we refer to foreign citizens 3 .They are also distinguished in the legal language through thecollocations of E.U and no-E.U. citizens.Aspects regarding the individual labour contract that can beconcluded with E.U. and non-E.U. citizensThe framing of both categories of citiznes is subjected, mainly, toLaw no. 53/2003 – Labor Code 4 and Government Emergency Ordinanceno. 102/2005 regarding the free circulation on the Romanian territory ofthe citizens of the member states of the European Union, EuropeanEconomic Space and of the Swiss Confederation, respectivelyGovernment Emergency Ordinance nr. 56/2007 regarding theemployment and secondment of foreigners on the Romanian territory.The individual labor relationship will be generated by the signingof an individual labor contract, in written form (ad validitatem) 5 , prior tostarting the activity, using the frame model set up by Order of theMinistry Labor and Social Solidarity no. 64/2003 6 . A copy of theindividual labor contract has to be handed in to the respective citizen 7 .The mandatory written form of the individual labor contract refers to all2 See art. 1 and art. 2 par. 1 point. 1 of Government Emergency Ordonance no.102/2005 regarding the free circulation on the Romanian territoty of the citizens of themember states of the European Union, European Economic Space and of the SwissConfederation (republished in the Romanian Official Gazette, Part I, no. 774 datedNovember 2nd 2011).3 See art. 2 letter. of Government Emergency Ordonance no. 56/2007 regarding theemployment and secondment of foreigners on the Romanian territory (published in theRomanian Official Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th 2007, as subsequentlyamended and completed).4 Republished in Official Romanian Gazette, Part I, no. 345 dated May 18th 2011.See art. 2 letter c of Labor Code, respectively art. 1 par. 1 of Regulation no.1612/68/E.E.C. regarding the free circulation of workers within the Community(published in OJEU no. 257 dated October 19th 1968, as subsequently amended andcompleted).5 See art. 16 par. 1 of Labor Code.6 Order of Ministery of Family and Social Protection no.64/2003 for the approval of theframe model of the individual labor contract which was published in the OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 139 dated March 4th 2003, being subsequently amendedand completed.7 See art. 16 para. 3 of Labor Code.176Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

USEFUL ESSENTIAL ASPECTS REGARDING THE EMPLOYMENT...types of such contracts - undetermined period, determined period,temporary labor agent, part-time period, work at home or telework(Although not regulated under the Romanian Labor Code, the individualcontract of tele-work can be used in practice. See: A. Cioriciu Ştefănescu(2008): 70; B. Vartolomei (2008): 68-69; A. Ştefănescu (2011): 183-184).The obligation to conclude the labor contract in written form fallson the employer, under the contraventional sanction, if there areemployed up to five persons without signing a contract (fine ranging from10.000 lei to 20.000 lei for each identifiable person) 8 , or under the criminalsanction (emprisonment from 1 to 2 years or criminal fine) if there areemployed more than 5 persons 9 . Also the person who works withouthaving signed an individual labor contract is contraventional sanctioned(with a fine ranging from 500 lei to 1.000 lei) 10 .If such a condition fails to be met, the solution if that, although itis void, the respective individual labor contract still exist (See: Ş.Beligrădeanu (2011): 30; Ştefănescu I.T. (2011): 11). The nulity,ascertained by the parties or by a law court (if the parties do not settle theproblem amiably), produces effects only for the future. Expressly, for thepast, art. 57 par. 5 of The Labor Code refers to the right of laborremuneration, and art. 16 par. 4 of the same Code refers to theacknowledgement of the seniority in work (See: Ş. Beligrădeanu (2011):30; I.T. Ştefănescu (2011): 11).Likewise, the employer owes, also for the past, social contributionsand the employee acquires, in this way, contribution stages under thepublic pensions system, un-employment insurances system, healthinsurances system (See for further details, Ş. Beligrădeanu (2011): 30-31).The determined or undetermined period of the contract dependson the type of labor permit (the one issued for non-E.U. permanentworkers allows the right to be employed for a undetermined ordetermined period 11 , and the work permit issued for seasonal and crossborderworkers 12 etc. allows only the employment for a limited period intime), respectively only for the duration of the right of residence for E.U.citizens, which can also be subjected to an extinctive term 13 and which is8 See art. 260 para. 1 letter e of Labor Code.9 See art. 264 para. 3 of Labor Code.10 See art. 260 para. 1 letter f of Labor Code.11 See art. 6 letter a of Government Emmergency Ordinance no. 56/2007.12 See art. 6 letter b, c-h of Government Emergency Ordinance no. 56/2007.13 See especially art. 11 and art. 20 para. 1 of Government Emmergency Ordinance no.102/2005.177Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcertified 14 by means of the registration certificate 15 , respectively throughthe permanent residence book 16 issued by the Immigration RomanianOffice.Judiciously it has been pointed out (See A. Ţiclea, C. Gâlcă (2008):23) that the documents certifying the residence on the Romanian territoryfor the E.U. citizens has only but a declarative effect, not beingassimilated from the legal point of view with the labor permit, whichpresupposes the manifestation of will from the part of the Romanian statein what the right to work is concerned (for a sole employer and for asingle position, inclusively in the situation when the issuance of theworking permit is valid for an undetermined period 17 ).The first above-mentioned categories are not the expression ofsuch a manifestation of will, but they simply certify a merely registrationunder the records of the Immigration Romanian office, occasion bymeans of which the E.U. citizen, is being allocated a personalidentification number 18 .Certainly, the same Office, based on 19 work permit, grants to thenon-E.U. citizen long residence visa on the Romanian territory, issuing aresidence permit with scope of work 20 , respectively the blue E.U. card (for14 European citizens who enter the Romanian territory and are in the search of a jobbenefit from residence right for a period of up to 6 months from the date of entry,without meeting any condition and additional formality (art. 11 para. 2 GovernmentEmmergency Ordinance no. 102/2005).15 See art. 13 of Government Emmergency Ordinance no. 102/2005.16 See art. 22 para. 3 of Government Emmergency Ordinance no. 102/2005.17 See art. 2 para. b and art. 6 para. 1 letter a of Government Emmergency Ordinance no.56/2007.According to art. 23 para. 1 under the present ordinance, „The work permit is kept bythe employee. In order to make proof of the legality of employment of the foreigner, theemployer must have a legalized copy of the work permit or of the residence permit withscope of work, as the case may be”.18 See art. 41 para. 1 of Government Emmergency Ordinance no. 102/2005. It is furtherstipulated (para. 2) that „European Union citizens or their family members wha make theproof that they are cross-border workers according to art. 1 letter f) from Regulation(EC) no. 883/2004 of the European Parliament Council dated April 29th 2004 regardingthe coordination of the social security systems, published in the Official Journal of theEuropean Union no. L 166 dated April 30th 2004, are allocated personal identificationnumber, without issuing a document certifying the residence on the Romanian territory”.19 See art. 44 para. 1 of Government Emmergency Ordinance no. 194/2002 regardingthe state of foreigners in Romania (republished in the Romanian Official Gazette, Part I,no. 421 dated June 5th 2008, as subsequently amended and completed).20 According to art. 44 para. 3 of Government Emmergency Ordinance no. 194/2002,the long term visa for work is garnted also to foreigners who can be employed or who178Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

USEFUL ESSENTIAL ASPECTS REGARDING THE EMPLOYMENT...the citizen having high qualification 21 ) in which, is also allocated apersonal identification number 22 .Without this personal identification number, it is not possible tovalidly conclude an individual labor contract for both categories ofcitizens – E.U. and non-E.U. citizens -, as this is an employee’sidentification element, which is mandatory to be stipulated under thecontract 23 . Based on it, the employee – E.U or non-E.U. citizen – will beregistered under the records of the territorial labor inspectorate, therecords of the fiscal authority, the records of the agency for theoccupancy of labor force etc.In this respect we state that, for example, the employer is requiredto register by the latest on the working day prior the starting of theactivity, the individual labor contract into the Employees’ general evidenceregister by filling in the following information: a) the employee’sidentification elements (first name, name, personal identification number,citizenship and the country of origin – European Union – E.U., EuropeanEconomic Space – E.E.S.); b) the employment date; c) theposition/occupation compliant with the specification of the RomanianJobs Classification or with other normative acts; d) the type of individuallabor contract; e) the normal duration of working time and its distribution;f) the monthly gross main salary and the increments, as they are stipulatedunder the individual labor contract. 24 The register filled in in such mannershall be submitted, by the latest the working day prior to the day when theactivity is started, to the territorial labor inspectorate, in electronic form,by means if one of the following ways: by online fill in of the existent database on the website of the Labor Inspectorate etc 25 . If not, it can beapplied a contraventional fine ranging from 5.000 lei to 8.000 lei 26 .can perform work to Romanian natural and legal entities without work permit ; they areenumerated under the above-mentioned stipulations.21 See art. 2 para. s and art. 107 para. 1 letter b 1 of Government Emmergency Ordinanceno. 194/2002.22 See art. 144 1 para. 1 of Government Emmergency Ordinance no. 194/2002.23 See letter A of the Annex to the Order of the Ministry of Labor and Social Solidarityno. 64/2003.24 See art. 16 para. 2 of Labour Code and art. 4 para. 1 letter a corroborated with art. 3para. 2 letters. a-b, d-g of Government Decision no. 500/2011 regarding the generalrecord of employees (published in the Romanian Official Gazatte, Part I, no. 372 datedMay 27th 2011, as subsequently amended and completed).25 See art. 5 of Government Decision no. 500/2011.26 Art. 9 para. 2 letter b of Government Decision no. 500/2011.179Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe employer who employed a foreigner whose work permit isnot mandatory is required to submit to the Immigration Romanian Officea copy of the individual labor contract, as all as all written documentscertifying such a situation 27 .Observations regarding the obligation of communication ofthe vacant job – prior to the employmentIn order to employ foreign or European citizens, the employer hasthe obligation to communicate within 5 days 28 , to the agency foroccupancy of labor force, (on paper or in electronic form – on magneticcard or e-mail 29 ) the job (vacant) on which he/she intends to make theemployment. This obligation regards also the jobs which became availableas a result of termination of labor relations, as well as those newlycreated30 .In this respect must be used the report regarding the vacantjobs 31 . If not, a contraventional fine may be applied ranging 3.000 lei and5.000 lei 32 . The job/position will be filled in according to the (new)Romanian Job Classifications approved by Order of the National Instituteof Statistics no. 856/2011 and Order of the Ministry of Labor Family andSocial Protection no. 1832/2011 33 . Its usage is mandatory also, whenfilling in of all official documents related to employment, under thesanction of a contraventional fine ranging under the same abovementionedlimits 34 . In this situation, are also submitted pieces ofinformation regarding the special conditions for professional background,work experience etc. which the employer requests.27 See art. 24 para. 1 of Government Emmergency Ordinance no. 56/2007.28 See art. 10 para. 1 of Law no. 76/2002 regarding the unemployment insurance systemand stimulation of occupancy of labor force (published in the Official RomanianGazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, as subsequently amended andcompleted).29 See art. 3 para. 2 of the Methodological Norms for the application of Law no.76/2002approved by Government Decision no. 174/2002 (published in the Official RomanianGazette, Part I, no. 103 dated March 18th 2002, as subsequently amended andcompleted).30 See art. 3 para. 1 of the Methodological Norms for the application of Law no.76/2002.31 Model of record is established under Annex 1 of the Methodological Norms for theapplication of Law no. 76/2002.32 Art. 113 letter a corroborated with art. 114 para. 1 letter a of Law no. 76/2002.33 Published under the Official Romanian Gazette, Part I, no. 561 dated August 8th 2011.34 Art. 15 corroborated with art. 113 letter b and art. 114 para. 1 letter a of Law no.76/2002.180Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

USEFUL ESSENTIAL ASPECTS REGARDING THE EMPLOYMENT...Observations regarding the mediation in work – prior to theemploymentOnce the vacant job is communicated to the agency for occupancyof labor force, the employer may 35 choose the service of mediation inwork 36 , if he/she intends to employ E.U. citizens who are registered underthe records of such an authority 37 .If the respective employer intends to employ a foreign citizen,he/she will be forced to make use of the above-mentioned service, butnot with the intention of taking into account such a potential worker but aRomanian worker, of another E.U. member state, or of a state from theE.E.S., as well as a permanent resident on the Romanian territory. Only ifthere is no such worker registered with the agency for the occupancy oflabor force (within the territorial area where is his headquarters ordomicile) who fully meets the employment conditions, will be allowed tomake use of employment of a foreign citizen 38 who is registered or notunder the records of such an authority 39 .The proof is made by means of distribution dispositions and ofnotifications regarding the employment in work 40 , whose result will becertified through “a certificate issued by the agency for the occupancy oflabor force in whose territorial area the employer has its headquarters,with regard to the labor force available for the vacant job which wascommunicated by the employer according to the legal dispositions, with atleast 60 days prior to the day when the request was submitted” (requestfor the issuance of the work permit for the respective foreigner 41 ).35 Art. 33 of the Methodological Norms for the application of Law no. 76/2002.36 According to art. 59 para. 1 of Law no. 76/2002, the work mediation is the “activity bymeans of which is realized the putting into connection between the employers with thepersons in search of a job, in order to establish labor or service relationships”.37 See art. 16 letter e and art. 5 point. IV 1 of Law no. 76/2002.38 According to art. 3 para. 1 letter a of Government Emmergency Ordinance no.56/2007, foreigners can be employed on the Romanian territory by employers who carryout their activity legally, if the vacant jobs can not be taken by Romanian citizens, ofother state members of the European Union, of the states signing the Agreementregarding the European Economic Space, as well as the permanent residends on theRomanian territory.39 See art. 16 letter e and art. 5 point IV 1 of Law no. 76/2002.40 The model of such documents is established under Annex 2 to the Procedure ofreceiving and conclusion of job requests or of the unemployment allowance approved byOrder of the Ministry of Labor and Social Solidarity no. 85/2002 (published in OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 181 dated March 18th 2002).41 See art. 7 para 1 letter e of Government Emmergency Ordinance no. 56/2007.181Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEAlthough, mediation in work for the foreign citizen is optional(the same as for the European citizen), it has to be requested after themediation of a Romanian citizen, of another state member of E.U., of amember state of E.E.S, or a permanent resident on the Romanianterritory.The benefit of employing E.U. and non-E.U. citizens asunemployedWe have made reference to the previous point to the fact that theemployers may choose to employ in Romania E.U. and non-E.U. citizensregistered with the agency for the occupancy of labor force.The benefit from such employment is not at all to be neglectedunder the actual economic crisis from the perspective of funding of jobsaccording to Law no. 76/2002 regarding the unemployment insurancessystem and stimulation of the occupancy of labor force, as, compliant toit, the foreigner for whom such a facility is granted can be the E.U. citizenas well as the non-E.U. citizen, registered under the records of the agency,as an unemployed (A. Ştefănescu (2012) Subvenţionarea locurilor de muncăpentru cetăţenii U.E. şi non – U.E. în România).In order to be registered in such a record, they must registerthemselves in order to obtain a job; such a registration is only possibleonly if they have been previously employed or if they have obtainedincomes in Romania, according to the law 42 .“Such a registration condition differentiate the E.U. and non-E.U.citizens from the Romanian citizens, without considering such a conditiona discriminatory one. However, the same as the Romanian citizens, theyhave to be minimum 16 years old, not to meet the retirement conditions,to be able to work, not to have a job, not to obtain incomes or to obtainincomes from authorized activities according to the law, incomes smallerthan the value of the reference social indicator of the unemploymentinsurances and stimulation of the occupancy of labor force 43 , to beavailable to start working in the period immediately after the registration. 44Although, the funding of jobs is a form of stimulating theemployers to employ the unemployed- equally Romanians, E.U. and non-E.U. citizens – both persons receiving allowances (beneficiaries of42 See art. 16 letter e and art. 5 point IV 1 of Law no. 76/2002.43 The value of the social indicator of reference is, according to art. 33 1 of Law no.76/2002, of 500 lei.44 See art. 5 point IV of Law no. 76/2002.182Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

USEFUL ESSENTIAL ASPECTS REGARDING THE EMPLOYMENT...unemployment allowance and of the measures for the stimulation ofoccupancy of labor force 45 ), as well as persons non-receiving theallowances (beneficiaries only of the latter measures).” (Ibidem). Thequalities which we made reference to are not stipulated as such by theLaw no. 76/2002, but they are justifiable from the practical reasons –both being able to entail the funding of jobs (With a view to thesequalities, see A. Ştefănescu (2012) Şomer indemnizat versus şomer neindemnizatla angajarea cu subvenţie).The unemployed categories for whom is allowed the funding ofjobs are, according to the Law no.76/2002, those persons deemed asunder-privileged in their chance to obtain a job, as follows:- graduates of some education institutions who are not part of thecategory of persons with disabilities (art. 80 alin. 1);- graduates of some education institutions who are part of thecategory of persons with disabilities (art. 80 alin. 2);- persons aged above 45 years old (art. 85 alin. 1);- persons who are sole providers of the mono-parental families(art. 85 alin. 1);- persons with disabilities (art. 85 alin. 2);- persons who within 3 years from the employment date meet,according to the law, the conditions to request for partialanticipated pension or to be granted the pension for age limit, ifthey are not found in this situation at the moment of employmentwith subvention (art. 85 alin. 2).To the above-mentioned categories, the Law no. 448/2006regarding the protection and promotion of rights of persons withdisabilities 46 also adds the persons with level III of invalidity 47 (See in thisrespect A. Ştefănescu (2011): 40-41).45 According to art. 5 point VIII of Law no. 76/2002 regarding the unemploymentinsurances and stimulation for occupancy if labor force, “stimulation measures ofoccupancy of work force” are “those measures having as scope the support offered topersons in search of a job, and especially to unemployed in order to obtain the statute ofoccupied person”.46 Republished in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 72 dated February 5 th 2003,as subsequently amended and completed.47 Art.77 para 2 of Law no. 448/2006 stipulates that “in the sense of the present law andonly in the context of employment, a person with disabilities means also a person withlevel III of invalidity”. According to art. 84 letter d) of Law no. 448/2006, for these 2categories of persons the employers can be granted a subvention from the state, underthe conditions stipulated under Law no.76/2002 regarding the unemployment insurance183Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIn what the above-mentioned graduates are concerned, wemention that that have to graduate institutions belonging to the national(Romanian) education system 48 .The funding of the jobs comprises an amount which is equal to 49 :- the value of the social indicator of reference in force at the dateof employment, for the graduates of the inferior high-schoolcourse or graduates of the vocational schools (500 lei);- 1,2 multiplied by the value of the social indicator of reference inforce at the date of employment, for the graduates of secondaryhigher education or post high-school education, as well as forgraduates of higher education without 50 diploma or graduationdiploma (600 lei);- 1,5 multiplied by the value of the social indicator of reference inforce at the date of employment, for the graduates of highereducation (750 lei);- the value of the social indicator of reference in force for theunemployed aged over 45 years old or unemployed parents whoare sole providers of the mono-parental families, as well as forunemployed who within 3 years from the employment date meetthe conditions to request to be granted the partial anticipatedpension or pension for age limit (500 lei).The duration of granting of such subventions 51 :- is of 12 months in order to employ graduates of some educationinstitutions who are not part of the category of persons withdisabilities, persons who are over 45 years old, persons who aresystem and stimulation of occupancy of labor force as subsequently amended andcompleted.48 See art. 52 para. 4 of the Methodological Norms for the application of Lawno.76/2002.49 See art. 80 para. 1, respectively art. 85 para. 1 and para. 5 of Law no. 76/2002.50 See art. 51 1 para. 1 of the Methodological Norms for the application of Law no.76/2002 regarding the unemployment insurance system and stimulation of occupancy oflabor force approved by Government Decision no. 174/2002 (published in OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 181 dated March 18th 2002, as subsequently amended andcompleted).51 Obviously, the employers also have correlative obligations; these are regulated by Lawno. 76/2002.184Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

USEFUL ESSENTIAL ASPECTS REGARDING THE EMPLOYMENT...parents sole providers of mono-parental families, persons withdisabilities and persons with level III of invalidity 52 ;- is of 18 months for employing graduates of some educationinstitutions who belong to the category of persons withdisabilities 53 ;- is equal to the duration of the work relationships when employingpersons who within 3 years from the date of employment meetthe conditions to request for the granting of partial anticipatorypension or pension for age limit 54 .ReferencesMonographies and reviews:Beligrădeanu, Ş., (2011) Principalele aspecte teoretice şi practice rezultatedin cuprinsul Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completareaCodului muncii (II), in Revista română de dreptul muncii, nr. 3,Cioriciu Ştefănescu, A., (2008) Forme de prestare a muncii la domiciliu –elemente de drept comparat, in Revista română de dreptul muncii, nr. 3,Ştefănescu, A., (2011) Munca la domiciliu şi telemunca – drept intern şi comparat,Editura Universul Juridic, Bucureşti.Ştefănescu, A., (2012) Şomer indemnizat versus şomer neindemnizat laangajarea cu subvenţie, on www.Avocatnet.ro.Ştefănescu, A., (2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentru cetăţeniiU.E. şi non – U.E. in Romania, on www.Avocatnet.ro.Ştefănescu, I.T., (2011) Răspunsuri la provocări ale practicii, in Revistaromână de dreptul muncii, nr. 8,Ţiclea, A., Gâlcă, C., (2008) Libera circulaţie a lucrătorilor în UniuneaEuropeană, in Revista română de dreptul muncii, nr. 5,Vartolomei, B., (2008) Telemunca - o nouă formă de organizare a muncii,in Dreptul, nr. 2.Legislation:Regulation no. 1612/68/E.E.C. regarding the free circulation of workerswithin the Community, published in OJEU no. 257 dated October19th 1968, as subsequently amended and completed.Law no. 53/2003 – Labor Code, republished in Official RomanianGazette, Part I, no. 345 dated May 18th 2011.52 See art. 80 para. 1 and art. 85 para. 1- 2 and para. 5 of Law no. 76/2002, art. 77 para. 2and art. 84 letter d) of Law no. 448/2006.53 See art. 80 para. 2 of Law no. 76/2002.54 See art. 85 para. 6 of Law no. 76/2002.185Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICELaw no. 76/2002 regarding the unemployment insurance system andstimulation of occupancy of labor force, published in the OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, assubsequently amended and completed.Government Emergency Ordonance no. 102/2005 regarding the free circulationon the Romanian territory of the citizens of the member states ofthe European Union, European Economic Space and of the SwissConfederation, republished in the Romanian Official Gazette, PartI, no. 774 dated November 2nd 2011.Government Emergency Ordonance no. 56/2007 regarding the employment andsecondment of foreigners on the Romanian territory, published inthe Romanian Official Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th2007, as subsequently amended and completed.Government Emmergency Ordinance no. 194/2002 regarding the state offoreigners in Romania, republished in the Romanian OfficialGazette, Part I, no. 421 dated June 5th 2008, as subsequentlyamended and completed.Methodological Norms for the application of Law no. 76/2002 regarding theunemployment insurance system and stimulation of occupancy oflabor force approved by Government Decision no. 174/2002,published in Official Romanian Gazette, Part I, no. 181 datedMarch 18th 2002, as subsequently amended and completed.Order of Ministery of Family and Social Protection no. 64/2003 for the approvalof the frame model of the individual labor contract, published in theOfficial Romanian Gazette, Part I, no. 139 dated March 4th 2003,being subsequently amended and completed.186Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

.III. Public LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Correlations Between the Offence of Deceit and theRegulation of Vices of Consent as Established by the NewCivil Code[Corelatii intre infracţiune şi înşelăciune şi regulamentulconsimţământului viciat aşa cum este stabilit de Noul CodCivil ]Mirela Carmen DOBRILĂ 1AbstractWhen a person’s consent is fraudulently obtained by the other party in theconclusion or execution of a contract, this can be sanctioned under civil law, according tothe stipulations in the New Civil Code regarding vices of consent, but it is possible totranscend the civil law framework and sanction these acts as offences of deceit inconventions, as the vitiated consent becomes a specific required element by article 215para. (3) of the Criminal Code. The offence of deceit in conventions attracts criminalliability for persons who, through actions of deceiving or maintaining the deceit of othersin the context of the conclusion or execution of a contract, performed with the purpose ofobtaining unjust material benefits, damage the patrimony of the people representing theother contracting party, thereby creating damages to the defrauded party. Even thoughconsent is protected, mainly, by the regulations in civil law concerning vices of consent,should these legal provisions prove insufficient, and in order to ensure an efficientprotection of patrimonial relationships, the fraudulent alteration of one of the party’sconsent in the conclusion or execution of a contract can determine the criminal liabilityfor committing the offence of deceit in conventions, and the enforcement of criminal law isjustified by a certain gravity of these actions.CodeKeywords:offence of deceit, article 215 of the Criminal Code, vices of consent, new Civil1 University Assistant Ph.D. Candidate, Law Faculty, „Al. I. Cuza” University, Iasi, EmailAddress: mirela.dobrila@uaic.ro189Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEFraudarea consimţământului unei persoane la încheierea sauexecutarea unui contract poate fi sancţionată sub aspect civil, conformreglementărilor din Noul Cod civil referitoare la viciile de consimţământ,însă există posibilitatea depăşirii cadrului civil şi sancţionării acestor faptesub forma infracţiunii de înşelăciune în convenţii, consimţământul viciatdevenind un element constitutiv cerut de art. 215 alin. (3) C. pen.Infracţiunea de înşelăciune în convenţii atrage răspunderea penală a celorcare, prin activităţi de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane cuprilejul încheierii sau executării unui contract, realizate cu scopul de aobţine un folos material injust, aduc atingere patrimoniului persoanei cucare se contractează, producând o pagubă. Deşi protecţiaconsimţământului se realizează, în principal, prin intermediul dispoziţiilordin dreptul civil referitoare la viciile de consimţământ, dacă aceste mijloacejuridice se dovedesc insuficiente, pentru a se realiza o protecţie eficientă arelaţiilor patrimoniale, fraudarea consimţământului unei părţi la încheiereasau executarea unui contract poate determina angajarea răspunderii penalepentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, intervenţia legiipenale fiind justificată de o anumită gravitate a faptelor.Infracţiunea de înşelăciune se caracterizează prin faptul căpersoane de bună-credinţă transferă bunuri din avutul lor unei altecategorii de persoane, de rea-credinţă, transferul patrimoniului fiinddeterminat de vicierea consimţământului persoanelor din prima categorie 2 .Problema consimţământului viciat se impune a fi abordată atât dinperspectivă civilă, cât şi din perspectiva dreptului penal, ca elementconstitutiv al incriminării înşelăciunii în convenţii 3 . În cazul infracţiunii deînşelăciune trebuie cercetat dacă vicierea consimţământului la actul deremitere are loc în modalităţile prevăzute de lege, în sensul că trebuieanalizat modul în care legiuitorul stabileşte prin însăşi norma deincriminare limitele în care consimţământul viciat determină intervenţiadreptului penal.2 G. Diaconescu. Infractiunile in Codul penal roman, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, p.429;3 M. C. Dobrila. Consimtamantul viciat in cazul inselaciunii in conventii, Analele Stiintifice aleUniversitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, seria Stiinte Juridice nr. 2/2010, pp. 73-84,text in format electronic disponibil la http://laws.uaic.ro/docs/pdf/articole/2010/volII/05.Mirela%20Carmen%20Dobrila.%20Consimtamantul%20viciat%20in%20cazul%20inselaciunii%20prin%20conventie.pdf (15.02.2012); M. C. Dobrila. Delimitare intreinselaciunea in conventii si contractele incheiate prin vicierea consimtamantului, Revista Perspectivejuridice nr. 2/2010, Institutul National pentru Pregatirea si PerfectionareaAvocatilor, Centrul Teritorial Iasi, pp. 44-54;190Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...Pe de o parte există posibilitatea fraudării consimţământului uneipersoane la încheierea unui contract, care se circumscrie influenţeisancţiunilor de drept civil din domeniul viciilor de consimţământ. Pe dealtă parte, există infracţiunea de înşelăciune în convenţii care atragerăspunderea de drept penal a celor care, prin activităţi de inducere saumenţinere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executăriiunui contract, realizate cu scopul de a obţine un folos material injust, aducatingere patrimoniului persoanei cu care se contractează. Astfel, prinnorma de incriminare a înşelăciunii în convenţii, legiuitorul penal a selectatanumite fapte care constituie infracţiune, realizând o protecţie a unorrelaţii sociale care ţin de sfera dreptului civil, dar care determinăintervenţia legii penale prin gravitatea lor.Deşi protecţia relaţiilor patrimoniale se realizează prin intermediuldispoziţiilor din dreptul civil referitoare la viciile de consimţământ, însituaţia în care aceste mijloace juridice se dovedesc insuficiente, pentru ase realiza o protecţie eficientă a încrederii şi bunei-credinţe a părţilor caretrebuie să existe în cadrul raporturilor cu caracter patrimonial, intervenţialegiuitorul penal se justifică prin faptul că fraudarea consimţământului uneipărţi la încheierea sau executarea unui contract, prin gravitatea formelorde atac la adresa acestor valori sociale, dobândeşte relevanţă sub aspectulrăspunderii penale care poate fi reţinută în condiţiile incriminăriiînşelăciunii în convenţii.Astfel, determinarea acţiunii de inducere în eroare din cadrulînşelăciunii în convenţii trebuie să se realizeze în funcţie de particularităţilefiecărui caz, pornind de la principiul libertăţii contractuale prevăzut de art.1169 N. C. civ., dar şi de reglementările privind eroarea, dolul sau violenţaca vicii ale consimţământului 4 , precum şi cele privind leziunea, părţile fiindlibere să contracteze şi să determine conţinutul contractului, în limiteleimpuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială, de fond şigenerală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un actjuridic civil manifestată în exterior. Pentru a fi valabil, consimţământultrebuie să provină de la o persoană cu discernământ, sa fie dat cu intenţiade a produce efecte juridice, să fie exteriorizat (declarat), să nu fie alteratprintr-un viciu de consimţământ 5 . Conform art. 1204 N. C. civ.,consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de4 T. Medeanu. Dreptul penal al afacerilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006, p. 189;5 G. Beleiu. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 149;191Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcauză, ceea ce înseamnă că pentru a fi valabil exprimat şi a produce efectejuridice, consimţământul trebuie dat în cunoştinţă de cauză şi în deplinălibertate, respectiv să nu fie afectat de vicii care să-l altereze 6 .Cu privire la viciile de consimţământ, potrivit art. 1206 N. C. civ.consimţământul nu este valabil dacă este viciat, fie atunci când este datprin eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă, dar şi în caz deleziune. Astfel, viciile de consimţământ sunt eroarea, dolul (viclenia) şiviolenţa, dar şi leziunea 7 .Specific viciilor de consimţământ este faptul ca există manifestarede voinţă, dar aceasta este alterată fie în conţinutul său intelectual,conştient, cum este cazul erorii şi al dolului (vicleniei), fie în caracterul sauliber, cum e cazul violenţei şi al leziunii 8 .6 Consiliul Superior al Magistraturii. Noul Cod Civil pe intelesul tuturor. Incheierea contractuluiconditiide fond, Proiectul „Vin Codurile !”, 2011, p. 2, text in format electronic disponibilla http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/25 _10_2011__44689_ro.pdf (20.11.2011);7 Trebuie observat ca leziunea, cu titlu de noutate, este recunoscuta si in cazul majorului,cu respectarea anumitor conditii, si dobandeste o vocatie generala de protejare a partiidefavorizate intr-un raport contractual si de remediere a dezechilibrelor contractualegrave provocate prin comportamentul incorect al celeilalte parti. S-a sustinut ca subimperiul Noului Cod civil, leziunea este un viciu de consimtamant cu un domeniu deincidenta general si implica, in mod cumulativ, un dezechilibru flagrant intre prestatii siexploatarea unuia dintre partenerii contractuali. A se vedea A. Tamba. Leziunea in contextulnoului cod civil. Cateva consideratii, Revista Studia-Iurisprudentia nr. 3/2011, text in formatelectronic disponibil la http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=460(10.01.2012); Se poate pune intrebarea daca, pe langa cazul erorii si a dolului, si in cazulleziunii (art. 1221-1224 N. C. civ.), atunci cand sunt indeplinite toate conditiile pentruexistenta acestui viciu de consimtamant cerute in plan civil (profitarea de starea denevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, prin stipularea infavoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la dataincheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii; leziunea sa depaseasca jumatatedin valoarea pe care o avea, la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sauexecutata de partea lezata; inadmisibilitatea leziunii la contractele aleatorii, tranzactie,precum si la alte contracte anume prevazute de lege ),exista posibilitatea depasirii cadrulsanctionator civil, intrand in sfera de protectie penala, sub aspectul retinerii infractiunii deinselaciune. Consideram ca raspunsul este afirmativ, motivul fiind dat de faptul castipularea unei prestatii de o valoare considerabil mai mare poate fi rezultatul uneiinduceri in eroare sau al mentinerii in eroare, dar si faptul ca sanctiunea anularii sau areducerii prestatiilor cu obligarea la daune-interese, prevazuta in plan civil, se poatedovedi uneori insuficienta petru a asigura o reala protectie, mai ales in conditiile in careexista prerogativa instantei de a mentine contractul daca cealalta parte ofera, in modechitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei obligatii.8 Gh. Beleiu, op. cit., p. 151; G. Boroi, L. Stanciulescu. Drept civil. Curs selectiv pentru licenta,Editia a 3-a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 55;192Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...Eroarea este falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui actcivil. Eroarea este o falsă reprezentare a unei situaţii, o părere greşită cuprivire la anumite împrejurări legate de încheierea unui act juridic, fiindvorba de ignorarea sau cunoaşterea greşită a realităţii.Conform Noului Cod civil, partea care, la momentul încheieriicontractului, se află într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia,dacă cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie că faptul asupra căruia poartăeroarea era esenţial pentru încheierea contractului [art. 1207 alin. (1)].Astfel, urmând modelul legislaţiilor moderne şi al PrincipiilorUNIDROIT, numai eroarea esenţială va deschide calea unei acţiuni înanularea contractului 9 . Spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivitcăreia, după criteriul consecinţelor care interveneau, eroarea era de treifeluri [eroarea-obstacol (eroare distructivă de voinţă), eroarea gravă(eroarea – viciu de consimţământ) şi eroarea indiferentă (uşoară)], NoulCod civil reglementează diferite feluri de erori care pot apărea lamomentul încheierii actului (eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroareade calcul, eroarea de comunicare sau de transmitere), cu sancţiunilecorespunzătoare care pot interveni.Spre deosebire de reglementarea anterioară, se prevede expres căeroarea asupra naturii sau obiectului contractului 10 este tratată ca o cauzăde nulitate relativă. În baza vechii reglementări, în cazul erorii obstacol 11 ,considerată distructivă de voinţă, eroarea era considerată atât de gravă,încât voinţa de a încheia actul juridic era considerată inexistentă şi, în lipsaacordului de voinţă, actul juridic nu lua naştere, respectiv era lovit denulitate absolută, însă conform noii reglementări situaţia s-a schimbat, în9 Expunere de motive Noul Cod civil, adoptat in sedinta Guvernului din 11 martie 2009,p. 13, text in format electronic disponibil la http://www.just.ro/Portals/0/Coduri/Civil/Expunere%20de%20motive%20Cod%20civil%20-%20adoptat%20in%20sedinta%20Guvernului%20din%2011%20martie%202009.doc(15.12.2011);10 Conform art. 1225 N. C. civ., obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica,precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfelcum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale, Noul Cod civilfacand delimitarea fata de obiectul obligatiei (art. 1226), care consta in prestatia la care seangajeaza debitorul.11 S-a sustinut ca eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma aerorii, falsa prezentare existand fie asupra naturii actului ce se incheie (error in negotio),cand o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte are credinta gresitaca incheie un alt act juridic, fie asupra identitatii obiectului (error in corpore), cand o partecrede ca trateaza cu privire la un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun;in acest sens, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 152-153;193Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcazurile menţionate nemaifiind aplicabilă sancţiunea nulităţii absolutedeoarece actul este acum anulabil.Eroarea, ca viciu de consimţământ, era considerată ca falsareprezentare care cade asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului(error in substantiam) sau asupra persoanei cocontractante (error inpersonam) 12 . Acest tip de eroare nu împiedică formarea actului, ci doarfalsifică şi alterează voinţa astfel încât actul este anulabil (de exemplu, oparte cumpără un obiect din aramă, crezând că este din aur; o persoană,dorind să facă o donaţie unei anumite persoane, face, din eroare, donaţiaaltei persoane). Eroarea asupra substanţei sau asupra persoanei constituieviciu de consimţământ cu condiţia ca ea să fi constituit motivuldeterminant al încheierii actului juridic.Astfel, eroarea, ca viciu de consimţământ, este structurată diferitfaţă de vechea regelementare în contextul art. 1207 alin. (2) N. C. civ.,potrivit căruia eroarea este considerată esenţială în anumite cazuri pentrucare se poate cere anularea contractului: 1. când poartă asupra naturii sauobiectului contractului; 2. când poartă asupra identităţii obiectuluiprestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurăriconsiderate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fiîncheiat; 3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţia acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.Eroarea indiferentă este falsa reprezentare a unor împrejurări maiputin importante la încheierea actului juridic civil şi care nu afecteazăînsăşi valabilitatea actului (de exemplu, eroare asupra stării civile acumpărătorului, eroarea asupra solvabilităţii cocontractantului, eroareasupra calităţilor nesubstanţiale ale obiectului actului juridic etc.). Eroareaindiferentă (eroare uşoară) poate atrage cel mult o diminuare valorică aprestaţiei, însă poate rămâne şi fără nici o consecinţă juridică 13 . În acestsens, conform art. 1207 alin. (4) N. C. civ., eroarea care priveşte simplelemotive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prinvoinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.Dupa criteriul naturii realităţii fals reprezentate, se disting douătipuri de erori: eroarea de fapt, ca falsa reprezentare a unei situaţii de fapt laîncheierea actului juridic (care priveşte obiectul actului, valoarea,cocontractantul) şi eroarea de drept, ca falsa reprezentare a existenţei oriconţinutului unei norme de drept civil 14 . Cu titlu de noutate semnificativă12 O. Ungureanu. Drept civil. Introducere, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p . 167;13 G. Boroi, L. Stanciulescu, op. cit., p. 58;14 Gh. Beleiu, op. cit., p. 153;194Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...în privinţa viciilor de consimţământ, este reglementată expres eroarea dedrept; astfel, potrivit art. 1207 alin. (3) N. C. civ. eroarea de drept esteesenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivitvoinţei părţilor, pentru încheierea contractului, caz în care se va putea cereanularea contractului, cu excepţia dispoziţiilor legale accesibile şiprevizibile.La analiza erorii ca viciu de consimţământ trebuie avute în vedereşi dispoziţiile noi privind eroarea nescuzabilă (art. 1208 N. C. civ.), în sensulcă un contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtateroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile, iareroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibileşi previzibile, în conformitate cu principiile existente la nivelul C.E.D.O.În acelaşi timp, trebuie observat că eroarea asumată nu permite aplicareaanulării (art. 1209 N. C. civ.) deoarece eroarea poartă asupra unui elementcu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau,după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.Conform noii reglementări, consimţământul este viciat prin dolatunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperelefrauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în modfraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe carese cuvenea să i le dezvăluie (art. 1214 N. C. civ), cu menţiunea că partea alcărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului,chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.Dolul (viclenia) este definit ca acel viciu de consimţământ careconstă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene saudolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic pe care, încondiţiile reale, nu l-ar fi încheiat; astfel, dolul reprezintă o eroareprovocată 15 . Considerăm că definiţia dată de Noul Cod civil în cazuldolului acoperă, cu tilu de noutate, atât ipoteza vicierii consimţământuluila încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia; caargument în acest sens, spre deosebire de Codul civil anterior careprevedea că „fără aceste maşinaţii, cealaltã parte n-ar fi contractat”, înnoua definiţie se menţioează că partea se află în eroare din cauzamanoperelor frauduloase sau a omsiunilor frauduloase, de unde rezultăconcluzia că dolul poate detrmina vicierea consimţământului atât laîncheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia. O astfel deinterpretare poate ridica anumite probleme deoarece trebuie corelată cufaptul că existenţa unor cauze de nulitate trebuie apreciate în raport de15 Idem, p. 155;195Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmomentul încheierii contractului, fiind vorba de analiza unor condiţii lavaliditate la încheierea unui contract; astfel, din faptul că legiuitorul nu alimitat folosirea manoperelor dolosive la momentul încheirii contractuluipoate rezulta că pot dolul civil acoperă şi ipoteza unor manopere dolosivefolosite pe parcursul executării contractului, cu menţiunea ca acestemanopere trebuie avute în vedere de autor încă de la încheiereacontractului.Tăcerea poate fi constitutivă de dol, „dol prin reticenţă” (dolnegativ), când partea ascunde sau nu comunică cocontractantului oîmprejurare pe care acesta ar trebui să o cunoască înainte de încheiereacontractului. Dolul negativ vizează şi menţinerea sau întreţinerea uneierori pentru ca astfel să determine o persoană să încheie un act juridic 16 . Înprivinţa viciilor de consimţământ, noutăţile pe care le aduce Noul Codcivil sunt semnificative şi prin reglementarea expresă a dolului prinreticenţă 17 , existând astfel posibilitatea (care exista şi era recunoscută şipână acum, chiar în lipsa unei prevedei exprese) vicierii consimţământuluiprin omiterea, în mod fraudulos, de a informa pe contractant asupra unorîmprejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.Avându-se la bază distincţia din dreptul privat roman între dolusmalus (dol grav) şi dolus bonus (dolul uşor), după consecinţele asupravalabilităţii actului juridic, se deosebeşte între: dolul principal, care priveşteîmprejurări importante, determinante la incheierea actului juridic, atrăgândnulitatea relativă a actului, şi dolul incidental sau secundar, care vizeazăîmprejurari nedeterminante pentru încheierea actului juridic, care nu atragnevalabilitatea actului, putându-se cere, cel mult, o reducere a prestaţiei 18 .Dolul, ca viciu de consimţământ, presupune două elemente: unelement obiectiv, material, care constă în utilizarea de mijloace viclene(maşinaţiuni, şiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare, şi unelement subiectiv, intenţional, care constă în intenţia de a induce în eroareo persoană, pentru a o determina să încheie un act juridic civil 19 . Trebuie16 O. Ungureanu, A. Bacaci, C. Turianu, C. Jugastru. Principii si institutii de drept civil. Cursselectiv pentru licenta, Editura Rosetii, Bucuresti, 2002, p. 44;17 Se afirma ca sub aspectul elementului material noua reglementare acorda atentie nudoar faptului comisiv (actiunea, constand in folosirea de manopere frauduloase, de naturasa provoace eroarea), ci si faptului omisiv (atitudinea negativa, de a nu aduce lacunostinta celeilalte parti imprejurari care ar fi trebuit sa fie dezvaluite). A se vedeaC.S.M., Noul Cod Civil pe intelesul tuturor, op. cit., p. 3;18 G. Boroi, L. Stanciulescu, op. cit., p. 60;19 P. Trusca. Drept civil. Introducere in dreptul civi. Persoana fizica. Persoana juridica,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 131;196Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...menţionat că, în baza noii reglementări, poate fi vorba atât de o inducereîn eroare cât şi de o menţinere în eroare, în sensul că există dol atât laîncheierea contractului cât şi pe parcursul executării acestuia, cu uneleprobleme legate de aprecierea cauzelor de nulitate în raport de momentulîncheierii contractului.Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să îndeplineasca,cumulativ, anumite condiţii: să fie determinant pentru încheierea saupentru executarea actului juridic şi să provină de la cealaltă parte sau de lareprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi. Totuşi,condiţia ca dolul să fie determinant pentru încheierea actului juridictrebuie acum analizată pe baza dispoziţiei din art. 1214 alin. (2) N. C. civ.,potrivit căreia partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poatecere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fostesenţială, prin raportare la cazurile din art. 1207 în care eroarea esteesenţială, ceea ce înseamnă sfera dolului este mai largă. Conform art. 1214alin. (4) N. C. civ., dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă ca persoanacare invoca existenţa dolului, drept cauză de anulabilitate a actului juridiccivil, trebuie să-l dovedească. Dolul poate fi probat prin orice mijloc deproba, inclusiv martori sau prezumţii simple.Conceptul de dol din materie civilă descrie un comportament saumanopere frauduloase intenţionate destinate să determine un acord cuprivire la un contract, în timp ce noţiunea de dol nu este utilizată în acelaşimod în dreptul penal deoarece dolul penal este considerat ca uninstrument de măsură pentru instanţele penale cu scopul de a caracterizagradul de vinovăţie în cazul săvârşirii unei infracţiuni 20 .Dolul constituie un viciu de consimţământ şi atrage nulitatearelativa a actului numai atunci când prezintă o gravitate suficientă, adicaatunci când partea n-ar fi încheiat actul sau nu ar fi executat contractuldacă n-ar fi fost victima unor manevre viclene. Întrucât dolul are o naturăjuridică dublă, de viciu de consimţământ şi de faptă ilicită a autoruluimanoperelor dolosive, poate constitui temei atât pentru anularea actuluijuridic, cât şi pentru o acţiune în despăgubire. Dacă ne aflăm în prezenţadolului incident (secundar), victima nu va putea cere anularea actului (pecare oricum l-ar fi încheiat sau executat), ci eventual numai daune-interese.Dacă dolul principal întruneşte elementele constitutive ale prevăzute înart. 215 alin. (3) C. pen., atunci va fi antrenată sancţiunea penală (pentru20 V. Wester-Ouisse. Convention et juridiction pénale, Nantes,1999, p. 42, text in formatelectronic disponibil la http://droit.wester.ouisse.free.fr/pages/recherches_wo_2.htm(10.01.2012);197Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdolul civil care dobândeşte caracter penal) pentru înşelăciunea înconvenţii 21 .La infracţiunea de înşelăciune latura obiectivă se realizează printr-oactivitate de inducere în eroare, săvârşită prin prezentarea ca adevărată aunei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, şi astfelfăptuitorul îi creează persoanei vătămate o falsă reprezentare a realităţii,indiferent de mijloacele folosite în acest sens. Pentru înşelăciunea înconvenţii, spre deosebire de înşelăciunea în varianta tip din art. 215 alin.(1) C. pen, acţiunea de inducere în eroare este particularizată prin aceea căse realizează cu prilejul încheierii sau executării unui contract.Atât fapta de a prezenta „ca adevărată o faptă mincinoasă", adicăde a face să se creadă ca fiind existent ceva care în realitate nu există, cât şifapta de a „prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată", adică de a ascundeadevărul şi de a face să se creadă că nu există ceva care în realitate există 22 ,ca elemente cerute de norma de incriminare pentru infracţiunea deînşelăciune, se pot regăsi şi în conţinutul definiţiei dolului civil.În cazul infracţiunii de înşelăciune prezentarea frauduloasă,denaturată sau alterată a realităţii trebuie să fie aptă de a inspira încredereavictimei şi de a o induce în eroare, respectiv de a o menţine în eroareaprodusă anterior 23 , la fel ca în cazul dolului civil, unde există o eroareprovocată fie prin folosirea de manopere frauduloase fie prin omisiuneafrauduloasă de a informa pe contractant asupra unor împrejurări care ar fitrebui să-i fie aduse la cunoştinţă pentru existenţa unui consimţământvalabil exprimat.Termenul de eroare din art. 215 alin. (3) C. pen. păstrează înţelesuloriginar, din dreptul civil, al acestei instituţii numai când se referă lamenţinerea în eroare, cu prilejul încheierii contractelor, a unei părţicontractante, întrucât falsa reprezentare a unei situaţii de fapt în legăturăcu încheierea unui contract cunoscută numai de una din părţilecontractante, poate constitui o manoperă frauduloasă în sensuldispoziţiilor acestui articol deoarece această parte nu acţionează culoialitate în mod conştient. Expresia de „inducere în eroare" folosită înart. 215 alin. (3) C. pen. se apropie de înţelesul consacrat dolului în Codulcivil, ca eroare provocată, concretizată în totalitatea manoperelorfrauduloase (mincinoase) pe care una din părţi le întrebuinţează cu prilejul21 O. Ungureanu, op. cit., p. 181;22 I. Pascu, M. Gorunescu. Drept penal.Partea speciala, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008,p. 283;23 Gh. Nistoreanu, A. Boroi. Drept penal. Partea speciala, Editia a II-a, Editura All Beck,Bucuresti, 2002, p. 211;198Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...încheierii unui contract pentru a forma o falsă reprezentare asuprarealităţii a părţii contractante, cu caracter determinant în încheiereacontractelor 24 , cu posibilitatea de a acoperi şi ipoteza executăriicontractului, caz în care va exista caracterul determinant prin raportare laexecutarea contractului. Nu se poate susţine ca există astfel o distincţieevidentă între acţiunile de fraudare a voinţei unei părţi contractante ceintră sub incidenţa legi penale şi viciile de consimţământ consacrate prindreptul civil cu referire la dol.La infracţiunea de înşelăciune este necesar ca inducerea în eroaresă fi determinat luarea unei dispoziţii patrimoniale păgubitoare iar pentruexistenţa înşelăciunii în convenţii este necesar ca inducerea sau menţinereaîn eroare să se fi produs în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu arfi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, ceea ce înseamnăcă inducerea în eroare, respectiv menţinerea în eroare trebuie să fi avut uncaracter determinant.Se consideră necesar ca victima să fi încheiat sau să fi executatcontractul numai din cauza faptului că a fost indusă sau menţinută îneroare 25 . Astfel, inducerea sau menţinerea în eroare trebuie să fi avut unrol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executareacontractului în condiţiile stipulate. Dacă fără inducerea sau menţinerea îneroare a persoanei aceasta tot ar fi încheiat sau executat contractul,existenţa infracţiunii de înşelăciune este exclusă, chiar şi în situaţia în cares-ar constata ulterior că a avut de suferit prejudicii de pe urma aceluicontract 26 .Cerinţa legii penale a existenţei unui rol hotărâtor al inducerii saumenţinerii în eroare se suprapune cu una din condiţiile de existenţă a dolului,adică cu cerinţa privind caracterul său determinant. Spre deosebire dereglementare anterioară, în care se menţiona expres condiţia ca dolul să fifost determinant la încheierea contractului (deoarece fără acelemaşinaţiuni, este evident că cealaltă parte nu ar fi contractat), în art. 1214N. C. civ. nu mai este prevăzută în mod expres această condiţie, arătânduse,în schimb, în mod expres faptul că se poate cere anularea contractuluipentru dol chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială. Nuconsiderăm că lipsa unei cerinţe exprese privind caracterul determinant24 I. D. Romosan. Vinovatia in dreptul civil roman, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p. 51;25 T. Vasiliu, D. Pavel, G. Antoniu, D. Lucinescu, V. Papadopol, V. Ramureanu. CodulPenal R.S.R. Comentat şi adnotat. Partea specială, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1975, p. 321;26 O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 273;199Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEînseamnă că s-a renunţat la aceasta 27 , iar faptul că se poate cere anulareacontractului pentru dol chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fostesenţială are rolul de a arăta că sfera dolului, considerat ca eroareprovocată, nu este limitată la ipotezele expres prevăzute pentru ca eroareasă fie esenţială, dolul civil acoperind o sferă mai largă decât eroarea.Instanţa de judecată va aprecia în concret dacă elementul ascunssau prezentat eronat de către făptuitor a avut un caracter determinantpentru încheierea şi executarea contractului; efectele care decurg dinnatura şi esenţa contractului respectiv pot fi considerate ca fiind elementedeterminante (spre exemplu, preţul sau translaţia proprietăţii la contractulde vânzare-cumpărare, cuantumul chiriei şi caracteristicile imobiluluiînchiriat la contractul de locaţiune etc.) dar părţile pot considera şi alteelemene ca având un rol determinant pentru realizarea acordului de voinţăşi executarea obligaţiilor în condiţiile stabilite. 28În ceea ce priveşte dolul penal, în literatura de specialitate sesusţine că, în mare, sigura condiţie suprapusă dolului civil, pentru ca acestasă îmbrace un caracter penal, este satisfacerea gradului de pericol socialcerut de legea penală pentru ca fapta să fie infracţiune, iar în rest,elementele dolului civil comisiv se suprapun cu condiţiile generale aleînşelăciunii privită ca şi infracţiune 29 . Astfel, se arată că relei-credinţe dinplanul civil al raportului, îi corespunde intenţia calificată specificăînşelăciunii, iar mijloacelor viclene din planul civil (elementul obiectiv aldolului) le corespunde acţiunea de inducere sau menţinere în eroare (laturaobiectivă a înşelăciunii), intrând în sfera laturii obiective şi minciunaneînsoţită de mijloace externe 30 .27 Mentionam, fara a fi de acord opinia indicata, ca s-a afirmat ca o deosebire importantafata de vechiul Cod Civil este ca dolul poate determina anularea contractului indiferent deelementul asupra caruia poarta si indiferent daca elementul respectiv era determinant saunu pentru incheierea contractului; sub imperiul vechii reglementari, dolul nu ducea laanularea contractului decat in situatia in care era decisiv pentru incheierea contractului si,astfel, in cazul in care manopere dolosive intrebuintate determinau acceptarea de catrecealalta parte a unor clauze mai putin favorabile, nu se putea invoca nulitatea actuluijuridic incheiat, ci se puteau cere numai despagubiri. A se vedea C. Popa, R. Frangeti.Eroarea si dolul in Noul Cod Civil, 20 octombrie 2011, text in format electronic disponibil lahttp://www.juridice.ro/170590/eroarea-si-dolul-in-noul-cod-civil.html (25.11.2011);28 S. Bogdan. Drept penal. Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p.266-267;29 I. F. Pop. Dolul si obligatia de informare in contractele sinalagmatice, Revista Dreptulnr. 7/2002, p. 68;30 Idem, p. 69;200Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...S-a susţinut că, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune, se cereca înşelarea să fie rezultatul unor manopere dolosive, iar simpla reacredinţăa infractorului la încheierea sau executarea convenţiei nu poate fiun element component al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune înconvenţii 31 . Totuşi, într-o altă viziune, se consideră că reaua-credinţă estesuficientă pentru a îndeplini cerinţa textului art. 215 alin. (3) C pen. 32Dacă se face o analiză comparativă a definiţiei dolului, aşa cum afost ea consacrată în doctrina şi jurisprudenţa civilă, pe de o parte, şi textulde incriminare a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, pe de altă parte, seobservă că, cel puţin în ipoteza inducerii în eroare cu prilejul încheieriiunei convenţii, formularea este aproape identică 33 .Înşelăciunea în convenţii presupune existenţa unui raport decauzalitate directă şi necesară între acţiunea sau inacţiunea de inducere saumenţinere în eroare a unei persoane şi încheierea sau executareacontractului în condiţiile stipulate, ceea ce înseamnă că pentru existenţaînşelăciunii în convenţii este indispensabil ca inducerea sau menţinerea îneroare să se fi realizat în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fiîncheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate; per a contrario, înipoteza în care fără inducerea sau menţinerea în eroare a persoaneivătămate, aceasta tot ar fi încheiat sau executat contractul, nu poate existainfracţiunea de înşelăciune, chiar în situaţia în care s-ar fi produs unprejudiciu ca urmare a încheierii sau executării contractului 34 .Această condiţie a fost împrumutată din dreptul civil, din materiadolului, în care, practic, formularea este similară 35 . Dolul sau viclenia nueste altceva decât inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unormijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie sau săexecute un anumit contract. Rezultă că pentru a constitui viciu deconsimţământ, dolul presupune, printre altele, ca inducerea în eroare să fiedeterminantă pentru încheierea sau executarea actului juridic, condiţie careeste identică cu cea prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., pentruînşelăciunea în convenţii, pentru care este necesar ca mijloacele dolosive să31 Decizia penala nr. 396/1961 a Tribunalului Suprem in T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit.,vol. I, 1975, p. 322; Decizia penala nr. 396/1961 a Tribunalului Suprem in S. Bogdan,Drept penal, op. cit., p. 260;32 S. Bogdan, Drept penal, op. cit., p. 260;33 S. Bogdan. Inselaciune in conventii. Latura Obiectiva, Revista de drept penal nr. 3/1999, p.112;34 Gh. Mateut. Unele aspecte teoretice si practice prvind infractiunea de inselaciune, Revista Studiide drept romanesc nr. 3-4/1999, p. 366;35 Ibidem;201Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfi fost de aşa natură încât, în lipsa acestora, cealaltă parte nu ar ficontractat sau ar fi încheiat sau executat contractul în alte condiţii.Pentru delimitarea dintre dolul civil şi dolul specific infracţiunii deînşelăciune în convenţii, delimitare greu de realizat deoarece în ambeleexistă o atingere a voinţei părţii contractante care este indusă în eroare,trebuie avute în vedere gradaţiile în exercitarea manoperelor viclene carevor conduce la distincţia între manoperele viclene ca vicii deconsimţământ şi acţiunile frauduloase care capătă caracter penal 36 .Provocarea unei erori asupra necesităţii sau semnificaţiei actuluipentru care se dă consimţământul, asupra modului de intervenţie sauasupra rezultatului ori consecinţelor acestuia, generează ineficacitatea lui. 37În ceea ce priveşte efectele erorii asupra motivelor (asupracontraprestaţiei), s-a reţinut ca exemplu situaţia în care X îl determină peY să doneze sânge, inducându-1 în eroare cu privire la existenţa uneicontraprestaţii, spunându-i că pentru aceasta va primi suma de 50 euro.Înşelarea încrederii cu privire la existenţa unei contraprestaţii nu excludeexercitarea liberă (chiar dacă nu se poate vorbi despre o libertate deplină)conform reperelor normative, deoarece această încredere încontraprestaţie este protejată prin incriminarea înşelăciunii. Din aceastăperspectivă, fapta lui Y nu va putea fi catalogată drept o infracţiune contraintegrităţii corporale, ci doar drept înşelăciune, care se referă exact lasituaţiile în care există o inducere în eroare cu privire la contraprestaţiacorelativă unui act de dispoziţie. Se atrage atenţia, însă, că această înşelarea încrederii poate avea efecte penale doar în situaţia unui schimb de naturăpatrimonială (în exemplul dat, sângele ajunge să fie considerat un bun cuvaloarea economică) 38 .O problemă apreciată în literatura de specialitate neunitar priveştepotenţiala similitudine dintre dolul reticent şi infracţiunea de înşelăciunecomisă prin inacţiune (omisiune), opinia majoritară fiind în sensul că dolulreticent nu poate avea caracter penal, contrazisă de cei care susţin căreticenţa poate fi constitutivă de infracţiune 39 .36 I. D. Romosan, op. cit., p. 52;37 D. A. Serban. Viciile de consimtamant in dreptul penal, Caiete de drept penal nr. 1/2009, p.78;38 Idem, p. 79; Trebuie insa mentionat speta prezentata comporta anumite nuante legatede faptul ca existenta unui contract valabil este conditionata de indeplinirea conditiilorcu privire la obiect, in sensul ca acesta trebuie sa se afle in circuitul civil, conditiile care nueste indeplinita in ipoteza mentionata, in cazul care sangele este scos din circuitul civil.39 I. F. Pop, op.cit., p. 69-70;202Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...Inclusiv din perspectiva abordată în materie civilă, deşi se porneştede la ideea că dolul principal care întruneşte elementele constitutive aleprevăzute în art. 215 alin. (3) C. pen. poate antrena sancţiunea penală(pentru dolul penal) pentru înşelăciunea în convenţii, se consideră că acestlucru nu se poate susţine în cazul dolului prin reticenţă 40 , opinie pe care nuo considerăm întemeiată, pe baza argumentelor de mai jos.Pe de altă parte, există opinii exprimate în literatura de specialitatecare susţin că dispoziţia penală din art. 215 alin. (3) C. pen. acoperă şiipoteză dolului prin reticenţă în modalitatea menţinerii în eroare cu prilejulîncheierii unui contract 41 .Textul de incriminare din art. 215 alin. (3) C. pen., reglementândnu numai inducerea în eroare, ci şi menţinerea în eroare cu prilejulîncheierii sau executării unui contract, acoperă şi ipoteza dolului prinreticenţă, putând consta şi într-o inacţiune, cum ar fi, de exemplu,ascunderea ori necomunicarea celeilalte părţi a unei împrejurări esenţialecare ar fi trebuit cunoscută, cum ar fi preţul în cazul contractului devânzare-cumpărare, chiria în cazul contractului de locaţiune, titlul deproprietate, caracteristicile bunului etc. 42În cazul dolului prin reticenţă (tăcerea ca modalitate de viciere aconsimţământului) nu este vorba despre o eroare provocată ci, maidegrabă, despre o eroare menţinută. În principiu, obligaţia de a atrageatenţia cu privire la eroare există atunci când eroarea planează asupraunuia din elementele esenţiale ale valorii sociale (natura intervenţiei,rezultatul etc). Cel care cunoaşte existenţa erorii, iar în ciuda acestui faptacţionează folosind ca paravan consimţământul viciat, nu se putea sustragerăspunderii penale, ci, din contra, va răspunde pentru o infracţiuneintenţionată. În cazul unor schimburi de natura patrimonială, în situaţia încare agentul se foloseşte de acest consimţământ viciat, cunoscând, darneînlăturând eroarea în care se află cealaltă parte, agentul nu va puteainvoca beneficiul erorii invincibile în ceea ce-1 priveşte, cât timp prinipoteză el cunoştea eroarea pe care a şi menţinut-o. Mai mult, textul de laînşelăciunea în convenţii vorbeşte despre inducerea sau menţinerea în eroare,ceea ce ar putea sugera că în acest context, menţinerea în eroare areîntotdeauna semnificaţie penală. 4340 O. Ungureanu, op. cit., p. 181;41 S. Bogdan, Inselaciune in conventii, op. cit., p. 112;42 Gh. Mateut, op.cit., p. 367;43 D. A. Serban, op. cit., p. 82;203Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETotuşi, ar putea exista situaţii în care, deşi agentul cunoşteaeroarea, iar aceasta avea un caracter determinant, fapta de a nu o înlăturaşi mai mult uneori de a profita de aceasta să nu aibă un caracter reproşabil.Spre exemplu în situaţia în care X, colecţionar îi vinde lui Y un altcolecţionar de artă, un tablou despre care primul crede că este o copiedupă un tablou de Van Gogh. Cu prilejul analizei tabloului, Y îşi dă seamacă acesta este original, dar nu-i spune nimic lui X contractul fiindperfectat, preţul stabilit fiind unul derizoriu (raportat la valoarea de piaţă aoperei). Deşi, printr-o interpretare riguroasă a textului de la art. 215 alin.(3) C.pen., am putea vorbi despre o înşelăciune în convenţii în formamenţinerii în eroare cu prilejul încheierii contractului, tăcerea lui Y nu areun caracter reproşabil. Se susţine că, în cadrul raporturilor juridicepatrimoniale, obligaţia de a atrage atenţia sau de a releva adevărul nu poateopera decât în cazuri strict prevăzute de lege, tăcerea neavând un caracterreproşabil în cadrul unor asemenea tranzacţii 44 .În unele situaţii, absenţa consimţământului sau consimţământulviciat sunt elemente ale normei de incriminare şi implicit elemente dedelimitare între diferite infracţiuni. Dacă este luat în discuţieconsimţământul la un act de dispoziţie de natură patrimonială, în cazul încare acesta nu există vorbim despre furt, dacă acesta există, dar a fostobţinut prin inducerea în eroare, vom vorbi despre înşelăciune, iar dacăacest consimţământ a fost obţinut prin violenţe sau ameninţare vom aveatâlhărie (vorbim despre o luare prin fapta victimei), însă nu toate actele dedispoziţie afectate de un consimţământ viciat intră în sfera dreptuluipenal 45 .În practica judiciară şi doctrină s-a pus întrebarea dacă avem de-aface cu o remitere viciată în situaţia în care X trece de casă un pachet dedetergent cu un inel de logodnă anterior introdus în pachet, putând vorbidespre o înşelăciune sau ne confruntăm cu o luare neconsimţită, faptafiind încadrabilă la furt. S-a suţinut că fapta comisă constituie furt,neputându-se vorbi despre o remitere viciată a bunului. Nu existăînşelăciune cât timp actul de remitere al vânzătoarei s-a referit doar lapachetul de detergent, ea necunoscând ce se află în interiorul său.Remiterea viciată în sensul înşelăciunii există doar atunci când subiectulpasiv remite voluntar şi conştient un anumit obiect, fiind înşelat fie cuprivire la finalitatea actului de remitere (îl dă unei persoane pentru a fireparat care pretinde că este mecanic auto), fie cu privire la contraprestaţie44 Idem, p. 83;45 Idem, p. 85;204Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...(spre exemplu în cazul în care pachetului de detergent i-a fost aplicată oetichetă cu un preţ mai mic), dar în niciun caz cu privire la existenţamaterială a obiectului (cel care comite actul autopăgubitor trebuie să ştie lace renunţă) 46 .Astfel, în condiţiile în care pentru existenţa înşelăciunii înconvenţii se cere ca inducerea sau menţinerea în eroare să fie determinantăpentru încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate, sepoate afirma că, în dreptul penal, dolul, sau mai precis activitateafăptuitorului pe care o presupune o asemenea noţiune, este incriminatăprin dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. pen. 47 , acelaşi punct de vedere fiindsusţinut şi în doctrina interbelică 48 .În contextul în care sancţiunea în plan civil o reprezintădespăgubirile şi nulitatea relativă, iar în plan penal sancţiunea estepedeapsa, în literatura de specialitate s-a ridicat întrebarea dacă estefirească sancţionarea dolului cu nulitatea relativă în cazul în care el este şio infracţiune, susţinându-se că ar putea fi vorba de o necorelare a textelorlegale din planul dreptului civil cu cele din dreptul penal 49 . Fără săîmpărtăşim această opinie, menţionăm că se afirmă că, dacă se ţine seamade interesul ocrotit, atunci ar fi mai adecvată în acest caz sancţiuneanulităţii absolute, deoarece atunci când dolul intră în conţinutul uneiinfracţiuni, reprezintă un demers care este prohibit de norme imperativecare ocrotesc, aşa cum rezultă chiar din art. 1 C. pen., nu numai un interespersonal (al victimei), ci un interes colectiv (al întregii societăţi).S-a susţinut că 50 , strict în materia viciilor de consimţământ, planuldreptului civil se delimitează de cel al dreptului penal din perspectivafaptului că dacă în dreptul civil viciile nu au un efect distructiv ex radice,contractul nefiind nul, ci doar anulabil, în dreptul penal viciul carealterează consimţământul îşi produce acest efect distructiv ab initio. Cuprivire la această diferenţă există câteva obiecţii, în sensul că viciulafectează de la început contractul doar că pasivitatea părţii îndreptăţite săsolicite constatarea nulităţii relative a contractului până la prescrierea46 Ibidem;47 S. Bogdan, Inselaciune in conventii, op. cit., p. 112;48 R. P. Ramniceanu. Sanctiunile penale in relatiile contractuale, Pandectele romane, 1937,partea IV, p. 38;49 I. F. Pop, op. cit., p. 70;50 M. Polaino-Orts. Volenti non fit iniuria. Sobre la discutible distinción entre acuerdo yconsentimiento en Derecho penal, p. 7 (text in format electronic disponibil lahttp://www.unifr.ch/ddp1/derechopenal/anuario/an_2003_11.pdf), citat dupa D. A.Serban, op. cit., p. 73;205Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEacţiunii, reprezintă o confirmare, ratificare implicită cu efecte ex tunc,aceasta fiind eficace doar în dreptul civil nu şi în dreptul penal, unde seoperează cu teoria acţiunii (determinarea prezenţei sau absenţeielementelor constitutive ale infracţiunii se realizează raportat la momentulcomiterii actului de executare) 51 .Fără a exista o distincţie concretă care să poată fi făcută din punctde vedere tehnic prin elemente punctuale, nu se poate trasa o delimitareevidentă între acţiunile de fraudare a voinţei unei părţi contractante ceintră sub incidenţa legi penale şi viciile de consimţământ consacrate prindreptul civil cu referire la dol. Reglementarea din dreptul civil cu privire laviciile de consimţământ poate reprezenta pentru dreptul penal un punctde referinţă, în contextul unei unităţi conceptuale. Răspunderea penală acelui care săvârşeşte astfel de acte va fi raportată la poziţia subiectivă cuprivire la existenţa viciului de consimţământ în sensul că, dacă a cunoscuteroarea şi caracterul determinant al elementului asupra căreia aceastaplanează, va trebui să răspundă pentru o faptă intenţionată.ReferencesTratate, cursuri, monografii:Beleiu, G., (2007) Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiecteledreptului civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti,Bogdan, S., (2009) Drept penal. Partea speciala, Editura Universul Juridic,Bucuresti,Boroi, G., Stanciulescu, L., (2006) Drept civil. Curs selectiv pentru licenta,Editia a 3-a, Editura Hamangiu, Bucuresti,Diaconescu, G., (1997) Infractiunile in Codul penal roman, Editura OscarPrint, Bucuresti,Medeanu, T., (2006) Dreptul penal al afacerilor, Editura Lumina Lex,Bucuresti,Nistoreanu, Gh., Boroi, A., (2002) Drept penal. Partea speciala, Editia a II-a,Editura All Beck, Bucuresti,Pascu, I., Gorunescu, M., (2008) Drept penal.Partea speciala, EdituraHamangiu, Bucuresti,Romosan, I. D., (1999) Vinovatia in dreptul civil roman, Editura All Beck,Bucuresti,Vasiliu, T., Pavel, D., Antoniu, G., Lucinescu, D., Papadopol, V.Rămureanu, V., (1975) Codul Penal R.S.R. Comentat şi adnotat. Parteaspecială, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,51 D. A. Serban, op. cit., p. 74.206Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...Trusca, P., (2005) Drept civil. Introducere in dreptul civi. Persoana fizica. Persoanajuridica, Editura Universul Juridic, Bucuresti,Ungureanu, O., Bacaci, A., Turianu, C., Jugastru, C., (2002) Principii siinstitutii de drept civil. Curs selectiv pentru licenta, Editura Rosetii,Bucuresti,Ungureanu, O., (2007) Drept civil. Introducere, Editura C.H. Beck, Bucuresti.Studii şi articole ştiinţifice:Bogdan, S., (1999) Inselaciune in conventii. Latura Obiectiva, Revista dedrept penal nr. 3,Consiliul Superior al Magistraturii, (2011) Noul Cod Civil pe intelesultuturor. Incheierea contractului- conditii de fond, Proiectul „VinCodurile!”, text in format electronic disponibil lahttp://www.csm1909.ro/csm/linkuri/25_10_2011__44689_ro.pdf(20.11.2011);Dobrila, M. C., (2010) Consimtamantul viciat in cazul inselaciunii inconventii, Analele Stiintifice ale Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” dinIasi, seria Stiinte Juridice nr. 2, pp. 73-84, text in format electronicdisponibil la http://laws.uaic.ro/docs/pdf/articole/2010/volII/ 05.Mirela%20Carmen%20Dobrila.%20Consimtamantul%20viciat%20in%20cazul%20inselaciunii%20prin%20conventie.pdf (15.02.2012);Dobrila, M. C., (2010) Delimitare intre inselaciunea in conventii sicontractele incheiate prin vicierea consimtamantului, RevistaPerspective juridice nr. 2, Institutul National pentru Pregatirea siPerfectionarea Avocatilor, Centrul Teritorial Iasi, pp. 44-54;Mateut, Gh., (1999) Unele aspecte teoretice si practice prvind infractiuneade inselaciune, Revista Studii de drept romanesc, nr. 3-4,Pop, I. F., (2002) Dolul si obligatia de informare in contractelesinalagmatice, Revista Dreptul, nr. 7,Popa, C., Frangeti, R., (2011) Eroarea si dolul in Noul Cod Civil, 20octombrie 2011, text in format electronic disponibil lahttp://www.juridice.ro/170590/eroarea-si-dolul-in-noul-cod-civil.html(25.11.2011);Ramniceanu, R. P., (1937) Sanctiunile penale in relatiile contractuale,Pandectele romane, partea IV, p. 38;Serban, D. A., (2009) Viciile de consimtamant in dreptul penal, Caiete dedrept penal, nr. 1,Tamba, A., (2011) Leziunea in contextul noului cod civil. Catevaconsideratii, Revista Studia-Iurisprudentia, nr. 3, text in formatelectronic disponibil la http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=460 (10.01.2012);Wester-Ouisse, V., (1999) Convention et juridiction penale, Nantes, p. 42, textin format electronic disponibil la http://droit.wester.ouisse.free.fr/pages/recherches_wo_2.htm (10.01.2012);207Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICELegislaţie:Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr.511/2009, modificată prin Legea nr. 7/ 2011 şi rectificată, iarulterior republicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011;Expunere de motive Noul Cod civil, adoptat in sedinta Guvernului din 11martie 2009, p. 13, text in format electronic disponibil lahttp://www.just.ro/Portals/0/Coduri/Civil/Expunere%20de%20motive%20Cod%20civil%20-%20adoptat%20in%20sedinta%20Guvernului%20din%2011%20martie%202009.doc (15.12.2011).208Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Local Authonomy – The Fundamental Principle for theOrganization and Functioning of the Local PublicAdministration[Autonomia locală - principiu fundamental de organizare şifuncţionare a Administraţiei Publice Locale]Cristian DUMITRESCU 1AbstractLocal government refers collectively to administrative authorities over areas thatare smaller than a state. The term is used to contrast with offices at nation-state level,which are referred to as the central government, national government, or (whereappropriate) federal government. „Local government” only acts within powers delegatedto it by legislation or directives of the higher level of government and each country hassome kind of local government which will differ from those of other countries.Keywords:Local government, collectively, administrative authorities, nation-state level,central government.1 Lecturer Ph.D., Faculty of Law and Public Administration, „Hyperion” University,Bucharest, Email Address: cristiandumitrescu1981@gmail.com209Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICELa nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc şiinterese locale. Interesele publice ale unei colectivităţi, spune PaulNegulescu, nu au întotdeauna aceeaşi întindere, întrucât pot exista, aşacum am văzut, interese generale ale statului, dar şi interese ale unor judeţe,după cum pot exista şi interese ale unor comune sau a unei singurecomune.Prin administraţie publică locală se înţelege totalitatea organismelorstatului care sunt chemate să satisfacă interesele, care nu suntgenerale, ci privesc, în primul rând grupările omeneşti din localitate, şi carese caracterizează prin faptul că titularii cărora le este încredinţatăadministrarea acestor interese, nu deţin puterea de la autoritatea centrală,ci de la corpul electoral local, pe cale de alegere. Aceşti titulari sunt însă şiei sub controlul autorităţii centrale, reprezentată prin Guvern, care îşiexercită dreptul său de coordonare şi unitatea statului pe calea tuteleiadministrative.Henry Puget spune despre colectivităţile locale că sunt investite încadrul legii cu o veritabilă autonomie, limitată de un control adeseoridiscret al statului. Ele reprezintă, de obicei, o mare diversitate deorganizare.Prezenţa administraţei locale în sistemul nostru constituţional,contribuie şi pune în lumină, deopotrivă, trăsăturile definitorii, perene alestatului de drept, democraţia şi plurarismul societaţii româneşti.Administraţia publică locală nu mai este parte din administraţiastatului, ci o administraţie ,,autonomă” , cu ajutorul căreia cea a statului,aşa cum apreciază Marcel Prelot ,,co-administrează” problemele unităţiiadministrativ-teritoriale.În sfârşit, se poate spune că administraţia publică locală reprezintăo instituţie complexă, autonomă şi democratică, creată în scopul,,rezlovării treburilor locale” în favoarea cetăţenilor, de către autorităţilocale alese, sub supravegherea organelor puterii executive.Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă aleautorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, încadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parteimportantă a treburilor politice.Autonomia locală trebuie să răspundă nevoilor fiecărui european laoraş şi la sat, în regiunile centrale şi periferice şi peste graniţe. ConsiliulEuropei a recunoscut întotdeauna importanţa decisivă a democraţiei lanivel local şi regional 2 .2 Alexandru, Ioan; Cărăuşan, Mihaela, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, 2005210Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL AUTHONOMY – THE FUNDAMENTAL PRINCIPLE...Totodată autonomia locală nu înseamnă dreptul unei colectivităţide a se guverna singura în orice problemă, fără a ţine seama de raporturilecu colectivităţi similare sau situate la niveluri superioare, ori la centru.Colectivităţile locale sunt integrante material şi juridic statuluisuveran, care le asigură autonomia necesară gestionării treburilor lorspecifice, dar numai în măsura în care aceasta se integrează în ordineajuridică a statului.Principiul autonomiei locale nu este numai un concept teoretic şinu are un conţinut abstract. El are un suport material, care se exprimă prinacţiuni practice, concrete. Autonomia locală are drept fundamenteconomic baza patrimonială proprie pe care colectivităţile locale ogestionează ca un autentic proprietar, în condiţiile legii.Totodată acestui principiu îi sunt subordonate toate celelalteprincipii de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publicelocale, autonomia locală constituind chintesenţa acestora. Poate tocmai deaceea legiuitorul constituant român, precizând principiile pe care seîntemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, sereferă doar la principiul „autonomiei locale” , la cel al „descentralizării şideconcentrării serviciilor publice”.Trebuie subliniat faptul că principiul autonomiei locale reprezintă,practic, chintesenţa tuturor celorlalte principii.Autonomia locală este pusă în valoare şi prin principiul„eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale ” cu competenţămaterială generală în unităţile administrativ-teritoriale.Autonomia locală este pusă în valoare şi prin principiul„eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale” cu competenţămaterială generală în unităţile administrativ-teritoriale.Autonomia locală, cum s-a exprimat şi Anibal Teodorescu, înordinea evenimentelor istorice, este anterioară statului, ea păstrându-se carealitate socio-psihologică chiar şi atunci când puterea politică centrală aaplicat cele mai directe şi brutale mijloace de ,,guvernare locală “.Se spune că, cel puţin în spaţiul european, problemelor autonomieilocale li se acordă o importanţă mare în ceea ce priveşte menţinerea păciisociale şi a stabilităţii politice, pe de o parte, şi prefigurarea viitoareiorganizări politice a continentului, inclusiv într-un cadru constituţionalunic al viitoarelor state unite ale Europei, pe de altă parte.Această importonţă este cu atât mai mare dacă ne referim laasocierea care se face tot mai mult între autonomia locală şi rezolvareaproblemelor minorităţilor etnice, culturale sau lingvistice.211Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferences(2007) Administraţia publică locală, legislaţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti,Alexandru, I., Cărăuşan, I., Bucur, S., (2005) Drept administrativ, EdituraLumina Lex, Bucureşti,Bălan, C., (2008) Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei – suport de cursanul II, sem. I, Iaşi,Dumitrescu, C., (2011) Descentralizarea în administraţia publică, EdituraSitech, Craiova.Giurgiu, L., Zaharie, C. G., (2005) Drept administrativ – curs aprofundat,Editura ProUniversalis, Bucureşti,Manda, C., (2007) Drept admnistrativ, Tratat elementar, ediţia a IVa, EdituraLumina Lex, Bucureşti,Pavelescu, T., (2007) Drept administrativ român, ediţia a II-a revizuită şiadăugită, Editura ProUniversitaria, Bucureşti,Preda, M., Vasilescu, B., (2007) Drept adminstrativ, Partea specială, EdituraLumina Lex, Bucureşti,Santai, I., (2007) Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, EdituraRisoprint, Cluj,Voican, M., (2007) Principiile administraţiei publice. Principiul consultăriicetăţenilor, Editura Universitaria, Craiova,212Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Offence of Check Fraud - A Reason to PreventBusiness -Camelia Şerban MORĂREANU 1Raluca Diaconu ŞIMONESCU 2AbstractAccording to Art. 215, para. 4 of the Criminal Code, the cheque fraudoffence shall be the issuance of a cheque to a credit institution or a person, knowingthat, for its capitalization, there is no necessary provision or coverage, and the deed ofwithdrawing the provision after the issuance, in total or in part, or of prohibiting thedrawee from paying before the expiry of the submission term, for the purpose ofobtaining an unfair material advantage for itself or for another, if a damage was causedto the cheque holder.In judicial theory and practice, examining the features of the cheque as acommercial title to order including an abstract obligation to unconditionally pay anamount of money at sight, they noticed that some of its features are common to othertitles or commercial papers, such as bill of exchange and promissory note. Therefore,they have often thought if the lawmaker forgot to include them in the above mentionedtext or if they deliberately took into account only checques as payment tools. Startingfrom the analysis of the cheque fraud offence, we will set out at length the argumentsagainst the assimilation of the bill of exchange and the promissory note to a checque –as payment tool – considered by the text of Art. 215, para. 4 of the Criminal Code.We will also set out the different ways in which the courts have regarded thelegal status of the deed of checque kiting (issuing rubber checques), emphasizing theopinions expressed in the legal doctrine regarding such legal status.Keywords:economic offense, business, legal qualification.1 University Lecturer, Ph.D., University Piteşti, Judge, Pitesti Court,, E-mail:cameliamorareanu@yahoo.com2 Judge, Pitesti Court, Email Address: draluca08@yahoo.com213Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. The Analysis of the Crime of Check KitingCheck kiting is provided under Art. 215, para (4) of the CriminalCode; it can be perpetrated by one of the following alternative methods:- through the issue of a check on the drawee without having therequired provision or cover.- through the withdrawal of the provision, in full or in part, afterthe issue of the check.- through the deed of prohibiting the drawee to pay the checkbefore the expiry of the term provided for the presentation forpayment.Before going into detail and presenting each of these alternativemethods of committing the crime, a few specifications on the economicconcepts used in the text are required.The drawee is a person with a proxy or under an order fromanother person called drawer to execute the obligation to pay adetermined amount in favor of a third person called beneficiary whensuch payment is due at the mentioned location. In other words, thedrawee is the debtor of a person who may order the drawee to pay a debttowards a third party, who is the creditor of the drawee’s creditors.Analyzing the first method to perpetrate the crime, which refers tothe action of issuing the check, we retain that such method means bothfilling in the check, and handing it over to the beneficiary, as well as thehandover of a blank check - which contains the drawer’s signature and apart of the mentions provided by the check law. With respect to thenotions of provision and required cover, the lawmaker obviously tookinto consideration the monies that the drawer should have in his account.To retain this method to perpetrate the crime of fraud, the issuershould not have the required capital in his account or the amountrecorded on the check should exceed the whole or a portion of theamount that he has in his deposit with the drawee bank.With respect to the second method for perpetrating the crime,referring to the action of withdrawing, we consider, in accord with theopinion expressed in the specialty literature, that the drawer’s mereintention to withdraw his provision is not sufficient: it is necessary thatthe drawer should either withdraw effectively, in full or in part, the coverrequired by the check, or to otherwise dispose of the money required topay the check, for the purpose of causing damages to the check holder.Therefore, in order to retain the crime in this method, the cumulativesatisfaction of the following conditions is required:214Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...- the drawer’s provision should be equal to the amount on thecheck, because –if the provision exceeds the check value- thenthe drawer will be able to dispose of the surplus of availablecapital;- the withdrawal must be made prior to the expiry of the term forsubmission for payment, because the interdiction to withdraw theprovision or the cover after such term would be equivalent to ablocking of such liquidity;- it is necessary that the drawer should either withdraw effectively,in full or in part, the required cover, or to otherwise dispose ofthat amount.Referring to the third modality of committing the crime, which isrealized through the deed of prohibiting the drawee to pay the checkbefore the expiry of the term provided for submission for payment, wespecify that, according to Art. 29 of Check Law No. 59/1934 3 , “Thecheck shall be payable on sight. Any contrary stipulation shall be deemedas not written.” To retain the crime of check kiting by means of thismethod, it is essential that the deed of prohibiting the drawee to pay thecheck should occur prior to the expiry of the term provided forpresentation for payment.Examining the characteristics of the check as a complete, formaland promissory deed of commerce, which incorporates an abstractobligation to unconditionally pay an amount of money on sight, pleasenote that a series of such characteristics can also be found in the case ofother commercial deeds or papers – the bill of exchange and thepromissory note.The following question can be raised: was the non-inclusion ofsuch deeds or papers in the text of the law - Art. 215, para. (4) of theCriminal Code – an omission of the lawmaker, or were only checksdeliberately taken into account as payment instruments? We join themajority opinions expressed in the specialty literature, in stating that theregulation on checks cannot be extended to the other deeds.3 Law No. 59/1934 was amended by Law No. 394/1943, which was -in turn- repealed byLaw No. 18/1948. Other amendments of Law 59/1934 were brought by Law No.515/1946, GO No. 11/1993, Law No. 83/1994, GO No. 38/2008 and by Law No.127/2009.215Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE2. Controversial Aspects from the Doctrine and Caselaw withRegard to Check KitingSeveral opinions were formulated in the doctrine, as well as in thecaselaw with regard to the issue of checks without cover performed withthe beneficiary’s knowledge, with direct reference to the juridicalclassification of such a deed. The differences from caselaw were endedthrough the settlement by the High Court of Cassation and Justice of arecourse in the interest of law 4 , which established that:The deed of issuing a check on a credit institution or on a person,in full knowledge that the required provision or cover does not exist forthe capitalization of such check, as well as the deed of withdrawing, afterissue, the provision, in full or in part, or of prohibiting the drawee to payprior to the expiry of the presentation term, in order to obtain for oneselfor for another person, an unfair material benefit, if damage was caused tothe check holder, shall be construed as the crime of fraud provided byArt. 215 para. (4) of the Criminal Code.If the check beneficiary has knowledge, at the time of issue, thatthe available amount required to cover such check does not exist with thedrawee, then the deed shall be construed as the crime provided by Art. 84,para. (1) item 2 of Law No. 59/1934, as amended and supplemented.However, the crime of check kiting continues to raise multiplecontroversies in practice when the text of the law must be applied to aparticular situation.The courts of law retained numerous times the crime of fraudprovided by Art. 215 para. (4) of the Criminal Code, in concurrence withother crimes such as: the forgery of coins or other values [Art. 282 para.(1) and Art. 282 para. (2)], material forgery in official writs (Art. 288 of theCriminal Code), intellectual forgery (Art. 289), forgery in writs underprivate signature (Art. 290 of the Criminal Code) or the crime provided byArt. 84 para. (1) item 2 of Law No. 59/1934.With respect to the crime provided by Art. 282 para. (1) of theCriminal Code, when it is perpetrated on a “check", the followingspecifications need to be made. The forgery of coins having a “check” asits material object refers in fact to the check note, while the criminalactivity consists in forging the check form (note) by means of the twomethods (counterfeit or alteration) and nowise to the forgery by filling itwith amounts of money for which there is no cover. Article 282 para. (1)4 Decision No. IX of 2005 issued by the High Court of Cassation and Justice publishedin Official Gazette No. 123 of February 9, 2006.216Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...provides the penalty for the forgery of the check form, which implies theperformance of a check note under other conditions related to paper,inks, security elements, contents of the typed form, etc. The collocation“issued by the banking institution or by other credit institutions” used inArt. 282 means only the issue of the check form not filled-in; it indicatesthe origin of the form, which means that Art. 282 protects therelationships of authorized issue of check forms and of placing incirculation only of the authorized check forms. The objective side of thiscrime consists in the forgery of the check form on the occasion of itsmaterial realization or in the transformation of a check form in anothercheck form. If the criminal places in circulation the forged check form,the crime provided under Art. 282 para. (2) of the criminal Code shall bealso retained.The issue of a check on a person or credit institution with theintention to cause damage shall always be construed only as the crimeprovided under Art. 215 para. (4) and not another crime as well [Art. 282para. (1) or para. (2)], because the “issue” provided by Art. 215 para. (4)implies an issue in a juridical sense, i.e. the disguise of an obligation ofhonoring the check is created, unlike the other issue which is an issue in amaterial sense.The crime of fraud may be retained in concurrence with the crimeof coin forgery provided under Art. 282 para. (1) of the Criminal Codeonly in case a trader, after having forged a check form (by counterfeiting it– realizing from the very beginning a check note which imitates anauthentic note), fills in the check with an amount for which the requiredprovision or cover does not exist (we refer both to the case in which thetrader has opened an account with a bank, held check notes issued by thatbank, but –exhausting them- forges other notes, and to the case in whicha trader does not meet the above conditions, but forges a check noteidentical to an authentic check form with which it made contact one wayor another or which it even appropriated).In its practice, the supreme court decided5 that, in case that –atthe conclusion time of the contract - the check issued to pay for the goodsdid not meet the validity requirements provided by Art.1 din LawNo.59/1934, and did not have the stamp of the issuing business companyaffixed onto it, the provisions of Art. 215 para. (4) of the Criminal Codeare not applicable. Since, nevertheless, the check did not have the requiredcover, its use constitutes a fraudulent method of misleading the selling5 C.S.J., Criminal Section, Decision No. 632/2003 published on site: www.scj.ro .217Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEbusiness company, and the provisions of Art. 215, paras. (1), (2) and (3) ofthe Criminal Code are applicable to such deed.Also, in a solution given to a specific case,6 the Supreme Courtestablished that the provisions of Art. 215 para. (4) of the Criminal Codeare not applicable to the use in a business transaction of a check withoutcover and fraudulently obtained by the perpetrator. In such a case thedeed shall be construed as the fraud in agreements by fraudulent meansprovided under Art. 215 paras. (1), (2) and (3) of the same code. The samedecision mentions that the forgery of a check – according to theprovisions of Art. 282 of the Criminal Code – shall mean the invention oralteration of the printed check note, and not its being filled-in bymentioning an amount for which the required cover does not exist.If check notes are genuine and they were stolen from the personentitled to use such notes, and they were subsequently filled in withamounts of money for the procurement of goods, the crime of fraudprovided under Art. 215 paras. (1), (2) and (3) shall be retained inconcurrence with the crime of coin forgery provided under Art. 282 para.(1) of the Criminal Code and with the crime provided by Art. 282 para. (2)(placement into circulation)7.The interpretation of Art. 282 para. (1) of the Criminal Codereveals that the forgery of a check can also be made by alteration (changein the amount), after having been previously filled in with accurate data.For instance, the director of a business company issues a check on aperson, which has written on it an amount for which the required coverdoes not exist, but the actual business operation (e.g., a sale-purchasecontract for agricultural products) is made by the company’s deputydirector, who also has duties related to the issue of checks. The latterforges the check, changing the initial amount and introducing asignificantly higher amount, and –thus- deceiving the seller of agriculturalproducts into procuring a quantity significantly larger than the quantity forwhich the original amount had been written. In this case, there shall beundoubtedly a concurrence of crimes between paras. (2) and (3) underArt. 215 of the Criminal Code – fraud in agreements and the forgery ofcoins or other values provided under Art. 282 para. (1) of the CriminalCode86 C.S.J., Criminal Section, Decision No. 3748/2003 published on site www.scj.ro .7 T. Medeleanu, Consecinţele emiterii cecului de către persoane care nu au calitatea detitulari, R.D.C. No. 1/2005, pps.61-63.8 Al Boroi a.o., Drept penal al afacerilor, Editura CH Beck, Bucharest, 2011, p. 273.218Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...3. Controversial Aspects from the Doctrine and Caselaw withRegard to Check as “Collateral”In the business environment, an issue which also claims moreattention with respect to the establishment of criminal fault and to thejuridical classification of deeds is more and more frequently encountered.Since the basic trading rules and legal provisions are more andmore frequently breached, sale-purchase contracts contain clauses liable tobreach the special regime of the check within trading relationships. In thisway, that section of the contract which refers to payment terms containsprovisions like “at the time of signing the contract, the purchaser shallissue promissory notes or checks to guarantee the entire commercialvalue”. In this manner, the function of payment instrument whichdevolves upon the check is substituted by another function: that of creditor guarantee instrument.A creditor is regularly entitled to request the in-kind execution ofan obligation, and –when this can no longer be performed- to resort toother juridical methods meant to secure such obligation, namelycollaterals. The creditor’s collaterals shall mean all the technical means,extrinsic to the obligation relationship, which come to join suchrelationship, in order to contribute to the assurance of the actualexecution of the obligation, or to the creditor’s compensation in case anactual execution does not occur.Assimilating checks to guarantee instruments and the release ofblank checks may entail serious consequences, both civil, and criminal,onto the issuing person, the caselaw highlighting the following situations:a) The check is left as blank collateral, although the issuer does nothave the required provision.In case of the issuer’s criminal liability, the following questionraises: which text of law is applicable to the respective person: Art. 215para. (4) of the Criminal Code or Art. 84 para. (1) item 3 of Law No.59/1934, as amended and supplemented?Making a comparative analysis of the two texts, one finds that thematerial elements of the two crimes are identical in part. What sets themapart is only the fact that the existence of the crime of check kitingrequires that the actions composing the material element should beperpetrated for the purpose of obtaining for oneself or for anotherperson, an unfair material benefit and that their perpetration causes adamage to the check beneficiary.It is known that the issue of a check note implies the completionof a set of essential elements required by Art. 1, and by Art. 11 of Law219Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICENo. 59/1934. Without the completion of these elements, the check noteshall not be deemed as issued: therefore, a note does not produce anyjuridical effects when it is only signed and stamped; as such, it cannot be amisleading method in the sense provided under Art. 215 of the CriminalCode. Consequently, we consider that it is accurate to retain the crimerelated to the issue of checks as provided by Art. 84 para. (1) item 3 ofLaw No. 59/1934, for the reason that there is no excuse for the checkholder for having issued a check note in ignorance of the juridical natureof the check, which is a payment instrument, and not a method forguaranteeing one’s commercial obligations.As indicated in the juridical literature, the issue of a check shallmean the fact of filling in the check and handing it over to the beneficiary,as well as the handover of a blank check. From our point of view, withincommercial relationships, the valid use of a blank check is admittedfurther to the existence of a possibility to validate it by filling it at asubsequent time. The primary deficiency of acknowledging a blank checkis that the holder may break his initial agreements with the issuer, whilethe latter cannot produce any evidence in this respect. To avoid suchsituation, NBR Regulatory Framework recommends that, in case of ablank check, there should be a clause which contains the followingformula: “prior to payment, the holder shall fill in the check withoutexceeding the amount of…”, which mention shall limit the right of theblank check holder with respect to filling it in. 9b) The check was left as a collateral, signed, stamped and filled inby the issuer.In this case, the check holder exerts genuine pressure on theissuer, frequently informing the latter that, should the issuer fail to meetits contractual obligations, the check holder shall submit the check to thebank [for payment purposes];c) Introducing the check for payment may be followed bynotifying the competent judicial bodies. In this case, if the check issuerhad the intention to deceive, we consider that the provisions of Art. 215para. (4) of the Criminal Code shall apply, because –at the time when thecheck was issued- the issuer who did not have the required provision tooka risk, i.e. that the beneficiary –ascertaining that the required provision9 A. Bănărescu, Emiterea de cecuri fără acoperire, R.D.P. No. 2/2003, pps.110-113.220Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...does not exist- should submit the check to criminal prosecution bodiesand should request his punishment. 10d) What if the check beneficiary was aware of the lack of provisionfrom the very beginning, can he still be considered deceived?According to the principle regarding the freedom of the juridicalact, the parties may conclude any civil juridical act and they may give tothe respective act whatever content they may desire. As long as the checkbeneficiary accepted the contractual terms, respectively the receipt of acheck note as a collateral signed and filled in by the issuer in the absenceof cash in the account, the beneficiary can no longer claim that he wasdeceived by his co-contractor. We appreciate that the incident cannot betransferred in the criminal field as long as, since the beginning, the checkbeneficiary accepted the possibility to face the issuer’s insolvency. Inconsideration of this situation, two more frequent situations can be largelyidentified in the current practice, namely:a) The deed perpetrated by a person – an authorizedrepresentative of an economic agent- which issues a check for thepromissory payment of the goods delivered by another economic agent(injured party), and which does not have, at that time, the requiredprovision, in the account opened with the banking institution onto whichthe check was drawn or which withdraws the cash, until the submissionfor payment of the respective check. In this situation, we are dealing withthe crime of fraud incriminated by the provisions of Art. 215 paras. (3)and (4) of the current Criminal Code. This is the typical case of the activesubject of the crime of check kiting, who –acting from the start in an10 In a specific case, it was retained that the defendant, twice during the perpetration ofthe same criminal resolution, procured goods from a business company and issued twochecks, being aware that he did not have the provision required for covering the price.The evidence revealed that the administrator of the supplying business company wasaware at the time when the checks were issued that such checks had not cover, andaccepted to receive them as collateral, agreeing to submit such checks to the bank afterone month, when, according to the defendant’s statements, the bank account shall havebeen replenished. On the very day when the checks were submitted to the bank forpayment, the defendant withdrew, however, almost all the money he had in that account;in this way, proof was made of his misleading intention and of the perpetration of thecrime provided by Art. 215 paras. (2) and (4) of the Criminal Code, in the variantaccording to which the provision was withdrawn after the checks were issued. Duringthe judgment, a debate took place regarding the legal classification under the crimeprovided by Art. 84 para. (1) item 2 of Check Law No. 59/1934; however, this solutioncannot be accepted, because the defendant’s intention to deceive the injured party can beclearly noticed.221Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEexpress manner to fraud the interests of the check beneficiary, supplier ofthe goods or services paid in this manner- aims at obtaining an unlawfulprofit which he is aware, also from the start, that he will be unable to pay,both at the time when the check is issued, and at any other time, expresslystipulated in an eventual convention of the parties. In such a situation, weare undoubtedly dealing with a material deed, of result, more specificallywith a version of the crime of fraud – check kiting. We mention that weare dealing here with the issue of a check (without a pecuniary cover),which includes from the beginning all the formal elements imposed byArts. 1 and 11 of Law No. 59/1934 (the name of check, the order to pay acertain amount of money, the drawee’s name the payment location, theissue place and time, and the drawer’s signature).b) In another method – even more frequently encountered in thebusiness environment – criminals leave, regularly after the payment of asmall down-payment, the so-called “blank” checks, in the idea to notmake a proper payment, but to establish a “guarantee”, in view of asubsequent release of the contracted debt, through the payment of thecash equivalent of the goods and services.Conceptually speaking, “blank checks", as well as the checkshaving an unreal date (or which does not correspond to the time of theirissue) can be subsumed to a category of deeds of commerce erraticallyissued in strictly formal terms, being defined as such under the provisionsof Art. 84, para. (1), item 3 of Law No. 59/1934. Such checks are:- checks bearing only the drawee’s name, the stamp of the drawercompany and the drawer’s signature, but missing other essentialelements – according to the provisions of Art. 1 paras. (2) and (5)of Law No. 59/1934, as amended and supplemented, such as: theissue date and the particular amount (“a specific amount", asworded by the lawmaker during the inter-war period) which is tobe paid by means of a banking institution..- the check mentioned a date other than the real date, respectivelya date subsequent to the time of its effective issue and whichrepresents, in fact, a deadline, until which, in the hope that thenecessary cash shall be generated, the payment function of therespective instrument is practically (and unlawfully) suspended.A note should be made that, in spite of such incomplete orirregular forms, the commercial deeds thus issued produce, in relation tothe person of the payment beneficiaries, juridical effects identical to the222Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...effects produced by formally complete checks, by the effect of law (Art. 3,last paragraph of Law No. 59/1934, as amended and supplemented).When subjected to investigations, after the payment of suchchecks is declined, the respective criminals most frequently use thedefense concerning the negotiations conducted with the suppliers, beforeleaving such checks as “collaterals” – which thing is accepted in reality bythe suppliers’ representatives for economic, conjuncture-related reasons,in order to make sure that their goods are rhythmically sold. This type ofagreements is made, certainly, in the idea of a future release, through acash payment, of the debts thus contracted. When the terms for such adhocconventions are long overdue, the representatives of the accountingdepartments within those companies which received such formallyincomplete deeds of value simply fill-in those checks with the updatedinformation and with the due amounts; the payment of such checks isthen declined by banks, for the reason that there is not enough cash in therelated accounts.In these situations, we deem that the existence of the crimeprovided and punished by Art. 215 paras. (3) and (4) of the Criminal Codecan no longer be maintained. The checks left under these circumstances,formally incomplete or, eventually, dated with an unreal date, particularlyplay the role of collateral for a future cash payment. This certainly impliesthat, at the time when those check notes are actually issued, the provisionrequired for the extinguishment of the supplier’s receivables does notexist, because this entire procedure, aiming at the postponement of thepayment up to a certain time limit, would not make any sense otherwise.In such a case, the existence of an implicit or even explicitagreement of the parties eventually transfers to the supplier the riskrelated to incurring any potential damages, and the assumption that suchsuppliers might be deceived is excluded.The agreement of will, made more or less explicitly, on postponingthe payment clearly indicates the suppliers’ perception of the fact that theissuers of those checks are temporarily experiencing a lack of sufficientcash; it also makes inapplicable the provisions of Art. 215, paras. (3) and(4) of the Criminal Code, which incriminate a result-related material deed.We consider that the Romanian lawmaker itself offered in 1934 asettlement of the matter by means of a special juridical classification (as aperil-related deed) – that provided under Art. 84 para. (1) item 3 of theCheck Law, which punishes the issue of a check bearing a false date (otherthan the issue date) or missing one of the essential elements indicated inparagraphs (1), (2), (3) and (5) of Art. 1, as well as under Art. 11 of the223Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsame law. In this way, such crime is punished from a criminal point ofview, in an automatic manner, not related to the generation of a damage –all the more that, unlike Art. 215 of the Criminal Code, and unlike item 2under Art. 84 of Law No. 59/1934, item 3 of Article 84 no longer refersto the concept of available funds or provision, but only to the placementin circulation of a deed named “check" failing to meet, in strictly formalterms, certain requirements which are imperatively stated by a special law.Through the specific nature of the criminal acts incriminated ineach of the two standard variants, at items 2 and 3 under Art. 84 of theCheck Law, we may deal, as applicable, either with the case of theformally complete issue of a check note, lacking the pecuniary cover in therelated account, or with the case of a so-called “blank check” (formallyincomplete) or of a check bearing a false date for which the issue relatedto the previous existence of a provision can no longer be raised.The issue regarding the conclusion, in practice, of an agreement ofwill between the parties, by leaving a check note belonging to the secondcategory “as collateral”, has no juridical relevance in terms of maintainingthe crime provided and punished by Art. 84 item 3 of Law No. 59/1934,which subsists in such a case as a peril-related deed. This happens becausethe parties may not change the law through their will. More accuratelystated, admitting the fact that, in such a case, a so-called fraud could nolonger be claimed from the check drawer, it cannot be, thus, admitted thatthe drawer and the beneficiary mutually agreed to change or suspend theessential function of the valuable deed of commerce that is formallynamed check, which is and remains a payment instrument, any eventualfunction of lending instrument being lawfully excluded. 11Check kiting also raises problems with regard to the perpetrationtime.In the caselaw, fraud is considered to occur at the time when thedamage is caused, and not at the time when the injured party is misled.We consider that the fraud under analysis is perpetrated when thecheck is issued (handed over), in full awareness of the fact that the coverrequired by its capitalization does not exist.The problem concerning the existence of the crime and the timeof its perpetration is quite clear when the check is issued without apayment term (it may be submitted for collection purposes on the verysame day), while the issuer has no available funds in his account. If, underthese conditions, the injured party makes a delayed collection of the11 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All, Bucharest, 1996, p.502.224Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE OFFENCE OF CHECK FRAUD...check, and –by the time when the check is submitted to the bank forcollection purposes- the perpetrator receives an amount of money fromone of its debtors so that the check can be collected, we consider that thecrime of fraud exists even under the described conditions. The crime wasperpetrated as early as from the time when the transaction was made andthe check was issued, knowing that the cover required for its capitalizationdid not exist. The fact that the injured party was able to collect the moneyis just a random occurrence. He could very well go to the bank earlier tocollect the check and then there would have been no doubt whatsoeverregarding the perpetration of crime, because the available funds did notexist 12 .The perpetration of crime does not necessarily have to be relatedto the occurrence of damage in a material sense. In general, this crime isperpetrated within the conclusion and performance of sale-purchasecontracts. Under such contracts, the transfer of title occurs when theparties agree and the goods are delivered. Or, if the parties agreed, theperpetrator taking over the goods and handing over to its co-contractor acheck for which there is no required cover, we consider that the crime isperpetrated, and damage is implicitly caused also at the respective time.ConclusionExamining the characteristics of the check as a deed of commerce,which incorporates an abstract obligation to unconditionally pay anamount of money on sight, please note that, although a series of suchcharacteristics can also be found in the case of the bill of exchange and ofthe promissory note – as such were regulated under Law No. 58/1934, weconsider that, since criminal regulations have a strict interpretation, theycannot extend also to these two deeds. The special juridical object of thecrime of check kiting cannot be extrapolated to the bill of exchange andto the promissory note. A sine die regulation of these two deeds is notdesirable, all the more obvious is the concern of the lawmaker during theinter-war period, only with respect to checks, proof standing theincriminating provisions of Law No. 59/1934 and their complete absencefrom Law No. 58/1934 on the bill of exchange and promissory note.12 Al Boroi a.o., Drept penal al afacerilor, Editura CH Beck, Bucharest, 2011, p. 283.According to the author, the previously given explanations are valid also for the situationwhen a check is issued under a term, and the check holder appears to collect such checkafter the term provided in the check contents was due.225Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferencesTreaties, coursesBoroi, Al.,(2011) Drept penal al afacerilor, Editura CH Beck, Bucharest,Cărpenaru, St. D., (1996) Drept comercial român, Editura All, Bucharest,Scientific ArticlesBănărescu, A., (2003) Emiterea de cecuri fără acoperire, R.D.P. No. 2,Medeleanu, T., (2005) Consecinţele emiterii cecului de către persoane carenu au calitatea de titulari, R.D.C. No. 1.LegislationLaw No. 59/1934Law No. 83/1994The case lawC.S.J., Criminal Section, Decision No. 632/2003 published on site:www.scj.ro .C.S.J., Criminal Section, Decision No. 3748/2003 published on sitewww.scj.ro .Decision No. IX of 2005 issued by the High Court of Cassation andJustice.226Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

European and International Marks on the FamilyViolence[Semne europene şi internaţionale cu privire la violenţa înfamilie]Lavinia Mihaela VLĂDILĂ 1AbstractThe adoption in Romania of the Law no. 217/2003 regarding the familyviolence was the result of a broader process that has been done in several Europeancountries. Beyond the manifest need to do something at the legislative level, in order tostop this phenomenon, the law was also the fruit of the accession of Romania to theeuropean area of Justice, as well as the ratification of international conventionsregarding the aggression whose victims are primarily women and children.In the conditon of what the advertising space was recently occupied by adisturbing news about the killing of two women and wounding seriously four other, ongrounds of jealousy, it is necessary to amend the existing law. This time the action wasprompt and in line with European regulations.On the latter we will lean out the study, and in particular, on the correlationbetween national legislation and the European one.Keywords:family violence, the violence against women, physical violence, verbal violence,order of protection.1 Ph. D. Lecturer, University Valahia of Târgovişte, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences and the Department of Distance Learning and Continuing Training, E-mail:laviniavladila@yahoo.com227Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEI. IntroducereProblematica violenţei de gen, este una de strictă actualitate,apărând în lumina legislativelor naţionale şi europene ori internaţionale,abia după anii 90. Deşi chestiunea a suportat discuţii încă din anii 1960-1970, măsuri eficiente de combatere a fenomenului, inclusiv prin mijloacelegislative nu au fost luate decât, aşa cum arătam deja, abia la finalulsecolului trecut. Paşi mărunţi, dar siguri au fost făcuţi, mai întâi pentru aafla natura acestui fenomen, cauzele sale. Evaluând statisticile mai vechisau mai noi, a rezultat, fără ca aceasta să fie o surpriză, că deşi vorbim celmai adesea, cel puţin în spaţiul juridic românesc, despre violenţa în familiesau violenţa domestică, ea este într-o proporţie îngrijorătoare îndreptată,de fapt, asupra persoanelor care prezintă un anumit dezavantaj saudependenţă, faţă de agresor, în special, asupra femeilor, copiilor, bătrânilorşi a persoanelor cu handicap. Într-o statistică din Spania, ţară având o cotăridicată a violenţei asupra femeii, s-a constat că doar 10% dintre violenţeleîn cuplu, au ca autori femeile, iar din acest procentaj, jumătate din violenţafeminină este pur reactivă, adică de apărare sau de respingere. De aceea, aafirma că într-un cuplu, violenţele sunt bipolare, este, cel puţin, oprovocare ridicolă 2 .Relativ la natura şi cauzele violenţelor în cuplu, tinde să secontureze opinia potrivit căreia, violenţa asupra femeii nu rezidă, în primulrând pe motive de sex, ca urmare a superiorităţii fizice a bărbatului asuprafemeii, ci mai degrabă ea este rezultatul unor forme insidioase saumanifeste de discriminare 3 , ce are la bază o prejudecată, şi anume, statul socialinferior al femeii, comparativ cu cel al bărbatului 4 . De asemenea, ea este o relaţiede putere, care arată, în mod paradoxal, tocmai lipsa de putere pe anumiteniveluri a celui care o manifestă, un mijloc de a accede la ea 5 . Într-unstudiu asupra Legii spaniole nr. 1/2004 privind violenţa supra femeilor2 L. Arroyo Zapatero, Dreptul penal spaniol şi violenţa în cuplu¸ în Revista de Dreptpenal, nr. 3/2008, pp. 205-206.3 În cauza Opuz versus Turcia nr. 33401/2002, în care s-a pronunţat hotărârea la09.06.2009, C.E.D.O. a arătat că violenţa împotriva femeilor este considerată o formă dediscriminare care încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în corelaţie cupasivitatea şi ineficienţa măsurilor luate de statul turc în a stopa şi sancţiona violenţadomestică, în general, şi asupra mamei reclamantei, decedată ca urmare a acestora, înciuda unor repetate plângeri adresate poliţiei, în special. Hotărâre publicată pe site-uloficial al CEDO http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/search.asp?skin=hudoc-en.4 O. Mastacan, Violenţa în familie. Aspecte teoretice şi practice¸ Ed. Valahia UniversityPress, Târgovişte, 2005, p. 9.5 Ibidem, p. 11.228Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...dintr-o perspectivă de gen, autoarea María Luisa Maqueda Abreu,consideră în acelaşi spirit menţionat mai-sus, că violenţa împotriva femeinu se basează pe superioritatea fizică a bărbatului faţă de femeie, ci peaspecte de natură cultural istorică, adică pe structura patriarhală a societăţiiale căror origini se pierd în negura timpului 6 . În baza acestei construcţiisociale, fiecărui gen i s-au adăugat de-a lungul timpul o serie de simboluri,în funcţie de care atât bărbaţii, cât şi femeile şi-au asumat rolurile şiidentităţile ce au rezultat din acestea.În actualitate, analizând legătura dintre formele de discriminare şiprincipiul egalităţii, s-a pus problema dacă incriminând în mod specialviolenţa asupra femeii, egalitatea dintre sexe este astfel ştirbită, sau neaflăm, eventual, în faţa unei discriminări pozitive. Răspunsul cel maipotrivit situaţiei în discuţie a fost acela potrivit căruia, principiulnediscriminării reprezintă o măsură adiacentă ce completează protecţiatuturor cetăţenilor pentru ca aceştia să se bucure de deplinătateadrepturilor lor civile şi politice, atunci când principiul egalităţii nu oferăastfel de mijloace, întâlnindu-şi propriile limite 7 . De altfel, legătura dintrecombaterea inegalităilor dintre femei şi bărbaţi şi violenţa împotrivafemeii, a fost subliniată şi în preambulul Convenţiei Consiliului Europeiprivind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţeidomestice 8 , textul considerând realizarea egalităţii de jure şi de facto întrebărbaţi şi femei, drept cheia prevenirii violenţei de gen.Pornind de la aceste perspective, am sesizat în cursul cercetăriipentru documentarea de faţă, că pentru cetăţenii europeni a fost mai uşorde parcurs drumul spre constatarea stării, - (sau să spunem mai binestărilor ?) - de inegalitate dintre bărbat şi femeie, pe multiplele saleniveluri, decât să scoată la suprafaţă chestiunea delicată a violenţelor6 M. L. Maqueda Abreu, La violencia de género, entre el concepto jurídico y la realidadsocial¸ în Revista Electrónica de Ciencia Penal y Criminología, no. 08-02/2006, p. 02:2.7 P. Laurenzo Copello, La violencia de género en la ley integral. Valoración políticocriminal,în Revista Electrónica de Ciencia Penal y Criminología, no. 07-08/2005, p.08:11. În acelaşi sens a se vedea şi expunerea de motive a Legii spaniole nr. 1/2004,privind măsurile de protecţie integrală împotriva violenţei de gen, unde se arată că:”Instituţiile publice nu pot fi străine violenţei de gen, care reprezintă unul dintre atacurilecele mai flagrante asupra drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea, egalitatea, viaţa,securitatea şi nondiscriminarea, proclamate de Constituţia noastră (Constituţia spaniolă,n.n.)”.8 Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotrivafemeilor şi a violenţei domestice a fost adoptată de către Consiliul Europei la Istanbul îndata de 11.05.2011; textul integral pe site-ul oficial al Consiliului Europeihttp://www.conventions.coe.int/Treaty/Commun/ListeTraites.asp?CM=8&CL=ENG .229Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEintrafamiliale, şi în special, a celor de gen. De aceea, vom dedica încontinuare, într-o prezentare rezumativă, atenţia chestiunii demersuriloreuropene făcute pentru a promova egalitatea de şanse dintre bărbaţi şifemei.II. Egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei la nivel european şinaţionalÎn cadrul UE a fost desfăşurate numeroase politici, programe şi s-au adoptat o serie de directive şi de regulamente în sprijinul asumăriiplenare de către statele membre şi de către cetăţenii comunitari, în special,a ideii egalităţii de şanse dintre bărbaţi şi femei. În ciuda acestor progrese,într-un raport realizat de către Comisia Europeană şi supus atenţieicelorlalte instituţii europene (Consiliu, Parlamentul European, ComitetulEconomic şi Social European şi Comitetul Regiunilor) la finalul anului2008, se arată că inegalităţile mai persistă încă în mai multe domenii, ”iarprogresele realizate - îndeosebi în contextul globalizării şi al schimbărilor demografice -au dat naştere unor noi provocări cărora trebuie să li se facă faţă pentru a atingeobiectivul privind egalitatea între femei şi bărbaţi” 9 .Potrivit cu intenţiile sale şi cu întregul demers anterior, ComisiaEuropeană preconisează şase axe de acţiune în domeniul politicii privindegalitatea de şanse între cele două sexe, şi anume:1. Independenţa economică egală pentru femei şi bărbaţi;2. Concilierea vieţii private cu cea profesională;3. Reprezentare egală în procesul de luare a deciziilor;4. Eradicarea oricărei forme de violenţă bazată pe gen;5. Eliminarea stereotipurilor de gen şi6. Promovarea egalităţii de gen în cadrul politicilor externe şi dedezvoltare.Cinci din şase domenii sunt de altfel, acelea în care diferenţeledintre cele două sexe sunt cele mai pregnante, reprezentând totodatăfactori ce sprijină violenţa împotriva femeilor.1.a. În opinia Comisiei Europene, pentru a da femeilor o cât maimare independenţă economică, este nevoie ca acestea să participe cât maimult pe piaţa muncii. Într-un alt studiu 10 efectuat tot de Comisie, asupra9 Raport intermediar privind stadiul de avansare al foii de parcurs pentru egalitatea întrefemei şi bărbaţi (2006-2010), a Comisiei Europene din 26.11.2008, pe site-ul oficial alComisiei Europene, http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/genderviolence/index_en.htm.10 Special Eurobarometru, Gender equality in the EU in 2009, raport al ComisieiEuropene, p. 8, pe site-ul oficial al acesteia http://ec.europa.eu/justice/genderequality/gender-violence/index_en.htm.230Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...Egalităţii de gen în UE în anul 2009, s-a constat că dintre respondenţi,aproximativ 18% consideră că cele mai multe dintre discriminările pe bazăde gen, le suportă femeile în cadrul societăţii în general, ceea ce vine săconsolideze opinia noastră susţinută anterior în cadrul introducerii la aceststudiu, urmat îndeaproape de inegalităţile produce la locul de muncă, cu unsemnificativ procent de 15%, restul între 11 şi 9% dintre discriminăriproducându-se în educaţie, la nivelul participării la viaţa politică sau alasigurării sănătăţii.Acest procent al discriminării femeii la locul de muncă înseamnănu numai salarii mai mici pentru o muncă egală cu a bărbaţilor, ci mai ales,se relevă prin prezenţa preponderentă a femeilor în sectoarele de activitatecel mai slab remunerate sau în ocupaţiile cele mai de jos, precum şi înexistenţa unor condiţii de muncă mai precare pentru femei, în comparaţiecu bărbaţi.În sprijinul diminuării acestor diferenţe la locul de muncă, au fostadoptate la nivelul UE încă din anii 70, şi apoi şi în anii următori, o seriede directive, cu caracter egalitarist, cum ar fi Directiva 75/117/CE privindegalitatea de remuneraţie între femei şi bărbaţi 11 , Directiva 76/207/CEprivind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament întrebărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, laformarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă 12 ,Directiva nr. 79/7/CE privind aplicarea treptată a principiului egalităţii detratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale 13 , Directiva97/80/CE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive desex 14 şi Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoareaegalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocupareaforţei de muncă 15 .11 Directiva 75/117/CE privind egalitatea de remuneraţie între femei şi bărbaţi, din10.02.1975, publicată în J.O. L 45/19.02.1975.12 Directiva 76/207/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratamentîntre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi lapromovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă, din 09.02.1976, publicată înJ.O. L 39/14.02.1976.13 Directiva nr. 79/7/CE privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratamentîntre bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale, din 19.12.1978, publicată în J.O. L6/10.01.1979.14 Directiva 97/80/CE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive desex, din 15.12.1997, publicată în J.O. L 14/20.01.1998.15 Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii detratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, din27.11.2000, publicată în J.O. L 303/02.12.2000.231Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEDintre documentele europene de dată mai recentă am aminti şiunele cu caracter declarativ, cum ar fi de exemplu, Manual privind integrareaegalităţii între femei şi bărbaţi în cadrul politicilor privind ocuparea forţei de muncă 16 ,ce a fost foarte bine primit de către statele membre. De asemenea, un altpas important în reducerea acestui tip de discriminare a fost adoptareaRegulamentului (CE) 800/2008 de declarare a anumitor ajutoarecompatibile cu piaţa comună 17 , care se aplică, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c), şifemeilor antreprenor care creează un IMM pentru prima dată. În preambululregulamentului menţionat se arată că ajutoarele pentru femeile antreprenorcare îşi creează pentru prima dată o mică întreprindere (în continuareIMM-uri) pot determina un impact important asupra concurenţei pe piaţarelevantă, putând avea un efect structural pozitiv asupra mediului. Deaceea, deşi încurajate acest tip de ajutoare, Comisia a stabilit şi o limită încare ele pot fi acordate. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 16,IMM-urile create de femeile antreprenor, cărora li se aplică regulamentulîn dicuţie, beneficiază de o sumă de cel mult 1 milion de Euro/IMM, ce sedistribuie anual în cote de 33%, din care 15% va fi afectată suportării unorcosturi eligibile în primii 5 ani de la înfiinţare, cum ar fi costurile juridice,costurile administrative de înfiinţare a firmei, costurile de consiliere, deconsultanţă, sau dacă e cazul, costurile privind închirierea de spaţii, platacurentului electric, etc. De aceste ajutoare nu vor beneficia însă aceleIMM-uri care s-au desfiinţat în ultimele 12 luni şi care apoi au fostreînfiinţate pe aceeaşi piaţa relevantă sau pe o piaţă relevantă adiacentă.1.b. Aflat în strânsă legătură cu discriminările de pe piaţa muncii,Comisia a mai constatat că există diferenţe inacceptabile între femei şibărbaţi privind protecţia şi incluziunea socială, fiind elaborat şi aici, caşi în cazul precedent, un Manual pentru consolidarea capacităţii părţilor implicatesă promoveze egalitatea în cadrul acestor politici 18 .1.c. Diferenţe între nevoile femeilor şi ale bărbaţilor au fostresimţite şi în domeniul sănătăţii şi al accesului la asistenţă medicală, faptce a determinat Comisia să ţină seama de dimensiunile specifice alesănătăţii femeilor şi a bărbaţilor. În acest sens, după adoptarea unui primprogram de reducere a acestor diferenţe şi de îmbunătăţire a sănătăţii16 Manual for gender mainstreaming of employment policies, 2007.17 Regulamentului (CE) 800/2008 de declarare a anumitor ajutoare compatibile cu piaţacomună din 06.08.2008, publicat în J.O.al UE L 214/3 din 09.08.2008.18 Manual for gender mainstreaming of social inclusion and social protection policies,2008.232Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...populaţiei europene 19 , s-a adoptat o a doua Decizie nr. 1350/2007/CE 20menită să asigure ameliorarea cunoştinţelor privind nevoile femeilor şi alebărbaţilor în domeniul sănătăţii publice şi să susţină iniţiativele menite săreducă inegalităţile dintre femei şi bărbaţi 21 . În cadrul acestei decizii esterecunoscută corelarea dintre starea de sănătate a celor două sexe şi violenţa familiale(punctul 12 din preambul), în asigurarea obiectivelor Deciziei fiind alocate321.500.000 EURO din fondurile comunitare.1.d. Un alt motiv al discriminărilor de gen se constată a fi risculsărăciei, care este mai ridicat în cazul femeilor, decât în cazul bărbaţilor.A fost motivul pentru care, femeile au fost declarate grup ţintă în cadrulanului european al luptei împotriva sărăciei (acesta fiind anul 2010).1.e. O altă formă de inegalităte ce se corelează cu lipsa deindependenţă financiară a femeilor are în vedere situaţia femeilor careaparţin minorităţilor etnice şi a femeilor imigrante, care reprezintămajoritatea populaţiei migrante din cadrul Uniunii Europene. Sesizândsituaţia specială privind modul de integrare a femeilor imigrante însocietăţile receptoare, Comitetul Regiunilor a adoptat Avizul prospectivnr. 2007/C 305/10 22 , în baza căruia s-au emis o serie de îndrumări pentrustatele membre, cum ar fi:- acordarea unei atenţii sporite tinerelor fete de origine străinăcare sunt uneori puse în situaţia de a alege între o identitateculturală transmisă de familie şi atracţia pentru noile identităţipropuse de societăţile în care cresc;- necesitatea intensificării activităţilor adecvate de informare şi desensibilizare în domeniul sanitar, destinate persoanelor de originestrăină, îndeosebi femeilor, şi consideră că este important să sepună la punct modalităţi de luare în considerare mai atentă acaracteristicilor individuale şi culturale, prin punerea în valoare aunor instrumente cum ar fi medierea lingvistică şi culturală şi dialogul,nu doar cu persoane distincte şi cu grupuri, ci şi cu asociaţii, fiind19 Este vorba despre adoptarea la nivel comunitar a Decizia nr. 1786/2002/CE, din23.09.2002 de adoptare a unui program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţiipublice (2003–2008), publicată în J.O.L 271 in 09.10.2002.20 Decizia nr. 1350/2007/CE din 23.10.2007, publicată în J.O.L 301/3 din 20.11.2007 cuprivire la instituirea unui al doilea program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii(01.01.2008-31.12.2013).21 Aceste elemente le regăsim dezbătute în preambul la punctele 16, 23 şi 38, precum şica un obiectiv al Deciziei menţionate potrivit art. 2 alin. 2 din acest act normativ.22 Avizul prospectiv al Comitetului Regiunilor privind ”Situaţia femeilor migrante înUE”, adoptat la 11.10.2007 şi publicat în J.O.C 305/48 din 15.12.2007.233Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEde la sine înţeles că respectarea diversităţii culturale trebuie să seîntemeieze pe dreptul fundamental la sănătate şi la autodeterminare al femeii,în special în ceea ce priveşte sănătatea şi sexualitatea ;- îmbunătăţirea integrării în muncă a femeilor migrante, caredeseori au locuri de muncă temporare, care nu necesită calificare şi sunt slabretribuite, în sectoare ale economiei subterane sau în activităţiilicite;- recunoaşterea calificării şi cunoştinţelor profesionale, precum şia diplomelor obţinute de femei în ţările lor de origine;- necesitatea schimbării condiţiilor de asistenţă socială europeană,dat fiind faptul că, în special în anumite state membre, femeilemigrante sunt angajate pe scară largă în activităţi de acordare de îngrijire şiasistenţă la domiciliu;- luarea de către Comisie a măsurilor necesare pentru a uşurasituaţia femeilor imigrante care lucrează şi care nu se mai potocupa de copii, de aceeaşi manieră ca şi femeile din ţara gazdă,evidenţiind necesitatea unor acţiuni destinate reconcilierii vieţiiprofesionale cu cea familială;- şi în fine, în acord cu Parlamentul european, solicită luarea unormăsuri de combatere a traficului de fiinţe umane, cărora femeile lesunt victime predilecte, ele fiind de asemenea, şi victimele celemai frecvente ale diferitelor forme de exploatare, de încălcare adrepturilor lor fundamentale, de constrângere fizică şi morală, aleviolenţei domestice, situaţie care nu poate fi cu niciun chip justificatăsau tolerată, în temeiul niciunui motiv cultural sau religios.Pentru realizarea tuturor acestor obiective şi propuneri, Comisianu omis faptul că este nevoie de fonduri importante, pentru perioada2007-2013 fiind elaborate nu mai puţin de 5 regulamente prin care seacordă fonduri, ce vizează diferitele politici comunitare (fondul europeande dezvoltare regională, fondul de coeziune şi fondul social european luateîmpreună 23 , fondul social european 24 , fondul european de dezvoltareregională 25 , fondul de dezvoltare rurală 26 şi fondul european de pescuit 27 ).23 Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 din 11.07.2006 privind Fondul european dedezvoltare regională, Fondul de coeziune şi Fondul social european, publicat în J.O. L210/31.07.2006, modificat prin Regulamentele (CE) nr. 1986/21.12.2006, nr.1341/18.12.2008 şi nr. 284/07.04.2009. Potrivit Anexei nr. 1 la Regulament, pentru ceişase ani între 2007-2013, au fost distribuite sume cuprinse între aproximativ 42 şi 45 demiliarde EURO.234Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...2. Cel de-al doilea punct aflat pe agenda de lucru a Comisiei învederea eliminării discriminărilor de gen, se referă la concilierea vieţiiprivate cu cea profesională. În pofida unei participări mai echilibrate lapiaţa forţei de muncă, femeile continuă să îşi asume cea mai mare parte aresponsabilităţilor familiale şi casnice, chiar dacă ele desfăşoară şi activităţilucrative într-un program normal de lucru. În cadrul unui sondaj făcut lanivel european, cota cea mai ridicată dintre toate statele membre UE,unde povara îndatoririlor casnice este cel mai greu resimtiţă ca fiind oformă acută de discriminare în defavoarea femeilor, s-a obţinut, aproapeevident, în România, cu un procent de 33%, faţă de 20% mediaeuropeană, cei mai egalitarişti în asumarea responsabilităţilor domesticefiind britacii, cu un aproape nesperat 12%, urmaţi de ţările nordice(Danemarca – 14%, Finlanda 15% şi Suedia – 16%) 28 .24 Regulamentul (CE) nr. 1081/05.07.2006 privind Fondul Social European (FSE),publicat în J.O. L 210/31.07.2006. Potrivit art. 6 din acest regulament, statele membretrebuie să se asigure că programele operaţionale ce fac obiectul regulamentului de faţăpromovează egalitatea de gen şi egalitatea de şanse, solicitându-le acestora să ajute la oparticipare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la managementul şi implementarea acestorprograme la nivel local, regional şi naţional, după caz. De asemenea, potrivit art. 2 pct. 2,FSE va trebui să aibă în vedere creşterea participării persoanelor inactive din punct devedere economic la piaţa muncii, combaterii excluderii sociale – în special aceea acategoriilor defavorizate, precum a persoanelor cu dizabilităţi – şi promovării egalităţiiîntre bărbaţi şi femei şi a nediscriminării. În scopul realizării acestor obiective, potivit art.3 pct. 1 lit. b) iii), FSE va sprijini abordările integrate şi acţiunile specifice pentruîmbunătăţirea accesului la ocupare, a participării durabile şi a progresului femeilor înocuparea forţei de muncă, pentru reducerea segregării bazate pe criteriul de gen pe piaţamuncii, în special prin abordarea cauzelor directe şi indirecte, care stau la bazadiferenţelor de remunerare între bărbaţi şi femei, iar conform cu art. 3 pct. 1, lit. c) ii),FSE urmăreşte implementarea unei politici care să determine acceptarea diversităţii pepiaţa muncii şi a eliminării discriminării. În acelaşi sens, FSE va urmări, conform art. 3pct. 2 lit. a), ii), să asigure o participarea crescută la educaţie şi formare profesională peparcursul vieţii, inclusiv prin acţiuni care au ca scop reducerea abandonului şcolarprecoce şi segregarea persoanelor pe baza criteriului de gen.25 Regulamentul (CE) nr. 1080/05.07.2006 privind Fondul European de DezvoltareRegională, publicat în J.O. L 210/31.07.2006, modificat prin Regulamentul (CE) nr.397/06.05.2009, publicat în J.O. L126/21.05.2009.26 Regulamentul (CE) nr. 1698/20.09.2005 privind sprijinul pentru dezvoltare ruralăacordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), publicat înJ.O. L 277/21.10.2005.27 Regulamentul (CE) nr. 1198/27.07.2006 privind Fondul European de Pescuit, publicatîn J.O. L. 223/15.08.2006.28 Special Eurobarometru, Gender equality in the EU in 2009, raport al ComisieiEuropene, op. cit.¸p. 12.235Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn vederea îmbunătăţirii concilierii celor două forme ale vieţiisociale pentru femei, Consiliul European a adoptat trei directive ce auscopul de a sprijini femeile în a-şi asuma responsabilităţile familiale, fără arenunţa la carieră şi de a îndemna bărbaţii să îşi asume unele roluridomestice, cum ar fi acela privind creşterea copilului imediat după ce afost născut: Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalităţiide tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţiindependente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii 29 ,Directiva 92/85/CE privind introducerea de măsuri pentru promovareaîmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazullucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează 30 ,Directiva 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentrucreşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES 31 .Impactul paternităţii pe piaţa muncii este încă foarte diferit înraporturile dintre femei şi bărbaţi, întrucât femeile continuă să îşi asume odisproporţionată parte din responsabilităţile familiale. Multe dintre femeiîncă simt că ele trebuie să aleagă între carieră şi copii lor 32 .Fig. 1. Imagine ilustrativă privind acoperirea sarcinilor familialeîntre femei şi bărbaţi.29 Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţiişi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţiamaternităţii, din 11.12.1986, publicată în J.O. L 359/19.12.1986.30 Directiva 92/85/CE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţiriisecurităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, a celor care aunăscut de curând sau care alăptează, din 19.10.1992, publicată în J.O. L348/28.11.1992.31 Directiva 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creştereacopilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES, din 03.06.1996, publicată în J.O. L145/19.06.1996.32 Strategy for equality between women and men (2010-2015), a Comisiei Europene, pe site-ulofficial al acesteia http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/genderviolence/index_en.htm,p. 12.236Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...3.a. Dacă pe piaţa muncii diferenţele dintre femei şi bărbaţi se facresimţite sub varii forme, în cadrul procesului de participare a femeilor laluarea deciziilor formele de discriminare sunt şi mai notabile. Pe baza unordate recente, a rezultat că femeile sunt subreprezentate la toate nivelurileputerii în majoritatea statelor membre, precum şi în cadrul instituţiilorUniunii Europene.De exemplu, în iunie 2009 în Parlamentul european femeileocupau 31% dintre scaunele parlamentare, o medie mai mare faţă demedia europeană a reprezentării femeilor în propriile parlamentenaţionale, care era de doar 24% 33 .Dar, la nivel naţional situaţie este cu mult sub cea la niveleuropean. În urma alegerilor parlamentare din 2004, femeile reprezentauaproximativ 11% din parlamentari, doar una dintre ele era preşedinte deComisie permanentă (Comisia de muncă şi protecţie socială de la CameraDeputaţilor) şi niciuna dintre cele două camere nu avea preşedinte ofemeie 34 . În prezent 35 , la 7 ani aproape de la alegerile parlamentare din2004, nu putem spune că lucrurile s-au schimbat cu mult în bine, înfavoarea femeilor. În Senat, există doar 8 femei ce ocupă această funcţie,din cei 137 de senatori (5,8%), iar din cele 18 comisii permanente, doaruna singură are preşedinte o femeie (Comisia pentru egalitatea de şanse),cele 8 senatoare, regăsindu-se doar în 8 dintre comisii (Comisia pentrumuncă, familie şi protecţie socială, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă,tineret şi sport, Comisia pentru sănătate publică, Comisia pentru cultură,artă şi mijloace de informare în masă, Comisia pentru drepturile omului,culte şi minorităţi, Comisia pentru egalitatea de şanse, Comisia pentruafaceri europene şi Comisia românilor de pretutindeni). În ceea ce priveşteCamera Deputaţilor, în prezent Camera este prezidată de o femeie,probabil prima din istoria instituţiei, iar din cele 19 comisii parlamentare,deputatele au optat şi au fost repartizate 14 dintre ele (Comisia pentruindustrii şi servicii, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemeleminorităţilor naţionale, Comisia pentru administraţie publică, amenajareateritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru muncă şi protecţie socială,Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă,tineret şi sport, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în33 Raportul Comisiei Europene, Directoratul general privind Munca, Afacerile Sociale şiegalitatea de şanse, Unitatea G1, p. 14.34 Potrivit Planului de dezvoltare regională 2007-2012, Regiunea de Vest, p. 13, pe site-ulhttp://ec.europa.eu/justice/gender-equality/gender-violence/index_en.htm.35 Informaţii preluate de pe site-ul oficial al Parlamentului României – Senat,http://www.senat.ro/EnumComisii.aspx?Permanenta=1.237Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmasă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru politicăexternă, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii,Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Comisia pentruegalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Comisia pentru comunităţile deromâni din afara graniţelor ţării şi în Comisia pentru afaceri europene),dintre care trei comisii au preşedinte o femeie (Comisia pentru sănătate şifamilie, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şiComisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi). Cu toate acestea,din cei 302 deputaţi, doar 31 sunt femei (10,2%), şi chiar şi în comisiinumărul femeilor este foarte mic, prin comparaţie cu cel al bărbaţilor, înciuda faptului că ele sunt prezente în 14 dintre acestea (în unele comisii,există doar una sau două femei).În fine, dacă ar fi să ne raportăm la executiv, vom sesiza, că înRomânia nu a existat niciodată în istoria ei ante sau post-decembristă vreofemeie prim-ministru, iar situaţia femeilor ministru depinde de la unguvern la altul. În anul 2004, din cele 15 ministere şi 25 de miniştri care leauocupat până la noile alegeri din 2008, doar trei au fost femei, adică unprocent de 12 % 36 , spre deosebire de momentul actual, când în ultimulguvern înaintea alegerilor din noiembrie 2012, guvernul are doar o femeieministru din cei 17 miniştri, exceptând primul-ministru (5,8%) 37 , aceastaprin comparaţie cu alte state vest europene, cum ar fi Germania, Finlandasau Slovacia, în care în anul 2010 funcţia de prim-ministru era deţinută deo femeie 38 .Numai că, în posturile de subordonare din administraţia publicălocală şi centrală, femeile par să deţină majoritatea (59,3%) 39 .Răspunzând unui chestionar privind motivele implicării reduse afemeilor în viaţa politică şi decizională la nivel european, 76% dintre ceiîntrebaţi au considerat afirmaţia potrivit căreia femeile nu doresc să atingăpoziţii de responsabilitate ca neadevărată, în timp ce 76% dintreintervievaţi au apreciat că neocuparea unor poziţii înalte în carieră sauserviciu se datorează responsabilităţilor familiale 40 .36 Potrivit Planului de dezvoltare regională 2007-2012, Regiunea de Vest, op. cit., pp. 13-14.37 Informaţii obţinute de pe site-ul oficial al Guvernului României, www.gov.ro.38 Potrivit cu Report on Progres son Equality between women and men in 2010. The gender balancein business leadership, p. 11, pe site-ul http://ec.europa.eu/justice/genderequality/files/progressreport_equalwomen_2010_en.pdf.39 Potrivit Planului de dezvoltare regională 2007-2012, Regiunea de Vest, op. cit., p. 13.40 Special Eurobarometru, Gender equality in the EU in 2009, raport al ComisieiEuropene, op. cit.¸pp. 21-23.238Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...Din punct de vedere european, măsurile care au fost luate pentru asprijini participarea mai mare a femeilor în viaţa politică, au presupusadoptarea de către Consiliu a Deciziei nr. 1904/2006/CE privindimplementarea programului ”Europa pentru cetăţeni” 2007-2013 41 , potrivitcu care una dintre priorităţile sale este şi implicarea femeilor în proceseledemocratice.3.b. În sectorul public al cercetării, Uniunea a dezvoltat programeeducative şi de formare profesională 42 ce includ măsuri de reducere adezechilibrului existent în domeniul educaţiei şi al carierelor din domeniulştiinţific şi cel tehnic. Cel de-al şaptelea program-cadru pentru activităţi decercetare 43 ia în considerare aspectul egalităţii între femei şi bărbaţi.3.c. Tot la nivel de educaţie- latura sa tehnologică, a fostevidenţiată ponderea predominantă a bărbaţilor în rândul lucrătorilor dinsectorul tehnologiei informaţiei şi a comunicării (TIC) 44 şi a fostpropusă o strategie în vederea încurajării femeilor să se angajeze în carieredin domeniul TIC. Comisia a cooperat, de asemenea, cu factorii implicaţila nivel naţional în cadrul unei campanii menite să încurajeze tinerelefemei să aleagă cariere în domeniul ştiinţific sau al ingineriei.Fig. 2. Imagine sugestivă privind posibilităţile de ocupare a unorfuncţii de conducere de către femei şi bărbaţi.41 Decizia nr. 1904/2006/CE din 12.12.2006 de instituire pentru perioada 2007-2013 aprogramului „Europa pentru cetăţeni” pentru promovarea cetăţeniei europene active,publicată în J.O. L 378/27.12.2006.42 Decizia nr. 1720/2006/CE din 15.11.2006 de stabilire a unui program de acţiune îndomeniul învăţării continue, publicată în J.O. L 327/24.11.2006.43 Decizia nr. 1982/2006/CE din 18 decembrie 2006 privind al şaptelea program-cadru alComunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şidemonstrative (2007-2013), publicată în J.O. L 412/30.12.006.44 Women in ICT, status and the way ahead, 2008239Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE4. Ceea ce ne interesează în mod deosebit şi care evidenţiazălegătura dintre aspectele discriminatorii şi violenţa de gen, este situaţiaacesteia din urmă la nivelul UE. Departe de a fi un fenomen eradicat, seconstată din contră că ia amploare, acestuia alăturându-se traficul de fiinţeumane şi prostituţia, precum şi persistenţa crimelor comise în numeletradiţiilor şi al religiei.La acest nivel, în vederea prevenirii şi combaterii fenomenului,UE a ales o implicare activă prin subvenţionarea generoasă a unuiprogram de cercetare denumit generic Daphne, ce a ajuns deja la a treiaediţie. Programul se desfăşoară în perioada 2007-2013 45 şi susţineeforturile statelor membre şi ale ONG-urilor în privinţa victimelor şi aautorilor de acte de violenţă.5. Stereotipurile bazate pe gen 46 influenţează orientarea către filierede învăţământ şi, astfel cum a fost subliniat de către Comisie, acestea duc,adesea, la ocuparea preponderentă de către femei a locurilor de muncă celmai slab remunerate. Obiectivele stabilite de către Consiliul Europeanvizează creşterea cu 15% a numărului de absolvenţi cu diplome îndomeniul matematicii, al ştiinţelor şi tehnologiei, diminuând în acelaşitimp dezechilibrul dintre femei şi bărbaţi. Pentru a realiza aceste obiectiveşi a reduce, în general, stereotipurile, egalitatea între femei şi bărbaţi a fostintegrată ca prioritate specială în programele comunitare în domeniuleducaţiei şi al formării profesionale 47 .Percepţiile stereotipe, în special cele privind capacitatea femeilorde a exercita anumite funcţii în cadrul întreprinderilor, au determinatComisia să lanseze acţiuni de sensibilizare în rândul acestora.În concluzie, nu putem spune că Europa a rămas indiferentă nicidiscriminărilor pe bază de sex şi nici violenţei specifice acesteia. În martie2010, pentru a marca cea de-a 15-cea aniversare a declaraţiei şi aplatformei de acţiune adoptată la Beijing în 1995 în cadrul Conferinţei45 Decizia nr. 779/2007/CE din 20 iunie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, aunui program special de prevenire şi combatere a violenţei împotriva copiilor, a tinerilorşi a femeilor, precum şi de protecţie a victimelor şi a grupurilor expuse riscurilor(programul Daphne III), ca parte a Programului general Drepturile fundamentale şijustiţia, publicat în J.O. L 173/03.07.2007.46 Raport intermediar privind stadiul de avansare al foii de parcurs pentru egalitatea întrefemei şi bărbaţi (2006-2010), op. cit., p. 7.47 Decizia nr. 1720/2006/CE Decizia nr. 1720/2006/CE din 15.11.2006 de stabilire aunui program de acţiune în domeniul învăţării continue, publicată în J.O. L327/24.11.2006.240Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...pentru Femei, Comisia a adoptat Carta Femeii, în care reafirmăangajamentul său de a promova egalitatea de gen, precum şi de a aplicaperspectivele de gen în toate politicile sale 48 . De asemenea, în vedereacreşterii gradului de disponibilitate a datelor armonizate la nivel europeanşi a completării indicatorilor existenţi ce rezultă din cadrul platformei de laBeijing, lucrările s-au concentrat îndeosebi asupra utilizării programului delucru, a diferenţelor de remunerare şi a elaborării unui indice europeanprivind egalitatea. Alături de programul Daphne a fost instituit şiprogramul PROGRESS 49 , ce are ca obiectiv special acţiunile decoordonare şi de punere în aplicare transversală a obiectivelor privindegalitatea, inclusiv prin consolidarea comunicării privind politica înmaterie de egalitate. Totodată, ni se pare destul de relevantă înfiinţareaInstitutului European pentru egalitatea de şanse între femei şibărbaţi 50 , ca mijloc de sprijinire a diminuării inechităţilor bazate pe sex încadrul UE.III. Violenţa de gen în legislaţia europeană şi internaţionalăÎntreaga dezbatere anterioară privind formele de discriminare lacare sunt supuse femeile prin comparaţie cu bărbaţii, au fost făcute înconsiderarea legăturii lor cu violenţa de gen. Am sesizat deja, că multedintre normativele europene corelează inegalitatea socială la care suntsupuse femeile cu violenţa la care ele sunt supuse, mai ales în cadrul unuicuplu. Dar, chiar şi aşa, situaţia acestui tip de violenţă, ca formă dediscriminare, nu este încă pe deplin clarificată şi sprijinită prin suficientetexte juridice, fie de drept penal substanţial, dar mai ales de dreptprocesual penal, cărora ar trebui să li se alăture şi măsuri financiare. Deaceea, dezbaterea va rămâne deschisă, inclusiv unor noi propunerilegislative.La nivel european conştientizarea existenţei unei probleme privindviolenţa în familie s-a realizat spre finalul anilor 1970, astfel că deja îndeceniul imediat următor fuseseră elaborate o serie de documente juridice,care, cel puţin la nivel de intenţie, urmăreau protejarea femeii împotrivaviolenţei domestice. Astfel, la 26 martie1985 Consiliul Europei elabora48 Strategy for equality between women and men (2010-2015), op. cit.¸p. 8.49 Decizia nr. 1672/2006/CE din 24 octombrie 2006 de stabilire a Programuluicomunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială – Progress, publicată înJ.O. L 315/15.11.2006.50 Regulamentul (CE) nr. 1922/20.12.2006 privind privind înfiinţarea unui InstitutEuropean pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, publicat în J.O. L403/30.12.2006.241Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprima Recomandare R (85)4 cu privire la violenţa în familie 51 . La nivelinternaţional, sub egida ONU au fost elaborate de către AdunareaGenerală în sesiune plenară Rezoluţia nr. 40/36 din 29.11.1985 privindviolenţa domestică 52 şi Rezoluţia nr. 44/82 din 08.12.1989 pentrudeclararea anului 1994 anul internaţional al familiei 53 . Tot la nivelinternaţional, un interes deosebit pentru cunoaşterea fenomenului şicombaterea sa se putea desprinde din Recomandările formulate în cadrulConferinţei Mondiale a Naţiunilor Unite de la Nairobi din 15-16 iunie1985, din Recomandările formulate de un grup de experţi asupra violenţeiîn familie reunit la Viena între 8-12 decembrie 1985 sau din Rezoluţia nr.46 din 08.03.1993 a Comisiei pentru Drepturile Omului prin care secondamnă actele de violenţă şi violarea drepturilor persoanei umane, cureferire specială la femei 54 . În acelaşi an, 1993, ONU îşi reiterează poziţiacontra violenţei împotriva femeilor adoptând o nouă Declaraţie.Celor menţionate li se adaugă una dintre cele mai importanteacţiuni la nivel internaţional, şi anume cea de-a patra Conferinţă pentrufemei de la Beijing din 1995, ce a adoptat platforma de acţiune printreobiectivele căreia s-au aflat şi eliminarea inegalităţilor ce decurg pe motivede sex, precum şi prevenirea şi eliminarea violenţei de gen.Acestui prim deceniu de reacţii pozitive i-au urmat apoi şi maimulte măsuri internaţionale care, odată cu clarificarea ideilor privindîntinderea fenomenului, au căutat şi au determinat o şi mai mare implicaredin partea statelor lumii.Naţiunile Unite au continuat campania împotriva violenţeidomestice, astfel că prin Rezoluţia 48/104/20.12.1993 a AdunăriiGenerale s-a ajuns la concluzia că cele mai întâlnite situaţii de violenţădomestică sunt reprezentate de 55 : violenţa fizică, sexuală şi psihologică care seproduce în cadrul familiei, maltratări, abuzul sexual al copiilor din cadrul familiei,violenţa relaţionată cu drepturile patrimoniale, violul soţului asupra soţiei, mutilareagenitală a femeii şi orice alte practici de acest gen considerate drept tradiţionale, actele de51 A se vedea site-ul oficial al Consiliul Europei,http://www.coe.int/t/cm/System/WCDsearch .52 A se vedea site-ul oficial al ONU, http://daccess-ddsny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/485/23/.53 Ibidem.54 Ortansa Brezeanu, Aura Constantinescu, Violenţa domestică. Reflecţii în Revista deDrept penal nr. 2/2007, p. 68.55 Potrivit art. 2 din cadrul Rezoluţiei 48/104/1993 a ONU, pe site-ul oficial al acestuiorganism internaţional.242Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...violenţă comise de ceilalţi mebri ai familiei, precum şi violenţa relaţionată cuexploatarea femeii.De asemenea, după recomandarea din 1985, Consiliul Europei aelaborat până în 2008 nu mai puţin de alte 11 recomandări şi rezoluţii,precum şi o declaraţie a Adunării Parlamentare de la Viena cu privire lachestiunea în discuţie 56 . Scopul acestor reglementări este acela de a pune ladispoziţia statelor membre o definiţie unitară a violenţei în familie şi săidentifice factorul comun la nivel european cu privire la normele şiprocedurile legale aplicabile, fie penale, fie civile. De asemenea, în ultimiiani, s-a făcut tot mai mult diferenţa între reglementările generale privindviolenţa domestică şi cele privind violenţa de gen, adică cele care au învedere violenţa asupra femeilor într-un cadru familiar sau sentimental. Deexemplu, în ultimul deceniu, din recomandările Consiliului Europeimajoritatea se axează pe violenţa specifică împotriva femeilor, lăsând la oparte cadrul general al violenţei domestice. Este de sesizat că inclusiv anultrecut în luna aprilie în Parlamentul European au avut loc dezbateriprivind sancţionarea penală a faptelor de violenţă împotriva femeilor,existând propunerea de a se elabora o directivă în acest sens.Relativ la acest aspect, aceste discuţii s-au concretizat în elaborareaunei Rezoluţii din 25 februarie 2010 57 , prin care se urmăreşte lărgireamăsurilor rezultate din cadrul platformei de acţiune de la Beijing, în specialpentru asigurarea unei reale egalităţi de gen, în toate domeniile vieţiisociale şi politice, îndemnând Comisia Europeană să îşi stabilească printre56 Aceste Recomandări şi Rezoluţii ale Consiliului Europei sunt: Recomandarea R(85)11privind poziţia victimei în cadrul dreptului şi procedurii penale, Recomandarea R(87)21privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării, Recomandarea R(90)2 privindmăsurile sociale referitoare la violenţa în familia, Recomandarea Consiliului Europei nr. R(91)9 privind măsurile de urgenţă în probleme de familia, Recomandarea ConsiliuluiEuropei nr. R (98)1 despre medierea familială, Declaraţiile şi rezoluţiile adoptate de a 3-aConferinţă ministerială europeană privind egalitatea între femei şi bărbaţi, organizată deConsiliul Europei (Roma, 1993), Recomandarea R(2000)11 privind lupta împotrivatraficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, Recomandarea ConsiliuluiEuropei nr. R (2002)5 privind protecţia femeilor contra violenţei, RecomandareaConsiliului Europei nr. R (2004) 1681 - Campania de combatere a violenţei domesticeîmpotriva femeilor în Europa, Rezoluţia 1512 (2006) “Parlamentele unite pentrucombaterea violenţei domestice asupra femeilor”, Recomandarea nr. 1759 (2006)“Parlamentele reunite pentru combaterea violenţei domestice asupra femeilor”, RezoluţiaConsiliului Europei nr. R (2007) 1582 "Parlamentele unite în combaterea violenţeidomestice împotriva femeilor".57 Rezoluţia Parlamentului European din 25.02.2010, referitoare al Beijing +15 –Platforma de acţiune a ONU pentru egalitatea de gen, publicată în J.O. L348/21.12.2010.243Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpriorităţile sale eliminarea violenţei de gen, în acelaşi cadru pe care l-amanalizat anterior, adică alături de celelalte 5 cauze ale discriminării dintrefemei şi bărbaţi (pct. 5). De asemenea, se susţine crearea unei noi structuriîn cadrul ONU, condusă de un Subsecretar General al ONU, responsabilpentru egalitatea de gen şi invită, totodată UE, ca în baza noului Tratat dela Lisabona să devină parte la Convenţia privind eliminarea tuturorformelor de discriminare împotriva femeilor.Tot, Parlamentul European, instituţia cea mai activă în ultimii anila nivel european, ce a urmărit combaterea violenţei în familie, a adoptat înanul 2009 Rezoluţia 2010/C 285 E/07 58 referitoare la eliminarea violenţeiîmpotriva femeii, prin care constată că numărul femeilor supuse unorastfel de forme de manifestare degradante este alarmant, ele au devenit înultimii ani şi victime ale traficului de fiinţe umane. Prin aceeaşi rezoluţie,Parlamentul integrează violenţe de gen nu doar ca o problemă de sănătatepublică, ci ca o chestiune de inegalitate între femei şi bărbaţi şi precizeazăcă printre cauzele ce au condus la proliferarea unui astfel de flagel este şinedenunţarea lui, din motive complexe, dar mai ales din considerente denatură psihologică, financiară, culturală şi de multe ori din cauzaneîncrederii în serviciile de ordine publică.ConcluziiFără a avea pretenţia că am epuizat toate documentele europenesau internaţionale în domeniul violenţei domestice, am dorit să relevăm, încuprinsul acestui studiu că existe o bogată şi intensă activitate şi căfenomenul în sine se înscrie ca prioritate de combătut pe agenda multororganisme interne şi internaţionale. De asemenea, am urmărit sădemonstrăm că există o strânsă corelaţie între violenţa de gen şi practicilediscriminatorii, precum şi diferitele forme ale discriminării în fapt.ReferencesI. Monografii.(20079 Manual for gender mainstreaming of employment policies,(2008) Manual for gender mainstreaming of social inclusion and social protectionpolicies,Mastacan, O., Violenţa în familie. Aspecte teoretice şi practice¸ Ed. ValahiaUniversity Press, Târgovişte.58 Rezoluţia 2010/C 285 E/0758 referitoare la eliminarea violenţei împotriva femeii,publicată în J.O. C 285 E/53 din 21.10.2010.244Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...(2007) Planului de dezvoltare regională 2007-2012, Regiunea de Vest.(2008) Raport intermediar privind stadiul de avansare al foii de parcurs pentruegalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010), al Comisiei Europene din26.11.2008.Report on Progres son Equality between women and men in 2010. The gender balancein business leadership.Special Eurobarometru, Gender equality in the EU in 2009, raport al ComisieiEuropene.Strategy for equality between women and men (2010-2015) a Comisiei Europene.(2008) Women in ICT, status and the way ahead.II. Articole.Zapatero, L., A., (2008) Dreptul penal spaniol şi violenţa în cuplu¸ înRevista de Drept penal, nr. 3,Maqueda Abreu, M. L., (2006) La violencia de género, entre el conceptojurídico y la realidad social¸ în Revista Electrónica de Ciencia Penal yCriminología, no. 08-02,Brezeanu, O., Constantinescu, A., (2007) Violenţa domestică. Reflecţii înRevista de Drept penal nr. 2,Copello, P. L., (2005) La violencia de género en la ley integral. Valoraciónpolítico-criminal, în Revista Electrónica de Ciencia Penal y Criminología,no. 07-08,III. Legislaţie.Avizul prospectiv al Comitetului Regiunilor privind ”Situaţia femeilormigrante în UE”.Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţeiîmpotriva femeilor şi a violenţei domestice a fost adoptată de cătreConsiliul Europei la Istanbul în data de 11.05.2011.Decizia nr. 1350/2007/CE cu privire la instituirea unui al doilea programde acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008-2013).Decizia nr. 1672/2006/CE din 24 octombrie 2006 de stabilire aProgramului comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şisolidaritate socială – Progress.Decizia nr. 1720/2006/CE Decizia nr. 1720/2006/CE din 15.11.2006 destabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue.Decizia nr. 1786/2002/CE, din 23.09.2002 de adoptare a unui program deacţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003–2008).Decizia nr. 1904/2006/CE din 12.12.2006 de instituire pentru perioada2007-2013 a programului „Europa pentru cetăţeni” pentrupromovarea cetăţeniei europene active.Decizia nr. 1982/2006/CE din 18 decembrie 2006 privind al şapteleaprogram-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi decercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013).245Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEDecizia nr. 779/2007/CE din 20 iunie 2007 de instituire, pentru perioada2007-2013, a unui program special de prevenire şi combatere aviolenţei împotriva copiilor, a tinerilor şi a femeilor, precum şi deprotecţie a victimelor şi a grupurilor expuse riscurilor (programulDaphne III), ca parte a Programului general Drepturilefundamentale şi justiţia.Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţiide tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocupareaforţei de muncăDirectiva 75/117/CE privind egalitatea de remuneraţie între femei şibărbaţi.Directiva 76/207/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţiide tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul laîncadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională,precum şi condiţiile de muncă.Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratamentîntre bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente,inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii.Directiva 92/85/CE privind introducerea de măsuri pentru promovareaîmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazullucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau carealăptează.Directiva 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentrucreşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES.Directiva 97/80/CE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pemotive de sex.Directiva nr. 79/7/CE privind aplicarea treptată a principiului egalităţii detratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale.Recomandarea Consiliului Europei nr. R (2002)5 privind protecţiafemeilor contra violenţei a Consiliului Europei.Recomandarea Consiliului Europei nr. R (2004) 1681 - Campania decombatere a violenţei domestice împotriva femeilor în Europa.Recomandarea Consiliului Europei nr. R (91)9 privind măsurile de urgenţăîn probleme de familia a Consiliului Europei.Recomandarea Consiliului Europei nr. R (98)1 despre medierea familială aConsiliului Europei.Recomandarea nr. 1759 (2006) “Parlamentele reunite pentru combatereaviolenţei domestice asupra femeilor”.Recomandarea R(2000)11 privind lupta împotriva traficului de fiinţeumane în scopul exploatării sexuale a Consiliului Europei.Recomandarea R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului şiprocedurii penale a Consiliului Europei.Recomandarea R(87)21 privind asistenţa victimelor şi prevenireavictimizării a Consiliului Europei246Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN AND INTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY...Recomandarea R(90)2 privind măsurile sociale referitoare la violenţa înfamilia a Consiliului Europei.Regulamentul (CE) nr. 1080/05.07.2006 privind Fondul European deDezvoltare Regională.Regulamentul (CE) nr. 1081/05.07.2006 privind Fondul Social European(FSE).Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 din 11.07.2006 privind Fonduleuropean de dezvoltare regională, Fondul de coeziune şi Fondulsocial european.Regulamentul (CE) nr. 1198/27.07.2006 privind Fondul European dePescuit.Regulamentul (CE) nr. 1698/20.09.2005 privind sprijinul pentrudezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentruDezvoltare Rurala (FEADR).Regulamentul (CE) nr. 1922/20.12.2006 privind privind înfiinţarea unuiInstitut European pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.Regulamentului (CE) 800/2008 de declarare a anumitor ajutoarecompatibile cu piaţa comună.Rezoluţia 1512 (2006) “Parlamentele unite pentru combaterea violenţeidomestice asupra femeilor”.Rezoluţia Consiliului Europei nr. R (2007) 1582 "Parlamentele unite încombaterea violenţei domestice împotriva femeilor".Rezoluţia Parlamentului European 2010/C 285 E/07 1 referitoare laeliminarea violenţei împotriva femeii.Rezoluţia Parlamentului European din 25.02.2010, referitoare al Beijing+15 – Platforma de acţiune a ONU pentru egalitatea de gen.Rezoluţiei 48/104/1993 a ONU.IV. Site-uri oficialeSite-uri oficial ale Comisiei Europene:http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/gender-violence/index_en.htm.http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/progressreport_equalwomen_2010_en.pdf.Site-ul oficial al Curţii Europene a Drepturilor Omului:http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/search.asp?skin=hudoc-en .Site-uri oficiale ale Consiliului Europei:http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/convention-violence/resources_studies_publications_en.asp .http://www.coe.int/t/cm/System/WCDsearch.Site-ul oficial al ONU: http://daccess-ddsny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/485/23/.Site-ul oficial al Parlamentului României – Senat,http://www.senat.ro/EnumComisii.aspx?Permanenta=1 .Site-ul oficial al Guvernului României, www.gov.ro.247Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Is the Romanian Rule of Law Jeopardized?[Statul de drept în pericol în România?]Claudia GILIA 1AbstractTaking into consideration the way in which the state powers work andinterfere in Romania nowadays, we asked themselves whether the state of law isjeopardized. In order to provide an answer to this matter, the aim of our scientificapproach is to analyse several problems that our young Romanian democracy has todeal with while trying to successfully implement the principles that govern the state oflaw. In our study, we paused on certain risks that are threatening the present state oflaw, namely: the corruption, the political migration, the legislative inflation, theincreasing role of the Executive over the Parliament in the law making process, theincreasing interference of the political among the judicial sphere, the lack of a genuinecivil society.While trying to provide an answer to our first question, we put forththroughout the research and in conclusion as well several solutions that might be takeninto consideration during a future constitutional reform and might bestir the rule of lawin Romania.Keywords:rule of law, risks, corruption, civil society, constitutional reform.1 Ph.D. Lecturer, University „Valahia” of Targoviste, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences, Email Address: claudiagilia@yahoo.fr249Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Consideraţii introductiveBine implementat în teoria şi practica statelor cu vechi tradiţiidemocratice, acest concept şi-a căutat forme concrete de manifestare şi însistemele politice ale ţărilor post-comuniste, închistate până mai ieri întrunhăţiş de dogme ideologice şi sloganuri democratice fără nici un fel deacoperire în practică.Referirea la statul de drept este un mijloc simbolic de a marcaruptura de comunism şi adeziunea la valorile politice liberale. Fostele statesocialiste au cunoscut după anii ’90 un proces de ample căutări în vederearedefinirii instituţiilor lor fundamentale. Aceste state şi-au manifestat cufermitate voinţa de a-şi edifica ordinea constituţională pe baza unorprincipii juridice unanim acceptate, care să permită reintrarea lor în mareafamilie a ţărilor europene.Instaurarea statului de drept în aceste state a presupus un procesîndelungat şi complex, care a vizat eforturi comune, atât din parteaguvernanţilor, dar şi a guvernaţilor 2 . Reuşita instaurării unui veritabil statde drept depinde de calitatea indivizilor, de aptitudinile şi de curajul lor,neuitând amprenta lăsată de dictatura comunistă asupra mentalităţilor şiobiceiurilor acestoraÎn procesul de implementare a principiilor care guvernează statulde drept, ţările post comuniste, aflate într-o perioadă de tranziţie, s-auconfruntat cu o serie de probleme. Decomunizarea ţărilor din Centrul şiEstul Europei nu s-a produs uşor, deoarece aceasta a implicat nu numaimodificarea normelor, ci şi modificarea aşteptărilor şi atitudinilor, ceea ces-a dovedit greu de realizat, dat fiind lipsa experienţei în ceea ce priveştedomnia legii şi îndelungata inexistenţă a statului de drept.O dilemă cu care s-au confruntă statele aflate în tranziţie către unregim democratic a fost aceea a modelului de stat de drept ce trebuiaimplementat în ordinea constituţională:- un „stat de import”, adică o preluare necritică, din străinătate, aunor practici şi experienţe care nu pot fi „transportate” aidoma,fără evidente consecinţe negative?- o combinaţie între modelul occidental de stat de drept şitradiţiile culturii politice din fiecare stat?2 G. Vrabie. L’État de droit, principe d’aménagement et de foncionnement des autoritéspubliques de Roumanie în Idem, Études de droit constitutionnel, Editura Institutul European,Iaşi, 2003, p. 188.250Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...Ultima variantă a apărut viabilă, deoarece ea a presupus preluareavalorilor care acompaniază statul de drept şi îmbinarea lor cu realităţilepolitice, sociale, economice din fiecare stat 3 .Analiza procesului construcţiei statului de drept demonstrează nunumai complexitatea acestuia, dar şi dificultăţile întâmpinate, iar nurareori, a piedicilor şi obstacolelor apărute în finalitatea obiectivelor sale.2. Pericole la adresa statului de drept în RomâniaStatul de drept rămâne un proces susceptibil de a resimţi mişcăride reflux. În plus, împlinirea sa rămâne imperfectă. Odată cu dezvoltareaşi perfecţionarea sa, statul de drept îşi demonstrează limitele şi carenţele 4 .Literatura de specialitate, dar şi practica constituţională auevidenţiat o multitudine de pericole ce ameninţă la momentul actual statulde drept în România: corupţia, traseismul politic, inflaţia legislativă, crizanormativă, excesul de normativism, ca tendinţă de autodistrugere,creşterea rolului Executivului în domeniul legiferării în detrimentulParlamentului, imixtiunile tot mai dese ale politicului în sfera puteriijudiciare, politizarea, birocratizarea administraţiei publice, absenţa uneiveritabile societăţi civile.2.1. Corupţia – flagel al democraţiilor post-comunisteConfruntată cu o serie de probleme de ordin economic şi socialprecum: inflaţia, creşterea ratei şomajului, insecuritatea socială şi scădereanivelului de trai, societatea în tranziţie trebuie să facă faţă unui alt pericoliminent şi anume: corupţia.Corupţia reprezintă unul din modelele comportamentale dintrecele mai rele, dar, în acelaşi timp, extrem de răspândită în rândulfuncţionarilor oficiali sau al reprezentanţilor aleşi ai comunităţii. Cauzelecare determină manifestarea acestui flagel sunt rezultatul proceselor şischimbărilor profunde ce afectează societatea. Dintre factorii generatoriputem evidenţia: destabilizarea situaţiei politice, incoerenţa politică,manifestată prin desemnarea unor persoane incompetente în posturi-cheieale proceselor economice, adoptarea unor acte normative imperfecte saucare exprimă interese de grup, persistenţa aparatului birocratic; politizareaexcesivă a sistemului administrativ, care a condus la ignorarea, în angajareafuncţionarilor a criteriului profesionalismului şi competenţei, modificareaatitudinii societăţii şi a indivizilor faţă de anumite comportamente3 C. Gilia. Teoria statului de drept, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 318.4 J. Chevallier. L’État de droit, 4 e édition, Montchrestien, Paris, 2004, p. 143.251Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEantisociale, ce a amplificat sentimentul de iresponsabilitate şi a contribuitla formarea unui nou tip de infractori, care acţionează organizat, caută şicapătă susţinere de la persoane aflate în exerciţiul puterii de stat, atragereainsuficientă a reprezentanţilor sectorului privat şi ai societăţii civile în luptaîmpotriva corupţiei, declinul moral este, la rândul său, o consecinţăgeneralizată a corupţiei sistemice, fiecare dintre funcţionari fiind în dreptsă se întrebe de ce el trebuie să fie unicul apărător al moralei într-un statcorupt în ansamblul său, absenţa transparenţei la luarea deciziilor privindbanii publici şi, pentru a merge la esenţă, trebuie precizat că în toatesituaţiile, ea ţine de abuzul de putere şi de incorectitudinea în luarea unordecizii.Abuzul de autoritate este favorizat de criza instituţionalizată, înspecial la nivel local, în principalele sfere de activitate socială, constând înscăderea controlului social şi normativ, criza de autoritate şi credibilitate aunor instituţii şi organe, slaba influenţă a normelor legale asupra conduiteiindivizilor, toleranţa manifestată de cei care controlează aplicarea legii,implicarea unor funcţionari în abuzuri.Orice problemă socială include o discrepanţă semnificativă întresistemele de referinţă valorice şi normative ale societăţii şi aşteptărileindivizilor, conducând la creşterea tensiunilor şi conflictelor sociale.Recrudescenţa abuzului de autoritate determină sporirea sentimentului deinsecuritate socială sau individuală şi a stării de demoralizare a indivizilor.Fenomenul de abuz de autoritate poate fi comparat cu un„seismograf” care măsoară şi evaluează starea de legalitate şi moralitate dinsocietatea românească, societate care tinde să se polarizeze în douădirecţii: majoritatea indivizilor care continuă să creadă în virtuţile legii şimoralităţii, iar pe de altă parte, cei care le ignoră, utilizând tot felul demijloace ilicite şi imorale pentru realizarea intereselor lor, motiv pentrucare, în prezent, fenomenul abuzului de autoritate tinde să devină o formăcvasigeneralizată de delicvenţă în majoritatea sectoarelor şi ramurilorsociale, politice, economice şi administrative. Dacă elitele sunt perceputeca fiind corupte, omul simplu nu poate să vadă de ce ar trebui să nureproducă şi el, acelaşi tip de comportament.Corupţia nu numai că afectează statul de drept, dar creează şi unclimat care este o spirală descendentă atât din punct de vedere social, cât şieducaţional. Atunci când generaţii de cetăţeni ajung să accepte corupţia cafiind modul normal de a face afaceri şi de a obţine avantaje în societate,fibra morală a societăţii începe să se destrame.Corupţia constituie o ameninţare la adresa democraţiei, asupremaţiei dreptului, a echităţii sociale şi a justiţiei, ea erodează principiile252Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune înpericol stabilitatea instituţiilor statale.Există felurite moduri de a evalua gradul de răspândire a corupţieiîntr-un stat: de la decizii judiciare, până la audieri parlamentare, de ladescrierea unor probe colectate de organele procuraturii şi până lainterviuri cu foşti demnitari care au cunoscut pe viu evoluţia acestuifenomen. Percepţia publică a corupţiei în organele guvernamentaleminimalizează în raport algoritmic autoritatea acestor instituţii, depreciazăîncrederea populară în orice iniţiative ale Guvernului. Astfel, politicileGuvernului rămân nesprijinite în lipsa respectului pentru autoritate dinpartea cetăţeanului.Aviditatea şi corupţia au atins în ultimul timp niveluri fărăprecedent. Corupţia politică a atins, de fapt, punctul în care corupepolitica 5 . Sartori face precizarea că este vorba de „politica democratică”, iarmotivele care determină acest gen de corupţie ar fi în număr de trei:1. primul motiv îl reprezintă criza eticii, şi în mod special, dispariţiaeticii „serviciului public”;2. al doilea motiv este pur şi simplu faptul că sunt mulţi bani în joc 6 ;3. al treilea motiv este că preţul politicii a devenit excesiv şi, într-omare măsură, în afara oricărui control.Sartori vede în „curăţirea politicii” o prioritate fundamentală avremurilor noastre.2.2. Distorsiuni ale vieţii constituţionale şi politice dinRomâniaCetăţeanul îşi manifestă, tot mai des în ultimul timp, deziluzia şiscepticismul faţă de clasa politică. Dezamăgirea populară este frecventalimentată chiar şi de neputinţa autorităţilor statului de a utiliza măsurile şiinstrumentele corespunzătoare pentru a trage la răspundere pe cei care s-au făcut vinovaţi de delicte majore. Politicianul român pare că nu areconvingeri, ci doar ambiţii.5 G. Sartori. Ingineria constituţională comparată, Editura Mediterana, Bucureşti, 2000, p. 159-160.6 Politologul italian Sartori exemplifica acest motiv prin următoarele exemple: în SUAcostul unui loc de senator în California a atins 15 miliarde de lire, iar cheltuielile bienaletotale pentru alegerile în Congres se învârt în jurul sumei de 750 de miliarde de lire; laultimele alegeri din Japonia, costul unui loc al Partidului Liberal-Democrat a fost înmedie de 10 miliarde de lire, iar în Italia costul alegerilor a fost estimat la 1.500 demiliarde de lire.253Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEPartidele sunt mecanisme de produs politicieni, şi nu structuri princare oamenii politici se străduiesc să propună societăţii o anumită viziunedespre destinul naţiunii.Cât priveşte actele şi acţiunile clasei politice româneşti se poatevorbi de „prezumţia de iresponsabilitate” 7 .În România pare că nimeni, oricât de mari şi de notorii ar fivinovăţiile sale, nu poate fi cu adevărat exclus pe termen mediu şi lung, dela practica puterii şi de la participarea la beneficiile aduse de acest exerciţiupolitic. Pentru politicieni români de azi, politica este mai ales un mod de a-şi continua afacerile. Or, unul dintre principiile de bază al vieţii publicedemocratice – remarcă analistul Daniel Barbu – este separarea dintreprofesiunea politică şi îndeletnicirile economice. Dintr-o perspectivătocquevelliană, spaţiul public românesc se caracterizează printr-o„iremediabilă barbarie” 8 , în care nu circulă idei şi convingeri, ci se afirmăpersoane. Ideile rămân, de obicei, în afara dezbaterilor publice, al cărorunic rost pare să fie acela de a califica şi de a clasifica oameni. Politicianulromân înţelege însă politica, inclusiv politicile guvernamentale, ca pe otehnică a gestiunii ierarhiilor din sânul partidelor şi ca pe un „joc” al relaţieiîntre partide şi al raporturilor dintre acestea şi grupurile de interese. El nuîşi asumă niciodată riscul de a recurge în public la valori şi principii, pentrucă cel mai vătămător stigmat pe care îl poate purta este cel de intelectual.Un alt fenomen negativ ce marchează viaţa politică îl reprezintăaxarea discursului politic pe teme care nu privesc realizarea politiciiguvernamentale şi satisfacerea intereselor cetăţenilor, ci pe şicanareaadversarului politic. Politologul Dan Barbu afirma: „dacă presa nu le-aroferi politicienilor subiectul salvator al corupţiei, aceştia s-ar găsi înstânjenitoarea situaţie de a trebui fie să tacă, fie să spună toţi acelaşi lucru(...). Acuzaţiile reciproce de corupţie (...) au ajuns să fie astăzi în România,substitutul miraculos şi comod al dezbaterii politice. Politicienii nuschimbă idei, ci adună dosare unii împotriva celorlalţi. Cu ajutorul lor, nunumai că politicienii îşi pot spune, în public, cât de mult se detestă, dar îi şiajută pe alegători să înţeleagă că, în România, diferenţa dintre guvernare şiopoziţie ţine exclusiv de accesul – mai mic sau mai mare - la contracte,licitaţii, comisioane, privatizări, concesiuni şi alte operaţiuni similare despoliere a avuţiei publice” 9 .7 D. Barbu. Republica absentă. Politica şi societate în România postcomunistă, Editura Nemira,Bucureşti, 2004, pp. 248-250.8 Idem. Politica pentru barbari, Editura Nemira, Bucureşti, 2005, p. 17.9 Ibidem, p. 24.254Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...Ceea ce leagă însă, în primul rând, actuala clasă politică dinRomânia de fosta clasă conducătoare comunistă este faptul că structural şiîmpotriva aparentelor sale polarizări, ea nu este traversată de clivajeinterioare profunde. Este suficient să evocăm funcţionarea aproapeireproşabilă a instituţiei imunităţii parlamentare în toate legislaturile(indiferente de forţele politice aflate la guvernare), pentru a probacaracterul transversal al solidarităţii clasei politice româneşti. Aceeaşisolidaritate se manifestă de fiecare dată şi în privinţa stabilirii niveluluiprivilegiilor şi redevenţelor pe care şi le atribuie, global, clasa politică.Transversalitatea este confirmată de mobilitatea, ce nu cunoaşte bariereideologice, membrilor clasei politice. Aderarea la un partid politic este ochestiune de carieră şi nu o problemă de convingere. Ea nu se discută înfuncţie de valori împărtăşite, ci se negociază în termeni de avantajedobândite.Funcţionarea corectă a vieţii constituţionale şi politice dinRomânia este afectată de un fenomen extrem de nociv: migraţia politică sau,aşa cum este denumit mai nou, „traseismul politic”. Constituţia României nuprevede posibilitatea părăsirii grupurilor parlamentare, dar nici nu ointerzice. Migraţia unor politicieni a avut drept scop obţinerea unor poziţiieligibile pe listele electorale pentru noul Parlament sau obţinerea unoravantaje financiare. Această migraţie neavând nimic în comun cuschimbarea ideologiei sau cu dezacordul privind programul politic alpartidului din partea căruia a candidat iniţial 10 . Ne întrebăm astfel, ce seîntâmplă cu votul exprimat de cetăţean? Mai are vreo valoare voinţaexprimată de acesta cu ocazia alegerilor? Nu se întâmplă oare ca voinţacetăţeanului să vină în contradicţie cu voinţa celor pe care i-a desemnat săîi reprezinte? Să fi uitat oare parlamentarii că sunt „organul reprezentativsuprem al poporului” şi că sunt în „serviciul poporului”? 1110 Fenomenul migraţiei apare, de regulă, în situaţii de crize politice sau conjuncturale,când din cauza jocurilor politice şi raporturilor de forţe de pe scena politică este nevoiede o susţinere cât mai largă a unor măsuri luate de puterea aflată la guvernare, care însănu dispune de numărul suficient de voturi în acest sens. Din păcate, forţele politice careau deţinut sau care deţin mandate în Parlamentul României nu se arată interesate destoparea fenomenului migraţiei parlamentare, căci fiecare în parte îşi face anumite calculepolitice pentru momentul în care se va afla la putere şi va avea nevoie de susţinerea câtmai multor parlamentari. Deşi la nivel de discurs politic toate forţele politice se aratăîngrijorate de acest fenomen nociv pentru democraţia reprezentativă, la momentuldeciziei toate au fost lovite de „amnezie” decizională. Pe larg despre fenomenul migraţieipolitice, C. Gilia. Fenomenul migraţiei politice în Parlamentul României, în „Dreptul”, nr.6/2011, Editura Universul Juridic, România.11 Conform art. 61 alin. 1 şi art. 69 alin. 1 din Constituţia României.255Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn literatura de specialitate, profesorul Ion Deleanu consideră căfenomene precum: ajutorul dat de un grup parlamentar, prin„împrumutarea” unora dintre membrii săi, unei alte formaţiuni politicepentru a-şi constitui un grup; reprezentarea de către un parlamentar a unuipartid politic care nu a rezultate din alegeri; sciziunea grupurilorparlamentare, părăsirea de către un parlamentar a grupului din care faceparte, pentru a se alătura altuia ori pentru a deveni independent;constituirea unui grup al independenţilor au dat naştere unor practicidiscutabile sau controversate 12 .Din cauza accentuării fenomenului migraţiei politice, vorbim înultimul timp de o delegitimare a instituţiei Parlamentului. Voinţaexprimată de electorii români în 2008 a fost viciată prin părăsireagrupurilor parlamentare de unii deputaţi, respectiv senatori. Dacă înlegislaturile trecute am asistat la un fenomen asemănător, în legislaturaactuală un element de noutate şi a făcut apariţia în viaţa constituţională astatului român. Astfel, în legislatura 2008-2012, în Parlamentul României,parlamentari ai opoziţiei şi-au părăsit partidele înscriindu-se într-un partidnou – Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), creat în2010. Ei au creat astfel un aşa-zis grup al „parlamentarilor UNPR” care s-a alăturat partidelor din arcul guvernamental (partidul de care am făcutvorbire mai sus neparticipând la alegerile parlamentare din 2008 şi deci elnu a fost legitimat prin vot să-i reprezinte pe cetăţenii români).Funcţionarea acestui grup parlamentar a fost contestată vehement de cătreopoziţie, dar şi de către unii analişti politici, reprezentanţi ai societăţiicivile, mass-media. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a României(adesea fiind acuzată de partizanat politic, din cauza numirii politice amembrilor săi) nu a dat câştig de cauză opoziţiei 13 . Mai multe rapoarteindependente au observat de asemenea corelaţia dintre migraţia aleşilor şialocarea fondurilor naţionale şi europene pentru colegiile unde au fostaleşi.Considerăm că, la o viitoare revizuire a Constituţiei, Constituantulderivat ar trebui să vină şi în acest domeniu cu soluţii în vederea limităriifenomenului migraţiei. În acest sens, reprezentanţii tuturor forţele politicede pe eşichierul politic ar trebui să fie conştienţi de importanţa misiunii pe12 I. Deleanu. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat,Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 633.13 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1490 din 17 noiembrie 2010, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010 şi Decizia CurţiiConstituţionale nr. 1611 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 866 din 23 decembrie 2010.256Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...care o au: aceea de reprezentanţi supremi ai poporului şi, totodată, sărespecte voinţa electoratului aşa cum aceasta a fost exprimată la momentulalegerilor.Când o democraţie este guvernată de indivizi cu o moralitateprecară şi cu un profil civic incert, ceea ce trebuie contestat în primul rândnu este prezenţa în spaţiul public a acestor persoane, ci ordineaconstituţională, principiile şi normele politico-juridice ce permitproducerea şi reproducerea unor asemenea figuri politice. În România,obiectul contestării nu ar trebui să îl constituie comportamentele unorasemenea indivizi sau grupuri, cât performanţele statului de drept ca atare.Prestaţia democraţiei româneşti în perioada 1989-2012 dovedeşte că regulademocratică nu este capabilă să înlocuiască de la sine şi fără eforturiconsiderabile statul socialist cu statul de drept. Şi, atunci când nu domneşte legeadomnesc oamenii 14 .Într-o societate democratică, bazată pe pluralism politic, putereaare obligaţia de a respecta opoziţia, de a-i asigura condiţiile necesarepentru a-şi îndeplini rolul critic. În cadrul democraţiei pluraliste opoziţia seexprimă fie în cadrul parlamentar, dispunând de mijloace de acţiune şi deanumite drepturi, fie în cadrul extraparlamentar, în absenţa uneireprezentativităţi suficiente, fie în cadrul mass-media, ale sindicatelor saual grupurilor de presiune 15 . Indiferent de forma în care se manifestă,opoziţia pune presiune pe majoritatea aflată la guvernare, a cărei poziţiedevine mai mult sau mai puţin erodată, în funcţie de modul în carereuşeşte sau nu să păstreze încrederea celor care şi-au dat votul pentruprogramul politic respectiv. Tot acest comportament ale parlamentarilorca fi evaluat la finalul mandatului de către alegători, rolul opoziţiei fiind cuatât mai important cu cât reuşeşte ca la noile alegeri să obţină cât maimulte mandate în adunarea reprezentativă sau mai ales atunci când câştigămajoritatea ajungând la guvernare 16 .Rolul opoziţiei în sistemul constituţional românesc este, însă, unulredus. Nu a existat în Parlament o opoziţie structurală (adică o opoziţie lasistem). Deşi binomul majoritate-opoziţie s-a cristalizat încă de la începutulperioadei de tranziţie, diferenţa dintre ele nu a avut un caracter rigid, iarseparaţia nu a fost asigurată de graniţe impenetrabile – situaţie care ainfluenţat negativ funcţia critică a opoziţiei, ca şi nevoia obiectivă a14 D. Barbu. Politica pentru...op. cit., p. 115.15 R. D. Popescu. Răspunderea Parlamentului în dreptul constituţional, Ed. C.H. Beck,Bucureşti, 2011, p. 280; M. Constantinescu, M. Enache. Opoziţia parlamentară, în „Revistade Drept Public”, nr. 2/2001, Editura All Beck, Bucureşti, România.16 Ibidem, p. 287.257Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprocesului de guvernare. Modelele de acord sau de dezacord, ca şipasivitatea sau chiar apatia, au slăbit eficacitatea opoziţiei faţă de opiniiledominante în acţiunea guvernanţilor, fără să mai contribuie, cum ar finecesar, la creşterea raţionalităţii şi eficacităţii acţiunii opoziţiei 17 . Lamomentul actual, într-un an electoral, acţiunile opoziţiei s-au accentuat şichiar radicalizat, de la mitinguri de amploare la refuzul de a mai participala lucrările celor două Camere ale Parlamentului 18 .Clasa politică este mai mult sau mai puţin reformabilă, ca şisocietatea românească, de altfel. Buna guvernare este întotdeauna cea alegilor şi nu a oamenilor. De aceea, este necesar ca întregul sisteminstituţional să funcţioneze în conformitate cu dispoziţiile constituţionaleşi legale, ceea ce va determina restrângerea înclinaţiilor mai puţin virtuoaseale politicienilor şi chiar sancţionarea lor din punct de vedere moral,politic sau, dacă este cazul, penal. Gradul de încredere în clasa politică dinRomânia este cel mai scăzut de la revoluţia din 1989 19 .2.3. Inflaţia legislativăMajoritatea specialiştilor afirmă că, inflaţia legislativă 20 este unuldintre cele mai grave pericole cu care se confruntă statul de drept. Inflaţialegislativă, denumită uneori şi „poluare juridică” este considerată a fi nu doarun pericol pentru statul de drept, ci, chiar o ameninţare pentru însăşipersonalitatea umană 21 . Situaţia este agravată de fluctuaţiile şiinconsecvenţele din legislaţie, dar şi de încălcarea regulilor privind ierarhiaşi forţa juridică a actelor normative.Jucând un rol important în viaţa economică, socială, culturală,legiuitorul este supus presiunii grupurilor de interese, el produce din ce în17 Este suficient să amintim acordul dintre opoziţie şi majoritate cu privire la propunerealegislativă privind pensiile pentru parlamentari sau proiectul de lege privind traseismulpolitic ori adoptarea sistemului majoritar uninominal pentru desemnarea reprezentanţilornaţiunii.18 De la începutul sesiunii parlamentare de primăvară (februarie 2012), opoziţia nu aparticipat la lucrările celor două Camere, fiind în „grevă parlamentară”.19 Pentru detalii, a se consulta: http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires-analize-deperceptie-a-unor-riscuri-de-securitate-si-respectarea-unor-drepturi-cetatenesti.pdf(accesat în 27 martie 2012)20 Profesorul Anibal Teodorescu vorbea în 1910 de „mania legiferării”, iar profesorul PaulNegulescu aprecia ca o caracteristică esenţială a acestei situaţii este graba cu care suntîntocmite legile „fără cunoaşterea amănunţită a nevoilor sociale”, R.-A. Lazăr. Legalitatea actuluiadministrativ. Drept românesc şi drept comparat, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 63.21 S. Popescu. Statul de drept în dezbaterile contemporane, Editura Academiei Române,Bucureşti, 1998, p. 150.258Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...ce mai multe texte, care fac dreptul din ce în ce mai precar, mai complex,inegal şi în cele din urmă arbitrar. Utilizarea legii, ca instrument alguvernării, implică faptul că ea se schimbă odată cu politica, în funcţie deconjunctură şi în funcţie de interesele noii clase politice. Instabilitateasistemului juridic, determinată de numeroasele schimbări care au loc îndrept şi de introducerea unei multitudini de noi acte şi reglementări derang inferior, a avut drept efect criza dreptului. Legiuitorul este din ce înce mai tentat de inflaţia juridică, nu doar pentru că ea este rodul uneicomplicări a sistemului social, al unei oarecare îmbătrâniri a acestuia, ci şipentru că legiferarea este un spectacol rentabil pentru politicieni, carepresupune investiţii minime şi câştig maxim, legiferarea fiind cea maispectaculoasă activitate politică. Legea este un fel de poză electorală 22 , carenu tinde să rezolve nimic în afară de problemele de imagine alepromotorului ei. Inflaţia juridică este rodul unei preponderenţe a imaginiipolitice asupra guvernării, dar şi rodul unei anume îmbătrâniri aorganismului social.„Spectacolul puterii – arată Schwartzenberg – a înlocuit exerciţiulputerii” 23 . Pentru guvernanţi contează din ce în ce mai mult imaginea pecare o creează în presă decât guvernarea efectivă a statului. Spectacoluldevine unicul suport al unei societăţi ce pare a decădea inevitabil, în careforma prevalează asupra conţinutului, imaginea asupra ideii. Aceastămaladie vizuală face ca actul legiferării să-şi schimbe în mare măsurăfinalitatea. Legea nu mai este necesară pentru a ordona realitatea, ci pentrua ajusta imaginea politică. Se legiferează de multe ori pentru a poza, nupentru a guverna. Se creează astfel o manie a legii noi: orice politiciantrebuie să aducă o reglementare cu sine pentru a-şi demonstra eficienţa; nucontează cerinţele realităţii, ci ale publicităţii. Norma devine capital politic,iar legiferarea un spectacol mediatic.Chiar şi juriştii specializaţi sunt incapabili să cunoască aria evoluţieidreptului. Publicarea succesivă doar a adaptărilor sau modificărilorregulilor existente face ca lectura Jurnalelor Oficiale să fieincomprehensibilă pentru cetăţeanul obişnuit. Paradoxal este faptul că,deşi sunt adoptate o multitudine de legi, şi alte reglementări, totuşi suntaplicate din ce în ce mai puţine. În acest context, cetăţeanul pierde22 D. C. Dănişor. Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală, Vol. I, Ed. Sitech,Craiova, 2006, p. 204.23 R. G. Schwartzenberg. L’État spectacle, Flammarion, Paris, 1977 apud D. C. Dănişor, op.cit., p. 207.259Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconştiinţa intangibilităţii normei, dificultăţile de evaluare a numărului delegi creşte, iar relativitatea legii devine indiscutabilă.O altă problemă o reprezintă faptul că un număr extins de măsurijuridice sunt adoptate pe motive pur electorale. Trebuie să se dea impresiaelectoratului că puterea „face ceva”. Majoritatea măsurilor fiind inaplicabiledeoarece fie au fost prost concepute, fie pentru că, mijloacele materialenecesare pentru aplicarea lor nu au fost prevăzute în buget sau sunt greude realizat.Criza dreptului se manifestă prin abuzul de reglementări juridice.În zilele noastre, dreptul a pătruns în zone sociale care nu-i suntproprii. În felul acesta legea parlamentară îşi pierde forţa sa obligatorie,principiul separaţiei puterilor este în pericol, jurisprudenţa contrazicelegea, statul de drept este atrofiat de hipertrofia administrativă, deimplicarea judecătorului (în special a celui constituţional) în creareanormelor de drept. În aceste condiţii, nu este de mirare că dreptul devineceva „de recomandat”, estompându-se caracterul obligatoriu al normeijuridice. În opinia noastră, procedura „acceptării tacite” 24 în cazul legiferării,instituită după revizuirea Constituţie în 2003, se poate constitui într-unelement negativ al procesului legislativ, în măsura în care sunt adoptate totfelul de reguli, fără o dezbatere prealabilă şi fără consimţământul celoraleşi. Dacă un proiect de lege sau o propunere legislativă nu este luată îndiscuţie sau nu se finalizează pentru că ridică prea multe probleme,proiectul sau propunerea va fi considerat/ă adoptat/ă, chiar dacă, încuprinsul său se găsesc nenumărate inepţii. Dezbaterea în Parlamenttrebuie, de asemenea, să dea posibilitatea societăţii civile şi presei să fieactive, existând riscul ca acest lucru să fie eliminat prin invocareanecesităţii de a trece repede prin Parlament orice lege 25 . La o viitoarerevizuire a Constituţiei, Constituantul derivat ar trebui să ia în calcul24 Art. 75 al. 2 din Constituţie prevede: „Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile.În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative aufost adoptate”.25 Într-un studiu dedicat implicaţiilor revizuirii Constituţiei României în 2003, RenateWeber analizând modificările constituţionale aduse instituţiei Parlamentului (în specialart. 75), autoarea afirma: „Sunt ferm convinsă că aceste noi prevederi constituţionale vorjustifica numeroase abuzuri ale Executivului şi că în multe situaţii ne vom afla în faţaunor legi trecute prin Parlament doar de ochii lumii, în realitate voinţa unui Executivimpunându-se, dar făcând acest lucru fără teama criticii privind neconstituţionalitateaacţiunilor sale, aşa cum a fost cazul ordonanţelor de urgenţă din ultimii ani”, R. Weber.Revizuirea Constituţiei: un proces cu consecinţe negative, în „Revista Română de DrepturileOmului”, nr.27/2003, Bucureşti, România.260Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...eliminarea unei proceduri care s-a dovedit păguboasă pentru sănătateaprocesului legislativ din România.Un alt pericol la adresa construcţiei statului de drept în România şidovedeşte a fi şi absenţa unei separări distincte între puteri în interiorul statului,ceea ce a scos în evidenţă incapacitatea legislativului de a se situa deasuprapresiunilor şi pasiunilor politice, frecventele ingerinţe ale executivului înmediul legislativului, dar şi absenţa independenţei totale a puterii judiciare.Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat este cea mai gravăîncălcare a dezideratelor construirii statului de drept. Încălcareaprincipiului separaţiei puterilor în stat s-a realizat prin abuzul de ordonanţede urgenţă şi de angajări de răspundere din partea Guvernului 26 , înnumele grăbirii ritmului reformei, ceea ce a dus la transformarea foruluilegislativ, a Parlamentului democratic ales de popor, într-o anexă aExecutivului.Utilizarea delegării legislative compromite principiul legalităţiidemocratice, principiul delimitării funcţiei legislative, de cea executivă,principiul monopolului legislativ. În susţinerea acestei idei, specialiştiiafirmă că, în sistemul nostru, „hemoragia” 27 ordonanţelor, inclusiv a celorde urgenţă, tinde să devină una dintre cele mai pernicioase practiciguvernamentale şi una dintre cele mai grave fisuri la fundamentul statuluiconstituţional, ca formă actuală şi indeniabilă a statului de drept 28 . CândGuvernul recurge la ordonanţe de urgenţă şi la angajarea răspunderii,responsabilitatea politică a Parlamentului este redusă la minimum, iardispoziţiile constituţionale privitoare la starea extraordinară, carelegitimează adoptarea unor astfel de ordonanţe, sunt abandonate subpresiuni sociale sau ministeriale, care nu sunt întotdeauna justificate.Fiecare ordonanţă de urgenţă adoptată a însemnat şi înseamnă un plus de26 Art. 114 alin. 1 Constituţie: „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa CamereiDeputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună, asupra unui program, a unei declaraţii depolitică generală sau a unui proiect de lege”.27 Cutuma adoptării de ordonanţe de urgenţă, care nu respectă exigenţele „situaţiilorextraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată” a fost practicată de toate Guvernele cares-au perindat la conducere în România. Fenomenul „legiferării” prin ordonanţe deurgenţă s-a accentuat de la o legislatură la alta. Cifrele sunt cele mai elocvente în a arătastadiul fenomenului negativ: în perioada 1996-2000 s-au emis de către Guvern 673 deordonanţe de urgenţă; în perioada 2000-2004 s-au emis 627, în perioada 2004-2008 aufost emise 757 de ordonanţe, iar în perioada 2008-prezent au fost emise 600 deordonanţe de urgenţă. De asemenea, obligaţia motivării urgenţei în cuprinsul acesteia afost adesea împinsă în derizoriu, guvernantul utilizând frecvent exprimări vagi, generalecare nu permit identificarea situaţiei de urgenţă.28 I. Deleanu. Instituţii şi proceduri constituţionale, Editura Servo-Sat, Arad, 2001, p. 340-341.261Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdezechilibru al sistemului nostru şi, nu în cele din urmă, al statului dedrept însuşi. Lipsa totală de transparenţă a procesului legislativ în sine, areconsecinţe directe asupra civismului cetăţenilor. Neştiind ce urmează să selegifereze, necunoscând termenii acestor iniţiative, nimeni, nici măcarorganizaţiile neguvernamentale, nu mai au cum şi când să transmită unmesaj privind pericolul unora din aceste iniţiative legislative.O altă metodă deficitară în procesul legiferării o reprezintăadoptarea unor legi importante, prin angajarea răspunderii de către Guvern înfaţa Parlamentului 29 , ceea ce limitează influenţa dezbaterii publice şi politiceasupra unor probleme majore şi poate compromite calitatea actuluilegislativ 30 . Pe termen scurt, s-ar putea ca Parlamentul să devină maieficient, în sensul în care mai multe acte normative se vor numi legi, chiardacă vor fi prea puţin sau deloc rodul efortului parlamentar. Rămâne derezolvat însă şi problema calităţii actului legislativ. Pe termen lung, efecteleacestor practici, puţin sau deloc constituţionale, vor fi grave, maximizândlipsa de încredere a populaţiei într-o instituţie percepută doar ca o maşinăde cheltuit bani. Nu trebuie însă să absolutizăm acest fenomen şi să-lconsiderăm specific tinerelor democraţii constituţionale 31 .Pentru îndepărtarea efectelor acestui fenomen negativ, soluţiapropusă de cercetători este aceea a asanării legislative şi elaborarea de coduri 32 .S-a propus de asemenea utilizarea cercetării prospective 33 , văzută ca una dindecisivele condiţii prealabile ale unei bune legiferări. Cercetarea29 Şi aici cifrele sunt grăitoare: în perioada 1996-200 au avut loc 5 angajări de răspundere;în perioada 2000-2004 au fost 3 angajări; în perioada 2004-2007 au fost 3 angajări; înperioada 2007-2008 o singura angajare de răspundere; în perioada 2008-2009 au fost 5angajări; în timp ce în perioada 2009-prezent au avut loc 9 angajări de răspundere (dinpăcate pe proiecte de lege extrem de importante pentru societatea românească: legeaeducaţiei naţionale, Codul muncii, legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilorpentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilorşi Senat în anul 2009, etc.) . A se consulta, G. Gîrleşteanu. Particularităţi deneconstituţionalitate extrinsecă privind procedura angajării răspunderii Guvernului pe Legea pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 53/2003-Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său –consideraţii teoretice pe marginea Deciziei nr. 383 din 23 martie 2011, în „Pandectele Române”,nr. 10/2011, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, România.30 A se vedea, I. Alexandru, Reflecţii privind Dreptul în sistemul politic, în „PandecteleRomâne”, nr.11/2011, nota 20, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, România.31 C. Mătuşescu, Democratic Legitimacy of The European Gouvernance, în volumul „Dreptul şilegitimitatea”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, România.32 R.-A. Lazăr. op. cit., p. 65.33 S. Popescu. Cercetări de metodologie juridică în sprijinul activităţii de elaborare a dreptului, în„Studii de Drept Românesc”, nr. 1-2/1999, Editura Academiei Române, Bucureşti,România.262Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...prospectivă un instrument modern de cunoaştere a tendinţelor evoluţieisociale, fără de care nu poate fi concepută crearea ştiinţifică a dreptului. Încondiţiile societăţii post-totalitare, cercetarea prospectivă răspunde uneicerinţe esenţiale a statului de drept, şi anume, previzibilitatea. Previzibilitateaşi capacitatea de a planifica sunt premise decisive nu numai ale autonomieiindividului, ca scop major al domniei legii, ci şi ale autonomiei dreptului,ca sistem normativ, şi de ce nu, ale stabilităţii legislative de care depindesecuritatea juridică individuală.Există un risc mult mai redus, ca activitatea de reglementarejuridică să devină capricioasă, imprevizibilă şi deci nocivă pentru individ înluarea deciziilor care îi afectează viaţa, atunci când ea se întemeiază pecunoaşterea ştiinţifică. În aceste condiţii, factorii de decizie legislativă nuse vor mai afla nepregătiţi în faţa schimbărilor, nu vor mai fi surprinşi deacestea, nu vor mai putea pretinde exonerarea de răspundere în temeiulimprevizibilităţii. Voluntarismul în luarea deciziei legislative ar interveninumai dacă, recomandările ştiinţifice, obiective ar fi ignorate de factorii dedecizie, iar prin aceasta ei şi-ar asuma responsabilitatea.Prin luarea în considerarea a avertizărilor prospective se poateevita instabilitatea legislativă, frecventa revenire asupra deciziei, preadesele completări şi modificări ale legilor.2.4. „Juristocraţia”Existenţa contemporană a statului de drept a fost marcată şi deafirmarea unui alt pericol la adresa sa – juristocraţia ( excesul de independenţă alputerii judecătoreşti).Justiţia este cea care veghează la apărarea valorilor socialerecunoscute într-o societate democratică, la promovarea şi apărareadrepturilor fundamentale ale omului. Justiţia, ca orice instituţie, trăieşte şise manifestă prin oamenii săi. Valoarea profesională şi morală a oamenilorde justiţie reprezintă parametrii esenţiali şi indispensabili pentrupronunţarea unor decizii judiciare conforme cu realitatea faptică şijuridică. S-a subliniat că independenţa judecătorilor este un mijloc şi nu unscop în sine, evidenţiindu-se ineficienţe ale instanţelor obişnuite în materiadrepturilor omului, prăpastia care există între principii şi situaţia reală,eşecurile juristocraţiei şi abuzul de independenţă şi autodisciplină, datoratabsenţei unui control efectiv asupra „dictaturii juristocratice” 34 .În doctrină s-a evidenţiat că textele legale, dificil de interpretat dincauza formulării confuze, imprecise, lipsite de concizie nu pot decât să34 S. Popescu. Statul de drept în...op. cit., p. 152.263Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsporească puterea discreţionară a judecătorului, a cărui marjă de aprecierecu privire la înţelesul normei aplicabile va creşte. În practică s-a remarcatun alt pericol al statului de drept în România: lipsa unei independenţe reale aputerii judecătoreşti, ceea ce a favorizat imixtiunea în activitatea acesteia,venită din partea altor ramuri ale puterii. Majoritatea judecătorilor s-auconfruntat cu presiuni politice în îndeplinirea îndatoririlor lor. Întrejudecător şi puterea politică, în general, există un conflict necesar, elreprezentând instrumentul prin care societatea se pune la adăpost deabuzurile puterii. Măreţia şi totodată, dificultatea rolului său constă tocmaiîn a avea suficientă putere, pentru a putea stăvili puterea politică, fără însăa uzurpa.Calitatea actului de justiţie este afectată de: supraîncărcareaactivităţii judecătorilor; accesul lor limitat la jurisprudenţă, numărulinsuficient de judecători prin raportare la volumul de muncă, slabacirculaţie a informaţiei în sistemul judiciar, calificarea insuficientă a uneipărţi din corpul magistraţilor, lipsa de experienţă de viaţă şi profesională aunei mari părţi din corpul judecătorilor şi al procurorilor, inexistenţa unuisistem coerent şi riguros de pregătire continuă a acestora în condiţiiledinamismului legislaţiei, indisciplina şi invocarea inamovibilităţii lor,corupţia unor magistraţi. Încrederea în aplicarea legii de către instanţelejudecătoreşti este foarte scăzută în percepţia populară, jurisprudenţa fiindhaotică, soluţiile fiind radical diferite de la o instanţă la alta, de la o secţiela alta, de la un complet la altul, neputându-se vorbi de aplicarea unitară alegii şi, deci, de egalitate în faţa legii. Unii dintre magistraţi sunt fie corupţi,fie incompetenţi, fie ambele. O altă problemă a sistemului judiciar oreprezintă întârzierea în punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti, darşi numărul mare de hotărâri neexecutate, ceea ce sporeşte gradul deneîncredere al populaţiei în ideea de dreptate şi în justiţiabili. Cândnerespectarea hotărârilor judecătoreşti devine regula, atunci sistemul dejustiţie este în pericol.Întregul sistem judiciar şi procedura judiciară trebuie regândite,pentru simplicitate, coerenţă şi eficienţă. Reforma în justiţie trebuie să seînfăptuiască cu adevărat la nivelul profund al principiilor dreptului ce ţinde esenţa sa şi nu doar la acela al aspectelor fenomenologice de suprafaţăcare aduc satisfacţie politicului. Nu trebuie să uităm însă că, justiţia estechemată să facă operă dumnezeiască, cu mijloace umane.2.5. Societatea civilă – „o pasăre Phoenix” a tinereidemocraţii din RomâniaStatul totalitar a înlăturat orice verigă intermediară între individ şistat. Pentru realizarea dezideratului statului de drept era necesară264Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...instaurarea sau restaurarea societăţii civile. Conceptul de societate civilă estefrecvent invocat de liderii politici şi de opinie pentru a desemna un nou tipde realizarea dezirabilă, o alternativă la statul totalitar.Mitul societăţii civile unite, antipolitice şi favorabile reformeiradicale a fost una din bătăliile pierdute de era postcomunistă. Fostelesocietăţi civile morale au devenit blocuri politice, mai întâi în opoziţie,apoi, odată cu descompunerea vechilor structuri conducătoare, la putere.Societate civilă a suferit lovituri din toate părţile, activiştii săi migrând înmasă către clasa politică şi în afaceri. După desprinderea de regimuriletotalitare, pentru instaurarea statului de drept devin necesare o serie deacţiuni: reintroducerea verigii intermediare dintre individ şi stat - societateacivilă -, care are nu doar o dimensiune civică, ci şi una economică; strictarespectare a societăţii civile; dezvoltarea şi autoreglarea ei; stabilirealimitelor intervenţiei statului în viaţa societăţii civile, statul fiind dator săsprijine şi să contribuie la consolidarea structurilor ei.Trebuie să remarcăm faptul că una dintre caracteristicile societăţiiromâneşti, înainte de 1989, a fost absenţa formelor asociative extrastataleşi nepolitizate . Spre deosebire de alte ţări foste comuniste – observăautorii volumului Feţele schimbării 35 – unde societatea civilă a contribuit înmod esenţial la răsturnarea regimului comunist, în România, societateacivilă s-a constituit ulterior acestui moment, în principal ca un proiect alintelectualilor aflaţi în opoziţie faţă de puterea politică. Dezvoltareasocietăţii civile, consolidarea democraţiei şi identificarea cetăţenilor cuinstituţiile statului au toate nevoie de contracararea tendinţelor deatomizare 36 pe care le-au generat schimbările uriaşe din ultimii ani, oricâtar fi fost ele de necesare şi, până la urmă, salutare.Societatea civilă nu este o binecuvântarea absolută 37 pentrudemocraţie. Ea poate afecta consolidarea şi funcţionarea ulterioară ademocraţiei într-un set de moduri negative, din care evidenţiem: poatedetermina ca formarea majorităţilor să fie mult mai dificilă, maiîndelungată şi mai precară, diminuând, ca urmare, legitimitatea guvernelordemocratice; tinde să impună un proces elaborat şi mai obscur de ajungerela compromisuri în viaţa politică, al cărui rezultat îl pot constitui politici pecare nimeni nu le doreşte şi cu care nimeni nu se poate ulterior identifica;35 I. Berevoescu, D. Chiribucă, M. Comşa, N. Grigorescu, A. Lăzăroiu Aldea, S. Lăzăroiu,M. Pană, L. Pop, M. Stănculescu. Feţele schimbării. Românii şi provocările tranziţiei, EdituraNemira, Bucureşti, 1999, p.92.36 A. Smolar. De la opoziţie la atomizare”, în L. Diamond, Y.-han C., M. F. Plattner, H.-maoTien. Cum se consolidează democraţia, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 286.37 Ph. C. Schmitter. Societatea civilă în Orient şi Occident, în Ibidem, p. 264.265Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpoate reînvia tendinţa de adoptare a unor soluţii care presupun investireaunor fonduri de către guvernul central în programe locale populiste, decumpărare a voturilor prin intermediul acestor programe; asociaţiile saumişcările îşi satisfac propriile interese, în dauna intereselor generale, ceeace conduce la o economie ineficientă şi inflaţionistă; se dovedeşteexistenţa nu a uneia, ci a mai multor societăţi civile, toate ocupând acelaşispaţiu geografic, social şi politic, dar organizându-şi interesele încomunităţi care sunt etnic, lingvistic sau cultural distincte, chiarexclusiviste.Din nefericire, este mai mult decât probabil ca actorii politici dinnoile democraţii să se conducă după calcule cu rază scurtă de acţiune şi,deci, să nu fie doritori să mizeze pe avantajele unei societăţi civile active şiviabile. Mitul societăţii civile unite, antipolitice şi favorabile reformeiradicale a fost una dintre primele bătălii pierdute în era post-comunistă.Fostele „societăţi civile morale” au devenit blocuri politice, maiîntâi în opoziţie, apoi, odată cu descompunerea vechilor structuriconducătoare, la putere. Aleksander Smolar este de părere că societateacivilă nu a fost decât un „costum istoric” 38 , utilitatea sa dispărând odată cutimpul care o adusese la modă. Societate civilă din România s-a născut înatmosfera nefavorabilă a recesiunii economice, a retragerii din treburilepublice, a egoismului, a neîncrederii şi a absenţei unei culturi juridice.Ascensiunea sa reprezintă marea provocare a societăţilor democratice înformare, ştiut fiind faptul că ea este adânc înrădăcinată în minţilelocuitorilor din Europa Centrală şi de Est. Din păcate, la mai bine de 20de ani de la schimbarea regimului politic din România, nu putem vorbi deexistenţa unei societăţi civile care să aibă un cuvânt de spus atunci cândsunt afectate valorile democratice ale statului român.Acoperind spaţiul cultural dintre individ şi stat, societatea civilăeste considerată factorul determinant al succesului sau eşeculuidemocraţiei şi, implicit, a statului de drept.ConcluziiStatul de drept rămâne un proces susceptibil de a resimţi mişcăride reflux. În plus, împlinirea sa rămâne imperfectă. Odată cu dezvoltareaşi perfecţionarea sa, statul de drept îşi demonstrează limitele şi carenţele 39 ;reprezentarea unei societăţi în întregime încadrată şi guvernată de drepteste, în mod evident, iluzorie. De asemenea, observarea unei juridicizări38 A. Smolar. op. cit., p. 282.39 J. Chevallier. op. cit., p. 143.266Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...crescânde poate fi, în mod paradoxal, legată de ideea unui „declin aldreptului”, care atestă incertitudinile procesului în curs. Construcţiastatului de drept după evenimentele din 1989 s-a dovedit a fi un procesgreoi. Implementarea principiilor, instrumentelor, procedurilor şimetodelor democratice pare încă afectată de mentalitatea guvernanţilor,dar şi a cetăţenilor. Lipsa exerciţiului democratic aproape 40 de ani dinsocietatea românească nu a rămas fără urme pe tânăra democraţie. Simplacopiere a instituţiilor occidentale într-un ambient politic, social şieconomic viciat şi …..infestat de rămăşite comuniste nu pare a fi soluţiapentru realizarea unui stat de drept, în care domnia legii, separaţiaputerilor, pluralismul politic, democraţia sunt pilonii de baza ai edificiuluiconstituţional al unui stat.Este oare statul de drept în pericol în România? În urma analizei pe caream expus-o mai sus, se pare că da.Sunt elemente care ar putea să împiedice deteriorarea şi maiaccentuată a statului de drept în România? Şi de data aceasta, răspunsulnostru este unul pozitiv. Argumentaţia noastră se bazează pe câtevaelemente:- în primul rând este nevoie de o consolidare a instituţiilor democraticeale statului. Este nevoie de o reformă constituţională care sătraseze mai bine rolul şi atribuţiile fiecărei instituţii a statului, caresă împiedice derapajele de la principiul separaţiei puterilor;- în al doilea rând este nevoie de o reformă administrativă, care să-ipermită statului român o organizare administrativ-teritorială înstrânsă corelaţie cu modelele europene; care să-i oferecetăţeanului român servicii de calitate, o administrare eficientă aproblemelor comunităţii;- în al treilea rând este necesară o reformă mai profundă a justiţiei dinRomânia, care să-i redea cetăţeanului român încrederea că atuncicând drepturile sale îi sunt încălcate, justiţia este cea care o să îlapere de orice ingerinţe şi încălcări ale acestora;- în al patrulea rând este nevoie de o construcţie viabilă şi solidă asocietăţii civile, care să ofere soluţii la problemele societăţii şi caresă-i sancţioneze pe guvernanţi atunci când aceştia încalcă sau seîndepărtează de principiile statului de drept.Consolidarea statului de drept în România nu presupune eforturidoar din partea guvernanţilor (fie că sunt la putere sau în opoziţie), ci şidin partea cetăţenilor. Cetăţenii, destinatari principali ai deciziilorguvernanţilor trebuie să fie, în primul rând, conştienţi de rolul pe care îl au267Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîn societate, şi în al doilea rând, să participe activ la viaţa comunităţii.Efortul trebuie să fie unul comun, căci altfel statul de drept rămân doar unconcept lipsit de valoare. În societatea românească, statul de drept trebuiesă fie construit tocmai pentru a da oamenilor Cetăţii liniştea şi siguranţa decare aceştia au nevoie, pentru a-şi exercita drepturile şi libertăţilecetăţeneşti.Statul de drept nu este nici statul mitic, nici statul miracol, elreprezintă organizaţia politico-juridică pe care o cere societatea şi pe careo poate accepta comunitatea umană şi de care este absolută nevoie într-olume ce se dezvoltă sub semnul progresului şi civilizaţiei.ReferencesTratate, cursuri, monografiiBarbu, D., (2004) Republica absentă. Politică şi societate în Româniapostcomunistă, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Nemira,Bucureşti,Barbu, D., (2005) Politica pentru barbari, Editura Nemira & Co, Bucureşti,Chevallier, J., (2003) L’État de droit, 4 e édition, Montchrestien, Paris,Dănişor, D. C., (2006) Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală,Vol. I, Editura Sitech, Craiova,Deleanu, I., (2006) Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul românesc şi îndreptul comparat -, Editura C. H. Beck, Bucureşti,Diamond, L., Chu, Y.-han, Plattner, M., Tien, H.-mao., (2004) Cum seconsolidează democraţia, Editura Polirom, Iaşi,Gilia, C., (2007) Teoria statului de drept, Editura C.H. Beck,Lazăr, R. A., (2004) Legalitatea actului administrativ. Drept românesc şi dreptcomparat, Editura All Beck, Bucureşti,Popescu, R. D., (2011) Răspunderea Parlamentului în dreptul constituţional,Editura C. H. Beck, Bucureşti,Popescu, S., (1998) Statul de drept în dezbaterile contemporane, EdituraAcademiei Române, Bucureşti,Sartori, G., (2000) Ingineria constituţională comparată, Editura Mediterana,Bucureşti,Vrabie, G., (2003) Études de droit constitutionnel, Editura Institutul European,Iaşi.Articole ştiinţificeAlexandru, I., (2011) Reflecţii privind Dreptul în sistemul politic, înPandectele Române, nr.11, nota 20, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti,România.268Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IS THE ROMANIAN RULE OF LAW JEOPARDIZED?...Constantinescu, M., Enache, M., (2011) Opoziţia parlamentară, în Revistade Drept Public, nr. 2, Editura All Beck, Bucureşti, România.Gilia, C., (2011) Fenomenul migraţiei politice în Parlamentul României, înDreptul, nr. 6, Editura , Bucureşti, România.Gîrleşteanu, G., (2011) Particularităţi de neconstituţionalitate extrinsecăprivind procedura angajării răspunderii Guvernului pe Legea pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 53/2003-Codul muncii, precumşi a legii în ansamblul sau – consideraţii teoretice pe margineaDeciziei nr. 383 din 23 martie 2011, în Pandectele Române, nr. 10,Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, România.Mătuşescu, C., (2010) Democratic Legitimacy of The EuropeanGouvernance, în volumul Dreptul şi legitimitatea, Editura UniversulJuridic, Bucureşti,Popescu, S., (1999) Cercetări de metodologie juridică în sprijinul activităţiide elaborare a dreptului, în Studii de Drept Romanesc, nr. 1-2, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, România.Weber, R., (2003) Revizuirea Constituţiei: un proces cu consecinţenegative, în Revista Română de Drepturile Omului, nr.27, Bucureşti,România.LegislaţieConstituţia RomânieiPagini webhttp://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires-analize-de-perceptie-aunor-riscuri-de-securitate-si-respectarea-unor-drepturicetatenesti.pdf(accesat în 27 martie 2012)269Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Reflections on the Punishment of the Crime of AttemptedRobbery to the Offence of Causing Injury or Flicks ofDeath[Reflecţii privind sancţionarea tentativei la infracţiunea detâlhărie faţă de infractiunea de loviri sau vătămări cauzatoarede moarte]Oana Roxana IONESCU 1AbstractThe author put in discussion the problem that might arise in connection withthe punishment prescribed by law for the criminal attempt to commit the offence ofrobbery (art. 222 of c. pen in force) which resulted in the death of the victim, unless wefind out in front of the disparities between resource penalty provided for the offence ofcausing injury or flicks of death?Keywords:punishment, attempts, robbery, causing injury or flicks of death.1 Lecturer Ph.D., University Spiru Haret – Faculty of Law, Email Address:rionescu_2007@yahoo.com.271Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Printre problemele pe care le ridică infracţiunea de tâlhărie înliteratura noastră juridică de specialitate 2 , un loc important ar putea fi ceareferitoare la sancţionarea tentativei pentru infracţiunea de tâlhărie care a avut caurmare moartea victimei faţă de pedeapsa pentru infracţiunea de loviri sau vătămăricauzatoare de moarte prevăzută de codul penal în vigoare.2. Codul penal în vigoare prevede în art. 222 sancţionareatentativei pentru infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei saucare a produs consecinţe deosebit de grave 3 cu închisoare de la 15 la 25 deani şi interzicerea unor drepturi 4 (art.211 alin.3 şi art.64 din C.pen.).3. În ce priveşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moartepedeapsa prevăzută de codul penal este închisoarea de la 5 la 15 ani, dacăpentru vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 din C.pen. a avut caurmare moartea victimei (art. 183 din C.pen).4. S-ar putea discuta în legătură cu pedeapsa prevăzută de legea penalăpentru tentativa la infracţiunea de tâlhărie 5 (art.222 din C.pen.) care a avut caurmare moartea victimei, dacă nu ne-am afla în faţa unei disproporţii înraport cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de loviri sau vătămăricauzatoare de moarte 6 ?2 A se vedea Gh.Ivan, Tâlhărie. Coautorat sau complicitate, Revista de Drept Penal nr.2/2002,p.137; H.Diaconescu, V.Pătulea, Delimitarea dintre tentativă şi infracţiunea consumată în cazultâlhăriei care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei, în R.R.D. nr.12/1988, p.43;S.Bogdan, A.Petre, Tâlhăria comisă într-o locuinţă sau dependinţe, în CDP nr.1/2008, p.132-149; Constantin Bulai, Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. Infracţiune unică sau concurs deinfracţiuni, 2/1994, p. 131; Ştefan Daneş, În legătură cu coautorul la infracţiunea de tâlhărie,2/1995, p. 112; Doru Pavel, Tâlhărie săvârşită împotriva mai multor subiecţi pasivi, 2/1995, p.116; Constantin Mitrache, Pluralitatea de victime în cazul tâlhăriei, 2/1995, p. 119; MirceaBădilă, Noua reglementare a infracţiunii de tâlhărie, 1/1997, p. 34; Titus Popescu, Unele elementecircumstanţiale ale infracţiunii de furt şi tâlhărie, 2/2000, p. 47; Ilie Pascu, Tâlhăria săvârşită într-olocuinţă sau dependinţe ale acesteia, 2/2001, p. 107; Ilie Pascu, Tâlhărie. Pluralitate de subiecţipasivi, 3/2004, p. 63.3 A se vedea art.146 din C.pen. în vigoare pentru înţelesul noţiunii de consecinţe deosebit degrave.4 Constantin Mitrache, Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi înExplicaţii preliminare ale noului Cod penal, coord. G.Antoniu şi colaboratorii, op.cit. vol II,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 62.5 De pildă, nu constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie dacă furtul nu s-a consumatînsă s-a produs moartea victimei, deoarece întreaga activitate trebuie raportată larezultatul final. A se vedea Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ediţia a 6-a,revizuită şi actualizată, Ed. Hamangiu, 2012, p.199.6 Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune comisivă (sepoate săvârşi şi prin omisiune), material, instantanee şi de rezultat. Întrucât rezultatul maigrav (majus delictum) moartea victimei este imputat făptuitorului cu titlu de culpă, şi cum lainfracţiunile din culpă sunt excluse formele imperfecte de infracţiune nu este sancţionată272Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFLECTIONS ON THE PUNISHMENT OF THE CRIME...6. Se ştie că în cazul săvârşirii tentativei la infracţiunea de tâlhărie 7care a avut ca urmare moartea victimei (art. 211 alin. 3 C. pen.), maximulspecial al pedepsei este de 7 ani şi 6 luni închisoare şi că acest maxim esteinferior aceluia prevăzut de codul penal pentru infracţiunea de loviri sauvătămări cauzatoare de moarte care este de 15 ani închisoare (art. 183 C.pen.).Din această situaţie s-ar putea trage concluzia că ar fi vorba de oinadvertenţă a legiuitorului în stabilirea pedepsei în cele două situaţii,deoarece în caz de fapte praeterintenţionate la rezultate similare ar trebui săcorespundă pedepse egale, mai ales când este vorba de moartea uneipersoane.După opinia noastră, critica care ar putea fi adusă legiuitorului înlegătură cu o pretinsă inadvertenţă referitor la pedeapsa maximul specialmai redus al pedepsei pentru sancţionarea tentativei la fapta de tâlhărie carea avut ca urmare moartea victimei, în raport cu maximul special pedepseiprevăzută de lege pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare demoarte, nu ar fi întemeiată.Dacă s-ar susţine teza potrivit căreia la infracţiunilepracterintenţionate care au ca urmare moartea, pedeapsa trebuie să fie egalăse întemeieză în opinia noastră, pe o concepţie eronată.5. Se ştie că, legiuitorul efectuează individualizarea legală, ca şiinstanţele în cazul individualizării judiciare, pe baza unui complex decriterii 8 .În nici un caz individualizarea legală nu se face pe baza unuicriteriu unic cum ar fi rezultatul faptei şi aceasta atât la infracţiunileintenţionate, cât şi la cele practerintenţionate, la acestea din urmăfolosindu-se chiar un plus de criterii. Legiuitorul raportează totdeaunarezultatul la cauza lui, iar cauza este evaluată în funcţie de acţiunea sauinacţiunea care a generat-o.de legiuitor tentativa la această infracţiune complexă (preterintenţie). A se vedea GeorgeAntoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ioan Griga, Gheorghe Ivan, ConstantinMitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Paşca, Ovidiu Predescu, Explicaţii preliminare alenoului Cod penal, vol. I, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 297; Teodor Vasiliu,Doru Pavel, George Antoniu, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Virgil Rămureanu,Codul penal. Comentat şi adnotat. Partea specială, vol.I, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică,Bucureşti, 1975, p. 140.7 A se vedea Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Paşca, Manual de Drept penal. Parteaspecială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p.324; Tudorel Toader, Drept penal român.Partea specială, ediţia a 6-a, revizuită şi actualizată, Ed. Hamangiu, 2012, p.199.8 A se vedea Vintilă Dongoroz, Drept penal, (reeditarea ediţiei din 1939), Bucureşti, 2000,p. 535.273Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEOr, în cazul discutat, criteriile pe care le-a folosit legiuitorul au dusla un maxim mai ridicat pentru fapta de lovire sau vătămăre cauzatoare demoarte decât în cazul tentativei de tâlhărie care a avut ca urmare moarteavictimei.6. Pe de o parte, tentativa la infracţiunea de tâlhărie, fapta iniţială(primum delictum) este încercarea de tâlhărie care absoarbe în conţinutul eiactele de violenţă. Aceste acte de violenţă pot constitui, în cazul cel maigrav, infracţiunea de lovire sau alte violenţe sancţionată, potrivitdispoziţiei din art. 180 C. pen., cu închisoarea de la 3 luni sau cu amendăori până la 1 an închisoare sau cu amendă dacă s-a realizat modalitateaagravată prevăzută în alin. 2 al aceluiaşi articol.7. Nu se absorb în conţinutul tâlhăriei infracţiunilor de vătămarecorporală şi vătămare corporală gravă (art. 181 şi 182 C. pen.) care aparnumai ca rezultat praeterinternaţional potrivit dispoziţiei din alin. 2 al art.211 C. pen. Când sunt săvârşite cu intenţie, aceste infracţiuni intră înconcurs cu infracţiunea de tâlhărie sau cu tentativa acesteia 9 .8. Aşadar, tentativa de tâlhărie care a avut ca urmare moarteavictimei, în raport cu pedeapsa pentru loviri sau violenţe cauzatoare demoarte am putea spune că nu se datoreşte unei inadvertenţe alegiuitorului, ci din contra, unei atente reflectări ştiinţifice a legiuitoruluiasupra pedepselor.9. Preocuparea legiuitorului nostru este de a asigura o proporţiejustă între pedeapsa prevăzută de lege şi pericolul social generic alinfracţiunii pentru care este prevăzută poate fi constatată în întreaga Partespecială a Codului penal, aceasta rezultând limpede din comparareasancţiunilor legale şi a diferenţierilor acestora.Stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune este aşadar rezultatulcreaţiei 10 în efectuarea acestei operaţiuni legiuitorul este mult mai liberdecât instanţa judecătorească 11 care este ţinută de limitele speciale şi demijloacele de individualizare prevăzute de lege.De asemenea, se ştie că, legiuitorul nu este ţinut decât de limitelegenerale ale pedepselor, limite pe care el însuşi le-a stabilit odată cudeterminarea cadrului pedepselor. De aceea, diferenţierile de pedeapsă dela o infracţiune la alta nu sunt întâmplătoare, ci exprimă preocupareaatentă a legiuitorului de a proporţionaliza şi adapta în lege pedeapsa în aşa9 A se vedea Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ediţia a 6-a, revizuită şiactualizată, Ed. Hamangiu, 2012, p.199.10 A se vedea Vintilă Dongoroz, Drept penal, (reeditarea ediţiei din 1939), Bucureşti,2000, p. 533.11 Idem, op.cit., p. 553.274Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFLECTIONS ON THE PUNISHMENT OF THE CRIME...fel ca aceasta să-şi poată îndeplini atât funcţia preventivă generală, prin simplaei prevedere ca sancţiune pentru o anumită faptă prevăzută de legeapenală, cât şi prin stabilirea şi aplicarea efectivă în cazul săvârşirii aceleifapte (prevenţie specială).Faţă de această preocupare a legiuitorului de a determina cu toatăgrija necesară pedepsele pentru fiecare faptă prevăzută în lege, şi pentrudiferitele variante sau forma ale acestuia este greu de presupus cădiferenţierile în ce priveşte pedeapsa legală nu ar exprima tocmai rezultatulindividualizării făcută de legiuitor.ReferencesAntoniu, G., Bulai, C., Duvac, C., Griga, I., Ivan, Gh., Mitrache, C.,Molnar, I., Pascu, I., Paşca, V., Predescu, O., (2010) Explicaţiipreliminare ale noului Cod penal, vol. I, Ed.Universul Juridic, Bucureşti,Bădilă, M., (1997) Noua reglementare a infracţiunii de tâlhărie, 1,Bogdan, S., Petre, A., (2008) Tâlhăria comisă într-o locuinţă saudependinţe, în CDP nr.1,Bulai, C., (1994) Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. Infracţiune unică sauconcurs de infracţiuni, 2,Daneş, S., (1995) În legătură cu coautorul la infracţiunea de tâlhărie, 2,Diaconescu, H., Pătulea, H., (1988) Delimitarea dintre tentativă şiinfracţiunea consumată în cazul tâlhăriei care a avut ca urmarepraeterintenţionată moartea victimei, în R.R.D. nr.12,Dongoroz, V., (2000) Drept penal, (reeditarea ediţiei din 1939), Bucureşti,Dungan, P., Medeanu, T., Paşca, V., (2010) Manual de Drept penal. Parteaspecială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,Ivan, Gh., (2002) Tâlhărie. Coautorat sau complicitate, Revista de DreptPenal nr.2;Mitrache, C., (1995) Pluralitatea de victime în cazul tâlhăriei, 2,Mitrache, C., (2011) Aplicarea pedepsei complementare a interziceriiexercitării unor drepturi, în Antonoi, G., et. all. (coord) (2011)Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, vol II, Ed. Universul Juridic,Bucureşti,Pascu, I., (2001) Tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, 2,Pascu, I., (2004) Tâlhărie. Pluralitate de subiecţi pasivi, 3.Pavel, D., (1995) Tâlhărie săvârşită împotriva mai multor subiecţi pasivi, 2,Popescu, T., (2000) Unele elemente circumstanţiale ale infracţiunii de furt şitâlhărie, 2Toader, T., (2012) Drept penal român. Partea specială, ediţia a 6-a, revizuită şiactualizată, Ed. Hamangiu,Vasiliu, T., Pavel, D., Antoniu, G., Lucinescu, D., Papadopol, V.,Rămureanu, V., (1975) Codul penal. Comentat şi adnotat. Partea specială,vol.I, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,275Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Legal Uncertainty – A Legitimate Challege for LegalMethodology[Incertitudinea juridică – provocarea legitimă pentrumetodologia juridică]Gabriel RADU 1AbstractA reasonably interpretation of legal texts represents a main task of the legalmethodology. But a coherent methodology requieres joint efforts of a wide range ofdisciplines and also interdisciplinary approaches for yielding a methodologicalframework. Different unclear law provisions or stipulations could induce manyambiguous contexts that can generate moral dilemmas and also multiple moral conflicts.In such cases the law interpretation must find a strong moral support in dealing witharbitrary rules.The paper intends to bring to the fore legal methodology as a possible solutionin legal uncertainty from unclear laws to judge dissentslawsKeywords:legal uncertainty, legal methodology, moral dilemmas, judicial dissent, unclear1 Ph.D. Candidate, SNSPA, Email Address: gabradu@gmail.com277Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEI. IntroducereCa valoare socială, certitudinea juridică reprezintă un factor alsecurităţii sociale. Predictibilitatea certitudinii asigură climatul deîncredere, cât şi o bună desfăşurare a vieţii sociale, un grad de siguranţăridicat pentru persoana umană şi posibilităţi de realizare personală prinelaborarea unor planuri de viaţă, într-un climat de siguranţă şi calm.Metodologia juridică, ca sistem al unor factori relativ invarianţi într-omulţime de metode ale cunoaşterii fenomenelor juridice 2 îşifundamentează demersurile într-un spaţiu al certitudinii juridice.Abordarea normativă a sferei juridicului pretinde o inventariere, dar şi osistematizare a explicaţiilor fenomenelor juridice pe diferite nivele, atâtdescriptive, cât şi cauzale. Explicaţiile ştiinţifice acceptate ca certitudinisunt de tip nomologic-deductiv, certitudini ce sunt aplicabile şi îndomeniul social, prin corelaţiile între fenomenele sociale şi legisociologice. Acceptarea unor abordări normative în ştiinţele politice, ca şiîn ştiinţele juridice, va conduce la formularea unor întrebări esenţiale detipul: cum poate fi construit un principiu, o normă su o regulă? Răspunsulse poate situa, alternativ, în trei direcţii: consecinţionist, deontologic sauevolutiv 3 .II. Unele clarificări conceptualeII.1 La nivel empiric certitudinea juridică a fost asimilată cucertitudinea socială a unei persoane cu privire la probabilitatea valorificăriiunui drept subiectiv al său prin justiţie. În mod simetric, incertitudineajuridică reflectă o probabilitate scăzută de reuşită în valorificarea uneipretenţii.II.2 Certitudinea juridică a acţionat şi ca un „motor” al voinţeimanifestate a părţii într-o cauză, prin raportarea la situaţii din trecut încontexte similare („past correlations”), demers circumscris metodei istoriceîn cadrul metodologiei juridice. Raportarea la situaţii din trecut are locatunci când reclamantul se bazează pe unele decizii juridice luate în trecut,în contexte similare cauzei sale, în care argumentele juridice ale instanţei leconsideră predictibile în cauza sa.2 Nicolae Popa „Teoria generală a dreptului”, p. 24, Actami, Bucureşti, 19973 Pentru o abordarea normativă în ştiinţele politice, Adrian Miroiu, „Introducere infilosofia politică: teme clasice”, Polirom, Iaşi, 2009278Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LEGAL UNCERTAINTY – A LEGITIMATE CHALLEGE FOR LEGAL...II.3 O definiţie a incertitudinii juridice din perspectiva operaţionalproceduralăar putea fi formulată sub forma "diferenţa între estimărilepărţilor cu privire la probabilitatea de câştig în cauza 4 "III. Surse ale incertitudiniiIII.1 Înţelegerea comunăO primă sursă de incertitudine o constituie regula juridică, ce înmod aparent înţelegerii conducea într-un anumit context la producereapotenţială a anumitor efecte juridice, iar enunţată în cadrul unei soluţii ainstanţei de judecată, să se poată constata producerea altor efecte juridicedecât cele aşteptate de către subiect 5 . Decizia instanţei devine (mai ales însistemul de drept anglo-saxon) parte indisolubilă a înţelesului regulei,normei sau instituţiei repective. În acelaşi timp însă, regula respectivădevine mai puternică, la statutul ei iniţial adăugându-se acum şi forţadeciziei judecătoreşti.III.2. Procesul legislativPersoanele dezavantajate prin aplicarea unor legi vor exercita, înlimita posibilităţilor lor, presiuni pentru crearea de excepţii favorabile,legislaţii speciale, derogări etc. Experienţe relevante în acest sens au fostresimţite în multe ţări, mai ales în privinţa legislaţiei fiscale. În acest fel,gradul de incertitudine creşte la nivelul predictibilităţii prin măsurilegislativeIII.3. Aplicarea efectivă a legiiGradul de incertitudine a sporit considerabil în cadrul procesuluide aplicare a legii. Persoanele dezavantajate în plan economic, de exemplu,au fost stimulate prin însăşi existenţa unei anumite legislaţii, să-şi orientezeactivitatea spre interstiţiile dintre legi. Comportamentul şi acţiunile lor aufost astfel stimulate s-au situat în afara obiectului reglementat de lege,încercând astfel să evite constrângerea legală obiectivă. Aparenta inaplicarea legii, invocată adesea pe parcusul tranziţiei politice în Europa Centrală şide Est, a fost mai curând o acţiune socială generată de stimulul ieşirii din4 Posner, An Economic Approach to Legal Procedure and JudicialAdministration, 2 J. LEGAL STUD. 399, 423 (1973)5 În practica juridică românească, în acest sens sunt elocvente deciziile CurţiiConstituţionale, care au adus clarificări la începutul tranziţiei politice democratice, înmateria dreptului de proprietate, egalităţii în faţa legii, chestiuni legate de retroactivitateetc.279Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE„obiectivul” legii. Situarea cu mai mare sau mai mic succes în poziţii interleges a condus la o creştere a gradului de incertitudine juridică.III.4 Incertitudinea juridică pozitivăDeşi la o primă vedere incertitudinii juridice i s-ar putea atribuidoar conotaţii negative 6 , practica a învederat faptul că incertitudineajuridică a avut şi unele efecte pozitive. O legislaţie penală ambiguă înprotejarea unor relaţii sociale cu privire la un anumit obiect juridic, într-uncontext particular, a demonstrat în practică totuşi o abstenţiune mai mareîn activarea unor comportamente antisociale.În cazul ideal al certitudinii juridice maxime, regula sau normajuridică se identifică cu decizia judiciară. Practica judiciară a arătat însă căvariaţiile contextuale date de subiectivitate (factori culturali, prejudecăţi,interese etc.) ridică gradul de incertitudine juridică sub forma influenţelorextrajuridice. Caracterul corectiv al căilor de atac au relevat adeseaprezenţa incertitudinii juridice.Judecătorul D’Amato 7 a reliefat că o probabilitate mai mică de 0,5de a obţine o sentinţă favorabilă într-o anumită speţă, considerată a fi clarădin punct de vedere juridic indică posibilitatea calificării statului respectivca unul cu regim discreţionar, arbitrar, în timp ce o probabilitate mai marede 0,5 într-o speţă de aceeaşi natură face ca statul respectiv să poată ficonsiderat a fi unul de drept.Trebuie însă să observăm că aprecierile prin prisma teorieiprobabilităţilor pleacă de la premisele existenţei unei certe competenţe şiexperienţe în sistemul de drept respectiv a cercetătorului care faceestimările, ca apoi concluziile sale să poată face inferenţe valide asuprasistemului de drept respectiv, în integralitatea sa.Din punct de vedere sociologic, dacă aprecierile competente alemai multor specialişti reputaţi conduc la o rată de predictabilitate corectămai mică de 0,5, în sistemul de drept respectiv intervine o schimbare deparadigmă, schimbare care va antrena presiuni în sensul modificăriisstemului respectiv de drept.La nivelul conştiinţei actorilor implicaţi în acest proces, activitateafiecăruia are ca suport clarificarea, proces de sinteză al unei certitudinijuridice. Judecătorul care a luat o anumită hotărâre într-un caz, în acord cu6 În acest sens, Max Weber explică existenţa unei corelaţii pozitive între certitudineajuridică şi progresul capitalismului, conform Antonio D Amato „Legal Uncertainty”, p.36California Law Review 1, 19837 Antonio D Amato „Legal Uncertainty”, p.3 California Law Review 1, 1983280Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LEGAL UNCERTAINTY – A LEGITIMATE CHALLEGE FOR LEGAL...propria conştiinţă, a adus o clarificare în cazul unei percepţii legislativedeficitare a justiţiabililor, percepţie deficitară formată pe temeiuri obiectivesau subiective. Cercetătorul din spaţiul doctrinelor juridice lucrează întemeiul convingerii sale intime că rezultatele cercetării sale asupra unorcontroverse vor servi drept reper clarificator în deciziile viitoare aleinstanţelor sau în promovarea prin intermediul justiţiei a unor drepturi, încazul justiţiabililor. Bucla se va închide la nivelul legislativ, când aspectelenegative ale practicii judiare întâlnite într-o anumită materie, vor formaobiectul unor noi legi, mai bune din punctul de vedere al clarităţii.IV. Tendinţe principale constatate în plan juridicTendinţa generală a certitudinii juridice, decelată în diferitele studii,a fost aceea de descreştere în timp, în mod paradoxal faţă de acumulărileepistemice continue.Regulile şi principiile de drept devin incerte în conţinut şi înaplicare odată ce întreg sistemul juridic are tendinţa de a se elibera deconstrângerile generate prin norme şi principii.Există însă şi opinii în favoarea tendinţei de creştere a certitudiniijuridice, ale căror argumente le vom examina în cele ce urmează.Ca o consecinţă a acumulărilor din practica judiciară, sistemele dedrept s-au confruntat cu schimbări pe fondul de controversă şiincertitudine. Metodologia juridică, prin abordările sale tipice, istorice şicomparative, s-a dovedit a fi o prezenţă activă în confruntarea cuincertitudinea juridică.Un prim argument prin care putem constata că dreptul pozitivcontinuă să conţină un grad de incertitudine este faptul că, alături dedreptate, interese şi elementele de noutate furnizate de către societate,claritatea este unul din motoarele schimbărilor legislative. Realizareadreptului însă are printre scopurile sale legitime instaurarea certitudiniijuridice, activitate ce dă viaţă atât instituţiilor juridice, cât şi reflecţieiasupra activităţii acestoraCorelaţia indiscutabilă dintre certitudinea juridică şi claritatea legiieste susţinută prin una din cele mai importante facultăţi ale raţiuniijuridice, interpretarea legii.Cercetarea juridică, produsă ca o valorificare superioară a practiciijuridice, a analizat variate subiecte corelative interpretării juridice. Uneleconcluzii ale acestor cercetări au arătat că tendinţa de creştere aincertitudinii juridice este inexorabilă. Argumentele acestor tipuri deconcluzii au avut în vedere abilitatea unor avocaţi ai părţilor, în cadrulunor procese, de a prevedea succesul cauzei clienţilor lor (cauze reale sau281Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpotenţiale), abilitate corelată pozitiv cu incertitudinea juridică tot mairidicată.La nivelul vieţii de zi cu zi, incertitudinea juridică s-a dovedit aconstitui din punct de vedere sociologic unul din obstacolele principale înraţionalizarea vieţii sociale, în sensul eliminării arbitrariului şi aconsolidării unei ordini juridice predictibile.V. O abordare în perspectiva juriprudenţei analiticeSe constată o corelaţie pozitivă între volumul unei legi (dinperspectiva numărului de cuvinte conţinute) şi numărul de litigii perolurile instanţelor de judecată având ca obiect respectiva lege.Constatarea o redăm schematic în tabelul de mai jos:Volumul legii (nr cuvinte) Creştere (+)Nr de litigii pe rolul justiţiei Creştere (+)Corelaţia stabilită Creştere (+)Una dintre posibilele explicaţii ale acestei corelaţii este faptul căodată ce textul unei legi este mai mare, este cu atât mai mare probabilitateaca să apară mai multe neclarităţi, ambiguităi, zone de înţeles obscur.Abordările în sensul jurisprudenţei analitice, tipice şcolilor anglosaxonede drept, constituie însă o parte a soluţiei certitudinii juridice. Oclasă aparte a jurisprudenţei analitice, jurismetria, disciplină componentă ametodologiei juridice cantitative 8 , cunoaşte unele dezvoltări şi în şcoalaeuropeană de drept, dezvoltări ce aduc contribuţii notabile în certitudineajuridică.VI Unele concluziiControversa finală existentă chiar în cazul concluziilor, conferă unacent sporit tezei de creştere a incertitudinii, dar a accepta necritic o astfelde concluzie ar însemna în acest caz să ne situăm în cazul unui viciu logicde tip petitio principii prin justificarea unei teze prin salvarea posibilităţii deexistenţă a acestei teze.1. Concluziile care au susţinut că la nivel legislativ dreptul pozitivevoluază în sensul creşterii incertitudinii, au adus ca argumente:- producţia legislativă continuă este generată, printre alte cauze, şide o neclaritate interpretativă, factor generator al incertitudiniijuridice. În acest caz, metodologia juridică, prin statutul său8 Nicolae Popa „Teoria generală a dreptului”, p. 41-42, Actami, Bucureşti, 1997282Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LEGAL UNCERTAINTY – A LEGITIMATE CHALLEGE FOR LEGAL...ştiinţific, se constituie în soluţie de clarificare conceptuală, prindemersurile sale comparative, sistematice, istorice, sociologice etc,dar intervenţia sa are loc post-factum, în cadrele evaluărilorcritice, de constatare şi nu de prevenţie.2. Concluziile studiilor care au argumentat în sensul creşteriicertitudiniiLa acest tip de concluzii, unele tipuri de argumente s-au bazat pefaptul că dacă legile au ca finalitate, printre alte scopuri, şi exprimarea uneivoinţe clare, atunci însăşi existenţa lor ar reprezenta tot atâtea temeiuri deinstaurare a clarităţii. Contraargumentul acestui tip de raţionament esteimediat şi evident: două norme indică precis câte un lucru cert, dar diferitunul faţă de celălalt. Un ansamblu juridic posibil al acestor norme poateconduce la o reuniune de norme contradictorii.Ridicând abstractizarea la un grad mai înalt, constatăm că însituaţia coexistenţei mai multor legi cu acelaşi obiect de reglementare,gradul de incertitudine este mai ridicat. S-a constatat că şi chiar în cazulunui ansamblu legislativ complex, dacă odată cu trecerea timpului nu maiapar noi reglentări cu acelaşi obiect, gradul de incertitudine scade,crescând predictibilitatea interpretărilor juridice legale.Ca un argument comparativ, din perspectiva sistemelor de drept,precedentul judiciar, tipic sistemului anglo-saxon, nu măreşte gradul decertitudine, decât în cazul identităţii ideale de circumstanţe la care un cazîn speţă poate fi raportat. Creşterea inexorabilă a precedentelor în timp, cucomplexităţile particulare proprii fiecărei cauze, antrenează în mod evidento creştere a incertitudinii juridice agregate 9 . Complexitatea raporturilorsociale ale prezentului, pe fondul interacţiunilor tot mai diverse conduc laraportări tot mai dificile la precedente juridice relevante.3. Abordările în perspectiva jurisprudenţei analitice au relevatfaptul că o dovadă a incertitudinii juridice este dată prin existenţa uneidiversităţi a sistemelor juridice 10 . Reacţia firească în cazul diversităţii aufost abordările integratoare, apte să ajungă la o fuziune a orizonturilor dereprezentare. Eficienţa înţelegerii comune a avut ca efect tendinţaarmonizărilor legislative, măsură ce reprezintă o certă tendinţă de9 În acest sens opinează şi judecătorul D’Amato, op.cit, p.5 „In addition, the sheervolume of reported cases makes it increasingly difficult for any one court in any one caseto consider all relevant precedents”.10 Helmut Wagner, „Is Harmonization of Law a Good Solution?”, p. 6, mai 2007,accesată la adresa http://www.uncitral.org/pdf/english/congress/WagnerH.pdf283Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdiminuare a incertitudinii juridice, prin valorificarea reuşitele locale înperspectiva generala. Din punct de vedere economic armonizarealegislativă implică costuri, justificate însă prin rezultatele valorificăriiexperienţelor reuşite. Specificitatea sistemelor naţionale de drept,rezultante ale tradiţiilor culturale, au reprezentat în numeroase cazuriobstacole certe în situaţia integrărilor politice şi armonizărilor legislative,obstacole ce au generat reculuri şi eşecuri.În unele abordări analitice, în cadrul curentelor dominante dinşcolile juridice de tradiţie democratică, a existat opinia conform căreiasistemele de drept mai vechi, consacrate că repere comparative, arconstitui prin ele însele modele ideale. Extrapolând din această apreciereobiectivă faptul că aceste sisteme juridice de prestigiu ar prezenta prin eleînsele o experienţă relevantă mai mare în soluţionarea incertitudinii nu sepoate susţine într-un mod categoric.Pe aceeaşi linie de gândire, accentuată în primii ani ai tranziţieidemocratice în Europa Centrală şi de Est, s-a avanst ideea că o producţielegislativă susţinută ar avea o eficienţă mai mare în planul creşteriicertitudinii juridice (cerinţă democratică legitimă mai ales în cazulredobândirii drepturilor de proprietate imobiliară) a arătat adeseacontrariul, incertitudinea juridică fiind rezultantul controversei excesive,concretizată printr-un volum mare de reglementări contradictorii. Acestfenomen juridic nu a fost specific doar noilor democraţii europene înformare, ci a fost constatat chiar în cazul unor state democratice cutradiţie, mai ales în cazul reformelor din unele domenii social-economice 11 .Abordările din perspectiva jurisprudenţei analitice nu s-au rezumatexclusiv la dreptul pozitiv. Intersecţiile fertile ale ştiinţei dreptului cu alteştiinţe sociale (sociologia, psihologia sau filosofia politică) au identificatfactori variabili care intervin în studiul incertitudinii juridice, greu deidentificat exclusiv prin abordări normative exclusive. Comportamentulindivizilor, stimulat de schimbările legislative, au mărit gradul denedeterminare în studiul certitudinii juridice. Exploatarea ambiguităţilorlegilor, comportamente compensatorii de evitare a incidenţei legii oriexploatarea abilă a interstiţiilor din reţeaua de legi au contribuit cu unaport substanţial în conturararea cadrelor de manifestare a incertitudiniijuridice.Capacitatea de adaptare a indivizilor la contextele social-juridice înschimbare face ca raportarea contextului la lege să fie tot mai dificilă,11 D’Amato aprecia în acest sens că “the promulgation of more legal rules does not resultin greater certainty: it may have just the opposite effect”, D’Amato, op.cit284Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LEGAL UNCERTAINTY – A LEGITIMATE CHALLEGE FOR LEGAL...dificultate care se transformă într-un grad mai ridicat de incertitudine alegii.inertă. Acestă capacitate de adaptare nu este apanajul exclusiv aldestinatarilor legii, ci şi al actorilor juridici relevanţi (cercetători, judecători,avocaţi, legislatori), maximizarea valorii informaţiei relevante juridic fiindo miză comunăşi un factor determinant al existenţei dreptului ca ştiinţa îngeneral şi al metodologiei juridice, în special.ReferencesPopa, N., (1999) Teoria generala a dreptului, BucurestiAmato, A. D., (1983) Legal Uncertainty, 71 California Law Review 1,Fuller, L., (1958) Positivism and Fidelity to Law-A Reply to ProfessorHart, 71 Harvard Law Review,Helmut, W., (2007) Costs of Legal Uncertainty: Is Harmonization of Lawa Good Solution?, Modern Law for Global Commerce Congress to celebratethe fortieth annual session of UNCITRAL Vienna, 9-12 July 2007Miroiu, A., (2009) Introducere in filosofia politică: teme clasice, Polirom, Iaşi,Posner, (1973) An Economic Approach to Legal Procedure and JudicialAdministration, Legal Studies, 399, 423.http://www.uncitral.org/pdf/english/congress/WagnerH.pdfhttp://anthonydamato.law.northwestern.edu/Pages-papers/Leguncert.pdf285Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IV. Social and Humanistic SciencesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Some Considerations Regarding the Relation betweenMorality, Ethics and Law[Câteva consideraţii cu privire la relaţia dintre moralitate, eticăşi drept]Antonio SANDU 1AbstractThis paper aims to present the relationship between ethics and law from astructural phenomenological perspective. In our opinion, the two domains are correlative,normative ethics is prior to formal establishment of the rule. Towards legal, ethics has abackground and control function. Both normative areas regard the regulation ofrelations between individuals and society and desirable behaviors. The main ethicaltheories generate law principles therefore we can say that the law has an ethicalfoundation. The paper will present a series of ethical theories that have generatedprinciples of law, or are a source of contemporary paradigms in the field. We alsopresent ethical codes as a way of formalizing deontic with legislative power and theirapplication in legal domain. Ethical theories are designed to validate legal norms fromcompliance perspective between legal norm and the value system accepted by thecommunity.Keywords:morality, law, ethic, ethical codes, utilitarianism, Kantianism1 Ph.D., Postdoctoral fellow financed by The Management Authority for the SectorialOperational Program „Development of Human Resources” within the project“Postdoctoral studies in the domain of ethics in health policies” at „Gr. T. Popa”University of Medicine and Pharmacy from Iasi. Project funded from the SocialEuropean Fund through the Sectorial Operational Program „Development of HumanResources” 2007-2013. Priority axis 1: „Education and professional training in supportof economical growth and development of knowledge-based society”. Main domain ofintervention: 1.5 Doctoral and postdoctoral programs in support of research. Title of theproject: “Postdoctoral studies in the domain of ethics in health policies”. Contract Code:POSDRU/89/1.5/S/61879; Associate Prof. Ph.D. at “Mihail Kogalniceanu” Universityfrom Iasi; Chairman of Lumen Publishing House, Address: Tepes Voda, OP 3, CP 780,Iasi, Romania, Email Address: antonio1907@yahoo.com289Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereArticolul îşi propune să prezinte relaţiile dintre etică şi drept dintroperspectivă structural fenomenologică. Cele două domenii sunt dupăpărerea noastră corelative, normativitatea etică fiind premergătoareinstituirii formale a regulii. Faţă de juridic eticul are o funcţie defundamentare şi de control. Ambele domenii normative privescreglementarea raporturilor dintre indivizi şi societate şi a conduitelordezirabile. Principalele teorii etice generează principii de drept ca atareputem afirma că Dreptul are un fundament etic (Aniţei, 2012)..Vom prezenta în cuprinsul lucrării o serie de teorii etice care augenerat principii de Drept, sau chiar sunt la originea unor paradigmecontemporane în domeniu. Vom prezenta de asemenea Codurile de eticăca modalitate de formalizare a deonticului cu puterea normativă şi aplicaţiaacestora în domeniul juridic.Probleme actuale în dezbaterea etică şi deontologiaprofesionalăTeoriile etice au rolul de a valida normele juridice din perspectivaconformităţii între norma juridică şi sistemul de valori acceptat decomunitate. Nici în Cammonlaw nici în Dreptul continental norma moralănu trece direct în normă juridică. Această trecere este mediată prinintermediul teoriilor etice, filosofiei juridice şi apoi de la acestea prinintermediul doctrinei normele morale ajung în practica juridică.Dreptul continental şi implicit dreptul românesc fiind bazateexclusiv pe lege ca izvor de drept sunt mult mai puţin influenţate demoralitate decât de sistemele de drept anglosaxon. În Commonlawcontrolul eticului asupra juridicului are loc atât la nivelul legislativ cât şi lanivelul instanţelor, în timp ce în dreptul continental doar legislativulcontrolează etic sistemul juridic. Nu ne referim aici la moralitatea şi la eticapersonală a magistraţilor ci la conformitatea etică a legii însăşi. Să luăm caexemplu în legislaţia românească sistemul coplăţii serviciilor de sănătate.Ideea de coplată are în vedere distribuţia rezonabilă a resurselor sanitaredeci implicit ideea de dreptate distributivă aplicată serviciilor de sănătate.Sănătatea este un bun de interes public şi ca atare sistemul de sănătateaplică o etică utilitaristă a maximizării binelui prin distribuţia cât mai largăa accesului la resurse de sănătate. Cu toate acestea teoria rawlsiană adistribuţiei egale a dreptăţii văzută ca proporţionalitate în cazul legiicoplăţii, în sistemul de sănătate este injust aplicat întrucât dreptul lasănătate nu ar trebui tratat ca un drept natural oarecare (Huzum, 2011) cica un drept care transcede drepturile naturale, iar utilitatea marginală a290Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...dreptului poate fi înfăptuită atunci când se asigură condiţiile desupravieţuire tuturor pacienţilor. Sistemul în sine e gândit a asiguraurgenţele medicale şi tratamentele medicale care asigură un numărrezonabil de şanse de supravieţuire a pacientului astfel încât sistemul deasigurare să asigure şansele minime de supravieţuire pentru cât mai mulţipacienţi. In contextul unei activităţi profesionale supervizate, putemexemplifica caracterul etic al supervizării, care poate fi regăsit în primainstanţă în principiul centrării pe interesul pacientului. Implicaţiile etice aleacestui principiu sunt date de caracteristica paradigmei utilitariste,conform căreia un act este drept din punct de vedere moral dacă şi numaidacă acest act produce "cea mai mare fericire pentru cel mai mare numărde indivizi"( Damian, Necula, Sandu, Caras, 2012).În practică sistemul coplăţii poate genera inegalitate de şansedatorită inegalităţiie conomice. Inegalitatea de şanse generează injustiţie înrealizarea dreptului la viaţă. Analiza etică a legislaţiei şi politicilor desănătate este lăsată în dreptul continental la latitudinea legiuitorului. Încontemporaneitate controlul etic paralel cu al legislaţiei este realizat desocietatea civilă prin intermediul justiţiei deliberative.Frederick Schauer (2005) consideră conceptul de lege ca suferindmodificări în timp, în funcţie de evoluţia societăţii şi de contextul culturalîn care este interpretat. Teoria intitulată “Beneficial Moral ConsequencesThesis” porneşte de la critica atât a viziunii conform căreia moralitateaeste o condiţie necesară a legalităţii (Fuller, 1959), cât şi celei aindependenţei faţă de morală a legii (Hart). Legea este o instituţieconstruită social (Schauer, 2005), şi nu are valoare ontologică în sine, adicănu există înafara sistemului social în care a apărut. Analiza sistemuluijuridic trebuie să ţină cont de caracterul său de construcţie interpretativăcolectivă. Setul de interpretări colective existente la nivelul unei societăţiconstituie “cultura” acelei societăţi, şi ca atare grila interpretativă asistemului său normativ.Florin Costiniu (2008) distinge la nivelul eticii judiciare, cincinivele componente semnificative:- principiile fundamentale ale unei etici minime, valabile pentruorice fiinţă umană;- etica aplicată la nivel profesional numită şi „eticaresponsabilităţii”;- etica funcţiei publice, desemnată ca fiind „etica politică”;- etica dreptului practicat de profesionişti;291Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- etica judecătorilor, a magistraţilor în general, în acele sisteme dedrept, cum este şi cel românesc, în care procurorii suntconsideraţi magistraţi.(Costiniu, 2008).Luăm ca exemplu câteva paradigme actuale din diverse ramuri aledreptului. Principiile care stau la baza dreptului penal actual au la bazăconceptul de justiţie retributivă. Ideea de distributivitate a justiţiei este labază un model etic formulat de Dooyeweerd şi de Rawls. Ideea dedistributivitate a dreptăţii conduce la conceptul juridic de sancţiune carepoate fi corelată cu gravitatea încălcării legii. Dreptatea distributivăoperează cu conceptul etic de egalitate care devine proporţionalitate înteoria penală. Teoria drepturilor omului are la bază etica antropocentrică aautonomiei şi libertăţii. Punând omul în centrul universului de valorisocietatea a generat un sistem de protecţie a individului şi drepturiloracestuia. Din contră societăţile comuniste care aveau ca valoare centralăficţiunea socială numită clasă muncitoare au pus la punct mecanismejuridice de perpetuare a dominaţiei clasei muncitoare. Dictaturile militareau în genere ca valoare centrală ideea de ordine socială.Mihaela Frunză (2007) pornind de la Paul Ricoeur identifică pe treiniveluri de analiză a eticii:- al eticii interindividului afalat în căutarea unei vieţi mai bune.- al vieţii sociale, spaţiu unde individul are datorii şi obligaţii),- al înţelepciunii practice ca modalitate de abordare a problemelortragice ale vieţii cotidiene.Autoarea clujeană realizează următoarea clasificare a zonelor deinteres ale eticii aplicate:- Etica medicală: avort, eutanasie, clonare, transplant de organe,manipulare genetică- Problema sărăciei- Problema războiului- Drepturile omului (egalitate, discriminare, tratament preferenţial)- Pedeapsa cu moartea (Frunză, 2009).Esenţialismul etic şi juridicModelul platonician al lumii ideilor a generat curentulepistemologic esenţialist. Lucrurile au o cauză superioară, ele nefiindaltceva decât simple reflectări a unei condiţii metafizice (lumea ideilor).Esenţialismul platonician operează cu cel puţin 2 niveluri a realităţii, unafiind de natură imuabilă, iar cealaltă având o natură imperfectă şidiscontinuă, dar care are capacitatea de a o reflecta pe cea dintâi printr-o292Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...stare de empatie metafizică numită participare. Existenţa unei astfel deesenţe suprasensibile la care lucrurile sensibile participă face posibilăcunoaşterea atât asupra lumii suprasensibile a esenţelor, cât şi a lumiisensibile.Va fi meritul lui Aristotel să formuleze principiile logicii şi odatăcu acestea să prefigureze modelul cunoaşterii raţionale de facturăesenţialistă. Întrucât toate lucrurile care au aceeaşi formă participă la ideeaperfectă a formei respective, noi putem discuta despre lucruri rotunde,pătrate, etc. Conservarea identităţii “ideii de rotund” în toate obiectelecare au forme rotunde permite constituirea unei clase sau categorii deobiecte numite obiecte rotunde. Conservarea ideii esenţiale este cea carepermite categorizarea. Toate lucrurile care participă la aceeaşi idee artrebui să poată fi definite şi înţelese la fel în baza identităţilor esenţiale(Cuyckens, 2003). Viziunea esenţialistă este tributară presupoziţieiindependenţei de context a unor caracteristici ale claselor de obiecte.Caracteristicile esenţiale ale obiectelor sunt însuşiri inerente ale acestoraindependente epistemologic de subiectul cunoscător. Tradiţia europeanăesenţialistă se continuă cu gânditori precum: Aristotel, Descartes etc.Adrian Severin arată că morala operează conceptele de bine şi derău în timp ce dreptul operează prin conceptul de adecvat şi inadecvat.Dacă binele şi răul operează în plan personal adecvatul şi inadecvatuloperează la nivel social (Severin, 2011). Adrian Severin arată căreglementarea morală urmăreşte predictibilitatea comportamentelor întimp ce cea juridică urmăreşte în plus conservarea echilibrului social şimenţinerea securităţii raporturilor sociale (Severin, 2011). Atât morala câtşi dreptul au în comun norma dor în timp ce norma morală separăindivizii creând dezbinare norma juridică conferă coerenţă societăţii(Severin, 2011).Contractualismul etic şi juridicPlaton propune o versiune esenţialistă a ideii de contract social.Personificând legile ateniene ca entităţi care i-ar cere lui Socrate să aleagăexilul în locul condamnării la moarte. Platon face apologia obligaţieicetăţeanului de a se supune legii. Acesta are posibilitatea de a renunţa lasupunerea faţă de lege prin actul emigrării, dar odată acceptate acesteatrebuiesc apărate chiar cu preţul vieţii (Friend, 2004). În cartea a doua aRepublicii Platon îşi clarifică ideile cu privire la contractul social arătândcă deşi în mod natural a face fapte nedrepte poate fi considerat plăcut, iara suferi nedreptatea este un mod categoric neplăcut atunci când risculsuferinţei excede plăcerea de a creea suferinţă indivizii decid să cadă de293Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEacord , să renunţe la a săvârşi fapte nedrepte în schimbul exonerării faţă dea suferi nedreptatea (Drefcinski, 1998).În dialogul platonician, Socrate refuză argumentele lui Glaucon`scu privire la contractul social. Dreptatea susţine Glaucon`s este oconvenţie un contract social prin care indivizii renunţă la a săvârşinedreptate în scopul de a nu primi o retribuţie neplăcută. În aceastăviziune binele este o combinaţie dintre putere, plăcere şi bunăstare pentrucare indivizii se află în competiţie (Drefcinski, 1998).Socrate respinge viziunea lui Platon construind ideea unei cetăţiideale, originare. Aceasta conţine toate clasele sociale mai puţin gardienii şimilitarii. Dreptatea săvârşindu-se de la sine. Drefcinski`s arată că cetateaideală se bazează pe interesul individual şi pe credinţa în generozitateaprovidenţială a naturii care armonizează interesul public cu cel privat. Încontra-argumentarea sa Socrate arată că societatea nu este un artefactrezultat dintr-un contract social arbitrar. Pentru Socrate dreptatea esteechivalentă cu starea de sănătate a sufletului. Nedreptatea ca boală setratează prin învăţătură. Cele două viziuni platoniciene din Crito şi dinRepublica par una a apăra contractul social, iar cealaltă a-l repudia.Teoria platoniciană cu privire la contractul social deşi respinsă deautorul acesteia ca inconsistentă cu propria teorie esenţialistă asuprasufletului, originează teoria contractului social într-o înţelegereconstrucţionistă ca acord interpretativ asupra stării de dreptate. Stareanaturală în care individul săvârşeşte nedreptatea şi care este abandonată înscopul evitării suferinţei retributive va sta la baza viziunii lui Hobbes cuprivire la „războiul tuturor împotriva tuturor”.Condiţia naturală definită prin judecata perfect particulară este oabstracţiune. Alegerea raţională individualistă caracteristică stării naturaleeste şi ea o ficţiune. Pentru Hobbes nu există nici o sursă naturală deautoritate, alta decât investirea monarhilor cu astfel de autoritate printr-oformă de contract social (Wiliams, 2005). Contractul social propus deHobbes este unul inegal plasând în poziţii privilegiate o clasă de indivizicare îşi asumă puterea suverană. Obedienţa voluntară este o utopieconstruită de Hobbes. Individul egoist care acţionează în baza propriuluiinteres nu va accepta suveranitatea decât compensată de alt sistemmotivaţional pe care Hobbes îl vede de natură ideologică constând înpractici religioase, doctrine publice, încrederea în instituţii (Wiliams, 2005).Motivul pentru care indivizii îşi asumă contractul social este frica.Aflaţi în starea naturală indivizii egoişti, dar raţionali îşi urmăresc propriulinteres până la anihilarea celorlalţi. Pentru a scăpa din această starenaturală indivizii renunţă de bună voie la o serie dintre propriile drepturi294Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...naturale în favoarea unui suveran investit să aplice contractul social(Aniţei, 2011). Acest contract devine sursa binelui social, a moralei şi adreptului. Hobbes analizează o stare presocială în care indivizii raţionali îşiurmăresc propriul interes. Înţelegerea necesităţii unui contract socialpentru ieşirea din starea naturală este un produs a unor negocieri asuprastării naturale pe de-o parte şi asupra esenţei suveranităţii pe de cealaltăparte.Contractul social este aşadar nu o instituire a istoriei în faţabarbariei ci un armistiţiu în războiul tuturor contra tuturor. Abordareahobbesiană este una esenţialistă (Bîlbă, 2011). Puterea fiind concretă şiobiectivă este înţeleasă sub formă obiectualistă. Puterea există înafararelaţiilor de putere iar exercitarea ei este un act de comerţ (Bîlbă, 2011).Odată construită realitatea socială devine obiectivabilă. Ficţiunea socialănumită contract social scoate temporar indivizii din starea naturală şi-iplasează într-o stare de dependenţă faţă de suveran. Dependenţa nu estemai mult sau mai puţin obiectivă decât pactul social, dar efectele eigenerează plăcere, sau durere, în aceeaşi măsură ca şi războiul tuturorcontra tuturor din starea naturală. Indivizii sunt ţinuţi în sclavie de oficţiune construită social în scopul de a justifica exercitarea legitimă aputerii de către cei care o exercită în mod efectiv.Continuatorul lui Hobbes în ceea ce priveşte teoria contractuluisocial este John Locke. Cea mai importantă lucrare a lui Locke în ceea cepriveşte teoria contractualistă o constituie două tratate despre guvernare.Spre deosebire de Hobbes care vedea în stare naturală un război a tuturorîmpotriva tuturor pentru Locke starea naturală este cea de perfectălibertate individualistă şi liberă de influenţa celorlalţi. Starea naturală esteoriginară în sensul de a fi creeată de Dumnezeu şi este considerată a fiteoria oricărei moralităţi individuale sau publice. Contractul social ca pactîntre indivizi în vederea unei guvernări civile apare odată cu decăderea dinstarea naturală şi luptele nesfârşite care derivă din această situaţie (Friend,2004). Proprietatea este cea care stă la baza necesităţii contractului socialîntrucât apărarea acesteia necesită guvernarea civilă. În starea naturală eticaeste una a îngrijirii, membrii comunităţii asumându-şi voluntar sarcinacomună de a îngriji copiii.Modelul contractulist asupra legilor impus de filosofii iluminiştieste cel mai amplu conturat în opera lui Jean Jaques Rousseu (1712-1778),care propune originea legilor şi implicit a statului într-un contract social.Scopul contractului social este asigurarea libertăţii. Societatea devine uncorp moral colectiv, şi această postură a statului de subiect de drept îlcalifică drept suveran. Genoveva Vrabie arată că pentru Rousseau295Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconducătorii statului au rolul de simpli funcţionari, care pot fi revocaţioricând (Vrabie, 1999:92). Suveranitatea reprezintă în fapt exercitareavoinţei generale, şi ca atare este inalienabilă.Imperativul categoric. Autonomie şi raţiune practică laImmanuel KantImmanuel Kant (1724 -1804) îşi întemeiază filosofia socială peideea imperativului categoric ce ar putea fi înţeles în sensul unei conduite aindividului dezirabilă de a fi urmată de alţii fără a se limita libertateaacestora (Schifirneţ, 2002). Tema principală a Filosofiei kantiene esteîntemeierea cunoaşterii cu precădere a cunoaşterii metafizice. Presupoziţiakantiană în domeniul filosofiei sociale şi politice, derivate din gândirea samorală, este în esenţă aceea că legea morală este inerentă în fiinţa umană şise manifestă sub forma autonomiei, ca o capacitate a individului de a seautodetermina, propria sa raţiune fiind propriul reper moral. Viziuneakantiană asupra individului autonom, stăpân şi responsabil asuprapropriilor decizii, deschide drumul filosofiei politice moderne bazată perealism pe de o parte şi pe fenomenologia socială sub influenţa hegelianăşi husserliană pe de altă parte.Competenţa individului de a lua decizii autonome este corelată cuinformarea acestuia, capacitatea de a înţelege informaţiile şi a realizaestimări asupra consecinţelor deciziilor luate. Competenţa individului de alua decizii autonome este corelată cu informarea acestuia, capacitatea de aînţelege informaţiile şi a realiza estimări asupra consecinţelor deciziilorluate. Insistând asupra implicaţiilor autonomiei în sens kantian, JulienSăvulescu (2007) atrage atenţia că din punct de vedere legal capacitatea dea accepta sau refuza un tratament de exemplu este corelată cu posesia şicapacitatea de acceptare în procesul deciziei este corelată cu posesia şicapacitatea de utilizare în procesul de decizie a unor informaţii asupranaturii scopului şi efectelor tratamentului indiferent dacă motivele alegeriisunt raţionale, iraţionale, necunoscute sau chiar existente. Argumentareaeste bazată pe principiul autodeterminării care este văzut ca o alegerecântărită asupra posibilelor şi previzibile parcursuri ale acţiunii şi nu doaro simplă alegere. Alegerea informată este cea care permite înţelegereanaturii acţiunilor şi consecinţelor sale. Acţiunile complet autonomereflectă o deliberare normativă şi axiologică asupra opţiunilor existente.Deliberarea asupra valorilor este în egală măsură importantă ca şi ceaasupra consecinţelor. Julian Săvulescu (2007) consideră că adevărataautonomie este rezultatul confruntării dintre dorinţa de a acţiona pe bazeraţionale şi preocuparea de a fi raţional.296Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...Pentru Christman (2009) autonomia morală se referă la capacitateaindividului de a-şi impune legea morală obiectivă şi constrângătoare fiindrecunoscută ca principiul general al vieţii morale. Persoana autonomă esteîn viziunea kantiană modelul persoanei morale. Autonomia morală constăîn autoimpunerea legii morale care nu poate proveni în nici un caz dinsimţuri, sau dorinţe, sau din alte aspecte contingente şi de aceea trebuie săfie universală. Imperativul categoric kantian propune autonomia cavaloare etică înţeleasă, ca virtutea de a acţiona în consecvenţă cu legeauniversală. În virtutea aceluiaşi principiu al imperativului categoric trebuiesă acţionăm în aşa fel încât să nu dăunăm libertăţii şi exercitării autonomieicelorlalţi. (Guyer 2004),O lectură deconstructivă asupra viziunii kantiene este realizată deIgnaas Devisch (2010). Acesta creează conceptul de oughtonomie subinfluenţa operelor lui Derrida, Rogozinski şi Nancy. Pentru Devichmaximizarea autonomiei înţeleasă ca autorealizare nu este în măsură sărezolve dilemele etice în problemele medicale încercând să realizeze osinteză între autonomie şi heteronomie sub denumirea de oughtonomy(Gordijn 2010)Pornind de la viziunea kantiană asupra autonomiei ChristineKorsgaard propune o fundare a normativităţii în capacitatea deautoreflecţie fiind ghidaţi de principiul identităţii practice care orienteazăreflecţia axiologică manifestată ca un aspect al conştiinţei de sine(Korsgard 1996, Christman 2009). Christine Korsgard atrage atenţiaasupra faptului că nu există o identitate practică unică care să fie sursaautonormativităţii. Nu toate faţetele identităţii noastre (identităţi practiceîn viziunea lui Korsgard au un fundament moral. Nucleul identităţilorpractice constituie identitatea noastră morală care defineşte datorii şiobligaţii independente de factorii contingenţi. Autonomia devine sursaoricăror obligaţii în calitatea sa de a ne impune asupra nouă înşine fie prinintermediul virtuţilor în sens kantian, fie prin cel al identităţilor practice.Arethologia – etica virtuţilor şi practica juridicăEticile bazate pe virtuţi propun o abatere normativă a acţiuniisociale din perspectiva conduitei celei mai dezirabile. Majoritatea eticilorcentrate pe virtuţi sunt de natură esenţialistă virtutea fiind o astfel deesenţă morală. Alegerea binelui şi ocolirea răului are la bază identificareaunui set de valori etice şi transformarea acestora în dezideratepraxiologice. Dacă se alege ca valoare adevărul virtutea corespunzătoare oreprezintă afirmarea adevărului şi opus acesteia ca viciu apare minciuna.Atitudinea morală virtuoasă trebuie să se bazeze pe adeziunea voluntară a297Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsubiectului la valoarea etică şi nu pe recompesa morală pe care ar putea-oprimi sau evitarea pedepsei cuvenite pentru neîndeplinirea faptei moralesau îndeplinirea faptei morale contrare. Practica virtuţii depăşeşte datoriamorală (Anscombe, 1958).Etica bazată pe virtuţi trebuie să depăşească nivelul juridicnormativ bazat pe obligaţie. Etica virtuţii (Virtue Ethics) propune oreîntoarcere la Aristotel şi la binele făcut pentru bine. Se respingeabordarea retributivă a eticii care derivă din conceptul de datorie. Eticavirtuţii este preponderent afirmativă întrucât codifică mai degrabăafirmarea virtuţii decât interdicţia eşecului moral.Utilitarismul eticAnalizăm în cele ce urmează principalele curente etice caregenerează o normativitate implicită sau explicită şi a căror aplicabilitate însfera politicilor necesită deliberare etică. Etica utilitaristă are la bazăteoriile etice ale lui Jeremy Bentham şi John Stuart Mill. Etica utilitaristă alui Bentham postulează principiul celei mai mari fericiri pentru cât maimulte persoane.Fericirea este o stare măsurabilă sub forma bunăstării care esteobiectivă şi măsurabilă. Filosofia lui Bentham este considerată a aparţinecurentului naturalist fiind între primele etici care se îndepărtează de celespiritualiste de origine creştină. Pentru Bentham (2000) ca şi pentrucontractualişti există o înclinaţie naturală de a maximiza plăcerea, fericireaşi a minimiza suferinţa.Evaluarea etică are în vedere rezultatele acţiunii şi consecinţeleacestora pentru beneficiari. În situaţia acţiunii politice se are în vedereevaluarea cantitativă a binelui realizat prin aceasta şi a răului evitat. Încazul unei politici publice se are în vedere numărul de persoane a cărorsituaţie s-a schimbat în bine şi respectiv în rău bilanţul trebuindsă înclinenet în favoarea binelui. Este justificat aşadar un număr mic de situaţii cândrăul nu a putut fi evitat, dar binele a fost făcut unui număr cât mai mare depersoane. În această teorie originează ideea binelui public ca justificare apoliticilor publice. O lege este evaluată ca fiind utilă când prin efecteleacesteia cantitatea de bine generat la nivel social este net mai mare decâtcea de rău şi suferinţă. De exemplu: introducerea taxei auto este justificatăutilitarian în ciuda faptului că indivizii care doresc să cumpere maşini vorsuferi o diminuare a bugetelor proprii prin faptul că la nivel social un binemai mare este produs şi anume: înnoirea parcului auto respectiv scădereanivelului de poluare de care beneficiază toţi membrii comunităţii. Desigurcă din alte perspective etice ideea este contestabilă instituind o injusteţe298Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...socială între cumpărătorii de maşini şi respectiv o atingere indirectă aintereselor posesorilor de maşini vechi sau a celor care intenţionează săcumpere maşini la mâna a doua. Chiar din punct de vedere utilitarist legeapoate fi controversată dacă se interoghează cu privire la gestiuneafondurilor rezultate din taxa de primă înmatriculare şi cantitatea de binepublic generată. Sub sfera politicilor publice în care aplicarea principiilorutilitariste pot genera o nedreptate socială.În domeniul educaţiei aplicarea principiilor utilitariste duce lageneralizarea învăţământului obligatoriu şi gratuit pentru un număr cât maimare de clase. Inegalitatea sistemică dintre clasele din mediul rural şi urbansub aspectul calităţii actului şi competenţei personaluluididactic necesităun standard minim de calitatea serviciilor educaţionale de care săbeneficieze oricare elev şi care să fie garantat prin legea educaţiei. Înaceeaşi logică se gândeşte aplicarea principiilor logice în principiile desănătate. Serviciile sociale au şi ele o componentă utilitaristă de asigurare aunui nivel minim de trai, sau mai precis a mijloacelor necesare pentrusatisfacerea trebuinţelor minime. În România funcţionează legea venituluiminim garantat care asigură o cantitate minimă de resurse pentru cei carenu au acces la resurse pe altr căi. Desigur că aceste politici de garantare aunui venit minim generează efecte perverse de demotivare a muncii atâtpentru persoanele beneficiare cât şi pentru alte persoane care deşi angajateîn muncă obţin venituri comparabile cu cele obţinute de beneficiariivenitului garantat. Împotriva utilitarismului John Rawls argumentează căfericirea nu se pretează la acţiuni contabile şi decizia etică nu poate avea cabază calculul matematic. În practică în stabilirea “standardelor de fericire”nu pot fi contabilizaţi toţi factorii bunăstării individuale care constituiestarea subiectivă de bine a individului.Constructivismul contractualist la John Rawls (1921-2002)Libertarianismul etic are ca bază ideea de dreptate şi de drepturi.John Rawls introduce principiile egalei libertăţi şi a justiţiei echitabile. JohnRawls este considerat unul dintre cei mai importanţi filosofi şi eticieniamericani ai sec. XX care au reflectat asupra socialului şi politicului. Înlucrarea sa A Theory of Justice (1971) autorul prefigurează teoreticconcepţia de stat a bunăstării generalizate (Welfare State), care stă la bazapoliticilor neoliberale cu privire la statul asistenţial.Cea mai importantă contribuţie a lui Rawls atât în filosofia politicăcât şi în etică este considerată ideea dreptăţii ca echitate (Rawls, 1971).Metafora vălului ignoranţei menţionată anterior ca fundament alconstructivismului contractualist rawlsian permite autorului să formuleze299Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEun punct de start în care indivizii sânt fără o cunoaştere prealabilă avalorilor morale sau preferinţelor concrete şi în lipsa unor sentimentenegative precum invidia. Din acest punct de start Rawls vizeazăconstrucţia unui cadru legitimant pentru instituirea puterii politice.Standardul moral maxim de funcţionare a unei societăţi îl constituiedistribuirea (Leif, 2008) echitabilă a dreptăţii (Justice as fairness). Structurade bază a societăţii (basic structure) este punctul focar al dreptăţii (justice)întrucît instituţiile politice şi sociale precum: sistemul legislativ, economia,familia, distribuie beneficiul şi dificultăţile vieţii sociale (Leif, 2008). Formade manifestare a structurii de bază a societăţii necesită o înţelegereprofundă întrucât influenţează profund atitudinile, scopurile, relaţiile şicaracterul indivizilor.Cele două principii ale dreptăţii ca echitate (Justice asFairness):1 Fiecare persoană are dreptul inalienabil la un set de libertăţi debază egal şi compatibil cu libertăţile celorlalţi.2 Inegalităţile sociale şi economice create în cadrul societăţiitrebuie să se manifeste în condiţiile egalităţii de şanse (fair equality ofopportunity) şi a maximului de beneficiu pentru cei mai dezavantajaţimembrii ai societăţii (the difference principle) (Rawls, 2003).Rawls (2001) accentuează de asemenea asupra bunurilor primare(primary goods) absolut necesare pentru bunăstarea individului. Întrebunurile primare se regăsesc libertăţile şi drepturile fundamentale, inclusivlibertatea de mişcare şi drepturile de alegere liberă a ocupaţiei, bogăţia şinivelurile veniturilor, responsabilitatea, respectul social şi respectul de sine,recunoaşterea meritelor.Ca limite ale principiilor Rawlsiene putem sesiza faptul că acesteanu se raportează la dinamica socială şi la transformările pe care viziuneaindivizilor asupra dreptăţii le suferă. Rawls nu ia în calcul responsabilitateafaţă de propria libertate, echitatea rawlsiană eliminnd meritocraţia.Levinas. Etica la nivel de ontologie primăLevinas ridică etica la nivel de ontologie primă arătând că eticaprecede existenţa (Hromas, 2003). Unicitatea eului provine dinresponsabilitatea sa subiectivă (Levinas,1986). Prioritatea responsabilităţiifaţă de altul în faţa propriei existenţe (Levinas, 2001) fondează caracterulde subiectivitate a eticii. Grija faţă de celălalt (Concern) substituiepreocuparea faţă de sine. Tocmai această preocupare faţă de celălalt şi nucea faţă de sine instituie dualitatea subiect obiect. Creearea frontierelor300Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...stabileşte distincţia dintre propriu şi alteritate. Alienarea este înţeleasă canatură a temporalităţii, individul devenind străin într-un teritoriu străin.Legea naturală apare ca o parte a procesului de construcţie a sinelui fie caasimilare în sine fie ca fie ca obiectivare a posesiei (Hromas,2003).Definiţia eticii şi demersurile interogative cu privire la posibilitateaeticii depăşesc în viziunea lui Levinas construcţia unei moralităţi sau a unuistil de viaţă etic. Etica levinasiană este preponderent ontologică arătândmai degrabă posibilitatea în sine a oricărei etici decât construcţia unei eticiproprii.Distincţia între individ şi alteritatea sa fondează necesitateapoliticului. ca organizare a coexistenţei indivizilor şi a juridicului canormalizare a acestuia. Rolul eticului este acela de sistem de control alnormalizării juridice prin raportare la un bine axiologic. Speculând vomarăta că funcţia eticianului poate fi înţeleasă ca una de supervisor alpracticianului,atât a celui politic care instituie legile în funcţie de nevoilesociale cât şi a celui care aplică legile. Eticianul ar trebui să aibă funcţia decontrol al concordanţei normativului şi pragmaticului cu axiologicul.Depăşind sfera politicii propriu zise spre cea a politicilor regionale deexemplu programele de intervenţie, politicile sanitare, educaţionale,eticianul ca profesie autonomă îşi construieşte rolul de supervizor alpoliticilor şi practicilor existente la nivelul unui anumit segment alsocietăţii.Juridicul arată (Hromas,2003) acţionează prin intermediulrepresiunii şi marginalizării pentru a asigura conformitatea şi a descurajacomportamentele a căror consecinţe sunt nedorite. Eticul acţioneazăseparând binele de rău, construind astfel normalitatea şi instituindfundamentele represiunii. Moralitatea instituie represiunea eului de cătrepropriul sine construind relaţia sinelui cu sinele însuşi (self with itself).Hromas,(2003) arată că etica înţeleasă ca şi condiţie ontologică a societăţiiumane fundamentată pe principiul responsabilităţii nu poate instituimorala fără a produce violenţă la nivelul sinelui.Legea în sine arată Derrida (1980) este diferită de legea în sensulde normă juridică. “Legea în sine” are natură etică fiind derivată dinprincipiul responsabilităţii şi al preocupării faţă de ceilalţi (concern). Legeaîn calitate de normalitate juridică arată modalitatea practică în caredezideratul trebuie îndeplinit şi limitările acestuia. Derrida exemplificăaceastă diferenţă între legea în sens absolut etic şi cea în sens normativjuridic (Derrida,1980) prin legea ospitalităţii care cere în modnecondiţionat primirea bună a oricărui străin înainte de a i se adresa oriceact interogatoriu. Legea etică a ospitalităţii funcţională de altfel în301Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsocietăţile tradiţionale şi reprezinţă expresia directă a grijii absolute faţă dealteritate. Devenită notă juridică ea introduce relaţiileeconomice dereciprocitate şi contingenţă în care legea are aplicabilitate. Critica adusăpunctului de vedere levinasian este că legea morală este mai degrabă unprodus al violenţei sinelui împotriva alterităţii şi ca atare generează unsistem normativ interdictiv decât unul normative afirmativ.Justiţia restaurativă şi etica foucauldianăDreptatea distributivă constă în consfinţirea egalităţii de raporturişi împărţirea bunurilor în conformitate cu meritul fiecăruia, (Dunca,2009:74), putând fi înţeleasă în sensul de corectitudine în timp cedreptatea reparatorie guvernează repararea nedreptăţilor şi corectitudinearăspunsului la nedreptăţi. Aceste principii de drept creioneză o filosofie adreptului: paradigma justiţiei retributive. O altă pardigmă în filosofiajuridică contempornă este „justiţia restaurativă”. Fundamentul teoretic alacestei filosofii penale îl constituie restaurarea stării dinainte de comitere ainfracţiunii, (Balahur, 2001), mai ales a situaţiei victimei, generând astfelun model de justiţie alterntivă. „Una dintre aceste concepţii este aceea cuprivire la justiţia restaurativă, concepută ca un nou model de prevenire şicontrol al criminalităţii. În această concepţie, în soluţionarea conflictuluicreat prin săvârşirea infracţiunii, activitatea restaurativă se centrează peprejudiciul cauzat prin infracţiune, acordându-se un interes egalvictimei şi infractorului, aceştia urmând să fie în egală măsură implicaţiîn înfăptuirea actului de justiţie şi să se acorde sprijin victimelor prinrepararea prejudiciului cauzat acestora, în măsura şi în modalitateadorită de aceasta. În acelaşi timp şi infractorul trebuie ajutat săînţeleagă, să accepte şi să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de victimă şifaţă de comunitate. În realizarea justiţiei restaurative, comunitatea estefactorul esenţial, care încurajează colaborarea părţilor, reabilitareavictimei, reintegrarea infractorilor.Foucault tratează în volumul „A supraveghea şi a pedepsi”problema puterii şi instituirea acesteia în spaţiul social. Faţă demarginalitate şi de devianţă şi corelate cu acestea, mecanismele punitive,consideră Foucault, introduc corpul în relaţiile de putere, (coercitivă şiinstituţională), în calitatea sa de “reprezentant în lumea fizică a persoaneicăreia îi aparţine, şi căreia i se substituie. Foucault plasează “tehnologiaputerii” (a exercitării puterii) ca principiu al umanizării penalităţii.Normalitatea şi anormalitatea devenind obiect al justiţiei penale,aceasta îşi multiplică funcţiile încetând să pedepsească pur şi simplu, ci maidegrabă având un efect de diagnostic şi terapeutică socială (Creţu, 2005).302Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...Foucault identifică trei filosofii penale ale modernităţii, în funcţiede implicarea corpului în exercitarea pedepsei:- monarhică,- contractualistă,- a supravegherii generalizate.Prima dintre acestea (aparţinând premodernităţii şi modernităţiitimpurii) este văzută de Foucault provenind din dreptul monarhic(medieval). Puterea are rol de reglementare şi este exterioară indivizilor.Vina faţă de victimă este dublată de cea faţă de suveran ca reprezentant allegii. În cadrul acestui tip de discurs prin identificarea vinovăţiei faţă de unindivid cu infracţiunea privind ordinea publică, statului şi suveranului seproduce etatizarea puterii juridice, fapt care dă naştere funcţieiprocurorului ca reprezentant al regelui (Foucoult, 1995).Supliciul şi tortura nu reprezentau expresii ale violenţei „ci tehnicicodificate ale puterii” prin care puterea era întreţinută şi prin care seproduce adevăr. Întrucât dreptul monarhic presupunea adevărul ca temeial pedepsei. Obţinerea acestuia necesită o modalitate specifică decunoaştere care lua forma anchetei. Ancheta înlocuia iniţial procedura“duelului judiciar” din Evul Mediu. Ancheta se impune aşadar cainstrument de cunoaştere şi în acelaşi timp ca tehnologie a puterii.Adevărul este în această viziune unic şi transcendent, aflarea acestuiagarantând exercitarea dreptăţii.Filosofia contractualistă introduce o reformă a pedepsei prinlimitarea arbitrariului şi înlocuirea puterii absolute cu proprietateaabsolută. (Creţu, 2005). Încălcarea legii nu mai este o ofensă adusăsuveranului ci societăţii în ansamblu. Filosofia penală nu mai este exclusivretributivă, ci în special preventivă. Infracţiunea este redefinită sub formapericolului social. Rolul pedepsei este de a apăra societatea şi nu de arăzbuna suveranul.Pedeapsa fizică este înlocuită treptat de pedeapsa simbolică şi dereprezentarea pedepsei. „Exemplul nu mai este un ritual ce se facecunoscut ci un semn care împiedică. Filosofia penală nu mai este directretributivă ci este în special preventivă. Această filosofie penală duce lacodificarea infracţiunilor şi individualizarea pedepsei în funcţie de risculsocial. Sancţiunea provine doar în urma unei cercetări ce se realizează înmaniera unei cunoaşteri ştiinţifice. Această filosofie penală este bazată peprincipiile umanismul realist (Foucault, 1995).O a treia filosofie penală este plasată de Foucault în jurul instituţieiînchisorii. Obiectivul acestei filosofii penale este controlul asupra faptelordar mai ales a posibilităţii şi virtualităţii faptei. În opinia lui Foucault303Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEintroducerea noţiunii de periculozitate şi controlul virtualităţii fapteiextinde pedeapsa înafara controlului legalităţii (Foucoult, 1995).Disciplinarea implică mai degrabă un control social activ,penalizarea faptelor fiind o consecinţă a acestuia. Principiul de nevinovatpână la proba contrarie se transformă într-un calculul probabilistic alriscului infracţional, generând în opinia lui Foucoult un model de stat alsupravegherii generalizate.Foucault vede societatea postmodernă ca una a supravegheriigeneralizate difuzată în întregul corp social. În viziunea filosofului nu areloc o transformare a conştiinţei sociale, ci a stilurilor puterii care setransformă din juridică în normativă (Foucault, 1995).Filosofia socială a lui Foucault este una holistă, autorul sesizândînsă amestecul discursurilor de tip individualist cu cele de tip general şiglobalizant. Analiza foucaultiană deschide drumul înţelegerii realităţiisociale ca pe un construct, ca pe o interpretare în care “semnele suntmăşti” (Nietzsche) cu rolul de a impune un interpretant nu de a stabili unsens. Foucault deschide drumul subiectivizării realităţii (juridice) şi aînţelegerii acesteia ca o negociere a interpretării în cadrul uneimetapovestiri. Subiectivizarea ideilor despre putere (cea juridică în speţă),transferă pedeapsa de la nivelul concret al agresiunii fizice, la recluziuneasocială a celui pedepsit. Subtilizarea treptată a manifestării puterii, aduce onouă filosofie penală, anume aceea a pedepsei simbolice.Termenul de „justiţie restaurativă” a fost utilizat pentru prima datăde către psihologul american Albert Eglash 1958, pentru a descrieorientările din domeniul justiţiei penale. Eglash a identificat trei paradigmediferite de justiţie: paradigma retributivă, distributivă şi restaurativă. Spredeosebire de paradigma retributivă care pune accentul pe sancţionareainfractorului şi paradigma distributivă care se centrează pe reabilitareainfractorului, justiţia restaurativă are la bază ideea reparării prejudiciuluiprodus victimei (Digan, 2005, Damian, Luca, Hefco, 2010).Alan Cameron despre relaţia dintre normativitatea juridică şicea moralăAlan Cameron (1998) analizează relaţia dintre normativitateajuridică şi normativitatea morală din perspectiva filosofiei juridicepozitiviste. Pozitivismul juridic accentuează caracterul formalizat aldreptului în timp ce post- pozitivismul încadrează ştiinţele juridice încategoria ştiinţelor legate de raţiunea practică. Pozitivismul juridicpostulează independenţa juridicului de etic. Motivul acestei disjuncţii eticjuridic îl are caracterul prescriptiv al eticului faţă de cel imperativ al304Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...juridicului. Opinii recente (Dworkin, 19869) arată existenţa unei corelaţiiinterpretative între dreptul natural şi moralitate din perspectiva Commonlaw.Cameron continuă analiza relaţiei dintre drept şi morală în viziuneapost-pozitivistă a lui Dooyeweerd. Dooyeweerd construieşte o ontologieregională a juridicului pornind de la ideea că realitatea cotidiană(experiential reality) este guvernată de cadre ordonatoare cu caracternormativ independente de subiectivitatea umană şi care pot fi înţelese camodaliăţi funcţionale care circumscriu realitatea (Cameron, 1998).Realitatea este văzută ca fiind obiectivă, iar juridicul, normativulcircumscrie cadrele în care această realitate funcţionează. Rădăcinileontologice ale juridicului sunt văzute de Dooyeweerd ca provenind dincultura creştină (Cameron, 1998).Nucleul gândirii juridice îl constituie ideea de retribuţie cafundament al ideii de dreptate juridică. Paradigma justiţiei retributive estedivergentă cu morala creştină care are ca fundament conceptul de iubire.Înfăptuirea justiţiei presupune un proces de armonizare a intereselor întrejustiţiabili prin distribuirea dreptăţii. Armonizarea intereselor juridice nuinclude şi armonizarea comportamentelor morale (Cameron, 1998). Caatare înfăptuirea justiţiei nu este corelată cu normalizarea morală. Pe dealtă parte în dimensiunea sa prescriptivă şi de reglare normativă afuncţionării societăţii etica joacă un rol fundamental de backgroundcultural al idealurilor normative. Corelaţia legal moral este aşadarfundamentală în construcţia idealului de justiţie şi a cadrelor axeologice aleacesteia cum ar fi ideea de echitate, bună credinţă, vinovăţie. În aplicareajustiţiei principiile morale nu ar trebui să mai intervină şi ca atare suntneesenţiale pentru existenţa şi aplicarea unui sistem de drept funcţional.Etica feministă a îngrijiriiPrintre cei mai importanţi promotori ai eticii îngrijirii îi menţionămpe Milton, Mayeroff care formulează termenul de etica îngrijirii, CarolGilligan şi Nel Noddings care fondează etica îngrijirii ca teorie moralădistinctă prezentând “vocea îngrijirii” (voice of care) ca alternativă lateoriile liberale asupra drepturilor omului (Sanders, Staudt, 2011). CarolGilligan (1993) formulează principiile eticii îngrijirii în opoziţie cu teoriadezvoltării morale ale lui Kohlberg. Modelul lui Kohlberg, afirmă, Gilliganreprezintă o perspectivă “masculină” asupra raţiunii morale căreia îicontrapune perspectiva îngrijirii provenită din audierea altor vocisemnificative în procesul de dezvoltare morală: cea feminină, a copiiloretc. (Gilligan, 1993; Sanders, Staudt, 2011).305Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEMoralitatea feminină este centrată pe responsabilitatea faţă deceilalţi. Idealul moral care susţine această orientare este grija (care). Spredeosebire de moralitatea feminină, cea masculină se bazează pe dreptate şidrepturi (justice and rights). Idealul moral masculin este reprezentat dedeontic şi de impunerea restricţiilor (Gilligan, 1993).Nel Noddings (1999) dezvoltă ideea eticii îngrijirii ca eticăfeminină aplicând-o în spaţiul educaţiei morale. Autoarea identifică douăsurse ale acţiunii etice şi anume răspunsul afectiv natural sub forma unuisentiment de grijă şi memoria îngrijirii primite în perioada propriei îngrijirimorale şi construcţiei propriului sine ideal (ideal self), (Sanders, Staudt,2011). Problema pe care o formulează Noddings este aceea asupramodalităţii în care indivizii se angajează în interacţiuni de îngrijire (1999).Autoarea identifică simpatia ca împărtăşire afectivă şi “simţire împreună”(feeling with) ca stare proprie îngrijirii şi capacitate de a atrage atenţiaafectivă în procesul îngrijirii (Noddings, 1999). Autoarea contrapunesimpatia empatiei, principiul formulat de Carl Rogers pe care îl înţelege afi de factură masculină şi occidentală (Smith, 2004). Practica îngrijiriipropusă de Nodding (1998) ca model educativ se bazează pe modelare(modeling) dialog şi practici narative, confirmare ca act afirmativ deîncurajare a pozitivului din ceilalţi (Nodding, 1989; Smith, 2004; Buber,2002).Poziţia lui Noddings (1999) poate fi interpretată ca aparţinând uneiparadigme apreciative prin înlocuirea idealurilor remarcabile şi astandardelor morale unice prin ceea ce poate fi întrezărit ca admirabil sauacceptabil în fiecare individ.Etica îngrijirii reprezintă în viziunea lui Noddings (1984) întâlnireadintre subiectivitatea proprie şi moralitatea celorlalţi. Autoarea afirmă căînclinarea către moralitate provine din dorinţa de a rămâne în relaţie deîngrijire cu ceilalţi dublată de idealul de a ne vedea pe noi înşine implicaţiîn procesul de îngrijire atât ca ofertanţi de îngrijire cât şi ca receptori aiacesteia (1984). Idealul educaţional al lui Nodding are de asemenea valenţeapreciative, ea propunând termenul de prietenie în educaţie, sau am spunenoi parteneriat în educaţie (1999). Parteneriatul în îngrijire se bazează pe orelaţie inegală cum este cea dintre profesor şi student pe care o putemrecadra ca relaţie de empowerment. Experienţa parteneriatului în îngrijirese bazează pe reciprocitate.Virginia Held propune înţelegerea relaţiilor sociale din perspectivamaternităţii (Held, 1993; 2006; Sanders, Staudt, 2011). PerspectivaVirginiei Held se extinde asupra practicilor sociale şi politice, fiind una derespingere a contractualismului şi a idealurilor liberale de dreptate socială.306Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...Modelele sociale de etică a îngrijirii fundamentează funcţionarea societăţiicivile într-o manieră reţelistică punându-se accentual pe rolul comunităţii(Sanders, Staudt, 2011; Held, 2006), în promovarea relaţiilor sociale şicooperării. Cea mai uzuală definiţie a îngrijirii în literatura de specialitateeste formulată de Held (2006) sub forma unei practici sociale dublate deidealuri normative.Corectitudine etică şi înfăptuirea juridică a dreptăţiiPreocuparea pentru corectitudine a legilor provine din necesitateacontrolului etic al acestora. Legea însă poate fi înţeleasă ca un sistemformal de impunere a ordinii convieţuirii şi particularizării opresiunii(Alexi, 2000). Alexi (2000) arată caracterul contradictoriu al alăturăriiinjusteţii cu onestitatea. Este imposibil de conceput la momentul istoricactual o teorie politică care să afirme caracterul drept al opresiunii uneicategorii. Nediscriminarea dintr-un principiu etic al dreptăţii sociale devineun principiu juridic şi politic fundamental al societăţilor moderne. Aceastăafirmaţie a caracterului drept a sistemului juridic şi politic al unei ţăripostulează directa dependenţă a juridicului de etic. Sistemele etice suntcele care variază în funţie de morala şi moralitatea dominantă într-osocietate, iar sistemele juridice iau forma prescrisă de această moralitate.Între prescrierea etică a caracterului just al unui sistem normativ, sau aunei politici publice în sine şi înfăptuirea efectivă a dreptăţii există o seriede paliere de netransparenţă etică.Sclavia este o formă de dependenţă absolută a unui individ faţă deun alt individ. Stăpânul deţine şi exercită puteri absolute şi discreţionareasupra sclavului. Sclavia contravine flagrant eticii moderne bazate pedreptate socială şi pe ideea filosofică kantiană a autonomiei morale aindividului. A deţine o altă persoană în proprietate şi a dispune de viaţaacesteia reprezintă nu doar o faptă imorală ci şi una complet ilegală întoate ţările lumii. Totuşi sclavia a fost de-a lungul istoriei clasificată caetică în sisteme morale bazate pe superioritatea de grup, clasă, rasă etc.Neincluderea unei categorii de persoane în castele sau grupurile socialeconsiderate moralmente acceptabile justificau tratarea acestoradiscreţionar şi luarea acestora în proprietate. Etica superiorităţii de rasă,castă sau grup social nu a dispărut odată cu abolirea sclaviei şicondamnarea sistemului sclavagist. Secolul XX a fost plin de exemple deaplicare a unei etici a supremaţiei de grup, rasă, clasă,etc.pentru justificareadominaţiei. Germania nazistă a organizat sistemul concentraţional care adus la holocaustul împotriva persoanelor aparţinând comunităţilorevreieşti. Naziştii îi catalogau pe evrei ca aparţinând unei rase inferioare şi-307Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEşi justificau astfel dreptul de a-i ucide sau tortura. Tot ura rasială a adus înStatele Unite la apariţia şi dezvoltarea rasismului şi persecuţiilor împotrivapersoanelor de culoare.În Uniunea Sovietică lupta de clasă a fost însoţită de distrugereafizică a categoriilor sociale indezirabile dictatorilor comunişti. Gulagulsiberian este expresia lipsei de umanism a eticii superiorităţii de clasă.Etica apartenenţei la structuri dominante şi a dispreţului faţă de alteritateeste sursa majorităţii discriminărilor pe criterii etnice, de rasă, vârstă, sex,orientare politică, sexuală etc.După părerea noastră aceeaşi viziune etică a superiorităţii de grupstă la baza tuturor fenomenelor de discriminare de la cele majore caregenerează crime împotriva umanităţii până la cele încă acceptate desocietatea contemporană, de intoleranţă, abuzuri, etc. Sistemul legislativcorectează politicile în consonanţă cu evoluţia morală a umanităţiiinterzicând pe rând sclavia, nazismul, blamând crimele comuniste, şicombătând discriminarea. Toate acestea sânt o evoluţie graduală înînlăturarea efectelor politice şi sociale ale eticilor apartenenţei şisupremaţiei. Etica dreptăţii sociale nu este în mod necesar disjunctă faţăde etica apartenenţei la grupuri superioare. Echitatea contractualistă aresens în grupuri sociale care se recunosc ca egali. Contractualismulhobbesian acceptă legitimitatea suveranităţii. Indivizii ţinuţi de pactulsocial sunt dominaţi de suveranii aflaţi în starea naturală. Inegalitateasocială este astfel consimţită şi justificată moral. Curentele republicane detip liberal au înlocuit din teoria socială inegalitatea generată de existenţaunor poziţii dominante în contractul social cu o altă inegalitate a şanselor.Dezvoltarea eticii a mers în sensul dezvoltării curentelor egalitarismului deşanse (luck eegalitarianism). Dezvoltarea eticilor egalitarianiste şiprioritarianiste a dus la crearea unor politici de promovare a egalităţii deşanse. Dezvoltarea eticii din ultima perioadă a dus la dezvoltarea unuidomeniu important al juridicului, al normativului în general, generat decontrolul judiciar sau extrajudiciar al incompatibilităţilor. Rejectareaincompatibilităţii în ocuparea funcţiilor, a poziţiilor etc. şi de asemenearejectarea nepotismului se originează în succesul unei etici adistributivităţii, dreptăţii pe care noi o vedem originată în ideea de dreptateca echitate a lui Rawls.Codurile de eticăCarmen Cozma şi Liviu Măgureanu (2008) subliniază necesitateade a fi cultiva responsabilitatea morală atât individuală cât şi colectivă.Responsabilitatea în comunitate este înţeleasă în sfera reciprocităţii, a308Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...apropierii şi deschiderii faţă de alteritate. Levinas (cf. Cozma, Măgureanu,2008) creează o etică a demnităţii unicului, generată de valoarearesponsabilităţii. Este o formă de „etică a întâlnirii”, cu „cu „trezireaIdenticului către un Altul”, cu depăşirea în-sinelui în gratuitatea luidincolo-de-sine-pentru-altul, cu vocaţia acţiunii „pentru Celălalt” (careeste „apărătorul vieţii morale”), ce implică responsabilitatea, conceptulacesta devine chiar expresie a „umanităţii conştiinţei”, „întreaga gravitate aiubirii aproapelui” (Cozma, Magurianu, 2008).Autorii citaţi arată că „importanţa valorii responsabilităţii în ariaeticii şi deontologiei rezultă şi din consacrarea, tot mai clar, a sintagmei„coduri de responsabilitate profesională”; astfel denumite, ele „sugereazăfaptul că profesiile pot fi ghidate în practica lor de norme speciale careexprimă valorile centrale ale fiecărei profesii şi care nesocotesc aceleconsideraţii ce ar putea ghida comportamentul neprofesioniştilor încontexte similare de conflict sau potenţial conflict”. Este vorba despreconflictul dintre valorile dominante ale profesiilor particulare şi alte valoricare se impun în cursul practicii (Cozma, Magurianu, 2008).Ovidiu Spătăcean formulează şase dimensiuni fundamentale aleunui comportament etic. Fiecare dintre dimensiuni conţine un set devalori constituente:a) Credibilitatea constituită din:- Onestitatea înţeleasă ca vehiculare cu bună credinţă ainformaţiilor, şi intenţia se a prezenta “adevărul” aşa cum îi aparepersoanei.- Integritatea înţeleasă ca acţiune conformă cu propria conştiinţă.- Fiabilitatea înţeleasă ca dedicare a eforturilor în scopulîndeplinirii angajamentelor.- Loialitatea înţeleasă ca răspunderea de a promova şi protejainteresele anumitor persoane şi organizaţii.b) Respectul înţeleas ca manifestare a a consideraţiei faţă de ceilalţiînsoţită de acceptare a diferenţelor şi a convingerilor individuale fărăprejudecată. Comportamentul respectuos integrează:- Politeţea- eticheta,- demnitate,- toleranţă- acceptare.309Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEc) Responsabilitatea presupune a răspunde pentru propriileacţiuni, atitudinea de urmărire a excelenţei în propria practică,perseverenţa, efortul pentru autodezvoltare.d) Dreptatea cuprind aspecte precum:- egalitatea,- imparţialitatea,- proporţionalitatea,- sinceritatea,- rigurozitatea,- echitatea presupune abordarea în aceeaşi manieră a situaţiilorsimilaree) Empatia este înţeleasă ca preocupare sinceră pentru bunăstareacelorlalţi, constnd în bunăvoinţă şi comportament altruist.f) Spiritul civic constă în a respecta legilor, desfăşurarea unoractivităţi în scopul dezvoltării şi funcţionării optime a societăţii (Spătăcean,2011).Daniela Agheorghesei vorbind despre codurile de etică şistandardele de conduită profesională arată că acestea sunt instrumentepractice ale managementului, destinate transformării puterii sociale şi amoralităţii şi utilizării acesteia (Ageorgesei, 2011).Daniela Ageorghesei identifică următoarele obiective ale unui codde etică:- a defini comportamentele acceptate sau acceptabile;- a promova înalte standarde de practică;- a le furniza membrilor un etalon pe care să-l folosească pentrupropria evaluare;- a stabili un cadru comportamentelor profesionale şiresponsabile;- ca semn al maturizării ocupaţionale” (Ageorghesei, 2011).Tatiana Corodeanu (2007) subliniază utilitatea codurilor etice înmenţinerea conştientizării problemelor etice fiind instrumente dereamintire a standardelor de conduită şi în acelaşi timp instrumente deaprofundare a procesului de reflecţie faţă de situaţiile nou apărute.Pornind de la recomandările de bună practică în elaborareacodurilor etice de Mirela Popa şi Lucia Scorţar (2009) facem următoarelesugestii legate de elaborarea codurilor etice:a. formularea clară a obiectivelor, care să poată fi înţelese şiaplicate;310Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...b. consideraţia pentru standardele legale în vigoare, pentru profesiaşi domeniul pentru care se realizează codul de etică;c. flexibilitatea şi adaptabilitatea codului la situaţii şi dileme eticenoi;d. formularea codului într-o manieră simplă şi clarp, fără cuvintetehnice sau jargon profesional dificil de înţeles de începători sau colegi dindomeniile apropiate;e. asumarea cu obiectivitate şi responsabilitate a codului de cătremanagementul orgaizaţiei/organizaţiilor implicate;f. organizarea managementului etic al organizaţiei;g. organizarea auditului şi supervizării etice în organizaţieh. considerarea implicării experţilor din domenii instituţionaleapropiate cât şi Interdisciplinar;i. evitarea creerii unor aşteptări nerealiste de la aplicarea codului;j. termene realiste pentru implementarea instrucţiunilor codului;k. stabilirea costurilor de implementare a codurilor şi adecvareaacestora la capacitatea instituţională a organizaţiei.Codurile de etică vizează comportamentul profesioniştilor înexercitarea atribuţiilor profesionale şi manifestarea propriei conduiteprofesionale, reglementând de asemenea conduita profesioniştilor chiar înafara exercitării atribuţiilor de serviciu în viaţa particulară vizeazăcredibilitatea şi prestigiul profesional necesare în exercitarea atribuţiilor deserviciu. Condiţiile de integritate personală sunt impuse când integritateapersoanei este o condiţie în exercitarea profesiei, cum este cazulmagistraţilor care trebuie să aibă un caracter moral în societate. Deasemenea restricţiile impuse de Codurile de etică pot viza conflictele deinterese potenţiale în situaţia particulară a individului şi organizaţia în careîşi desfăşoară activitatea. Codurile sunt de obicei impuse la nivelulAsociaţiilor şi Colegiilor profesionale ca fiind Coduri deontologicegenerale valabile tuturor profesioniştilor din domeniu cum ar fi Coduldeontologic al judecătorilor, procurorilor, Codurile deontologice alefuncţionarilor publici.Codurile deontologice vizează reglementarea standardelorminimale necesare şi obligatorii pentru exercitarea profesiilor. Conduitelereglementate de codurile deontologice sunt cu caracter general avândstatutul de principii încălcarea acestora generând comportamenteinacceptabile şi sunt sancţionate disciplinar (Danileţ, 2011).Codurile etice sunt în viziunea lui Danileţ (2011) instrumente dereglementare a situaţiilor concrete apărute în exercitarea atribuţiilorconcrete şi menite să mărească gradul de responsabilitate a311Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprofesionistului în exercitarea atribuţiunilor. Ele devin astfel instrumentede reflecţie şi autoreflecţie menite să ajute la conştientuzarea şiinternalizarea normelor şi standardelor de etică profesională (Danileţ,2011). Ele sunt standarde de autoreglare a profesiei fiind menite să creascăcalitatea serviciilor oferite şi nu să cenzureze practici inacceptabile. Înviziunea lui Danileţ (2011) Codurile etice prescriu comportamenteprofesionale dezirabile, în timp ce Codurile deontologice interziccomportamentele indezirabile.Codurile de etică sunt după părerea noastră instrumente deguvernanţă organizaţională mai ales atunci când serviciile şi produseleoferite pot produce discriminări sau pune în situaţie de disconfortpersoane sau grupuri de persoane. Exemple de astfel de domeniivulnerabile la încălcarea standardelor etice sunt domeniile generale aleafacerilor, distribuţia dreptăţii şi sistemele juridice, cercetarea ştiinţificăcare implică subiecţi umani, cercetarea în domeniile tehnologiei de vârf,educaţia, ecologia etc. Sunt greu de găsit în zilele noastre domenii în caresă nu fie necesare standarde etice care să reglementeze impactulrezultatelor practicii asupra indivizilor comunităţii şi mediului.Din punctul nostru de vedere distincţia propusă de Danileţ estemai degrabă una legată de către sistemele etico filosofice care stau la bazadiverselor etici aplicate decât delimitarea între standardele minimaliste şicele de bună practică. Credem noi că elementele deontologice provin dinviziunea kantiană a eticii ca manifestare a datoriei, în timp ce codurile eticecare vizează maximalizarea efectelor practicii profesionale sunt deinspiraţie milliană. Considerăm corectă distincţia făcută de Danileţ întrecoduri care reglementează standardele de conduită minime obligatorii şiregulile fără de respectarea cărora practica profesională este ineficientă destandarde etice care vizează excelenţa în practica profesională. Cu toateacestea de multe ori în aceste coduri sunt combinate reguli minimale fiindasociate reguli care vizează excelenţa în cadrul aceluiaşi cod.Codurile deontologiei în profesiile juridice statuează principiiprecum:- Principiul independenţei magistratului (Pivniceru, Luca 2008)Prin independenţă se înţelege situaţia persoanei care judecă şiacţionează în conformitate cu propriile puncte de vedere şi în lipsainfluenţei altora (Luca, Bulancea, 2008).- Principiul imparţialităţii magistraţilor (Pivniceru, Luca 2008)înţeleasă ca o capacitate de a realiza o apreciere justă obiectivă înlipsa unei părtiniri reale sau aparente (Luca, Bulancea, 2008).312Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...- Principiul integrităţii (Pivniceru, Luca, 2008) înţeleasă ca ocapacitate a persoanei de a se sustrage oricărei influenţe exterioareşi manifestată prin consistenţă şi acţiune consecventă cu propriileprincipii morale (Luca, Bulancea, 2008).- Emergenţa principiilor de independenţă, parţialitate şi integritate(Pivniceru, Luca, 2008)Alte principii conţinute în Codurile de etică şi deontologieprofesională:- Secretul profesional şi confidenţialitatea;- Primatul interesului clientului;- Reglementarea conflictului de interese;- Cofraternitatea profesională;- Promovarea supremaţiei legii;- Demnitatea;- Incompatibilităţile;- Loialitatea;- Respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie;- Respectarea standardelor şi normelor legale;- Acordarea unei protecţii speciale categoriilor vulnerabile;- Prioritatea interesului public;- Egalitatea de tratament;- Imparţialitatea şi independenţa;- Integritatea morală;- Cinstea şi corectitudinea;- Deschiderea şi transparenţa;- Obligaţia de a desfăşura servicii de calitate;- Respectarea demnităţii persoanelor;- Evitarea şi înlăturarea corupţiei;- Interzicerea obţinerii de foloase sau avantaje personale prinexercitarea activităţii profesionale;- Colaborarea cu ceilalţi profesionişti şi instituţii;- Colegialitate.ConcluziiIndependenţa juridicului faţă de etic este înţeleasă ca o necesitatefuncţională. Fără a fi o disjuncţie exclusivă între cele două domenii eleconstituie zone separate ale normativului conectate între ele la nivelontologic unde valorile etice devin principii constitutive ale dreptului.313Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICENormativitatea morală are un caracter categoric şi universal,referindu-se la datoria de a săvârşi fapte care să potenţeze valoarea spcificăşi intrinsecă a umanităţii. Conştiinţa morală este o instanţă normativăinternă a individului e aici caracterul autonom al acţiunilor acestuia.Funcţia socială a normelor morale este aceea de a promova un maxim desociabilitate la nivelul indivizilor şi comunităţii (Filip, Iamandi, 2008).Juridicul operaţionalizează valorile existente la nivelul comunităţiiintegrându-le limitativ, în timp ce eticul ar trebui să constituie un ghidafirmativ a ceea ce este dezirabil. În practică juridicul administrează şiobligaţiile ca formă particulară a limitativului afirmativ iar etica interdictivăregularizează comportamentul moral pe care îl transformă în practicăsocială de unde este preluată juridic sub formă de cutumă. Moralitateadevine izvor de drept prin intermediul practicilor sociale iar teoria eticăinstituie paradigma dominantă în practica juridică.ReferencesAgheorghesei, D. T., (2011) Etica în afaceri, Iaşi: Universitatea Al. I. Cuza,Alexy, R., (2000) On the Thesis of a Necessary Connection between Lawand Morality: Bulygin’s Critique, in Ratio Juris, Vol. 13, No. 2, pp.138-147.Aniţei, N. C., (2011) General considerations about matrimonial regimeunder the provisions of the new Romanian Civil Code, PostmodernOpenings, nr. 8/ Decembrie, Editura Lumen, Iasi.http://postmodernopenings.comAniţei, N. C., (2012) Dreptul familiei, ISBN 978-606-522-679-1, EdituraHamangiu, BucureştiAnscombe, G. E. M., (1958) Modern Moral Philosophy, in Philosophy,Balahur, D., (2001) Fundamente socio-juridice ale probaţiunii, Iaşi: Editura Bit,Bentham, J., (2000) An Introduction to the Principles of Morals and Legislation,Batoche Books Kitchener,Bîlbă, C., (2011) Foucault şi Critica teoriei liberale a suveranităţii, inHermenea, vol. 2, pp. 108-118.Buber, M., (2002) Between man and man, USA: Routledge,Cameron, A., (1998) Dooyeweerd on Law and Morality: Legal Ethics aTest Case, in Victoria University Law Review,Christman, J., (2009) Autonomy in Moral and Political Philosophy, inStanford Encyclopedia of Philosophy, URL:http://plato.Stanford.edu/archives/fall2009/entries/autonomy-moral/.Corodeanu, D. T., (2007) Etica in Administraţia Publică. Dileme etice înorganizaţii şi instrumente de rezolvare a acestora, Iaşi: Editura Tehnopress,314Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...Costiniu, F., (2008) Codul deontologic al magistraţilor- prezent şiperspective, in Pivniceru, M., Luca, C., (ed.) Deontologia profesiei demagistrat. Repere contemporane, Editura Hamangiu,Cozma, C., Măgurianu, L., (2008) Valori etice fundamentale, întreconstanţă şi metamorfoză, in Pivniceru, M., Luca, C., (ed.),Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, Editura Hamangiu,Creţu, G., (2005) Discursul lui Foucault, Iaşi: Editura Cronica,Cuyckens, H., Berg, T., Dirven, R., Panther. K. U., (2003) Motivation inLanguage: Studies in honor of Gunter Radden, Holland & USA: JohnBenjamins Publishing Company,Damian, S., Luca, C., Hefco, A., (2010) Proiecte si practici europene in justitiarestaurativa, working paper,Damian. S., Necula, R., Sandu, A., Caras, A., (2012) Ethical Dimensionsof Supervision in Community Social Work, Jurnalul de Studii Juridice,Anul VII, Nr. 1-2, June, Supplimentary Issue 2, pp: 253-274Danileţ, C., (2011) Conduita etică şi deontologia profesională în justiţie,UVRL: http://www.scribd.com/doc/62778819/Conduita-Etica-Si-Deontologia-Profesionala-in-JustitieDerrida, J., (1980) Violence and Metaphysics. An essay on the thought ofEmmanuel Levinas, in Derrida, J. (ed.), Writing and Difference,Chicago, IL: University of Chicago Press, pp. 79-193.Devisch, I., (2010) Oughtonomy in healthcare. A Deconstructive Readingof Kantian Autonomy in Medicine, Health Care and Philosophy, Vol. 13,No. 4, pp. 303-312.Dignan, J., (2005) Understanding victims and restorative justice, Open UniversityPress,Drefcinski, S., (1998) Why Socrates Rejects Glaucon’s version of theSocial Contract, University of Wisconsin, URL:http://www.uwplatt.edu/~drefcins/233PlatoSocialContract.htmlDunca, I., (2009) Politica si metapolitica la Platon, Iasi: Editura Lumen,Dworkin, R., (1986) Law’s Empire, London U.K: Fontana,Eglash, A., (1958) Youth anonymous, Federal Probation, Vol. 22, pp. 47-49.Filip, R., Iamandi, I., (2008) Etică şi responsabilitate socială corporativă înafacerile internaţionale, Academia de Studii Economice Bucureşti,URL: http://www.scribd.com/doc/33856992/Etica-Si-Responsabilitate-Sociala-Corporativa-in-Afacerile-Inter-Nation-AleFoucoult, M., (19959 A supraveghea şi a pedepsi, Bucureşti: EdituraHumanitas,Friend, C., (2004) Social Contract Theory, in Fieser James, DowdenBradley (eds.) Internet Encyclopedia of Philosophy, URL:http://www.iep.utm.edu/.Frunză, M., (2007) Introducere în etica aplicată, Suport de curs, UniversitateaBabeş Bolyai, Cluj Napoca.Frunză, M., (2009) Etică, Suport de curs, Universitatea Babeş Bolyai, ClujNapoca.315Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEFuller, L., (1958) Positivism and Fidelity to Law- A Reply to ProfessorHart, Harvard Law Review, Vol. 71, pp. 630-72.Gilligan, C., (1993) In a Different Voice, Harvard University Press,Gordijn, B, Ten Have, H., (2010) Autonomy Free Will and Embodiment,Medicine Health Care and Philosophy, Vol. 13, No. 4, pp. 301-302.Guyer, P., (2004) Kant Immanuel, in E. Craig (ed.) Enciclopedya ofPhilosophy, London, Routledge, URL: www.rep.routledge.com/articleDb047 SECT 9.Hart, H. L. A., (1994) The Concept of Law, Oxford University Press,Held, V., (1993) Feminist Morality: Transforming Culture, Society and Politics,University of Chicago,Held, V., (2006) The Ethics of Care: Personal, Political, and Global, Oxford:Oxford University Press,Hromas, C., (2003) On the Relationship of Ethics to Moral Law: ThePossibility of Nonviolence in Levinas’s Ethics, The CaliforniaUndergraduate Philosophy Review, Fresno, CA: California StateUniversity, Vol. 1, pp. 125-135.Huzum, E., (2011) Concepte si teorii social-politice, Iaşi: Insitutul European,Korsgaard, C., M., (1996) The Sources of Normativity, New-York: CambridgeUniversity Press,Leif, W., (2008) Property Rights and the Resource Curse, Philosophy andPublic Affairs, Vol. 36, No. 1, pp: 2–32.Levinas, E., (2001) Ethics as First Philosophy, in S. Hand (ed.) The LevinasReader, Malden: Blackwell Publishing Company, pp. 75-87.Levinas, E., (1986) The Trace of the Other, in M. C. Taylor (ed.)Deconstruction in Context, Chicago, IL: University of Chicago Press,pp. 345-359.Luca, S., Bulancea, D. M., (2008) Deontologia magistratului”, in PivniceruM., Luca, C., (eds.) Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane,Editura Hamangiu,Noddings, N., (1984) Caring. A feminine approach to ethics and moral education,Berkeley: University of California Press,Noddings, N., (1989) Women and evil. Berkeley: University of CaliforniaPress,Noddings, N., (1999) Two Concepts of caring, Philosophy of Education,1999, URL: http://www.ed.uiuc.edu/EPS/PES-yearbook/1999/noddings.a spPivniceru, M. M., Luca, C., (2008) Reglementări internaţionale curelevanţă în materia deontologiei judiciare, în Pivniceru, M., Luca C.,(eds.) Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, EdituraHamangiu,Popa, M., Scorţar, L., (2009) Etica în afaceri, suport de curs, UniversitateaBabeş Bolyai, Cluj Napoca,Rawls, J., (1971) A Theory of Justice, Harvard University Press,Rawls, J., (2003) Justice as fairness: A Restatement, Harvard University Press,316Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE RELATION...Sander-Staudt, M., (2011) Care Ethics, in Fieser, J., Dowden, B., (eds.)Internet Encyclopedia of Philosophy, 2011, URL: http:/www.iep.utm.edu/care-eth/Săvulescu, J., (2007) Autonomy, the Good Life, and ControversialChoices, in Rhodes, R., Francis, L. P., Silvers, A. (eds.) (2007) TheBlackwell Guide to Medical Ethics, Blackwell Publishing Ltd., pp: 17-37.Schauer, F., (2005) The Social Construction of the Concept of Law: AReply to Julie Dickson, Oxford Journal Legal Studies, Vol. 25, No. 3,pp: 493-501.Schifrineţ, C., (2002) Geneza modernă a ideii naţionale: psihologie etnică şiidentitate românească, Bucureşti: Editura Albatros,Severin, A., (2011) Istoria şi Mitologia excepţionalismului corupţieiromâneşti, Conferinţă desfăşurată la Fundaţia Europeană Nicolae Titulescu,Smith, M. K., (2004) Nel Noddings, the ethics of care and education, Theencyclopaedia of informal education, URL: http://www.infed.org/thinkers/noddings.htmSpătăcean, O., (2011) Deontologie şi expertiză contabilă, Târgu Mureş:Universitatea Petru Maior,Vrabie, G., (1999) Drept constituţional şi instituţii politice. vol. I, Iaşi: EdituraCugetarea.MulţumiriAceastă lucrare/ cercetare a fost realizată în cadrul proiectului„Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate”,POSDRU/89/1.5/S/61879, cofinanţat din Fondul Social European prinProgramul Operational Sectorial pentru „Dezvoltarea Resurselor Umane”2007-2013.317Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

National Interests and the GlobalizationAlina HAGIU 1Marinela TANASCOVICI 2AbstractUntil recently, globalization was seen as an inexorable process, which mostcountries would be forced to sacrifice a growing part of independence and sovereignty.However, after the economic and financial crises in Asia and Latin America,many countries have reconsidered their attitude towards globalization, a trend of activeadaptation to this process being outlined, in accordance with national interests.Objective basis of globalization emerged but not independent of the countries'national interests, but by their manifestation in the world economy, as well as in otherinternational relations. So far, in all categories of international relations prevailed theinterests of great powers. Therefore, although globalization concerns through its veryobjective basis all countries, this process has been targeted so far, according to theinterests of the most developed and powerful countries, ignoring largely the interests of thedeveloping countries, which forms the majority of mankind.Besides presenting the effects of globalization worldwide, this paper focuses onpresenting the more adverse effects they have generated in Romania.The conclusion I reached from this approach is that the leading goals of eachpeople are happiness and culture, and the value without culture, without freedom andfreedom without existence and national honor are not possible.Keywords:globalization, internalization, national interests, international organizations1 University Assistant, Ph.D. Candidate, University of Piteşti, Email Address:alinahagiu.upit@yahoo.com2 Ph.D. University Assistant, University of Piteşti, Email Address:marinela.tanascovici@yahoo.com319Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroductionUntil recently, the globalization was seen as an inexorable processin which most countries would be forced to sacrifice a bigger part of theindependence and sovereignty. But, after the economic and financialcrises from Asia and Latin America many countries have reconsideredtheir attitude towards globalization, being set a tendency of activeadaptation to this process, in accordance with the national interests.In the post-war period, there have been set a serious of globalproblem which affects, directly or indirectly, more or less, all thecountries. The problems which became more pressing for the worldwiderefers to: the perpetuation and even the increase of the underdevelopmentin many countries; the pollution of the natural environment and thedisturbance of the ecological balance, the arms race during the Cold War,the crises of energy, food and houses from many countries; the terrorismand the contraband with arms and drugs. For the solution of thementioned global problems, and others, was required the expand and thediversification of the cooperation between all the countries. Thecontemporary scientific – technical revolution created favorableconditions for the amplification and the diversification of internationalcooperation. The quick expansion of computers and of the moderncommunication means has notably reduced the importance of distancebetween all the countries, promoting the development of mutual relationsand the increase of interdependence between national economies. Also, itwas considerably extended the network of transnational companies andtheir sphere of action included an increasing balance from the globaleconomy. Result that, parallel with the accumulation of many globalproblems, in the last decades, there have been created some assumptionsfor their solution, which is the objective of the globalization process.In the 21 th century the specter of international relations ispermanently reshaped by the foreign policy of the states, determined bytheir national interests, their political culture and even by the successiveposition they occupy in the structure of this relations system. Theelaboration of the foreign policy begins from the identification of theinterests and national politics, from the solid evaluation of thematic,global, and regional long-term tendency and from the systematic strategicreflection on the form and instruments through which the interests andpriorities can be achieved.The “National interest” is a very actual concept, complex and stillinsufficient studied. It represents the finality to which tends everylegitimate government of a state through is transposition in life by its320Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...authorized institutions and by the citizens in a systematic way, continue,both in the country and also abroad.The national interests should be treated as priority in regard toother kind of interests, whether individuals, group or local, and superiorlyof the latter. This superiority means that for any clerk of the stat, publicperson or simple citizen, the national interest prevails in anycircumstances, place or time, towards any type of interests. In themeantime as a result of the dynamic alert of the contemporary, internal orinternational reality, the sphere of comprehension of this concept must beperiodically reviewed and resized. Thus, a state belonging to the EUwould create the impression that its national interests would besubordinated to „the general European interest”.This perception is determined by the appreciation that themember states are too small to defend their interests towards the currentworld giants, for example China and India. So many Europeans believethat the existence of a European general interest, where Europe is thelever which would better defend the interests of the Old Continent in aframework of a globalize world, dominated by economic, demographic,and not only, giants. Anyway the general interest really exists only tonational level. Every person knows that when she will be in need of(unemployment, disease, pension), will be able to benefit by this nationalsolidarity, after its contribution to this. In this context, it becomeimportant the social cohesion, national consensus, the solidarity and themorale of a country.The principal determinant elements of the globalizationA determinant element of the globalization is technologicalinnovation, which includes mainly the information and communicationtechnology. This has such an impact on the mobility and communication,so that “the technological revolution” involves “a social revolution” and aclear advancement from the industrial capitalism to a conception (and areality) post industrial of the economic relations, what Alvin Toffler calls“The third wave”. 3The spectacular developments in terms of technologicaldevelopment in the sphere of informatics and telecommunications fromthe last time contributed, through a real “information revolution” whichthey triggered, in a predominated extent, to the globalization of theinternational economic life.3 A. Toffler, Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983, p. 20321Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe new digital context, resulted from the technology fusion fromthe informatics and telecommunications sphere, has two remarkablecharacteristics:a) the convergence of services, which means that any service andthat all services can be provided by the same means of storage andtransmission;b) connectivity and interoperability, which means that multipleusers - either real people or devices - can process and use the resourcesthrough networks. Actually, all the information is transmitted throughhigh definition and standardized ways, forming what in the specialliterature, have been designated as „the first world electronic highway” 4 .The phenomenon of explosive growth of telecommunications andthe globalization of telecommunications networks has gained increasinglythe attention of the international economic life analysts of nowadays, bothdue the large-scale effects they train on the most diverse sphere of thecontemporary economic life, and which already set with a special pithinessbeing, as such, relatively easily measurable, and, especially by virtue oflong-term implications, whose actual magnitude is currently not yet fullyapproached, perhaps more intuited.The extremely rapid technological processes recorded in the 80s inthe field of computer and telecommunications, associated with mutationsoccurred in international markets configuration, with the globalization ofthe business life under the big transnational corporations activities, andwith the privatization and deregulation tendencies of thetelecommunications market (traditionally, severely regulated bygovernment policies) led to radical changes in telecommunicationsconfiguration. The application of new technologies in this field - workingtechnique, optical fibber cable networks, etc. - contributed substantially tothe increasing of the speed and reliability of telecommunications, alongwith global expansion of the networks.Another determined element of globalization, the hegemony ofneoliberal ideology, which is in relation with the triumph of the marketeconomy ideology, of the consumption and entertainment society etc.There is a global ideological trend in which the democracy is consideredas s sister with the market economy, together forming a winning team. Ofcourse, that it was and still is an intense interaction between technologicaland ideological globalization. This interaction led to the globalizationthrough the economy and the economy itself.4 I. Bari, Globalizare si probleme globale, Editura Economica, Bucuresti, 2001, p. 22.322Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...The reality of the globalization can be understood as being aconcentration of the two engines: “the new technology” and “thehegemony of neoliberal values”. It is understood that the hegemony ofthe neoliberalism become more visible and acquired a higher dimensionafter the end of the Cold War.The model of the free market and of the democracy became morepersuasive because of the collapse of the communism. The fall of theBerlin Wall seemed for many people the last very expected victory of theoccidental leaders. Actually, the popularity of the Thatcherism an of thereagonomics started earlier, once with the economizing of the life,recession of the selfishness, materialism, and the problems of theoccidental “social democratic states” was already manifested in the 70’s.Seen from this perspective, the collapse of the communism was just animportant moment of a process “of neoliberal victory” which was alreadyin progress.According to the promoters of neoliberalism, the benefits of thesystem supported by them will remain definitive: in the democratic statesthe internal and external security will be guaranteed, the national andglobal market will be organized 5 . In spite of all this, because of theglobalization, the democracies the territorial national states started todecay.The advantages and disadvantages of the globalizationThe globalization generates a free world area, supra-territorial,transnational which proves to be an ideal environment for all thephenomena that are the nightmare of the nowadays states: drugs, arm,terrorism, illegal money etc. Before the states realize and to look toconvert in their own purpose the chances of globalization through themultiplication of the articulated nodes of the global networks in theiraction areas, mafia, secrete and underground societies, private armies,gambling and prostitution, they understood the advantage of the freeworld area and they were installed in it. An anti conspiracy alliance of thestates occurred against this defiance, giving a new issue for thegovernments. Using the new information methods, they fight back, thusincreasing their role and efficiency, denied in other areas. The externalconquests which become irrelevant for globalization have directed the5 Fr. von Hayek, Counter-Revolution of Science, Macmillan, England, 1952, p. 75323Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEstates to the internal order. “Two thirds of the world’s countries haverecently used the army against their own citizens” 6 .If we are realists, we must recognize that globalization hascontributed to the deterioration of the nature and to the depletion of theungovernable resources. But also created the possibility of worldwidecampaign and provided concepts and methods, for example, thesustainable development, recognized quasi - universal.The individual or group identity is threatened by the fluidity andthe rhythm of the globalization, but there also exist the new horizon of anidentity by the reflexivity offered by the chances of the globalization.Finally, the knowledge is favoured by the flow of information, by itspermanent production and circulation, and by the thirst for knowledge ofthe contemporary civilization.The globalization process raised a series of anti-globalizationprotests, the end of the 20 th and the beginning of the 21 st were marked bystrong this kind of manifestations. To the extent that the globalizationrepresents the actual level of the capitalism, then the recent protests canbe considered anti-capitalist.In our opinion, the apparition, on the planetary level, of somemovements of citizens, as far as it is expressing the aspirations of amajority to share better the benefits of the globalization between thedeveloped and developing countries, is a natural phenomenon, in theconditions of the development of democracy. Because it raises severalproblems at once, the globalization processes gets up fears and coagulateoppositions. This complex process is conducted as an integrator processfor the policies and managerial practices, for the structures and economicinstitutions, for the competing civilization, often built on the idea ofadversity.The globalization itself is neither good nor bad, it can do muchbetter. For example, for the countries from East Asia, which embracedthe globalization in the conditions and rhythm imposed by them, theglobalization was extremely helpful, despite the step back represented bythe crises from 1997. 7 At the same time, past history, farther or near, ofthe economy from different parts of the world show that the investment6 W.B. Demko, W. Boulder, The Fourth World: Nations versus States, Boulder, London, 1996p.56.7 T.Lane, A.Ghosh, J.Hamann, S.Philips, M.Schulze-Ghattas, T.Tsikata, IMF-SupportedPrograms in Indonesia, Korea and Thailand: A Preliminary Assessment, Occasional Paper 178,USA, 1999, p. 18.324Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...and labor mobility on international level had an important role in theeconomic development of some countries or areas.In conclusion, we can subscribe to the view that there is nowadaysa system which we could call “the global governance without globalgovernment” 8 , in which several institutions – the World Bank, IMF,WTO- and a few actors – finance and trade ministries – dominate thescene, but in which many of those affected by their decisions cannot makethemselves heard. We believe that it is time to change some rules whichgovern the international economic order, to less emphasis on ideology andto pay more attention to good things, to review how decisions are take oninternational level – and in whose interest. It is essential that thedevelopment recorded in East Asia to be achieved also in other parts ofthe world because the extension of the global instability extremely costly 9 .On the expansion of the globalization process, when all the countries willhave a say in the matter of policies which affect them, it could be createda new global economy, where not only the growth will be sustainable, butalso its fruits will be divided equitably.The national interest versus the globalizationThe objective base of the globalization was not set independent bynational interests of the countries, but through their manifestation in theframe of global economic circuit, as well as of others internationalrelations. So far, in the starting-up of the all categories of internationalrelations, there prevailed the interests of the great powers. . As a result,although the globalization concerns, by its very objective base, all theworld states, this process was orientated, so far, according with interestsof the most developed and powerful countries, ignoring, largely, theinterests of the developing countries, which form the majority of thehumanity. This selfish orientation became an impediment for to continuethe globalization, for the achieving of this historical process in accordancewith the national interests of all the countries so for all the people.USA has a dominant position in the globalization process. Firstly,the network of transnational companies is, in the most part, American. Inthe 1999, from the first 51 transnational societies, USA had 33, so 2/3,but its balance in the market capitalization was almost 72%. Secondly, the8 J. E. Stiglitz, Globalizarea, sperante si deziluzii, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 54.9 J.E.Stiglitz, From Miracle to Crisis to Recovey: Lessons from Four Decades of EastAsian Experience, în Rethinking the East Asian Miracle, editors J.E.Stiglitz şi S.Yusuf,World Bank and Oxford University Press, 2001, p.509-526.325Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEUSA have a dominate position in the international financial relations. . In1996, dollar provided 61.5% of global transactions, although the foreignexchange reserves of the USA were 71.5% lower then those of Japan andby 86% compared with those of EU. Thirdly, USA has a dominantposition in the international informatics and communication methods,especially through the Internet, including the expansion recorded by theEnglish language.Using the dominant t position, USA have driven the globalizationprocess not to the solution of global problems, more pressing,accumulated in the post-war period, but in accordance with its interests toassert as a single global superpower both on the economic field andpolitical and military. Economically, it was accomplished a globalization ofthe market for products, services and capital, through the agreement ofliberalization made in the GATT (later OMC), through the strategyimposed too many countries by IMF and BM. But this globalization ofmarkets has proved to be only in advantage of the developed countries,especially USA, and in the disadvantage of the developing countries 10 . Asa result, between 1982 and 1998, the balance in the global GDP for 150developing countries was reduced from 28,6% to 24,5%, while theturnover for 200 transnational societies remained almost constant(representing 27,2% and 26,3% in the mentioned years, exceeding in 1998,the balance of the 150 developing countries. Because of the perpetuationand the deepening of the economic disparities, developing countriescontinue to be constrained too much discrimination. With the help ofIMF and BM, the USA maintains the dominant position of the dollar ininternational transactions, to the detriment of the most demandingfinancial assistance countries. Everyone knows that the Americansmanipulate the value dollar based on their interests. Even the economistJeffrey Suchs got to admit: “IMF became a kind of surrogate governmentor at least the surrogates of a ministry of finance for a big part of theworld, especially for poor countries or for economies in transition. This isan obviously deviation from the original mandate of IFM, a clearlyexceeded of its jurisdiction” 11 .The countries affected by the tendency of the USA, to emphasizeits domination in the global economy started to act against the directionof globalization. Under the pressure of demonstrations against thementioned orientation, the OMC meeting from January 2000 (Seattle,10 World Bank Survey, 2000, p.135.11 J.Suchs, Out of the Frying Pan into the IMF Fire, Observer, 8 februarie 1998, p. 20.326Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...USA) ended without their goal (to introduce new rules for liberalizingworld trade). In Asia, many countries expanded the cooperation of manycountries to prevent further economic and financial crisis, through thecreation of Asian Monetary Fund (rejected by IMF). Similar actions toexpand the cooperation to counter the USA domination have beenachieved in Africa, Latin America and other regions of the globe. Themeaning of such events was that nations rise and descend, Americanhegemony is not permanent. The meaning of such events was that thenations rise and descend; the American hegemony is not permanent.Thus, for the EU countries is extremely important an own securitystructure, independent of the USA. United Europe must have a selfdefense potential outside NATO. It is natural that the reactions toglobalization towards the subordination f the globalization interests o theUSA, as single global superpower, and also the interests of other greatpowers to determine some reconsideration, to match the interests of allcountries, including developing countries, to contribute effectively toglobal the solving problems that is facing the humanity. But we shouldnot make illusions that such reconsideration would be done soon andeasily, because no great power is willing to make concessions on itsinterests, only if it will be under compulsion to do so.In addition, the nation means spirit and strong cultural links. Thenation gives the power through the membership in a group with whomyou shared common values.The main reasons for which we believe that globalization will be agreat failure with serious consequences on the people are:- the proposed rhythm for globalization is too rapid. A phenomenonso complex socially, despite the breaking of the technologicalbarriers, which led to the destroy of the cultural and spirituality ofthe society as it was organized for centuries, can not only led to aworld drama, you cannot change a way of as existing for a fewmillennia during some decades - any sudden and unnaturalchange can not only lead to collapse (for a few years we areliving only in crisis, which is not necessarily caused by thechanging of internal conditions but almost exclusively byexternal);- in the globalization appears the butterfly effect - an event happenedin a certain part of the world can dramatically influence anotherpart of the world, without this community being able dosomething;327Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- people are not born equal, they are not equal, not the sameintelligent, not the same physical power, have not the sameculture, education, productivity, the same love for work. Thismakes the globalization, in the lack of an equality, to affect biggroup of people;- people are genetically conservators and territorially. They hardly acceptthe change and when it is forced it creates cracks and numerousnegative effects. People certainly manifest in a territory that theyknow, any new manifestation on an unknown ground causepanic, fear;- the lack of a common fiscal and monetary system makes theglobalization to allow financial crisis resulted from financialspeculations, as long as America allows a financial game throughthe speculative stock market, in vain the Europe take themeasures because the effect of the collapse from there will befelt everywhere; here we take the case of numerous Romanianswho went to Europe to work, very many of them lived dramasbecause of the lack capacity to adapt to those companies, andhow older they were even more negative the effect was;- globalization demands the concentration of some too muchpowers in the hand narrow group; so any irresponsible action andwrong calculated not only has a minimal effect with thepossibility of the absorption but a global one, major;- different natural resources available to each group of citizens. Interms of the ideal globalization the benefits of the materialresources from a place should be distributed equable everywhere.Never. the Arabs will not willingly share the benefits gained byextracting the oil with other states, giving up the amounts thatthey have;- the globalization is used to enter on other markets of the greatpowers, while they themselves take protectionist measures howmany times they have the opportunity (Spain blocks only theaccess of Romanian citizens).The national interests and the globalization in RomaniaSo far, the globalization has generated for Romania mostlyunfavorable effects, similar to those experienced by most developingcountries. Often, globalization has been and is invoked to „justify” theadoption and application of measures, including IMF and World Bank328Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...pressure, leading to deindustrialization of the country, so that Romania isjust an outlet for some developed countries and is no longer a competitorin external markets to some industrial products with a high level of theefficiency of the economic resources. In the conditions of the inevitableglobalization, Romanian companies should improve their ability tooutface with the continued growth of international competition. Withoutstrong and competitive companies, the Romanian goods markets will beinvaded by foreign goods, with or without protectionism „. And it couldnot be a miracle a miracle that Romania have today „strong, competitivecompanies „, but only that some actual companies to become competitiveunder the protection afforded by the Romanian state. But governmentshave not assumed such responsibility.Accepting the objective character of globalization, requires also toRomanian leaders to an active attitude regarding the entry of our countryin this historical process, so that we will not be able to record mostlynegative effects, but the effects become significantly positive for ourcountry. In our view, globalization is an irreversible objective process,which contemporary society cannot be opposed. This does not mean thatwe should just resign and to bear its negative effects, which were alreadydetermined and will appear. Therefore, neither for Romania globalization,even if it represents an objective process, cannot be a “justification” forsacrificing the national interests, for the abdication of dignity in externalrelations.Romania remains in the middle ranking of the most opencountries to globalization, after Hungary and Bulgaria, but ahead ofcountries like Japan and China, according to the index of globalizationcalculated by Ernst & Young for 2011 based on a questionnaire answeredby 922 top managers involved in international business.The report shows that key indicators of the opening toglobalization increased last year after in 2009 and 2010 the process ofglobalization was slow down on economic and social tensions whichobligated the states and governments to take protectionist measures.Ernst & Young analysts point out, however, that countries withthe greatest need of globalization are those with emerging economies,such as Romania, which need foreign investment to continue thedevelopment process.The top of the opening for globalization is dominated by HongKong, Ireland and Singapore, in the following places of the ranking orderbeing placed Belgium, Sweden, Denmark, Netherlands, Switzerland,Finland and Hungary.329Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe world powers Britain, Germany, France and the USA occupythe positions 13, 14, 20 and 23. Through the 32 position, from the 60analyzed states, Romania is rating after Italy, but after Bulgaria, position26, Poland, position 27, Czech Republic and Slovakia, place 18 and 15.ConclusionsGlobalization can deliver benefits across the world economy. Thisrequires governments to give up some areas of national autonomy and toplay by international rules. But the evidence of the impact of globalizationso far makes it difficult to argue that developing countries should give upmore national autonomy and submit to global rules. In international tradeand finance the rules too heavily reflect special and vested interestpleading in the industrialized countries.Paradoxically, the current argument for liberalization in thedeveloping world is that it would insulate developing countrygovernments against special pleading. This is precisely what industrializedcountries need in order to frame rules for international trade and financewhich benefit their societies at large as well as those in developingcountries.From our point of view, globalization represents an evolution thatshould lie on a few hundred years based on well developed programs thatshould follow the uniformity. The forced attempt that takes place at thistime will only lead to the existence of a system that will continue living incrisis.Globalization is a system or a complex phenomenon, sometimesambivalent, even contradictory, which was viewed and analyzed indifferent ways by those who have assumed the risk or this charge. Beyondthese analyzes, globalization remains a fact, alive with who we need toconfront, independent of our will or our choice. It is considered that thegreatest danger (reported by some theorists of globalization) that theglobalization may involve is the dehumanization of some of those whothe wave simply swallows them.So we can say that globalization is not a mondialization, is not anew socializing on planetary level, it is not the strategic answer to theidentity crises of the post capitalism, it is not an Americanization of theworld and it is not a new imperialism. Although values the nation state,sovereignty, etc., are forced to redefine themselves, or even more stronglyput into question, globalization should be seen as a system as a whole ofpolycentric diversities, and not of the centrifugal or autonomy parts.330Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

NATIONAL INTERESTS AND THE GLOBALIZATION...It should be noted that the globalization should not be confusedwith its technical and informative bases (transport, communications, etc...)that really have a more spectacular development. These do not produceglobalization, but are consequences of the globalization. Globalizingeconomy through the action of global actors, which are others thennational states, and have a world financial power, global ideas globalaction actors, which are other than nation states, and overall financialstrength, global ideas and practices that facilitate the triumph of theeconomic liberalism.ReferencesAmsden, A., (2001) The Rise of the Rest: Challenges to the West from Late-Industrialization Economies, New York, Oxford University Press,Anderson D, (2007) The economic instrument of national power andmilitary operations: a focus on Iraq, in Military Review, September,Bari I., (2006) Globalizare si probleme globale, Editura Economica, Bucuresti,2Demko, Boulder, W., (1996) The Fourth World: Nations versus States,Boulder, London,Duţu, P., Bogzeanu, C., (2010) Interesele nationale si folosireainstrumentelor de putere nationala pentru promovarea si aparareaacestora. Cazul Romaniei, Editura Universitatii Nationale DeAparare „Carol I”, Bucuresti,Friedman, M., (1967) The Political Economy of International MonetaryArrangement, Payot, Paris,Galbraith, J. K., (1982) Stiinta economica si interesul public, Editura Politica,Bucuresti,Hayek, Fr., (1952) Counter-Revolution of Science, Macmillan, England,Lane, T., Ghosh, A., Hamann, J., Philips, S., Schulze-Ghattas, M., Tsikata,T., (1999) IMF-Supported Programs in Indonesia,Korea andThailand: A Preliminary Assessment, Occasional Paper 178, USA,Singer, P., (2002) One World: The Ethics of Globalisation, Yale Univ Press,UK,Suchs, J., (1998) Out of the Frying Pan into the IMF Fire, Observer, 8February,Stiglitz, J. E., (2003) Globalizarea, sperante si deziluzii, Editura Economica,Bucuresti,.Stiglitz, J.E., (2001) From Miracle to Crisis to Recovey: Lessons fromFour Decades of East Asian Experience, in Stiglitz, J. E., Yusuf, S.,(editors) (2001) Rethinking the East Asian Miracle, World Bank andOxford University Press,Toffler, A., (1983) Al Treilea val, Editura Politica, Bucuresti,331Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEWoods, N., (2003) Globalisation and National Autonomy, CHOGM, 2000Review, LondonWorld Bank, (1993) The East Asian Miracle: Economic Growth and PublicPolicy, New York, Oxford University Press.http://books.google.ro/books?id=-h49_EWFWN0C&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=falsehttp://www.emeraldinsight.com/books.htm?chapterid=1757467http://www.jstor.org/discover/10.2307/25434637?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21100681792391http://www.chinadaily.com.cn/opinion/2010-07/01/content10043525.htmhttp://www.globaleconomicgovernance.org/wp-content/uploads/Globalisation%20and%20National%20Autonomy.pdfhttp://www.ziuaveche.ro/opinie/ne-am-pierdut-interesul-national-50638.htmlhttp://www.dntb.ro/sfera/arhiva/nr59a/articole/articol7.htmhttp://www.basarabia-e-romania.ro/2011/08/26/globalizarea-vsnationalism/http://www.b1.ro/stiri/economic/ernst-young-romania-mai-deschisaspre-globalizare-decat-japonia-i-china-19861.html332Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen