seria a treia, an II, nr. 3, martie 2010 - Insemnari Iesene

seria a treia,an II, nr. 3,martie 2010­revist| de cultur|editat| de prim|riamunicipi ului ia{isemneaz\:Anton AD|MU}{tefan AFLOROAEIGeorge B|L|I}|{erban CIONOFFValentin CIUC|Theodor CODREANUBogdan CRE}UConstantin CUBLE{ANCodrin-Liviu CU}ITARULaura-Carmen CU}ITARUNichita DANILOVAlexandru DOBRESCUN. GEORGESCUSimona MODREANUAdrian Dinu RACHIERUConstantin ROMANESCUAurel SASUGheorghe SCHWARTZCarmen-Veronica STEICIUCConstantin }OIUCornel UNGUREANUÎnsemn\riie[ene

Însemn\ri ie[ eneRevist\ de cultur\ `nfiin]at\ deM. SadoveanuG. Top`rceanu[i Gr. T. Popala 1 ianuarie 1936.A doua serie (2004-2005)a ap\rut sub egida Universit\]ii deMedicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“din Ia[i, fiind coordonat\ deCorneliu {tefanache[i Alexandru Dobrescu.Serie nou\.Apare la 25 ale fiec\rei luni.Colegiul de redac]ie:acad. Viorel Barbuacad. Valeriu D. CoteaAlexandru Dobrescuprimar Gheorghe Nichitaprof. univ. Constantin Romanes cuRedactor [ef:Alexandru DobrescuTehnoredactare [i prepress:Sorin MedrihanPrezentare artistic\:AldoTel.: 0758/102.302www.insemnariiesene.roE-mail: insemnariiesene@gmail.comEditor: Prim\ria Municipiului Ia[iISSN: 1221-3241Revista ~nsemn\ri ie[ene estemembr\ a Asocia]iei Revistelor,Imprimeriilor [i Editurilor Literare(A. R. I. E. L.)CUPRINS:EDITORIAL:Ignoran]a ca ideal de A. D. 1NODUL GORDIAN:Un lustru f\r\ Adrian Marino (~nsemn\ri ie[ene) 2Tân\rul Marino de Aurel Sasu 2Adrian Marino: Terorismul cultural (1945) 3Adrian Marino: Dispari]ia unui sentiment (1946) 3Adrian Marino: «Criza omului» (1947) 5Adrian Marino: Premiile literare (1947) 7Adrian Marino: Poetul na]ional (1947) 9Liberalismul românesc – o istorie subiectiv\de Codrin Liviu Cu]itaru 12Destinul criticului tân\r de Cornel Ungureanu 15Agita]ie `n posteritatea lui Adrian Marino de Theodor Codreanu 17O datorie prea târziu onorat\ de Alexandru Dobrescu 22Alternativa Marino de Bogdan Cre]u 24Memoriile unui om nefericit de Constantin Cuble[an 28Seismul Marino de Adrian Dinu Rachieru 32MI{CAREA LITERAR|:Cinci poeme de Carmen Veronica Steiciuc 37Agorafobie de Gheorghe Schwartz 38CAVE CANEM:Nedogmatic despre dogme (I) de Anton Ad\mu] 45RESTAN}E:Ca s\ `nvingi frica... de Constantin }oiu 48Un subiect incomod? de George B\l\i]\ 50URECHEA DE CÂRP|:Foi[orul de ascultat ploaia de Nichita Danilov 52MI{CAREA IDEILOR:Excese [i stigmate de {tefan Afloroaei 54Despre vin [i despre daci de Simona Modreanu 58SIMEZE:Anatomia inefabilului de Valentin Ciuc\ 60Tri[ând cu gra]ie la marginea vizibilului de {erban Cionoff 62DELICATESE ISTORICO-LITERARE:Al. G. Djuvara – un accident perpetuu în eminescologie?de N. Georgescu 64Sinele [i liberul arbitru de Laura-Carmen Cu]itaru 70FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:Nebunia social\ contemporan\ (I) de Constantin Romanescu 73

Ignoran]a ca ideal~ntr-o dezbatere televizat\ asupra statu -tului actual al [colii, un pedagog, a c\rui ju -ne]e nu-l `mpiedica s\ se rosteasc\ ap\ sat`n numele experien]ei didactice acumula -te, afirma c\ lipsa de interes a tinerei gene -ra]ii pentru `nv\]\tur\ e cum nu se poatemai fireasc\. {coa la, zicea dumnea lui, numai r\spunde demult adev\ratelor trebuin -]e ale elevilor, oferindu-le cuno[ tin ]e `n ma -re parte nefolositoare pentru via]\. {i peda -gogul nostru d\dea, ca s\ fie mai convin g\ -tor, exemple din sferele istoriei [i geo gra -fiei, care mai mult i-ar `ncurca pe co pii `nviitoarea lor carier\, decât le-ar fi de a ju -tor, dând de `n]eles c\ tradi]ionalul conceptal „culturii generale“ e, ast\zi, de p\[it, impunându-seo revizuire a lui din te me lii.Dac\ singurul rost al omului pe p\ mântar fi acela de a munci pentru a câ[tiga bani,atunci probabil c\ revizuirea `n cauz\ ar fimai mult decât necesar\. Cam prea u[ordispre]uita [coal\ tradi]ional\ se `ntemeia`ns\ pe convingerea c\ principalul ei roste formarea armonioas\ a personalit\]ii, nustricta preg\tire pentru o profesie lucrati -v\. ~nainte de a-[i `nsu[i o meserie de peurma c\reia s\ tr\iasc\, tân\rul trebuia s\`nve]e cine este, pe ce lume tr\ie[te [i ca -re-i e locul `n cuprinsul acesteia, ce i-a dusmintea pe `nainta[i [i câte dintre `ntreb\ri -le care nu i-au l\sat s\ doarm\ au r\mas`nc\ f\r\ r\spuns. Asta `nsemna „cultur\general\“, spre `nsu[irea c\reia [i-au roshainele atâtea genera]ii de [colari [i pe ca -re un vânt de `nnoire iscat dinspre Apus sesile[te s\ o arunce la gunoi.Sigur c\ se poate tr\i [i f\r\ cultur\ ge -neral\. Ba, dac\ nu e[ti preten]ios, se poa -Însemn\ri ie[enete tr\i foarte bine. Starea de furnic\ harni -c\ nu reclam\ cuno[tin]e teoretice [i, cu a -tât mai pu]in, deprinderea de a gândi. A -jung câteva reflexe, ini]ial condi]ionate, a -poi trecute direct `n codul genetic.Am, totu[i, impresia c\ relegarea cultu -rii generale `n numele imperioaselor ce rin -]e ale vie]ii se `ntemeiaz\ pe un sofism. Fi -indc\ actualul dezinteres al elevilor pen trueduca]ia teoretic\ multilateral\ nu se dato -reaz\ de fapt lipsei de finalitate a acesteia,ci strâmb\t\]ii lumii `n care tr\im. Tân\ragenera]ie n-are nevoie de dasc\li ca s\ ba -ge de seam\ c\, la noi, meritul n-are nicio trecere, `n vreme ce absen]a lui e mereucâ[tig\toare; c\ negustorul din col]ul str\ -zii o duce incomparabil mai bine decât pro -fesorul; c\ analfabetul devenit om de afa -ceri se bucur\ de considera]ie [i-[i permites\-i dea cu tifla omului de [tiin]\; c\ titlul pecare ]i-l d\ trecerea prin [coal\ nu confer\un statut social limpede [i nici stabili tatee conomic\.Când media `ncurajeaz\ cu sistem ide -ea ascensiunii prin efort minim, furnizândatâtea dovezi c\ nu o minte bine mobilat\[i munca st\ruitoare asigur\ succesul `n via -]\, ci alte `nsu[iri, odinioar\ reprobabile,cum nu [i-ar face b\ie]ii trimi[i la `nv\]\tu -r\ un ideal palpabil dintr-un Vanghelie, iarfetele – din cutare blond\ certat\ cu cartea[i ajuns\, tocmai de aceea, sfetnic de pre -[edin]i? Dac\ tineretul gânde[te c\ preamult\ carte stric\, nu [coala „de mod\ ve -che“ e de vin\, ci societatea noastr\ „demod\ nou\“, `n cuprinsul c\reia [colii is-a rezervat rolul cenu[\resei nec\utate `nperpetuitate de vreun prin].N\zuin]a realiz\rii prin nemunc\ [i penemerit câ[tig\ teren `n vremurile tulburi.Atunci, a[a-zi[i reformatori, se `ntrec `n di -namitarea regulilor verificate prin secole,militând pentru grabnica lor `nlocuire – `nnu mele imperativelor clipei – cu regulile e -fortului minim [i ale bunului plac. E bine de[tiut c\ asemenea `ncerc\ri de deturnare acursului firesc al lucrurilor s-au petrecut [ialt\dat\, inclusiv `n epoci despre care obi[ -nuiam a avea numai cuvinte de laud\. Ci -ti]i urm\torul pasaj din eseul Literatur\bolnav\ de Aron Densu[ianu (1894), instructivfie [i `ntrucât ne aminte[te c\ proas -tele exemple au g\sit adep]i `ntotdeauna:„Un p\rinte avea un copila[ foarte inteligent,care `n clasele primare fusese totcel dintâi, [i ceea ce v\ spun este fapt real.~n clasa I gimnasial\, câteva luni mergebine ca mai nainte, deodat\ copilul nu mai`nva]\, [i orice m\suri luase tat\-s\u, `n de -[ert! Din atitudinea b\iatului, din r\spunsu -rile lui la admoni]iunile ce i le f\cea, simtetat\-s\u c\ trebuie s\ fie vreo meteahn\ lamijloc [i, mai cu buna, mai cu r\ul, `nduple -c\ pe b\iat [i el `n descopere motivul, zi -când: dac\ voi `nv\]a bine, nu m\ fac mi -nistru!Cercetând tat\l mai de aproape, afl\ c\`n adev\r aceasta era o credin]\ l\]it\ prin -tre [colari. F\r\ a c\uta mai de aproape o -riginea acestei credin]e, faptul oglindeaz\`n sine ceea ce ziser\m mai sus, c\ se poa -te tr\i cu pu]in\ munc\, ba po]i ajunge [i`n posi]ii `nalte – f\r\ munc\.“A. D.1

nodul gordian ∙ nodul gordian2Un lustru f\r\Adrian MarinoS-au `mplinit luna aceasta, cinciani de la dispari]ia lui Adrian Ma ri -no. Judecând dup\ raritatea `m pre -jur\rilor `n care i-a fost po me nit nu -mele `n acest r\stimp, s-ar zice c\ nuprea i-am sim]it lipsa. Alte ches tiuni,fire[te c\ presan te, s-au `ngrijit s\ neum ple timpul, a b\ tându-ne de la `n -dato ri ri alt\dat\ obligatorii. Sau poa -te c\, cine [tie, fun ciara antipa tie aimpre sio nistu lui ro mân fa]\ de ori -ce cri tic\ `ntemeiat\ pe un sâmburede me to d\, va fi fost sporit\ `n propor]ie geometric\ de faptul (scanda -los!) c\ tocmai o ase menea cri tic\,a con ceptelor [i ideilor literare, nu alite ra turii, `n care nu intereseaz\ nicigus tul, nici virtuozitatea ex pre si v\ acomentatorului, a putut trezi o au di -en]\ interna]ional\ neatins\ vreodat\de un impresionist.Pân\ s\ apar\ autobio grafia Via -]a unui om singur, s-a presupus c\ a -ceasta va contribui la nete zirea as pe -ri t\ ]ilor [i, implicit, la conturarea u -nei judec\]i mai drepte asu pra ope -rei critice a lui Adrian Ma rino. ~ns\scrierea `n cauz\, departe de a facea s e me nea servicii, a stimulat – printran [an te le judec\]i cuprinse `n ea,arareori axiologice, `n imensa majo -ritate caracterologice – reac]iile osti -le. Cum s\-[i calce pe inim\ or go l i o sulfoi letonist ro mân, pentru ca re a dev\ -rul e sacr\ proprietate priva t\, [i s\recunoasc\ eviden]a: c\ „antipati -cul“ Marino a devenit un capitol deneocolit din istoria euro pe ni z\rii cul -turii noastre de azi? Nu [tim da c\solu]ia aleas\ de el va fi fost cea maifertil\, pentru c\ deocamda t\ nu-i cu -noa[tem termen de compara]ie. Singur`n ordine socia l\, c\rturarul a fost`n c\ mai singur `n ordine intelectual\,a sumându-[i condi]ia mereu riscant\a pionierului. O op ]iune ce i s-a po -tri vit ca o m\nu[\, din examinareasenin\ a roadelor c\reia am avea, cusiguran]\, numai de câ[tigat.~NSEMN|RI IE{ENETân\rul Marino*V\zut rar pe str\zile ora [ului, ai fi zis, înurm\ nu cu mul]i ani, c\ Adrian Marino co -boar\, ne[tiutor, din alt\ lu me. Într-atât destr\ine îi erau institu ]i ile, întâmpl\rile [i oamenii.Întâlnirile îl bucurau doar atât cât s\-]iofere, cu discre]ie, motivul evad\rii lui. A ce -la[i drum de la o bibli otec\ la alta, repetat iar[i iar, pân\ când scriitorul [i-a f\ cut, din odih -na c\r]ilor, ceta te. Se ferea s\ ascul te zgo mo -tul pr\bu[irilor din jur. C\li nes cian, a prefe rats\ fie contemporan doar paginii ci ti te. {i s\ re -prezinte, prin a ceas ta, mai mult o atitudine,decât o ser vil\ con[tiin]\ recompen sat\ prinfavoruri publice. Nu omul Adrian Mari no eradificil. Dificil\ a fost [i r\mâne abordarea ope -rei, în varianta bi ografiei (dic]io na rului) de i -dei literare, construit pe o in for ma ]ie docu -mentar\ fabuloa s\. Oper\ de erudi]ie pur\, în -tr-un efort de orga nizare [i sin tez\ f\r\ precedent.Omul sin gur, tr\ind, în Cluj, o pre lun gireabsurd\ a condi]iei de exi lat, incapabil deconfor mism, se adaug\ numai dificul t\ ]i loracestei opere, exemplar\ ca etic\ a sacrificiului[i tr\ire u topic\ a ideii de libertate. Lip -sindu-i un loc pentru dialog [i pentru ini]ia tivacultural\, cri ticul [i-a f\cut o in sti tu ]ie dinscris [i o profesie din a visa pro iecte inaccesi -bile omului de rând. Credea sin cer [i perfectîndrep t\ ]it în gloria postum\. Cât s-a în[elatel sau cât se în[eal\ al]ii este o alt\ proble m\.Noi îl cunoa[tem începând doar din 1965, a -nul de apari]ie al întâiului volum dedicat luiMacedonski (de ten ]ia [i domiciliul for]at dinB\r\gan însumea z\ patr u spre zece ani de ab -sen]\ litera r\), uitând, cei care [tiu, c\, pân\ laa restarea din 1949, scri se se enorm, studii, articole,cro nici, note [i re cenzii, în ce le mai im -portante reviste ale e pocii (Via]a Româ neas -c\, Revista Funda]iilor Regale, Uni versul lite -rar, Vremea, Na ]iu nea, Jurnalul literar etc.). Efa ]a nev\zut\ înc\ a lui Adrian Mari no: obsedatmai pu]in de abstrac]iuni, concep te [i sin -te ze, practicant al u nui co mentariu doct, f\r\emfaz\, inte ligent, cordial-polemic, scep tic cum\sur\, între a celea[i limite de ri goare ana -litic\, no bil\ mi zantropie [i refuzul f\ r\ e chi -voc al ipo cri zi ei. Pu bli cistica peri oa dei 1939-1947, parte a unui portret în conti nu\ mi[ care,va fi cu rând restitui t\ integral ci titorului con -tem poran. Pân\ atunci, bine vo i toare, revistaÎnsemn\ri ie[e ne invit\ la o întoarcere în timp,la un început de via]\ ana ho retic\, dureroas\[i fas ci nant\ în acela[i timp.Aurel SASU* Nota redac]iei: Articolele care urmeaz\ sunt reprodusedin vo lumul în curs de a pari]ie Adri an Mari -no, Cultur\ [i cre a]ie, edi ]ie critic\ de Aurel Sasu.Însemn\ri ie[ene

TerorismulculturalAmu]irea strig\telor de jungl\, atâtde iubite de tinerii no[tri huligani po li -tici, n-ar trebui deloc s\ ne în[ele. Ple -tele net\iate, fruntea îngust\, cizmele,privirile aruncate peste veacuri, res -ping\torul aer de fanatism [i c\ut\turabestial\ nu ne par a constitui singurelesemne ale unei decaden]e, de care pre -zenta genera]ie trebuie odat\ s\ se scuture.Starea aceasta de spirit str\bateîns\ dureros [i pe planul intelec tualit\ -]ii. Acum, consecin]ele sunt mai ascun -se, insidioase, înv\luite în sonore de clara]iide dragoste, unele formal progresiste,de o triste]e care nu maipoate sc\pa nim\nui. Exist\ unhuliganism politic cu prelungirivulgare în domeniul spiritului,stupida figur\ a huliganismuluicultural continuând s\ veghezeîn aceea[i nep\sare general\.Cu privirile aruncate obscurantistîn jos, devenit deodat\grandilocvent, cu gesturi subitinspirate, el î[i proclam\ princafenele [i redac]ii evidenta sagenialitate [i profundul s\u dispre]pentru întreaga cultur\ european\.Semidoct, cu trei-pa -tru formule prinse în zbor la uncurs, f\r\ voca]ia intelec tualit\ -]ii, hu liganul cultural scuip\ dispre]uitorpe „tomurile groase”,pe care îns\ nu le va deschideniciodat\, dând verdicte de finiti -Însemn\ri ie[eneve în orice domeniu. Asemenea galuluidintr-o nuvel\ de Anatole Fran ce, el î[idepune cotidian murdara sa dejec]iune– rupând câte o foaie din tomul atât dedispre]uit – pe produc]ia multi-centenar\a unui umanism, pe ca re patria sanu-l posed\ înc\, revendicând umflatdrepturile, necontestate de nimeni, ale„intui]iei” [i uimitoarei sa le „crea]ii”. Peplan „critic”, huliga nul cultural se dove -de[te a fi ascuns compilator de artico -le, negativist absolut, strâmbând din nasîn fa]a oric\rei complica]ii, dispre]uind„clasicii“, me to da preferat\ fiind infatuarea,nota injuri oas\, pamfletul, tehni -ca de „pisser con tre le ciel“ fiind c\u -tat\ cu tenacita te.Superficialitatea sa este îns\ iremediabil\,cabotinismul [i ratarea cea maiabsolut\ pândindu-l din umbr\. Cinenu e receptiv la idei, nu accept\ contro -versa liber\, d\ neinvitat solu]ii în oriceproblem\, fuge de documentare si deAkio Onda (n. 1924):Medita]ie Zenbi bliotec\, în vederea nealter\rii purit\ -]ii sale incomparabile, fiind convins depropria-i genialitate, dispre ]u ind oricecultur\ [i educa]ie total\, acela este unindivid primitiv, rudimentar, neîncadrabilîn corpul muncitorilor intelectuali,de îndep\rtat la prima oca zie. El r\mâ -ne un huligan cultural, oricât de distrac -tiv ar fi uneori în pamfletele sale. Dis -pre]uiesc îns\ profund pe acei tineriromâni incul]i [i geniali [i – ase meneaprofetului – îmi scutur sandalele de pra -ful înc\perilor unde ei se adu n\…Tribuna poporului, anul II, nr. 106, 10ianuarie 1945, p. 2.Dispari]iaunuisentimentDin convorbiri directe cu tinerii scriitoriai genera]iei mele, în genere dine xaminarea purt\rii [i produc]iei lorcurente, m-am încredin]at de un micadev\r, de o particularitate de psihologiecum nu se poate mai interesant\.Nimeni nu mai crede în glorie, nimeninu mai are sentimentul ambi]iei postu -me. La to]i am surprins dorin]a vie asuccesului imediat, o indiferent\ des\ -vâr[it\ pentru verdictul posterit\]ii. Devor inspira monografii sau m\car capitolede istorie literar\, de li se vor ridicavreodat\ busturi, aceasta îi las\ rece.nodul gordian ∙ nodul gordian3

nodul gordian ∙ nodul gordian4Este la mijloc o curioas\ pervertirea sentimentului de creator, o stranie vo -ca]ie a efemerului, care merit\ a fi defi -nit\ mai îndeaproape. Va fi fiind ridicolpoetul romantic în redingot\, cu ]ilindru,plimbându-se absent pe sub arbori, cumâinile la spate, obsedat excesiv desoarta operei sale, dar tân\rul scriitorcare-]i râde în nas când îi vor be[ti degloria lui Petrarca nu e mai pu ]in anti -patic. El e un infirm al poste rit\]ii, vulgaritatealui dezgust\.S\ ne d\m totu[i seama cu r\ceal\– s\-i zicem „[tiin]ific\“ – de cauzeledis pari]iei acestui sentiment din sufletulartistului, s\ enun]\m dou\ tr\s\turi depsihologie care împiedic\ principial na[ -terea no]iunii de glorie. Scriitorul mo -dern este lipsit atât de con[tiin]a de des -tin individual, cât [i de sentimentul a -par tenen]ei la o tradi]ie literar\ oare care.Este evident c\, f\r\ aceste premise,certitudinea posterit\]ii nu poate luana[tere. Ori ele au disp\rut, s-ar zi ce,cu des\vâr[ire, din spiritele actuale.Într-adev\r: ceea ce izbe[te în pri mulrând la un scriitor tân\r este lipsa cre -din]ei într-un sens superior al e xisten]eisale, a certitudinii de ordin intern c\ eleste chemat s\ creeze ceva viabil, o o -per\ ne pieritoare, de pild\, ca Ho ra ]iu.Absen]a con[tiin]ei finalit\]ii vie ]ii înde -p\rteaz\ de la sine pre des tinarea la glo -rie. Ne învârtim în jurul unor no]iunivechi: „destin“, „voca ]ie“, îns\ fundamentale.Cine crede c\ existen]a sa esteun simplu accident, produs al hazardului,fruct al ira]ionalului impenetrabil fi -re[ te nu poate crede nici în glorie.Apoi, gloria este o valoare de rela ]ie:str\luce[te în raport cu ce va, compa rân -du-te cu cineva. Ea presupune în scri e -rea, încadra rea, supunerea la un corpbine organizat fa]\ de care aduci o no -u\ contribu]ie, faci un pas mai departe.Devii notoriu în mijlocul unui grup lite -rar, e[ti glorios fa]\ de poe]ii predecesori,celebru raportându-te la cutare romancierdin trecut. Gloria ]i se confer\mai cu seam\ în cadrul unei anu me li -teraturi, f\r\ sentimentul tra di ]i-ei ea nu are sens.Str\lucirea pur\, abstract\, i -zolat\, nu exist\. Suntem sensibilila elogiile ilustrate de exem -ple familiare, compa rarea cu unoarecare critic brazilian ne las\nep\s\tori. În conduita glorieiin tr\, într-o larg\ m\sur\, sentimentula partenen]ei la valorilena]iei. Ei bine: a[a ceva lipse[tela scriitorul tân\r. De n-ar fi s\ ci -t\m decât frenetica imita]ie depân\ mai d\un\zi a lui Mallarmé[i a lui Paul Valéry [i înc\ ar fisu ficient. Nu este un fapt semni -ficativ ([i ironic totodat\) c\ pePanait Istrati nu îl ci tea z\ nici oistorie a literaturii franceze?Care s\ fie cauza direct\ a a -cestei triste st\ri de spirit, în spe -]\ moartea gloriei, nu este greu de v\ -zut: ea se spri jinea, în primul rând, peo întoc mire individualist\ a lu mii, azipretutindeni în declin. „Ero ul”, „Supraomul”,„Omul repre zentativ”, trec prin -tr-o gra v\ cri z\, pe Carlyle, Nietzsche,Emerson nu-i mai cite[te nimeni. Cul -tul o perelor mari, al faptelor me mo ra -bile nu poate s\ înfloreasc\ decât în -tr-o con [tiin]\ puter nic individualizat\,egola tr\, e go cen tric\, specie pe cale dedis pari ]ie. Omul comun de azi se ru[i -nea z\ s\ atrag\ aten]ia asupra sa, s\re le ve particularit\]i de mo ra vuri saude psihologie care s\-l individualizeze.Tr\ im în epoca pudorii anonimatului.Ne place s\ fim [ter[i, banali, insigni fi -an]i. Gloria este un fenomen de narcisismmoral: ne place s\ ne contempl\m i ma -ginea sub specia eternit\]ii. Este îns\evident c\ un individ care nu se pre ]u -ie[te pe sine, nesocotindu-se în starede înf\ptuiri solide, sau m\car s\ le vi -Kaoru Kawano (1916-1965):Copil [i pas\reseze, nu poate avea sentimentul poste -rit\]ii. Cu atât mai mult un creator.Epoca realiz\rilor colective, planificate,înl\tur\ iar\[i orice vanitate de eu.O maxim\ ca aceea a lui La Bru yère:„Il n'y a point au monde un si péniblemétier que celui de se faire un grandnom: la vie s’achève que l’on a à peineébauché son ouvrage“, nu mai poatea vea nici un sens azi. {i apoi, în ordi -nea spiritului, am fost îmbâcsi]i de ira -]ionalism, „tr\ire” [i „spontaneita te”, careîmpiedic\ orice arhitectur\, orice co n -struc]ie. Educa]i la [coala duratei pure,a nelini[tii, a filosofiilor vita liste, scrii -to rii au pierdut obi[nuin]a recluziu nii [iambi]ia sfor]\rii creatoare ordona te, ro -Însemn\ri ie[ene

tunde [i, implicit, a gloriei. O ca podope -r\ poate cuceri posterita tea, dar un actgratuit, hot\rât nu. Un supra re alist ro -mân (citez din memorie) a formulatlimpede aceast\ doctrin\ a lenei preten]ioase[i a indiferen]ei fa]\ de opiniasecolelor: „Este inadmisibil ca un om s\lase o urm\ despre trece rea sa prin via -]\”. Imens\ stupiditate, dar nu mai pu -]in „autentic\” stupidita te. De n-ar fi s\lase o „urm\”, la ce bun ca un scriitors\ mai produc\?Na]iunea, anul I, nr. 165, 7 octombrie1946, p. 2.«Crizaomului»Este o veche dorin]\ a noastr\ de ane ocupa de d. Ion Caraion, personali -tate interesantissim\ (vorba d-lui {er -ban Cioculescu) din mai multe punctede vedere. Poet de elec]iune, d[om] ni -a-sa se exprim\, de la o vreme, mai multîn proz\, într-un fel de articole de ziar,în care nu [tii ce s\ gu[ti mai mult: sobrietateaelegant\ a stilului, l\rgimea [isoliditatea cuno[tin]elor, severa ]i nu t\ideologic\ sau impecabila func ]io na rea mecanismului gândirii, în pli n\ cri z\de cultur\ personal\ (la cap\tul u norvertiginoase [i briliante studii unive rsita -re, d[om]nia-sa a r\mas de mai mul]i aniîn anul I..-), d. Ion Caraion este, în chipparadoxal, viu preocupat de soar ta culturiiromâne[ti, pe care o g\se[te bântuit\de... „criz\”.Însemn\ri ie[eneDar d. Ion Caraion nu este numaiun patriot luminat; d[om]nia-sa este, înacela[i timp, un mare european. „Cri -za culturii române[ti“ este doar un aspectminor al unei alte crize, infinit maivaste: „criza omului“, [i sunt semne c\salturile d-nului Caraion de la particularla universal nu se vor opri aici. Neîn g\ -duindu-ne ipotezele, s\ lu\m deocam -dat\ cuno[tin]\ de medita]iile sale, a[acum se g\sesc formulate în studiul defa]\. S\ vedem ce gânde[te d. Ion Ca -raion, în articolul Criza omului, din Jur -nalul de diminea]\ (16 de c[em brie]1946), urm\rind doar cele câteva ideigenerale exprima te, într-atât de „ge ne -rale“ încât ele nu se desprind de cât dela o lectur\ atent\ [i repetat\.Trebuie s\ spunem de la început c\întreaga polemic\ se învârte în jurul adou\ no]iuni: „cul tur\“ [i „libertate“,te ribil de haotice în spiritul d-luiIon Caraion, de natur\ a demonstranivelul de jos [i chiar semidoc -tismul în care d[om]nia-sa se zba -te. Vrând s\ de fi neas c\ „cultu ra“,dup\ ce amin te[te de c\r]i, tea tre,spectacole (în treac\t fie spus, ac -cep]iunea dat\ nu este de loc filo -so fi c\), autorul încheia tautologic:„cultura este... libertatea de a fi l\ -sat\ s\ fie“. Nici o teorie nu tulbu -r\ pe d. Ion Cara ion; despre i de -ea de „organism“, de „stil“ (Nie tz -sche), de „suflet al cultu rii“ carefu zioneaz\ cu un a numit peisaj(Frobenius, Speng ler), despre culturadefinit\ prin sentimentul spa -]iului, despre mor fologia cultura -l\, în sfâr[it, despre „matca sti lis -tic\“, d[om]nia-sa nu are nici ceamai mic\ idee, plutind într-o ino -cen]\ deplin\. S\ zicem totu[i c\nivelul discu]iei ar fi fost prea spe -culativ [i c\ d. Cara ion defi ne[te cultu -ra drept crea]ie de valori, de bunuri cultu -rale, cum pare. În acest caz, tabela o -fe rit\ este este mult prea restrâns\ [igazet\re[te întocmit\. C\ „taxele suntenorme“ la Universitate [i c\ se fac con -ferin]e cu „subiecte reco mandate“, as -ta, din punct de vedere te oretic, nu spu -ne nimic. Înseamn\ doar a trivializadiscu]ia la nivelul curent, a nu puteaformula o i dee general\.Cât prive[te mult invocata „liberta -te“, d. Ion Caraion alunec\ [i mai a -dânc în confuzie, b\tând când spre li -bertatea politic\ (de nimeni negat\),când spre cea a exprim\rii [i de gân di -re. Este limpede c\ d. Ion Caraion sejoac\ cu vorbele, într-o deplin\ be]ie decuvinte, fugind de argumente, de r\s -pundere [i mai cu seam\ de documen -ta]ia necesar\ sus]inerii unei acu za]iiYoshiichi Ebata (1899-1986):Portretnodul gordian ∙ nodul gordian5

nodul gordian ∙ nodul gordian6atât de grave, gratuite pân\ la pro bacontrar\. De la un astfel de „ideolog“incapabil de idei corecte, neînsta re s\ofere defini]ii [i argumente onorabile,Hiroaki Takahashi (1871-1945):Noapte de iarn\sunt de a[teptat cele mai bi zare opinii.Într-adev\r, d. Ion Caraion nu se dez -minte, excogitând urm\ toa rea solem -n\ observa]ie: „Nu tr\ie[te cultu ra a -colo unde libertatea a murit“.De prisos a intra în teorii [i a ar\tac\ „libertatea” (concept politic modern)nu are nimic de a face cu mersul orga -nic al unei culturi, cu stilul s\u specific,cu substratul s\u incon[tient [i c\ culturiletradi]ionale, etnografice, asiatice,africane, medievale, occidentale de tipcanonic, Fran]a de pild\, pân\ la Re -vo lu]ia francez\, n-au cunoscut „libertatea“,f\r\ a fi, în acela[i timp, îm pie -dicate s\ produc\ „cultur\“, valori. În -tre „libertate“ (practic\) [i „cultur\“ (fe-nomen spontan organic, de fini -bil a posteriori) nu [text lips\ –n. ed.]. „Cri za culturii e criza o -mului modern, a o mului care numai crede“. Supunem a ceas t\propozi]ie medita]iei noctur ne ad-nului Ion Caraion.Dac\ exist\ vreo idee banal\de do u\ decenii încoace, este debun\ sea m\ aceea a „crizei o -mului modern“, speculat\ pân\la sa]ietate [i care, evident, nuputea s\ nu se strecoare sub pa -na original\ a d-lui Ion Caraion.Are autorul m\car meritul uneimici formu l\ri [i exemplific\ripersonale, în întrea g\ aceast\discu]ie despre „crize“, ecou superficialal discu]iilor actuale dinFran]a? Deloc. Ideea este cât sepoate de plat exprimat\: „Crizaculturii – ni se afirm\ – e criza o -mului modern, a o mului care numai crede“. Se poate sus ]ine,într-adev\r, c\ diferen]ierea mo -dern\ a valorilor a suprimat cen -trul culturii noastre, de unde unsentiment de dezaxare, de vid sufle -tesc, dar d. Ion Caraion a prins doar oidee din aer, ne aprofundând-o. A devenitde tot cu ren t\ constatarea c\ spi -ritul omului modern (spre deosebire decel medieval, de pild\) nu mai este centratîn jurul unei valori cardinale, deunde o stare de haos, de dezordine mo -ral\. Ideea este curent\ printre intelectualiicare citesc c\r]i, care agit\ pro -blemele de la un a numit nivel ideologic.D. Ion Caraion nu se afl\ îns\ printreace[tia. Îi recoman d\m, totu[i, câtevalecturi în aceas t\ di rec]ie, în afar\ deSpengler, referi toa re la „criza culturii“,a „omului“, a „Oc ci dentului“ etc.: KarlJaspers Die Geisti ge Situation der Ge -genwart (1932), tradus\ [i în engle ze[ -te, Man in the Mo dern Age (Lon don,George Routlege, 1933), Fran ces co Flo -ra, Civiltà del No vecento (Bari, Laterza,1934), A. Sieg fried, La crise de l’ Eu ro -pe, Paul Valé ry, Regards sur le mon deactuel, e se urile lui Rimier, Delaisi etc.Biblio grafia este enorm\; noi d\m doarcâ teva su gestii, întâm pl\toa re.S\ fim totu[i obiectivi. Polemistul în -cearc\ o mic\ adâncire a ideii de „cri -z\“, formulând-o în func]ie de pier derea„libert\]ii“: „anularea libert\]ii – zi -ce d. Ion Caraion – e cauza esen]ial\ acrizei omului”. S\ ni se îng\duie s\ pri -vim presupusa pierdere a libert\]ii dreptcea de pe urm\ din cauze. „Cri za o mu -lui modern“ exist\, dar expli ca ]iile propusesunt cu mult mai profunde. Amin -tim câteva dintre acestea, cu scopul exclusival instruirii preopinentului nostru.Altfel, ideile au devenit de o rar\ ba -nalitate, circulând pretutindeni. PentruH. Massis, de pild\, în Défense de l’Oc -cident (Paris, Plon, 1927) „cri za“ estev\zut\ sub aspectul unei inva zii misti -ce, asiatice, a filosofiilor vitaliste, intui -]ioniste, „tr\iriste“, care ar a menin]a demoarte „les idées mères de l’Occident“:„personnalité, unité, stabi lité, autorité,continuité“ (p.15-16). Inamicul publicnr. 1 este Spengler, ur mat de Keyserling;în general sunt com b\tute ideile „subversive“asiatice, p\ trunse prin ideologiagerman\ de decaden]\. Toate rodconceptul de fiin]\, urm\rind la „dissolutiondéfinitive de la personnalité“ (p.209). Salvarea este v\zut\ în catolicism[i în studiul umani t\]ilor, veche tradi]ieeuropean\.Însemn\ri ie[ene

Apropiat de Massis este [i JacquesMaritain, în Primauté du spirituel (Pa -ris, Plon, 1927) care prive[te „criza” drepturmare a pierderii autorit\]ii spi ri tua -lului, asupra temporalului, altfel spus abisericii catolice, a puterii seculare, a -supra celei temporale, politice. „A cet -te suprématie de la matière ce ne sontpas seulement les droits de l’in telli gen -ce et de la raison qu’il faut opposer,c’est la suprématie de la divine grâce dela primauté du spirituel...“ (p. 8). J. Mari -tain are nostalgia Cet\]ii lui Dumne zeu,a Sf. Augustin, solu]ia „cri zei“ fi ind g\si -t\ în subordonarea Statu lui suvera nit\ -]ii absolute [i universale, adic\ biseri ciicatolice, „la royauté spi ri tuelle du Christ,fondée sur la grâce capita le...“ (p. 20)În sfâr[it, un mare num\r de ideo -logi, descop\r mult dezb\tuta criz\ îninvazia tot mai ap\s\toare a ma[inii, atehnicii moderne, b\gând de seam\,precum face Berdiaeff, c\ „le coeursupporte mal le contact glacé du me -tal” (L’Homme et la machine, Paris,Editions „Je Sers“,1933, p. 36). PentruBerdiaeff, întreaga cultur\ modern\este victima unui paradox fundamental:nu exist\ cultur\ f\r\ tehnic\, triumfuldefinitiv al tehnicii ducând îns\la moartea culturii.Am dat doar câteva exemple, dena tur\ a sugera complexi tatea problemei,expediat\ de d. Ion Caraion în -tr-o propozi]ie iresponsabi l\. S\ înche -iem [i noi c\ „salvarea o mului trebuies\ ne preocupe“? Nu „sal varea omului“trebuie s\ ne preo cu pe, ci „cultura o -mului“ sau, mai e xact, cultura publicistuluiromân. Aceas ta trebuie s\ fie uni -ca noastr\ preocupare.Na]iunea, anul II, nr. 243, 13 ianuarie1947 p. 2.Însemn\ri ie[enePremiileliterareCe sunt premiile literare? Ni[te fe no -mene tipice vie]ii literare de pretu tin -deni, în fond competi]ii de esen]\ spor -tiv\, organizate cu scopul de a con sa -cra valori. Din cea mai superficial\ a -naliz\ a psihologiei [i mecanismului defunc]ionare a premiului literar, se vedelimpede c\ este vorba doar de unul dinnumeroasele aspecte ale sociologiei suc -cesului, a a[a numitelor „sanc]iuni premiale”.{i cum de n-ar fiastfel când esen]a sa esteexclusiv „social\”, cu al -te cuvinte în func]ie decuren te le de o pinie pu -bli c\, de foarte efemeramo d\ literar\ sau pur [isimplu de propagan d\,în favoarea unei i dei saualteia?Cu valorile în sine,absolute – evident – a -ceste premii au rela ]iunide o perfect\ inexisten -]\. Compozi]ia heteroclit\,adesea monden\,a respecti vului juriu, criteriilediverse, haotice,ab sen ]a oric\rei con [ti-in]e cri tice adev\ rate,în tru cât valoarea unei o -pe re nu se determin\prin tr-un vot elegant,în tre dou\ sandwich-uri[i un Dry Marti ni, înl\ -tu r\ orice idee de re al\Yoshitoshi Mori (1898-1992):com peten]\, de nelini[te [i scru pu loz -itate pen tru opinia posterit\]ii. În de -cerna rea unui premiu, conformismul,recla ma comercial\, snobismul [i pro -pa ganda intr\ în propor]ii foarte variabile,de la caz la caz. Dar întotdeauna,dup\ o a naliz\ lucid\, pe fundul retor -tei vor r\ mâne invariabilul în stare pur\aceste patru elemente, care sunt îns\[idefi ni]ia a[a-zisului „succes literar”.De categoria premiilor „confor mis -te” ]in recompensele academice de pre -tutindeni, ale Academiei Franceze, ca[i a altor Academii. Încoronarea sub cu -pol\ este ambi]ia suprem\ a erudi ]i lor,filologilor, autorilor de comunic\ri, dic -]ionare, scriitorilor pla]i, îns\ respec ta -bili, exaltând virtu]ile burgheze prin ex -Festival Shrinenodul gordian ∙ nodul gordian7

nodul gordian ∙ nodul gordiancelen]\. Porumbelul care poart\ în ciocrespectiva coroan\ de lauri, depu nând-ogra]ios pe chelia savant\, aflat\ în pra -da beatitudinii, mângâind suav barbaromancierului care „ne-a descris atâtde frumos virtu]ile familiei”, poart\ numelede etic\, moralitate, respec ta bi li -tate, seriozitate, obiectivitate, probitate[tiin]ific\, academic\. Sunt exclu[i dela aceste premii oricine [sic!] are o ideeo riginal\, spirit independent, oroare pen -tru platitudine [i nu pune aparat criticîn josul paginii.De natur\ a face prosperitatea ca se -lor de editur\ [i notorietatea roman ci -erului la mod\, reclama comercial\ [isnobismul literar inspir\ o a doua cate -gorie de premii, extrem de frecvent\mai cu seam\ în Fran]a, unde literaturaa devenit o adev\rat\ industrie na]io na -l\. Cine nu con fer\ aici premii? Aca de -mia Gon court, ca [i comitetul a fec tatde bas-bleu de la Prix Fémina, vie heu -reuse, cutare editor decer ne a nual Prixdu roman policier, acoperit cu i po cri -zie de câteva semn\turi ilustre, în NouvellesLittéraires întâlne[ti, de a se menea,la tot pasul oferte, condi]ii de par -ticipare, lista respective lor juriuri, pentrutot felul de pre mii: de nu vel\, poe -zie, eseu, cri tic\ etc. Debutantul se afl\în -tr-un adev\rat „embarras de choix”;de va rata, din întâmpla re, un premiu,un altul îl a[ teap t\ cu certitudine lunaviitoare.S\ fim drep]i [i s\ recu noa[ tem c\,în ceea ce prive[te pe debutan]i, acestmijloc de se lec ]ie, de emula]ie, esteprincipial bine venit [i nu stric\ unui tâ -n\r romancier necunoscut de a avea,de la începutul carierei, un mic succes[i a fi editat cu u[urin]\. Premiul literar,profesat cu inteligen]\ [i perfect\ obiec -tivitate, scrupulozitate critic\, este unKaita Murayama (1896-1919):bun antidot împotriva decep]iei premature,a rat\rii. Uneori, astfel de premiiservesc, de asemenea, recrut\rii de par -tizani, pentru o anumit\ estetic\, doctrin\literar\ [i naturali[tii, grupul de laMédan, au profesat o politic\ de cap -ta ]ie în acest sens. Distins de un grupde scriitori maturi, pentru care v\de[tiafinit\]i organice, ace[tia la rândul lorreg\sindu-se spontan în personalitateatân\rului venit, iat\ o priveli[te plin\ degravitate, mi[c\toare, simbolizând continuitateaîntre genera]ii, efortul constructiv,tradi]ia literar\. A face îns\ ocarier\ exclusiv prin astfel de satisfac]iiexterioare, mondene, a deveni infatuatîn baza unui simplu certificat adeseanecompetent [i de complezen]\, a tre -ce respectiva men]iune pe car tea de vi -zit\, este o eroare. Psi hologia succe -su lui efemer în lite ratur\ este fatal\ a -dev\ratei cre a]ii. Cunoscând mentalita -Siluet\ la margine de sattea snoa b\ a publicului, ira]ionalitateare ac]iunilor sale, editorii pun la cale totfelul de premii, conjuga te cu o bine nutrit\reclam\ de pres\. Urmarea? Car -tea se „vin de”, face mai multe edi]ii,a uto rul devine scriitor en vogue, „lu -mea bine” se gr\be[te s\-[i procure„ultimul Goncourt”, adev\ ratul creatorridic\ îns\ din u meri cu nep\sare. Scho -pen ha uer, Stendhal, n-au g\sit editori.Din De l’amour s-au vândut vreo 40 deexemplare. Evident, nu fusese premiatde nimeni...Ultima categorie, cea propagandistic\,este frecvent\ mai cu seam\ încompeti]iile interna ]io nale, cum ar fiPremiul Nobel, sau premiul inter na ]io -nal de ro man. N-a[ vorbi de r\u în niciun fel A cademia Suedez\, care este oinstitu]ie respectabil\, dar nu pot s\ nuobserv c\ punctul de vedere politic, pre -siunea opiniei publice interna]ionale al-8Însemn\ri ie[ene

tereaz\ uneori senin\tatea olimpic\ ajuriului. A t\ia de pe list\ un mare au -tor, s\ zi cem pentru c\ ar fi „catolic”,fapt de natur\ a surprinde nepl\cut cer -curile protestante (Claudel) sau, dimpotriv\,a premia un obscur, din pur\osten ta ]ie, patria respectiv\ având laacea e poc\ dificult\]i politice (finlandezulSi - lanpaa), nu ni se pare o ]inut\invulnerabil\. Ibsen, Tolstoi, Strindberg,Swinburne, Thomas Hardy, Wells,Ches ter ton, Paul Valéry, Gide, Barrès,D’Annunzio etc., etc. n-au ob]inut su -prema recompens\ literar\. În schimb,întâlnim printre Nobel price Winnersnumele suedezului de inexistent\ circu -la]ie E. A. Karlfeldt (1931). Cât pri ve[ -te romanul La rue du chat qui pê che alromancierei ungare Jolanda Föl des,câ[tig\toarea unui premiu inter na ]ional– hot\rât – este o oper\ me diocr\ [ine aducem aminte a fi întâlnit în presastr\in\ proteste cu acea împre jurare.Care este situa]ia la noi? Se „premi -az\” de la un timp cu furie, cu agresivi -tate, cu ostenta]ie vizi bi l\. Un juriuco mun, ref\cut de fie ca re dat\ cu inge -ni ozitate într-o no u\ comi]ie, împartela uri de hârtie poleit\ [i pietre false, cuo prodigalitate suspect\, dubioas\. Deara vea vreo ra]iune înalt-estetic\, pro -mo vând valori durabile, realmente re -mar cabile, n-am avea nimic de zis. Dinp\cate, se practic\ în spirit strâmt decenaclu un sectarism violent, nefast bu -nu lui mers al literaturii, întrucât niciodat\un debutant valoros [i necunos -cut, care a expediat un ma nuscris dinprovincie, n-a fost remarcat de respectivasolem n\ co misiune, distingându-se,în schimb, o întreag\ galerie de medio -cri t\]i locale. A premia sistematic în cercînchis, adesea la simpla invita]ie de pre -zentare la concurs, prin diverse combi -Pictor din [coala de la Osaka: Bulg\rele de z\pad\ (1860)Însemn\ri ie[enena]ii oculte, tot felul de in[i, cu ver dictulexprimat înainte de despuie reascru tinului, ni se pare, în treac\t fie zis,o total\ lips\ de seriozitate. Astfel de„premii” sunt parodie curat\.Na]iunea, anul II, nr. 383, 8 iulie 1947,p. 2.Poetulna]ionalExpresie nefericit\, tr\dând, sub a -parenta infatuare, un foarte real complexde inferioritate, „poetul na]ional”este unul din acele înguste cli[ee criticea c\rui eliminare din vocabular a devenitde rigoare. Formul\ inventat\ [ifolosit\ de predilec]ie în leg\tur\ cu E -minescu, ea tr\deaz\ la cel ce o fo lo -se[te un spirit de mic\ cultur\, îm pinsspre simplificare [i consol\ri patrioticosentimentale.„Nu este mare literaturaromân\ – se d\ a în]elege – dar un ma -re poet na]ional tot a produs”. Între ]i -nut\ cu incon[tient\ mali]ie de c\trestr\ini, o astfel de imagine a e xisten]einoastre literare sub specia u niversa li t\ -]ii creeaz\ o optic\ fals\, deprimant\.Admitem c\ un intelectual din afar\, insuficientdocumentat [i chiar bine inten -]ionat sub raport propagandistic, poates\ foloseasc\ astfel de de fini]ii simplis -te, îns\ unui intelectual, unui critic ro -mân nu-i este îng\duit, în nici un chip,s\ perpetueze nefericita formul\. Umi -li tate, resemnare, aspi ra ]ii minore, orgo -nodul gordian ∙ nodul gordian9

nei crize de cre[ tere, poetul ma -re pur [i simplu, simptom pro -fund de maturi tate, spre caretrebuie s\ tin dem.Urmeaz\ de aici s\ renun -]\m la gloria lui Eminescu? Departede noi acest gând absurd.Dar a ne resem na a fi pro dusdoar un singur geniu literar, ie -rar hizând în subordine întreagalitera tur\ român\, ni se pare oprofund\ e roare [i o lips\ de tact.De unde aceas t\ lips\ de tact? Deunde aceast\ nejustificat\ timi -dita te? S\ reprezinte oare ope -ra lui E minescu absolutul vita li -t\ ]ii crea toare a lite raturii româ -ne, pu te rea sa ma xim\ [i inaccesibil\de crea ]ie? De ce am ne -ga numaide cât dog ma tic posibi -li tatea ivirii în mij locul a cesteina ]iuni [i a altor ge nii? {i apoi,cât de demorali zant\, de trist\în fond, este a ceast\ concep]iea istori ei lite rare restrâns\ la unsingur capitol, se vede limpede[i din ace ea c\, ne gându-se va -loa rea uni versal\ a res pectivului„poet na]ional“ (ne-a fost dat s\citim des tul de recent [i astfelde inep te o pi nii despre Emines -cu), se nea g\, în re a litate, în fundamentuls\u în trea ga e xisten]\ a literaturii ro -mâne. Dac\ ma rele nostru poet ne estepre zentat ca o sensibi litate romantic\mi nor\, ce poa te atunci s\ în semne res -tul po eziei ro mâ ne, cla sificat\ în subor -di ne? Nimic alt ceva decât ne antul pur.Un poet ma re poate fi, la rigoare,negat printr-un ele gant paradox: a a nu -la îns\ dintr-o singu r\ tr\s\tur\ de condeio li tera tur\ întreag\ este o cura t\ imposi bilita te. O astfel de literatur\ organi -c\ tre buie cre at\ [i, în parte, o [i avem.Însemn\ri ie[eneJunichiro Sekino (1914-1988):S\ fi sleit oare Eminescu orice virtua -litate creatoare a literaturii ro mâne? Daratunci inutil a mai cultiva aceast\ litera -tur\, [i poe]ii români vor face bi ne s\ seîndrepte spre alte ocupa]ii. Ni mic maidepri mant pentru un poet ca apostrofacurent\, în fond invidioas\: „Nu este unEminescu” sau: „avem ne voie de un E -minescu” (variant\: Maio rescu, de vinevorba despre critici etc.). În realitate, înm\sura în care un poet român, fie [i încâteva poezii sau stro fe, de se nume[teMacedonski, Arghe zi, Blaga, Philippi de,a izbutit s\ dea fi orul marii po e -zii, el este prin defini]ie la ni velulînalt al lui Eminescu, „e gal“ cu E -mines cu. În punctul ab solut, cre -a torii sca p\ ierarhiilor isto ri ce saugeo gra fice; crea]iile abso lu te, in -di fe rent de întindere sau mijlocde expre sie, stau pe ace la[i planî nalt te oretic. În trei-pa tru poe zii,în tr-un florile giu de versuri, Ma -cedonski este tot atât de ma recât [i Emines cu, la fel [i Ar ghe zi.Concluzia? A sosit timpul s\re nun ]\m la penibilul complexde inferioritate al unicului „poetna]io nal“ [i s\ vi s\m o literatur\orga ni c\, funda men ta l\, ilustra -t\ prin câ]i mai mul]i crea tori cuputin]\. S\ o ferim, într-un cu -vânt, ca literatura francez\, spec -tacolul îmb\ t\tor a o sut\ de po -e]i mari, [i la întrebarea perfid ob -secvioas\: „Care este ma rele po -et na]ional al d-voas tr\?, s\ fim înm\sur\ s\ r\spundem: „N-a vemun singur poet na]ional: a vem oîntrea g\ literatur\ na]io nal\“. Esteo viziune care se va materializaîn timp. Pentru aceas ta este ne -voie doar de o ma re cul tur\ [i deo ma re vo in]\ de crea ]ie, de te -nacitate în visare. Ne pla ce s\ ve demîn opera lui Eminescu nu o treap t\ dene dep\[it, punctul terminus al literatu -rii române, ci dimensiunea ideal\ me -die a viitoa re lor crea]ii care vor veni debun\ sea m\. A nega opera lui Emi nes -cu este un semn de patent\ inep]ie, arefuza dogmatic perfectibilitatea literaturiiromâ ne, în serie absolut\, indiciunu mai pu ]in de confor mism [i apatie.MaikoNa]iunea, anul II, nr. 378, 28 iulie1947, p. 2.nodul gordian ∙ nodul gordian11

nodul gordian ∙ nodul gordian12Liberalismul românesc– o istorie subiectiv\Un profesor american, de la U - na]iuni europene, cu tradi]ii ale succesuluiniversitatea Arizona (Tucson), social mult mai vizibile decât cele româ -mi-a spus – cu ani în urm\, ne[ti, cum ar fi, de exemplu, francezii,pe când ajunsesem acolo în postur\ de ju - italienii, germanii [i irlandezii. Lucrul de -ne studios – un lucru extrem de interesant.„Voi, românii, ca imigran]i ameri - nilor pentru regulile lumii democratice [imonstra, pentru profesor, apeten]a româ -cani, v-a]i adaptat foarte rapid la rigorile disponibilitatea lor psihologic\ de integra -societ\]ii liberale, mi[cându-v\ u[or dinspreperiferie c\tre clasa de mijloc.” Ob-logica argumenta]iei, s-ar putea chiar spu -re într-un spa]iu liberal. Prelungind cumvaserva]ia nu era simpl\ specula]ie antro pologic\[i nici polite]e de gazd\ acade mi c\. mativ, dintr-o construc]ie mentalist\ orine c\ disponibilitatea în cauz\ vine, ulti-Respectivul profesor – John Harmon Mc etnogenetic\, înclinat\ c\tre liberalism. OElroy pe numele lui – f\cuse cercet\ri foar - ipotez\, s\ recunoa[tem, m\gulitoare [i,te serioase de istorie american\ (în statistici)pentru o lucrare important\ (excelentprimit\ în SUA, la vremea public\rii ei)ce-i ap\ruse, în 1987 (cu cinci ani înainteadiscu]iei noastre), la Illinois UP – FindingFreedom/În c\utarea libert\]ii. În plus,McElroy fusese bun prieten cu anglistul bu -cure[tean Dumitru Mure[anu (Muri, cumera cunoscut în Catedra de Englez\ dinTucson), emigrat în America înc\ din anii[aptezeci ([i disp\rut, din p\cate, cu pu]intimp înainte de sosirea mea la „WildcatUniversity”), interesul lui pentru comunitatearomâneasc\ de peste Ocean spriji -nin du-se astfel [i pe o latur\ personal\.Conform cifrelor lui John Harmon McElroy,cet\]enii americani cu descenden]\ro mâneasc\ trecuser\ masiv (peste 80%),de-a lungul intervalului de desf\[urare aprimelor dou\ genera]ii, în categoria celorcunoscu]i drept the white colars/gulerelealbe, adic\ marea clas\ a indivizilor cu trai[i statut median (pe care, de altfel, se [ispri jin\ dinamica unei societ\]i func ]iona-le). Statisticile ne puneau deasupra altor Torii Kiyonaga (1752-1815):din unghiul anumitor excese ale istorieinoastre na]ionale, relativ surprinz\toare.Acesta este, în linii foarte generale, ([i)punctul de plecare al ultimei c\r]i publica -te înainte de moarte (r\mase, din nefericire,neterminate) de regretatul c\rturarAdrian Marino – Libertate [i cenzur\ în Ro -mânia. Începuturi (Ia[i, Polirom, 2005).În foarte recentul volum postum de memo -rii, Via]a unui om singur (Ia[i, Polirom,2010), Marino m\rturise[te c\ a fost me -reu un om al ideologiilor, cu înclina]ie c\ -tre analiza politologic\ sau antopologic\[i c\ doar istoria (comunist\) l-a obligat s\`[i disimuleze talentele [tiin]ifice în preo -cup\ri literare (în spe]\ de critic\ [i teorie).Aceast\ carte (ultima – ca timp al redac -t\rii!) demonstreaz\ plenar declara]ia her -emeneutului. Aici, el induce, ab initio, unevident rico[eu polemic pentru sus]in\torii– nu izola]i – ai preeminen]ei extremismului[i autoritarismului în gândirea [i practi -ca socio-politic\ româneasc\, din ultimeleBaia femeilorÎnsemn\ri ie[ene

Chiura Obata: Pin [i cascad\ (1960)dou\ secole de civiliza]ie. Convingerile pre -liminare ce l-au îndemnat pe autor s\ arti -culeze un asemenea demers sunt necunoa[ -terea – de c\tre mul]i – a tradi]iei liberaleautohtone [i, implicit, fascina]ia (cronologicvorbind, adesea nefondat\) pentruvalorile democratice ale Occidentului (aiciintr\, dup\ Marino, în primul rând, tineriicercet\tori ie[i]i în lume în anii nou\zeci[i deveni]i promotori ferven]i ai unui libe -ralism vestic, cu o opacitate deranjant\ lavechile tradi]ii române[ti), înmul]irea opi -niilor conform c\rora cultura român\ are,în îns\[i infrastructura sa, morbul conservator,dac\ nu pe cel pur extremist (în a -ceast\ latur\ a lucr\rii, sunt incrimina]ideopotriv\ cei ostili ideii existen]ei unuiliberalism românesc, fie ei indigeni saustr\ini, [i extremi[tii de dreapta, revi go -ra]i, m\car în spirit, crede teoreticianul, du -p\ c\derea comunismului) [i nevoia inter -ac]iunii directe cu „izvoarele” gândirii libe -rale locale, singurele apte de a contrabalan -sa condi]ia de „colonizat cultural” a apar -]in\torului noii genera]ii de intelectuali autohtoni,[colit în universit\]ile euro-ameri -cane. Primul volum – [i, iat\, dup\ recen -ta dispari]ie a lui Adrian Marino, singurul!– al vastei cercet\ri cuprinde, a[a cum a -vertizeaz\ subtitlul, „începuturile”, moti -va ]ia teoretic\ a investiga]iei (cu o util\fi xare no]ional\ a ideii de libertate, asuprac\reia voi reveni numaidecât) [i perspectivadiacronic\ (secolele XVII-XIX) asupraconstruc]iei liberalismului în cele trei ariiprincipale de românitate (Transilvania,Moldova [i Muntenia). Un efort cultural u -ria[, care impune, fie [i numai în stadiuls\u de proiect neterminat. Definitivat dec\tre Adrian Marino, ar fi putut s\ constituieo oper\ istoric\ [i ideologic\ singula -r\ la noi.Spuneam c\ autorul î[i stabile[te inaugural,foarte consecvent, parametrii conceptuali,de comprehensiune a libert\]ii –gest instrumentar, desigur, crucial în des -f\ [urarea ulterioar\ a analizei. Marino accept\defini]ia lui Spinoza (din Etica, I, VII)ca fiind reprezentarea cea mai complet\ [ielocvent\, conceptual judecând lucrurile, aideii de libertate. M\ v\d obligat s\ re dau în -tocmai citatul din Spinoza, folosit de te o -retician, pentru expresivitatea [i integra li -tatea lui: „Numesc liber lucrul care exist\numai din necesitatea naturii sale [i care dela sine se determin\ s\ lucreze. În schimb,numesc necesar, sau mai bine spus constrâns,lucrul care este determinat de unalt lucru s\ existe [i s\ lucreze într-un fela nume [i nu în altul.” Comentez\, mai a -poi, Adrian Marino, în raport nemijlocitcu propria tem\: „Libertatea nu este deci(sau mai ales), necesitatea în]eleas\, dup\teoria marxist\, ci în primul rând lipsa deconstrângere în exercitarea func]iunii sale.Experien]a istoric\ a poporului român con -firm\ din plin aceast\ idee directoare. Eaeste capital\ dup\ o dubl\ experien]\ totalitar\,traumatizant\, cînd constrîngereaa luat la noi formele cele mai agresive, violente[i nocive. Gândirea [i exprimareasa liber\ au fost permanent cenzurate [i mu -tilate de un foarte eficace aparat de constrângere”(pp.9-10). Ca atare, o istorie aliberalismului autohton trebuie s\ studiezeexisten]a unei voin]e libere în interiorulstructurii mentaliste a comunit\]ii, „voin -]\” aflat\ în stare latent\ ori manifesta ]io -nal\ chiar când constrângerea o limiteaz\sau o clandestinizeaz\ de-a dreptul. Dac\acest lucru se întâmpl\ în istoria româ neas -c\ – iar Adrian Marino sus]ine ipoteza nemijlocit–, atunci putem vorbi despre de -spre o voca]ie liberal\ a locului, indiferentde formele [i duratele fazelor de cenzur\Hashiguchi Goyo: Tân\r\ `n kimono (1920)(constrîngere). Ob]inem astfel ideea debaz\ a demersului analitic propus de Ma -rino [i, totodat\, justificarea con]inutuluis\u polemic.nodul gordian ∙ nodul gordianÎnsemn\ri ie[ene13

nodul gordian ∙ nodul gordian14Kino Baitei (1734-1810):Metoda per se de analiz\ îl plaseaz\ peautor în spa]iul „istoriei ideilor”, dar nu înacea history of ideas anglo-saxon\ (înfond, o „istorie intelectual\” ori o „istoriesocial\ a ideilor”), care studiaz\ mereu „ce -va mai mult [i ceva mai pu]in” decât î[ipropune cartea de fa]\ (p.11). Punctelede rezonan]\ sunt mai curând cu „istoriaideilor” de tip american (Lovejoy, Boas).Aceasta „are în centrul s\u no]iunea deunit-ideas, ce nu se confund\ cu conceptul[i care exprim\ în forma cea mai concentrat\[i stabil\ (în terminologie ame rican\,prior ideas, pivotal ideas) esen]aunei teorii, principiu, doctrine, ideal, program,etc.” (p.12). Unit-ideas ajut\, ne -condi]ionat, la observarea unit\]ii, conti nu -it\]ii, conexiunii [i solidarit\]ii unor principii(idei politice, atitudini colective, habitudinicomunitare [.a.) ce dau sens [i vi zibilitateunui liberalism românesc a[a-zi -când organic [i infrastruc -tural. Adrian Ma rino sefocalizeaz\, în urm\rirea„ideilor-pivot”, pe etape[i documente ale isto rieiautohtone, din intervaletemporale [i zone geogra -fice disparate (mergând,vertical [i orizontal, de la[coala Ardelean\, la pa -[optismul reg\]ean). Elmizeaz\ des pe „locuri”culturale pu]in fercventa -te [i citate, convins fiindc\, în sus]inerea unei pre -eminen]e a ideii liberale,nu cantitatea conteaz\, cicalitatea izvoarelor. Faptuleste observabil la mu -ta ]ia valorilor istori ce. Da -c\ anumite izvoare parmarginale într-o anumit\epoc\, ele î[i descoper\importan]a ([i centralita -tea) în timp, când ierarhiilese modific\, iar colec -Femeie cu copiltivitatea î[i recunoa[te priorit\]ile.Prin urmare, se poa te constata c\,de pild\, noul Geist al {colii Ardelene sedovede[te fundamental, pe parcursul cris -taliz\rii unei con[tiin]e istori ce, în raportcu Geist-ul tradi]ional al cultu rii populare[i religioase, predominan te în veacurile alXVII-lea [i al XVIII-lea. Prin unit-idea, segrefeaz\, metodologic, în chiar spiritualita -tea de adâncime a comunit\]ii, adic\, dac\îmi e permis s\ adaug, în ace le entit\]i mi -nimale ale con [tiin]ei de grup, numite dec\tre Claude Lèvi-Strauss, în urma anali zeistructuraliste, miteme (în Studiul struc -tu ral al mitului).Perspectiva istorico-geografic\ propu -s\ de Adri an Marino asupra libera lismu luiromânesc reprezint\, în sine, un exemplude erudi]ie [i capacitate de sin tez\. Auto rulurm\re[ te, minu]ios, constituirea – prin toa -te componentele socia le, politice [i cul tu ra -le, din epocile tradi]ionale – a u nei vo in]elibere în pro vin ciile române[ti (Tran silvania– ca model de pionierat liberal –, Moldova[i Muntenia – ca artefacturi de e manci pa -re ale unei aristocra]ii/boierimi progresis -te, mai degrab\ decât ca rezulta te ale u neicon[tiin]e liberale timpurii). In ves tiga ]ia in -tr\ în spa]ii documentare obscu re, acolounde [i arhivele dezv\luie a de sea lacune.{coala Ardelean\ func]io nea z\, du p\ teoretician,în postura unui veri tabil ar hetipde liberalism românesc, membrii s\i f\când,printre primii, o necesar\ jonc ]iu ne cu universulintelectual european. Scur t\ cuno[ -tin]\ a istoriei românilor [i Loghica (alelui Samuil Micu), Despre o riginile popoa -re lor din Transilvania (a lui I. Budai-Delea -nu), Proca non (al lui Pe tru Maior), Observa]iide limb\ româ neas c\ (a lui Paul Ior -govici) sau Înv\]\tur\ fireasc\ spre surpa -rea supersti ]iei no rodului (a lui Gh. {in -cai) sunt numai câteva dintre lu cr\ rile Ar -dealului „luminat”, studiate la micro scop dec\tre Marino [i acreditate drept „iz voare”de li beralism. Interven]iile în e picu reismulmoldovenesc [i muntenesc (prin analize de -taliate ale scrierilor lui Mi ron Cos tin, Dimi -trie Can temir, Constantin Mavrocordat, Ra -du Popescu, Con stan tin Canta cu zino [.a.)mut\ unghiul de percep ]ie pe flancul (libe -ral) sud-estic al ro mâni t\ ]ii. A drian Mari noî[i demonstreaz\ aici ca lit\]ile excep]ionalede cercet\tor, neezitând s\ mearg\ la sur -se nepublicate, cum ar fi ma nuscrise de e -poc\ ori scrisorile in e dite. Voin]a liber\ nue, în }\rile Ro mâ ne, un artificiu mentalist,ci o componen t\ a aliajului etnogenetic.Ea se im pu ne cu fervoa re, în momentelefavo ra bile ale isto riei, intrând în „conservare”,„a dormire”, „la ten]\”, atunci cândme ca ni ca ([i nu dina mica!) cenzurii [i constrângeriiinvadea z\ peisajul socio-politic.Aceast\ parte (capital\) a lucr\rii constituie,de departe, punctul ei de rezisten]\,anun ]ând – prin caracterul acribic – dezvolt\riulterioare remarcabile, r\mase, dinnefericire, în va rianta de proiect.Bineîn]eles, nu trebuie s\ neglij\m faptulc\ ideea preeminen]ei unui liberalismÎnsemn\ri ie[ene

omânesc (latent chiar în stadiile de „constrângere”,impuse de „cenzur\”, în termi -no logia lui Adrian Marino) are oponen]iim portan]i, atât în zona filozofiei, cât [i încea a istoriografiei contemporane. A[ citaun singur caz – redutabil îns\ –, cel al profesoruluibucure[tean Adrian-Paul Iliescu,autorul unei Anatomii a r\ului politic, lucrare,la rândul ei, foarte recent\ (Funda]iaCultural\ Ideea European\, 2005). Nu amacum spa]iul de a relua câteva dintre argumenteleprofesorului (orientat, preponde -rent, spre sublinierea unui dominant „conservatorism”[i chiar „dreptism”, extrem,românesc), dar este suficient s\ precizez c\multe dintre ele sunt credibile [i consisten -te. Interesant, ambele tabere, de[i apa rentesen]ial disjuncte, se întâlnesc în nevoia in -tensific\rii [i asum\rii liberalismului în Ro -mânia. Surprinde, din acest unghi, un de ta -liu polemic, comun ambelor direc]ii. Cred, cust\ruin]\, reprezentan]ii celor do u\ ta berec\ o surs\ a „r\ului” anti-liberal, în is torialocal\, ar fi sentimentul religios a u tohton [i,mai acut, evolu]ia institu]iei bi se rice[ti. Personal,am b\nuiala c\, dimpotri v\, feno -menul religios a fost mereu – atât din punctde vedere cultural, cât [i social – o pre mi -s\ a gândirii liberale [i to le rante la noi, fi -ind preg\tit chiar s\ aduc argumen te în sus -]inerea ipotezei (vezi particip\rile succesiveale lumii clericale ro mâ ne[ti la majoritateaevenimentelor cu substrat pro gresistdin istoria na]ional\). Extremismele [i conservatorismeles-au fo lo sit doar de po pula -ritatea ancestral\ a reli giozit\]ii româ ne[ti[i nu au fost deter minate de c\tre ea. F\r\teama de a surprin de prea mult, a[ mergepân\ acolo încât s\ afirm c\ mode lul socie -t\]ii deschise trebu ie c\utat, în istoria ro -mâneasc\, în capaci tatea ini]ial\, genui - n\,de a tolera re ligios [i apoi în fa]e tele con -[tiin]ei sociale sau po litice. Dar lucrul ar în -semna, s\ admi tem, constituirea unei a tre -ia tabere de studiere a liberalismu lui autoh -ton, ceea ce este de ja cumva excesiv.Codrin Liviu CU}ITARUÎnsemn\ri ie[eneDestinul criticului tân\rAdrian Marino nu a fost un c\r -tu rar u[or de în]eles [i nu e u -[or de în]eles fiindc\ criteriilecu care judec\m succesul unui mare c\rturarromân au un alt sonor în opera lui A -drian Marino. Primul articol al lui Marinocare trebuie citit este Destinul criticuluitâ n\r din 1945. Este una dintre primelelec]ii despre utopie din anii patruzeci. Aie [it din r\zboi, e salvat, poate tr\i marilesperan]e ale c\rturarului tân\r. Poate în vin -ge în cea mai bun\ dintre lumile posibile,poate fi cel mai mare, cel mai de seam\,cel mai important în aceast\ lume mira -bil\ a c\r]ilor. Culoarul Eminescu era ocupat,el î[i propune s\ câ[tige pe culoarulMacedonski. Va câ[tiga pe culoarului mo -dernului, modernizantului, sincronizatului,dispre]uitului poet. Detestatului, detestabiluluipoet. Modelul Macedonski trebuies\ înving\. Îl înfrunt\ pe C\linescu cu tezade doctorat despre Macedonski. Evident,C\linescu nu e fericit, dar doctorandul eraînv\]\celul lui [i accept\ înfruntarea. Doctoratultrebuia s\ fie deschiderea drumuluic\tre glorie, dar, iat\, vremurile se schim -b\ [i tân\rul care trebuia s\-[i tr\iasc\ destinulde critic tân\r, s\ se împlineasc\ substeaua succesului e aruncat în închisoare.Pe urm\ trimis în B\r\gan. Are parte de 14ani de excludere. Cei patrusprezece ani nusunt tr\i]i sub semnul resemn\rii. Închi -Hashiguchi Goyo: Croind un kimono (1920)nodul gordian ∙ nodul gordian15

nodul gordian ∙ nodul gordian16soa rea nu înseamn\, pentru tân\rul, înc\tân\rul critic, un loc al reculegerii. Lumeadin închisoare e absurd\, istorile sunt chinuitor-absurde,un merit\ a fi re]inute pen -tru literatur\. Merit\ aten]ie doar proiectulcultural de anvergur\. Prin 1988, la Ti mi -[oara am avut dialoguri lungicu Adrian Marino în care amîncercat s\-l conving s\-[i scrieamintirile din închisoare. În -cercam s\-l conving c\ nimicnu poate ilustra moartea [i în -vierea decât o cronic\ a a ni lorde închisoare. Ultimii ani, înB\r\gan, au fost pentru Mari -no, mi se p\rea, anii în vierii:doamna Lidia Bote i-a adusc\r]i, a citit [i a scris. Nu, n-a -vea rost s\ scrie de spre a ce[tiani, ce s\ scrie? Nu i se p\ reanimic elocvent în discursuldespre anii închisorii. A ie[itdin închisoare [i a fost solici -tat s\ scrie cronic\ lite ra r\: acomentat, pentru Contemporanul,Ultimele sone te… alelui V. Voiculescu. A renun]atrepede ca s\ înche ie compe -ti]ia Macedonski. Mo nu men -tala carte a avut succes, darsuccesul ei a fost departe dea aduna în jurul ei discipoli.Discipolii r\mâneau lâng\ G.C\linescu. A r\mas pe «pri-ma list\ a lui G. C\linescu»,dar lista nu a fost ratificat\de cât cu mare întârziere, iarpe aceast\ list\ el era mereupe al treilea loc. Dup\ Al. Pi -ru [i G. Iva[cu. Erau personalit\]idivergen te, excentrice,de succes. Fixat în Clujul universit\]ii[i al unui dinamismcultural re al, Adrian Marino nu în]elege c\Universitatea se întemeia pe devenireaProfe sor - discipol. C\ profesorii erau fo[ -tii studen]i ai aceleia[i universit\]i. N-are loc,dup\ cum nu are un dialog firesc cu publica]iileculturale ale locului. Nu are autoritateape care i-ar fi acordat-o extraordi na -rele antecedente.Are [ansa ie[irilor în str\in\tate, undelucreaz\ enorm. Ca studentul de odinioa -r\. Î[i retr\ie[te studen]ia: e desp\r]it deKatsushika Hokusaii (1760-1849):«literatur\», e teoreticianul care trebuie s\triumfe prin studiile/c\r]ile care fac ordineîn jungla ideilor literare. Cum Eliade e in -sul de vârf al culturii române, vrea s\ fieal\turi de el. S\ pozeze al\turi de el. ScrieAutoportret la b\trâne]eun volum masiv despre Mircea Eliade, ca -re e imediat publicat [i în ]ar\ [i de Gallimard.Volumul nu are succesul a[teptat,fiindc\ în anii optzeci gloria lui Eliade amai sc\zut [i importantul c\rturar nu secomport\ amical. Poate c\ nici nu e foar -te încântat de ecua]iile în ca -re a fost a[e zat. E nedrept fa -]\ de Adrian Marino. Nici al -te studii/c\r]i publicate prindiverse c\r]i nu au parte dea[teptata audien]\.Anii postdecembri[ti ar fitrebuit s\-i recunoasc\ – m\ -car ei – extraordinara partici -pare la devenirea scrisului ro -mânesc. S\-i pun\ în valoaredestinul de mare c\r turar ca -re a învins dup\ 14 ani de re -cluziu ne. A supravie]uit [i aînvins. Dar [i acum ierarhiilese alc\tuiesc altfel: ]\r\ni[tii –ca re ar fi trebuit s\-[i amin -teasc\ de devotamentul lui –tr\iesc în numele altor ierar -hii. {i editurile, [i înv\]\mântulromânesc, [i Academia,[i Uniunea scriitorilor îl tra -teaz\ cu oarecare indife ren ]\.Sau nu îl trateaz\ cu aten]iape care Adrian Marino o me -rita. Destinul de tân\r revol -tat al c\r turartului care spe rase,[i dup\ 1989, în cea maibun\ dintre lumile posibile,se recompune. Scrie carteaunui tân\r revoltat, rebel, ca -re refuz\ toate ierarhiile atâtde bi ne sau atât de r\u în]e pe -nite. Ultima car te a lui Adri -an Marino ilustreaz\ tempe -ra mentul c\rturarului care vreas\-[i recupereze voca]ia delupt\tor. Un lupt\tor ca re, atunci când areîn mân\ arma, trage cu toat\ furiile adu -nate într-o lung\ via]\ de om: e revan[a lui.Cornel UNGUREANUÎnsemn\ri ie[ene

nodul gordian ∙ nodul gordianAndo Hiroshige (1797-1858):lescu poate fi în]eleas\ în a dev\rata ei lu -min\ doar coroborat\ cu reac]ia altui ide -olog postcomunist, Vladimir Tism\neanu.De precizat c\, dat\ fiind valoarea personalit\]iisale, Marino a trezit interesulno ilor ideologi ai „europenismului”. Dup\datele pe care le de]in, aici începe dramasingur\t\]ii lui Marino din perioada postcomunist\,de[i el a p\rut c\ [i-a g\sit ogrupare care s\-l reprezinte în aspira]iile luieuropene gândite din perspectiv\ ro mâ -neasc\. Din unghiul de vedere al doctri ne -lor culturale, Marino nu a fost un sincronist,în sensul adep]ilor postbelici ai lui E.Lovinescu, între care s-a prenum\rat [i unNicolae Manolescu; el n-a f\cut parte nicidin gruparea protocroni[tilor. Un alt sigurmotiv de a se sim]i, pe bun\ drepta te, unînsingurat. El gândea, conform proprieihermeneutici, din perspectiv\ integratoa -re (în centrul gândirii sale st\tea dialecticaparte/întreg), încât vedea sincronismul nuca imita]ie a Occidentului, ci, aidoma lui E -liade, din postur\ competiti v\, singura ca -re salveaz\ de epigonism [i de cultur\ mar -ginal\. Sincronismul lui Ma rino nu s-a dezvoltatca ostil protocronismului,ci înglo bându-l prinhermeneutica parte/întreg.El însu[i a cre at, firesc, unalt termen, pe lâng\ sincro -nism [i proto cronism: pancronismul.Ma rino conside -ra minor\ [i p\guboas\ g\ -l\gioasa pole mi c\ dintresincroni[ti [i protocroni[ti,o diversiune ide ologic\, nefunc]ional\în pla nul crea]ieiculturale. Pozi]ia sa coinci -dea cu a mea, fapt reverbe -rant în cores ponden]a noas -tr\ [i în cele câteva întâlniride care am a vut parte, unaderulându-se chiar în casadin Rakoczi 72. Nu [tiu dece, dar dup\ 1989 leg\turadintre noi a sl\bit, re zu mân -du-se la a-mi trimi te doar ultimelea pari]ii din Biografiaideii de literatu r\. Am avutintui]ia unei a nume dedu -bl\ri a perso nalit\]ii sale,încât cea politic\ ie[ise înprim-plan [i pe o cale lucrativ\în imedia ta actualitate,dar înstr\inat\ de a mareluisavant pe care-l pre]uiam.Nu puteam în ]e le ge, bun\ -oar\, inclemen]a lui fa]\ deNoica. Distin geam doi Mari -Autoportret no: unul care se str\duia s\fie „corect politic” [i cel\lalt, adev\ratulA dri an Marino, de care m\ a propiasem.Între cei care au în]eles asta, se g\se[te A -drian Dinu Rachieru, care a scris AlternativaMarino (Editura Junimea, Ia[i, 2002).A colo este [i imaginea cu care eu m\ sim -]eam solidar. Pe noul Marino îl f\ cuser\„prizonier” cei pe care eu îi nu mesc „drep -tacii de stânga”, cei descin[i di rect dintro] kism, erijându-se acum în „no ua dreap -t\” menit\ s\ condamne comunismul, înfrunte cu Vladimir Tism\neanu, sub înal taobl\duire a pre[edintelui Traian B\ ses cu.Or, în Via]a unui om singur prevaleaz\hot\rât primul Marino, cel adev\rat. {i a -ici începe reac]ia cea mai interesant\ laapari]ia c\r]ii lui Marino. Ea nu putea venidecât de la Vladimir Tism\neanu.Interven]ia lui Vladimir Tism\neanudateaz\ din 12 februarie 2010. Poate fi ci -tit\ [i ea pe internet. Are titlul di baci: Manipulareaunei umbre: Cazul Adrian Ma -rino. A[adar, Via]a unui om singur îl trans -form\ pe Adrian Marino într-un „caz”! U -nul care „dezam\ge[te”, precum a „deza -m\ git” [i „evolu]ia” lui Paul Goma dup\1989. Dar, spre deosebire de Goma, confrateledin L\te[ti, Adrian Marino evolua -se invers dup\ revolu]ie: se apropiase deTism\neanu, pe când basarabeanul, dininstinct, tocmai se dep\rtase! Titlul ales deTism\neanu are, f\r\ voia autorului, ostranie voca]ie narcisiac\. Vorba-cheie estemanipulare. Sunt obligat s\ precizez c\Vladimir Tism\neanu e înzestrat cu o de[ -tept\ciune sclipitoare, c\ nimeni dintre i -deologii actuali nu are geniul manipul\riia[a cum îl are, din straturi arhaice, autorulcelebrului Raport asupra condamn\rii comunismului.Beneficiind [i de o informa -]ie prodigioas\, el a reu[it s\ devin\ prin -cipalul doctrinar [i „istoric” al Românieicontemporane, l\sându-l de c\ru]\ pân\ [ipe Lucian Boia. Paul Goma crede c\ estenoul Roller al istoriografiei na]ionale. Com -para]ia îi este defavorabil\ lui Tis m\nea -nu. Mihail Roller a fost un simplu pigmeupe lâng\ Vladimir Tism\neanu. El a reu[it20Însemn\ri ie[ene

s\-[i formeze o [coal\ de istorici tineri, ga -ta s\-[i dea duhul pentru triumful „tism\-neanismului”, ca s\ creez [i eu un barba -rism. L-am v\zut, pe postul B1 TV, pe untân\r pe nume Neam]u (o fi acela[i cu MihailNeam]u, semnatar în Idei în dialog?),perorând cu un debit verbal remarcabil înfavoarea „geniului” istoriografic al lui Vla -dimir Tism\neanu.Ce zice d-l Tism\neanu în replica sa?Are grij\ s\ precizeze c\ nu poate fi b\ -nuit de rea-voin]\ fa]\ de Adrian Marino,fiindc\ i-a fost prieten [i comiliton ideologic.{i trece în revist\ excelentele rela]iicu autorul Vie]ii unui om singur. A[adar,el este cu totul îndrituit s\ se exprime „o-biectiv” asupra c\r]ii, în contra tuturor „ma-nipulatorilor” prezen]i [i viitori. Prietenialui Vladimir Tism\ neanu cu Adrian Mari noa început imediat dup\ 1989. El a scrislaudativ despre ultimele c\r]i ale lui Mari -no, cele cu profil de cultur\ politic\ e uro -pea n\, pre]uind „europenismul s\u vi brant,generozitatea cu ca re i-a sus ]inut pe mul]iti neri”. Mai mult de a tât, Ma ri no însu[i ascris despre c\r]i le sale, l-a premiat în postur\de pre [edinte de juriula ASPRO [i i-a f\cut o de -di ca]ie pe un volum, numin -du-l „ma estrul tinerei politologiiro mâ ne[ti”. Ei, aici eaici! C\ci, într-ade v\r, Vla -di mir Tism\neanu chiar a -cest rol ex cep ]ional [i-a a su -mat [i pus în practic\ du p\1989. Sintagma lui Adri anMa rino este cheia a ceea ceam nu mit, recent, „experimentulPi te[ti III”, în prelungireacelorlalte do u\ „ex-pe ri mente Pite[ti”, cel din -tâi avându-l ca pro tagonistpe Eugen }urcanu (sub o bl\ -dui rea ideologic\ a lui Ni -kolski), al doilea, descris [i a-cesta foarte bine de Paul Go -ma, avându-i ca pro tago ni[tipe Gogu R\du les cu, Z. Or -Însemn\ri ie[eneKoichi Sakamoto (n.1932):nea, Paul Georgescu, Ov. S. Crohm\l ni -ceanu [.a., pentru ca, în fine, s\ a jungemla cel mai rafinat dintre toate, „experimentulPi t e[ti III” datorat „geniului” indiscutabilal lui Vladimir Tism\ nea nu. Dife -ren]a dintre primele dou\ [i cel din urm\este c\ aces ta pare a condamna ceea ceînainta[ii lui Vladimir Tism\neanu au construitcu enor m\ trud\. E marea lovitur\ aacestui manipulator de clas\.Iar acum vine s\ dea turnura cea maiconvenabil\ „primejdioasei” c\r]i a lui A -drian Marino, care d\ peste cap o întrea -g\ strategie a experimentului. Citim aici mizamajor\ a Vie]ii unui om singur. Iar Vla -dimir Tism\neanu s-a gr\bit s-o diriguias -c\ spre c\ile cele mai convenabile. De a -ce ea, Liiceanu, Ple[u, Patapievici nu s-augr\bit s\ reac]ioneze decât marginal comparativcu „[turlubaticul” de Mircea Dines -cu. În ap\rarea lor s-a ridicat d-l Vla dimirTism\neanu. Cine ar fi putut s-o fac\ maibine decât dânsul? „Sunt a[adar siderat demanipul\rile care au loc acum”, trage sem -nalul de alarm\ Vladimir Tism\ neanu. Nu,despre anumite personalit\]i trebuie s\ bi -Pas\rea pisic\ruie respectul, s\ se consoli deze legendac\ întruchipeaz\ moralitatea [i valoareaintelectual\ cea mai înalt\ care s-a ivitdin sânul intelighen]iei române[ti contemporane.Cum s\ planeze asupra Grupuluipen tru Dialog Social b\nuiala c\ ar constituio „mafie” cultural\, iar nu con [tiin]acivic\ irepro[abil\ a neamului? Nu s-ar pu -ne oa re în primejdie îns\[i capo doperagândirii istorice [i ideologice a lui VladimirTism\ neanu? Ba da, s-ar zdrun cina dintemelii „experimentul Pite[ti III”. De ace -ea, el ne avertizeaz\ c\ ultima car te a luiAdrian Marino nu se cuvi ne a fi citit\ înspiritul u nor adev\ruri care „compromit”singurele „valori” pe care le are ast\zi nea -mul româ nesc. La nevoie, Mari no poatefi, la rân du-i, „compromis” prin argumen -te de fe lul celor furnizate de Mir cea Dines -cu [i Ni colae Manolescu. Ase menea, An -drei Ple [u [i Ga briel Lii ceanu s-au gr\bits\ scoat\ la iveal\ dovezi asupra „imora li -t\]ii” lui Ma ri no, ca de pild\ o de dica]ie acriticului pentru Du mi tru Popescu-Dum -ne zeu. Dar nu e cazul, concede i deologul.În conse cin ]\, el traseaz\ culturii noastresarcina de a scrie o „bio gra fie o biectiv\” alui Adrian Marino, a[a cum s-a întâm platcu aceea a lui George Ardeleanu despreN. Stein hardt.Mai po]i spune c\ Vla dimir Tis m\ nea -nu nu e întruparea genero zi t\]ii [i clarvi -ziunii în cultura [i în poli tica timpului nos -tru? Aparent, n-ar mai fi nimic de spus în -tru consolidarea convingerii publice c\ destina]ia trasa harta valorilor cultu rale, mo -rale, ideologice [i politice ale noilor vremisunt doar cei h\ r\zi]i de instan]e „divine”(dintr-un Olimp inaccesibil pentru „indisci -plina]i”, pentru „incorec]ii politici”) s\ ho -t\ rasc\ încotro trebuie s-o ia istoria Româ -niei. Or, cartea lui Adrian Marino vine s\semene îndoial\ asupra „ale[ilor”. De aicispaima c\ ar pu tea tulbura ierarhiile [i valo -rile, c\, într-a dev\r, Via]a unui om singurs-ar putea transforma într-un eveniment.Theodor CODREANUnodul gordian ∙ nodul gordian21

nodul gordian ∙ nodul gordian22O datorieprea târziu onorat\Pe la `nceputurile mele foiletonis -tice, am scris o cronic\ destul desever\ la primul volum al abia a -p\rutului Dic]ionar de idei literare al luiAdrian Marino. F\ceam acolo tot felul deobserva]ii, unele mai de[tepte decât altele(`mi `nchipuiam eu), sugerând printre rânduric\ `ndreptarea c\tre studiul sistematical ideilor – opera]iune pe cât de delicat\,pe atât de laborioas\ – era, pân\ la urm\,[i semnul unui deficit al puterilor creatoa -re, suplinit prin impecabila despuiere a bi -bliografiei. Eram `ncredin]at c\ lectura im -presionist\ a scrierilor beletristice era singuracapabil\ s\ dea m\sura dispozi]iilorcreatoare ale unui critic [i, ca orice tân\rde dou\zeci [i ceva de ani, m\ credeam `n -so]it din na[tere cu adev\rul.Aveam s\ aflu c\ rândurile mele `l mâh -niser\ (i-a [i transmis asta lui Corneliu {te-fanache, redactorul [ef al Convorbirilor li -terare de atunci). Dar, când s-a `ntâmplat,peste câ]iva ani, s\-l cunosc – la Bucure[ti,de nu m\ `n[el – [i am stat de vorb\, mi-aspus c\-i trecuse sup\rarea [i c\ m\ `n ]e-le ge. „Poate c\, la anii dumitale, a[ fi scris[i eu cam `n acela[i sens.“ ~ns\ a ]inut s\a da u ge c\, oricât de drag\ mi-ar fi foileto -nisti ca, ar fi bine s\ nu joc totul pe o singu -r\ carte, ci s\-mi `ncerc puterile `ntr-o lucra -re de mai mare `ntindere, ce presu punest\pâ nirea perfect\ a materiei. „Dup\ ce ovei cunoa[te `n am\nun]ime [i-]i vei fi formato imagine de ansamblu, n-ai decât s-oscrii cum `]i place. S\ nu ui]i, totu[i, c\ fi -ecare propozi]ie, chiar [i una simpl\, trebuies\ aib\ `nd\r\t o documentare f\r\ cusur,pe care vei avea latitudinea s\ o treci`n subsolul paginii ori s\ o p\strezi pentrutine. Din foiletoane, cât de aplicate [i de a -tractiv scrise, nu se poate cl\di o oper\ cri -tic\; cel mult o oper\ jurnalistic\, perisa -bi l\ ca orice pagin\ de ziar.“Evident c\, fascinat cum eram de ne m\r -ginita libertate a marilor critici impresio ni[tidintre r\zboaie, n\sc\toare – dar asta a -veam s-o aflu ceva mai târziu– de la fel de mari injusti]ii, nui-am tratat sfatu ri le cu a ten]iape care ar fi meritat-o. Am avutchiar nepl\cuta senza]ie c\ dom -nul Marino `n cer ca s\ m\ deturnezede la a dev\rata-mi vo -ca]ie, suge rându-mi s\ m\ `n -drept spre un teritoriu prea a rid[i prea rigid ca s\ m\ a tra g\.Spre sfâr[itul anilor ‘80,când m-am trezit peste noap -te c\ mi s-a `njum\t\]it normade la Convorbiri..., i-am datun te lefon, povestindu-i ce mise `ntâmplase. „Las\, nu-]i fa -ce sânge r\u“, m-a `ncurajat,„pu tea fi [i mai grav. Cine [tieda c\, `n tr-o bun\ zi, nu vei fimân dru de aceast\ nedrep ta -te!“ {i, brusc, parc\ spre a-mia bate aten]ia `ntr-alt\ parte:„Ce-ai zice s\ vii la Cluj? Faciaici un doctorat [i intri la U ni -ver sita te.“ Nu [tiam ce s\ r\s -pund, a [a c\ s-a sim]it dator s\re pete, parc\ `ncântat de idee:„Chiar a[a, vino la Cluj! N-orfi ei ardelenii mai buni de câtmol dovenii, dar sunt mai cum -p\ ta]i [i mai respectuo[i.“ Tea -m\ mi-e c\ lua prelungita-mit\ ce re drept cânt\rire a ofertei, fiindc\ l-ama uzit ispi tindu-m\ `nc\ o dat\, cu [i maimult\ con vingere: „Vino la Cluj! Ai totconcursul meu [i-]i st\ la dispozi]ie bibli o -teca.“Numai c\, `ntre timp, foiletonistul dinmine `[i rec\p\tase glasul [i l-a `ntrebat cusuperbie: „Ce s\ fac eu cu doctoratul, dom -nule Marino? Crede]i c\ m\ va ajuta s\scriu mai bine?“ A fost rândul lui s\ tac\pre] de câteva clipe, ca s\ adauge dup\ a -ceea: „Probabil c\ nu. Dar are s\ te disciplineze.Vei c\p\ta un plus de rigoare [i deconsisten]\.“A fost al doilea sfat de care n-am ]inutseama.Katsuyuki Nishijima (n. 1945):BudhaÎnsemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneO eventual\ mutare la Cluj avea preamulte necunoscute [i nu eram preg\tit pen -tru o asemenea „aventur\“. M\ gândesc `n -s\ acum la ciud\]enia invita]iei, venite dinpartea celui pentru care [ederea `n capita -la Ardealului, unde m\ chema s\ m\ stabi -lesc, echivala cu un exil, visând s\ se `ntoarc\`ntr-o bun\ zi „acas\“, `n ora[ul de un -de m\ consilia s\ plec. {i ce ironie mai ma -re a sor]ii se poate imagina, decât a -ceea ca Ia[ii, dup\ care sufletul s\utânjea aproape cu disperare, s\ refuze– din nesfâr[ita [i e tern solidarar\utate a oamenilor mici a jun[i s\ fa -c\ legea `n Universitatea din „capitalacultural\ a României“ – a-[i primifiul r\ t\ citor de nevoie, chiar dac\(sau tocmai pen tru c\) se `ntorcea cuaureola unei recu noa[teri interna ]io-nale f\r\ precedent pe aceste melea -guri? (Drept e c\, ulterior, nici Clujulspre care m\ `ncuraja s\ m\ `ndreptnu s-a ar\tat mai ospitalier, copiindla indi go netrebnica purtare a das c\ -lilor ie [eni [i refuzându-i cu pros teas -c\ `nd\r\tnicie ca tedra pe care unmi nis tru cu scaun la cap avusese inspira]ias\ o `nfiin]eze pentru el prinhot\ râ re de guvern.)Ani de-a rândul, am continuat s\-lsun la r\s timpuri largi [i s\-i trimitc\r]ile, asu pra c\rora catadixea s\ fa -c\, telefonic, ob serva]ii zgârcite, mo -nosilabice, inva riabil dublate de con -sidera]ii despre limitele („infir mit\ ]i-le“, cum `i pl\cea s\ le numeasc\)criticii foiletonis tice. {i, de fiecare da -t\, avea grij\ s\ m\ chestioneze: „Nute-ai hot\rât s\ scrii [i o carte?“„Scriu un eseu despre Maio res cu“,l-am anun]at `ntr-o bun\ zi. „Foarte bi -ne, cred c\ ]i se potrive[te“, s-a m\r -ginit s\-mi zic\.Asta se `ntâmpla `n prim\vara lui’87. Spre toamn\, când a ie[it volumul, ma -jo ri tatea foiletoni[tilor respec tabili s-au n\ -pus tit asupr\-i cu o violen]\ care m-a des -cum p\nit. ~ns\ a ap\rut `n Tribuna cro nicalui Adrian Marino, nici ea tocmai elo gioas\,dar atent\ [i comprehensiv\, urma t\de al tele, echilibrate, `ntâmpl\tor scrise dear de leni, care, toate, au avut darul de a-miri si pi m\car o parte din gre lele te meri.I-am telefonat ca s\-i mul]umesc. „Vezic\ po]i scrie [i c\r]i?“ – mi-a zis cu o not\de voio[ie `n glas. „Bi ne, dar de ce...?“, am`ncercat s\-mi exprim nedumerirea fa]\ deToyohara Kunichika (1835-1900): Tân\r cântându-[i iubireaconcertata pri mire negativ\. „Pentru c\ ai`nceput s\ nu mai fii foiletonist, iar tr\ d\ -torii `[i merit\ pe deapsa.“ Dup\ care a re -petat cuvintele de `mb\rb\tare rostite cu undeceniu `nain te: „Las\, nu te am\r`, puteas\ fie [i mai r\u de atât.“ „S-ar c\dea s\ vindeci la Cluj?“, am replicat, ca s\ [tie c\ nuuitasem. „A cum e prea târziu.“Aveam s\-l rev\d peste al]i câ]iva ani,tot la Bucure[ti, la o festivitate de decerna -re a premiilor ASPRO, al c\ror juriu `l pre -zida. Abandonasem `ntre timp critica de`ntâmpinare [i strângeam material pentruun studiu al recept\rii scrisului eminescian,din care aveau s\ ias\ maiapoi volumele consacrate detractorilor.„Tot nu ]i-ai dat doctoratul“ – aconstatat cu repro[. „Ce s\ fac eu cudocto...?“, am dat s\-i r\spund, darm-am oprit dându-mi seama c\ relu -am scenariul unui dialog consu mat. Azâmbit, dup\ care a con tinuat: „Aipu tea s\ reiei paginile despre Maio -rescu, dezvoltându-le [i con solidân -du-le cu antipaticele, pentru dumnea -ta, referin]e. Probabil c\, dac\ ai fi f\ -cut asta `n Introducere..., multe dinr\u t\]ile de care ai avut parte n-ar maifi fost rostite.“ Acestui `n demn i sedatoreaz\ scri erea c\r]ii despre Ma -i o rescu [i despre ma iorescieni.Nu m-am num\rat prin tre prie -tenii lui Adrian Marino. Din câte amauzit, nici n-a a vut prea mul]i, iardestui dintre a ce[ti pu]ini au avut gri -j\ s\-l p\r\ seasc\, ba chiar s\-i stricelini[tea su fleteasc\, tocmai când s-arfi cuvenit s\-i fie al\turi. Dar simplulfapt c\-l [tiam acolo, `n Clujul cu ca -re nu reu [ise s\ se acomodeze, cufun -dat `ntre c\r]ile ce nu l-au dezam\gitnici oda t\, [i, mai ales, gândul c\ a -veam cui s\-i `mp\rt\[esc, la o adic\,`n doie li le, chiar dac\ arareori m-am`n cume tat, spre pier derea mea, s\ ofac, `mi erau de ajuns. Acest fel deso lidarita te [i aceast\ com prehen -siune, func ]ionând chiar [i dincolode cuvinte, au `nceput s\-mi lip seasc\ du -re ros prin dispa ri]ia lui A drian Marino.Alexandru DOBRESCUnodul gordian ∙ nodul gordian23

nodul gordian ∙ nodul gordian24Alternativa MarinoEdificil s\ trasezi, în câteva pagini,profilul unui autor [i mai ales alunei opere singulare în culturaromân\. Ceea ce este cert e c\ AdrianMarino [i-a asumat mereu statutul unui„om singur”, con[tient fiind c\ este nevo -ie ca în cultura român\ s\ existe [i un e -fort de sintez\. Foarte sigur pe sine, au -torul revine, în m\car dou\ volume cu a -lur\ confesiv\, cel regizat\ de Sorin Antohi,Al treilea discurs. Cultur\, ideologie[i politic\ în România (2005) [i volumulde memorii cald înc\, Via]a unui om singur(2010) [i puncteaz\ decis liniile defor]\ ale acestui program: „Treptat, treptat,îmi d\deam tot mai bine seama c\, defapt, involuntar – p\strând propor]iile –un moment anterior al culturii rom]ne: cel«pa[optist», când totul trebuia luat [i construitde la început [i pus pe noi baze”.Efortul permanent al lui Adrian Marino aechivalat cu o tentativ\ de a propune o al -t\ „direc]ie“ culturii române, un „al treileadiscurs“. Cu alte cuvinte, o ie[ire de sub zo -dia comod\ dar steril\ a fragmentarismu -lui, a jurnalisticii precipitate, a construc te -lor eseistice impresioniste, deci o alternativ\capabil\ s\ ne plaseze, eliberându-nede complexe, în tradi]ia marilor culturi europene.Solu]ia este la îndemân\, cel pu -]in aparent, îns\ presupune dezvoltareaunor abilit\]i ce nu se afl\ la îndemânaoricui: sinteza, proiectul ce tinde s\ aco -pe re întregul, construc]ia critic\ sau, dup\caz, ideologic\ de larg\ respira]ie, carepoate oferi o imagine de ansamblu asupracut\rui fenomen, care poate judeca lucru -rile înscriindu-le în contextul lor necesar,în fine, care are puterea de a conferi soli -ditate unei culturi. Prin urmare, ceea ceAdrian Marino opune curentei critici lite -rare, c\zut\ în patima în[el\toare a foiletonisticiieste a[a-numita critic\ de idei,prea pu]in practicat\ la noi. Nimic de spus,ceea ce se observ\ cu u[urin]\ este faptulc\, într-adev\r, lipsesc marile sinte ze dinpanoplia culturii române[ti, cu ex cep]iilede rigoare, îns\ nu a[ merge atât de depar -te cu intransigen]a încât s\ constat, senin,redundan]a foiletonului critic, a cronicii li -terare, care, orice s-ar spune, înseamn\mult mai mult decât un stil „lung, prolix,cu lungi parafraze, cu lungi rezumate.” A -[a se explic\ nu doar desp\r]irea de G.C\linescu (care are, dup\ cum m\rturi se[ -te în memorii, o motiva]ie în primul rândetic\), cât mai ales izolareasa într-un climatliterar care ridic\ larang de autoritate absolut\un foiletonistharnic [i inspirat, precumNicolae Mano les -cu. Nu întâm pl\ tor, nu -mele lui Adrian Marinolipse[te atât din Istorialui Alex. {tef\nescu, cât[i din aceea a lui Ma -nolescu, a[a cum lip -sesc sau sunt minima -liza]i majoritatea teore -ticienilor, a criticilor cudetent\ teoretic\. Estereac]ia de respingere aunui sistem literar impresionist,lipsit de exer -ci]iul sintezei [i al ri dic\riila concept.Adrian Marino confer\tu[e îngro[ate des -p\r ]irii sale de ceea ce a numit „jurna lis -tica literar\“ tocmai pentru a atrage a ten -]ia c\ genul tinde s\ devin\ exclusivist înspa]iul cultural autohton. Singur împo trivatendin]ei generale, izolat ap\r\tor [i practicantal criticii de idei literare, autorul nuse sfie[te s\-[i sublinieze statutul incert,acceptându-[i, îns\, asceza printre c\r]i cape o condi]ie sine qua non a meseriei pecare [i-a ales-o. C\ exist\ [i anumite insa -tisfac]ii – acest lucru este de la sine în]eles[i inevitabil atunci când te hot\r\[ti s\ teavân]i contra curentului. P\cat c\ nu întotdeaunaa fost apreciat Adrian Marinola justa valoare, el însu[i socotindu-se, [inu întotdeauna în mod nedrept\]it, unmarginal. Iat\-l confesându-se, în tona li -t\]i c\rora nu ]ine s\ le confere un iz deautovictimizare: „Deci, l\sând la o partecritica de idei literare, în acela[i timp amdobândit [i am putut afirma cu oarecareenergie [i ostenta]ie c\ nu sunt deloc scriitor.C\ nu apar]in «vie]ii literare», undeam f\cut totdeauna figur\ de corp str\in,Tsuneobu Kano: Albumul celor 60 de pictori (1695)Însemn\ri ie[ene

de marginal, de intrus, cu toate nepl\ceri -le, calit\]ile [i defectele acestui statut dificil.Fiindc\ oamenii de litere sim]eau c\nu sunt din specia lor.“ Paradoxul situa]ieidescrise mai sus este c\ marginalul Mari -no, izolat [i poate tocmai de aceea independent,personaj straniu [i aparent de suetprin interesele sale diferite, indiferentla zgomotul de fond al peisajului literar destrict\ actualitate, are toate atuurile s\ de -vin\, în ultima vreme, cel pu]in pentruunii tineri intelectuali, un model al reu[iteiîn Occident, pentru c\ acolo [ansele senum\r\ în raport direct cu studiile solide,de sintez\, care întemeiaz\ o viziune proprieasupra cut\rui subiect.Care este genul de critic\ propus [ipracticat de Adrian Marino? Unul care re -fuz\ s\ priveasc\ insistent în primul rândc\tre literatura propriu-zis\, cât mai alesc\ tre ideea de literatur\, încercând s\-i de -termine morfologia, s\-i descopere siste -mul, logica evolu]iei [.a.m.d. Este vorba,de fapt, despre un adev\rat program foar -te bine pus la punct, c\ruia i se jur\ fidelitatenecondi]ionat\. S\ recunoa[tem, dincultura noastr\ lipsesc spiritele enciclopedice;cele câteva nume de amintit aici ra -reori au reu[it s\-[i duc\ pân\ la cap\t, cusuficient\ consecven]\, planurile care, poa -te, dep\[eau, în ambi]ia lor, puterea u nuisingur om. Autorul Biografiei ideii de li -teratur\ se num\r\ printre pu]inii în vin -g\tori în aceast\ curs\ plin\ de obstacole,în care românii nu au excelat nicicând. Dealtfel, pe aceast\ convingere ferm\ se spijin\[i demersul s\u: el are con[tiin]a c\umple un gol, introducând un model ce sevrea formativ. Programul s\u critic, coe -rent [i decisv, ce st\ sub semnul unui neo -pa[optism echilibrat, lipsit de excese, in -ten]ioneaz\ s\ întemeieze o direc]ie clar\:„o real\ cultur\ alternativ\, o cultur\ inde -pendent\, o cultur\ care nu respect\ ca -noanele, judec\]ile [i dispozi]iile oficiale“,una, care va sa zic\, a debaras\rii de sche -me prestabilite, una care s\ nu mai accep -te s\ se lase încorsetat\ de dictatura uneiÎnsemn\ri ie[eneUtagawa Kuniyoshi (1797-1861):tradi]ii nu întotdeauna fertile. Cum ar a r\ -ta, în opinia lui Adrian Marino, o ase me -nea cultur\, demn\ s\ ne reprezinte în fa ]alumii? Aparent simplu, în realitate înc\destul de dificil: „solid\, construit\, cu lu -cr\ri fundamentale de referin]\, care deo -camdat\ aproape c\ lipsesc.“ Numai c\marile proiecte, id est marile sinteze, nuse pot ob]ine radiografiind pur [i simplu,la modul empiric, arealul literar contemporan.Alegerea criticului de idei trebuies\ fie chiar îndep\rtarea de literatur\, ie[i -rea din comentariul expozitiv, simplist, e -pidermic, iar Marino î[i declar\ f\r\ complexe,ba chiar cu o de b\nuit pl\cere afrondei, eliberarea de fascina]ia exercitat\de literatur\: „Am putut deci, dup\ ’89, s\îmi afirm neaderen]a la literatur\. Dar lite -ratura a existat pentru mine, am converti -t-o între timp într-o «problem\». M-am o -cupat de teoria sa, am continuat s\-i de -finesc con]inutul, istoria, am scris chiar…[apte volume despre aceast\ problem\.A[ îndr\zni s\ spun c\ este o întreprin de reunic\ în cultura român\ [i de nivel inter -na]ional.“ Dou\ pagini mai sus afirmase,cu o totu[i vizibil\ satisfac]ie a demol\ rii pu -dibonderiei intelectuale: „nu doresc s\ scan -dalizez pe nimeni, dar n-am mai ci tit unro man de vreo 30 de ani.“ Simpl\ badi ne -rie sau, mai curând, manier\ ap\ sa t\ de aafirma decis un lucru ce nu poa te fi ne gat:c\ avem nevoie de marile sinteze, c\ oMitsukini `nfruntând Spectrul Scheletuluicultur\ nu poate exista f\r\ ele, c\ simplulcomentariu descriptiv, mai mult ori maipu]in obiectiv, nu poate înlocui stu diul teoretic,în lipsa c\ruia nici critica de întâmpi -nare nu î[i poate dezvolta crite rii perti nente?Împingând lucrurile mai depar te, cred c\Adrian Marino nu mai putu se citi un ro -man de trei decenii tocmai pentru ca, prinopera sa, s\ ofere instrumen tele ne cesarepentru ca noi, mai lipsi]ii de har cronicariliterari, s\ putem citi corect produc]ia lite -rar\ actual\, s\-i putem pune un diagnosticcât mai exact. La urma ur melor, lu cru -nodul gordian ∙ nodul gordian25

nodul gordian ∙ nodul gordian26rile merg mân\ în mân\, c\ci mi-e team\c\ nici sinteza teoretic\ nu se poate dispensade analiza minu]ioas\ a textului literar,cum, evident, nici critica li terar\, fieea de întâmpinare sau nu, nu-[i permiteobtuzitatea excesiv\ de a nu ]ine cont deachizi]iile teoretice în domeniu, ca re des -chid, uneori, noi porti]e hermeneu ti ce.Numai c\, observ\ acut teoreticianul,„noi suntem înc\ victimele prejudec\]ii ca -lofile“. În]elegând prin acest verdict, poa -te un pic cam aspru, c\ aten]ia excesiv\ acriticului român se îndreapt\ c\tre aspectulmarginal al pliurilor vizibileale textului, deveninduneori mai important cumtransmite un comentariuceva decât ce anume trans -mite propriu-zis. S\ fie a -cesta un risc atât de mare?Dincolo de toat\ aceast\ne ga]ie a calofiliei în criti -ca literar\, str\bate o justificat\aderen]\ la critica deconstruc ]ie, de sistem. Nu -mai c\, m\ întreb, de cândtendin]a estetist\ a unoraexclude [i pertinen]a opiniilorexprimate? Atunci cânde xist\ (iar cazurile nu sunta tât de nume roa se încât s\ne temem c\ vor deveniten din]\ general\), plusulstilistic nu face altceva de -cât s\ coloreze textul cri tic,al c\rui schelet r\mâne, to -tu[i, înc\rc\tura sa idea ti -c\. Nu mai c\, în umbra a -cestor perora]ii, îndrep t\ -]ite într-o oarecare m\su -r\, se ascunde o desconsi -derare a genurilor minore,cum ar fi foiletonul critic,eseul literar („pseudo ese -ul“, de fapt) etc. O prejude cat\ care exist\la noi [i nu de ieri, de azi. Tocmai din a -cest motiv Marino a fost un lup singu raticîn tentativa sa de a impune sinteza ca mo -del intelectual. Fiindc\, sus]ine el pe bu n\dreptate, o cultur\ nu se poate înteme ianumai pe fragmente, pe puzzle-uri maimult sau mai pu]in sprin]are, având ne vo -ie, ca orice construc]ie, de o temelie soli d\.Sinteza, sus]ine teoreticianul, „este superioar\analizei. Trebuie s\ vezi totalitatea.Adev\rul este în totalitate.“ Numai c\ multdoritul efort al sintezei nu se poate realizaîn lipsa analizei, care, la rându-i, l\sat\ decapul ei, folosit\ aleatoriu, f\r\ a ]inti maisus, nu poate întemeia nimic. Din acestpunct de vedere, Adrian Marino a ales con -Kiyokata Kaburagi (1878-1973):Osai[tient calea marilor studii, a construc]iilorvaste, resim]ind aceast\ lacun\ în culturanoastr\. El a jucat un rol de explorator îndomeniu, dar [i-a asumat aceast\ misiunedeloc facil\: „Mi-am dat seama c\ în cultu -ra român\ este nevoie de a umple un gol[i am devenit «enciclopedist» oarecum prinfor]a lucrurilor. Poate [i prin faptul c\ sim -]eam nevoia unei gândiri totalizante. Pentrumine, repet, adev\rul st\ în totalitate.“Paradoxal, dar a[a stau de obicei lucrurilela noi: un asemnea demers e condamnat lamarginalizare, în loc s\-l plaseze pe auto -rul s\u în centrul interesului general. Altea[a-zise „[coli“ au fascinat, altele au deve -nit populare, în ciuda utopismului lor vizi -bil. Noica, de pild\, s-a bucurat de un mailarg ecou, cu toate c\ programul s\u, carepresupunea o form\ de autism civic, convenabilputerii de atunci, nu p\rea mai eficacedecât cel al lui Marino. Numai c\ a -cestuia din urm\ i-au lipsit întotdeaunadiscipolii, iar acest lucru îl resim]im acum,când ne c\ut\m reperele ideologice, pentruc\ o ideologie este de presupus în spa -tele fiec\rei încerc\ri culturale care î[i do -re[te s\ intereseze [i în afar\.Altfel, preocup\rile de dup\ 1989 alelui Marino, legate de creionarea unui sistemde gândire politic\, vizând înscriereamai ales cultural\ a României într-o tra di -]ie european\ tot de la convingerea c\ [ispiritul autohton este un bun pat germina -tiv pentru ideile fundamentale ale Europeiporne[te. Autorul volumelor de pionieratPolitic\ [i cultur\, Pentru Europa, Evad\riîn lumea liber\ încearc\ s\ t\m\duiasc\de un complex cu adânci r\d\cini în mentalitateaautohton\. S\ citim cu aten]ie unfragment semnificativ [i ne vom da seamac\, de fapt, dac\ am fi avut privilegiul dea avea mai mul]i intelectuali de talia lui A -drian Marino, poate c\ alta ar fi fost soar -ta culturii noastre, în necontenita ei fug\timid\ dup\ legitimarea european\: „Da,trebuie s\ dep\[im complexul de inferiori -tate, de sterilitate, complexul stigmatului.Unde scrie c\ românul este la infinit dam -nat s\ nu fie creator, s\ nu fie original, s\nu aib\ [i unele ini]iative proprii, s\ nu ai -b\ personalitatea lui? Unde scrie c\ noi tre -buie s\ fim neap\rat doar semioticieni, bar-Însemn\ri ie[ene

Takehisa Yumeji: Femeie `n biseric\ (1988)thieni, postmoderni[ti, deconstruc tivi[ti?Într-o cultur\ care, în mod evident, nu esteînc\ bine construit\? S\ ar\t\m [i parteabun\ a lucrurilor: România este o ]ar\ des -chis\, dispus\ s\ se sincronizeze mereu.Dar nu ne putem limita numai la sincroni -z\ri mecanice. Trebuie s\ venim [i cu o di -feren]\ a noastr\.” Este de intuit aici tocmaiesen]a programului critic al lui Marino, alternativala pasivitatea [i mimetismul neasumatîn care ne complacem de atâta a marÎnsemn\ri ie[enede vreme. De aici pornind, teoreticianulopteaz\ pentru un bine pus la punct pro -iect neopa[optist. Nu în sensul unei reve -niri la stilul ditirambic, cu implica]ii maiac centuat civice decât estetice al literaturiide la cump\na veacului al XIX-lea, cât înîn]elesul mai larg, acela c\ [i acum „ne a -fl\m în situa]ia de a ne construi o ]ar\“, cumspunea, exaltat, B\lcescu. Într-un eseu intitulatsimplu Pentru neopa[optism, seprecizeaz\ limpede c\ acesta înseamn\, înesen]\, „europenizare imperios necesa r\,fundamental\, sistematic\.” Este, s\ re cu -noa[tem, o ]int\ pe care nu ne permi tem s\o rat\m. Iar acest viitor nu se poate debarasade cultur\, probabil principa lul nostrupa[aport pentru Europa. „Cât\ vremecultura român\ nu are lucr\ ri le sa le funda -mentale, re marc\ a mar teoreticia -nul, ea r\ mâ ne, vrând-nevrând, ocultur\ mino r\, subdezvoltat\.”Demersul s\u este, prin ur mare,unul pentru emanciparea pe c\ilecultu rii, dar unul care nu va a vea[anse decât dac\ va fi continuatcu o egal\ apli ca ]ie.În `ncheiere, câteva succintepreciz\ri despre destinul acestuic\rturar, care me ri t\, e clar, omult mai insistent\ aten]ie. În c\ -p\]ânarea sa de a r\mâ ne în zonaideilor literare [i nu a comentariu -lui imediat l-a [i izolat [i i-a creati ma ginea unui a]os, a unui au tornefrecventabil. Citindu-i Via ]a unuiom singur, nu am putut s\ nuconstat c\ el însu[i [i-a format unfel de complex al nedrept\]itului,al ignoratului: a în ceput, în timp,s\ guste ipos taza sa de victim\, demarginal. Exist\ o anumit\ pl\ce -re a suferin]ei [i nu se poate spu -ne c\ Adrian Marino nu a cunos -cut-o. Me mo riile sale sunt, din p\ -cate, lipsite de senin\tate: Acestc\rturtar meri ta, o repet, mult maimult; dar nici el nu a cedat, nu aavut u mo rul necesar pentru a seintegra într-o cul tur\ ca re nu l-a respinsdoar din ifose. E mul t\ am\r\ciune în a -ceast\ carte, dar [i mult\ fiere, obid\,mul t\ frustrare, capita lizat\ în decenii demarginali za re. Oricum, am impresia c\vremea lui Adrian Marino abia a sosit, c\te oriile sale proeuropene a bia acum potcâ[ tiga meritata audien]\.C\r]ile sa le r\ mân absolut necesare, înu nele situa]ii – obliga torii, doar c\ ele arme rita, poate cu ocazia acestor memorii,care vor stârni, nu au cum altfel, multe dis -cu ]ii, reeditate cu profesiona lism [i rea du -se în circuit. În pofida aversiunii autoruluilor pentru ele.Bogdan CRE}UKitano Tsunetomi (1880-1947): The Heron Maidennodul gordian ∙ nodul gordian27

nodul gordian ∙ nodul gordian28Memoriileunui om nefericitAnun]ate în media ca un eve - în tr-o cultur\ despre care [tiam [i sim]eamniment literar de excep]ional bine c\ nu era nici pe departe «a mea». Uninteres, memoriile lui Adrian om mereu singur ce nu [i-a g\sit mediulMarino (Via]a unui om singur, Editura niciodat\“. M\rturisirea nu are în substra -Polirom, Ia[i, 2010) au darul de a stârni tul ei nici un fel de frond\ sau vreo dorin]\discu]ii dintre cele mai contradictorii [i de a poza în fa]a cuiva (a contempora ni -contrariante, în acela[i timp. Aceasta, în lor, a posterit\]ii), ci este expresia franc\primul rând, datorit\ curiozit\]ii unora [i a sim]irii sale celei mai profunde, ce ]ine,altora de a afla în ce fel ilustrul teoretician la urma urmelor, de structura psihic\ a o -literar i-a consemnat în paginile c\r]ii sale mului, de caracterul s\u, de ceva cu carede intim\ dest\inuire. Pentru cei mai mul]i, s-a n\scut [i în parametrii c\ruia [i-a construit(organizat) via]a.aprecierile f\cute, cu o sinceritate debordant\– f\r\ ur\ îns\ [i f\r\ nici un fel de Înc\ din copil\rie se dovedise a fi un spi -resentimente, ci, pur [i simplu, cu un fi resc rit independent, greu adaptabil conven ]i-al consemn\rii directe a propriilor opinii –i-au iritat, pe al]ii i-au dezam\git, pe nu pu -]ini i-au intrigat, neaflându-se men]io na]ideloc. Faptul este ciudat în sine, prin tocmaimul]imea celor care se reg\sesc to -tu[i, ori nu (de[i s-ar fi a[teptat) în con -fesiunile acestea, pentru simplul motiv c\autorul lor se declar\, în nenum\rate rânduria fi fost [i a fi r\mas, pân\ la cap\t,un om singur, lipsti de vreun anturaj (maiales de un anturaj literar, pe care l-a consideratîntotdeauna drept ostil – „jungla li -terar\“), de orice natur\, f\r\ prieteni [ia propia]i fideli, mereu un om singur sauînsingurat, pe toat\ durata existen]ei sale.O singur\tate/izolare pe care a tr\it-o pro -gramat: „A dori [i a tr\i cât mai izolat cuputin]\ în plin comunism, printr-o «retra-ge re strategic\», relativ\ fire[te, dar foartebine precizat\, a reprezentat o intrprinderela limita himerei, absurdului [i chiar aimposibilului. Un radicalism social sui-ge -neris, care m-a singularizat, m-a izolat a -proape total [...] Tr\iam tot mai singur, Kawanabe Kyosai (1831-1889):ilor sociale – ale [colii, ale familiei – ceeace d\dea impresia de prost crescut („unco pil turbulent“). Evocând acei ani, cu câ -teva întâmpl\ri („scene care mi-au r\masîn memorie“), omul matur de acum califi -cându-l pe copilul de atunci drept „naiv,sincer [i brutal“. Cu acest comportamenta traversat adolescen]a [i anii tinere]ii, caelev [i apoi ca student la Bucure[ti, niciun -de îns\ nesim]indu-se în mediul propriu,pentru c\ „aveam o alt\ scar\ de valori,al te criterii, o alt\ motiva]ie [i un cu totulalt limbaj [...] Un alt ideal cultural. Gândeamîn mod esen]ial altfel“. Acest altfel,care i-a caracterizat felul de a fi, felul de ase comporta, felul de a gândi [i a în]elegevia]a, este [i rodul unei mari pasiuni pentrulectur\. Predispozi]ia pentru studiu, pen -tru bibliotec\, îl îndep\rta de preocup\rilecurente, obi[nuite, ale celorlal]i, ceea ce îlf\cea „antipatic“, tratat de „arogant“, de„nesuferit“. Condi]ii în care se apropia cugreu de cei din jur – [i nici nu ]inea în modspecial, mai ales c\, în timp, mul]i dintreDoi pescari `ntr-o luntreÎnsemn\ri ie[ene

cei pe care îi aprecia [i de care se sim]iseoarecum legat intelectualice[te, l-au tr\dat– nu-i mai pu]in adev\rat c\ nici ace[tia nuc\utau c\ile de în]elegere [i apropiere celemai bune, pentru el. E o situa]ie de ca reAdrian Marino a luat act, [i-a asu mat-o [ia f\cut din ea un mod de existen]\ pe durataîntregii vie]i, pe care acum caut\ a[i-o explica mai mult decât a o justifica,scriind aceast\ carte, „lucid, calm [i rece.F\r\ false complezen]e [i conven]ii“, c\ci,spune el tran[ant: „vreau s\-mi explic via -]a, s\ m\ în]eleg“, aceasta fiind „carteavie]ii mele, în toate sensurile cuvântului“.Nu este neap\rat o biografie, în sensulurm\ririi unui fir narativ al existen]ei, caîntr-un roman, cum fac mul]i dintre cei cevor s\ pun\ în evidren]\ spectacolul vie]iilor. Nu. Adrian Marino î[i scrie memoriile,disciplinat, metodic, sub semnul unei „deforma]iiprofesionale“, rev\zându-[i drumulexisten]ial sub „impulsul introspec]iei,al autocunoa[terii“, realizând în fapt o o -pe r\ „de critic, cercet\tor, analist, docu men -ta rist“. E aici o perspectiv\ asem\n\toarecu aceea din care scrisese Via]a lui Mace -don ski (Macedonski cu care se aseam\n\atât de mult din punctul de vedere al ca -rac te rului); numai c\, dac\ pe acela îl pri -vise cu deta[are, din exterior, pe sine se ju -dec\ din interior, cu angajament afectiv,tempe rat. Astfel, nu ne d\ atât o carte e -vocatoa re, cât una analitic\ („o fi[\ ana li -tic\ de portret moral“), o carte de comen -tariu a propriei vie]i, a societ\]ii, a lumiiprin care a trecut, mereu marcat de o a -nu me singu r\tate [i de mizerii (morale saufizice), din care cauz\ se vede îndrept\]ita preci za: „Sunt un om f\r\ amintiri frumoase.“În bun\ parte afirma]ia se justific\,dac\ ]i nem seama de anii petrecu]i în de -ten]ie (neme ritat\), cu domiciliul for]at înB\r\ gan (a buziv), dar [i de inadaptarea în -tr-un Cluj pe care îl sim]ea str\in, din mul -te punc te de vedere, chiar dac\ aici i se o -fe rise [an sa valid\rii sale scriitorice[ti („Amputut s\ m\ concentrez inclusiv /sau aproa -pe/ doar asupra proiectelor proprii. Peri -Însemn\ri ie[eneoada clujean\ a fost, din acst punct de ve -dere, extrem de fecund\, productiv\“), [ichiar de lungile peregrin\ri prin str\in\ta -te, unde, nici acolo nu s-a sim]it la larguls\u, însingurarea pe care [i-o impunea ([ioconfec ]iona) creându-i [i acolo un dis -con fort: „... nu m-am sim]it niciodat\ in -tegral «bi ne» [...] M\ surprindeamvulnerabil [i susceptibil,nea daptat în nici oparte, nici «aici», nici «a co -lo», plin de regrete [i re -mu[ c\ri”.Activitatea literar\ a luiAdrian Marino – critic lite -rar, dar mai ales teoretician,ideolog literar – s-a concre -tizat în numeroase c\r]i, pu -blicate în România [i înstr\in\ ta te („... s\ fii, totu[i,cel mai tradus critic ro mânîn str\in\tate...“); i-au fostconfe ri te distinc]ii, premii,în ]ar\ [i în str\in\tate; c\r -]ile sale au avut parte de nu -meroase co mentarii criti ce(favorabile, cele mai mul te)în toate publica]iile ro mâ -ne[ti; a putut publica ori un -de [i oricând, [i totu[i nus-a sim]it niciodat\ sa tis f\ -cut, împlinit, fericit (?!), pen -tru c\ s-a sim]it mereu ne -drept\]it, mereu urm\rit(de serviciile Securit\]ii?!,de confra]i), cu anume suspiciune(îndrep t\]it\ sau nu)etc, etc., de care a fost con -[tient [i în raport cu ca re s-aanalizat me reu, lu ând sea -ma la m\sura diferit\ cu ca -re a fost apreciat [i îna in te[i dup\ ’89 („Ce ea ce m\ irita [i m\ jig -nea, mai ales, era dubla m\sur\ cu careeram judecat, bârfit, suspectat etc. În definitiv[i al]ii fo[ti de ]i nu]i politici c\l\ to -reau: Ovi diu Cotru[ (de nu [tiu câte ori).Dar [i Al. Zub a fost bursi er Humbold. Ser -giu Al-Geor ge a ajuns chiar în India. Iar N.Balot\, cu întreaga familie, când to]i lectoriiplecau singuri? [...] Evident c\ a cuza]ia de...«agent de influen]\» nu-mi putea fi indife -rent\. Dar mult mai grav, cultural [i ideologicvorbind, mi se parea faptul c\ ni meninu percepea efortul meu de a «importa»Utagawa Yoshitora: Oboshi Rikiya Yoshikane (1876)cât mai multe valori euro pene, într-o peri -oa d\ de blocad\ [i cenzu r\ total\“), sentimentulfrustr\rii tr\indu-l [i dup\ 1989:„În ultimii ani, dup\ 1989, am citit lucruriuimitoare, despre unele per sonalit\]i cultu -rale, nu contest, de real\ va loare. De pild\,nodul gordian ∙ nodul gordian29

nodul gordian ∙ nodul gordian30cum po]i deveni «erou na ]ional» fiindc\ aifost «deportat» 8 (opt) luni în localitateaurban\ Te]cani, în jude]ul Ba c\u, ca mu -zeograf, precum Andrei Ple [u. Nu pretindc\ existen]a sa a fost atunci comod\. Darse compar\ – admi]ând c\ mai exist\ unminimum de criterii obiecti ve, în ciuda totaleideosebiri de criterii impuse de un altmoment istoric – via]a unui muzeograf,petrecut\, oricum într-un me diu mult maicivilizat, cu 6 ([ase) ani, tr\i]i într-o colib\mizerabil\, acoperit\ cu stuf, în B\r\gan?În fiecare iarn\, troienit\, îngropat\ în z\ -pad\? În definitiv, eram [i eu un intelectual,un fel de autor, care avea [i el dreptuls\ gândeasc\, s\ scrie, s\ stu di eze, ruptbrutal de mediul s\u firesc. Dar categoriavechilor de]inu]i [i deporta]i a fost [i estede mult uitat\ [...] Mai citeam, tot dup\1989, c\ H.-R. Patapievici a devenit unalt «erou na]ional» numai dup\... 29 de o -re, petrecute, teribil de «incomod», estefoarte adev\rat, în Jilava. Nu puteam s\nu-mi amintesc c\ eu am «stat», mai binede doi ani, în aceea[i Jilava. Mii, zeci de miide prizonieri politici au «stat» chiar [i maimult. Mult mai mul]i ani, uita]i [i ei, [i nimenidintre ei n-a devenit, o, vai!, «e rouna]ional» [...] problem\ serioas\, to tu[i, demeditat [i de analizat“). Aceste analize –comentarii critice [i autocritice – sunt multmai interesante, în cartea lui A drian Ma -rino, decât etichetarea (negativ\ sau pozi -tiv\) a unora sau a altora dintre confra]iiîn ale scrisului, al\turi de care, în marea lormajoritate, a refuzat s\ stea, considerân -du-se un altfel de om, un altfel de scriitor,de o condi]ie superioar\, „un om liber, f\r\nici un fel de obliga]ii“, un om ca re... n-asemnat niciodat\ nici un fel de stat defunc]iuni. S\ fie, oare, în tot acest com -portament al s\u doar o cras\ arogan ]\ [inumai atât? Cartea vie]ii sale, citit\ f\r\partipriuri [i f\r\ patim\, ne arat\ îns\ [ialtceva, anume o nefericire rezultat\ dintocmai faptul de a tr\i – cu siguran]\ de atr\i într-un moment istoric nefast („... si -tua]ia unui intelectual anticomunist, într-operioad\ când totul p\rea pierdut...“), darde a tr\i, în general, într-o lume terestr\.Dac\ e s\ lu\m de bune cuvintele lui Emi -nescu, geniul este ve[nic nefericit aici pep\mânt. Întrebarea cheie poate fi aceeadac\ Adrian Marino a fost un geniu. Nuvreau s\ dau nici un fel de r\spuns, dardin toat\ cartea vie]ii sale rezult\, cu eviden]\un lucru, [i anume c\ el s-a conside -rat a fi altfel decât to]i ceilal]i [i, în con -secin]\, ceilal]i, cu to]ii, l-au considrat a fiun altfel. De aici lipsa de comunicare, deaici izolarea (real\ în parte) în care a pre -ferat sau a fost obligat (?!) s\ tr\iasc\.Perioada de dup\ 1989 a fost cea carei-a schimbat esen]ial cursul vie]ii: „...amparcurs o etap\ decisiv\, care m-a redatmie însumi. {i poate mai mult decât atât:mi-a dat întreaga libertate spiritual\ la ca -re aspiram [i aveam tot dreptul“. Liberta -te care a însemnat [i renun]area la condi -Yamamoto Baiso: B\t\lia naval\ din 17 septembrie 1894Însemn\ri ie[ene

]ia de om de litere („... desp\r]irea [i chiarruperea brutal\ de critica literar\“), deve -nind ceea ce [i-a dorit, în intimitatea ceamai profund\: „critic de idei [i «ideolog»“.C\r]ile scrise dup\ ’89 confirm\ aceast\deplasare, cu arme [i bagaje, spre t\râmulluptelor ideologice. De aceea î[i [i repudi -az\ c\r]ile scrise în limba român\ („... re -ac]iile personale fa]\ de c\r]ile pe carele-am scris [...] oscileaz\, în primul rând in -stinctiv, între dezinteres, indiferen]\, a ban -donare [i, în unele cazuri, chiar de repu -di ere «afectiv\». Adev\rul este c\ nu le mai«iubesc»“), dar nici pe cele publicate în altelimbi nu le iube[te mai mult, dezam\gireavenind de acolo c\ – de[i î[i asum\ „de departe,cel mai mare efort pe care l-a f\cutcritica român\ de când este ea [...] Nici un«clasic» al criticii române nu poate oferi ce -va asem\n\tor [...] {i... totu[i! Am r\masacela[i etern marginal, un cvasinecunoscut(cel pu]in sub acest aspect) în propriamea cultur\!”Deplasarea spre orizontul politic [i ideologici-a dat (o alt\) satisfac]ie („Dup\1989, am fost «fericit» [i «nefericit» în a ce -la[i timp”) considerându-se un om de di rec -]ie ideologic\, capabil – [i, mai mult chiar– chemat a se pronun]a asupra eve ni men -telor din ]ar\ [i dinafara ]\rii, asu pra st\riifaptelor de la noi din acel timp, ca analist(critic) în stare a ar\ta c\i de ur mat, noi,condamnând practici vechi, etc., într-undiscurs ce se dorea l\muritor, dac\ nu chiarîntemeietor de sistem... filosofic, pe carenoua societate româneasc\ s\-[i întemeie -ze edificiul propriei existen]e: „Pu]ini la noiînc\ nu în]eleg – dovad\ c\ n-au citit nicim\car Manifestul comunist – c\ întreagadisput\, pe plan social [i economic, dintre co -munism [i anticomunism are la baz\ pozi -]ia fa]\ de problemele propriet\]ii. În Con -stitu]ia actual\ proprietatea nu este garantat\,ci doar «protejat\». Îns\, f\r\ o real\garantare a propriet\]ii nu poate exista nicio real\ economie de pia]\, nici o adev\ -rat\ economie capitalist\. Cât de eficient\a fost propaganda comunist\, timp de de -Însemn\ri ie[enecenii, rezult\ [i din faptul c\ ideea de «ca -pitalism» aproape nici nu mai este reafir -mat\. În orice caz, în marea pres\, ea nucircul\. Or, f\r\ proprietate [i capitalismnu poate s\ existe nici bun\stare, nici spi -rit de ini]iativ\ particular\, nici concuren]\[i competi]ie economic\. Investi]ia, progresultehnologic [i acumularea de bunuriTsukioka Yoshitoshi: Hotei beim (1888)nu sunt posibile“. Etc, etc. Pledoariile defelul acesta nu se deosebesc câtu[i de pu -]in de sumedenia cursivelor publicistice lazi ale scriitorilor/gazetari, ale politologilor,anali[tilor politici (ivi]i ca ciupercile, în me -dia) de dup\ revolu]ie, nici prin idei – a -fla te, de altfel, prin manualele de econo -mie politic\ [.a. – nici prin stil. A[a încât,regretul cititorilor de a-l fi pierdut pe lite -ratul Marino în favoarea politologului/ideologuluiMarino, poate fi, m\ tem, îndrep -t\]it\. Dar, noile sale c\r]i, despre cenzu r\,despre democra]ie etc. (Evad\ri în lumealiber\, 1993; Pentru Europa: integrareaRomâniei, 1995; Politic\ [i cultur\. Pen -tru o nou\ cultur\ român\, 1996; Reve -nire în Europa, 1996; Cenzura în Româ -nia, 2000; Al treilea discurs, 2001 [.a.)par a-i da satisfac]ia mult a[teptat\:„Astfel de c\r]i n-au fost înc\ scrisede nimeni la noi [i ele vor repre zen -ta un a de v\rat act de pionierat poli -tic“. {i to tu[i, cartea vie]ii se încheiecu un Marino blazat, de cep ]io nat,oa re cum sfâr[it: „Nu mai a[tept ni -mic!“, „S\ fiu l\sat în pace!“Memoriile lui Adrian Ma ri no sunt,în felul lor, de rutante [i dramatice,de opo tri v\. G\ sim aici bio gra fia zbu -ciumat\ a unui intelectual de ras\(nimeni nu contest\ a cest fapt), o -bli gat s\ tr\iasc\ într-un me diu istoric[i social-po li tic în care s-a sim]itmai de grab\ str\in decât singur, unom suspen dat între do u\ lumi – po -zi ]ie în care nimeni [i nimic [i niciodat\nu l-a putut mul]u mi: „Am par -curs o epoc\ pe care n-a[ fi do rit s-otr\iesc niciodat\. Oribil\, ha o tic\,detestabil\ [...] Eram dez a m\ git, dez -orientat [i revol tat”. E car tea de a -naliz\ cli nic\ a unui eu scindat; ocarte simptomatic\ pentru desti nulcontorsionat al tipului de inte lectualromân de marc\, dezvoltat în cultu -ra ro mân\ actua l\, incapabil îns\ apactiza cu puterea din tr-un stat dictatorial,chiar dac\ acesta i-a oferitgra]ii de la un moment dat încolo, chiardac\ l-a cultivat, în felul s\u – degeaba: nul-a mul]umit, nu l-a împ\cat cu sine niciodat\.Este cartea unui om nefericit într-oepoc\ nefericit\, al c\rei prizonier, fatalmente,a fost [i a r\ mas pân\ la cap\t, cutoat\ ideosincrasia pe care o afi[eaz\ [i oteoretizeaz\ în a cest op... testamentar.Constantin CUBLE{ANnodul gordian ∙ nodul gordian31

nodul gordian ∙ nodul gordian32Seismul MarinoChiar înainte de a fi ap\rut, Via]aunui om singur (Ed. Polirom,2010), anun]ata carte „de me -mo rii” a lui Adrian Marino a provocat fri -soane în tab\ra literatorilor. Pe linie anec -dotic\ putem inventaria, amuza]i, astfel dereac]ii, de la ie[irile cinic-vituperante, chiargol\ne[ti pân\ la cele „cre[tine[ti” (veziiertarea lui Eugen Simion). Le vom ignoraîns\. Mult mai important ar fi, credem, s\discut\m – dovedind calm analitic – mode -lul propus de ideocriticul clujean [i conse -cin]ele lui (fertile ori ba) pentru spa]iul nostrucultural. Seismul Marino va trece; lafel, [i replicile oferite prompt de unii dintrecei „încondeia]i”.În fond, Marino propune – recapitu -lân du-[i via]a – un document de epoc\,colorat subiectiv, fire[te. Recunoscându-[irepulsia organic\ pentru via]a literar\ (ca-re l-ar fi „tolerat” doar), denun]ând incompatibilitateacu unii mae[tri spirituali (de la„marele e[ec” G. C\linescu pân\ la „[coa-la Zaciu” ori „mafia Liiceanu-Ple[u”), condamnândsatelizarea [i contextul superbalcanic[i cerând imperativ un viril spirit cri -tic, exersat f\r\ eclipse (de la „n\ism” la„noicism” etc.).Adrian Marino, f\r\ a aduce, nea p\ -rat, „idei total noi” vine cu o viziune co n -structiv\. Nu e vorba de un program deultim\ or\, întocmit cu o grab\ frivol\, cide o preocupare veche, slujind prin c\r]i te -meinice crezul europenist. Ins pragmatic,cu o viziune utilitarist\, „func]ional\” încultur\, hermeneutul dorea s\ impun\ [i lameridianul nostru un tip specific de men -talitate, cultivat\ prin munc\, profesiona -lism [i metod\. Ar fi vrut, a[adar, o ]ar\ bo -gat\, civilizat\, bine organizat\, respin gândimproviza]ia [i intrând, prin „opere competitive”,într-un dialog cul tural real. Adu -când, cum memorabil s-a exprimat, Euro -pa acas\, transformân d-o într-o realitateintim\, organic\. Pricin\ pentru care ser\zboie[te cu „ro mânismul metafizic” [iextremismul etnicist, cu nebuloasa mis ti -c\, recuperând – prin explor\ri în adân ci -me – gândirea iluminist\-ra]ionalist\, a -vând o tradi]ie româ neasc\ de peste dou\secole. Pa[optismul cultural, scrie A. Ma -rino, a avut „intui]ia profund constructiv\a vastelor proiecte, fie [i nereali -zate integral”. Animat de ast fel deproiecte, Ma ri no pledeaz\ neobositpentru actualitatea ideologieiculturale pa [optiste, r\s punzând„unor necesit\]i [i la cuneculturale eviden te, de o impor -tan]\ esen]ial\, decisiv\”. Neo -pa [optismul s\u ne împinge sprecivi liza]ie, modernitate, e urope -nizare, defi nind un program „deba z\”, latent în anii dictaturii (a-fi[at, totu[i, prin titluri „ostenta ti -ve”), devenit exploziv, chiar mi li -tant du p\ seismul decembrist. Ma -rino era con vins c\ ne afl\m în fa -]a u nui „nou început”, a unui mo -ment de e sen]\ neopa[optist\ [icredea cu t\rie în [ansa rege ner\rii.O teribil\ energie pozitiv\, biciuit\– probabil – [i de frisonulrecuper\rilor [i un elan mereu înclocot îl mân\ pe Adrian Ma rinospre marile proiecte, criticul fiindcon vins c\ trebuie început ceva.Ie[ind din as ceza orgolioas\, el aavut la îndemân\ ([i) supapa c\ -l\toriilor, insa]iabil interesat – cuo vibra]ie grandilocvent\ – de cu -noa[tere, deschidere, dialog. Tre -cut prin tr-o experi en]\ existen ]ial\ plin\de frus tr\ri, ostraci z\ri, adversit\]i (eclipsând,ine vitabil, magnetismul fic]ional),do ve dind o psihologie adolescenti n\, alternândcandoarea cu cris parea, Marinos-a b\tut toat\ via]a, cu „o melancolie deciclop” (Gh. Grigurcu), pentru leg\turi culturaleli bere. În pofida sistemului opresivde la noi, el s-a manifestat de altminteri caun om li ber, sp\r gând blocada, vestejindmentalitatea frag menta rist\ pentru a înscriecompetitiv cri tica ro mâneasc\ în sistemuleuropean de re fe rin]e, blamând sa -telizarea. Sunt „ie [i ri le” lui Marino, un ins„necomu nicativ” (cum spune o legen d\mincinoa s\) doar o aventur\ persona l\?C\l\toriile i-au oferit posibilitatea reg\ sirii,revitaliz\rii, recu noa[ terii (de sine). Prin -Keisai Eisen (1790-1848):BijinÎnsemn\ri ie[ene

tr-un sistem interna ]io nal de cores pon den -]\, între]inut cu meti culozitate, s-a bucuratde sprijinul prieteni lor „de pen umbr\”. [i-apurtat în singura rea în lume, abandonândclaustra rea; evaziunile îl „re umanizeaz\”,pl\cerea c\l\toriei îi astâm p\r\ curiozita -tea, o ferindu-i bi nevenite ruperi (fecunde)de ritm. Dar, ne previne i de ocriticul, de -barca rea într-o alt\ cultur\ este un act deîn]ele gere; cere, a [adar, o „hermeneutic\spe cial\”, orice c\ l\torie fi ind preg\tit\,„studi at\”, precedat\ de o ba ie livresc\, ex -ci tând fondul a perceptiv. Ma rino se docu -menteaz\ îndâr jit, cu „un plan în fa]\”. Nuvrea nici turism frenetic, nici literatur\ (deventila]ie mental\). Iar Jurnalele care senasc în urma a cestor vo ia juri – o necesitateinterioar\, m\rturise[ te autorul – p\s -treaz\ nota]ia fragmen tar\, subiectiv\, a -utentic\; sunt dense, meto di ce, documen -tate, scutite de mari griji stilistice.Animat, spuneam, de mari proiecte(iat\, de pild\, Cahiers roumains d’étudeslittéraires, testând o formul\ nou\, con -cre tiza „o idee care plutea în aer” – citimîn Caiete europene), beneficiind de validareainterna]ional\, Marino e st\pânit degândul reîntoarcerilor. În fond, criticul re -vi ne într-un „peisaj ostil [i sumbru” (sem\rturisea în jurnalul münchenez), într-uncontext agresiv [i închis, în care se simterespins („brutal sau tacit”). Via]a literar\bucure[tean\ este neasimilabil\. Dar Mari -no [i-a asumat, cu superbie, condi]ia [i declar\ferm: „cred într-o critic\ româ neas -c\ de nivel superior [i deci competitiv\,fiindc\ nu pot s\ nu cred în mine însumi”(vezi Carnete europene, 1976, p. 76).Chiar dac\ revenirile îi între]in teroareav\milor [i controalelor vigilente, confis -cân du-i-se xeroxuri, pliante, c\r]i. Chiardac\ jurnalismul „dezlânat” [i foiletonismul„pernicios” (M. Mincu) îl indispun,constatând în câmpul criticii noastre unstrident „dezechilibru de preocup\ri”. Îldezoleaz\ dictatul impresionismului [i o -pacitatea multor condeie din casta critici -lor la „cerin]ele sistemice” (cum nota ace -la[i M. Mincu), eludând dimensiunea teoretic\,reciclarea metodologic\ [.c.l. {i,mai ales, e iritat de valul de improviza]ie [isuperficialitate, de mentalitatea à la légère[i oralitatea casant\, de servilismul careface victime în serie. Respingând galocentrismullui Barthes, Marino propune dialo -gul egalilor. Nu refuz\ conflictul de idei,Korin Ogata (1658-1716):dar vrea s\ fie ascultat, venind cu solu]iiproprii. {tie prea bine c\ viitorul criticii nupoa te fi epigonic. O critic\ de idei cere,imperios, un „schelet de idei organizate”pen tru a putea comunica. Mai cere probitate[i informare, fermitate [i claritate,satu rând o curiozitate jovial\, departe dee rup ]iile de ostenta]ie sau infatuare. Îng\ -duind prin „risipa de tenacitate” [i, evident,de competen]\, paritatea valoric\ înacest dialog cu Vestul, emancipând spiritulcritic autohton. Or, Adrian Marino, ofe -rind a ceast\ „lec]ie”, a navetat, cu h\rnicie,în tre dou\ lumi f\r\ a fi fost ispitit desolu]ia expatrierii.Dar el [tia prea bine c\ voin]a de integrarenu poate anula substan]a na]ional\[i c\ orice construc]ie critic\ are o substruc]ietradi]ional\. În consecin]\, ofertasa, cu o simpatic\ morg\ egolatr\, atins\de îngândurare metafizic\ indic\ direc]ia:enciclopedism, sintez\, selec]ie critic\. Cre -zând, cu t\rie, într-o cultur\ de centru (veziCorbi `n lun\Tribuna Ardealului, nr. 53/15 aprilie 1992),în numele unei tentative de a remo dela pei -sajul cultural. Eficient, hermeneutul semneaz\un eroic efort de „com pensare, re -abilitare [i universalizare”, înfrân gând unsofism c\linescian, considerând – se [tie– chestiunea r\spândirii de ordin secundar.Marino a îmblânzit acea „lege misterioas\”,penetrând „cealalt\ lume”; operasa este o invita]ie – sincer\ [i auto ri zat\ –la dialog. Dar e limpede c\ pentru a ajun -ge aici ideocriticul a muncit enorm [i cumetod\, disciplinându-[i energiile. A fostun ins eficace, în]elegând [i aplicând lec]iapragmatismului. Cazul Marino ar contrazi -nodul gordian ∙ nodul gordianÎnsemn\ri ie[ene33

nodul gordian ∙ nodul gordianUtagawa Kuniyoshi (1797-1861):ce „psihologia intelectualului ro mân” – su -biectiv, liric, relativist, pendu lând între opasivitate consumat\ în flec\ real\ [i unscepticism frivol, neproblema tic. Stu diuldoct, solid, arid, acribia, Voin]a de sistemnu suport\ rumoarea cafenelei. Bol nav deo „curiozitate universal\”, A dri an Marinose întoarce la realit\]ile române[ti cu o te -nacitate care intrig\ [i uluie[ te.Proiectul moderniz\rii – ca idee gene -roas\ – ofer\ binefaceri [i reclam\ exigen -]e. O aliniere pripit\ [i parodic\, reacti -vând [tiutele noastre reflexe de subordo -nare ascunde riscul periferializ\rii. O tran -zi]ie f\r\ ]el, ispitit\ de frenezia de mo l\rilorconduce spre aceea[i fund\tur\, ra -tând o uria[\ [ans\. {i ast\zi nu mai pu -tem crede c\ „totul atârn\ de ideile ge neroase”,cum erau încredin]a]i pa[opti[tii.Reconfigurarea continentului prin ceea cenumim europenizare constituie un dificilproces; dar el, pe de alt\ parte, nu poateFemeieignora articularea în spa]iul-lume. Reafirmareaenergic\ a europenit\]ii se înfrunt\cu (înc\) virile reflexe antieuropene, custrategii izola]ioniste, întârziind deschi de -rea. {i prelungind, p\gubos, „o voca]ieblocat\”. Dup\ cum, se în]elege, reconstruc]ia european\ înseamn\ o multipolaritateasumat\, acceptând – pentru ges -tionarea dezacordurilor – unitatea în diversitate(na]ional\). Adrian Marino s-ab\ tut pentru astfel de idei. S\ re]inem înc\un am\nunt (decisiv!): Marino f\cea elo -giul comunica]iilor libere într-o epoc\ opre -siv\, dar nu agrea eurocentrismul impusla Paris. {i n-am putea zice c\ n-a p\timitpentru ideile sale; recep]ia (fie acas\, fieîn exterior) s-a dovedit, frecvent, opac\ laacest mesaj acut-ideologic!Expediat, cu amabilit\]i de circumstan -]\, sub eticheta de harnic „fabricant de fi -[e”, Adrian Marino este, totu[i, – nu obo -se[te s\ ne reaminteasc\ însu[i autorul –„cel mai tradus critic român”. Chiar a[a staulucrurile. Dar statutul s\u, s\ recunoa[ tem,este unul dificil: elogiile au venit, asimila -rea întârzie. Încât, f\r\ a gre[i, putem con -chide c\ a fost „tolerat” dar nu asimilat deo cultur\ poetocentric\ (cum pare a fi cearomân\). Mai mult, dezinteresat de litera -tur\ [i f\r\ aderen]\ la via]a literar\, lansând„opinii scandaloase” [i r\mânând unliber profesionist integral, A. Marino – cumicile r\sf\]uri pe care, periodic, [i le o -fe rea – se considera „un obscur balcanic”,un marginal etc. aflându-[i adev\rul roldup\ 1989 când, f\când figura unui „micpolitolog”, pare a-[i fi g\sit [i adev\rata i -dentitate. Aceast\ „disonan]\ identitar\”(cum zicea S. Antohi) a marcat destinulunui personaj „dubios”, de o remarcabil\continuitate ideologic\, f\r\ texte de regretat,dovedind o teribil\ independen]\de spirit. A[a s-a n\scut critica de idei,practicat\ – decenal – la Cronica [i, apoi,la Tribuna, a[a s-au ivit c\r]ile din urm\,reanimând frontul ideologic, confirmândacel embrion cultural de tip alternativ, hr\ -nit de un fond liberal [i servit cu o tenacitaterarisim\ la noi, unde, se [tie, entu ziasmulobose[te iute.Temperament extravertit, de o civilitateimpecabil\, A. Marino face figura u -nui ideolog solitar. Autobiografia masiv\Via]a unui om singur aduce, spuneam,m\rturii iritante [i va deranja pe mul]i.Dar „criticul bibliograf”, cel care, în pofidapalmaresului strivitor, nu s-a bucurat decomentariile criticilor importan]i (de unde[i obsesia recep]iei marginale) nu p\reaun ins resemnat. Chiar dac\ unii ar doris\-i conteste pân\ [i existen]a bibliogra fi -c\. Iar al]ii, aplaudându-l, cu un entuziasmfacil, mimat, patineaz\ la suprafa]a demersurilorsale, în divor] vechi, r\spicatafirmat, de „faza” c\linescian\ ([i prin sti -lul tehnic, precis), f\r\ a seduce, în strictacontemporaneitate, sistemul nostru mediatic,confiscat de stele sezoniere.Iat\ c\ un „prieten de idei” (l-am numitpe Sorin Antohi) l-a ispitit „la taifas” [i din34Însemn\ri ie[ene

acele prelungi, agreabile ore de conver sa -]ie s-a n\scut o carte dens\, provocatoa re.Acest al treilea discurs îmbrac\ un larg e -vantai problematic. Asupra câtorva ches -tiuni vom z\bovi, totu[i, încercând a de slu -[i mesajul celui care, „oferindu-se” ca pse -udocritic literar, se roste[te aplicat, per ti -nent, inventariind subiectele fierbin]i [i refuzândori deplorând monologul ideologic.Este limpede c\ A. Marino n-a iubitdiscursul calofil. Or, la noi, poligrafia criti -c\ dac\ nu a e[uat într-un tehnicism (bolnavde epigonism) supus mareelor modeia c\zut în mrejele impresionismului facil,cultivând foiletonismul ca rivalitate bele -tristic\. Cultura metaforei nu se împac\cu acest limbaj inteligibil, accesibil, traduc -tibil (cum „sun\” textul marinesc) [i nupare entuziasmat\ de ideocritic\, slujindunui proeuropenism care, inevitabil, estepluralist, critic, laic. S\ reamintim c\ o vre -me Adrian Marino a îngrijit Cahiers rou -Juso Watanabe (n. 1928):mains d’études litteraires, o revist\ „asep-tic\”, culegând ecouri favorabile, asigu -rându-i – de fapt – supravie]uirea intelectual\.În epoca lui global village, A. Ma -rino a pledat pentru comunica]ii libere,schi]ând astfel, în plin totalitarism, în po -fi da dispozi]iilor oficiale care, vorba auto -rului, ceau[izau societatea noastr\, o cul -tu r\ alternativ\. O precizare pe care o pro -punea chiar A. Marino, dezv\luindu-i constructivismulinten]iilor, devine necesar\:cultura alternativ\ nu înseamn\ neap\ratcontra-cultur\, contesta]ie permanent\ [iradical\; ea nu vizeaz\ atât alternativa camesaj ideologic cât tipul de scriitur\ [iportan]a lui ideocritic\, scuturat de ornamentemetaforice, într-un limbaj tehnic,glacial, penetrant [i lesne traductibil. Oofert\ mai pu]in tentant\, s\ recunoa[ tem,pentru spa]iul nostru cultural.L\s\m deoparte câteva chestiuni, [iele „fierbin]i”, asupra c\rora A. Marino d\informa]ii e sen ]ia-le [i, uneori, co rec -tive. {i cazul Noi -ca [i dosarul Elia desau via]a inte lec tua -l\ de la noi, bolna -v\ de duplici tateori „mitul si tua]ieiireversibile”, fluturatca alibi sunt invocateobsesiv [im\ run ]i te. Ca s\ numai vorbim desprevia]a la Cluj, un „altdomiciliu for ]at”,recu nos când spriji -nul eficient [i to ni -fiant al so]iei. Vomst\rui îns\ a supramizei celui de-al trei -lea discurs, teore ti -zat de cei doi „con-vorbitori”, plasândproblema în contextulmai larg alCântecul valurilor globaliz\rii [i eforturilornoastre de integrare euro-a tlantic\.Ne lipse[te, din p\cate, o tradi]ie ra -]ionalist\, iar mentalitatea literar\, preeminent\,blocheaz\ sau deformeaz\ circu -la]ia ideologiilor. A[a fiind, filosofia integra]ionist\va vehicula mai degrab\ o „cultur\a sentimentelor”, cu reac]ii emo ]ionale,viscerale [i mai pu]in o argumentare„rece”, cu blindaj [tiin]ific. Literaturismulculturii noastre, denun]at cândva de M.Ralea, va cultiva eseismul sprin]ar, obsedatde efecte stilistice. Or, cele dou\ mo -duri de a gândi lumea influen]eaz\ ([i îm -pieteaz\) asupra solu]iilor, perpetuând dra -matic condi]ia noastr\ de ]ar\ dilematic\,devenirea româneasc\ fiind marcat\ deaceast\ tensiune a dubletelor. Sedus\, culturalice[te,de pilda Occidentului [i plasa -t\, geografice[te, pe orbit\ oriental\, Ro -mânia î[i prelunge[te, p\gubos, indecizia.Iar edificarea specificului este „o oper\ dedesprindere”, de diferen]iere, realizareanoastr\ sufleteasc\ fiind – anun]a tot M.Ralea – un fenomen de viitor. Sarcin\ ca -re st\ înc\ în fa]a noastr\, încercând o de -fini]ie a fenomenului românesc, conju gând– cum sugera Adrian Marino, pledândpentru un neopa[optism cultural – cele do -u\ orient\ri ideologice adverse (autohto -nismul [i europenismul) într-un al treileadiscurs, stingând o rela]ie de adversitate [ipropunând un nou raport între izolareaspecifist\ [i integrarea european\. Dep\ -[ind, a[adar, fantasmele occidentalizante[i himerele autohtoniste în numele unuipragmatism care s\ ne conduc\ spre civi -liza]ie, modernitate [i europenizare.Am f\cut acest ocol pentru a în]elegede ce „al treilea discurs” pare a fi, dup\ A -drian Marino, solu]ia adecvat\: o formul\intelectual\ (deocamdat\) care s\ ne scoa -t\, definitiv, din capcana izola]ionismului[i s\ nu ne „piard\” în cosmopolitismul glo -balizant, sub t\v\lugul mondializ\rii. Esteo solu]ie realist\? Exist\, se [tie, voin]a po -litic\, de ferm\ orientare pro-occidentali -zant\ dar [i rezisten]a obscur\ a substratu -lui cultural. Cum, vorba unei analiste, nunodul gordian ∙ nodul gordianÎnsemn\ri ie[ene35

nodul gordian ∙ nodul gordianputem fugi din Balcani [i, pe de alt\ parte,nu putem deveni nicicând „vestici”, nu ner\mâne decât a spera c\ vom împ\ca celedou\ direc]ii, desemnând o prelung\, „endemic\disput\” în cadrele culturii noastre.Conflictul nu se restrânge la „cearta”,obi[nuit\ [i în alte p\r]i, dintre litera]i [i oa -meni de [tiin]\, literatura ori sociologia –ca pozi]ii polare – modelând „doctrina devia]\ adev\rat\”, cum ar spune Wolf Le -pe nies (vezi Les Trois Cultures, Entre sci -ence et littérature l’avènement de la sociologie).El prive[te chiar firea noastr\,locuit\ de cele dou\ Euri, în fuziune gene -tic\ prin daco-romanizare (cf. Lauren]iuShiko Munakata (1903-1975):Ulici), n\scând nu doar un cuplu oximo ro -nic (Mitic\-Hyperion) ci [i o ]ar\ oximo ro -nic\. Cum va evolua ea? Pentru a atingestandardele europene [i a rezista în nouacompeti]ie, România are un drum lung deparcurs. Iar scepticismul lui Marino e deîn]eles, coexistând – ciudat – cu proiectehi merice, fluturate încrez\tor.Îndelung a[teptat, momentul ’89 a fost– recunoa[te Marino – „o surpriz\ total\”(p. 256). El [i-a reg\sit, astfel, adev\rataidentitate. Dar nu în sensul c\ vechiul o po -zant, trecut prin experien]a penitenciar\s-a aruncat în turbionul activismului poli -tic. Cum bine se [tie, inadaptatul Marino,Studiuins retractil, cu reflexul solitudinii, dove dindo incredibil\ naivitate, f\r\ voca]ie politic\în fond a f\cut figura unui intrus, îndurând– pe fundalul convulsiilor PN}CD-ului –umilin]e [i penibilit\]i; [i sfâr[ind, inevi ta -bil, în decep]ionism [i izolare. Cu suflet pa -[optist (cum singur m\rturise[te), fiind scri -itor „cu program” (cum prea bine o [tim),Adrian Marino s-a vrut ideolog f\r\ a fi un„politolog brevetat” (p. 339). Vechea repulsieantitotalitar\ (camuflat\, evident), înconflict latent cu directivele peceriste, con -jugat\ cu lipsa unei reale tradi]ii ideologi -ce, provocând, de dorit, dezbateri „de a -dâncime”, influente etc. l-au convins s\rosteasc\ un hot\rât Adio „literaturii”! Incipitvita nova – va clama; iat\ rena[tereavisat\, ideocriticul realizând c\ simpla vi -bra]ie patriotic\ nu ajunge, c\ urmeaz\ aexplora – pe linia unor preocup\ri anterioare– filonul iluminist-pa[optist-demo -cratic-european. Adic\ r\d\cinile ideolo -gice. Instaurând, f\r\ eroiz\ri inutile, civiliza]iadialogului. [i visând la o Românieneopa[optist\, ie[ind din subdezvoltare,abandonând contemplativismul, improvi -za]ia, ruralismul, „voca]ia” morbid\ de ter -felire a valorilor. Altfel spus, o alt\ Româ -nie (modern\, citadin\, civilizat\, prospe -r\), cu un alt nivel civic, cu voca]ia coo pe -r\rii, evitând repetatele „c\deri în pre mo -dern” (cum observase Sorin Alexandres -cu). Aducând, a[adar, Europa acas\, do -bândind o dubl\ ereditate (româneasc\ [ieuropean\, concomitent), f\r\ a mai bu -chisi „abecedarul patriotard” (p. 423), cudeful\ri [i himere izola]ioniste, încrâncenatîn a descifra „enigmele identit\]ii”. Unproiect, vai, utopic într-o ]ar\ haotic\, di -lematic\, condus\ de feroci profitori [idiletan]i.A[a c\ nu ne r\mâne decât s\ a[ tep -t\m; dar – ar spune Adrian Marino – nucu mâinile în sân...Adrian Dinu RACHIERU36Însemn\ri ie[ene

Ando HIROSHIGE: Navaro Rapids (1855)

cinci poeme deCarmen Veronica Steiciucp\reri r\v\[ite la cap\tul ploiiaici via]a este mult mai frumoas\o invazie de aripi prin febra lucrurilorpoate schimba adev\rurile în semi-adev\ruriaici poemele sunt respir\ri purpurii în pietreîn ape [i în lut p\reri r\v\[ite la cap\tul ploiielixirul din care se hr\nesc arborii însingura]ipe nisipul din preajma gândului alchimicpoemul acesta se înro[e[te cu fiecarecuvânt care se încol\ce[te în jurul aripiloraici via]a este mult mai frumoas\lumile pe lâng\ care trecem în fiecare zir\sun\ în noi ca un ecou îndep\rtatmierla neagr\mierla neagr\ vine pân\ lâng\ visele meleprive[te înl\untrul lor cu un ochi, apoi cucel\lalt, visele mele sunt rotundeîn interiorul lor mâinile noastre sub]iriaranjeaz\ culorile pe aripa fluturelui uneori se atingmâinile noastre sub]iri în acel momentinima fluturelui zvâcne[te cu emo]ie când înce pes\ cânte mierla neagr\ poate deja s\ te recu noas c\în somnul ei î]i poart\ gândurile peste dealuride câteva secoleîn spa]iul intim în spa]iul acela magnific dintre cuvinteserile au o alt\ culoare iar timpul nu mai exist\Însemn\ri ie[eneacolo trupurile noastre î[i arcuiesc t\cerile [i teamaca un crug pe care vor dansa apoi licorni deghiza]inumai acolo cerul e un dezmierd pervers în care adormprin lentoarea cu care te apropii de câteva secolecu fiecare strig\t vertical [i singurtr\iesc un prezent care nu-mi apar]ine o frumuse]ecare m\ tr\deaz\ cu fiecare cuvânt dezbr\cat de suneteîn care locuie[ti maiestuos, domnul meu, de la o vremeîntotdeauna am [tiut c\ e[ti acolo [i c\ secundelecare dispar necontenit din existen]a mea se arunc\în bra]ele tale cu fiecare strig\t vertical [i singurprin labirint umbrele brodeaz\ secretemai mult sau mai pu]in vizibilecând zeul tacetr\iesc singur\tatea tacu fiecare form\ de iubirepe care o d\ruie[ti lumiicu fiecare detaliu încremenit înbronzul cald care-]i atinge delicatpielea în linie dreapt\cu fiecare zi în care hieroglifeuria[e se plimb\ pe cerul coloratdin ochiul inoroguluicând zeul tacenorii se adun\ spre r\s\rit-mişcarea literara · mişcarea li37

-mişcarea literara · mişcarea li38Gheorghe SchwartzAl [aptezeci [i [aselea s-a n\scutîn Palatul Bosci din Floren]a înanul socotit al 1419-lea de dup\convenita na[tere a lui Isus Hristos, urmândca acel prunc s\ devin\ primul dintre Cei OSut\ venit pe lume, dup\ cinci genera]ii, nuîn e nig maticul loc numit de scrib „EnigmaEuro pei”, ci chiar în partea de apus a mariifarfurii a h\r ]ii, spa]iul unde i se va desf\[ura[i via]a. Faptul c\ a v\zut lumina zilei înPalatul Bosci i-a deschis, din prima clip\,toate orizonturile. Bu nicul s\u, numit [i„Sfinxul din Floren]a”, a devenit un simbolpentru cetate, degajând continuitate [i siguran]\.Tat\l s\u a ajuns e pis cop, a stat înpreajma celor mai puternici oameni ai lumii,îns\, mult mai important de cât atât, a fostsocotit mintea cea mai luminat\ a epocii,fiind numit „În]eleptul”. Mama îi proveneadin tr-o fa milie stimat\ în toat\ Toscana [idoar legen dele despre Palatul Bosci au f\ cutca gi nerele s\-[i duc\ mireasa în re[edin]asa [i nu s\ se mu te el la socrii. Mai ales c\vremurile erau tulburi [i edificiul Omului dinfe reastr\ o ferea o deplin\ garan]ie de securitate,fiind o adev\ ra t\ cetate în cetate. {ifaptul c\ Al [ap tezeci [i [aselea a fost mereusolicitat în misiu nile sale de cea mai mareimportan]\, fiind mai mult ple cat, recoman -da ca tân\ra so ]ie, împreun\ cu co piii, s\locuiasc\ într-un spa]iu atât de protejat.A[adar, b\iatul a crescut înconjurat dedragoste [i necunoscând nici un fel de lipsuriAgorafobie*materiale. Iar mama sa, o femeie într-adev\rfrumoas\ chiar [i pentru gusturile noastre deast\zi, a r\mas pentru totdeauna zâna sa dinpove[ti. O dragoste acaparatoare i-a legatpe cei doi, astfel încât, atunci când so]ia În -]eleptului a murit în 1436 1 , fiul, de[i ajunsla vârsta de 17 ani, s-a v\zut cu totul lipsitde abilitatea de a se descurca în via]\ [i a trecutprintr-o criz\ pe care sfatul fa miliei ag\sit cu cale s\ încerce s-o rezolveoferindu-i o alt\ mare dra goste, ofemeie care s\ preia de la mamadefunct\ ini]iativa în destinul tân\ -rului incapabil a-[i croi singur drumulîn via]\. A[a se face c\, abiace a trecut perioada de do liu, la ovârst\ la fel de fraged\ ca [i cea lacare s-a c\ s\torit tat\l s\u, [i Al[ap tezeci [i [aselea s-a însurat –sau, mai bine zis, a fost însurat –cu o fe meie de rangul s\u, cu o femeiedin fami lia Malatesta. Îns\,spre deosebire de În]elept, fi ul af\cut acest pas nu pen tru c\ speraca astfel s\ i se simplifi ce via ]a, cidoar fiindc\ a ascultat de ce ea cei-a fost recomandat. Femeia aceea,cu vreo opt ani mai în vârs t\ de câtel, v\duva unui mem bru al nu maipu]in se lecte fa milii Pazzi 2 , rivaliiMedicilor, a fost a leas\ din mai mul -te considerente: o dat\, c\ trebuias\ ai b\ suficient\ experi en ]\ de via -]\ pen tru a-l conduce pe cel ce,pân\ a tunci, a tr\it doar ca o consecin]\a voin]ei mamei sa le; a doua oar\,s\ fie suficient de bogat\ pentru a nu fi f\cutpasul doar de dragul averii fa buloase a descenden]ilor Omului din fereas tr\, cel desprecare nu s-a uitat c\ a sosit la Floren]a cu un[ir interminabil de c\ ru]e în c\r cate cu bog\ -]ii; în al treilea rând, era necesar s\ semenecu ma ma disp\rut\, atât la trup, cât [i la vor -b\. ({i, din nou, multe speran]e ma tri mo -niale au fost risipite [i în urma acelei c\s\to -rii bru[te.) {i, ca [i în cazul În]eleptului,proas pe ]ii însur\]ei au fost încartirui]i tot înatât de înc\p\torul Palat Bosci, astfel încâtAl [ap tezeci [i [aselea s\ nu simt\ desp\r ]i -rea de mediul în care a tr\it fericit pân\ a -tunci.Ini]ial, experimentul p\rea s\ fi reu[it,do vad\ c\, foarte repede, tân\ra pereche va* Fragment din romanul Cei o sut\ – SecretulFloren]a. Torii Kiyonaga: Nobil\ cu `nso]itoarele ei (1800)Însemn\ri ie[ene

da na[tere, unul dup\ altul, la trei copii ([i,parc\ pentru a continua tradi]ia, tot copilulmezin va fi cel ce nu va supravie]ui decâtcâteva zile, parc\ anun]ând c\ p\rin]ii ar trebuis\ se mul ]umeasc\ s\ se bucure cu ceeace au z\mislit pân\ atunci). Dup\ care mariajulva începe s\ scâr]âie, cuplul r\mânândîmpreun\ doar de ochii lumii. Analiza acesteievolu]ii ar putea fi psihanalizat\ în fel [ichip, îns\, în lipsa r\s punsurilor aflate directde la subiect, interpre t\rile r\mân doar lanivelul unui posibil in te resant studiu de tipErick Erickson. {i nici ve ridicitatea nelipsite -lor bârfe din epoc\ nu mai poate fi controlat\.Iar bârfele, fiind vor ba despre familiiatât de renumite, desigur c\ nu puteau lipsi,chiar dac\ despre locatarii Pa la tului Boscilumea a înv\]at s\ fie prudent\ [i s\ se pronun]enumai în [oapt\. Coroborând pu]inelemai degrab\ aluzii, decât fapte concrete r\ -mase despre Al [aptezeci [i [aselea, so]ia sa,o adev\rat\ Malatesta, nu-i putea ier ta n\t\ -fle]ului ei b\rbat lipsa total\ a oric\rei ini]iative,a oric\rei ambi]ii, precum [i „frica saboln\vicioas\”. Femeia a început s\ se plân -g\ [i în public de so]ul ei [i nu s-a sfiit s\ în -ceap\ s\-l în[ele [i pe fa]\. Ceea ce Celui deAl [aptezeci [i [aselea p\rea s\-i fie cu totulin diferent. Ce îi imputa el, povestea consoarta,era c\ era l\sat singur în anumite nop]i,re pro[ venit nu din dorin]\ [i nici din gelozie,ci din spaima de a se sim]i lipsit de protec]ieîn întu neric. În leg\tur\ cu aceast\ spaim\de se afla singur în întuneric, spaim\ deve -nit\ cunoscu t\ în întreaga Toscana, se spu -nea c\ nepotul Omului din fereastr\, ar fitr\it în întuneric a mintiri extrem de concretedespre opt spi]e dintre str\mo[ii s\i. Gianni(Jean) Vengeri, cel ce a scris atât de coloratdespre Al [aptezeci [i [aptelea, noteaz\ c\tat\l aceluia fusese bles temat s\ nu-[i uitevia]a din ipostazele precedente, lucru ce-l du -cea, de multe ori, într-o stare asem\n\toarecu paralizia: nu se mai putea mi[ca, era cu -prins de spasme [i o groaz\ cumplit\ îi ap\ -rea pe fa]\. Asemenea întâm pl\ri se petreceaumai de fiecare dat\ când se afla singurnoaptea [i Vengeri, dovedind o bu n\ cu noa[ -tere a arborelui genealogic al perso najuluis\u, chiar [i enum\r\ cele opt ipostaze anterioare,care nu conteneau s\-l terorizeze 3 .Poate din acest motiv n-a fost în stare Al[ap tezeci [i [aselea s\-[i taie vreodat\ cordonulombilical, el fiind copilul mamei saleKatsushika Hokusai (1760-1849):(cu care a dormit în acela[i pat pân\ aproa -pe de sfâr [itul prematur al femeii), apoi aîncercat s\-[i g\seasc\ lini[tea al\turi de so -]ia sa (care îns\ nu s-a mul]umit doar cu a -tât), iar, în continua re, unul dintre slujitoriidevota]i ai În]eleptului a trebuit s\ împart\dormitorul cu el.Cum apriga Malatesta nu [i-a ascuns dez -am\girea [i dispre]ul, atunci a ap\rut [i po -recla Celui de Al [aptezeci [i [aselea: N\t\ -fle]ul 4 . O porecl\ care a fost folosit\ [i în pre -zen]a sa, înlocuindu-i practic numele cu carea fost bo tezat. Nici de data asta, personajulnu p\rea s\ fie prea deranjat. (În schimb, oameniitrebuiau s\ se ab]in\ s\ foloseasc\cognomenul, atunci când altcineva din familieera prezent. Sensul peiorativ amenin]as\ acopere [i al]i membri ai clanului.)Totu[i, din punct de vedere formal, nu s-a ajuns la o desp\r]ire între cei doi so]i. {iMuntele Fujide ce s\ se fi ajuns? Femeia f\cea tot cevoia, N\ t\fle]ul n-o deranja în nici un fel, iarcopiii au fost crescu]i în siguran]\. Mai alesc\, l\sând la o parte via]a ei extrem de libertin\,mama lor încerca s\ realizeze prin ceidoi b\ie]i ceea ce a trebuit s\ constate c\ i-ar fi fost imposibil prin blegul ei so]. „O! Denu m-ar fi b\tut Dum nezeu, f\cându-m\ femeie!”obi[nuia Fran ces - ca Malatesta s\ setânguiasc\. Uneori ajungea s\ uite de re--mişcarea literara · mişcarea liÎnsemn\ri ie[ene39

-mişcarea literara · mişcarea li40Maruyama Okyo: Trei iepuri (1792)gretabila omisiune a demiurgului [i chiar sepurta asemenea unui b\rbat. Iar N\ t\fle]ul,atâta vreme cât nu era l\sat singur în întunericcu fantomele sale, era mul]umit [i elcu via]a sa: avea de toate, nu trebuia s\ de -pun\ nici un efort nepl\cut – nici unul dintrecompromisurile cotidiene ale celorlal]i oameni– [i î[i vedea de ale lui.Dar ce a f\cut N\t\fle]ul ani în [ir? Cuce `[i umplea el zilele? Fiecare om are unritm al s\u, tabieturile sale, pl\cerile sale pu -blice [i pl\ cerile sale ascunse. Ca re au fosttoate aces te am\nunte ce i-au dat coeren]\trecerii prin timp? Scribul [i-a concentrat a -ten]ia în direc ]ia aceasta, fiind convins c\adev\rata via]\ a Ce lui de Al[aptezeci [i [aselea aici s-a aflat.A[adar, în lipsa unor faptedeosebite atestate, scribul, iat\,prezint\ prima parte a succintei[i banalei biografii birocratice aCelui de Al [aptezeci [i [aselea.Deocamdat\ doar pân\ în anul1436, cifra trecut\ în registrulmatricol drept data mor]ii ma -mei. N\t\fle]ul s-a n\scut într-ofamilie cunoscut\ drept pose -soa re a unei misterioase averifabuloase, era nepotul unui personaj– Omul din fereastr\ – devenitsimbol al Floren]ei [i chiaral întregii Toscane, un personajne implicat în po litic\, deasuprac\ reia p\rea s\ fie a[ezat, do -mi nân d-o asemenea sfinxului,statuia aceea la fel de monumental\[i de impasibil\, desprecare po vesteau întâmpl\rile ce -le mai nea[teptate c\l\torii ve -ni]i din nisipurile fierbin]i aleA fri cii. Încât bunicul Celui de Al[aptezeci [i [aselea devenise si -nonimul d\inuirii: frac]iunile pu -terii s-au ridicat [i s-au pr\bu[it,în vre me de Omul din fereastr\ a reprezentat,în mentalul colectiv, chiar chez\[ia su -pravie]uirii ce t\]ii, mai ales c\ mult\ lume s-an\scut, a cres cut [i a îmb\trânit trecând pesub ferestrele Palatului Bosci [i s-a sim]it însiguran]\ perce pând privirea protejatoare a„Sfinxului”. A[a c\, la fel ca [i tat\l s\u, [iN\t\fle]ul a avut la dispozi]ie, din clipa cânda deschis ochii, ab solut toate perspectivelelu mii. O asemenea situa]ie poate fi fo lo sit\drept trambulin\ pentru ce le mai înalte func -]ii [i onoruri sau poate t\ia orice ini]iativ\,a tunci când cel ce se bucu r\ de ea nu sesi -zeaz\ necesitatea luptei pentru un ceva a -nume, orice p\ rând a-i fi la în de mân\. Mu -ritorii nu reac]ioneaz\ la fel: fiul Omului dinfereastr\, chiar dac\ [i el lipsit de ambi]ii ierarhice,a ajuns pân\ la înalta pozi]ie de episcop[i de sf\tuitor ai unora dintre mai mariilumii. Asta pentru c\ Al [ap tezeci [i cincileaera condus de o credin]\ ade v\rat\ [i de unînalt sim] al datoriei mo rale, mobiluri suficientepen tru o perseve rent\ activitate des -f\ [u rat\ cu modes tie [i lipsit\ de orice în crân -cenare specifi c\ arivi[tilor 5 . De la tat\l s\u,Al [aptezeci [i [a selea n-a mo[tenit de câtlipsa am bi]iilor publice. În plus, el nu p\ - reas\ aib\ nici alt soi de ambi]ii. (Ceea ce scri -bului a considerat, de la înce put, imposibil.)Îns\ nici în cea de a doua categorie cre io na -t\ mai sus nu s-a înca drat fiul În]eleptului: eln-a tr\it, a[a cum s-a mai cre zut mult\ vre -me, a seme nea lui Herodes Atticus 6 , omulca re a acceptat demnit\]i [i func]ii, îns\ ca -re s-a retras în lu mea lui a tât de plin\, f\r\ afi ne vo it s\ lupte pentru cine [tie ce is pit\:ispitele i-au fost întotdeauna la îndemân\,iar el, a[a cum se [tie, a întins mâ na [i le-aluat, oferind din darurile primite [i altora.Nu, Al [aptezeci [i [a selea n-a fost niciun Hero des Atticus 7 , el n-a întins mâna laramu ra înc\rcat\ cu poa me care se aplecaspre el. De ce? Dac\ n-a în tins mâna sprefruct, cu ce s-a îndeletnicit? Care au fost scenariilesale i maginative?Bunul cititor î[i mai aduce, poate, amintec\, referindu-se la zgârcenia papei Nicolae,În ]eleptul s-ar fi întrebat: „La ce atâtea lucruriîn plus, când fiecare om – servitorul celmai u mil sau ierarhul cel mai înalt – nu poatemân - ca decât atât cât îi cuprinde stomacul[i nu se poate îmbr\ca în acela[i timp decâtîntr-un singur rând de straie?” [i ar fi dat pil -da pesca ru lui care n-a prins decât atâta pe[ -te de cât avea nevoie pentru consum. Sepa re c\ Al [aptezeci [i cincilea a preluat câteceva din filosofia de via]\ a fiului, care, pevremea pontificatului acelui pap\ era de a -cum aproape nedesp\r]it de tat\l s\u. E dreptÎnsemn\ri ie[ene

c\, pentru asemenea cuget\ri, N\t\fle]ul eraconsiderat prea lene[, numai c\ personajulî[i argumenta riguros lipsa oric\rei ini]iative:având mereu la dispozi]ie tot ce ai nevoie,ce rost ar avea s\-]i strici acest confort doarpentru a mai ob]ine ceva în plus? „Mult [i cuceva este tot mult”, obi[nuia el s\ se apere,iar „Mult [i cu mult nu este decât risip\ material\[i de vre me. De vremea care ar puteafi folosit\ în mod pl\cut pentru a te bucurade acel mult deja existent”. [i, fiindc\ aveaKitagawa Utamaro: Mam\ hr\nindu-[i pruncul (1792)Însemn\ri ie[enemult, obi[nuia s\-[i foloseasc\ disponibi lit\ -]ile, achizi]ionând lucruri frumoase. Nu hai -ne („La ce atâtea lucruri în plus, când fiecareom – servitorul cel mai umil sau ierarhul celmai înalt – nu poate îmbr\ca în acela[i timpdecât un singur rând de straie”), nici bijuterii.Nici pe mâncare sau b\utur\ nu risipea bani,mai ales c\, de copil, nu mânca zilnic decâtacela[i meniu: dimi nea ]a – pr\jituri cu mig -dale [i fructe de p\dure pe care le muia întrocan\ imens\ de lapte; la prânz ou\ coaptet\v\lite în mirodenii [ipaste cu carne într-unsos iute acri[or, dup\o re]et\ din cartea debucate a celebrului ma -estru bu c\tar Jorje;(Cu timpul a mai ad\ -ugat [i un pahar cu vinalb adus din Sici lia);seara doar brânz\ [ifructe. A[a de copil [ipân\ ce a mu rit. Cândse afla în situa]ia de anu avea acces la acelefeluri ori când se l\saînduplecat s\ o norezeo invita]ie, prefera s\r\mân\ fl\ mând, de -cât s\ guste [i altceva.În schimb, cheltuia cupl\cere pentru operede art\ [i pentru co -lec]ia sa de monede –N\t\fle]ul r\mânândunul dintre cei mai fai -mo[i numisma]i dinistorie. Al [aptezeci [i[aselea a împodobitPa latul Bosci cu ta blo -uri, iar cur]ile interi oa -re cu sculpturi. Multedintre lucr\rile salvateîn ur ma distrugerii cl\ -dirii au devenit piesele de re ferin]\ ale mari -lor muzee florentine [i nu numai 8 . Tot N\ -t\fle]ul a fost [i cel care a con stru it celebraser\, locul cel mai încânt\tor din lu me, dup\cum s-au exprimat cei câ]iva privile gia]i careau avut [ansa s-o viziteze. Acolo, în acel col]de rai, [i-a petrecut fiul În]eleptului cea maimare parte a timpului. „Când ai parte de a -se menea bucurii, într-un peisaj celest, de ces\ te mai lup]i pentru altceva? N-ar fi un semnde cea mai mare ingratitudine fa]\ de Dum -ne zeu, Care ]i le-a dat pe toate, s\ te ocupide alt ceva, în loc s\-I mul]ume[ti pentru ceeace ai primit?”. Cei c\rora le spunea acestevorbe d\ deau din cap [i t\ceau: ca [i Omuldin fe reas tr\, [i nepotul lui „a putut s\ [i-opermi t\”, as ta fiindc\ Palatul Bosci p\reastabilitatea în s\[i, în vreme ce to]i ceilal]i ce -t\]eni a vu]i trebuiau s\-[i apere, de multe oricu riscul vie]ii, platformele la care au acces.Nu, cei din Pala tul Bosci nu puteau fi compara]icu nici un alt muritor, oricât de susaflat pe scara ierar hi c\.A[a c\ N\t\fle]ul se mul]umea cu ceeace avea datorit\ noro cului formidabil de a sefi n\scut în acea fa milie unic\. La opt ani, afost dat în grija unui senior, unde s\ deprin -d\ me[ te[ugul arme lor, îns\ încercarea a datgre[. Atunci, a fost trimis, al\turi de al]i mo[ -tenitori ai unor fa milii influente, la m\ n\s ti -rea camaldulens\ Santa Maria degli Angelis\ înve]e ma te ma tica, gramatica, filo sofia,oratoria [i cântul, dar nici acolo n-a r\ masprea mult\ vre me. Co pilul refuza orice via ]\într-un grup str\in [i se îmboln\vea de fi eca -re dat\. Suferin]a p\ rea real\ [i, într-un caz,medicii chiar pre tin deau c\ familia trebuie s\se a[tepte la ce ea ce este mai r\u. Îns\, re -venit acas\, Al [apte zeci [i [aselea se între -ma repede [i nu f\cea rec\ deri în boal\ de -cât dac\ era scos din nou din Palatul Bosci.Aca s\, numai acas\ se sim ]ea bine, f\cânda de v\ rate crize de pa nic\, ori de câte ori trebuias\ p\r\seasc\, chiar [i pentru foarte-mişcarea literara · mişcarea li41

-mişcarea literara · mişcarea li42scurt timp, acel loc. Mai târ ziu, a afirmat c\edificiul familiei era toat\ vremea populat [inu exista pericolul de a fi devalidatcât timp st\ pânul lipsea, mai ales c\ade v\ ratul st\pân, Omul din fereas -tr\, se afla me reu la posturile sale deobserva]ie. „Oa re cu ce sentimen teî[i p\r\ se[ te bârlogul un om sim -plu, care las\ la vo ia întâmpl\rii [ia posibi li lor ho]i tot ce a reu[it s\ a -goniseasc\ pentru trup [i pentru suflet?”se întreba N\ t\ fle]ul. {i nu numairiscul de a nu fi suficient ap\rat\lo cuin]a cu toate comorile ei atâtde irecupe ra bil de personale îl speriape N\t\fle], ci [i pe - ricolele carete pasc la orice pas în afara zi durilorca sei tale. De la întâmpl\ri provocatela nenorociri întâmpl\toare,orice este posibil oriunde nu e[ti a -cas\. De pild\, chiar [i intem periile.Scribul a amintit de acel nor nemai -v\ zut din 24 august 1456, relatatde messer Machiavel li. Ei bine, a -semenea fenomene i-au înt\rit întotdeaunacrezul: ele putându-se re -peta oricând, iar de vrea Dumne -zeu, chiar cu [i mai mare intensitate.{i, într-adev\r, nici o dat\ ca însecolul al cincisprezecelea, Toscanan-a fost atât de urgisit\ de furtuni,cutremure [i inun da]ii. Ei bine, Pa -latul Bosci s-a dovedit suficient derezistent, chiar [i a tunci când mul teal te celebre edificii au avut serios desuferit. Parc\ o plas\ de zale ap\ra cl\direa,întrucât [i cel mai puternic vânt n-o puteaatinge. De exemplu, în ziua cumplitului cu -tremur din 5 iunie 1443, în vreme ce altecase s-au pr\bu [it ori le-a luat furtuna acope -ri[ul, Omul din fe reastr\ a r\mas nestin ghe -rit într-unul dintre posturile sale de obser -va]ie, f\r\ a fi trântit pe du[umea, f\r\ a i seuda m\car fa]a.Reluând din sursele vremii, scribul poatepovesti [i despre alte r\zmeri]e ale naturiiSuzuki Harunobu: Lumin\ `n noapte (1769))ace lor vremi: cumplita furtun\ din 1431,când Al [aptezeci [i [aselea avea doar 12ani, urmat\ de un incendiu mistuitor, iscatparc\ din se nin. Întrucât era duminic\ [i oameniise aflau cu to]ii la biseric\, întregulcartier a r\mas ne p\zit, pentru c\, de ar fifost acas\, lumea mai mult ca sigur c\ ar fiputut stinge focul incipi ent, înainte de a faceravagiile trecute în a na le. Îns\ oamenii, îngrozi]ide stihiile de afar\, au preferat s\ r\ -mân\ s\ se ad\pos teasc\ pâ n\ la trecereaurgiei [i au dat n\val\ spre cas\ abiacând au z\rit fumul negru ivindu-sedin spa tele cl\dirilor din apropiere.B\iatul a z\rit trâmbele de fum de lafereastra sa din etajul al treilea alPalatului Bosci. Nu altfel s-au petrecutevenimentele nici doi ani maitârziu, când, de s\rb\toarea SfinteiN\sc\toare, oamenii s-au înghesuitpe str\zi spre a vedea trecând cortegiulsolemn. În anul acela, când toa -t\ lumea se a[ teptase la ce era mair\u, întrucât s-au ivit din nou câtevacazuri de cium\, îndat\ ce au înce -put preg\tirile pentru s\rb\ toare, nus-a mai semnalat nici o îmboln\vire,motiv pentru care [i cei mai b\trâni[i cei mai slabi au ]inut s\ urm\ reas -c\ m\car de pe mar ginea drumuluiscurgerea alaiului condus de cele maiînalte fe]e bise rice[ti venite special laFloren]a, un de însu[i papa se refugiasedeja în ur m\ cu câ]iva ani. Dedata asta, car tiere în tregi au r\maspustii, oferind cel mai nimerit prilejpentru ca o ban d\ de ho]i par[ivi s\prade în voie tot ce au putut adunatimp de o jum\ ta te de zi 9 . N\t\fle]ulavea preg\tite [i al te asemenea exempleconcrete me nite s\-i justificegroaza de a pleca de acas\. Acas\,nu mai acas\ se poate sim]i omul îndeplin\ si guran]\: cei ce au fugit altundevadin fa]a u nor ame nin]\ri concrete,rar au reu[it s\ le evite, în schimb, de celemai multe ori, chiar de au sc\ pat cu via]a,[i-au pierdut pentru totdea una [i averile [ilini[tea.Gianni Vengeri ni-l descrie pe tat\l Celuide Al [aptezeci [i [aptelea ca pe o cârti]\ [i,ini]ial, scribul a fost tentat s\ preia aceast\imagine ca apelativ pentru N\t\fle]. VengeriÎnsemn\ri ie[ene

poveste[te c\ ar fi fost printre pu]inii str\inicare au avut acces în interiorul Palatului Bos -ci, unde l-a întâlnit pe Al [aptezeci [i [aselea,dar c\ l-a v\zut [i cu alte ocazii. Ei, bine, înin - teriorul casei sale p\rinte[ti, N\t\fle]ulp\rea s\ fie un om ca to]i oamenii, ba, uneori,era chiar cordial [i dispus la vorb\. Înschimb, oriunde altundeva, acela[i personajdevenea închis în sine, tem\tor, privind me -reu în toate p\r]ile [i modificându-se chiar [ifizic, ]uguiindu-i-se gura într-un adev\rat bot,fiind p\ros peste poate [i ]inându-[i ochiimiji]i, de parc\ lumina soarelui l-ar fi orbit.Sem\nând cu o cârti]\… Numai c\ Vengeri,folosindu-se de sti lul s\u atât de colorat, exa -gereaz\. N\t\fle]ul, în afar\ de opere de art\[i de monede, nu a cumula obiecte [i, a[a cumscribul a ar\tat, era chiar deschis împotrivaunor asemenea practici. Ceea ce avea, po -seda prin mo[ tenire [i îi ajungea cu priso sin -]\. Iar întunericul nu nu mai c\ nu-l atr\gea,ci, chiar dimpotriv\, îl în sp\imânta profund.Întunericul îl confunda cu somnul [i cu vise -le. Iar visele sale erau foar te greu de des p\r -]it de tr\irile aduse cu ele, tr\iri ce p\ reauatât de reale încât vechea întrebare dac\ via -]a este vis sau dac\ pl\smuirile somnu luisunt ele cele ce con]in re alitatea era, în ca -zul lui, perfect justificat\.În întuneric, Al [apte zeci [i [aselea reveneaîn alte tru puri, îns\ nu la fel ca to]i ceice au pretins, de-a lungul timpului, c\ ar fiperceput, în vreun fel, succesiunea i pos ta -zelor: sufletul Celui de Al [aptezeci [i [aselease întorcea chiar în antecesorii s\i direc]i.Pân\ la a opta ge nera]ie. {i ]inea minte to -tul! Ceea ce chiar era înfrico[\tor, pentru c\printre ce le opt genera]ii se aflau [i cele ce-lprecedau nemijlo cit: Al [aptezeci [i patrulea(bu nicul, O mul din fereas tr\) [i Al [ap te zeci[i cinci lea (tat\l, În]eleptul), ambii în via]\,ambii p\rând a a vea, în ace la[i timp, tra iul lorautonom. Astfel, de par c\ nu era suficients\ a jun g\ ia r\[i în pielea unor str\ mo[i desprecare nu se mai [tia decât pu]in ori chiarni mic, petrecea perioade de timp 10 [i în i -pos tazele unor oameni pe care, atunci cândîi întâlnea în car ne [i oase, nu mai erau el.Scribul s-a întâlnit pentru prima oar\ cuun individ care, trecând dintr-o iposta z\ înalta, nu uita cele pe ca re le-a tr\it în „via]aante ri- oar\”. În cazul lui, bleste ul adamic aîntrecut cu mult obi[nuitul. „Sufletul, în ma -rea bun\ta te a lui Dumnezeu, uit\ tot ce atr\ it în via]a anterioar\, pentru a a vea cums\-[i încerce [ansa de la cap\t”, a scris, camîn aceea[i perioad\, episcopul Amphilopus,un adev\r pe care, cel pu]in în privin]a uit\ -rii, dup\ [tiin]a scribului, doar Al [aptezeci[i [a selea l-a contrazis. Uitare sau obscuri-Hiroshige II Utahawa: Prin]ul Genji [i Muntele Fuji (1859)Însemn\ri ie[ene-mişcarea literara · mişcarea li43

-mişcarea literara · mişcarea li44tate in ten]ionat\? Când, de pild\, înc\ Aristotels-a ocupat de asemenea chestiuni, The -mistius a pretins c\ „Aristotel a acoperit cuobscuritate [i a înv\ luit în tenebre în]elepciu -nea, fruct al geniului s\u [i al min]ii sale, ne -voind s\-i pri veze pe cei buni [i nici s\ o a -runce la r\s cruci”. Sunt lucruri care se câ[ -tig\ doar prin str\dania unei lungi ini]ieri…[i ce bine se potrivea o asemenea aser]iunepentru socie t\]ile exclusive ale timpului Celuide Al [ap te zeci [i [aselea! Pentru c\ tot Aristotel,r\spunzând temerii ilustrului s\u discipolAlexandru cel Mare, a spus: „C\r]ile a -croatice de care te plângi c\ au fost oferitepublicului larg [i de aceea nu mai sunt cani[te taine ascunse, s\ [tii c\ n-au fost ofe -rite, nici neoferite, fiindc\ ele sunt inteligibilenumai pentru aceia care m-au ascultat!” P\i,dac\ însu[i Aristotel credea a[a, atunci a[atrebuie s\ fie.1Dat\ atestat\.2În leg\tur\ cu moartea nea[teptat\ a primuluiei so], zvonurile [opteau c\ ea n-ar fi fost chiarstr\in\, îns\ poate c\ asemenea vorbe nu [i-au a -vut origi nea decât în renumele sinistru al familiei Ma -latesta, renume stârnit mai ales de oamenii papilor.3Despre aceste tr\iri, scribul simte nevoia s\introduc\ un capitol separat, mai ales c\ au iscatHanabusa Itchô (1652-1724):numeroase discu]ii: unii nu credeau din prima clip\în ele, considerându-le halucina]ii ale unui om bolnav,al]ii, bazându-se pe texte de spe cialitate, sus -]i neau c\ ipostazele succesive nu se refer\ în niciun caz la membrii acelea[i familii, de cele mai mul -te ori nici m\car la reprezentan]ii acelea[i spe cii.Ca s\ revin\ în corpul unui om, spuneau ei, sufletulr\t\ce[te în diferite alte materializ\ri: în substan]aunei roci, a unei plante ori a unui vânt, în -trucât fiecare ipostaz\ nu constituie decât un examenpentru modul cum î[i exercit\ liberul arbitruspiritul, înainte de a fi supus Judec\ ]ii. S\ sus]ii c\ai fost de opt ori membru al acelea[i familii, li sep\rea acelora o prostie. Pe de alt\ parte, e drept,Al [aptezeci [i [aselea spunea c\ tre cea [i prin numeroaseinterludii, cum ar fi c\ se reg\sea într-unbolovan sau într-un izvor. Atunci, pur [i simplu, nuse putea mi[ca, a[a explicându-[i acele crize atâtde asem\n\toare paraliziei isterice. Dar despre toa -te astea scribul va reveni.4Sigur, „N\t\fle]ul” sun\ mai degrab\ a po re -cl\. Totu[i, scribul a preluat acest apelativ, care separe c\ a fost chiar real, [i pentru c\ dac\ ar fi fo -losit numele adev\rat, ar fi n\scut oricând o po si -bil\ confuzie: unul dintre urma[ii apropia]i ai Ce luide Al [aizeci [i [aselea va purta exact acela[i numeîn actele publice.5Cf. Cornelius Humilliatus.6Lucius Vibullius Hipparchus Tiberius Clau -dius Atticus Herodes, doar pe scurt Herodes Atticus,la fel cum [i În]eleptul a fost blagoslovit cu unlung [ir de nume, „de parc\ ar fi fost un grand spa -niol”. Credin]\ care a d\inuit [i dup\ ce consoartal-a popularizat drept „N\t\fle]ul”. Paralela cu multC\lug\ri orbi examinând un elefantmai celebrul orator [i mecena din antichitate a su -pravie]uit mult\ vreme, mai ales c\ [i u ria[a averea aceluia [i-a avut originea la fel de legendar\ ca[i cea a noilor st\pâni ai Palatului Bosci. (DespreHerodes Atticus se credea c\ tat\l s\u ar fi g\sitîntâmpl\tor, s\pând, imensa comoa r\ ascuns\ înburta unui ogor al familiei.)7Chiar dac\ [i biograful În]eleptului, CorneliusHumilliatus, face referire la legendarul personajantic, atunci când îl nume[te, de dou\ ori, în stiluls\u concis, pe Al [aptezeci [i [aselea.8Înc\ un motiv pentru care Corne lius Humilliatusl-a numit pe Al [aptezeci [i [aselea HorodesAtticus.9Ulterior, bandi]ii au fost asimila]i unei corpo -ra]ii secrete, care, în mare cri z\ financiar\, ar fire u[it astfel s\-[i refac\ poten]ialul. Informa]ia,chiar da c\ provine din mai multe surse, pare maidegrab\ urmarea unor zvonuri r\spândite printrecontemporani: în primul rând, c\ din cartierelepustiite de r\uf\c\tori nu se puteau aduna cine [tiece comori, fiind vorba despre perimetre locuite deoameni s\rmani. În al doilea rând, fiindc\ procesulconsemnat al unui oarecare Frederigo din Sienaface referire la o „cârd\[ie infam\, menit\ s\ înti -neze o s\rb\toare sfânt\ a cre[tin\t\]ii”, f\r\ a sespecifica din cine era format\ acea „cârd\[ie”, maiales c\ nefericitul Frederigo a fost singurul judecat,condamnat [i executat. Totu[i, patru ani mai târ -ziu, mai sunt implica]i în vechiul jaf [i un grup denegustori evrei din Vene]ia, re veni]i neinspirat înToscana, dup\ ce [i în timpul evenimentului po -menit s-ar fi aflat la Floren]a. În cazul lor, „întina -rea unei s\rb\tori sfinte a cre[tin\t\]ii” a fost oacuz\ dintotdeauna credibil\, iar originea vene -]ian\ îi f\cea [i mai suspec]i. La fel, [i acuza deconspi ra]ie li se potrivea ca o m\ nu[\.10Cât de lungi erau acele perioade de timp,N\t\fle]ul însu[i nu putea calcula: uneori avea impresiac\ a s\l\juit în acele trupuri ani mul]i, ]inândcont prin câte a trecut, dar comparând acele întâmpl\ricu doar cele câte va ore de somn, totul ise înv\lm\[ea în cap, aces ta fiind [i motivul principalde care îi era atât de fric\ s\ retr\iasc\ aceleipostaze – de fi e care dat\ când redevenea Al [ap -tezeci [i [aselea, avea o sta re de sfâr[eal\, uneoripân\ la un r\u organic. Iar spaima de acele c\l\ -torii se amplifica mereu: dar da c\, într-una dintreele, va apuca s\ retr\iasc\ [i sfâr[itul unui str\ mo[?Dac\ va muri al\turi de a cela, va mai fi în stare s\revin\ la el însu[i? Oare oamenii despre care sespune c\ au fost g\si]i deceda]i în somn, nu au trecuttocmai printr-o astfel de experien]\?Însemn\ri ie[ene

Nedogmaticdespre dogmeIMedievalii obi[nuiau s\ spun\ c\ dac\pe Lot l-a pus la încercare str\lucirea os -pe ]iei, pe Iov r\bdarea, pe Avraam cre din -]a iar pe Simeon speran]a, apoi Solomona fost încercat de înv\]\tur\ (dogma). Cuvântulacesta din urm\, dogma/dogma -tos, este, fie c\ ne place sau nu, unul din -tre obstacolele obi[nuite care subzist\ în treBiseric\ [i lume. Istoria [i neîn]elegerile a -cestui cuvânt l-au f\cut s\ se preteze la a -[a ceva. Spun îns\ c\ func]ia dogmei estecu totul alta decât aceea care pare la pri -ma vedere, aceea care este, îndeob[te, în -cet\]enit\. S\ urm\resc, pe scurt, avatariiacestei no]iuni, care pe cei mai mul]i îi întunec\de tot în loc de ai lumina. Paul Ti -llich 1 , vorbind despre istoria acestei no -]iuni, afl\ acesteia mai multe etape .Prima etap\ are în vedere termenulgrec dogma, termen care provine din verbuldokeo („a gândi”, „a imagina”, „a a -vea cutare sau cutare opinie”). De pild\,pentru [colile filosofice grece[ti care pre -ced cre[tinismul, dogmata desemna doctrineleprin care se diferen]iau diversele[coli. Fiecare [coal\ avea doctrina ei fundamental\[i, dac\ dorea cineva s\ devin\adeptul uneia dintre ele, trebuia s\ subscriela principiile ei fundamentale (dogmata)prin care se deosebeau una de cea -lalt\. A[a se face c\ [colile filosofice seri -oase nu au ignorat niciodat\ dogmele.Doctrina cre[tin\ este [i ea o dogma[i prin aceasta se deosebe[te de [colile fi -losofice [i de alte religii. În timpul cre[ti nis -mului primar, dogma era expresia a ceeace cre[tinii acceptau s\ m\rturiseasc\; deaici faptul c\ dogma nu era în nici un felÎnsemn\ri ie[eneo tez\ teoretic\ e -nun]at\ de un individsau altul. Dog maeste expresia mani -fest\ a u nei reali t\]i:realitatea Bisericii.În fapt, dogmaeste un cod de re -cu noa[tere, unul deidentificare, mai ales în perioada persecu]iilor. Spre exemplu, sa lutul pascal, salutcare vrea s\ transmit\ urm\torul lucru:apostolii s-au întâlnit cu cel înviat, iar apa -ri]iile lui Cristos au, toa te, ceva în comun.Isus, dup\ înviere, s-a ar\tat discipolilor, a-poi ace[tia au început s\ anun]e învie rea,vestea cea bun\. Ceea ce vreau s\ spuneste c\ realitatea învierii (în prima formul\a salutului pascal: „Cris tos a înviat“) nupoate fi separat\ de m\r tu ria învierii „ade -v\rat, a înviat“). În al]i ter meni, degeabaar fi înviat Cristos dac\ nimeni nu ar fi a -flat lucrul acesta sau, dac\ l-ar fi [tiut, nul-ar fi m\rturisit. Un episod complementar,aici, îmi vine în sprijin. Este vorba despreînvierea lui Laz\r (Ioan 11, 1-46). Episodulca atare îl aflu doar în Ioan, [i poa te c\nu întâmpl\tor tocmai [i nu mai aco lo. A -poi Evangheliile nu ne mai spun nimic despreLaz\r. Texte apocrife îl pla sea z\ un -deva în insulele grece[ti, prin Ci pru [i, dup\înviere, Laz\r a murit de ina ni ]ie, nu mai pu -tea mânca, totul avea gust de p\mânt!Dincolo de toate acestea, nu Laz\r intereseaz\aici. Cristos este acela care inte -reseaz\. C\ci învierea s-a produs în istorie[i nu mai are nici o importan]\ c\ ea nupoate fi dovedit\ istoric. Numai credin]ao poate vedea. În tot cazul, cu experien]aînvierii absurditatea mor]ii cap\t\ un sens.Am amintit c\ El, Cristos, se las\ v\zut, însensul c\ nu, simplu, se arat\. În OmiliaXXXIX la Facere, Ioan Hrisostom scrie:„când auzi cuvântul «s-a ar\tat» s\ nu b\ -nuie[ti ceva omenesc, nici s\ socote[ti c\poate fi v\zut cu ochii trupului Dumnezeu,puterea aceea dumnezeiasc\ [i nestric\ -cioas\, ci în]elege]i totul în chip evlavios”.Ceea ce une[te apari]iile este faptul c\ i -ni]iativa apar]ine totdeauna lui Cristos. Elalege unde, când [i cum s\ se arate. Totulîns\ se desf\[oar\, pentru a putea fi recu -noscut, sub un cod, un semn de recu noa[ -tere pe baza c\ruia este identificat (o stri -g\ pe Maria Magdalena pe nume, frângepâinea, preg\te[te pe[tele). El a luat me -reu ini]iativa de a fi acolo [i de a se l\sare-cunoscut, m\car c\ vestea învierii esteprimit\ cu înc\p\]ânare (Marcu 16, 4), cudubii (Matei 28, 17), cu glume (Luca 24,11), cu resemnare (Luca 24, 21), cu fric\(Luca 24, 37), cu îndoial\ (Ioan 20, 24-Shunsho: Vânzatorul de Sake (1782)cave canem · cave canem · cav45

cave canem · cave canem · cav4629). Apoi aspectul misionar se va înso]imereu cu situa]ia dogmatic\, întrucât totceea ce se întâmpl\ la apari]iile lui Cristosse întâmpl\ exclusiv pentru a fi comunicat,transmis, misionariat. Învierea nu e o o -pera]ie teologic\ sau o dispozi]ie dogma -tic\ a unor entuzia[ti ai lui Cristos. Nu,nici vorb\! Cei care au fost martori ([im\rturisitori) ai Înviatului (c\ci martor alÎnvierii nu a fost nimeni), s-au v\zut surprin[ide apari]iile Domnului încât, pân\la urm\, credin]a în Înviere este rezultatulini]ial al unui [oc ([i psihologic). La fel,noaptea de Pa[ti se asocia, cel pu]in înVechiul Testament, credin]ei cele obscure.Restul ]ine de dou\ tipuri de limbaj, limbajulde glorificare (natura divin\) [i limbajulde înviere (natura uman\).O a doua remarc\ ar putea fi astfelenun]at\: toate dogmele au fost formulatela modul negativ, ca reac]ie la erorile deinterpretare ap\rute în interiorul Bisericii.Acest fapt este valabil, dup\ opinia (adic\dogma) lui Tillich, chiar [i pentru SimbolulApostolilor. Primul articol spune: Credoin Deum, Patrem omnipotentem, Crea -to rem caeli et terrae. Fraza aceasta nueste echivalent\ simplei afirm\ri a con]i -nutului ei; ea condamn\, în acela[i timpcu faptul de a fi afirmat\, dualismul. Dina cest motiv, cu cât dogmele sunt mai recente,cu atât caracterul lor negativ estemai accentuat.Joseph Ratzinger, actualul Pap\ Benedictal XVI-lea, în Introducere în cre[tinism:prelegeri despre crezul apostolic, spune:„Urm\rind în acest fel amprentele l\satede om [i de sl\biciunile sale asupra textuluiliber al Crezului, se poate na[te în min -tea cuiva o legitim\ îndoial\: se cuvine s\ax\m o introducere în con]inutul credin]eicre[tine [...]. Nu trebuie oare s\ ne te memc\ am p\[i astfel pe un teren alunecos? În -trebarea se pune în mod necesar. Dar ci -ne urm\re[te un r\spuns corect nu poa tes\ nu constate c\ acest Crez, în ciuda tuturorconfuziilor privitoare la istoria sa, o-glinde[te fidel, în problemele sale esen ]ia -le, credin]a Bisericii antice, care, la rânduls\u, în nucleul s\u central, este o oglind\fidel\ a mesajului Noului Testament. Divergen]eledintre R\s\rit [i Apus [...] nuvizeaz\ deosebiri fundamentale de credin -]\, ci doar chestiuni de nuan]\ teologic\“.{i înc\, în leg\tur\ cu sinoadele ecume ni -ce: „Este important faptul c\ la aceste con -Chobunsai Eishi: Curtezan\ [ezând (1795)cilii nu s-au definit adev\ruri doctrinale;disputele p\rin]ilor conciliari în jurul stabiliriiadev\ratei credin]eau avut în vederenumai perfec]ionarea m\rturisirii de cre -din]\ cre[tin\, s-au referit doar la modalitateacorect\ a acestei convertiri, a aceleiîntoarceri a existen]ei, pe care le presupu -ne existen]a cre[tin\“. În fine: „DefinindCrezul ca Simbol, descoperim totodat\ [iprofundul în]eles al adev\ratei sale naturi.De fapt, tocmai acesta este sensul primordialal formul\rilor dogma tice f\cute de c\ -tre Bi seric\: a face cu pu tin]\ m\rturisi reacomu n\ a lui Dumnezeu [...]. Dup\ cum pebun\ dreptate a observatRahner, dogma ([ires pectiv Simbolul) re -pre zint\ întotdeauna [io reglementare a limbajului,care, privit doardin punct de vedereconceptual, ar fi pututfi exprimat [i într-unalt mod, dar care, defapt, î[i are sensul s\utocmai în forma în ca -re este spus: ambele seunesc în comuniuneacuvântului prin ca re sem\rturise[te credin]a.Dogma (res pectiv Sim -bolul) nu e o înv\]\ tu -r\ izolat\ în sine [i pen -tru sine, ci constituieforma liturgiei noastre,forma convertirii noas -tre, care nu e nu mai oîntoarcere la Dumne -zeu, ci o împre un\-în -toarcere a noas tr\, atuturor, pentru sl\vi reaîn comun a lui Dumne -zeu. Numai în acestcontext substan]ial î[ig\se[te credin]a cre[ -tin\ ade v\ ratul s\u loc[...]. În Confessiones,Augustin poves te[tecum, în alegerea propriului drum, a fostdecisiv faptul c\ binecu noscutul filozof Ma -rius Victorinus se convertise la cre[tinism.Acesta refuzase vreme îndelungat\ s\ in -tre în sânul Bise ricii, întrucât consi dera c\filozofia sa con]ine deja întrea ga esen ]\Însemn\ri ie[ene

a cre[tinismului, cre[tinism cu a le c\ ruiprincipii era întru totul de a cord” 2 . Inte -resant c\ oamenii cul]i din vremea lui Augustinconsiderau doctrina Bisericii dreptun simplu platonism pentru popor, iarplatonicienii de felul acesta nu vedeau niciun rost în a trece ca atare la o religie pecare credeau c\ deja o practic\. Iar MariusVictorinus era un platonician. Cum gândea:„numai cei care, spre deosebire defilozofi, nu sunt capabili prin ei în[i[i s\cuprind\ ideea în puritatea sa originar\trebuie s\ intre în contact cu ea prin intermediulorganiza]iei biserice[ti. Faptulc\ Marius Victorinus a in trat totu[i în Bi -seric\, devenind, din platonician, cre[tin,dovede[te c\ în cele din urm\ î[i d\duseseama de eroarea fundamental\ pe careo con]ine o asemenea o pinie. Marele platonicianîn]elesese c\ Bi se rica reprezint\mult mai mult [i cu to tul altceva decât oinstitu]ionalizare exte rioa r\, o organi za -]ie de idei. În]elesese c\ (el), cre[tinismul,nu este un sistem de cu no[ tin ]e, ci o cale[...]. În timp ce plato nismul ne d\ o ideedespre adev\r, cre din]a cre[ tin\ ne puneîn fa]\ adev\rul ca pe o cale [i nu mai înm\sura în care reprezint\ ea un adev\ral omului.” 3 A dev\rul este ade v\r nu cânde numai idee, ci doar în momentul în careeste un drum care m\ solicit\, pe care-l a -sum [i pe care p\[esc. As ta în seamn\ ca -le! Prin urmare, cu esen]a cre din]ei se în -so]e[te m\rturi si rea, iar dog ma nu e o idee,e via]\, nu e spirit sau duh pentru sine, ciîntrupare. Dogma (credin ]a) „nu înseamn\mistic\ a autoiden tific\ rii cu Dumnezeu, ciînseam n\ supunere [i slujire, înseamn\dep\[ire de sine însu[i, eliberare de sineprin sluji rea celuilalt, prin slujirea a a ceeace nu a fost f\cut [i conceput de mine; în -seamn\ s\ devii liber slujind totul” 4 . IarDumne zeu, în Simbol, este „Tat\“, „atot -st\pânitor“ (c\ci asta înseamn\ pantocrator,nu „atotputernic“) [i „creator“. Toate a -cestea le afl\m în Con fesiuni, VIII, 2, 3-5,acolo unde Augustin vorbe[te despre Victorinorhetore conversio: perrexi ergo adSimplicianum patrem accipienda gratiatua tunc episcopi Ambrosii, et quem ve -re ut patrem diligebat.1Paul Tillich, Histoire de la Pensée Chréti -enne, Payot, Paris, 1970, pp. 11-13.2Joseph Ratzinger, Introducere în cre[ ti -nism: prelegeri despre crezul apostolic, EdituraSapientia, Ia[i, 2004, pp. 61, 63, 69-70.3Ibidem, p. 70.4Ibidem.Anton AD|MU}Taguchi Baisako: ~n viscol – R\zboiul chino-japonez (1895)Însemn\ri ie[enecave canem · cave canem · cav47

estante , · restante , · restante , ·48Un controlor de lumin\ elec -tri c\, treab\ u[oar\ de f\cut.Ci te[ti contorul, la[i chitan -]a... Vedea fel de fel de case. Fel de felde oameni. B\rba]i `n izmene, ne b\r -bieri]i, femei `n capod, cu miros e bu -c\t\rie, despletite...O dat\ i-a deschis o v\duv\ tineric\bine `mbr\cat\, care l-a poftit la o dulcea]\ [i st\tea cu fa]a la contor lâng\el, `n timp ce el nota cifrele, iar ea, ui -tân du-se la contor, `l `ntrebase de ce se`nvârte[te aia a[a?, [i `ntrebându-l l\ sa -se capul spre um\rul lui, care era la felde `nalt, el nu `n]elesese [i `ntorsese spreea capul, ea `l atinsese, f\r\ s\ vrea: dece se `nvârte aia a[a? – repetase –, aaa!f\cuse el pricepând, ce vre]i, doamn\,`n lumea asta toate se-nvârt! vorbiseserios, – va s\ zic\ se `nvârt, constataseea, [\galnic\, [i `l servise cu ni[te gogo[iproasp\t f\cute – [i a[a `ncepuse prietenialor pornit\ de la o `ntrebare pus\, ise p\ruse lui, cu tâlc...Un [oarece nu ezit\ niciodat\; un om,da, deajuns ca s\ piard\ bucata de ca[ -caval sau s\-i vin\ `n schimb o idee n\s -tru[nic\...~nainte de a cobor`, am mai aruncat`nd\r\t o privire. Ca s\ v\d ce vedeampentru ultima oar\.Un [oarece, niciodat\...Am v\zut mun]ii b\tu]i de soareledimine]ii, cu spin\rile lor crenelate demilioane [i milioane de ani.{i mai mult cu mirare decât cu tris -te]e, care este mai degrab\ a dup\-a -miezelor, mi-am adus aminte de Mi[u,sub]ire, palid, sl\bit, culcat pe catafalc,vecheat de Valeria lui, fosta lui iubit\,o femeie de[teapt\, aproape cinic\, ci -nismul frumo[ilor, spunând `n glum\,cu cinismul ei tolerant, „m\i, Mi[ule, tuai devenit b\iat, `ntinere[ti mereu lacincizeci de ani, po]i s\ iei via]a de lacap\t, din nou, nu?“A[a `i vorbise Valeria lui Mi[u, pecând `[i mu[ca buzele ei frumos desenate,vorbind din Dacia ei de culoareaberii blonde, cu portiera larg deschis\,privindu-se `n oglinda retrovizoare `ntimp ce `[i aranja p\rul, ca toate feme -ile, [i când umbl\ pe strad\ uitându-sedin mers `n vitrine, s\ vad\ cum `i st\rochia ori cine mai [tie de ce... Dar trecrepede pe strad\ [i se uit\ `n vitrin\ ne -atente, la nimic, numai s\ se uite...Cu mirare, deci, – nu cu triste]e –Mi[u trecuse dincolo, abia se obi[nuiseacolo unde era, [i acest era era [i el ooglindire... Pe catafalc, el zâmbea pu -]in `ncruntat, cum face fizionomia pieliiumane intacte `nc\, vie `nc\ – ai zice,cu ale ei... {i cei ce mor de inim\, se[tie, `n tineresc deodat\, ori[icum...Mi[u avea un frate, pe care `l che -ma Georgel; [i Georgel se `necase `nS\ rata la 11 ani, era [colar, [i când `l`n gropaser\, veniser\ to]i colegii lui de[coal\ primar\; iar Mi[u era mic, aveanumai trei ani, [i colegii lui Mi[u veni]ila veghere se hârjoneau [i `l `ntrebaupe Mi[u care se uita [i el la mort – `n -trebau `n glum\, râzând de fa]\ cu mor -tul, „M\i, Mi[ule, ce face Georgel?“ –„Georgel doarme“ r\spundea Mi[u.~n epoca noastr\, din ce `n ce maipu]in prielnic\ schemelor metafizice,ideilor necontrolate de experien]\, uto -pi[tii se retrag din lumea himerelor `nbirouri [i se a[eaz\, mode[ti, `n acestebirouri, unde lucreaz\ ruda lor umil\ –Rutina.Este reversul utopiei. Revers ce nua str\lucit niciodat\, mul]umindu-se cuaceea[i sumbr\, moroc\noas\, acr\ `n -deletnicire. Cusurul cel mai grav, r\s -punsul ste reotip la solicit\rile diverseale existen ]ei.Cel mai mult – din cauza rutinei –sufer\ cuvintele. Sistemul lor conven -]io nal de sem na lizare a realului cadecel mai u[or `n atrac]ia r\spunsurilor a -utomate, a pre judec\]ilor, a gândirii ga -ta f\cute sau `mprumutate.~n economie, `n [tiin]\, r\spunsulneadecvat se sanc]ioneaz\ pe loc, prinfaliment, prin dezastru.~n art\, `n literatur\, pedeapsa e a -pa rent mai u[oar\. Ea se desf\[oar\ `ntimp, cu urm\ri mult mai grave, produ -când o `nstr\inare de propria noastr\esen]\, de modul cum privim lumea...La urma urmelor, un poet care, `n -tr-un anumit moment istoric al ]\rii sa -Însemn\ri ie[ene

le, nu poate folosi cuvintele mesajuluicu care a fost investit de comunitateace i-a dat graiul specific, nu devine oratare general\, ratarea `n cultur\ a u -nui `ntreg popor?...Cuvintele scrise au darul – minunat[i nepl\cut `n acela[i timp – c\ r\mân,dureaz\...Din tot ce poate sluji la ridica -rea u nei construc]ii, ele par materialulcel mai ieftin, mai durabil [i, totodat\,efemer. Câte imperii nepieritoare delitere – faraonii, Tolstoi, Bal zac, Dosto -iev ski ... cu m\[tile lor de aur masiv turnate`n ne gativul de plumb, al plumbu -lui, ca `ntr-o piramid\ de mii [i mii detone de plumb?... {i câte ci mi tire goalede sens? Sub privirea cititorului, semne -le aliniate nu mai spun nimic, nu maitrezesc nici un sentiment, de cât [i ceamai primiti v\ scriere, c\reia i s-a pier -dut cheia...Dou\ formule au st\pânit gân di -rea medieval\: UNIVERSA LIA ANTE REM– cele universale `naintea lucrului(fizic) – [i formula ce poate fi cu prin -s\ `n dictonul latin: NIHIL EST IN INTEL-LEACTU QUOD NON FU E RIT PRIUS IN SEN-SU – Nimic nu e xist\ `n inte lect, cares\ nu fi fost mai ` nainte `n sim]uri –,empirismul englez cu un John Locke[i Fr. Bacon, printre al ]ii, contemporanicu metafizicienii vest-euro penicu UNIVERSALIA ANTE REM...Empiricii englezi mai mo derni,care [i-au g\sit un aliat mai târziu `nfizica nu foarte `ndep\rta t\ de cea azilelor noastre, erau adversa rii meta -fizicienilor care puneau „u niversalul“deasupra experimentului fi zic, din ca -re va ie[i [tiin]a modern\.Pe când `n cealalt\ z\cea, „in nu -ce“, detestabila UTOPIE, matca atâtorelucu bra]ii..., RES, cu experien]\ cu tot,Însemn\ri ie[enese do vedi a fi fost mai presus [i, de[ivulgar, mult mai apropiat de adev\r...Dac\ `n ]ara noastr\ ceva continu\sau persevereaz\, indiferent de vicisitudini,acesta este comicul, este umorul,este subiectul etern al lui Caragiale.Dar, cum s\ zic, pe Caragiale `l `n -tre cu `ns\[i via]a, via]a noastr\ de azipo litic\, prin apari]ia acestui succesor`mbog\]it, cu umor `n loc de craniu, alpersonajului Coriolan Dr\g\nescu, r\ -mas clasic `n literatura român\ datorit\Maestrului ce vedea [i auzea enorm.~ntâi, c\ nu se compar\. Despre e -minentul student `n drept de pe timpuri,Caragiale scrie a[a: Acum câ]iva ani, u -nul dintre cei mai de seam\ studen]i aiUniversit\]ii era [i tân\rul Co riolanHasui Kawase: Fuji v\zut de la Nagahama (1950)Dr\g\nescu. Avea inte ligen]\ vie, ca -racter de bronz, temperament de e rou;pe lân g\ acestea, natura `l `nzestra secu un talent de orator de o pu tere ire -zistibil\... etc.Ca student, el lupt\ `mpo tri va po li -]iei [i tuturor f\r\delegi lor, pân\ ce `[itermin\ faculta tea cu str\lucita tez\ delicen]\: Ordinea public\ `n statul mo -dern. ~n cele din urm\, ajunge un vaj -nic inspector de poli]ie, c\ ru ia i se spu -ne un zbir [i-un c\l\u, [i-o canalie ordinar\[i-un mi[el f\ r\ ru[ine.Prigoni tul deveni un teribil pri go ni -tor. O, Tem pora...Ei nu, dar noi, cei de azi, pro gre sa -r\m... Dup\ cum singur a de clarat serios[i naiv `nsu[i no ul can didat `n fa]amoderatorului mirat c\ [i-a schimbatfigura de Crist, `n locuind-o cu ni[tefavori]i stra[ nici, dup\ decada de chinrespectiv\, dânsul, `ntre timp, din mar -tir devenind un `n floritor om de afaceri.Dr\g\nescul lui Caragiale se trans -formase doar `ntr-un biet, de[i detes -tabil, inspector de poli]ie.Pe când acest domn important dinfa]a noastr\, cu barb\ [i mus t\]i abun -dente, din care se casc\, spre noi, doiochi boln\vicio[i de atâta absurd, esteomul de afaceri mult visat al societ\]iinoastre `n plin\ tranzi]ie [i ca re, [i dinmarti riu, scoate parale, nu glu m\......Eminescu, citez din memorie,scria c\ vai de ]ara `n care nici m\carr\ii nu sunt `n stare s\ duc\ r\ul pân\la cap\t. Ceea ce a fost posibil `n ]\rica Rusia [i Germania... ~n Româniao cotim imediat. Ca junele Dr\g\nes -cu. Râdem, crezând c\ mai mult liche -lism `n România nu exist\ decât `n li -teratur\. Ne `n[elar\m cu to]ii.Constantin }OIUrestante , · restante , · restante , ·49

50În lunga ei via]\, bunica o `n tâl -ni se de câteva ori. E frumoa s\,o mu ie re pe cinste, cu toate c\u neori, nu [tiu cum, pare, dac\ nuchiar o fi, un b\rbat deloc ar\tos, u râtde-a bi nelea, becisnic. Purta ne num\ -rate nu me, toate `ns\ femeie[ti. Doardespre pri ma ei vizit\ câte ce va... Aiacu coa sa. Nici urm\ de uneal ta cu carese taie iarba. E ra `nalt\, sub]ire, elegan -t\, o bla n\ scum p\ dreapt\ [i `ngust\de la ceaf\ [i pân\ `n c\lcâie, din mâ -neca larg\ ie [ea o mâ n\ usc\]iv\, la r\ -d\cina ine la rului ardea un giuvaer sân -geriu. Când ap\ruse, de unde, lân g\pa tul meu? Era `n amurg, iarn\, frig,r\zboi, bunic\-tu murise la M\r\ [e[ti.Eram tân\r\ [i nur lie, dar atunci m\topeam `ncet de tifos, `n lazaret, la Cocora.Eram gata, a[teptau s\-mi dausufletul, s\ dea patul unui soldat cu ma -]ele scoase, z\cea al\turi de mine, peo saltea de paie care putrezeau sub elpe cimentul murdar. Poc – poc `ntrepa turi, la capul meu, mi-am ridicat cugreu pleoapele, ia uite ce mândre]e debo ie roaic\ `n cizme `mp\r\te[ti pe to -curi de argint, poc – poc, `i vedeam fa -]a printr-o negur\ verzuie, era leit ca -pul c\pitanului Pantazi, aspru, pietros,mu rise `n zori. Ceva nu se potrivea, altcap la alt trup, iar glasul era dulce, deGeorge B\l\i]\Un subiect incomod?]iitoare alintat\ [i ]inut\ numai `n puf[i m\t\suri, ie[ea `ns\ dintr-o gur\ a ni -m\nui, ceva ca o t\ietur\ adânc\ [iscurt\ cu toporul `ntr-un fruct mare, g\lbui,cu coaja groas\. Nu mai era nicichipe[ul c\pitan Pantazi, nici Voichi]acea rea, m\tu[a mea vitreg\, st\pânade la Ru[cani, a[a cum `mi ap\ruse pen -tru o clip\ `n dosul ple oa -pe lor care ap\sau grele pes -te lumina ochilor, [i f\r\team\ gândul ca un norr\z le] c\ a[a vor r\mâne `nveci. Pantofiori `m p\r\ te[ti,tocuri de argint? Nu cumvade sub tivul gros de blan\ie[ea vârful unei copite despicate?Nu mai a veam pu -tere [i nici chef s\ mai r\ -mân vie, voiam s\ plec chiaratunci, eram gr\ bit\ [i ve -sel curioas\ de nu [tiu ce,gata, nu mai stau... Stai lalocul t\u, mi-a [op tit, p\reamai degrab\ mu zic\ decâtvorbire, nu `ntreba, taci, nu]i-a venit `nc\ rândul, maiai multe, multe de p\timit.Cum s-a [i `ntâmplat...De fapt, eu caut un r\spuns.Am fost `ntrebat: Ce pre -fera]i, Frica de moarte sauFrica de a muri? O `ntreba -re cu dou\ capete. Mi-ar fide mare folos acum magicianulcare s\ prefac\ bala urul bicefal`ntr-un [erpi[or de companíe. ~ntrebaregen horror. Nu-mi place. Dar `mi `n car -c\ bateriile. {i, ca `n re plica faimoas\a lui Corleone – Bran do, nu o pot refu -za! M\ `ncurajeaz\ [i acest „prefera]i“,`n context, dup\ gustul meu, nepo tri -vit, de-a dreptul frivol (prefera]i un vinIIkeda Eisen: Iarn\ (1830)Însemn\ri ie[ene

alb sau etc. etc.). Pic\ `ns\ bine, voluntarsau involuntar, sca de tensiunea defond, face subiectul mai accesibil, f\r\s\-l abureasc\ `n derizoriu. (RememberEinstein. Nimeni ca elnu a vorbit despre lucrurile gra -ve, inac cesibile, pe un ton mo -derat, u[uratec, cum deseori i-aurepro[at belferii. ~ntre bat la oconferin]\ ce este relativita tea,fiindc\ noi nu `n]elegem, Einsteina spus: dac\ stai cu curulpe o plit\ `ncins\ un minut, ]ise pare c\ a trecut o or\ `n trea -g\. Dac\ ]ii `n bra]e o or\ `n -treag\ o fa t\ frumoas\, ]i se parec\ a durat nu mai un minut.Asta e relativitatea!) A[a c\ prefers\ dezvolt cât de cât r\s -punsul...Frica de moarte este na tu -ral\. Fri ca de a muri este patologic\.Altfel spus, un sindromneurastenic. Tem\ pentru e seu.Mai pu]in pen tru roman. Untip care impune universuri personale([i nu cutare narcisiac`mpu ]it, care `[i suge [i `n somnburicul [i scrie din asta car tedup\ carte, nu \sta trebu ie ui -tat), un autor de fic]iuni con -ving\toare (din punc tul meu devedere, sin gurul `n tre oameniide litere `n sta re s\ motivezepâ n\ la cap\t arta prozei) evit\limbari]a fi lozofard\ cum ar fi,de pild\, „nu de moarte m\ cu tremur,ci de ve[ nicia ei“ [.c.l. Un scriitor inteligent[tie s\ tac\ la timp. Taina r\ -mâne de nep\truns. Descrii doar sta -rea de fapt, `m prejur\rile, caractere, fi -zio nomii, spectacolul v\zut de la gale -rie. Nimic mai mult. Dac\ po]i ob]inerelativ u [or, crede fostul a jutor de chi -Însemn\ri ie[enerurg, un interviu cu des tinul (nu maivorbesc cu diavolul, mare amator de[u et\ [i de felurite [mecherii omene[ti,Benji Asada: Lun\ `nce]o[at\ la Templul Kiyomizu (1950)Tv-maniac, da c\ nu apare zilnic pe sti -cl\, d\ `n boala cea rea, e pr\ p\ de nie),cu mi reasa asta afurisit\ nu se poa tenegocia ni mic. Unii dintre cei care auv\zut-o [i au r\mas pân\ la so ro cul fi -ec\ruia, spun c\ `[i amintesc doar oumbr\ prelung\ `n]olit\ `n tr-o prea ele -gant\ ro chie de mi rea s\, nea gr\, str\ -puns\ de un milion de diaman te maimici decât firul de nisip.Descrierea, a[adar, po ves te[ti re -ce, deta[at finalul. Cu toate a -m\nuntele pe care e[ti `n stares\ le furi. Cu toate cap canelepe care le po]i evita. E[ti scri -bul [i `]i vezi de hiero glifele ta -le. De re citit `n R\zboi [i pacemoartea prin]u lui Andrei. Teribila`nc\rc\tur\ e pic\ a textuluinu e altceva decât po veste.Tol stoi po veste[te alb cum vi -ne moar tea, ia ce are de luat [iplea c\. Moar tea in tr\ pe u[\,ceva obi[ nuit, pe acolo se in -tr\ [i se iese din odaie. O mulse prop te[te din toa te puterile`n u[\, nu vrea s\ des chi d\,dar u[a se des chi de cu u[urin -]\ [i parc\ sfi elnic ca o fiin]\vie, s-ar pu tea zice ca atuncicând intr\ valetul [i aduce peo tav\ de argint un plic o pa lin.Nu e nimeni `n pragul u[ii des -chi se. Dar omul [tie c\ a pierdutb\t\ lia. ~n sfâr [it, iat\ [ifri ca de moarte. {i din aceea[is\ mân]\ fri ca de a muri?Nu am `ntâlnit tema as ta `ncele dou\ mii de pa gini din R\z -boi [i pace. O carte desprevia]\ [i moar te. Un autor carea [tiut tot [i ceva pe dea su pra.Ce aleg eu? Nu [tiu. Am a -bandonat cursa! Dac\ a[ dispunede patentul „Tur binca“, ar fi a -muzant. Dar nu-l am. Creang\ mi-a lu -at-o `na inte, mai vorbim...~n fond, frica de moarte este imagi -nea r\sturnat\ a poftei de via]\. Te-aiputea gândi la casa de pe malul lacului`ntoars\ pe dos `n apa clar\. Sau la ocarte de joc.51

urechea de cârpa · urechea de-52Foi[orulde ascultat ploaiaTitlul c\r]ii d-lui Contantin Roma -nescu, dup\ cum m\rturise[teîn su[i autorul, î[i trage seva din -tr-o sintagm\ a lui poetului Adi Cusin, celcare cu pu]in timp înainte de a fi plecatdintre noi a f\cut un scurt popas în }araSoarelui R\sare, pentru a pres\ra un firsub]ire din cenu[a proprilor gânduri pestepaginile c\r]ii lui Lao zi, murmurând îngând câteva versuri închinate Marelui Tao:„Tao este ve[nicia, iar p\mântul este devenireapermanent…/ Urmând exemplullui Tao, în]eleptul se retrage/{i din aceast\cauz\ învinge./Nu-[i ap\r\ via]a; de ace -ea nu-[i pierde via]a./ Pentru c\ în]eleptulac]ioneaz\ dezinteresat, /Totul se împli -ne[ te.«{tii, a zis el întâlnindu-l pe strad\ peprofesor, acolo exist\ un foi[or acoperitde liane, în\l]at anume pentru a ascultaploaia ce cade în ropote u[oare aco pe -ri[…» «Unde?» a întrebat profesorul. «ÎnCartea despre Tao Te Ching”, a r\spunsdistrat poetul [i a ad\ugat: «Abandoneaz\c\utarea [i vei fi eliberat de toate gri jile./C\ci prin ce difer\ desigur de poa te? /Sau prin ce e diferit binele de r\u?/ Toa -te astea sunt iluzorii [i ne împiedic\ s\ a -vem spiritul liber.» «Cum a[ putea s\ a -bandonez c\utarea, odat\ ce ea îmi relev\modul în care se mi[c\ particulele infimeale con[tiin]ei umane?» «Alege contempla -]ia.» «Contempla]ia nu-i oare c\utare?» areplicat profesorul, mângându-[i b\rbiaproasp\t ras\. «Pentru a g\si r\spunsul» –spuse poetul – «trebuie mai întâi s\ contempliîntrebarea…» {i dup\ o clip\ de t\ -cere, Adi Cusin murmur\ ca pentru sine:„Întreb\rile noastre sunt asemenea unuistol de p\s\ri ce vin din necunoscut, iarr\spunsurile un alt stol ce se îndreapt\ totacolo. Contempl\-le mi[carea [i vei în]e -lege mai bine rostul omului în lume…» {i:«C\ci toate trec, [i toate/ se duc spre ni -c\ieri!/To]i oamenii ace[tia/ erau copiimai ieri!»Foi[orul de ascultat ploaiane duce cu gândul la filozofia Zen[i la [opotul apelor [i cânteculflu viului lui Li Tai Pe, din care îmipermit s\ citez câteva versuri: „Tesf\tuiesc: ascult\ În]elepciuneamea!/Te-a[teapt\ cea[ca plin\!/Ridic-o, deci, [i bea!//…Te uit\ce bo ga t\/ E Firea, uneori ... //{i arborii deschis-au/ Ca ni[teochi de flori, / {i susur\ din ramuri,/{idin frunzi[uri moi;/ Cuochi de flori se uit\/ La ierburi [ila noi…“…F\r\ s\-mi dau seama (amrealizat ceva mai târziu), am cititcartea profesorului Romanescuîn timp ce st\team întins (destulde relaxat, de altfel) în Rezerva 3a Spitalului Clinic Universitar CFR,de pe strada Ibr\ileanu, fiind inter -nat la Clinica prof. Traian Ghindaru,care îmi prescri se se o seriede perfuzii, menite s\ `mi remediezeTrompa lui Eus ta che, afectat\în ur ma unor bru iaje sonore(Compresorul)… Ci team, în pa -ra lel, potopit de-o dul ce to ro pea -l\, Foi[orul… [i cartea lui ErnstMecckelburg, Agen]ii PSI – ma -ni pula rea con[tiin]ei noas tre. Pe alt\ m\ -su]\, aflat\ în dreapta mea, pusesem „tra -tatul” C\tre sine însu[i a lui Marc Aure -liu. Ci team di ferite pasaje, tre când de la ocarte la alta, atent la fondul sonor ce-mizgâria timpa ne le: „Dup\ cum arat\ siste -mele combinate computer/EFG, micro -undele [i alte domenii de frecven]\ arpu tea servi nu nu mai la transmiterea cva -si-acustic\ a informa]iei, ci [i la consolidarea[i stabili zarea elementelor de con -[tiin]\ (impulsuri menatele) emise tele pa -tic, precum [i la pri mirea de informa]ii pecale de telepercep]ie (remote viewing)…La Universita tea din Missouri, neurofiziologuldr. Do nald Zork [i logopatologul dr.Thomas Jensen au f\cut experien]e cuOgata Gekko (1859-1920):Ghei[\Însemn\ri ie[ene

a[a-numitul neurofon, un aparat cu ajutorulc\ruia infor ma ]iile pot fi încorportatedirect în creier [i în sistemul nervos, f\r\concursul orga ne lor de sim] obi[nuite.”}inînd cont c\ de câteva s\pt\ -mâni îmi persist\ în auz un fondsonor (sub forma unui fâ[âitconti nuu), citind paragrul de maisus, mi-am pus întrebarea: „Nucum va cineva încear c\ s\-mitransmit\ anumite informa]ii pecalea undelor? E vorba de mani -pulare sau de un mesaj «pro-phe tic»”?! Pentru a m\ li ni[ti,am r\sfoit car tea lui Marc Aure -lius, oprindu-m\ asupra urm\to -rului paragraf: „Cutare se temede schimbare. Dar poate s\ existeceva f\r\ schimbare? Ce-iplace mai mult, sau ce-i convi -ne naturii? Oare po]i s\ faci ba -ie f\r\ ca lemnul s\ se alte reze,ori s\ te bucuri de hran\ f\r\ caalimentele s\ se prefac\? Saueste oare cu putin]\ ca vreunlucru fo lositor s\ ajung\ des\ -vâr[it f\r\ evolu]ie? A[adar, nuîn]elegi c\ [i alterarea are a ce -la[i rost, [i c\ ea este, de asemenea,necesar\ naturii?” Prin ur -mare, auzul meu se deteriora a -vând un scop bine precizat?Oare eram menit s\ a jung s\percep în esen]a ei „comunica-rea mut\“ practicat\ de agen]iiPSI? …Între timp, ochii mi seo prir\ asupra unui alt pasaj:„Toate lucru rile pe care le vezi,na tura atocârmuitoare le vatransforma degrab\ [i din mate -rialul aceasta va crea alte lucruri,[i din material acestoraaltele noi, ca lumea s\ reîntine -reasc\ mereu…” Tot Marc Aurelius îmimai d\dea [i un sfat, pen tru ie[irea dinimpas: „Retrage-te în ti ne însu]i. Ra]iuneaconduc\toare din\un tru este de a[a na tu -r\, c\ î[i g\se[te în fapte drepte senin\ ta -Însemn\ri ie[enetea [i mul]umirea de sine.” M-am retras înmine însumi. Ase menea melcului, m-amascuns în propria-mi cochilie. Dar nu amrezolvat nici o problem\. Fo[netul pe ca -Utagawa Kunisada (1786-1864): Sumo Sotogahama Namigorore-l auzeam continua s\ se aud\ în abis.{i rop\itul ploii, [i ]ârâitul greierilor... Amdeschis la întâmplare cartea profesoruluiConstantin Romanescu [i am citit urm\ -to rul pasaj: „E xist\ o solidaritate a vie]iica re m\ face s\ m\ cutremur la suferin]aunei alte vie]i. A asista la agonie, chiar acelui mai umil ani mal, înseamn\ a participa,a fi p\rta[. Cu atât mai r\u pentru ci -ne r\mâne insensibil, lipsit desolidaritatea propriei vie]i cu oalta. Cu via]a în sine. Ce pustie -tate sufleteasc\, ce urât\ form\de existen]\, ce mizerabil\ for -m\ de schi zofrenie...” De multeori agonia altora mai degrab\ne bu cur\, decât ne întristeaz\.Participând la spectacol, nu realiz\mc\, de fapt, partici p\mla o repeti]ie a propriului nostrusfâr [it. Nici sfâr[itul nostru nuva fi altfel. Exist\ îns\ mai mul -te feluri de a muri. Exis t\ moar -te fizic\ [i moarte spi - ri tual\. Decurând, am asistat la un spec -tacol al unui lin[aj mediatic alautorului Foi[orului de ascultatploaia. Cei mai mul]i s-aubucurat. Nu s-au întristat preamult nici cei pe care domnia sai-a a d\ pos tit în momente de restri[teîn pavili o nul s\u. Mul]idintre ace[tia au arun cat paiede foc ca s\ a]â]e rugul. Foartepu]ini au îndr\znit s\-i ia a p\ ra -rea... Pentru mi ne, pro fesorulRoma nescu, în ciuda celor ap\ -ru te în pres\, a r\mas acela[iom sf\ tos, naiv, lucid [i tandru,care [tie c\ orice istorie se compunedin tr-un sâmbure de ade -v\r înf\[urat în tr-o „enorm\cantitate de hârtie”... Dup\cum la fel de bine [tie c\: „Taoeste ve[ nicia iar p\mântul estedevenirea permanent\…/ Urmânde xemplul lui Tao, în ]e-leptul se retrage/[i din aceast\cauz\ în vinge./Nu-[i ap\r\ via]a; de a -ceea nu-[i pierde via]a” [i nici meni rea dea fi om…Nichita DANILOVurechea de cârpa · urechea de-53

mişcarea ideilor · mişcarea id54Excese [i stigmatepatru secole în urm\, când Fran -cis Bacon vorbea despre existen]a1.Cuunor fenomene monstruoase, el nuavea în vedere zona istoric\ a vie]ii omului,ci doar câteva f\pturi naturale. Constatasec\ exist\ fiin]e cu anomalii ciudatedin na[tere, adev\ra]i mon[tri. Oameniitimpului s\u aveau în aten]ie diferite malforma]iila plante [i animale. Interesul maivechi pentru mon[tri tinde acum s\ ca pe -te o form\ [tiin]ific\. De fapt, se na[te onou\ [tiin]\, teratologia, ce recupereaz\orice f\ptur\ abnorm\, orice avorton allumii vii. Este în aten]ie mai ales teratoge -neza, modul de apari]ie [i formare a unormon[tri. Savan]ii acelui timp nu s-au gânditîns\ c\ istoria ar putea s\ rivalizeze ori -când cu natura în aceast\ privin]\, mai multchiar, s\ o dep\[easc\ f\r\ nici o m\sur\.Unii vor întrevedea totu[i acest lucru, precumThomas Hobbes, în Leviathan, sauBlaise Pascal, în Cuget\rile sale. Îns\ abiaîn vremea lui Nietzsche obiectul predilectal teratologiei va deveni istoria îns\[i, via -]a moral\ [i politic\ îndeosebi. Se consta -t\ c\ tocmai aici se nasc adev\ra]ii mon -[tri, st\rile abnorme în existen]a noastr\[i în lumea istoric\.Or, ce-am putea observa cu destul\ u -[urin]\ acum? Secolul XX, spre care neputem întoarce privirea cu pu]in\ deta [a-re, este unul plin de fenomene abnorme.Dac\ ar fi s\-l numesc printr-un singur termen,atunci m-a[ opri f\r\ nici o ezitarela cel de exces. Fire[te c\ [i alte intervaluride timp au fost marcate de întâmpl\ri [isi tua]ii cumplite, chiar terifiante. Doar c\secolul din urm\ exceleaz\ în a[a ceva.Face vizibil\ o lips\ de m\sur\ neobi[ nu i -t\, un surplus cu totul nefiresc. Excesul nu -me[te în fond dep\[irea complet\ a unorlimite, desp\r]irea violent\ de acele gra ni -]e ale vie]ii ce sunt socotite normale. Elanun]\ un imens risc, o aventur\ extrem\a omului. Duce la dislocarea arbitrar\ [iterifiant\ a unor limite, când totul poatefi împins în confuzie sau redus la nimic.Scriitorii vechi foloseau acest cuvânt, excessus,mai ales cu în]elesul de îndep\r ta -re definitiv\ a cuiva de acel ]inut în cares-a n\scut. Faptul îndep\rt\rii era descrisuneori asemeni celui al r\t\cirii completesau al mor]ii. Privea în definitiv faptul pier -derii de sine: expresia excedere sensibusse refer\ la pierderea ca atare a min]ii saua sim]urilor fire[ti.Nu am în vedere acum alte situa]ii, cumsunt, de pild\, cele la care face referin]\Umberto Eco în Vertigo. Lista infinit\, §§15 [i 16 1 . Sau cele de natur\ religioas\,ce oblig\ sigur la transgresarea oric\rui în -]eles comun al termenului. [tim, de exemplu,c\ scriitorii cre[tini au sesizat în le -g\ tur\ cu ideea de plenitudine o form\ cutotul aparte de exces. La fel, se refer\ laun exces neobi[nuit cei care au cunoscutîntr-un fel sau altul starea de extaz. Îns\nu voi aduce în discu]ie în acest loc astfelde situa]ii.ne amintim înainte de toate deunele excese ideologice ale secoluluiXX, mai ales în zona vie]ii poli - 2.S\tice [i sociale. De exemplu, ceea ce s-anumit alt\dat\ „lag\r al p\cii”, sau, în termenimai preci[i, „dictatur\ a proletaria -tului”. Cum [tim, este în joc o form\ ab -solut primitiv\ [i violent\ de exercitare aputerii. O anun]\ deja secolele preceden -te, prin acele scrieri ce au propus utopiaTeruo Isomi: Singur\tate (1980)Însemn\ri ie[ene

schimb\rii radicale în istorie, o codificarecvasimecanic\ [i total\ a vie]ii omene[ti.Va fi complet secularizat\ ideea de „transformarea omului”, cu provenien]a în ve -chile viziuni milenariste. La fel [i ideeaeschaton-ului, a sfâr[itului necesar pe ca -re ar trebui s\-l suporte aceast\ istorie.Trecerea prin moarte [i prin teroare, odat\ cu desfigurarea vie]ii morale de pân\atunci, a fost calea pe care aceast\ ideologieavea s\ o aleag\. Ea a justificat, în ulti -m\ instan]\, lag\rul [i deten]ia, cenzurageneralizat\ [i repudierea propriei istorii,noile experimente în educarea omului [idedublarea de sine pân\ la schizoidie. Ce -ea ce a urmat, cel pu]in aici în estul Euro -pei, [tim acum cu to]ii. Documentarul semnatde Paul Goma, Fenomenul Pite[ti, st\m\rturie în acest sens. }elurile mari clamatepublic au r\mas simple fantasme,îns\ violen]a a fost dus\ la cap\t, atingândpropor]ii greu de imaginat. Efectele acestuiexperiment, o malforma]ie extins\ aistoriei, sigur ne vor urm\ri mult\ vremede aici înainte.Ar fi normal s\ vedem acum, dac\ maiavem r\gazul necesar, în ce m\sur\ for -mele actuale de schimbare, cel pu]in în a -ceast\ zon\ geopolitic\ aflat\ departe decentrul puterii, nu ascund reziduuri siguredin vechile ideologii. Sau în ce m\sur\ a -cestea nu revin în forme mascate, prin deciziice scap\ gândirii rezonabile. Unii in -terpre]i, cum este Luc Ferry, au curajul s\vorbeasc\, în acest sens, despre o nou\form\ pe care o cunoa[te vechea dicta tu -r\. Ea ar fi exercitat\ acum în numele ce -luilalt, de exemplu al celui minoritar saunomad, marginal sau itinerant, str\in sauminor etc. În fond, unul din efectele ori -c\rei r\sturn\ri istorice îl constituie reface -rea disimulat\ a vechiului scenariu, reac ti -varea lui sub alte însemne. Este ceea ce auadus mereu în fa]\ anii de dup\ r\zboi. Seprelunge[te astfel, în forme noi, un gen desuspiciune generalizat\. De fapt, aceas tas-a insinuat deja profund în mintea noastr\,cine [tie pentru cât\ vreme în conti nua re.Însemn\ri ie[eneexcese privesc îns\ tocmai[tiin]ele experimentale ale acestui3.Unelesecol. De exemplu, str\dania de aproduce acele muta]ii capabile s\ gene -reze o nou\ constitu]ie a individului [i aspeciei. Ne sunt cunoscute unele experien]ede acest gen, în ingineria genetic\,[tiin]ele medicale sau chiar în cercetareavie]ii psihice. Michel Henry descrie la unmoment dat unele atitudini epistemice[i tehnice ale secolului pecare le nume[te „ideologii alebarbariei” (cf. La Barbarie, 1987).Este vorba nu atât de unele teh -nici noi, cât de modul folosiriilor: maniacal sau posesiv, discri -minatoriu (întrucât exclud oricealt\ atitudine) [i indiferent fa]\de situa]ia omului ca atare. În ul -tim\ instan ]\, barbar este oriceproiect omenesc ce devine completstr\in vie]ii celui care-l ini ]ia-z\. Îns\ propriul barbariei ac tualeconst\ în aceea c\ punerea îndiscu]ie a vie]ii se realizeaz\ nuîmpotriva formelor culturii, ci îninteriorul lor ca atare. Tocmai a -cest lucru îi confer\ o putere cuadev\rat n\ucitoare. Autonega -rea vie]ii ia de aceas t\ dat\ oform\ cu adev\rat cultural\, me -ritorie întrucât [tiin]ific\.putea crede, dac\ a -vem pu]in\ naivitate, c\ fi -4.Amlosofia, voindu-se un exer -ci]iu critic al gândirii, nu poate filocul unor excese. Doar c\ lucru -rile stau cu totul altfel. Unele practiciale filosofiei, în acest din urm\ secol,sunt extrem de ciudate. De pild\, a facefilosofie doar sub for ma unei simple discu]iiasupra fi losofiei. La fel, a discuta pe sute depagini cu preten]ie filosofic\ de spre lipsa deobiect a filosofiei. Sau, [i mai bizar înc\, adeclara moartea filosofiei ca tema dominant\– uneori singura tem\ real\ – a fi -losofiei de ast\zi. Am putea recunoa[te aicio form\ mai aparte de perversiune agândirii. Dar ceva asem\ n\tor se ascunde[i în proiectul filosofiei ca „[tiin]\ absolutriguroas\”, dac\ avem în vedere ceea ce seîntâmpl\ în posteritatea epigonic\ a unorfilosofi ca Rudolf Carnap. O biectul filosofieieste identificat de aceast\ dat\ oarecum înafara propriei tradi]ii: ana liza logic\ a e -nun]ului [tiin]ific, cercetarea semantic\ aToyokuni 1 (1769-1825):Scrisoareaunor no]iuni, propozi]ii sau entit\]i abstrac -te. Cred c\ se afl\ aici una din ultimele u -topii mari ale filosofiei.S\ nu uit\m nici de faptul c\ se extindetot mai mult o preocupare nou\, anume reflec]iaasupra unor situa]ii socotite margi -nale sau chiar frivole. Exist\ acum o filo so -fie pentru copii [i o filosofie a copilului, ofilosofie pentru femei [i o filosofie femi-mişcarea ideilor · mişcarea id55

mişcarea ideilor · mişcarea id56nist\, o filosofie pentru batrâni [i o filosofieveteran\, senescent\, o alta pentru grupu -ri le marginale, dar [i o filosofie a vestimen -ta]iei, una a felului de a mânca, o filosofiea sexualit\]ii, a dansului [i a timpului liber,a privirii [i a look-ului, deopotriv\ o filosofiefinanciar\, chiar una turistic\, îns\ [i o filo -sofie silvicol\, o alta horticol\, viticol\ etc.Suzuki Harunobu (1724-1770): Micul vânz\tor de ap\Auzi u[or spunându-se, de pild\, c\ filosofiaunui director oarecare de întreprindere con -st\ în a da oamenilor de lucru. Sau, cumafirm\ unii antrenori din fotbal, filosofia lorde joc prive[te mi[carea continu\ a mingiila centrul terenului… În spatele acestor mul -tiple [i înalte filosofii st\ruie în continuareacea ma[in\rie scolastic\ greoaie, filosofiade [coal\. Dup\ ce au intrat în eclips\ marilesisteme filosofice ale lumii moderne, fil -osofia de [coal\ macin\ aproape totul, cu -vânt cu cuvânt. Lucreaz\ asemeni unor moride vânt uitate în func]iune. A reu[it s\ fac\din exerci]iul reflec]iei ceva cu totul impersonal[i comun. Devine lesne o simpl\ ches -tiune de serviciu, adic\ o discu]ie de manual[i dup\ manual, cel mai adesea despre cuvinte.Excesul ei const\ în aceea c\ plictisulgeneral se suprapune perfect cu inutilitateagestului. Se poate vorbi filosofic indiferentcu privire la ce anume, mai ales cât\ vremeacest exerci]iu public este înc\ pl\tit de stat,nu are importan]\ cum anu me.Îns\ filosofia recent\ a reu[it înc\ un ex -ces. Anume, a erodat pân\ la insignifian]\discursul despre Dumnezeu, suflet [i moar -te (Jean-Luc Marion). S-a spus c\ adev\ratacrea]ie religioas\ a omului modern o repre -zint\ „teologia mor]ii lui Dumnezeu”[i „a teismul [tiin]ific” al Luminilor, celcare, dup\ 1917, va lua forma uneireligii de stat (Mircea Eliade). Or, [timbine cât efort fi lo sofic s-a depus în a -ceast\ privin]\ de la Vol taire încoa ce.Secolul XX des\ vâr [e[te aces te dou\proiecte: enun]ul nietzschean, Gottist tot, va fi citit în sens literal de c\ -tre Sartre [i de unii soixante-huit ards,indiferent c\ au fost cu a dev\rat marginalisau simpli slujitori ai statului.Unele reac]ii fa]\ de aceste exce -se, mai ales fa]\ de cele ale filosofieide [coal\, ne sunt [tiute. Reflec]iafragmentar\ [i dezinvolt\, liber\, sedovede[te a fi înc\ vie. Wit tgensteineste un bun exemplu în acest sens,mai ales cu scrierea Cercet\ri filoso -fice. Sau Heidegger, în scrierile salede du p\ r\zboi. Deopotriv\ Cioran, în pa -ginile c\ruia unele teme vechi, care au traversatistoria sub for ma unor mari obsesii,sunt re g\site în ceea ce au ele irevocabil,cum se în tâmpl\ în C\derea în timp. La fels-ar pu tea vorbi [i despre Istoria nebunieiîn e poca clasic\, unde Michel Foucault scoa -te de sub ap\ sa rea unor manuale chestiunica re ne privesc nemijlocit pe to]i. Extravagan]a unor astfel de scrieri nu afecteaz\ de -loc frumuse]ea i deii pe care o exprim\ [ifor]a ei nou\, dimpotriv\. În vecin\tatea lorpo]i întâlni [i o altfel de extravagan]\, maistri den t\ sau mai exotic\. S\ dau câteva e -xem ple aproape la întâmplare. Astfel, Ju li -us Evola public\ Me tafizica sexului, Vla -di mir Jankélévitch, Nu-[tiu-ce [i Aproapenimic,Gilles Deleuze & Félix Guattari seanun]\ cu scrierea Ca pitalism [i schizofrenie,pri mul volum intitulându-se Anti-Œdi -pe, Gianni Vattimo & Pier Aldo Rovatti a -sigur\ volumul Gândirea slab\, Peter Sloterdijkscrie Critica ra]iunii critice, PatrickSuppes, Metafizic\ probabilist\, LeszekKolakowski, Horror metaphysicus, iar Um -berto Eco, Kant [i orni torincul. Sunt exer -ci]ii în tonuri tari sau chiar stridente. Astfelde c\r]i refuz\ în]elegerea lor prin una saualta din alternativele filo so fice care ne suntcunoscute.În dorin]a ei de a recupera via]a co mu -n\, frivol\ sau cotidian\, uneori insignifian -t\, adic\ via]a de toate zilele, filosofia a de -venit ea îns\[i frivol\ [i cotidian\, chiar contingent\,în m\sura în care a reu[it totu[i s\r\mân\ filosofie.Unele excese din filosofia secolului paruneori s\ le anticipeze – ori s\ le reia în altplan – pe cele care au marcat experien]a li -terar\ [i artistic\. Exist\, cred, unele excesecomune sensibilit\]ii estetice [i celei speculative:constructivismul (Rudolf Carnap,Construc]ia logic\ a lumii), fovismul (Geor -ges Bataille, Experien]a interioar\), dadaismul(Paul K. Feyerabend, Împotriva me to -dei) sau onirismul diurn (Jacques Derrida,Diseminarea). Când a ap\rut aceast\ dinurm\ scriere, a fost înso]it\ din partea re -dac]iei de o not\ semnificativ\: „Prezentuleseu este doar o ]es\tur\ de «citate». Unelesunt între ghilimele. Fidele în general, celeextrase din Nombres, de Philippe Sollers,se scriu f\r\ excep]ie în acela[i timp în itali -ce [i între ghilimele” (Critique, no. 261-262). Paul K. Feyerabend, într-un fel depariu ce nu a putut fi dus la cap\t, va spunec\, în ceea ce prive[te cunoa[terea [tiin ]i fi -c\, sub aspect metodologic merge orice,anything goes. Astfel de încerc\ri au condusgândirea pân\ la marginile posibilit\]iiei de exprimare, adic\ pân\ în acel punctîn care s-a putut vorbi despre non-filosofie,pe de o parte, [i non-literatur\ sau non-ar -t\, pe de alt\ parte. E adev\rat c\ non-arta,de exemplu, poate s\ însemne ea îns\[i ar -t\, eventual o nou\ form\ de art\, mai alesatunci când nu caut\ îns\[i absen]a artei înnumele vie]ii cotidiene.Însemn\ri ie[ene

c\ exist\ destule angajamen -te tehnice [i teoretice ale secolului5.Doardin urm\ care nu s-au încheiat înnici un fel. Acestora nu le putem cunoa[teînc\ efectele. A[a se întâmpl\, de exemplu,cu explorarea [i controlul vie]ii ca a ta re,chiar [i al vie]ii psihice, deopotriv\ cu ate -ismul [i noile experimente sociale sau e ti ce.Ele ne vor urm\ri, cum spuneam, mul t\vreme de aici încolo, f\r\ ca noi s\ [timîn ce fel ne afecteaz\ pân\ la urm\. C\ci]in în esen]\ de voin]a noastr\, iar aceastadin urm\, cum ne-a avertizat deja un clasic,nu cunoa[te margini rezonabile. Voin -]a este de regul\ nedefinit\, încât se extin -de foarte u[or dincolo de marginile în]ele -gerii. Altfel spus, noi vrem u[or [i ceea cenu cunoa[tem (Meditationes de primaphilosophiae, IV).Vrem s\ facem [i ceea ce nu cunoa[ -tem sub aspectul efectelor în timp. Omulvoie[te atât ceea ce în]elege [i i se cade,cât [i ceea ce nu în]elege, mai ales ceeace nu în]elege. Or, ceea ce nu în]elege [inu st\ în puterile sale poate s\-i fie completTaiso Yoshitoshi (1838-1892):indiferent, încât voin]a sa a le ge u[or r\ulîn locul binelui.Cele mai cumplite excese r\mân totu[ide natur\ ideologic\ [i politic\. Napoleonavea mult\ dreptate s\ spun\ c\ rolul maivechi al destinului l-a luat, pentru omul mo -dern, politica îns\[i. Înfrico[at vizibil deacest lucru, omul va continua probabil s\se refugieze în legisla]ii mai tolerante sauîn forme mai laxe ale vie]ii sociale. Doarc\ urm\rile lor în via]a noastr\ moral\ nule putem înc\ b\nui de pe acum. Cât pri -ve[te via]a religioas\, nu avem un semn si -gur în leg\tur\ cu vechiul pariu al lui Mal -raux. Este adev\rat c\ Europa, din spa]iulc\reia vorbim, nu [i-a epuizat complet re -sursele sale istorice [i spirituale. Ea înc\ maieste capabil\ de unele evenimente, de-arfi s\ ne gândim la f\râmi]area etnic\ [i religioas\a unor zone, sau, în contraparte,la constituirea unei noi forme de comunitatecontinental\. Doar c\ scenariul istoricmai larg nu mai apar]ine acum Europeidecât în mic\ m\sur\. În definitiv, secolulXX este cel în care Europa a ie[it de pescen\ în calitate de singurul ei centru, singurulei protagonist istoric [i cultural. Oa[teapt\ probabil un nou sincretism legislativ[i cultural, o dat\ cu schimbarea serioas\a formelor ei de via]\ istoric\.1În aceste diviziuni, Eco are în vedere câ -te va moduri ale excesului ce apar în în[iruiri, lis -te sau enumer\ri. Observ\ c\ odat\ cu Rabe laisse impune o poetic\ „a listei pentru list\, a în -[iruirii de dragul în[iruirii, a enumer\rii ca ex -ces” (2009, traducere de G.-M. Iorga, p. 250).Pl\cerea sau gustul pentru exces cap\t\ des -tul\ eviden]\ la unii scriitori (de la GiambattistaBasile, în epoca baroc\, la Victor Hugo [i RudyardKipling). Unele enumer\ri excesive suntf\r\ nici o ordine, haotice, altele îns\ ascundo anumit\ ordine. Este ceea ce-l face pe Eco s\vorbeasc\ despre „excesul coerent” (pp. 279sq.), cum se întâmpl\ în Marabout de ClaudeClosky. Importante ar fi dou\ aspecte în astfelde excese: ordinea se realizeaz\ la nivelul semnifican]ilor([i nu al celor semnificate, unde poa -te fi complet haotic\); apoi, aceast\ „nebunie cumetod\” este exersat\, poetic sau retoric, maiales în scrierile ultimului secol (de exemplu, înBerlin Alexanderplatz, de Alfred Döblin).{tefan AFLOROAEIFujiwara Yasumasa cântând din flautmişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene57

58Despre vin [i despre daciÎnso]itor constant, real sau imaginar,al tuturor popoarelor antice,vinul a stat dintotdeauna sub pe -ce tea straniet\]ii [i ambivalen]ei. Obiect denego], dar [i instrument simbolic, eternpodar între profan [i sacru, vinul est unimens câmp atemporal de imagini, de le -g\ turi sociale, de produc]ie de sens, ale c\ -rui limite geografice se întind mult dincolode înaltele v\i afgane sau de pantele dulcidin Chile.Ambivalent, deci. Ba chiar contradicto -riu. Vinul poart\ o înc\rc\tur\ ezoteric\,a sociat\ ritualului, liturghiei, spre deosebi -re de bere, spre exemplu ([i ea cunoscut\din Antichitate), toat\ lumea e de acordasupra acestui punct, dar care s\ fie explica]ia?C\ci, dup\ cum [tim, cele mai bu -ne beri, cel pu]in în Occident, erau pro -duse în m\n\stiri [i imaginea lor e asociat\cu cea a c\lug\rilor, în vreme ce vinul seîmpodobe[te cu m\rci de noble]e p\gân\sau mundan\ (zei, castele etc.)Raporturile noastre cu vinul, între altele,atât de diferi te [i complexe, ne dez -v\ luie o alt\ în]ele ge re a lumii [i a noastr\în[ine [i, înc\ o da t\, ne d\m seama c\ra]ionalitatea nu constituie singurul vectorde interpretare a universului nostru. Imaginarule cel pu]in la fel de emblematic înce prive[te rela]ia cu noi în[ine [i cu cel\ -lalt. Descoperirea re sorturilor acestui jocdublu restituie omului dimensiunea diversit\]ii[i a integrit\]ii sale. Studiul naturii,al func]ion\rii [i al ro lului gândirii mitice [isimbolice ne permite s\ concepem leg\ -turi neb\nuite, sau reve leaz\ prezen]a unuiimaginar arhaic conspirând cu o reflec]ieprozaic\, sau consi dera]ii politice, ceea cenu trimite spre incoeren]\, ci spre o percepereoriginal\ a experien]ei, asumândcontradic]iile condi ]iei umane.Acestea fiind spuse, iat\ un episod foar -te interesant din istoria noastr\ veche, e -vocat de Strabon în Geografia sa: pe vre -mea regelui geto-dac Burebista (82-44 î.H.),viticultura se dezvoltase în Dacia în a[a m\ -sur\, încât eminen]a cenu[ie a suveranului,geniul religios [i spiritual Dece neus, a dispusdistrugerea culturilor. Stra bon preci -zeaz\ c\, ascultând de Marele Preot, ge - to-dacii «au consim]it s\ taie vi]a-de-vie [i s\tr\ias c\ f\r\ vin». Nu e mai pu ]in ade v\ratc\ interdic]ia a fost efemer\, iar câ teva zecide ani mai târziu, cultura a cestei plante s-aYoshitoshi Mori (1898-1992):r\spândit din nou, popo rul nostru nefiindneap\rat reputat pentru cum p\tare...Majoritatea cercet\tori lor au ignoratsemnifica]ia profund\ a acestui eveniment.Or, el este absolut re marcabil, de[i cred c\nu-i putem aprecia cu adev\rat importan]aîn lipsa unor documente [i informa]ii si -gure. În orice caz, e lim pe de c\ interdic]ialui De ceneus echivaleaz\ cu o revo lu]ie înconcep]ia religioa s\, dovedind c\ marelepre ot era un vizionar, o perso nalitate rar\,ce atinsese un nivel spiritual excep]ional(care nu poate s\ nu ne du c\ cu gândul larevolu]ia monoteist\ a lui Akenaton, în E -gipt !). Iat\ de ce, faptul c\ a determinatautoritatea regal\ s\ aplice o m\sur\ cu to -tul impopular\ împotriva plan tei sacre a luiDionysos – altfel, pare-se, originar de prin]inuturile astea... – [i c\ toat\ preo ]imea da -c\ l-a sus]inut în acest demers radical are,cu siguran]\, rezonan ]e religioase adânci.S\ ne amintim c\, în Biblie, interdic]iaconsumului de vin era un comandamentFemeie dormindÎnsemn\ri ie[ene

divin. Astfel, Dumnezeu le-a cerut preo -]ilor (Aaron [i fiii s\i), sub amenin]area cumoartea: «Vin [i sicher\ s\ nu bei, nici tunici fiii t\i» (Leviticul 10.9).Cel care se consacr\ lui Dum -nezeu f\când «f\g\duin]\ denazireu», «S\ se fereasc\ devin [i de si cher\; o]et de vin[i de si cher\ s\ nu bea [i ni -mic din cele f\cute din stru -guri s\ nu bea; nici struguriproaspe]i sau usca]i s\ num\nânce. În toate zilele, câtva fi na zi reu, s\ nu m\ nân -ce, nici s\ bea vreo b\ utur\f\cut\ din stru guri, de la sâm -bure pân\ la pie li]\.» (Nume-rii 6.2-3). Îngerul lui Dum nezeuîi spune femeii îns\rcinatea lui Samson, care erasor tit na zi reatului: «P\ ze[ tetedar, s\ nu bei vin, nici si -che r\» (Ju de c\torii 13.4,14). Interdic]ia a pare în maimulte locuri din Ve chiul Testament,dar, în mod surprin -z\tor, date fi ind raporturilelui Iisus cu vi nul, ea re vine înNoul Testament, unde ar han -ghe lul Ga bri el îl anun]\ peZaharia c\ Ioan «nu va beavin, nici si che r\» (Lu ca 1.15).Incompatibilitatea dintreconsumul b\ uturilor alcoolice[i spiritualitate nu e de -nun]at\ doar de Dumnezeulbiblic. Krishna le interziseselocuitorilor din Dwaraka s\bea vin, iar cei care au în c\l -cat interdic]ia [i-au g\sitmoartea, inclusiv fi ul s\u,Pra dy um na. La fel, în Greciaan tic\, negativi tatea ba -can telor s-a întors împotriva divi nit\]ii,a cestea sfâ[iin du-l pe Orfeu.Dac\ ne gândim acum c\ Iehova le ce -ruse sobrietate doar adep]ilor s\i, gestul luiDece neus, care a impus o inter dic ]ie unuiÎnsemn\ri ie[eneîntreg popor, dobân de[te dimensiuni tulbu -r\toare. Dacii îndep\rteaz\, deci, in flu en -]e le orgi astice ale cultului lui Diony sos,Yoshitoshi Mori (1898-1992):ca re alterau combativitatea lor r\zboinic\[i blocau procesul de în\l]are spiritual\. {ias ta se întâmpla dup\ câteva secole de cândconsumul vinului se generalizase! {i nu ori -cum. S\p\turile arheologice au scos la i veal\vase de tip rhyton, din argint sau din aur,de o frumuse]e rafinat\ [i com pli ca t\, ce -ea ce tinde s\ do vedeasc\ existen ]a u norri tualuri [i ceremonii fastu oa -se. {i to tu[i...Deceneus a revigorat spi -ritualitatea da cilor elimi nândcultul bahic sau dioni siac asociatculturii vi]ei-de-vie. Esteprimul ca re s-a o pus cu înver -[unare p\ trun derii în Dacia acultelor str\ ine, nocive pentrus\ n\ ta tea moral\ [i corporal\a geto-dacilor. Dece -neus con sidera c\ viitorul [istr\luci rea poporului s\u depindeauexclusiv de mo rali tatealor impecabil\, pre mis\indispensabil\ edi fic\ rii u nuistat puternic. Prin urma re,sprijinit de re gele Bu rebista,a declan[at o profun d\ refor -m\ social\ [i religioas\ a po -porului dac, fondat\ pe legiscrise, conforme cu legile na -tu rale, nu mi te «belagine». Sepa re c\ a fost o revolu]ie ce -le br\ în lumea antic\, înde o -sebi pen tru c\ aplicarea ei nua presupus recurgerea la me -tode represive, brutale, ci laeduca]ie r\bd\toare, cen trulacestei ac ]iuni civilizatoare a -flându-se pe mun te le sacru,Koga ion. Dece ne us a propo -v\duit sobrietatea [i tempe -ran]a, mo des tia sufle teasc\ [isu pu ne rea fa]\ de po runci,într-un spirit de justi]ie universal\.{i atunci, putem oareLupt\torcon chide c\ integritatea u nei]\ri [i un anumit ideal spiri -tual, ascetic [i monoteist, nu se îm pa c\ cuo prea ma re intimitate cu vinul? E o întrebarece me rit\ reflec]ie, deci, vom re ve -ni...Simona MODREANU59

simeze · simeze · simeze · sim60AnatomiainefabiluluiUniversitar cu aplica]ie remarcabil\în sfera anatomiei artisti -ce, Tiberiu Vlad este dublat deun creator de art\ ale c\rui prezen]e pe si -mezele ie[ene, na]ionale sau externe i-auadus o revelatoare notorietate. Dac\ rigo -rile cursului de anatomie îl plaseaz\ la e -gal\ distan]\ de [tiin]\ [i crea]ie, fanteziaimaginativ\ îi permite sondarea personal\în universul formelor iscate din nevoia reconfigur\riiuniversului din perspectiv\ su -biectiv personal\. Ideea c\ pictura nu red\vizibilul, ci face vizibil fertilezeaz\ imaginarulartistului [i îng\duie elaborarea unorincitante ipoteze asupra lumii.Între motiva]iile de fond ale compozi]i -ilor de acum se identific\ nevoia de a rei -tera principiile de organizare ale acestora,structurile [i formele elaborate fiind purt\ -toarele de mesaj ale unei comunic\ri a[e -zate sub semnul surprizei optice. Rigoareaamintit\ a profesorului se transform\ înpictur\ în elemente ale unei logici asociate,deloc paradoxal, inefabilului. Vervaimaginativ\ se motiveaz\ prin în]elegereacuvenit\ a raporturilor structurale, a tu[eiample [i dezinvolte, dar [i a coeziunii an -samblului.Probabil c\, dup\ o gesta]ie nutrit\ deprincipii estetice ordonatoare, spontaneitateatu[elor sugereaz\ permanente complementarit\]i[i sugestive adiacen]e. Ast -fel, suprafa]a dinamic\ a compozi]iilor determin\observa]ia c\ un insa]iabil elanvital organizeaz\ suprafa]a [i ordoneaz\vectorii de for]\ ai compozi]iei. Nu întâm -pl\ tor, privitorul va fi surprins de moduloptim de evolu]ie de la prima tu[\ pân\la unitatea expresiv\ a ansamblului. Echilibreleinterioare se deschid c\tre alte posibilecontinu\ri, astfel încât asist\m la unparcurs unde ritmurile imanente ale vizi -bilului ipotetic devin certitudinile de-o cli -p\ ale infinitului.Preocuparea pentru structuri plastice]ine de argumentele deduse din universulvizibilului interpretat potrivit unor schemementale asimilate prin cultur\ [i exprima -te prin mijlocirea imaginarului. Rela]ia re -al-ideal stabile[te racordurile cu elemen -tele recognoscibile ale teluricului [i se asociaz\cu cele ale spiritualului. Presiuneane voii de personalizare a discursului plastic,de amprent\ individualizant\ se motiveaz\prin necesitatea unei alte forme degenez\ în ordine intelectual-artistic\. Ide -ea elanului vital a survenit, desigur, dinsubstan]a vital\ a artistului [i determinatde nevoia amplific\rii teritoriilor de investigarea vizibilului [i a universului imaginar.Lectura acestor compozi]ii determin\permanente surprize optice exprimate a -tât la nivelul ansambului, unde arhitecturainterioar\ motiveaz\ viziunea, iar suportulcromatic fantezia eliberat\ de orice constrângeriposibile. Sesizez ca pe un elementdefinitoriu unduirea traseelor cro maticeca într-un fel de v\lurire a suprafe]ei,obligând privitorul s\ le urmeze, mângâ -ietor sau doar deta[at. Oricum aceste meandrefac ca privirea s\ urmeze traseelespiralate ale compozi]iei sau s\ descoperefâlfâirea unor aripi angelice. Tot astfel, e -xo dul spre lumin\ are o configura]ie des -chis\ c\tre lumina din noi în[ine [i din a -fara noastr\. Asemenea trasee desprinseÎnsemn\ri ie[ene

de teluric fac din eternul motiv al zboruluio tem\ de reflec]ie [i totodat\ de exprima -re a inefabilului. Toate ipotezele privindOrga solar\ sau Pas\rea de foc, Meandre -le sau Arcadele se motiveaz\ prin apetitulconstructiv al autorului [i disponibilitateac\tre o cromatic\ cu evident\ amprent\personal\. Tu[ele ample, arta valoriz\riiacestora, juxtapunerile complementare,ritmul maselor de culoare ]in de o manua -litate exersat\ [i de o op]iune inechivoc\.Traseele tu[elor armonice confer\ ansambluluio anume tensiune interioar\ cu efectenergizant asupra receptorului.Op]iunea pentru sugestia Elanului vi -tal, conexat\ compozi]iilor de sugestie ve -getal\ oarecum de ecourile decorative aleArt Nouveau-lui de la finele secolului alXIX-lea sugereaz\ ideea unei succesivegermina]ii ca simbol al perpetuei rena[ -teri. Acest vitalism proteic se exprim\ prinfecunditate, germina]ie [i alte expresii aleeternului elan vital [i ca triumf al vie]ii.Artistul are, putem spune, o filosofie a dialoguluicu vizibilul [i pe harta propriilorÎnsemn\ri ie[enea[ tept\ri figureaz\ semnele simbolice. Ast -fel se ajunge la compozi]ii de tipul reîntrupareca sugestie a perpetuei regener\ri [i,în fapt, al ve[niciei. Dac\ în compozi]iilecu trimitere la materie, la structurile cars -tice, la formele monolitice pictorul expri -m\ for]a teluric\, în altele gloseaz\ pe te -ma desprinderii de determin\rile chtoni ce.Totemul pare a fi, în echivalen]\ me ta fo -ric\ nu doar un semn al unei vechi culturi,ci [i sugestia unei continuit\]i simbolice.Tiberiu Vlad, intelectual cu resurse decultur\ plastic\ fertile, imaginativ preocupatde esen]e, face din fiecare expozi]ieun eveniment [i un prilej de dezbatere deidei. Absolventul de medicin\ [i de art\plastic\, omul [i artistul iscode[te profunzimilelumii [i ale sinelui cu n\dejdea c\,prin art\, poate, într-o clip\ de gra]ie, sur -prinde anatomia inefabilului...Valentin CIUC|simeze · simeze · simeze · sim61

62Tri[ând cu gra]iela marginea vizibiluluiAcum, când îl a[teptam cu o no -u\ carte de versuri, CorneliuOstahie vine cu acest «ghid fa -cultativ de încântat privirea», intitulat Ar -ti[ti, ateliere, galerii (Editura Karta-Gra -fic, 2009). Este un volum de peste 450de pagini, cuprinzând impresii de privitorculese din frecventarea unei lumi atât deapropiate de esen]a poeziei înc\ de pecând Horatius [i-a lansat crezul: „ Ut picturapoesis”.Cât prive[te geneza acestui act editorial,Corneliu Ostahie este dezarmant desincer, în sensul c\ nu î[i atribuie cine [tiece ambi]ii de a-[i salva scrierile de la neui -tare. Dimpotriv\, el pune mai totul peseama memoriei computerului:„La înce -put, f\r\ un scop anume, mai apoi cochetândcu ideea c\, la un moment dat,a[ putea alc\tui o carte, examinând cu se -veritate [i sistematizând mormanul pestri]de fi[iere adunate în folderul pe care îi bo -tezasem cu vreo opt ani în urm\ Arti[ti,ateliere, galerii”.Doveditor pentru felul în care autorulacestor nota]ii în]elege s\ citeasc\ crea]iaplastic\ [i autorul ei, este eseul dedicatpictorului Sabin {tef\nu]\: Poezia [i eroismulutopiei. Pentru început, cititorulface cuno[tiin]a unui „nep\mântean” încarne [i oase: „Sabin {tef\nu]\ a fost unuldintre cei mai «nep\mânteni» oameni pecare i-am cunoscut. Avea în permanen]\aerul c\ tocmai a sosit dintr-o ]ar\ imaginar\al c\rui ambasador în lumea real\fusese desemnat de nu se [tie cine [i niciîn ce scop, fapt care, departe de a-l faceciudat, î]i trezea instantaneu simpatia [ichiar nevoia de a ]i-l apropia, în speran]asecret\ c\ vei deveni confidentul s\u [i c\vei afla lucruri nemaipomenite, la care nicim\car nu ai fi visat vreodat\.” Odat\ ini -]iat în lumea imaginar\, de fapt, singuralu me real\ a pictorului, poetul-privitor nedevoaleaz\ tainele acesteia, într-o formularecare, departe de a-i destr\ma vraja, opoten]eaz\: „În pofida marii varia]ii desubiecte, tehnici, abord\ri compozi]ionale[i op]iuni cromatice, crea]iaplastic\ a lui Sabin {tef\ nu -]\ apare, privit\ din perspec -tiva oric\rui fragment al ei,ca un discurs unitar care s-adezvoltat în timp dup\ unproiect bine conceput [i a -tent articulat.” Str\daniile ci -titorului de pânze merg, în -s\, mai departe. Ele ]intescanume c\tre nucleul ideatical operei. În cazul lui Sabin{tef\nu]\, avem de-a facecu un efort de sintez\ întreBine [i Frumos, sintez\ care„ar urma s\ aib\ un efect te -rapeutic a su pra dimensiuniicreatoare a spiritului contem -poran, subminat de vicii [imaladii, ]inând cont de împrejurareac\ „o însemnat\boal\ a crea]iei modernecontemporane se nume[tevanitatea originalit\]ii.”Cu asta ajungem la descifrareasecretului acestui ad -mirabil „poet al utopiei”. A -tât de discret în via]a de fie -care zi, Sa bin {tef\nu]\ am -bi]iona s\ se opun\, în feluls\u, alien\rii mecanisist-mercantiliste, ofe -rind, prin crea]ia sa, m\car câteva argumenteale unei „Rena[teri moderne”. Sin -tagm\ prin care artistul în]elegea „restructurareacoerent\, echilibrat\ [i armonic\a con]inutului indiscutabil modern [i inovatoral discursului plastic actual.”Acestui efort de a merge la esen]ele o -perei îi r\spund câteva expresive defini]iiale universului plastic al mai fiec\ruia dintreautori. De pild\, la Traian Br\dean sur -prinde „modul autentic de a fi tradi]io nal”,în vreme ce la Adrian Ilfoveanu descifrea -z\ rela]ia magic\ a „realului fabulos” cu„voca]ia monumentalului.” Emblematic\,pentru Emanoil Mazilu, ar fi „luciditatease dus\ de imagina]ie”, a[a dup\ cum AnaPonta scrie în culori [i umbre „o altfel deIwata Sentaro: Shy Bijin (1960)Însemn\ri ie[ene

Haku Maki (1924-2000):poveste cu p\pu[i”, iar Vergil Suciu aducela lumin\ „partea nev\zut\ a transpa ren -]ei.” Dincolo de savoarea indicibil\ a sintagmelor-cheie– semn al voca]iei de astabili o comunicare aparte, empatic\, înraport cu creatorul plastic [i, fire[te, cuopera sa –, Corneliu Ostahie are (suprin -z\tor poate la un poet atât de rafinat), unverb t\ios atunci când crede c\ trebuie s\pronun]e maiorescianul „în l\turi!”. Astfel,ag\]at fiind de un afi[ lipit pe geamulgaleriei „C\minul Artei”, despre expozi]iacu titlul-[oc, „Momeala”, el iese din expo -zi]ie cu un diagnostic categoric: „… înclins\ cred c\ «Momeala» celor doi (arti[tiplas tici, n.n.) nu este altceva decât un simpluact de frond\ –- mai mult sau mai pu -Însemn\ri ie[ene]in gratuit, f\r\ nici un fel deacoperire în plan estetic [i, înegal\ m\su r\, lipsit de finalitateîn plan etic, de vre me cearta, a dic\ tocmai vehi cululcare ar fi trebuit s\ poar tespre vizitatori avertismentulgândit de autori, a fost ceadin tâi sacrificat\.”În fine, dar câtu[i de pu -]in în ultimul rând, incit\ îna ceas t\ carte dialogurile luiCorneliu Ostahie cu re pre -zen tativi crea tori plastici(Vasile Mu re[an-Murivale,Dumitru D. Bostan, ConstantinAndro nic, MarcelChi]ac, Ioan AlexandruBoanchi[, Viorel Gherman -schi, Ion Darida, Ion Gri -gore), al c\ror motto arpu tea fi, foarte bine, vorbele:„Pasiu nea nu se poatepre da în nici o [coal\.”Avertisment, în egal\m\ su r\, etic [i estetic, însprijinul c\ruia pledeaz\,prin demersurile c\r]ii sale,Corneliu Ostahie. Ce-i drept,Emana]ie cu o mo destie, cam nepo -trivit\ vremilor noastre su -prasaturate de atâ tea nepotolite „va-nit\]i de eu”, Corneliu Osta hie ne pre -vine înc\ din Cuvântul îna inte al c\r]ii:„…cititorul pagi nilor care urmea z\ nutrebuie s\ caute în cuprinsul lor in ten]iide ierarhizare valoric\ a arti[tilor comenta]isau tentative de abordare [i e -va luare a crea]ilor acesto ra dup\ alteprincipii decât cele estetice.”Mai pe române[te, nu se vrea a filuat drept un „profesor de arta privirii”.Ar fi nedrept s\ facem asta, de vremece, m\r turisit sau nu, Corneliu Ostahietri[eaz\ cu gra]ie, fire[te dând verbului„ a tri[a” în]e lesul pe care i-l d\dea G.C\linescu atunci când m\rturisea c\ „atri[at, visând pe marginea c\r]ilor”.Mutatis-mutandis, Corneliu Ostahietri[eaz\ cu gra]ie visând pe marginea ce -lor privite – cu ochiul, cu mintea [i cu sufletul– în ateliere sau la vernisaje.{erban CIONOFFSeiji Aoyama (1893-1969): Femeie la oglind\63

delicatese istorico-literare ∙ de64Al. G. Djuvara –un accident perpetuuîn eminescologie?Afirma]ia lui Marin Bucur din titlulunui articol publicat în 1985despre Alexandru G. Djuvara:Un ignorat al bibliografiei eminesciene (1)– risc\ s\ r\mân\ un verdict [i s\ creeze uncomplex pe aceast\ tem\. Autorul se re -ferea la prima edi]ie a Bibliografiei MihaiEminescu (2), de unde numele lui Al. G.Djuvara lipse[te. Omisiunea putea fi remediat\în edi]ia a doua a Bibliografiei (3),monumentalul tom din 1999, dar n-a fosts\ fie a[a. Putea fi, apoi, rezolvat\ de monu -mentalul Corpus al recept\rii critice a o -perei lui Mihai Eminescu (4), din care d-niiIonel Opri[an [i Theodor Vârgolici au scos,deja, 14 volume – dar iar\[i n-a fost s\ fie.Cercet\torul Zamfir B\lan a scos trei edi]ii,fiecare în parte rev\zut\, tot în chip demonument comemorativ pentru Luceaf\ -rul (5) lui Mihai Eminescu publicat de Al. G.Djuvara în iulie 1883 în ziarul ,Dun\readin Br\ila – dar la fel: complexul se adân -ce[te în loc s\ se limpezeasc\ ([i pentru c\nu se recurge la bibliografia indicat\ de Ma -rin Bucur în studiul s\u – pe care editorulde azi pare a nu-l fi consultat). Ipoteze ne -ve rificate mai lanseaz\ în chestie ConstantIonescu în 1961 (6) (în dialog cu Ion Cre -]u, (7) 1968; nefiind cita]i de Marin Bucur– care nu i-a cunoscut, probabil, la rânduls\u – [i ace[tia r\mân în zona epifeno me -nelor – ca [i contribu]ia d-lui Gh. Calot\(8) dintr-o foaie volant\ ap\rut\ în 1987).Iat\ o bibliografie pe baza c\reia se poate,deja, elabora un studiu cu cel pu]in dou\„tendin]e”: mai întâi pentru a ar\ta undepoate duce discontinuitatea informa]iei –[i apoi, ca s\ se vad\ c\ orice lucru neterminatde la bun început duce la relu\ri ase -m\n\toare...Pe noi ne intereseaz\ mai mult aspectulfilologic al Luceaf\rului eminescian re -luat în ziarul Dun\rea dup\ ,AlmanahulRomânia Jun\ – [i, dac\ insist\m asupraunor aspecte colaterale, o facem doar pen -tru a impulsiona istoricii literari, pasiona]iide istorie local\ mai ales, s\ duc\ lu -crurile pân\ la cap\t.Printre aceste aspecte colatera -le cred c\ trebuie mai întâi clarifica -t\ leg\tura cu Br\ila a lui Mihai E -minescu. În linii gene rale [tim azi,datorit\ scrisorilor mai ales, c\ fami -lia Eminovicenilor stabilise în 1880rela]ii strânse cu socrii lui Matei E -minescu, ofi]erul, îndr\gostit de Ma -tilda Iosefescu, profesoar\ în urbe,veche cuno[tin]\ a Ve ronic\i Micle(„o cunosc foarte bine, a petrecut maimulte vacan]e la mine“, vezi maijos), Matei urmând s\ se c\s\toreas -c\ în prim\vara acestui an cu ea (la6 februa rie a avut loc cununia civil\[i, pentru c\ e ra Postul Pa[tilor, cununiareligioas\ se va oficia abia înDuminica Tomii (9)). În fe bruarie1880 Gheorghe Eminovici [i Han -rietta au stat la Br\ila, cum îi scrieVeroni ca Micle poetului la 8 februa -rie: „B\trânul asemenea a fost laBr\ila [i a stat 15 zile la Matilda Io -sefescu, numele viitoarei nu rori, [i ar\mas a[a de încântat de ea încât du -p\ ce s-a întors i-a f\cut poezii [i ile-a trimis. Harietta zicea c\ erau ni[te pros -tii extraordinare. B\trânul zicea: Pe vremeamea a[a versuri erau foarte bune“ (10).Avem m\rturia lui Eminescu însu[i din 10martie 1880: „A sosit frate-meu la Bucu -re[ti, amorezat lulea [i solicitând per mu -tarea în regimentul de doroban]i ai Br\ ileipentru ca s\ se statorniceasc\ al\turi deviitoarea sa so]ie, D-na Matilda Iosefescu.Cununia va avea loc în Duminica Tomii“(11). C\s\toria aceasta dureaz\ 10 ani,desf\cându-se prin divor], pe care so]ul îlcere de la Mizil, unde se mutase între timp(nu se [tie când) de la Br\ila (12). Un timpbun, îns\, Matei Eminovici a func]ionat caofi]er [i a locuit în Br\ila. Poetul nu poateveni la nunta lui – dar vizite ulterioare suntmai mult decât posibile. Eminescu nu pu -tea face lunga sa excursie prin Dobrogea,de-a lungul Dun\rii, din luna iunie 1882,Masanobu Kitao: Poetul Yukimaru (1787)Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[enef\r\ un ajutor logistic – [i este foarte natu -ral s\ consider\m c\ fratele s\u i-a pus ladispozi]ie cel pu]in un cal [i o [aret\ – [ii-a înlesnit g\zduirea pe la pichetele mili -tare din zon\. Exist\, astfel, cel pu]in teoretic,posibilitatea ca poetul s\-l fi cu noscutpersonal pe tân\rul liberal macedonskianAl. G. Djuvara (n\scut în 1858 înBr\ila [i având aici rela]ii foarte largi). Înarticolul din 1961 Constant Ionescu vor -be[te chiar de o „prietenie“ dintre ei [ia fir m\ c\ Eminescu i-ar fi dat lui Al. G.Dju vara „manuscrisele a trei din poeziilesale: Renun]are, Nu m\ în]elegi [iScri soa rea V, înso]ite de câteva rânduriafectoa se“ – dar nu red\ acele rânduri,drept pentru care afirma]ia nu este cre -dibil\. Totu[i, textele exist\ (publicate) –iar manuscrisul Al. G. Djuvara a fost comentatde Ion Cre]u – care pune semnulîntreb\rii numai asupra momentuluicând poetul ar fi putut s\-l d\ruiasc\: nuîn 1883, „înainte de a fi internat în sa -natoriul doctorului Oberstein“, cum sus -]ine Constant Ionescu – ci prin 1880,când sunt definitivate poeziile res pec ti -ve (se g\sesc variante databile din a cestan [i între manuscrisele eminesciene).Avem de-a face, iat\, cu o jum\tatede adev\r: din afirma]ia generic\: Emi -nes cu a d\ruit lui Al. G. Djuvara trei po -ezii în 1883 – r\mân poeziile, se neag\anul. Ne garea anului ar cere biletul deînso]ire a poeziilor, cu datarea [i sem n\ -tura expeditorului, – care bilet lipse[te,îns\. Partea a doua a afirma]iei o ero dea z\,cum simplu se poate deduce, pe pri ma.Dl. Zamfir B\lan are chiar o concluzie tran -[ant\: nu poate fi vorba de o „prietenie”între Eminescu [i Al. G. Djuvara: „Dimpo-triv\, o însemnare a lui Eminescu, r\mas\în ma nuscris (mss. 2264), datând din perioadaiulie-decembrie 1882 (vezi MagdalenaVa tamaniuc, în Mihai Emines cu,Opere, XIII, p. 533), pune sub semnul întreb\rii„distinsa prietenie“ (I. Cre]u) dintreMihai Eminescu [i Al. G. Djuvara. A -ta cându-l într-un limbaj dur pe Macedonski,Eminescu adaug\: „Ba sârbul a g\sit [iun l\ud\tor – un grec – Giuvaras – în Br\ -ila“ (13).Neaten]ie, gre[eal\, concluzie pripit\.Nu d-na Magdalena Vatamaniuc este editoareavol. XIII din Opere – ci distinsul D-sale p\rinte, Dl. Dimitrie Vatamaniuc. E -mi nescu nu îl atac\ într-un limbaj dur peMacedonski, ci este invers: Macedonski îlatacase foarte dur pe Eminescu, în noteleUtamaro Kitagawa (1750-1806):la poemul Via]a de apoi („Acest individ,r\u crescut [i grosolan, care nu ar fi fostb\ gat fecior în cas\ de tat\l meu, este în -s\rcinat a reprezenta ast\zi, prin gaze t\ -rie, partidul boierimii. Oricine cunoa[tepe acest bulgar, nu poate decât s\ deplâng\]ara în care «boierii» au ajuns s\ serepre zinte prin asemenea lighioan\.“ – [ialtele de acela[i fel, ba înc\ mai dure, pecare noi nu le prea [tim pentru c\ dl.Adrian Marino le-a omis, din delicate]eprobabil, din edi]ia Macedonski pe care oavem la dispozi]ie (14) ). Poemul fusesepublicat în Literatorul ca o prelungire atriumfului du p\ polemica dur\ Nicolae Xe -nopol – Mi hai Eminescu din aprilie 1882– iar acum Mihai Eminescu î[i c\uta vorbelepentru un r\spuns [i îns\ila în manu -scrise fapte [i idei. Însemnarea despre „gr e-cul Giuva ras“ se termin\ în limba greac\:eis ten Brailan (cu scriere greac\), iar no -ta imediat urm\toare începe cu „Noul Bi -zan] s-a cretinizat moralice[te sub domniaFurtunaturcului [i trebuia s\ se cretinizeze...“ –ceea ce atrage aten]ia c\ poetul face joculde cuvin te cunoscut pe numele capitaleiImperiu lui Otoman: Istambul se considerac\ vine de la eis ten polin (greciispuneau asta c\tre g\rzile lui MahomedCuceritorul când e rau întreba]i undemerg, adic\ „spre po lis“, „spre pia]\“ –iar turcii, tot repetând expresia, au inventatcuvântul Istambul). Eminescu face,deci, diferen]a: Giuvaras nu este un grecde la „cetate” (polis), nu este un „istambulit“,ci un grec de la Br\ ila. Jocul de cu-delicatese istorico-literare ∙ de65

delicatese istorico-literare ∙ de66vinte poate fi considerat chiar un alint. Oasemenea afirma]ie a poetului nu poate,îns\, „pune sub semnul întreb\rii“ eventualaprietenie dintre el [i tân\rul br\ilean,mai ales c\ într-adev\r Al. G. Djuvarascria în ,Literatorul, chiar îl l\uda pe Al.Macedonski într-un poem.Eminescu este condescendent în acestan de gra]ie, 1882, pân\ [i cu VeronicaMicle – care public\ în Literatorul, estel\udat\ de Macedonski în acela[i num\rîn care este ironizat el însu[i, Eminescu. Îiva scrie amicei sale cu senin\tate: „M\mir c\ trimi]i versuri Literatorului, o foaiecare m\ batjocore[te pe mine, una la mâ -Shiro Kasamatsu: Noapte cu lun\ (1958)n\, o foaie r\u scris\ ale c\rei coloane nute o noreaz\ nici pe tine, dou\ la mân\. Nueste o imputare, bineîn]eles, ceea ce-]i observ,ci numai o espresie de mirare din par -te-mi fa]\ c-un copil atât de inteligent pre -cum e[ti tu“ (15). Nu putea Eminescu s\aib\ r\ut\]i, nici chiar în manuscrise, fa]\de un june poet [i pictor, critic [i po li ti cian,cum era Al. G. Djuvara prin 1882. Poetulscrie r\u, la un moment dat, despre fra -tele mai mare lui Al. G. Djuvara, TrandafirG. Djuvara (n\scut în 1856) pe motiv c\este trimis la un congres european al lite -ra]ilor [i g\sind c\ este nepotri vit ca unpolitician liberal, grec, din antu rajul lui C.A. Rosetti [i al ziarului ,Rom â -nul – s\ reprezinte scriitoriiromâni (poetul e nedrept cuTrandafir Djuvara, pentru c\acesta va scoate câteva volu -me de poezii, va conduce revistaAteneul Român; dar lafel [i istoria literaturii româneeste nedreapt\, pentru c\ nu-ire]ine numele – nici lui, nicifratelui mai mic) (16).Iat\, pe scurt, „complexulAl. G. Djuvara” în eminesco -lo gie – [i re]inem: Ma rin Bu -cur în 1985 nu citeaz\ dis cu-]iile Constant Ionescu – IonCre]u din 1961, Gh. Calot\în 1987 nu-l citeaz\ pe MarinBucur, Ionel I. Opri[an [i The -odor Vârgolici nu amintesc te -ma nici în treac\t, Zamfir B\ -lan în 2003 face a treia întoc -mire pripit\ a monumentuluis\u comemorativ – [i tot ce sepetrece dup\ Marin Bucur aredrept cauz\ major\ omisiuneadin monumentala BibliografieMihai Eminescu din 1999. Esteefectul discontinuit\]ii infor ma -]iei, care erodeaz\ mai ales întreprinderilemonumentale.Cu adev\rat interesant mise pare s\ discut\m cazul poe -ziei Nu m\ în]elegi de M. Eminescu, pre -zent\ în manuscrisul pe care Constant Io -nescu afirm\ c\-l de]inea Alexandru G.Djuvara de la autor. Ea va fi publicat\ în -tr-un Album literar, purtând data 15 mar -tie 1886, scos la Bucure[ti (la pp. 9-10,în chenar elegant, cu letrin\ [i vignet\, fii -nd datat\ 1879, sub numele autorului. Împrejur\rileîn care a ajuns poezia emines -cian\ în acest album, într-o perioad\ cândpoetul era scos din via]a public\, au fr\ -mântat min]ile multor eminescologi – f\r\a se putea da un r\spuns. Dac\ Perpessiciusar fi cunoscut momentul Al. G. Djuvaraîn via]a operei lui Eminescu, ar fi putut,probabil, trage o concluzie mai ap\sa -t\. Pe scurt, acest Album literar con]ine[i câteva poezii [i cuget\ri de AlexandruMacedonski; se pare chiar c\ iese din ini -]iativa Sociert\]ii ,,Literatorul“ pentru c\are mai multe semn\turi ale membrilor a -cestei Societ\]i: V.A. Urechia, Delavran -cea, Th. {erb\nescu. Impresia pe care ]i-olas\ consultându-l este aceea c\ aici [i a -cum se încearc\ o reconciliere între Eminescu[i Macedonski – sub auspicii tute lare:se mai public\ însemn\ri de ReginaElisabeta [i, în chip de cugetare mai larg\,un fragment din Poe]i [i critici de TituMaiorescu – exact acel fragment în carenu se accept\ ca poe]ii între ei s\ fie [icritici (17).Vorbind, îns\, de împ\care, acceptareîmpreun\ etc., gândul ne poart\ aproapeautomat c\tre studiul lui Marin Bucur din1985 unde Alexandru G. Djuvara esteprezentat insistent ca o punte de leg\tur\între mai[tri, fiind mai întâi prieten [i l\u -d\tor al lui Macedonski, c\ruia îi recu noa[ -te talentul dar îi modereaz\ excesul „la -udei de sine”, iar apoi ca prieten [i l\u d\ -tor f\r\ rezerve al lui Eminescu. Marin Bu -cur mai citeaz\ studiul critic al lui Ale xandruG. Djuvara, Idealism [i naturalism, din1883, ar\tând c\ autorul este un mareadmirator, la noi, al lui Emile Zola, pe ca -re-l accept\ ca inovator împreun\/al\turicu tradi]ionalismul vremii – or, [i aici ve -Însemn\ri ie[ene

dem aceea[i tendin]\ împ\ciuitorist\: înpolemica din aprilie 1882 cu grupul de la,,Literatorul“, Eminescu le repro[eaz\ a -Masaharu Aoyama: Pisica neagr\ (1950)cestor tineri tocmai zolismul pe care (ca [iTitu Maiorescu, de altfel) îl respinge categoric.Tân\rul Al. G. Djuvara accept\ [ipoezia lui Eminescu – [i pe aceea a lui Ma -cedonski, [i tradi]ionalismul – [i zolismul:aceast\ pozi]ie, una dintre pu]inele sintezedin epoc\, trebuie consemnat\ – iar stu -diul critic amintit ar merita nu numai consemnareaîn dic]ionarele de idei litarare,dar [i reeditarea.Ca scenariu de istorie literar\, se prefigureaz\,ca ipotez\ de lucru, posibilitateaca textul poeziei Nu m\ în]elegi de M.Eminescu s\ fi fost dat pentru publicare înAlbumul literar de c\tre Alexandru G. Dju -vara care-l de]inea de la autor probabil deprin 1880 (poezia este datat\ 1879) – [icare considera c\ astfel pot fi împ\ca]i, în -tru oper\, mae[trii momentului. Trebuie ve -rificate, în acest ,Album, acele cuget\ri saueseuri nesemnate – în speran]a c\ ce vaapar]ine în propriu chiar tân\rului br\ i lean.Aceast\ ipotez\ de lucru ar fi putut fi ur -m\rit\ de c\tre Perpessicius, dac\ ar fi cu -noscut subiectul, putea fi urm\rit\ de c\ -tre Ion Cre]u, care cuno[tea subiectul, darîn anii ’60 avea acces limitat la condei –[i mai mult ca sigur este urm\rit\ tacit dec\tre Marin Bucur, care [tie bine polemicalui Eminescu pe tema naturalismului, darse complace (ori este ]inut) în simple alu -zii. Desigur, nu [tiu dac\ ipotezele de lucrusunt acceptate ca metod\ într-un domeniuatât de...pozitivist cum este, înc\, istorialiterar\; eu le urmez frecvent acolo undelinia documentar\ (mi) se întrerupe brusc.Ce faci, în fond, în via]a real\, atunci cândmergi pe firul unui [uvoi puternic, bogat[i vezi c\ la un moment dat se pierde înp\mânt? Grecii cei vechi dau exemplul u -nui fluviu care se pierde în câmpie, unde -va prin Thesalia – [i apa reapare într-o fântân\undeva prin... Sicilia. Este un exem plufericit când natura îl lumineaz\ pe om. Însitua]ii curente, îns\, trebuie s\ cau]i insistentacolo unde se pierde izvorul. Or, în ca -zul lui Alexandru G. Djuvara ... informa]iase pierde în opera sa: acolo trebuie c\u -ta t\ continuarea.Din punct de vedere filologic, m-a interesatLuceaf\rul publicat în ziarul Du -n\rea din Br\ila pentru stabilirea unui textcât mai apropiat de voin]a ultim\ a auto -rului, a lui Mihai Eminescu. Se spune, îndeob[te,c\ Luceaf\rul a circulat în dou\versiuni tip\rite, cea din Almanahul Ro -mânia Jun\, aprilie 1883 (poemul a fosttrimis aici de Eminescu) [i cea din Edi]iaMaiorescu, decembrie 1883, mai scurt\ [icu unele reformul\ri. Adev\rul acesta estecât se poate de par]ial. Luceaf\rul emines -cian circul\, de fapt, în atâtea versiuni câ]ieditori a avut poemul de-a lungul timpului;este o horbot\ de forme multiplicate saureduse de la edi]ie la edi]ie. Cei care daudreptate textului stabilit de Titu Maiorescuacuz\, de obicei, interven]ii la nivelul re -dac ]iei pe textul din Almanah. F\r\ a in -tra în am\nunte, constat c\ Almanahulare un martor foarte fidel în retip\rireadin ziarul Dun\rea de la 25 iulie 1883.Cel\lalt martor, Convorbirile literare, ca -re vor relua Luceaf\rul la 1 august 1883(cu nota: Dup\ Almanahul Societ\]ii „Ro -mânia Jun\“) intervine mai des în textschimbând cuvinte [i unele virgule. Dun\ -rea atest\, prin preluarea textului tale qua -le, c\ anumite forme din Almanah – u nele,foarte importante – erau în]elese ca a -tare, deci au sens ca atare. Nu dau, aici,decât dou\ exemple (în edi]ia mea le-amconsemnat, cred, pe toate).Mai întâi versurile din strofa 48: „– Cevoiu? A[ vrea s\ nu mai stai / Pe gânduritot de una” – din ,Almanah, devin (al doi -lea vers) în Convorbiri literare „Pe gânduritotdeauna“. La fel. în edi]iile Maio res -cu [i în cele actuale. În Dun\rea, îns\, sep\streaz\: „tot de una” (în scurta sa not\de observa]ii filologice de la sfâr[itul articolului,Marin Bucur consider\ c\ Dun\ reamuntenizeaz\: iat\ c\ aici n-a muntenizatdeloc). Or, sensurile sunt diferite, iar în Almanah– Dun\rea C\t\lin vrea s\ spun\c\ fata st\ pe gânduri tot de una (singur\),se gânde[te la un singur lucru, st\ b\tut\de un gând. Sim]ul limbii spune c\ trebuiep\strat acest sens – cel\lalt, totdeauna pegânduri, fiind o forma]ie cult\. Dac\ un ci -titor din epoc\ a în]eles a[a, înseamn\ c\are sens a[a.O discu]ie mai larg\ necesit\ în strofa74 versul: „Reia-mi al nemurii nimb” dinAlmanah r\mâne a[a numai în Dun\ rea,Convorbirile [i celelalte edi]ii având „Re -ia-mi al nemuririi nimb” – motivându-se,probabil, c\ este gre[eal\ de tipar în pri matip\rire. Ca s\ fie, îns\, gre[eal\ de tipar,ar fi trebuit s\ cad\ o singur\ liter\ – ori,în nemurii fa]\ de nemuririi diferen]a estede dou\ litere. Marin Bucur comenteaz\într-o parantez\: „form\ foarte frumoas\,de altminteri, de la infinitivul scurt, dar nuexist\ în manuscris“. E drept, niciun manu -scris eminescian nu atest\ nemurie, nemu -rii (Ion Creang\ are „c\ci tr\ind [i nemu -rind“, nemurie mai înseamn\, în limbadelicatese istorico-literare ∙ deÎnsemn\ri ie[ene67

delicatese istorico-literare ∙ de68veche, neamuri multe) – dar, într-un poemfilosofic, cuvintele au sensul [i importan]alor. Putem presupune c\ Eminescu face,a ici, dubletul nemurire-nemurie. Ce în -seamn\, în fond, nemurire? – A nu muri,dar, în sistemul poetic/filosofic eminescian,a fi nemuritor în interiorul unei ve -Kaoru Kawano (1916-1965):cinicii – condi]ia Zbur\torului din C\lin, aMagului din Strigoii etc. Luceaf\rul nurepet\, îns\, aceste situa]ii anterioare – cimut\ ideea mai sus, între zei. Acolo, dup\ce o vecie/vecinicie se stinge (vezi SatiraI), toate astrele mici dispar – dar „plane]iito]i înghea]\ [i s-azvârl rebeli în spa]/ Ei,din fr\ele luminii, [i ai soarelui, sc\pa]i”.Vecia/vecinicia urm\toare se na[te nu dinnimic, ci în jurul, pe baza acestor punctefixe, cardines mundi, pe care Demiurg leaduce iar\[i sub cuvânt, sub în]elepciune.În Luceaf\rul: „Cere-mi – cuvântul meude ’ntâi,/ S\-]i dau în]elepciune?”. [i mai a -p\sat: „Tu e[ti din forma cea de ’ntâi” (seconsider\ c\ versul este recreat de Titu Ma -iorescu pentru c\ apare numai în edi]iilesale – [i pentru c\ nu este atestat\ în manu -scrisele eminesciene – dar con -]ine tocmai aceast\ idee, emi -nescian\ prin excelen]\). Hyperionare, a[adar, mai mult decâtnemurire – are nemurie, a -dic\ nu se implic\ în ciclul „via-]\-moarte”, nu intr\ în vecinicie,este un „hyper – ion”, mer -ge pe deasupra acestui cerc.Când spune, în acea vorbireinterioar\ (pe care numai punc -tua]ia originar\, din Almanah– Dun\rea – Convorbiri litera -re o explic\): „Tu-mi cei chiarnemurirea mea/ În schimbpe-o s\rutare” – Hyperion în -]elege c\ are posibilitatea s\devin\ nemuritor într-o vecinicie,într-o oar\/ or\ (cosmic\)de iubire, c\ fata vrea s\-l aib\ca Zbur\tor lâng\ ea, ca ea –[i pentru aceasta merge la P\ -rintele Ceresc [i-[i cere anula -rea nemurii. Ca s\ aib\ aceas -t\ nemurire limitat\ el trebu ies\ renun]e la nemuria absolu -t\. În fond, ce va face el dac\va coborî pe p\mânt? Va pu -Crepuscul tea fi cu adev\rat muritor camine, adic\ om în toat\ pute -rea cuvântului? Este C\lin...om? Este Ma -gul? Nicidecum! Va avea condi]ia duhuluir\t\citor într-o ve cie. Tu-mi ceri nemurireanu înseamn\ altceva decât tu îmi ceri s\fiu nemuritor între voi, oamenii. Punc tua -]ia în sursele prime ale poemului este aceas -ta: „Da m\ voiu na[te din p\cat,/Primindo alt\ lege/ Cu vecinicia sunt legat,/ Civoiu s\ m\ dezlege.” Aici propozi]ia decomentat este „Primind o alt\ lege suntle gat cu vecinicia”. Noi a vem, dup\ Maio -rescu, acest discurs romantic-cavaleresc:„Da, m\ voi na[te din p\cat,/ Primind oalt\ lege./ Cu vecinicia sunt legat / Ci vois\ m\ dezlege.” În textul originar nu esteo afirma]ie, un „Da” ho t\rât – ci un Dapentru Dar (pe care-l reg\sim mai jos: Dace vrei, m\ri C\ t\ lin ..., etc.), o discu]iein terioar\ a lui Hyperion pe tema „na[ te -rii din p\cat“ care pentru el înseamn\ intrareaîn lumea du hurilor.Se poate discuta, desigur, mult desprepunctua]ia eminescian\ din Luceaf\rul [icelelalte poeme. Din fericire, textul-martordin Dun\rea arat\ c\ primul text, celdin Almanahul România Jun\, era în]e -les în punctua]ia [i cu termenii-cheie ai lui– ceea ce atest\ un lucru foarte important,de luat în seam\: voin]a auctorial\.La o eventual\ reeditare a acestui textbr\ilean este neap\rat nevoie s\ se ]in\ contde punctua]ia [i formele din ziar. Eventual,s\ se fac\ o edi]ie anastatic\, o fotocopiere.Astfel se va în]elege mai bine ro -lul lui Alexandru G. Djuvara în difuzarea[i p\strarea lui Eminescu a[a cum a fost.N. GEORGESCUl. Titlul complet: Un ignorat al bibliogra fi -ei eminesciene: Alexandru G. Djuvara – pri -mul editor în ]ar\ al poemului Luceaf\rul. ÎnCaietele Mihai Eminescu, VI, Editura Emines -cu 1985, p.78-92. Marin Bucur trimite la obibliografie impresionant\ (despre personalitatealui Al. G. Djuvara au scris: Radu Portocal\,Emil Sl\tineanu, G.Duca, Th. M. Sto -e nescu, C. Banu, Titu Maiorescu, L. Kalustian,Petru Comarnescu, Ion Vitner, – totu[i, acestanefiind un argument hot\râtor ca numele s\u s\figureze nici m\car în Dic]ionarul General alLiteraturii Române) – dar nu afl\m lucrul e -sen]ial: cine a semnalat primul contribu]ia emi -nescian\ a lui Al. G. Djuvara – drept pentrucare suntem ]inu]i s\-l consider\m pe Marin Bu -cur însu[i cap de list\ – de[i, vezi mai jos, în1961 se mai discutase problema.2. Biblioteca Academiei R.S. România: Bi -bliografia Mihai Eminescu, I. Editura Acade -mi ei, 1976. Numeroasele omisiuni (semnalate[i la sesiunile [tiin]ifice pe teme de biblioteco -no mie), tematismul excesiv, selec]ia sever\ apublica]iilor periodice consultate – vor face caÎnsemn\ri ie[ene

aceast\ bibliografie s\ se reia tot la BibliotecaAcademiei, cu un colectiv mai l\rgit de biblio -tecari. Inexplicabil, semnalarea lui Marin Bucurn-a fost luat\ în seam\. Nu sunt excluse nicire la]iile personale ale lui cu institu]ia (era uncercet\tor cam incomod, mereu nemul]u mitde ceva, deschiz\tor de drumuri în multe do -menii, dar slab sau chiar r\u continuator).3. Biblioteca Academiei Române. M. Emi -nescu: Opere. XVIII. Bibliografie, I. (1866-1938).Editura Academiei Române, 1999, 1236 pa -gini. Din lista de publica]ii prospectate lipse[te,aici, ziarul Dun\rea, Br\ila (prezent în co lec ]i -ile Bibliotecii Academiei la cota P. IV 1164, un -de l-a g\sit [i studiat Marin Bucur). Lipsa este cuatât mai curioas\ cu cât autorul acestor rânduri,coautor la Bibliografie, a f\cut semnal\ rile la timp,înc\ în 1985, când ap\rea vol. VI din CaieteleShiko Munakata (1903-1975):Mihai Eminescu (unde [i noi avem un studiu).Poate tocmai de aceea aceste semnal\ri, ca [i al -tele de acela[i fel, au fost p\s tra te deoparte, cas\ se aib\ în vedere în mod de osebit – iar apoipierdute în bloc. Despre moul în care s-a lucratla aceast\ bibliografie – [i, mai ales, despre mo dulcum s-a îmbinat la fi nal materialul, cu acest te -matism excesiv ie[it din imperativul Direc]ieiBibliotecii de a reduce spa]iul tipografic [i a pre -zenta o lucrare strict pentru speciali[ti, f\r\ informa]iiprea epice – am mai avut ocazia s\ scriu,vezi N. Geor ges cu: Un an din via]a lui Emines -cu, Editura Floa re albastr\, 2006, p.213- 232.4. Corpusul recept\rii critice a operei lui M.Eminescu. Edi]ie critic\ de I. Opri[an [i The -o dor Vârgolici. Editura Saeculum I.O., 2002–2009. Numele lui Al. G. Djuvara lip se[te din in -dici, vezi vol. 10 (2007), p. 333 squ (IndiceTrei zei]egeneral de nume vol. I-IX) – indiciu cât se poa -te de clar c\ s-a mers dup\ Bibliografia MihaiEminescu. Cu observa]ia c\ textele sunt adusela normele ortografice actuale, iar citatele dinM. Eminescu, la textul definitiv stabilit de Perpessiciusîn 1964 (ortografie [i punctua]ie).5. Consult\m: Mihai Eminescu: Luceaf\ rul.Edi]ia a treia, rev\zut\. Edi]ie îngrijit\ de ZamfirB\lan. Editura Istros Muzeul Br\ilei, Br\ila,2002.6. În Via]a Româneasc\, Nr. 8/1961, p.162-163.7. Ion Cre]u: Mihai Eminescu, biografiedo cumentar\. Editura pentru Literatur\, 1968,p. 307.8. Gh. Calot\: Luceaf\rul [i... Dun\rea, înfoaia volant\ Lui Eminescu, Br\ila, mai 1987.9. Cronologia am stabilit-o noi, vezi N.Georgescu: Cu Veronica prin Infern, Carteadesp\r]irilor, Editura Floare albastr\, 2004,p.33-34.10. „Dulcea mea Doamn\ / Eminul meuiubit”. Coresponden]\ inedit\ Mihai Eminescu– Veronica Micle, Edi]ie de Cristina Zarifopol-Illias, Editura Polirom, 2000, p. 423.11.Idem, p.10712. Augustin Z.N. Pop: Contribu]ii documentarela biografia lui Mihai Eminescu, Edi -tura Academiei, 1962, 295. În mod ciudat,Matei Eminescu las\ despre prima sa so]ie o i -magine neconvenabil\ ei: o acuz\ de lipsa to -tal\ a spiritului gospod\resc [i de inaccesi bilitateafa]\ de oaspe]i (vezi tot aici, p. 236). Cumva fi stat socrul mare, Gheorghe Emino vici, 15zile în acest climat, e mai greu de în ]eles. Amin -tim c\ nici Hanrietta nu o aminte[te în vreunfel în leg\tur\ cu b\ile de la La cul S\rat pe carele frecventa. De asemenea, Matei nu-[i iube[teprea mult fiul, pe Victor Eminescu, rezultat dinaceast\ c\s\torie. To tu[i, din memoriul s\u re -]inem c\ în perioada br\ilean\, în anii 1880,1882, a f\cut arest pentru lipsa de la serviciu –de bun\ seam\, stând acas\.13. În Nota editorului la ed.cit,., p.77.14. Vezi mai pe larg: N. Georgescu: Eminescuîn Dobrogea, în Bucovina literar\, Su -ceava, iunie 2009, p. 27.30.15. Ed. cit, scrisoarea din 15 august 1882;în alt\ parte: „Dar îmi spui c\ scrii, [i [tii, Mo],c\ odat\ avem s\ le corigem împreun\ [i levom edita [i m\ tem c-ai s\ cape]i [i Bene-me -renti. Mo] mititel ce e[ti tu [i dr\g\la[, s\ treciîn nemurire al\turi de Sion [i Urechia. Quelplaisir!” (iunie 1882).16. Vezi mai ales Opere, XII, p. 368, textuldin Timpul, 24 septembrie 1881.17. Vezi discu]ia la Perpessicius, în Opere,III, p.301-304delicatese istorico-literare ∙ deÎnsemn\ri ie[ene69

70Sinele[i liberul arbitruLa o scurt\ privire aruncat\ asupraconceptului de sine afl\m c\, în urm\ cucâteva sute de ani, filozoful francez RénéDescartes sus]inea c\ mintea [i trupul suntdou\ lucruri separate. El localiza centrulsufletului (pe care îl mai numea [i minte,intelect sau ra]iune) într-o mic\ gland\ dincreier denumit\, pe atunci, conarium, sau,în termenii de azi, epifiz\. Modelul s\u du -al implic\ existen]a unui mic teatru în cre -ier, unde un omule], un homunculus, pri -me[te datele senzoriale pe un ecran, iarapoi ia decizii [i d\ comenzi proprietaruluicorpului. Daniel Dennett, filozof al min]iicontemporan din Statele Unite, respingeideea unui „teatru cartezian“ (denumireaîi apar]ine), întrucât altfel ne-am confruntacu un fenomen de regresie ad infinitum:cine se afl\ în mintea homunculus-ului, [ia[a mai departe.Neurologul american Antonio Damasio,profesor la Universitatea din Iowa,S.U.A., un sus]in\tor al ideii de unitate în -tre minte [i corp, arat\, în volumul s\u E -roarea lui Descartes, c\ percep]iile noas -tre tind s\ aib\ o perspectiv\ coerent\, ca[i când ar exista cu adev\rat un singur proprietar.Perspectiva e generat\ de o starebiologic\ relativ stabil\ care se reînnoie[tepermanent. Stabilitatea e asigurat\ de struc -tura predominant invariabil\ a organismului,de func]ionarea acestuia, precum [i deschimbarea lent\ a datelor biografice.În încercarea de a corecta eroarea luiDescartes, Damasio avanseaz\ ipotezasubstratului neural al sinelui. În opinia sa,baza neural\ a sinelui rezid\ în continuareactivare, în creier, a cel pu]in dou\ tipuride reprezent\ri: mai întâi, reprezent\rileelementelor-cheie ale autobiografiei individuale,pe baza c\rora conceptul de identitatese poate reconstrui neîncetat, iarapoi reprezent\rile primordiale ale corpuluiindividului (cel din trecut [i cel recent).Reprezentarea colectiv\ a corpului e bazaconceptului de sine în acela[i fel în care osum\ de reprezent\ri ale formei, m\rimii,culorii, texturii [i gustului pote fi baza conceptuluide portocal\. Mintea î[i are origi -nea în întregul organism, iar aceasta în -seamn\ c\ trupul furnizeaz\ un con]inutcare constituie fundamentul unei activit\]ineurale normale bazate pe existen]a unorcircuite de reglare care se influen]eaz\ re -ciproc. Descartes se putea imagina f\r\corp, dar nu [i f\r\ minte. Damasio arat\c\ experimentul acesta al „creierului dinvas“ e total nerealizabil, deoarece absen]astimulilor dinspre corp înspre minte ar declan[ao reac]ie invers\ pe m\sur\, finali -zat\ în alterarea reprezent\rilor mentale.Sistemul de referin]\ al min]ii e propriulorganism [i nici o interac]iune cu mediul nuva fi doar a min]ii sau doar a trupului. Maimult, argumenteaz\ neurologul ameri can,orice construct mental, oricât de „pur“,izvor\[te din reprezent\rile neurale ale cor -pului. Sufletul respir\ prin trup, iar sufe -rin]a, indiferent dac\ are ca punct de por -nire suprafa]a pielii sau o imagine a min -]ii, se afl\ în trup. Nu exist\ nici un teatrucartezian în creierele noastre, afirm\ [i Da -masio, iar acest lucru înseamn\ c\ fiecarepersoan\ are un singur sine: „Starea si ne -lui se reconstruie[te în fiecare clip\ din te -melii. Este o stare de referin]\ evanes cent\,reconstruit\ atât de continuu [i coerent,încât proprietarul nu [tie niciodat\ c\ eaeste ref\cut\, cu condi]ia s\ nu apar\ vreoeroare în reconstruc]ie” (p.271).Diversele anomalii înregistrate de neurobiologiese refer\ la cele dou\ extremeale rela]iei „un trup-un sine“: în primulrând, când exist\ un trup [i mai mult de unsine (cazurile de personalit\]i multiple, ge -nerate de afec]iuni cerebrale); în al doilearând, când exist\ un trup [i un sine dimi -nuat sau abolit (ca în unele cazuri de a no -sognozie – i.e. bolnavul nu e con[tient depropria boal\ –, precum [i în anumite ca -zuri de atac cerebral). Studierea unor astfelde fenomene sugereaz\ cu destul\ t\riec\ orice afectare a sinelui e, de fapt, unKatsushika Hokusai:Frumuse]eÎnsemn\ri ie[ene

simptom al afect\rii circuitelor neurale aleorganismului, lucru care vine în sprijinulipotezei substratului neural al sinelui.Celebrul Oliver Sacks, neurolog ameri -can de origine englez\, s-a preocupat foar -te mult de problemele creierului cu repercusiuniasupra sinelui. Acestea sunt mereucele mai interesante [i mai solicitante ca -zuri, deoarece, a[a cum spune medicul înbest-seller-ul s\u Omul care î[i confundaso]ia cu o p\l\rie, „Dac\ un om a pierdutun picior sau un ochi, el [tie c\ a pierdutun picior sau un ochi; dar dac\ a pierdutun sine – pe sine însu[i – nu poate [ti a -cest lucru, deoarece el nu se mai afl\ a co -lo pentru a [ti“ (Sacks, 52). „Esen]a fiin]eipacientului este cât se poate de relevant\în zonele mai înalte ale neurologiei [i înpsihologie, pentru c\ aici personalitateapacientului e implicat\ în mod esen]ial, iarstudiul bolii [i al identit\]ii nu pot fi disociate”(Sacks, 8). Astfel ia na[tere o nou\disciplin\ – neurologia identit\]ii – care,ocupându-se de bazele neurologice ale si -nelui, leag\ în mod direct procesele fiziologicede biografia persoanei.Am ales dou\ astfel de cazuri din volumulamintit mai sus: primul, intitulat Doam -na f\r\ trup, descrie condi]ia unei spe cialisteîn informatic\, Christina, în vârst\ de27 de ani, care [i-a pierdut sim]ul propriu -lui corp (propriocep]ia). Ea îns\[i î[i descriestarea ca pe o incapacitate de a-[isim]i trupul, ca [i când nu ar avea unul, ca[i când nici o informa]ie nu i-ar parvenidinspre membre: „Simt c\ trupul meu e orb[i surd fa]\ de el însu[i... nu are sim]ul desine” (p.70). În consecin]\, dac\ mâinilenu i se afl\ în raza vizual\, nu le poate comandas\ se mi[te. Înainte de a se ridicaîn picioare, trebuie s\ [i le caute cu privi -rea. Dac\ nu [i le mai vede, cade automatpe jos, ca o p\pu[\ de cîrp\. Interesant, eaa ajuns la spital pentru o opera]ie comun\la colecist, iar în noaptea dinaintea ope -ra]iei a avut un vis în care se cl\tina ca unom beat, incapabil\ s\ stea ferm pe picioare[i sc\pând din mân\ tot ce apuca.Însemn\ri ie[eneA doua zi, trupul ei avea s\ se comporteexact a[a, f\când din ea singurul caz de a -cest fel întâlnit vreodat\ de doctorul Sacks,{i, totodat\, o demonstra]ie perfect\ a o -piniei lui Sigmund Freud conform c\reiaIchiryusai Hiroshige (1797–1858): Femeie„sinele este înainte de toate un sine al tru -pului” (Sacks, 72). Detaliul referitor la vi -sul Christinei este interesant dac\ ne amin -tim remarca lui Carl Jung despre sine:„Func]ia sinelui este de a ghida [i de a integraîntreaga via]\ psihic\, con[tient\ [iincon[tient\, iar aceasta se face cu ajuto -rul viselor” (Campbell, 225).Al doilea caz, intitulat Marinarul r\ t\ -cit, prezint\ cazul lui Jimmie G., internatîn 1975 într-un azil de lâng\ New York. El[i-a pierdut memoria lucrurilor foarte recente,tot ce f\cea începând, astfel, aici [iacum. Întâmpl\rile mai vechi de o secun -d\ nu puteau fi recunoscute. Cu alte cuvin -te, pacientul tr\ia literalmente într-un pre -zent continuu, iar dialogurile dintre el [idoctorul Sacks (pe care, desigur, Jimmienu-l ]inea minte niciodat\) sunt foarte re -levante pentru starea sinelui lui. Ori de câ -te ori era întrebat cum se simte, el r\s pun -dea: „Nu pot s\ spun c\ m\ simt r\u. Darnu pot s\ spun nici c\ m\ simt bine.” „Nupot s\ spun c\ simt ceva”. „N-am sim ]it defoarte mult\ vreme c\ tr\iesc”. „Nu pots\ spun c\ simt c\ sunt viu”(Sacks, 53).L\sînd deoparte considera]iile medi ca -le, voi reda comentariile lui Sacks referitoarela problema care ne intereseaz\: „Fiecaredintre noi este o nara]iune singular\,construit\ continuu, incon[tient, denoi, prin noi [i în noi, prin percep]iile,senza]iile, gândurile [i ac]iunile noastre; [i,nu în ultimul rând, prin discursul nostru,nara]iunile noastre vorbite. Sub raport biologic,fiziologic, nu suntem atât de diferi]iunii de al]ii; sub raport istoric, ca nara -]iuni, fiecare dintre noi e unic. Pentru a finoi în[ine, trebuie s\ ne avem pe noi în[i -ne, s\ punem st\pânire, la nevoie s\ pu -nem din nou st\pânire, pe pove[tile vie -]i lor noastre. Trebuie s\ ne adun\m, s\ a -dun\m drama interioar\, nara]iunea desprenoi. Un om are nevoie de o aseme -nea nara]iune, o nara]iune interioar\ continu\,pentru a-[i men]ine identitatea, si -nele s\u” (Sacks, 147).St\pânirea de sine de care vorbe[tedoctorul Sacks implic\, desigur, un efortcon[tient de voin]\, lucru care aduce îndiscu]ie problema factorului decizional. Laînceputul anilor 1990, un neurochirurg dela [coala de Medicin\ a Universit\]ii Yale,Itzhak Fried, efectua opera]ii pe creierulunor pacien]i suferind de forme severe deepilepsie, pentru a mic[ora afluxul de im-71

72pulsuri nervoase care circulau între celedou\ emisfere cerebrale ale acestora, pro -vocînd îngrozitoarele crize. Situa]iile de a -cest fel au oferit ocazia nesperat\ de a pu -tea „cartografia” creierul uman prin stimu -larea electric\ a diverse puncte – în total299 de locuri la 13 pacien]i, la care au r\s -puns 129 de locuri. Cele mai vizibile r\s -punsuri au fost de tip motor: pacien]ii con-[tien]i, sub anestezie, î[i îndoiau o articu -la]ie, î[i contractau un mu[chi facial, î[ilungeau gâtul sau î[i roteau capul la dreap -ta. Extraordinar, îns\, a fost faptul c\ pacien]iiau raportat c\ au sim]it ni[te „impulsuri”,ni[te „dorin]e”: impulsul de a-[imi[ca bra]ul, piciorul sau degetul mare. Înmomentul în care cercet\torii au m\rit pu -]in intensitatea stimulului în electrod, impulsuls-a transformat în ac]iune, în chiarac]iunea pe care pacien]ii spuseser\ c\voiau s\ o fac\, dar nu puteau în mod vo -luntar din cauza anesteziei.Aceste fapte plus altele asem\n\toarei-au condus pe unii cercet\tori la concluziac\ voin]a proprie, liberul arbitru, e o ilu zie.Ideea de liber arbitru fiind central\ conceptuluide sine, rezult\ c\, în realitate, nuam avea control nici m\car asupra noas -tr\ în[ine.Între timp, scan\rile cerebrale au deve -nit tot mai sofisticate, problema nemai pu -nându-se în termenii afl\rii ariilor care controleaz\vederea sau func]iile motorii. Înprezent, neurologii de peste Ocean i den -tific\ locurile unor atribute pe care le asociem,de regul\, cu persoana, [i nu cu or ganismul.Vina, remu[carea, regretul, pier -de rea, impulsivitatea au devenit m\surabi -le (lucru care ne duce cu gândul la freno -logia secolului al XVIII-lea). Anatomia personalit\]ii[i experien]a sunt reduse la im -pulsuri electrice. Întrebarea care se impu -ne cu stringen]\ e urm\toarea: dac\ ana -tomia personalit\]ii unui individ oarecarearat\ predispozi]ia acestuia c\tre un tip decomportament violent, iar liberul arbitru seafl\ la cheremul impulsurilor electrice ge -nerate de organismul acestuia, cum se varezolva în instan]\, de exemplu, proble maresponsabilit\]ii în caz de omucidere? (S\ne amintim, legat de aceasta, c\ FrancisCrick, laureat al Premiului Nobel pentruMedicin\ în 1962 [i unul dintre des coperitoriistructurii ADN-ului, sus]ine c\ e -xist\ chiar un substrat neural al liberuluiHashiguchi Goyo (1880-1921):Nudarbitru, iar persoanele care au leziuni ce -re brale în aceste ]esuturi ar fi deposedatede voin]\ proprie).Psihologul britanic Guy Claxton e dep\rere c\ a sus]ine c\ exist\ liber arbitruechivaleaz\ cu a nega c\ P\mântul se învârte[teîn jurul Soarelui. Putem tr\i foartebine [i f\r\ convingerea c\ suntem foartespeciali, cu condi]ia s\ accept\m c\ nu pu -tem controla totul. Ca argument aducestudiile care arat\ c\ tulbur\rile psihice [inevrozele sunt mai des întâlnite la persoa -nele care încearc\ s\ men]in\ un controlcon[tient asupra vie]ii. Paradoxal, spuneel, s\n\tatea mintal\ poate sta în accep -ta rea faptului c\ nu ai control. La rânduls\u, Steven Pinker de la Universitatea dinHarvard, formuleaz\ aforistic : „Voin]a pro -prie e un construct fic]ional. Îns\ are apli -ca]ii în lumea real\”. Cu alte cuvinte, [timadev\rul, dar e mai u til s\ re]inem ilu ziadin motive politice, economice, culturale[i a[a mai departe. Michael Brooks, doctorîn fizic\ cuantic\, e convins c\ „nu suntemechipa]i pen tru a duce o via]\ ultra ra]io -na l\; psihologii ne arat\ în mod repe tatc\ luarea unei decizii «ra]io nale» e adeseorio închi puire” (Brooks, 162).Adev\rul e c\ problema pu s\ în a ce[titermeni e una circular\. E ca [i când aispune c\ nu exist\ adev\r [i ai pretinde c\a ceast\ propozi]ie e ade v\ rat\. Via]a o mu -lui toat\ se con stru ie[ te în func]ie de deci -ziile pe care le ia. Luarea unei decizii pre -su pune un act ra]ional de voin]\ ca expresiaa sinelui. Dac\ singura concluzie ra -]ional\ pe care ra]iunea unora o ge ne reaz\,[i a nume c\ nu exist\ ra]ionalita te, a -tunci ceva e fundamental gre[it cu ra]iona -lis mul atât de drag Vestului.Cât timp min tea omului va scormoni însine, c\u tându-[i numai fundamentele ma -teria le, palpabile, observabile [i m\ su ra bi -le, e de mirare da c\-[i va g\si vreoda t\ li -ni[tea.Bibliografie1. Brooks, Michael. 13 Things That Don’tMake Sense, London: Profile Books, 2009.2. Campbell, Jeremy. Grammatical Man.New York: Simon & Schuster, Inc., 1982.3. Damasio, Antonio R. Eroarea lui Des -cartes. Emo]iile, ra]iunea [i creierul uman.Bucure[ti: Humanitas, 2000.4. Pinker, Steven. „In search of humanity”,în Times (London), 29 dec., 1997.5. Sacks, Oliver. Omul care î[i confunda so -]ia cu o p\l\rie. Bucure[ti: Humanitas, 2005.Laura Carmen CU}ITARUÎnsemn\ri ie[ene

Constantin RomanescuNebunia social\contemporan\ (I)Probabil c\ una dintre cele mai re -prezentative embleme ale socie -t\]ii contemporane este cunos -cutul grup statuar cu cele trei maimu]e ca -re ne `nva]\ secretele vie]ii sociale: una `[iacoper\ ochii, a doua – urechile, a treia –gura. Aceste animale, a[ezate pe o carteenorm\, Le secret du bonheur, sunt r\s -pândite `n mai toate pie]ele lumii [i poatec\ mul]i oameni vor fi g\sit `n exemplul lorpropria filozofie: f\-te c\ nu vezi, c\ nu a -uzi [i ]ine-]i gura!Este o re]et\ universal\ pentru a ob]i -ne o existen]\ convenabil\, neutr\, o inte -grare `n societate printr-o pref\cut\ nelua -re `n seam\ a feluritelor ciud\]enii care a -par `n aceast\ societate de la o zi la alta.Metafora care pare a func]iona aici suge -reaz\ c\ ipocrizia poate constitui valutaforte a coexisten]ei contemporane.~ntr-adev\r, `n ultimii ani, spectacolulvie ]ii seam\n\ cu un film sc\pat de subcontrol, amintind de acele vechi pelicule `ncare personajele o luau razna, mânate deo hipermotilitate bizar\, ritmurile scenelordevenind mai importante decât semnifica -]ia lor. Ca [i `n fa]a acelor filme, care p\ -reau obsedate de un ciudat extaz al mi[c\-rii, `n prezent asist\m la voluptatea trans -form\rii, determinat\ de apari]ia altor me -canisme ale dinamicii sociale, care au schimbatradical formele existen]ei contempo -rane.Oricum, spectacolul lumii, care a fosttotdeauna foarte interesant, devine, `n aniino[tri, fascinant. Probabil c\ istoricii sunt`n drept s\ ateste sau s\ infirme aceast\Însemn\ri ie[eneobserva]ie. Cât despre psihiatri, unul dintremotivele care dau un sens disciplineilor, destul de n\p\stuit\ altminteri, este toc -mai `n]elegerea acestor schimb\ri de personaje,scenarii [i mentalit\]i. Evolu]iilesunt surprinz\toare [i secven]ele – nea[ -teptate; acest teatru al lumii, care pareprost jucat, absurd [i r\u regizat, las\ impresiac\, undeva, ceva nu este `n regul\.Cei mai mul]i dintre spectatori, ne`n -]e legând nimic sau prea pu]in din spectacol,pun `n practic\ pilda celor trei maimu -]e [i aproape toat\ lumea se `ntreab\, confruntându-secu haosul care se instaleaz\ `nmajoritatea planurilor vie]ii sociale, pân\la inversarea raporturilor valorice de baz\,dac\ nu cumva lumea de ast\zi este `ntr-a -dev\r nebun\; dac\ expresia, oarecum e -chivoc\, de „nebunie social\“ nu reflect\,de fapt, o realitate corespunz\toare celuimai simplu `n]eles al acestor vorbe.Comportamentele aberante crescând `nritmul progresiei geometrice, cultivarea violen]ei[i a perversiunilor, pornologia [ipornografia, libertatea conceput\ ca liber -tinaj, agresivitatea, abandonul familial, com -portamentul aberant `n c\s\torie [i `n fami -lie, sinuciderile sunt câteva din temele carealc\tuiesc povestea existen]ei unei ome -niri `n plin\ agita]ie. Acestea, prin frec ven -]a lor, produc impresia c\ societatea ac -tua l\ se afl\ pe o pant\ ce duce c\tre o in -evitabil\ apocalips\, ca `n scenele pictatepe zidurile bisericilor, unde este mare `n -ghesuial\ pe drumul spre pr\p\dul iadului.~ntrebarea dac\ lumea este pe cale dea-[i pierde mintea nu e cu totul lipsit\ derost. Avalan[a de evenimente catastrofalesau doar abracadabrante, stupizenia, evi-Kiyoshi Saito: Iarn\ la Aizu (1960)foişorul de ascultat ploaia · foiş73

foişorul de ascultat ploaia · foiş74dent\ la tot pasul, las\ impresia c\, pentrua tr\i „normal“ `n societatea de azi, nu stri -c\ s\ fii pu]intel nebun. Pare chiar c\ smin -teala este o condi]ie necesar\ vie]ii actuale.Adev\rul e c\ omenirea a fost `ntotdea -una pu]in smintit\. A ne `ndoi de aceastaeste ne[tiin]ific. E destul s\ evoc\m peri -oa de [i nume foarte mari din antichitatea`nde p\r tat\, dar [i din prezent, pentru a numai avea nici un dubiu c\ nebunia a fosto constant\ social\, o alt\ fa]\ a lumii ca -re, existând virtual, devine a parent\ `nanumite circumstan]e.Problema este c\, `n prezent, a ceas t\ adoua fa]\ a lumii apare prea evi dent [ic\ s-ar putea ca, `n curând, s\ nu mai [timcare este fa]a fireasc\ a omenirii.Schimbarea raportului dintre firesc [inefiresc pân\ la inversarea lor constituie e -sen]a fenomenologiei determinate de ma -rile prefaceri contemporane. Am puteaspune c\ suntem angaja]i `ntr-o coabita -re cu nebunia. {i nici nu am exagera preamult.Trebuie s\ remarc\m `ns\ c\ ne bu niacotidian\, cu care ne `ntâlnim pre tutin deni,`n pres\, `n via]a obi[ nu it\, `n familie, nueste nebunia cla sic\, „ne bunia clinic\“. A -ceasta din urm\ – o ca tegorie nosografic\stabi l\ – nu a e voluat decât prea pu]in,chiar nesemnificativ, `n ultimul secol.Nebunia social\ este `ns\ progresi v\,extensiv\ [i agresiv\. Cu toate a pro pierileca re au existat `ntre psihiatrie [i societate,nu putem afirma c\ istoria omului a fost oistorie a psihiatriei, dar – `n prezent – aces -te dou\ te me, nebu nie [i societate, s-au a -propiat a tât de mult `ncât par a se supra -pune; dintr-o late ralita te paralel\, aceste su -biecte par a fi a mestecate, omogenizate, to -pite `ntr-o uni c\ sub stan]\.Exagerând pu ]in, am putea gândi c\ istoriacontemporan\ mai c\ a de venit o istoriea psihiatriei.Aceast\ „nebunie social\“, cvasigene -ra lizat\, are, de fapt o denumire corespunz\ -toare [i ilustrativ\, de[i mai pu]in folosit\ `nlimbajul medical [i psihologic: anomia. Ter -menul, uitat mult\ vreme (fusese introdusacum un secol [i mai bine de Durk heim), afost reluat abia de câteva decenii, mai alesde medicina legal\ (conform unui destin aldefini]iilor, care le plaseaz\, cu timpul, lalocul cel mai potrivit).Anomia const\ `n incapacitatea frân\riiunor tendin]e sociale negative [i orient\riinormale a acestor tendin]e individuale.Durkheim considera c\ anomiadetermin\ dezintegrarea unui grupsocial; pe plan individual, ea explic\diferite acte nocive, tulbur\ricomportamentale, `nc\lcarea u -nor reguli de convie]uire, agresivitateace mer ge pân\ la crim\; peplan social, ea ilustreaz\ inefici en -]a anumitor tipuri de constrângeri.~n spiritul clasic al conceptului,efectele cele mai evidente ale a no -miei se reflect\ la nivel matrimonial,unde perturb\rile c\sniciei [ideteriorarea sistemului reglemen -t\rilor c\s\toriei reprezint\ „leziu-nea principal\“.Aceast\ accep]iune, ini]ial mairestrâns\, s-a extins pe parcurs, `n -cepând cu anul 1957, an semnifi -cativ pentru istoria anomiei, cândR. K. Merton o prezint\ `ntr-o mailarg\ cuprindere, dincolo de re pe -rele de baz\ ale lui Durkheim (R.K. Merton, Social Theory and So -cial Structure, Free Press, 1957),conturându-i aspectul de psihiatriesocial\.Probabil c\ anomia trebuie inclus\mai atent `n explor\rile me -dico-sociale ale psihiatriei. A[a cums-a conturat tema pân\ `n prezent, concepemca „anomice“ o multitudine de aspecteale psihologiei [i stilului de via]\ac tual.Vom insista asupra câtorva dintre celemai semnificative, dar este important s\ nuomitem c\, de[i aproape contemporan\ cupsihanaliza, anomia pare s\ fi ignorat universulincon[tient, care explic\ unele dintrecomportamentele sale specifice. ~n lip -sa acestui resort psihologic, conceptul nuputea dep\[i o simpl\ descriere.~n realitate, anomia implic\ dou\ planuri,unul descriptiv („orizontal“), cel\lalt a -nalitic („vertical“). Studiul fenomenologic,de suprafa]\, a stabilit de la `nceput repe -re le sociale esen]iale. Studiul analitic, `nschimb, a fost inclus târziu `n interpretareaKako Tsuji (1870-1931):Egreta alb\anomiei, pe m\sura `n]elegerii mecanisme -lor incon[tiente impli cate `n acest proces.Istoria anomiei s-ar fi scris altfel, dac\interpretarea ini]ial\ a a cestui fenomen socialar fi apelat la expli ca]iile pe care le-a a -dus, pe parcurs, psihanaliza, dac\ interpre -tarea fenomenologic\ ar fi fost mai complex\.Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ stampe japoneze.Coperta I: Utagawa Kunisada: Nakamura Shikan IV `n rolullui Suzume Taro (1862).Coperta III: Hokusai: Autoportret la 84 de ani.~n medalioane: Ando Hiroshige: portret de Kunisada;Tomioka Tessai (1837-1924)Shiko Munakata (1903-1975).Coperta IV: Yamamura Toyonari: Feti]\ dormind (1922).

LEI 8 ISSN: 1221-3241