GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 105o biserică înnegrită de veacuri. Azi aproape că nu se mai vede, ascunsă cumeste între zidurile „blocurilor” ce o înconjoară. Dar a fost lăcaş domnesc; nu‐imai rămâne însă, din vremurile apuse, decât liniile armonioase, şi numele:biserica Doamnei 1105 .Molozul atâtor ziduri dărâmate împrejurul ei are înălţimea omului, şi azica să intri în biserică, treci pe o punte.A fost clădită, în locul unei biserici mai vechi, de lemn, în 1683, de MariaRustea 1106 fata unui negustor bulgar, care era a doua soţie a lui Şerban VodăCantacuzino 1107 . Pisania de deasupra uşii, săpată cu frumoase slove aurite, înmijloc cu vulturul muntean ţinând crucea în cioc, e următoarea:„Această sfântă şi dumnezeiască biserică iaste zidită şi înălţată den temeliaei până în săvârşit de luminata Domănă Maria a luminatului Domn IoŞărban Catacuzino Băsărab Voevod, Domn şi oblăduitor Ţărăi Rumâneşti,care a fost şi mai dinainte de Măria Sa Domăna făcută de lemn întru laudaşi proslăvirea sfântului hram Văvedenie preasvitei vlădiciţii naşei Bogorodiţeprisnodvi (prea sfintei stăpânei noastre şi de Dumnezeu născătoare purureafecioarei) Maria ca să le fie Măriilor Sale, fiilor şi părinţilor vecinică pomenireşi sufletelor răpaos şi fericire leat 1683”.Este una din cele mai frumoase biserici din Bucureşti. Daţi o privireuşilor groase şi ferecate şi atât de bogat sculptate şi chenarelor ferestrelor, cuarmonioasa lor decoraţiune, şi intraţi. O clipă de odihnă în stranele frumossculptate, lângă zidurile groase ca de cetate, te duce uşor în altă lume, şi altetimpuri. Frescele zugravului Constantinos 1108 , care a lucrat şi la Cozia, ieşite laiveală după îndepărtarea atâtor vopseli suprapuse, înveşmântă biserica într’ominunată armonie de roşu, negru şi aur. În penumbră lucesc o veche icoanăbizantină a hramului. Intrarea în biserică, şi un Sft. Elefterie, îmbrăcată înargint 1109 de Matei Vodă Ghica 1110 , şi refăcută de Enăchiţă Văcărescu poetul,şi încăodată de Petrovici Armis 1111 . Iar în altar se păstrează unul din cele maifrumoase odoare bisericeşti din ţara noastră, un epitaf 1112 de mătase roşie,cusut cu aur şi lucrat, după inscripţia de pe dânsul de însăşi Maria Doamna, în1683. Reprezintă chipurile Domnitorului Şerban, a Doamnei Maria şi a doidintre copiii lor „Io Gheorghiţă Voevod”, viitorul mare ban şi general‐majoraustriac, şi Casandra 1113 , care va fi soţia lui Dimitrie Cantemir.Lângă biserică, în fund, e căsuţa preotului. În faţa ei, într’o grădiniţă,sub o salcie, creşte floarea soarelui şi câteva fire de porumb. Lângă ele, îşidoarme somnul de veci sub o piatră cu stema Suţeştilor „Maria Sutzu, muierestimată, soţia cinstită, mumă nepreţuită, născută la 1 august 1829, răposată la21 Septemvrie 1844”. Împlinise 15 ani!Iarna, lângă piatra de mormânt, copiii vecinilor se dau cu săniuţa pânăîn fundul şanţului care înconjoară pridvorul bisericii. Alte pietre de mormântzac, în desordine, într’o curte mai în fund, plină de bălării şi necurăţenii.