GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

126 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIscenă, de teamă să n‐aibă soarta lui Grigore Ghika 1312 sau a lui Hangerliu,părăsi Bucureştii, împreună cu tot neamul său şi, păzit de patru sute dearnăuţi credincioşi, luă drumul Braşovului. Trăi un timp în Elveţia, apoi înItalia, la urmă se aşeză în Atena unde vieţui singuratic, îndeletnicindu‐se cusporirea marei sale averi şi muri, trecut de 90 de ani, în 1844.Urmaşul lui Caragea, Alexandru Suţu 1313 , trase şi dânsul după înscăunareîn casele Ghica, mărind însă, pare‐se, palatul Domnesc şi cu casa Slătineanu,o galerie de lemn unind corpurile de case.Printre călătorii străini primiţi de Vodă Suţu, englezul Sir Robert KerPorter 1314 ne‐a lăsat următoarea relaţiune:„Înălţimea Sa Prinţul Suţu mă primi cu obişnuita curtenie; în timpulaudienţei cafele, ciubuce şi dulceţuri fură servite, pe şerveţele brodate cu aur”.„Deşi Prinţul are de abia 50 de ani, totuşi barba îi este albă ca zăpada şifaţa brăzdată cu sbârcituri adânci; pe scurt, teama, neliniştea, şi o statornicăîngrijorare sunt întipărite în fiecare trăsătură. Scump plătită fală, cu ştreangulîmprejurul gâtului!”„Palatul era întunecos şi nepotrivit cu scopul lui în afară, într’adevăr, demulţime de servitori de toate felurile, şi de lungi rânduri de paznici arnăuţi.Dar îmbrăcămintea sa era de cel mai desăvârşit gust turcesc, în întregime,în afară de coafură care, ca şi cea purtată de supuşii săi valahi, era din blanăneagră, semănând la formă cu coafura unui dragoman al Porţii”.„După o convorbire de un ceas cu Alteţa Sa ne luarăm rămas bun dar,părăsind sala, spre marea mea surprindere, fui deodată apucat de braţe şi desubţiori... strivit de o sumedenie de slujitori arătoşi şi târât de dânşii pânăla poarta mare a Palatului, dar atât de strâns şi de turtit, încât nu putui nicisă‐mi pui pălăria pe cap, nici să simt pământul sub mine. Eram nedumeritasupra acestui straniu chip de a ieşi din palat... dar în loc de a zări unhanger 1315 ameninţându‐mi capul, văzui trăsura de gală trasă la poartă: uşa eradeschisă şi fui trântit într’o clipă în fundul caretei fără cea mai mică cruţarea braţelor sau picioarelor mele... Consulul, de abia sosit lângă mine în acelaşichip, numaidecât dădu bacşişul aşteptat şi toată mulţimea se risipi de îndată,ca un zbor de pasări, fiecare cu o bucată în cioc, nemairămânând nimic dindragostea lor pentru noi, afară de un biet nenorocit de sdrenţăros care alergaînaintea splendidului nostru echipaj, purtând focul într’un fel de colivie defier...” 1316Dela Caragea la Suţu numai Domnul se schimbase, obiceiurile Curţiirămăseseră aceleaşi.Dealtminteri, lui Vodă Suţu nu i‐a fost dat mult timp să se bucure deplăcerile Domniei. Simţise mişcarea eteristă 1317 încă dela începuturile ei, şinu putea s’o sprijine fără să se piardă faţă de Turci. Eteriştii hotărâră pierirea