GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DIN BULEVARD ÎN PIAŢA TEATRULUI ■ 139PIAŢA TEATRULUIDacă calea Victoriei este strada cea mai însemnată a României, apoi piaţaTeatrului 1449 este locul cel mai însemnat al căii Victoriei. Mai întâi, fiindcă estesingura piaţă, în sensul unui spaţiu cu formă geometrică înconjurat cu clădiri,piaţa Palatului ne mai fiind decât o Sahară de asfalt şi piaţa Sărindaruluiun parc de automobile. Apoi, fiindcă este întrucâtva armonioasă cu, cei doiuriaşi Telefoanele 1450 şi Adriatica 1451 privind de sus la Teatrul Naţional, mic,bătrânesc şi cuviincios.În sfârşit, fiindcă este veselă. Pe tot restul Podului, oamenii doar trec; pePiaţa Teatrului, mai stau.Până mai ieri, proptiţi de vitrinele lui Riegler 1452 , azi, în faţa lui Dragomir,sau la colţul din faţă, la Parfumeria „Venus”. Stau, se uită la fetele ce trecşi, dacă sunt doi sau mai mulţi, „discută”. Spectacol întristător, zic unii,tembelism, pierdere de timp, se poate. Dar îmi pare că o piaţă trebue să fie şiun forum 1453 , pentru strănepoţii lui Traian 1454 , cel puţin.Ce frumoasă era piaţa Teatrului vara, în anii tinereţii mele! În aer pluteaveselie. În grădina Terasei 1455 , sub tei, cânta orchestra; printre mese forfoteauvânzătorii de alune americane 1456 , de fisticuri 1457 , de ultimele „şlagăre”;bătrânii castani din faţa Teatrului îşi scuturau podoaba înflorită; din squarulmicuţ se ridica miros de iarbă şi de trandafiri, ţigăncile cu lalele, bujori saucrini, erau pe trotuarul din faţa Continentalului, ca un parter viu de flori;comisionarii 1458 cu chipiu roşu aşteptau la colţul Regalei 1459 să ducă buchetulsau bileţelul, şi, aliniaţi ca la paradă, cu trăsurile sclipitoare, hamurile şialămurile lună, şi caii negri cu coada până în pământ, mai lucioşi ca oglinda,aşteptau, răbdători, impunători, nepăsători, muscalii 1460 .Să te plimbi la Şosea în muscal cu cauciuc 1461 ! Visul atâtor promoţiide liceeni cărora le mijea mustaţa, de sublocotenenţi ieşiţi din şcoală, deîncepătoare, cu cea dintâiu pereche de ciorapi de mătase, cu cea dintâiupălărie...Muscalii! Au ţinut în viaţa Bucureştilor un loc pe care nu l‐a mai luatnimeni. Un veac, şi‐au înădit viaţa cu însăşi viaţa oraşului: nu era doar botez,nuntă, înmormântare, fără dânşii.În Bucureşti veniseră cam odată cu armatele ruseşti, la 1828, şi scoaserăprimele trăsuri de piaţă, pentru ofiţerii ruşi, cărora nu le plăcea să umblepe jos. Şi prin aceşti ofiţeri vine şi numele de „birje”, căci, la Petersburg, seînşirau trăsurile de piaţă, în aşteptarea muşteriilor, pe piaţa Bursei 1462 , de peVassili Ostrov 1463 . Bursă, pe ruseşte Birja şi pe româneşte birje!