GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

204 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIşi el în aceste case până la moartea lui, în 1817. Pe vremea aceea, locul caselor eraatât de întins încât se întindea din mahalaua Kretzulescu 2255 până în mahalauaStejarului 2256 , mergând dincolo de actuala str. Luterană.În aceste case a trăit Dinu Filipescu liniştit, şi bucurându‐se în pace demarea sa avere, până într’o seară din ianuarie 1810 când nenorocirea îl lovi peneaşteptate. Era pe vremea ocupării Bucureştilor de ruşi.„În seara de 17 ianuarie 1810 – scrie Caselli – Dinu Filipescu dăduse unmare bal în cinstea Principelui Bagration 2257 , comandantul şef al oştirii deocupaţie. La acest bal pofti pe toţi generalii ruşi, pe exarhul Gavriil 2258 , care ţinealoc de Mitropolit, şi pe boierii cei mari”.„Principele Bagration se scuzase scriind că e răcit şi că doctorii îl opresc săpărăsească patul. Ceilalţi generali veniră toţi împreună cu generalul Zass 2259 ,comandantul oraşului”.„Pe la sfârşitul balului, când oaspeţii erau la masă şi lăutarii trăgeau maivârtos din viori şi cobze, apărură la uşile sălii ostaşi ruşi cu baioneta la puşcă. Eiocupară uşile, iar ofiţerul care îi conducea porunci celor din sală să nu iasă”.„Atunci generalul Zass se ridică în picioare şi scoase din tunică un ucazimperial 2260 pe care‐l citi cu glas tare”.„Prin acel ucaz, Dinu Filipescu era surghiunit 2261 în Rusia. I se dădea unrăgaz de 48 de ceasuri ca să‐şi strângă cele de nevoie”.„Oaspeţii rămăseseră zăpăciţi; dar bătrânul boier, cu sânge rece, zise:– „Porunca împăratului se va împlini. Fiindcă Măria Sa ne hărăzeşte 48 deceasuri, să‐i mulţumim şi să ne vedem de masă că se răcesc bucatele. Să petrecemcu voie bună, iar mâine vom vedea ce vom face”.„Şi, întorcându‐se spre lăutari, le spuse:– „Aide cioară 2262 , trage din vioară, că am mare foc la inimioară...”„Zaifetul 2263 ţinu până la ziuă”.,,A doua zi începură pregătirile de plecare şi a treia zi ieşiră din curtea caselorFilipescului patruzeci de care pline de calabalâc 2264 , cu bărbaţi, femei şi copii,stăpâni şi slugi, cam 150 de suflete”.„Însoţite de o sotnie de cazaci 2265 , carele porniră spre bariera PoduluiMogoşoaei de unde au fost îndreptate spre Rusia, pe un frig uscat şi simţitor, unadin acele ierni pe care bucureştenii de azi le‐au cam uitat”.„Surghiunul ţinu doi ani, până la încheierea păcii” 2266 .Înainte de a deveni proprietatea Palatului Regal, vechea casă Filipescuadăpostise, între 1867 şi 1870 Ministerul de Interne, cel de Externe şi MonitorulOficial 2267 .La colţul străzii Ştirbey Vodă se găsea, pe la 1860, hotelul Manu 2268 , carefusese deschis în aceste case boiereşti de oberkellnerul dela Erzherzog Karldin Viena. Într’o sală mare a hotelului s’a inaugurat, în 1867, o şcoală de tirşi gimnastică 2269 , unde a urmat şi mumă‐mea 2270 , în 1869, când avea 10 ani.