GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PÂNĂ ÎN CAPUL PODULUI ■ 209Sunt cei dintâi patru licenţiaţi în drept pe care ni‐i dă Parisul, şi doi dintr’înşiio să ajungă Domni ai Ţării Româneşti. Ca într’un basm oriental: „Veneau odatăpatru tineri dela Bagdad”...1843. Au trecut aproape 20 de ani, Gheorghe Bibescu e Domnitor, iarfrate‐său mai mare „nenea Barbu”, este mare ban. S’a căsătorit de mult, are 14copii, şi în casele sale din Podul Mogoşoaei dă cele mai frumoase baluri dinBucureşti.Amintirea unuia, poate cel pe care l‐a dat la 22 iunie 1843 pentru PrinţulAlbert al Prusiei, ne este păstrată într’o gravură de Doussault 2318 . Totul esteoccidental în salonul cel mare, mobilier, luminăţie, pendula deasupra căminului,toaletele doamnelor şi fracurile domnilor, numai câţiva boieri bătrâni îngiubeniţişi un arnăut în fustanelă şi turban mai amintesc de Orientul apropiat.Poate că tocmai la acest bal s’a întâmplat, unei bătrâne boieroaice, jalnicaîntâmplare care se mai povesteşte în neamul ei până în zilele noastre:Coana Algioaica, soacra Colonelului Engel 2319 , se îmbrăcase în seara aceea,precum obişnuia, în portul boieroaicelor oltence, cu barej 2320 şi rochie închisăpână la gât şi pornise la bal. Engel, care primea mosafirii la scară, cum o zăriastfel îmbrăcată, se răsti vizitiului: Trage înainte! Trăsura porni iarăşi, se opri înfundul curţii şi sărmana Algioaică, tot cu nădejdea că se va îndupleca cineva s’ocheme, stătu în caretă toată noaptea, până dimineaţa, plângând, privind luminilela geamuri şi ascultând cum se înjură vizitii.1853. Au mai trecut vreo zece ani. Barbu Ştirbey este Domnitorul Ţării. ÎnPalat 2321 se trăieşte o viaţă simplă, patriarhală. Copii nu‐şi văd părintele decâtdumineca, după slujbă. Îi sărută mâna şi îi spun „Măria Ta”.De prin anii aceea, încă o poveste: s’ar putea numi „Vodă, plăcintarul şicârpacii”.La colţul Curţii Domneşti cu str. Banului erau două dughene, pe care VodăŞtirbey vroia cu dinadinsul să le cumpere, căci îi luau vederea şi îi stricau toatăînfăţişarea Palatului. Una era a unui cârpaciu 2322 care, când veni omul lui Vodăsă‐i facă propunerea s’o vânză, se învoi, cerând însă drept despăgubire moşia şipalatul dela Buftea 2323 . Pe acesta, Vodă porunci să‐l dea în brânci afară.Dugheana de alături era a unui plăcintar grec, Gheorghe Volonassis, peromâneşte Bolonaş. Când i se puse şi lui întrebarea, grecul, deştept, răspunsecă se simte prea fericit să poată face Măriei Sale o plăcere cât de mică şi rugă săprimească căscioara în dar.Vodă primi, dar îi dădu în schimb o casă mare, pe str. Herestrăului, lângăbiserica Albă. Bolonaş o stăpâni liniştit până în 1880, când muri împuşcat înstradă de vreun duşman, şi lăsă urmaşilor săi o doniţă 2324 plină cu galbeni de aur.În toamna anului 1853 ruşii, intrând în ţară, Vodă Ştirbey pleacă la Vienaşi Palatul devine reşedinţa comandantului şef al armatei de ocupaţie, care petrecetoată iarna în Bucureşti.