GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

214 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZISevastopol frumoasa casă Costică C. Cesianu, 2363 fostă Filipescu, având în faţăo grădină mare, stufoasă, rămasă singură de felul ei pe Podul Mogoşoaei. Încartea lui Frederic Damé se poate vedea o fotografie a casei Filipescu înainte demodernizarea ei: par’că e o casă de ţară, acoperită cu şindrilă, o ulucă părăginităînchizând curtea, un felinar strâmb la poartă.Dăm de str. Sevastopol. În amintirile sale. D‐rul Severeanu scrie că în 1855,când cu războiul Crimeei, oamenii vorbind de greutăţile ce întâmpinau armatelealiate în Crimeia 2364 , din cauza noroiului provocat de nesfârşitele ploi, au dat înglumă uliţei desfundate, care da în str. Buzeşti, numele de Sevastopol, care maitârziu, a şi fost recunoscut de Primărie ca nume oficial.Urmează casa Cerchez 2365 construită de arhitectul Grigore Cerchez în 1900,în stil gotic‐flamand. Aci a fost sărbătorită, în 1914, nunta singurului său fiu.În salonul cel mare, care da pe Calea Victoriei, s’au adus deodată servite gata,12 mese pentru 12 persoane fiecare, şi Cristache Ciolac 2366 a cântat până pe la 8dimineaţa, când a plecat cu nuntaşii la Herestrău.Mirele a murit la Iaşi, în 1918 şi, azi, salonul în care s’a făcut nunta esteîmpărţit în camere mobilate, care se închiriază cu luna.După casa Cerchez, la Nr. 157, se mai poate vedea o încântătoare curteveche cu un rând de case mărunte, şi cu o boltă de viţă. La câţiva metri de vuietulstrăzii te simţi aci atât de departe, în timp şi în spaţiu.Urmează o casă cu balcon la stradă, apoi vechea casă a lui DumitruPolizu‐Micşuneşti, 2367 cu faţada ascunsă ,sub o perdea de scânduri, şi ajungemla frumoasa casă pe care arhitectul G.M. Cantacuzino a făcut‐o, după războiulcelălalt, pentru d‐na Marie‐Angele Massart, născută Polizu. Casa a fost a M.S.Regina Elisabeta a Greciei, iar azi este sediul Clubului Marei Industrii 2368 . Înspatele casei, pe un loc de peste două pogoane, se găseşte cel mai vechiu cimitirevreiesc 2369 din Bucureşti. Până în anii trecuţi, la balurile date de Club, perechiledoritoare de umbră şi linişte se îndreptau, încet, din grădina Clubului în sprevechiul cimitir şi nu se întorceau, adesea, decât într’un târziu. Câte n’o fi auzitbieţii morţi, dacă mai aud.După casele cu Nr. 165‐167, micuţe şi cu o curte micuţă ca ele, dăm deextraordinarul 169, strălucită pildă de chipul de cum nu trebue să se construiască.Am fericirea să dau o fotografie. Apoi, numerile 171, 173, un tablou de provincieîndepărtată, două case surori dărăpănate, una la dreapta, alta la stânga, în fund,în clipa când treceam, sub nişte minunaţi copaci bătrâni, la o fântână, un rândaşspăla o cabrioletă, şi găini ciuguleau iarba printre pietre; alături o bodegă, şi„Palatul Funcţionarilor Publici”. 2370Cu dânsul se sfârşeşte Podul Mogoşoaei pe mâna stângă, iar pe mâna dreaptă,plecând dela str. Vasiliu Bolnavu la care ne‐am oprit adineaori, mai întâlnim:Un imobil mare, alb, pe locul vechei case Formachi.Altul mai mic cu cinci etaje,