GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

NOTE1Eusebiu CAMILAR s‐a născut la 7 octombrie 1910, în comuna Udeşti,judeţul Suceava, părinţi fiindu‐i ţăranii Ion şi Natalia Camilar (n. Motrici). A urmatŞcoala din comuna natală şi Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava. Debut literar în1929, cu versuri, în „Moldova literară”, revista Societăţii Literare „Tinerimea” dinMihăileni. Ulterior fiind o constantă prezenţă atât în periodice cât şi în librării oferăcititorilor o diversitate de genuri pe care le‐a abordat cu măiestrie. Ne referim lacreaţia poetică, la cea de prozator elaborând povestiri, romane, note de călătorie, unconcludent jurnal, la cea de dramaturg şi de bun traducător. A murit la Bucureşti,la 27 august 1965. Multe din creaţiile sale s‐au bucurat şi de reeditări, predilect celeevocatoare ale unor episoade din zbuciumata noastră istorie.2Demersurile întreprinse pentru a identifica arhiva „Socec” nu m‐au condus laun rezultat care să‐mi permită cercetarea dosarului editării cărţii.3Arhiva Ministerului de Externe, Cazierul angajatului Gheorghe Gh.Crutzescu, cercetat la 15 aprilie 2010. Dosar nr. 77, litera C nr. 896 CAZIERUL 77şi dosar 77b. Cele circa 300 de file oferă informaţii până la data „demisiei” din 1947.(în continuare, citând fila, fac referinţă la fondul şi dosarul respectiv).F. 203 copie act de naştere din 15 noiembrie 1890 consemnează naşterea la 12noiembrie 1890 în Bucureşti, str. Verde nr. 19. Tatăl: Gheorghe Cruţescu, ofiţerlocotenent, 30 de ani, mama: Constanţa, născută Locusteanu, casnică 28 de ani.Copie eliberată de Arhivele Statului la 28 ianuarie 1938. Act semnat de D.C.Dobrescu şi Constantin Moisil.4Neamul Locustenilor era de obârşie din zona Doljului de la Locusteni, Leu.La Bucureşti îi găsim ca oameni cu stare în ultimul pătrar al secolului XIX‐lea.Astfel la 1878 presa („Monitorul Oficial”, Bucureşti, nr. 044, 24 februarie/8 martie1878, p. 1197), referindu‐se la colonelul Algiu, menţiona că avea locuinţa pe caleaMogoşoaiei, vecin fiindu‐i colonelul Locusteanu.Nică Barbu Locusteanu (24 martie 1821, Leu, judeţul Dolj – 1900, Leu). Fiul luiBarbu şi al Ioanei Poporan. A fost participant la revoluţia de la 1848, ulterior exilatla Braşov, apoi Brussa cu Negulici şi Grigore Serurie. Cu Ion Heliade Rădulescua editat la Istanbul „Conservatorul”, militând pentru Unirea Principatelor; inginerhotarnic. În 1857 a revenit în ţară. Între 1866‐1895 a fost deputat, senator cu vederirepublicane. S‐a opus constituirii Domeniilor Coroanei. A fost constant preocupatde problema învăţământului, donator, publicist. Posteritatea i‐a recunoscut faptele debine, acordând Şcolii de arte şi meserii din Leu numele lui „Nicu Barbu Locusteanu”Constantin Locusteanu (?, Locusteni, judeţul Dolj – 1916 ?), avea studiisuperioare la Facultatea Litere şi Filozofie, Bucureşti şi Şcoala Superioară Normalădin Bucureşti, realizând o prestigioasă carieră didactică la Caracal, Giurgiu şiBucureşti. Era autor al Dicţionarului geografic al judeţului Romanaţi.