GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 265Dacă o biserică parohială are slujitorul permanent, filia are un serviciu ocazionalsau prin rotaţie, iar paraclisul nu are un serviciu divin permanent ci unul ocazional.231Buhaiul – instrument popular improvizat dintr‐o putină cu fundul din pieleprin centrul căruia trece un smoc de fire de păr de cal care sunt trase cu mâinileumezite de mânuitor, obţinându‐se un sunet asemănător cu mugetul unui taur.Buhaiul este în compunerea grupului de urători porniţi cu pluguşorul să vesteascăvenirea noului an. Este folosit ca un element de subliniere a unor strigături alegrupului.232Vasilca – obicei după care colindătorii purtau pe o tavă un cap de porcîmpodobit cu flori şi cu panglici.233Brezaia – conform acestui obicei, un colindător mascat purta un cap deanimal. La casele gospodarilor el juca în ritmul muzicii participanţilor la colindat.234Chivot – cutiuţă redând miniatural un sfânt lăcaş, destinată cultului,realizată în general din argint, fiind una din piesele care se află pe masa din altarulunei biserici creştine. În aceste cutiuţe se păstrează cuminecătura pentru cei care seîmpărtăşesc în caz de boală sau de moarte.235Irod – nume care defineşte pe câţiva din suveranii Palestinei antice. Cel carea fost implicat în evenimentele declanşate la naşterea lui Iisus Hristos a fost Antipas,fiul lui Irod cel Mare, rege al Iudeii, care, în calitate de tetrarh al Galileii şi Pereii, lacererea Salomeii, a dispus decapitarea proorocului Ioan Botezătorul.Ţăranul român a perpetuat această figură în cadrul manifestărilor din perioadaCrăciunului când, cu o costumaţie adecvată, interpreţii dramei merg din casă în casăîn postură de mesageri.236Vicleimul – spectacol dat de o trupă ambulantă, evocând naşterea lui IisusHristos. Interpreţii costumaţi umblau din casă în casă în perioada Crăciunului şi aAnului Nou.237„Cu perdea, sau fără?” – formulă interogativă adresată gazdei de cei veniţiîn calitate de urători pentru a şti cum să formuleze mesajul lor. Ştiut este că în cadrumai intim unele formulări foloseau un limbaj mai colorat care, pe cei ruşinoşi şisimandicoşi, putea să‐i supere. Ne amintim de hâtrul Ion Creangă care intrând înanturajul şedinţelor societăţii literare „Junimea” de la Iaşi era provocat de cei prezenţisă mai spună câte o snoavă de a sa. Acolo erau prezente persoane care participaureceptiv la cele formulate, dar erau şi timizii moralişti, de genul poetului AntonNaum, care nu suportau un asemenea limbaj. Ca atare I.C., formulând o asemeneaîntrebare, se considera dezlegat de cele protocolare şi da glas povestirilor sale.Amintim în acest sens existenţa celor două variante ale Poveştii poveştilor.238Bobotează – sărbătoare creştină generatoare la 6 ianuarie a unei slujbereligioase pentru a aminti momentul botezării lui Iisus Hristos de către prooroculIoan Botezătorul în apa Iordanului. Deşi suntem la o altă latitudine geografică, cu oclimă aspră, ziua este considerată ca cea mai geroasă din an, se procedează în anumitelocuri la aruncarea Crucii în apa unui râu, lac sau mare pentru a fi adusă la mal de