GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

286 ■ GHEORGHE CRUTZESCUdocumentarea împletind propriile observaţii din mediul contemporanilor cu celerelevate de mărturiile trecutului.Vezi notele: 557, 618, 1088, 1149, 2225, 2286.371Tăbăcari – specialişti în tăbăcitul şi argăsitul pieilor. În acest caz prezenţa lorîn alaiul domnesc era şi expresia recunoaşterii rolului pe care l‐au avut în memorabilelezile de 20‐24 ianuarie 1859 când, prin prezenţa, participarea şi manifestareasimţămintelor lor, a fost impusă voinţa maselor de unire prin desemnarea domnuluiMoldovei şi ca domn al Ţării Româneşti (formulă prin care a fost interpretată şiaplicată într‐un mod original Convenţia de la Paris din 1858).372Isnafiile – reuneau totalitatea corporaţiilor de breslaşi reprezentândmeşteşugurile practicate la zi, în anul respectiv.373Carol I Eitel‐Frederic‐Zephirin‐Ludovic de Hohenzollern Sigmaringen (8/20martie 1839, Sigmaringen‐Germania – 27 septembrie 1914, Sinaia, înmormântatîn pronaosul Bisericii Episcopale din Curtea de Argeş), studii militare şi de istorie;a întreprins călătorii în ţările Europei occidentale; în primăvara anului 1866 afost contactat de către Ion C. Brătianu, acceptând preluarea conducerii României.Alegerea a fost supusă unui plebiscit la 8 aprilie 1866. Rezultatul a condus la aducereasa în ţară, sosind la Turnu Severin la 9 mai, iar la 10 mai a ajuns în Capitală, fiindproclamat domnitor al României, jurământul în calitate de domnitor depunându‐lla 30 iunie după ce Adunarea Constituantă a adoptat noua Constituţie a ţării.Domnitorul Carol I, a desfăşurat, în anii care au urmat, o amplă acţiune de pregătirea ţării în vederea obţinerii şi consolidării Independenţei de Stat. A fost comandantulsuprem al armatei române şi din luna septembrie 1877 comandant al armatelorruso‐române pe frontul de împresurare a Plevnei, după eşecul acţiunilor coordonatede comandamentul rus în luna august. Pentru asigurarea bunei receptări a tânăruluistat independent pe plan european, a adoptat titlul de prinţ regal, iar prin votul dela 14 martie 1881 al Parlamentului Românei a fost instaurat regatul. Funcţia de regea preluat‐o la 10 mai 1881 pe care a exercitat‐o până la moartea sa. Pe parcursulanilor de conducere a destinelor României a avut în atenţie toate sectoarele vitalepentru propăşirea ţării. A fost un susţinător al ridicării şi afirmării culturii româneşti,acordând atenţie deosebită Academiei Române, Ateneului Român şi altor instituţiide ştiinţă şi cultură. În anul 1891 a pus bazele Fundaţiei Universitare Carol I, al căruiedificiu as fost menit a adăposti tezaurul de manuscrise, cărţi şi periodice în corpurilede clădire ridicate pe parcursul anilor vieţii sale; colecţionar, donator, publicist,membru de onoare al Academiei Române ales la 15/27 septembrie 1867. Ommeticulos, preţuitor al timpului, se odihnea prin exercitarea a multiplelor preocupări.Exemplificăm că s‐a ocupat şi cu sculptura în lemn. Printre altele a sculptat un dulapmare din lemn de nuc masiv. Peste ani, lucrarea a fost identificată şi semnalată laBiblioteca „V.A. Urechia” din Galaţi. Memorialist. La Arhivele Naţionale suntpăstrate numeroase înscrisuri relevante pentru conturarea personalităţii sale.Vezi notele: 376, 678, 971, 1499, 1703, 1764.374Ioan /Ion/ C. BRĂTIANU (20 iunie 1821, Piteşti – 4 mai 1891, decedatşi înmormântat la Florica – Ştefăneşti, judeţul Argeş), studii militare şi politehnice