GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

338 ■ GHEORGHE CRUTZESCUantiotomană după ce realizase contactele diplomatice care să‐i asigure sprijinul dinpartea Transilvaniei, Moldovei şi al lumii balcanice. Trecând la acţiune a înlăturatprioritar prezenţa garnizoanei otomane şi a creditorilor ca apoi să realizeze ataculcetăţilor otomane situate de‐a lungul Dunării. Răsunetul a fost de mare amploareatât în rândurile oprimaţilor cât şi a structurilor otomane care nu puteau tolera oasemenea îndrăzneală care ar fi putut ridica şi alte zone la acţiune. Drept represalii,în vara anului 1595, Imperiul Otoman a organizat o amplă expediţie de pedepsire,soldată însă printr‐o biruinţă al lui Mihai Viteazul la Călugăreni (13/23 august1595). Realul raport de forţe, respectiv circa 16.000 de oşteni ai lui Mihai trebuindsă dea piept cu circa 180.000 de otomani (1/11) întârzierea prezentării ajutoarelorpromise de terţi vecini l‐au determinat pe biruitor să realizeze o temporară retragerespre zona precarpatică şi la momentul propice să treacă la alungarea otomanilor înoctombrie 1595. Situaţiile geopolitice, vizând pe de o parte interesele în raport culumea otomană a statelor europene şi pe de altă parte cele de dominare a teritoriuluiromânesc, i‐au impus, în continuare, acţiuni de natură diplomatică conjugate cu celemilitare. Defecţiuni intervenite în relaţiile cu Transilvania şi Moldova au determinattrecerea, în 1599‐1600 la cucerirea lor, iniţiativă ce a lezat interesele multora dincei avizi de a stăpânii aceste ţări. După 18/28 octombrie 1599 în urma luptelor dinzona Valea Săpunului‐Şelimbăr biruitorul Mihai porneşte spre Alba Iulia. Primireatriumfală de la 21 octombrie/1 noiembrie 1599 releva în mare măsură că fapta sa eraîn concordanţă cu cerinţele de prezent şi viitor a teritoriilor intra şi extra carpatice.Etapa următoare din mai 1600 prin îndepărtarea lui Ieremia Movilă de la tronulMoldovei a finalizat acest proces. Răsunetul a fost la timpul respectiv receptat înmoduri diferite, provocând reacţii pro şi contra. Nemulţumiţii au acţionat perfid.Afişând o totală adeziune dar prin cele întreprinse au dovedit reala atitudine.Concret, la 9/19 august 1601, din ordinul superiorilor generalul Basta, comandantularmatelor austriece, a organizat simulacrul prin care Mihai Viteazul a fost răpus.Vezi notele: 63, 88, 90, 91, 420, 475, 569, 570, 743, 752, 779, 877, 942, 983,1101, 1102, 1103, 1127, 1506, 1993, 2057.744Nicolăiassa Stoica Ştefan NICOLAESCU (25 martie 1879, Bitolj,Macedonia – 20 octombrie 1941, Caracal, înmormântat la 1 noiembrie 1941) studiila Caracal, Bucureşti, specializare la Sofia, Belgrad, Praga, doctor în slavistică, carierădidactică, inspector la Ministerul Cultelor şi Artelor, profesor de limbi slave la Şcoalasuperioară de Război, participant la războiul din 1916‐1917, membru al SocietăţiiRegale Române de Geografie, al Societăţii Numismatice Române, al Institutului deIstorie şi Arheologie din Sofia, pasionat cercetător al vechilor texte slavone, publicist.În tinereţe a fost încadrat la Arhivele Statului ca ajutor de arhivar.Semnificativ este Raportul lui Stoica Nicolaescu, translator de limbi slave,referitor la deplasarea efectuată în 1914 împreună cu senatorul Em. Kreţulescu laConstantinopol şi Muntele Athos. Menţionează sumar rezultatele obţinute, reuşindsă depisteze documente importante păstrate în mânăstirile de la Muntele Athos.745Buletinul „Bucureştii Vechi” periodicul care a înserat documentul din 12decembrie 1666 publicat de G. Nicolăiasa. Este cartea judecătorească dată de judeleoraşului Bucureşti cu cei 12 pârgari, referitoare la delimitarea stăpânirii mănăstirii Sf.Ioan din Bucureşti.