GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

NAŞTEREA ŞI COPILĂRIA ■ 45acoperişele de tablă, albă şi roşie, strălucind ca argintul şi aruncând scântei şifulgere, case cu o arhitectură stranie şi măreaţă, înconjurate cu o curte mareşi o grădină parfumată, cu îmbătătoare miresme, îşi aştern umbra de stăpâneocrotitoare peste sărmanele cocioabe unde slugile îşi văd de treabă, cu o lipsăde griji şi o voie bună demnă de timpurile primitive.,,O populaţie împestriţată, nepăsătoare, indolentă, rătăceşte pe străzi şidă viaţă acestei privelişti nocturne ca o întrupare din 1001 de Nopţi. Sântalbanezi cu haine bogate, cu cusături grele, cu brâurile strălucitoare de aurşi pietre scumpe; ovrei cu barbă lungă şi caftanul pân’la pământ; ţiganinegricioşi zicând din cobză; surugii în sumane albe înflorite şi cu căciula trasăpeste sprâncene; tinere fete a căror mândrie şi nevinovăţie aminteşte cele maifrumoase chipuri ale Scripturii...„Deodată, această lume de stafii care se mişcă, fără sgomot şi fărăîmbulzeală, pe cele două maluri ale Dâmboviţei, se topeşte, se spulberă,dispare ca într’un decor de teatru: căci iată căleşti minunate, înhămate cu caiarăbeşti, mânaţi cu zarvă mare de un vizitiu în livrea roşie ca para focului;călăreţi, cu arma în mână, aleargă înaintea trăsurii. Este Domnitorul,urmat de o numeroasă escortă, sau vreun paşă turc, sau vreun general rus,care se sfădesc, cu cea mai mare curtenie şi cu o nesfârşită politeţă, pentrusuzeranitatea şi stăpânirea acestui Principe prea iubit şi acestui Principat preaprotejat...”Domnitorul, turcul şi rusul, personajele dramei în o sută de acte care,timp de două veacuri, s’a jucat pe scena Ţării noastre, oraşului şi străzii...În acest cinematograf al trecutului vezi, închizând ochii, cum pe întinsapânză a timpului se proiectează filmul podului, amară şi întunecată poveste,presărată, pe ici pe colo, cu licăriri de lumină, ca o năframă cernită, brodatăcu rari fluturi de aur.1689. De abia s’a deschis podul Mogroşoaei – se întinde până în dreptulcaselor lui Herea Brezoianu, – unde‐i azi Teatrul Naţional – şi îl şi calcă oştilestrăine, nemţii „dintâiu” 294 ai lui Häusler 295 . Prăpăd şi pradă. După câtevazile lipsesc în oraş şi pâinea şi carnea; atunci, în şiruri lungi, boieri, ispravnici,egumeni, negustori, sunt târîţi pe stradă cu funia de gât... Vodă Brâncoveanuchiamă pe tătari 296 ; de teama lor fug nemţii.Un sfert de veac de linişte. Podul îşi urmează mersul înainte.1714. Straja (bariera oraşului) 297 se aşează la Puţul cu zale, unde era pânădeunăzi grădiniţa Palatului Regal. Ieşind din oraş, drumul trece prin livadaVăcăreştilor, apoi prin locurile mănăstirilor Snagov, Cernica şi Căldăruşani şise afundă în pădurea Bănesei.1718. Lucrează salahorii la biserica Cretzulescu. 2981720. Se deschide şcoala grecească dela Sărindar.1727. Popa Dârvaş ridică biserica Albă, 299 printre grădini şi printre vii.