GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

490 ■ GHEORGHE CRUTZESCU1911Constantin I. CÂMPINEANU (?‐1902, Bucureşti, cimitirul Bellu, figura27, locul 4), fiul lui Ioan Câmpineanu şi al Catincăi Dudescu. A studiat dreptul,devenind magistrat. Căsătorit cu Olga Stamatin.1912Cafenelele – au apărut în Bucureşti în secolul XVI cu pregnantă nuanţăorientală. S‐au răspândit în secolele XVIII‐XIX, ajungând să atragă o clientelăpermanentă. În secolul XIX sunt amenajate cu mobilier specific cafeneleloroccidentale, iar serviciile sunt adecvate în consecinţă.Vezi nota: 1634.1913Narghileaua.Vezi nota: 543.1914Bonifaciu N. FLORESCU (27 aprilie 1848, Pesta – 1899, Bucureşti,cimitirul mănăstirii Ţigăneşti), fiul lui Nicolae Bălcescu şi al Luxiţei Florescu. Studiiîn Franţa. Din 1873 profesor de istorie şi franceză la „Sf. Sava”. Profesor universitar,ziarist, publicist, colaborator al Ateneului Român.1915Constantin Dimitrescu, din 1871 schimbându‐şi numele în SEVEREANU.Vezi notele: 416, 477.1916Carol H. MÜLLER (1827, Klein Rossin, Prusia – 7 iunie 1895, Bucureşti,îngropat la Câmpina), studii de agricultură. A venit în Ţara Românească la 1845,intrând în activitatea comercială în Pasajul Român. În 1869 a ajuns proprietar almagazinului „Pieptănarul”. Cei trei fii: Oscar, Hugo şi Carol l‐au urmat. Carol a fostlibrar şi editor al colecţiei „Biblioteca pentru toţi”. După 1948 în această prăvălie afuncţionat una din primele secţii ale Anticariatului de Stat până la demolarea clădirii.1917Magazinul „Bröhm şi Travesani”, firmă care, timp de câteva decenii, afurnizat medicilor utilaje şi aparatură medicală realizate de cele mai renumite firmeeuropene. La 1877‐1878, prin acest magazin s‐au procurat dotările necesare trăsurilorde ambulanţă ce au fost oferite armatei române de către locuitorii, întreprinderile şiinstituţiile Capitalei. Bröhm Friedrich (1844‐1909), optician.1918Hanul „Kretzulescu” – a fost ridicat la sfârşitul veacului XVIII şi a fostrefăcut la jumătatea secolului XIX. Era o clădire impunătoare, având la mijloc unturn cu ceas. Pe sub acest turn era asigurat accesul în curtea bisericii. Construcţia afost demolată pentru a se extinde curtea Palatului Regal.1919Nicolae Vodă MAVROCORDAT (3 mai 1680, Istanbul – 14 septembrie1730), a căutat să protejeze ţărănimea. Domn în Moldova de la 17 noiembrie 1709până în noiembrie 1710 şi din 1711 până la 5 ianuarie 1716, mutat apoi în ŢaraRomânească, domnind de la 25 noiembrie 1716 până în martie 1719. Izbucnirearăzboiului între Austria şi Poarta Otomană din anii 1716‐1718 l‐a determinat săia poziţie faţă de câţiva boieri ostili Porţii, între aceştia numărându‐se şi AntimIvireanu. În situaţia creată, Nicolae Mavrocordat a fost prins de austrieci şi dus încaptivitate la Sibiu. Prin pacea de la Passarovitz din 1718 a fost readus pe tronul ŢăriiRomâneşti. A introdus disciplina în administraţia ţării ceea ce a avut drept urmarescăderea obligaţiilor fiscale faţă de Poartă, făcând astfel posibil şi scăderea dărilor. A