GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

72 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIla 1860, sănătos voinic dar stricat, zurbagiu şi pornit pe scandaluri. Într’oseară, la club, s’a apucat să‐l înjure pe căpitanul Vidraşcu care, fără a stamult de vorbă, îi trimise martori a doua zi. Duelul ar fi avut loc în grădinacaselor lui Iancu Manu 677 , pe locul unde e azi Fundaţia Carol. 678 Vidraşcuera trăgător vestit şi‐l împuşcă pe Filipescu în ficat. Până să‐l ducă la spitalulColţei, încetase din viaţă!Pistoalele duelului s’ar mai vedea şi azi în conacul Vidraşcilor de laBlânzi 679 . Sunt puse cruce pe zid, într’o frumoasă casă bătrânească, plină depisici. Doctorul Severeanu 680 povesteşte, şi dânsul, duelul în „Amintirile” sale(v. II p. 231); pe Filipescu însă îl numeşte Drugănescu, după numele mamei.Să nu fie, atât la conul Nae Tătăranu, cât şi la Dr. Severeanu, o confuzieîntre copilul mort la Genova, de care vorbeşte bunicul meu, şi un văr al lui,căpitanul Alexandru Drugănescu, fiul lui Iancu, căsătorit cu fiica Turnavituluidin Roşiorii de Vede?Mama lui Costache a mai trăit până la 1870. Mumă‐mea, care a maiapucat‐o, îmi povestea că, din vestita ei frumuseţe, „tanti Zinca” mai păstrase,până la adânci bătrâneţe, doi ochi negri minunaţi. Şi avea veşnic zâmbetul pebuze, deşi nu avusese o viaţă fericită. Fusese căsătorită de trei ori, mai întâicu Nicolae Filipescu, tatăl băiatului, apoi cu Aristarki, principe de Samos, însfârşit cu un general de cazaci Grecov care o părăsi pe la 1860, înapoindu‐sepentru totdeauna în Rusia. Coana Zinca era inteligentă, şi avea o conversaţieplăcută. Numai despre fiul ei nu vorbea niciodată.SFÂNTUL DUMITRUDin fostul loc al Drugăneascăi intrăm de‐a‐dreptul pe poartă la Sf.Dumitru 681 .S’ar putea vedea aci ca o răzbunare a soartei. Pe când orice urmă a pieritaci din construcţiile lui Constantin Brâncoveanu, uneori i se mai spune şi azi,bisericii, biserica Bălăceanului.Din timpurile cele mai vechi lăcaşul, cu hramul Sf. Dumitru izvorîtorulde mir, e numit „al vornicului Badea Bălăceanul”. O fi făcut‐o vornicul caparaclis 682 al caselor sale, sau o fi reparat‐o numai, nu se ştie bine. BadeaBălăceanul Contoşul, poreclit Uşurelul 683 , era tatăl lui Constantin Aga, celucis la Zărneşti. I se spunea Uşurelul fiindcă, într’o zi şi o noapte, a ajunscălare dela Bucureşti la Iaşi, cu o scrisoare către Domnul Moldovei care scăpadela o moarte sigură doi fraţi Cantacuzini, prieteni de‐ai lui buni.