ROLUL FAMILIEI ÎN DEZVOLTAREA PREADOLESCENTULUI

ROLUL FAMILIEI ÎNDEZVOLTAREAPREADOLESCENTULUIRESPONSABIL CENTRUPROF.PSIH. SANDU ELENA DANIELA

Familia reprezintă prima şcoală în care copiii învaţăcum să se comporte în viaţă şi în societate. Părinţiisunt cei ce reprezintă model de viata, decomportare, cu influenţa decisivă asupra copilului.În familie, copilul învaţă limbajul şi comportamentulsocial, îşi formează idealuri şi aspiraţii, convingeri şisentimente, trăsături de voinţa şi de caracter. Meseria de părinte presupune o adevăratămăiestrie în ceea ce priveşte educareacomportamentului, a relaţiilor şi a activităţilorcopilului.

1. Părintele indulgent (I) Stilul indulgent se caracterizează prin aceea căpărintele îi permite copilului să se manifeste cumvrea el, fără a-i impune prea multe restricţii. Pentruel, cea mai mare valoare o reprezintă libertatea deexpresie. Părintele indulgent manifesta sensibilitate ladrepturile altora, se consultă cu copilul atunci cândia o decizie, manifesta căldură şi interes faţă de totceea ce face copilul, iar cazurile în care îlpedepseşte sunt foarte rare.

2. Părintele indulgent (II)Această atitudine îi permite copilului să-şi dezvolteo identitate proprie şi să aibă o personalitatedistinctă, marcantă, originală. El se simteimportant, special, fapt ce determină creştereanivelului stimei de sine.Pe de alta parte, copilului crescut într-o manierăindulgentă îi va fi greu să înţeleagă rolul limitelor,al regulilor şi să ţină cont de ele atunci cândsituaţia o va cere; de aceea, pentru foarte mulţidintre adulţi, el poate fi considerat obraznic sauchiar copil-problema.

4. Părintele autoritar (II)Intenţia copilului de a-şi manifesta independenţaeste interpretată ca o forma de răzvrătire, fapt cereprezintă o sursă importantă a conflictelorpărinte-copil. Astfel, stilul autoritar îl învaţă pecopil să devină ordonat, disciplinat, îi dezvoltăsimţul critic, îl învaţă să devină perfecţionist.Dezavantaje: copilul crescut de părinţi autoritari vaînvăţa foarte greu să devină maleabil, sensibil ladorinţele altora; va întâmpina dificultaţi înrealizarea unei comunicări eficiente, va fi lipsit deiniţiativă, de curaj şi veşnic nemulţumit, deoarecese teme în permanenţă că ar putea greşi.

5. Părintele indiferent (I)‣ Părintele indiferent neglijează copilul, nu estepreocupat de realizările lui şi nici nu manifestăfrecvent trăiri emoţionale pozitive pentru el. Maimult chiar, în unele cazuri duse la extrem, lasă deînţeles că acesta este "în plus", reprezintă opovară de care s-ar putea lipsi oricând.‣ Copilul al cărui părinte se manifestă indiferent,învaţă că părerea lui nu contează prea mult, sesimte lipsit de importanţă şi uneori absolvit deorice responsabilitate.

6. Părintele indiferent (II)El poate avea o stimă de sine scăzută, poatedeveni timorat şi urmărit în permanenţă de unputernic complex de inferioritate ("Niciodată nu voifi în stare sa fac ceva suficient de bun ca să-imulţumesc pe ai mei").Din cauza lipsei de afecţiune, chiar dacă, pe de oparte, îl va face mai rezistent la greutăţile vieţii,copilul crescut indiferent va fi mai rigid, maiinsensibil, mai apatic, mai pragmatic. Unii segrăbesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fără suflet,de gheaţă, fără sa bănuiască faptul că prejudiciulafectiv pe care îl resimte îl face să se ghidezedupă principiul Iubirea te face mai vulnerabil, maislab!

7. Părintele protector (I)Părintele protector este aparent un părinte model:El este extrem de atent la nevoile copilului şi sededică cu toată fiinţa sa rolului de părinte.Prioritatea lui este să ofere copilului securitate,deoarece conştientizează ca un copil este o fiinţafragilă, care are nevoie în permanenţă de sprijin siprotecţie.Din păcate, uneori protecţia acordată copiluluieste exagerată, părinţii devin veşnic îngrijoraţi,văd catastrofe şi calamităţi la fiecare colţ destradă.

8. Părintele protector (II)Când îşi văd copilul plângând, ei devin agitaţi,creând fără să-şi dea seama mai multa tensiune.Asemeni părinţilor autoritari, acceptă greu situaţiaîn care copilul începe să-şi manifesteindependenţa, însă ei nu creează conflicte, ci intrăîn panică, se consumă. O data cu trecereatimpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocatşi are tendinţa de a se îndepărta de părinţi; elgăseşte că este dificil să comunice direct cupărintele despre problemele personale, de teamacă acesta nu-l va înţelege şi se va îngrijora.

9. Părintele democratic (I)Părintele care se comportă democratic are învedere întotdeauna ca drepturile copilului sa fierespectate, fără a omite stabilirea unor reguli caresă fie aplicate consecvent şi urmate de toţimembrii familiei. Părintele este suficient deindulgent, flexibil şi deschis spre nou pentru aaccepta tot ce ar putea ameliora viaţa copilului şia familiei, însă este în acelaşi timp suficient deautoritar pentru a impune o disciplină riguroasă, a-l învăţa pe copil să respecte regulile şi săîndeplinească suficient sarcinile care i se dau.

10. Părintele democratic (II) El încurajează copilul să fie independentrespectându-i opiniile, interesele şi personalitatea.Manifestă căldură faţă de copil, il apreciază, îlconsideră un membru responsabil al familiei. Ca urmare a încurajărilor şi a încrederii care i seacordă, copilul va avea un nivel ridicat al stimei desine, care îi va permite să obţină eficienţă şiproductivitate în tot ceea ce face. Cu toate că în aparenţă stilul democratic are numaiavantaje, e bine să menţionăm faptul că un copilcrescut în acest mod se va adapta cu greu stiluluiautoritar (pe care îl poate întâlni la şcoală, îngrupurile de prieteni, etc).

Dezvoltarea unei stime de sine ridicate estefavorizată de: crearea în familie şi în şcoală a unor oportunităţiprin care elevul să obţină succes, să îşi identificeariile în care este competent; crearea unor situaţii în care copilul sauadolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutorcelorlalte persoane dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi a celor dea face faţă situaţiilor de criză; Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate ("Şi eusunt bun la ceva"); Acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi acelorlalţi;

Recomandări pentru părinţi (I) 1. Să cunoaştem particularităţile de vârstă alecopilului pentru a nu confunda anumite trăsăturispecifice unui anumit nivel de vârstă cucomportamente etichetate ca „negative" 2. Să încercăm, cunoscând aceste particularităţi,să fixăm reguli pe care copilul în timp, le va învăţasă le respecte. Deprinderea copilului cu acestenorme este o condiţie pentru adaptarea în mediulsocial: grădiniţă, şcoală, stradă. 3. Să comunicăm în permanenţă cu copiii, să-iascultăm, să-i înţelegem, să le cunoaştemproblemele şi nevoile. Relaţia adult-copil trebuie săse bazeze pe toleranţă şi nu pe autoritate, forţă.

Recomandări pentru părinţi (II) 4. Să înţelegem că nu există „un copil dificil" ciadulţi care nu au găsit o metodă educaţionalăadecvată copilului. Un copil considerat ca „dificil"se va comporta ca atare deoarece îl tratăm înconsecinţă. 5. Să nu ne axăm pe căutarea unor modalităţi dea pedepsi copilul în cazul unor comportamentenedorite ci de a găsi soluţii pozitive pentru aîncuraja un comportament adecvat. Termenul depedeapsă" este depăşit iar metodele educaţionalecare se bazează pe acest concept nu se maifolosesc. 6. Să respectăm cerinţele unei vieţi sănătoase,echilibrate Copilul trebuie să aibă un regimechilibrat de viaţă în care timpul liber, recreerea săocupe un loc important.

Recomandări pentru părinţi (III) 7. Să recompensăm întotdeauna reuşitele copiluluiprin atitudine noastră, prin laude, acest lucrudeterminând motivarea copilului, dorinţa lui de arepeta o experienţă pozitivă. 8. Să înţelegem că ceea ce numim comportamentenedorite sau negative" variază de la o vârstă la altade foarte multe ori ele sunt confundate cutrăsăturile de vârstă. 9. Să acordăm suficientă atenţie copilului. El arenevoie să i se acorde atenţie, să fie ascultat, săcomunicăm cu el.

PORUNCI PENTRU PĂRINŢINU îţi deprecia copilul!NU folosi ameninţări!NU îţi mitui copilul!NU îl obliga să promită!NU fii excesiv în supraveghere!NU55 face exces de cuvinte!NU îl răsfăţa!NU abdica de la cerinţeleconstante privind regulile!NU cere respectarea unorreguli inadecvate vârstei!NU insista să obţii o supunereoarbă!NU utiliza metode moralizatoarece induc vinovăţia!NU da ordine pe care nu le ieiîn serios!