Untitled

copilului fata de lumea inconjuratoare. In plus, pedagogul-defectolog a familiarizatmama cu tehnologiile de comunicare cu copilul, orientindu-se spre un programindividual de educatie a micutului. Pedagogul-defectolog facea sedinte cu copilul inprezenta mamei, explicindu-i acesteia sarcina concreta a fiecarei sedinte; urmareaevolutia emotionala, senzoriala si motorie a copilului; observa si corecta caracterulcomunicarii si interactiunii dintre mama si copil, explicindu-i ce schimbari ar trebui sasuporte acestea in alte conditii de educatie; invata femeia sa observe schimbarile decomportament ale copilului.Dupa iesirea din stationar, copilul cu probleme era preluat de policlinica pentrucopii de la locul de trai, fiind supravegheat, si el si parintii, de diferiti specialisti.Pe baza concluziei Comisiei Medico-Psiho-Pedagogice (CPMP), precizindu-sestructura tulburarilor si cerintele educationale speciale ale copilului, si pe baza uneicereri facute de parinti, micutul era inclus intr-o grupa cu aflare temporara sau intr-ogrupa integrata a unei institutii de invatamint prescolar de tip compensator saucombinat.In grupele cu aflare temporara si in cele de educatie integrata se creau conditiispeciale pentru activitatile cu copilul, orientate spre crearea neoformatiunilorpsihologice corespunzatoare virstei, formelor tipice de activitate dominanta, sprecorectia si preintimpinarea dereglarilor secundare in dezvoltare.Din conditiile speciale fac parte: mijloacele adecvate de comunicare dintre adultsi copil, care iau in calcul capacitatile sale de comunicare, particularitatile de virsta sicele individuale, caracterul, structura si gradul de exprimare a tulburarii primare;crearea unui mediu obiectual-dezvoltativ; elaborarea programelor individuale deeducatie, instruire si dezvoltare pentru fiecare copil; familiarizarea parintilor cutehnologiile pedagogice de comunicare si interactiune cu copilul.Programul individual e compus din doua parti. Prima parte e consacratacontinutului instruirii corectional-dezvoltative a copilului; a doua - asistentei acordateparintilor de catre specialisti (pedagogul-defectolog, pedagogul-psiholog, pedagogul demuzica).Elaborarea continutului programului de asistenta corectional-pedagogica acopilului a inceput cu examinarea psihopedagogica a directiilor principale dedezvoltare: sociala (formele de comunicare - neverbale, verbale; modalitatile deasimilare a experientei sociale - capacitatea de a actiona in comun, de a imita, de aactiona dupa model si dupa o instructiune verbala, prezenta gestului indicator); fizica(dezvoltarea miscarilor de baza, a motricitatii fine); cognitiva (dezvoltarea senzoriala,gindirea intuitiv-plastica, familiarizarea cu mediul inconjurator, dezvoltarea vorbirii,actiunile intuitiv-ludice, premisele pentru activitatea productiva). Continutulprogramului include sarcini, metode si modalitati de lucru care iau in calcul nivelulactual de formare a liniilor principale de dezvoltare a copilului si posibilitatile salepotentiale, adica zona proxima de dezvoltare. In plus, programul specifica timpul sitipul de activitate in care copilul interactioneaza la inceput cu un semen, iar ulterior sicu altii.Munca specialistilor (pedagogul-defectolog, pedagogul-psiholog, pedagogul demuzica) cu familia era planificata de asemenea dupa studierea caracterului interactiuniiparintilor cu copilul, tinindu-se cont de competenta pedagogica a parintilor si deconditiile in care se educa micutul in familie.Programul individual era elaborat pe baza urmatoarelor principii:• evidenta evolutiei ontogenetice a liniilor principale de dezvoltare;• evidenta particularitatilor si posibilitatilor de virsta si individuale ale copilului;• abordarea dezvoltarii personalitatii copilului prin prisma teoriei activitatii;