10.07.2015 Views

Iulian Bitoleanu - Oglinda literara

Iulian Bitoleanu - Oglinda literara

Iulian Bitoleanu - Oglinda literara

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

În acest număr:Adrian DinuRachieruAdrian GrauenfelsAlan BrownjohnAlexandrina CernovAlexandru CazacuAlexandruMărchidanAlexandru MicaAnca GojaAndreea CoditaAndrei NovacArabel BodnarencoBogdan StoianBoris MarianBulat OkudjavaCamelia BoiciucCatalin VargaConstantin MiuConstantin NoicaCorina DiamantaLupuCornel GalbenCorneliu FloreaCostache AritonCraceaIuliana-AlexandraCristina NeculaDan PuricDiana Elena RotaruDjamal MahmoudDumitrache RalucaDumitru AnghelElena BuicăEugen EvuGabriela CăluţiuSonnenbergGabriela CreţanGeorge AncaGeorge RizescuGeorge RocaGeorge StancaGheorghe IstrateGrigore C. MoisilIca DumbravaIoana BaciuIoana-RucsandraDascăluIon CojaIon Ionescu-BucovuIon LazuIon PopescuBrădiceniIon PredoşanuIon RosioruIon UntaruIonel DogaruIonel NeculaIrina Lucia MihalcaIulian BitoleanuLaurenţiuMăgureanuLavinia IancuLiviu AntoneseiLiviu ComsiaLucia DaramusLucian DumbravaLucian GruiaLucian-Vasile SzaboLucreţia BerzinţuMarian Ghe. BengaMariana VickyVârtosuMarius ChelaruMarius MorariuMatei RomeoPitulanMihaela AlbuMihai IonescuMircea RaduIacobanN.GeorgescuNicolae AritonNicolae IorgaNicolae PlopeanuNina-ElenaPlopeanuNovella MatveevaOana DuganOctavian LupuPetre ManolacheRoni CăciularuSorin IlieşiuŞtefania OproescuStela CovaciStelian CeampuruTheodor CodreanuTraian LazărV. VereşaghinValentina BatcaValentina PeleskeiVasile DurloiViorel ComanViorel RomanVirginia BogdanYu Lan HuaOGLINDAliteraraApare sub egida Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi face parte din Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi Editurilor din România (APLER) şiAssociazione della Stampa Estera din Italia,membru fondator al Asociaţiei Revistelor şiPublicaţiilor din Europa (ARPE)Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşanicu sprijinul Consiliului Judeţean VranceaREDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: George Anca, Gheorghe Istrate, Liviu Comşia,Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, TheodorCodreanu, Liviu Pendefunda.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, AngelaBaciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, LaurenţiuMăgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, MihaelaAlbu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDA LITERARĂ o puteţiprocura şi descărca de pe site-ulwww.oglindaliterara.ro unde aflaţişi modalităţile de abonare.Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :E-mail: gheorgheneagu@yahoo.comgheorgheaneagu@gmail.comCorectura nu se face la redacţie.ISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,Nr. 76 bis, Focşani,Jud. VranceaMobil: 0722-2844300749188333Revista se poate procura de la sediulredacţiei şi de la chioşcul MuzeuluiLiteraturii Române Bucureşti şi sediilefilialelor Uniunii Scriitorilor din România.În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspundîn mod direct de conţinutul materialelor publicate subsemnătura proprie.7850 www.oglindaliterara.ro


Nu mă face să plâng, Românie!„Puţini sunt acei ce ştiu că în muzeele lumii există un numărmare de statui, busturi şi capete, reprezentând daci… un specialistîn literatura artei, Leonard Velcescu strânge laolaltă peste o sutăde astfel de reprezentări de daci iar numărul lor este cu siguranţămai mare… În galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se află unastfel de bust de nobil dac ce depăşeşte trei metri cu tot cu soclu,dăltuit în marmură frigiană, violacee cu vinişoare. Turiştii de toateneamurile se opresc impresionaţi şi se fotografiază lângă sculpturacu numărul de inventar 1697, fără să ştie al cui chip şi suflet esteînchis în marmura preţioasă”.(Sursa: Enciclopedia geto-dacilor. Autor Aurora Petan.Adaptare: Florin Popescu)EDITORIALLas comentariile în seama specialiştilor care,fie descoperă, fie pun la îndoială „adevăruri” despreistoria neamului nostru. Recunosc însă că m-amlăsat prinsă de o imagine, acea sculptură cu numărde inventar 1697, pe care am zăbovit o vreme cusentimentul copleşitor de „dor de acasă”. O fi oînşelare poate, dar pe moment mă scoate dintr-unlaménto cvasigeneralizat, pe cale să ne învingă,mai ceva ca altădată năvălitorii. Schiţasem cândvanişte note la citirea volumului Acasă printre străinial Gabrielei Melinescu (editura Polirom, 2004).Textul „Scrisoare de peste râu” al Claudei Partole,din revista „Cronica veche” (nr. 11-dec.2011) a scosla iveală impresii pe care le voiam închise şi uitate.Entuziasmată de lectura Jurnalului suedez aceastaconstată, chiar dacă pune accentul mai mult peromânii basarabeni: „E ceva în fiinţa noastră caremereu ne coboară, întruna ne taie aripile… suntemun neam care-şi provoacă propria-şi pieire? Avemîn noi o celulă distructivă…” Mă întreb, o fi citit şiAcasă printre străini, volum distins cu premiul„DE NIO” de către Academia Suedeză?Naraţiunea se construieşte pe vizita scriitoareila Bucureşti, invitată cu ocazia lansării volumuluide traduceri Cartea de vise (ed. Univers 1995 a luiEmanuel Swedenborg.). Seria Jurnal Suedez estefără îndoială un model necontestat de măiestriescriitoricească. În vol. I Gabriela spune: „etica stăaproape de estetică şi ea este o componentă acaracterului creator”. Lucrurile stau puţin altfel înromanul din 2004. Fie autoarea este neinformatădespre ce se mai petrece în ţara sa, la atâţia anide după decembrie 1989, lucru nepermis, fie esterău intenţionată, lucru şi mai nepermis. Voi folosiconştientă de riscul acuzelor o serie de citate dinvolum, prea puţine însă pentru a ilustra dezgustulsău faţă de naţia în care s-a născut. Şi, ca să nu seînţeleagă pe undeva, că ar fi scoase din context,care este mult mai adânc decât pot ilustra câtevapropoziţii: „nimeni nu voia să părăsească ţara, săse înece în Dunăre, să îngheţe în vreun camioncu marfă pe drumul către Vest sau să fie împuşcatla graniţa cu lumea liberă”. Cum adică „nimeni”?Chiar aşa? Nu mă face să plâng, Românie! Şi casă fim sinceri până la capăt nici autoarea n-a riscatastfel de grozăvii.„În ţara mea, în România sunt de asemeneacocori, dar dintr-un alt soi – sunt mai mici, maicenuşii… Românii mai ales bărbaţii (of, Nichita,n.n.) preferă să privească bătăliile sângeroaseale cocoşilor de munte – ei cred că doar privindu-ipot aduna forţa virilă pentru viaţa lor sexuală.Cocorii care vin în Suedia le seamănă oamenilorce locuiesc aici: sunt înalţi, impunători, trupul lorformează litera S, un S plin de mulţumire.”Primele impresii ale autoarei la sosirea înBucureşti, la ani buni după dispariţia cenzurii,sosire pe care nici nu şi-o doreşte repetată, omarchează negativ: „Mi se părea un oraş străin,un oraş înspăimântător – toată această mizeriecare se arăta de-a lungul drumului spre centru,unde am ajuns la hotelul meu, o vilă impozantă,lângă o biserică veche spre centru, … am cercetatpatul. Cearşafurile erau curate, dar pe saltea seaflau nişte pete curioase. O fantezie bogată ar fiputut cu uşurinţă developa scene erotice sadomasochiste,în genul Judit şi Holofern… Am făcutduş într-o cadă mare, dreptunghiulară, m-am şterscu prosoapele proprii aduse de la Stockholm şi miampus pijamaua şi halatul cu capişon”.Menţionăm că vila impozantă era fostalocuinţă a fiicei lui Nicolae Ceauşescu. În care semai temea autoarea de ascultarea telefoanelor,de spionaj pe gaura cheii, pe care a acoperit-o cuspătarul unui fotoliu, ba chiar fantazează cum laieşire este lovită intenţionat de un automobil careera gata s-o prindă sub roţi, afectându-i braţuldrept, pe care-l tratează fără să apeleze la medic,aplicându-i comprese cu votcă Absolut, adusa totdin Suedia.Primirea la Casa Scriitorilor şi întâlnirea cufoşti colegi, prieteni, scriitori nu i-a fost tocmai peplac. Afirmă chiar că preşedintele ţării de atunci (pecare nu-l numeşte): „ne ameninţa pe noi scriitoriidin exil, dacă nu vom face ceva în folosul ţării vomfi excluşi din comunitatea naţiunii. O asemeneaameninţare arată încă odată că România este oţară «dadaistă»”.La Ambasada Suediei din Bucureşti înschimb, altă atmosferă, aşteptare clamă, căldură.Şi a plecat autoarea noastră după câteva zileînapoi la Stockholm, înspăimântată de o posibilăamânare a zborului din cauza vremii.Nici pe sora Doris nu a întâlnit-o, suferindînsă, că a aşteptat îndelung la „vilă” , un telefoncare să spună: vin imediat! A plecat „acasă”spre grădina sculptorului Karl Milles, acolo unde:„sunt cu siguranţă nişte fiinţe care nu trăiesc casă se compare unii cu alţii… eliberaţi de invidie,nemulţumire, amărăciune şi grea concurenţă”.Păcat de versurile lui Novalis folosite ca motto indeschiderea volumului: „ încotro ne îndreptăm?Către casă, mereu” .Dacă unii conaţionali de-ai noştri mai puţininstruiţi, ne poartă strâmb numele prin lume, altfeldoare când o voce cunoscută face deserviciiconştiente naţiei în care s-a născut şi de careîi este ruşine: „riscam din nou să mă întrebe(o vecină n.n.) din ce ţară vin. Îmi pune aceastăîntrebare de câte ori ne vedem, an după an, decâte ori se întâmplă în lume ceva înspăimântător:război, foamete, cutremure, război civil, masacre şiaşa mai departe”.Când a plecat din România, în 1975, aveaGabriela Melinescu vârsta de 33 ani, suficientcât să aibă ochii deschişi. Probabil că influenţalui ‚August Strindberg, cel căruia nu-i plăcea niciSuedia, nici prostia suedezilor, a fost mai puternică.De asta cred, naiv poate, că dacă neamautodenigra mai puţin, dacul acela mândrudin Muzeul Vaticanului ne-ar putea recunoaşteca urmaşi legitimi şi ne-ar reda demnitateatestamentară.www.oglindaliterara.roŞtefania Oproescu„În ţara mea,în România sunt deasemenea cocori, dardintr-un alt soi – suntmai mici, mai cenuşii…Românii mai ales bărbaţii(of, Nichita, n.n.) preferăsă privească bătăliilesângeroase ale cocoşilorde munte – ei cred cădoar privindu-i pot adunaforţa virilă pentru viaţalor sexuală. Cocorii carevin în Suedia le seamănăoamenilor ce locuiesc aici:sunt înalţi, impunători,trupul lor formează literaS, un S plin de mulţumire.”Primele impresiiale autoarei la sosireaîn Bucureşti, la anibuni după dispariţiacenzurii, sosire pe carenici nu şi-o doreşterepetată, o marcheazanegativ: „Mi se păreaun oraş străin, un oraşînspăimântător – toatăaceastă mizerie care searăta de-a lungul drumuluispre centru, unde amajuns la hotelul meu, ovilă impozantă, lângăo biserică veche sprecentru, … am cercetatpatul. Cearşafurile eraucurate, dar pe saltea seaflau nişte pete curioase.O fantezie bogată ar fiputut cu uşurinţă developascene erotice sadomasochiste,în genul Juditşi Holofern… Am făcutduş într-o cadă mare,dreptunghiulară, m-amşters cu prosoapele propriiaduse de la Stockholmşi mi-am pus pijamaua şihalatul cu capişon”.7851


1. ICOANE VECHI ŞI ICOANE NOUĂ1.1.2. Paralele economiceDacă resorturile societăţii româneşti din secolul alXIX-lea ar fi funcţionat normal,corect ,just ,de bună seamăcă alt destin ar fi surâs poporului nostru, iar reputaţia arfi fost una europeană. Dar , cum imperfecţiunile ţin demodul nostru de a fi, de a ne alege conducătorii ori dea-i sabota pe cei buni,nu mai e nici o surpriză ca atentulochi eminescian să detecteze carenţele din deceniileburgheze: „trebuie să admitem că între 1830-1840vor fi existat abuzuri şi neajunsuri în destule din ţărilenoastre.” 16În intervalul menţionat s-a ivit o clasă nouă,liberală,greu suportabilă pentru un gazetar cu vederitradiţionaliste ,proboiereşti şi de un radicalism raţional.Maeştri într-ale promisiunilor şi populismului 17 ,liberalii au exploatat naivitatea/candoarea celor mulţifără remuşcări „ca şi acum ei făgăduiau marea cusarea” (hiperbolă idiomatică) până ce ajungeau înpisc, apoi, cu cinism schimbau strategia, descoperinduşiaviditatea 18 : „dispuneau,fără control, de avuţiileţării şi mai ales ,jupuiau lumea şi-şi făceau decap”, comentează Eminescu, într-o exprimare frustă,nesofisticată, lipsită de lungimi lexicale retorice, încâteva idei percutante, cu accentul pe termenii popularişi expresii colocviale: „ jupuiau marea cu sarea” ; „- şifăceau de cap”.Spre a nu aluneca în subiectivism, în glosări negativepe marginea liberalismului,gazetarul recunoaşteprogresul înregistrat în ultima vreme, nereferindu-se laguvernanţi: „Astăzi ,naţiunea controlează tot ce se face”(optimism de faţadă) . Tonul se luminează brusc: „numai există abuzuri, nici hoţii” suntem stăpâniţi de legiabsolut drepte, aplicate arbitral (glumă eminesciană?).Cititorului i se întinde o cursă printr-o afirmaţie cu reflexerăscolitoare:„ Avem (…) camere, consilii comunale , judeţene, primari , notari, advocaţi , profesori de Universitate,academicieni, toate plătite în numărătoare” 19 , ceeace înseamnă accederea României în rândul naţiuniloreuropene,dar,hic et nunc , jurnalistul dinamiteazăpremisele şi explicit ,textul: „ avem la datorii, ojumătate de miliard de franci…” 20 , producândlectorului competent un coûp de foudre … se sugereazăîn subtext.Principiile formele fără fond , realismul,pragmatismul revin în forţă prin diagnosticul sec :populaţia e în regres faţă de 1840, unele categoriisocio-profesionale sunt pe cale de dispariţie - muncitoriiagricoli, breslaşii …Cu diplomaţie,se infiltrează ,ca procedeu ,paradoxul : „ deşi azi avem cele mai înaintateinstituţii liberale oare stăm mai bine? ”se întreabăretoric omul de presă de la „Timpul”. Răspunsul pare oghilotină: „ nu, de zece ori mai rău” 21 , întrucât mimareaetapelor dezvoltării socioculturale a Franţei –tarămodel şi fief, pe veci, ospitalier - a nesocotit factoriilocali, structura societăţii româneşti, înregistrându-se undezastru economic.Responsabilii? Guvernanţii!Alţii decât junimiştii, conservatorii, care edificaserăprosperitatea pe tărâm românesc şi nu devalizaserăvisteria ţării ; dimpotrivă…Se insinuează o undă de nostalgie după evul asfinţit, cu boieri bonomi, cultivaţi, sensibili la problemeleţărăneşti („suntem ţărani … curată socoteală şi ţărăneştear fi trebuit să gospodărim” ). Urmează comparaţia dintreun român şi un francez pe seama travaliului eficient,benefic ,productiv, nu steril şi anevoios.În contrast cu boemia şi pasivitatea /fatalitateatipice românului,francezul vădeşte spirit de iniţiativă,îndemânare; atitudinea faţă de muncă esteactivă,dinamică.De pildă, francezul prelucrează o bucată de metalde 50 de parale în ceasornic , vândut cu 2 napoleoni;altădată ,el transformă lâna cumpărată convenabil de laromân în postav pe care-l valorifică cu 20 de franci.Apogeul publicisticii eminescienewww.oglindaliterara.roADNOTĂRIIată o posibilă explicaţiea progresului fie şi la scarăminiaturală:hărnicia, altoită , cuinvenţie şi îndrăzneală. Apropierearomânului Eminescu de Franţa nueste o întâmplare , considera M.Raşcu 22 , autor al unui singularstudiu comparatist.Cu obiectivitate, cronicarulsocial punctează: „ nu-i mai cucap (francezul -n.n), pentru cămintea nu se măsoară cu lingura, ci o moşteneşte omul de latată şi de la mumă” 23 (Hâtrulhumuleştean s-ar fi bucurat căşi bădia Mihai depozitează şi Iulian Bitoleanuvalorifică proverbele şi zicătorile.)Dând ce este al Cezarului,în faţa evidenţei a fraţilor neolatini, Eminescu apreciazăcalităţile francezului care „are de unde plăti camere,universităţi, teatre, biblioteci, ba chiar brânză de iepure 24, pe când noi, „ popor de ţărani” 25 „nu putem toateacestea de cât cu încetul , şi unde franţuzul e cu dare demână, noi trebuie să legăm paraua cu 3 noduri .” 26După focalizarea chibzuinţei, a pragmatismuluica element diferenţiator între două popoare , în privinţamuncii şi a randamentului , Eminescu virează spreraportul ţărani –muncitori. De la bun început trebuiecombătută ipoteza incapacităţii eminesciene vizavi demuncitori şi industrializare. „ Omul timpului modern” -cum îl caracteriza Titu Maiorescu- remarca superioritateamuncii industriale, comparativ cu alte îndeletnicirinelucrative , rudimentare: „un tăietor de lemnemunceşte zi de zi şi abia-şi ţine zilele” 27 . Sincronizareaeconomiei româneşti cu cea europeană trecea şiprin filtrul industrializării:” neapărat că nu trebuie sărămânem popor agricol, ci trebuie ,să devenim şi noinaţiune industrială „ 28 în pofida faptului că la putere segăseau „păpuşarii ”.Se mai îndoieşte cineva de flerul de economist allui Eminescu?Nici mutaţiile sociale nu-i scapă clarvăzătoruluicronicar şi editorialist .Rocada boieri-burghezi o percepe cu scepticism;nimeni nu uită că regimul politic anterior obţinuse unprofit de 22 mil. de franci .Credibilitatea înseamnă informare , permanentaactualizare, reproducerea de adevăruri materializatechiar prin statistici glaciale,dar exacte. Ca un expert înmaterie, documentaristul în economie foloseşte dreptsursă cognitivă publicaţia „Curierul românesc”, nr.din 5 august 1840, din care citează masiv cifre , datereferitoare la recolte, performanţe agricole , populaţie…Înflăcărarea pentru vremurile moderne s-a diminuat,permiţând reinstalarea dezamăgirii: „Ce avem astăzi înmagaziile de rezervă? Tot pe atâtea chile de palavreliberale şi datorii câtă frunză şi iarbă”. Balanţa întreclasa dominantă din trecutul apropiat – boierimea - şicea din deceniul 8 -burghezia,se înclină spre experienţafeudalismului._____________________(continuare în nr. viitor)16 M.Eminescu, op.cit.,p.4417 ibidem18 ibidem19 ibidem20 ibidem21 Ibidem, „ căci instituţiile nouă nu se potriveau cu stareanoastră de acuma”22 I.M.Raşcu , Eminescu şi cultura franceză, Ed. Minerva,197623 M.Eminescu , op.cit., p. 4524 Idei profunde din sociologie şi economie sunt exprimateclar, distant, în manieră orală, pe înţelesul tuturor, şi cu câteva„ pilule” ale subgenului enigmatic şi aforistic25 M.Eminescu , op.c it., p.4526 Cuvântul „ţărani ” are sensul de oameni simpli ,închistaţi în reguli, tradiţii27 M.Eminescu, op.cit., p.4628 Idem, p.497859


Irina LuciaMihalcaPOEZIILucianDUMBRAVARADUCOMANESCUÎn palma mea stângăam lacrima ta!Da, iubito - îmi spuneai -ai apărut, în palma meastângă am lacrima ta!Te-am vazut păşind îngradina interioară,De ce ai venit atât detârziu? Aici e Infernul,am de purtat o cruce de lacrimi!Te-am căutat, aşa cum te ştiam,în visele morţilor,în cărţile antice, în stări psihedelice,Te presimţeam, dar nu veneai,oglinzi paralele m-au făcut să te văd.Te ştiam din Netimp... nu, nu dispera,când ploaia miroase a tine, iar revolta amine.Dormi liniştită!Ornicul-Spadă e-ntors, capete cad,poporul zâmbeşte ca la cinematograf,nimeni nu înţelege nimic,dar Tu vei fi învelită în visul-sângele meu.Dormi liniştită!Pentru tine voi încerca ( Cavaler al zilelortârzii)să sfâşii Uitarea şi voi reusi,voi reuşi să te aduc, alergând de mânăprintr-o tomnatică grădină,mă vei aduce atunci într-o senină lacrimăfecioară...Culegătoarea de stele...Mă înălţa spre cer, până la stele,eu mică, El mare,De sus priveam lumeaeu mică, ea mare...Întunericul era mai departe, mai cald,Lumea, copacii şi lunase legănau la fiecare pas.Mă înălţa spre cer,până la stele,Încă mai simt cum, uşor,desprindeam câteva stele,felinare ce luminaupaşii, amprente lăsate,în urmatrecerii noastre...Şi acum mă înalţăîn zbor, în cer,printre stele,în visele mele,zâmbeşte,lumina-mi priveşte,chiar dacăeu sunt aici,El e acolo,undeva,în cer,printre stele,icoană, candelă vie,El, veşnic,mereuTATĂL MEU.POEME PENTRU ZILESIMPLE (1)SUNT VINOVATSunt vinovat că-n lumeaasta plouă,Că ceţuri peste toate sedesfac,Că ninge dimineţile curouă,Că cerul, spre-orizonturi, e opac.Eu port şi vina că rămânem singuri,Conştiinţa mi-e un front fără de soli.De multe-n viaţa asta suntem siguri,În viaţa socotită-n patru ţoli.Nimicnicia veacurilor toate,Chiar foamea celor mulţi şi oprimaţi,Mi le asum atât cât se mai poateÎn vremea grea a urii dintre fraţi.Sunt vinovat că suntem daţi pieirii,Că trag spre munţii mei ca un ascet.Eu îmi asum conştiinţa omeniriiCa simplu muritor şi ca poet.Şi peste tot ce este, cea mai greaE culpa că-n conştiinţă nu-i destul,Că-mbătrânind am mai pierdut cevaDin tragicele vremuri de acum.SOLITARI ÎN ABSURDSuntem cu toţii singuri pe o planetă grea,Suntem cu toţii,-n parte, atomi în univers,Suntem mai singuri astăzi şi poate vomputeaSă fim, de mâine-ncolo, cuvântul dintr-unvers.În haite şi în turme ne trecem fiinţa viePrin ceaţa unei vieţi cu-absconsele-iconcluziiDar sufletele noastre chemate să re-nvieNu ştiu să se adape din jgheabul cu iluzii.Alăturea prin viaţă şi totuşi despărţiţi...Înconjuraţi de oameni şi tot ai nimănui...Cu zece prieteni doctori şi tot maiobosiţi...Progres pe unde lungi, dar tot n-ai cui săspui.În „paradisul” nostru, e vorba fără vlagăŞi bâlba unui gând scăpat pe negândite,E ochiul care vede fără a şti să vadă,E visul ce se naşte din visele ciuntite.Pe drumul de sfârşit, trăgând consensurigrave,Ne dezbărăm, pragmatic, de ale vieţiimituri,Cădem în doruri stranii şi-n hibernărisuave,Cu unica dorinţă de a rămâne singuri.PRIMUL PAS CĂTREREGINA DIN MICASORIFrumoasă regină dinMicasori,Cu părul răsfirat ca ocascadă de soare,Nu simţi cât de mult teiubesc, uneori,Când tac, copleşit de atâtasplendoare?Frumoasă regină din Micasori,Cu ochii adânci cât o înţelepciune,Nu simţi cum mă vindeci, nu simţi cum mădori,Nu simţi ce cutremur prin mine se spune?Frumoasa regină din Micasori,Purtătoare a curcubeului sfânt,Se-ascunde prin fluturi şi flori,Se răsfaţă-ntre cer şi pământ.Frumoasa regină din MicasoriNicio grijă nu are şi nicio durere,Zâmbeşte în gânduri, râde-n culoriŞi orice atinge devine plăcere.Frumoasă regină, frumoasă regină,Ce dor mi-e de tine şi cât îmi lipseşti!Te caut în umbre, te strig în lumină,Te inventez în mii de poveşti,Deşi ştiu precis unde eşti.Şi ştiu şi tristeţea ce va să vinăÎn cartea de origine divină,Frumoasa mea cu forme omeneşti.CĂTRE MOARTENu-i prima dată când râzi de mine,o, moarte,nu-i prima dată când mă înşeli.Toţi strămoşii mei ţi-au plătit tributul de piei,toţi şi-au dorit în jurul caseidoar câteva grădini şi puţină fericire.Ce s-a ales din ei?Numai limba în care scriuşi liniştea cu care-ţi spun:nu mai poţi să mă sperii, e prea târziu.RONDELUL FEMEII ARHETIPPăr blond şi ochii negri: femeie-arhetip,Eu te-am iubit mereu precum pe munţii mei:Nu îmi fu dat să locuiesc în ei,Dar vai, prin tot ce fac, după aceştia ţip.Şi sunt hilar, stângaci, fugind după idei,Citând lucrări celebre despre simbol şi tip.Păr blond şi ochii negri: femeie-arhetip,Eu te-am iubit mereu precum pe munţii mei.„Zadarnic” e cuvântul: zadarnic înfiripPoveşti unde te scap de monştri şi de zmei.Şi te-am uitat atunci, pe dealuri şi pe văi,Dar tu te-ntorci mereu şi ai acelaşi chip:Păr blond şi ochii negri, femeie-arhetip.www.oglindaliterara.ro7863


TRADUCERI DIN LIRICA RUSĂDE STELIAN CEAMPURUNOVELLA MATVEEVA (n. 1934)“VALURILE GONESC, NISIPUL ALBMÂNGÂIND”Valurile gonesc,nisipul alb mângâind,firişoare de iarbăpeste tot, cu eletrăgând.Iar în afund,calm, apa măriiîntinde.o scoică,mare, ciudat de mare.O văd,pe vreme însorită,o văd : fuxul pe ea înalţăapa albastră.Şi în adânc (ah, ce adâncime !)Scoica uriaşă,ca picătura de rouă pe mac,pare de mică.Fie cade,fie apare sub apă.Marea o strânge,marea o-ntinde …Dar totuşi,nu se apropie.Cât de departe pe cer e o stea –Aşa e şi ea.O vădpe vreme mohorâtă;O văd, reflexul o răsuceşteDin apa cea întunecată …cine pe ea, ah, cine pe eapoate s-o scoată ?Ar scoate-o din apă scafandrul –Scafandrul nu s-a găsit !A cui este vina ?TEIUL, CARE A ÎNFLORIT LARĂSCRUCETeiul, care a înflorit la răscruce,are trunchi noduros,iar florile lui sunt uşoare.În jos, în jos, carul se-ndreaptă,boii sunt ascultători,pe coarne poartă cununi.Soarele a coborât după copaci,arată în aşa fel,de parcă s-ar depărta.Şi doarcu fum subţire fu acoperit.Mâine va fi senin,promite bolta cerească.Vântul deloc nu ne sperie.O frunză de iasomiefu atinsă de tremur, din fulgerare.În noaptea asta,ploaia se prelinse încet.Pe răpăiala de ploaie,zgomotu-i mare, nu se aseamănă.Dimineaţa, răcoarea, jumătate adormită,uşor trecând în zbor, din loc în loca biruit arşiţa.Ştia,că nu trebuie să te pui cu furtuna.Se pot percepe, murmurul grădiniişi aroma prospeţimii nocturne.Teiul,care a înflorit la răscruceare trunchi noduros,iar frunzele lui sunt uşoare.În jos,în jos, carul se-ndreaptă,boii sunt ascultători,dar şi drumurile-s lungi.CÂNTEC SPANIOLAh, cât de mult, de mult, noi mergem !Cât de greu în munţi e drumul !De-abia, se văd în zare, munţii Sierrei.Ah, câtă linişte, linişte este în lume !Doar, în răstimpuri, pe sub catâr,cu zgomot, cade-n hău câte o piatră sură.E linişte. Numai un cântde-amor intonează cel ce vitele mână.Numai un cânt de amor intonează cel cevitele mână,iar, câteodată, se scutură catârul şiclopoţeii de pe el,iar clopoţeii lui au un clinchet sonor.Eh, mai repede, mai repede, catârul meu!Vad că, aproape ai şi aţipit.Eh, să grăbim - vom găsi casa dragă ...tu vei bea apă din pârâu,eu îmi smulg un săculeţ de pe umărşi te mângâi, şi pe bot te sărut.Ah, cât de mult, de mult, noi mergem !Cât de greu în munţi e drumul !De-abia, se văd în zare, munţii Sierrei ...Ah, câtă linişte, linişte este în lume !Doar, în răstimpuri, pe sub catâr,cu zgomot, cade-n hău câte o piatră sură.ÎN MARTIEDacă aş fi pictor, aş face o schiţă,cu o stradă pustiedintr-un mare oraş.La o margine de cartier totul e gol,iar în beznă,doar eu aş fi, nimeni altcineva !(Clipa pustie de-o surprinzi,se zice că-i irepetabilă !)În amurg timpuriu, trotuarelesunt înzăpezite şi îngheţate. Peste totfrig.Aluneci pe gheaţă-n februarie,dar martie albăstreşte în faţă.Frica se retrage - iată, iată,Se depărtează neliniştea-n lături.Însă, ca-ntr-un vis agitat şi lungrazele luminii au importanţă.Trec prin zona de sud a oraşului !Şi uite un afiş pe un zidstă lipit singuratic : “Jane Eyre”.Afişul de pe zid îl privesc lung, înciudat.Golul e-ntins ! Zidul înalt !Cum să fi stat oare “Jane Eyre”,în câmpia din zilele saleatât de goală, de goală ?Adesea am trecut pe aici, dar n-amobservatcasa portocalie cu ieşitură în stradă :Un zid vertical,prea înalt şi pustiu,cu afişul în colţişor –ca o batistă.Şi-am abandonat-o, fugind,pe câmpie, pe JaneEyre …BULAT OKUDJAVA (n. 1924)DESPRE VOLODEA VÎSOŢKIPoezie scrisă la moartealui Vladimir Vîsoţki.Despre Volodea Visoţki un cântec săcompundecisesem :Iată că, încă unul din drumu-i, acasă n-osărevină.Se zice că-i păcat când devremelumânareas-a stins …Cum a putut, aşa atrăit, iar pe cei fărăpăcatnatura nu-i ştie.Despărţirea-i pentruscurt timp, pentru oclipăşi apoi,ne vom îndrepta şi noipe-ale lui urme fierbinţi !Dar peste Moscova va străbate vocea-irăguşităde baritonşi noi împreună cu el vom râde, vomplânge.Despre Volodea Vîsoţki un cântec săcompundecisesem,însă mâna mi-a tremurat şi motivul peversurin-a mers …Cocorul alb moscovit a zburat pe cerulalbit,iar cocorul cel negru pe cernoziom s-alăsat…CÂNTEC GRUZINSâmburele de strugure cade pepământul cald,viţa o sărut şi ciorchinii copţi îi rupşi îmi chem prietenii,inima mea fiind dispusă iubirii.Altfel de ce, pe pământul acesta veşnic,trăiesc ?-Adunaţi-vă, oaspeţi dragi, la masa mea,vorbiţi-mi direct, în faţă,ce reprezint eu pentru voi ?Regele ceresc îmi va trimite iertare,pentru păcate …Altfel, de ce, pe pământul ăsta veşnic,trăiesc ?Îmbrăcată în negru şi în roşu, va cântapentru mine, Dali a mea,eu, îmbrăcat în negru şi alb, îi facplecăciuneşi ascultând-o,voi muri de iubire, tristeţe …Altfel de ce, pe pământul ăsta veşnic,trăiesc ?Şi când se va ridica în vârtej asfinţitul,plângând pe la colţuri,fie ca mai apoi să plutească în faţa meaaieveabivolul albşi vulturul albastruşi păstrăvul auriu …Căci altfel de ce, pe pământul ăstaveşnic, trăiesc ?î7866 www.oglindaliterara.ro


ESEUPE URMELEÎNŢELEPCIUNIISTRĂVECHI – MOZISAU IDEALULECHITĂŢII SOCIALEOctavian LupuAm avut ocazia să citesc mai multe cărţi şi documenteprivind literatura clasică chineză, în special genul filozofic,şi am fost impresionat de varietatea ideilor de valoare pecare am putut să le identific, multe dintre acestea având oactualitate ce nu poate fi pusă la îndoială. Din această cauză,am căutat să vă ofer câteva cugetări pline de înţelepciunescrise de către Mozi, un autor ce a trăit între anii 480 – 390î.Hr. fiind considerat primul filozof adevărat al Chinei cunoscutpână în clipa de faţă.Mozi a fost interesat de arta argumentaţiei şi dialogului,în acest sens dezvoltând un sistem de analiză şi critică aopiniilor contrare, precum şi de susţinere a tezelor propriiîn cadrul dezbaterilor publice. Deşi s-anăscut într-o familie săracă, totuşi tezelesale filozofice sunt de nivel înalt, cu impactasupra ansamblului societăţii în mijloculcăreia a trăit continuând tradiţia de gândireiniţiată de către Confucius.În acelaşi timp, din dorinţa de aschimba starea de lucruri a timpului său,Mozi a organizat o mişcare socială angajatăîn acţiune directă, incluzând chiar şi aspectemilitare necesare apărării provinciilor şioraşelor în faţa politicii de expansiune adiferitelor centre de putere ale vremii.Fiind înzestrat cu o charismă puternică,Mozi a reuşit să îşi inspire discipolii în ase dedica idealului justiţiei sociale pe careel o proclama sub forma unei structuristatale centralizate, organizate şi unificateideologic.Din punctul de vedere al lui Mozi, o cauză principală asuferinţei umanei era datorată diferenţelor ideologice dintreoameni şi numeroaselor facţiuni ce existau în societate,fiecare disputându-şi întâietatea. De aceea, el a criticat asprusistemul politic şi etic al promovării pe bază de apartenenţăla familiile considerate nobile, precum şi spiritul de clan, dincauza inerentului spirit partinic în administrarea intereselorsocietăţii.Mozi considera că problema etică fundamentalăprovenea din cauza excesului acestui aspect partinicgenerator de inechitate la nivel de individ şi societate. Prinurmare, scopul principal în contracararea acestui principiuconsta în schimbarea şi cizelarea comportamentului faţăde oameni prin cultivarea controlului dorinţelor, dispoziţiilorşi atitudinilor astfel încât acestea să reflecte idealul echităţiisociale. Pentru realizarea acestui lucru, Mozi a considerat căprintr-o argumentaţie raţională şi temeinică se poate realizamotivarea oricărui om în a acţiona în conformitate cu principiide gândire superioare, fără a fi necesară folosirea forţei.Pentru a oferi o ilustraţie practică a cugetării lui Mozi,am preluat mai multe fragmente din scrierile sale pe care levoi expune în continuare. Se va remarca cu uşurinţă cât deactuale sunt sfaturile sale şi cât de bine ar fi ca ele să fie luateîn considerare de către factorii de răspundere ai lumii în caretrăim.„Învăţătorul nostru Mozi a spus: Regii, nobilii şi mariioficiali doresc ca diferitele regiuni pe care le conduc să fiebogate, populaţia să fie numeroasă şi ordinea să domneascăîn administraţie. Însă cel mai adesea, sărăcia domneştepretutindeni, oamenii sunt puţini, iar haosul predomină înlocul ordinii. Astfel, toţi aceşti conducători nu reuşesc să îşiatingă ţinta pe care o doresc, iar în schimb au parte de opusulaşteptărilor pe care le au.De ce se întâmplă toate acestea?7868www.oglindaliterara.roÎnvăţătorul Mozi a spus: Aceste lucruri se întâmplă dincauză că regii, nobilii şi mari oficiali în cauză, nu sunt capabilisă onoreze şi să angajeze oameni capabili în realizarea actuluide conducere. Astfel, într-o regiune în care există mulţi oamenide valoare puşi la locul potrivit, ordinea şi prosperitatea vor ficonsecinţa directă şi imediată. Dar într-o regiune în care suntpuţini astfel de oameni, dezordinea şi sărăcia vor domni cusiguranţă. De aceea, principala datorie a conducătorilor constăîn a creşte numărul oamenilor de valoare şi de a-i promova înadministraţie pentru asigurarea dezvoltării societăţii.Dacă aşa stau lucrurile, atunci care ar fi cea mai bunăcale pentru a creşte numărul oamenilor de valoare?Învăţătorul Mozi a spus: Acest lucru este asemănătorsituaţiei în care se doreşte sporirea numărului de arcaşi saude călăreţi de bună calitate. Pentru aceasta, este necesar caliderul să recompenseze şi să aprecieze oamenii de valoare, săîi recunoască, să îi laude şi să îi promoveze. Numai pe aceastăcale se poate realiza un sistem de apărare performant. În modsimilar, conducătorii trebuie să recunoască şi să promovezeoamenii de valoare, mai precis acele persoane ce dovedescun comportament caracterizat prin virtute, înţelepciune învorbire şi o largă cunoaştere. Astfel de oameni se constituieca avuţia cea mai de preţ a societăţii, ei sunt pilonii adevărateiordini publice, garanţia prosperităţii economice şi progresuluiregiunii în care locuiesc.Astfel de persoane trebuie să fie recunoscute, apreciate,răsplătite, lăudate şi promovate, iar în măsura în care serealizează acest lucru, numărul lor va creşte, aducândbunăstare pentru întreaga provincie. De aceea se spunea învechime de către regii înţelepţi ce domneau în acele timpuri:Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi îmbogăţi.Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi răsplăti.Pe cel ce nu este un om drept, nu îlvoi considera ca fiind de un neam cu mine.Pe cel ce nu este un om drept, nu îlvoi tolera în prezenţa mea.Exemplul dat de către conducători vaconduce la o reformă a întregii societăţi,fiecare om înţelegând că nu este suficientsă aparţină unei caste nobiliare sau să fierudă cu regele pentru a obţine privilegii şipoziţii de răspundere. Iar astfel, chiar şiaceste persoane ar fi nevoite să îşi modificemodul de a fi pentru a rămâne în graţiileunui astfel de conducător.”Mă opresc aici cu acest citat plin desemnificaţii, dar nu înainte de a expune unalt principiu enunţat de către Mozi şi anumecă o persoană ce are talent şi dovedeştevaloare în exercitarea profesiei pe careare, fie ea cât de umilă, va reuşi să dovedească talent şivaloare în orice poziţie de conducere ar fi promovat. Astfel,oamenii potriviţi pentru a fi selectaţi în sistemul administrativse regăsesc în mijlocul bunilor artizani, fermieri, muncitorisau militari, indiferent de natura profesiei pe care o au. Unom adevărat îşi menţine valoarea pe care o are indiferent depoziţia pe care o deţine în societate.În acest moment nu pot să nu constat similitudineacu învăţăturile Bibliei în aceste cuvinte pline de înţelepciuneprovenind din altă parte a lumii: „Dacă vezi un om iscusit înlucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oameniide rând” (Proverbe 22.29) sau „Când se înmulţesc cei buni,poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporulgeme” (Proverbe 29.2). Cât adevăr sunt cuprinse în ele şi câtde simplu s-ar putea evita multe rele în lumea în care trăimdacă astfel de cuvinte ar fi cunoscute şi urmate!Închei expunerea succintă a personalităţii complexe alui Mozi, dar voi mai reveni cu citate similare de îndată ce voimai avea ocazia. În orice caz, dacă în societatea româneascăar exista o minimă bunăvoinţă în a se acorda atenţie acestorprincipii simple, dar deosebit de puternice, atunci situaţianoastră ar fi cu totul alta. Admirăm societatea germanăpentru spiritul ei de ordine, echitate şi promovare a valorii,dar nu facem nimic pentru ca astfel de principii să funcţionezeşi în locul în care trăim. Însă totdeauna cauza va fi urmatăde consecinţe, care nu vor putea fi înlăturate indiferent demăsurile ce se vor lua împotriva lor. Întotdeauna răspunsul laorice întrebare se află la îndemână. Totul este să îl poţi vedeaşi să ai tăria să îl urmezi. Iar acest principiu deşi este simplu,necesită tărie interioară pentru a-l aplica.Bibliografie: [1] “Readings in classical Chinesephilosophy” / edited by Philip J. Ivanhoe, Bryan W. VanNorden, published by Seven Bridges Press, 2001.


TUDOREL OANCEA : “NOPŢILENU-MI APARŢIN” – O CARTEDOCUMENTPetre ManolacheO carieră jurnalistică de invidiat, zeci demii de zile şi nopţi de muncă asupra ştirii scrise,care să ajungă la cititor corectă şi la timp, dăruirepână la sacrificiu, un talent imens, aş zice robust,izbucnit ca un vulcan dintr-o fiinţă tenace, în câtevacuvinte, acesta este Domnul Tudorel Oancea, alcărui demers jurnalistic s-a născut şi s-a mistuitîntr-o perioadă de peste cincizeci de ani , iar astăzi,când a ajuns la o vârstă venerabilă, poate privicu mândrie în urmă, amintindu-şi de bucuriile şitristeţile trăite, de prietenii şi adversarii săi – toatecuprinse, cu migală de maestru, în ultima sa carteintitulată ”Nopţile nu-mi aparţin”, publicată laeditura ”Pompidu”, Galaţi, 2010.Născut în oraşul dunărean Brăila, la 8februarie 1935, s-a înscris încă de tânăr, in pleiadaînaintaşilor săi, onorându-i prin vocaţie şi distincţieşi prin ambiţia de a fi egalul lor.Aşa cum menţionează şi profesorul ToaderBuculei , în micul dicţionar enciclopedic intitulat„Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească”apărut la editura „ Libertatea SA”, din Brăila, în anul1993, Domnul Tudorel Oancea se înscrie în rândulmarilor personalităţi, pe care le-a dat acest oraş:Ana Aslan, Hariclea Darclée, Mihu Dragomir, MariaFilotti, Nae Ionescu, Panait Istrati, Mina Minovici,George Niculescu-Basu, Perpessicius, ConstantinSandu Aldea, Mihail Sebastian, Petre ŞtefănescuGoangă, Ilarie Voronca, Anton Dumitriu.Din anul 1953 şi până la evenimentele dinPRO DOMOdecembrie 1989, Domnul Tudorel Oancea a arstoate etapele consacrării, urcând pas cu pas de lacorespondent regional pentru ziarele ”Scânteia” şi”Scânteia tineretului” până la funcţia de redactorşef la cotidianele judeţene , respectiv la ”Milcovul”– Focşani, ”Delta”- Tulcea, iar din toamna anului1980, la ”Viaţa nouă” din Galaţi.Domnia Sa a urmat cursurile a două facultăţişi a susţinut concomitent doctoratul cu teza:”Presa muncitorească, socialistă şi comunistă, dinporturile României”.O dată cu munca de gazetar, Domnia Sa ascris şi publicat zece cărţi, constând în romane şicărţi document, din care am să citez doar câtevatitluri: ”Secunde tragice, zile eroice, 4 martie1977” – Iaşi – Junimea, 1977; ”Noaptea de subtălpile mele” – Bucureşti – Abatros, 1985, reeditatăla editura Pompidu, Galaţi, 2007; ”Tragedia naveiMogoşoaia” – Edit Press, 1999; ”Nopţile nu-miaparţin” fiind de asemenea tot o lucrare document, densă şi interesantă, sub toate aspectele care ţinde travaliul unui om dedicat dragostei lui de o viaţă– jurnalismul.„Nopţile nu-mi aparţin” are zece capitole, încare cititorul va găsi, va redescoperi o epocă şioameni ai condeiului ce au scris despre o lume şifaptele ei, despre o istorie, aşa cum a fost.Ultima parte a acestei cărţi se constituie dinautografe, fotografii etc.Domnul Tudorel Oancea are pregătit deja unnou volum, care va ilustra, la fel de pregnant, caşi cel despre care am vorbit mai sus, personalităţicunoscute din domeniile literaturii şi presei scrise,în semn de prietenie şi de profundă recunoştinţă.Această prezentare succintă are doar scopulde a informa cititorul despre o carte excepţională,invitându-l, în acest fel, să ia act de existenţa ei.Nuanţăm, în finalul acestor rânduri, profesiuneade credinţă a autorului: ” Presa a fost viaţa mea”.A fi scriitor cunoscutMajoritatea cunoscuţilor meinu citesc poezie, iar dintre aceştia,puţini citesc proză românească,preferă traduceri sau cărţidocumentare. Celebritatea, înultimele decenii o face TV-ul.Scriitorii apar rar pe „sticlă”, deobicei aceiaşi. În asemenea condiţiicum să fii cunoscut? Unii scriitorisunt membri USR, alţii preferă să seînscrie în ligi, grupuri, sau să steaizolaţi. Pe Internet, cum spuneam înalt articol, puţini scriitori adevăraţise avântă. Tratamentul faţă deaceştia este fie rece, fie agresiv,unii sunt chiar eliminaţi sau seautoelimină. E greu să fii scriitorpe Internet. Totuşi , numeroşi tinerişi mai puţin tineri se dovedesc afi talentaţi şi scriu pe Internet. Cevor lăsa ei în urmă dacă nu tipărescnimic? Culmea recunoaşterii unuiscriitor este includerea numeluisău în manualele şcolare. Dar cineşi pe ce criterii? Nu se ştie. Or fiscriitori, critici, evident subiectivi.Poate doar nişte funcţionari.Cineva mă întreabă ( îndreptăţit)– cine a auzit de scriitorii- membri aiUSR? Dacă TV se ocupă de vedete, depoliticieni, de infractori, de oameni deafaceri, ce caută scriitorii? Se ştie că, sub aspect material , scriitorii suntnişte … amărâţi. Deunăzi m-a oprit pestradă un domn bine îmbrăcat şi mi-aspus pe un ton plângăreţ - „Daţi-mişi mie cinci lei, sunt scriitor”. Iar peInternet , un necunoscut îmi spunecă scriitorii au stipendii mari şi o ducfoarte bine. Desigur, cerşetorul celelegant, nu era scriitor, dar a auzit căeste o meserie în care se moare defoame şi aşa şi este. Doi-trei scriitoritrăiesc exclusiv din scris, nu numai înRomânia, la fel , în alte ţări. Literaturacomercială poate aduce bani, dar nucred că un scriitor care se respectăîşi propune să scrie cărţi neapăratvandabile. Literatura şi arta , subtoate formele ei, poate aduce bani,celebritate, dar nu întotdeauna celormai talentaţi. Desigur, talentul învingeîn multe cazuri. Să nu se consoleze ceinedăruiţi cu faptul că nu sunt înţeleşi.Lipsa de talent se poate observa cuochiul liber, dar ochiul trebuie să fiewww.oglindaliterara.roBoris Marianobişnuit cu arta şi liteteratura.Cum se poate erija în critic un omcare citeşte o carte pe an sau pelună? Sau deloc? Criticii pot şi eiinfluenţa în bine sau, uneori, în rău,orientarea cititorilor. Ca şi istoriciiliterari. De aceea sunt „temuţi”, nuadoraţi. Îndemnul meu vine de laHeliade Rădulescu – „Scrieţi, băieţi( n.n. şi fete), numai scrieţi”, timpulşi Dumnezeu ar să aibă grijă de ceicu har. Amin.7869


ICA DUMBRAVAPOEZIEION UNTARUMARIUS MORARIUSingurătateE distanţǎ...De mii de cuvinte-ntrenoi.Ȋţi e fricǎ sǎ te-ntorci,Sǎ priveşti înapoi.Cade ceaţǎ pepleoape,Ochii ţi se-nchid.RǎmâiDeparte de mine,Singur privind.TăcereUniţi în despărţirea relativă,Ne-ndepărtăm de început timizi,Să ne urâm până-n final de ziuă,În amintirea clipelor fierbinţi.Tăcerea ne ucide fără lacrimiE grea povara clipelor uscate.În apăsarea nemiloasă-a zilei,Tu treci pierdut prin vorbe nemişcate.Icoană a durerii nesfârşite,Prefaci lumina în săgeţi de gheaţăÎn timp ce te-nconjoară infinită,Tăcerea iernii ca-ntr-un ochi de viaţă.RătăcireTe cunosc de-o veşnicie.Parcă azi a fost atunci,Când priveai fără uitare.Printre vorbele prea dulci.Te pierdeai fără suflare.Parc-ascunsă-n ochii măriiCând cerşeai neştiutoare,Gustul dulce al iertării.Şi iubeam, iubeam şi ziua.Nopti fara sfârşit şi glas,Printre linistea de cearăTot ce-a fost frumos au ars.Tot ce-ncepe se termină.Rătăcind, mai sus te-ai dus...Tu, iubirea mea cea sfântă,Spune-mi : unde te-ai ascuns ?TranscendenţăIeri m-ai căutat la periferie.Mâine ai uitat cine-ai fost,Ferestra ai uitat-o deschisă,Timpul l-ai oprit fără rost.Ai ucis doar cu mintea bolnavă,Toate tainele care s-au stins,Esti o simplă si veche epavă,Reuşind să distrugi şi să minţi.Ai vrut să opreşti timpul în sufletÎnsă timpul nu se lasă vrăjit.Ai spart pietrele şi strivind visul,L-ai adormit.Ai trecut dintr-un timp în alt timp,Neschimbat ca o fiara ce eşti.Tu, o bestie nestăpânităÎnvăţându-te să mă iubesti.Călătoriamoto: viaţa seamănă uneori cuo călătorie scurtă, foarte scurtă.călătoresc cu un camion hodorogitşi am cel mai incomod locnu ştiu încotro merge,nici şoferul nu m-a întrebatunde vreau să ajunglumea urcă şi coboară din mersnu văd pe unde trecem,de fapt nu văd nimiccălătorii se ceartă şi se încaierăpentru cele mai bune locuripe al meu nu-l doreşte nimeniîntr-o searăşoferul s-a răstit la mine:coboară că am ajuns la cap!am deschis ochii mari,eram în acelaşi locOmul s-a născut să zboareÎntr-o fotografie Adrian Păunescuduce o găleată la gură.Bea dintr-o găleată apăAlţii spun că era vinMulte vorbe cu veninTuturor ne scapă!Invidia de două feluri:Şi înalţă şi coboarăNumai zborul bunăoarăDăltuieşte capiteluriOmul s-a născut să zboareCineva acolo sus îl cheamăDar se-mpiedică de teamăViaţa lui, sublimă floare.Nu-mi luaţi paharul de pe masăNu-mi luaţi paharul de pe masăŞi nici pâinea de secară,,Veşnicia s-a născut la ţară!”,Dar cât de greu pe cugete apasă!Privesc cum se înfundă stradaCu strigăte şi paraziţiVoi însă poate n-auziţiNici hăituiala şi nici pradaVrea întunericul luminaSă o coboare de pe socluÎn maniera lui un ciocluSpre restul lumii zvârle vinaVrea întunericul luminaPe turta lui să tragă spuzaŞi-şi încordează archebuzaLa ora când servim noi cinaEcouriDemult, în vremiapuse-n zare,La glasul goarneirăsăreauDin deal voinici cusuflet mareCe ţara dârz şi-oapărau.Şi-n faţa lor, Ştefan PreasfântulCu vorbe îi îmbărbătaŞi tunet îi era cuvântulŞi-nflăcărată vorba sa.Când mai apoi, în câmp cu grabă,Întâmpinau duşmani mişei,Crud îi loveau, fără zăbavă,De tremura sufletu-n ei,Şi-amar fugeau de-a lor pierzare,În urmă-şi totul lepădând,Goniţi de bravii români careÎşi apărau al lor pământ.………………………Zburat-au într-a lor grăbire,Ani spre-al trecutului lor vanCând, obosit şi plin de zile,Plecat-a la părinţi Ştefan.Iar mai târziu, Mihai Stăpânul,Făcut-a robitorul robŞi slobozit-a tot românulDe-amarul vieţii de istov.Şi strânsu-i-a-ntr-o ţară mamăPe toţi acei care-au simţitFiorul inimii ce cheamăŞi dorul neasemuit.Dar grabnic, urâtori duşmanii,Prea mişeleşte l-au răpus,Şi-n urmă-i greu trecură aniiPentru-n popor cu fruntea sus.Dar n-a luat cu el sub glieAl ţării sale scump destinCi fostu-i-a ei pildă vieSpre-al vieţii libere festin.Urmându-i lui, cu-nfiorare,Din coasta lutului străbunS-au ridicat şi alţii care,Cerutu-şi-au prin glas de tun,A lor şi-a patriei libertateCe-n inimi clocotita-n veciŞi-au dobândit-o cu dreptateCreând urmaşilor poteci,Spre-o viaţă-n cânt şi fericireCe ei cu sânge o-au plătitŞi Sfânt-a fost a lor dorireŞi dorul lor neobosit.www.oglindaliterara.ro7873


CEZAR IVANESCU -MAÎTRE DE LA CLARTÉ(urmare din numărul anterior)Lucra în vremea aceea la revista Luceafărul cujumătate de normă, publica greu, doar cărţi mutilatede cenzura veşnic vigilentă, era marginalizat, şi socialşi ca autor, pe când alţii, dispuşi să facă jocul întunecatal stăpânilor comunişti, erau răsplătiţi cu laurii glorieiliterare şi culegeau consistente beneficii materiale.Nu numai că n-a făcut niciodată cel mai miccompromis, că nu s-a aliat cu puterea, că nu i-a închinatencomioane (lucru vizibil, de altfel, în opera lui imaculată),ci s-a manifestat întotdeauna ca un revoltat, ca un criticvirulent al dictaturii şi al josnicilor ei servitori, literaţi saunu. În 1986, când lipsurile, dar mai ales teroarea necopleşeau pe toţi, el a continuat să fie acelaşi insurgent,care striga în gura mare adevăruri inconceptibil de rostitpentru noi ceilalţi. În legătură cu asta, îmi aduc amintecu acuitate de spaima pe care am încercat-o atunci cândCezar Ivănescu, îmbrăcat bizar într-o bluză cu o croialămedievală şi cu mătănii la gât, a coborât din maşina încare ne aflam, în drum spre nu mai ştiu unde, oprită,ca toate celelalte, de trecerea unei coloane oficiale şi,agitându-şi ameninţător bastonul spre păzitorii ordinii,a început să profereze blesteme la adresa regimului.Scenariu recurent, desfăşurat aproape identic de câtevaori în acel an, încât e un miracol cum de n-am fost cutoţii săltaţi şi supuşi metodelor de reeducare comunistă.Cu puţin timp înainte, în mai, declarase greva foameiîn semn de protest faţă de hotărârea oficilităţilor de ainterzice funcţionarea cenaclului Numele Poetului pecare-l conducea la Luceafărul. Gestul i-a îngrozit pe toţicei adunaţi până atunci în jurul lui, discipoli, prieteni,admiratori, cunoscuţi – armate, legiuni, cohorte - cares-au făcut nevăzuţi ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Unii,slabi de înger dar ruşinaţi de fuga lor, mă rugau totuşi să-itransmit lui Maître, cum îi spuneam noi, ciracii, justificărileacestui abandon: aveau copii sau slujbe importante.Nu numai că nu a reproşat nimănui lipsa de curaj, dar,conştient de amploarea pericolului la care ne expunea,m-a avertizat plin de îngrijorare: „Gabriela, spune-ilui Gelu că e primejdie mare şi poate că ar fi maibine pentru voi să nu mai veniţi.” A fost singura datăcând nu i-am dat ascultate; în exaltarea (şi inconştienţa)mea de atunci, arestul în beciurile securităţii mi se păreao plată mică în comparaţie cu privilegiul de a-i staaproape.L-am vegheat, în săptămâna aceea, pe rând, Mary,Gelu şi eu, livizi de spaimă, nu din cauza posibilelorrepresalii de ordin politic, ci pentru că sănătatea lui seînrăutăţea cu fiecare oră. După doar două zile, epuizatde refuzul de a se hrăni, dar şi de o intensă combustieinterioară, a căzut într-un somn letargic, nesănătos şichinuit, însoţit de gemete şi mici convulsii ale trupuluiemaciat până la epură. Avea doar 49 de kilogramecând, după şapte zile de înfometare, am fost nevoiţi să-linternăm, în stare foarte gravă, la Spitalul de Urgenţă.O secvenţă peremptorie pentru uriaşa revoltă caremocnea în el s-a petrecut în cabinetul medical atuncicând, conform rutinei profesionale, doctorul l-a întrebat:„Ce vă supără?” Abia ţinându-se pe picioare, febril şiaproape străveziu din cauza abstinenţei îndelungate,Cezar Ivănescu a strigat spre el mânios, cu o forţăde care nu-l credeai în stare: „Cum ce mă supără?Dumneata pe ce lume trăieşti? TOTUL mă supără!”Ca un leit motiv sau ca o temă cu variaţiuni, scenariulacesta al protestului s-a repetat în câteva rânduri înviaţa lui, culminând cu greva foamei din februarie 2008,cu prilejul linşajului mediatic declanşat împotriva sa decei care îi erau, de decenii, cei mai înverşunaţi adversari.Prin felul lui direct de a divulga adevăruri incomode Cezarwww.oglindaliterara.roIvănescu îşi făcuse cohorte deduşmani; după aşa-zisa revoluţieaceştia şi-au sporit forţele şi s-auorganizat într-o reţea subteranăfuncţionând după principii mafiote,astfel încât luptătorul solitar care afost Cezar Ivănescu n-a mai avutscăpare…Ca orice mare artist, era„incomod” pentru spiritelecomune, care-i pretind chiar şiunei personalităţi cu o uriaşăardere interioară, aşa cum afost Cezar Ivănescu, să respecteconvenţiile şi ipocriziile sociale.De aceea, cei care l-au admirat şil-au iubit au fost ei înşişi oamenide o rară calitate intelectuală şisufletească, în stare să-l înţeleagăşi să-l preţuiască. Îi amintesc doarpe Marin Preda, Petru Aruştei, AliceBotez, Constantin Noica, NichitaStănescu, Petru Creţia, BasarabNicolescu, deşi printre prietenii luide-o viaţă s-au numărat încă mulţialţii, la fel de importanţi, chiar dacămai puţin celebri.Era înclinat spre extreme,aflat într-o stare continuă detensiune interioară paroxistică,imposibil de suportat de „căldicei”,întotdeauna fierbinte până laincandescenţă, aşa încât nu este demirare că prea marea apropiere deel pre mulţi i-a ars…” Cantitatea desacru” din persoana lui omeneascăse manifesta printr-o iradierede fascinaţie şi tremendum, cedeclanşa în sufletele celor dinpreajmă, simultan sau pe rând, trăiripătimaşe de iubire şi devotamentsau, dimpotrivă, de spaimă şi ură,toate la fel de intense şi pasionale.Niciodată întâlnirea cu el n-a luatculoarea searbădă a indiferenţei.Cândva, subjugată depluralitatea persoanelor care seconfruntau în sufletul lui, i-amschiţat, cu linii tremurate, un portretla care mi-ar fi greu să adaug ceva;îl reiau acum, cu sentimentul că,aşa cum nu poţi strânge luminaîn pumn, făptura lui profundă,ţinând de miracol şi de indicibil,este sortită să scape ochilor noştride carne, oricât de iubitori: „CezarIvănescu (…) se dezvăluiepe sine într-o multitudine deipostaze şi atitudini dintrecele mai contrastante, din acăror îmbinare se va întregi oimagine unică, aceea a uneipersonalităţi pătimitoare încare se concentrează un excesde vitalitate; căci contradicţiatensionată este însuşiprincipiul dinamic al vieţii. Îlvedem, aşadar, intolerant – înnumele unei înalte conştiinţemorale –, pedepsitor sauIN MEMORIAMGabriela CreţanA absolvitFacultatea deFilosofie, sectiaPsihologie, laUniversitateadin Bucuresti. Apublicat poezii sieseuri in revistele:Romania literara,Viata Romaneasca,Contemporanul,Steaua, Luceafarul,Poezia (Iasi),Vatra, Contrapunct,Adevarul literar siartistic, Convorbiriliterare, Galateea(Königsbrunn),Gradina (Serbia)s.a. Din anul 2000este membra aUniunii Scriitorilordin Romaniasi laureata cupremiul pentrupoezie acordat deAsociatia Scriitorilordin Bucuresti.Este prezenta cupoeme in antologiilecolective: 27.Poezie de Bucuresti,volum editat deASB cu sprijinulTVR Cultural innoiembrie 2007;Scriitori pe CaleaRegala, ed. Brumar,Timisoara, 2008;Timpul poeziei(antologie bilingvaromana-engleza),Casa editorialaOdeon, Bucuresti,2009.Volume publicate:Mic tratat desprearta tradarii(poeme), EdituraEminescu,Bucuresti, 1994.Cu o prezentaresemnata de CezarIvanescu pe copertaa IV-a; Comediinuptiale (poeme),Editura CarteaRomaneasca,Bucuresti, 1998.Cu prezentari, pecoperta a IV-a, deCezar Ivanescu siMircea Ciobanu;Soare din Macbeth(poeme), EdituraEminescu, incolectia “Amphion”,Bucuresti, 1999.î«preaiubitor», insurgent,blând sau socratic, mânios sau smerit, adolescentteribil cu apucături de cloşard şi Maestru înţelept,creştin fascinat de budism gândind la o unitatetranscendentă a religiilor, iubitor de Hristos şi –7875


IM MEMORIAMca orice mistic adevărat – ereziarh, contemplativsau activ, mustrându-i cu stylul sau cu pumnulgol pe derbedeii agresivi spre întremarea «minţiilor piticoide», artist pregătindu-se în tainasingurătăţii sale pentru «lina iluminare», truver,cărturar îndrăgostit de învăţătura tradiţională,protector al artiştilor mai tineri, visând la acel«ordo amoris» întemeiat prin act sacrificial.Aceste înfăţişări plurale, deconspirate parcăprin jocul unor oglinzi ce-l luminează mereu dinunghiuri diferite, dovedesc faptul că nimic dinceea ce este sacru sau infernal în sufletul omenescnu-i este străin lui Cezar Ivănescu.”…Era „incomod” pentru mulţi pentru că, asemeneavulcanilor activi care aruncă pară vie şi lavă, generaenergii uriaşe, menite să le tulbure somnul vegetativ,să-i disloce din tiparul cotidian, să-i forţeze să se înalţe însfere irespirabile; cei slabi nu rezistau acestui imperativ,fugeau înspăimântaţi sperând să-şi regăsească tihnamic-burgheză, cei orgolioşi nu-i iertau niciodată propriullor eşec ascensional, care le zdruncina puternic, chiardacă în mod inavuabil pentru ei înşişi, admiraţia desine. Fugeau de el sau îl repudiau în scris, evitândconfruntările directe, încărcaţi de ură şi neputinţă.Pe mulţi, aşa nevolnici cum erau, îi iubea, chiar şiatunci când îi afurisea, ba tocmai de aceea îi mustracu atâta vehemenţă, pentru că îl ultragiau în iubirea luipentru ei.Discipolilor care-l iubeau şi treceau proba slăbiciuniisau a trufiei le arăta chipul de învăţător iluminatcare împărtăşeşte vechi secrete sapienţiale desprerostul soteriologic al artei, de salvare şi regenerare acosmosului şi a sufletului omenesc în care acesta seoglindeşte.Acest chip al lui, cel profund, cel adevărat, disimulatsub rânduri de măşti suprapuse, ne-a ţinut, pe Gelu şipe mine, într-o stare continuă de fascinaţie timp de24 de ani, cât i-am stat alături. Până într-o zi îndoliatădin Săptămâna patimilor a anului 2008, o zi nefastă,„în care – aşa cum scria Cezar Ivănescu la moartea luiNichita - Sufletul Lumii pare obosit, neînstare sămai pulseze armonia divină a sferelor, una „dinaceste zile nefaste în care oamenii nu mai au forţade-a realiza, într-o clipă de iluminare, scufundareapentru vecie în neant a minunii unice întrupate înfiinţa fragilă a Poetului”.Nu ştiu dacă tuturor le este dat să întrezăreascăîn clipele finale tărâmul de diamant, sau doar unorprivilegiaţi, dar cred că el a avut această viziune. Înaintede a fi fost îmbarcat în SMURD, Clara Aruştei, ultimapersoană cu care a vorbit, a văzut în ochii lui strălucireaunei lumini indicibile, despre care mi-a povestit într-oscrisoare: „Drumul acela pe coridorul îngustal spitalului şi ochii săi verzi care deja aveaustrăluciri îngereşti, din altă lume, părea o întreagăviaţă, un drum iniţiatic, dar şi o renaştere. Cezarera transfigurat. Eu mă uitam fix în ochii lui şitoate dimensiunile îşi pierduseră importanţa,realitatea, timpul se compactase şi expandasesimultan şi nimic nu mai părea de natură umană.Peste toate, lumina ochilor săi care străluceau şicare căpătaseră dimensiunile unor planete.”Ne-au rămas cărţile sale, din care, când le deschizi,se revarsă pietre scumpe, perle şi mărgăritare. CăciCezar Ivănescu este cel mai mare poet mistic alromânilor şi unul dintre cei mai importanţi misticiai poeziei universale. Din această ierarhie îl exclud,fireşte, pe Eminescu, reperul absolut, aflat în afaraoricărei comparaţii, pe care Cezar Ivănescu îl situa încerul inteligibilelor, al arhetipurilor, al modelelor pure;astfel că toţi poeţii de elită de după Eminescu nu potfi decât proiecţii imperfecte, reflexii, mai mult saumai puţin obscurizate, ale acestei Lumini originare. Elînsuşi, deşi avea conştiinţa imensei sale valori, trăsneacu mânie pe oricine făcea greşeala, fie din dorinţade a-l adula, fie din ignoranţă, să-l plaseze în acelaşiplan, în fond, transcendent. A spus-o, de altfel, în maimulte rânduri, fixându-şi cu precizie şi smerenie loculcuvenit în literatura autohtonă: „...opera mea literarăse situează, valoric, la primul nivel de sub operaMaestrului Absolut al literaturii române, MihaiEminescu. Este cel mai de sus nivel la care poateaspira un scriitor român”.Uriaşa erudiţie topită în poemele sale a îngreunatînsă accesul criticii la receptarea adecvată a operei,cheile hermeneutice neputând fi deţinute decât de cei,foarte puţini, care au asimilat o experienţă culturalăde o amploare similară; de aceea, cred că opera sanu şi-a găsit încă exegeţii pe măsură, deşi, printrenumeroasele recenzii şi studii care i-au fost dedicate,unele i-au punctat cu folos intelectual ideile şi motiveleesenţiale. Numai că o operă de o asemenea profunzimenu poate fi epuizată, nici ca amploare şi cu atât maipuţin ca adâncime, de câteva interpretări solitare, cisolicită, asemenea celei eminesciene, eforturi conjugateşi abordări din perspective şi planuri diferite pentru a i seputea aproxima sensurile indefinit iradiante. Receptareacritică a mai fost îngreunată, aşa cum bine observa dl.Gheorghe Grigurcu, de chiar „noutatea izbitoare”a textelor, „cu nimic specific îndatorată poeţilornoştri dintre cele două războaie, abruptă ca ostâncă spre care nu există poteci. Împrejurarecare îl face, fireşte, mai enigmatic, mai incitantpentru critica ce, neputându-l încadra lesniciosîntr-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosaîn primul rând originalitatea.” Şi totuşi, potecileexistă; accesul la înţeles ţine însă de condiţia uneiduble iniţieri: în marea poezie a lumii şi în tezaurulei de spiritualitate, acea philosophia perennis pecare Cezar Ivănescu o cunoştea ca nimeni altul.Nucleul misticii lui este, în mod cert, creştinismul, uncreştinism cosmic şi, în acelaşi timp, neexclusivist,luminat, ca şi în cazul lui Eminescu, de deschidereaecumenică spre toate orizonturile spirituale, de laînvăţătura Vedelor şi a Upanishadelor, trecând prinbuddhismul Mahayana şi Tantra Yoga, până la curentelegnostice, toate acestea nu numai asimilate ideatic, ciexperiate în singurătate ascetică în faţa mesei de scris şiprefăcute în carnea vie a poemelor.…Apariţia lui Cezar în lume a fost o epifanie. Şi,ca întotdeauna, în afara puţinilor văzători, lumea s-adovedit oarbă, ignorantă, obtuză. Şi l-a răstignit.A fost înmormântat la Iaşi cu onoruri militare,dar, în mod inexplicabil (şi simbolic), desculţ, ca cel dinurmă sărac, sau poate ca un sfânt care, înălţându-sela Domnul, nu mai are nevoie ca încălţările să-i aperepicioarele de pulberea şi noroaiele lumii. A murit flămând,el care nu suporta să vadă în preajmă făptură de om saude biet dobitoc flămânzind; el care suferea când întâlneavreun sărman cu botinele scâlciate şi găurite, a plecatspre ceruri cu tălpile goale. Desculţ şi flămând s-a întorsîn lumina pură de unde a venit să ne împartă darurisupraabundente: iubirea şi poezia lui. Poate pentru căpoetul cu nume de împărat a fost, nu un stăpân al lumii,ci un prinţ al spiritului.Ne-a lăsat încremeniţi, consternaţi, uluiţi devirulenţa cu care se manifestă răul în lume, acum lasfârşit de Kali-Yuga.Citesc într-o revistă culturală că: „Preotul IoanPintea, poet şi eseist, i-a «văzut» aura şi le spuneenoriaşilor din Chintelnic că «marele poet Cezar Ivănescu(…) a făcut popas de seară în parohia noastră.» Însemn de înaltă cinstire, în biserică le-a citit enoriaşilorpoezii din «Rod IV», iar corul Bisericii «a intonat, dreptmulţumire, două pricesne.» „După părerea mea, acesta este singurul gest firescde întâmpinare şi celebrare a sacrului înfăpturat înpersoana omenească suferitoare a lui Cezar Ivănescu.Şi a altora care, asemenea lui, au coborât vremelnicîntre noi să ne aducă Lumină de sus.7876 www.oglindaliterara.ro


eligia vine din străfundurile sufletului 13 . Hegel considerăcă orice conştiinţă religioasă se naşte din sentimentulopoziţiei dintre viaţa finită a individului şi viaţa infinită auniversului. Această contradicţie suportă o încercare decombatere din partea lui Hegel, cu ajutorul conceptelorde Idee a vieţii şi Idee de iubire.2. Frumosul artisticFrumosul reprezintă la Hegel reflectare sensibilăa Ideii. Adică, sensibilul trebuie să părăsească modulnemijlocit-de-a-fial existenţei sale. Frumosul secontopeşte mereu cu obiectivitatea sa, fiind infinit însine. Obiectul frumos exprimă în existenţă propriul săuconcept, înfăţişând unitatea şi viaţa 14 . Contemplareafrumosului, spune Hegel, nu înseamnă să posezi obiecte,ca şi cum ele ar fi folositoare unor anumite lucruri. Ciînseamnă a lăsa obiectele să existe ca obiecte în sine,libere. Obiectul frumos nu este, astfel, constrâns, de noi,nefiind învins de celelalte obiecte. Cea mai desăvârşităreprezentare idealului frumosului apare în civilizaţiagreacă, deoarece exista acea reprezentare a divinităţii,acea redare a ideii transcendentale, existând, în acelaşitimp, un simţ interior (imaginaţia), dar şi un simţ exterior(forma, culoarea).Hegel subliniază că obiectul esteticii este reprezentatde frumosul artistic. Referitor la estetică, aceasta esteconstruită de Hegel pe teza conform căreia arta esteînfăţişarea ideii în forme sensibile, concrete, neputândfi concepută decât având un sens spiritual. Arta esteo modalitate sau afirmare a libertăţii. Hegel afirmă căîn artă trebuie să admitem libertatea creaţiei, aceastălibertate fiind una dintre formele de manifestare alelibertăţii spiritului. Arta liberă poate, spre diferenţă dearta minoră, să exprime adevărurile spiritului. Estetica,in opinia lui Hegel, nu trebuie să prescrie artistuluireguli, ci trebuie să analizeze frumosul în operele deartă. Metoda definirii frumosului trebuie să oglindeascăstructura obiectului estetic, acesta din urmă fiind oîmbinare a generalului şi particularului. Sensibilul uneiopere de artă trebuie să aibă existenţă pentru spiritulomului, acest sensibil trebuind să fie ca o aparenţă aIdeii. Arta nu trebuie să fie o imitaţie a naturii. Scopulartei nu trebuie să fie moralizator. Arta trebuie să redeacontradicţiile etosului modern. În cadrul artei, ideea seîntrupează. Astfel 15 :a) arta simbolică. Ideea capătă o formăimperfectă.b) arta clasică. Hegel găseşte corespondenţaperfectă între Idee şi formă.c) arta romantică. Apare ca fiind cea maiîncărcată de spiritualitate, forma acestei arte îmbinândrealitatea şi fantezia.Astfel, Hegel caracterizează cele trei tipuri de artăîn felul următor 16 : Prima formă a artei, cea simbolică,reprezintă mai mult căutare a figurării decât capacitatede plăsmuire veritabilă; Ideea n-a găsit în sine însăşiforma, rămâne numai lupta şi aspiraţia spre ea; A douaformă a artei, cea clasică, este încorporarea liberă,adecvată, a ideii în forma ce aparţine ideii însăşi; numaiforma clasică oferă producerea şi intuirea idealuluidesăvârşit şi-l înfăţişează ca realizat; În fine, formaromantică a artei a obţinut un conţinut care depăşeşteforma clasică a artei şi modul de exprimare al acesteia.Acest conţinut coincide cu ceea ce creştinismul enunţădespre Dumnezeu ca spirit, spre deosebire de credinţa înzei a elenilor, credinţă care constituie pentru arta clasicăconţinutul esenţial şi cel mai adecvat.Etapa cea mai importantă a artei, arta romanticăeste cea prin care spiritul merge spre desfătarea în infinitşi libertate. Ca izvor tematic, apare viaţa lui Isus, prin acărei tematizare pătrunde în artă renunţarea, suferinţaşi moartea. Însă interesul pentru redarea individualităţiica expresie a vieţi sufleteşti apare în arta Renaşterii 17 .Hegel vorbeşte despre Ideal, ca fiind o plăsmuireîn care s-au sudat generalul şi individualul. ”Frumosuleste ideea ca unitate nemijlocită a conceptului şi arealităţii acestuia, dar ideea întrucât această unitate aei există nemijlocit în reflexia sensibilă şi reală” 18 . Hegelconsideră existenţa frumosului natural ca fiind inferiorfaţă de cel artistic. Frumosul natural există în măsuraîn care exprimă spiritul sau Ideea. Frumosul naturalprezintă unele lipsuri, prin faptul că natura nu prezintăo libertate spirituală. Arta trebuie să degajeze esenţialulESEUdin fenomene; un portret artistic de exemplu este cel încare ne izbeşte, expresia spirituală a omului.Hegel va repeta că valoarea artei sporeşte dacăal ei conţinut tematic e mai profund. Arta este privităca o putere spirituală, ce ne poate ridica deasuprasferei lipsurilor şi nevoilor. Idealul autentic trebuiesă se exteriorizeze ca formă intuitivă determinată aexteriorului. Hegel vorbeşte despre categoria estetică asituaţiei şi cea a acţiunii. Referitor la prima categorie,cea a situaţiei, Hegel afirmă că e datoria artistuluide a descoperi situaţiile care fac să apară conţinutuladevărat al spiritului. Situaţia situaţie, Hegel afirmă căface posibilă manifestarea spiritului uman sau care faceposibilă apariţia conţinutului spiritului. Referitor la adoua categorie, cea a acţiunii, Hegel afirmă desfăşurareaunui conflict şi soluţia lui. Astfel, apare o ciocnire întrecaractere opuse, văzute de Hegel ca mari motive aleartei.Astfel, Hegel afirmă că artistul aparţine propriuluisău timp, creând pentru propriul său timp şi popor.Artistul trebuie să cunoască că viaţa şi oamenii,reflectând la cele văzute şi auzite. Artistul trebuie săreflecte asupra creaţiei, trebuind să se cufunde în obiect,în temă, în ideea căreia vrea să-i dea viaţă. Întreaga luiviaţă interioară trebuie să fie absorbită de obiect. Artistultrebuie să renunţe la tot ce-i subiectiv, arbitrar, pentru afi una cu obiectul.Referitor la periodizarea artei în cele trei etape(arta simbolică, arta clasică, arta romantică), Hegelconsideră arhitectura drept arta simbolică, sculpturadrept artă clasică, iar pictura, muzica şi poezia dreptarte romantice. Arhitectura oferă lăcaşul spiritului, fiindo treaptă inferioară în evoluţia artelor 19 . Sculptura,însă, încarnează Spiritul, statuia întruchipând echilibrulperfect între interior şi exterior, spirit şi înveliş sensibil.Un defect al sculpturii, însă, ar fi imposibilitatea de a redaconflictele şi intensitatea spirituală. În artele romantice(pictură, muzică, poezie) se exprimă spiritul în înţelesulde libertate interioară. Pictorul modern sau romanticare dreptul de a reda particularitatea sau caracteristicul.Muzica este o formă de exprimare a eliberării spiritului.Hegel exemplifică acest lucru prin muzica lui Bach,Mozart. Poezia are tematica cea mai largă, subliniindpreocupările oamenilor dintr-o anumită epocă. Hegelafirmă că arta se încheie cu etapa subiectivităţii, care sesatisface prin umor. Însă umorul este simptomul dizolvăriiartei în general, ceea ce va duce, în final, la moarteaartei. Astfel, acest sfârşit al artei arată că reprezentareaabsolutului în sensibil, acordată iniţial artei, este retrasă.Arta nu mai este forma de expresie a spiritului absolut şinici plasarea lumii moderne într-un raport exterior faţăde artă 20 .Termenul de frumos nu poate fi aplicat fiinţelornaturale, deoarece doar frumosul artistic este născutşi renăscut din spirit. Vorbind despre spirit, Hegel îl vaînţelege ca dezvoltare a conştiinţei-de-sine. Spiritulse formează din ceva străin care şi-ar fi prăbuşit în elînsuşi dezvoltarea sa multiplă 21 . Forma cunoaşteriispiritului despre sine se numeşte istorie reală. Spirituleste cunoaştere, surprinzând dezvoltarea formelor salede conştiinţă şi cunoaştere şi surprinzându-se pe sinecu acest progres. Formele particulare ale frumosuluiartistic, întâlnite în triada prezentată, în mod dialecticde Hegel (artă simbolică-artă clasică-artă romantică),apar desfăşurate într-un mod istoric. Acest lucru e redatprin amintirea artei greceşti antice, apoi a creştinismului,aşadar a evoluţiei istorice pe care forma o implică.Deoarece desfăşurarea frumosului artistic este unaistorică, atunci trebuie să ne aşteptăm şi la o moarte aartei, aşa cum există şi un sfârşit al istoriei, identificatde Hegel cu ideea de libertate. Hegel împrumută de laWinckelmann idealul grecesc al artei, dar aderă şi lamodelul romantic.Astfel, deşi istoria artei este delimitată, perioadeleei sunt puse în interdependenţă, în aceasta constândsistemul dialectic hegelian 22 . În acest caz, apare oimportanţă a simbolului, care reprezintă o disproporţieîntre conţinut şi formă. Simbolismul este văzut de Hegelca apărând în forma sa desăvârşită în cazul egiptenilor,care ilustrau prin piramide faptul că moartea este ocondiţie a vieţii spiritului. Astfel, piramidele primeau rolde simbol, rămânând, totuşi, moarte şi inerte.www.oglindaliterara.ro7879


LA ANIVERSARĂUn poet din mantaua lui GeoDumitrescuşi publicistica lui AdrianPăunescu !ION CĂPRUCIU – 72Omul acesta,obligat de convenţii şiregulamente idioateînainte de 89, semnaConstantin Dochianu.Poeziile sau poemeleori cărţile, primindşi premii literare subacest nume. Abia,după ce-a scăpatde obligaţia, desorginte iliesciană,de a merge civil înIon Predosanu Piaţa Universităţiibucureştene, din 13-15iunie ‘90, s-a apucat ţimai vârtos de scris.Normal, nu se dezice de creaţiileantedecembriste, ca un emul ieşit dinmantaua imensului poet Geo Dumitrescu,titularul rubricii Atelier literar. La care-aucenicit ani de zile, şi pe când era studentla psihologia Universităţii din Iaşii MarilorIubiri. Pe acolo pe unde Eminul îşi plimbaBălăuca. Adică, s-a format în urbea PoetuluiNepereche al Neamului Românesc.Anul trecut, mai puţin încercat denecazurile vieţii, Ion Căpruciu a participatla prima ediţie a Zilei Culturii Naţionaleorganizată de mine la Peştişani. Dimpreunăcu alţi doi mari poeţi: Ion Popescu brădicenişi Iulian Olariu ot Motru. La toţi trei le-amsimţit lipsa anul acesta, pe 15 ianuarie. Şitotuşi, trimiţându-mi nişte tablete-pamflete,botezate de subsemnatul „Note amare”, cuverb şi aciditate inspirate de publicisticalui Adrian Păunescu, pentru Gorjeanul,dimpreună cu un grupaj de poeme-balade,Ion Căpruciu fu prezent. Mia-m permis săcitesc-recitesc vreo cinci dintre izbutiteleDomniei Sale creaţii în versuri. Bag seamacă mă lungesc şi-mi fuge timpul de subpicioare.Că-mi este un prieten drag senţelege.L-am sunat, la Bucureşti, şi i-amzis de succesul poemelor sale la selectuldar puţinul auditoriu. Cine mai are vremede cultură? Că nici de mitinguri nu-şi preagăsesc oamenii timp. Deşi ar merita.Şi, apropo, în acea seră de 15ianuarie, Ion Căpruciu nu sta locului. Adicăla domiciliul său de bucureştean, dupăbuletin, dar cu origini şi casă, dar ce casă,la Brădiceni. Unde-a găzduit Cenaclul dela Brădiceni, dar şi oaspeţii dragi ai celor15 ediţii, dac-am socotit bine, ale Serilor laBrădiceni.A-i spune numai, de-acum banalul, Lamulţi ani! Ar fi mult prea puţin. La dragosteasa de viaţă, de prietenie şi iubire de ceiapropiaţi, şi nu doar de soaţa sa iubitoare,ar fi, cum spuneam, lipsit de imaginaţie şizgârcenie de idei.La multe cărţi şi cicluri de Balade,Maestre!Ion PredoşanuIon Căpruciu–MAESTRUAL TRANSMODERNISMULUIPortret de ION POPESCU BRĂDICENINicolae Manolescu a relansat, în recentasa „Istorie critică…”, conceptul de canon. Erândul meu să-i completez seria cu noul canontransmodern şi transmodernist. Continuu săsusţin că, în perioada ceauşistă, mişcarea aşazisăpostmodernistă a confiscat întreg câmpulliterar şi estetic românesc. Am făcut lumină, înacest caz, cu simţul răspunderii. Am început a-mipublica propria Istorie a literaturii române de pebaze transmoderne şi transmoderniste sub titlul„Transversaliile literaturii române de la originipână mâine”, sub egida Academiei de Ştiinţe,Literatură şi Arte (ASLA) Oradea, în 2005.Când voi elabora tomul dedicatcontemporaneităţii creatoare, Ion Căpruciuse va situa printre scriitorii care au anticipat, au premers, au intuitnoua paradigmă, al cărei promotor neclintit sunt, din 2000 încoace,asumându-mi şi cele rele dar bucurându-mă şi de cele bune. Vociobscure au încercat a mă bloca, însă, slavă Domnului, au dat chix.Doctrina transmodernistă se impune, ca alternativă revoluţionară înRomânia, şi, în critica de întâmpinare, nu numai în hermeneutică, înpoetică ori în filozofie şi în teoria literaturii.Dar care sunt considerentele ce mă determină să-l situezîn capul noului curent literar, alături de Nichita Stănescu de pildă(demersul îi aparţine lui Adrian Dinu Rachieru – n.m. I.P.B.) ori alăturide Cezar Ivănescu (demonstraţia a întreprins-o Theodor Codreanu –n.m I.P.B.).Argumentele îmi răsar sub condei cu o rapiditate profitabilă:# pipăirea esenţelor, regăsirea unităţii pierdute;# transgresarea poeticităţii discursului, experimentarea limbajului;# recuperarea sacrului, a sentimentului, a virtuozităţii;# ludism complinit prin gravitate, entuziasm liric;# ars combinatoria, redescoperirea tradiţiei;# recuperarea vocii originare, a concreteţii fiinţei regăsibilă înmaterialitatea pulsatorie, a valorilor autentice;# viziune sistemică, discursul total, trăit, ci nu simulat;# redescoperirea poeziei în centrul umanului;# poetul a devenit o bibliotecă umblătoare, iar ochiul său e unsensor universal;# angajarea poietică, în proiectul de transpoetizare, prin mesajsocial-politic;# pătrunderea ontologiei firii, reconstituirea memoriei devenirii;# arhetipalitate, literalitate orfică, trăirea limitei sub semnulvaticinarului;# comunicarea dintre gnoseologie, metapoezie şi ontologie;# colaborarea dintre orfism şi luciditate în sensul vizualizăriipoemului;# înzeirea, accesul la fiinţa transparentă/transaparentă;# desfăşurarea viziunilor în lumina metasenzorialului;# coabitarea dintre real şi imaginar întru naşterea unei dimensiuniterţinclusive: realimaginatul;# restaurarea respectului pentru infinit şi recuperareatranscendenţei/religiozităţii ca stare spirituală;# poezia rupturii ca translingvistică, a transparenţei;# afectivitatea ca semn al prezenţei divine;# geniul ca o lungă răbdare, autoformare;# simplitatea dificilă, a cuvântului ce exprimă adevărul;# concentrarea gândului afectiv, solitudinea dialogică;# atitudinea transdisciplinară, lirosofia;# renaşterea inspiraţiei, a inocenţei, a înţelepciunii, a ironiei subtile,a metaforei vii, revelatorii, a diferenţei ontologice şi axiologice;# reinstituirea mai multor niveluri de realitate, corespunzătoarecunoaşterii-religie, cunoaşterii-filozofie, cunoaşterii-artă;# fiinţarea simultană în arheu şi în eul concret, realizându-seunitatea deschisă a lumilor.Toate aceste trăsături ale scrisului căprucian, exemplar, deanvergură naţională, reprezentativ al literaturii de frontieră şi derăscruce, brâncuşian în adâncul său, ne-au fost furnizate de douăcărţi de excepţie, transactuale: EDENUL DE ACASĂ (editura Măiastra,colecţia „Serile la Brădiceni”, Târgu Jiu, 2008, 199 pagini) şi LA NORDDE CAII SĂLBATICI (editura Limes, colecţia Magister, Cluj-Napoca,2011, 178 pagini).Cu prilejul împlinirii a 72 de ani de viaţă, îi doresc sănătate,putere de muncă, încredere în opera-i realmente monumentală,care va trebui pusă în drepturi, consacrată, recunoscută, întipărită înconştiinţa oltenilor şi a întregii românităţi.7880 www.oglindaliterara.ro


Mariana VickyVârtosuDupă iarna incredibilă,primele zile însorite sânt obinecuvântare.Îmi iau ceaşcade cafea şi merg afară să-misavurez raţia de drog .Nici nu măaşez bine că mă şi aud strigat:- Ce faci, bătrâne, bâzâiemusca?- La o cafea, afară, peterasă.Da’ tu?- Ţi-am adus crucea – zicerepede Costică, sorbind dinceaşca mea o înghiţitură.- Crucea? – întreb eu care,nu uitasem nicio secundă derugamintea pe care i-o făcusemcu luni în urmă.- Da mă’,crucea, aia pe careţi-am promis-o. Da’ n-am scris-o.Nu-i nici unu’meşter la scrisprintre lucrătorii mei.Găseşti tuvreunu’ la pompe funebre …Mai vorbim de una de alta şi, Costică pleacă,lăsându-mi grija crucii nescrise. Trag ultimul fum dinţigară, pun crucea-n portbagaj şi, mă îndrept spre uncentru de specialitate. Intru şi explic despre ce-i vorba.- Adu-o-ncoace, zice meşterul.După ce-o răsuceşte pe toate feţele, zice profesional:- Mda, merge.Da’ nu direct pe ea.Aplicăm o placămetalică.Ai hârtia?- Ce hârtie?- Păi, cea cu datele ce trebuie scrise şi, avizulbisericii.- Avizul bisericii? Întreb buimac, netezind crucea,încercând s-o liniştesc, văzând-o cum se agită şi ea deatâta aşteptare.Dau din cap, iau mâna de pe cruce şi-l asigur căvoi aduce avizul cât voi putea de repede.Chiar aşa amşi făcut. Utând de reguli, am pornit cu toată vitezaspre biserică.Parchez şi mă îndrept spre uşa bisericii,sperând că voi mai găsi preotul. În uşa, trăgând cheia,pregătindu-se de plecare, preotul.- Părinte, ce bine că v-am prins!- Bună-ziua, fiule, ce s-a întâmplat?- Am nevoie de un aviz pentru o cruce, părinte.- Da’ cine-a murit, păcatele mele…- N-a murit nimeni, spun repede, văzându-l cumdescuie uşa, pregătit să mă servească.- O înlocuire, zic şi mai repede, călcându-i pe urme.Dă din cap, înaintând.- Aşa, aşa, zice fiind atent la picioare.- Ştiţi e vorba de mormântul părinţilor, acela cupricina…cavoul construit pe cel de-al doilea loc…Se-ntoarce spre mine fixându-mă cu uimire:- Care cavou, care pricină?- Păi, cu gardul şi crucea furate…- Furate?- Nu tocmai, părinte.Rudele mele care au construitcavoul pe cel de-al doilea loc, au dezmembrat cucea şi…- Stai, măi, fiule…Nu-i chiar aşa de simplu cumcredeam.E vorba de distrugere, de furt.Adu-mi mătăluţăcopie de la poliţie că ai sesizat vandalizarea la momentulrespectiv şi, după aia, eu îţi eliberez avizul de înlocuire.- Părinte…dau eu să-l implor, dar părintele îmi întorcedeja spatele, preocupat cu închisul uşii.Plec amarât.Ce mă fac? Privesc spre pomii pregătiţi de-nmugurire.Ocolesc câteva băltoace, îndreptându-mă spre maşină.Încotro?- Ce faci prietene, ce-i cu moaca asta?Ridic privirea. Mă bucur sincer să recunosc în celcare mă abordase un vechi coleg de şcoală.Zâmbesc.- Ce faci în cartierul meu? – continuă el.Îi explic în câteva fraze necazul crucii.POARTĂ-ŢI CRUCEA- Şi, unde-i crucea-acum?- La pompe funebre, răspund cu năduf.- Hai după ea. Ţi-o scriu eu! Dai o bere?- Dau şi două!- răspund înveselit, urcându-mă lavolan.Luăm crucea, cumparăm vopsea specială şi, nepunem pe treabă.În vreo două ore era şi uscată vopseaua.Urcăm crucea în maşină, luăm uneltele necesare şimergem s-o plantăm la căpătâiul părinţilor. După vreoalte două ore, crucea era la locul ei. O privesc bucuros.Recitesc datele înscrise pe ea, date care-i identificaupe părinţii mei drept purtătorii ei.Plec cu sentimentuldatoriei împlinite.În sfârşit, locul lor de veci era din nouîngrădit şi certificat prin cruce.Am dormit liniştit.A douazi, la fel de însorită, mă invită să-mi beau cafeaua tot peterasă. Nici nu mă aşez bine că aud soneria.Cine-o fi aşade matinal? Deschid poarta, iar răspunsul mă cruceşte!În faţa mea un reprezentant oficilal îmi înmânează unplic:- Ce-i asta?- O citaţie, semnaţi! – spune grăbit.- De ce ?Dă din umeri, smulgându-mi semnătura.- Sânteţi chemat în instanţă de biserică.Profanarede morminte…- Poftim?Uimirea mea nu cunoaşte limite. Citaţia spunealimpede:biserica mă acuza de profanare.Intru în curte vorbind singur. Nu era cu putinţă.Cui să mă adresez? În astfel de cazuri se apeleazăun avocat. Cunosc vreunul? Da, îmi raspund repede,sunându-l.Îi explic tărăşenia, încurcându-mă. Crezusemcă m-am liniştit şi…Stai-stai, îmi spune el. Ia-o de lacapăt, nu prea pricep.Deci, ai avut două locuri în cimitir,îngrădite şi , o cruce de marmoră. Unul din locuri l-aicedat unei rude, loc pe care şi-a construit cavoul. Pânăaici e limpede.Deci ai rămas cu un loc şi…- Cu un loc batjocorit, răspund repede. Când s-aisprăvit lucrarea cavoului, rudele m-au invitat să mergla sfinţirea locului. Cum era şi firesc am vrut să văd maiîntâi cum se prezenta lucrarea terminată. Am ajuns lalocul faptei. Lângă proaspătul cavou, cum ar fi fost firesc,trebuia să fie mormântul părinţilor mei, împrejmuit şi cucrucea la cap, da? Ei bine, n-a fost aşa. Lângă proaspătulcavou nu era decât un loc pe care se depozitaserăgunoaie.Nu tu cruce, nu tu gard, nimic-nimic.De parcănici n-ar fi fost vreodată ceva.Gunoaie… M-am supărataşa de tare încât mi-am sunat imediat rudele. Leamîntrebat ce făcuseră cu gardul care împrejmuiserăcele două morminte şi crucea de marmură. Scuza lors-a transformat în învinuire. M-au acuzat că n-am fostîn stare să le fac părinţilor o cruce nouă şi un alt gard,după ce-mi lăsaseră întreaga avere. Am tăcut. A tăcut şiavocatul, după care a zis scurt:Bun.Acesta a fost singurul cuvânt rostit.Cuvântcare anunţa verdictul nu tocmai favorabil mie.Neamprezentat în faţa comisiei.Eu, un pachet de nervi.Lacrimile-mi curgeau din neştiute motive, mocnite devreo doi ani, ascultând acuzaţiile aberante aduse debiserică. Am fost amendat cu o sumă uriaşă. Obligatsă demontez crucea, obligat să cumpăr alta din surseleoferite de biserică; interdicţia de a nu vizită mormântulpărinţilor decât în prezenţa unui reprezentant al bisericii,în timpul când acesta m-ar fi putut însoţi.Am ascultat şiam plâns. Am plâns şi am mers direct la cimitir. Plângândam săpat cu mâinile în jurul crucii. Am săpat şi am plâns.Am plâns şi am înjurat de toţi sfinţii.Am înjurat de toţiisfinţii şi, cu degetele însângerate săpam şi plângeam.Pământ , lacrimi şi sânge peste crucea dezrădăcinată.Am scos-o şi, mi-am săltat-o pe umăr. Bălăbănindu-măsub cruce, îngreunată cu inimile părinţilor şi strămoşilor,am ieşit.Mergeam pe străzi purtând o cruce vie, ceamai grea cruce întâlnită vreodată.www.oglindaliterara.roPROZA LA ANIVERSARE7881


NOTES„ALO, DOMNU’, AVEŢIUN SOARE DEASUPRACAPULUI”...(„PRIMA RUGĂ PENTRUPATAPIEVICI”)volume,numai trecând în revistă modul în care esteprivit in religiile lumii,ne oprim aici,nu mai inaintede a sublinia absoluta incapacitate a dlui HRP de adepăşi limitele gândirii raţionale, conceptuale,într-uncuvânt,omeneşti! Cum însă lumea nu este nici rod alîntâmplări,şi nici nu ne ne stă în putinţă să experimentămmodul în care s-a zămislit,constatând că o putere,altadecât a noastră,şi mai ales, de neînţeles pentru noi,azidit-o,se cuvine să~i urmăm pe cei ce au reuşit să-şiapropie câte ceva din marile adevăruri ce stau la temelialumii şi să-i urmăm,încercând să înţelegem semnele pecare ni le-au lăsat.Costache Ariton(urmare din numărul anterior)Carapacea ne ascundeLumile dintâi,lumile din care amplecat ! În timp ce bolţile cusori,practic milioane şi milioanede astfel de bolţi, strălucescpeste milioane de localităţi,boltaînstelată,sfera cerească este unasingură,cu Pământul în centrulei,cum afirmă manualul,şi nucu “cel ce priveşte”,ca în cazulcupolei însorite ! Taina ceamare este…Soarele ! Iată un altpunct în care cele două sistemeale lumii se întâlnesc în efortullor de a eluda misterul,de ageometriza cerul ! Ambele lasă să se înţeleagă,fără adiscuta nici cum,că soarele ar fi şi el un corp ceresc şi caatare poate suferi acelaş tratament ca orice corp ceresc! Credem că se impune să ne apropiem puţin de acele“bolţi cereşti…aparente “, “văzute din diferite localităţi”cum deosebit de scremut se exprimă manualul. Îndicţionarele astronomice moderne se subliniazănatura lor aparentă,fiind declarate chiar ireale,dar seconchide,evident : deoarece au formă şi culoare,că ele…se impun ! Cum se impun ? Desigur ca ceva real,caretrebuie luat în consideraţie ! De ce ? Pentru că peaceste “aparenţe” pe aceste cupole “ireale”,de 365 deori pe an,lunecă icusarul auriu al Soarelui,perfect lipit deacestea,impunându-le forma ! Incapacitatea celor de maisus de a realiza existenţa acestei cupole nu face decâtsă sublinieze extraordinarul efort ce trebuie să îl depunăintelectul în desprinderea din carapace.Iată deosebitaînţelepciune a simbolului de taină. Ca să subliniemuriaşul rol pe care-l joacă această boltă în existenţanoastră, cât de profund ne marchează gândirea, citămun catren din Eminescu : ”Când unul pleacă,altul vine /În astă lume a-i urma / Precum când soarele apune/ El şi răsare undeva.”Ciclitatea zi-noapte,succesivănumai sub boltă!,îl are de prizonier pe poet,atâtde tare,încât acesta împrumută această ordine(succesivă)întregii lumi ! Numa că,în Realitate,soareleeste,simultan, în răsărit-amiază-apus,precum şi întoate ipostazele posibile,în milioane si milioane de bolţice sunt deasupra lumii! Această omniprezenţă asoarelui ne permite să afirmăm că soarele nu este ostea ca orice stea,pentru că încă nu s-a descoperit ostea materială care să poată străluci simultan în maimulte locuri. Dacă soarele ar fi o stea, atunci el arstrăluci pe sfera cerească într-un singur punct,ca oricestea,şi nicidecum n-ar ocupa o infinitate de poziţiisimultan. Acest spectacol,al omniprezenţei soareluila faţa pământului, ne este plasticizat magistral desimbolul păunului! Spectacolul pe care ni-1 propunedumnezeescul simbol este posibil numai în faţaochiului minţii,în faţa intelecţiei pure! Închideti ochiişi desfăşuraţi minţii uriaşa coadă de păun ce însoţeştedansul pământului. Ochii”care ard în pene de păun”(Em.Bucuţa)sunt tot atâtea si atâtea milioane de sori!Să vă reamintim că Păunul simbolizează Duhul Sfânt şiam numit şi adevărata natură a Soarelui. Dacă ţinemcont că în casa bătrânească,casă de creştini,penele depăun se pun la icoane,gardă tăcută sfintelor însemne, şică maica mea, creştină pravoslavnică,mi-a păzit somnulîn troacă, înfigând în buza copăii,pene de păun,atuncine veţi permite să credităm Creştinismul cu cele de maisus,şi nu cu cele ale nu ştiu cărui Cardinal,prizonier alunei erudiţii seci! Cu menţiunea că despre Soare,dacăne-am apuca să scriem,ar trebui să umplem câteva7884 www.oglindaliterara.ro„Alo,Domnu,aveţi un soare deasupra capului!”===================În cele ce urmează vă propunem să încercaţi săsăriţi peste propria dvs.umbră! Vă cerem să realizaţiimposibilul,evident,nu fără rost!Cum zic bolşevicii,în mijlocul „discului circular ” seaflă „cel ce priveşte”,adică în centrul orizontului tipsiaticse află omul. Să-l plasăm pe dl. HRP, într-o zi dinapropierea solstiţiului de vară,la amiază.Soarele se află,undeva,în faţa sa,aproape de verticalalocului. Vom ridica un picior de perpendiculară,din faţadlui HRP,care să străpungă bolta exact în bănuţul auriu alsoarelui.Vom aşeza,pe piciorul acestei perpendiculare pedl.L.,nănaşul dlui HRP şi îi vom striga: „Alo,Domnu’,aveţiun soare deasupra capului !” Spre stupefacţia dluiHRP,dl.L. ridicând ochii spre cer,nu va vedea nici unsoare,evident,soarele fiind undeva în faţa d-sale...Aşadar simţul văzului,ochiul de spaime şi sânge, esteneputincios,nerealizând spectacolul propus. Dacă însăvom imagina, adică vom desfăşura în faţa ochiului minţii osuită de subiecţi,care ocupă unul în spatele altuia o astfelde poziţie,încât sorele să strălucească exact deasupracapului celui din faţă,şi dacă vom ordon atât în lungimecât şi îm lăţime subiecţii până când vom înţesa întreagatipsie,atunci vom realiza că toţi subiecţii au deasupracapului un soare,altfel spus,bolta însorită este tapetatăcu sori,în totalitate.Acest spectacol,posibil virtual, înpură intelecţie, reclamă un efort supraomenesc ! Încontinuare, străduindu-va, veţi umple ziua inchipuită, ,catot, astfel incât ziua-etern-planetară,să vă apară ca ouriaşă cortină de foc ! Atunci vă veţi aminti cele spuse dePlaton în Timaios, cum ca “ Dumnezeu a aprins,în jurulpământului un foc, în prezent (s.n.),numit soare!” Văpropunem să vă dozaţi efortul pe ani şi ani de zile,convinşică frumuseţea jocului propus vă va răsplăti efortul depus.După ce vă veţi lămuri cum stau lucrurile pe lume,cumse contopesc bolţile,cum e cu sfera cerească,etc.etc.văasigurăm că nu veti mai accepta penibila afirmaţie cumcă Soarele este o stea ca oricare stea,chiar dacă ea esterostită de Sir Martin Rees. În final vom zice că ştim căavem un soare deasupra capului,chiar dacă acesta estenevăzut,şi că Lumina vine de la Dumnezeu-PărinteleLuminilor...După ce aţi realizat extraordinarul spectacol alZilei,ca tot, al Zilei-Etern-Planetare,al Zilei ce îmbracăpământul pe-o parte,sperăm că veţi realiza uriaşeledificultăţi ce le întâmpină mintea ,atunci când încearcăsă închipuie modul în care creşte şi scade ziua/noaptea,chipul tainic în care se succed sezoanele etc.Răspunsul laaceste întrebări se află,deopotrivă, la Sarmisegetuza,darşi în Icoana ce se află sus pe zidurile Mânăstirii PUTNA,aşanumita „Stemă a Moldovei” adică în simbolul.. .boului !Este Boul de la Ieslea Sfintei Naşteri,este Boul Apis şiTaurul lui Zoroastru,este Buhaiul din Pluguşorul de AnulNou,este Boul de Teracotă ce-1 sparg chinezii de AnulNou,este Boul Cretanilor(acoperit cu plăci de aur !), esteVaca Sfântă a Indienilor, este Taurul lui Mithra (azi rămasîn triste corride),este Taurul lăsat liber la Pamplonaîn Spania,la Solstiţiul de vară, este Boul înstruţat laTopârceni,lânga Sibiu, ori la Mintiu Gherlii,Mânăstireasau Batin din Transilvania, de Rusalii,este Boul dela Mânăstirea Hodoş-Bodrog,este Boul sacrificat înRoma antică de Anul Nou.Şi încă am putea continua...Dacă pentru întelegerea unui simbol mai simplu.cum a fost Păunul,dupa cum ati putut constata.efortulreclamat,dupa noi,atinge cote maxime,în ce privesteîntelegerea simbolului Boului,vă lăsăm în grija celor deSus,conştienţi că nu putem să vă sărim în ajutor.Priviţi aşa-numitul Zimbru al Moldovei. El poartăSoarele între coarne,iar pe margini are luna şi steleleî


ÎN AGORAMagdalena ALBUMOARTEA VINEPRINTRE NĂMEŢI„Ce înseamnă adevărul?Omul - iată singurul adevăr!”Maxim GORKIAţi citit piesa de teatru „Azilul de noapte” a scriitoruluirus Maxim Gorki? Daca da, e bine, dacă nu, parcurgeţi-i, vărog, rândurile! Este deosebit de necesară spiritului omenescîn aceste vremuri cumplite, când moartea şi sărăcia dominăfiecare metru pătrat de caldarâm al unei Românii înghiţitede nămeţi şi de ger cumplit. „Toţi oamenii mor? De ce? Eişi, n-au decât să moară cu toţii!”, rosteşte,la finalul uneia dintre scrierile gorkiene,personajul principal al acesteia - Bulîciov.Trebuie spus faptul că Aleksei MaksimoviciPeşkov, care şi-a publicat toate textele salesub pseudonimul atât de cunoscut lumii deMaxim Gorki, a aşezat la temelia dramaturgieiuniversale a tuturor timpurilor, alături de numai puţin celebra „Vassa Jeleznova”, „Miciiburghezi”, „Duşmanii” ori „Egor Bulîciovşi alţii”, una dintre capodoperele extremde mult jucate pe scenele lumii - „Azilulde noapte” - tocmai pentru problematicaprofundă pe care aceasta o scoate la ivealăprin intermediul replicilor date de personajesale aflate la graniţa dintre vieţuire şi supravieţuire, dintreviaţă şi ceea ce poate oferi ea ca perspectivă fiinţei umanesărace sau sărăcite din varii motive existenţiale - moartea subtoate formele ei fireşti ori ba.Aidoma tabloului gorkian din azilul de noapte al luiCostîliov, unul total anti-romantic, ce alungă din centrulsău exact Omul - acel individ dovedit neputincios în luptalui cu tarele unei societăţi dominate de haos şi de deziluziidureroase cu privire la orice, chiar şi la un simplu tratamentde dezalcoolizare -, imaginea unei bune părţi a ţării româneştiscufundate în zăpadă, sărăcie şi deznădejde ni se aşează înaceste zile în faţa ochilor precum un luciu imens de apă careacoperă Viaţa. De colo până colo, infernul alb îşi întinde curepeziciune trupul îngheţat, chemând după el, ca o cucuveacu privirea fixă şi cu ţipătul ascuţit, cobind nemilos a rău,moartea. „O-mul! Trebuie să ai respect faţă de om! Nu trebuiesă-l compătimeşti ... să-l înjoseşti cu mila ta ... trebuie să-lrespecţi!”, spune cu profunzime şi inteligenţă Satin, actorulsinucigaş din „Azil”. Un principiu pe care, din nefricire, nu l-arespectat nimeni nici ieri şi nu îl respectă absolut nimeni niciazi.Anul 2012, dincolo de izurile sale mai mult sau mai puţinapocaliptico-electorale, a fost declarat de către Patriarhiaromână drept „Anul Sfântului maslu şi al îngrijirii bolnavilor”.Mă tem că este doar o simplă formulare de tip PR-istic şiatât.Pentru că, de când gerul şi viscolul au lovit România,oameni mor pe capete în această ţară şi nu doare pe nimeniacest fapt dramatic. Doar sunt nişte simple cifre statisticeprinse într-un recensământ oarecare, nu-i aşa ?!... Izolaţiprintre nămeţi, cu ambulanţe care nu mai cum să ajungădin cauze meteorologice evidente, unii dintre ei nu mai auparte nici măcar de o lumânare în ceasul ultim. Alţii mor dinpicioare seceraţi de ger şi astupaţi de viforul zăpezii sau, purşi simplu, îngheţaţi de frig în propriile case insuficient spredeloc încălzite.Am încercat în aceste ultime zile negre din decorulcvasialb un sentiment al deznădejdii pure şi al micimii fiinţeiumane în faţa stihiilor naturii, dar şi în faţa naturii umaneanalizată în întregul ei. Priveam cum Omului în sine puţin îipasă în ziua de azi de Celălalt semen al său. Şi nu am scrisCelălalt cu majusculă din greşeală, ci din respect. Antropologicvorbind, aşa este corect. Numai că omeneştevorbind, nu mai ştiu exact ce mai este corect,din păcate, fiindcă Omul a uitat, mai nou, deOm, de el însuşi şi de Celălalt ca oglindă a sa- cultivându-şi sau cultivându-i-se, mai binezis, acum, din nefericire, extrem de puternicacest sentiment distructiv al uitării, aşacum nu a experimentat-o, cred, niciodatăîn lunga sa istorie legată de planeta Pământ-, însingurându-se pe zi ce trece în propria-ivizuină a morţii sinistre.„Minciuna este religia robilor şi astăpînilor ... Adevărul a credinţa omuluiliber!”, ne transmite ca mesaj Maxim Gorkiprin acelaşi complex personaj al său, Satin.Stau şi eu şi mă întreb, în condiţiile foartegrele de trai ale zilei de azi, când oamenii mor de frig înger şi în nămeţi ori sunt găzduiţi, care dintre ei apucă acestlucru, evident, într-un azil de noapte românesc de aceastadată, dacă oamenii au reflectat vreodată asupra propriei lorvieţi şi condiţii individuale din perspectiva discursului fiecăruipersonaj al cunoscutei piese de teatru gorkian?!... Poatecă da, poate că nu. Cert este că, având filozofia pe buzeîn momentul morţii sau nu, principiul că Omul e „singuruladevăr” a dispărut, se vede, de mult. Căci, tot aşa precumîi este tratată viaţa pacientului-marfă în spitalul-algocalmin,tot la fel de „nepreţuită” devine, iată, aceeaşi viaţă pentrusemenii săi în condiţii naturale extreme. În era fibrei opticeşi a nevroticelor strategii de comunicare date la-ntors, paresecă lumânarea în clipa sfârşitului a devenit ceva multprea demodat şi totalmente incomod sub semnul lucifericdominator de azi - crucifixul răsturnat, bătu-i-ar Dumnezeupe toţi să-i bată şi să-i lumineze, în acelaşi timp!...Vaticanul, pus pe jar de o nouă Bibliedescoperită în Turcia: Iisus a prevestitvenirea profetului MahomedIulian IonceaCartea ar conţine învăţăturile de început ale lui Isus Hristos, scrise cu litere aurite pe piele deanimal în dialectul siriacO nouă Biblie, veche de aproximativ 1500 de ani şi aflată în posesia Turciei de 12 ani, l-a făcut pe Papa Benedictal XVI-lea să le ceară oficial turcilor să vadă manuscrisul care a fost numit „Evanghelia după Barnabas“. Potrivitpresei internaţionale, cartea ar conţine învăţăturile de început ale lui Isus Hristos, scrise cu litere aurite pe piele deanimal în dialectul siriac, limba natală a fiului lui Dumnezeu. Mai mult, se spune că această Biblie conţine, printrealtele şi faptul că Iisus ar fi prevestit venirea profetului Mohamed.Ministrul turc al Culturii a afirmat cămanuscrisul ar putea fi o versiune autentică a Bibliei pe care Biserica să ofi ignorat vreme de secole din cauza conţinutului său: multe dintre cele scrise acolo seamănă cu viziunea islamicăasupra lui Iisus. Deoarece este un artefact religios de mare valoare culturală, manuscrisul valorează peste 16milioane de euro, în timp ce o copie a paginilor din această Biblie ar putea costa aproape 2 milioane de euro7886 www.oglindaliterara.ro


DIANA ELENATăcutROTARUCânta Ploaia,Dar, vai! E frigŞi a răcit!Se-mbracă-n mantieaurieSă pară soareDeşi nu-i!Cânta Ploaia!O, muzică derequiem!Un ritm de paşiSe-ndreaptă spre trecutDin viitor!Cânta Ploaia,Dar, vai! Cât de păcat!E-atât de frig!…şi a-ngheţat!InteriorAzi m-am pierdut pe mine-n mine,Labirint de umbre şi oglinzi năluce!Casă s-a clădit în mine stoarsă,Boţ de carne legat cu funii de speranţă!Azi s-au cutremurat emoţii, gând cugând,Decor abstract în stilul clasicescŞi fir cu fir s-au împletit în spiritDin lut suflat cu fum azi m-am născut!EternDin schelete de lemn trecătoareAlb înfloreşte-eternitatea;Ca-ntr-un décor de secol XXÎntr-un tablou de un Cezanne sau deMonet.Se-ntinde albă, pură, diafană;Un mic copil cu umbră de gigantÎn braţe negre, de cadavruAlb înfloreşte înfiorătoareO eternitate!De aş culge al tău fruct abia născutM-aş blestema în clip ace-ar urmaCăci dulce-I timpul trecătorŞi crud călău-e-eternitatea!DimineaţăÎntr-un amurg pictat cu rugăciunifierbinţiNe-am spus adio şi am plecat sperând.Iar drumuri noi se deschideau în jurNoi am plecat pe câte-un drum.S-a dus cenuşa-n zarea neştiutăO notă muzicală pierdută dintr-un cântS-a dus magia, s-a terminat povestea,Noi am plecat în lumi străine.S-a risipit şi cerul, iar stelele s-au stinsApe leagănă luna, soarele s-a aprinsDoi călători pribegi, plecat-am iar înlumeŞi-a ars trecut, mocnind pân′ s-ancheiat.POEZIEMAHMOUDsura1DJAMALse încarcă memoriase încarcă până laultimul mormântla niciun numenu mai răspundecopaculo serenadă auriescoate umbreledin ascunzişurilelorapa îşi urmează cursul neinteresatăde nicio privireo piatră îmi mângâie senzual liniavieţiighemuindu-se în palmăîn timp ce îmi cade din ochi undumnezeusărat şi incolor cât o lacrimă...sura4repetaţi după minemulţumim pietrelor pentru tăcerealorzidurilor pentru răbdarea lormulţumim peşteriipentru nedezvăluirea secretuluinici măcar acelui palmier bătrândeşi îşi trimite roadele apoaseîn fiecare anîn atâtea guri însetatemulţumim bradului pentru verdelesăuhimenuluipântecului pentru sângele lormulţumim mormântuluimormântuluimormântuluipentru căldura întunericului săumulţumimneantuluineantuluineantului pentru lumina saamen amen ameniar acum strângeţi palmelestrângeţi-le bine şi faceţi liniştelinişte vă rognumaidecât va vorbi zăpada...sura6nu nu-mi pasă de umbra tanici nu am vreun motiv bineîntemeiatsă-ţi ţin minte numeletu păstor al ruginii şi al luciuluimodulează-ţi sunetelependulează între morţile tale deglorieeu mă voi roti în tăcereîn cercurile mele de apăpână la însetareapoi le voi bea unul câte unulşi mă voi evaporamângâiat de palma mameipână când devin un nor nemărginitde veşmântul căruiase vor ţine ca nişte prunciabandonaţitoate lacrimile lumii...www.oglindaliterara.roEUGENEVUSEMIOTICA CHAKRELORSemiotica chakrelor sau un recurs lalumea ca text„ Ca să pot muri…/pe mine, mie însumi redă-mă!Mihai EminescuAh, ca norul de grauricumva gânditLa pradă în marelecireş verbe oarbeCând dimineaţaţipenia daimonuluiA uitat vamadeschisă!Ce ştii tu prin aflare şice prin reminiscenţaTelepaticei, divine foame de Unu?*Vino, trădează-mă a nu suferi cândcădea-vaCatapeteasma diagnozei onirice.Impregnat de sângele acelei luminimurdarePansamentul nirvanic şi delirulpsihologilors-a întors în cetăţile pluralului elohimcontrafacere şi diversiune în opera careîşidevoră ce spulberă-n treime cunoaşterea!Încă ritmic în entropia Azurului.*Broderii ale morţii bătrâneAcolo, pe ţărmuri, unde capul poetuluiSe rostogoleşte ca amforă înextazul de fameni al zeiţelor.Gânduri desculţe,o, cum zburdam pruncodatăPe pajiştile însufleţirii primordiei,Şi gustam din sărut muşcăturaSporind ce se pierde. Ca iezii inocenţiÎn urmele de lup inversând fuga spaimelorDiafragma ce ucide concret în abstracţiaHorelor.*Fie primit acest delir controlatÎn estetica lor, cu durerea- fantomă aInumanului ascuns în ceea ce ochiul orbvede.*Pe ţărmul memoriei, rostogolindu-se,amforăCraniul golit de vuit, sublunarul chivotAl poetului.*Nu ceea ce căutăm, ci unde căutăm.Răzleţiţi în dogme, răzbunaţi a trăimoartea altora?*Cel apolinic Gemelarul îl gelozeştePe celălalt, asuprit de esenţe? Să îlpoarteCa stigmă în ego, pe cel astfel iertat?7887


REMEMBERfii lui Abd-el-Kader au făcut poze acoloofrande atârnate în aerul proaspătZeiţele ţes mătasea lor din spuma oceanelorse las vânate ca să devină peşte aurit în lacul dinparcspălătoresele bat orele ca să trecă timpulIar Loira îşi dezveleştesufletulcu fiecare meandră ...“Scris în 1904” nepoartă în timp şi spaţiu dela Draguignan la Vienna,din Biblicalul Jerusalem sprecocktailuri americane în Paris;poetul imaginează întregul oraşîn mişcare ca un enorm şlep însusul Senei. Jacob foloseştesatira socială, jargonul,halucinaţiile, încercând oeliberare a sufletului din sineasa socială.În 1908 Picassoorganizează în studioul său opetrecere în cinstea VameşuluiRousseau, pictor deja cunoscut. Printre invitaţi Picassoaduce un locatar din Bateau, un restaurator de tablourivechi, cu o figură solemnă de gentelman distins, pecare îl prezintă Vameşului ca fiind Ministrul ArtelorFrumoase. Rousseau prezidează petrecerea citind poemeşi ţinând zgomotoase discursuri exaltate. Apoi a cântatla vioară, ca spre final să-i şoptească lui Picasso: „Noisuntem cei mai mari pictori, eu în stilul modern, tu încel egiptean”. Seara s-a terminat cuo beţie generală, dar fără îndoială arămas cea mai frumoasă amintireîn viaţa pateticului DouanierRousseau. După 1908 se duceau laBateau Lavoir discuţii pasionantedespre cubism şi artă. Disputeleaveau loc în studiourile lui JuanGris sau Picasso sau în cafenelelecartierului. Doctrina se cizela îninterminabile discuţii între pictoriiBraque, Derain, Gris, Marcoussisşi Metzinger, ca mai târziu să sealăture Apollinaire, Raynal şimatematicianul Princet. Desigurrelaţiile nu erau tocmai idiliceîntre personaje atât de diferittemperamental dar pentru istoriaartei se petrec acolo momente deextrem apogeu.Să găteşti era dificil la Bateau,aşa că toată gaşca se deplasa înjos pe Butte ca să mănânce larestaurantul ponosit ţinut de PèreVernin în stradă Cavalotti, aproapede Place de Clichy. Vernin, înmod deliberat, uita să ceară plataartiştilor care acumulau datorii mereu mai mari, iar eiapreciau mesele săţioase care le înfulecau în companiaunor scriitori sau actori care proptiţi de carafa de vin roşuîşi învăţau rolurile. Rostogolindu-se la vale spre localullui Vernin, artiştii de la Bateau cântau pe străzi:„Am obosit să tot mănânc la VerninDar amicii doar acolo zacSă sugă la carafele cu vindin chifle unse cu albuş şi mac...”O altă locaţie preferată era la Azon lângă bisericaSacré Coeur. Azon conducea un mic bistro numit LesEnfants de la Butte. O masă costa doar 90 de centime, osumă derizorie, dar şi aşa Azon mânat de idea unei gloriiliterare oferea mese gratis, aşteptând o remuneraţie princărţile viitor tipărite. L-a dat afară pe André Salmon,când a descoperit că nu scrisese nimic, deşi pretindeacă el este cel din spatele articolelor semnate Paul Adamşi René Maizery, aşa se lăuda. În unele nopţi cândPicasso era liber, gaşca se instala la faimosul Lapin7890 www.oglindaliterara.roAgile, unde nevasta lui Frédé, Bertha servea o masăconsistentă contra 2 franci, dar Picasso şi amicii căpătauadesea reduceri. Se dansa acolo, Jacob era faimos pentrufigurile făcute. Se urca pe mese îmbrăcat în femeiedesculţă, cu pantalonii rulaţi în suslăsând la vedere picioarele păroase, cu chelia şiochelarii sclipind în lumina felinarelor iar el făcea piruetedând din şolduri şi răsucinduseca un titirez. Sau luândo pălărie de la o femeie oîmbrăca, se înfăşura întrunşal lung ca să recite baladesentimentale şi părţi din operecomice până ce adunarea setăvălea de râs. Proprietarul,Frédé, avea o carte de oaspeţi.Găsim însemnări şi versurilelui Max Jacob şi evoluţia lor înnoapte:mai târziu, la 2 noaptea ..Pe punte! pianul prăfuitPentru agenda ta .. sunt plictisitParisul marea să aducăla uşa ta în seara astaportar al ăstui Misty Quaiun coş cu fructe, nu-i aşa că vrei?9 seara:Caut rima pentru FrédéricAm găsit .. ea este HâcPrefer să fiu întâi beatca să pot scrie în cartealui de rahat..Pe vremea acea Jacob iniţiaseo disciplină: vagabonda prin oraş,apoi se chinuia între două felinare săinventeze o nouă imagine poetică,un personaj, o relaţie cu un subiect,o carte poştală, un afiş. Dacă nugăsea zăbovea sub felinar până seîntâmplă ceva în stradă şi el luanote telegrafic. Aceste exerciţiideveneau esenţa unor poeme cade exemplu cele din „Le Cornet” încare distingem un joc între adevărşi minciună, ironie pentru trecut, şiabstracţie cerută de titlu.Poem simultan cu SuperpoziţieSimplăCe vrei de la mine ? întreabăMercurzâmbetul şi dinţii îi răspundeVenusSunt falşi. Chiar, ce vrei de lamine?Acest baston al tău..Nu mă pot despărţi de elAtunci adu-l la mine poştaşceresc..Jacob descrie într-o scrisoare trimisă lui Marcel Béaluîn 1939 perioada de efervescenţă modernă de la BateauLavoir astfel : „ avem complexitate în formă, avem artăîn care armonia domină sensul, avem viteză asociatăcu imagine, idei, cuvinte noi, surpriză, apare visul, ritmuldispare ca să facă loc jocului amor-umor. Eu propun caopera de artă să fie înstrăinată de autorul său. Nu vizezsensul de impersonal ci adăugarea operei la patrimoniulcosmic. E ca şi cum am scris ceva de valoare şi ies dinscenă lăsând opera în perspectivă, în mister şi arabescaerian”.Jacob anticipează aici o analogie între poezia safragmentară cu elementele cubiste pe care Picasso şiBraque le vor introduce în pictura lor trei an mai târziu.Indiscutabil, cubismul şi arta modernă a Parisului s-aunăscut şi conturat în atelierele şi cafenelele din jurulatelierelor de la Bateau Lavoir .În 1914, la izbucnirea războiului pictorii părăsescclădirea şi Montmatre, pentru totdeauna.


IOAN SLAVICI GAZETAR -Diferentieri şi polemici (I)Lucian-Vasile Szabo(urmare din numărul anterior)2. INTRODUCERE ÎN UNIVERSUL PROZEIJURNALISTICEUnde căutăm, cum ne poziţionămCunoscut în special ca prozator, dar şi cu dese referiri laactivitatea sa politică (fără a fi cu adevărat om politic ori fiindchiar mai mult decât atât!), Ioan Slavici a avut însă o activitateintensă nu doar în domeniul literar (dramaturg, folclorist,redactor literar). Apropiată literaturii este memorialistica sa.Oferă informaţii bogate despre viaţa şi activitatea scriitorului,fiind un veritabil capitol de geografie literară. Memorialisticase constituie însă şi ca un pas către geografia publicistică alui Slavici, dând numeroase date şi despre autorul de studiiistorice, economice ori pedagogice. Universul său publicisticeste reconstituit doar fragmentar din scrierile reeditate(proză, teatru, amintiri, unele studii). Gazetarul a susţinut şio bogată corespondenţă. Din scrisori aduna multe informaţii.Le folosea în studii, însă unele constituiau o bază consistentăpentru contribuţiile sale la diferite publicaţii. Redescoperireadiversei sale corespondenţe (epistolele fiind publicatedisparat, mai degrabă în volume sau grupaje legate denumele altora!) permite accesul în teritorii nestrăbătute de peharta gazetărieii. În scrisori, Slavici este mult mai deschis şiaprofundează idei redate adesea sintetic în articole. Acesteadin urmă nu lasă să se vadă decât rar strategiile autorului,pe când scrisorile sunt mult mai detaliate, mai expliciteasupra întregii sale activităţi. Fără îndoială, sunt aici multenuanţări, însă goegrafia sa publicistică nu poate fi conturatădecât parcurgând articolele, cele de publicstică, grosul lorrămânând dispersat în pagini de ziare şi reviste. Iar, în ziuade astăzi, colecţiile sunt incomplete.Mai mult, paternitatea articolelor este uneori greu destabilit. Se cunosc cazuri de intervenţii ziaristice atribuiteuneori lui Slavici, alteori lui Eminescu, iar altădată lui Caragiale.Cei trei, cel puţin în perioada cât au colaborat la Timpul,aveau obiceiul să discute mult atât înainte, cât şi după ceerau scrise articolele. S-au influenţat reciproc enorm. Existăchiar mărturii în privinţa faptului că îşi completau unul altuiaarticolele, continuând de unde a lăsat celălalt. Apoi, multedintre textele de gazetă nu au fost semnate. Cercetătorii auîncercat (şi au reuşit, în parte) să stabilească paternităţi. Nutoate sunt acceptate. Alte zeci sau poate sute de articole aurămas neidentificate, niciodată regăsite sau cercetate... Însăarticolele de ziar, mai mult decât opera literară, mai multdecât memorialistica sau decât studiile pe diferite teme, dauadevărata măsura a lui Slavici ziaristul. Această poziţionarese răsfrânge asupra întregii sale activităţi, aducându-l în primplan pe gazetar.Ioan Slavici a rămas un „caz”. Dar nu în literaturaromână, unde a fost fixat definitiv printre clasici, chiar dacăunii teoreticieni au fost de părere că el oferă „un ospăţ maisărac”, ca să reluăm cunoscuta formulare a lui Tudor Vianu.Într-o epocă în care naţionalimul era în floare, generat şide nevoia fiecărui neam de a se fixa în istorie, Slavici a fosto figură destul de incomodă. Nu literatura sa a fost cauzamodului umilitor în care l-au tratat societatea şi cei mai mulţidintre mai marii zilei, ci publicistica sa. Om cu desăvârşireeuropean, în sensul pe care astăzi îl desluşim mai bine (chiardacă o facem cu greutate!), gazetarul s-a manifestat caromân şi mai mult decât atât: a fost cetăţeanul model nual Imperiului Habsburgic, nu al Austro-Ungariei, ci al EuropeiCentrale, Mitteleuropa, cum este denumirea în germană.Este un concept care se opune Estului, cu ruşii, cu toatăzona aceea tulbure, şi se opune Sudului, Balcanilor, o ariereceptată ca turcizată, dar şi slavizată până la un punct. Fărăîndoială, Slavici era un om aşezat, iar geopolitica personalăpe aceasta s-a bazat mereu: pe civilizaţie! Nu şi-a schimbatviziunea, însă s-au schimbat vremurile şi l-au dat pestecap. Idealul său de ordine şi onoare, de încredere în forţa şiprogresul tehnic generate de Mitteleuropa sunt mai uşor deacceptat astăzi, însă în epocă, una a disputelor nationaliste(fireşti, până un punct), putea fi considerat (aşa cum s-a şiwww.oglindaliterara.roîntâmplat!) o erezie.Să deschidem dosarele!ESEUTimpurile noastre, deşi încă deosebit de tulburi,lasă însă posibilitatea de a deschide dosarul (dosarele!)Slavici. Şi problema maghiară, şi problema cu imperialii, şiproblema evreiască, şi problema cu ruşii (cu slavii). Dar şiproblema cu românii. Toate sunt înşirate pe harta activităţiisale gazetăreşti. O geografie publicistică este necesară.Deschiderea a fost făcută prin conceptul de geografie literară,promovat şi argumentat de Cornel Ungureanu[4]. Este unpunct de plecare.De-a lungul timpului, concepţiile politice (mai degrabăideologice) ale ziaristului Slavici au fost analizate de numeimportante ale literaturii române, nume care au dat texte devaloare într-o geografie publicistică încă nescrisă temeinic.Mihai Eminescu este primul nume. Poetul îi va fi totalfavorabil. Va fi susţinut, cel puţin în anii de început, şi de TituMaiorescu. Se va schimba însă modul de percepţie. Relaţiilecu marele critic şi marele om politic se vor răci. Maiorescu afost, lucru puţin dezbătut, şi un mare om politic. A condus, încalitate de premier al României, scurtul şi eficientul Război dinBalcani, încheiat cu Pacea de la Bucureşti din 1913. Puţin alipsit să nu fie prim-ministru şi la intrarea României în PrimulRăzboi Mondial. Altfel s-a fi scris atunci istoria. Iar istoriilecontrafactuale nu-şi au rostul aici, într-un sistem dominat defactual, cum este ziaristica. Poate alta ar fi fost şi soarta luiSlavici...Nu au lipsit însă adversarii. Octavian Goga este un astfelde nume. Va scrie cunoscutul articol A murit un om: IoanSlavici. Era un necrolog închinat lui Slavici cu 15 ani inainteca acesta să moară cu adevărat... Nicolae Iorga a fost unalt adversar. Marele istoric a avut însă un comportamentoscilantă faţă de marele prozator. Eugen Lovinescu a avuto atitudine de denunţare a lui Slavici, aşa cum avea să semanifeste dur şi faţă de alţi scriitori importanţi. Îi datorămlui George Călinescu o poziţie echilibrată faţă de scriitorulardelean. Îl readuce în atenţia publică, mai ales prin referire laactivitatea sa literară şi îi fixează locul în monumentala Istoriea literaturii române, de la origini până în prezent, publicatăîn 1941. Dar nu va fi prea îngăduitor cu ziaristul Slavici. Saumai degrabă cu presupusul imobilism din ideile sale politice...Perioada comunistă l-a recuperat greu pe Slavici, dara făcut-o. Desigur, referirile la sfera politică au fost limitate.Ar fi trebuit să se facă apel la publicistică, iar acest lucru eraimposibil. Totuşi, în 1968, Dimitrie Vatamaniuc a dat studiulsău de referinţă Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut[5].Rămâne actual şi fundamental în înţelegerea activităţiidepuse de gazetar ca jurnalist. Tot Dimitrie Vatamaniuc amai dat volumul Ioan Slavici. Opera literară, important şiacesta pentru activitatea depusă de scriitor. Fundamentalpentru înţelegerea scriitorului este volumul Slavici, scris deMagdalena Popescu[6].În ceea ce priveşte activitatea sa, în mod particularpublicistica, pentru că este un domeniu pe care jurnalistulnu l-a abandonat niciodată, revelatoare este corespondenţasa. Liviu Popeangă a publicat câteva scrisori, altele au foststudiate de Virgil Vintilescu, autor care a dat şi un volumintitulat Ioan Slavici. Alte scrisori au apărut în volumele ce-l auca titular pe prietenul său Vasile Mangra. Mai sunt şi epistoleprezentate disparat. Altele au rămas ascunse prin diferitebiblioteci. Dimitrie Vatamaniuc a trecut multe în revistă atuncicând şi-a redactat lucrarea fundamentală Ioan Slavici şilumea prin care a trecut. Nu le va avea atunci la dispoziţie pecele editate în volumele Scrisori către Ioan Bianu. Vatamaniuca pus în evidenţă câteva teme abordate constant de Slavici:relaţiile cu maghiarii, cu imperialii, dar şi cu liderii românilorde la Bucureşti ori din Ardeal. O atenţie aparte este acordatăteoriei clasei „superpuse”, desluşită de gazetar în funcţie defiecare etnie. Cercetătorul deschide şi „dosarul evreiesc” al luiSlavici, rezolvarea găsită fiind prin prisma evreilor deţinătoride capital, singurii care ar fi fost condamnaţi de Slavici...Cazul va fi reluat după 1989 de mai mulţi cercetători, când seva pune acut problema antisemitismului autorului. Sugestiipertinente găsim în studiile lui Cornel Ungureanu, istoric literarşi al culturii care aduce „bibliografia” la zi şi oferă interpretărinepartizane. Tot criticul bănăţean este cel care atrageatenţia asupra geografiei literare şi publicistice a gazetarului,făcând şi o încadrare pe harta Mitteleuropei. Pentru perioadatribunistă sunt importante şi volumele Momentul Tribuneisibiene de Elena Stan, precum şi mai recentul Tribunismul(1884 – 1905), semnat de Vlad Popovici.7893


DESLUŞIRIImpunerea interdictiei asupradenumirilor de dac şi de Daciaîn anul 362Ca urmare, structura ecleziastică de la Roma,refuzată de daci, înţelege să-i pedepsească peaceştia interzicând cu stricteţe până şi pronunţareanumelui de dac şi de Dacia, începând din vremeaîmpăratului Iulian Apostatul (361 – 363). Chiar şiTraian este pus la index de biserică, ca persecutoral creştinilor.IULIAN APOSTATUL NU-I AGREEAZĂ PE DACIIulian Apostatul a fost primul care a înlocuitdenumirea etnică de geţi cu cea falsificată de goţi, pebaza prezenţei vremelnice, de moment, dar reale, agoţilor în zonă. Împăratul Iulian Apostatul, deşi deacord cu interdicţia de utilizare a denumirilor de dacşi de Dacia, şi-a câştigat titulatura datorită stării deconflict cu biserica, deoarece încercând să renunţela creştinism, ia o serie de măsuri anticreştine (aredeschis templele păgâne şi a dat un edict detoleranţă pentru păgâni, donatişti şi evrei) faptcare i-a adus cognomenul de “Apostata”. Măsurileau fost revocate la moartea sa (363).ISTORICII ANTICI INTERZIŞI PENTRUPASAJELE ÎN CARE SE REFERĂ LA DACI ŞI LA DACIAInterdicţia de utilizare a denumirilor de dacşi de Dacia a presupus şi a condus şi la scoatereadin circulaţie a scrierilor anterioare, cu referire ladaci, situaţie care a făcut să dispară din operele dinantichitate a peste 200 de referiri a numeroşi autorigreci şi romani, dintre care cei mai importanţi aufost: Ablaviu, Claudius, Aelianus, Lucius Ampelinus,Apianus, Caniniu, Arian, Aristotel, Cassiodorus, DioCassius Coceianus, Cezar, Dio Crisostomos, Cicero,Clemens din Alexandria, Criton, Demostene, Dexipp,Dio din Prusia, Dionisiu din Alexandria, Diodor dinSicilia, Eusebius din Cesareea, Iosephus Flavius,Frontinus, Galen, Hellanicos, Herodot, Hesychios dinAlexandria, Hieronimus, Horaţiu, Iordanes, IulianApostatul, Lactantius, Titus Livius, Lucan, Luciandin Samosata, Ammianus Marcellinus, Meandru,Trogus Pompeius, Pomponius Mela, Ovidiu, Platon,Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Prophyrios, Prosper,Ptolemeu, Rufinus, Sofocle, Solimus, Strabon,Suetoniu, Tacitus, Traian, Tucidide, ValeriusMaximus, Vergilius, Xenophon.RUPTURA DACILOR CU ROMA, MOTIVATĂRELIGIOSPerioada de dominaţie romană în Dacia de lanord de Dunăre şi ultimele persecuţii religioase dedupă anul 303, la care au fost supuşi locuitorii dinDobrogea, din Scytia Minor, i-a îndepărtat pe dacide Roma şi i-a făcut să se apropie mai mult de noilestructuri religioase de la Constantinopol.OSTILITATE ÎN PLAN RELIGIOSÎn plan religios, una din acuzele grave pe careRoma creştină ecleziastică le aduce celor de laConstantinopol este că aceştia, pe baza curentului“origenist”, ar fi adoptat câte ceva din elementelede dogmă proprii religiei geto-dacilor. Ca exempluSilviu N. Dragomir îl citează pe teologul alexandrinOrigene, apologet creştin (185 – 254 e.n.) care,apărându-şi opţiunile “împotriva lui Celsus”,consemnează: “Apoi, fiindcă noi creştinii cinstimpe cel prins şi mort, el crede că noi am făcut la felca geţii, care îl cinstesc pe Zamolxe”. Rezultă că7894 www.oglindaliterara.roostilitatea faţă de tot ce era de sorginte dacică,chiar şi cu privire la practica religioasă, dăinuia maide mult, de dinainte de oficializarea religiei creştinedin 325.PARALELE DACO-CREŞTINECu privire la paralela între religia zalmoxianăşi religia creştină Mircea Eliade remarcă concludentcă:“Nemurirea getică devine nemurire creştină…”.Ca Simion Mehedinţi să precizeze că strămoşiinoştri autohtoni geto-daci au fost “pe jumătatecreştini înainte de a se fi ivit Hristos pe pământ”.ROMA ECLEZIASTICĂ CA PUTERE POLITICĂNemaiavând acces la forţa armată, care acumera dirijată din noua capitală a imperiului, structuraecleziastică de la Roma, de după anul 325, îşiconsolidează mai mult poziţia politică, înţelegândsă stăpânească prin religie, ceea ce până atuncirezolvaseră cu forţa armelor. S-a încercat o apropiereşi cu dacii de pe ambele maluri ale Dunării, dar daciicare adoptaseră creştinismul direct de la sursă,datorită şi poziţiei geografice mai apropiate deConstantinopol, au refuzat să colaboreze cu trimişiiRomei, în care au recunoscut atât pe reprezentanţiimilitarilor pe care-i alungaseră cu cca o jumătate deveac în urmă, cât şi pe continuatorii clericilor, caredirijaseră măsurile de represiune a fraţilor lor dindreapta Dunării, din Scytia Minor. Refuzul dacilor dea colabora cu Roma însemna şi refuzul cooperăriieconomice, căci aici în Dacia era principalul izvor deresurse alimentare şi de subzistenţă. Astfel Romaeste împinsă spre măsuri extreme.Iată că şi romanii considerau SFÂNT pământulDACIEI NOASTRE STRĂBUNE.Poetul roman Marţial a dedicat prietenului săuMarcellinus ce însoţea armatele lui Domiţian în anul86 plecate spre Istru să poarte război împotrivageţilor această scrisoare(după cum ştim armateleromane AU FOST ZDROBITE de Marele Nostru Regece a primit atunci supranumele de “DECEBALUS”):,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei peumerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi astrelepolului getic care de abia se mişcă.Iată şi stâncile lui Prometeu.Iată şi muntele acela faimos în legende.În curând tu vei vedea toate acestea din apropierecu ochii tăi proprii.Când tu vei contempla aceste stânci în care răsunădurerile imense ale bătrânului, vei zice:Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari,şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că:acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri aputut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”Câţi dintre noi au auzit vreodată ceva despreaceastă MĂRTURIE cutremurătoare a poetuluiMarţial?Este una din cele mai vechi şi mai minunatedescrieri a Patriei Noastre-DACIA HIPERBOREEANĂ!Oare DE CE nu ni s-a spus niciodată nimic?De ce nu ni s-a spus că asemeni buneilor noştriDACI şi GRECII şi ROMANII antici ştiau Carpaţiidrept munţii unde PROMETEU A FOST PIRONIT şiÎNCĂTUŞAT de către zei?Pe atunci străiniii veneau ca la Ierusalim,în pelerinaj şi rugăciune, la PANAGHIA (StâncaSFÂNTĂ) din Ceahlău, la Sfinxul din Bucegi.Nici azi nu ni se spune de ce avem atâtea vârfurinumite “OMU”.Cine e acel “OM” , acel străbun a cărui amintirea fost astfel înveşnicită?Din vechime până în Evul Mediu cronicarii nenumeau ţara DACIA PEONILOR.De ce?Grecii numeau “PEON” sau “PION” adicăSTÂLP,COLOANĂ muntelui Ceahlău.Şi GHEORGHE ASACHI numea CEAHLĂUL înpoeziile sale Muntele PION.(continuare în nr. viitor)


A doua întoarcerea lui BicuţăADNOTĂRICa poet, Liviu Nanu eironic, ca prozator e cinic. Cuuşurinţă, pare a-şi fi făcuttrecerea către proza de calitateîn care construieşte personajeantologice. Săndel, Poetul, Dana lu’ Naşu. Micăle, Profesorul,Mişu Electriceanu’, Bidigaie şi,în primul rând, Bicuţă devincaractere accentuate prin gamade trăiri îndelung exersate şi,prin urmare, expresive pânăla întemeierea unor tipologii.Încet, cu duioşie, Liviu Nanu îşiconduce personajele către satirăşi comedia de calitate, cu moralainclusă. Asta înseamnă căprozatorul îşi iubeşte personajelecu pasiune, pentru că acesteaîncearcă să schimbe existenţaunui târg provincial unde doaraparent nu se întâmplă nimic.În fapt, viaţa îşi urmează cursulpătimaş, cu întâmplări mici şimari, pe care Cârciuma lui Bicuţă(Ed. A.T.U., Sibiu-Hermannstadt,2011, vol. 2) le adună într-opoveste tragi-comică despreoamenii locului care arată aşa:„În tot oraşul plutea parfum destruguri copţi, de boască fiartă înalambic, de pastramă şi murături,aşa cum îi şade bine unui târgde provincie care se respectăşi îşi păstrează obiceiurile bunede şase sute de ani, de cândse spune că apare în hărţi. Eravremea nunţilor, care, la ţigani,începeau de joi şi se terminaulunea, aşa că sunetul discret altoamnei, al frunzelor purtate devânt, al ploii care bate darabanape acoperişuri şi al copitelor decai pe asfaltul ud era dublat deacordurile inconfundabile alemanelelor”.Cârciuma este loculnaşterii cuvântului liber, aldemocraţiei: „- Cârciuma estecea mai importantă instituţie,zise Săndel. Şi singura careîncurajează dialogul. La şcoală,vorbeşte profesorul, la serviciu,şeful, iar la biserică popa (…)Doar în cârciumă se mai faceschimb de idei şi fiecare spunece-i trece prin cap. Democraţiarostirii, nu?” Aici sunt aduseîntâmplările, noutăţile. Aicise înfiripă limbajul şi se puneîn slujba expresiei adevărate.Fiecare personaj are sentimentullocului. Îşi ştie locul în ierarhiaurbei. Fiecare este un receptor,care primeşte întâmplarea şio duce mai departe în ţinutaei orală. Fapta politică sausocială este construită întermenii temeinici ai gândiriiprovinciale, care intră în contactcu gravitatea faptului din careizbucneşte să fie acreditatcomic, uşor deturnat spre cinismsau satiră, fie cu duioşie pentrufirea omenească. În cârciumăoamenii devin sinceri, sunt eiînşişi. Nu spuneau strămoşiilatini că adevărul îl găsim în vin?Liviu Nanu respectă cu sfinţeniesfatul strămoşesc şi aici, înlocul acesta preaumblat, epiculcreşte şi descreşte în funcţie degravitatea faptelor şi mai alesde percepţia acestora de cătreLiviu Comsiaconvivi. Mai cu seamă cândvine vorba despre viaţa politicăcomentatorii sunt necruţători.Ceea ce pare a fi grav cade înderizoriu. Ceea ce pare a fi comiccade în cinism. Liviu Nanu şi-acondus personajele prin acestspaţiu cu măietrie, lăsându-lecâmpul deschis. Comparativ cuprimul volum, e drept, spaţiulde implicare politică e maimare, concluzia fiind pusă,uneori, sub semnul tragicului.Credem, altfel spus, căprozatorul a rămas consecventcu sine şi cu personajele sale.Bicuţă, de pildă, îşi continuăsuita de confuzii culturale caredau un comic irezistibil: depildă, confuzia dintre psihologulPiaget şi marca de maşiniPeugeot. Sau efectul comicobţinut din exploatarea relaţieidintre individ şi situaţie: câinelevegetarian, băutorii din podulcasei inundate, deputatuldin arestul poliţiei, revoluţia,scriitorul Nicolae Braban, autorulromanului „Animale bolnave”devine cel mai bun veterinar şimulte altele. Da, haz şi ironie,satiră şi cinism! Dar nu cumvaîn toate se aşază sentimentultragic al fiinţei?câte un amant sau amantă de inimă vor ieşi, însă, maidevreme sau mai târziu, la iveală, ca în cazul Mischililor.Paginile în care sunt descrise obiceiurileadolescenţilor din anii ’60 dintr-un târg de provincie,locul în care nu se întâmplă nimic, şi unde fiecare ştietotul despre ceilalţi, au deja valoare documentară:promenada dintre centrul oraşului şi vestitul său Crâng,balurile populare la care fetele nu sunt scăpate o clipăde sub ochii vigilenţi ai mamelor care vânează vultureşteviitoarea partidă pentru odraslele lor, ceaiurile aşa-zisedansante, exodurile estivale ale tineretului, în dupăamiezile de sărbătoare, spre plaja de pe malul drept alrâului, nunţile la care tinerii merg doar spre a dansa şi setopesc în clipa în care invitaţii sunt poftiţi de lăutari să seaşeze la mese ş.a.m.d.In partea secundă a cărţii timpul şi-a pierdut ritmulcvasi-patriarhal şi idilic de altădată. Radiografia anilor detranziţie e pe cât de succintă pe atât de exactă. Plimbărilede plăcere, pe jos, de altădată, au fost înlocuite prin celecu maşinile personale de lux, cu herghelii întregi decai-putere, şi se trece nu o dată dincolo de fruntariileţării. Interesantă prin bogata paletă abordativă este,în acest sens, călătoria pe care Ruxandra şi Daniel ofac la Chişinău, la nişte rude ale celei dintâi şi care sedovedesc, nerusofili fiind, de-o ospitalitate proverbială şide-o cumsecădenie rară. Pagini de notabilă forţă suntşi cele ocazionate de escapadele turistice prin ţară,îndeosebi când ex-sportiva Argentina, sora mezină aRuxandrei, vine cu soţul său francez în urbea copilărieiei de la poalele Carpaţilor de Curbură. Deplasarea laVulcanii Noroioşi ne aminteşte de capodopera în proză alui Vasile Alecsandri, Balta Albă.Dialogurile, mai ales cele în registru ironic, suntadevărate mostre de artă a conversaţiei, cum ar spuneIleana Vulpescu. (Aş exemplifica această afirmaţie cudiscuţia dintre bonomul Daniel şi caustica Ruxandra, dela pagina 86). Prozatorul devine, prin urmare, suspect detalent dramatic care s-ar cere, de ce nu, valorizat.Peisajul literar buzoian, şi nu numai, se îmbogăţeşte,aşadar, cu un nou nume de rezistenţă: cel al întru totulcaptivantului Dumitru Dănăilă, un romancier autenticnicicând plictisitor şi de o sinceritate dezarmantă, servităde-o memorie mai mult decât prodigioasă.www.oglindaliterara.ro7897


OAMENI ŞI CĂRŢIDomnul M. Sadoveanu ca traducător şi scriitor(cu prilejul celor mai noi lucrări ale sale)Toamna aduce cărţi noi.Avem de la „Minerva”, trezită însfârşit din odihna verii şi smulsădin lucrul cărţilor didactice, unnou volum original de domnulSadoveanu, o traducere dinMaupassant, de acelaşi, o cartepentru popor de domnul SanduAldea, o carte de cântece. Fărăa mai pomeni retipărirea, încondiţii luxoase, a poeziilorcelor mai iubite astăzi, ale d-luiO.Goga.Domnul Sadovreanu e unfoarte bun traducător. Mlădiereadesăvârşită a formei sale,Nicolae Iorga simţul pentru ce poate fi real şiadevărat în descriere şi dialog,impresionabilitatea desăvârşită pentru o concepţieartistică străină, toate-l fac să ne dea un Maupassantcare n-a suferit nicio deformaţie. Ţi se pare că citeştilucruri noi, scrise de-a dreptul, de cine le-a creat, în chiarlimba noastră. Netăgăduit sunt cele mai bune traduceriîn proză pe care le avem. Şi e de dorit ca acelaşi scriitorsă ne dea în aceşti ani de înflorire deplină şi de mai mareelasticitate a talentului său şi alte volumedin opera mare şi măreaţă, a celui mai fărăgreş povestitor pe care l-a avut Franţa, - aşzice mai mult: literatura modernă a Europei.Cei care au citit pe Maupassant şi n-auvreme multă la îndemână, să se ferească ase atinge de volumul „Povestiri alese” (titlulnu e bun: orice povestiri ale lui Maupassantsunt deopotrivă de alese, căci un clasic caacesta nu s-a mai ivit de măcar o sută de ani).Ar citi din nou până la sfârşit. Transparenţaperfectă a traducerii nu i-ar îndepărtaniciodată. Iar, cât povestirea însuşi, e cuneputinţă o gradare mai măiestrită a emoţiei,o socoteală mai sigură a înrâuririi pe care opoate avea forma literară asupra sufletuluiomenesc, fie el oricât de experiment, depurtat prin literatură şi mai hârşâit. E osuperbă construcţie veşnică în fiecare dinaceste capitole ale unei lucrări cumintealcătuite asupra întregii vieţi franceze din adoua jumătate a veacului al XIX-lea. Cele mai mici potcuprinde în ele cele mai straşnice emoţii, precum vijeliarăzboinică a epocii napoleoniene şi maiestatea genială,crudă şi rece a Împăratului însuşi pot să încapă în ceicâţiva centimetri de pictură, nespus de savantă, a luiMeissonier sau Germania veacului al XVIII-lea nu scademicşorându-se în fina reproducere a unui Menzel.Şi e curios, foarte interesant acum să treci de laMaupassant tradus de domnul Sadoveanu la povestirilenoi care pleacă, din sufletul traducătorului însuşi.Vârsta a două literaturi, fiecare cu însuşirile şilipsurile ei, se oglindeşte în fiecare din aceste douăcărţi. Aş zice mai puţin: firea a două rase, fiindcă eîndoielnic dacă o rasă, când este una sigură, se poateînfăţişa limpede, fără putinţă de confuzii, în ceea ce scrieprin veacurile acestea noi, un scriitor de la oraş, cares-a învrednicit de o citire mai întinsă. Fireşte că nu măgândesc la o măsurare a mărimilor, care nici nu prea aresens.Maupassant are planuri, are concepţii, are idei, ostraşnică putere de autocritică cerne fiecare cuvânt prinsita deasă cu firele de fier. E maestrul în cea mai deplinăconştiinţă şi manifestare de putere sigură a lui. Niciunsubiect nu i se impune, niciunul nu-l ispiteşte. Toate stauîn robia lui. Alege unde vrea şi tratează cum îi este gustul.Un Jupiter senin, care nu se uită la calendar ca să deasoare, ploaie sau fire albe de ninsoare. Sau orice temăe pentru uriaşul virtuoso un bloc de marmură care va fiînvăţat prin lovituri de daltă să spună ce vrea stăpânul.La povestitorul nostru subiectele noastre s-auimpus ele; ele au cucerit pe scriitor. Un exemplu: de tottânărul Sadoveanu, citind quasi-romanul lui Haşdeu,7898 www.oglindaliterara.roeroic şi exagerat, Ioan-Vodă Cel Cumplit, a fost adâncimpresionat de aceşti voinici, cu un singur gest, deaceste figuri încurajatoare cu o singură schimă, de aceştivorbitori cu un singur grai. A încercat, cu mijloaceleunui tânăr, care în studiile istorice, stă încă în pridvorulcathecumenilor, de la care este loc până în altarul undese săvârşesc tainele, să refacă această epopee, care, înrealitate, a fost dureroasă şi smerită, cu elementul desupunere evlavioasă, de înţelepciune orientală pe careaşa de bine l-a exprimat omul care trăise însuşi în ultimafază a vremii aceleia, Costachi Negruţ.Farmecul vieţii căzăceşti, de aventură veselă,guralivă şi beţivă, aşa cum o preface şi o descrie Gogol,s-a adăugat la cealaltă impresie. Au răsărit Şoimii,operă fără temei istoric, fără construcţie şi autocritică,scriere vădind vârsta autorului, dar plină de un având şio frăgezime cum puţini le mai au după treizeci de ani;poem în proză mlădioasă, care a întinerit inimile multorcititori.Şi iată acum că se întorc „Şoimii”, aşa cum îicunoaştem: tineri frumoşi, bătrâni sfătoşi, dulci jupâniţe,straşnici păgâni care vreau numai foc şi moarte: tipuriconvenţionale, mişcându-se într-o lume abia schiţată dinînchipuire, lume de poezie zâmbitoare. Vin iarăşi, într-opoveste de pribegie, cu tragedia morţii cumplitului Domnîntr-un unghi depărtat, de unde pleacă însătoate mişcările. Alte scene, pe lângă scenelepe care le ştim. Alte schiţe din creion pentruun tablou. Ani de pregătire l-ar putea aducela viaţă şi pe acesta.„Vremuri de bejenie” se zice volumuldupă această poveste istorică. Avem însăo sumă de povestiri din viaţa de astăzi.Sunt bune? Neapărat că sunt foarte bune.În lipsa acelor însuşiri pe care societăţilevechi, disciplinate, le dau în fiece clipă celorce trăiesc în ele, sunt altele foarte mari,în aceste scene în care naivitatea tânărăse ridică la înălţimile celei mai adevăratefrumuseţi. Fiecare pagină are ceva careplace. Necontenit trec înaintea noastrăscene, mai ales scene din natură, prinseaşa cum se pot prinde numai într-o ţară ca anoastră, de un om care a trăit în intimitateaunei naturi care n-a primit încă la fiecare paspecetea omului, ci a păstrat pe om în stareade natură.E de mirare cât a prins din traiul tainic al lucrurilorce par neînsufleţite acest tânăr, care, totuşi, şi-a făcutşcoala, şi încă bine, care a trăit apoi la oraş, între cărţi,şi nu de viaţa vânătorului, pe care o înfăţişează aceastăoperă cu atâta iubire şi înţelegere, dacă nu cu aceeaşiadâncă simpatie umană, ca şi opera lui Turgheniev. Şie de mirare cum de găseşte necontenit mijloace pentrua exprima noi lucruri care au mai fost spuse încă deatâtea ori. Sfârşitul povestirii „În Pădurea Petrişorului”,cu moartea căprioarei rănite, are pagini de o duioşiesuperioară, de o poezie cum nu se poate mai curată, şi evrednică a sta alături cu ce a scris mai bun mâna de om,adesea ucigaşă, despre durerea dobitoacelor care numaigrai nu au să o spună.Când senzaţiile sunt într-o îmbelşugare ca aceasta,când ele se păstrează aşa de viu şi se exprimă în chipuritotdeauna aşa de originale, cineva poate îndreptăţimultă vreme calificare de mare povestitor. Ştiinţa de aconstrui, arta dialogului, critica de sine însuşi, aceleavin cu vremea. Vin mai sigur şi mai iute, fireşte, când ocitire variată şi o nouă experienţă sunt acolo ca să ajute.Aceasta e taina popularităţii îndelungate şi virtuozităţiloruimitoare ale marilor scriitori din Apus.(text preluat din revista Floarea Darurilor,vol.II, nr.21, 19 august 1907, Bucureşti, subîngrijirea lui N. Iorga. Redacţia şi administraţia– str. Buzeşti 42, Bucureşti; ortografieactualizată, conform normelor ortografice aleAcademiei Române).


Influenţe esotericomasoniceîn povestireaIvan TurbincăMotto: „(...) la monstruoasele sau minunatelepicturi asupra credinţelor indiene din scrierile vedice,la emblemele criptice ale vechilor cărţi de alchimie, înceremoniile practicate la acceptarea în toate societăţilesecrete, sunt găsite indicaţii ale unei doctrine care sunt defiecare dată bine ascunse.”Eliphas LeviInfluenţele esoterice de sorginte non-creştină şiimplicit masonică în opera lui Ion Creangă nu sunt chiarinvizibile. Fie că sunt rezultatul unui „trend” al epocii, fie alafiliaţiei la Junimea ieşeană, fie decăderea din diaconie şi onaturală şi instinctuală defulare, acestea devin explicite înPovestea lui Harap Alb şi implicite în Capra cu trei iezi şi încea a lui Ivan Turbincă.Ivan este un personaj complex, exponent al unui popor„neiubit” de cel din care se trage Creangă, prin urmare,nu scapă unei stigmatizări dintre cele mai puternice, aceeade „beţivan”. Însă, în acelaşi timp, întreaga poveste îlprezintă pe Ivan ca pe un tip extrem de puternic din punctde vedere spiritual. Personajul aparţine unui popor care,în subconştientul colectiv românesc, rămâne emblematicpentru puterea credinţei sale în Dumnezeu, dar şi pentrucapacitatea de a o transforma în lucrare. Se poate lesnespecula că Ivan Turbincă este simbolul Marelui Maestru degrad superior masonic, ridicat din cel care nu are chemareacătre spiritualitatea ieşită din intelectualism, nobleţe,avuţie...Ivan este un om simplu, cu o moralitate controversată,este cel care intră în mistere pentru că „vrea” şi rămânepentru că „poate”. Şi poate atât de bine, încât spiritul săureuşeşte mai mult decât poate un sfânt sau o entitatesuperioară din universul creştin în care-l plasează autorul. Ele capabil a realizeaza o anabază: merge la Rai, pătrunde, îlpărăseşte. Coboară la iad, urmând drumul iniţiatic dantescsau cel al lui Orfeu, realizând astfel o catabază, o coborâreîn profunzimi, în adâncuri, în acea lume a lui Tubal Kain saua propriului subconştient. Şi după aceste două experimentespirituale, care nu-l destabilizează, subjugă Moartea, înfapt momentul final al oricărei trepte evolutive.Pentru realitatea terestră, moartea reprezintăsuprimarea din realitatea tridimensională. Mântuiera estela rându-i o „moarte”, dar de altă natură, un alt fel definalitate, cea supremă. În finalul povestirii, moartea luiIvan Turbincă, plasată de Creangă la latitudinea propriuluiliber arbitru al personajului şi în cheie dubitativă, nu estecea care-l ia pe om din realitatea tridimensională terestră,ci este cea care caracterizează finalul oricărei etape deevoluţie spirituală şi care are drept scop „sporirea TaineiLumii”. (Moldovan, 2000)Astfel, Ivan Turbincă urcă spiritual pe o treaptă atât deînaltă, încât pune în pericol existenţa însăşi a Dumnezeirii.Spre deosebire de Aceasta, Ivan Turbincă nu se supunelegii dualităţii bine-rău, ci se supune gândirii şi influenţeiextrem-orientale, a relativităţii celor două concepte şi alanticului modus in rebus. Acestă idee rezultă din relaţiile pecare personajul nostru le are cu „entităţile energetice” atâtdin mediul catabatic (Iad), cât şi cu cele din planul superior,anabatic (Rai).Pe parcursul poveştii, personajul păstrează o atitudineîngăduitoare şi echilibrată faţă de ambele tabere,nefraternizând cu niciuna. Părăseşte Raiul, pe care-lconsideră sărac („Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe laRai!... zise Ivan”), ajunge la Iad, dar experienţa, deşi-lîncântă, nemulţumeşte orânduirea din adâncuri, care sevede primejduită de neofitul cu puteri aparte în preajmăşi astfel personajul nostru ia calea de dinainte, cu gând dea-şi face de lucru într-o realitate diferită de cea terestră,obişnuită, odată ce a pornit-o pe drumul iniţiatic. Ocaziaeste folosită de autor pentru a scoate în evidenţă calităţileezoterice ale lui Ivan. Însă superioritatea spirituală,cea care-l face capabil să ajungă într-o lumină aparteînaintea Dumnezeirii, („De-a putere-a fi, acum eşti decasa noastră.”), este aceea de a manipula Moartea:www.oglindaliterara.roOPINII„Ivan atunci, văzând că Moarteadă chioară peste dânsul,se stropşeşte la ea zicând:- Paşol, Vidma, na turbinca!Moartea atunci, neavând încotro,se bagă în turbincă şi acuşiicneşte, acuşi suspină, de-ţivenea să-i plângi de milă. IarăIvan leagă turbinca la gură cunepăsare ş-o atârnă într-uncopac.” Prin aceasta Ivan Turbincădevine egalul lui Dumnezeu,fenomen manifestat de IonCreangă în ideea finală, în careDivinitatea îi dă pace lui Ivan, Oana Duganîl lasă în voia lui, cochetând cuideea sinuciderii: „Şi l-a lăsatMoartea de izbelişte să trăiască:Cât e lumea şi pământul, /Pe cuptor nu bate vântul.Şi aşa, văzând Ivan că nu mai moare, zise în sine:„Oare nu cumva de-acum mi-oi da cu paru-n cap de răulVidmei? Ba, zău, nici nu gândesc. Deie-şi ea, dacă vrea!”Îngăduinţa ideii sinuciderii, a autosuprimării şi adeciderii asupra propriei soarte din partea Dumnezeirii şiimplicit a împlinirii voinţei proprii a lui Ivan, este dovadafaptului că Turbincă se conturează într-un personajul idealşi excepţional, întruchipând calea evoluţiei de la neofitla mare maestru, dar şi a marilor calităţi pe care acestatrebuie să le posede într-un plan superior.Ivan Turbincă manevrează moartea, o elibereazădin turbincă şi prin viclenie, dovadă de spirit „subţire”, oînchide în sicriu şi-i dă drumul pe apă. Prin urmare totnu împlineşte voinţa Domnului iar Acesta, într-o oarecaremăsură este neputincios („se ia de gânduri”), face eforturipentru a o elibera pe Moarte. Procedând astfel, personajullui Creangă apelează la ritualuri păgâne, cum este cel aldatului pe apă, ritual de care lumea adeptă a „dumnezeirii”parţial s-a dezis. Apa aparţine forţelor telurice, htonice,asimilate în Creştinism cu preponderenţă „partidei adverse”,diavolului. Cu alte cuvinte, Ivan o dă pe Moarte, Dracului,prin intermediul unui rit mitico-magic exterior „dogmei”,dar, eficace. De altfel, raporturile lui Ivan cu Moartea suntdeosebite, fiindcă deşi „moartea dă chioară peste dânsul”,în poarta raiului, acesta îi rezistă, mai mult, o supunecu ajutorul turbincii, metonimie pentru bagheta magicăa vrăjitorului, iar într-un final i se sustrage, îmbrăţişândideea veşniciei („deie-şi ea, dacă vrea” (cu paru-n cap,n.n.)). Manipularea succesivă a morţii, mai apoi dispunereaasupra „viitorului” acesteia, până la intervenţia îngrijoratăa divinităţii, fac din personajul lui Creangă unul complex,a cărui evoluţie spirituală, cititorul o poate observa întrunplan gradual, început cu grijă din partea autorului,prin pregătirea acestuia pentru fantastic: „Adu-ţi aminte,Petre, de câte ori ţi-am spus, că unii ca aceştia au sămoştenească împărăţia ceriurilor.”, căreia îi urmeazăîntâlnirea cu Divinitatea şi Sfântul Petre într-o instanţă derevelaţie a dublului (nerecunoaşterea entităţilor cu care seîntâlneşte, nici a dualităţii planurilor), apoi conştientizareafenomenului, acceptarea implicită şi manipularea acestuia:„Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmeţit, a căzutîn genunchi dinaintea lui Dumnezeu şi a zis:- Doamne, dacă tu eşti cu adevărat Dumnezeu, cumzici, rogu-te blagosloveşte-mi turbinca aceasta, ca ori pecine-oi vrea eu să-l vâr într-însa; şi-apoi să nu poată ieşide aici fără învoirea mea.” Odată revelate aceste „puteri”şi chiar exersate cu Însăşi Puterea Superioară (împlinireavoinţei proprii prin încărcarea cu forţe oculte a turbinciişi transformarea acesteaia în „baghetă magică”, supusăde-acum voinţei unei fiinţe inferioare Dumnezeirii), IvanTurbincă îşi continuă mai întâi parcursul iniţiatic în planulrealităţii terestre: „Şi zicând aceste, apucă peste câmpiide-a dreptul, spre nişte curţi mari, care de-abia se zăreauînaintea lui, pe culmea unui deal. Şi merge Ivan, şi merge,şi merge, până când, pe înserate, ajunge la curţile cele. Şicum ajunge, intră în ogradă, se înfăţişază înaintea boieruluişi cere găzduire. Boierul acela cică era cam zgârcit, dar,văzând că Ivan este om împărătesc, n-are ce să facă. Şivrând-nevrând, porunceşte unei slugi să dea lui Ivan cevade mâncare şi apoi să-l culce în nişte case nelocuite, undeculca pe toţi musafirii care veneau aşa, nitamnisam. Sluga,ascultând porunca stăpânului, ia pe Ivan, îi dă ceva demâncare şi apoi îl duce la locul hotărât, să se culce.„Las’ dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în gândulsău, după ce orândui cele de cuviinţă. Ştiu că are să aibăî7899


FULGURAŢIIUS Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc...La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-aclasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe loculII (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premiipentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premiiII; 22 premii III)!Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premiispeciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate(pentru Ionuţ Moraru - invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diplomasalonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniuluidin partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi înConsiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a douăcertificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Cliniciide Neurologie din Cluj-Napoca este primul medic din lume care a scrisun tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şimedalia de onoare a mileniului din partea Institutului BiograficAmerican, fiind numită şi în conducereaacestei unităţi.Dr. Maria Georgescu, eleva prof.Ana Aslan şi director al institutului cuacelaşi nume, a avut o serie de pacienţicelebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev,Iosip Broz Tito, J.F. Kennedy, Charles deGaulle, preşedinţii Suharto şi FerdinandMarcos, generalul Augusto Pinochet(1993), prinţul Agacan (cu soţia), conteleOlivetti, contesa Zwarowskzy, etc.La olimpiada internaţională dematematică de la Washington (iulie2001), elevii români au obţinut o medaliede aur, două de argint şi trei de bronz. Eisunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa.Participarea la olimpiade internaţionalede matematică şi fizică: 500 de elevidin 83 de ţări... Mihai Manea, medaliatulcu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, unpalmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv lainternaţionale şi Balcaniadă... Fireşte, el a fost „racolat” imediat deamericani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)...Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fostnominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de cătreinstituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă laprograme în colaborare cu NASA.Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli culeacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată cala 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii...România este pe primele locuri în lume la... exportul deinteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită esteromâna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt totromâni...Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli degimnastică din SUA (Manhattan - New York). Emigrat în 1972, aajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printreclienţii săi numărându-se Robert Redford, Cindy Crawford, CandiceBerger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete videolecţiide fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 aufost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, caredoreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătirea profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi...Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj,socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri,ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la UzinaMecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer...Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu(Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realizainvenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumănimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiindîn fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilăsă transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „Sarînchide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM(Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să-i brevetezeinvenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor.Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l-au tratat cuindiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să-iasigure cei 15.000 USD necesari...Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume carea reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii:criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocala avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) alecelebrei firme „Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceauşescu, SanduPopescu a reuşit „performanţa” de a fi şomer în România...Matematicianul Paul Piştea, împreună cu Vasile Postolică, auunificat teoriile relativităţii şi cuanticii - fapt căutat de fizicieni, inclusivEinstein, de vreo 100 de ani incoace). A publicat faptul (printre altele)la al V-lea Congres al Matematicienilor Români (Piteşti, 2003), http://stiinte.ub.ro/images/stories/documente/revista/18/pistea.pdf şia ramas cu publicatul! Nu este băgat în seamă... Trimite repetatarticolul către diverşi cosmologi şi nimic... Nu poate face faptulcunoscut în media!?Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogatîn idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care nepierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajatal fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţivaani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznitsă-şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economiiaduse fabricii la nivelul anului 1995, adică... de 4 ori greutatea sa înaur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor... „din milă”! Ulterior, IoanDavidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperatorde peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigurao longevitate de peste 100 de ani... Prima invenţie valoreazămiliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat-o inutil la OSIM,pentru că atât chinezii cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţiacu un profit imens. De exemplu, în SUA s-au vândut peste 10milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari...În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie,într-adevăr de miliarde...Anonim născut la 14.11.1902,în Câmpina este redescoperitorultratamentului cu lumină. Prietenul său,Albert Einstein l-a avertizat: „Eşti unvisător. Cine crezi că o să-ţi permită sădistrugi întreaga industrie farmaceuticăşi să revoluţionezi medicina?” Maitârziu, Elena Ceauşescu i-a propus,prin intermediari, să-i cedeze invenţia...Până la urmă, avea să ajungă prioritateaneuropatologului Peter Mendel, ca atâteaalte invenţii româneşti „pierdute” înstrăinătate...În 1991, Carol Przybilla a înregistratla OSIM brevetul unui aparat bazat peinvenţia sa mai veche, neconcretizat nicipână acum. Între timp, principii incluse întehnologia aparatului au fost utilizate înrealizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militaremalefice... Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite:turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmeiGeneral Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959),motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrelemotociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii ‘90).Justin Capră este un inventator celebru al României, dinpăcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţilestatului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiilesale (de miliarde de dolari) i-au fost pur şi simplu furate deamericani... În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventatprimul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani încare „semidocţii savanţi” l-au tratat cu dispreţ pentru că era doartehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, CecilMartin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi aulansat-o în fabricaţia de serie... În 1958, Justin Capră a realizat primavariantă a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pământ la...Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceastafurată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iarinventatorul... a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugădin ţară cu aparatul său... Justin Capră mai este şi realizatorul celuimai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă... 0,5l/100 kmşi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare)Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, esteelocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care nerisipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depusla OSIM în 1980 şi a fost brevetat în ... ianuarie 2001. Până atunci,Securitatea l-a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului,iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consiliertehnic la „Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual,proprietatea invenţiei... Motorul său se bazează, ca principiu defuncţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă lalocomotivele Diesel-electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fiutilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelordin termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice. În lume, maiexistă două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nudepăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solidsau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa,şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţialăfiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de apatra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h vitezamaximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cuapă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia,ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980,a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoiepentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat: „Reuşita ar fi unmiracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentruacest om Premiul Super-Nobel”.Sursa INTERNET7902 www.oglindaliterara.ro


„Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi anaţiunii“ CONSTITUŢIA ROMÂNIEICITITORULE,Dacă eşti român sau cetăţean român, dacă trăieştiîn România sau înafara ei, dacă ai sentimente şi dăruirepentru ţară şi neamul românesc citeşte acest mic text,meditează şi exprimă-ţi ca un om liber opiniile.Cel care te îndeamnă să faci acest lucru este român,cetăţean român, un medic obişnuit printre milioanele demedici din lume, care a trăit patruzeci de ani în Româniaşi trăieşte de douăzeci şi cinci de ani în Canada.Trăind în Canada, am avut şi şansa de a mă consultaşi de a sta de vorbă cu oameni din toată lumea, dea vizita şi cunoaşte bine Europa şi Nord-America, darniciodată nu am auzit sau citit ca, undeva în lume, cinevasă-şi defăimeze ţara de origine, ţara al cărei cetăţean este,precum a făcut-o H.- R. Patapievici. Citeşte cele ce urmeazăşi acuză-mă de rea-cre- dinţă, cu argumente, sau alătură-teindignării şi protestului meu.Nu intru în amănuntele pentru care a facut-o: se potface o mulţime de supoziţii, de la cele de ordin educaţionalsau psi- hic la cele de inconştienţă sau impostură. Nulansez ipoteze, dar îl dispreţuiesc, aşa cum dispreţuieşte elpoporul român din care fac parte, şi îl acuz de nerespectareaConstituţiei României.Este uimitoare impasibilitatea majorităţiiintelectualităţii din România, care, fără îndoială, cunoaşteEuropa Occidentalăşi Nord-America, unde nu sunt admişi sau promovaţiindivizi ce urăsc pînă la blasfemie un popor, indiferent deperformanţele sale istorice sau culturale. Ura patapievicianăfaţă de români, pe care îi numeşte „23 de milioane deomuleţi patibulari“, nu ne va schimba istoria, nu ne vaîmbunătăţi cultura şi nici ima- ginea în lume. Din contră,ne face un mare rău internaţional. Poate asta urmăreşte,poate asta e pus să facă...ROMÂNI, CITIŢI ŞI JUDECAŢI LIBER CE SCRIEH.- R. PATAPIEVICI DESPRE VOI!!Născut în 1957 la BucureştiAbsolvent al Facultăţii de Fizică în 1982Doctorand în filosofie din 1990Preşedintele „Institutului Cultural Român“ din 2005Iată opiniile preşedintelui „Institutului CulturalRomân“ despre România şi Români, despre Cultura şiLimba Română.GEOGRAFIA ROMÂNIEI:„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: oumbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996,pag.63)POPULAŢIA ROMÂNIEI:– „23 de milioane de omuleţi patibulari.“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag53)– „Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezifeţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţeurîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34)– „Românii nu pot alcătui un popor pentru căvalorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fieruluiroşu.“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)PATIBULARULPATAPIEVICILIMBA ROMÂNĂ:„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm sămai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături...“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996,pag.64)www.oglindaliterara.roISTORIA ROMÂNILOR:„Toată istoria, mereu,peste noi a urinat cine a vrut.Cînd i-au lăsat romanii pe daciîn forma hibridă strămoşească,ne-au luat în urină slavii: secheamă că ne-am plămădit dinaceastă clisă, daco-romanoslavă,mă rog. Apoi ne-au luatla urinat la gard turcii: era săne înecăm, aşa temeinic aufăcut-o. Demnitateanoastră consta în aridica mereu gura zvîntată iar eireîn- cepeau: ne zvîntam gurala Călugăreni, ne-o umpleauCorneliu Floreaiar la Războieni, şi aşa maideparte, la nesfîrşit. Apoi neauluat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişatjetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică audului mai mare (de, beţiile...) i-au dove-dit.”(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996,pag.63)CULTURA ROMÂNILOR:„Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc...spiro- cheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţiaterţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient,pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iarcreierul un amestec apos.“(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49)„Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.“(Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)„România are o cultură de tip second hand“ aenunţat în-tr-o emisiune televizată.(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr.24/ 2005)VIITORUL ROMÎNIEI:„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de caretre- buie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în UniuneaEuro- peană.“(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005)CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului„POLITICE“ apărut în 1996 în Editura Humanitas; citateşi în Revista „ROST“ NR.24 / 2005.Vă rugăm să citiţi şi să meditaţi; să vă întrebaţi cuce au contribuit la îmbunătăţirea realităţii româneşti, dintrecut şi prezent, aceste defăimări ordinare şi blasfemiianti-româneşti. Vă rugăm să citiţi Constituţia României.Vă rugăm să cercetaţi dacă şi în alte ţări europene deazi au mai fost cetăţeni care au scris asemenea dispreţuirişi calomnii la adresa ţării lor.Scrisoare DeschisăDomnului Preşedinte Traian BăsescuDomnule Preşedinte,OPINIIAflînd despre numirile pe care le-aţi făcut – învirtutea principiului „fiecare vine la putere cu oamenii lui“– Domnului Andrei Pleşu în funcţia de secretar de stat pentrupolitică externă şi Domnului H.R. Patapievici în funcţia depreşedinte al Institutului Cultural Român, Vă întreb dacăcunoaşteţi zisa:EX SOCIO COGNOSCITUR VIRCare în neo-latina noastră populară are mai multevari- ante: „Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spuncine eşti!“,„Cine se aseamănă se adună!“ sau chiar „Cinedoarme cu cîinii se scoală plin de purici!”îCitiţi, Domnule Preşedinte, mai şi citiţi ce scriu aleşiiDvs despre România, Români, Cultura şi Limba Română.Corneliu Florea15 Februarie 2005 – Winnipeg – CanadaAm adăugat, pentru lectură, nişte copii din7903


DEZVĂLUIRIRaportul scris de Pilat, guvernatorul Iudeei, către Tiberiu,împăratul Imperiului Roman, imediat după RăstignireRaportul lui Pilat a fost găsit în una din bibliotecile Vaticanului de către unstudent german care se afla la Roma pentru studii teologice. Dar studentul acestanu l-a găsit prea important ca să-l copieze. Întâmplarea a făcut însă ca pestecâţiva ani fostul student să-i povestească despre el unui englez, W.D. Nahan.Englezul s-a arătat extrem de interesat şi prin intervenţii stăruitoare l-a convinspe tânărul german, ajuns între timp profesor de teologie, să ia legătura cuVaticanul pentru a-i procura o copie. Intrat în posesia documentului Nahan l-atradus în limba engleză, încredinţându-l unui cotidian de mare tiraj din Anglia.>>Către Cezarul Tiberiu, Nobile Suverane, salutare!>>>Cauzele care au provocat acea tulburare în Ierusalim,au fost în legătură cu Iisus din Nazaret, şi evenimentelecare au avut loc în provincia mea acum câteva zile, aufost de un astfel de caracter care mă face să vi le raportezcu de-amănuntul, pentru că eu nu voi fi deloc surprinsdacă, în scurgerea timpului acestuia, nu se va schimbacu totul soarta naţiunii noastre, căci se pare că în zileledin urmă, zeii au încetat de a mai putea fi ispăşiţi. Eu, dinpartea mea, sunt gata să spun: blestemată fie ziua aceeaîn care eu am urmat pe Valerius Gratius la guvernareaIudeii. >>>La sosirea mea în Ierusalim, am luat înprimire sala de judecată şi-am poruncit să se facă ospăţmare, la care am invitat pe Tetrarhul Galileii, dimpreunăcu Arhiereul, şi pe toţi oficianţii lui. La ora anunţată,niciunul din oaspeţi nu s-a arătat. Aceasta a fost o insultăpentru onoarea mea personală! Mai târziu, după câtevazile, a venit la mine Arhiereul, ca să-şi ceară scuze.Îmbrăcămintea şi purtarea sa erau grozav de viclene. Elpretindea că religia sa îl opreşte pe el şi pe supuşii lui, dea sta la aceeaşi masă cu romanii şi să închine libaţiuni(ciocniri de pahare) cu ei. Eu am crezut că e bine săaccept această scuză, dar tot cu acea ocazie m-a convinscă cei cuceriţi se declară duşmani ai cuceritorilor, şi mi sepărea că, dintre toate oraşele cucerite, Ierusalimul eracel mai greu de cârmuit. >>>Atât de turbulent era acestpopor, încât eu trăiam mereu cu frica să nu izbucneascăîn orice moment o răscoală. Pentru suprimarea ei eu nuaveam însă, decât o mână de soldaţi şi un singur sutaş.>>>Am cerut întăriri de la Guvernatorul Siriei, daracesta m-a informat că şi el abia are trupe îndeajunspentru a-şi apăra provincia sa. O dorinţă nestăpânită decucerire, adică de a ne întinde împărăţia dincolo demijloacele noastre de apărare, mă tem să nu fie o cauzăde răsturnare a nobilului nostru guvernământ.>>>Printre mai multe veşti ce mi-au venit, una m-ainteresat în mod deosebit: un tânăr – se zicea – a apărutîn Galileea, predicând pe un ton blând şi nobil o altă lege,în numele lui Dumnezeu ce l-a trimis. La început mătemeam ca acesta să nu fie vreun agitator care să aţâţepoporul contra Romanilor, dar nu după mult timp temerilemele au fost spulberate. Iisus din Nazaret, a vorbit maimult ca un prieten al Romanilor, decât al evreilor.>>>Trecând într-o zi pe lângă locul ce se chema Siloan,am văzut o mare adunare de popor, iar în mijlocul ei peun tânăr care stătea rezemat de un copac şi, în seninătateşi calm, predica mulţimii. Mi s-a spus că este Iisus. Eratocmai ce mă aşteptam să văd, atât de mare eradeosebirea între El şi ascultătorii lui. Părul şi barba saaurie, îi dădeau o înfăţişare cerească. El părea a fi camde vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atâtde senină şi de dulce, un contrast izbitor între El şiascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele întunecate.>>>Nevoind să-l întrerup prin prezenţa mea, mi-amcontinuat drumul înainte, dar am făcut semn secretaruluimeu să se asocieze mulţimii şi să asculte ce vorbeşte.Numele secretarului meu este Naulius. El este strănepotulşefului de spionaj şi de conspiraţie, care s-a ascuns înEtruraia, aşteptând pe Catalina. Naulius este un vechibăştinaş din Iudeia, astfel că el cunoaşte bine limbaebraică. Îmi este foarte devotat şi vrednic de toatăîncrederea. >>>Când am sosit şi am intrat în sala dejudecată am găsit pe Naulius care mi-a istorisit cuvinteleauzite de Iisus la Siloan. El mi-a zis: „Niciodată nu amcitit în cărţi sau în lucrările filozofilor, ceva ce ar semănapredicilor lui Iisus. Unul dintre evreii răsculători, dintrecare sunt atâţia în Ierusalim, l-a întrebat dacă este cucale de a da tribut Cezarului, Iisus a răspuns: „Daţi7906 www.oglindaliterara.roCezarului cele ce se cuvin Cezarului, şi lui Dumnezeu,cele ce se cuvin lui Dumnezeu”. >>>Tocmai din cauzaînţelepciunii lui, eu am îngăduit Nazarineanului libertatea,pentru că era în puterea mea să-l arestez şi să-l trimit laPretoriu, dar aceasta ar fi fost împotriva dreptăţii ce acaracterizat totdeauna pe Romani. Omul acesta nu eranici tendenţios şi nici răsculător, şi eu l-am ocrotit cuprotecţia mea, poate necunoscută lui. El avea libertateasă lucreze, să vorbească şi să facă adunări şi să ţinăpredici poporului şi să-şi aleagă ucenicii, neîmpiedicat deniciun mandat pretorian. Dacă s-ar întâmpla însă,ferească-ne zeii, aceasta este doar o presupunere, dacăs-ar întâmpla, zic eu, ca religia strămoşilor noştri să fieînlocuită de religia lui Iisus, lucrul acesta s-ar datoraacestei nobile toleranţe şi prea marii indulgenţe pe carele îngăduie Roma. Pe când eu, mizerabil nenorocit, voi fifost poate instrumentul pe care creştinii îl numesc„Providenţă” prin care să vină peste noi această soartăşi destin. Dar libertatea aceasta nemărginită, dată luiIisus, a indignat tare pe evrei; dar nu pe cei săraci, ci pecei bogaţi şi puternici. Într-adevăr, Iisus era foarte asprucu cei din urmă (cu bogaţii) şi de aceasta a fost pentrumine un bun motiv de a nu tulbura libertateaNazarineanului. >>>Fariseilor şi cărturarilor le zicea:„Voi sunteţi pui de viperă, voi vă asemănaţi cu mormintelevăruite”; alteori indignat de îngâmfatele lor postiri şidăruiri ale bogaţilor le spunea că „doi bani ai unei văduvesărace sunt mai preţuiţi înaintea lui Dumnezeu”, decâtdarurile lor bogate. În fiecare zi se făceau plângeri la salade judecată contra abuzurilor evreilor bogaţi. Eraminformaţi că vreo nenorocire o să i se întâmple acestuiom; căci nu va fi fost pentru prima oară, când Ierusalimulsă-şi omoare cu pietre pe cei care erau numiţi de ei„profeţi”. Şi dacă Pretoriul le va refuza plângerea, ei vorface apel la Cezarul! >>>Conduita mea a fost aprobatăde senat, şi mi s-a promis o întărire de soldaţi, dupăterminarea războiului cu Parţii, fiindcă altfel, eu nu eramîn stare să preîntâmpin o răscoală. M-am hotărât apoi săiau o măsură, care făgăduia mai mult, pentru a stabililiniştea în oraş, fără a supune Pretoriul la concesiuniumilitoare. Am scris lui Iisus, invitându-l la o convorbirecu mine, în sala de judecată, şi el a venit. >>>Precumştiţi, Nobile Suverane, în venele mele curge sânge ibericamestecat cu sânge roman, care nu cunoaşte frica şieste nesupus emoţiilor; mă plimbam prin curtea palatuluimeu, când Nazarineanul apăru şi, când am dat cu ochiide el, mi s-a părut ca şi cum o mână de fier mi-ar fi legatpicioarele de pământ şi tremuram, fără voia mea, ca unvinovat, deşi Nazarineanul era calm şi liniştit ca unnevinovat. Când a venit la mine, s-a oprit deodată şi caprintr-un semn, părea că-mi zice: Iată-mă, am sosit!>>>Câtva timp eu am rămas încremenit şi priveam cuadmirare, respect şi frică, asupra acestei figuri de omsupranatural, o formă de om, necunoscută numeroşilorpictori şi sculptori, care au dat forme şi figuri la tot felulde zei şi eroi. >>>„Iisuse, i-am zis în cele din urmă şilimba mea gângăvea…, Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat,timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire şi răunu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unuiom învăţat. Nu ştiu dacă tu ai citit Socrate sau Platon,dar un lucru îţi spun, că în predicile tale se află o simplitatemajestuoasă, care te ridică mult mai sus deasupraacestor filozofi. Împăratul este informat despre tine, şieu, umilul său reprezentant în această comunitate, suntfoarte fericit că ţi-am îngăduit această libertate, de carete bucuri şi tu atât de vrednic. Totuşi nu pot ascunde detine că predicile tale au stârnit mari şi puternice duşmăniicontra ta. Nici aceasta nu este de mirat: Socrate şi-aî


avut duşmanii săi, şi a căzut victimă lor. Ai tăi sunt fărăîndoială aprinşi contra ta, din pricina libertăţii pe care ţi-odau. Mă învinuiesc de a fi în legătură directă şi unire cutine, cu scopul de a dezbrăca pe evrei de mica putere ceo mai au de la romani. Rugămintea mea deci – nu zicputerea mea – este ca tu să fii pe viitor mai cu băgare deseamă şi să eviţi a jigni mândria duşmanilor tăi, ca să nuse răscoale populaţia stupidă în contra ta, şi să măsilească pe mine să întrebuinţez mijloacele justiţiei…”.>>>Nazarineanul însă a răspuns liniştit: „Prinţ alpământului, cuvintele tale nu ies din adevărataînţelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui,căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îţi varăspunde: numai Dumnezeu cunoaşte încotro mergefurtuna. Adevăr zic ţie, înainte de a înflori rozeleSaronului, sângele celui drept va fi vărsat…”, continuă elcu emoţie. >>>Eu i-am zis: „Tu eşti mai preţios miepentru înţelepciunea ta, decât toţi tulburătorii aceştia şiîngâmfaţii de farisei, care abuzează de libertatea dată lorde Roma, complotează contra Cezarului şi ne ţin într-ofrică continuă, aceşti mizerabili neliniştiţi. Ei cunosc călupul din pădure se-mbracă uneori în lână şi piei de oaie.Eu te voi apăra faţă de ei. Palatul meu de justiţie estedeschis ţie pentru scăpare…”. >>>Cu nepăsare, şiclătinându-şi capul, cu un har şi un zâmbet dumnezeiescIisus îmi ripostă „Când ziua aceea va fi sosit, nu va fiscăpare pentru Fiul Omului, nici sub pământ. Sălaşulcelui drept este acolo, zise el arătând spre cer: ceea ceeste scris în cărţile profeţilor, trebuie să se împlinească”!>>>„Tânărule, i-am răspuns eu pe un ton moale, tu măobligi ca simpla mea cerinţă să o preschimb în poruncă.Siguranţa provinciilor mele, care este încredinţatăîngrijirii mele cere asta. Trebuie să arăţi că ai multămoderaţie în predicile tale. Nu vătăma pe alţii, aceasta îţiporuncesc. Fericirea ta te însoţeşte, mergi în pace”.>>>„Prinţ al pământului, a răspuns Iisus, nu am venit casă aduc în lume război, ci pace şi iubire şi bunăvoinţă. Eum-am născut în aceeaşi zi în care Cezarul a dat pacelumii romane. Prigonirea nu este de la mine. Eu o aşteptde la alţii, şi o voi întâmpina în supunere faţă de voinţaTatălui meu, care mi-a arătat calea. De aceea, restrângeţipuţin înţelepciunea ta lumească. Nu este în puterea ta,de a aresta victima de la picioarele altarului ce ispăşesc”.>>>După aceste cuvinte el a dispărut ca un nor luminos,după perdelele pretoriului. Duşmanii lui Iisus s-auadresat în cele din urmă lui Irod, să se răzbune asupraNazarineanului. Dacă Irod ar fi urmat propria sa înclinare,în această privinţă, el ar fi ordonat imediat osânda lamoarte a lui Iisus; însă el, deşi mândru de cinstireadomniei sale, se temea de senatul Roman, de a nu comitevreo faptă care ar fi putut să-i nimicească influenţa saasupra Senatului, astfel nu luă nicio hotărâre. >>>Într-ozi, Irod veni la mine în pretoriu. Când s-a ridicat să plece,după câteva cuvinte neînsemnate, m-a întrebat ce păreream eu despre Iisus Nazarineanul. Eu i-am spus că dupăpărerea mea, Iisus este un mare filozof, după cum unelenaţiuni mari adesea produc, şi că învăţăturile sale, cuniciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sauprimejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toatălibertatea de a vorbi şi este îndreptăţit prin faptele sale.>>>Irod a surâs cu ironie şi salutându-mă, cu respectprefăcut, s-a depărtat. >>>Se apropia marea sărbătoarea evreilor; conducătorii religioşi plănuiau să se foloseascăde această ocazie şi de excitarea populară, care are locîntotdeauna, la sărbătoarea Paştilor lor. Oraşul eraarhiplin de o populaţie turbulentă care dorea moarteaNazarineanului. Spionii mei mi-au raportat că Arhiereii şiFariseii întrebuinţează tezaurul templului ca să mituiascăîn acest scop pe popor. Primejdia creştea pe fiecare oră.Am scris atunci la Prefectul Siriei să-mi trimită imediat osută de soldaţi de infanterie şi tot atâţia de cavalerie, darel a refuzat să-mi trimită. M-am văzut atunci rămassingur, numai cu o mână de soldaţi; nişte păzitoriîmbătrâniţi în mijlocul unui oraş răsculat, neputincioşi dea reprima o răscoală şi fiind silit să o tolerez. >>>Răsculaţiiau pus mâna pe Iisus, şi cu toate că ei simţeau că nu aude ce să se teamă de Pretoriu, crezându-mă alături deconducătorii lor, în privinţa aceasta, au continuat săstrige: „Răstigneşte-l!”. >>>Trei partide se uniserăîmpotriva lui Iisus: Irodienii, Saducheii şi Fariseii;Saducheii, a căror conduită era sprijinită de două motive:ei urau pe Iisus, şi doreau să scape de sub jugul roman.Aceştia nu au putut uita niciodată, intrarea mea în sfântullor oraş, cu steaguri care purtau chipul împăratuluiRoman, deşi eu cu acea ocazie, am făcut o greşeală dinwww.oglindaliterara.roDEZVĂLUIRInecunoaşterea legilor lor. Totuşi, în ochii lor, profanareaaceasta nu s-a micşorat. >>>O altă nemulţumire pecare o purtau ei înşişi, era propunerea mea, de aîntrebuinţa o parte din tezaurul templului pentru ridicareade clădiri publice. Din cauza acestei propuneri, ei erauplini de amărăciune. >>>Fariseii erau duşmanii pe faţăai lui Iisus, şi nu le păsa prea mult de guvernul nostru. Eiau fost siliţi să înghită timp de trei ani şi jumătate piluleleamare pe care Nazarineanul le arunca în faţa lor, înpublic, oriunde se ducea, şi fiind prea slabi şi sfioşi şineavând curajul de a lua singuri măsurile dorite, ei aufost bucuroşi de a se uni cu Irodienii şi Saducheii. Pelângă cele trei partide, ei mai aveau de luptat împotrivaunei populaţii îndârjite şi totdeauna gata de a se uni larăscoală şi de a se folosi de confuzia şi neînţelegerea cerezulta din aceasta. >>>În felul acesta Iisus a fost târâtînaintea Arhiereului şi condamnat la moarte. Cu aceastăocazie, Casa Arhiereului, a săvârşit umilul fapt desupunere; el şi-a trimis prizonierul la mine ca să pronunţeu osânda definitivă, asupra lui. >>>Eu i-am răspunscă, deoarece Iisus este Galilean, afacerea cade subjurisdicţia lui Irod şi am poruncit să-l trimită la el. Aceltetrarh viclean şi-a mărturisit umilinţa, pretextând aavea respect faţă de mine, prin sutana Cezarului, şi mi-aîncredinţat mie soarta acestui om. >>>Îndată palatulmeu a luat înfăţişarea unei cetăţi ocupate. Fiecaremoment ce trecea, sporea numărul tulburărilor.Ierusalimul era inundat de populaţia adunată de prinmunţii Nazaretului. Se pare că toată Iudeea se afla laIerusalim. >>>Eu îmi luasem de femeie (soţie) odomnişoară dintre Gali, care avusese nişte descoperiripentru viitor. Plângând, ea s-a aruncat la picioarele meleşi mi-a zis: „Păzeşte-te! Să nu te atingi de omul acesta,pentru că el este Sfânt! Noaptea trecută eu l-am văzut învis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vântului,şi vorbea furtunilor şi peştilor mării şi toate erau supusevoinţei lui. Chiar şi râul de pe muntele Kidron, curgeaplin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăriaGolgotei. Catapetesmele dinlăuntrul templului, s-audărâmat şi soarele s-a întunecat ca îmbrăcat în doliu. O!Pilate, rău mare te aşteaptă, dacă nu vei asculta sfatulfemeii tale. Blestemele Senatului Roman! Teme-te deputerea Cerului!” >>>Pe la timpul acesta treptele demarmură, gemeau sub greutatea mulţimii, iarNazarineanul, era adus iarăşi la mine. Eu am pornit spresala de judecată, urmat de garda mea. Într-un ton aspru,am întrebat pe popor, ce vrea! >>>„MoarteaNazarineanului” a fost răspunsul. >>>„Pentru ce crimă?”am întrebat eu. >>>„El a hulit pe Dumnezeu şi a profeţitdărâmarea templului. El se numeşte pe sine Fiul luiDumnezeu, Mesia, Regele Iudeilor”. >>>Eu le-am spuscă justiţia Romană nu pedepseşte astfel de fapte cumoartea. >>>„Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” izbucni însăstrigătul de la gloata înfuriată. Strigătele gloatei înfuriatezguduiau palatul din temelie. În mijlocul acestei zarvenemaipomenite, nu era decât un om liniştit şi calm.ACESTA ERA IISUS DIN NAZARET. >>>După mai multesforţări, fără rezultate, de a-l scăpa de furia acestorpersecutori înverşunaţi, eu am luat o măsură care pentrumoment mi se păru că va servi ca să-i scap viaţa; am datporuncă ca el să fie biciuit; apoi cerând ligheanul cu apă,eu m-am spălat pe mâini în faţa mulţimii, arătând prinaceasta, dezaprobarea mea pentru acest fapt. Dar înzadar. Aceşti mizerabili nu s-au mulţumit decât cu viaţalui. >>>În desele noastre tulburări civile, eu am fost demai multe ori martor al furiei popoarelor dar, din câte amvăzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta. >>>Întradevărs-ar putea spune că în această ocazie toatespiritele rele din ţinutul infernului s-au strâns în Ierusalim.Mulţimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe susurlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mareneastâmpărată se întindea de la porţile Pretorului pânăla muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-amai auzit niciodată în istoria Romei. >>>Ziua s-aîntunecat ca un amurg, asemenea celui văzut la moartealui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot aşa pe lamijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate,stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindumăla înfricoşătorul fapt al acestor oameni cruzi caretârau spre execuţie pe nevinovatul Nazarinean. >>>Toţidispăruseră din jurul meu. Ierusalimul, scosese afară pelocuitorii săi, care se înşiraseră pe părţile funebre ceconduc spre Geronica (Golgota).(continuare în nr. viitor)7907


CRITICĂRECENZIELICENŢIOASEde Liviu VIŞANVolumul de poeme... LICENŢIOASE, EdituraTriton, Bucureşti, 2008, la a doua ediţie, revăzutăşi adăugită, 150 de pagini, cu o prefaţă semnată descriitorul George Astaloş, se aliniază la... “apelul deseară” al liricii de campanie literară militant-ofensivăa poetului Liviu Vişan.În peste 20 de ani de... luptă pe frontulpublicisticii în presa militară, de la debutul din 1980,Liviu Vişan semnează şi numeroase volume depoezie în paralel cu activitatea la Biblioteca MilitarăNaţională, când, din 1990, fundează săptămânalul“Românul” iar, din 2002, este membru fondator alSocietăţii Scriitorilor Militari.Noua carte din palmaresul editorial al poetuluiLiviu Vişan beneficiază şi de o copertă şi ilustraţii deinterior, semnate de Alex Ivanov, în aceeaşi tonalitatespiritual-expresivă cu totul originală şi îndrăzneaţăîn peisajul literar actual. De fapt, de la Fr. Villonla Anton Pann şi de la Miron Radu Paraschivescu laNicolae Grigore Mărăşanu, scrisul în răspăr, cu acutepe o partitură licenţioasă, cum elegant o numeştepoetul, nu mai există o altă ierarhizare demnă de afi luată în seamă.Iar aceasta, nu pentru că n-ar mai fi destui poeţicârcotaşi sau puşi pe harţă cu poezia,cu lumea sensibilă a literaturii din toatetimpurile şi cu nevoia poeţilor înşişi dea-şi proteja sensibilitatea în clocot, înexces sau în derivă cu un antidot alpersiflării, al luării peste picior. LiviuVişan este un partizan al atacului la corpcu... baioneta sarcasmului, a ironieiincisive şi a băşcăliei bine temperate,din care rânjetul batjocoritor esteînvins şi umilit de surâsul inteligent,decent şi sincer.Liviu Vişan se flageleazăintelectual-lingvistic printr-o gălăgioasăşi sinceră tevatură din care să rezulteselecţia, alegerea bobului de neghinăsau să impună frumuseţea, puritateaşi nobleţea “florilor de mucigai”argheziene. Liviu Vişan se joacă “dealucrurile urâte”, tocmai pentru căvibrează la frumuseţea simplă, curatăşi crede doar în limpezimile de cristalale sufletului omenesc. Este forma deprotest a militarului de carieră obişnuit cu ordinea şidisciplina, rigoarea şi bunul simţ, şi-atunci îşi îngăduieforme acute de alergii artistice şi nonconformism civicîn limitele artei literare, care nu admite compromisuldecât ca metaforă, ca licenţă poetică. Liviu Vişaneste un timid incurabil, o fire poetică sensibilă,care s-a născut târziu, după ce neoanacreontic-ulpoeţilor Văcăreşti, al lui Costache Conachi şi chiar alpoeţilor paşoptişti a căzut în desuetudine, şi, ca sănu rămână... singur printre poeţi, a ales să sfidezereguli prozodice, iambi şi trohei, rime încrucişate,împerecheate sau îmbrăţişate, versul alb sau liber,să tune şi să fulgere altfel decât linia melodică liricăoficială.Impresia de poezie deşuchiată este doar unade paradă lirică, în frac de ceremonie cu măşti decarnaval, iar poetul îşi asumă rolul de maestru deceremonii sau de scamator, din jobenul căruia iesiepuraşi timizi muşcând ca-n desene de Walt Disneydin morcovi dătători de energii virile.Structura volumului, cu doar două capitole mari,“Licenţioase” şi “Cazone”, este echilibrată prozodic,cu tipurile de rimă clasică şi catrene, care alcătuiescuneori şi poezie de formă fixă, sonetul, cu atmosferăde Moulin Rouge, ritmuri de cancan şi desene deToulouse Lautrec: “Te învârteşti în strai de midinetă/ în haosul de început de eră / zăpada arde sub7908 www.oglindaliterara.roportjartieră / şi muculde ţigară pe mochetă”(“Versuri scrise zânei cuvin roşu”, pag. 13).Alteori, o poeziecu iz de mahalamelancolică, de Ferentarisau de Giuleşti, dar şiacorduri de armonicăşi de şansonetă de peSena à la Edith Piaf serecompune sfidător,insinuant şi voit băşcăliosîntr-un Decameron liric,pe simeze caricaturalede El Greco, cu aere deFante de Obor, dar şi deBreugel naiv în decor deiarnă spirituală: “Ţigarafără filtru-ngălbeneşte Dumitru Anghel/ până la ojă ale dameideşte / ... / Un craide noapte barosan e peşte, / ... / fum de refrenritmează cu fior: / «Melancoli-i-eee, misteriosa-mor!»” (“Melancolie cu doi de i şi trei de e”, pag.10).Cum spuneam mai sus, picanteriile erotice, caun belcanto... literar italian de secol XIV din prozalui Giovani Boccaccio, îl apropie pe menestrelulmodern Liviu Vişan de parametrii decenţi, caun hip-hop de mahala din “Cântece ţigăneşti”(“Editura Tineretului, Bucureşti, 1969) de MironRadu Paraschivescu: “Şoldurile ei prin deşte / îmiscăpau, să zici că-i peşte; / şoldurimici, de fată mare, / când de foc, cândde răcoare”. (“Nevasta mincinoasă”,pag. 45); sau de partiturile polifonice,ca un madrigal de coloratură, din liricade balcanism târziu, cu modulaţii defolclor de Comorovca, Jurilovca sauschela Ibrailei, din “Îngeri şi banjouri”(Editura “Eminescu”, Bucureşti, 1998)de Nicolae Grigore Mărăşanu: “Sâniinebuni zbăteau în bluza largă. / Trupulnurliu - ţipar unduitor. / ... / Mişto ar fisă-mi strige: «Bre, ia fata, / Că ai împinsla ea de opt nepoţi!» (“Îmbârligaţi, neomtumba-buf în gârlă”, pag. 41); oriîn stilul baladesc medieval de secol XVal unui răzvrătit proscris ca FrançoisVillon: “Eu sunt François, ăsta-i cusurul/ De la Paris, de primprejurul / Acumva şti, legat cu şnurul, / Grumazul meu,cât trage...” (citat din memorie, din “Legrand testament”).Poezia lui Liviu Vişan descrie “miculParis” de pe malurile Dâmboviţei, unBucureşti interbelic, cosmopolit şi profund balcanic,cu ecouri nostalgice de simbolism minulescian, cu“cârciumioare la şosea”, cu “poze à la minut”, cubirje şi muscali, cu Mitici, Lache şi bibici, pe fondulregretului pentru o lume, dacă nu prea educatăşi şcolită, măcar destul de sinceră în naivitateasa precară dar bineintenţionată, în haina veche şimagică a trecutului: “Birjarul se întoarce dintr-odoară / mişcându-şi curul greu de eunuc / ... /Grăsane, mână calu’ la Manuc, / s-o dăm pe bragăşi s-avem belele” (“Balada plimbării cu şareta”, pag.14).Versul poetului Liviu Vişan se vrea sfidător şiaspru, are acuitatea tonală a unei sarabande, cumodulaţii lasciv-provocatoare, în intenţia evidentăde a şoca, de a sfida sau de a râde în hohote depreţiozităţi şi ifose: “Gagici în blugi cu părul pai /trec noaptea singure pe Splai, / mai sus de pod şide Regie. / unde băieţii poartă şiş / după o priză dehaşiş / să aibă moacă cilibie” (“Cântec de bodegăarabă”, pag. 20).Verbul său este insolent, de aparentă periferielexicală, dar există atâta pudoare mascată în“verbele porcoase” şi-n pudibonderiile de vocabular,încât propoziţia cu subiect şi predicat, elegantă şicuminte, pare a fi mai desuetă: “Hello, iubita meabronzată / cu pulpe trase-n ciocolată / ... / Hello, e


vară ca de basm / cu vise până la orgasm”. (“Cântecde pierde vară”, pag. 30).Cu o tematică lirică aleatorie şi derutantă, poetulcălătoreşte cu gândul şi sufletul pe mări şi oceane,când mai liniştite, când mai furtunoase, dar ştie să...navigheze şi pe Internet cu haina de ceremonialironic pentru isteria mondială a detaşării de oriceimplicare a neuronilor din dotare: “Ce cuvânt să-ţiscriu în word / scos din pivniţă de cord / când îţi puiîncet pe tastă / vorba degetului, castă?” (“InternetCafe”, pag. 31); sau are alergii ideologice, pe carele tratează cu claritine-ul şi sictirul propagandistic alnostalgicilor păcătoşi, ce-şi protejau pornirile eroticede blamul “avertizărilor verbale”, ca o indulgenţăatee, de partid şi de stat: “când ne iubeam doar pefuriş / ca la colhoz în seceriş / unde pe margineamiriştii / se giugiuleau propagandiştii” (“Refren laun apel de noapte”, pag. 37). Poemele cu dedicaţii,deşi sincere şi nostalgic-persiflante, ar fi putut lipsidin portofoliul editorial, chiar dacă sunt încărcatepozitiv de sentimente curate şi prieteneşti, pentru cărămân naive şi... “cam trase de păr”, în comparaţiecu tonalitatea sarcastic-elegantă a celorlalte poeme,iar alteori, prea sigur de verbul său ironic şi cuadrenalina metaforică în exces, poetul şarjeazăpe note discordante şi-n fals incomod, dar sesalvează, cerându-şi scuze, cu un umor de calitateşi-n “eprubete mici”: “Aseară recitam Baudelaire /la cârciuma din cartier - / ce limbă îmi împletici /amanta la Le petit Paris” (“Boemaţion”, pag. 45).Are chiar şi vreo cinci crochiuri lirice, cu aliură dehaiku japonez, cu preţioase intenţii de şarjă erotică:“Muierea dracului, intrată-n vrie, / dădea cu sfârculfoc la lenjerie” (pag. 47). Nu lipseşte, în poezialicenţioasă a poetului Liviu Vişan, sictirul politic,marcat de banalităţi civice, atitudini populiste şimorgă aristocratică: “Oh, dacă baroneasa Nicholson/ ne-ar fi surprins cum ne dădeam de-a hopa / peun imens capac de tomberon / periclitam intrarea-nEuropa!” (“Poveste din centrul istoric”, pag. 55).Adevărul e că această lirică licenţioasă, cum îie drag poetului s-o numească, este până la urmămai serioasă şi mai gravă, prin lipsa de pudoarelexicală, decât dacă ar fi făcut exces de cuvintedin vârful limbii, şi reuşeşte să fie în pas cu modade ultimă generaţie, cârpindu-şi blugii de firmăcu petice compromise de o sărăcie de paradă. Defapt, poetul îşi ia măsuri de siguranţă şi-şi apărădemersul liric, aparent în afara unor reguli de bunăpurtare prozodică, în ton cu normele de teorieliterară, printr-o prozaică, cuminte şi contradictoriemea culpa: “De vrei legendele să ne trăiască / şicând vom fi cu inima de iască, / întinde arcul cât maicu putere, / atât cât inimile pot să spere” (“Povestezodiacală”, pag. 60).Accentele licenţioase lipsesc şi din cele câtevapoeme de dragoste, scrise în nota romantic-gravăconsacrată, cu accente de salon de epocă şi-n ritmCRITICĂde menuet la Balul de la Operă: “Cineva şi-a uitatoboseala / în aşternut de iarbă cosită / linişteapoetului / aşteptarea cu chip de iubită” (“Chipuliubitei”, p. 78).Din păcate, cartea de poeme LICENŢIOASEsemnată de poetul Liviu Vişan suferă de o...dezordine ordonată editorială, excluzând capitolulCazone, pentru că un lector de carte responsabil şiexperimentat i-ar fi grupat tematic cele peste 100de poeme şi ar fi avut o structură de o diversitateinteresantă şi surprinzătoare, care i-ar fi pus ordineîn universul liric pe o fundamentală ideatică in tempodi marcio.Ceva mai scurt, doar vreo 40 de poeme, capitolulCazone se deschide cuminte, în forma clasică depoezie de formă fixă, sonetul, încât cititorul se lasăconvins că poetul Liviu Vişan şi-ar mai fi potolit ţâfnalirică şi-ar fi revenit la straiele vechi şi magice alezeiţei Erato, pe muzică vieneză şi-n “pas de deux”:“E rumenă la chip viţa de vie, / în palma frunzei seghicesc destine / pecetluite de chiromanţie / cu liniifrânte între rău şi bine”. (“Oraţie de încorporare”,pag. 95), dar mirajul durează puţin, pentru că sunăgoarna apelului de seară, pe partituri polifonice defanfară şi ticuri cazone de Moş Toacă: “Valizele delemn zac pe culoare, / după un şpriţ temeinic cupastramă / recruţii merg cântând la-ncorporare”(Ibidem). Militar de carieră, poetul are nostalgii derecrut: “când pleacă toamna tinerii la oaste / parcăe nuntă la bufetul gării” (“Cântec de plecare laoaste”, pag. 97), cu lacrimi în ochi şi sărutând mânăbătrânilor, de parcă şi-ar scuza şi ascunde alunecareaîn braţele Emoţiei abia străpânite: “peronu-aleargăînapoi, în zare, / cu tot cu case, cu livezi, cu fete /... / Într-o scrisoare de catană poate / li s-au uscatpe gură trandafirii” (Ibidem).Dar îşi dă repede peste mână sentimental, cânddesenează metaforic banalul şi stereotipiile vieţii decazarmă, cu tot cortegiul de umilinţe şi ticuri cazone,regulamentare: “Mergeam complet neregulamentar,/ fără să-mi fie teamă de gradaţi, / cu nasturiila mâneci descheiaţi, / cu mâna şmechereşte-nbuzunar” (“Vis de soldat”, pag. 98).În cel mai autentic stil cazon, dominantalirică este de-un sentimentalism de recrut, care seintegrează cu greu ritmului şi vieţii de cazarmă, peportativul unui sonet, în care abundă termeni din arialingvistică a oştirii române: manevră, soldat, tunică,capsă, a dezerta, bilet de voie, arme, grenadă,alarme...: “E un bilet de voie clipa asta / în care-nloc să fi rămas la arme / se-ntoarce să-şi iubească-nvis nevasta” (“Sfârşit de toamnă”, pag. 99).Cu aparenţa unui jovial jemanfişism liric, poetulLiviu Vişan se eliberează de traume sufleteşti, pecare le protejează prin melancolie, anulându-le prinpersiflare şi ironie, iar cartea de poeme LICENŢIOASErămâne izbânda literară a poetului Liviu Vişan.Concurs de creaţie Voix des Femmes / Vocile FemeilorAsociaţia Jurnalistelor din România Ariadna anunţă concursul de creaţie (poezie, povestire saueseu) Voix des Femmes / Vocile femeilor. Temele abordate: feminitatea, condiţia femeilor în Româniaşi în lume, imaginarul feminin etc. Pot participa la concurs tinere şi tineri între18 şi 35 de ani (depreferinţă debutanţi). Juriul va acorda un singur premiu (indiferent de domeniul ales): o mobilitatela Paris sau Londra, împreună cu echipa proiectului. Creaţia va fi prezentată în faţa participanţilor laproiect, va fi publicată pe site-ul programului european www.fem21.org, pe pagina de facebook şi peblogurile programului Grundtvig „Voix des Femmes en Europe” (FEM21).Concursul se desfăşoară în perioada 1 aprilie -15 mai 2012. Premiul va fi anunţat în cadrulprimei întâlniri a proiectului Grundtvig „Vois des Femmes” de la Bucureşti (20-27 mai 2012).Textul va fi redactat în limba română, cu New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri, cu semnediacritice.Adresa de e-mail pentru expedierea creaţiei: gadam@easynet.ro.15 martie 2012 Georgeta Adam,Preşedinte al AFJR Ariadna,Coordonator Program Grundtvig „Voix des Femmes”www.oglindaliterara.ro7909


ESEUO altfel de cronică aistoriei românilor deacum un veacEXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX„Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite,de Octavian Curpaş, Editura „Anthem”, Arizona, SUA,octombrie 2011, 282 p.Din Lumea Nouă, jurnalistul american de origineromână Octavian Curpaş scrie un volum despre exilulromânesc de la jumătatea secolului trecut. Judecat înansamblu, volumul de faţă este o poveste a explorării, amodului în care un om obişnuit reuşeşte să depăşeascăobstacolele puse de viaţă şi să rămână în contactpermanent cu sine şi cu valorile pe care le are. Personajulprincipal al cărţii semnate de Octavian Curpaş este MiticăSinu (Mike), un român fugit peste hotare în vremuridificile, în 1948, la scurt timp după instaurarea la puterea comuniştilor.Mitică Sinu este naratorul. Relatările lui despre sineşi despre românii cu care a avut ocazia să interacţionezesunt puse cap la cap cu măiestrie de Octavian Curpaş,autorul reuşind să refacă la modul concret, cu realism, oîntreagă epocă. Munca sa de reconstituire este realizatăîn volumul de faţă cu talentul, minuţiozitatea şi dăruireaunui restaurator.Dumitru Sinu – Un român cusatul natal în sufletNăscut pe 30 noiembrie 1926 întrunsat aflat „la poalele muntelui Suru,la 6 kilometri de Avrig, în Sebeşul deSus, judeţul Sibiu”, nea Mitică va fibântuit întreagă viaţa de dorul dupălocul natal. (El „mereu foloseşte butadedin lumea aceea patriarhală, a satuluice-l poartă în suflet...”) Refugiat înIugoslavia, acesta ajunge mai întâi înItalia, apoi în Franţa, la Paris, pentru cadestinaţia unde îşi va găsi fericirea – înprimul rând pentru că aici o întâlneştepe Nicole, sufletul său pereche, cea cucare Dumitru Sinu se şi căsătoreşte –să fie Canada.În relaţiile cu soţia şi cei doicopii – un băiat şi o fată – nea Miticăeste un om implicat, care face tot ceîi stă în putinţă pentru ca familia sasă prospere. Mitică şi Nicole „s-audescurcat de fiecare dată. Încet, încet,Nicole şi-a dat seama că are în el unsprijin, că este un om de încredere şi aînţeles că totul va fi bine. Mitică făceace făcea şi obţinea până la urmă o slujbă. Peste tot peunde a fost, în Canada, în Italia şi în Franţa, el şi-a găsitde lucru.”„N-ai voie să cedezi”Mitică Sinu se remarcă prin puterea voinţei, estegenul de om cu care cititorul ajunge să simpatizezechiar de la primele pagini lecturate. Forţa morală ce îlcaracterizează pe acesta, dar şi motivaţia pe care o are dea învinge („Perseverenţa lui Mitică se datora exempluluipărintelui său, de la care ştia că n-ai voie să cedezi”), facdin Mitică Sinu un pământean născut pentru a învinge.De altfel, viaţa sa este o istorie a supravieţuirii, în careomul este stăpân pe propria soartă. Silit de împrejurărisă facă pasul decisiv de a-şi părăsi ţara, Mitică Sinu îşidescoperă cu această ocazie gustul pentru aventură şipasiunea de a călători, care se transformă în cazul săuîntr-o veritabilă chemare a destinului.La Paris, în 1950, de Ziua MameiMitică Sinu evocă evenimente importante, a cărordescriere dă impresia de viaţă, de bogăţie spirituală,7910 www.oglindaliterara.rode vigoare şi naturaleţe. Unasemenea episod este Festivalulromânesc de la Sala Odeon dinParis, din anul 1950. De ZiuaMamei, „un mare număr deemigranţi români aflaţi la Paris...,învăţaţi şi foşti oameni politici,români din toate sferele sociale,de toate categoriile şi toateconfesiunile religioase” participăcu emoţie la o serbare, încercândîn acest fel să îşi regăseascăspecificul naţional, să retrăiascăo fărâmă de autenticitate dinRomânia în care s-au născut.În cinci ţări, pe douăcontinenteCorina DiamantaLupuDe altfel, în această cartegrupul exilaţilor (români stabiliţi în Franţa, Canada şiStatele Unite) formează o societate în miniatură, cutrecut, prezent şi viitor, cu triumfuri şi eşecuri, cu durerişi bucurii, cu melancolia şi dorul fiecăruia după patrianatală. Astfel„ „despre prietenii şi cunoscuţii lui neaMitică Sinu se poate vorbi, fără doar şi poate, ore întregifără să te plictiseşti, iar de scris, poţi scrie atât cât teţine condeiul, pentru că ai despre ce!... 460 de persoaneconţine lista de cunoştinţe a octogenarului încă plin devigoare, dornic de a-mi destăinui o viaţă palpitantă,petrecută în cinci ţări, pe două continente!”, spuneautorul Octavian Curpaş.Aproape fiecare capitol alvolumului de faţă are ca titlu numeleunui exilat, urmat foarte pe scurt de undetaliu care esenţializează povestea deviaţă a acestuia. Astfel, Radu Bumbarueste „omul care nu s-a certat niciodatăcu nimeni”, Ion Ritivoi este „un liberalde miloane”, Vasile Ţâra, un om pecare dragostea de carte l-a dus pânăla Sorbona etc.„Exilul românesc la mijloc desecol XX” – o carte autentică„Exilul românesc la mijloc desecol XX” este un volum sinteză, plinde culoare, în care conflictele suntprezentate în locuri diferite şi ne suntdescrise medii diferite. Cartea scrisăde Octavian Curpaş reflectă realitateaîn mod autentic şi aduce în atenţiacititorului personaje robuste, care suntobligate să trăiască şi să acţioneze înîmprejurări atipice. Eroii săi, pe careacesta îi prezintă cu obiectivitate şidetaşare dau valoare realistă acestuivolum. Prin intermediul lor, autorulacoperă o paletă vastă de întâmplăricare dovedesc preocuparea scriitorului pentru viaţasocială, politică şi culturală a acelor vremuri, cu moravurileşi tipologiile ei. Nimic nu este idealizat în volumul semnatde Octavian Curpaş; eroii săi sunt portretizaţi cu forţă,cu entuziasm, cu stil.O poveste de viaţă care inspiră şi revigoreazăPovestea lui Mitică Sinu este interesantă, iar modulîn care este spusă îl angajează direct pe cititor, dându-iimpresia că participă la o conversaţie cu personajulprincipal. Farmecul şi pitorescul celor relatate, notasubtilă de umor ce se îmbină cu robusteţea povestitorului,dar şi optimismul care străbate întregul volum dovedescun stil eficient, obiectiv, spontan, dramatic pe alocuri,plin de temperament şi energie.În cartea scrisă de Octavian Curpaş nimic nu estesimulat, detaliile sunt redate firesc, Adevărul devinesupra-personaj, trăirile interioare sunt sincere, astfelcă implicit, cititorul participă la frământările eroilor.Interesul cititorului este menţinut treaz pe tot parcursullecturii şi datorită atitudinii pozitive şi pline de încrederea naratorului, care inspiră şi revigorează.


POEZIEION ROSIORU VALENTINA BATCA VALENTINA PeleskeiMaiCum o să ies lanoapte în cel înurmă larg,În contul meualbastru maitreceţi un catarg.Din calea-i dacămiface iubirea semn să fug,În contul meu voltaic mai treceţi-miun rug.Deşi-ndrăgesc lumina din ultimulamin,În contul vieţii mele mai treceţi undestin.Sclav convertirii sevei din pomiipădureţi,În contul morţii mele mai treceţi douăvieţi!RatingÎi bate ex-ministrul singur potcoaveultimului cal;Ţiganca-şi pune silicoane de interesnaţional!Contra curentului vulcanic te vei fisăturat să-noţi;Guvernul încă-n exerciţiu e şi maidoldora de hoţi!Nonagenarele-şi comandă patine curotile noi;Puiandrii lupilor totemici primesc încustodie oi!Dacă le-a dăruit natura picioaresvelte până-n gât,Silfidele buiesc pe sticlă să-i ţinămorţii de urât!Se-ncheie pacturi cu Mefisto la oricecolţ electoral;Protipendada-şi etalează dezmăţulultimului bal!În numele democraţiei, o criminalăstrigă tareCă-i imposibil să suporte regimul durdin închisoare!Străină-i, Doamne, orice talpă deaxa drumului regal;Blestemu-i paradoxul apei să nu maicurgă în aval!1. FTAmintiri de viitorToamna, frigîn oraşul fără numeunde eşti (şi) tu.Nu veni, căci mâinenoi nu vom mai fi.Astăzi...în cavou deamintiristing încet luminileToamna, frigîn strigăt mutde ce va fi...2. FrânaSă punem frânăpământuluică multe riduriadună...şi plouă cu-încercăride dute-vino...de dute-vino.3. FTUrma paşilor tăile mai simtşi astăzi.Dar nisipu-i infinit...Nu poţi găsifirele ce te reprezintă pe tine.4. Uita-măSingurătate uită-mălacrimile tale dejas-au uscat în mine.Uită-mă şi fugi.Uită-mă.Singurătate.Deja esti anotimpexpirat în mine.Caută-ţi altă -singurătate.Numai sunt geloasăpe tineUită-mă...mergspre altă lume acum...Nu-s astea rolurile noastreuită-mă.5. FTPlângi copile,plângi încet şi depresiv.Eşti stăpân în cimitir,cel mai mic din toţide-aici.Plângi... şi noapteaîţi aşterne patulrece, ostensivStai aici, rămâicu orelece-aduc intenţiicum au fost, şi au murit.Plângi copile,mut, în spaţiu,te-ai născutşi te-ai şi stins.www.oglindaliterara.roÎmpreunăBuze moi şi cristalinePe tâmple,Zgomot de iubireŞi vise plăpânde,Parfum în eternaPlăcere,Gol pe trupuriEfemere,Idei răcoriteDe viaţă,Prezent coloratOchi vii ce îmi mângâieTrupul şi vorba,Neîncetat.Mi-e dor pe buzeMi-e dor de buze dulciŞi de(-un)faptDe-o crâncenă privireDe pe raftMi-e dor de locul 23Din calendarDe-o vorbă decupatăStângaci, şi dată-n darMi-e dor de personajeŞi de temeDe-o îmbrăţişare topităDoar de vreme.Mi-e dor de linişteaDin buzunarDe adierea de pe buzeStropită amar.Nu, Da, Nu ştiuNu mă certa pentru priviri de nedescris,Nu mă atinge cu ale lumii pleoape,Nu căuta comori în Paradis,Nu pune întrebări ce râd de moarte.Da, omenirea a învăţat să lupte,Da, noi am pus deoparte zidul rece,Da, unui Soare ce-a apus fierbinte,Da, pentru o iubire ce n-a învăţat săplece.Nu ştiu ce tâmple mai acceptă ziua,Nu ştiu ce taine croşetează al tău suflet,Nu ştiu de ce iubirea atinge nebunia,Nu ştiu şi prea mult cuget.Nu-mi cereNu încerca săÎmi aduciIubiri prin tâmple,Nu mă priviBecisnicPrintre pleoape,Nu arunca cuvintePrin a lumii braţe,Nu-mi cereRăsuciri de îngeri,Ca viaţaIubeste-măŞi lasă-mă.Culege-mi lacrimileÎn liniştea cea mai caldăDe pe pământ.Valentina ClaraPeleskei s-anăscut la 23septembrie1984 înTăşnad, judeţulSatu Mare.Absolventă aUniversităţii deNord Baia Mare,FacultateaStiinte,specialiazareMatematica-Informaticaurmat de unmasteratînacelaşidomeniu:“Metodenumerice siaplicatii inproiectareaasistata decalculator” încadrul aceleiaşiUniversităţi.Debut revuisticîn revista“Citadela” dinSatu Mare.7911


ADNOTĂRIBocetul antic(urmare din numărul anterior)Creon plasează în interiorul plîngerilor lui, indirect,privirea-i despotică şi egoistă care a dus la moartea propriuluifiu. Principiile durerii, manifestată prin elementele aferentelimbajului, bocet, mimică, strigăte, se înscriu în cauze diferite.Eticul în cazul Antigonei şi aviditatea puterii în cel al lui Creon.Un alt scenariu în care limbajul paraverbal se desfăşoarăîn toată splendoarea lui sună astfel. O femeie sacrifică totul(ucigîndu-şi fratele, părăsindu-şi familia şi patria) de dragulunui bărbat. Acesta o ia de nevastă, apoi o părăseşte. Rănităîn demnitate şi iubire, femeii nu-i mai rămîne decît răzbunareadescentrată din limitele normalului. Cît o fi de normal să terăzbuni!?Desigur, tiparul simplu, dezbrăcat de estetica genului,poate fi întîlnit oriunde. Cînd însă lamentaţiile nu se referă doarla nenorocita femeie, ci la toate femeile, cînd urgisita soartă nuo atinge doar pe ea, ci şi pe copii, nu în ultimul rînd pe cea carea atentat la patul conjugal, deja ştim că e vorba despre tragediaMedeea de Euripide.Aici plîngerile, zbaterile puternice, avalanşa de interjecţii,persuasiunea exclamativă, ating cele mai înalte coarde aledramatismului, dezvăluindu-se o psihodramă: “Vai! De ce numistăbate capul flacăra cerurilor! Ce rost mai are să trăiesc?Vai, vai! Să vină moartea, să curme viaţa aceasta blestemată!Vai…!Mimica feţii, neliniştea interioară, frămîntările palmelor,plînsul, agitaţia se împletesc magistral cu cele două scenariicreate petru răzbunare. Fiicei lui Creon, Glauke, îi va trimite unvoal de nuntă şi o coroană de aur, otrăvite, încît bucăţi de carnesă-i cadă ei şi celor ce o ating. Iason, soţul iubăreţ, va suferiprivind moartea copiilor lui.Gemetele revin în planul principal, cînd povestea diabolicăprinde viaţă. Remuşcările, simţirile de mamă o năpădesc dintoate părţile: “O, dulci îmbrăţişări, obraji plăpînzi! O, sufletesuave de copii!” Totuşi, planul este dus pînă la capăt.În cazul acestui monolog dramatic se observă limpedecuvintele de alint, aşezate lîngă exclamaţii, accentuînd nu atîtdurerea de mamă, cît mai de grabă schisma psihică generatăde pierderea iubirii.Conflictul mental, zbaterea internă, oscilaţiilesentimentelor, ură, dragoste, compasiune, durere, spaimă,duioşie, bocet, rîset nebun sînt amplificate de strigătele caresmulg din privitor empatia. Io, io, ….io moi moi…aiai….feu,feu v.97-146 sînt doar cîteva interjecţii din paleta coloristică adurerii greceşti.În tragedia Perşii de Eschil, lupta între principiul măsuriişi cel al ordinii cereşti declanşează tînguirea bătrînilor cetăţii.Cunoscători ai hybris-ului lui Xerxes, care a îndrăznit să înfrunteordinea cosmică şi prerogativele Olimpului, coreuţii deplîngpustiirea gliei de bărbaţi. Ritmurile sînt circulare, de o intensitatemaximă, cum numai în Plîngerile lui Ieremia mai întîlnim.Dezastrul inerent va smulge întregii cetăţi bocete de jale.Aceleaşi strigăte ascuţite ale durerii însoţesc şi ritualul magicsăvîrşit la îndemnul Attosei pentru aducerea la suprafaţă asimulacrului lui Dareios. Bocetele incantatorii se înscriu înparcursul desfăşurării acestui parodos: psuhagoogas...goois v.687. Asemănarea acestui fragment din opera Perşii cu pasajuldin 1 Samuel este covîrşitoare. În ambele texte se doreşteaducerea la suprafaţă a unui duh. Sarcina revine corului întragedia lui Eschil şi vrăjitoarei din En-Dor în textul Septuagintei.La nivelul limbajului, tehnicile sînt diferite, în schimb efectelesînt aceleaşi.Eschil preferă revenirea obsesivă a interjecţiilor, uzitîndla maxim acest procedeu, folosind chiar reduplicarea acestora.Strigate ritmic, scandate, ele au efectul scontat. Riturile manticereflectă în totalitate lumea antichităţii greceşti.În 1Samuel interesantă este duplicarea verbalităţii,plierea de pe imaginea lui Samuel pe cea a vrăjitoarei. Termenulεγγαστρίμυθος (engastrimythos) format din substantivulgaster, gastros – burtă şi verbul mytheo – a vorbi; vorbitor dinburtă este concludent pentru această parte a textului, clădindimaginea fidelă a vrăjitoriei, acţiune ocultă în iudaism.Limbajul paraverbal, materializat prin sunete nearticulate,care trădează de cele mai multe ori starea emoţională, într-uncontext conjunctural poate avea funcţie cathartică.Întors de la luptă, înfrînt, Xerxes va plînge dezastrulpe care el însuşi l-a produs. Scenariul este complet, bocete,strigăte, lacrimi, smulgerea hainelor, lovituri în piept, etc.Dialectica Xerxes / Cor urmează tiparul empatic. Practic,bătrînii cetăţii vor prelua toate strigătele lui Xerxes, care vorfi rostite cu o intensitate amplificată. Eschil epuizează în acestfragment întreg materialul interjecţional existent, întrebuinţîndinterjecţii simple, compusele acestora, formele reduplicate, înmod persuasiv:7912 www.oglindaliterara.roe.g.: io, oa;oi,ioo, ioo,ioo;pheu;aiai, aiai; oioi; oo;ototototoi; oimoimoi....În cadrul succesiuniiinterjecţionale, interjecţia ioocupă primul loc în tragediilegreceşti, dacă ţinem cont dereduplicarea ei ioomoimoi,oimoimoi, conform luiApollonius.Plasată în texte într-unmod recurent, interjecţia èexprimă atît durerea (lectus),cît şi compătimirea (miseratio).Dintre toate interjecţiilefolosite cu rol de marcare aintensităţii durerii, compuseleacestora redau o modulaţie,e.g. aiai / ai semnifică durereaşi bocetul (flectus) şi este, deLucia Daramusobicei, plasată în text fie dedouă ori, fie de patru ori în scopul amintit, însă prin unirea adouă interjecţii de acest tip se crează o dublă funcţie:1. zbuciumul sufletesc şi psihic2. creează modulaţii interjecţionale care vibrează directproporţional cu tonalitatea durerii. Din acest punct de vederetragedia poate fi percepută ca o simfonie.Nu putem omite tragedia care prin ea însăşi este olamentaţie fără sfîrşit – Rugătoarele.La baza acestei piese stă o dramă politică, un evenimentistoric. La insistenţele lui Cleon se organizează o expediţie înBeoţia, care se va finaliza cu înfrîngerea de la Delion. IstoriculTucidide consemnează aceste evenimente. Aici atenienii ocupătemplul lui Apolon, după luptă trimit la Teba sol în vederearecuperării morţilor. Legile divine impuneau o astfel de uzanţă petimp de război. Fiecare parte se acuză de nerespectarea acestorprincipii sfinte. Conflictul este dezamorsat după o perioadă destulde lungă. Acestea sînt faptele istorice consemnate de Tucidide,realitate la care va apela şi Euripide, dar nu în totalitate, fiindcă,spirit novator, va îmbina istoricul cu mitologicul. În comparaţiecu alte tragedii limbajul este mai degrabă demagogic, dramaexcelînd nu în tumultuoasa tragedie, nu prin replici causticeînsoţite de avalanşa interjecţională, de unde deducem undeclin în arta lui Euripide, ci excelînd prin ideile şi idealurile pecare le gîndeşte. Se desprinde clar dorinţa lui pentru pace, pecare şi-o exprimă chiar şi prin cereri insistente, căzînd uneoriîn patetism: “(…) noi ştim cît este pacea mai preţioasă decîtrăzboiul, pacea iubită de muze, odioasă furiilor, favorabilăfecundităţii şi belşugului.”Această dorinţă de pace, oricît ar fi de puternică,este supusă echilibrului, legii contrapunctului, căci fericireaexacerbată poate atrage după sine hybrisul, dezastrul,nenorocirea.(V. 737 – 747) Totuşi, singurul loc în care limbajulcade vizibil într-un bocet, nu sfîşietor, ci ca înfruntare directă,constituindu-se într-un agon, luptă lingvistică la scenă deschisă,îl reprezintă imaginea altarului, care în cazul acesta ţine loculintrigii tragediei.Troienele, pură meditaţie asupra ororilor produse debătălii, jucată la Marile Dionisii în anul 415, este o tragedieremarcabilă despre tragediile create de război. Aici zbuciumulintern, sfîşietoarea nenorocire o oferă imaginea Hecubei,muşcată de o aprigă durere. Cadrul propus, scenele, verbele,interjecţiile multiple, întreg cadrul completează tabloul bocetuluiuniversal, bocetul în faţa războiului. Groaza în faţa sinistreisorţi o face pe Hecuba să nu mai aştepte nimic. Ce-ar maiputea aştepta regina mamă a Troiei, sortită roabă lui Odiseu.Cîntecele de jale ale tragediilor sînt de fiecare dată bune ocaziide comentarii asupra problemei, de cugetare. Aşa se petreclucrurile imdiat după prolog:Sus, urgisito, capul ţi-l ridicăDe la pămînt, şi umerii. Nici TroiaŞi nici regina Troiei nu mai este.Îndură cu tărie schimbătoareaUrsită.(…) Nu opuneprora vieţii valului. Te lasăÎn voia soartei.Pasajul liric se încheie printr-un plînset nesfîrşit, schiţatde repetarea interjecţiei ce face parte din spectrul durerii: vai,vai…(V.99-104)Zgomotul infernal al suferinţei, strălucirea nu atît apoveştii, cît a trăirilor care curg în şuvoi şi se leagă prin verbelede acţiune făcînd parte din semantica bocetului, crează dintragedie un tabloul sonor al bocitoarelor, mărind intensitateapatosului, care oricum se amplifică, devenind mai mare şi maipregnant, pe măsură ce scenele se succed.Cîntecul de jale despre căderea Troiei, poate, estescenariul cel mai plauzibil al bocetului antic.


ATENŢIE, SE SCRIE!Într-o lume a imaginilor la care poţi privi şi cu guracăscată fără a te mira prea mult pentru că nu pricepi marelucru, apare ”Biblioteca Ioan Mititelu” care te introduceîn universul celor care privesc lumea prin “Gaura cheii”.Este un mod original şi profund nociv pentru cei care nurespectă regula filtrului intelectual.Cărţile lui Ioan Mititelu, atâtea câte au fost tipăritepână in prezent, respectă parcă o regulă a jocului apărutădupă anii ’90 – aceea a băşcăliei tipic românească. Prozaautorului vasluian se întinde pe un număr impresionantde cărţi, să nu spun de ani, pentru că vine cu o întreagăistorie a nepriceperii vieţii de unul singur. Pare a iradiao nostalgie mai argumentată a perioadei de dinainte de’89 în care toată lumea, ziua cânta şi dansa, iar noapteajuca ţurca păzind chioşcurile de pâine şi lapte ori cozilede la butelii. A raporta micile mizerii ale vieţii cotidienecu “demolările” de după ’89 pare a fi o temă predilectăîn cărţile lui Ioan Mititelu. Poate să aibă sau nu dreptateînsă literatura se construieşte foarte greu pe trepteleacestor ani, mai ales că schimbările imprevizibile cum aufost cele din ultimul timp, nu dau timp omului de literesă se adune şi să discearnă cameleonismul de inocenţăa omului de rând. Ioan Mititelu vine în cărţile Domnieisale cu un jurnal fluviu întins pe durata a mai mult dejumătate de veac, ni se aminteşte anul, luna, chiar şi oranaşterii sale, dar fără a respecta cutumele unui jurnal.Chiar şi aici umorul e la el acasă, adică la celadus pe lume pentru că “Pe gaura cheii” –cartea la care face referire este o biografieacidă la adresa celui născut şi care avea să iaviaţa în piept, adică de la medicină să sară laCFR şi tot aşa….După parcurgerea cărţii, nu-ţi rămânedecât să exclami că… mare ţi-e lumea ta,Doamne! A rezuma însă cărţile lui Ioan Mititelula simple date biografice este o eroare, darnici o biografie încărcată cu semnificaţii derang naţional nu este de neglijat. S-au maivăzut cazuri. Celebritatea poate veni şi dintr-osimplă înjurătură, contează cui îi este adresată.Mizez pe acest aspect ţinând cont că autorulîn jurul căruia ne învârtim, înjură mereu,chiar şi pe sine. Se vede obligat să foloseascăfraza scurtă, tăioasă, cuvinte cu sensuriwww.oglindaliterara.rodiferite, pentru a-şi atingescopul măreţ pentru carescrie: demascarea indolenţei,tâmpeniei, credulităţii şimultor altor “calităţi” cucare ne-a înzestrat natura şipolitica, asupra căreia autorulse repede precum vulturulasupra stârvului.Nu-i de mirare că de anibuni, autorul cărţilor la carefacem referire, se războieşteatât cu nea Grigore de la scarablocului cât şi cu cei de pefotoliul prezidenţial, ori de maijos, fără a influenţa cu ceva.De fapt este o luptă asiduă cu Nicolae Aritonmorile de vânt, fără a aveapretenţia că de acolo îi va venişi celebritatea. Personajelevizate rămân imune la tirada lingvistică de care uzeazăautorul. Nu ţin cont nici măcar de faptul că pentru scurtetablete, aş spune eu “de zi cu zi”, din care sunt alcătuiteo parte dintre cărţile lui Ioan Mititelu apar citate şi chiarevenimente bine documentate – netul să trăiască – ceeace ne face să credem că autorul este un luptător de cursălungă. Aş spune chiar un demolator din urma căruiapreşedintele, prim-ministrul sau patriarhul poartă aceiaşigaloşi cu nea Grigore ce-şi fumează “Carpaţii” pe celebrabancă în faţa blocului.Ceea ce salvează literatura din cărţile autoruluivasluian, via Curseştii din Vale, este poezia din unelefragmente de proză. Aceasta, bine dozată,uneori făcând uz de epitete nostalgice,demonstrează lirismul şi imaginaţia cu careomul de litere încearcă să ne impună printrealte personaje pe Parasca sau ţiganca dinjurul cantonului CFR.Nu putem să epuizam discuţiile în jurulprozatorului vasluian, ci doar să semnalămcă în pofida a peste opt volume de proză,epigrame, rondeluri, rămâne încă într-oeternă aşteptare sau poate chiar acesta-idrumul spre afirmare deplină.PIMADNOTĂRI“Prin gaura cheii” – Editura PIM“Amintiri din sufragerie” Editura PIM“Apocalipsa după nea Grigore” EdituraDespre nesuferita inteligenţăAti observat, desigur, ce repede hotarasc unii oameni in ce priveste stralucirea sau mediocritateasemenilor lor? Cutare? spun ei. Dar e un prost! Tipul celalalt, da, e nitel mai inteligent. Sau, cevamai rar: ce inteligenta femeie! Cum fac ei sa hotarasca atat de sigur si atat de repede? In definitiv,inteligenta e, pana la un punct, ca frumusetea: o simpla dispozitie, pe care cineva o poate aveanecontenit, nici vorba, dar care e mai accentuata intr-unele zile, mai impunatoare intr-unele situatii,mai cuceritoare cu privire la unele persoane. Femeile stiu bine aceasta si de aceea isi regizeaza, nitel,frumusetea lor. Ele inteleg foarte bine sa li se spuna: ce frumoasa esti astazi... Dar care om inteligentnu s-ar supara cand i s-ar spune: ce inteligent esti astazi!Constantin Noica Si cu toate acestea, nu ar fi chiar atat de absurd si ofensator. Inteligenta nu reuseste de fiecaredata pur si simplu fiindca ea nu e reactiune automata, ci o facultate, de a carei prezenta in sanulunei persoane nu te incredintezi deact dupa multa observatie. Inteligent nu e cel care reuseste o data, de doua ori, de treiori: caci s-ar putea sa reuseasca printr-un material de imprumut. Inteligent e altul de nenumarate ori. Mediocru o data,mediocru a doua oara, si totusi nou, personal, daca stai sa-i totalizezi reactiunea.De aceea, ca sa poti spune despre un om ca e inteligent, de cate ori nu trebuie sa te fi plictisit, deceptionat, indispusel...Omul inteligent e cu atat mai plicticos cu cat are o ciudata caracteristica: vrea intotdeauna sa faca legaturi. El nu-siacorda libertatea sa sara de la una la alta: ci o buna parte din inteligenta si-o cheltuieste tocmai in a racorda aceea ce aspus cu aceea ce vrea sa spuna, astfel incat totul conversatiei sa fie ceva armonios. Ca si cum numai de armonie si echilibruar avea nevoie oamenii.Am invatat intotdeauna ceva mai mult de la oamenii prosti decat de la cei inteligenti. Prostul e mai proaspat, mai lipsitde prejudecati, mai surprinzator. El sare de la una la alta si are ce replica si pentru o intrebare, si pentru alta. Va fi, poate,inteligentul mai personal. Dar e mai obositor, mai greoi. Cauta sa-i inteleaga intrebarea, sovaie, te mai descoase o data. Si,pana la urma, exclama blajin: de, stiu eu?Prostul stie intotdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar daca n-o stia el, au stiut-o altii: iar el are memorie.Vorbele de spirit, marile adevaruri, fleacurile esentiale care fac viata unei societati - prostul le transmite si intretine. Din zeceoameni inteligenti, unul singur e de folos. In schimb, toti prostii sunt facatori de bine.Ferice de societatea care-i are!SURSA Cititorul de proza7913


PROZANegarea adevaruluiPe pereţii mucegăiţise văd pete proaspetede umezeală. Ce bacteriinesuferite! Se pun însufletul omului asemeneaunei otrăvi mortale ce îţiinjectează parcă inimaatât de fragilă. Şi totuşi opereche de ochi îi privesccu o curiozitate uşordeplasată. Petele devintotul pentru contemplator.Cu degetul negru decerneala întinde substanţaDumitrache Raluca de culoare albastru-verzui.La ce s-o fi gândit? Mirosulînţepător îi umple nările,iar creatoarea îşi priveşte tabloul extrem de reuşit:câteva dungi sugestive.Satisfacută de munca depusă, Veronica seîndreapta spre chiuveta din cameră. Deschiderobinetul şi aşteaptă apa. Dar nu curge... Afurisitulde administrator nu ştie să dea drumul la apă şi la4 dimineaţa! Poate unii oameni au nevoie de aceastăpicatură de apă ca de altceva. Poate că unii vin acasadin deşert, unde apa era foarte preţuită, în speranţa dea gusta un pahar de apă rece. Pe chipul Veronicăi apareun zâmbet. Cine să fi fost în deşert şi să nu aibă apă?Ce gânduri nastruşnice îi mai trec prin minte! Scuturăputernic robinetul din care abia se prelinge un stropde apă. Oftează prelung. Se piveşte în oglinda spartăîn colţul din stânga. Atunci a avut prima criză. Cât săfi trecut? Un an, poate doi sau chiar trei? Nu mai ştie,căci au urmat multe altele. Semnele sunt evidente.A slăbit. Faţa i s-a tras, devenind acum cadaverică.Ochii negri, duşi în fundul capului sunt ascunşi desprâncenele arcuite. Gura îi este însă strâmbata înacelaşi zâmbet aiurit. Şi ce piele ciudată! Galbenăspre albă, o face să pară un copilaş cu fotofobie. Ceironie! Ei i-a plăcut dintotdeauna soarele. Cu o mişcarevivace îşi dă părul din ochi, lăsând la iveală o cicatricepe frunte...şi totul din cauza unui pahar spart într-unmoment de nebunie. Ei i se pare noroc, dar domnuldoctor, sau cum îşi spune el, alienist, i-a spus cuacurateţe diagnosticul: nebunie pură, sau cel puţinasta înţelesese ea.Soneria de la uşă sună. Veronica se sperie. Fugerepede în bucătărie şi ia un cuţit de pe masă. Cu paşide felină, se îndreaptă spre uşă. Prin vizor îl vede pealienist. Deschide zăvorul şi pleacă în sufragerie. Seaude un scârţâit ce anunţă venirea doctorului, care îşiflutură scârbit mâna.-Onctuoasă, nu? Uleiul de măsline chiar asperiat-o pe femeia de serviciu. Îţi vine să crezi?spuneea râzând.-Văd că nu ţi-ai pierdut umorul sarcastic, Veronica.-O, doar mă cunoşti.Alienistul cercetează cu atenţie cuţitul care încamai este în mâna Veronicăi. Unul destul de frumos, darcam ascuţit pentru un cuţit de bucătărie. Lama de inox,mâner din abanos, arma perfectă pentru Veronica. ,,Unvechi cutit din India” aşa îl numea Veronica. AceeaşiVeronica....un zâmbet ştrengar i se vede pe faţă. Dece tocmai această fată? Mai avea atâtea de făcut, decunoscut! Dar ce să-i faci nebunelii? Şi mai ales căVeronicăi îi place.În timp ce gândurile îi străbat mintea, alienistulRyan priveşte cu plăcere micile figurine de pe măsuţadinaintea lui. Sunt nişte mauri, lucraţi cu mare atenţieîn lemn de sicomor. Veronica se dădea în vânt dupăastfel de statuiete. Îşi aminteşte de călătoria sarecenta din Africa.Din bucătărie se aude un zgomot surd. ,,ProbabilVeronica a mai spart încă un set de porţelan”gândeşteRyan. Şi chiar aşa e. Cu o furie nestăpânită, spargecu degetele schiloade ceaşca. Apoi ia un pahar deplastic de pe raft şi vine cu un aer de curtoazie sprepsihiatru, care o priveşte mirată. Dar nu dureza multşi îi trânteşte în faţa paharul cu cafea. Ryan gustă dincafea şi strâmbă din nas.-Mofturos ca alta dată ai ramas! Ştii doar că nuştiu să fac decât ceai verde. Dar să trec la subiect. Cevânt te aduce pe aici? Nu eşti bine venit la mine înapartament.-Da, ar fi trebuit să sun, dar voiam sa ţi-o spunpersonal.Veronica devine deodata lividă. Dar totul trece înmai puţin de o secundă şi pe faţa ei se vede aceeaşisiguranţă ca altă dată.-Să continui. Ştii că datorită faptului că necunoastem de când eram mici stai acasa în loc să fiiinternată într-un ospiciu de nebuni.-Scuteş-te-mă de astfel de detalii.-În primul rând aş vrea să iei analgezicile pe careţi le-am dat.-Nu le voi lua.-De tine depinde. Serios Veronica, chiar vreisă mori într-un apartament mucegăit, asfixiata degaze sau să-ţi trăieşti viaţa? Eu chiar cred că tu poţisă depăşeşti asta. Ai devenit o persoană apatică,maliţioasă. Nu te mai intereseaza nimic de pe lume?Chiar asa vrei sa sfârşeşti? O domnisoară bătrână, caresperie copiii vecinilor sau o nebună care se aruncă depe bloc.-Ieşi.-Ascultă-mă, nu am terminat.-Ieşi afară.-Îţi înţeleg sentimentele şi de aceea nu trebuiesă te închizi în tine. Încerc doar să te ajut. Suntemprieteni.Veronica ia de pe masă cuţitul şi se oglindeşteîn el. Apoi, cu o ageritate incredibila, cuţitul zboarădeasupra capului lui Ryan şi se înţeapa în perete.Veronica râde de faţa înfricoşată a băiatului, care afost la un pas de a-i fi retezat capul. Se ridica furios,îşi ia mantaua şi pleacă. În urma lui se mai aude doarun ,,afurisit de ulei” şi apoi silueta neagră pleacădezamagită. Veronica a rămas aceeaşi: o fiinţă rece,jucauşă, maliţioasă, ascetică, nepăsatoare.Pe fotoliul de piele neagră Veronica îşi soarbeîncântată ceaiul verde pe care l-a păstrat specialpentru momentele de singurătate. Stă şi admiră patade mucegai care a mai crescut. E bucuroasă. Ascultăpicaturile enervante care se preling din robinet.Poate spune cu exactitate că sunt 2 într-o secundă.,,Uimitor!”îşi spune ea. Se gândeşte la bietul Ryan,dar nu-i vina ei. I-a spus să se ferească de oameniica ea, dar nu o ascultă niciodată. Şi ca o răbufnire demult aşteptată, Veronica izbucneşte în plâns. De cedevenise aşa? Cu ce a greşit ea? Nimeni nu o puteaînţelege. Avea o lume ascunsă în cea reală, un universcu totul special în care toţi râdeau şi se bucurau...olume perfectă.Din plâns o dă în nebunie. Un zâmbet aiuritprevesteşte o nouă criză. Cade pe podea, zvârcolinduse.Ţipă, geme, dar nimeni nu o aude. Nici nu trebuie.E singură, singură şi ii place. Nu are nevoie de nimic.Dar durerea îi apasă sunetul şi fata începe să-şi smulgăpărul şi să urle. Se târăşte până la sertar şi începe săcaute disperată medicamentul analgezic. Îşi injecteazăapoi mâna stângă, ciuruită şi în curând totul revine lanormal. Ca şi când nu ar fi fost nimic, Veronica se duceînapoi în fotoliu unde începe să îşi soarbă în linişteceaiul verde, privind pata de mucegai.7914 www.oglindaliterara.ro


Gabriel Stănescu:MIRCEA ELIADE Odiseeaomului modern în drumspre Itaca(Ed. Criterion publishing, 2009)Poetul, eseistul, omul de cultură şi editorul GabrielStănescu (9 septembrie 1951 - 22 noiembrie 2010), şi-adedicat viaţa promovării culturii româneşti autentice înlume, prin revista Origini şi editura Criterion Publishing,pe care le-a fondat şi condus.În cadrul editurii menţionate, a iniţiat o colecţievaloroasă, dedicată marilor personalităţi ale culturiinoastre, aşa cum au fost acestea receptate decontemporanii lor. Au apărut până acum asemeneacrestomaţii întocmite de Gabriel Stănescu pentru: MirceaEliade, Emil Cioran, Nae Ionescu şi Petre Ţuţea.Despre Mircea Eliade a scris el însuşi această carteremarcabilă pe care o prezint în continuare.În general, cărţile dedicate operei lui MirceaEliade sunt cercetări care se adreseazăspecialiştilor. Eseurile lui Gabriel Stănescuumplu un gol în exegeza eliadescă,prezentând omul şi opera pentru publicullarg. Cartea, pe care o analizăm,cuprinde 32 de microeseuri, în cuprinsullucrării, şi 4 în Addenda, toate, la un loc,conturând personalitatea complexă aenciclopedistului Mircea Eliade.Textele, care pot fi grupate tematicîn cinci categorii, revelează formareapersonalităţii lui Mircea Eliade în condiţiileistorice, sociale şi politice date, care-i i-audeterminat crezul şi sintetizează temeleimportante ale literaturii şi studiilorştiinţifice de istoria religiilor semnate desavant.1. Date biografice semnificative(Mansarda, Schiţă de portret, Avatariilecărturarului la tinereţe, Ţara şi Exilul,Epoca marilor Sinteze, Camuflare aleimaginarului, Nobelul refuzat, Dosarul „Tzoladot”,Mânalungă a Securităţii, Mass-media, un mit al lumii moderne?)Gabriel Stănescu se opreşte asupra darelorbiografice cu relevanţă asupra gândirii politice, literaturiişi operei ştiinţifice ale scriitorului şi savantului.Mircea Eliade s-a născut la 13 martie 1907 înBucureşti. Încă din copilărie a beneficiat de accesul labiblioteca părintească ce cuprindea peste 500 de volume.Mansarda, de pe strada Melodiei, unde şi-a petrecutadolescenţa, va fi celebrată în Romanul adolescentuluimiop (elaborat în perioada 1923-1924, când avea 16-17ani şi editat postum). Încă de pe acum, autorul simţea căera predestinat să elaboreze o operă majoră.Primele încercări literare le-au constituit colaborărilela revista Visătorul a liceului Spiru Haret (al cărui elevera). Din această perioadă datează prietenia cu MihailSebastian, amiciţie care se răceşte după ce Eliade începesă cocheteze cu mişcarea legionară.Atras de gândirea indiană, studiază Istoria filosofieiindiene de Surendranath Dasgupta, cel care avea să-iconducă studiile şi lucrarea de doctorat în yoga, începândchiar din 1928. După întoarcerea din India, devineasistentul profesorului Nae Ionescu şi colaborator laCuvântul (condusă atunci de profesor), revistă desfinţatăde regele Carol al II-lea, după lovitura de stat.Din cauza adeziuni la mişcarea legionară, MirceaEliade a fost încarcerat, împreună cu Nae Ionescu,Nichifor Crainic şi alţi intelectuali (simpatizanţi saumembri ai acestei mişcări), în lagărul de la MiercureaCiuc, după o lună şi jumătate de la condamnarea luiZelea Codreanu (iunie 1938). În perioada detenţiei, areloc un progrom al leginarilor, din ordinul lui Carol II şi alprimului ministrul Armamand Călinescu, după asasinareawww.oglindaliterara.roLECTORlui Codreanu, dar Mircea Eliadescapă de la moarte fiind spitalizat laMoroieni. Este eliberat în acelaşi an.După anul universitar 1937-1938,profesorul Nae Ionescu şi asistentulsău Mircea Eliade vor fi înlăturaţi dinînvăţământ sub pretextul hilar călucrările lor promovează pornografia.În sprijinul liderului generaţieiinterbelice, rămas fără loc demuncă, Alexandru Rosetti (directorulFundaţiilor Regale) reuşeşte să-lconvingă pe Constantin GiurescuLucian Gruia(ministrul propagandei), să-ltrimită pe Eliade ca ataşat culturalla Legaţia Română din Londra (în 1940). După război,datorită impunerii regimului comunist în România,istoricul religiilor alege calea exilului, stabilindu-seîntâi la Lisabona. În perioada 1945 – 1956 locuieşetela Paris, unde colaborează la revistele româneşti aleexilului: Îndreptar, Revista scriitorilor români, Cuvântulîn exil, România, Limite, Prodomos, Fiinţa Românească,Caiete de Dor, Uniunea Română etc. Înfiinţează revistaLuceafărul şi un centru de studii româneşti. În perioada1946-1948 este profesor la Ecole Pratiquedes Hautes Etudes şi apoi la Sorbona.Georges Dumezil îl introduce la celebraeditură Gallimard.Gabriel Stănescu afirmă că plecarealui MirceaEliade în America s-a datoratsâcâielilor provocate de studenţi marxiştitrimişi de profesorul Lucien Goldmannca să-l întărâte, amintindu-i de tinereţealegionară. Anton Golopenţia îl recomandăpe Eliade profesorului Joachim Wash (pecare-l cunoscuse din timpul studiilor salela Leipzig) şi acesta îl invită în SUA. Astfelîncepe aventura americană a lui Eliade,în perioada 1956 -1986 (până la moarteasa). Va fi profesor de istoria religiilor laDivinity Scool, Universitatea din Chicago.După ce se afirmă cu opera sa ştiinţifică,este numit redactor şef la monumentalaEnciclopedie a religiilor la care au lucrat1400 specialişti.În perioada de dezgheţ ideologic (1964-1971) seîncearcă recuperarea lui Eliade în scopuri propagandisticede către regimul comunist din RomÂnia. În 1971 esteinvitat în ţară de Patriarhul Iustinian ca să vizitezePatriarhia şi să conferenţieze la institutele teologiceuniversitare din Bucureşti, Sibiu şi Academia Românăpentru a i se decerna titlul de membru corespondental instituţiei (invitaţia comunicată de Corneliu Bogdanambasadorul României la Washington prevedea şi o cinăcu Ceauşescu). Eliade refuză invitaţia.În 1980 este propus, de Universitatea din Lyon)pentu premiul Nobel care va fi acordat însă polonezuluiMilosz, pentru că împotriva lui Eliade s-a dus o campanieocultă pornind de la adeziunea sa la mişcarea legionarăde care nu s-a dezis. Se pare că scriitorul Saul Bellow,evreu emigrat din Rusia, nu a fost străin de aceastămârşăvie. Când a primit premiul Nobel, întrucât şi-acerut scuze fată de Eliade când a primit premiul Nobel,Saul Bellow a căzut în genunchi în faţa profesorului,considerând că savantul român ar fi fost mai îndreptăţitsă primească acest premiu. Altă propunere, în favoareaacordării premiului Nobel lui Eliade, vine în 1984 dinpartea scriitorului Paul Goma aflat în exil la Paris, darrămâne şi aceasta fără rezultat.Când a împlinit 60 de ani, Mircea Eliade a fost numitDoctor Honoris Causa la Sorbona.A fost căsătorit de două ori, prima soţie NinaMareş a murit de cancer, a doua a fost Catrinel care i-asupravieţuit.Mircea Eliade se stinge din viaţă la 22 aprilie 1986la Chicago, în vârstă de 79 de ani.(continuare în nr. viitor)7915


aceiaşiANDREINOVACnoi nu mai avem demultaceleaşi mâini,ne uităm mult mai rarunul către ochiiceluilalt,de parcă nu am locuiîn aceeaşi cameră cupereţi albipe care umbrele se plimbă degajatîn fiecare dimineaţă,ne ferim, culmea, de aceleaşi sunete,devenim, periodic, mult mai distanţi,de vânt sau faţă de zileleîn care nici nu ne vorbim,călătorim unul prin amintirea celuilalt,siguri pe noi, dar cu o timiditate înmişcăricare face ca timpul prezent să doară,noi nu mai avean de multaceleaşi mâini,ne căutăm în aşteptarea fiecărei zile,fără să ştimcând nehotărârea o să ne dea sensurileînapoi.poem întregtu mergi pe lângă ziua de azivorbeşti în şoaptă, să nu te audănimeni,ochii acestei zile nu se aseamănă înculorinici cu ochii de câine, nici cu cei depisică,dar, atunci, când tu treci pe lângă ei,devin luminoşi,au un timp al unei tandreţi care nu maiexistăşi, parcă, toate rănile pământului fugpe lângă pereţii de sticlă ai unei privirieu mă ascund în umbra tuturorstrigătelor taleîn fiecare noapte în care, printre lacrimi,suspini,nu am spaţiu în care să mă zvârcolesc,să devin liber, doar pentru că vorbescsincer şi tareziua care a trecut nu are nici braţe, niciumbră,sensul ei se transformă în scrum.nimic mai mult, nimic mai puţinstau şi aştept pe una din străzilecu case vechi, aproape de gară,un claxon agitat,o fată frumoasă pipăindcu degetele de la mâna dreaptăbutoanele de la interfonul unei case.şi azi, ca şi ieri,orele trec repede şi se înfigîn fiecare semn de circulaţiecu trecerea interzisă,miroase a căldură de vară, afară,sunt destul de supăratPOEZIEMARIAN GHE.BENGAColoana InfinituluiÎn părul tău renasciubiri pierdute...privirea ta senină,aidoma naturii vii,zâmbetul ce-ţidezveleşte nicio partealbă,chipul tău este oglindaunei vieţi aparent celeste...Tu, şu numai TU eşti pururea a mea,o depărtare sinonimă cu eternitatea,ce-n ciuda infinitului ce-l presupune –nu va putea nicicînd să mi te răpescă...Ce n-am visat, totuşi am trăit...alături de tine, la concurenţă cu Eternul,mai cald decât arşiţa dogoritoare-a verii...ce pare totdeauna Infinită...Când totul se va fi sfârşit –îmi va rămâne în compensaţie Infinitul...durerii năpraznice de a te fi cunoscut –la concurenţa necruţătoarei Eternităţi...Atunci...Cununi de vise grăitoare,voi împleti în mintea mea,trăind pentru o clipă,acea dragoste sigur imposibilă...E amăgirea dureroasă, sumbră...ce m-a ridicat pe necruţătoru-i val,plutind pe calea neluminată,a existenţei parcimonioase în repere......rămâne-va-ţi doar amintirea caldă,a unei zile ca de august toridă,îţi vei aminti puţin de mine –de abia atunci vei înţelege totul...Munch IIAi fost ca o lovitură de trăsnet într-o varătoridă...nedumerirea s-a transformat în durere;anxietatea – în panică...din gât şi din rărunchi nu a ieşit decât unstrigăt –un strigăt al durerii, venită preadevreme...Atunci şi vântul s-a oprit –parcă anume, trăind cu mine durerea –da, atunci totul s-a transformat brusc...te căutam – sufletul meu te căutazadarnic...Pierdusem, pierdusem parcă ceva –ca un fum... ce totuşi atavic fusese almeu,Zâna-cea-bună dintr-o dată a dispărut –din sufletu-mi acum gol, pustiu, sinistru...www.oglindaliterara.roUn flutureBOGDANSTOIANDeschid ochiisparg cu aripacoconul auriuImagini înceţoşatenăvălescsă îmi creeze lumeaTremurUmbre straniise reped asuprameaRătăcitmă pierd în senzaţiişi cautcu disperareun strop de luminăsă îmi astâmpărseteade linişte.Capăt de drumLăsăm uneltele josne căţărăm în prima maimuţăşi privimcopacii se retrag în sâmburiobosiţi să mai fie plămânilacurile însetatede râuri secate-n izvoareîşi caută noriipăsările coboară în ouăşi ne oferă răspunsulstelele reci se oprescşi se-ntorcgrăbind pasulspre punctul de dincolo.VinulÎl privesc tăcutsânge de strugure brumatînsoţitor enigmaticnăscut chinuitde o toamnă amarăînger şi demontulburat- tulburătorgrăitor de adevăruricreator de istorii şi vieţinobil ca un vechi Bourbonbatrânul poet.MelancolieNucii plângcu frunze amareîn versuri de seri zgribulitevioara-mi şopteste iubiriiar bruma din vieîmi alunecă-n sufletşi se topesteîndulcindu-mi privireaÎn căutare de sensuriSar zilnic din mormânt în mormântîn căutare de sensuridar ochii loraruncă în mine tăcerinedumerit răscolesc printre rănisă-mi recunosc întrebărilerătăcite în lumea de plasticdin visele mieilor.7917


FILE DE CENACLUFEBRUARIE,LUNAVĂRSĂTORILORŞi, pentru că tot ne-mpăunam că nu vrem vacanţă,iată zăpada, gerul, viforul ne-au obligat la o vacanţaforţată.Întâlnirile noastre din luna februarie s-au redusla două. În care, s-a citit, dar mai ales ne-am sărbătoritcolegii.De această dată, patru, reprezentanţi doi aitinerilor creatori şi doi ai maturilor .(Dumnezeu ştiecare-i ordinea!). Doi câte doi, poeţi şi prozatori neauoferit prilejul să-i omagiem(reamintesc, este vorbadespre proiectul reprezentanţei Vrancea a US/FilialaBacău în parteneriat cu LSR/Filiala vrancea): MonicaFlorea, Virginia Bogdan, Ionuţ Ţandără şi IonelMony Constantin au primit toată atenţia noastră. Dupăo scurtă prezentare, făcută de scriitorul Gheorghe AndreiNeagu, noi, colegii ne-am exprimat felicitarile, fiecareîn maniera sa.Ce s-ar fi putut spune despre MonicaFlorea? Inocenţa la ea acasă. Scrie conform trăirilorvârstei, demonstrând că ştie s-o facă, îi place. Au urmatfelicitările adresate lui Ionuţ Ţandără, poetul îndrăgostitde iubire, şi poemele sale din volumul ,,Dedicaţii în versalb,,! – fiind cel de-al doilea sărbătorit, în ordinea…nealeasă de nimeni. Şi, nimeni alta decât îndrumătoarealui spirituală, profesoara Virginia Bogdan a recitat unadintre dedicaţii. Numărul şase , aşa cum i s-a recomandat.Despre sonetistul, rondelistul şi epigramistul Ionel MonyConstantin, se pot spune multe. Ne vom opri asupraprozatorului care, ar cam trebui să-şi acorde încredere şi,să purceadă la editarea unui volum.Virginia Bogdan, ceadiscretă şi intimidantă, cum a numit-o Ştefania Oproescu(profesia, bate-o-ar vina!) ne onorează cu prezenta saîntotdeauna . Amintindu-i dintre calităţi şi pe acelea depoet, traducător, critic şi organizator de evenimente,prilejuri în care noi, cenaclul am fost totdeauna invitaţide cinste in Colegiul unde este profesor. Virginia Bogdana recitat, la propria alegere, din volumele sale de versuri,încheind astfel jumătatea serii, dedicată lor, sărbătoriţilor,subliniind importanta parteneriatului actului cultural cumass-media. În februarie au citit Iuliana Cracea, RalucaMarina Baciu, Monica Florea, Petrache Plopeanu. MonicaFlorea deschide seara cu O noapte înfricoşatoare,poveste captivantă despre o noapte cu furtună în carefantezia , imaginaţia estehiperbolizată, descriindspaima destul de reuşit.Iuliana Cracea a încercato proză Planeta piramidă- şi, i-a şi reuşit. A zugrăvito societate partajatăpe nivele, personificândanumite stări cum ar fiIubirea, Tristeţea, Ura,etc. Poate ceva maicomprimată, cu un dialogmai acribic , în careexplicaţia la explicaţie sădispară ar fi altceva.Celecâteva poezii semnatetot Iuliana Cracea(hai-ku)au fost bine realizate.Arespectat rigorile genului,iar imaginile create aufost poetice, aşa cum şi-adorit. Este în evoluţie şi, esemn bun. Raluca MarinaBaciu cu proza ,,La circ,,şi cele două poezii ne-auimit din nou.Mai ales cuMariana VickyVârtosupoeziile.Pasiunea, munca, imboldul, dăruirea, câte unstrop din fiecare şi, Raluca merge cu paşi potriviţi pedrumul cel bun. Despre cele două surprize, O palmă caretrebuie dată cuiva la final ( piesă într-un act, semnatăPetrache Plopeanu) şi, darul lui Dumitru Coşereanuoferit cu ocazia mărţişorului, primul volum cu autograf, Studiu în gri (despre nimic şi încă ceva)să expun ,pe rând percepţia celor auzite: Nu se poate spune căgestul dlui Dumitru Coşereanu nu înseamnă nimic. Chiardacă studiul este în gri! Nimicul acesta este o fărâmădin sufletul lui. O primim respectuos, cu o promisiune(aceea de a o citit şi a consemna cele citite). Cât priveşte,,palma de la final,, cea descrisă meşteşugit de poetulPetrache Plopeanu - cred că, ar fi trebuit să meditămmai îndelungat!!! , înainte de a ne exprima părerile.De notat şi de reţinut este cea exprimată de GheorgheAndrei Neagu.Pentru că…1) nu-i place titlu; 2) textul areasemuiri cu teatrul absurd al lui Ionesco, Kafka,Sorescu…n-are nimic cu acest lucru.Dar, personajele filosofeazăprea mult şi nu au acţiune..Se bălăcesc în aceeaşi supăfilosofică.De ce n-ar fi textul mai dinamic, din absurdsă tindă spre halucinant?Punerea în scenă să-i revinăregizorului, nu autorului. ,,Fă ceva cu mirosul, fă-l săfie simţit, nu numai pomenit,,. Mda! Să fie vorba desprepalma pe care, uneori ar trebui să ne-o dăm singuri? Măgândesc…FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”EDIŢIA a – XXXII– a, 6 – 9 MAI 2012În contextul Festivalului se organizează următoareleconcursuri naţionale (devenite tradiţionale):1. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ - deschistuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor decreaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile şi eseurile(maxim 10) trimise la concurs, vor fi dactilografiate ladouă rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de peplicul ce conţine datele biografice ale autorului.2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici, membrisau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primulrând la realizarea unor portrete Lucian Blaga, rămân laaprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în modspecial, lirismului şi mitologiei blagiene.Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal 515800,B-dul Lucian Blaga, nr.45, Sebeş, jud. Alba până la datade 30 aprilie 2012, data poştei, însoţite de fişa personalăa creatorului şi un număr de telefon.Juriile celor două concursuri vor fi formate dinistorici, critici literarişi, de artă, specialişti,reprezentanţiaiinstituţiilor organizatoareşi vor acorda premii înbani, dar şi ale revistelorşi societăţilor literare, aleunor Edituri, rezervânduşidreptul de a acordasau nu unele premii.Menţionăm călucrările premiate vorapărea în revista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga”,iar după jurizare materialele vor rămâne în patrimoniulfestivalului.Comisia de organizareCENTRUL CULTURAL “LUCIAN BLAGA” SEBEŞB-dul Lucian Blaga; Nr. 45;Cod 515800; Jud. Alba;Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844E-mail: cclb_sebes@yahoo.com7918 www.oglindaliterara.ro


LUMEA DE RÂSUL LUMII!Însemnări pe maginea volumuluisatiric „TRIUMFUL INDOLENŢILOR”de Mihai Batog BujeniţăCartea lui Mihai Batog-Bujeniţă, recent apărută laIaşi, este o bijuterie literară. Talentul autorului sclipeşteîn fiecare pagină. Scrisul său mă duce cu gândul, maiales acum, în „Anul Caragiale”, exact la Marele Maestru,cu ale sale „Schiţe şi Momente”. Bine-nţeles, fiecare custilul său, cu incisivităţile sale de caricaturist în proză, depătimaş al dragostei scrisului şi de crunt lucrător pe filade hârtie...M.B.B. ia câteva teribile personaje, nişte indolenţi,comozi, leneşi, nepricepuţi, neisprăviţi, suficienţi şi camtâmpiţi şi-i plimbă prin diferite întâmplări, dizlocându-i,de fiecare dată, de la masa cu beriţe din grădiniţaBufetului de peste drum, unde-şi fac veacul imediat dupăorele de servici... Sunt vreo zece astfel de momente, încare sunt induşi în câte o altă aventură de procopseală,soldată, absolut de fiecare dată, prin eşec, eşec ce nu lestrică blânda mulţumire a tihnei de dinainte şi de după.Triumful indolenţilor este asigurat delipsa de orizont, de mulţumirea de sine,de suficienţa stagnării - tipice nu numaiunei singure categorii sociale. Putereade observaţie şi surprindere a unortrăsături retrograde din actualitatearomânească actuală este excepţională.Iar autorul acţionează cu imaginivitriolante, subliniend ridicolul eroilorsăi. Eroii sunt priviţi din interiorul lor, cuimplicare, dar şi cu detaşarea necesarăincisivităţii. Este vorba de oameni custudii, dar impotenţi în orice intreprind,limitaţi la minimum posibil, stagnând şidospind în nimicnicia lor minunată.De fapt, literatura satirică şiumoristică a lui Mihai Batog Bujeniţă,- am mai spus-o – e gravă, profundă.Ea are „bătaie naţională”, şi nu numai.Râsul lui M.B.B. e sănătos, căciuneşte oamenii, pe cei buni, deştepţi,capabili, întreprinzători. Râsul acestaarde, totodată, putrefacţia stătutăşi mulţumită a stagnării. Dureroasă. Ridicolă. „Dacătrăieşti într-o lume bolnavă de ură, intoleranţă şi, maiales, ignoranţă – îmi spunea autorul - nu este normal săîncerci să o vindeci, dacă o iubeşti?”.Pentru cei care, poate, încă nu-l cunosc destul peacest scriitor de valoare şi substanţă – încăodată, îmipermit să subliniez că el face parte şi din familia de valoriGrigore C. MoisilCRITICĂa marelui Caragiale! - voiaminti aici: este membru alUniunii Scriitorilor şi al UniuniiEpigramiştilor din România.Preşedinte al „AcademieiLibere PĂSTOREL”, dinIaşi. Director al revisteihumoristice „Booklook”.Redactor coordonator larevista ieşeană de cultură„Cronica”. Redactor larevistele „Intercultural”şi „Rapsodia” din Sibiu.Colaborator la revistele decultură „Obsevatorul” dinCanada, „Faleze de piatră”din Anglia, „NiramArt” –Spania, „Agero”- Germania” Roni Căciularu, precum şi la „Tribuna” dinCluj-Napoca, „Ateneu” - Bacău, „ Ecouri Literare” - Vaslui,CUGETĂRI„Fereastra” - Mizil, „Contact Literar” şi „ConvorbiriLiterare” din Iaşi, ca şi la diverse reviste de umor.Totodată colaborează la numeroase alte publicaţii dinţară şi străinătate (inclusiv din Israel). A publicat până înprezent 15 cărţi.Zoltan Terner îl apreciază ca fiind un „scriitor dotatcu un neverosimil dar al umorului grotesc şi un aiuritorsimţ al fabulosului derizoriu. ScriitorulValeriu Stancu: „la final, constaţi că airâs cu râsul altuia, că hohotele purtauîn ele un car de amărăciune”. Revista„Observator” din Canada sublinia„ironia virulentă, caricaturizarea unorpersonaje şi situaţii, care se constituieîn puternice imagini artistice, destinateridiculizării elementelor destructive dinviaţa societăţii româneşti.”„Am locuit, cândva, cu familia, laGalaţi, un oraş, la vremea aceea, încăfoarte cosmopolit - declară M.B.B. Dela evrei, pe atunci foarte numeroşi, amînvăţat cum se trece peste necaz cu oglumă, cu un cuvânt potrivit, râzând,pentru că, ştiut este, răul fuge de ceicare pot să-l ia în râs. Poate şi ei auînvăţat de la noi cum se înjură, saucum se dă cu căciula de pământ, lasupărare...”În final, pot să vă asigur: M.B.B.este un scriitor contemporan savuros,prezent şi activ în lumea lui, în lumea de pe lume. Eladuce pe scena omeniri o operă satirică de valoareestetică incontestabilă, un document de epocă. Întrebatde un reporter la ce visează, autorul admirabilei cărţi„Triumful indolenţilor” a răspuns: „Simplu şi utopic: La olume mai bună!”. Este visul nostru, al tuturora!Pe omul cu adevărat capabil, limiteleîl stimulează. Evident, morala nu e“puneţi fraţilor piedici!”, ci “dacă daţi depiedici, depăşiţi-le!”.Eu cred că omul trebuie să caute săgăsească plăcerea în însăşi munca lui.Consider că munca e o pedeapsă, numaidacă omul nu se află la locul potrivit,dacă face altceva decât îi place.Sunt unii oameni care cred cămatematica trebuie făcută între cutare şicutare oră. Nu e adevărat. Matematicanu se face la ore fixe.Matematica se face când îţi vine oidee. Noaptea sau dimineaţa, când tescoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nute speli, te gândeşti când nu te speli.Se ştie că o idee începe prin a fi unparadox, continuă prin a fi obanalitate şi sfârşeşte prin a fi oprejudecată.Un om la 20 de ani trebuie să fieadmirat, la 30 apreciat, la 40invidiat şi la 60 stimat.www.oglindaliterara.roÎntrebările la care trebuie să răspunzicel mai sincer sunt cele pecare ţi le pui singur.Numai prostia poate să aibăintermitenţe.Ce este un pesimist? Un optimistbine informat.Nu e de părerea ta cel ce te aprobă,ci cel ce te imită.7919


ce în ce mai triste. Poate n-ar trebui săvorbesc despre asta, pentru că n-ammai intrat într-un teatru românesc de8 luni. Dar am intrat în multe teatreamericane. Civilizaţia, limitele şiobsesiile unei societăţi le poţi înţelegeimediat ce ai intrat la teatru! Poateteatru românesc îmi pare trist pentrucă de cum îi trec pragul, am senzaţiacă am venit la un priveghi...George ROCA: Aidevenit membru al AsociaţieiInternaţionale a Criticilor deTeatru. Ce ne poti spune despreaceasta prestigioasă organizaţie?Ioana MOLDOVAN: Asociaţiaare ca membri zeci de ţări, iar fiecareţară are lista sa de membri. AICTfoloseşte două limbi oficiale: francezaşi engleza, iar asociaţia este afiliatăUNESCO. Exista un comitet executivcare se întruneşte în fiecare an sădiscute chestiunile importante. Seorganizează congrese tematice. Eu amfost în 2006 la ediţia in Seul (Coreeade Sud). Atunci se celebrau şi 50 deani de când AICT funcţiona. Cu ocaziaaceasta s-a inaugurat un premiumondial acordat de AICT, premiu carese numeşte Thalia. Trofeul este operascenografului român Dragoş Buhagiar,iar sprijinul financiar care vine cupremiul este oferit de Fundaţia WilliamShakespeare din Craiova, condusăde excepţionalul om de teatru EmilBoroghină. Românii şi-au făcut simţităprezenţa în această prestigioasăorganizaţie datorită eforturilor doamneiprof.univ.dr. Ludmila Patlanjoglu,Preşedinte mulţi ani a AICT-SecţiaRomână şi membră în ExCom-ul AICTinternaţional.George ROCA: Deveninddoctorand la UNATC, ce temă destudiu ţi-ai ales?Ioana MOLDOVAN: Temalucrării mele de doctorat este „Teatrulîntr-o societate deschisă“. Măinteresează relaţia pe care teatru oare cu globalizarea, cu economia, cumresimt şocurile majore din societate,cum reacţionează la crizele de tot felul.Nu cred că voi epuiza tema în lucrare.Cred că doar o să reuşesc să delimitezteritoriul, iar întreaga mea viaţă o săstrâng probe, citate, cronici, o să vădspectacole şi o să încerc să sistematizez,să trec într-o formulă totul. Ceea cecred eu e că teatrul este un foarte finbarometru care prezice schimbările şimişcările din orice societate, înainte caacestea să se producă.George ROCA: În noiembrie2006 ai fost unul dintre cei 5tineri dramaturgi aleşi de ThePlay Company şi InstitutulCultural Român pentru spectacolul„Romania, Kiss Me!“ alcătuitdin şase texte scurte montatela 59E59 Theatre din New-York.Cu ce experienţă te-ai reîntorsde acolo? Cum aţi fost primiţi depublicul american?Ioana MOLDOVAN: Acelmoment a fost hotărâtor pentruevoluţia mea. Textul meu a fostrezultatul unui work-shop de zecezile cu un bursier Fulbright American,doamna Roberta Levitow. Textul, atâtîn limba română cât şi în engleză, aapărut într-o cărticică, împreună cualte câteva texte scurte – toate lucrateîn acel atelier în 2004. În vara anului2006 am primit un email de la cinevade la 59E59 Theater din New-York,în care mi s-a spus că textul meu afost ales pentru acel spectacol. N-amcrezut. Am printat scrisoarea ca săpot pipăi şi să încep să cred. La scurttimp am fost contactată de InstitutulCultural Român pentru formalităţi şiam înţeles că totul era adevărat.Întâlnirea cu New-Yorkul, culumea teatrală de acolo, au fosthotărâtoare. N-am văzut niciodatăatâta profesionalism, atâţia oamenicare lucrează cu „the best of theirabilities“ ca totul să iasă bine. A fostun maraton nebun şi când am revenitla Bucureşti, ştiam că mă voi întoarceîn America nu peste mult timp... Iată,sunt acum la a două reîntoarcere, dedata asta la Los Angeles.George ROCA: Ai lucrat operioadă ca manager la TeatrulACT din Bucureşti. Câteva detaliite rog.Ioana MOLDOVAN: Teatrul ACTa fost o experienţă fantastică. Intrătot în planul meu de a vorbi despreteatru, cunoscându-i toate ungherele.E o experienţă despre care cu dragle vorbesc studenţilor mei. Am reuşitsă fac turnee în străinătate. Până lavenirea mea Teatrul ACT avusesenumai o ieşire „în afară”. În doi ani amfost la Paris, la Viena şi la München. Amadus direct din Universitatea Naţionalăde Artă Teatrală şi Cinematografică„I.L. Caragiale“ două spectacole alegeneraţiei 2007 care au făcut saltul spreprofesionism prin ACT şi care au adusteatrului trei nominalizări la premiileUNITER pentru debut: unul în 2008 –care s-a şi transformat în premiu, şialte două nominalizări în 2009. A fosto muncă imensă, continuă, în condiţiigrele. Teatrul ACT e într-un beci imens,fără lumină naturală, aşa că doi ani dezile aproape n-am văzut lumina zilei.Dar consider că a meritat!George ROCA: Am citit deseoriîn Revista 22 articole scrise detine. Ştiu că faci parte din consiliuleditorial şi esti titulara (împreunacu Valentin Dumitrescu) arubricii „Cronica de teatru”. Cete-a determinat să colaborezi cuaceasta prestigioasă „publicaţieindependentă de analiză politică,socială şi culturală”... după cumam citit că se intitulează pefrontispiciu?Ioana MOLDOVAN: Revista 22are redacţia la 50 de metri de TeatrulACT, pe Calea Victoriei. Am vrut săscriu şi nu ştiam unde să încep. Amcunoscut pe cineva, de vârsta mea,care colabora la 22 şi mi-am zis: „Dacăel poate, oare eu pot?” Am bătut la uşăşi am lăsat un plic cu articolele melepublicate în reviste de specialitate.Două săptămâni n-am primit nici unsemn de viaţă. Apoi am fost sunată dedoamna Rodica Palade, redactorul-şef.Ne-am întâlnit şi de atunci tot trimitarticole. De când sunt in America, amîndrăznit să scriu şi puţin politic, dar dinwww.oglindaliterara.roINTERVIUperspectivă culturală. Datorez multeReviste 22. E una dintre constanteledin viaţa mea, de 4 ani încoace.George ROCA: În urmă cudoi ani ai fost din nou în StateleUnite ale Americii beneficiind deo invitaţie a Departamentului deStat pentru „International VisitorLeadership”. Ai putea să îmi daicâteva detalii despre acest proiect?Ioana MOLDOVAN: Aceabursă de trei săptămâni m-a plimbatprin 5 oraşe americane: Washington,New-York, Miami, New Orleans şiLos Angeles. Zi de zi aveam întâlniricu oameni care lucrau în teatru, iarseara aveam bilete la spectacole. Amvăzut „Regele Moare“ de Ionesco peBroadway, cu australianul GeoffreyRush şi americanca Susan Sarandon.Mi-am făcut o colecţie impresionantă decărţi de vizită cu care orice producătorde teatru s-ar putea lăuda. Am vizitatUSC şi UCLA şi, datorită acestuiprogram, am fost încurajată să încercsă şi studiez în SUA. Imediat dupăîntoarcerea acasă, în aprilie 2009, amaplicat pentru o bursă Fulbright, primamea universitatea listată fiind USC –University of Southern California dinLos Angeles.George ROCA: Pentru a treiaoară în America, de data aceastape Coasta de Vest beneficiind de obursă Fulbright. Cum ai obţinut-o,datorită căror merite? Cât timp veistudia la Los Angeles? Ce studiezi?Ce planuri pentru viitor ai?Ioana MOLDOVAN: Bursa esteo urmare firească a bursei IVLP. Întregprocesul de selecţie a fost unul lung,care s-a întins pe o durată de un an.După o mulţime de hârtii completate, aurmat un interviu în septembrie 2009,testul TOEFL de limbă şi apoi am fostdeclarată candidat alternativ. Mi s-asugerat să aplic şi pentru 2011/2012,pentru că nu era sigur că voi merge. Deabia în iunie 2011 mi-a venit acceptulfinal. Mi-am pus viaţa în două valize şiam venit la Los Angeles. Bursa durează10 luni, aşa că în iulie 2011 mă întorcla Bucureşti.Bursa mea este o bursă decercetător, dar nu m-am putut limita laatât. Am mers la ore de istoria artei, deleadership politic, de antropologie, dejurnalism. Intram în amfiteatre cu zecide studenţi şi încercam să mă bucurde orele excepţionale pe care profesoriide aici, ajutaţi de multă tehnologie, leţin. Am fost interesată nu numai dece spun, de informaţie, ci şi de felul încare spun – felul în care predau. Spersă fi asimilat suficient astfel încât sămipot inspira şi mobiliza studenţii, să-ifac să creadă în forţele lor şi şansa lor.Dacă vrei, universul lucrează şi pentrutine.Planurile de viitor, după atâtadeplasare, ar fi să-mi aşez pe hârtie olucrare de doctorat care să interesezenu numai pe cei care se ocupă deteatru, ci şi pe omul de rând. De faptmă interesează mai mult omul derând care, după ce îmi va citi cartea,să mai dea teatrului o şansă. Şi în locsă meargă la cinema, să plătească unbilet la teatru.7921


ESEUMartha Bibescu şipersonalităţile dinJurnalul său politic1939-1941Scriitoarea de limbă franceză de origine română, MarthaBibescu face parte, împreună cu Ana- Elisabeta Brâncoveanu,contesă de Noailles, şi Elena Văcărescu ( cu care se şiînrudea după soţ ), dintr-un trio literar care s-a afirmat atâtîn ţară cât şi în străinătate. Fiica ministrului şi ambasadoruluiIoan Lahovary, soţia lui George -Valentin Bibescu, nepotulde frate al fostului domnitor, el însuşi ambasador în ţări dinAsia, castelana de la Mogoşoaia şi Posada a avut ocazia săîntâlnească, să cunoască şi să lege prietenii cu numeroasepersonalităţi politice şi culturale care au influenţat , unele înmod decisiv, evenimente cruciale legate de destinele Europeiîn pragul celei de-a doua conflagraţii mondiale.Jurnalul său politic (1939-1941), publicat în 1979 laşase ani după moartea scriitoarei, a fost singura lucrare, dincele aproape 40, apărută mai întâi în româneşte şi reprezintăo veritabilă frescă a societăţii europene din perioada respectivă.Contemporană cu actori importanţi ai scenei politicedin Europa ( Germania, Franţa, Anglia, Italia, România etc. )martoră dar şi implicată direct în culisele diplomaţiei a redatcu multă acurateţe şi bineînţeles cu mijloacele specifice arteiscrisului contextul istoric care a precedat şi în care a debutatcel de-al doilea război mondial.Mărturiile consemnate în jurnal încep odată cu deschidereacongresului F.A.I. (Federaţia Aeronautică Internaţională),6 ianuarie 1939. Preşedinte din 1932 al F.A.I. George-Valentin Bibescu i-a fost Marthei nu numai partener de viaţăci şi de idealuri. În timpul războiului de reîntregire naţională(1916-1918) a comandat cele două escadrile de recunoaşterea forţelor noastre aeriene, les” jayeux maniaques du suicide”,atât de apreciate pentru eroismul lor de specialiştii francezidin misiunea franceză condusă de generalul Berthelot în timpce soţia sa a activat într-un spital din teritoriul românesc ocupatde trupele germane-austro-ungare şi transmitea informaţiiguvernului de la Iaşi ( i s-a şi spus de altfel Mata Hari aRomâniei). În urma accidentului aviatic din 1931 George-Valentina suferit arsuri de mare gravitate care l-au chinuit pânăla sfârşitul vieţii în 1941.Fină observatoare a contextului social scriitoarea surprindecu precizie, analizează şi redă cu exactitate o lumecultă, stilată, aristocrată în comportament,stil de viaţă,educaţie,gândire şi limbaj. Conţinutul prezentat , dinamizatde dialogul permanent al personajelor devenite celebre înîmprejurări istorice excepţionale devine deosebit de captivantşi transformă cititorul într-un factor activ dându-i senzaţia căeste unul dintre interlocutori şi participă alături de protagoniştila întâlnirile mondene în care se hotărăşte soarta popoareloreuropene.Printre apropiaţii autoarei se număra Paul Reynaud, cucare lua masa deseori,uneori la Hotel Trianon unde omul politicfrancez îşi petrecea adesea week-end-urile. Reynaud făceaparte din grupul Republicanilor de stânga,fusese de mai multeori ministru şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Opozantal ocupaţiei naziste a fost demis în iunie 1940 şi deportat întrunlagăr de concentrare din Germania (1943-1945).Nu putea să lipsească dintre personalităţile surprinseîn acţiune Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru englez(1937-1940), care a încercat să-l scoată pe Mussolini de subinfluenţa lui Hitler promiţându-i concesii pe seama Franţei.Atât autoarea jurnalului cât şi alte personalităţi franceze, desigur,dezavuează şi ironizează în acelaşi timp vizita lui Chamberlainîn Italia. Cu toate acestea îi trimite pentru soţia luiAnne un volum cu poezii de John Keats, unul dintre cei maiimportanţi reprezentanţi ai romantismului englez din secolulal XIX-lea, recunoscut ca mare poet abia la o sută de ani dupămoartea sa. Omul politic va încerca să se disculpe în faţa opinieipublice la întoarcerea de la Roma într-un discurs la radioîn care îşi numea criticii “ignoranţi şi iresponsabili”.Baronul englez George Ambrose Loyd, industriaş, diplomatşi om politic, deputat în Camera Comunelor a cunoscut-ope Martha Bibescu cu care s-a şi împrietenit într-una din misiunilesale neoficiale. Lordul Loyd o vizitează la 13 ianuarie1939 şi îi vorbeşte, aşa cum ne mărturiseşte autoarea, despresituaţia dificilă a evreilor care erau în primejdie chiar şi înOlanda.Faptul că era o persoană deosebit de influentă, cu multeşi apropiate cunoştinţe în decorul politic şi era la curentcu evoluţia evenimentelor este demonstrat şi de vizitele peNina-ElenaPlopeanucare i le fac oamenii politici româniprecum Gheorghe Tătărescu sauViorel V. Tilea pentru a se sfătuisau pentru a-i cere părerea Martheiîn diverse probleme. LiberalulTătărăscu , devenit ambasador înFranţa, îi solicita protecţia. Cu multumor îl consideră ” Gură mare. Tipulperfect al olteanului, mai degrabăsimpatic”, făcând desiguraluzie şi la comentariile făcute deGeorge-Valentin Bibescu referitoarela slăbiciunile aviaţiei francezepe care o considera de doi bani şiar fi sperat,zadarnic însă, ca Tătărăscusă aducă la cunoştinţa guvernuluifrancez aceste lucruri.Viorel V. Tilea , fruntaş al vieţiipolitice şi economice din perioadainterbelică , care a fost numit decătre Carol al II lea ministru al Românieila Londra îi vorbeşte despreintrigile lui Anton Bibescu, politicianşi scriitor, prietenul din copilărie prin intermediul căruiaMarthe Bibescu l-a cunoscut pe Marcel Proust, şi pe carele consideră “sforării, scoase la lumină“. Autoarea jurnaluluinu omite să menţioneze impresia proastă pe care a făcut-osoţia lui Tilea cu prilejul turneului politic al regelui Carol al IIleadin noiembrie 1938 la Londra, Paris şi Berlin. Cu Viorel V.Tilea s-a întâlnit şi în martie 1939 în împrejurările nefericitedeterminate de presiunile Germaniei asupra României pentruîncheierea unui tratat economic prin care să beneficieze deresursele material ale ţării noastre. Cunoscută ca o ferventăsusţinătoare a intereselor României, o adevărată patrioată,Martha Bibescu promite că va face tot ce va putea pentruapărarea intereselor româneşti mai ales că în cercurile politieîn care se învârtea începuse să se vorbească şi desprepierderea Transilvaniei. Erau voci care susţineau că intereseleRomâniei nu puteau fi apărate decât dacă Winston Churchillar fi intrat în guvernul britanic. De politicianul englez o legao trainică prietenie. El este cel care cu prilejul întâlnirii de laspectacolul de gală de la Covent Garden din 22 martie 1939o anunţă despre inevitabilitatea izbucnirii războiului. Înzestratăcu un mare dar de portretistă îi creionează o imaginepe cât de autentică pe atât de hazlie. În seara respectivă îlvede „Foarte palid, cu gâtul său gros de buldog strâns îngulerul uniformei de frate vârstnic în Trinity Corporaţion”. Iardupă ce-i vorbeşte despre faptul că va fi război şi că Imperiulbritanic se va transforma în praf şi pulbere “ se desfată ca uncotoi dolofan, mângâiat de o mână nevăzută”. Întâlnirea şiscurta discuţie a fost pentru prinţesa româncă, cum de altfelea însăşi mărturiseşte, „singurul moment luminos din aceaseară”, ceea ce demonstrează ataşamentul şi simpatia pecare le simţea pentru viitorul premier britanic, partener al luiRoosevelt şi al lui Stalin împreună cu care a hotărât viitorulEuropei şi al României la Yalta.Începutul războiului o găseşte pe prinţesă la Posada.Descrierea dimineţii “ cu rouă din belşug, care anunţa o zidelicioasă” cu soarele ce bătea în albăstrui deasupra florilornu anunţa nicidecum catastrofa iminentă. Iubea Posada şi zilelepetrecute aici şi chiar dacă la 2 septembrie 1939 era dejarăzboi în Europa, iar Daladier şi Chamberlain intonau “imnuride slavă lui Mussolini”, scriitoarea Martha Bibescu nu puteasă nu observe că la Posada ziua era “atât de frumoasă şide limpede! Parcul era numai smalţ, cristal şi diamante”, iarcolinele Brezei “ de un albastru lichid erau aidoma talazurilorunor mări preistorice, stăvilite , la marginea orizontului , demarele flux al începutului de lume”, poate şi pentru faptulcă, deşi inevitabil, războiul era încă departe de România iarneobosita călătoare între Bucureşti, Paris şi Londra se simţealiniştită şi în siguranţă.Jurnalul şi însemnările sale zilnice au valoare de document,de sursă istorică reprezentând o adevărată cronică aperioadei ce a precedat dar şi momentul de început al celuide-al doilea mare război al secolului XX. Valoarea literarăeste de asemenea incontestabilă ( talentul său literar a fostapreciat în epocă de Marcel Proust, Anatole France, MauriceBarres etc.) şi creează impresia unui roman autentic inspiratdin viaţa reală, cu personaje vii şi credibile . Evenimenteleatât de bine surprinse şi relatate se succed cu repeziciuneca într-un veritabil film cu actori celebrii, pe care vrei să-lurmăreşti cu atenţie până la final fără să pierzi nici măcar osecvenţă pentru că toate laolaltă alcătuiesc un tot unitar careîţi facilitează percepţia unor realităţi pe care nu le-ai trăit darpe care îţi doreşti să le ştii şi să le înţelegi.Frumoasă, elegantă, cultivată, talentată, prezentă latoate evenimentele marcante ale timpului Martha Bibescu afost o emblemă europeană, o figură charismatică şi seducătoarea vieţii culturale şi politice interbelice.7922 www.oglindaliterara.ro


ARABELBODNARENCOPOEZIECAMELIABOICIUCVASILEDURLOIClipaTe rog, iubite,când noaptea recene va despărţitu să-ţi aminteşti, terog,de mine …Clipa ce ne este dată,cu bucurie s-ompărţim,dragoste să dăruim !Te rog, iubite,la al nostru legământSoarele şi Luna,martori sfinţi să fie !Roadele iubirii noastresă-le aducem pe altar,Luminii ofrandă !Te rog, iubite,când în noapte vei intra,iubirea mea, s-o laşi,paşii să-ţi îndrume …PovaraPe o bancă stau discret,două babe gârbovite ;babe – de-a sufletului îmbătrânire ,gârbovite – de a lumii grijă.Zâmbete rautăcioase,chipul tânăr le umbreşte ;sclipiri tăioase,ochii le însufleţesc.Din gura lor mirositoare,fără încetare curgnegre perle-mpovăratede al lor venin !Lumea trece, lumea vine,instinctiv nepăsătoaredrumu şi-l urmează,în necunoscut visează !...Lumea trece, lumea vine,peste perle-nveninatenepăsătoare şi rece,trece…LuminăSoarele azi a uitat,pe fereastra mea sa intreşi stau singură în noapte,Soarele aşteptând s-apară.Voci neînţeleseîn eter se risipesc,singur al tău glas iubitîn noapte se aude.Soarele s-apară aş vrea,noaptea s-o ridice,dar oricât eu l-aş rugaruga-mi n-o aude!...Eu aici şi tu acolo,noaptea tristă ne separă.Viaţa înapoi aş vrea,Soarele să-mi dea !PARFUMUL IUBIRII(1) POEMEALTFELAdapǎ-mi sufletul cuiubire,Altfel voi muri însetatǎ,Şterge ochii meiînlǎcrimaţi,Altfel voi muri înecatǎÎn propria-mi durere.Condu-mi paşii spre lumina,Altfel voi muri în bezna,Cuprinde-mi trupul în braţe,Altfel voi muri goalǎÎn propria-mi singurǎtate.Vorbeşte-mi despre fericire,Altfel voi muri neştiutore,Învaţǎ-mǎ sǎ zbor,Altfel voi muri cu aripile frânteDe propriile-mi stânci.AŞ VREAAş vrea sǎ plâng,Încât lacrimile meleSǎ spele ochii orbilor,Sǎ vadǎ…Sǎ vada neguraCe mi-a învǎluit fiinţa,Ce mi-a întunecat privirea…m-a orbit.Aş vrea sǎ strig,Încât ţipǎtul meuSǎ deschidǎ urechile surzilor,Sǎ audǎ…Sǎ audǎ plânsulCe mǎ dizolvǎ,Ce mi-a copleşit auzul,m-a asurzit.Aş vrea sǎ vorbesc,Încât glasul meuSǎ dezlege limbile muţilor,Sǎ vorbeascǎ…Sǎ spunǎ tuturorCuvintele ce s-au înecat în mine,Ce nu pot sǎ rasunem-au amuţit.UNDE?Lasǎ noaptea sǎ-mi cuprindǎ trupul,iar ochii,ochii sǎ-i închidǎ luna,vreau sǎ pierd în noapte tot,sǎ strig apoi cǎ nu mai pot,sǎ mǎ pierd într-un potop,de vise,de balade.Deschide apoi zorile,lasǎ-mi trupul de tinǎ sǎ se ridice,sǎ plece,sǎ tacǎ,apoi sǎ se întoarcǎ,sǎ-mi spunǎ, unde i-a fost mai bineîn noapte,în lume…NIERIKA BLEUAidoma veşniciei ceumple o seră,ceasul de bord dinadânc.Valurile vor veni cuplângeride urme rămase pescări de cabine,ori pe panouri deşoaptecălcate de omniprezenţă,până ce noaptea se va minţi amintire,până când sufletele care odihnesc încuşetese vor deprinde cu pasul peste santine,dorind să se alcătuiască pe sineîntr-o nemaivăzută maree maternă.Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,ochii ce nu se pot închide abisuldespică,da, urmele au rămas prăfuiteca nişte tipare tolerate de undesub lumânări cândva aprinse a rugă.Ocean disperat de epave, aproape şi plinşi lucitor în luna portocalierănită de valuri, melancolie.Cade în adânc fugita răcoare de peculori,încet, încet, tot ce pare înviesă spele picioarele şi de ultimul fir denisip,uşor să fie pasul purtat de curândşi la ce bun, pe puntea ce nu e.Intuită albastră cărare adevărată,drumul compas frizând ridicolul ştiut,valuri ce trec pe pipăite în întunericpeste catargele cu lămpile stinse,unică poartă în singulară maree albastră.A rămas adâncul neprihănirii gollepădând ultramarinul tuturor strămoşilorîn paradoxul hidrostatic al mării ce-a fostnumită cândva de ceasul de bord.Cu mersul tolerat, spre poarta spălată deval,ultima patimă cade pe lespedea recepledând pentru stânci, pentru anticul dig.Fumul învăluie o inimă imensăla care se adaugă iubireadiminuată cu partea rămasăîn somnul liniştii din adânc,totdeauna pândit,apoi lumină, căzută pe nouă oglinziîn care se pierde cu teamă ce este.Dezamăgirea îşi va întâlni prezicerilepe care va trebui să le răscumperecu tot cu bordaj şi catarge,iar poimâine să le revândă.Zadarnic se va sorbi la nesfârşitmarea de sub chilă,harul de a plânge subacvatica starefără arginţi, –sânge peste babale, suprastructuri, –nu doare, iar ochii ce văds-au deschis aiureapentru apelul de ambarcare..............................................www.oglindaliterara.ro7923


CRONICARÎnceput de an la New York cu noievenimente culturale româneştiMihai Eminescu - dialog cutimpul (Simpozion anual)De aproape douăzeci de ani, la New York, fărăîntrerupere, este organizat un simpozion – de mai micăsau mai mare anvergură – dedicat scriitorului românemblematic, Mihai Eminescu. Cei care citesc acesterânduri se vor fi aşteptat, desigur, ca această manifestaresă se desfăşoară sub egida Institutului Cultural Român,forul care, prin nume şi menire, ar trebui să reprezinte înSUA cultura română.Ei bine, nu este nici pe departe aşa. Simpozionuldedicat lui Eminescu este organizat în fiecare an, înjurul datei de 15 ianuarie, de către Institutul Român deTeologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York 1 , concretde către preotul, profesorul şi scriitorul Theodor Damian,cel care şi-a asumat misiunea nobilă, pe lângă cea depreot, de a menţine şi promova scrisul românesc pesteocean.Cu tenacitate şi răbdare, organizatorul a urcatsimpozionul treaptă cu treaptă, i-a conferit importanţăprin locul de desfăşurare, dar mai ales prin numărul şinumele participanţilor. Şi cum o mai mare deschiderecătre necesitatea promovării valorilor noastre decâtICR-ul a avut-o Consulatul General al României, concretfostul consul general dl. Pietro Pavoni (anul trecut), caşi cel actual, dl. MarianPârjol (absolvent al liceului„Carol” din Craiova), înanii din urmă simpozionuls-a desfăşurat în sala deprotocol a Consulatuluişi nu în sala InstitutuluiCultural cum ar fi fostfiresc.Pentru a enumera pecei care au susţinut lucrărianul acesta (14 ianuarie)alegem să cităm câtevafraze ale unuia dintreaceştia, Aurel Sasu, citatfiind extras din articolulsău publicat în ziarul NewYork magazin (25 ianuarie2012): „S-au adunat înjurul „mesei tăcerii” săspună ce este Eminescu,nu ceea ce alţii dorescsă fie: Doina Uricariu,M.N.Rusu, Aurel Sasu,Theodor Damian, MihaelaAlbu, Anca Sîrghie, DoruTsaganea, Valentina Ciaprazi, Vladimir Wertsman,Napoleon Savescu şi Timotei Ursu. Li s-a alăturat, caîntotdeauna, plin de solicitudine Excelenţa Sa MarianPârjol, Consul general al României la New York. S-arecitat (Lia Lungu, Mariana Ralée), s-a dat glas cânteculuieminescian (Oana Lianu, Lia Lungu, Grigore Culian),dar mai ales s-a discutat, cum se spune, cu textele pemasă: dimensiunea filosofica a poeziei, poetul în artă şiliteratură, doctrina creştină, gazetarul politic, modelulformativ etc.”Iată acum câteva dintre titlurile lucrărilor: Timp,memorie şi uitare la Eminescu (Doina Uricariu), Ideeade Eminescu (Aurel Sasu), Eminescu – gazetar (MihaelaAlbu), Metafora luminii la Mihai Eminescu (TheodorDamian), Contribuţii americane la ridicarea statuii luiEminescu la Botoşani (M.N.Rusu), Imaginea MitropolituluiAndrei Saguna in constiinta lui Mihai Eminescu (AncaSîrghie), Imparat si proletar”: poezia unui conservatorsau a unui socialist? (Doru Tsaganea), Traducerile luiEminescu în franceză şi alte limbi romanice (ValentinaCiaprazi), Alaturi de Eminescu (Vladimir Wertsman),Metafora şi politica în creaţia eminesciană (Timotei Ursu).Toţi cei care au prezentat lucrări, precum şi alţicâţiva susţinători ai acţiunilor culturale româneşti la NewYork, în frunte cu consulul general, au primit apoi diplomede excelelnţă din partea celeimai vechi societăţi culturaleromâneşti în spaţiul american,Societatea „Dorul”, înmânatede către preşedintele actual alacesteia, ing. Cristian Pascu.Într-o sală alăturată,în pauza dintre cele douăsecţiuni, dar mai ales dupăsusţinerea unui recital deexcepţie susţinut la maimulte instrumente de suflatşi voce de către Oana Lianu,conferenţiar la Facultateade Muzică a Universităţii dinOradea, totţi cei prezenţi lasimpozion au putut admira– în cadrul Galeriei de artăSPIRITUS (Director artisticMihaela AlbuViorica Colpacci) o expoziţiededicată sărbătoririi luiEminescu. Expozanţi au fost Doru Tsaganea cu fotografiede artă, Garabet Salgian şi Ruxandra Dumitrescu, cupictură, Viorica Colpacci cu grafică digitală, DimitrieDumitrescu cu artă decorativă.Dublă lansare de carte la Cenaclul literar„Mihai Eminescu”A devenit mai mult decât o obişnuinţă pentru iubitoriide carte românească din New York ca seara de vineri,o dată la două săptămâni (dar nu de puţine ori chiarsăptămânal) să o petreacă la Cenaclul „Mihai Eminescu”.Invitaţi pentru a-şi lansao carte recent apărutăsunt deopotrivă scriitoriromâni din diasporaamericană ori europeană,dar şi mulţi, mereu maimulţi dintre cei din ţară.Astfel, vineri, 27ianuarie a.c., Cenaclula fost dedicat lansăriivolumului de poemeLumină înlumită,Poezia (autor MihaelaAlbu), apărut la edituraTipoMoldova, Iaşi, încolecţia „Opera omnia” şial revistei internaţionaleCarmina balcanica.Review of South-East Spirituality andCulture (director DanAnghelescu, redactor şefMihaela Albu).Despre poezii auvorbit Theodor Damian,Valentina Ciaprazi şiMircea Săndulescu. În final, autoarea a citit din volum,după care a prezentat concepţia de ansamblu a revisteidedicată spaţiului balcanic. Revista este structurată petrei secţiuni principale – studii, poezie şi recenzii decarte, publicate în limba maternă a autorului, precumşi în limba engleză, aceasta, desigur, pentru o mai marevizibilitate internaţională. Fiecare număr, deşi cuprindearticole ori poezii din diferite zone sud-est europene, estededicat unei ţări, aceasta reflectându-se şi în fotografiile(color) care sunt incluse în revistă.La Cenaclul din 27 inuarie, cei prezenţi au avut ocaziasă afle cuprinsul numărului 7, număr dedicat Serbiei, darşi al câtorva din cele anterioare, dedicate Macedoniei,Greciei, Turciei, Albaniei, Bulgariei. Cum numărul 1, axatpreponderent pe România (cu imagini din Iaşi şi TârguFrumos), s-a epuizat, am promis cititorilor curând o nouăediţie. Fotografiile vor reflecta de data aceasta alte locuriîncărcate de istorie din ţara noastră.________________1 În ultimii ani, de altfel, simpozionul se desfăşoară subegida Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă,al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din Romania (Filiala NewYork) şi al Societăţii Române Creştine „Dorul” (preşedinte:Cristian Pascu)7924 www.oglindaliterara.ro


Papa Bonifacio al VIII-leaPrimul nucleu al Universităţii “La Sapienza“ din Roma a fost edificatde papa Bonifacio al VIII-lea în raionul Sant Eustachio, în apropiereaPieţei Navona, la anul 1303. Azi, în locul Universităţii, fiinţează ArhiveleStatului Italian.Mai amintim faptul că la 22 februarie 1300, Bonifacio al VIII-leaa proclamat şi celebrat primul „Giubileo” al Bisericii Romano-Catolice…În luna august 1294, din munţii Abruzzo cobora, în spinarea unuimăgăruş, un pustnic de peste 80 de ani, sub atenta supraveghere acardinalul Colonna, un membru marcant al Sfântului Colegiu. Peste câtevazile, la 29 august al aceluişi an, călugărul Pietro da Morrone depuneasaiul monahal pentru a fi încoronat cu tiara papală sub numele de papaCelestino al V-lea. Cum sfinţenia sa nu era suficientă, pontificatul său afost o decepţie. Papa Celestino al V-lea, fiind un om simplu, un eremitcare dispreţuia fastul şi uzuanţele curţii pontificale, necunoscând deloclimba latină (limbă în care erau redactate toate documentele), semnaîn alb până şi bulele papale. Situaţia devenea critică şi, la cincisprezecesăptămâni de la investitură, în data de 13 decembrie 1294, Celestinoal V-lea, sfătuit de cardinalul Caetani, în calitate de jurist, va abdica înultimul său consistoriu.Vineri 24 decembrie 1294, cardinalii întruniţi într-un “brevissimoconclave”, ţinut în Castel Nuovo din Napoli, îl aleg pe Benedetto Caetanica papă, cu numele de Bonifacio al VIII-lea.Preocupat de legalitatea alegerii sale, Bonifacio al VIII-lea decidearestarea fostului papă Celestino, care văzuse şi ştia prea multe secretedin Vatican. Bătrânul călugăr scapă, dar urmăritorii săi îl prind în grotadin peştera din Abruzzo. Închis într-un “prizonierat onorabil”, în castelulde lângă Monte Fumone din Abruzzo, Celestino al V-lea va muri la 12 mai1296. Din mărturiile familiei Colonna, Celestino ar fi sfârşit din cauzaprivaţiunilor şi a chinurilor la care fusese supus.Rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc într-un “splendidomausoleo”, opera lui Girolamo da Vicenza, în biserica Santa Maria diCollemaggio din Aquila.Bătrânul anahoret Celestino, “santo non uomo” (cum l-a definitPetrarca), îi prezisese lui Bonifacio al VIII-lea: “V-aţi strecurat ca unvulpoi, veţi domni ca un leu şi veţi muri ca un câine”...Bonifacio al VIII-lea a fost un reputat specialist în dreptul canonic.Cardinal, interesat de studiu şi patron al artelor, a reorganizat arhiveleVaticanului, dar a urmărit fără ruşine interesele familiei sale. Imediatdupă înscăunare, vechiul şi mocnitul conflict cu familia Colonna va izbucniviolent şi va avea repercursiuni tragice asupra papei Caetani în ultimaparte a pontificatului său.După celebrarea triumfală a primului jubileu din 1300 la Roma,Bonifacio al VIII-lea va declanşa o violentă polemică prin publicarea bulei“Unam Sanctum” la 18 noiembrie 1302. Bula afirma suveranitatea papeiasupra tuturor monarhilor, astfel încât “mântuirea divină va fi acordatădoar supuşilor Pontifului Roman”. Din punct de vedere politic documentulimpunea “puterea spirituală”: “... la società costituisce un solo corpo,cosi la Chiesa, con un solo capo, cioè il pontefice; due sono i poteri o le‘spade’, spirituale e temporale; il primo è superiore al secondo...”. Papava încerca reconcilierea, dar Filip al IV-lea, prin cancelarul său Guillaumede Nogaret, va declanşa atacul împotriva papei.În septembrie 1303, Bonifacio se afla la Anagni, unde, fără a se fianunţat, sosesc Guillaume de Nogaret şi Scciara (capul familiei Colonna),care îi cer abdicarea. Papa refuză, Scciara Colonna îl va lovi pe pontif(l’episodio e noto come “lo schiaffo di Anagni”, ma se pare che in realtail Papa non sia stato colpito fisicamente ma pesentemente umiliato),iar Nogaret îi va scoate tiara şi îi va sfâşia veşmintele papale. Ceartadegenerează şi papa strigă disperat: „Luaţi-mi viaţa, luaţi-mi capul!”.www.oglindaliterara.roPAPALITATEMatei RomeoPitulanPe 9 septembrie locuitorii dinAnagni se răscoală şi Sfântulpărinte reuşeşte, spreuşurarea tuturor, să revinăla Roma. Dar din cauzaemoţiilor şi a duşmănieidin toate părţile, Bonifacioal VIII-lea având vârstaînaintată, aproape 70 de ani,suferind de mai mult timp deo insuficienţă renală, va murisubit la 11 octombrie 1303.Profeţia SfântuluiCelestino se împlinise:Bonifacio al VIII-lea, sfârşiseca “un câine”.Splendida capelăconstruită de Arnolfo diCambio, în memoria papeiCaetani, a fost distrusă deBramante cu ocazia demolăriivechii biserici constantiniene.Astăzi, monumentul funerar,un sarcofag din piatră avânddeasupra trupul sculptat alpapei Bonifaciu al VIII-lea,se află în Grotele Vaticanului.Atitudinea orgolioasă şiiraţională a lui Bonifacio alVIII-lea a fost ultimul pretextpentru regele Filip al IV-leacel Frumos care i-a permis sădecidă alegerea papilor şi să-imotiveze totodată hotărâreamutării reşedinţei acestora laAvignon (ceea ce a însemnato tragedie pentru BisericaRomano-Catolică). Acestcumplit surghiun suportatde Sfântul Scaun pentrumai bine de 70 de ani, între1309-1377, avea să rămânăînscris în istoria bisericii ca“exilul de la Avignon” sau“captivitatea babiloniană”...7925


REMEMBERmai îngăduie-mă până mâine,/ Că nu mai sunt stăpânpe mine eu!// (...) Le-am spus că nu mai ştiu nimic deTine,/ Că m-ai trăzni-ntr-o clipă dac-ai fi;/ Şi-n ochii lor,neputincios, vezi bine,/ Te răstignesc în fiecare zi (EugenMagirescu, „Rugăciune”, pp. 286-287); N-am voie săspun ce-i cu mine, nu pot,/ Sunt calfă la diavol, cu sufletcu tot./ Nu vezi cum te-aştept, c-un balaur în cârcă/Şi-n orice cuvânt cu-o năpârcă?/ M-au trimis să te-atragîntr-o cursă, măi frate./ Să-ţi dau brânci în curmei, pe laspate./ Şi n-am cum să-ţi spun să fereşti la o parte./ Mi-efrică de oameni, mai tare/ Ca de judecata cea mare/ Decare/ Parcă-am uitat că m-aşteaptă-n dosare.../ Aici estăpân stârpitura/ Cu lanţul, cu biciul, cu ura,/ Minciunacălare pe toată făptura./ Pune urechea colea,/ Pe inimamea,/ Şi-ascultă, măi frate,/ Cum bate,/ Mi-e frică, mi-efrică, mi-e frică şi tace,/ C-o strânge de gât şi pe ea unrăgace./ (...) Măi frate, iubite, mă frate,/ Şi tu porţi înochi muşcătură de moarte,/ Ce s-a ales din credinţelenoastre curate?! (Eugen Magirescu, „Ochii fratelui”, pp.294-295); (...) Aici moartea e atât de vie,/ Cea mai mareşi cea din urmă bucurie./ (...) Doamne, unde-ai plecatdin acest veac?/ Niciodată tinereţea nu a putut atâta sădoară./ Şi de-ar putea măcar să strige,/ Şi de-ar puteasă moară!/ Am avut o soră/ Care s-a făcut mătrăgună./Am avut o mamă, care trebuie să fie nebună./ Cocoriis-au făcut tăceri de zăpadă/ Şi copiii cresc fără să vadă,/Şi oamenii trec fără să vadă./ Unde eşti, Doamne?/ Maipoţi fi undeva, Doamne?/ Fratele meu, călăul meu,/Dacă mă iubeşti,/ Dacă ne mai urăşti,/ Dacă ai înţelesce înseamnă Piteşti,/ Fură, te rog, pentru mine crucea/Pe care a murit Dumnezeu! (Ioan Victor Pica, „Piteşti”, p.467); (...) Ah! Amintirea asta ca pe roată mă frânge:/ pejos erau risipiţi creiţarii de sânge -/ plata atâtor şi-atâtorpăcate... atât de cumplite au/ fost suferinţele,/ atât desatanică a fost urgia,/ că mulţi din noi în noaptea aceeaşi-au pierdut/ minţile,/ iar alţii şi-au pierdut veşnicia.//Din cei ce au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc,/asemenea lui, aşijderea ţie;/ iată de pildă eu, umblu,vorbesc,/ dar viaţa mea, nu-i, prietene, decât o moartevie (Sergiu Aurel Mandinescu, „Amin”, p. 513).În multe dintre poezii observăm apariţia unui altmotiv, al unei lumi a umbrelor, a amintirilor care aparca năluci pe pereţii închisorilor, asemenea umbrelor dinpeşteră, descrise de Platon în dialogul Republica. Iniţial,amintirile despre copilărie şi despre cei din familie îl ajutăpe cel condamnat să uite pentru câteva clipe de regimul lacare este supus, dar apoi realitatea monstruoasă revinecu mai multă putere, de această dată coşmarul fiind ceeace trăieşte el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la ceidragi este de cele mai multe ori chinuitor, deţinuţii fiindconştienţi de suferinţa răsfrântă asupra celor de afară,care încearcă disperaţi să îi aducă înapoi. Portretul mameiîndurerate este foarte asemănător celui din „Mioriţa”,amintind la rândul său de chinul Maicii Domnului pe toatădurata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cumnu ţi-a fost teamă/ Drumuri să străbaţi,/ La atâtea porţisă baţi./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Sădai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecarecale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop deîndurare/ Pentru atâta zbucium şi jale.// Şi lacrimile aucurs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (DumitruOniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată şipălmuită,/ Mama mea, duioasă şi iubită,/ Ochii tăi stinşi,de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzeletale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuţă suavă şi sfântă?/După tata, după feciori, după nepoţi,/ După care din toţi?(Ion Paragină, „Mama”, p. 454).Un alt motiv de tristeţe, care înmulţeşte suferinţaîntemniţaţilor este laşitatea şi conformismul celor „liberi”,fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptăţii:Lângă zidul cetăţii aştepta gloată multă./ Unii ne-audus crucile,/ Atunci când nu le-am mai putut duce./ Maitârziu tot ei ne-au bătut piroanele/ Şi ne-au ajutat să nesuim pe cruce./ I-am privit în ochi:/ Ochii lor erau simpli,fără nicio remuşcare:/ Ei îndepliniseră doar poruncile,orişicare. (Ioan Victor Pica, „Ode la oameni”, p. 464).Poate din acest motiv, unul dintre cei care au îndurattemniţa comunistă afirmă: Brăţara mea de drum şi depopas,/ Slăvite fie negrele-ţi carate!/ În ţara-n caregândul n-are glas,/ Mai liber sunt cu mâinile legate. (IonOmescu, „Inscripţie pe o cătuşă”, p. 544).Volumul Poeţi după gratii adună între copertele salebiografii de mucenici şi de mari eroi, care au înfruntat olume mai absurdă decât absurdul din literatura kafkiană.Au fost hăituiţi, torturaţi, trataţi ca nişte obiecte bunede aruncat pentru vina de a avea demnitate. Coperteleredau în mod fericit conţinutul cărţii; prima copertă -crucile celor întemniţaţi (răsărite pe închisoare) duccrucea uriaşă a neamului românesc; ultima copertăînfăţişează un deţinut cu lanţuri la picioare, îngenuncheatla rugăciune; el este binecuvântat de Hristos, pe al căruichip se întrezăreşte mai mult suferinţă decât pe chipulcelui dintâi.Întrucât nu putem cita versuri din fiecare autor,vom aminti măcar numele acestora, în ordinea apariţieiîn volum: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ionel Zeană,Bucur Stănescu, Virgil Maxim, Aurel Pastramagiu, IonMărăcineanu, Andrei Ciurunga, Emanoil Paraschivaş,Simion Giurgeca, Fronea Bădulescu, Gabriel Ţepelea,Ştefan Vlădoianu, Aurel Dragodan, Nicolae Nicolau, EugenMăgirescu, Petre C. Baciu, Demostene Andronescu, IonPăunescu-Daia, Dumitru Radu-Udar, Tiberiu Hentea,Costin Dacus Florescu, Gheorghe Popescu-Vâlcea, MarinCioabă, Simion Lefter, Petre Strihan, Pr. Ilie Imbrescu,Gheorghe Gorunescu-Penciu, Gheorghe Ardeleanu, PetreBaicu, Vasile Blănaru - Cezar Flamură, Mihai Buracu,Corneliu Deneşan, Luca Dumitrescu, Ion Florescu, ViorelGheorghiţă, Aurelian Guţă, Grigore Lechinţan, AnaMaria Marin, Virgil Mateiaş, Gheorghe Năstase, DumitruOniga, Ion Paragină, Vasile Pânzariu, Ioan Victor Pica,Gheorghe Stănescu, Virgil Vasiliu, Deliu Iulian Bălan,Mihai Dragodan, Valeriu Gafencu, Paul Găleşanu,Ion Golea, Sergiu Aurel Mandinescu, Vasile Militaru,Dragoş Morărescu, Despa Olariu, Gheorghe Olteanu,Ion Omescu, Constantin Oprişan, Zahu Pană, TraianPopescu, Valerian Turtureanu, Petre Grigore Anastasis -Puiu Năstase, Dumitru Bacu, Nicolae Călinescu, CorneliuCoposu, Zorica Laţcu - Maica Teodosia, Teofil Lianu,Vasile Tacu, Ştefan Tumurug, Eugenia Indreica-Damian.Încheiem această privire modestă asupra poezieiscrisă în închisorile comuniste din România, cu două dintremultele „Rugi”: Cerne, Doamne, liniştea uitării/ Pestenesfârşita suferinţă,/ Seamănă întinderi de credinţă/ Şisporeşte roua îndurării,// Răsădeşte dragostea şi crinul/În ogorul năpădit de ură/ Şi aşterne peste munţi dezgură/ Liniştea, iertarea şi seninul!//(Corneliu Coposu,„Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porţi/ Săintre cohorta de îngeri şi sfinţi/ Schingiuiţi şi flămânzi,umiliţi şi cuminţi,/ Cu ochi mari de lumini în orbite demorţi,/ Cu feţele supte, cu oasele rupte,/ Cu urme decizme pe piepturi strivite,/ Sub asprele zeghi cenuşii,zdrenţuite.// Deschide-le, Doamne, şi ultima uşă./ Înprag lepăda-vor trupul lor de cenuşă/ Şi vor intra ca unabur cu un nimb de lumini,/ Fără răni sângerânde, fărăurme de spini./ Ascultă-i, Părinte, eternule Domn,/ Şi dăledoritul, râvnitul lor somn/ În liniştea sfântă a grădiniicereşti./ Prin ierburi vor trece aripi îngereşti,/ Iar jos,pe pământ, când priveşti iertători,/ Vei vedea prin celuledoar crucile lor.// (Eugenia Indreica-Damian, „Rugăpentru cei care au murit în închisori”, p. 614)7928 www.oglindaliterara.ro


George ROCADIALOG CU SIMONABOTEZANJURNALIST DE LIMBĂ ROMÂNĂ DINWASHINGTON DCDIRECTOR ADJUNCT AL REVISTEI „ MIORIŢA”SACRAMENTO, CALIFORNIA, SUAO DEZBATERE DESPRE „ROMÂNIA NOASTRĂ”Simona BOTEZAN: Dragă Geo, eu am o nedumerirevis à vis de concursul copiilor din Vaslui. Până la urma câţielevi au participat la concursul „România Mea”? Cred căam primit de la tine vreo 30 de materiale pe tema asta(dacă nu cumva mai multe!), dar încă tot n-am aflat cinea câştigat concursul, cine a făcut parte din juriu ş.a.m.d.Viorel Nicula, directorul revistei „Mioriţa”, a pus în luna maitrei articole din această gamă pe o paginăa revistei tipărite. Eu sunt de părere căera mai bine să facă cineva un articol desinteză pe acest subiect şi după aceea să sepublice articolele câştigătoare. Mersi pentruinformaţii, încă mai citesc la ele. A zis Viorelsă selectez ceva din ce mi-ai trimis luna astatot pentru ziarul tipărit. Să ai o zi minunată!George ROCA: Dragă Simona, înlegătură cu concursul „România mea”am să încerc să fac lumină... Acesta afost organizat de către Partidul NaţionalLiberal, filiala Vaslui, cu scopul de amonitoriza şi promova patriotismul şinoţiunea de „ţara de care aparţinem”în concepţia elevilor de liceu din judeţ.Au participat la concurs 62 de eseuriscrise de tot atâţia elevi de la diferiteşcoli. Implicarea politicienilor nu afost decât pe latura promovării şisponsorizării. A fost instituit un juriu internaţional,compus din jurnalişti, scriitori şi oameni de artă dinmai multe ţări. Preşedinta juriului a fost doamnaLia Lungu, muzician şi jurnalist american. Din juriuau făcut parte: Dr. Theodor Damian, teolog, poet şijurnalist newyorkez; Viorel Nicula, directorul revistei„Mioriţa” din Sacramento, California; Lucian Oprea,director al ziarului „Gândacul de Colorado”, dinEstes Park, Colorado; Sorin Olariu, poet, jurnalist,la revista „Curentul Internaţional”, Detroit; TatianaSolomon, jurnalistă la ziarul „Libertatea”, Româniaşi eu, George Roca, din Sydney, Australia.Simona BOTEZAN: Aşa o fi! N-am citit cuatenţie toată povestea. Am recitit trimiterile tale şi miamamintit motivele care m-au determinat să ignorsubiectul. Ţin minte că mi-a spus şi Viorel Nicula la telefondespre concurs (când s-a lansat) şi despre faptul că faceparte şi el din juriu, împreună cu tine, cu Lucian Oprea şiLia Lungu.Nu-mi plac concursurile cu teme patriotice! Îmirepugnă activităţile şi evenimentele organizate de partideşi politicieni (de-aia evit să particip şi la cele organizatede Ambasada Română din Washington DC). Îţi mărturisescasta, cu riscul că te superi sau mă vei cataloga drept cinică,frustrată sau ingrată. Din păcate este părerea mea şi numi-o schimb. Sunt sătulă de subiectul „România mea” pânăîn gât! Nu mă refer strict la eseuri, ci în general. Concursulde eseuri mi-a reamintit motivele pentru care am plecat deacasă. Am scris şi eu despre România aşa cum o văd eu,de mai multe ori. Dar oricum n-are importanţă... nimeninu convinge pe nimeni şi nici nu mi-am propus asta cândam scris despre „România mea”. Recunosc cinstit că nu daupe dinafară de patriotism şi naţionalism, ci dimpotrivă...Îmi place mai mult ideea de cosmopolitanism, de cetăţeaneuropean sau cetăţean al planetei.Mie nu îmi este dor de România, deşi n-am mai fostpe acolo de ani de zile. Toată lumea vorbeşte despre „dor”un sentiment pur românesc, pe care-l resimţi acut cândwww.oglindaliterara.roINTERVIUpleci din România. O fi ceva defect la mine, dar mie nu mi-edor de România! Pentru mine „acasă” este aici unde pot trăidecent şi sunt cu familia mea.Nu am amintiri plăcute din ţara mea natală. Am trăitacolo, fără perspective, anii care ar fi trebuit să fie cei maifrumoşi. Păstrez doar amintirea unui lung şir de greutăţi,privaţiuni, nedreptăţi şi probleme fără soluţie. Păstrezamintirea jertfei zadarnice a tinerilor din generaţia meala Revoluţia din ‘89, bâlciul politic post-decembrist centratexclusive în jurul luptei pentru ciolan; clientela politică şigrupurile de interese care au distrus totul, au vândut totulş.a.m.d. Nu-mi amintesc cine a spus asta, dar sunt de acordcă „fiecare popor îşi merită conducătorii”, iar noi „avem oţară frumoasă şi bogată, păcat că e locuită!”.George ROCA: Interesantă descărcarea tasufletească referitoare la „România noastră”! M-aiprovocat la o conversaţie pe această temă, cu toate cămă feresc să discut acest subiect cu altcineva! De ce?Pentru că se pot ajunge la polemici, la controverse...De multe ori gândim (poate! sic!) cam la fel... chiardacă nu în acelaşi timp... ci poate în perioade diferitede viaţă. La o vârstă „x” am gândit şi eu poate (iarzic „poate”!) la fel ca tine. Deci o fi ceva ciclic şipoate chiar specific neamului nostru.Ceva asemănător cu faptul că tineriinu se prea se duc la biserică şi deseorise declară chiar atei, iar bătrânii se ducşi mai abitir decât în restul vieţii vroindparcă să demonstreze că Dumnezeulseniorilor e mai puternic decât cel aljuniorilor.Ţi-am scris cele de mai susreferindu-mă la prelegerea ta desprepatriotism şi despre „România Mea”!Fără să vrei, vei vedea cu timpul, veideveni şi mai patrioată... dar nu una delinie dură, ci una gânditoare, analitică!Sau o patrioată-visatoare! Utopică! Şiîţi mai spun ceva! Să fii sigură că pentrutine (mine!) şi majoritatea emigranţilorromâni patria strămoşilor va rămâneputernic în memorie. Cu timpul se vordilua „relele” şi motivul pentru care amfost nevoiţi să părăsim România. Vompăstra în gând doar amintirile plăcute... şi vom uitade cele rele! Aşa este făcut omul! Să uite de rele şisă îşi aducă aminte de perioadele frumoase ale vieţii!Poate şi pentru faptul că „trecutul” reprezintă pentruindivid „tinereţea”! Tinereţea cu griji mai puţine,tinereţea în care erai „apărat” de părinţii, tinereţeacând erai foarte sănătos...Simona BOTEZAN: Asta înseamnă că mulţi dintrenoi ar trebui să facă o cale întoarsă?George ROCA: Îţi spun... după mai bine de treizecide ani de „plecare de-acasă”, că nu prea există calede reîntoarcere! Degeaba fac unii eforturi (guvern,opoziţie, societăţi civile, etc) să demonstreze că „vaveni soarele şi pe strada noastră” (a se citi „ţaranoastră”) căci chiar dacă ar fi aşa... de întors ar fifoarte greu... Ştii de ce? Deoarece frigiderul, căţelulşi purcelul pentru care ai transpirat să ţi-l oferi(procuri, obţii...) în străinătate este foarte greu destrămutat spre ţara de baştină! După cum vezi nuam pus niciun „avantaj” spiritual precum ... linişte,democraţie, nebalcanism, străzi curate, relaţia cuautorităţile, moralitatea şi mentalitatea celor care teînconjoară, plata muncii tale, etc...Când am plecat din ţara am zis în sinea noastrăcă va veni vremea reîntoarcerii. Sunt convins cătoţi s-au gândit să revină şi să moară pe pământulnatal! Dar nu se poate! E greu tare la o vârstă „x”să îţi iei hangaralele, boccelele, frigiderul, căţelul şipurcelul şi să te reîntorci la matcă! De ce? Pentru cănu ştii ce te aşteaptă acolo? Poate „acolo” a devenitun loc „mai străin” decât cel de unde pleci. Şi n-ampus în balanţă reîntoarcerii faptul că urmaşii tăi nuvor voi să te însoţească la „repatriere”, rămânândîn continuare răspândiţi pe mapamond, în ţara lornatală!!! (sic!). Deci nu-i poţi lua cu tine şi astfelrămâi fără „stâlp la bătrâneţe”! Plus că eşti (mai)î7929


INTERVIUbătrân, prietenii ţi-au murit, oamenii s-au schimbat,mentalităţile aşijderea, locurile s-au transformat şiastfel tu „sentimentalule” vei avea o senzaţie deînstrăinare!Vor avea un aport important şi cei „de-acasă”să te facă să te simţi străin! Deseori vei fi pălmuitcu remarci de alde: „Americanule/australianule...tu n-ai mâncat salam cu soia!” sau „La banii tăi...”,„Bă... australianule... shush! Tu nu ştii prin ce amtrecut noi acilea! Tu stăteai la căldurică şi te bucuraide dolari!”. Spun toate astea tot din experienţă! Mulţide aici, din îndepărtata Ţară a Cangurului, au dorit săse reîntoarcă la matcă. Unii au făcut eforturi enormesă se poată repatria! Totul, pentru a-şi îndeplinidorinţa (de reîntoarcere!) pe care au plănuit-o încădin momentul dezrădăcinării. Şi... s-au reîntors lamatca, la străbuni! Ajunşi acolo, şi-au dat seama că„nu merge”, că nu se pot reacomoda! Nu aş vrea săfiu critic şi să enumăr neajunsurile... dar ţi-o spuncă, din zece repatriaţi, şapte ar dori să se reîntoarcădin nou în străinătate... în ţara exilului lor. De faptchestia asta este o boală pe care eu am numit-o„emigritis”!Cât despre ipocriţii neamului nostru stabiliţiîn străinătate... ce să zic? Nimic! Mă feresc decomentarii... Îi vor judeca semenii lor păcăliţi... şiviaţa! Aşa că eu m-am consolat... Iubesc Româniaaceea pe care mi-am construit-o în sufletul meu, îiajut cum pot pe cei de-acasă, promovez pe cât potlimba, literatura şi cultura română... dar sunt unambiguu notoriu româno-australian! Omul cu douăpatrii! Punct!Simona BOTEZAN: Interesantă prelegere, interesantpunct de vedere! Hai să mai pun puţin gaz pe foc, să te maiprovoc! Consider că cel mai mare handicap din viaţa meaeste faptul că m-am născut în România şi cel mai marecoşmar ar fi să trebuiască să mă întorc definitiv acolo. Suntconvinsă că aş fi avut alte şanse, alte oportunităţi şi unalt viitor dacă mă năşteam într-o ţară civilizată. Nu ştiucum simţi tu, dar pentru mine este dureros să mă simtrespectată şi apreciată printre străini mai mult decât amfost vreodată în ţara mea. Vreau să-i ofer copilului meuo şansă reală de a scăpa de „handicapul românesc”. Amplecat din România pentru că mă săturasem de balcanismeşi de atâta „bine”!Niciodată n-am fost „pro” emigrare şi nici atunci cândam plecat nu eram convinsă că va fi definitiv. Am plecatdupă zece ani de gândire şi analiză; am plecat după ce amîncercat de toate şi m-am convins că „acolo” nu există soluţiipentru oamenii obişnuiţi, fără pile, cunoştinţe şi relaţii. Abiadupă ce am făcut pasul acesta am înţeles de ce insistă uniică „Viaţa e frumoasă!”. Pentru prima generaţie de emigranţieste foarte greu, dar pentru copiii noştri, merită sacrificiul!Abia după ce am plecat din România am realizat cât de„strâmt” este cercul în care am trăit (şi în care continua sătrăiască românii) şi cât de penibili sunt când încearcă să-şidemonstreze unii altora (şi mai ales străinilor) că Româniaeste buricul pământului... iar apoi cerşesc dolari, cadourişi favoruri occidentului şi încep să se plângă cât de răule este. Cei din România îşi imaginează că dacă locuieştiîn SUA „te-ai scos”, automat eşti miliardar, o ţii tot într-ovacanţă şi încep să-ţi ceară o mulţime de favoruri, de te şimiri ce ar tot vrea din America! Probabil că aşa e şi la voiîn Australia! Am scris un articol odată pe această temă:http://www.mondonews.ro/Fite-si-snobisme-romanestiin-comunitatile-virtuale+id-12734.htmlGeorge ROCA: Şi ai noştri românaşi dinAussieland sunt la fel! Au culoare... Se pupă, seinvidiază, se bârfesc, se ceartă... apoi reiau legăturilede prietenie... Cât despre trimişii MAE ca să zic? Eiar trebui să fie fie un catalizator între cei de acasăşi cei din emigraţie. Acolo la MAE, de fapt, lipseştesectorul IMAGINE! Acesta ar trebui să fie unul dintrecele mai importante departamente! Departamentulde imagine din MAE! Acolo să studieze tehnicacomunicării, a bunelor maniere, a înţelegerii... Să fieatenţi cum se îmbracă, cum vorbesc, cum merg, cumse prezintă... cum promovează şi cum luptă pentruIMAGINEA ROMÂNIEI! Mai avem de învăţat de lastrăini! Bată-ne norocul... să ne bată! Pe vremea luiCeauşescu era şi mai rău...Cel mai mult mă deranjează că nu se ia7930 www.oglindaliterara.roatitudine atunci când ni se denigrează poporul şiţara! Parcă n-ar vrea domniile lor să îi supere pedenigratori! Îţi spun că au existat, şi mai exista încă,mulţi răuvoitori din străinătate ne-au făcut reclamăproastă prin propaganda lor tendenţioasă... Mă referaici la anumite grupuri de interese, la mass-mediaaservită şi chiar doritori de a reîntoarce istoria aşacum a fost acum o sută de ani... Poate şi asta te facesă stai de-o parte... acolo unde te-a aruncat soarta!Simona BOTEZAN: Posibil! Deşi m-am enervatcumplit când am văzut emisiunea aceea de la francezi,a cărei temă centrală era că românii sunt nişte cerşetori.Paradoxal, dar într-un fel le dau dreptate - prima impresiepe care ţi-o lasă românii este exact asta – chiar şi încalitate de român care trăieşte altundeva… Îmi imaginez ceimpact are asupra străinilor când încep şi se plâng întruna,cerşesc atenţii, favoruri, bani, bunuri materiale şi consideracă simplul fapt că locuieşti în altă ţară înseamnă că eştimiliardar. „România mea” este o ţară în care clasa politicăe o adunătură de troglodiţi, iar inepţiile politice se ţin lanţ.„Vin ai noştri/ Pleacă ai noştri/ Noi rămânem tot ca proştii!”În ce ţară civilizată ai mai văzut o conducere de stângacentru-dreapta?În România nu există doctrine politiceclare, nici politicieni adevăraţi, ci o adunătură de parveniţide mâna a patra, de cameleoni care se schimbă de la unpartid la altul, bişniţari care s-au apucat de politică... şi sepricep la această precum vacă la balet! Se fac nişte alianţepolitice de-ţi stă mintea în loc! Ungurii ni s-au urcat în cap.Avem partide politice pe criterii etnice, care fac alianţecu oricine e la putere, numai ca să nu intre în opoziţie.Cameleoni! Minorităţile cer nişte drepturi pentru care, înSUA ar lua cel mult un şut în dos şi o palmă peste cap. Celmai mult mi-a plăcut eseul fetei de 17 ani care a scris căîn România votul echivalează cu un litru de ulei. Nici nu ştiidacă să râzi sau să plângi...George ROCA: Văd că eşti supărată foc şi peguvernanţii „de-acasă”...Simona BOTEZAN: Stai aşa... că mai am ceva despus! Mai ţii minte sloganul: „Mândră corabia, meştercârmaciul!”? Preşedintele ICR (H.R. Patapievici, pe carepersonal nu-l agreez) într-un material intitulat „RomâniaMedievală” (un material pregătitor adresat ambasadelor,în perspectiva unei viitoare cărţi despre istoria românilor),susţine elucubraţiile lui Laurent Chrzanovski: „Aceastapentru că România, unul dintre cele mai tinere state aleEuropei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldoveişi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizatăprin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată pânăatunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, depopulaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiascăîmpreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus detoate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune întimp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţeipolitice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine” !?Liga Studenţilor Români din Străinătate, cu sprijinulambasadei României la Washington, susţine sus şi tare (înrândul studenţilor români din SUA) că e mai bine pentruei să se întoarcă în ţară la finalizarea studiilor. Practicaarată că nici cei care au fost sponsorizaţi de statul român(şi aveau contract cu statul) n-au fost angajaţi când s-auîntors în România. Ce şanse au ei acolo? Niciuna! Statulromân îi încurajează să-şi rateze viitorul, să se întoarcăîn ţară, unde vor îngroşa rândurile şomerilor de lux (sauvor lucra munci prost plătite şi sub pregătirea lor). Vorface parte cu succes din rândurile muritorilor de foame cudiplome universitare etc. etc.George ROCA: Dar conaţionalii tăi românistabiliţi în SUA cum sunt? Câteva exemple te rog!Simona BOTEZAN: Subiectul e vast! Greu dedescris... Românii mei din America sunt coloraţi, la fel cacei de-acasă! Multă vreme am avut impresia că în occident(în speţă în SUA, căci pe aceştia-i cunosc mai bine) n-aajuns oricine. Cu timpul, am constatat că sunt aceiaşioameni ca şi acasă... animaţi de invidie, de ambiţii şivanităţi, de egoism şi mândrie prostească. Cei care au fostOAMENI (cu majuscule!) în ţară, sunt şi printre străini lafel, ceilalţi... balast... nu te ajută niciunul... numai dacăau vreun interes... sau dacă te pot îngenunchia, pentru apărea ei înalţi şi măreţi!î


Chiar m-am gândit serios ce s-ar întâmpla dacă eu aşavea nevoie şi aş apela la ajutorul românilor. Nu s-ar opriniciunul din drumul lui; nu şi-ar lua liber de la job ca să mărezolve pe mine; nu mi-ar oferi din timpul şi cunoştinţele lorca să mă ajute. Sincer, am început să-i înţeleg pe româniidin diaspora care preferă să stea departe de comunitatearomânească şi prefera să-şi vadă strict de viaţa lor.Ca urmare, eu încerc să păstrez distanţa faţă demajoritatea românilor, să nu mai iniţiez contacte noi, iardintre cele vechi să fiu cât se poate de selectivă, pentrucă această „iubire” profundă faţă de conaţionali nu mi-aadus prea multe lucruri bune, ci doar probleme în plus,voluntariat, stres şi bătăi de cap. Desigur că aş dori să îmifac prieteni de nădejde, dar sinceră să fiu... e foarte greu!George ROCA: Observ că ţi-e sufletul tarenecăjit. Tu care eşti o jurnalistă excelentă... poate artrebui să fii un pic mai insensibilă la necazuri. Cum epresa românească din America?Simona BOTEZAN: Vorbind de presă româneascăde aici, hai să îţi dau un exemplu! A organizat şi MarianPetruţa, preşedintele NARPA (North American RomanianPress Association) un concurs pentru jurnaliştii români dinSUA... Probabil că ai auzit despre el. Premiile au fost niştestatuete şi diplome oferite de DRP (Direcţia Românilor dePretutindeni) - sponsor oficial al festivalului de la Chicago.Am avut aşa... un sentiment de neplăcere când am văzutcă juriul va fi format din jurnalişti din România… Pânăla urmă m-am mai liniştit că n-au fost de la ziarele descandal, ceea ce m-a determinat să selectez nişte articolepentru concurs. Ulterior am avut a doua surpriză neplăcută- directorii ziarelor româneşti din SUA (care trebuiau săfacă nominalizări de articole pentru concurs), s-au propuspe ei înşişi, nu pe colaboratorii lor. Tipic românesc! Mie niciprin cap nu mi-ar fi trecut să mă propun... eu pe mine.Mi se pare de un prost gust ieşit din comun. Consider căasta spune multe despre calitatea presei româneşti dindiaspora… Am rămas cu impresia că şi premiile s-au dat totaşa - după prietenii, după criteriul cine face un efort şi vinepână aici să-şi ridice premiul?Şi cu colaboratorii din presă este la fel. Unii încearcăsă se apropie de anumiţi publisheri ca să fie siguri că vor fipublicaţi şi băgaţi în seamă de fiecare dată când scriu ceva,indiferent de subiect, indiferent dacă se potriveşte sau nucu politica editorială a publicaţiei respective, ş.a.m.d.George ROCA: În încheiere să revenim laconcursul de eseuri... organizat de PNL la Vaslui.Specific că nu sunt şi nu am fost membru al niciunuipartid politic, atât din ţara cât şi din străinătate.Consider totuşi, că acţiunea a fost de bună credinţă!Eseiştii şi-au spus cuvântul! Tinerii, noua generaţie...Copii sinceri! Mi-au plăcut mult! De aceea le-am editatmaterialele pentru a apărea într-o carte. Lansarea ovom face la Vaslui în luna octombrie a acestui an!INTERVIUSper să ajung acolo... taman de la Sydney... „pedrumul de costişă ce duce la Vaslui”! O să depun totefortul... „Promise is promise mate!”, după cum ziceenglezul.Câştigătoarea concursului a fost o tânără dinclasa a zecea, Gina Camelia Roman, de la LiceulTeoretic „Emil Racoviţa” din Vaslui! „Roman”,nume parcă predestinat! Locul întâi din cei 52 departicipanţi! Titlul eseului: „România mea – Ţaracontroverselor”. Eseu câştigător al premiului celmare - o excursie de două săptămâni în Statele Uniteale Americii!Dar stai aşa, ţine-te bine... abia acum începedandanaua, adică partea urâtă a poveştii! Pentru aputea ajunge „la voi” tânăra elevă de 16 avea nevoiede viză de intrare în Statele Unite ale Americii! Aşacă... s-a urcat fata pe tren, împreună cu mămica ei...(alţi bani, altă distracţie şi desigur o grămadă deoboseală, de aşteptat la rând... la porţile „raiului”).Când a ajuns în faţa funcţionarului consular... bingo!Refuz total de viză! Fără explicaţii... O fi prea tânără,sau că... ar putea să rămână!Măi, bată-ne noroku’ (scriu cu cu kapa... desupărare!). Păi Gina Camelia Roman a câştigat unconcurs!!! Fapt demonstrabil! Ce o să zică ceilalţi copiieseişti?Cum o să privească „imaginea României” înimpotenţa guvernului de a face ceva pentru a devenişi noi egali cu alte popoare „alese”!? Ce speranţe deviitor pot avea tinerii români! Cum se vor simţi cândvor vedea că sunt consideraţi „cetăţeni ai lumii... demâna a doua”. Cetăţeni ai Uniunii Europene... în careromanii nu sunt egali cu celelalte popoare!Pun o întrebare! Oare şi copiii americani păţescla fel când câştiga un concurs de eseuri unde premiulcel mare este o excursie în România? AmbasadaRomană de la tine din Washigton le refuza „micilorelevi americani” viza? Îţi dai seama în ce situaţie suntorganizatorii! Disperaţi! Le afectează imaginea! Auvrut să facă o faptă bună... dar a ieşit prost... Îşi potpierde credibilitatea! Sau o fi oare vreo lucrătură...a concurenţei politice? Cine ştie? Poţi tu să dezlegimisterul, căci pe mine mă intrigă şi depăşeşte!Ce-o fi în sufletul acele fetiţe... Pentru ce să mailupte, pentru ce să mai scrie eseuri câştigătoare...?Poate consideră că locul ei este la gaşca căpşunarilor!Acolo nu are nevoie nici de viză, nici de şcoală şi nicide eseuri... Mâhnit! Asta sunt! Mâhnit tare!Simona BOTEZAN: De data asta m-ai lăsat fărăreplică... Recit în gând... un vers de Eminescu: „Ce-ţidoresc eu ţie... dulce Românie...!?”. Consider că subiectulpe care l-am disecat este mult mai vast... Vom continua înaltă rundă dacă vom avea forţe...------------------------------Sydney – Washington DC , august, 2011Primăria Municipiului CHIŞINĂU - Comunicat de presăMAESTRUL EUGEN DOGA LA 75 DE ANILa Mulţi Ani, maestre Eugen Doga!Distinsul compozitor, Eugen Doga, autorulImnului Chişinăului, împlineşte astăzi 75 de ani.Primarul general, Dorin Chirtoacă, îi ureazămaestrului ani mulţi, cu sănătate şi să ne ducă şimai departe faima în lume, prin creaţia sa.De astăzi, timp de o săptămână, celemai cunoscute melodii ale compozitoruluirăsună în peste 500 unităţi de transportpublic: troleibuze, autobuze şi microbuze.Eugen Doga este un compozitor de talie universală.A scris muzică pentru circa 200 de filme; romanţe,cantate, piese instrumentale, simfonii, cântece deestradă etc.Celebra compoziţie din filmul „Tandra şigingaşa mea fiară” estesupranumită cel mai frumosvals de iubire al secolului alXX-lea.Eugen Doga s-a născut la1 martie 1937, în satul Mocra,raionul Râbniţa. O şcoalămunicipală de muzică poartă numele maestrului.Din 2007, Eugen Doga este Cetăţean de Onoareal municipiului Chişinău.Direcţia Relaţii Publice, Primăria mun. Chişinăubd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 83MD 2012, Chişinău, Republica MoldovaTel.: + 373 22 201 707; Fax: + 373 22 201 708e-mail: drp@pmc.md; web: www.chisinau.mdwww.oglindaliterara.ro7931


PRECIZĂRISTATUTUL LIMBII ROMANEIN UCRAINA DUPĂ 20 DE ANIDE INDEPENDENŢĂAlexandrina CERNOVmembru de onoare al Academiei Române(urmare din numărul anterior)Acest moment a trecut neobservat de către deputaţiipoporului, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, carear trebui să fie cointeresaţi ca sintagma „limba folo sită”să fie înlocuită cu „limba maternă”, deoarece poate săapară o confuzie şi o denaturare ireparabilă a situaţiei realexistente în teritoriu. Bănuim, că şi reprezentanţii ruşilorsunt cointeresaţi, din motive bine cunoscute în istorie, caminorităţile din Ucraina, la întrebarea „limba folosită”, săindice „limba rusă”. Prin urmare, cu o insistenţă deosebită,atragem atenţia reprezentantului româ nilor în RadaUcrainei, Ion Popescu, asupra acestui fapt, care ne pareimpor tant. S-ar putea ca la acest recensământ, pentru adoua oară în istorie, românii nord-bucovineni să piardăpoziţiile lor reale.UN MODEL DE REFORMĂ ADMINISTRATIV-TERITORIALĂUnii politicieni ucraineni, de exemplu, se tem căaprobarea acestui proiect poate provoca discuţii desprefederalizarea ţării şi alte procese nedorite pentru ei,precum şi redeschiderea discuţiilor asupra Proiectuluidespre reforma administrativ-teritorială propusă încă deVeaceslav Cernovil, liderul Mişcării Populare Uc rainene(RUH). Constatăm că problema reformei administrativteritorialeîi fră mântă în permanenţă pe liderii mişcăriinaţionale ucrainene. Cităm în continuare preocupărileSocietăţii „Casa Naţională Ucraineană din Cernăuţi” carea elaborat în 2007 proiectul Elaborarea modelului •unităţiiteritorial-administrative la nivel de bază (comunitate) peexemplul localităţilor cu componenţă mixtă a populaţieidin raioanele Hliboca şi Herţa ale regiunii Cernăuţi, proiectrealizat cu sprijinul Direcţiei pentru Politica Internă aAdministraţiei Regionale de Stat Cernăuţi şi coordonatde binecunoscutul prin activitatea sa antiromâneascăla Cernăuţi, Volodymyr Starik. Bănuim că alegerea celordouă raioane cu populaţie majoritară românească nua fost întâmplătoare. Pentru popularizarea noilor idei dereorganizare teritorială a fost elaborată o carte în care suntexpuse principiile şi scopurile proiectului - de a elabora unmodel nou de organizare teritorială a regiunii Cernăuţi. Totîn acest scop au fost organizate, în teritoriile celor douăraioane, grupe de lucru cu participarea Consiliilor săteşti,întâlniri şi şedinţe în satele vizate în acest proiect. în acestsens este semnificativă masa rotundă la care au participat„reprezentanţii comunităţilor a trei sate vecine: ucraineandin Volcineţii Vechi, rus din Fântâna Albă şi român dinBahrineşti - care au discutat posibilitatea colaborării pentrusoluţio narea problemelor comune”.O problemă majoră care îi îngrijorează pe autoriiproiectului o constituie politica lingvistică. Criticândconsecinţele politicii de rusificare în perioada URSS, einotează: „în rezultatul acestei politici lingvistice se produceaizolarea culturală a reprezentanţilor grupurilor etnicecare locuiau chiar în satele vecine. Ei aveau posibilitateasă comunice doar prin intermediul limbii ruse, pe care ocunoş teau la fel de prost şi ţăranii ucraineni, şi cei români.Bilingvismul ucraineano-român la nivel de comunicaresimplă, atât de caracteristic în Bucovina pentru raioanelecu componenţă mixtă a popu laţiei încă la mijlocul sec. XX,aproape dispăruse. Astăzi 66,1% din populaţia raionuluiHerţa nu cunoaşte limba ucraineană de stat, iar în raionulHliboca acest indice constituie 45,1%”.Autorii acestor rânduri dezinformează cititorul de labun început. în primul rând, ei nu au luat în consideraţiefaptul, că aceste teritorii au intrat în componenţa UcraineiSovietice abia în 1945 şi prin urmare, în raionul Herţa,până la 1945 nu putem vorbi despre impunerea limbiiruse ca limbă de stat. Atunci, despre ce fel de bilingvismucraineano-român sau ruso-român putem vorbi la mijloculsecolului XX? Şi ce fel de „procese izolaţioniste” au avut locîn raionul Herţa, în care populaţia şi astăzi este aproape totalromânească - 91,5%, ceilalţi constituind ruşi, ucraineni şialte naţionalităţi, care locuiesc dispersat în diferite localităţiale raionului? Autorii acestui opus sunt îngrijoraţi şi defaptul că astăzi „dezvoltarea reţelei de informaţii Internetoferă posibilitatea până şi locuitorilor celui mai mic sat săprimească, datorită computerului sau telefonului, acelaşivolum de informaţii în limbile ucraineană şi română, ca şi laKiev sau Bucureşti”, în acelaşi timp ei afirmă cu satisfacţiecreşterea înţelegerii „faptului că fără cunoaştereaaprofundată a limbii de stat reprezentanţii grupurilor etnicenu vor putea dobândi studii superioare de calitate şi nuvor putea avansa în cariera profesională în Ucraina, iarstudierea limbii române de către reprezentanţii populaţieiromâneşti, dar şi neromâneşti, din regiunea Cernăuţideschide posibilităţi suplimentare”. în acelaşi timp autoriiproiectului, în urma unor cercetări a situaţiei, constată curegret faptul că „la ora actuală în mediul conducătorilororganelor de administrare locală din zonele în care suntsituate alături sate cu componenţă etnică diferită apopulaţiei prevalează ideea despre necesitatea păstrării înstare nealterată a comunităţilor săteşti uniforme naţionale,oricât de mici ar fi ele”. Acest proiect propune unirea întrunsingur consiliu teritorial a unui sat românesc cu unulucrainean, în care elevii vor avea posibilitatea să-şi aleagălimba de predare în şcoală.Menţionăm, cu îngrijorare faptul că această carte atrecut neobservată de către istoricii şi politologii români dinCernăuţi, iar societăţile româneşti, fiind preocupate maimult de intrigile interne şi defăimarea unor personalităţisau crearea unor „legende biografice”, nu s-au ostenit nicimăcar s-o citească. Amintim dictonul că ”somnul naţiuniinaşte monştri”.Sperăm că, de această dată, noul proiect de legedespre statutul limbilor minorităţilor naţionale în Ucraina,de această dată nu va trece neobservat.în afară de aceasta, unii politicieni ucraineni considerăcă astfel de proiecte de legi sunt menite să sustragă atenţiade la eşecurile economice, ele preco nizând şi alte scopuri,în primul rând cel de a afla care ar fi reacţia populaţieiîn caz de aplicare a acestor legi şi unde se află limita derezistenţă, şi care ar fi căile de dirijare a electoratului.STATUTUL LIMBII ROMÂNE ÎN ŞCOALĂ.DISCUŢII. PROPUNERI. REALITĂŢIAnul acesta la Kiev a avut de asemenea loc întâlnireaministrului învăţământului şi ştiinţei, a tineretului şisportului Dumitru Tabacinik cu reprezentanţii mişcăriipentru drepturile comunităţilor minorităţilor naţionale dinUcraina: preşedintele Consiliului Mişcării pentru ApărareaDrepturilor „Ucraina rusofonă”, Vladimir Kolesnicenko,preşedintele de onoare al Uniunii Democratice amaghiarilor din Ucraina, Mihail Tovt, şi preşedintele UniuniiInterregionale „Comunitatea Românilor din Ucraina”, IonPopescu.Au fost discutate problemele învăţă mântului în limbileminorităţilor naţionale şi a testării independente a elevilorîn limbile şcolilor respective, şi, de asemenea a aprecieriicunoştinţelor la toate obiectele în limba şcolii absolvitela examenele de admitere în instituţiile superioarede învăţământ din Ucraina la toate disciplinele. Dl.Kolescnicenko a menţionat faptul, că astăzi s-a instituit osituaţie paradoxală când, de exemplu, pentru specialitatea„literatura ungară” la Facultatea de Filologie, ministerul„impu ne ca absolventul, candidat chiar la facul tăţile defilologie cu specializarea într-una din limbile minorităţilor,să-şi susţină examenul în orice limbă străină - ger mană,franceză, engleză, în afară de maghiară”. Aceeaşi problemăa fost discutată şi de către reprezentanţii altor minorităţilor.în cursul discuţiilor au fost obţinute promisiunile de a revizuişi de a introduce schimbări în Ordonanţa Ministeruluidespre trecerea treptată a şcolilor cu predare în limbileminorităţilor naţionale la predare doar în limba ucraineanăşi de a introduce examene de admitere, inclusiv şi testareaindepen dentă, în limba şcolii absolvite. în afară de aceasta,ministrul a promis că se va introduce testarea elevilor,absolvenţi ai şcolilor minorităţilor naţionale, în limba şcoliiabsolvite, chiar anul acesta.(continuare în nr. viitor)7932 www.oglindaliterara.ro


ANUNŢURISCRIITORI MARAMUREŞENI, LA MULTIPLĂ LANSARE DE CARTELumea scriitoricească din Vişeu de Sus s-a mutat temporar în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „PetreDulfu» din Baia Mare, unde recent a avut loc o multiplă lansare de carte. Este vorba despre poetul Vasile Luţai,prozatorul Lazăr Năsui şi scriitorul Marian Nicolae Tomi, care au adus, fiecare, în faţa băimărenilor, câteva cărţinoi. De asemenea, s-a lansat volumul de poezii «Cartea inocenţei» al regretatului lăpuşean Vasile Grigore Latiş,ediţie îngrijită de Gavril Ciuban şi Ovidiu Gâţ.„În Vişeu există preocupări culturale, artistice şi ştiinţifice, e un oraş în care se trăieşte la un nivel destul deînalt”, a reamintit scriitorul vişeuan Lupu Petrovan, precizând apoi: „Toţi cei care au citit aici au făcut parte dinCenaclul literar «Andrei Mureşeanu», al Casei de Cultură din Vişeu de Sus, înfiinţat în 1965, şi toţi sunt deosebitde productivi, de preocupaţi de valoarea creaţiilor lor literare”.Părintele Vasile Luţai a lansat volumul de versuri „Exerciţiide admiraţie”, şi volumul de haiku-uri „Hana” („floare”, înlimba japoneză), ilustrat cu desene de Mihai Olos. „Vasile Luţaiexcelează atât în versul lung, torenţial, cu verbe repetate, cât şi înpoemul scurt. În haiku, el cucereşte prin acurateţea şi simplitateadesenului caligrafiat”, a opinat poetul Gavril Ciuban.Lazăr Năsui, prozator fascinat de stilul jurnal, a prezentatfragmente din cele patru volume ale sale: „Oraşul din ghearamemoriei”, „Nebunia păianjenului”, „Întoarcerea la Cuhea”şi„Pierdut în singurătate”. Inginer de profesie, acesta este preocupat,în scrierile lui, atât de evenimentele de pe mapamond, cât şi detrăirile sale interioare sau de derizoriul cotidian, toate filtrate prinpropria sensibilitate şi transpuse cu o cruzime atenuată de lirism -a observat Gavril Ciuban.Marian Nicolae Tomi şi-a lansat antologia „Ferestre deschisede vânt” (Editura Grinta), care cuprinde un volum de poezie şiunul de proză scurtă. „Noi, cei de faţă, suntem voci distincte care ne salvăm prin cuvinte. Dincolo de circulaţialipsită de sens şi destinaţie a cărţii, am încercat să spargem tăcerea care se întinde tot mai mult asupra lumiiscriitoriceşti, începând să semene tot mai mult cu o lume de autişti: fiecare vorbeşte, nimeni nu ascultă. Sunt totmai mulţi cei care scriu şi tot mai puţini cititori. Cred că principalul scop al demersului nostru este să ieşim dinizolarea în care ne aflăm la Vişeu de Sus”, a spus Tomi.Ultimul, dar nu cel din urmă volum lansat a fost „Cartea inocenţei” (Editura Grinta), cuprinzând poeziiselectate din manuscrisele lăpuşeanului Vasile Grigore Latiş. „Sunt unele muncite, altele scrise dintr-o singurătrăsătură de condei, dar prin aceste poeme îl regăsim pe Latiş aşa cum îl ştim din cele 13 volume de poeziipublicate până acum”, a arătat preotul şi poetul Ovidiu Gâţ.Anca GOJA, Baia MareCONCURS INTERNAŢIONAL DE POEZIE “CLEPSYDRA”,EDIŢIA A II-A, ROMAN, 2012 (regulament)Societatea Culturală “Clepsidra” Roman,prin Cenaclul Literar “Clepsydra” organizeazăa II-a ediţie a Concursului internaţional depoezie “Clepsydra”.Concursul se adresează tuturor creatorilorîn domeniu, din ţară şi de peste hotare,indiferent de vârstă.Competiţia va avea următoarele secţiuni:1. Izvorul Tămăduirii – lirică deispiraţie religioasă. Se vor acorda premiile:Episcop Melchisedec Ştefănescu, EpiscopIoachim al Huşilor, Mitropolit VisarionPuiu.2. Lirică patriotică. Se vor acordapremiile: “Hora Unirii de la Roman”,“Miron Costin”, “Viorica Agarici”,“Episcop Partenie Ciopron”.3. Poezie varia. Se vor acorda treipremii (I, II, III).4. Cele mai valoroase apariţiieditoriale ale anilor 2009-2011:- Premiul “Max Blecher” – pentru ceamai bună carte de poezie a anilor 2010-2011.- Premiul “Dosoftei” – pentru cea maibună carte de debut în poezie a anilor 2010-2011.- Premiul “Otilia Cazimir” – pentrucea mai bună carte de poezie şi/sau literaturăpentru copii a anilor 2010-2011.- Premiul “Macarie” – pentru cea maibună carte de poezie de inspiraţie religioasă aanilor 2009-2011.- Premiul “Virgil Gheorghiu” - pentrucea mai bună antologie (inclusiv de autor) depoezie a anilor 2010-2011.- Premiul “Savin Bratu” – pentru ceamai bună carte de istorie, critică şi/sau teorieliterară.- Premiul “Cezar Petrescu” – pentrucea mai bună carte de proză a anilor 2010-2011.- Premiul “Puiu Costea” - pentru ceamai bună carte de poezie a unui creatorromaşcan a anilor 2009-2011.Vor fi acordate şi premiile:- Premiul “Sergiu Celibidache”- pentru creaţia poetică, literară şi/saucontribuţii în domeniul muzicii.- Premiile “Alexandru Zirra”şi Premiul “Mihail JORA” – pentruperformanţe de excepţie în muzică şimuzicologie.- Premiul “Ion Luca” – pentru creaţiapoetică, literară şi care ţine de lumea teatrului.- Premiul “Dumitru Irimia” – pentrutraducere.- Premiul “Calistrat Hogaş” – pentrumanageriat educaţional.- Premiul “Vasile Morţun” – pentru unom politic, scritor şi/sau publicist.- Premiul “Eugen Steţcu” – pentrupoezie, proză şi/sau memorialistică.- Premiul “Ioana-Viviana Michiu” –pentru creaţia poetică şi/sau literară a unuielev de liceu.- Premiul “Vitalie Belausov” –pentru performanţe de excepţie în domeniulcercetării şi al educaţiei.- Premiul “Cantacuzino Paşcanu” –pentru mecenat cultural.- Premiul “Virgil Petrovici” –pentru jurnalism cultural şi promovareaevenimentului de cultură în format audiovideo.- Premiul “Filip Brunea-Fox” –pentru jurnalism cultural şi promovareaevenimentului de cultură în presa scrisă.- Premiul “Pictor Gheorghe Iliescu”– pentru performanţe în domeniul artelorplastice.- Premiul “Constantin Bârjoveanu” –pentru un artist plastic romaşcan.www.oglindaliterara.ro- Premiul “Episcop Ioanichie Flor”– pentru personalităţi care au contribuit ladezvoltarea culturii romaşcane.De asemenea, juriul va acorda Premiul„OPERA OMNIA”, PREMIUL DEEXCELENŢĂ şi/sau Trofeul “Clepsidreirizate” - pentru întreaga creaţie poetică,literară şi/sau ştiinţifică.Cu acest prilej, se vor acorda şi premiispeciale oferite de reviste literare, între care:Oglinda Literară (Focşani), Scrisul Românesc(Craiova), Clepsydra (Roman) ş.a.Lucrările – pentru secţiunile 1, 2, 3 –,respectiv 10 texte poetice, în 3 exemplare vorfi trimise într-un plic mare, pe care, în loculnumelui autorului, va fi trecut un motto şi seva menţiona secţiunea la care participă. Îninteriorul acestuia va fi introdus şi un plic mic(închis) pe care va figura acelaşi motto şi careva conţine o fotografie, CV-ul creatorului şiformatul digital al textelor – CD, DVD. Texteletrebuie să fie redactate cu diacritice!În vederea acordării premiilor de lasecţiunea 4 se vor trimite volumele în cauză,apărute în anii 2009-2011, în două exemplare,la care se va adăuga un CV.Cele mai bune creaţii vor fi publicate înRevista “Clepsydra”, vor fi incluse într-unvolum colectiv, iar autorii vor fi invitaţi săprezinte din opera lor în cadrul şedinţelorcenacliere.Lucrările se vor expedia pâna la datade 15 aprilie 2012, pe adresa: SocietateaCulturală “Clepsidra”, Concursul internaţionalde poezie “Clepsydra”, Ediţia a II-a, BdulRepublicii, Bl. 46, Sc. D, Et. 1, ap. 52, Roman,jud. Neamţ, cod 611127.Festivitatea de premiere se va realiza încadrul Zilelor Municipiului Roman – mai 2012.Informaţii suplimentare la tel.:0723.598.000; email: cornel_paiu@yahoo.com.7933


ESEUCristina NECULABIUSAU DESPRE POEZIACA REVERIE ASEMNIFICAŢIILORVorbind despre scriitura Imaginarului, JeanBurgos demonstrează că există o posibilă ruptură acuvântului cu limbajul semnificaţiei. Ea „este cea pecare o înfăptuieşte suita cuvintelor organizându-seîntr-o sintaxă care nu trimite la o gândire, ci modeleazătreptat o imagine sau o serie de imagini purtătoare desensuri multiple şi creatoare a unei noi realităţi”. (1)Cuvintele intră în diferite alcătuiri, joacănenumărate „roluri”. Fiecare demers poetic nou, fiecaretenativă de a lua în stăpânire universul limbajului aravea nevoie – sugerează Jean Burgos – de un prealabilact purificator: o purificare a cuvântului de toate rolurilelui precedente care îl codifică, îl fixează între anumitelimite; o purificare din vechile lui făgaşuri,să-l sustragă condiţiei lui de semn („semnulde oprire” va spune Michaux), pentru a-ldărui unei noi vieţi. Imaginea nu reprezintăpropriu-zis un semn, ci, după cum susţineaBachelard, „un sens în stare născândă“.Imaginea devine ea însăşi o reverie de untip special, capabilă să dinamizeze textulpoetic.Poeta Eugenia Ţarălungă neoferă revelaţia reveriilor semnificaţiilorconcentrate metaforic în biu, care poate ficonsiderat fie un alter ego, fie o ipostazănarcisică a autoarei. Se revelează parcă odedublare a Eugeniei Ţarălungă. Asistăm laun dialog, poate, la un dialog al autoareicu sine însăşi ca în piesa Iona de MarinSorescu, dar în locul sinuciderii interpretatăca o înviere amânată, autoarea, închisăîn capcana propriei cărţi, evadează prin„explicaţii” metaforice şi prin „justificări”care sugerează afectivitatea, dar şi intenţia cognitivă înraport cu cititorul: „Mă gândeam, biu drag, că ar fi cazul,la un moment dat, să îţi spun de ce ţi-am ales acestnume. Tu, biu, care n-ai apucat să fii viu, să fii botezat şin-ai primit un înger păzitor din simplul motiv că eu n-amapucat să te am, te întrebi poate: de unde şi până unde?! Uite, o să încerc să-ţi explic. Trebuia să amşi eu cu cine să vorbesc, nu?!, în faţa cui să mă justific.Poate că nu mă justific – cică! –, dar explic, spun, înşirpe hârtie ce şi cum, vreau să ştiu că am făcut, măcaraşa, măcar acum, tot ce îmi era omeneşte posibil să facca să ajung până la tine. Chiar dacă nu te cunosc foartebine şi abia de te ating pe dibuite, eu cred că ai şi tuun suflet, poate eşti supărat pe mine şi, cine ştie, poatechiar tu m-ai făcut să mă gândesc la aceste rânduri,la această formă de penitenţă, la acest fel de a facecuvintele să ajungă până la tine.” (2)Consoana „b” şi vocalele „I”, „U” se decodificăprin forţa cosmică a iubirii eterne, amintind de legeaiubirii din Noul Testament, mai exact de Epistola cătreCorinteni a Sfântului Apostol Pavel: „Şi acum rămânacestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar maimare dintre acestea este dragostea.” (cap.13,13) (3)Explicaţiile scriitoarei se revelează ca un ritualteologic al predicilor; în spirit religios, biu esteechivalentul biblic al versetului: „Dragostea nu cadeniciodată.” (cap.13, 8) Fiecare explicaţie valorează câto exegeză, cât un capitol biblic cu un singur verset:„Capitolul“ I: „I este vocala verticalei, a iubirii, şi amzis că ea va ajunge sigur până la tine, oriunde vei fi tuacum. Sau oriunde vei fi (infra-)fiind tu acum, cum eunu am reuşit să-ţi dau fiinţă altfel decât aşa, ţintind niştecuvinte spre tine. Şi dacă altcineva îţi va da vreodatăfiinţă, se cheamă că nu eşti copilul meu.“„Capitolul“ U: „U este o urmă, o ultimă vocală, unurlet spre lună, o uitare , o uimire, dar, uite!, IU estechiar începutul iubirii, unde mai pui că astea două, aici defaţă, sunt vocalele numelui celui care mi-a fost cel maidrag de pe lumea asta, nu-i aşa ?!“„Capitolul“ B: „Ei, cu vocalele am scos-o cumva lacapăt, să vedem ce facem cu b‐ul, B‐ul care nu e A, nu ealfa, iar omega nici atât!), nu e Aleph, ci este o închidere,ca orice consoană, e un secund a lui A, e o contrazicere aceea ce am început să spunem sau să facem sau să ştim(«ba da!, ba nu!»), dar este, în acelaşi timp, începutulbinelui, începutul unui botez – cum aş putea eu oare sănu iubesc B-ul?!“Erosul îşi găseşte aici o conotaţie religioasă priniubirea în duh, cele trei capitole-„explicaţie” sunt „lecţii”despre iubirea ca sens unic al vieţii, despre iubirea carese întemeiază ontologic oferind valoare existenţei: „Să-ţimai spun: ştii cum se citeşte acel «Be You!» din engleză?!Cam aşa..bi-i-iu. Adică fii tu însuţi!“ regăsim, poate, aici,îndemnul lui Socrate: Cunoaşte-te pe tine însuţi !Dar la Eugenia Ţarălungă, cunoaşterea devine omodalitate de autocunoaştere, de a găsiexplicaţii pentru sensul iubirii în „viaţa eibifurcată”: „Atât cât poţi, deşi eu nu te-amlăsat să fii. Am ajuns la o bifurcaţie, la odespărţire a drumului real de cel visat alvieţilor noastre. A mea şi a ta. Degeabam-am gândit şi mă gândesc la tine decând mă ştiu. Aşa a fost să fie, baby, sănu te am niciodată de-adevăratelea. Aşacă te alint şi eu cum pot, cu sufletul meubezmetic, ajung de la bi-iu la iubi, la iubiscooby-dooby,sau poate, într-un fel, aiciam vrut dintr-un bun început să ajung, cădoar tare drag mi-a fost acest nume, acesttri-nume…“Prin scriitură, dragostea nu rămâneun simplu sentiment, ci devine o Fiinţă,devine vie, se întemeiază ontologic înuniversul cosmologic al viului, are propriaei existenţă, reuşind să împace scriitoareacu propriile sale aspiraţii, cu propria sa viaţă bifurcată, cusufletul ei rătăcit printre rândurile cărţii: „E un alint acestnume, biu, în loc de tot ce aş fi vrut să-ţi dăruiesc, nu amputut decât să-ţi dau acest nume, pe care - pe deasupra- îl mai scriu şi cu litere mici, că sunt mai smerite. Şi,aşa, smerite, sunt mai potrivite pentru un copil ca tine,care nu a mai apucat să existe şi să crească mare. Carenu a apucat să intre în lumea cu dimensiuni, a rămasdincolo de această lume. Poate, biu, cine ştie, cândvaîmi vei da şi tu un semn. Şi poate şi un nume. Unul cucare să mă împac. Şi care să mă împace cu viaţa meabifurcată. Şi să-ţi mai spun ceva, biu e viu. Acum nu maiare cum să fie altfel…”Firul Ariadnei care străbate această carte în careViaţa ca bifurcaţie are continuitate până în centrullabirintului este BIU. Ruptura se anulează prin strategiaacelui „semn de oprire“ numit de autoare „insert”: „…viaţamea compartimentată năvăleşte în afara hotarelor sale,se zbate să se împlinească să devină UNA, neputinciosătotuşi în faţa graniţelor pe care altădată le spulberamşi plăteam, desigur, prin pârjolire, prin arderea pe ruga trecutului meu, ardere care mă desfigura, desigur, cafemeie, dar ce oare puteam face?! cărei voci interioaremă adresez acum? de ce nu e a mea vocea interioară?sau cât de «a mea» este vocea mea interioară? de cese năpusteşte năucă, mereu spre un altul pe care mi-ldoresc, mi-l închipui a fi un eu-frate. Eufratul meu,fluvial meu în care mă pierd şi mă regăsesc totodată? uneu al sufletelor pierdute şi salvate, mântuite prin chiarzbaterea lor neostoită, fără speranţă de salvare, fărământuire, asta caut eu? un eu al sufletelor fără trup, fărăsex, un eu al sufletelor care nu se îndrăgostesc, ce nu auî7934 www.oglindaliterara.ro


CARTE DE INTERESEPISTEMICMOTO:,,Viaţa adevărată am începot-o odată cudeprinderea cititului,,(Ionel Necula)Volumul ,,CEREMONII MAIEUTICE,, a apărutîn vara anului 2011 şi a primit girul Editurii Rafet/RmSărat.Binevenit, volumul semnat de criticul tecuceanIonel Necula, conţine nouă reportaje efectuate de,,reporteri,,de ocazie, intervievatul fiind chiar domnia sa,autorul. Avem la îndemîna o carte prin care descoperimo personalitate demnă de urmat. Prin mărturii sincere,Ionel Necula îşi dezvăluie identităţi bănuite, intuite. Dacăscriitorii Ioan Culiţă Uşurelu şi Viorel Dinescu au semnatvolumealcătuite din interviuri realizate cu mari personalităţi,cartea de faţă conturează o personalitate prin răspunsurileoferite. Vălurile, căzînd unul după altul,lasă la vedere nu numai asprimilefireşte ale criticului, ci multe alte trăiri,pasiuni, iluzii şi deziluzii , în stil cioranian, sau nu. Astfel, răspunsurile găsite îndiverse pagini ale cărţii, cioranizareanativă a criticului, cum şi afirmă prinrăspunsul unei întrebări, este trăirea deordine:,,Am început să cioranizez înaintede a face cunoştinţă cu opera lui Cioran.Tîrziu, cînd l-am descoperit la secţia decărţi rare a bibliotecii de la Facultateade Filozofie din Bucureşti, terenul uneidepline compatibilităţi era deja pregătit,,.Printre cei care şi-au asumat îndrăznealaprovocării, determinîndu-l la răspunsuriample, deloc anodine se numărăurmătorii plublicişti(scriitori): TănaseDănăilă, GA Secară, IoanCuliţa Uşurelu, VirgilPanait, Adrian Botez,Viorel Dinescu, NicolaeGâlmeanu, MarianaVicky Vârtosu, ValeriaManta Tăicuţu, Aurel Pop.Deloc indiferent la soartaRomâniei, a destinului eiîncercat, Ionel Necula arenostalgice şi întristatoarereplici, ghicindu-se dinrăspunsuri grija şi iubireapatriotului autentic. Nuvoi sublinia niciunuldintre interviuri, nici unrăspuns special. Carteatrebuie citită cap-coadă,numai astfel ne vom puteacrea propria imaginedespre cine a fost şi maiHYSTORIAMariana VickyVârtosuales cum s-a dezvoltatpersonalitatea criticului Ionel Necula,omul IonelNecula în ansamblul său. Remarcabilă şi depunctat încercarea criticului, menţineriiechidistanţei, a bunului simt şi bunului gustvis-a-vis de ,,scriitorimea,, ce a invadatliteratura recentă: ,,Cred că ţara noastraduce o lipsă acută de critici, nu de scriitori.Nupoate exista o literatură performantă , fără ocritică pe măsură. CRITICUL FACE ŞCOALĂLITERARĂ,NU SCRIITORUL,,.Voi încheiaaceasta succintă prezentare, parafrazîndu-lpe autor: ,,Dacă viaţa a început cu cuvîntulrostit, viaţa adevărată va începe cu cuvîntulscris-BINE!,,.Sînt utile astfel de cărţi? Ei,bine, da! Avem prilejul de a descoperi fiinţacare-şi etalează , fără spaime tot arsenalulspiritual cu picătura, un plus pentru semeniiînsetaţi de aceasta.derapaje afective, nuanţări sentimentale infinit reluate,duse la paroxism, până ce pregnanţa culorii nu se mailasă ascunsă, estompată, şi izbucneşte în întreagasa deplinătate, mai mult sau mai puţin vinovată denuditatea ei, trufaşă ştiind că şi-a plătit preţul suferinţei,că a consumat până la capăt durerea, că a consumatpână la capăt capătul drumului, până dincolo de toaterăscrucile, (…) urmărind exoftalmic capătul drumului,ţinta, apoteoza, hierofania, împotriva tuturor şi chiarîmpotriva mea însămi.” (4)Labirintul eurilor poetice revelează o poetică aimaginarului. În accepţia dată de Burgos, imaginea „dăde văzut altceva şi dă de văzut altminteri. Ea dă de văzutaltceva în măsura în care se constituie ca expresie a uneirealităţi nicicând trăite până atunci, netrimiţând la nimicanterior ei înseşi şi creatoare a unei fiinţe de limbaj ce seadaugă realităţii şi făureşte un sens.” (5)Eul ascensional „dansând în lumina creaţiei”instituie o realitate poetică luminoasă, strălucind înreveriile semnificaţiilor metaforice ale BIU-lui.-----------------------------------------Nota redacţiei: Redăm mai jos una dintrepoeziile din volumul „biu” de Eugenia Ţarălungă:Gilbert Bécaud cărînd de colo-colo steauaPoetului mortrămăsese că totul era pe furatepe neştiutepe sferturi de orănecesar şi suficientsecvenţe sacadate stroboscopictot atunci descoperisem muzica vedetelorştii, trecusem nepăsătoare pe lîngă stelele oarbeale lui Paris Hiltonpe lîngă Beyoncéşi Gilbert Becaud cărînd de colo-colo steaua Poetuluiwww.oglindaliterara.romortnu crezusemaşa cum nu acceptasem că smacurile de la Nivearăzbăteau pe piaţă după ani de asidue cercetăriştiinţifice netrucateplătite cu bani greiani îndelungaţi – nu sferturi de orăbrusc, muzica şi smacurile veneau spre noi din altăparteunde sufletulunde mintea iscoditoareunde spiritul – ei bine, nu!Spiritul scăpaseşi nu numai eu îmi imaginamcu mare claritatesferturi de oră în care ai acces stroboscopicla un spirit supracorticalsupracomercialsuprasexualdeparte de toate tentaţiile şi sulemenelilede templele-tuturor-cumpărăturilorrăsărite ca ciupercileca topazul misticca mînăstirile moldoveneşti după războaiele cuturciirămase neschimbate sub stelele oarbe(din volumul biu. poeme şi texte-bloc, EdituraLimes, 2011)NOTE(1)Jean Burgos - Pentru o poetică a Imaginarului,Editura Univers, Bucureşti, 1988, p. 8(2)Eugenia Ţarălungă - biu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, p. 90(3)Noul Testament cu Psalmii, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucuresti, p.2097935


FELICITARELuă teancul de reviste, ziare şi plicuri din cutia poştală şi,după ce intră în casă, le aruncă pe masă. „Iar a venit scadenţala facturi! „ îşi spuse Tică Pricopsitu.Lucra ca programator IT la o companie multinaţională şinu se putea plânge de salariu, însă în afară de îmbrăcăminteşi alimente, tot ce-şi cumpărase, inclusiv maşina, fusese luatpe credite de la trei bănci, care la vremea când încheiasecontractele – numai cu buletinul –, îl ademeniseră cu o seamăde oferte care mai de care mai tentante. Toate au fost buneşi frumoase, dar după primele şase luni, a primit de la fiecarebancă înştiinţare că începând cu data cutare, dobânzile nunumai că se măresc, dar sunt şi variabile, în funcţie de cursulgalopant al euro… Din acel moment, n-a mai avut liniştesufletească.Îşi aprinse o ţigară şi începu să ia la mână plicurile, sprea pune facturile în ordinea zilelor de plată. Desfăcea plicurile,aproape automat şi se uita mai întâi la data limită a scadenţei,apoi nota într-un carnet, unde-şi ţinea toate socotelile cu „dărilecătre stat” – cum numea el taxele şi impozitele.La un moment dat, îi atrase atenţia hârtia grofată scoasădintr-un plic. Pe un ton sec, era anunţat că în câteva zile aveasă primească cinci mii de euro. Nu a dat importanţă scrisorii,spunându-şi că o fi o glumă proastă a vreunui coleg de serviciuşi îi păru tare rău că n-are cum să-şi dea seama cine arputea fi autorul, că tare ar fi vrut să-i facă o farsă, în stilul celorfilmate cu camera ascunsă.Când a primit înştiinţarea să se prezinte la bancă, sprea-şi încasa suma de cinci mii de euro, fata de la casierie îi dăduşi un plic. Acasă, a descoperit aceeaşi hârtie grofată, pe careera menţionat:„Banii nu implică nici un efort din partea dumneavoastră.Indiferenţa faţă de vecinii din scara blocului a culminat cudecesul vecinului de la etajul superior al blocului unde locuiţi– mort la data de…Vă rugăm să verificaţi datele comunicate.”Abia acum înţelese că era ceva serios, dar nu-şi puteaexplica de unde provin banii şi cine era expeditorul unei astfelde misive subversive. Cercetă cu luare-aminte atât plicul, câtşi hârtia grofată. Pe plic erau trecute numele său şi prenumele,adresa, iar în locul timbrului se vedea o stampilă FREE MAIL.Atât. Fără expeditor. Hârtia grofată n-avea antet, ci doardată şi o semnătură ilizibilă. Se interesă discret în legătură cuvecinul respectiv şi află că acesta decedase la data precizatăîn scrisoare.A doua zi, merse la bancă şi ceru lămuriri. I se spuse căbanii fuseseră expediaţi dintr-o ţară din America Latină. Din ceoraş anume şi de la ce firmă sau persoană anume nu i se puteadivulga, pentru că era confidenţial. Asta era „politica” băncii!După alte câteva luni, se trezi cu alt plic şi de pe aceeaşihârtie grofată putu citi:„Dacă în şase luni de la primirea prezentei veţi afla căprietenul dumneavoastră cel mai bun din copilărie, domnul(şi aici erau precizate datele personale ale individului, inclusivnumărul de telefon, seria de buletin şi CNP-ul), a decedat, cusiguranţă veţi mai primi douăzeci şi cinci de mii de euro.Primiţi consideraţiile noastre cele mai alese.”Fără antet şi fără expeditor! De astă dată rămase pegânduri… Despre Romică Moraru nu mai ştia nimic de anibuni. Cu vădită strângere de inimă, puse mâna pe telefon şiformă numărul găsit în scrisoare. Îi răspunse soţia, care dupăschimbul de complezenţe, îi spuse printre lacrimi că Romică ebolnav de leucemie şi în ciuda tratamentului sofisticat urmat lao clinică din Germania, medicii sunt rezervaţi.„Oare chiar să nu mai aibă şanse de a trăi bietul Romică?”se întrebă Tică Pricopsitu. „Şi de unde dracu’ ştiu ăştia toateastea – până şi CNP-ul omului!?”… De ce tocmai pe el l-auales necunoscuţii-ăia, care cunosc atâtea despre el? – asta eraîntrebarea care-l năucea. Cu cât timpul trecea, o altă întrebarese insinua şi nu-i dădea pace: «Chiar va fi la soroc?»Curând, uită cu desăvârşire de toate aceste întrebări– pe care uneori le considera stupide –, căci patronul său îiîncredinţase o lucrare, în care avea să testeze un nou program,la care trudise mai bine de doi ani. Totul trebuia făcut «lamilimetru», cum îi plăcea să explice de fiecare dată, mai cuseamă că programul odată pornit, trebuia sincronizat cu altelede acelaşi tip, ale altor firme.S-a bucurat enorm, în ziua când a încasat cei douăzeci şicinci de mii de euro, zicându-şi «O fi fost Romică prietenul meuwww.oglindaliterara.rocel mai bun, dar – vorba aia –Morţii cu morţii, viii cu viii !”Când a primit următoareamisivă – cu nelipsita hârtiegrofată –, la citirea textului,l-a străfulgerat un junghiintercostal. Suma ce i sepromitea era colosală:«Dacă până în nouă lunipatronul dumneavoastră moare,va trebui să vă prezentaţi labanca de acum ştiută, spre a vădeschide un cont.Veţi încasa cinci sutede mii de euro, numai dacăpână în nouă luni patronuldumneavoastră moare!Cu cele mai bunegânduri. «PROZAConstantin MiuPentru moment, s-a simţit vinovat. Cum să-i doreascămoartea patronului? Doar boss-ul îl plăteşte!... E drept căsalariul lui era de numai cinci mii de lei, dar îi primea, nu-idădea!... Şi mai avea şi bonusuri: prime de Paşti şi de Crăciun,ba chiar şi de ziua lui. Apoi, şi-a spus că de fapt asta e o afacereşi, în acest caz, cum învăţase de la tatăl său, trebuie să fieom de cuvânt!... Dar ce cuvânt îşi dăduse el?... Şi, mai ales,încheiase el cu cineva vreo afacere?... «Ei, asta-i acum! La cesă-mi fac eu atâtea gânduri pentru un fleac?», şi-a mai zisTică Pricopsitu. Nu trebuia să-şi facă atâtea gânduri negre!...Afacere sau ne-afacere, cinci sute de mii de euro nu erau deacolo! mai ales că nu trebuia decât să aştepte sorocul!... Cubanii ăştia, avea să-şi achite toate ratele, care-i mâncau zileleşi, după ce-şi va fi dat demisia, are să-şi deschidă propriaafacere, că n-o să stea cu mâinile-n sân!După trei zile, găsi o altă scrisoare:„Dacă vă faceţi atâtea gânduri inutile, nu veţi mai priminici măcar un cent!”Aici, binefăcătorii săi aveau dreptate!... Unde s-a maipomenit ca tu să nu faci nimic şi să te procopseşti totuşi cu omare pleaşcă – un purcoi de euro!... Aşa că va fi nevoit să seînarmeze cu răbdare!... „Timpul trece, merge!” ,acesta fu „dictonul” care-i readuse liniştea.După trei luni, încă o scrisoare:„Aţi început să daţi dovadă de răbdare. Acum, vă încadraţiîn standardele noastre! Succes!”Alte trei luni, altă scrisoare:„Scadenţa se apropie! Dacă aveţi răbdare şi tutun, sumase va dubla! Succes!”Paradoxal totuşi, vestea primită nu-i cimentă liniştea:începu să fumeze mai rău ca turcii, dar pe zi ce trecea, deveneatot mai nerăbdător. La serviciu, ştiind că intrase în ultima lună,se puse la pândă: urmărea aproape fiecare mişcare a patronuluişi vedea că acesta nu dădea nici un semn de slăbiciune!Nu mică i-a fost mirarea, când sesiză că nu s-a adeverit„proorocire” binefăcătorilor săi: la împlinirea celor nouă luni,patronul său nu dădea nici măcar semne de oboseală. Erasănătos-tun! Abia atunci începu să se-ngrijoreze. Nu atâtpentru sănătatea patronului, cât mai ales pentru posibila ratarea recompensei făgăduite.Timpul trecea neiertător şi nu se întâmpla absolut nimic.Disperat, i-a dat prin gând să pună la cale uciderea patronului.O să tocmească un criminal, care să-l aranjeze. O să-i deadouăzeci, treizeci de mii de euro, că doar avea de unde să-şipermită...Şi-a tot aşteptat. Numai că din partea binefăcătorilorsăi nu se întrezărea nici un semnal. Exasperat, a început săbată drumul la bancă, întrebând dacă au sosit nişte bani încontul său. Devenise tot mai iritat, pentru că reuşise să trateze„afacerea” cu un ins, pe care numai când îndrăzneai să-lpriveşti fie şi pe furiş, îngheţa sângele în tine, iar îngrijorareasa era aproape de paroxism. Ajunsese să bată drumul la bancăşi de câte două, trei ori pe zi. Zadarnic însă!Până într-o bună zi, când primi, finalmente, mult, poateprea mult aşteptata scrisoare, cu veşnica ei hârtie grofată:„Sunteţi un norocos! Felicitări, domnule Tică Pricopsitu!Aţi devenit, în sfârşit ceea ce ne doream – un CRIMINALÎNSERIAT – un om al timpurilor moderne, cu o nouă identitate!Banii – cei un milion de euro – vor fi viraţi în contuldumneavoastră, în termen de trei zile.Dar numai dacă sunteţi mort!Felicitări, domnule Pricopsitu!”7937


ESEUPRIVIGHETOAREATREBUIE SĂ CÂNTE.(MIRCEA ELIADE,GAZETAR)În concepţia profesioniştilor epocii interbelice, gazetar(în termeni moderni, jurnalist) era doar cel ce scria pe temeneliterare. În acest sens, deşi publica în periodice din 1921,Mircea Eliade a devenit gazetar abia după terminarea studiiloruniversitare, în 1928.Mircea Eliade s-a format ca gazetar (jurnalist) la şcoaladin redacţia ziarului Cuvântul (director Titus Enacovici, primredactoriPamfil Şeicaru şi C. Gongopol), în principal subinfluenţa lui Nae Ionescu (ca şi Mihail Sebastian). Directorulziarului Cuvântul, la care M. Eliade era colaborator pe teme (cuarticole) literare – foiletoane, recenzii etc., din decembrie 1926,a dorit, încă din 1927, să-l ridice la (să-i acorde) statutul degazetar, cerându-i şi publicându-i „articole neliterare”, dar NaeIonescu, profesor al lui Eliade la Universitate, s-a împotrivit:„lăsaţi-l să-şi termine mai întâi studiile.” 1 Eliade recunoaşte că nuera pregătit pentru această avansare, evenimentele următoaredemonstrând că, în ceea ce scria, nu cunoştea şi nu ţinea seamade politica gazetei şi de propriul interes (a nu ataca prietenii şicolaboratorii ziarului şi a nu-şi crea obstacole în carieră).În concepţia lui Nae Ionescu existau două categorii degazetari (publicişti): unii care „scriupentru posteritate … se adreseazăomenirii în general, peste secole” şipe care nu-i citeşte nimeni şi alţii care,precum Nae Ionescu, „scriu pentru 24de ore”, dar care au priză la public.De ce? Pentru că ei interpreteazăşi judecă lumea „aşa cum se aratăea astăzi şi aici la noi… în fond astaînseamnă să fii gazetar.” 2Nae Ionescu nu l-a tratatpe Mircea Eliade ca pe un discipoloarecare. El nu i-a impus desprece trebuie să scrie (subiectelearticolelor), nici dacă să scrie „pentru24 de ore” sau „pentru posteritate.”„Scrie şi publică ce simţi tu că trebuiesă fie scris şi publicat”, îl îndemna elpe Eliade. „Privighetoarea trebuie să cânte; restul n-areimportanţă … Nici prin gând nu-mi trece să-ţi spun: scrie asta,dar nu scrie asta.” 3 Şi dacă ţi-aş spune, nu m-ai asculta, altfeln-ai fi tu, Mircea Eliade, constata Nae Ionescu. Iar Mircea Eliadea făcut gazetărie şi pentru actualitate, pentru 24 de ore şi pentruposteritate. De ce a procedat astfel? Pentru că s-a condus dupăconcepţia expusă în „Itinerariu spiritual” 4 asupra problemeigeneraţiilor. Opinia lui Eliade era că tânăra generaţie, generaţiade după 1918, căreia îi aparţinea, avea la dispoziţie un intervalde 10- 15 ani pentru a-şi afirma forţa creatoare şi a-şi îndeplinimisiunea istorică de a duce mai departe opera generaţieiprecedente, făuritoarea României Mari, prin afirmarea la niveleuropean a creaţiei culturale româneşti. Era necesară, în acestscop, o creaţie culturală frenetică şi Eliade s-a implicat din toateputerile (cu toată convingerea ) în realizarea ei. Asta însemnaautomat aderenţa la orientarea de a scrie pentru posteritate,ceea ce se potrivea cu formaţia şi înclinaţia lui Eliade cătrecercetarea filozofico-ştiinţifică şi creaţia literară de amplăextindere. Asemenea creatori trebuiau, după sfaturile lui NaeIonescu, să-şi expună creaţiile în eseuri şi cărţi, nu în presacotidiană (periodice). Dar, în România epocii, existau puţinispecialişti (potenţiali cititori de nivel înalt) şi puţine publicaţiispecializate, inclusiv literare nu doar ştiinţifice. O confirmăconstatarea retrospectivă a lui Eliade că “în afară de Nae Ionescu,Octav Onicescu şi alţi câţiva, nu cred că cercetările mele desprealchimie au interesat prea mult” 5 deşi, la 20 de ani după aceea(aprox. 1955) ele se bucurau de o largă apreciere în cercurileştiinţifice internaţionale. Soluţia a fost aceea de publicare acreaţiilor eliadeşti, inclusiv a celor pentru posteritate (eseuri,lucrări ştiinţifice, romane etc), în presa cotidiană (periodice)şi apoi în volum. Către această soluţie a fost împins Eliade şide alte considerente. Uneori de nevoia stringentă de bani, maiales după căsătoria cu Nina Mareş. Alteori de existenţa uneilargi categorii de cititori dornici să se informeze despre subiecteexotice – Orientul, civilizaţiile antice şi religiile orientale etc.Din categoria articolelor pentru posteritate au făcut parte:1) prima parte din romanul „Lumina ce se stinge” apărutămai întâi în foileton în „Cuvântul”- 1931 5 ; 2) fragmentele din„Jurnalul indian” publicate în „Cuvântul” şi reluate în volumul„India,” 6 în anul 1934; 3) fragmentele (de jurnal) publicate subformă de eseuri în „Cuvântul” şi „Vremea” în 1932-33 adunateapoi şi constituind o parte din volumul „Oceanografie” 7 , publicatîn 1934; 4) studiile despre alchimia indiană şi chineză publicate7938 www.oglindaliterara.roîn „Vremea”- 1935 şi reunite apoi înprima fasciculă din „Alchimia asiatică.Alchimia chineză şi indiană”) 8 ,apărută în 1934; 5) fragmentele din„Jurnalul indian” apărute în revista‚Azi”- 1932 şi reluate în romanulindirect „Şantier”. 9După opinia lui Eliade,publicarea în volum a unor articole(eseuri) disparate, apărute maiîntâi în periodice, oferea cititoruluio imagine mai completă asupraproblemei abordate şi îi ofereaposibilitatea stabilirii unor legăturiîntre materialele disparate,avantajându-l şi deschizându-i noiorizonturi de înţelegere.În categoria articolelor „pentru24 de ore” se includ cele nereluatevreodată în volum dar şi, după Traian D.Lazăraprecierea chiar a lui Eliade, eseurile„Despre un aspect al eternităţii”, „Invitaţie la ridicol”, „Desprefericirea concretă”, „Moda bărbătească”, „Sex”, „Romanulpoliţist”, „Despre femeile superioare” 10 etc. reluate în volumulOceanografie. Şi aceste eseuri poartă pecetea originalităţii,specifice lui Eliade, în abordare şi susţinere. „Era un nou tipde eseu, proză personală, neglijentă şi rapid scrisă, eliberatăde interdicţiile şi inhibiţiile academice.” 11 Autorul se inspira dinstilul lui Nae Ionescu şi Eugenio d’Ors. El filosofa plecând de laîntâmplări personale şi evenimente cotidiene. Acest tip de eseuva deveni la modă după 1945, fiind practicat de Jean Paul Sartreşi Gabriel Marcel. M. Eliade a practicat acest tip de gazetărie,pe teme de actualitate curentă, atras de acelaşi miraj ca şiNae Ionescu: descifrarea mersului evenimentelor, anticiparea(ghicirea) viitorului. Dacă au înregistrat satisfacţii în uneleprivinţe şi pe termen scurt, nu au fost singurii care s-au înşelat,pe termen lung.Cât timp s-a aflat la studii în India (1928-1931), M. Eliadea publicat la Cuvântul din redacţia căruia făcea parte din 1927.După revenirea din India (dec. 1931) Eliade a practicat, dupăpropria caracterizare, o gazetărie ferventă. Până în dec. 1933el scria săptămânal două foiletoane la Cuvântul şi un articol laVremea. După suspendarea ziarului Cuvântul (dec. 1933), ascris la Credinţa şi Vremea. Episodic a colaborat şi la revista Azi,în 1932, ori la Viaţa literară, Floarea de foc şi România literară.Tânărul Mircea Eliade era animat de o puternică dorinţăde afirmare. Aceasta constituia, alături de intenţia de a aveaproprii săi bani de buzunar, motivaţia apariţiilor sale publicistice,până prin 1928. Apoi, după cristalizarea concepţiei sale privindmisiunea tinerei generaţii, din care făcea parte – expusă înItinerariu spiritual – activitatea sa publicistică era menită aface cunoscută această concepţie şi reprezenta contribuţiasa personală pentru înfăptuirea ei. În paralel se urmărea şiobţinerea mijloacelor financiare necesare vieţii. Pentru articolulsăptămânal de la Vremea, el primea 500 lei. 12Mai ales după întoarcerea din India, prezenţa scrierilorlui Eliade în paginile periodicelor epocii era dorită şi solicitată.Exista şi o anumită imagine standard privind seriozitatea,profunzimea, temeinicia, originalitatea informaţiilor tânăruluiuniversitar solicitat să împărtăşească publicului cunoştinţele sale.Manifestările sale culturale erau urmărite cu interes şi apreciatepozitiv. Când aceste manifestări se abăteau de la standardelecomune, autorul înregistra reacţii dezaprobatoare. A fost cazuleseurilor tip Nae Ionescu – Eugenio d’Ors care „i-au derutatpe profesorii şi colegii mei şi au indignat câteva spirite grave şisevere.” 13 Succesele publicistice şi literare au provocat însă, înepocă, şi desconsiderarea sau chiar negarea calităţilor de om deştiinţă ale lui Mircea Eliade. 14NOTE BIBLIOGRAFICE1. M. Eliade, „Memorii” (1907-1960), ed. a II-a, Buc. 1997, p.123.2. Ibidem, p.2483. Ibidem, p. 249.4. Ibidem, p. 138. Vezi şi„Cuvântul” din 6 septembrie – 16noiembrie 1927.5. M. Eliade, „Lumina ce se stinge”,ed. a II-a, Ed. Odeon, Buc. 1991.„Cuvântul” din 12 ian. – 20 martie1931.6. M. Eliade, „India”, ed. III-a,Ed. pentru Turism, Buc. 1991.„Cuvântul” din 23 ian. 1929 –1 mai 1932. „Vremea” din 14ian.1932 – 13 martie 1932. „Viaţaliterară” din 21 dec. 1929.7. M. Eliade, „Oceanografie”, ed.a II-a, Ed. Humanitas, Buc. 1991.„Vremea” din 21 aug. 1932- 1oct. 1933. „Cuvântul” din 29 iul.1932 – 12 febr. 1933. „Floarea defoc” din 30 apr. 1933. „Românialiterară” din 28 oct. 1933.8. M. Eliade, „Alchimia asiatică. I.Alchimie chineză şi indiană”, ed. aII-a, Ed. Humanitas, Buc. 1991.„Cuvântul” din 18 febr., 25 febr.,11 martie 1935.9. M. Eliade, „Şantier”, ed. a II-a,Ed. Rum-Irina, Buc. 1991. Revista„Azi” din mai-iun. 1932 şi ian.1933.10. „Vremea” din 21 aug.,13 nov.,20 nov., 4 dec., 11 dec.1932, 29oct. 1933. „Cuvântul” din 29 iul.1932. M. Eliade, „Biobibliografie”,întocmită de M. Handoca, Ed.Jurnalul literar, 1997, p. 125.11. M. Eliade, „Memorii”, p. 292.12. Ibidem, p. 274.13. Ibidem, p. 292.14. Ibidem, p. 307.


Setea(text din volumul Fii demn!, Bucureşti 2011)CULTURACântecul popular românesc- o profesiune de credinţăDan PuricÎntre refuzul sfântuluimucenic Ghelasie făcutîmpăratului roman, care-ipropunea în schimbulrenunţării la credinţacreştină: viaţa, libertatea,bogăţii, onoruri, demnităţi şirefuzul sfântului închisorilorValeriu Gafencu, deţinutulpolitic din închisorilecomuniste româneşti,făcut emisarului sovietic,care-n schimbul renunţăriila credinţă, la cetăţeniade român şi la idealulsău patriotic îi propuneaeliberarea din închisoare,traiul într-o Basarabiereocupată de sovietici şi nuîn ultimă instanţă viaţa, ţinând cont de condiţiile deexterminare fizică din închisori… nu este în fond decâto singură respiraţie, a unui singur om: martirul!Între răspunsurile celor doi şi nu în ultimă instanţăîntre jertfa celui de al doilea se concentrează secolecare-ntr-o clipită se năruie sub acelaşi gest. Întretorturarea şi uciderea în mod public în arenele circuluiroman a creştinului şi torturarea şi uciderea în modtăinuit a unui biet nevinovat în temniţele comuniste,se-ntinde un fior tragic, un ocean de suferinţă mută,din care ies din când în când la suprafaţă insuliţe cepoartă un nume. În rest, valuri tăcute se izbesc înşoaptă de memoria surdă a conştiinţei noastre. Înfond, istoria poporului român aşezată-nspre lume nueste decât un şir nesfârşit de suferinţe, dar aşezatănspreDumnezeu, istoria acestui neam este ca viaţaagonică a unui om martir căruia nu i s-a refuzat niciotortură.Acest om-martir, poporul român este în istorieacelaşi. Numai când roata istoriei îi zdrobeşte criminaltrupul îşi strigă copiii jertfiţi: Brâncoveanu, Eminescu,Vulcănescu, Gafenc u, George Manu, Iuliu Maniu,Gherorghe Brătianu şi câţi alţii, mii, sute de mii „ce auumplut cerul de sfinţi.”.Iar între cerul acesta plin de sfinţi şi pământul ţăriiplin de gropi comune, unde trupurile lor schingiuite aufost aruncate noaptea pe furiş fără de cruce la căpătâi,calcă poporul român de astăzi fără să ştie că o forţătainică îl îmbrăţişează şi se roagă pentru el.Ce poate fi în fond mai dureroasă decât viaţa astanelămurită de azi, dacă nu setea după adevărul ei?Căci şi pe mine, ca şi pe „păcătosul” din biserică, măchinuie setea, dar nu după băutura otrăvitoare ci dupăadevărul nespus al acestei ţări.Dacă am şti că suntem atât de cutremurător deaproape de timpul în care ne-au fost secerate cele mairoditoare spice! Spice-aur, ce puteau deveni pâinehranăale acestui neam ! Atunci am fi alţii!...Am staaltfel în faţa lumii de azi!Cei ce ne-au vrut răul n-au putut ucide „corpulmoral – impenetrabil” al ţării pe care-l iubea Eminescuşi atunci l-au îngropat. Neştiind că fiinţa lor plecată-nveşnicie într-un izvor subteran de curăţenie sufleteascăşi care curge astăzi lin, în şoaptă, ca o slujbă – veşnicmurmurată pentru acest pământ.De izvorul acesta mi-e sete! Izvorul acestade cinste şi senin sufletesc, ce susură imperceptibilzvâcnind neştiut de nimeni în tâmpla ţării.Pământul tare, uscat al necredinţei ce s-a aşezatpe această ţară îmi mai aruncă sapa înapoi, darnicicând n-am blestemat glia ce se ascunde dedesubt.Iar mie, din când în când, pe seceta ce-a cuprinsţara, Dumnezeu mi-a scos în cale oameni fântâni.Din vorba lor cinstită m-am adaptat pentru o clipă, caapoi, sub arşiţa dogoritoare, să pot săpa din nou maideparte după izvorul meu.www.oglindaliterara.ro„Când aud un cântecromânesc, îmi vine să credcă muzica a fost creatăpentru român, iar românulpentru muzică.”Martin OpitzO călătorie prin veacuri desimţire artistică pe strunelemângâietoare ale sufletuluipreaobiditului ţăran român, esteun ales şi unic privilegiu de ate cunoaşte pe tine însuţi prinraportarea, pentru care optezideliberat, la înalta dimensiune Alexandru Micaa vibrării naţionale.Aflându-i coordonatele, realizezi cât eşti de aproapesau de departe faţă de matricea spirituală care te-azămislit şi-ţi dobândeşti măsura reală a proprieiconştiinţe.Fie ca parfumul şi miresmele îmbătătoare de frumosce emană ca un elixir din cele 780 de emoţionantenestemate de poezie şi melodie folclorică neaoşă să nefacă pe toţi deopotrivă, oriunde ne-am afla, să revenimcu inimile în acest spaţiu mirific de univers dintreCarpaţi, Dunăre şi Mare lângă sânul cald al Maicii noastrepreacurate, România, atât de des şi de nedrept încercatăîn zbuciumata ei dăinuire.Cu mai bine de două decenii în urmă, mânat de odragoste fierbinte înmugurită încă din anii copilăriei,petrecută pe meleagurile vlăscene ale Putineiului, pentrupoezia şi muzica populară tradiţională din sudulţării, m-am lansat cu o pasiune ardentă, de nestăvilitîntr-o fascinantă aventură a conoaşterii şi a dezvăluiriisufletului ingenuu al ţăranului român.Au urmat ani de neostenite căutări în arhive sonoreşi publicaţii uitate de vreme sau colecţii cele bre, încare înaintaşii adunaseră, lăsându-le mărturie vie întimp, nestemate folclorice poetico-muzicale, doveziemoţionante ale trecerii noastre prin istorie.Am început cu Codexul lui Jan din Lublin de la1540, urmat de atestările lui Daniel Speer (1653-1658), Codexul lui Ion Căianul (1680), CodexulVietoris, Colecţia Academiei cehe (1730), Istoria DacieiTransalpine (1781) a elveţianului F. J. Sulzer, AlgemeineMuzikalische Zeitung- Leipzig (1818, 1814, 1822),Eftimie Murgu (1831), ajungând la cele bra culegerea lui Anton Pann, „Spitalul Amorului sau CântătoruluiDorului” (1830) şi la culegerile elevilor săi: GheorgheUcenescu, Pană Brănescu, Oprea Dimitrescu, Ardelean,Inochentie Kitzulescu, Demetriad etc, continuând cucele 4 caiete de melodii valahe (62 de piese) ale lui I.A.Wachman, cântecele şi jocurile române ale lui H. Ehrlich(15 melodii) şi cele 9 caiete de melodii române (41 depiese) ale lui Al. Berdescu (1860- 1862) şi încheind cuvestita culegere de melodii şi poezii populare munteneştia lui Dimitrie Vulpian (1885-1891), cuprinzând 1931 depiese. Au urmat înregistrările pe fonograf din primeledecenii ale secolului nostru efectuate de D.G. Kiriac, Gh.Cucu, G.G. Breazul, Ion Chirescu, Constantin Brăiloiu,Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Ilarion Cocişiu,Tiberiu Alexandru, Emilia Comişel, V.D. Nicolescu şi pebenzi magnetice datorate fol cloriştilor M, Kahane, E.Nestor, Ghizela Suliţeanu, Adrian Vicol, Adrian Fochi,Alexandru Almuzescu şi Dumitru D. Stancu, Manuscrisulanon im de la Biblioteca „V.A. Urechia” din Galaţiconţinând 37 de melodii transcrise în notaţie lineară, separe la începutul veacului al XlX-lea, în dreptul tot atâtortexte poetice din volumul Poesii populare ale Românilorde Vasile Alecsandri (1866), descoperit de muzicologulViorel Cosma în anii ‘70 ai secolului trecut.La acestea se adaugă cele aproximativ o sută denestemate folclorice din repertoriul vechilor lăutari deţară, din zona Gorjului, culese, la începutul veacului alXX-lea, de către Constantin Brăiloiu şi Harry Braunerî7939


ISTORIECea mai mare descoperire până în prezent...Codul Bibliei«Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până lasfârşitul lumii.»Daniel, 12:4.Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, oipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblieexistă inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit codsecret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani dupăce a fost scrisă Biblia.Codul biblic a fost descoperit înversiunea originală a Bibliei, în limbaebraică, în Vechiul Testament.Cel care a descoperit codulbiblic este Dr. Eliyahu Rips, care estela ora actuală unul din cei mai mariexperţi din lume în teoria grupurilor,un domeniu al matematicii care stălabaza fizicii cuantice.Eliyahu Rips este un om modest.El are, mai mereu, tendinţa de aacorda altora meritul pentru propriilesale realizări,astfel încât la primavedere nimeni nu ar bănui că de faptel este un matematician de renumemondial. Majoritatea ziariştilor carel-au văzut au fost tentaţi să susţinăcă descoperirile sale nu au nimic deluat în seamă. Descoperirea lui Rips afost însă confirmată de matematicienide renume de la Harvard, Yale şiUniversitatea Ebraică.Acest cod a fost verificat, deasemenea, şi de un specialist în cifrurişi coduri de la Ministerul Apărării alSUA şi a mai trecut cu succes treiexpertize efectuate de specialişti lacare a făcut apel o importantă revistăde matematică din SUA.Teoria legată de codul biblica devenit mai cunoscută în massmediaşi a fost luată mai în serios,abia după un tragic eveniment preziscu ajutorul codului şi care, datorităfaptului că nu a fost luat în seamă depersoana direct vizată, s-a adeveritmai apoi, din păcate.Iată derularea evenimentelor:la 1 septembrie 1994,ziaristulamerican Michael Drosnin a plecatla Ierusalim pentru a-i înmâna luiYtzhak Rabin următoarea scrisoare:«Un matematician israelian adescoperit în Biblie un cod secretcare pare să dezvăluie amănunte aleunor evenimente care au avut şi auloc la sute şi mii de ani după ce a fostscrisă Biblia.Motivul pentru care vă aducla cunoştinţă acest fapt este acelacă singura dată când numeledumneavoastră complet, YtzhakRabin, apare în Biblie, el esteintersectat de expresia «criminal vaasasina». Faptul n-ar trebui tratat cuindiferenţă, deoarece atât asasinarealui Anwar el-Sadat, cât şi atentatelecărora le-au căzut victime John şiRobert Kennedy sunt, de asemenea,codificate în Biblie.Cred că sunteţi într-un realpericol, dar acest pericol poate fievitat.»La 4 noiembrie 1995, a venitcumplita adeverire: un glonţ înspate, tras lui Yitzak Rabin, de cătreun om care se credea investit cu omisiune divină. Aceasta era o crimăcodificată în Biblie acum peste 2000de ani.Acelaşi ziarist - Michael Drosnin- a mai urmărit să-l avertizeze peşeful Cartierului General al Serviciuluide Contrainformaţii al Israeluluidespre războiul din Golf şi deintenţia Irak-ului de a lansa racheteasupra Tel-Aviv-ului. Rips îi arătaseziaristului o secvenţă din codul biblicunde cuvintele «Hussein», «Scud»şi «rachetă rusească» apăreaucodificate împreună.De asemenea «Hussein a ales ozi» era o expresie ce apărea în aceasecvenţă. Aprofundând căutările înacest sens, Rips a găsit în cod «foc în3 Şevat» - dată din calendarul ebraicce corespundea zilei de18 ianuarie 1991. Aceasta aşi fost ziua în care Irak-ul a lansatprima rachetă Scud împotrivaIsraelului confirmând datele oferitede cod. La întrebarea lui Drosnin«Cine poate şti cu 3000 de aniînainte că va fi un război în Golf, casă nu mai vorbim de lansarea uneirachete împotriva Israelului pe 18ianuarie?», Rips a răspuns foartetranşant: «Dumnezeu!».După aceste evenimenteprezise de cod şi mai apoiadeverite, Michael Drosnin declaraurmătoarele: «În mod cât se poatede limpede, codul nu este la fel caprofeţiile lui Nostradamus, nu esteceva de genul «o stea se va arăta pecer de la Răsărit şi un mare rege vacădea» cuvinte ce pot fi interpretateulterior, astfel încât să corespundăoricărui eveniment care se petreceîn realitate. Nu, aici este vorba dedetalii la fel de precise ca aceleadin ştirile transmise de CNN, toateacestea fiind descoperite înainte caevenimentul să se producă.»Teoria lui Rips despre codulbiblic consideră Biblia ca o giganticăgrilă de cuvinte încrucişate. Pentrua găsi codul, Rips a eliminat toatespaţiile dintre cuvinte şi a transformatîntrega Biblie originală într-unşir continuu de litere, cuprinzând304.805 caractere. Informaţiile suntobţinute prin selectarea a fiecăreia N-a literă, unde N are o valoareprecisă şi corespunzător aleasă - deexemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplufoarte simplu ar fi următorul: avempropoziţia «Cum să obţii date.», pecare o compactăm şi ea devine «cumsă obţii date» din care vom selecta,începând cu prima, fiecare a cincealiteră: «cum să obţiidate» şi rezultăastfel cuvântul «cod».Cu ajutorul unui calculator, suntcăutate în această matrice formatăde textul biblic adus în formadescrisă mai sus, cuvinte şi frazeascunse de codurile de intervale. Seîncepe de la prima literă a Bibliei şise caută pentru fiecare secvenţă deintervale posibilă cuvintele pe carenoi le solicităm, care sunt descifratecu intervale de una, două, trei litere,ş.a.m.d. până la câteva mii. Apoi serepetă aceeaşi operaţie de căutareîncepând de la cea de-a doua literăşi continuând astfel până la ultimaliteră a Bibliei. După ce găseştecuvântul-cheie, calculatorul începesă caute informaţii asociate aflatecât mai aproape de acesta. Astfel, deexemplu, unde a fost găsit numeleRabin, se aflau alături şi alte date:Amir (care s-a dovedit ulterior a fichiar numele asasinului), Tel Aviv,anul ebraic 5756 care începea înseptembrie 1995, toate acesteinformaţii reale fiind codificate înacelaşi pasaj.(continuare în nr. viitor)şi înregistrate cu orchestra de virtuozi dirijată demaestrul Paraschiv Oprea, cât şi cele înregistrate inStudioul Electrecord în acompaniamentul orchestreidirijată de Cornel Pană, reprezentând creaţii orăşene şisătene din perioada interbelică.Conştient de valoarea incontestabilă, documen tară,dar şi artistică a creaţiilor cuprinse în aceste colecţiide cântec românesc, am hotărât a read uce la lumină oparte din ele, într-un moment când am socotit că aceastăîntreprindere poate umple un gol în cunoaşterea, ce mise părea insuficientă, îndeosebi de către marele public,a trecutului istoric al cântecului nostru popular, gândindcă aceasta ar putea produce chiar un reviriment, oautentică primenire a cadrului general de afirmare acântecului folcloric din zilele noastre, confruntat, din ceîn ce mai insistent, cu atentări de tot soiul la conţinutulsău valoric.‘’Arheologia muzicală” a fost determinată de nevoiaacută a revenirii la izvoare, căci nu trebuie să uităm cumam încolţit şi cum urmează să creştem, dăinuind prinveacuri.Oricare ar fi orizontul cultural spre care tindem,niciodată să nu ne îndepărtăm de trăirile artistice alepropriului popor, să nu ne înstrăinăm de noi înşine, ci,dimpotrivă, prin prisma unei deschideri spirituale cât mailargi, să ne cunoaştem mai adânc istoria şi tradiţiile, săne preţuim ţara şi neamul mai mult.7940 www.oglindaliterara.ro


Presa suedeză îl declară pescriitorul Norman Maneademn de Premiul NobelMarţi, 13 Martie 2012 Stockholm, Suedia/Romanian Global NewsRomanul Întoarcerea huliganului, primul titlu deNorman Manea tradus în limba suedeză, a fost întâmpinatîncă din primele zile de la apariţie cu recenzii entuziasteîn principalele cotidiene naţionale şi locale din Suedia.Criticii suedezi au punctat ”virtuozitatea” (SvenskaDagbladet), ”măiestria” (Göteborgs-Posten) şi”complexitatea” (Aftonbladet) romanului, ”o capodoperă”(Nerikes Allehanda) care îi dă scriitorului românşanse să acceadă la Premiul Nobel pentru Literatură(Tidningen Kulturen, Dagens Nyheter, Borås Tidning).Mai multe publicaţii se declară surprinse de apariţiatârzie a lui Norman Manea pe piaţa suedeză de carte,lăudând totodată iniţiativa 2244. Editura suedeză 2244a fost înfiinţată în 2011, sub umbrela grupului editorialBonniers, şi este specializată în literaturile din jurulMării Negre. Editura pregăteşte déjà publicarea unuial doilea volum de Norman Manea, romanul Vizuina.Volumul Întoarcerea huliganului a apărut în limbasuedeză cu sprijin prin programul TPS al Centrului Cărţiişi a fost tradus de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran – otraducere caracterizată de presă ca ”bogată în nuanţe”(Sydsvenskan) şi “minuţios realizată” (Borås Tidning).Întoarcerea huliganului a apărut în 2003 în limbile românăşi engleză, bucurându-se de o primire entuziastă înRomânia şi Statele Unite. Între timp, cartea fost tradusăîn peste zece limbi şi a primit numeroase distincţii,printre care Premio Napoli (2004), Prix Médicis Ètranger(2006) şi Nelly-Sachs-Preis (2011).Extrase din presa suedeză:Svenska Dagbladet: ”Stilul lui Manea estecaracterizat de o virtuozitate a suferinţei şi de o ironiepe care o asociez de obicei cu literatura Europei deEst. Autorul este măcinat de introspecţie, grotescul nueste niciodată departe, spaţiile şi chipurile descrise abiadacă maschează deşertul absurdităţii. (…) Întoarcereahuliganului este o carte curajoasă şi stimulatoare,cu un relief puternic şi cu trimiteri literare subtile laShakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran şi mulţi alţii.”Aftonbladet: ”Deşi nu cuprinde elemente deficţiune, Întoarcerea huliganului este un roman înadevăratul sens al cuvântului. Ţelul lui Manea nu esteneapărat acela de a reda amintiri şi întâmplări, ci de agăsi o formă şi un limbaj care să cuprindă complexitateaexperienţelor pe care le poartă în spate: un început decopilărie traumatic, în lagărul de deportare, tinereţeafalsificată de aderarea la cravata roşie de pionier şi detrădarea unor prieteni deveniţi inamici ai partidului, viaţaadultă trăită într-o societate şi o limbă din ce în ce maicorupte, urmată de încercarea de a renaşte într-o nouăţară. În cele din urmă, toate acestea îi sunt rearuncateîn faţă atunci când revine în patrie. „Complex” este uncuvânt prea palid pentru a descrie materialul de viaţă pecare Manea încearcă să-l transforme în roman. (...) Cuanii, Manea a primit diverse distincţii şi onoruri ca scriitor;şi totuşi, continuăm să percepem la el acea suferinţă şiacel gol pe care Daniel Libeskind l-a exprimat atât degenial în încăperea exilului de la Muzeul Iudaismului dinBerlin.”Dagens Nyheter: ”Tonul intelectual-elegiac este cusiguranţă unul firesc pentru subiectul tratat de Manea,ceea ce surpride fiind forma bogată: faptul că senzaţiade gol este exprimată în atât de multe cuvinte, prin frazeatât de complexe şi printr-un colaj de stiluri. Memoriileacestea au fost recompensate cu premii în mai multeţări, iar numele lui Norman Manea este vehiculat uneoriîn contextul Premiului Nobel. Pot sa înţeleg acest lucru,pentru că scrie ca şi cum ar vrea să ne protejeze de toatepromisiunile mincinoase ale istoriei.”Sydsvenskan: ”Anumiţi scriitori par să incarnezeun întreg secol de istorie zbuciumată. Aşa este scriitorulwww.oglindaliterara.roCONSEMNĂRIevreu de limbă germanăPaul Celan, precum şi ImreKertész, Elie Wiesel sau NellySachs. Fiecare dintre ei adescris felul în care istoriasecolului XX le-a zdrobituniversul. Acestor nume li seadaugă acum Norman Manea,care, fiind evreu, s-a aflat înmijlocul furtunii pornite înEuropa Centrală în anii 40:a trăit deportările, lagărelede concentrare şi dictaturacomunistă. Opera luipătrunde acum şi în suedeză,prin Întoarcerea huliganului,o poveste autobiografică,cu o construcţie literarăcomplexă, apărută în Lucretia Berzintutraducerea bogată în nuanţea lui Dan Shafran şi Lars-IngeNilsson.Expressen: ”Manea a debutat în 1969 şi se vedecă, asemenea altor scriitori din Estul Europei, precumMilan Kundera sau György Konrád, şi-a şlefuit stilulîn funcţie de ce ştia că are sau nu are voie să scrie.Construcţiile sintactice sunt sinuoase, bogate în imaginişi trimiteri pe care cenzorul să nu le poată descifra,presărate cu asocieri neaşteptate pe care doar iniţiaţiile pot înţelege. Deşi în prezent scrie în libertate, Maneapare a fi făcut o artă din această fostă necesitate,devenind una cu stilul său. Dacă limba materna estesingura lui patrie, stilul îi este carte de identitate.“Tidningen Kulturen: ”Un scriitor de care se va vorbi probabildin ce în ce mai mult în Suedia este românul NormanManea. Prin volumul de memorii cu construcţie romanescăÎntoarcerea huliganului, şansele lui de a primi în următoriiani Premiul Nobel pentru Literatură din partea MajestăţiiSale Regele au crescut fără îndoială exponenţial. Înansamblu, descrierea societăţii româneşti, cu absurdităţileei, precum şi descrierea propriei ambivalenţe se ridicăla un nivel artistic care nu poate decât să ne bucure.”Nerikes Allehanda: ”Întoarcerea huliganului este înmulte privinţe o capodoperă, nuanţată şi profundă.Ne vorbeşte despre România şi despre un naţionalismpentru noi, suedezii, de neînţeles, ne vorbeşte despredestine tragice, despre politică, literatură, scriitorişi filosofie. Dar, mai presus de toate, ne vorbeştedespre importanţa limbii în supravieţuirea individului.”Göteborgs-Posten: “Romanul este plin de pasajedureroase, de momente frumoase şi irevocabile, desuferinţe labirintice ale conştiinţei. Meritul lui Manea esteacela de a ne arăta ca răul îşi schimbă permanent chipul.Noi, oamenii, avem o tendinţă de a-l fixa în timp, poatepentru a-i rezista mai uşor.” (…) “un stil plin de măiestrie”Borås Tidning: „Este cel puţin straniu că NormanManea nu a fost tradus în suedeză până acum,când a apărut în traducere volumul său de memorii,Întoarcerea huliganului. Este cel mai tradus dintretoţi scriitorii contemporani de limbă română, textelelui sunt considerate a fi printre cele mai perspicacedescrieri ale vieţii sub dictatură şi în exil, iar numele îieste vehiculat, nu rareori, în contextul Premiului Nobelpentru Literatură. Acum este însă, în sfârşit, aici, prinintermediul voluminoaselor sale memorii, într-o traducereminuţios realizată de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran.”Norrköpings Tidningar: ”Manea penduleazăcu talent între fenomenele exterioare şi celeinterioare, în pasaje când onirice, când realiste.Ambivalenţa, sentimentul de a nu aparţine nicăieri,imposibilitatea de a-şi asuma un crez religios sauo apartenenţă politică, da – toată această derută,care este eternul însoţitor al imigrantului, estedescrisă cu acuitate şi exigenţă sufletească.”Blogul scriitorului Thomas Nydahl: “Este firesc să-ţiextragi din când în când seva din literatura română. (…)Noua mea cunoştinţă este Norman Manea, al cărui romanÎntoarcerea huliganului este publicat acum de editura2244, în traducerea lui Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran.Nu ţi se întâmplă des să cazi în aşa un puţ de cuvinte,vise, coşmaruri şi amintiri, narate febril şi cu o forţăaproape explozivă. Eu, cel puţin, n-am citit niciodatăceva asemănător.” Persoană de contact: Dan Shafran7941


APELOdiseea plăcilormemoriale(urmare din numărul anterior)Acasă, Lidia îmi spune că a primit mai multetelefoane. Un tip care a spus că locatarii din Dionisie Lupu74 nu sunt de acord cu cererea noastră. De ce numai Ov.S. Crohmălniceanu? Au mai locuit acolo şi alţi scriitori.Iar celelalte 2-3 telefoane sunt pozitive, inclusiv cel de lablocul lui D. Alexandru, (a locuit acolo între 1968-1991).Şi în mijlocul acestor calcule şi meditaţii, căci am primitmulte oferte pentru confecţionarea şi fixarea plăcilor, picăîncă un telefon, este de la Filofteia Stoian, tot din DionisieLupu 74. Din nou: De ce numai Ov.S.Crohmălniceanu?Au stat acolo nu mai puţin de 10 scriitori, familiile lor suntîncă pe baricade şi nu permit această discriminare. S-augândit să fie pusă o singură placă pentru toţi sau deloc!Şi îmi dictează lista celor zece. Dna Tăutu mai trăieşte,dna Tulbure, idem, chiar şi ea, soţia lui Niculae Stoian.(Văduvele roşii?) Că de ce adresa către blocul lor nu estedatată? Ca să le reproşăm la urmă că le-am trimis-o acumun an şi ei nu ne dau acordul? Ce e suspiciunea asta,doamna Stoian? Nu, formularele au fost scrise acum vreolună, dar abia de 3-4 zile eu le-am completat adresele cumâna mea, căci acolo lipsesc funcţionarii, şi tot eu le-amexpediat de la poştă, pe banii mei. Aha, dumneavoastrăaţi adăugat de mână Dana Dumitriu? Da, eu, pentru căam aflat din târg că şi DD a locuit în imobilul dvs. M-amgândit să-i punem acolo, nu în Berceni, pe unde nu trecenimeni, nici în strada Al.I. Cuza, unde s-a născut. (Cuaceste amănunte sper că m-am impus în faţa vajniceivăduve roşii.) Nu putem pune câte o placă peste tot peunde a trecut sciiitorul român, biet chiriaş trecător. MarinPreda are de fapt o placă, pe Romulus. Nu pare să ştie –şi de ce-ar şti?! Ţine să-mi precizeze: Sunt şi eu în Uniune,mai de curând. Se va face forte şi-mi va trimite dateledespre fiecare dintre cei zece. Plătim şi noi literele, zice.Nu este cazul, zic. Dar de ce n-ar fi? (Ieri administratorulde la blocul Alicei Voinescu se oferea să suporte ei costulplăcii.) Şi au mai trăit aici nişte actori, muzicieni, dar de laalte uniuni de creaţie. Ştie ea de unde mi-a venit ideea cuCrohmălniceanu! De unde, stimată doamnă? Acum vreolună-două a apărut cineva din Germania care se interesade Ov. S. Crohmălniceanu, în prespectiva de a-i puneo placă memorială. (Adică ei între ei...) Să-i fi spus căstrăinul acela eram tot eu? Poate nici nu m-ar fi crezut. Şila ce bun? Mai înbunată, căci a obţinut ce-şi propuseseră,zice: La început am avut vocea alterată, de supărare. Oritoţi ori niciunul. De ce această discriminare?!Dar înainte de dna Stoian dăduse telefon MargaBarbu. E de acord. A cui a fost ideea? Doamna Barbu,eu am fost cu ideea acestui proiect al Uniunii noastre,eu personal am făcut lista, l-am cunoscut pe maestru,am debutat la Luceafărul, este scriitorul meu preferat. Sebucură, ar vrea să vadă placa înainte de a o fixa, vrealitere de aur. Şi să o plasăm într-un loc unde nu suntfirmele. Da, o vom anunţa înainte de a sosi cu placa, iaramplasamentul îl vom stabili împreună. Se gândise şiea să pună o placă memorială, vorbise cu un sculptor,la insistenţele sorei ei. Dar de ce să intraţi la cheltuieli?Uniunea scriitorilor va rezolva problema, este o onoareetc. Se bucură foarte mult. Închei discuţia cu temeneleşi urări de sănătate şi succese. Promit că în 2-3 luni serezolvă.17 mai 07, joi. Toată dimineaţa dau telefoane, aflue-mailuri, trimit oferta Uniunii la 7-8 firme şi primesc 3răspunsuri, pe lângă celelalte trei deja primite. Dna Stoianrevine cu datele privind anii când scriitorii de pe listăau locuit în respectivul imobil, de data asta înblânzită,scuzându-se etc.Lucrez la macheta plăcii memoriale. Cred că 40/60 emai potrivit decât 50/60, care e prea mare pentru 70 delitere. Şi se pare că scrisul va costa mai mult decât placapropriu-zisă, deci se impune raţionalizarea textului.18 mai, vineri. Merg la Bellu, acolo tratez cu doibuzaţi care jucau cărţi. Un IonPădure şi o rudă de-a lui, dinBărăgan. Ajung prin târguielisă-mi coboare preţul la 2,5milioane placa inscripţionatăşi cu 4 perforaţii. Îmi notezmobilurile lor. Ce nu-mi placeeste că nu pot executa decâtinscripţie manuală, îmi aratăcâteva pe la cavouri, bine,dar... Ţinem legătura.21 mai 07, luni. Vorbescla TNB pentru Victor IonPopa, apoi dau telefon laTeatrul G. Ciprian din Buzău,la Teatrul V.I. Popa din Bârlad, Ion Lazuneştiinţă pură şi simplă,amânări, promisiuni detelefoane, neonorate în seara respectivă, în următoareleseri. Mai simplu spus, respectivii nu ştiu unde a trăitpatronimicul lor. Dar aţi înţeles? Toate aceste telefoane ledau de acasă, pe banii mei.La prânz îi prezint situaţia lui Al. Istrate, acoloRodian şi Sineşti, acesta mereu dă năvală, mereu cereceva. Nici acum nu se dă lesne dus. Îi dau mâna, dar nupleacă. Îl întreb de Ion Sofia Manolescu, nu ştie; Istratefoarte plăcut surprins cât de repede şi departe am împinslucrurile, vrea să ne extindem la 150 plăci. Va vorbi cuN.M. şi-mi dă răspuns în 2-3 zile. Ce-ar fi să fie?, măîntreb. Şi să facem un lucru de laudă pentru scriitorime...Trebuie să mă decid la un prim lot de 40-50 scriitori,între ei şi Mircea Ciobanu.25 mai, vineri. La prânz la Murgeanu, ieşim împreună,fac poze la Ion Iuga şi Ion Frunzetti, ambii pe stradaToamnei. Zice Murgeanu: să-i facă placă memorialăUniunea lor, că a scris despre toţi pictorii şi sculptorii. Zic:Dar nu ne-a dat el nouă minunata traducere a icusituluihidalgo Don Quijote? Nu ne-a dat el traducerea din Războişi Pace? Nu e deajuns pentru literatura română? Murgeanuspune că l-a vizitat cândva pe Ion Iuga, la etajul II, întrunapartament foarte luxos, de vreo 5 camere. Probabil căsoţia nu mai stă aici, de unde bani să plăteşti o asemeneachirie-întreţinere? Dna Ştefănescu de la et. I, în vârstă şiamabilă, aflând că venim de la USR, ne invită înăuntru,se uită în cartea de imobil, vede că Ion Iuga a murit pe 9sept. 93, dar nu ne poate preciza data intrării în spaţiu.Murgeanu mirat că reuşesc să intru în astfel de imobile şisă mă fac agreat de oameni necunoscuţi, chiar suspicioşi,bătrâni. Se miră şi de Frunzetti, în ce vilă a stat, numaiel a nimerit în ţigănie... Îi plac aceste case de pe Tunari,luxoase, tihnite.La Sala oglinzilor unde îl sărbătoresc pe Al. George;ajung cu întârziere, deja vorbea Livius Ciocârlie, dupăce încheiase Barbu Cioculescu. L.C. începe cu o paginăde jurnal, de pe vremea centenarului E. Lovinescu, deeditarea căruia s-a ocupat Al. George, După ce L.C. încheiecu expresia scriitor definitiv, care-i place lui Gabriel Chifu,Al. George spune că la acel centenar alde Ungheanu şi Al.Oprea, politruci, care nu citiseră nimic din E. Lovinescu,dar îl asimilau cu Monica L. şi deci vedeau negru înainteaochilor, au susţinut că nu are rost să-l edităm pe E.L. atâtatimp cât nu avem integrala N. Iorga. Deci la calende! Îivine rândul Annei Bentoiu (o văd prima dată, crezusemcă nu mai e în viaţă) care se referă la activitatea detraducător a sărbătoritului, în special din franceză, carese învăţa intens în şcoli pe vremea lor şi care avea darulsă te înveţe cu alt mod de a gândi. Apoi Sorin L., cel maibun dintre vorbitorii de astăzi, despre literat, cărturar,liberal. Se ridică din sală Mircea Horia Simionescu, vinela prezidiu, pe scaunul pus de mine în faţă, dă din mânastângă, fără să spună ceva esenţial, îl califică aristocratal gândirii. În fapt, o lungeşte, nu se poate concentra,apoi vrea să ne citească un text din sărbătorit, răsfoieştela nesfârşit cartea, dar e culmea, nu pusese semn, nuîndoise măcar pagina. Nici măcar nu ne spune la ce textse oprise, ca să-l citim acasă. (O cifră, pe care credeacă o va ţine minte?). Mă gândeam: la bătrâneţe unii mainorocoşi au parte de sărbătoriri ca asta, mai reuşită saumai lălăită, însă bătrâneţea în sine nu este o sărbătoare,ci o pacoste. M.H.S. pleacă de la prezidiu, supărat.(continuare în nr. viitor)7942 www.oglindaliterara.ro


România dispune de invenţia carear putea revoluţiona omenirea !In 28 noiembrie 2010 s-au implinit 140 de ani de la nastereainventatorului roman Nicolae Vasilescu – Karpen (Sagetator, longeviv,a trait 94 de ani!), ale carui inventii sunt intentionat tinute in umbra.Dar vine si ziua in care ne sunt puse in drepturi valorile nationale. Fieca Bunul Dumnezeu sa rasplateasca inmiit acest spirit inalt care, prininventiile sale de cand a fost in lumea fizica, ne face cinste si ne dacuraj pentru mai departe: Glorie lui !O pila electrica, de productieromaneasca, furnizeaza energie de 56de ani, fara intrerupere. Inventatorulei, Nicolae Vasilescu-Karpen, om destiinta, inginer, fizician si inventatora declarat, cu o jumatate de secol inurma, ca ea va functiona vesnic. Estevorba despre „Pila termoelectrica cutemperatura uniforma”, cunoscuta sica „Pila lui Karpen”, realizata in 1950.Aparatul este, de fapt, un perpetuummobile , un dispozitiv care genereazaenergie la nesfarsit fara interventie dinexterior.Daca o alta tara ar dispunede aceasta veche inventie, arperfectiona-o si cu siguranta ar obtinecea mai mare inventie a omenirii. Darin Romania degeaba se inventeaza,statul nu sprijina ideile bune care arputea face din Romania o adevarataputere mondiala !Pila Karpen ar putea fi o baterieinepuizabila pentru orice produselectronic:Cum ar fi de ex sa ai un laptopfara incarcator cu o baterie care sa tetina vesnic ?Ei bine se poate dar nimeni nuface nimic !Desi avem valori adevarate,pleaca in strainatate sau se pierd dincauza statului care gestioneaza prosttot ce se poate in Romania.„Pila termoelectrică cutemperatură uniformă” a fost imaginatăşi realizată de către fizicianul NicolaeVasilescu – Karpen şi prototipul săufuncţionează neîntrerupt de 6 decenii.Pila Karpen are electrozi din aur(lucios) şi platină neagră (poroasă)cufundaţi în acid sulfuric de înaltăpuritate. În ceea ce priveşte modulde funcţionare, părerile „specialiştilor”sunt împărţite: unii afirmă că pilanu poate exista pentru că pune subsemnul întrebării principiul al doileaal termodinamicii, alţii afirmă că înrealitate, pila nu contravine acestuiprincipiul (transformarea energiei), şi nici principiului zero (echilibrutermodinamic cu mediul) în formulareageneralizată. Concluzia celor din urmăar fi că pila Karpen funcţioneazăfolosind exclusiv energia termică amediului ambiant.După aprecierea profesoruluiSolomon, preşedintele SocietăţiiFranceze de Fizică, savantul român ainventat pila şi după jumătate de secoloamenii au ajuns pe Lună cu ajutorulei.Nicolae Vasilescu – Karpen.Scurtă biografie.Nicolae Vasilescu – Karpens-a născut la Craiova pe data de 28CULTURAnoiembrie 1870.Aici urmează Colegiul „Carol I”şi se dovedeşte a fi un elev eminent.Îşi continuă pregătirea la ŞcoalaNaţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti pe care o absolvă în 1891ca şef de promoţie, la aproape 21 deani.Lucrează timp de 3 ani ca inginerla Serviciul de Lucrări Publice, apoipleacă la Paris unde frecventeazăŞcoala Superioară de Electricitatepe care o absolvă în anul 1900, înparalel cu aceasta, tot la Paris, şicursurile Universităţii, Facultateade Ştiinţe, care îl licenţiază în 1902în specialităţile fizică, mecanică şimatematică.În 1904 obţine titlul de doctor înfizică cu teza „Recherches sur l’effectmagnétique des corps électrisés enmouvement”, susţinută la Sorbona.În acelaşi an devine profesor alUniversităţii din Lille la catedra deElectrotehnică.Un an mai târziu, în 1905 sereîntoarce în ţară şi inaugureazăcursul de Electricitate şi Electrotehnicăla Şcoala Naţională de Poduri şiŞosele din Bucureşti. Face studii şiproiecte pentru ca această şcoală săfie transformată în Şcoală Politehnică.Este rector al acestei instituţiiuniversitare timp de 20 de ani, pânăîn 1940.5 iunie 1919 – devine membrucorespondent al Academiei Românepentru ca pe 6 iunie 1923 să devinămembru titular şi membru de onoareal Société française des électriciens.1941 este anul în care i seacordă titlul de Doctor Honoris Causaal Politehnicii bucureştene.Pe 2 martie 1964, la Bucureşti,savantul se stinge lăsând în urmasa o vastă operă ştiinţifică, şi astăziexploatată fără a fi însă recunoscută.CONSILIUL JUDEŢEAN VRANCEABIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “DUILIU ZAMFIRESCU” VRANCEAStr. M. KOGĂLNICEANU Nr. 12 620036 - FOCŞANITEL. 0237/214562; TEL.FAX. 0237/231161 e-mail: biblioteca@bjvrancea.ro website: www.bjvrancea.roO nouă donaţie de carte din Americapentru Centrul de Limbi StrăineCentrul de Limbi Străine al Bibliotecii Judeţene Vrancea a primit o nouă donaţie de carte dinStatele Unite. Donatorul este Asociaţia non profit LEARN (LEARN ENGLISH FOR ROMANIAN NATIVES)din Carmichael, California.Centrul de Limbi Străine al Bibliotecii Judeţene Vrancea a primit în luna martie o nouă donaţie consistentă decarte în limba engleză care va întregi fondul pentru copii deja existent.Donatorul este familia Lovinescu, români stabiliţi în SUA, care au înfiinţat o Asociaţie non profit LEARN(LEARN ENGLISH FOR ROMANIAN NATIVES) în Carmichael, California, SUA, pentru a colecta şi trimite înRomânia cărţi în limba engleză, pentru copii. Misiunea lor este de a ajuta vorbitorii de limba română din ţară şidin SUA să înveţe limba engleză.1040 de cărţi pentru copii, plus o colecţie de referiţă, Knowledge of the world, pentru adulţi. au fost adunatede la şcolile din jur. Cărţile sunt în majoritate de literatură, se adresează elevilor şi liceenilor de nivel începător şiavansat în limba engleză.“Este o donaţie care aduce multe cărţi frumoase şi cu teme de interes pentru copii. Tot ceea ce doreşteAsociaţia donatoare, care a asigurat toate costurile aferente, este să ştie că aceste cărţi vor ajunge la copii dornicide lectură. Intermedierea şi recomandarea către Asociaţia americană a venit din partea unui cititor, căruia îimulţumim pentru faptul ca suntem beneficiarii acestei generoase donaţii. ”Anamaria Cătănoiu, coord. Centrul deLimbi Străine.DIRECTOR,Relaţii Publicedr. Teodora Fîntînarubibl. Olaru Maria-Cristinawww.oglindaliterara.ro7943


Amintiri din războiulde la 1877V. Vereşaghin(urmare din numărul anterior)- Am făcut-o mai înainte!- Da, dar n-aveai săpun!Totuşi, m-am spălat cu săpun, silit.Luarăm cu toţii cingători de plută, pentru cazul cândŞutka ar sări în aer şi noi am cădea în apă, ceea ce arfi urmarea cea mai nevinovată a izbucnirii. Am mâncataripioare de pui şi am băut câteva înghiţituri de chery, dupăcare prietenul meu se întinse să tragă un somnişor şi, slavădomnului, nervii lui de fier îi îngăduiră să doarmă.Eu, însă nu dormeam; eram în capătul vasului, cucoatele sprijinite pe acoperişul ce apără maşinile şi măuitam la valurile dinspre Rusciuc.- Uite-l!... zise un marinar cu jumătate de gură.Era adevărat: între mal şi copacii înalţi de pe insuliţacare ascundea braţul cel mic al Dunării, fumul se urca însus şi se apropia repede.- Nicolai Larinovici, vin!Skridloff se sculă.- Dă-i drumul! Înainte! Cu toată iuţeala!Înaintarăm cu repeziciune. Vasul turcesc nu se vedeaîncă.- Nicolai Larionovici, îi spusei eu din nou, ceva maiîncet, c-aveam să ne lovim de malul turcesc.- Câtuşi de puţin, vechiul meu camarad! N-ai auzit?Acum aş merge până la Rusciuc.- Foarte bine. Înainte!...Vaporul se apropia; faţă cu Şutka părea de o staturăuriaşă.Skridloff cârmi drept asupra lui şi, cu iuţeala unuitren, pornirăm în direcţia aceasta.Ce mai învălmăşeală!... Vedeau fără îndoială căaceastă cojiţă de nucă avea să nimicească vaporul.Carabinierii şi cerchezii de pe mal înaintară în apă pânăla umeri, spre a trage cât se poate de aproape. Gloanţeleplecau asupra noastră, tot malul era învăluit într-un fumgros. Pe puntea vaporului alerga o mulţime deznădăjduită.Văzurăm cum ofiţerii se repeziră la cârmă şi îndreptarăvasul spre mal; în acelaşi timp traseră cu tunurile lor celemari o aşa salvă încât bietul Şutka se împletici în mers.- Acum, am intrat în horă şi viu nu mai ies de aici!, îmizisei. Mi-am scos cizmele şi sfătui şi pe Skridloff să facă camine. Marinarii îmi imitară şi ei exemplul.Atunci mă uitai în jurul nostru: niciun torpilor nu neînsoţea. Trebuie să presupunem că li se întâmplase vreostricăciune la maşini.Oricum, Şutka era singur, cu desăvârşire singurşi escadra foarte departe, în urmă. Focul devenea denesuferit. Vasul nostru tremura sub ploaia de gloanţeghintuite, loviturile de tun îl zguduiau aşa de tare, încâtpărea gata, gata să se desfacă din încheieturi. Fusesegăurit în coaste în mai multe locuri, înapoi avea o spărtură,aproape de locul unde mă aflam, la două degete de liniade plutire; acoperişul de fier, care apărea maşinile, fusesede asemenea străpuns. Marinarii se ascundeau în fundultorpilorului şi se acopereau cu tot ce le cădea în mâini,aşa încât nu mai zăream nimic la dânşii, decât obrazul unuitunar. Acesta ţinea înaintea lui un butoi cu ancoră, ca să seadăpostească, dar stătea ţintuit locului fără să facă măcaro mişcare. În momentul acesta eram aproape de tot devapor. Trosnetul şi zgomotul stârnit de gloanţele şi ghiulelecare plouau asupra noastră, mergea crescând.Deodată zării pe Skridloff, care stătea jos lângăcârmă, tresărind: fusese atins de un glonţ, iar peste o clipăde un al doilea.Maşinistul nostru, palid ca turta de ceară, îşi scoasechipiul de pe cap şi se ruga în clipa asta însă, îşi recapătăcurajul şi scoţându-şi ceasornicul, strigă lui Skridloff, tocmaiîn clipa când era să dăm drumul torpilelor:- Nikolai Larionovici, este opt şi cinci minute!Cu toată primejdia, observai cu curiozitate pe turcii depe vapor, când ne apropiam tot mai mult de ei.Aceştia stăteau tot aşa de ţepeni, ca şi cum ar fi fostwww.oglindaliterara.roREMEMBERprefăcuţi în piatră, cu mâinile ridicate în sus şi cu capeteleplecate spre noi.În cel din urmă moment însă, omul nostru de la cârmădeveni nervos; cârmi de la stânga şi şuvoiul ne târa departede vapor. Skridloff se întoarse spre dânsul şi-i strigă cuputere:- La stânga, sau eşti un om mort!După care, puse el însuşi mâna pe cârmă, Şutka seînvârti în loc şi veni încet de se lipi cap la cap cu vaporul, pecare-l izbi cu lancea lui cu torpilă. În clipa aceasta o tăcereadâncă domnea printre noi ca şi printre duşmani. Liniştiţiaşteptam izbucnirea.- A prins? Întrebă tunarul care şedea lângă mine.- Nu încă!, răspunsei eu în şoaptă.- Mai dă-i drumul odată!, strigă din nou Skridloff, darnicio izbucnire nu se petrecu.În timpul acesta şuvoiul ne apucase, iar pintenulnostru cu torpilă se încâlcise printre frânghiile vaporului.Turcii recăpătându-şi curajul, porniră asupră-ne de pe ţărmo împuşcătură mai aprigă ca oricând. Frânghia pintenuluifiind tăiată după porunca lui Skridloff, redevenirăm în sfârşitliberi. Vaporul se întoarse cu-o coastă spre noi şi stârni oaşa vâltoare, încât Şutka şi aşa foarte stâlcit, începu săse umple cu apă. Spre culmea nenorocirii, maşinile lucraudin ce în ce mai încet, aşa încât nu puteam merge decât înjosul apei.Presupunând că aveam să ne ducem la fund în clipaurmătoare, am pus un picior pe patul tunului. Un trosnetînfricoşător se auzi de sub mine, simţii o izbitură în coapsă,ceva ca o lovitură de topor şi căzui cât eram de lung, însăm-am ridicat în picioare numaidecât.Şuvoiul ne târî spre malul turcesc, de pe careduşmanii trăgeau asupra noastră mai de la gura ţevii. E cuadevărat surprinzător că nu ne-au ucis pe toţi. Alergau înurma noastră, trăgeau în noi şi, pe deasupra , ne aruncauînjurături, pe care le auzeam foarte desluşit. Încercai săle răspund cu câteva focuri de puşcă, însă am renunţatnumaidecât la gândul acesta.Şuvoiul ne târî la o depărtare bună de tot. În spatelenostru, un şir de vase comerciale erau în ancoră între malşi insuliţa aceea despărţită de uscat de braţul drept alfluviului. Pe stânga se întindeau aceeaşi insulă cu sălciile eimari, cu frunzişul des; în acest loc braţul fluviului e foartestrâmt. Vaporul nu ne urmări, însă din cetăţuie, înaintaspre noi cu toată puterea aburului un cuirasat. Vaporul îiceruse fără îndoială ajutor.- Nicolai Larinovici!, l-am strigat eu foarte tare. Vezitu cuirasatul?- Fireşte că-l văd!- Ce ai de gând să faci ?- Atacă-l cu torpila, ţine-o să fie gata!Un atac nu era tocmai lesne pentru noi, care nescufundam pe jumătate şi care eram târâţi de şuvoi, daracesta era singurul lucru ce ne rămânea de făcut. Cuirasatulînaintă şi trase de două ori asupra noastră. Funia, care ţineatorpila legată, fu tăiată şi i-am spus tunarului să fie gata s-oarunce. Deodată, spre bucuria noastră, braţul fluviului seivi la capătul insulei, la stânga şi, dobândind de la maşinilenoastre o ultimă sforţare, izbutirăm să scăpăm tocmai latimp.Atunci răsuflarăm în voie. Vapoare mari nu mai puteausă ne urmărească şi cuirasatul se mulţumi să tragă în noiultima ghiulea.Fiindcă Şutka se afunda din ce în ce mai mult, Skridloffporunci să înfăşoare torpilorul cu pânză de corabie, aşaîncât am sperat că ne vom întoarce sănătoşi şi teferi.Ocrotiţi de insulă, cercetarăm mai de aproapestricăciunile vaporului. Şutka era în întregime stâlcit delovituri şi părea scos din serviciu; era străpuns nu numaideasupra, ci şi dedesubtul liniei de plutire. Am aruncat înapă mai multe gloanţe ale duşmanului. Skridloff avea douărăni în pulpă şi o mână friptă. Eu am fost atins în parteacărnoasă a coapsei. După lovitură, când m-am sculat înpicioare, deşi puteam să stau drept, simţeam o durere înpulpa dreaptă şi am început să simt rana. Pantalonii mieraugăuriţi în două locuri. Eram rănit, mâna îmi era plinăde sânge. Glonţul îmi străpunse muşchiul coapsei, aproapede os. Dacă era atins, moartea era sigură.Niciunul dintre marinari nu fu rănit. Lucru curios!- Firele conducătoare sunt rupte!... îi spuse tunarullui Skridloff.- Cu neputinţă!(continuare în nr. viitor)7945


CULTURACei trei români careau marcat cariera luiMarilyn MonroeIon CojaBlonda supremă, amantapreferată a preşedintelui, sexsimbolulunei generaţii. Când Marilyna apărut în 1962, într-o rochie preamulată, prea transparentă, cântândprea lasciv “Happy Birthday Mr.President”, lumea întreagă înţelegeacă diva platinată este de neînvins.S-a născut să cucerească şi avea olume la picioare. Foarte puţini, doarapropiaţii, ştiau că avea cariera înpericol, cei de la 20th Century Foxfiind la o semnătură distanţă de a-idesfiinţa contractul de muncă.Epocala. Fotograful de Dienes a realizat o seriede instantanee cu Marilyn care au făcut istorieAndre de Dienes a dezvăluit-olumii pe Marilyn-trupulAndrei Dedieni, cunoscut laHollywood ca Andre deDienes, a fost primul fotograf oficial al lui Marilyn. Aplecat din România, de laTuria (Covasna), când avea15 ani, după ce mama luis-a sinucis. Rămas orfan,a început să bată Europaîn lung şi-n lat, de cele maimulte ori pe jos. După vreodoi ani de pribegie a ajunsîn nordul Africii, în Tunisia .Aici a fost cărăuş, translator,bucătar, scriitor de scrisoripentru cei care nu ştiau carteşi a învăţat de la un artistlocal să picteze. În aceeaşiperioadă primeşte primul săuaparat de fotografiat.În 1933, De Dienesajunge la Paris , undestudiază artele frumoase.Pasiunea lui pentru fotografieîi dă o pâine şi lucreazăpentru mai multe publicaţiişi edituri franceze. Cândîmplineşte 25 de ani, în 1938, Andre pleacă laNew York şi aici devine unul din cei mai importanţifotografi de modă şi lifestyle ai perioadei, colaborândcu “Esquire”, “Vogue”, “Life” şi “Montgomery Ward”.O cunoaşte pe Marilyn în 1945, când actriţa avea numai 19ani şi doar visa la o carieră de starletă.“Când a intrat lamine în bungallow, nu mi-am mai putut desprindeochii de la ea. Am înţeles că fata asta avea cevaexcepţional. Am văzut că avea verighetă, dar mi-aspus că soţul ei e un marinar mereu pe drumurişi că sunt deja în divorţ. Spunea că visează doarsă devină un model celebru. Adevărul era că îmidoream foarte mult să o fotografiez, dar şi că odoream şi mai mult pe ea. Punct.”, scria De Dienesîn memoriile sale.De Dienes începe o poveste de dragoste cu NormaJean şi pleacă împreună într-o călătorie de cinci săptămâniprin California , Nevada , New Mexico . În aceastăperioadă, viitoarea Marilyn Monroe pozează mereupentru iubitul ei, ani mai târziu, instantaneele prinse deromân şi imaginile nud ale Normei Jean fiind considerateunele dintre cele mai reuşite fotografii ale artistei. DeDienes a încurajat-o pe Marilyn să-şi urmeze visele şia ajutat-o să-şi înţeleagă harul. A cerut-o în căsătorie,a primit un “nu” drăgălaş şi povestea lor de dragoste7946 www.oglindaliterara.ropasională a ajunsrepede la final. Dar ceidoi au rămas apropiaţişi au colaborat până în1955.Cu John Florea,cel care i-a schimbatnuanţa păruluiJohn Floreaa inventat-o peMarilyn-blondaJohn Florea s-anăscut pe drumul spreAmerica , în familia unor emigranţi români care plecaserăîn 1916 de undeva de lângă Paşcani. În 1941, în timp cedevelopa nişte fotografii pentru revista “Life”, avea locatacul de la Pearl Harbor . John (Ionuţ, cum îi spuneamama lui) a plecat pe front şi a devenit unul dintre ceimai importanţi foto-corespondenţi de război pe care i-aavut America . După victoria aliaţilor, John s-a întors laHollywood , unde şi-a continuat cariera de fotograf decinema şi mondenităţi.În 1951, prin intermediul colegului lui, De Dienes,Florea o întâlneşte pe Marilyn. Tânăra Norma Jeanprimise deja numele celebru şi avusese câteva apariţiiscurte în unele succese cinematografice. Marilyn jucasecu Bette Davis în “All About Eve” şi apăruse pe mareleecran cu o nuanţă de păr blond auriu-miere.Când a fost invitată să dea un premiu la Oscar, înacelaşi an, pentru “Cel mai bun sunet”, John i-a zis celei ceavea să devină sex- simbolul absolut al mileniului trecutsă se platineze. Să devină “model blond”. Iar Marilyn l-aascultat şi aşa a devenit pentru întreaga lume “blondaabsolută”. A urmat o prietenie foarte apropiată a divei cuFlorea, care a însoţit-o în cele mai importante momenteale carierei sale, a pozat-o şi nud, şi în intimidate, şi peplatourile de filmare. Florea a avut o carieră incredibilă,a fost considerat unul dintre cei mai importanţi directoride publicaţii de peste Ocean, fiind redactor-şef la “LifeMagazine” şi apoi a devenit un cunoscut regizor deteleviziune (a regizat “Bonanza” şi “Delfinul Flipper”).El i-a făcut cunoştinţă lui Marilyn cu cel maiimportant regizor român de la Hollywood: maestrul Jeandin Craiova . Negulesco.Oportunitate. JeanNicolesco i-a oferit diveistrălucirea şi cheia succesuluiJean Negulesco aînvăţat-o pe Marilyn “Cumsă te măriţi cu un milionar”Ion Negulescu s-a născut în1900 la Craiova, în familia unuiproprietar de hotel din Bănie, caremai avea patru fete. În gimnaziu,Ion câştigă un premiu la desenşi tânărul înţelege că vrea să fieartist. Tatălui său, un negustor cuvocaţie, nici prin gând nu-i treceasă-şi lase singurul fecior să o iape căi boeme. În Primul RăzboiMondial, Ion, adolescent fiind, serăzvrăteşte împotriva părintelui,fuge de acasă şi se înscrie înserviciile de sănătate ale armatei române şi pleacă pefrontul din Moldova . Aici îl întâlneşte pe George Enescuşi-i dăruieşte acestuia un portret. Compozitorul îi spunepuştiului din faţa lui că are talent şi-i cumpără lucrarea laun preţ foarte bun pentru acea vreme. Putea să-şi ia treicai cu banii primiţi de la Enescu.Pentru Ion, încurajările marelui maestru violonistsunt un semn. Iar decizia e luată. Nu vrea să facă nicieconomie, nici comerţ, nici drept. Nimic din ce viseazătatăl său pentru destinul lui. Vrea arte. Şi, împotrivadorinţei bătrânului negustor Negulescu, Ion din Craiovapleacă la Bucureşti, la Belle Arte. Părintele, speriat şidezamăgit, mai speră la o ultimă şansă ca să-şi atragăfiul rătăcitor în afacerea pe care o construise. Şi-lademeneşte cu o călătorie prin Europa. În 1920, Ionajunge la Paris . E înnebunit de luminile oraşului şi deî


Final...Era o seară răcoroasă de vară. Ea îl aşteptaca de obicei în parcul de lângă biserică. Avea o rochiealbă ca de mireasă,încinsă cu o curea aurie în jurultaliei. Buclele părului îi cădeau uşor pe sânii rotunzi dindecolteul cuminte, legănându-se din când în când înadierea vântului. Ochii ei mari şi căprui scrutau zarea.Apusul se arătă triumfător sângerând orizontul. Ea eracu gândul la el...În depărtare, silueta unui tânăr, îşi făcea apariţia.Prezenţa lui era ca a unui înger ce tocmai îşi primisearipile. Lumina sângerie a soarelui părea răpusă demurmurul serii. Ea se ridică cu o emoţie profundă şialerga în întâmpinarea lui. Îl îmbrăţişă cu trăire asemeniunei copile ce îşi revedea tatăl sosit acasă,după o zi lungăşi grea de muncă. El era nemişcat,rece ca o marmurăneagră,trist ca gânditorul de la Hamangia. Ea vru să-lsărute,ridicându-se pe vârfuri ca o balerină, însă el nuse clinti spre a-i uşura efortul. Ajungând cu buzele-icatifelate şi moi doar până la barba lui întrebă:―Ce ai? şi ochii îi dădeau în lacrimi.Nu îi răspunse dar luându-o de mână o trase sprebanca unde ea îl aştepta în fiecare seară.―Nu ma iubeşti...spuse el cu tremur în glas.Ochii ei se umeziră şi două perle strălucitoare îicăzură pe poalele înfoiate ale rochiei.Încercă să-i spună ceva, dar se înecă, apoi îşi pusemâinile la ochi spre a-şi ascunde faţa. El continuă:―I-am cerut părerea preotului.I-am spus căurmează să te căsătoreşti în câteva zile...Iar el mi-a spuscă asta nu-i dragoste.―Ce ştii tu măi şi preotul ce e în sufletul meu?răbufniea cu durere. M-a înşelat! Tu trebuia să vii să mă răpeştila nuntă ca să fugim în lume...―Să fugim unde? Locul tău nu e lângă mine. Locultău e lângă el. I te-ai dăruit. Te-a avut ca femeie. Iar eunu sunt complet om...Norii se adunau deasupră-le în vârtejuri şi vântulspulberă florile de măr într-un viscol de petale.El se ridică,îşi întinse mâinile,primindu-şi petalelepe faţă şi în părul lui moale.―Dar te iubesc! ţipă ea ca să acopere vântul şi searuncă în braţele lui forţându-se să-l sărute.―Cunoaşte-ţi locul,femeie! îi spuse cu privireaserioasă şi duritate în glas. O apucă de subţiori şi o ridicăparcă în înaltul cerului încât părea o minunată zână dintrundesen pentru copii.―Eu nu sunt om...continuă el. În lumea asta mise spune Nefilim. Dincolo sunt un înger pe jumătateşarmul creativ din buriculbătrânului continent. Aşacă… rămâne aici.B ă t r â n u lNegulescu disperă, îşidezmoşteneşte fiul, darnicio stratagemă nu ţine.Ion devine Jean. Pictor,elev al lui Brâncuşi şiprieten cu Jules Pascin,Picasso, Soutine,Giacometti, Tristan Tzara,Jean Cocteau şi AmodeoModigliani. Învaţă, lucrează, pictează şi-şi găseşte şiun job de scenograf. Mai câştigă un ban spălând vase,vânzând lucrări, oferind servicii de companie doamnelor,desenând, făcând caricaturi celebrităţilor vremii. Pentruo scurtă perioadă lucrează la Nisa, la hotelul românuluiNegresco. Dar e dat afară după ce seduce o clientă fidelăa hotelului, fiica unui miliardar american. Jean pleacă cuamericanca în Statele Unite şi în 1927 are o expoziţiepersonală la New York . Urmează câteva expoziţii la LosAngeles , o ofertă de colaborare ca scenograf cu Warnerşi aşa începe cariera lui spectaculoasă la Hollywood .Americanca e părăsită rapid, pentru că Jean ştie sufletulfemeilor. Şi are un succes nebun la “zâne”.Hollywoodul îi scoate în faţă superbităţi cu picioarelungi şi zâmbete celebre, iar maestrul se iubeşte cuVeronica Lake, Faith Domergue, Sidney Fox, Binniecăzut, progenitura dintreo pământeană şi un îngeralungat.Ochii negrii erau plini dedurere. O privea cu milă şi cuură în acelaşi timp, de parcăo condamna că a trebuit săajungă să o iubească,apoi olăsă jos.Ea oftă şi vorbi cu glasulstins:―Iar începi? Tot cevoiam e să lupţi pentru mine.―Aici nu e vorba deluptă,ci de decizie.Nu te-aihotărât să îl părăseşti,m-aipierdut... Şi dacă era vorbade luptă,tu crezi că mi-aş fi Ionel Dogarumăsurat forţele cu un muritor?Aş fi fost în stare să mă scoborîn iad,să mă lupt cu demonii de acolo,ca să îti aductridentul tartorului. Atât de mare e iubirea mea. Tu nuştii să iubeşti,nu ai cum să mă iubeşti. Eu nu sunt om.―Termin-o! spuse ea aruncându-se cu pasiune înbraţele lui.―Ajunge! ţipă el atât de tare,încât vocea îi erasugrumată şi un fulger mare spintecă cerul ca un şarpesperiat.După ce de data aceasta a împins-o cu brutalitateîn iarba umedă, s-a depărtat de ea mergând cu spateleînsă ţintuindu-şi privirea pe rochiţa acum murdară.Ploaia cădea cu repeziciune. Se apucă de guler şi printr-omişcare îşi sfaşie câmaşa lăsând să se vadă muşchii bineconturaţi sub pielea lui albă. În partea stângă,pe piept... ‏*תירבע apăru un tatuaj auriu strălucitorÎşi întinse mâinile spre cer şi un tunet părea căurma să cutremure pământul. Dinspre umeri picăturilede apa se zdobeau de aer şi se prelingeau uşor, lăsândsă se observe aripile imateriale ale băiatului.El şopti: „Sacrificiul este făcut! Am renunţat la iubireapământeană. Te rog,Stăpâne,învredniceşte-mă de ceacerească!” Un vânt din ce în ce mai puternic îl împroşcăpe tânăr cu stropi de apă în fată. Acesta,ascultând parcăumil o poruncă, se aplecă cu genunchiul drept la pământ,sprijinindu-şi fruntea de cel stâng. Stropii de ploaie seprelingeau din părul lui ondulat făcând ca şuviţele lui săpară că dansează. Ridicându-şi brusc ochii spre cer,sărişi se făcu nevăzut în înaltul văzduhului...――――――căzut) ebraică)-nephilim(înger‏)תירבעPROZABarnes, Carole Landis, Anita Colby, Lynn Baggett. Darcea mai cunoscută amantă a lui Jean din Craiova rămâneMarilyn Monroe. Actriţa a fost recomandată lui Negulescude către bunul lui prieten de la revista “Life”, John Florea.Şi, după probe, Marilyn este aleasă pentru un rol principalîn “How to Marry a Millionaire”, alături de Lauren Bacall.În perioada filmărilor, între Jean şi diva blondă seînfiripă o poveste de dragoste. ” Monroe e visul împlinital oricărui bărbat din lumea largă. Este femeia cu carevisezi şi trebuie să-ţi înşeli nevasta. Mort să fii, să nu teînnebunească”, spunea Jean despre superba lui muză şiiubită. După “Cum să te măriţi cu un milionar”, carieralui Marilyn a făcut istorie, iar Jean din Craiova a devenitunul dintre cei mai importanţi regizori de la Hollywood,cu 12 nominalizări la Oscar pentru “Johnny Belinda” şiun BAFTA pentru “How to Marry a Millionaire”. Singurulromân get-beget care a avut Hollywoodul la picioare. Şial treilea român care a învăţat-o pe Marilyn să fie divă…ERATA* Materialul Octavian Goga şi Episcopia Clujului apărut înnumarul 123 al publicaţiei noastre, la pag 7763 aparţine înrealitate domnului dr. Dan Brudaşcu.* Poeziile si fotografia din pag. 7823 a numărului anterior nuaparţin d-lui Radu Comănescu ci poetului Dumitru Băluţă.Ne cerem scuze pentru inconvenienţe.www.oglindaliterara.ro7947

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!