Revista Coloana Infinitului nr. 61 - Brancusi

- Doine şi cântece poporale – Caietele I-X- Caiet I 1 – Foaie verde, foi de nuc(1906);Cântă puiul cucului(1906); Spune, mândro,adevărat(1905); Vai bădiţă dragi ne-avem(1905);Cine m-aude cântând(1907); Bădişor depărtişor;Bade, zău o fi păcat; Bagă Doamne luna-nnori(1894);- Caiet II – Ştii tu bade ce mi-ai spus(1907);Câte flori pe deal înflor(1908); Cântec haiducescI(1911); Trageţi voi, boi(1907); Vino bade iaracasă; Necăjit ca mine nu-i; După ochi ca murele;Cine n-are dor pe vale;- Caiet III – Păsărică mută-ţi cuibul(1911);Turturea din valea seacă(1911); Cântec haiducescII(1909); Tu te duci, bade sărace(1909); Pe undeumblă doru(1909); Leagănă-te frunzuliţă, Ce viibade, târzior; Foaie verde, foaie lată;- Caiet IV– Pe sub flori mălegă nai(1909);Foaie verde pup decrin(1894); Mândro,de dragosteanoastră (1911);Când treci, bade,pe la noi(1911);Frunză verde,frunzuliţă(1895);S-a dus cucul depe aici(1909); Susîn vârful dealului;Auzi, mândro, cucuţicântă;- Caiet V– Măi, Timişe, apărece(1917); Cîntec haiducesc III(1916); Bade, dupădumneata(1915); Cucule cu peană sură(1915);Câte flori sunt pe pământ(1915); De când bade,tu te-ai dus; Floricică de pe apă; Toată lumea-idintr-un neam;- Caiet VI – Bade, pentru ochii tăi(1923);Fă-mă Domne, ce mi-i face(1921); Împărate,împărate(1917); Dragi îmi sunt oile dragi(1922);Măi bădiţă copil prost(1920); Jelui-m-aş şi n-amcui; Frunză verde foi mărunte; Leagănă-te frunză-nvânt;- Caiet VII – Eu pe deal, mândra pevale(1920); Cât e muntele de-nalt(1923); Voinicelcu părul creţ(1923); La bădiţa meu la poartă(1921);Auzi trâmbiţa sunând; Mândro când te-ai măritat;Aniversări 130Bade, dragostele noastre; Mândra ce mi-i dragămie;- Caiet VIII – Trec zilele cu nopţile(1925);Merge badea meu cu plugu(1924); Du-te dor cuMurăşu(1920); Taci, mireasă, nu mai plânge(1920);Dragu mi-i mândro de tine; Eu te joc pe tine lele;Mă uitai din deal în vale; Trandafir de pe cetate;- Caiet IX – Mult mă-ntrebă inima(1926);Eu mă duc mândro, azi-mâine(1926); Pe din josde Orăştie(1923); Trandafire, n-ai mai fire(1923);Mândruliţa mea-i la faţă(1925); Duce-m-aş şi m-aş tot duce; Peste Murăş, peste tău; Mulţumescmăicuţei mele;- Caiet X – Mioriţa I(1921); Mioriţa II(1922);Mioriţa III(1925); Mioriţa IV; Mioriţa V; Foaieverde arţăraş, Foaie verde lemn uscat; Tinde bobiişi ghiceşte.III. Scene liriceÎn ceea ce priveşteabordarea ceaţiei lirico-dramatice,TiberiuBrediceanu se remarcăprin lucrările sale:La şezătoare scenălirică într-un act (1908), libretulde Constantin SanduAldea şi I. Borcia; premiera15 iunie 1908, Sibiu,Reuniunea de muzică şicântări.Seara mare – scenelirice în trei acte (1924), libretulde Tiberiu Brediceanu,versuri de Adrian Maniu;premiera în 26 decembrie1924 la Cluj, Opera Română.La seceriş – icoană de la ţară într-un act(1936), libretul de Tiberiu Brediceanu, versuri(parţiale) de Nicolae Moldovanu; premiera în20 septembrie 1936 la Blaj, Opera Română dinCluj-Napoca.Prin aceste abordări Tiberiu Brediceanucontinuă seria nobilelor intenţii ale lui C. Porumbescuîn desfăşurarea teatrului muzical.III.1.La şezătoareScena lirică într-un act La şezătoare,reprezintă o imagine a datinilor româneşti princântece, jocuri şi ghicitori, practicate la clăciledin serile de iarnă.Acţiunea o plasează în prim plan pe Ileana,Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara3

una din fetele care au venit la clacă, întristată delipsa iubitului ei Sorin.Un sunet lung de bucium anunţă reîntoarcerealui Sorin, care sosit la şezătoare îşi cântă şiîşi povesteşte pribegia în Cântecul haiducesc. Încele ce urmează se poate urmări concepţia artisticăa compozitorului, care îşi prezintă eroul principalîntr-o formulare autentic bănăţeană.Scena lirică într-un act intitulată La şezătoare,ne înfăţişează o clacă autentică de la ţară, undetinerii desfac porumb, munca lor fiind însoţită decântece şi voie bună.Iată pe scurt acţiunea lucrării: Sorin, un tânărdin sat, îşi manifestă supărarea pe iubita sa Ileana,pentru că aceasta, primeşte de la un “domnişor”,o floare.Din acest motiv, Sorin se apucă de băut,destăinuind lumii intenţia sa de a pleca în lume.Seara la şezătoare, Sorin se va împăca însăcu Ileana, şi de bucurie vor încinge în văzul tuturor,o aprigă învârtită.Compozitorul nu va alcătui aici un vasttablou al vieţii de la ţară, nepomenind nimic desprecontradicţiile sociale existente între clase, acestamulţumindu-se să zugrăvească unilateral, doartabloul şezătoarei.În compoziţiile sale, T. Brediceanu zugrăveştecu o mare sensibilitate şi talent, specificul naţional,reuşind să păstreze cu sfinţenie caracteristicileintonaţionale ale cântecului românesc, ale metriciişi ale ritmicii, ale scărilor modale ce stau la bazamelodicii bănăţene, precum şi ale modului deinterpretare (rubato sau parlando) specific zoneiBanatului.Autorul conştientizează în măsură mai micăcaracteristicile melodice de sorginte modală, armonizândmelosul bănăţean cu mijloacele oferitede tradiţionalul sistem tonal funcţional.Se remarcă la T. Brediceanu, o atracţie şio preferinţă deosebită pentru doina bănăţeană,deci, nu se poate vorbi de un anumit echilibru întregenurile populare, până şi corurile purtau amprentaacestui mult îndrăgit gen.Raportul dintre piesele muzicale ale lucrăriiera inegal, din zece cântece, opt erau doine,fenomen ce va duce în cele din urmă la instalareaunei atmosfere de monotonie şi plictiseală.Restul cântecelor erau: Cântec de beţie,Brâul şi învârtita, precum şi o melodramă în careDumitra (mama Ilenei), dă din bobi.În cadrul uverturii, se vor remarca în modAniversări 1304 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoaradeosebit tema ce exprimă supărarea lui Sorin,învârtita pe care dansează tinerii împăcaţi, doinaciobănească, precum şi cântecul de chemare laşezătoare, temă ce va fi preluată şi dezvoltată şide către cor.Cu toate că lucrarea lui Brediceanu are labază un conflict dramatic de mică intensitate, valoareaei se datorează în mare măsură frumuseţii şioriginalităţii muzicii sale, fiind primul compozitordin Banat, care se va adresa marelui public, exclusivprin intermediul cântecului popular autohton.III.2. La secerişScena lirică într-un act La seceriş, înfăţişeazăîntr-un cadru pitoresc, aspecte legate de sărbătoareatradiţională a secerişului. Intrarea intitulatăFloricică de pe apă şi Doina Stăncuţei, constituieuna din cele mai reprezentative şi cunoscute paginidin creaţia lui Brediceanu:IV. Poemul muzicalLucrarea de vârf a compozitorului T.Brediceanu o reprezintă poemul muzical etnograficintitulat: Transilvania, Banatul, Crişana şiMaramureşul în port, joc şi cântec 2 .Această lucrare avea un scop politic bineprecizat, acel al prezentării obiceiurilor, jocurilorşi cântecelor din provinciile cu populaţie majoritarromânească, dar aflată sub dominaţia Imperiuluiaustro-ungar.Pe lângă aceasta, respectivul poem muzical,mai avea menirea de a demonstra Europei acelorvremuri, unitatea românilor din aceste vechiaşezări strămoşeşti, constituind totodată un viuîndemn la lupta de eliberare naţională şi pentruunirea Transilvaniei cu ţara mamă.Domeniul cercetării muzicologice în direcţiastudierii şi culegerii de folclor muzical bănăţean,îl va apropia pe Tiberiu Brediceanu de marilepersonalităţi şi figuri de creatori ai secolului XXcare au înţeles că făurirea unei noi şcoli naţionalede muzică, precum şi fundamentarea acesteia, sebazează pe datele înscrise în istoria poporului deorigine, detectabile în folclorul muzical, literar şial artelor vizuale.NOTE1Toate aceste lieduri care apar în caietele I – X, au mai fostpublicate în colecţiile intitulate: Doine, cântece şi balade româneşti;Pagini alese din muzica vocală;2Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul în port,joc şi cântec – suită coregrafică, vocală şi corală cu orchestră (1905);premiera 6 august 1905, Societatea Astra, Braşov; completată în1912 şi 1920 cu titlul România în port şi cântec; premiera 25 octombrie1929, Bucureşti, Teatrul Naţional.

creaţiei folclorice a originalităţii ţăranului român şiau pregătit terenul creaţiei dramatice a compozitorilorSabin V.Drăgoi şi Marţian Negrea. De altfel valoarea lortrebuie căutată în primul rând în caracterul popular almuzicii. T.Brediceanu rămâne primul compozitor româncare în genul teatrului muzical se adresează creaţieiţărăneşti şi reuşeşte pe baza ei să dea ascultătoruluitablouri pitoreşti apropiate sufletului poporului. Cumcitim şi în „România muzicală” din 1897, nr.12,cuvintele lui Dimitrie Popovici-Bayreuth, „Orice artistdevine cu atât mai plăcut, mai înţeles şi deci mai valoros,cu cât mai mult pătrunde în spiritul poporului său,exprimând în forme artistice manifestaţiunile lui. Numaipe un asemenea artist îl înţelege poporul său”.Am insistat asupra lucrărilor de genul scenelorlirice, asupra icoanelor de la ţară ale lui T.Brediceanudeoarece corul se întâlneşte aproape în exclusuvitate înacestea. Excepţie fac poate cele ,,Şase doine’’ şi ,,Cântecepentru cvartet vocal şi pian’’ (1953) şi „Mioriţa” cu aleei 6 teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian (1955)ambele destinate deopotrivă şi corului de cameră dupăcum specifică Doru Popovici în lucrarea sa ,,Muzicacorală românească’’.Este totuşi curios faptul că T.Brediceanu nu aabordat genul coral a capella ştiind că a pornit dintrunoraş în care a înflorit acest gen, că a militat mereupentru crearea unei muzici specific naţionale care săfie în fruntea repertoriului reuniunilor de cânt şi cums-a dovedit prin întreaga sa activitate a contribuit dinplin tocmai la formarea gustului publicului larg pentruo muzică naţională.Răspunsul îl vom găsi doar în faptul căT.Brediceanu prin întreaga sa creaţie a vrut în primulrând să valorifice cântul românesc în ce are el maispecific – ,,Doina’’ – şi a vrut s-o redea cu cele maipuţine adaosuri, înveşmântări stilistice. El a vrut să n-oaltereze cu nimic aproape. Cântul ţăranului de la care acules melodia a rămas aceeaşi aproape, compozitorul i-aadăugat doar un acompaniament de pian care îi dădeaîn acelaşi timp amploare şi îl ridica la rangul de creaţieartistică. De aceea şi majoritatea secţiunilor icoanelorde la ţară sunt doine, cântece sau jocuri pentru voceşi acompaniament orchestral în cazul acesta. Stilulîntregului decurge din conţinutul muzical al doineiîndeobşte deoarece compozitorul are o predilecţiedeosebită faţă de acest gen al muzicii noastre populare.Dar şi corurile ce-i drept puţine la număr se apropie încea mai mare parte de caracterul doinei şi o însoţeştesub formă de riturnel în multe ocazii. Astfel în „Laşezătoare” din cele 13 secţiuni majoritatea o formeazăcîntecele solistice, doine cu predilecţie, iar corul vinedoar la unele să completeze cu câteva măsuri sfârşitullor. Secţiune în exclusivitate destinată corului estedoar nr.2. „Mândruliţă cu ochi verzi” şi el doar de 28de măsuri. Ceva mai ample sunt corurile din secţiunileextreme. Preludiu cu cor (41 de măsuri) şi Învârtită şicor (16 + 16 măsuri), primul fiind a capella.Aniversări 1306 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraÎn celelalte, situaţia corului este asemănătoaresau chiar mai puţin frecventă. În „La seceriş” deexemplu alcătuită din 11 secţiuni, corul este prezentîn nr.2, „Plecarea la seceriş”, în nr.6, „Reîntoarcereasecerătorilor”, acel cor al căluşarilor, apoi de două orialternând cu solistul nr.7, „A lui Iancu” şi nr.10, „Batemurguleţul din picior” şi potolita horă finală nr.11,„Hora periniţei”.Dar să revenim la corurile din „La şezătoare”.Primul -a capella- urmând nemijlocit preludiuluiorchestral este scris în mişcarea Allegretto şi redăchemarea la şezătoare, la locul cel mai îndrăgit unde omulmai uită de necazurile zilnice. Armonic prin excelenţăel se desfăşoară pe un ritm egal într-o structură clasicăa formei în care abia la sfârşit cu revenirea modificatăa temei iniţiale aduce câteva schimbări iar chemarea„veniţi la şezătoare”, o simplă imitaţie între grupurile devoci cedează repede evoluţiei compacte acordice finale.Cel de al doilea cor „Mândruliţă cu ochi verzi…” înmişcarea Moderato este tot un veritabil cântec popularstrofic armonizat în care alternează la început vocilede femei cu cele bărbăteşti ca apoi să se unească închemarea mândruţei care se lasă aşteptată. Curios estenumai faptul cum compozitorul cere (prin indicaţie înpartitură) în final o respiraţie după nota lungă şi acutasopranului (la 2) după vocala „o” a cuvântului „ochii”.Corul mai apare apoi de două ori în nr.6, „CânteculIlienei” ca un riturnel cu sfârşitul melodiei expusă înAllegretto de solistă într-o armonizare simplă. În nr.8,însă, intitulat „Scenă” corul precede doina lui Sorinamplificând strigătul Ilienei pe cuvintele: „Ce se audeafară la poartă ? Sorin! Sorin!”. Aici factura muzicalăa corului (în ¾) ne aminteşte mult de cele cunoscutedin vodeviluri în care corul participă la acţiune. Darstructura lui este mai îndepărtată de muzica româneascăamintind mai mult de operetă. O intervenţie scurtă acorului este semnalată şi în cadrul duetului Ileana-Sorin,scurt , de 4 măsuri asemănător corului introductiv. Şi însfârşit „Învârtita” finală, mai variată ritmic dar nu aşade amplă ca şi corul introductiv precedat la rândul ei deo scurtă introducere orchestrală.În „La seceriş” cu toate că corul nu este maibine reprezentat aduce totuşi unele îmbogăţiri, atât înce priveşte varietatea ritmică ca în nr.2, „Plecarea laseceriş” (sau Uţă Măriuţă) în măsura de 5/8, sau cuschimbări de măsură solicitate de structura melodică.Apoi factura armonică aste mult variată iar amploareadesfăşurării muzicale este mai evidentă ca de exempluîn nr.6, „Cântecul cununii”. Primul cor după preludiulintroductiv nr.2, „Plecarea la seceriş” cu melodica sageneroasă structurată tot din repetarea frazei de 4 măsurivine să exprime voioşia şi bucuria. Tabloul reîntoarceriisecerătorilor (nr.6,) este reprezentat prin amplul cor„Cântecul cununii”, al clăcaşilor, de o puternică expresiecare are un caracter luminos şi se desfăşoară ca un imnmajestuos. După o scurtă introducere orchestrală corulde femei vine să expună materialul tematic urmat de

corul bărbătesc ca apoi să-şi unească forţele într-o amplăsonoritate. El este clădit pe două emoţionante curburimelodice ale cântecului ritual de seceriş, dar ca structurăritmică este destul de simplu. Ce este mai interesant înacest cor este că repetarea liniei melodice nu se faceaidoma cu toată înveşmântarea lui armonică ci intervinmereu variante, modificări. În celelalte secţiuni nr.7, „Alui Iancu” şi nr.10, „Bate murguleţul din picior”, corulprecede cântecul soliştilor sau îl urmează cu sfârşitulfrazei sale ca un riturnel. Ne atrage atenţia mai alesnr.10, - acel cântec al Stăncuţei unde solista intoneazăalternând cu corul o melodie luminoasă, săltată, cusavuroase treceri de la major la minor. În final nr.11,„Hora periniţei” corul cântă în „tempo de horă” precedatde o scurtă întroducere orchestrală. Ca apoi să alternezecu duetul protagoniştilor. O scurtă trecere readuce în celedin urmă hora iniţială bine ritmată şi apăsată parcă cutradiţionala urare „La mulţi ani să trăiţi”.Cele „Şase doine şi cântece” şi „Mioriţa” (6 temeale baladei, pentru cvartet vocal şi acompaniament depian), reprezintă o ultimă revenire la creaţie în generalşi cea corală în special şi în acelaşi timp o revenire lastilul specific al compozitorului aşa de bine cunoscutdin doinele şi cântecele sale pentru voce şi pian. Dealtfel ele sunt ultimele lucrări apărute sub tipar (ESPLA,Bucureşti, 1954 respectiv 1956). Cele „Şase doine şicântece” au fost scrise în 1953, deci cu 27 de ani după„La seceriş”, urmate fiind de „Patru dansuri pentruorchestră” şi „Două suite pentru vioară şi pian” rămaseîn manusris, şi în fine cântecul de lebădă „Mioriţa”,compusă în 1955.Simbolica întruchipare a unităţii cugetului şisimţirii româneşti din cuprinsul bătrânescului cântec al,,Mioriţei’’ l-a preocupat pe compozitor aproape de laînceputul activităţii. La început desigur a fost contactulprin culegerea diferitelor melodii din această categorietematică, apoi a urmat crearea ciclului „Mioriţa” I-IV,pentru voce şi pian (Caietul X) din 1921, ca să ajungem laadmirabilele comentarii muzicale ale baladei păstoreşti,la acea ultimă sforţare a compozitorului prin faţa căruiase perindă parcă întregul drum creator, întreaga năzuinţăde întruchipare a ce este specific românesc în muzicanoastră. Nici în această ultimă creaţie – ne referim înspecial la ,,Mioriţa’’ – compozitorul nu-şi desmintecrezul artistic. Deşi poate ceva mai evoluate structuralor ne apare aidoma cântecelor şi doinelor pentru voceşi pian iar atunci când firul melodic este amplificatde celelalte voci, acestea vin doar să îmbogăţeascăarmonic, având suportul direct în acompaniamentulinstrumental.Prima temă a baladei debutează cu o introducerelentă – Adagio espresivo – a pianului după care urmează,,Doina’’ propriu-zisă cu ale ei două strofe aduse devocea solistă a altului şi respectiv a sopranului în strofa adoua. Deci aici nici nu putem vorbi încă de vreo intenţieAniversări 130de tratare pentru cvartet vocal (sau cor), ci de o structurăidentică doinelor pentru voce şi pian. Cea de a douasecţiune (temă) în Andantino este rezervată altistuluicu două intervenţii ale celorlalte voci (2+4 măsuri).Apoi un Larghetto introductiv ne conduce spre a treiasecţiune Andantino în care tenorul este vocea purtătoarea melodiei, ale cărei ultime motive sunt reluate de vocilede femei cu suportul acordic al celor de bărbaţi. Basulîn Andante dezvăluie apoi cea de a patra temă maipuţin melismatică de o structură ritmică regulată. Lasfârşit însă intervin în tempo rubato fără text un şir deintonaţii imitând strigătul ciobanului care şi-a pierdutoile, repartizate alternativ la tenor şi sopran ca apoi săse unească în cânt comun exprimând bucuria regăsiriioilor (Allegretto). Cea de a 5-cea temă exploatează maimult combinaţiile vocilor astfel că de la început pornescîmpreună Tenorul cu Basul şi imediat urmează răspunsulîn Tutti ca de altfel şi în cea din urmă în Adagio numaică aici întâietatea o au vocile feminine.În general factura este simplă, fără dificultăţi deintonaţie şi acordaj, doar poate prima şi a treia temăsă pună probleme ritmice dar şi atunci ele intervinnumai când firul melodic este purtat de o singură voce.Ambitusul destul de restrâns al vocilor, dacă ne gândimcă au fost gândite iniţial pentru cvartet vocal exceptândvocile grave care în loc să fie exploatate în registrul lorspecific ajung la aceleaşi înălţimi uneori şi cele înalte.Textele cât şi temele nu sunt altceva decâtvariante ale renumitei balade culese din gura poporuluişi valorificate pe un plan artistic superior. Cele 6 temeale baladei ,,Mioriţa’’ reprezintă o splendidă suităbucolică axată pe străvechea noastră moştenire epicăşi încununează întreaga creaţie şi în special cea coralăa lui T.Brediceanu.Aşadar caracterul popular, principala năzuinţăşi trăsătură specifică totodată a compozitoruluiT.Brediceanu, reiese şi din corurile sale realizate înîntregime prin păstrarea cu fidelitate a caracteristicilorintonaţionale, metrice şi ritmice ale folclorului, prinmenţinerea felului popular de repetare tematică şivarierea ei în reluări. Corurile în majoritate în tempogiusto fără rubatoul caracteristic doinei sunt mai alesatunci când sunt nelegate de părţile solistice, axate peritmuri de învârtită, horă, brâu etc. cum am văzut dealtfel şi în cele două lucrări privite mai îndeaproape.T.Brediceanu a urmărit nu numai autenticitatea liniilormelodice şi a metro-ritmicii populare, ci şi a ceea ce estespecific în execuţia cântecelor şi jocurilor româneşti carepetarea, varierea, simplitatea scriiturii armonice etc.„Înveşmântând cântecul în podoabă armonică– cum afirma George Breazul referitor la contribuţia luiT. Brediceanu – şi sclipire orchestrală, dar fără a scâlciafrăgezimea şi svelteţea liniei melodice, impulsul creatorn-a desfigurat niciodată caracterul muzicii populare”.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara7

Aniversări 130Tiberiu Brediceanu(1877 – 1968)IOAN TOMICompozitor, folclorist şi organizator de viaţămuzicală, Tiberiu Brediceanu a fost membru fondatoral unor importante instituţii muzicale şi deînvăţământ muzical româneşti: al Operei româneşi al Teatrului Naţional din Cluj (1919), al Conservatoruluidin Cluj (1920), al Societăţii CompozitorilorRomâni din Bucureşti (1920). De asemenea,a fost director al Operei Române din Cluj (1920),preşedinte (1928-1947) şi director (1934-1940) alConservatorului Astra din Braşov, director general alOperei Române din Bucureşti (1941-1944). A fostmembru corespondent al Academiei Românedin Bucureşti (din 1937)şi al reputatei Societéfrançaise de musicologie din Paris (din 1939). Acolaborat cu Arhiva fonogramică a MinisteruluiArtelor din Bucureşti, a realizat culegeri de folclor(2045 de melodii) în ţară şi peste hotare. Ascris studii şi articole, a ţinut conferinţe, concertelecţii, emisiuni la radio şi televiziune a prezentatcomunicări în cadrul unor simpozioane organizateîn ţară sau în străinătate.O viaţă generoasă, de aproape un secol,străbătută fără încetare de neliniştile dragosteipentru muzică, pentru acea muzică străbună, dela izvoarele frumuseţii şi devenirii noastre ca neamîntre neamuri, Tiberiu Brediceanu a adunat o imensăzestre, unică în cultura muzicală românească. El afost ceea ce am putea numi (ce şansă minunată!)un clasic în viaţă. El s-a născut şi s-a format înambianţa primelor înjghebări ale vieţii muzicaleculte româneşti (fatalmente întârziate în raport cuviaţa muzicală europeană) şi a fost contemporan cutoate etapele ei evolutive până la afirmările cele maispectaculoase ale modernismului serial şi al primilorpaşi din era computerizată, paşi cultivaţi de însuşifiul său dirijorul şi compozitorul Mihai Brediceanu.După cum afirmă muzicologul George Sbârcea,Brediceanu a făcut cunoscute lumii aproape douămii cinci sute de melodii populare, compozitoral unor scene lirice din viaţa satelor, istoric almuzicii româneşti, ridicând şi punând în discuţieprobleme importante legate de vechimea noastrăpe pământul ţării şi, nu în ultimul rând, iniţiatorulunor instituţii de artă şi animator al vieţii muzicale,Tiberiu Brediceanu are meritul de a fi printreaceia care au recunoscut frumuseţea originală acântecului popular românesc, străduindu-se a-ilămuri însuşirile tipice prin mijloacele ce le aveala îndemână. 1Sutele de prelucrări de folclor pentruvoce şi pian, în concurenţă cu ele, dar maipuţinele prelucrări pentru pian solo ca şi celelaltecompoziţii ale sale ce au culminat prinînsăilările numite de el icoane de la ţară, montăriscenice originale în muzica românească, au toate,fără excepţie drept sursă de inspiraţie folclorulnostru naţional din toate provinciile româneşti.În compoziţiile sale, Tiberiu Brediceanu are extraordinarulmerit de a fi depistat şi valorificat aceleelemente comune ale folclorului românilor depretutindeni şi de a-l fi „universalizat“ şi de a fielaborat o muzică cu ethos românesc.Deşi ocolul lumii îl face, de zeci de ani,creaţia sa vocală, cântecele pentru voce şi pian(aproape că am fi lipsiţi de pudoare să le spunemlieduri, cu toate că aşa ceva sunt, în toată putereacuvântului), creaţia pentru pian solo ocupă un„teritoriu“ extrem de larg în ansamblul moşteniriipe care ne-a lăsat-o. Primele lucrări datează din1893, Ardeleana VI şi Ardeleana VII din CaietulI pag.3-5 şi Caietul V pag.14-15 ambele reeditateîn anul 1928. Asemenea piese continuă să apară şiîn 1894, şi în fiecare an, fără întrerupere până în1912 după care, cu o pauză (1913-14) vor continuasă apară până în 1928. Aici creaţiile sale pentrupian se opresc, în schimb Tiberiu Brediceanu vacontinua să publice muzică (pentru voce, pentruvioară, pentru scenă, pentru cvartet vocal şi pian,pentru orchestră simfonică) până în anul 1956.În 1894, adolescent fiind, Tiberiu Brediceanupublică şi creaţii după gustul vremii, aşa numitamuzică de salon, ca de exemplu valsul „Rândunica“8 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Aniversări 130în 1896 şi un alt vals „Viorele“ în 1897 dar trebuiemenţionat faptul că aceste valsuri au melodica, lafel ca şi „Jocurile poporale româneşti“ publicateanterior, bazată tot pe elemente de folclor.Quadrille (dans la modă în acea vreme)are chiar precizarea pe copertă compus pe motiveromâneşti. Un album din 1894 conţine şasedansuri care sunt realmente impregnate de sevamuzicii populare româneşti.După anii ‘30 Tiberiu Brediceanu a acordatmai mult timp meditaţiei, cercetării, scrisului despremuzică, notelor de amintiri (se apropia de vârsta de60 de ani!). Iată câteva teme: Historique et étatactuel des recherches sur la musique populaireroumaine (comunicare la Congresul artelor populare- Praga, 1928), Muzica în Banat şi Ion Vidu,,Gavriil Musicescu, Histoire de la musique roumaineen Transylvanie, Conservatorul de muzică„Astra“ din Braşov, Problema teatrului şi amuzicii din Braşov.În planul creaţiei componistice numărullucrărilor scade simţitor creşte însă gradul de dificultateal noilor partituri. Nu apare nimic esenţialînsă pentru pian.Ca şi piesele lui Sequens, compoziţiile pentrupian ale lui Tiberiu Brediceanu reprezintă maide grabă un material didactic pentru ciclul inferioral şcolilor de muzică (inclusiv al şcolilor popularede artă), în producţiile acestora, dar şi în programeleunor concerte lecţie şi aici rolul profesoruluiuniversitar clujean Enea Borza, fiul renumituluiacademician Alexandru Borza, a fost deosebit înrăspândirea acestora în special în Ardeal, Banat,Oltenia şi chiar în Moldova.Ocolul lumii îl face, de zeci de ani, creaţia savocală, cântecele pentru voce şi pian pe care adeseaezităm să le numim lieduri cu toate că aşa cevasunt, în deplinătatea sensului. Dacă muzica pentrupian o părăseşte prin anii ´30, Tiberiu Brediceanuva continua să publice muzică îndeosebi pentruvoce sau pentru cvartet vocal şi pian, până în anul1956.Tiberiu Brediceanu nu este un compozitorde coruri în accepţiunea curentă a sintagmei. Elare merite excepţionale în domeniul culegerilor defolclor pe care l-a înnobilat în creaţii admirabilededicate vocii solistice cu acompaniament depian, pianului solist.Merite întru totul excepţionale îi pot fi atribuiterealizărilor lui Tiberiu Brediceanu în domeniulmuzicii de scenă. Şi alţi compozitori româniînaintaşi s-au dedicat acestui gen cu rezultate meritorii.Alexandru Flechtenmacher, Ion Andrei Wachmann,Ciprian Porumbescu, George Stephănescu,Eduard Caudella, ca să numim doar câţiva dintrepredecesorii lui Brediceanu, au marcat momentecruciale în evoluţia vodevilului, operetei şioperei în România secolului al XIX-lea. Şi eiau apelat cu convingere şi dragoste la melosulpopular urmărind crearea unei zestre naţionalefolosind tiparele formale ale occidentului. TiberiuBrediceanu găseşte însă o cale total diferităde cea a compozitorilor menţionaţi, mai puţinsavantă, concepând partituri mult mai simple, dardeloc simpliste, accesibile şi artiştilor amatori pecare practica vieţii de spectacol a validat-o cubrio. Aceste partituri realizate în prima jumătatea secolului XX au devenit repede cunoscute. Să lenumim: Poemul muzical etnografic: Transilvania,Banatul, Crişana şi Maramureşul în port joc şicântec (1905) lucrare revizuită şi completată subtitlul România în port, joc şi cântec, apoi Icoanade la ţară La şezătoare (1908), scene lirice în treiacte Sara mare (1924) şi o altă Icoană de la ţarăintitulată La seceriş, toate utilizând ansamblul coralmixt sau pe voci egale. În valoroasa sa lucrare (douăvolume) intitulată Opera românească, OctavianLazăr Cosma concluzionează asupra numerelormuzicale în lucrările lui Tiberiu Brediceanu: eleau o funcţie dramaturgică precisă – zugrăvesco anumită stare sufl etescă, prezintă un obiceipopular sau crează portretul unui personaj.Pornind din structura melodiei populare, Brediceanureuşeşte să redea ritmuri caracteristice muziciipopulare ca 5/8, 5/4, 9/8. Din aceleaşi considerente,forma este extrem de complexă şi totuşi clară. 2Singurele compoziţii independente (excludemcolindele destul de numeroase armonizate deel dar mai ales de alţi compozitori), pentru cvartetvocal cu acompaniament de pian sunt Şase doineşi cântece pentru cvartet vocal şi pian şi Mioriţa,şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian,care uneori s-au cântat şi de cor mixt cu pian.Corurile autentice ale lui Tiberiu BrediceanuColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara9

ămân, aşadar, colindele şi corurile din lucrăriledestinate scenei lirice.În practica vieţii muzicale româneşti, interpretareaideală a creaţiei corale şi scenice alui Tiberiu Brediceanu este unanim recunoscută,fără îndoială, cea aCorului Filarmonicii„Banatul“ ai căruidirijori de excepţieIon Românu, MirceaHoinic sau DiodorNicoară au inclusadesea în repertoriucapodopereleminiaturale Iată vincolindătorii, Râurelde ploaie, Razasoarelui, Sus în vârfulmuntelui, ş.a. A fost interpretată (în urmă cupatru decenii – 1967) şi celebra Mioriţa.Coruri din Icoanele de la ţară: La şezătoareşi La seceriş au fost adesea interpretate nu atât înconcerte a cappella ci în concerte simfonice.De popularitatea cea mai largă se bucurăconstant, iată de aproape 100 de ani, corul intitulatLa şezătoare (din spectacolul cu acelaşi nume).Acest cor se execută chiar la începutul spectacolului,imediat după uvertura orchestrală (în fapt unpreludiu) creând atmosfera specifică a unei şezători,cu forfota şi bună dispoziţia ce o caracterizează:Cât e lumea pe sub soare / Bade bădişor/ Nu-ibine ca-n şezătoare/ Bade bădişor. Şezătoarea eplină de fete şi feciori, se fac îndemnuri la muncă,se spun vorbe de duh, toată lumea doreşte să fieuitate supărările. Sugerând modul de interpretarea piesei, Ion Românu, după ce dă detalii tehnice,face şi următoarea constatare, nu lipsită de şarm:Un profesor de canto ar spune, pe drept cuvântcă reuşita cântecului se leagă de elasticitateamuşchiului diafragmatic, iar un interpret avizatşi sensibil va simţi pe toată durata execuţiei ungâlgâit de râs. Amândoi au dreptate. 3Prestigiul familiei Brediceanu la care acontribuit fiecare membru cu bogata panoplie demerite politice, diplomatice, culturale sau artisticede-a lungul unui secol şi jumătate, întreţine încăvie celebra terţină:Aniversări 130Monumentul funerar de la LugojNu-i român ca bănăţeanuBănăţean ca lugojanuLugojan ca BrediceanuCoriolan Brediceanu, Tiberiu Brediceanuşi Mihai Brediceanuau intrat în istoriaromânilor ca unadevărat triumvirat alspiritului românesc 4 ,afirmă cu gravitatereputatul compozitorşi muzicolog DoruPopovici. Şi tot elcontinuă: TiberiuBrediceanu a fost nunumai un senin compozitor,care a prelucratcu o emoţionantă sinceritate şi cu o simplitateexpresivă, câtecele şi dansurile din folclorulvestului românesc, ci şi împătimitul artistcetăţean, care prin muzică, prin condeiul său,creator de eufonii tulburătoare şi prin activitateaîn cadrul instituţiilor pe care le-a condus, ca un Appollon„narcotizându-şi“ melomanii – accentuăm:prin tot ceea ce a făptuit ne-a dovedit că simteromâneşte.NOTE1Sbârcea, George: Tiberiu Brediceanu - Editura Muzicală aUniunii Compozitorilor - Bucureşti, 1967.2Cosma, Octavian Lazăr: Opera românească, Editura Muzicală,1962, vol II pag 303Românu, Ion: Coruri bănăţene – Antologie I – Viziuneinterpretativă, Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare, Timişoara,1976.4Popovici, Doru: Maeştrii culturii româneşti şi folclorul –alnostru clasicism... Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2006,pag.101.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bălan Theodor: Prietenii mei muzicieni Editura Muzicală,Bucureşti, 19762. Cosma Viorel: Muzicieni din România – Lexicon, EdituraMuzicală, Bucureşti, 19893. Cosma, Octavian Lazăr: Opera românească Vol II, EdituraMuzicală, Bucureşti, 19624. Popovici, Doru: Maeştrii culturii româneşti şi folclorul - al nostruclasicism... Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 20065. Sbârcea, George: Tiberiu Brediceanu - Editura Muzicală aUniunii Compozi-torilor - Bucureşti, 19676. Tomi, Ioan: Introducere în Istoria muzicii româneşti, EdituraEurobit, Timişoara, 20037. Velceanu Iosif: Corurile şi Fanfarele din Banat, EdituraScrisul Românesc- Craiova, 192910 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Aniversări 130Tiberiu Brediceanu - folcloristFloricică de pe apăGHEORGHE LUCHESCUActivitatea de folclorist şi armonizator decântece populare sau de creator al unor melodiiîn spiritul muzicii poporului român constituieuna din etapele semnificative ale evoluţiei culturiimuzicale româneşti. Lugojul în care s-a născut, cumediul său de vechi şi trainice tradiţii artistice, adeschis în faţa viitorului muzician atracţia pentrucântecele şi jocurile populare. In acestea se aflao acumulare de frumuseţe artistică şi de forţăvitală, pe care lăutarii bănăţeni de altădată, întrecare şi vestitul Nica Iancu-Iancovici sau cântăreţica Iuliu Panaiot, le tălmăceau cu impetuozitatenaturală, plini de un gust înnăscut şi de atenţieasupra nuanţelor 1 .A fost preocupat intens de activitatea deculegere şi valorificare scenică şi componistică amelodiilor ţărăneşti,pe care le-acules din diversezone folcloriceale Banatului, dela Dunăre până înMunţii Haţegului.El a încercat,printre primii, săfolosească metodeştiinţifice de culegere. In acest sens a utilizatfonograful cu suluri de ceară, înţelegând căfenomenul folcloric trebuie înregistrat în toatăcomplexitatea şi autenticitatea lui.Prin întreaga sa activitate, Tiberiu Brediceanua vrut, parcă, să confirme afirmaţia lui LucianBlaga că “niciuna din provinciile româneşti nuare o cultură etnografică, anonimă, populară,atât de diferenţiată ca Banatul.” 2 Din colaborareadintre cei doi (Lucian Blaga a stat vreme de doiani - 1924-1926 - în casa Bredicenilor, la Lugoj,în Drumul Făgetului şi, în fiecare vară, chiar şiatunci când era în diplomaţie, «venea la casa de lavie»”) s-a născut interesul pentru muzica scenică.Inspirat din melodia populară, Tiberiu Brediceanucompune învierea, o pantomimă după un libret deLucian Blaga. Nu întâmplător, în cartea Ferestrecolorate (Arad, 1926), Lucian Blaga afirmă căTiberiu Brediceanu, adunând folclor, “duce lebedelela muzeu”.Cel mai important aspect în legătură cuvalorificarea folclorului şi etnografiei la TiberiuBrediceanu este îmbinarea complexă, sub raportscenic, în scopul punerii în valoare a frumuseţiituturor elementelor componente, fapt oglindit cuprisosinţă şi de tablourile sale etnografice: La secerişşi La şezătoare („Câtu-i lumea pe sub soare/ Nu-i bine ca-n şezătoare / Că e joc şi e cântare /Şi mai uiţi de supărare.”), adevărate “icoane de laţară”, care s-au bucurat de un mare succes pe maimulte scene româneşti, profesioniste şi amatoareşi, îndeosebi la Sibiu, în anul 1905, în organizareaserbărilor ASTREI, ba în câteva rânduri şi laTimişoara.Din seria “scenelor lirice”, Sara mare a fostapreciată în moddeosebit, ea fiindinterpretată de uncolectiv al OpereiRomâne din Cluj.În ziarul lugojean“Acţiunea” (19.IX.1937), s-ascris despre acestspectacol, menţionându-secaracterul său profund popular şi complexitateamijloacelor de expresie, arătându-se că“a impresionat întreaga asistenţă prin pitoresculcostumelor noastre naţionale bănăţene, prin fineţeaextraordinară a cântecelor, dansurilor şi obiceiurilor,al bogatului şi al neîntrecutului materialfolcloristic de care abundă admirabila compoziţiea d-lui T. Brediceanu” 3 .Sărbătorindu-1 în 1947, la vârsta de 70 deani, i s-a făcut în ziarul “Răsunetul”, din Lugoj, oelogioasă evocare, semnată de Aurel E. Peteanu, încare a fost reamintită viaţa şi activitatea compozitoruluide origine lugojeană, care, “cu o sârguinţăneîncetată de albină, cu dragoste şi competenţărară, a cules, cercetat şi armonizat melodiilenoastre populare, cântecele, doinele, colindele şijocurile din toate ţinuturile româneşti”. 4Prin întreaga sa activitate de compozitor,animator cultural şi membru fondator al ArhiveiColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara11

Aniversări 130Naţionale de Folclor, compozitor de muzică scenicăşi simfonică, în care a transpus o parte dintezaurul muzical popular românesc, T. Brediceanus-a dovedit o personalitate de prim rang a muziciiromâneşti.Iacob Mureşanu i-a publicat câteva cânteceîn “Muza română” (1894). Culege melodii de lalăutarul Nica Iancu-Iancovici din Lugoj. În 1910,realizează o deplasare în Maramureş, unde adună190 de melodii. în Banat, strânge, în anii 1921- 1925, 810 melodii populare, pe care le-a înregistratpe cilindri de fonograf. Volumul Melodiipopulare româneşti din Banat are următorulcuprins: introducere, ritual de nuntă (piese vocaleşi instrumentale), ritual de înmormântare, doine(vocale, instumentale), balade, cântece haiduceşti,cântece propiu-zise, cântece de joc, jocuriinstrumentale, cântece ceremoniale la sărbători deiarnă (colinde), ceremonii de primăvară. Din jurulLugojului au fost culese melodii din localităţile:Balinţ (informatori - Milentie Drăgan, Ana Palcu),Boldur (Ion Gaşpar, C-tin Goloşie, Dimitrie Mâţu),Chizătău (Măria Boldureanu, Ion Drăghici, MăriaVuia), Jdioara (Elena Barbu, Veta Crâsta, Lena Tămaş),Lugoj (Ştefania Baciu, Ioan Băiaş, RomulusDobrin, Măria Florescu, Pavel Grecu, Ion Mărilă),Visag (Ana Drăgoi, Măria Pobega, Nicolae Stana,Ion Ţăranu). A fost sprijinit în acţiunile sale şi de“Societatea pentru Fond de Teatru Român”, cusediul la Lugoj. În culegerile lui Brediceanu a avutîntâietate “căutarea unor teme muzicale utilizabileîn compoziţie” 5 .Note1Vezi „Revista de folclor”, II, nr. 1-2, 1957,p. 179-181.2Lucian Blaga, Barocul etnografiei româneşti,în “Banatul” nr.l, 1926, p.3.3xxx, Sărbătorirea compozitorului T.Brediceanu, în “Acţiunea”, IV, nr. 38, 1937, p.1; vezi şi George Sbârcea, Valoarea lui TiberiuBrediceanu, în “România Mare”, XIV, nr. 682, 8august 2003, p. 7 (scoate în evidenţă frumuseţeaşi ineditul cântecului şi jocului popular din Transilvaniaşi Banat. T. Brediceanu a fost o adevăratăenciclopedie vie. “Păstrase până la urmă ceva dinentuziasmul şi candoarea artistului amator, pentrucare viaţa e plină de interes sub toate aspecteleei. Creatorul Brediceanu a fost mereu învins deBrediceanu patriotul, sentiment propriu românilortranscarpatini înainte de războiul de întregire”.)4Aurel E. Peteanu-Codru, Tiberiu Brediceanua împlinit vârsta de 70 de ani (Omagiullugojenilor), în “Răsunetul”, XXVI, nr.l3, 1947,p. 1-2; vezi şi Gh. Luchescu, Tiberiu Brediceanu- un muzician complex, în “Redeşteptarea”, IV,nr. 99, 1993, p. 5.5C. Zamfir, Tiberiu Brediceanu octogenar,în “Revista de folclor”, II, 1957, p. 179-181.La seceriş12 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Academicieni bănăţeniCorneliu Baba (1906 – 1997)Portretul artistului din tinereţePutem boteza Autoportretulcu pălărie gri alpictorului Corneliu Baba(ulei pe pânză lipită pe carton,dimensiuni: 0,350 /0,330, semnat dreapta jos cusienna arsă, C.Baba, (1924),drept Portretul artistului dintinereţe. Cronologic, esteprintre primele autoportreteale artistului (1924). 1 PicturaCORNELIU BABAse află în Colecţia DirecţieiMembru titular alpentru Cultură, Culte şi PatrimoniulCultural Naţional aAcademiei Românejudeţului Timiş.Vreau să spun că autoportretul, Portretul artistuluidin tinereţe, deschide o paranteză. Poate operspectivă. Sau mai degrabă, aş zice că este dovadaunei certitudini. Pe care tânărul artist Corneliu Baba oavea încă de atunci. Certitudinea că este pictor. Tabloul,pictat parcă în sunete de piculină, a avut iniţial alte dimensiuni.Tăietura curajoasă a umerilor şi a mâinii nucred că este rodul compoziţiei originale. Presupunem căpictura este decupată dintr-o lucrare mai mare. Treabăfăcută desigur de artist, care-şi semnează de altfel picturaîn această nouă dimensiune. Pictorul utilizează cubrio amestecul optic. În alternanţe cromatice de caldrece.Prin laviuri insistente. Astfel că tuşele sunt înecateîn zemuri. Există doar câteva împăstări inspirate. Iartextura pânzei lipite îmbunătăţeşte fericit suprafaţamodelului. Toate, atuuri incontestabile pentru un portretdin categoria celor psihologice.Surprinzătoare cuceriri tehnice şi virtuozităţi picturalepentru un tînăr artist de numai optsprezece ani!Pictura reprezintă un portret în clarobscur.Portretul unui tânăr cu pălărie fumând pipă. O pălăriegri umbrindu-i fruntea şi ochii. Ce să ghicim oare desub păvaza umbrei? O privire întrebătoare? Sau poateuna melancolică: Tinereţea este un vis. Un vis frumos.Tinereţea este un vis sau un fum?! Manet sau Degas?Deocamdată, autoportretul degajă doar sobrietate şi optimism.Încredere în sine. Lucrarea nu are încă trimiterila memoria culturală. La accentele grave ale pânzelorlui Goya sau Rembrandt. Marii favoriţi de mai târziuai pictorului. În umbra, sau mai degrabă în luminacărora, artistul şi-a pictat mai apoi opera. Compoziţiileşi autoportretele. 2 Şi, poate, de ce nu, întreaga sa creaţieartistică sortită posterităţii.Maestrul Corneliu Baba, pictor, academician şiCetăţean de Onoare al Timişoarei, a trăit aproape unANDREI MEDINSKIveac. Asta pentru că maeştrii trebuie să trăiască mult,fiindcă avem mare nevoie de ei. Artistul, ultimul capde pod al marii picturi, cum cu nemăsurat, dar justificatorgoliu îi plăcea să-şi spună, a parcurs un secol plinde frământări, convulsii sociale şi culturale. Periplulartistic al pictorului a acoperit aproape întreg teritoriulRomâniei. Devenită în acel secol România Mare. Alocuit şi a creat la Craiova, Caransebeş, Lugoj, BăileHerculane, Iaşi, Bucureşti. A expus în România şi înalte ţări ale lumii (Belgia, Germania, SUA, Rusia,Austria, Franţa, Italia etc.).Într-o vreme, asta după armată, prin anul 1931,artistul a poposit şi la Timişoara.Timişoara…Un oraş care l-a iubit. Dragostea afost reciprocă. Şi împărtăşită. (Mai târziu, în amurgulvieţii, artistul a donat prin testament oraşului Timişoaraîntreaga sa colecţie de artă).Aici, în oraşul de pe Bega, pictorul a coabitat ovreme cu gruparea avangardist-expresionistă condusăde Ştefan Szőny. Alături de Iulius Podlipny şi AdalbertVarga. Pe atunci tânărul Corneliu Baba locuia într-unpod. Într-un fel de atelier-mansardă. Aflat pe undeva,prin clădirile ce străjuiesc una din străduţele ce dauîn Piaţa Unirii. De unde dimineţile, grupul de artişticu paleta mare prinsă pe spate în bandulieră, plecauîn căutarea motivului, traversând oraşul spre un câmpal cerşetorilor, loc al celor bătuţi de soartă. Doar căPortretul artistului din tinereţe, 1924, ulei pe pânză lipităpe carton, dimensiuni: 0,350 / 0,330, semnat dreapta joscu sienna arsă, C. Baba (19)24, se află în Colecţia Direcţieipentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional ajudeţului Timiş. Foto Virgil Streian14 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

tânărul pictor nu s-a lăsat copleşit de aşa-zisul motivexpresionist. 3Artistul a rămas de la început credincios propriuluisău eu. Deşi, în periplul său artistic, pictorul astrăbătut destule locuri şi a cunoscut destui oameni. Şimari artişti. Bunăoară Iaşul. Iaşul lui Nicolae Tonitza.Mai apoi, Bucureştiul obsedantului deceniu. A cunoscuttotodată nedumeririle, zbuciumul şi triumfalismulsocialist al artei româneşti. Arta sub dictatura partiduluiunic şi a conducătorilor săi. A trăit şi în Bucureştiulsfârşitului de veac. Acolo, unde, de fapt, Spaimele şiRegele nebun închid paranteza. O mare şi cumplităparanteză existenţială!Doar că, artistul a hotărât să rămână pictorulCorneliu Baba. De la început, până la sfârşit!Acum, la 100 de ani de la naşterea artistului,Muzeul de Artă din Timişoara găzduieşte Colecţiade artă Corneliu Baba. Alături de multe alte lucruri desuflet ale pictorului, oferite, cu tot dragul, Timişoarei.Aşa că, de acum încolo, putem spune că maestrul CorneliuBaba este bănăţean. Nu pentru că aşa vrem noi,ci pentru că aşa a vrut artistul. Aşa a hotărât pictorulCorneliu Baba!NOTE1Primul autoportret al pictorului Corneliu Baba: Autoportret,1922, ulei pe carton, dimensiuni: 0,275 / 0,225, semnat şidatat, dreapta jos cu roşu, Corneliu Baba, (19)22, se afla în colecţiaartistului.2Sunt cunoscute cel puţin 18 (optsprezece) autoportrete alepictorului Corneliu Baba :Autoportret,1922, ulei pe carton, dimensiuni: 0,275 /0,225, semnat şi datat, dreapta jos cu roşu, Corneliu Baba, (19)22,se afla în colecţia artistului.Autoportret,1942, ulei pe carton pânzat, dimensiuni: 0,450/ 0,410, semnat şi datat, dreapta sus cu brun, Baba, (19)42, se aflala Iaşi, Complexul Muzeal Moldova.Autoportret,1951, desen colorat, dimensiuni: 0,360 /0,270, semnat dreapta jos cu negru,, anul nou (19)51Baba, se aflaîn colecţia artistului.Autoportret,1955, ulei pe pânză, dimensiuni: 0,900 / 0,750,semnat, Baba şi datat(19)55 dreapta sus cu brun, se afla la Iaşi,Complexul Muzeal Moldova.Autoportret,1963, ulei pe carton, dimensiuni: 0,370 /0,325, semnat şi datat,(19)63 dreapta jos cu negru, Baba, se aflaîn colecţia artistului.Autoportret,1971 ulei pe carton, dimensiuni: 0,320 /0,280, semnat, Baba şi datat(19)71 dreapta jos cu roşu, se afla laPloieşti, Muzeul de Artă.Autoportret cu fes roşu,1971, ulei pe pânză, dimensiuni:0,583 / 0,497, semnat, Baba şi datat (19)71 dreapta sus cu roşu,se afla la Muzeul Naţional de Artă al României.Autoportret,1971, pastel ulei pe hârtie, dimensiuni: 0,260/ 0,210, semnat şi datat,(19)71 dreapta jos cu cărămiziu, Baba, seafla în colecţia artistului.Schiţă de autoportret,(1976), acuareleă, dimensiuni: 0,190/ 0,160, nesemnat nedatat, se afla în colecţia artistului.Autoportret,1979, ulei pe carton, dimensiuni: 0,220 / 0,170semnat dreapta jos cu negru, Baba, şi datat,(19)79 pe verso, se aflaîn colecţia artistului.Academicieni bănăţeniPlachetă realizată după autoportretul mai sus menţionat,de sculptorul Luigi Varga în cadrul Programului ArdealBanat- Patrimoniu mobil-2006 al Direcţiei pentru Cultură,Culte şi Partimoniul Cultural Naţional a Judeţului Timiş,cu prilejul sărbătoririi Centenarului Corneliu Baba laTimişoara-noiembrie 2006. Foto Virgil StreianAutoportret,1980, ulei pe pânză, dimensiuni: 1,1000 /0,810 semnat şi datat,(19)80 dreapta jos cu negru, Baba, se afla înItalia, Florenţa, Galeriile Uffizi.Autoportret –De ce?, 1984, ulei pe pânză, dimensiuni:1,000/ 0,710, semnat şi datat (19)84 dreapta sus cu roşu, Baba, se aflala Muzeul Naţional de Artă al României.Autoportret,1984, pastel ulei pe hârtie, dimensiuni: 0,195/ 0,180, semnat şi datat, dreapta jos cu negru, Baba, (19)84, se aflaîn colecţia artistului.Autoportret,1986, ulei pe carton pânzat, dimensiuni: 0,490/ 0,470 semnat şi datat,(19)86 dreapta jos cu roşu Baba, se aflaîn colecţia artistului.Autoportret,1986, ulei pe pânză, dimensiuni: 0,850 / 0,750semnat şi datat,(19)86 dreapta jos cu negru, Baba, se afla la Tulcea,Muzeul de Artă.Autoportret,1986, ulei pe pânză, dimensiuni: 1,055 /0,810 semnat şi datat, T(19)86 dreapta jos cu brun, Baba, se aflaîn colecţia artistului.Autoportret,1991, ulei pe pânză, dimensiuni: 1,150 /0,825 semnat şi datat, (19)91 dreapta jos cu roşu, Baba, se afla încolecţia artistului.3În anul 1943, Corneliu Baba, participă la Expoziţiaretrospectivă a artiştilor din Banat.BibliografieK.H.Zambaccian, Corneliu Baba, Bucureşti, 1958Tudor Vianu,Corneliu Baba, album, Editura Meridiane, Bucureşti,1964Corneliu Baba, Însemnări ale unui artist din Est, album, FundaţiaCulturală Română, Bucureşti, 1997Pavel Şuşară, Corneliu Baba, album, Londra, 2001Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara15

Titlul acesteilucrări mi-a fostsugerat ca fiind unulsuficient de larg pentrua cuprinde aspectecare merită relevate.L-am acceptat ca peo provocare. În fapt,tema este pretenţioasăpentru că nu e puţinlucru să pretinzi căo personalitate, chiarimportantă, ar fi avutvalenţe de „întemeietor”.Este adevărat căUn „bănăţean în ţoalele lui”binecunoscuta fotografiedin tinereţe ni-larată pe Vincenţiu ca pe un „bănăţean în ţoalele lui”,mândru, maturizat înainte de vreme şi pus pe faptemari. Va izbuti oare?Vincenţiu Babeş a fost incontestabil unuldintre întemeietorii Partidului Naţional Romândin Banat şi Ungaria (1869). Platforma politicăşi-o crease încă din 1860 prin publicarea, la Viena,a broşurii “Die Sprach- und Nationalitätenfrage inÖsterreich von einen Romänen”, în traducere, “Cauzalimbelor şi a naţionalităţilor în Austria, pertractată deun român”. În ciuda animozităţilor vremelnice sau dedurată cu unii dintre fruntaşii românilor din imperiu,lui Babeş i s-au recunoscut totdeauna „pricepereapolitică”, „elecvenţa discursului”, „condeiul remarcabil”şi cunoştinţele necesare de istoria românilor. Mareainsatisfacţie a lui Vincenţiu Babeş se leagă de acţiuneamemorandistă. Acuzat de „temporizare”, de lipsă deîndrăzneală, de „deteriorarea coeziunii interne” a conduceriiPNR, Babeş se va retrage în 1892 din activitateapolitică. Prin formaţia avocăţească el nu putea acceptacă un proces pierdut poate fi, în cele din urmă, un câştig.Datorită firii hiperperseverente, se obstinează în părereacă Memorandul a fost rău gândit, chiar şi atunci cândurmările benefice ale acţiunii sunt evidente pentru toatălumea [1]: “Şi la adânci bătrâneţe se plângea contraacelora cari, contra sfaturilor sale şi ale înţeleptuluiAlexandru Mocioni, s-au încrezut prea mult în împăratulde la Viena, blamându-se acolo cu memorandul”.O altă direcţie în care Vincenţiu Babeş poatefi considerat un întemeietor se leagă de AcademiaAcademicieni bănăţeniVincenţiu Babeş, întemeietorul16 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraRomână. În 1866 este numit, împreună cu AndreiMocioni, ca membru reprezentând Banatul în „SocietateaLiterară Română”, transformată în 1967 în„Societatea Academică Română” şi apoi, în 1879,în „Academia Română”. Desigur, Vincenţiu nu aveaoperă care să-i justifice titlul de academician; a fostales pentru reprezentativitate. Cu seriozitatea luiproverbială, se va dovedi însă foarte util în treburiadministrative ale Academiei, în comisii de decernarea premiilor şi chiar va întreprinde cercetăriarheologice în vechiul castru roman Berzobis (Berzovia).Tot din însărcinarea Academiei va scrie şi ceamai amplă lucrare a sa: „Notiţe biografi ce asupravieţii şi activităţii decedatului Adreiu Mocioni (Mocsonyi).Membru alŭ Academiei Române”. Vorbinddespre colegul bănăţean, Vincenţiu se exprimă pesine. Dar oricât ar încerca să releve importanţapoliticienilor, a „luminătorilor”, prin comparaţie cuoamenii de ştiinţă sau de cultură, poate şi urmărindsuccesele fiului său Victor, Vincenţiu Babeş începesă tânjească după drumul pe care nu l-a urmat. Îşiface planuri de continuare a sporadicelor preocupăriştiinţifice: „Eu îmi făceam planul de a mă muta d-aciîn Germania sau în sudul Monarhiei, ocupându-mănumai de continuarea respectiv terminarea opurilormele istorice demult începute” (1894). Am spune călucrările lui Vincenţiu erau prea de mult începute:ştiinţa nu acceptă să fie tratată ocazional, ca amantă.Cu ea trebuie să te însoţeşti. „Opurile” sunt sortitesă rămână doar nişte ofuri. Se poate remarca totuşică pentru o atare întreprindere serioasă, Babeş nuar alege din vastamonarhie nici Viena,nici Pesta, niciHodoniul sau altemulte locuri carei-au fost familiare,ci sudul imperiului,poate la Berzobisori mai degrabă înzona Aninei, acolounde s-a simţitel cinstit până laveneraţie.A treia întemeierepe care otrecem, cu intenţie,SABIN IONELUn început de „Pantheon”în capitala Banatului

Vincenţiu Babeş -tată de familieîn contul lui VincenţiuBabeş este „Pantheonulmarilor bănăţeni”.Prin această afirmaţie,înţelegem să reamintimautorităţilor competentecă în urmă cuaproape trei sferturide secol, atunci cânds-au adus în ţară osemintelepatriotuluiromân, statuia ridicatăîn Parcul Central alTimişoarei (operasculptorilor AlexandruLiuba şi Alexandru Pop) a fost privită doar caprimul bust dintr-o alee sau, poate dintr-o rotondă apersonalităţilor de marcă ale Banatului. Dar, lucruştiut, entuziasmele noastre au durata focului de paie.Ne dorim ca aceste rânduri să reaprindă în sufletemari ideea unui ideal înalt şi mândria bănăţeană săfie justificată prin fapte pe măsură.Consemnăm totuşi o victorie a gândului iniţialasupra vremurilor potrivnice: s-a pus la un momentdat problema mutării bustului lui Vincenţiu dinParcul Central. Plasat la început în dreapta intrăriidinspre catedrală, bustul ar fi încurcatplanurile de reamenajare a parcului.„Duceţi-l pe ăsta acolo la Medicină !”,ar fi spus un fruntaş politic al „epociide aur”. „Ăsta nu-i cu medicina”, ar fireplicat inginerul responsabil cu sistematizareaparcului. „Ăsta e cu Revoluţia dela 1848, cu Bălcescu, cu Avram Iancu...”.Politrucul nu şi-a permis îndepărtareadin parc a unuia care avea o atât debună companie istorică. Statuia a fostmutată în stânga aleii centrale a parcului.Neştiinţa s-a dovedit tolerantă pentru căi s-a răspuns tot cu neştiinţă. Dacă s-arfi spus atunci adevărul că Babeş a fostîntemeietorul unui partid ai cărui urmaşi,ţărăniştii, înfundaseră închisorile comuniste,aveau domiciliu forţat sau erau, încel mai bun caz, urmăriţi în epocă, astăzin-am mai discuta despre bustul lui Babeşdin Parcul Central.Este adevărat, Vincenţiu Babeş scrie negrupe alb că „luminătorii şi conducătorii” neamuluimerită din partea celor mulţi „monumente de pietate”.Dar în ultimul deceniu de viaţă, împovăratAcademicieni bănăţenide griji şi suferinţefizice, nădejdeavajnicului luptătorse împuţinează şigândul binefăcătoreste îndreptatspre uitatul, multăvreme, loc natal:„Firesc că pe minemă doare Hodoniulunde m-am născutşi unde am dulci suveniridin copilărieşi unde aş dori săfiu dat pământului”.Dacă ni s-ar reproşa că nu e drept să-l considerăm peVincenţiu „întemeietor” al unui „pantheon” înfiripatdupă trecerea lui în nefiinţă, am răspunde că meritulunui om este proporţional cu recunoştinţa pe careo menţine post-mortem în memoria celor care l-aucunoscut direct sau indirect. O probă că VincenţiuBabeş a fost un om de merit este şi faptul că s-agăsit „un mănunchiu de bănăţeni inimoşi” care să-iîmplinească împlinească dorinţa testamentară.Dar ceea ce a întemeiat indiscutabil Vincenţiu,a fost o familie. Poate că nici înainte şi, cu siguranţădupă el, nici un Babeş nu a izbutitsă aibă o familie atât de numeroasă,de închegată. La 30 de ani, bătuţipe muchie, Vincenţiu „fură” inimatinerei de 19 ani Sofia Holdscheid,fată de bancher vienez. Vafi o căsnicie dăruită cu nouă copiiîn care bărbatul este elementulaspru, nestrămutat în convingeri,adept al educaţiei spartane, iar femeiase arată bună, delicată, calmă,afectuoasă şi plină de tact, pe scurtelementul ponderator al vieţiifamiliale. Se înţelege că limbamaternă a copiilor este germana,dar blânda şi înţeleapta Sofia învaţăsă cânte „Deşteptă-te române !”.O familie cu nouăcopii, dintre care şase sunt băieţi,pare să aibă asigurată dăinuireapentru secole, într-o vastă încrengătură de nepoţi,strănepoţi, etc. Dar voia omului nu e totdeauna şivoia Domnului. Ce s-a întâmplat vom vedea dintrorepede ochire. Mai întâi, trebuie pomenită Almapentru că de ea se leagă „legenda” familiei Babeş.Alma, o fată de legendăColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraSofi a Babeş,născută Holdscheid17

Fotografia făcută la Cluj ne-o arată într-o atitudinestângace, sprijinită de inutila umbrelă. Va muri lanici 14 ani. Istoria romanţată [2] ne spune că fatasuferea de tuberculoză intestinală. O mărturie maidirectă şi mai credibilă ne spune că la o ceartăîntre copii, a fost lovită cu piciorul în pântece defratele ei Sever, încât medicii nu au mai putut să ovindece. Cert este că neputinţa de a-şi ajuta sora însuferinţă, l-a determinat pe iubitorul ei frate, Victor,să abandoneze Conservatorul de artă dramatică dinBudapesta şi să se înscrie la Facultatea de medicină.Moartea Almei îl determină pe Victor să schimbemacazul de pe o relativ insignifiantă carieră de actor,pe aceea de savant binefăcător al omenirii întregi.Poate că în această „legendă” este şi tendinţa fireascăde a căuta binele chiar în răul cel mai crunt.Surorile gemene Angelica şi Alexandrinaseamănă atât de tare încât copiii au dificultăţi în adistinge mama de mătuşă. Fotografiile ni le arată,totuşi, mult diferite. Floarea prinsă în pieptulAngelica (Livia), fata cu privireangelicăAngelicăi este însoţită de o cruce, şi cu adevărat,viaţa îi rezervă o cruce nu tocmai uşoară. Ţinutaausteră este cu siguranţă în ton cu concepţia severuluiei tată. Astăzi, privirea angelică pare să exprimenedumerire: este posibil să i se întâmple tocmai eiuna ca asta? Viaţa dovedeşte că este posibil. Primulsoţ, un apotecar ungur, este „pătimaş cu consumareaprea multă a alcoholului”. Cu al doilea, un anumeTurcsany, „magistru poştal”, va avea doi copii. Fata,Aranyka, moare de tuberculoză iar băiatul, Pali, afost ofiţer în armata austro-ungară.Alexandrina apare şi în fotografie cum a fostîn realitate: o frumuseţe. Rochia e bine decoltatăAcademicieni bănăţeniAlexandrina,un trandafi r din văişi încărcată cutrandafiri. Feteiînsăşi par să i sepotrivească versurile:„Un trandafirdin văi părea/ Mlădiul trup i-lîncingea / Un brâude-argint, dar toatăntot / Frumoasăcât eu nici nu pot/ O mai frumoasăsă-mi socot / Cumintea mea”. Paresă aibă şi noroc. Secăsătoreşte cu avocatulGruia Murgu18 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraLiuba din părţile Aninei, fecior de dascăl. Gruiaîşi iubeşte soţia şi îşi venerează socrul. La ei vatrage deseori Vincenţiu sub pretextul căutării de„Sommerfrische”. Alexandrina are uncopil şi toate par pe cel mai bun făgaş. DarGruia se îmbolnăveşte şi va muri de tifos(„boală lipiciosă”). Iar pentru ca tragismulîntâmplării să fie mai pregnant, se vorbeştecă recrudescenţa bolii şi decesul au fostprovocate chiar de cumnatul Victor care a„ordonat” să i se facă nefericitului MurguLiuba o baie cu apă rece. După ani de zileAlexandrina va pierde şi copilul. De aicipoate resemnarea care, în ciuda frumuseţii,răzbate din fotografie. După cinci ani devăduvie, Alexandrina se va recăsători cu uninginer maghiar cu care va trăi bine (cât debine poţi trăi după ce ai pierdut un soţ iubitşi unicul copil !).Dacăpomenireafetelor a început cuAlma, şirul băieţilorîncepe în chip firesccu Sever, feciorvoinic, „iubitor dearme” şi dueluri.Poza făcută la Sibiu(Hermannstadt, bitteschön !) ni-l arată înuniformă de ofiţer austro-ungar.Exceleazăîn manevre militare,câştigă premii. DarSever, iubitorul de armeEmil, fiul plăpând

Cornel, un cap imperialeste prea încrezătorîn organismul săurobust: nu poatesă fie omul tare castejarul. Excesul debravură îi va aduceo pneumonie şineaşteptatul deces.Întâmplarea face casuportul fotograficsă fie atacat de ociupercă în zona obrazului.Să fie acestastigmatul lovituriiinconştiente care aprovocat moarteaAlmei ?Prin contrast cu Sever, Emil este plăpând.Mustaţa şi perciunii abundenţi vor dea impresia debărbăţie dar omul este un simbol al precarităţii fiziceşi, poate, al labilităţii emoţionale. Este avocat şi taiecu vorba. Astfel, pe nepotul lui Gruia Murgu Liuba,dus la Pesta pentru treburi casnice şi pentru ca Titusşi Cornel să înveţe de la el limba română, Emil îlduce mai întâi la Dunăre, noaptea pe lună plină. Îiva spune: „Nicolae! Te-am adus la Pesta, poartă-tebine că la dincontră te vom arunca în Dunăre”. Sepoate închipui groaza copilului, oricum speriat demarea străină metropolă. Ei bine, acest Emil va fiînsărcinat să ducă procesele pentru despărţirea bisericilorromâne de cele sârbeşti. A făcut o greşealafatală: „s-a concubinajat încontra voinţei tatăluisău cu o fată de viţă maghiară foarte pretensivă”.Supărarea lui Vincenţiu şi a Sofiei se atenuează cândEmil se căsătoreştecu aleasa lui. Darschimbarea statutuluinu înseamnăşi schimbarea omului:femeia e „f.lucsoasă” şi veniturileunui avocat nu-isunt suficiente. Emilse demite la „trafi -carea eliberărilorTitus, omul moderndin armată”. Descoperit,îşi va facemoarte silnică.Suntem în iulie 1917, epoca „păduriispânzuraţilor” dar nu fiecare Emil are un frate caLiviu Rebreanu care să-i imortalizeze povestea. DinAcademicieni bănăţenifericire, Vincenţiunu vede căderea fiuluiîn care îşi pusesenădejdea ştafeteiprofesionale. Emort de un deceniu.Mama Sofia trăieşteînsă toată nenorocirea.Va muri şi ea înfatidicul an 1917.Oare cu ce inimă?Cu o inimă de mamăîndurerată, desigur.Cornel şi Titus,apropiaţi ca vârstă, parsă fi fost nedespărţiţiîn copilărie. Viaţa, şidesigur înclinaţiile lăuntrice, i-au dus însă pe căi foartediferite. Bătrînul Vincenţiu a vrut să identifice la unuldintre băieţii lui un cap ca al „divului” Traian. Cel maiprobabil, Cornel s-a bucurat de această asemănare. Darbăiatul nu are nimic din impulsivitatea şi determinareailustrului model roman. Blajinul Cornel are purtărigingaşe, de fetiţă. Nici ambiţii mari nu vădeşte. Facetotuşi o şcoală de „agricultură academică” şi îşi va aflaliniştea potrivită firii lui, pe moşia Mocioneştilor. Separe că a avut uncopil, Alexandru,pierdut prin Budapesta.Despre Titusse spune căera foarte ager laînvăţătură. Dupămeserie s-ar păreacă şi-a urmat tatăl.Este, după Emil,al doilea avocatdin cei nouă copii.Dar, după moartealui Vincenţiu, seva stabili la Cluj,departe de cuibulpărintesc. Ni seînfăţişează ca un om modern, contrastând evident cufraţii lui. În tot cazul, ţigara nu se potriveşte cu „reumaşi ischiasul” de care suferă. Va avea doi copii ceeace nu înseamnă şi fericire în căsnicie. Unul dintrecopii, botezat Vichentie va face carieră de inginer laTurda. Celălalt, preia de la tată şi numele şi pornireacentrifugă: chimistul Titus îşi va căuta norocul prinColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraAurel, profesorulVictor, savantul19

Statele Unite. O ramură oricum pierdută pentru neamulromânesc.Ajungem astfel la cei mai iluştrii fii ai luiVincenţiu: Aurel, întâiul născut, şi Victor, caredupă mărturii pare să fi moştenit în cea mai mareproporţie firea tatălui.Ceea ce este Alexandrinaîntre fete, şi chiarmai mult decât atât,sunt Aurel şi mai alesVictor, între băieţi.Vincenţiu nu-şi poatestăpâni mândria cândvorbeşte de aceşti doifii ai lui. Dacă Victoreste „un om numaipentru laborator şicatedră, încât abiaVictor şi Mircea Babeşajunge a întreţinechiar relaţiunile absolutamentepostulateAcademicieni bănăţeni20 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoarade chiamarea sa faţă de miniştri şi curtea regală”,profesorul Aurel este „şeful lucrărilor chimice înlaboratorul patologic, experimental şi bacteriologic”al savantului.Aurel va avea doi băieţi, Alexandru şi Aurel,ambii medici activi în Bucureşti. Se vede că modelulunchiului covârşeşte modelui tatălui. Mai alesAurel A. Babeş va păşi pe urmele savantului: punela punct o metodă de diagnostic precoce a canceruluiaplicată de acum în toată lumea (metoda Babeş-Papanicolau).Lipsa de şansă în transmiterea tiparuluibiologic se manifestă şi în cazul lui Victor Babeş.Despre copilul său, Mircea, se spune ba că e fiunatural, ba că ar fi doar înfiat. Se pare că e şi una şialta. Cum Iosefina lui nu putea avea copii, Victorconcepe copilul cu o colaboratoare şi apoi îl înfiază.Mircea face carieră diplomatică şi va lupta pentrurecunoaşterea priorităţilor ştiinţifice ale părinteluisău. Are şi meritul de a fi pus la dispoziţie casapentru Muzeul „Prof.dr.Victor Babeş” din Bucureşti.Nu a avut copii.Se vede că nici unul dintre copiii lui Vincenţiunu s-a putut apropia de performanţa lui ca întemeietorde familie. (Dar câţi au făcut-o vreodată?). Ultimaimagine a hodoneanţului, ni-l arată adâncit pecontrapantă, cu barbă albită şi oarecum resemnat, înciuda ochilor care te săgetează de după lentile. În aniicând Vincenţiu se pregătea de ultimul drum, un tânărpe nume Octavian Goga publică în „Luceafărul” budapestano poezie care se potriveşte şi casei de obârşiedin Hodoni: „Trei pruni frăţâni, ce stau să moară, / Îşitremur’ creasta lor bolnavă, / Un vânt le-a spânzuratde vârfuri / Un pumn de fire de otavă. / Cucuta creşteprin ogradă, / Şi polomida-i leagă snopii... / -Ce s-aales din casa asta, / Vecine Neculai al popii !...” În anul1906 Emil, Titus şi Cornel vor vinde casa din Hodoninumitului Dobândă Moise. Se pare că ramura din sata familiei se stinsese de mult. Cu precizie ştim doarcă fratele lui Vincenţiu, Isaia Babeş a murit la 1887.Traiul cu negrul pământului sub unghii s-a dovedit maigreu decât viaţa cu întunericul străinătăţii în suflet. Şioricum, în timp ce lui Isaia nu i se va mai cunoaştenici mormântul, fratele trăit printre domni îşi doarmesomnul de veci în faţa altarului din biserica drepteicredinţe.O concluzie sedesprinde din aceastăsaga a lui Vincenţiuşi a familiei lui: „Deigoni fie norocul /Fie idealurile / Teurmează în tot locul/ Vânturile, valurile.”Avem dorinţa firescăde a înţelege. Justificareamorală a unuidemers ca cel de faţăeste salvarea de lauitare a unor oamenicare au fost. Dar rezultatultrebuie privit cu circumspecţie. Nu putemfi siguri de justă evaluare nici atunci când avemacces la mărturii directe şi cu atât mai puţin cândîncercăm să recompunem o lume din fragmente deimagini îndoielnice: „Nenţeles rămâne gândul / Ceţistrăbate cânturile, / Zboară vecinic, îngânându-l/ Valurile, vânturile.”Bibliografie1. Gropşianu, I. Vincenţiu Babeş 1821-1907, Editura Astra Bănăţeană,Timişoara, 1938.Vincenţiu, privind în urmă2. Babeş, M.V., Igiroşianu, I., Babeş, Editura Tineretului, Bucureşti, 1961.3. Cipăianu G. Vincenţiu Babeş, Editura Facla, Timişoara, 1980.Mulţumiri: Autorul este recunoscător doamneiProf. Victoria Gavril, directoarea Muzeului „Prof.dr. VictorBabeş” din Bucureşti pentru a-i fi pus la îndemână fotografiiale membrilor familiei Babeş.

Diafană şi dulce, Nocturna de Chopin îşitrimitea armoniile peste laboratorul aflat la oracalmă a după-amiezii. În biroul său, profesorulse odihnea cântând la pian. Alături, în laboratorulde cercetare noi, tinerii, făceam măsurăori experimentalegustând două plăceri deodată: bucuriamuncii de creaţie ştiinţifică dublată de delectareade a asculta o muzică atât de frumoasă şi deliniştitoare.Profesorul venea la catedră dimineaţa pela nouă şi nu mai pleca până seara pe la opt -nouă, acolo i se aducea şi masa de prânz, acolose odihnea, acolo se ocupa de treburile catedrei,de lucrări ştiinţifice, de cursuri şi delaboratoare.Născut la Iaşi cu 110 ani în urmă( la 18 august 1897) a urmat la şcoli serioase(şcoala primară “V.Adamachi”,“Liceul Naţional” unde a fost coleg,printre alţii, cu Horia Hulubei)s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Iaşi, în anul 1915,de unde a ajuns pe frontul din Carpaţişi redevine student în anul 1919atunci când se redeschid cursurileUniversităţii. Toamna este numit asistentla catedra ilustrului magnetician pe care îlavea Iaşul, academicianul Petru Bogdan, care îi vainocula interesul pentru fenomenele magnetice.La Iaşi, întreaga sa tinereţe, AlexandruCişman a trăit într-o ambianţă culturală deosebită,era oraşul unde şi-au purtat paşii Eminescu şiVeronica Micle, unde amintirea lui Creangă sauNegruzzi era vie, unde scriau versuri Otilia Cazimirşi George Topârceanu, unde “tăcea masiv”Sadoveanu,...Copoul era romantic, parfumulflorilor de tei te învăluia primăvara, ... poate nuera prea dezvoltat tehnic, poate că oamenii nu segrăbeau prea tare, ( lasă, că nu dau turcii!)... darera o anumită ambianţă, o anumită “atmosferă”după care va suspina adesea la Timişoara.După ce îşi ia licenţa ( 1921), conform cuobiceiul vremii, începe peregrinările ştiinţifice înstrăinătate: mai întâi merge la Universitatea dinAcademicieni bănăţeniAlexandru Cişman - un academiciannon-conformistALEXANDRU CIŞMANMembru corespondent alAcademiei RomâneCOLETA DE SABATABerlin unde predau, printre alţii, Max Planck şiAlbert Einstein, revine pentru a-şi susţine tezade doctorat cu titlul “Studiul propagării sunetuluiprin lichide”, după care, promovat şef de lucrări,pleacă pentru doi ani la Nancy, la departamentulprofesorului Camil Gutton unde se specializeazăîn problema descărcărilor electrice în gaze şi implicitîn tehnica vidului, problemă experimentalăcomplicată pentru toţi fizicienii.A stat doi ani la Nancy şi nu i-a fost uşor:salariul unui şef de lucrări din România, convertitîn franci, nu îi putea asigura traiul aşa că, a datmeditaţii, a făcut traduceri, a câştigat ceva banicântând la pian prin cinematografe - eraperioada filmului mut - s-a descurcat fărăsă se plângă considerând că un scop nobilmerită toate sacrificiile.Profesorul Cişman a avut o pasiunedeosebită pentru nou, iar “nou” laacea vreme era radioul. Întors în ţarăîn anul 1926 construieşte primul postde radio-emisie la Iaşi, care emitea unprogram de conferinţe universitare,muzică: el era acolo totul, tehnician, inginer,producător, conferenţiar şi regizorartistic.Intuind importanţa de viitor a radio-difuziuiniidar şi a comunicaţiilor fără fir, mai pleacăo dată în Germania, la Uzinele Telefunken, undeurmăreşte atât aspectele legate de laboratoareleuzinii cât şi cele care arătau cum pot funcţionaasemenea posturi din punct de vedere constructiv,organizatoric şi de conducere administrativă.Ca urmare a acestei din urmă specializări i seva acorda la întoarcere - în anul 1929 - conducereadisciplinei de “fizică industrială”, disciplină care seva transforma în “radiotehnică”. Părea că drumulsău este de acum prescris.Trebuie să spun că soarta, dar şi interesulpersonal faţă de munca experimentală, îl va obligape Alexandru Cişman ca toată viaţa să realizezelaboratoare. Aşa că face primul său laborator. Cumaparatele radio erau construite cu lămpi, obţine obursă la Universitatea din Dresda, pe lângă pro-Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara21

Academicieni bănăţenifesorul H. Barkhausen pentru a se familiariza maibine cu funcţionarea tuburilor electronice.Dar cine era profesorul Barkhausen?H. Barkhausen va pune pentru prima datăîn evidenţă faptul că modificarea stării magneticea materialelor feromagnetice nu se face spin cuspin sau atom cu atom, ci sub forma unor formaţiirelativ mari, numite, de către Weiss, domenii demagnetizare spontană şi vizualizate mai târziude către Bitter printr-o tehnică microscopică.Fenomenul descoperit la Dresda în anul 1919- cunoscut sub numele de efectul Barkhausen- va schimba complet ideile în magnetism dar,la vremea respectivă, Alexandru Cişman visa latuburile electronice, mult mai promiţătoare.Îşisusţine examenul de docenţă şi în 1932 devineconferenţiar apoi în 1938 trece la Politehnica dinIaşi, nou înfiinţată, unde la vârsta de 42 de anidevine profesor titular: are ocazia să se dedicepasiunii sale, “face” un laborator de radiotehnicăşi pune în funcţiune un nou post de radio cu putereade 0,3 kW, pe unde scurte.Dar războiul mondial bate la uşă, Româniatrece şi ea prin multe necazuri majore şi istoriceşi, după recucerirea Basarabiei luată abuziv prinpactul germano-sovietic, în anul 1941, Politehncadin Iaşi este mutată la Cernăuţi, o idee grăbită şihazardată aşa cum o vor demonstra întâmplărileviitorului. Alexandru Cişman pleacă la Cernăuţi şise dedică organizării de laboratoare fără de carefizica este greu de imaginat chiar şi astăzi cândtotul se “modelează” pe calculator şi studentulhabar nu are cum arată un aparat de fizică.Anul 1945 duce Politehnica la Turnu Severin,în refugiu, de unde este reluată de către Iaşiiar profesorul Cişman pare să fi ajuns la un limande linişte.Dar lucrurile nu se liniştesc şi AlexandruCişman are unele necazuri politice, scapă de elecu ajutorul unor ieşeni alipiţi noii puteri comuniste- Horia Hulubei şi probabil Mihail Sadoveanu -şi, ca să i se piardă urma, este mutat la Timişoaraunde rămâne până la moarte.Aici se ocupă iarăşide modernizarea laboratoarelor!Nu se poate spune că a fost foarte fericit deaceastă situaţie fiindcă mediul pe care îl găseşteaici diferă complet de cel de la Iaşi. Banatul arealtă istorie, alte priorităţi, alte gusturi; bănăţeniisunt pragmatici, prea puţin visători şi îi intereseazămai ales dezvoltarea economică; este suficient săamintim faptul că în vreme ce la sfârşitul primuluirăzboi mondial marile centre culturale ale ţăriiîşi doreau facultăţi de drept sau de medicină,Timişoara a luptat şi şi-a înfiinţat imediat o ŞcoalăPolitehnică ( 1920). În loc să se îmbete cu parfumulflorilor de tei, bănăţenii vor trotuare bine afaltateiar priorităţile tehnice locale - iluminatul stradal,mijloacele de transport în comun, alimentarea cuapă a oraşului prin mijloace mecanice şi atâteaaltele - par să îi preocupe mai în mare măsură decâtpoezia şi discuţiile filosoficeDin fericire pentru el, are şansa să seîmprietenească cu rabinul Timişorii, Ernest Neumann,care deşi nu era moldovean, avea acelaşigust pentru umorul de bună calitate ca şi Cişman,aşa că, nu o dată întrecerile dintre ei - care spunecele mai multe şi mai bune bancuri despre...evrei- îi făceau să râdă cu lacrimi. Muzica îl ajută şi easă treacă peste momentele grele ale adaptării, va fimembru permanent în comitetul de conducere alfilarmonicii şi se va ocupa, cu toată seriozitatea, derăspândirea culturii prin intermediul UniversităţiiPopulare - al cărui rector a fost - fiindcă AlexandruCişman era un om de cultură şi nu se sfia să afişezeaceastă de seamă calitate a sa.Laboratorul de fizică al “Politehnicii” fuseseînfiinţat din primul an de funcţionare a Şcolii decătre rectorul Traian Lalescu cel care, deşi valorosmatematician, acorda o mare însemnătate activităţiipractice a studenţilor. Fusese dotat cu piese frumoasede la cea mai bună fabrică de aparatură dinepocă - Max Kohl-Chemnitz- dar trecuseră treidecenii şi aparatura trebuia modernizată, lucrărileîmbunătăţite aşa că profesorul purcede la treabă.Laboratorul de fizică era, cu siguranţă,cel mai frumos şi mai curat loc din Politehnică,studenţii erau controlaţi la intrare, de către cerberulCerchez - laborantul -, la fiecare talpă apantofului, nu cumva să aducă o urmă de noroi; erainterzis să intri cu cizme de cauciuc sau pantofi cuasemenea talpă care lăsa urme pe parchetul lustruitoglindă. Şi aceasta nu era doar folklor studenţesc.Eu însămi, necunoscând regula, am efectuat o datălucrarea de laborator în...ciorapi.Dar lucrul cel mai important a fost fixareaprofesorului pe un domeniu de cercetare ce va daroade bogate: studiul proprietăţilor magnetice alepăturilor subţiri depuse prin electroliză.Până atunci, la Iaşi, şi pe unde a mai colindatcomandat de soartă, a atins mai multe domenii de22 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Academicieni bănăţenicercetare, de la radiotehnică la energia eoliană, dela propagarea sunetelor prin lichide la radioactivitate.Este evident că se căuta pe sine.La Timişoara s-a fixat pe un domeniu modernşi important pentru că permitea -printre altele- evaluări ale pierderilor în maşinile electricedatorită histerezei de rotaţie, dar aducea şi valoroaseinformaţii asupra proprietăţilor materialelormagnetice, pure sau aliate, aflate sub formă depături subţiri, atunci când, în general, proprietăţilediferă de ale aceloraşi materiale aflate sub formămasivă.A început studiul conlucrării diverselortratamente fizice - magnetice, termice, mecanice- la modificarea proprietăţilor magnetice alepăturilor subţiri, domenii mult dezvoltate ulteriorde colaboratorii săi.Stratificarea spontană a acestorpături la grosimi foarte mici, cu nerespectarea legiilui Faraday relativ la electroliză a reprezentat oproblemă majoră în acei ani.A avut şansa a doi colaboratori de bază- viitorii distinşi profesori universitari Petru Lamothşi Aurica Munteanu -cu care a format şi unnucleu de cercetare în cadrul filialei din Timişoaraa Acadedmiei Române. Profesorul Petru Lamotha continuat opera profesorului Cişman la Catedrade Electricitate de la Universitatea de Vest, undel-a urmat.Fără a intra în detaliile tehnice ale domeniuluiabordat, trebuie să spun că AlexandruCişman a deschis un drum nou care a permis formareaunor cercetători valoroşi şi pasionaţi. S-aususţinut mai multe teze de doctorat la Timişoara,Iaşi şi Bucureşti - bine apreciate de specialişti -şis-a format o parte dintre magneticienii timişoreni(B.Rothenstein, C De Sabata, C. Marcu, I. Hreancaş.a.) ajunşi cunoscuţi în ţară şi în centrele de studiulmagnetismului din Europa, fiind adesea invitaţi lacongrese şi colocvii.Profesorul Cişman a avut o personalitatecomplexă, a iubit ştiinţa dar a cunoscut bine şi arta,s-a dăruit studenţilor săi dar a militat activ pentrurăspândirea cunoştinţelor culturale în cele mailargi medii - din 1963 a fost rectorul UniversităţiiPopulare din Timişoara - a fost generos şi a dăruitdin cunoştinţele sale tuturor. A avut o memorieprodigioasă dar şi un simţ special pentru ceea ceera nou, pentru direcţia în care trebuie dezvoltatăcercetarea, pentru conducerea experimentului peun anumit drum.Dincolo de calităţile sale pe care le-amamintit, trebuie să spun că avea un deosebit simţal umorului şi îi plăcea să facă chiar şi farse. Nestârnea pe noi, cei mai tineri, dar el se amuza celmai copios de efectele scontate ale farselor făcutecolegilor din catedră. Vara, adesea, ne obliga să nesacrificăm o parte din concediu pentru a-i ţine deurât în catedra goală. Desigur, ne punea la treabă- de obicei ştiinţifică - dar noi am fi preferat săfim în altă parte. Ne consola parţial aducându-ne,în zilele prea fierbinţi, un mare vas Dewar plin deîngheţată.. O prefera pe cea de ciocolată.Despre profesorul Cişman a existat un bogatfolklor studenţesc şi, chiar şi acum, la întâlnirilelor, foştii studenţi spun tot felul de istorii. Eu credcă unele povestioare fuseseră lansate pe seama sachiar de profesor, ca să se amuze. Gusta întotdeaunagluma bună. Îmi amintesc că odată, regretatulmeu coleg şi bun caricaturist, Rosici Neboişa, i-afăcut o caricatură foarte reuşită, la o oră de curs.Apoi a uitat caietul la laborator. Cerberul Cercheza găsit caricatura şi, în loc să o dea cu discreţieproprietarului, s-a gândit că scandalul va fi maimare dacă i-o înmânează “şefului”. Caricatura îlarăta aşa cum era: cam urât şi cu un ochi privindla slănină şi altul la făină, cum se spune despreun strabism pronunţat. Profesorului i-a plăcutînsă realismul plin de talent al colegului meu, areţinut caricatura şi a scris, mare, pe caiet : “ Cumulţumiri, A. Cişman”Acesta era omul.Alexandru Cişman a fost şeful Catedreide Fizică de la Politehnică, a fost şeful Catedreide Electricitate de Universitatea de Vest, a fostmembru corespondent al Academiei Române ( din1963), a luat premii, a fost decorat, s-a bucurat defaimă.Unii l-au iubit, alţii s-au temut de el, nimănuinu i -a fost indiferent.Apoi, în vara anului 1967 - tocmai împlinise70 de ani şi urma să se pensioneze - nu a gustatideea acestei retrageri obligatorii aşa că s-a retrasde tot dintre noi, plecând, cu multă discreţie, petimpul vacanţei, spre o altă lume, nu se ştie dacămai bună sau mai rea, dar, cu siguranţă, mult mailiniştită.Colaboratorii i-au continuat opera, ideile, audezvoltat teoria domeniului, au dus mai departecercetările experimentale, au pus la punct noimetode de studiu.Şi, din când în când, şi-au adusaminte cu recunoştinţă de Alexandru Cişman..Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara23

Profesorul Vasile Cocheci a fost unadintre cele mai ilustre personalităţi ale ştiinţeiromâneşti, întemeietor de şcoală de cercetare.Dascăl pasionat şi plin de răbdare, creator şimodelator de conştiinţe, a dat ţării zeci şi zecide generaţii de specialişti care fac cinste şcoliitimişorene de chimie.Autor al unor cursuri de referinţă pentruspecialişti şi studenţi, a zeci de brevete de invenţieşi al unui număr impresionant de lucrări ştiinţificepublicate în cele mai prestigioase periodice dinţară şi străinătate, neobosit şi tenace, de-a lungulîntregii sale vieţi, profesorul Vasile Cocheciva rămâne în posteritate drept întemeietorul şcoliide chimia şi tehnologia apei şi unul din întemeietoriidomeniului mediului, în ţaranoastră, atât pe plan didactic, cât şiîn cercetare.Profesorul Vasile Cocheci s-anăscut la 24 octombrie 1922 în comunaBâlteni, jud. Gorj, dar de lavârsta de o lună a trăit în Timişoara,astfel că fără a-şi uita locul natal, s-aconsiderat întotdeauna timişorean. Afost unul din absolvenţii străluciţi aiLiceului “C. Diaconovici Loga” dinTimişoara. În mai 1946 a absolvitFacultatea de Chimie Industrială din Bucureşti cumenţiunea “cum laudae”.La 15 iulie 1946 a fost numit asistent la Catedrade Chimie Fizică şi Analitică de la Politehnicadin Timişoara, Facultatea de Mine şi Metalurgie,condusă de acad. prof.dr.doc. I.G. Murgulescu, iarîn anul 1947 a fost avansat şef de lucrări la aceeaşicatedră. În aceste funcţii a executat şi conduslucrările practice, seminariile cu studenţii şi aţinut ore de curs. A colaborat în perioada 1946-1948 la amenajarea şi organizarea laboratoarelorde Chimie-Fizică, care atunci au luat fiinţă.În toamna anului 1948, odată cu înfiinţareaFacultăţii de Chimie Industrială din Timişoara, afost numit conferenţiar la această facultate, la disciplinade Tehnologie Chimică Generală. În cadrulFacultăţii de Chimie Industrială, a predat şi cursulde Metalurgie Generală. În anul 1948-1949 a condusAcademicieni bănăţeniVasile Cocheci(1922 – 1996)VASILE COCHECIMembru corespondent alAcademiei Române24 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraVIORICA DALEAlucrările de amenajare şi organizare a laboratoruluide Metalurgie Generală de la această facultate.Din anul 1952 şi până în anul 1963 adeţinut funcţia de conferenţiar şef de catedră laCatedra de Industrii Anorganice. În decembrie1956, Comisia Superioară de Diplome, i-a acordatgradul didactic superior de conferenţiar înspecialitatea “Tehnologie Chimică”.În anul 1963, în urma concursului susţinut,a fost numit profesor titular la disciplina“Tehnologie Chimică Generală” la aceeaşi facultate,având şi funcţia de profesor şef de catedrăla catedra sus menţionată, până în anul 1985.În calitate de titular la disciplina deTehnologie Chimică Generală, în anul 1951-1952a condus lucrările de amenajare şi organizarea laboratorului acestei discipline, care apois-a extins şi pentru Tehnologia Apelor.Astăzi se pot efectua în acest laboratorpeste 30 de lucrări practice cu caractermicroindustrial. Aparatura a fost executatăîn cea mai mare măsură în atelierul mecanical catedrei, din resurse locale.În cadrul Facultăţii de ChimieIndustrială a ocupat mai mulţi ani funcţiade secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţifical facultăţii. De asemenea, a făcut parte dela înfiinţarea facultăţii, ca membru, din ComisiaExamenului de Stat şi din 1970 ca preşedinte lasecţia Tehnologie Chimică Anorganică. A condusproiectele de diplomă la un număr de peste 600 decandidaţi la examenul de stat.A condus practica în producţie a studenţilorFacultăţii de Chimie Industrială din Timişoara, înprimii 10 ani de la înfiinţarea acesteia.A participat în comisiile de elaborare aplanurilor de învăţământ pentru facultăţile detehnologie chimică şi a programelor analiticeunice, pentru disciplina de Tehnologie ChimicăGenerală (respectiv Bazele Tehnologiei Chimice).A făcut parte din comisiile la nivelul M.E.I.de analiză a unor facultăţi. A fost preşedinte şimembru în foarte numeroase comisii pentru concursuri,admiteri la doctorat, examene de doctorat,

Academicieni bănăţenisusţineri de teze de doctorat etc.Pe lângă activitatea din cadrul Facultăţii deChimie Industrială, unde a funcţionat neîntreruptdin 1946, a desfăşurat activităţi didactice şi la alteunităţi de învăţământ superior. Astfel, în calitatede conferenţiar, a predat cursul de MetalurgieGenerală la Institutul de Siderurgie, când acesta afuncţionat în Timişoara. În anul universitar 1959-1960 a ţinut la Institutul Pedagogic de 3 ani cursuride Chimie Generală, iar în anul 1960-1961 a fostîncadrat prin cumul ca şef de catedră, la catedra deChimie Anorganică şi Analitică de la Facultateade Fizică-Chimie de la acest institut. În aceastăcalitate a reuşit să organizeze şi să amenajezelaboratoarele în număr de 7 ale Catedrei de Chimiea facultăţii mai sus menţionate. În anii 1963-1965a fost numit preşedintele Comisiei Examenului deStat la Facultatea de Fizică-Chimie.În anul 1972, cu sprijinul Ministerului IndustrieiChimice, a realizat construcţia primei halepilot din învăţământul superior chimic pe platformaindustrială a uzinei Azur. În această hală au fostmontate instalaţii pilot pentru produse de mic tonaj,instalaţii pilot pentru finalizarea cercetării ştiinţificeşi instalaţii pilot cu scop didactic şi de cercetarepentru procese unitare. Această hală pilot a fostelogios apreciată de către numeroase personalităţiştiinţifice şi cadre didactice universitare din ţarăşi străinătate.Cu ajutorul M.I.U. a realizat şi dat înfuncţiune, în 1976, Hala pilot de la ÎntreprindereaTextilă Timişoara.În anul 1973 a condus cursurile postuniversitareîn specialitatea “Tehnici şi tehnologiimoderne în combaterea poluării apelor”.Ţinând seama de importanţa deosebită a problemeiprotecţiei calităţii apelor şi a epurării apelorreziduale, atât pe plan mondial, cât şi naţional şi acărei rezolvare în bune condiţii implică cadre cu opregătire superioară în această direcţie, profesorulVasile Cocheci a făcut demersurile necesare pentruînfiinţarea unei grupe de specializare, în cadrulsecţiei de Tehnologie Chimică Anorganică, îndomeniul protecţiei apelor şi a tratării şi epurăriiapelor. Ca o recunoaştere a activităţii colectivuluipe care l-a condus în acest domeniu, MinisterulEducaţiei şi Învăţământului a aprobat începândcu anul universitar 1971-1972 să funcţionezepentru prima oară în ţara noastră, la Facultateade Chimie Industrială din Timişoara, o grupă despecializare în domeniul “Protecţia calităţii apelorşi epurarea apelor reziduale” şi de asemeneacursuri postuniversitare de perfecţionare în acestdomeniu. Astfel, în anul 1973, Profesorul VasileCocheci a condus cursurile post-universitare înspecialitatea “Tehnici şi tehnologii moderne încombaterea poluării apelor”, pentru specialiştiîn domeniu din întreaga ţară.În acest sens, a dezvoltat şi perfecţionatcontinuu, împreună cu colectivul, laboratoarelede Chimia şi Tehnologia Apei, capabile să asigurelucrări la un nivel corespunzător cerinţelor acestuidomeniu, pentru studenţi, pentru cursurile postuniversitareşi pentru cercetarea ştiinţifică.Este autorul principal şi coordonatorulmanualului de “Bazele Tehnologiei Chimice”,apărut în trei volume între anii 1979-1981, reeditatîn 1984 şi completat cu Anexa la vol. II, privindcapitolul de “Procese de oxidare şi dezinfecţie întehnologia apei”.De asemenea este coordonatorulÎndrumătorului de laborator la disciplina deTehnologie Chimică Generală în două volume,Litografia IPT, 1969, volume întregite şi reeditateîn 1970-1972.În anul 1952 a elaborat un “Caiet de planşepentru Tehnologia Chimică Generală”, partea I şi II,iar în 1957-1959 a elaborat un “Caiet de schemetehnologice pentru cursul de Tehnologie ChimicăGenerală”, partea I şi II, revăzut şi adăugit, tipăritela Litografia IPT.Profesorul Vasile Cocheci este autorulşi altor tratate, cum sunt: V. Cocheci, “Lexiconultehnic”, vol. I-IV, Editura Tehnică,Bucureş ti, 1949-1952 (colaborator);V. Cocheci, “Facultät für Industrialle ChemieTechnische Hochschule ‘Traian Vuia’ Timişoara”,ACHEMA Jahrbuch, 1971-1973, vol. I, pag. 886-888; V. Cocheci, “Enciclopedia română de chimie”,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1983, vol. I şi VI (colaborator).Profesorul Vasile Cocheci considera căformarea specialiştilor cu bogate cunoştinţe întehnologia chimică, cere un studiu aprofundat al unuinumăr relativ mare de industrii chimice. În acestcontext, cursul de “Bazele Tehnologiei Chimice”are un rol esenţial în pregătirea inginerilor chimişti,orientând studenţii în tehnologia chimică.Conform acestei concepţii, disciplina de BazeleTehnologiei Chimice, înarmând studenţii cuColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara25

Academicieni bănăţeniproblemele de bază ale industriei chimice, leasigură şi o privire de ansamblu asupra industrieichimice şi asupra interdependenţei diferitelor ramuriale acesteia. Sub îndrumarea nemijlocită aprofesorului Vasile Cocheci, cursul de BazeleTehnologiei Chimice a fost elaborat în spiritulacestei concepţii, în mod clar şi sistematic, uşoraccesibil studenţilor.În întreaga sa carieră didactică, profesorulVasile Cocheci s-a remarcat printr-o activitatepermanentă şi intensă de formare a viitorilor inginerichimişti şi cercetători. Cursurile pe care le-a ţinutau purtat amprenta remarcabilei sale personalităţiiştiinţifice, influenţând pozitiv gândirea şi activitateamiilor de ingineri chimişti care au trecut prin şcoalade tehnologie chimică a distinsului dascăl.Profesorul Vasile Cocheci şi-a aduscontribuţia şi la formarea a numeroase seriide specialişti cu pregătire superioară, la promovareasistematică a dezideratelor de maximăimportanţă privind tehnologia chimică, chimia şitehnologia apelor, utilizarea şi gospodărirea lorresponsabilă, reuşind să facă să se vorbească deşcoala timişoreană din acest domeniu, cunoscutăatât pe plan naţional, cât şi internaţional. Facultateade Chimie Industrială şi Ingineria Mediuluia fost singura din ţara noastră la care s-a prevăzutprin planul de învăţământ, încă de acum 30 de ani,aprofundarea acestui domeniu atât de importantal “Chimiei şi Tehnologiei Apei”. Acest lucrus-a datorat activităţii şi prestigiului în domeniu aprofesorului Vasile Cocheci.Din anul 1990 a fost numit profesor consultantla Facultatea de Chimie Industrială, astfel că n-aîncetat să activeze cu aceeaşi conştiinciozitate şicu întreaga şi bogata sa experienţă profesională,pe care a câştigat-o în întreaga sa activitate.Începând cu anul 1969 profesorul VasileCocheci a fost numit conducător ştiinţific pentruobţinerea titlului de doctor inginer pentruspecialitatea: “Protecţia calităţii apelor şi epurareaapelor reziduale”, devenită apoi “Chimie şiTehnologie Anorganică”. A avut înscrişi la doctoratşi ingineri din alte ţări (Grecia, Anglia, Suedia,S.U.A.).Cu un altruism desăvârşit, nu a pregetat săîmpărtăşească din covârşitoarea lui experienţăteoretică şi practică fiecăruia, de la generaţiile dedoctori ingineri pe care i-a condus şi îndrumat, pânăla studentul care abia descifra abecedarul meseriei.Nu a fost zi din întreaga lui activitate să nu-i bată lauşă ingineri, profesori, specialişti sau nespecialiştipentru elucidarea unor probleme din cele mai diverse.Pentru fiecare a avut răbdare şi răgaz, fiecăruia i-arăspuns la solicitări, nimănui nu a rămas dator celpuţin cu o încurajare şi o vorbă bună, în momentelede impas.O contribuţie substanţială şi hotărâtoare aavut-o profesorul Vasile Cocheci la înfiinţareanoului profil de Ingineria Mediului, afiliat administrativla Facultatea de Chimie Industrială şiIngineria Mediului.În organizarea învăţământului de IngineriaMediului, profesorul Vasile Cocheci şi colectivul auplecat de la o serie de considerente privind protecţiamediului, printre care amintim una din cele maiimportante, şi anume: protecţia mediului este undomeniu multidisciplinar, foarte complex, care acunoscut în ultimul timp o dezvoltare extraordinarăşi care s-a divizat deja în mai multe segmente - apă,aer, sol, gospodărirea deşeurilor, etc. Ca urmare,pentru o bună instruire a specialiştilor în acest domeniu,capabili de a răspunde şi cerinţelor viitoare,este necesar ca aceştia să aibă o pregătire de bazăsolidă în domeniul problematicii mediului şi apoi săse specializeze într-una din direcţiile amintite.De-a lungul bogatei şi prestigioasei saleactivităţi didactice, profesorul Vasile Cocheci acontribuit la formarea a peste 40 de serii de inginerichimişti, care fac cinste şcolii timişorenede chimie.Om de aleasă cultură şi mare patriot, profesorulVasile Cocheci şi-a îndeplinit pe deplinmenirea de dascăl, căci generaţiilor pe care le-ainstruit, le-a sădit în suflet, alături de ştiinţă, valorileuniversale primordiale şi, odată cu mândria,sentimentul datoriei de a fi român.Profesorul Vasile Cocheci a depus o activitatebogată şi complexă de cercetare, în special în domeniulChimiei şi Tehnologiei Apelor. De la anii depionierat în domeniu şi până la cercetările amplecare au urmat, a avut permanent în atenţie abordareadirecţiilor de cercetare cerute de necesităţileunităţilor economice, de realităţile de la noi,iar prin cercetările fundamentale, deschizătoarede drumuri, a avut în vedere necesităţile deperspectivă ale acestui domeniu. Ţinând seamade importanţa şi de complexitatea problemelorprivind protecţia calităţii apelor, tratarea apelornaturale în scopul utilizării lor, epurarea apelor26 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Academicieni bănăţenireziduale şi recircularea apei, s-a dezvoltat din ceîn ce mai intens şi autoritar, un domeniu ştiinţificnou şi foarte tânăr cu caracter interdisciplinar, celal “Chimiei şi Tehnologiei Apei”.Intuind semnificaţia ştiinţifică majoră aconcentrării eforturilor în scopul înţelegerii şisoluţionării problemelor apei, încă în urmă cupeste 40 de ani, profesorul Vasile Cocheci ainiţiat o activitate de pionierat pe plan naţionalîn domeniu. Timpul a confirmat justeţea acesteiopţiuni, iar amplificarea progresivă, calitativă şicantitativă a activităţii concomitent cu constituireaunui colectiv puternic, a unei adevărate şcoli decercetare, a răspuns şi răspunde cu implicare şidăruire profesională, cerinţelor actuale majore aleacestui domeniu.Ca o recunoaştere a prestigioasei şi îndelungateiactivităţii ştiinţifice - peste 40 de ani -depuse de profesorul Vasile Cocheci şi colectivulde Bazele Tehnologiei Chimice, profesorul a fostsolicitat de către conducerea Ministerului IndustrieiChimice, încă din 1977, să-şi spună părerea şisă facă propuneri în privinţa modului de organizarea “Institutului de Cercetări şi Proiectăripentru Epurarea Apelor Reziduale” (ICPEAR)Bucureşti, care urma să se înfiinţeze în 1978 şitotodată în 1978 a fost solicitat cu înfiinţarea şiconducerea colectivului de cercetare a ICPEARuluiFiliala Timişoara. Acest colectiv de cercetarecolaborează cu succes cu colectivul disciplinei deBazele Tehnologiei Chimice şi a obţinut frumoase şivaloroase realizări în domeniul “Protecţiei CalităţiiApelor, al Tratării şi Epurării Apelor Reziduale”,participând la numeroase manifestări ştiinţifice dinţară şi străinătate cu lucrări ştiinţifice, realizândun impresionant număr de contracte de cercetareştiinţifică. Profesorul Vasile Cocheci şi-a dedicatîntreaga viaţă, neobosit, cercetărilor în domeniulmediului şi formării cercetătorilor, abordândpractic toate aspectele de bază, fundamentale şiaplicative, impuse de această ramură ştiinţificăinterdisciplinară, nouă, care este Chimia şiTehnologia Apei. A reuşit, astfel, să răspundăprompt şi de cele mai multe ori cu anticipaţienevoilor practice, concomitent cu preocupările privindprogresul ştiinţific, fundamentarea riguroasăşi perfecţionarea continuă a tehnologiilor actualede tratare şi epurare a apelor.Problemele abordate în cadrul cercetărilor,care pot fi cuprinse sub genericul “Protecţiacalităţii apelor, tratarea şi epurarea apelor” corespundîn esenţă următoarelor direcţii-cadru:1. Caracterizarea fizico-chimică a apelor desuprafaţă şi de adâncime, a apelor geo-termale şi aapelor reziduale industriale şi orăşeneşti. Aceastădirecţie extrem de necesară în toate studiile dindomeniul tehnologiei apei, a avut o importanţăprioritară înainte cu câteva decenii, când dateleasupra apelor de la noi din ţară lipseau aproape total,sau erau sporadice şi incomplete. Astfel, solicitat deComitetul de Stat al Apelor, Sectorul Mureş-Bega,profesorul Vasile Cocheci a funcţionat o perioadăde timp în calitate de colaborator pentru parteade chimie în problema apelor, efectuând o seriede lucrări privind caracteristicile fizico-chimice alebazinelor naturale din această zonă a ţării.De asemenea, în perioada 1976-1981 colectivulcondus de profesorul Vasile Cocheci abeneficiat de Programul P.N.U.D., funcţionândîn cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia”ca laborator pentru studiu efectelor poluante alindustriilor şi elaborarea măsurilor de control şicombatere în zona de Vest a ţării, ceea ce a dus laîmbunătăţirea activităţii, a bazei materiale şi a unorperfecţionări profesionale.2. Potabilizarea apelor naturale. În cadrulstudiilor şi cercetărilor efectuate în acest domeniua avut în atenţie: ameliorarea proprietăţilor organolepticeale apelor naturale (cu cărbune activ;oxidare cu ozon şi dioxid de clor; utilizarea dediferiţi adjuvanţi de coagulare: silice activă, argilebentonitice, tuf vulcanic, polielectroliţi, precumşi utilizarea coagulanţilor anorganici complecşi);îmbunătăţirea proceselor tehnologice de potabilizarea apelor (coagulare, recuperarea coagulanţilor,filtrare, inserarea unor noi trepte de tratare, dublătratare cu clor, cloraminare, pre- şi post- ozonizareş.a.); eliminarea fierului şi manganului prin metodeoxidative, precipitare şi schimb ionic; contribuţiila tratarea apei cu clor şi dioxid de clor; studii fundamentaleşi aplicative ale utilizării ozonului întratarea apelor etc.În domeniul potabilizării apelor, profesorulVasile Cocheci şi-a adus o substanţială contribuţie,teoretică şi practică, în special la perfecţionareatehnologiilor clasice şi abordarea de noi direcţiiîn domeniul tratării apei în scop potabil, cercetăriasupra aplicării cloraminării ca alternativă detratare a apei cu clor, cercetări cu privire la variantaoptimă de aplicare a ozonizării, în vedereaColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara27

Academicieni bănăţenipotabilizării unor ape de suprafaţă, cercetări cuprivire la utilizarea tufului vulcanic indigen (caadjuvant de coagulare, adsorbant, schimbătorionic, material filtrant, etc.) în tratarea apelor, utilizareafiltrului cu cărbune biologic activ în tratareaapelor de suprafaţă. Astfel, în decursul timpului afost îmbunătăţit procesul tehnologic al Uzinei 2prin introducerea unor noi trepte de tratare (dublaclorare, silicea activă ca adjuvant de coagulare,cărbunele activ).Ca realizări mai importante, se pot menţiona şistudiile teoretice privind dezinfecţia şi oxidarea cuclor, dioxid de clor şi compuşi clorigeni: clasificareacompuşilor organici halogenaţi în funcţie devolatilitatea şi masa lor molară; cercetări asuprafactorilor care determină cantitatea şi viteza deformare a compuşilor clorigeni (concentraţiaşi natura substanţei organice a oxidantului folositşi a timpului de contact, influenţa pH-uluişi a temperaturii); studii asupra cineticii formăriicompuşilor clorigeni; cercetări cu privire la unelemetode de eliminare a precursorilor compuşilor organicicloruraţi; cercetări cu privire la eliminareacompuşilor clorigeni formaţi la tratare: coagulare,adsorbţie pe cărbune activ, stripare etc.Pe baza acestor studii, s-a realizat o instalaţiede laborator, care a fost brevetată, pentru determinareacompuşilor clorigeni, prin metoda pirohidrolizei.Importante contribuţii şi-a adus profesorulVasile Cocheci şi colectivul la studiul introduceriiozonului în potabilizare. Astfel, s-a studiat:acţiunea ozonului asupra eliminării unor metaledin apă; acţiunea ozonului asupra eliminăriisuspensiilor din apă (studii pe apa de Bega); studiiasupra stabilităţii şi cineticii descompuneriisoluţiilor apoase de ozon; studiul de ozonolizăîn mediu apos; studii cinetice ale ozonizării apelorcu fenol, resorcină, amine alifatice, metanol,formaldehidă, acid acetic; studii asupra proceselorşi mecanismelor de reacţie privind ozonizareaunor poluanţi organici (fenoli, amine) şi a unorhidrocarburi policiclice; elaborarea unui modelmatematic pentru funcţionarea unei coloane deozonizare, privită ca reactor cu alimentare continuăetc.3. Studii fundamentale şi aplicative privindprocesul de coagulare aplicat în tehno-logia apei.Aceste studii, care au constituit o preocuparedeosebită a colectivului condus de prof.dr.ing.Vasile Cocheci, se referă atât la procesul decoagulare, cu rol central în tehnologia apei, câtşi la elaborarea şi cercetarea reactivilor folosiţipentru realizarea unei activităţi eficiente, respectiva definirii riguroase a condiţiilor optime de acţiuneale acestora.În cadrul cercetărilor întreprinse în acestdomeniu s-au efectuat ample studii privind:mecanismul şi cinetica coagulării; determinareapH-ului optim de hidroliză al coagulanţilor, cuelaborarea unor metode originale de determinare;acţiunea principalilor factori care condiţioneazăprocesul de coagulare, cu stabilirea unor relaţiimatematice, care să permită calcularea dozei decoagulant în funcţie de aceşti factori; eliminareaacizilor humici prin coagulare.Profesorul Vasile Cocheci considera că, înanumite cazuri, coagularea singură poate constitui ometodă de epurare. Ea constituie însă, fără îndoială,o treaptă de mare importanţă şi eficienţă în procesulcomplex de epurare al apelor, iar definiţia dată decătre dânsul, pe baza numeroaselor studii fundamentaleşi aplicative efectuate, ca “procedeulfizico-chimic complex de tratare a apelor cureactivi chimici în vederea eliminării suspensiilorfoarte fine şi a particulelor coloidale din apă şitotodată, într-o măsură mai mare sau mai micăa substanţelor poluante dizolvate, respectiv a microorganismelor”,se referă şi la efectele pe carele are coagularea în tehnologia apei.Elaborarea coagulanţilor anorganicicomplecşi, din surse şi după metode originale,brevetate, a constituit, de asemenea, una dindirecţiile majore ale cercetării aplicative în domeniulcoagulării, ale colectivului condus de profesorulVasile Cocheci.Denumirea de coagulanţi anorganicicomplecşi a fost introdusă de profesorul VasileCocheci pentru coagulanţii din deşeuri industrialeşi care conţin mai multe elemente active ale procesuluide coagulare.Aceştia sunt obţinuţi din: zguri de termocentrale(FERAL); cenuşi de pirită (FERIL);nămol roşu de la fabricarea aluminei (FERALTI);ape reziduale de la prepararea pământurilor decolorante(FERALSIFIN); deşeuri miniere şi dela flotaţie (FERALSIMIN, FERALSIFLOT); tufvulcanic indigen (FERALSITUF).De asemenea, recuperarea sulfatului dealuminiu din nămolul rezultat la tratarea apelor28 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Academicieni bănăţeniîn scop potabil s-a efectuat după o tehnologieoriginală, brevetată, gradul de recuperare corespunzândla 50 %, respectiv la o reducere a volumuluide nămol rezidual de 90-95 %.4. Apa industrială. În domeniul apelorindustriale a efectuat o serie de studii, care constituiecontribuţii privitoare la: apa de răcire (stabilireagradului de recirculare; metode specificede debicarbonatare; stabilirea naturii crustelorşi prevenirea formării lor; tratarea apei de adauspentru circuitele de răcire); apa tehnologică (studiipentru obţinerea apei tehnologice pentru anumiteramuri industriale şi agricole; studii asupraobţinerii apei de înaltă puritate, destinată industrieinucleare, prin folosirea răşinilor schimbătoare deioni indigene, inclusiv masei ionice absor-bantede tip scavenger); apa de alimentare a cazanelor(contribuţii la debicarbonatarea apelor cu conţinutde carbonaţi alcalini; contribuţii la demineralizareaapelor cu salinitate ridicată; stabilirea cauzelorşi prevenirea formării crustelor; influenţaunor impurificatori asupra capacităţii utile deschimb a maselor de schimbători; studii privindprevenirea coroziunii).Cercetările efectuate cu referire la tratareaapelor industriale au corespuns unor studii teoretice(termodinamice, cinetice, modelări), definiriiunor criterii riguroase de alegere a tehnologiei detratare, aplicaţii tehnologice privind procedeelede tratare a apelor din râurile Bega, Someş, Mureş,Dunăre. Aceste studii teoretice s-au finalizat cuaplicare practică şi brevetare.5. Ape geotermale. Studiile efectuate asupraapelor geotermale s-au referit la: caracterizareafizico-chimică a apelor geotermale din sud-vestul ţării,identificarea unor poluanţi şi procedee de epurare aacestora; stabilirea caracterului încrustant sau agresival apelor geotermale; stabilirea şi studiul metodelorde prevenire a formării crustelor.6. Ape reziduale industriale şi orăşeneşti. Încadrul cercetărilor privind epurarea apelor rezidualeindustriale şi orăşeneşti, profesorul Vasile Cochecia abordat o paletă largă de metode. Acestea pot ficlasificate în două grupe mari: metode fizico-chimicede epurare (coagulare cu coagulanţi clasici şicoagulanţi anorganici complecşi; electrocoagulareşi electroflotocoagulare; adsorbţie pe cărbune activ,zguri tratate, serpentin, tuf vulcanic, etc.; precipitare;depuneri catodice; schimb ionic; flotaţieşi electroflotaţie; oxidări cu: clor, dioxid de clor,hipoclorit, ozon, permanganat; oxidări electrochimice;antrenare cu diverşi agenţi termici; metodetermocatalitice; condensări) şi metode biologicede epurare (procedee aerobe - cu nămol activ, cuplante acvatice; procedee anaerobe).Procedeele menţionate au fost aplicate pecele mai diverse tipuri de ape, atât ape rezidualeorăşeneşti, cât mai ales ape reziduale industriale.7. Condiţionarea nămolurilor. Cercetărileefectuate sub conducerea nemijlocită a profesoruluiVasile Cocheci au vizat următoarele aspecte:caracterizarea nămolurilor (filtrabilitate, compresibilitate,etc.); studiul posibilităţilor de incinerareşi analiza produşilor rezultaţi (gaze, cenuşi);studiul posibilităţilor de valorificare (extracţia unorelemente utile, utilizarea ca îngrăşământ ).Majoritatea cercetărilor efectuate în acestdomeniu de către profesorul Vasile Cocheci şicolectivul condus de el, au fost finalizate cubrevetări.8. Desalinizarea apei în scop potabil şi industrial.Desalinizarea apei a reintrat în actualitatepentru asigurarea necesarului de apă, în anumite zonegeografice. profesorul Vasile Cocheci şi colectivul pecare l-a condus, s-a preocupat în special de domeniulaplicării electrodializei cu membrane schimbătoarede ioni şi a schimbătorilor de ioni la tratarea unorape cu salinităţi medii şi moderate, în scop potabilşi industrial.9. Procese de separare cu membrane.Studiile în acest domeniu au vizat următoareleaspecte: procese de separare ale ionilor metalicipe membrane lichide şi solide; procese deseparare şi concentrare ale ionilor metalelor greleşi ale unor poluanţi organici din ape reziduale cuajutorul membranelor lichide, solide.Activitatea ştiinţifică a profesorului VasileCocheci se concretizează în peste 400 lucrăriştiinţifice, tehnice şi didactice, publicate în revistede specialitate din ţară şi străinătate, peste200 lucrări ştiinţifice comunicate la congrese,conferinţe, simpo-zioane din ţară şi străinătate, 28de invenţii şi 4 inovaţii dintre care una a obţinutpremiul I la Salonul Naţional de Inventică de laMamaia în 1987, iar alte două invenţii, premiulII la Saloanele Naţionale de la Oradea şi Ploieştiîn 1987. Numărul protocoalelor de contracte,executate pentru diferiţi parteneri este de peste200, cu o valoare de sute de milioane de lei.Colectivul condus de profesorul Vasile Co-Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara29

Academicieni bănăţenicheci a avut în decursul anilor colaborări strânse cunumeroase uzine, fabrici, combinate, institute decercetări şi proiectări, ministere, parteneri străini(Somalia, Turcia, Irak), s-au efectuat schimburide experienţă, conferinţe, specializări cu parteneridin: Yugoslavia, Germania, Ungaria, Cehoslovacia,URSS, China, Elveţia, SUA, India, Italia, Franţa,Canada, Moldova etc.Sub îndrumarea profesorului Vasile Cochecis-au organizat la Timişoara conferinţe, sesiuni decomunicări, mese rotunde, simpozioane naţionale cuparticiparea unui număr mare de specialişti, dintrecare putem aminti Simpozionul Naţional “Problemeactuale ale protecţiei, tratării şi epurării apelor dinRomânia”, organizat în 1984.La solicitarea Comitetului de organizare(Academie, M.I.Ch., M.E.I. etc.) profesorul VasileCocheci a făcut parte, ca preşedinte al Secţieide Protecţia Mediului, la cele trei CongreseNaţionale de Chimie (I, II, III) şi la Congresele“Societé de Chimie Industrielle” de la Paris 1968,Istambul 1969 şi Bucureşti 1970.S-a preocupat îndeaproape de activitateaştiinţifică a studenţilor, conducând cercul ştiinţificde “Tehnologie Chimică Generală” şi de “Protecţiacalităţii apelor. Tratarea şi epurarea apelor” şi aorganizat la Timişoara, împreună cu academicianC. Drăgulescu “Sesiunea de comunicări ştiinţificepe ţară a cercurilor ştiinţifice studenţeşti”, secţiachimie, în anii 1958 şi 1973.În noiembrie 1986 a fost preşedintele comisieide organizare a celei de-a XVIII-a ConferinţeNaţionale a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti,ţinută la Timişoara.Lucrările prezentate de studenţii conduşide profesorul Vasile Cocheci la sesiunileştiinţifice studenţeşti pe ţară şi la concursurile decreativitate au obţinut numeroase premii.Ca o încununare a întregii sale opere şiactivităţi ştiinţifice, în 9 martie 1991 în AdunareaGenerală a Academiei Române, a fost ales “MembruCorespondent al Academiei Române”, Secţiade Ştiinţe Chimice.Profesorul Vasile Cocheci a îndeplinit o seriede funcţii didactice manageriale, printre care citămurmătoarele:• membru al Consiliului Profesoral al Facultăţiide Tehnologie Chimică din anul 1952;• membru al Senatului Institutului Politehnicadin Timişoara din anul 1952;• din luna mai 1963 a fost numit prorectorla Institutul Pedagogic de 3 ani şi apoi prorectoral Universităţii din Timişoara;• în mai 1967 a fost numit decan al Facultăţiide Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnicdin Timişoara, fiind ales în aceeaşi funcţieîn octombrie 1968, reales în 1972, funcţionândpână în 1976.Profesorul Vasile Cocheci a îndeplinitfuncţii şi pe linie ştiinţifică. Dintre acestea amintim:• redactor responsabil adjunct şi redactorresponsabil al Buletinului Ştiinţific şi Tehnic alInstitutului Politehnic “Traian Vuia” Timişoara,seria Chimie;• membru în Colegiul de redacţie al RevueRoumaine de Chimie 1992;• membru şi vicepreşedinte în Comisia pentruCombaterea Poluării Mediului a AcademieiR.S.R. din 1992;• membru în Consiliul Naţional pentruProtecţia Mediului Înconjurător din anul 1971;• membru în Biroul Executiv al Comisiei deSpecialitate pentru Protecţia Mediului M.I.Ch., dinanul 1971;• membru al Comisiei pentru Protecţia Mediuluia Judeţului Timiş, din anul 1971;• preşedintele Comisiei de "Protecţia CalităţiiApelor. Tratarea şi Epurarea Apelor" a FilialeiTimişoara a Academiei Române, 1989;• membru al Comisiei pentru ProtecţiaCalităţii Apelor şi Combaterea Poluării Apelor dinM.I.Ch.;• membru în Comisia de prognoză pentrucercetarea chimică în domeniul apelor reziduale aM.I.Ch., din anul 1972;• preşedintele, vicepreşedinte al Clubuluisportiv "Ştiinţa" Timişoara, 1948-1967;• membru în subcomisia "RevoluţieŞtiinţifică şi Tehnică" numit prin adresaAcademiei RSR Nr. 693/HBP/2/AD/MO din16.04.1987.Pentru activitatea didactică, a colaborăriicu industria şi a meritelor ştiinţifice a primit o seriede distincţii dintre care:• profesor cu gradaţ ie de merit,01.01.1975;• titlul de "Profesor universitar evidenţiat",Ordinul MEI nr. 5641 din 15.06.1985;• diploma de onoare pentru locul I pentru30 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

ezultate deosebite în activitatea profesională pefacultate, 1983, 1984, 1985,1986, 1987, 1988,1989;• diploma şi insigna jubiliară "a XXX-aaniversare pentru colaborări deosebite la elaborareaproiectelor pentru instalaţiile din industriilechimice";• premiul I la Salonul Naţional de Inventică,Mamaia 1987;• premiul II la Salonul Naţional de InventicăOradea 1987;• premiul II la Salonul Naţional de InventicăPrahova , 7-11 iulie, 1987, Ploieşti;• ordinul Muncii cl. III Decret nr. 1132 din25.12.1967;• ordinul "Meritul Stiinţific" cl.III, Decretnr. 475 din 16.02.1970, cu ocazia a 50 de ani dela înfiinţarea Institutului Politehnic "Traian Vuia"din Timişoara;• invitat al Universităţii din Padova în 1990 -Institutul de Chimie Industrială - pentru a ţine cursurişi conferinţe pentru studenţi, doctoranzi şi cadredidactice;• membru al Comisiei de TehnologieChimică şi Chimie a Academiei de Ştiinţe a R.S.S.Gruzine, 1988;• membru în American Water Works Association,1986;• membru afiliat la Uniunea Internaţionalăde Chimie Pură şi Aplicată, UPAC 1992/1993;A fost recenzat în biografiile personalităţilorproeminente pe plan mondial în:• Who's Who în the World, Ed.5a,1980-1981;• recenzat în monografiile biografice aleoamenilor de ştiinţă din Europa, în :a) Who's Who în Science în Europe, VolumeOne (A-D), Ed., 1981,b) Who's Who în Science Ed. 1987;• a fost recenzat în Dicţionarul Enciclopedic,Vol.I, pag. 414 A.C., Ed. Enciclopedică Bucureşti1993;• a fost consemnat în "Nemuritorii AcademicieniRomâni" Rompres, pag. 88-90, Bucureşti1994;• în anul 1993 a fost solicitat de FundaţiaNobel pentru nominalizarea unui candidat în vedereaacordării Premiului Nobel pentru Chimie peanul 1993.Academicieni bănăţeniÎn cadrul Facultăţii de Chimie Industrială şiIngineria Mediului şi al Universităţii “Politehnica”Timişoara, al altor facultăţi şi universităţi unde afost invitat la sesiuni de comunicări, simpozioaneetc., profesorul Vasile Cocheci a ţinut o serie deconferinţe ştiinţifice şi educative şi a publicatnumeroase articole asupra unor probleme despecialitate în revistele şi ziarele centrale şi locale,la posturile naţionale şi locale de radio şiteleviziune.Profesorul Vasile Cocheci a fost pasionat desport (20 de ani a fost preşedinte al Clubului SportivStudenţesc “Ştiinţa” Timişoara), a iubit muzica deoperă şi literatura istorică.Profesorul Vasile Cocheci a militat pânăîn ultima sa clipă pentru sănătatea mediuluiînconjurător şi prin aceasta, pentru sănătateaoamenilor, a fondat un institut de cercetări (IC-PEAR) şi un învăţământ de profil - ultima realizareîn acest sens fiind Departamentul de IngineriaMediului.Moştenirea lăsată de profesorul VasileCocheci, membru corespondent al AcademieiRomâne, nu se limitează la crearea unei şcolide chimia şi tehnologia apei şi protecţia mediuluiînconjurător şi la bogata sa operă ştiinţificăîn acest domeniu. Un mare şi incontestabilmerit l-a avut constituirea unui climat de muncăresponsabilă şi plină de dăruire în colectivele pecare le-a îndrumat în cursul anilor. Conştientcă menirea unui adevărat dascăl şi om deştiinţă este şi formarea de cercetători cu înaltăcompetenţă profesională şi conduită morală, a ştiutsă adune în jurul său discipoli devotaţi şi pasionaţide activitatea ştiinţifică şi didactică.Interesul deosebit şi ataşamentul exemplarfaţă de activitatea pe care a dus-o neîntrerupt,până la ultima suflare, constituie un exemplu deabnegaţie, de dorinţa fierbinte de a realiza cât maimult şi cât mai bine.“N-am încetat şi nu voi înceta să activez încontinuare, cu aceeaşi conştiinciozitate şi cu întreagaşi bogata experienţă profesională, pe caream câştigat-o în întreaga mea activitate... Să fi mmândri de profesiunea noastră şi să o slujim cutoată energia şi priceperea de care suntem capabili.”- (Vasile Cocheci “Memoriu de activitate”,martie 1996).Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara31

Prezenţa profesorului Coriolan Drăgulescu înviaţa academică şi ştiinţifică a Banatului, respectiv aTimişoarei, la jumătatea secolului trecut, a fost deosebitde importantă prin contribuţia sa determinantăla formarea şi dezvoltarea învăţământului şi cercetăriiîn domeniul chimiei într-un cadru instituţional binedeterminat. Nu se poate vorbi de învăţământul şicercetarea în domeniul chimiei în Timişoara fără avorbi despre academicianul Coriolan Drăgulescu.Acesta este de altfel şi cadru în care aducem astăziun omagiu personalităţii complexe care a fost academicianulCoriolan Drăgulescu.Academicianul Drăgulescu s-anăscut la 4 aprilie 1907 în comunaVaradia, judeţul Caraş-Severin ca fiual învăţătorului Ştefan Drăgulescu. Aurmat studiile liceale la Timişoara, laliceul C.D. Loga. Urmează studiileuniversitare la Cluj iar la absolvireeste numit curator şi apoi asistent lacatedra de chimie-fizică. În acelaşitimp, elaborează şi susţine teza dedoctorat sub conducerea profesoruluiDan Rădulescu iar apoi lucrează înlaboratoarele ilustrului profesor GheorgheSpacu, marcând astfel începutulstudiilor în domeniul chimiei anorganice.Sub conducerea acestor eminenţiprofesori a întreprins studii temeinicecare i-au permis însuşirea unei severe şi riguroasemetode de cercetare.Personalitatea academicinului CoriolanDrăgulescu este extrem de complexă: chimist,pedagog, organizator - pe toate aceste palieremanifestându-se la potenţial maxim. Toate acesteadominate de o imensă disponibilitate de a-şi ajutasemenii în condiţiile unei competenţe şi onestităţiprofesionale desăvârşite.Ca recunoaştere a competenţelor de chimistpractician este numit în funcţia de chimist aloraşului Cluj în perioada 1.02.1934 – 31.08.1940şi apoi, odată cu revenirea la Timişoara, ocupă şipoziţia de chimist la Fabrica de Spirt din TimişoaraAcademicieni bănăţeniCoriolan Drăgulescu –promotor al învăţământului şicercetării timişoreneCORIOLAN DRĂGULESCUMembru titular al AcademieiRomâneOTILIA COSTIŞOR(1941- 1944).Refugiat din Cluj odată cu Universitatea dinCluj, doctorul Coriolan Drăgulescu activează înacelaşi timp la Facultatea de Agronomie a InstitutuluiPolitehnic Timişoara. Aici, în capitala Banatului,împreună cu academicianul Ilie Murgulescu – prietenulsău de o viaţă, avea să-şi aducă o contribuţiedeterminantă la crearea şcolii de chimie. Din aceastăperioadă datează primele gânduri şi, în continuare,acţiunea militantă şi perseverenţa pentru înfiinţareaunei unităţi de învăţământ superior cu profil chimicîn cadrul Institutului Politehnic dinTimişoara. Acţiunea susţinută deprofesorul Ilie Murgulescu, rectorulInstitutului de la acea vreme, sefinalizează în 1948 când, prin Decretulnr. 161 se înfiinţează Facultatea deChimie Industrială, profesorul CoriolanDrăgulescu fiind numit decan şişeful catedrei de Chimie anorganică şianalitică, funcţii pe care le deţine timpde 14 ani. Sub îndrumarea ilustruluiprofesor s-au făcut primele amenajăriale laboratoarelor şi sălilor de cursdin vechiul local al Politehnicii dinstrada Telbisz. A rezolvat cu marecompetenţă şi discernamânt toateproblemele de ordin organizatoricgospodăresc.Într-o perioadă istoricăgrea, profesorul Drăgulescu a reuşit să realizezeselectarea cadrelor didactice respectând doarcompetenţa. Astfel, în perioada grea a începutuluii-au fost alături profesorii Ilie Murgulescu, JosefReichel, Josef Dick, Georgio Ostrogovici s.a.Funcţia de decan a deţinut-o timp de 14 ani,cu două scurte întreruperi, când a fost rector alInstitutului Politehnic din Timişoara (20.01.1956-14.02.1956) şi ministru adjunct la MinisterulÎnvăţământului (14.02.1956 - 14.11.1956).În anul 1962, ocupă prin concurs, şi funcţiade profesor de chimie anorganică la Facultateade chimie Industrială a Institutului Politehnic dinBucureşti.32 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Academicieni bănăţeniÎn întreaga sa carieră didactică, profesorulCoriolan Drăgulescu s-a remarcat printr-o intensăactivitate de formare a viitorilor ingineri şi oamenide ştiinţă. Pasiunea pentru ştiinţa chimiei, conştiinţaexemplară a datoriei şi dragostea pentru tineret aufost elemente ale succesului său în profesiunea deprofesor. Întreaga activitate didactică a purtat amprentaremarcabilei sale personalităţi ştiintifice ceeace a condus la influenţe determinante asupra cariereişi conştiinţei generaţiilor de tineri care au trecut prinşcoala distinsului profesor. A îmbogăţit activitateadidactică prin nivelul informaţiilor transmise la cursurişi eleganţa expunerii. A elaborat manuale care îireprezintă spiritul ştiinţific, claritatea exprimării şicapacitatea de a pătrunde dincolo de punctul la carealţii s-au oprit. Astfel, a publicat volumele ”Elementede teoria şi practica pH-ului” (ed. Cartea romanească,Cluj, 1944) şi “Analiza chimica volumetrică” (EdituraUniversităţii Cluj, 1947), lucrări care au stat labaza învăţământului chimic timp de aproape douădecenii. Este de asemenea remarcabilă lucrareaîn trei volume “Manualul de chimie anorganică”(Timişoara 1956). Cu toate prilejurile, în cursurileuniversitare, în manualele şi tratatele publicate, profesorulCoriolan Drăgulescu a adus - pe baza unuibogat material documentar şi experimental propriu,puncte de vedere noi care au pregătit terenul pentruexplicaţii ştiinţifice ale chestiunilor abordate.Servind cu abnegaţie cauza formării de noispecialişti, profesorul Coriolan Drăgulescu a îndrumatun număr mare de ingineri chimişti în cadrulperfecţionării prin doctorantură, dintre care, 38 auobţinut titlul de doctor. Printre doctoranzii săi regăsimpersonalităţi de prestigiu ale chimiei româneşti careau condus, în timp, activitatea unor discipline şicatedre ale Facultăţii de Chimie Industrială dinTimişoara; amintim astfel, disciplina de chimiefizică, electrochimie, tehnologie chimică anorganicăşi de tehnologia silicaţilor şi compuşilor oxidici.Personalităţi care activează în alte centre universitaredin ţară s-au format sub conducerea academicianuluiC. Drăgulescu. Dintre aceştia amintim pe prof. Dr.Doc. Gheorghe Marcu, prof. Dr. D. Săndulescu, dr.C. Craiu, dr. Ing. Far. Rostislav Vasiliev.Începuturile cercetărilor în domeniul chimiei,în Timişoara, sunt legate de Institutul Politehnic,Institutul de Agronomic şi cel de Medicină, în jurulcatedrelor formându-se primele grupe de cercetare.Odată cu organizarea reţelei de cercetare ştiinţificăa Academiei Române, în anul 1951 se înfiinţeazăBaza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a AcademieiRomâne loc în care se concentrează celemai reprezentative forţe şi direcţii de cercetaredin Timişoara. Între acestea, grupele de cercetareformate în jurul catedrelor Facultăţii de InginerieChimică ale Institutului Politehnic Timişoara s-aucoagulat într-o secţie distinctă, Secţia de Chimie aBazei de Cercetări Ştiintifice din Timişoara a AcademieiRomâne (1956) având ca obiectiv dezvoltreacercetărilor în domeniul chimiei anorganice şi analiticeşi în domeniul coloranţilor şi al cărei şef a fostnumit profesorul Coriolan Drăgulescu. Dezvoltareaulterioară, atât ca tematică cât şi ca potenţial uman acondus la formarea Centrului de Chimie Timişoara,în prezent Institutul de Chimie Timişoara al AcademieiRomâne. Toate momentele esenţiale legate deînfiinţarea şi dezvoltarea acestei importante unităţi decercetare au fost legate de prezenţa şi personalitateaprofesorului Coriolan Drăgulescu care a condus-otimp de 11 ani.Activitatea ştiintifică a Profesorului CoriolanDrăgulescu este deosebit de bogată. A publicatpeste 230 lucrări ştiinţifice. Principalele direcţii aleactivităţii ştiintifice au fost chimia anorganică şichimia coordinativă, chimia analitică şi tehnologiachimică anorganică cu valorificarea resurselor interneale ţării, cu predilecţie ale unor metale rare şidisperse. Chimia anorganică împreună cu ramuraei modernă, chimia coordinativă reprezintă domeniilecu mare pondere în cadrul lucrărilor sale. Îndomeniul chimiei coordinative, a adus o contribuţieimportantă prin studiile privind liganzii de tip complexonicşi combinaţiile lor coordinative formatede metalele tranziţionale. Dintre liganzii studiaţi secitează acidul antranil-N-N-diacetic (Bulletin de laSocieté Chimique de France, 1967, Revue Roumainede Chimie 1968 şi 1970, Talanta 1966 şi 1970) aciziidiaminosuccinici, acizii N-carboximetilantranilic,oxalic, carminic, citric, alizarina S, etc.Studiul complecşilor formaţi în solventilneapoşi a prezentat de asemenea, o direcţie de cercetarecu un mare impact în domeniu. Rezultateleobţinute au fost publicate în reviste prestigioasecum sunt: Talanta (1964), Revue Roumaine deChimie, (1968, 1969, şi 1970), Studii şi Cercetări– Ştiinte Chimice (1963) şi Buletinul Ştiintific şiTehnic IPT (1968). Compuşii coordinativi studiaţiau fost investigaţi în ceea ce priveşte potenţialelelor aplicaţii în cataliza omogenă, analiza chimică şiîn procesele biologice (antivirale şi/sau antitumorale).Studiile temeinice s-au finalizat prin publicareaunor tratate cum sunt “Introducere în chimieColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara33

Academicieni bănăţenianorganică modernă” (Ed. Facla, Timişoara 1973) şi“Chimia coordinaţiei 8” (Ed. Academiei, Bucureşti,1997), lucrări care îşi păstrează şi astăzi, în maremăsură, valoarea. Primul dintre acestea, prezintăaspecte ale chimiei anorganice pornind de la ideeacă proprietăţile şi reactivitatea substanţelor suntconsecinţe ale structurii şi modificărilor acesteia lanivel molecular. S-au urmărit de asemenea, căile princare corelarea acestora permite concluzii cu caracterpredictiv. Prin numeroasele exemple prezentate,problemele teoretice ale chimiei anorganice devinaccesibile.Cel de-al doilea tratat este o lucrare laborioasă,de importanţă atât teoretică cât şi practică. Volumulprelucrează un bogat material bibliografic urmărinddouă aspecte: simetria de octacoordinare şi conexiuneadintre formele ei, pe de o parte, şi generatorulde octacoordinanta şi poziţia acestuia în sistemul declasificare periodică a metalelor, pe de altă parte.Chimia unor metale rare şi disperse, chimiabismutului, beriliului, uraniului a fost abordată înnumeroase publicaţii dintre care se remarcă “Réactionsdes sels d’uranyle avec l’amoniaque et lesamines” (Revue de Chimie, 1962), “Chimia bismutuluişi contribuţii la studiul hidrolizei (1974),“Oxaloberilati alcalini şi utilizarea lor în tehnologiaberiliului” (1967), “Polifosfonati lantanidici” (1974)sau “Obtinerea compuşilor de niobiu şi tantal princlorurare” (1963), etc.Academicianul Coriolan Drăgulescu a adus ocontribuţie importantă la dezvoltarea chimiei analiticemoderne. A elaborat o metodă spectrofotometricăde determinare cantitativă a unor perechi de elementecu însuşiri foarte apropiate, şi anume, zirconiu-hafniu,galiu-indiu (Talanta, 1970). Cercetările originaleîn domeniul chimiei analitice au contribuit lacompletarea rezolvării unor probleme tehnologicecum sunt cele privind îngrăşămintele complexe, oxidulde magneziu, tehnologia beriliului, bismutului,uraniului, a niobiului şi tantalului, etc.Un interes constant a manifestat faţă de valorificarearesurselor de minereuri, şi în particular, faţăde obţinerea de ocurente regionale a unor elementerare şi disperse cum sunt scandiu, ytriu, lantan şitaliu. Au fost studiate şi prelucrate serpentinele deBanat, dolomitele indigene şi minereul beril.Din anul 1962 a îndeplinit şi funcţia de directoral Bazei de Cercetari Ştiintifice din Timişoara a AcademieiRomâne, funcţie pe care o deţine cu prestanţăşi onoare până la dispariţie, în anul 1977.Academicianul Coriolan Dragulescu a deţinutnumeroase şi importante funcţii în viaţa social-ştiintificăa ţării, poziţii în care a dovedit oincontestabilă probitate şi etică profesională; a activatîn Comisia superioară de diplome, Consiliul superioral învăţământului universitar, Consiliul naţionalpentru ştiinţă şi tehnologie, colegiul Ministeruluiindustriei chimice, s.a. Meritele câştigate pe diferiteplanuri ale activităţii sale i-au fost recunoscute prinnumeroase ordine, medalii, şi distincţii, printre careOrdinul muncii(1963) Meritul ştiintific(1966), Omde ştiinţă emerit(1970).Dincolo de activitatea profesională desfăşuratăpe planurile menţionate, academicianul CoriolanDrăgulescu are un mare merit în construirea unuiclimat de muncă responsabilă şi plină de dăruire încolectivele pe care le-a îndrumat. Conştient de menireaunui adevărat dascăl şi om de ştiinţă, acţionat învederea formării de cercetători cu înaltă competenţăprofesională şi conduită morală, a adunat în jurul săudiscipoli devotati şi pasionaţi de activitatea ştiinţificăşi didactică.Prodigioasa activitate depusă şi meritelecâştigate în cercetarea ştiinţifică în domeniul chimieiau dus la alegerea sa ca membru corespondent alAcademiei (1955) şi apoi ca membru titular (1963).Din anul 1974 a devenit şi preşedinte al secţieide Ştiinte Chimice a Academiei, funcţie pe care adeţinut-o până în anul 1977.Prestigiul de care s-a bucurat omul de ştiinţăCoriolan Drăgulescu l-a adus în poziţia de reprezentantpermanent al ţării noastre în consiliul IUPAC. Înaceastă calitate a participat la lucrările ConferinţelorPugwash, a oamenilor de ştiinţă, în scopul promovăriipăcii între popoare. A fost membru în consiliul deavizare al revistelor “ Talanta” (Belfast , 1958-1962),Chimie Minerale” (Paris 1970-1977) şi membru deonoare al “Societé de Chimie Industrielle” (Paris1970-1977).Prin întreaga sa activitate, academicianul CoriolanDrăgulescu a adus o contribuţie remarcabilăla recunoaşterea oraşului Timişoara ca un centru deînvăţământ şi cercetare în domeniul chimiei. În aceştiparametri trebuie încadrată şi organizarea celei de-aIII-a Conferinţe republicane de chimie organizatăla Timişoara în anul 1966, preşedinte al comitetuluide organizare fiind acad. Coriolan Drăgulescu,manifestare care a atras participarea a numeroasepersonalităţi din ţară şi străinătate.Bibliografie:S. Policec: Academicianul Coriolan Dragulescu in volAcademia Romana – Filiala Timisoara. Istoric 1951– 1999. Ed. Orizonturi Univ. Timisoara, 1999, pg.40.34 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Întâmplarea a făcut ca Timişoara să intreîn istoria ştiinţei încă din anul 1823. La acea datătânărul ofiţer genist Ianoş Bolyai (1802-1860) trimiteadin garnizoana Timişoara o scrisoare tatăluisău, Farkas Bolyai (1775-1856), prin care îl vesteadespre descoperirea unei „lumi noi”, despre creareageometriei neeuclidiene. Această întâmplare poatefi interpretată ca o premoniţie istorică a dezvoltăriiştiinţei în această parte a ţării. Imediat după ce s-auschimbat împrejurările statale (Marea Unire din1918), această dezvoltare a luat un avânt creator.Nucleul acestei dezvoltări a fost nou-înfiinţataŞcoala Politehnică, iar promotorultransformării urbei timişorene în cetateuniversitară a fost Traian Lalescu,fondatorul şi primul rector (director)al Politehnicii timişorene. Avândrădăcini bănăţene prin tatăl său, cares-a născut la Cornea, în actualul judeţCaraş-Severin, Traian Lalescu a luptatpentru înfăptuirea Marii Uniri. Prinstrădaniile sale pentru înfiinţarea ŞcoliiPolitehnice din Timişoara a îndeplinito datorie sentimentală faţă de locurilede baştină ale strămoşilor săi. Evenimenteles-au potrivit cum nu se poatemai bine.Traian Lalescu s-a născut la 12/24 iulie1882, la Bucureşti, din tată originar din Corneaşi mamă ardeleancă. Şcoala primară a urmat-ola Bucureşti, unde tatăl său era funcţionar laBanca Naţională. A urmat gimnaziul la Craiovaşi Roman, iar liceul la Iaşi, în 1896-1900. A fostpremiantul de onoare al Liceului Internat dinIaşi. Studiile universitare le-a început la Şcoalade poduri şi şosele, fiind calificat primul la admitereîn anul preparator şi, de asemenea, primulla admiterea în anul I. În anul 1903 se retrage de lastudiile inginereşti şi trece definitiv la Facultateade ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţiamatematici. 1 În acelaşi an obţine cu „foarte bine”licenţa în matematici şi o bursă pentru Sorbona, laParis, unde obţine din nou licenţa în matematicişi începe studii pentru doctorat. Teza de doctorat„Sur l’équation de Volterra” o susţine în 1908,Academicieni bănăţeniTraian Lalescu (1882 – 1929)savant, fondator, ctitorBORISLAV CRSTICIîn faţa unei comisii prezidate de Ếmile Picard(1856-1941). După doctoratul de la Sorbona,Lalescu face o vizită de studii la Göttingen, unde„oficiază” „marele preot” al matematicii modiale,David Hilbert (1862-1943). După Göttingen, laîntoarcerea în ţară, ocupă postul de profesor dematematici la gimnaziul din Giurgiu, unde aveanumirea încă din 1906.Cariera universitară o începe la Şcoala depoduri şi şosele, la catedra de statică grafică (1909-1910), în acelaşi timp fiind şi profesor suplinitor deanaliză şi elemente de mecanică la Facultatea deştiinţe a Universităţii din Bucureşti.Aici îşi obţine docenţa, cerută dupăregulile vremii pentru cadrele universitare.Ca docent a predat un cursnou - de ecuaţii integrale - domeniuîn care s-a remarcat începândcu teza de doctorat. Ca o ilustrare aseriozităţii învăţământului din aceaperioadă, menţionăm că Lalescu acontinuat să profeseze în paralelşi în învăţământul secundar, cudoctorat de la Sorbona şi docenţă laUniversitate. La Universitatea dinBucureşti ocupă diferite catedre, iarîn 1911 este numit profesor titular degeometrie analitică la Şcoala de poduri şi şosele(ulterior Şcoala Politehnică Bucureşti)., disciplinăpe care a ilustrat-o prin celebrul curs tipărit în patrufascicole. Activitatea diversificată de la Universitatei-a fost recunoscută prin numirea în 1916 caprofesor titular la catedra de algebră superioarăşi teoria numerelor. Ambele catedre, cea de laPolitehnică şi cea de la Universitate, le-a menţinutpână la moarte.În 1918-1919, Lalescu este din nou la Paris.Din însărcinare guvernamentală, apără intereseleRomâniei la Conferinţa de pace de dupăPrimul Război Mondial. În acest scop, participăla elaborarea şi publicarea lucrării „Le problèmeetnographique du Banat”, susţinând ideea conformcăreia Banatul strămoşesc trebuie să aparţinăRomâniei. Tot atunci îşi definitivează studiileinginereşti. România Mare fiind recunoscută,TRAIAN LALESCUMembru post-mortem alAcademiei RomâneColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara35

Maria Lalescu,mamade analiză matematică,nerenunţând nici lacele două catedre dela Bucureşti. Condiţiilede navetă Bucureşti –Timişoara erau grele, aşacă, după un an a renunţatla Timişoara, nu, însă,înainte de a înfiinţa celebra„Revistă matematică” dinTimişoara, sora mai micăa „Gazetei matematice”de la Bucureşti. La catedrade la Timişoara l-aadus pe doctorandul său,Lalescu este conştient de faptul căcea mai bună apărare a realizărilordeja obţinute se face prin culturăşi învăţământ.Reîntors în ţară, Lalescumilitează pentru înfiinţareaŞcolii politehnice din Timişoara,devenind primul rector (director)al acestei instituţii. Pe lângăfuncţia de rector, a ocupat catedraValeriu Alaci (1884-1955), care a preluat şi „Revistamatematică”. Degrevat de eforturile profesoratuluide la Timişoara, Lalescu ţine la Bucureşti,pe lângă cele două catedre, cursuri speciale pentrucandidaţii la doctorat.În 1927 se îmbolnăveşte, contractând odublă pneumonie. Eforturile de însănătoşire nudau roade şi marele savant Traian Lalescu moare în1929, la vârsta de nici47 de ani împliniţi.Traian Lalescua fost un geniumatematic cu intereseştiinţifice (curiozităţiîn sensul bun al cuvântului)foarte variate.Analiza operei arnecesita volume întregi.Se impune, deci, oprezentare selectivă aEcaterina Lalescu,soţia matematicianuluiCopiii Lalescu - Florica,Nicuşor, Mariana şiTraianrezultatelor ştiinţificeale lui Traian Lalescu.Printre rezultatelecele mai importante se găsesc cele din domeniulecuaţiilor integrale. În acest domeniu, Lalescu şi-aAcademicieni bănăţenisusţinut teza de doctorat„Sur l’équationde Volterra”, publicatăîn prestigiosul „Journalde mathématiquespures et appliquées”(1908). Încă înaintede remarcabila sa teză,Lalescu a fost atras deacest domeniu nou alcercetărilor matematice,cel al ecuaţiilor Traian Lalescu, Fiulintegrale, întemeiatîn stadiul lui modern de marii matematicieni VitoVolterra 2 (1860-1940) şi Erick Ivar Fredholm 3(1866-1927). Astfel, într-o serie de trei note comunicatela Academia de ştiinţe din Paris a tratatfuncţia D (λ) a lui Fredholm 4 . Obiect de cercetarel-au constituit şi ecuaţiile integrale de tip Volterra,subiectul tezei de doctorat a lui Lalescu. Noutateaintrodusă de Lalescu constă în aplicarea metodeiaproximaţiilor succesive la rezolvarea ecuaţieilui Volterra. În general, metoda aproximaţiilorsuccesive se leagă de numele lui Picard, mentorullui Lalescu. Rezultatul lui Lalescu a avut36 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

un puternic ecou printre matematicienii timpului.Astfel, cunoscutul profesor de la SorbonaÉdouard Goursat (1859-1936), în celebrul său„Cours d’Analyse mathématique” îl citează peLalescu, ceea ce înseamnă că rezultatele luiau intrat în manuale. Anterior, Goursat îl citasepe Lalescu într-un memoriu. Importanţa aplicăriimetodei aproximaţiilor succesive la ecuaţia luiVolterra rezidă în faptul că Lalescu a arătat căaceastă metodă conduce la o ecuaţie diferenţialăliniară de ordin infinit, ajungându-se astfel la deducereaproprietăţilor ecuaţiei lui Volterra dinproprietăţile ecuaţiilor diferenţiale liniare. În anulsusţinerii tezei (1908), Lalescu a avut ocazia să îlîntâlnească pe Vito Volterra la al IV-lea Congresal matematicienilor, ţinut la Roma în acel an. Înlegătură cu ecuaţiile integrale, trebuie menţionatcă Lalescu le-a făcut cunoscute matematicienilorfrancezi rezultatele din acest domeniu obţinute dematematicienii germani de la Göttingen, DavidHilbert şi Erhard Schmidt (1876-1959), care, deasemenea, sunt consideraţi ca fondatori ai teorieimoderne a ecuaţiilor integrale 5 .Numele lui Lalescu este citat şi în legăturăcu publicarea primei monografii sistematice despreecuaţiile integrale. Această monografie aapărut mai întâi în limba română, în 1911 (Introducereîn teoria ecuaţiilor integrale, Bucureşti,1911). Anul următor a apărut traducerea în limbafranceză la editura Hermann et fi ls din Paris.Traian Lalescu, tânărAcademicieni bănăţeni“Şcoala Politehnică din Timişoara îi e deosebit derecunoscătoare pentru căldura cu care a luptat laînfi inţarea ei.” V.VâlcoviciPrefaţa la traducerea în limba franceză a scris-oînsuşi Ếmile Picard, mentorul de doctorat al luiLalescu. Monografia în limba franceză s-a bucuratde o recunoaştere globală.Lalescu şi-a continuat cercetările în domeniulecuaţiilor integrale, publicând un număr mare dememorii, în care a tratat următoarele subiecte:ecuaţiile diferenţiale de ordin infinit în legătură cuecuaţiile integrale, nucleul rezolvant, nucleele neortogonale,nucleele compuse, cele simetrice. Denumele său se leagă descoperirea nucleelor simetrizabile.În această direcţie mai mulţi elevi ai săiau obţinut rezultate remarcabile – Petru Sergescu(1983-1954), Teodor Angheluţă (1882-1964),Ernest Abason (1897-1942) ş.a.Fără a detalia rezultatele lui Lalescu dinalte domenii, cităm din cartea lui George Andonie,Istoria matematicii din România, pe care amfolosit-o pentru date biografice: „... a fost tot atâtde perfect algebrist, geometru, analist şi chiarfizico-matematician”.NOTE1Studiile inginereşti le va definitiva în 1918-1919, la Şcoalasuperioară de electricitate din Paris, unde, împreună cu încă10 profesori universitari trimişi de I.I.C. Brătianu, a susţinutinteresele României în cadrul Conferinţei de pace de dupăprimul Război Mondial.2„Sulla inversione degli integrali defi niti”.Rend. Acad.Lincei 18963Sur une classe d’ équations fonctionnelles”, Acta Math,19034a) „Sur l’ordre de la fonction D (λ) de Fredholm”, C. R.Acad. Sci. Paris, 1907b)”Sur la fonction D (λ) de Fredholm”, C. R. Acad. Sci.Paris, 1907c) „Sur les zéros de D (λ). Ibid, 19085David Hilbert, Grundzüge einer allgemeinen Theorie derIntegralgleichungen, Leipzig, 1912 Erhard Schmidt, Auflösungder allgemeinen linearen Integralgleichungen, Math.Annalen, 1907Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara37

BrâncuşianaInfluenţa gândirii indieneasupra lui Lucian Blaga şi Constantin BrâncuşiSORIN LORY BULIGAÎntr-un articol din 1943, Lucian Blaga seîntreba: „De ce, oare, filosofia indică a exercitato atracţie evidentă tocmai asupra unor eminentespirite româneşti? Ţinând seama de nivelul, dedimensiunile, de proporţiile interioare ale culturiiromâneşti, mi s-a părut dintr-o dată că nicăieri înEuropa gândirea indică n-a avut o înrâurire deaceeaşi calitate ca în România”. El se referea nunumai la preocupările de specialitate dedicate Indiei,ci la ecoul în ordinea culturii, la posibilitateaca India „să fructifice în mod vizibil spiritul european”.De aceea, după ce constată că ceea ce s-aprodus în acest sens în marile culturi europene areun caracter „de modă efemeră”, precizează: „înrâurireaspiritului indic asupra culturii româneştireprezintă întrucâtva un proces de altă natură.Mai întâi personalităţile, prin care un oarecareduh indic a pătruns la noi, sunt – prin calitatea lorexcepţională şi prin locul ce ele îl ocupă, ca şi prinmomentul istoric în care ele intervin în procesulde funcţionare a spiritului românesc – o chezăşiecă gândirea indică a stârnit la noi alte coarde, maiintime şi mai adânci”(1).S. Al-George consideră că India a devenitpropriu-zis prezentă în conştiinţa Europei odatăcu romantismul, „deci în concomitenţă şi însolidaritate cu una dintre cele mai mari prefacerispirituale ale continentului nostru; în solidaritate,întrucât descoperirea Indiei a contribuit ea însăşila alcătuirea ideologiei romantice”. În România,romantismul a fost „însuşi cadrul în care s-a făcuttrecerea de la vechea cultură la cea modernă asigurându-iastfel, acesteia din urmă, premisele uneiexcepţionale continuităţi cu valorile tradiţionale.Modernizarea a însemnat astfel o reîntoarcere,în sens pozitiv, de recuperare, la un fond nu numainaţional dar şi arhaic...Aşa se explică de cela Eminescu, cel prin care India a devenit, cumspunea Blaga , patosul cosmic şi cel cosmogonic – prinîncărcătura lor simbolică şi sacră – pot fi raportateconcomitent la viziunea indiană a lumii cât şi lacea din folclorul naţional” (2).După Eminescu, Constantin Brâncuşi,Lucian Blaga şi Mircea Eliade vor întâlni Indiaîn acelaşi context al structurilor simbolice, cuspecificaţia că la Blaga (şi la Eliade de altfel)interesul pentru India s-a tradus în opere ce ţinde filosofia culturii, pe când la Brâncuşi acestinteres era legat de căutarea unor forme plastice,inspirate din folclorul românesc, ce urmau să intreîn alcătuirea Templului de la Indore, care era îndeplină concordanţă cu tradiţia sacră a arhitecturiiindiene”.Lucian Blaga, în acelaşi articol, afirma că şiel „a umblat pe sub zările Vedelor şi mai ales aleRig-vedei şi prin toată filosofia indică”, de cares-a ocupat cu intermitenţe în lucrările sale. Estefără îndoială o afirmaţie plină de modestie, deoarecela el atracţia pentru India nu a fost o „modăculturală”. El mărturiseşte că acest fapt pornea nu„numai aşa, din trecere de vreme, ci dintr-o pasiuneşi dragoste cu totul particulară” (de altfel, dupăcum rezultă din consemnările sale memorialistice,India a fost descoperită în adolescenţă, perioadăîn care domină existenţialul şi nu teoreticul). Deasemenea, se ştie că încă din 1918 Blaga aveaintenţia să realizeze un studiu sintetic care săcuprindă toată filosofia indiană (3).După S. Al-George, „o cercetare a opereilui Blaga din perspectiva lumii indiene va arătacă, până la urmă, contactul cu această lume a fostmai puţin important în modul în care şi-a ilustrattipologia stilistică (singurul aspect pe care l-auconsiderat exegeţii lui Blaga în legătură cu India)cât mai ales pentru modul în care a conceputdialectica paradoxală dintre revelare şi ocultare,dialectică de esenţă simbolică ce informeazăşi lirica sa”. Aici trebuie menţionat că aceeaşidialectică paradoxală a structurilor antinomice vadomina şi filosofia gândirii simbolice la M. Eliade,ca de altfel şi creaţia sa fantastică. Aceasta l-a făcutpe indianist să afirme că Eliade a realizat împreunăcu Blaga o „comunitate”, nu numai teoretică dar şiartistică: „Este o comunitate ce nu-i independentăde spiritul culturii noastre, şi ilustrativă pentru38 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

aceasta” (2).În lucrarea Structurile antinomice la LucianBlaga şi accepţia indiană a metaforicului,S. Al-George invocă anumite aspecte ale culturiiindiene revelatoare, „pentru că India, mai multdecât oricare cultură, prin legătura ce o face întremetaforă şi metafizică, ne poate explica totodatărelaţia dintre poezie şi filosofie, acest secret cepecetluieşte în fapt, unitatea chiar a operei blagiene”.Relaţia între poezie şi filosofie la Blaga„se regăseşte nu atât în tema misterului, cât maiales în ceea ce mediază între conştiinţă şi mister,în tensiunea mijloacelor la care s-a recurs pentrua-l pătrunde, tensiune care se produce atât încunoaştere cât şi în afect. Ne referim, evident, lastructurile simbolice, însă pentru a face să reiasăcă ele se deschid nu numai spre poezie, cât şi spreepistemologie şi metafizică, invocarea modului încare a fost conceput metaforicul în cultura indiană,credem că nu se va dovedi superfluă. Funcţiaepistemologică şi metaforică a metaforei, aşa cumau descoperit-o gânditorii vechii Indii va cântăricu precădere tocmai în recuperarea aspectuluifilosofic din opera lui Blaga. creaţia sa filosoficăa rămas prea puţin înţeleasă, nu numai în intenţiaei primă, deliberată în forma ei de suprafaţă, câtmai ales în raţiunile sale adânci. Această disociereîntre forma de suprafaţă şi cea de adâncime esteinerentă într-o conştiinţă filosofică ce face loc, înprocesul de elaborare, elementului mitic” (2).Prezenţa Indiei în conştiinţa poetică şifilosofică a lui Blaga poate fi surprinsă direct înpreocupările sale pentru tipologia culturală, ceapar în primele sale lucrări filosofice: Pietre pentrutemplul meu (1919) şi Filosofi a stilului (1924).În cea dintâi, el consideră că există trei atitudini(numite mai târziu stiluri) culturale fundamentale:cea a Greciei clasice, cea a popoarelor mai alesgermanice, prin care înţelege de fapt spiritul europeanşi cea a lumii indiene. Lumea greacă estedominată de tipul ideal, Europa este stăpânită deindividualism, iar lumea indiană este dominată deinfinit şi impersonal.În absolutul impersonal şi infinit (Brahmansau atman), Blaga descoperă relaţia dintre antinomicşi incognoscibil: „Atman este caracterizatprin atribute contradictorii ca să exprime că eincognoscibil”; „Nu putem prin nici un cuvântexprima lucrurilor – despre Atmantrebuie să tăcem – şi de aceea se zice printr-oBrâncuşianaîntorsătură aşa de caracteristic indică, că Atman etăcere. Absolutului, fiind incognoscibil, nu-i putematribui nici o însuşire de-a fenomenelor pe care levedem, sau dacă totuşi o facem, atunci o facem închip simbolic. Cele mai întrebuinţate simbolurisunt , , ...” (4).S. Al-George crede că „metaforicul, caalternativă a tăcerii va deveni calea de revelarea misterului, revelare pe care Blaga a încercat săo situeze într-o perspectivă filosofică originală,perspectivă pe care o vom găsi şi în creaţia salirică”; „Metafora a putut deveni, credem noi,o structură de adâncime a întregii sale filosofiitocmai pentru că Blaga a conceput-o într-un modfoarte larg, făcând din această categorie...o realitateîn care este surprinsă întreaga epistemologie,inclusiv cunoaşterea metafizică” (2).De altfel chiar Blaga preciza în Trilogiaculturii că „Metafora nu poate fi deci numai obiectulde cercetare şi de analiză al saual ce figurează în programele şcolare;importanţa ei se proiectează imensă, pe zărilemeditaţiei” (5). Această afirmaţie trimite imediatla modul în care în India metafora a fost implicatăde la început în sfera religioasă, filosofică şiepistemologică, pentru ca doar ulterior să devinăcentrul de retorică şi stilistică poetică şi implicitde estetică. Trebuie adăugat că, atât termenulgrecesc metaphora, cât şi cel echivalent sanscritupacāra, au în comun ideea de transfer: „Upacāradă însă ideii de transfer un sens unic...orientatcătre o realitate superioară. Direcţia primordialăa transferului în India este transcendentul... ”.De asemenea, „în contextul gândirii tradiţionalereligioase brahmanice, upacāra, metafora indiană,desemnează o trecere, o , un, după expresia lui Blaga, între realitateaempirică şi transcendentul sacru” (2).În Filosofia stilului, categoria „absolutului”este privilegiată. În legătură cu India, el afirmă:„Nicăieri nu vom surprinde însă aşa de aproapetendinţa spre absolut ca în cultura indică”. „Inzii,pentru care unicul lucru de preţ e pierdereapersonalităţii în contemplarea pasivă a unităţiisupreme, n-au putut, cum e aşa de firesc, să creezealtă artă decât una simbolică şi abstractă. Simţulinfinitului e la ei mai pozitiv decât aiurea” (6).Urmărind linia manifestărilor plastice, Blagaintroduce în categoria absolutului vechile arteorientale, Bizanţul şi Evul Mediu european, iar înColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara39

epoca noastră curentul expresionist, în care, aşacum am precizat, încadrează întreaga generaţiepostimpresionistă şi implicit pe Brâncuşi. În acestfel Blaga îl raportează pe Brâncuşi la tradiţiaartistică reprezentată de vechiul Orient, iar înEuropa doar de Evul Mediu. Iar această tradiţiese acoperă prin conceptul său stilistic de „tendinţăspre absolut”.Trebuie subliniat faptul că această raportareeste în deplin acord cu modul în careBrâncuşi percepea gândirea orientalăşi indică, şi de asemenea cu modul încare îşi concepea propriile sale opere.Astfel, artistul considera că, în general,„Orice înţelepciune ne vine dinOrient”, iar despre India spunea cuentuziasm: „India! Mă simt în Indiaca la mine acasă...În India am găsitînţelepciunea mea milenară păstratăsub ploile Occidentului şi a tuturorstupidităţilor”. Prin „înţelepciuneamilenară” înţelegea de fapt „filosofianaturalităţii strămoşeşti”, pe careo aplica atât în viaţa, cât şi în artă:„Naturalitatea, în iubire este tendinţapasionantă de a atinge Absolutul”;„Naturalitatea, în sculptură, constăîn gândire alegorică, simbol şi sacralitate,sau în căutarea esenţelor ascunseîn material”. Despre sculpturăspunea tranşant: „Sculptura – actabsolut!...”.Brâncuşi mărturisea: „De câteori m-am apucat de vreo operă, euaveam sentimentul că un absolut seexprimă prin mine – şi atunci, nu maicontam ca individ şi nu mai aveamnici un fel de importanţă. Aceasta artrebui să rămână relaţia fiecărui artistcu Lumea” (7). Este foarte interesant de comparataceastă trăire, care relevă în ultimă instanţă adîncimilefiinţei umane, cu cea a lui Blaga, la careacesta face referinţă vorbind despre tăcerile saleconstituţionale: „Tăcerile acestea ieşeau deasupracând adâncurile începeau să se angajeze înlegăturile mele cu lumea şi cu fiinţe dimprejur”,creând astfel „golul aparent care, el însuşi eraexpresia preaplinului” (8).Se pare că la schimbarea fundamentalăa concepţiilor despre artă ale artistului român,Brâncuşianaproaspăt ajuns la Paris, au contribuit în modesenţial şi vizitele frecvente la muzeele Guimet,Trocadéro şi Luvru din Paris, unde a fost atrasmai ales de colecţiile de sculpturi primitive şiorientale (9).C. Antonovici a aflat de la Brâncuşi unlucru deosebit de important: că de fapt “muzeulLuvru cu operele lui l-au frapat şi i-au pus minteala contribuţie”. Mai precis, fiind întrebat de cumse face că numai Parisul a pututsă-i dea astfel de inspiraţii, artistula răspuns: “Nu Parisul – oraşul– mi le-a dat, ci muzeul Luvru cuarta din el şi mai ales arta arhaicăcare mi-a zgândărit anumite ideipe care le aveam de mult în minte,dându-mi curaj să trec la acţiune”.De aceea memorialistul este convinscă Brâncuşi, “cum avea firemigăloasă şi tenace...cei trei ani– 1904-1907 – el i-a petrecut maimult în Luvru”. În felul acestael s-a pus pe studierea religiilorşi superstiţiilor celor mai vechipopoare din Orient, dar, “Dintretoate religiile l-au preocupat şireţinut mai mult cele din India şimai ales din Regiunea Tibet, care,prin Milarepa, au pus stăpânire peslăbiciunile superstiţioase ale luiBrâncuşi” (10).Contactul artistului cucelebrul muzeu de artă orientalăGuimet l-a făcut pe Sidney Geistsă spună despre Brâncuşi că:“la Musée Guimet, e vrăjit defrumuseţea sculpturii asiatice, acărei influenţă se poate discerne încapul Domnişoarei Pogany” (11),iar pe Sergiu Al-George că “ar putea să explicenu numai factura artei sale dar,...este posibil să ficontribuit şi la plăsmuirea primei opere cu caractersimbolic, Sărutul. O referinţă directă la aceeaşilume buddhistă este statuia Spiritul lui Buddhasau Regele Regilor...” (2).Dar poate dovada cea mai elocventă aatracţiei lui Brâncuşi pentru India, se regăseşte îndorinţa acestuia de a construi la Indore un Templual Eliberării. În acest sens a şi fost la faţa locului, înianuarie 1938. Templul trebuia să fie ovoidal şi săRegele regilor - C. Brâncuşi40 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

aibă în centru (pe lângă urna cu cenuşa maharanieiSanyogita) un bazin cu apă (pătrat sau dreptunghiular)care reflecta razele de lumină venite dinboltă şi de asemenea cele trei Păsări în văzduh:una din bronz polisat (numită Pasărea de aur) şialte două din marmură (albă şi neagră). Cele treipăsări erau dispuse pe cele trei laturi ale bazinului,în nişe de forma unor cochilii sau în spaţiul dinfaţa acestora. Pe pereţi era plasată şi fresca Zborde păsări (Păsări călătoare).Este probabil ca toate piesele să fi fost luminatecumva – prin nişe executate în tavan – însădoar Pasărea de aur primea direct lumina soareluila amiază, într-o zi sfântă din an (pentru detalii vezi12). După cum remarca S. Al-George: “evidenţaacestei conformări la concepţiile cosmomitologiceindiene, incontestabilă pentru oricine, era prezenţaorificiului din tavan care…realiza acordul dintremonument şi cosmos la o mare sărbătoare indiană.Este prima dată când se pune în mod categoricproblema cunoştinţelor teoretice ale lui Brâncuşiîn domeniul gîndirii indiene…” (2).Este evident aşadar că şi sculpturilebrâncuşiene trebuiau să răspundă şi ele, într-unfel, exigenţelor simbolice cerute de templu şi decisă aibă semnificaţii precise care îşi găseau un locfundamental în cadrul conceptelor filosofiei indienea eliberării.Oricum, asocierea unor teme simbolicebrâncuşiene între ele este de natură să facă maimultă lumină asupra semanticii acestora. Ca oparticularitate este de subliniat mai ales asociereaîntre tema ovoidului cu tema păsărilor.Coordonatele culturale pe care s-au întâlnitcei doi geniali creatori români, Lucian Blaga şiConstantin Brâncuşi, au fost tradiţionalismul şiexpresionismul (în sens larg), ambele având încomun dimensiunea metafizică, exprimată princăutarea esenţialului, a spiritualului, a transcendentului,a absolutului. Aşa se explică şi atracţialor fundamentală spre mituri, tocmai pentru aînţelege „originarul” şi a accede la sensurile ultimeale existenţei, ca apoi să le „tălmăcească” prinintermediul operelor lor: sculpturală la Brâncuşi,filosofică şi lirică la Blaga. Ambii fac astfel trimiterela cosmogoniile mitice, făcând să transparăforţele cosmice primare, transcendentul, lumea dedincolo, absolutul, „fiinţa” lucrurilor etc.Metafora lui Blaga, pe lângă faptul că esteexpresionistă, conţine întotdeauna „un sâmbureBrâncuşianamitic”, fiind modul prin care poetul face „saltul”între realitatea empirică şi transcendentul sacru.Relaţia între poezia şi filosofia lui Blaga (careîmpreună formează o unitate a operei sale) seexplică prin chiar legătura dintre metaforă şimetafizică, aşa cum era privită în lumea indiană.Prin această „sete de absolut”, Blagaşi Brâncuşi se raportează şi la tradiţia artisticăa vechiului Orient, şi mai ales a vechii Indii,acoperită chiar de conceptul stilistic blagian al„tendinţei spre absolut”. Atracţia puternică pe carecei doi artişti au avut-o pentru gândirea indiană (încare Brâncuşi şi-a regăsit „înţelepciunea milenar㔺i faţă de care Blaga nutrea „o pasiune şi o dragostecu totul particulară”) vine în special din consonanţacare există între sensurile arhaice ale folcloruluiromânesc şi rădăcinile spiritualităţii indiene, ambeleaduse în actualitate de curentul înnoitor alexpresionismului, ce „aspira spre absolut”.BIBLIOGRAFIE1. Lucian Blaga, Mahatma Gandhi aşa cuml-am cunoscut, „Saeculum”, 1, nr.3, mai-iunie,1943.2. Sergiu Al-George, Arhaic si Universal.India în conştiinţa culturală romanească.3. D. Vatamaniuc, Lucian Blaga 1895-1961,Biobibliografie, Bucureşti, 1977.4. Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu,Biroul de imprimate „Cosânzena”, Sibiu, 1919(ediţia a II-a, Bucureşti, 1920).5. Lucian Blaga, Trilogia culturii, E.P.L.U.Bucureşti, 1969.6. Lucian Blaga, Filosofia stilului, Ed. C. N.,Bucureşti, 1924.7. Zărnescu, Constantin, Aforismele şi textelelui Brâncuşi, Ed. Cartimpex, Cluj, l998.8. Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor,Ed. „Tineretului”, Bucureşti, 1965.9. Neagoe, Peter, Sfântul din Montparnasse,Ed. Dacia, Cluj, 1977.10. Antonovici, Constantin, Brâncuşi maestrul.Mărturii, amintiri, exegeze, Ed. Semne,2002.11. Geist, Sidney, Brâncuşi. Un studiu asuprasculpturii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973.12. Ştefan Georgescu-Gorjan, Templul dinIndor, Ed. Eminescu, 1996.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara41

IstorieDarul oraşului Roma pentru TimişoaraAUREL CONTREALa 23 aprilie 2007 s-au împlinit peste 8 deceniide când Timişoara, metropola Banatului, pe o columnă dinmijlocul celei mai frumoase pieţe a sa, străjuieşte o copiedin bronz a Lupoaicei din Capitoliu, ca semn al latinităţiinoastre şi în amintirea primei descălecări a legiunilor luiTraian pe pământul Daciei, în Banat.Acest dar venit din iniţiativa guvernatorului deatunci, Filippo Cremonesi al cetăţii eterne este de altfelsingurul care a mai rămas până în zilele noastre dintre celepatru statui identice care au împodobit oraşele Bucureşti,Iaşi, Cluj şi Timişoara. El evocă scena legendară, cândo lupoaică a alăptat pe fraţii gemeni Romulus şi Remus,copii părăsiţi de mama lor vestala Rea Silvia, într-un coşpe malul Tibrului, dar în loc să piară în valurile fluviului,ei au fost hrăniţi şi apoi salvaţi şi crescuţi de ciobanulFaustulus.Lupoaica mai simbolizează şi originea comunăa popoarelor europene de gintă latină, italian, francez,român, spaniol şi portughez.Pentru Banat, darul Romei mai aminteşte că peacest pământ s-au încrucişat pentru întâia oară spadeleromane cu cele dace şi apoi s-a închegat viaţa romană,iar pe malurile Timişului (Tibiscus) s-a ridicat dintemelii cea dintâi cetate romană Tibiscus (în vecinătateaCaransebeşului). După un veac şi jumătate de avânt şiînflorire a Daciei romane, năvălirea popoarelor dinsprerăsărit a forţat retragerea în sudul Dunării a legiunilorromane ale împăratului Aurelian, lăsând populaţiaprovinciei în majoritate românească la cheremul acelorhoarde barbare, lăsând în urma lor jale, mizerie şiexasperare. Abia după optsprezece veacuri de subjugarestrăină şi de separare de fraţii lor, Timişoara la 3 august1919 revine la patria mamă, România.Primirea darului Romei de către Timişoara aprilejuit ample serbări cu ocazia dezvelirii monumentului,la acestea participând persoane oficiale din parteaTimişoarei şi a Romei, cât şi numeroşi oameni de ştiinţăşi cultură. Dintre aceştia au luat cuvântul guvernatorulRomei Filipo Cremonesi, primarul Timişoarei LucianGeorgevici, fostul ministru al cultelor şi artelor VasileGoldiş, fostul prefect al judeţului Timiş-Torontel AntonBogdan, profesorul şi istoricul Nicolae Iorga, poetulOctavian Goga, scriitorul Victor Eftimiu, miniştrii italieniSalvatore Gotta, Armando Diaz şi Ternozzi, profesoriiSilviu Dragomir de la Universitatea din Cluj, VictorVâlcovici, fost rector al Politehnicei din Timişoara,Giovanni Borgnetti preşedinte al Touring Clubului italian,scriitoarea Margherita Sarfatti, Emil Grădinaru, fost şef alServiciului Cultural al municipiului Timişoara şi alţii.De atunci, “Lupoaica Română” a reprezentat peorizontul cerului timişorean un simbol al legăturilorsufleteşti care de veacuri au împreunat pe poporulromân cu cel italian, o fraternitate dovedită prinîmpreunarea lui Romulus şi Remus şi ocrotită prinlupoaica providenţială.Pentru noi românii, serbarea care a avut loc la 23aprilie 1926, dată simbolică cu două zile după aniversareafondării Romei, înseamnă o mângâiere şi o nădejde.Statuia lupoaicei oferă copiilor abia intraţi înşcoală primele noţiuni de “Istoria Patriei”, imprimândîn mintea lor fragedă legenda lui Romulus şi Remus şia fondării Romei. Prezenţa ei în Metropola Banatuluiface ca noţiunile nelămurite ale copiilor acestei regiunisă se întregească mai uşor, deşteptând spiritul lor decuriozitate iar asociaţia de idei făcută între legenda auzităla ora de istorie, gravura din carte şi imaginea din bronzsă completeze noţiunile lor vagi, întărind ideea originiinoastre romane.Evenimentul petrecut în Timişoara cu 80 de aniînainte a prilejuit şi unele creaţii literare, precum poeziidedicate momentului şi Italiei.Dintre acestea voi cita două, de exemplu cea a luiVictor Eftimiu:ITALIEIItalie, pământ divin,Cu fl ori şi portocale.Salut albastrul tău seninAl primăverii tale!sau cea a tatălui meu , dr. Aurel Contrea, fost profesorla Colegiul Bănăţean Constantin Diaconovici Logaşi la şcoala Politehnică din Timişoara, scrisă la doi anide la sosirea în ţară, după patru ani petrecuţi la studii laUniversitatea din Roma.ITALIEIÎn depărtări s-a luminat cărareaŞi văd câmpia Ta învioratăUn imn triumfător străbate zareaŞi ritmul lui îl simte fi rea lui toată,Din Alpi spre Apenini şi largul măriiAlbastrei mări şi-a cerului albastru,Înalte culmi îmi cheamă amintirea,Neostenit străbat pe drumul aspruMă duce pasul iarăşi către TineItalie, Te-am revăzut cu bine.42 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

PatrimoniuIn memoriam Nicolae LabişDORU POPOVICILa “Muzeul literaturii române” din Bucureşti,personalităţi ale culturii române au adus un vibrantomagiu marelui poet Nicolae Labiş de la moarteacăruia au trecut peste 50 de ani. Atâtea au trecut,atâtea s-au schimbat, de la trecerea artistului îneternitate, de-mi vine a spune: “parcă s-au deslegatmilenii”… Au luat cuvântul, Florentin Popescu,Paul Dogneanu, Ion Gheorghe, Geo Şerban,Dumitru Micu şi sora poetului, Margareta Labiş.Ca muzician pot spune că înistoria lumii Euterpei, pe fondspiritual românesc, s-a conturato “Simfonie Nicolae Labiş”…sau, altfel spus, compozitori defrunte ai ţării au creat capodopere,tălmăcind opera autorului“Moartea căprioarei”, iar, înacest context orphic amintesc“Simfonia a II-a de GheorgheDumitrescu, cantatele “Cântareunui ev aprins” de CornelŢăranu şi “Muzică pentru Bacoviaşi Labiş” de Anatol Vieru”.În ceea ce mă priveşte, am scrisurmătoarele lucrări, inspirate delirica acestui răscolitor scriitor:cele “4 cântece antirăzboinice”şi baletul “Nunta”; mai adaugzecile de emisiuni radiofonice,desfăşurate sub titlul “Corespondenţe spirituale”,in care am introdus eseuri despre corelaţia subtilă,a operei lui Nicolae Labiş cu arta sonoră din ţară.Iată ce au consemnat maeştrii muzicii noastre,despre minunatul poet:Gheorghe Dumitrescu: “Dacă Nicolae Labişnu ar fi creat decât sublimul poem – “Moarteacăprioarei” - ar fi fost suficient ca să intre în istorialiteraturii din ţară. Cred că această capodoperă, dinpoezia noastră, are valoarea pe care o are romanul“Craii de curte veche” de Mateiu Caragiale, înproza românească. De aceea, în cea de a doua measimfonie i-am tălmăcit versurile splendide”…Mihail Jora: “Din nefericire, excepţionalitineri creatori au murit foarte tineri. Mă refer lageniul Dinu Lipatti, apoi la Tudor Dumitrescu,Castişanu, Cârlova şi, nu în cele din urmă, laNicolae Labiş”Paul Constantinescu: “Nicolae Labiş, prinpoetica sa, tulburătoaree, întăreşte sensul aforismului,creat de genialul Lucian Blaga, sens dupăcare: «A crea este o binecuvântare»…Zeno Vancea:«Parafrazându-l pe nemuritorulpictor, Corneliu Baba,voi spune că, Nicolae Labişne apare ca o redescoperirepostumă, înălţată la dimensiunede mit»…Eu i-am dedicat un poem:“- Fie ca poemele lui NicolaeLabiş,/ Inimă din inimile noastre,/Ale celor ce iubesccântecul frumos,/ Cânteculdespre bine şi adevăr/ Să neînsenineze…/ Fie ca opera luiNicolae Labiş,/ Generatoarea unui climat spiritual appollonic,/Să ne înfrăţească petoţi,/ Aşa cum Orfeu – Tracula înfrăţit/ “iubitorii muzicii antice,/Departe de orice atingerenecurată”…/ Fie ca adâncindu-i arta,/ A cuvântuluicare cântă,/ A creatorului “cu cerul moral/Mai frumos decât cerurile fizice”,/ Să ne contopim,până la identifi care,/ Cu semnifi caţia sublimă/ Astrăvechilor imnuri bizantine:/ Pre pământ pace/şi între oamenii…/ Bună învoire… ”Nicolae Labiş a trecut pe lângă noi, în acestagitat “ev aprins”, ca “o pasăre măiastră şi a lăsat,cu discreţia cu care a trăit şi creat, ecoul prelungal unui fâlfâit de aripi, nemaiavând parcă timp săpăcătuiască”…Nicolae LabişColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara43

29 aprilie 1896PoesisElena Mira Popescu BeleavcencoPăsările-şi încep ziuaEu port în inimă un calendar,În care de neşters au fost gravateCifrele unei zile de amar,Să nu mai poată fi nicicând uitate.Sunt azi o sută unsprezece ani,De când iubitul frate trist al mameiA părăsit, la nici treizeci de ani,Pământul, suferinţele, duşmanii.Lăsând un dar bogat gândirea sa:O poezie ce-oglindeşte-o soartăCât îndrăgea natura, muzica!Spre fiinţa lui şi-acum un dor mă poartă.De-acolo unde-n ceruri mediteziPoate mă vezi, iubitule TRADEM,Sau poate astăzi tocmai tu-mi dicteziAcest îndurerat, pios poem.Era spre zori, sau înspre asfinţitPrimăvăratica zi de april,Când ai plecat?...de noi s-a despărţitSufletul tău de visător copil.Ţi s-a-mplinit dorinţa de-a muriÎn anotimpul florilor bogat.Şi câte mai aveai a izvodi!Când lumea ta de visuri s-a-ncheiat.Motto:“Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristostoţi vor învia.”(Corinteni)Păsările-şi încep ziuaCu un cîntec, imn de slavăMulţumind divinităţiiFără preget, sau zăbavă.Zborul lor de cer aproapePoartă-n cânt recunoştinţa?...Suntem noi mult prea departeCă nu ne-apărăm fiinţa.De ce oare omul uităAre-o inimă bolnavă?Ne sunt zilele prea scurte,Nopţile ne sunt prea lungi?...Printre planuri întrerupteSă te rogi nu mai ajungi.Vrem să împlinim prea multeÎnsă toate pentru trupuri,Lăsînd sufletul deoparte.Doar material te bucuri.Nu aduni comoară-n ceruriTot trudind să strîngi la bunuri,Uitând că sunt trecătoareŞi le vei lăsa pe drumuri.Omule, te rog, gîndeşte,Existenţa cîntăreşte!Lutul ce îl porţi pe TerraEste numai ambalajulCe sufletu-l ocroteşteDar acesta e bagajulCu care spre înalt porni-vei,Cînd va fi să-ţi sune ora.Nu mai zăbovi-n neştiinţăPregăteşte-ţi aurora.Dacă prin Adam căzut-ai,Prin Hristos vei învia !Chiar de azi te pregăteştePentru nemurirea ta.44 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Comentariu literarPoezia lui Aurel Contreaîn actualitateFLORIN CONTREANimic nu poate fi mai fascinant decât să ştii că aicontribuit cu ceva la înălţarea spirituală a neamului tău, alocurilor tale natale. Când pentru a-ţi aduce la îndeplinire idealultrebuie să înfrângi dificultăţi majore, bucuria învingeriifinale este cu atât mai adâncă şi mai adevărată. Aceste gânduritrebuie să fi frământat sufletul poetului şi al dascălului,omului de aleasă cultură al Banatului, Aurel Contrea, atuncicând, înaintea izbucnirii primului război mondial, se pregăteasă-şi facă cunoscută publicului, prima sa poezie.Momentul era dramatic. Dornic de a-şi împlini undestin prin mijlocirea cărţii, a ales Şcoala normală – Preparandiadin Arad, în anul 1916, părăsindu-şi pentru un timpComloşu Mare, comuna sa natală din pusta Banatului, undefăcuse primii paşi pe calea vieţii şcolare, îndrumat fiind decunoscutul dascăl şi luptător pentru drepturile românilor,Iuliu Vuia. Părinţii săi erau simpli ţărani, dar iubitori decarte. Într-o fotografie de epocă, tatăl său, Sofron Contreaeste înfăţişat în mijlocul corului din localitate, cu privireasa mândră, ce inspiră respect.Primul război mondial îşi cere deja primele victime.Profesorul său venerat, Ion Sădean cade pe front, lăsându-i însuflet un gol imens. Este momentul să-şi exprime gândurileîn versuri, în poezia Pro memoria:Şi iar răsari în faţa mea fi inţă,Ce mi-ai fost vieţii mele-ndrumător.De mult, n-aveam de Tine vreo ştiinţăŞi mort eşti azi în seama tuturor…Peste un an îşi pierde şi tatăl, într-un cumplit accidentde tren în gara din satul Pesac, situat la mică distanţă de satulsău natal. Durerea-i nemărginită se exprimă tot în poezie,într-o sfâşietoare elegie rămasă în manuscris, Tatălui:La pragul criptei din adâncMă rog la tine, Tată,Mă rog la tine-al tău mormântLa crucea ta de piatră.Îngenunchiez înduioşatŞi tremurând din sufl et,Că umbra-ţi chip a îmbrăcat,Şopteşte din răsufl et…Dar nenorocirile parcă nu se mai sfârşesc. La 1 iunie1918 îţi exprimă durerea pentru dispariţia lui George Coşbuc,poetul care, după Eminescu, ducea mai departe flacărapoeziei româneşti în acele vremuri de grea restrişte. PoemulLa moartea lui George Coşbuc, apărut la Foaia diecezanădin oraşul Caransebeş, conţine un elogiu vibrant:Ne-ai zdrobit inima, Doamne, cu-o atât de tristă vesteCând ne-ai spus că mult iubitul badea George nu mai este!Când i-atâta jale-n lume şi-s atâtea rane-n pieptŞi când toţi cu obidire mângâierea ţi-o aştept.Tânărul poet nu uită în evocarea sa prezentarea principaleloropere ale celui cunoscut drept „poetul ţărănimii”:Graiul tău i-atât de dulce şi-i atâta vraje-n dânsulFarmecele lumii toate le-ai ţesut măiestre-ntr-ânsulJuvaer e-n fi ecare dintr-a tale multe fi le,Orice viers de reverie din „Balade şi idile”Tu cu arta-ţi ne-nţeleasă-ai înţeles tainele fi rii,Ca pe plaiurile noastre să vrăjeşti „Nunta Zamfirii”,Ia când graiu-n rătăcire se pierdea şi părea mortI-a dat nouă strălucire-nfi ripând „Fire de tort”Tu podoaba-ntreagă-a lumii ai fi dat-o avuţie,Ferecată-n „doine, hore, cântece de vitejie…”În necrologul pe care-l alcătuieşte pentru aceeaşipublicaţie citim: „Ţineam la el cu dragoste, pentru că oameniiîn vremuri de dezastre se leagă cu îndârjire nespusă deo persoană îndrumătoare, care are autoritatea unui apostol.Omenirea are credinţa nezdruncinată în oamenii săi mari şicredinţa aceasta nu se poate stârpi din ei, până ştiu că existăastfel de oameni.”Între timp, războiul mondial îşi urmează mersulnecruţător. Satele bănăţene rămân pustiite, tinerii plugarifiind luaţi la oaste şi duşi să lupte şi să moară în cine ştie ceţinuturi îndepărtate. Despre această stare de spirit apăsătoare,rămân mărturie versurile poemului Prizonierii datată februarie1917:Un vânt pribeag cutremură salcâmiiŞoptind o taină tristă tremurând,Ca vajnici roibi, ce şi-au pierdut stăpâniiVăd umbre negre-n larguri alergând,Văd sufl ete din taine dezveliteCum se avântă-n noapte-ngrozitorSimt truda grea a lumii obiditeŞi ranele mă dor din trupul lor.Sentimentul dominant care străbate aceste versuri cuecouri din creaţia lui Octavian Goga, este de compasiune şisolidaritate cu suferinţa consătenilor săi plugari:Sunt fraţii mei, pribegii sărăcieiSupuşi umili ai marilor dureriColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara45

Comentariu literarCei înfrăţiţi cu sarcina robieiCei istoviţi de vlagă şi puteri…Amărăciunea provine şi din nedreptatea socială şinaţională la care erau supuşi românii în acele vremuri lovitegreu de nedreptatea istoriei:Sunt fraţii mei de-o limbă şi de sângeCari sorb teroarea crudului infernMi-e inima de desperată plângeÎn spasmul lor, ce-n taină şi-l aştern.De la suferinţa prezentului, gândul tânărului poet seîndreaptă spre a găsi căi de înlăturare a ei, pe calea mariloridealuri. De la constatarea situaţiei precare a ţării noastre, înprimele strofei ale poeziei sale, intitulată simbolic Oda:Pe ceriul sfânt al ţării meleS-au năpustit furtuni în clipe greleŞi stelele şi-au încetat luminaŞi nu părea să mai răsară luna…Sfârşitul ne păştea în orice clipăCând şi-arunca fatala ei aripăAsupră-ne neîndurata soarteAsupră-ne cotropitoarea moarte… autorul trece la un îndemn vibrant adresat fraţilorsăi întru credinţă şi suferinţă, de a renunţa la vrajba inutilăîntre ei şi de a alege calea iubirii şi împăcării spre atingereascopului comun:Oh fraţii mei, voi aţi uitat trecutulDe vă frământă astăzi vrăjmăşia?De ce lăsaţi din braţul vostru scutul?Iubiţi-vă! Aceasta ni-e tăria!Iubirea fi e stâncă neînfrântăDe vatra ei vrăjmaşul să se frângă,Din vatra ei puterea să ne creascăSă întărească Ţara Românească.Dintr-o însemnare într-un caiet cu manuscrise, reiesecă în 13 iunie 1917 a citit într-o şedinţă a cenaclului PetruMaior, (nu e consemnat şi locul), un poem intitulat Lupta-ncodru, din care notăm:Sufl ă, geme, urlă vântulÎntrecând orice furtunăSus pe coaste se adunăOaste multă, rând cu rândul,C-a murit cu jale multăIon, soldatul sub poruncăSus pe coasta de la munteVânt aleargă, bate vântulPrecum jalea bate gândulDorului, durerii multe.Versurile având structură folclorică, o compoziţie nulipsită de unele stângăcii stilistice specifice avântului tinerescal poetului, depun mărturie despre o stare de spirit - specificăstării de război în care ne aflam, şi despre o spontaneitate şinaturaleţe care pot cuceri şi astăzi un public sensibil. Dincolode compasiunea pentru tragedia soldatului român, notămspiritul de sacrificiu, demnitatea şi, nu în utimul rând, intimalegătură dintre starea sufletească a eroului şi zbuciumulnaturii personificate.Un gând poetic de o înduioşătoare sinceritate neîntâmpină în poezia Sursum corda! De fapt, o rugăciuneadresată Mântuitorului Iisus Hristos, la ceas de amarnicădeznădejde:O rugare blândă şi duioasăŢi-a trimis sufl area mea trudită,Inima, pierdută în ispităMi se sfâşie în desnădejde:Rogu-mă, mă mântuie Hristoase.Cu un autentic gest de responsabilitate literară,tânărul poet Aurel Contrea îşi supune creaţia judecăţii cenacluluiliterar iar, la recomandarea acestuia, o publică în nr.17 a revistei Biserica şi şcoala din Arad din anul 1918. Totpe atunci citeşte la cenaclul Petru Maior şi sonetul Cătretinerime din care amintim câteva fragmente semnificative:Nori grei se răscoliră în liniştea seninăFurtuni fără de seamăn de-asupra ţării noastreTreziţi din somnul dulce în vifor de dezastre,Căutaţi în calea voastră o rază de lumină,Porniţi!… Să vă-nfi oare-n cucernică-nchinareDurerile ce zbat în deşert după răsplată,Vă-mbrăţişaţi destinul cu dragoste curatăS-aveţi o stea deşteaptă de-apururea în zare.Desigur, este o tehnică retorică aici, bine condusă, darsentimentele şi cugetările care se află la fundamentul acesteiasunt, în contextul istoric dat, binevenite. Astăzi, la aproape unsecol de la compunerea lor, pot să ne apară – din perspectivaartei moderne - oarecum exaltate şi chiar bombastice. Darversurile se includ în mersul vremii lor, influenţa poezieipatriotice romantice este dominantă, şi în nici un caz nupot fi bănuite de demagogie. Tânărul autor se identifica pedeplin cauzei pe care o slujea, era convins că prin cântul săuse arată a fi un adevărat luminător şi îndrumător al neamuluisău, iar despre aceste versuri, poezia română din acest colţ deţară, chiar avea mare nevoie atunci. Iar dacă analizăm ideilepoetului fără prejudecăţi, constatăm că ideile promovateatunci sunt pe deplin valabile şi în zilele noastre.Din cauza dificultăţilor inerente stării de război,Aurel Contrea este nevoit să se ducă la Budapesta pentrua urma Institutul Pedagogic Superior, nu înainte de a-şi daexamenele de diferenţă la Liceul din Seghed. Trebuind sărevină urgent în Banat, din cauza revoluţiei bolşevice condusede Bela Khun, a trecut râul Tisa înot împreună cu doicolegi comloşeni, pentru a nu fi arestat de armatele ostile. LaCaransebeş, unde fusese numit profesor suplinitor cu ajutorulfostului său dascăl, Iuliu Vuia, publică poemul Bănatuluiîntr-un moment deosebit de dificil pentru români:46 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Comentariu literarBănatule, tu ţara mea frumoasăPierdut în largul zărilor suriiTu leagănul copilăriei meleTu raiul meu cu-atâtea bucuriiMă chiemi cu glasul patimei înfrânteÎngenunchiat de-al veacurilor sorţi,Ca să-ţi urmez cărarea ta pierdutăSub rostul trist al fraţilor mei morţi.Credem că aceste versuri, pline de sensibilitate şi dedragoste curată pentru meleagurile natale, se înscriu printrecele mai reuşite omagieri din litertura bănăţeană, şi nunumai. Admiraţia faţă de frumuseţea naturii se îmbină cuamărăciunea pentru trista soartă a celor căzuţi pe front:Mă chiemi cu glasul dornic de izbândăS-adun fl ăcăi din dealuri şi din văi,Căci vieaţa ta e-n spasmurile morţii,Căci trupul tău se frânge de călăi!Chemarea la luptă trebuie înţeleasă, firesc, doar ca ochemare pentru libertate naţională socială şi economică. Esteo chemare pentru eliberarea de robia feudală, nu este efectivîndreptată împotriva nici unui alt popor, chemarea - evident- nu a fost luată la iniţiativa sa personală, ci a răspuns unorcomandamente majore sugerate de cei care hotărau pe atunci,soarta poporului român din Banat. Autorul se adreseazăromânilor din toate zonele istorice ale Banatului:Bănatule, tu ţara mea aleasăCe creşti în tine fi erul din adânc, -Ai lanuri verzi şi holde şi grădineŞi tot ce e comoară e pământ.Te scoală azi! Fioru-încremeneşteÎn inima vitejilor pribegi,Căci patimă renăscătoare creşteCa să răzbune vremile vitregi.Se freamătă purtaţi de biruinţăStejarii codrilor din SeverinŞi Caraşul cu culmile cărunteŞi-adună-n sârg soliile ce-i vin,Căci oşti astrânge-n largu-i TorontalulŞi malurile cruntului TimişSă apere ca trăznetul din zarePământul pentru care sunt trimişi.Poezia, publicată, se pare, tot în Revista diecezanădin 1919 din Caransebeş, a avut un ecou imens în epocă. Dealtfel, problema de pe front, s-a şi rezolvat apoi favorabil pentruromâni, la masa tratativelor de la Paris. Autorul a trebuitînsă, în grabă, să plece pentru a se înscrie la Facultatea deŞtiinţele Naturii a Universităţii din Cluj. Între timp, Transilvaniaşi Banatul îşi recapătă Independenţa naţională, în urmaAdunării de la Alba Iulia din 1 decembrie 1919. Evenimentulnu putea să-i scape tânărului şi entuziastului poet.Sunt de remarcat versurile închinate oştenilor românicare au izbândit după grele jertfe umane şi fapte de vitejie,în care s-au acoperit de glorie, într-un vibrant Imn debiruinţă:Ce dragă e, ce sfântă e vieaţa,Ce negrăit de dulce-i să trăieşti,Când inima cu patimă se zbateLa vestea celei mai dorite veşti,Când sufl etul de farmec se-nfi oarăZărind ivirea zărilor de bineChemând o lume nouă, cu ardoare,Şi lumea-aceasta a răspuns, că vine..Martiri, zvârliţi ca pradă, fără milăÎn glodul vremii grele de pieire,Cei schingiuiţi în chinuri şi năpastePăscuţi de-a veacurilor urmărire,Veniţi, veniţi, că-i ziua triumfalăCând ziua-ntreagă-i pradă fericirii,Şi-uitaţi cu toţii timpul de turbareCe v-a scăldat în patimă şi sângeUitaţi acum, că-i ziua de iertare.În ziua de-azi cutremure-se fi reaŞi zbată-se-n delir de veselie,În ziua de-azi făcutu-s-a plinireaCe-atâtea vremi, dorit era să vieCând răzbunând trufi a cu căinţăPlâng toţi stăpânii zilelor vitrege,Căci dragostea de limbă şi de legeŞi-a dobândit măreaţa biruinţă.Când s-a-ndurat Pronia cea cereascăSă dea pierzării neagra-ne sclaviePe plaiurile noastre-n osârdieVenit-ai zi de mare sărbătoareCa să descui sicriul morţii noastre,Ca să ne scapi vieţii-ndurătoareDe-atâtea patimi, chinuri şi dezastre,Strofa finală concluzionează cu un apel la trezireavirtuţilor străbune, într-un demers asemănător aceluia dininmul nostru naţional, „Deşteaptă-te române!”:Iar când tăria-n zori se rumeneşteŞi piere norul vieţii-ntunecatTe vei trezi, căci veşnic româneşteVa stăpâni virtutea-n largul tău, Bănat.În lung şi-n larg. În Ţara RomâneascăPurtaţi făclii şi steaguri şi fanfare,Căci v-aţi afl at pierdutele odoareÎn datina şi limba strămoşească;În cort, la plug, prin sate şi pe plaiuriLe-am cucerit şi nouă ne rămâne,Înfi orat asculţi a Tale graiuri,Te pleci, te rogi şi plângi învins, Române.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara47

Comentariu literarOh, pace tu, comoară îngereascăNădejdea unui viitor de aurTu cea mai scumpă-sfântă răsplătirePrinosul cerului şi-al lumii drag tezaur,În inimile noastre te aşterneCa-nvinşi de vraja măreţiei TaleSă ce-nchinăm Soliei cei eterneCe te-a trimis să-ţi faci în lume cale.Finalul poemului aduce, cum era şi firesc, omagiulnostru, al tuturor, Puterii lui Dumnezeu, care ne-a ajutat şine-a apărat la greu, Păcii, comoară îngerească, fără de carenimic trainic nu se poate făuri şi - în fine Oşteanului român,harnic şi viteaz.Poetul Aurel Contrea, a găsit de cuviinţă să omagiezeşi devotamentul Casei Regale a României, care a avutun mare rol istoric în conducerea Ţării, dar gândul său s-aîndreptat cu recunoştinţă mai ales spre devotamentul celeicare i-a ajutat pe ostaşii răniţi pe front, în condiţii de maredificultate, Reginei Maria:Când neamul meu zdrobit de suferinţăPlângea amarul vremii de restrişte!Când ţara mea pierea văzând cu chiiPăşea sub truda patimilor triste:Ne-ai cercetat solie îngereascăCa să ne-aduci o dulce mângăiereCa să te ştim, că eşti regina noastrăApărătoare-n clipa de durere.Când greul vieţii ne scria calvarulAi apărut ca vraja din povestePrecum în vis de farmec CosânzeanaRăsare cu lumină după creste:Şi-n văi, în dealuri, pe câmpii întinseSe-nstăpâneşte dalba primăvarăŞi-mparte lumii farmecul comoriiÎn jalnica desmoştenita ţară.Venit-ai azi pe plaiurile noastreCa să ne spui că visul e aieveaVenit-ai azi să-mprăştii bucuriaSub ceriul nost cu zările albastreSosirii tale-i saltă în fericireTot sufl etul robitului ArdealŞi fl orile ce-ncununează fi reaŞi văile şi codrii depe deal.C-ai dezlegat averea tăinuităA inimilor noastre zbuciumateŞi-ai risipit în şargul vieţii dorulŞi dragostele ţării liberate.Cutremuraţi de clipa fără seamănCe-o simte azi întreaga RomânieÎţi mulţumim, Crăiasa RomânimiiCă ne-ai păşit azi strămoşeasca glieŞi chiotul, e cel mai scump al fi riiDezlănţuit din piepturile noastre:E sincera, puternica simţireCe-o dedicăm azi Majestăţii Voastre.Aflând din poeziile publicate în presa vremii desprecalitatea poeziei lui Aurel Contrea, compozitorul TiberiuBrediceanu, care era şi director al nou înfiinţatei OpereNaţionale române din Cluj, îi solicită – prin intermediultenorului Traian Grozăvescu, ce îl cunoştea pe poet din corulbisericesc la care participaseră, să traducă, în termen limităde 3 luni, opera Aida de Giuseppe Verdi, după libretul luiAntonio Crislanzonni după un manuscris în limbile italiană şimaghiară. Poetul conştiincios, face efortul cerut, iar la 25 mai1920, are loc şi premiera operei, cu mult succes. Redăm aicicâteva fragmente din Imnul de biruinţă din opera Aida:În zbor, cine pluteşte-n al gloriei cuvânt?Ca un puternic soare sfânt cu-avânt?Tu soare sfânt!Cununi de flori de vin să-ţi anin coroanei cei de Mirt,Când zvon de prăznuire te cheamă-n drag alint…Dorinţa de a deveni un nou poet al neamului senăruieşte însă. Obţine, după absolvirea facultăţii, o bursă destudii pentru a-şi obţine doctoratul la Roma dar, în ştiinţelenaturii nu în literatură cum ar fi dorit. Cu durere în suflettrebuie să renunţe la poezie, pentru a se dedica ştiinţei.Totuşi, continuă să scrie poezii şi să publice în presă articolepe teme culturale.Între 1920-1924, la Roma, în calitate de doctorand,participă la activitatea Societăţii Academice „DaciaTraiana” a studenţior şi a oamenilor de cultură români,pentru care scrie în scrie 1921, imnul „Din Roma”:Din Dacia ne-a adunatLa Roma o scânteie,Ce s-a aprins, când neamul DacLuptând cu Divul împărat,Căzu pentru-o idee.Un neam ce-n jertfă s-a născutPrin moarte şi din viaţăNorocul şi l-a cunoscut,Când alegându-şi vieţii scutŞi-a pus nădejdea-n braţe.Din toiul trudnicului chinNoi am cules cununa,Sub bolta ceriului seninCu soare cald şi vântul linNe bucurăm într-una.Un neam ce jertf-a cunoscutLa Sarmisegetuza?Şi-acel ce-avea lupoaica-n scutDin lupta lor am cunoscutVirtuţile şi muza.Povestea neamului întregO lege ne învaţă48 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Comentariu literar- precum sămânţa scoate vregDin zgura solului vitreg. –Şi noi scoatem povaţă.Când vifor înspăimântătorAsupra noastră vine,Ne vom ruga c-un singur dorS-avem în suflet forţa lorŞi acelaşi sânge-n vine.Să vie-atunci orice-ar veni:Pe viaţă şi pe moarte,Oricâte rele ne-ar meni,Noi drepţi în faţă le-o privi,Căci ne-am croit o soarte.Revenit în ţară, este numit profesor de ştiinţele naturiila Liceul C.D.Loga din Timişoara, având însă şi ore la Facultateade mineralogie. Pătruns de importanţa misiunii salepedagogice, compune şi aici Imnul şcolar închinat Instituţieipe care o slujesc:E cea dintâi dorinţă ce-mi frământăÎn şoapte-aprinse fl acăra din pieptE cea dintâiu strigare ce mă-ncântăŞi semnul drag, ce vajnic îl aştept;Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.Că-n piept ne este vlaga veşnic nouăŞi-n veci nu vom uita că ne sunt fraţi:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.Patronul şcoalei noastre ne priveşteCu ochi duioşi din timpul secularCăci rod bogat sămânţei sale-i creşteCa-n lanul plin de spice, la hotar:Veniţi copii, cu toţi să-i dăm onorulSă fâlfâie cu fală tricolorul!Tot pe atunci, la 18 iunie 1924, a compus un sonetînchinat unui mare dascăl care a fost ctitorul învăţământuluiromânesc, Lui Gheorge Lazăr:Din istovita brazdă semănatăCu sârguinţă aspră şi-ndârjireNe-a răsărit îmbelşugata roadă:A mântuirei noastre înfl orire.Când patima Ta te-a stors de truda crudăŞi câmpului sterp îţi ostenea avântul,Un nou îndemn pornirea Ţi-o îndrumă;Iar se avântă şi din nou se-nalţăNestrămutată, spendidă, Ideea,Şi generaţiilor nouă le învaţă.Să fi m chemaţi cu inima zglobieŞi cu avântul veşnic plin de foc,Ca steagul nostru ridicat să fi eCăci sfânt e semnul lui în orice loc:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.Suntem aleşii vremilor măreţeCari au părinţi şi fraţi ce s-au jertfi t,Făcând cu sânge planuri îndrăzneţe;În rostul lor i-al nostru rost sortit:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.Întinsul ţării noastre adorateÎşi creşte vraja-n câmpuri şi la deal,Ne farmecă cu darurile-i toate;Un dar e şi supremul ideal;Să fâlfâie cu fală tricolorul,Veniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.În plaiurile noastre minunateÎşi au strămoşii veşnicul lăcaşŞi vom izbi cu fulgerele toateDe-ar îndrăzni să-l calce pas vrăjmaş:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniţi copii, cu toţi să-i dăm onorul.Bănatule cu vlaga frântă-n douăSă nu-ţi mai plângi Tu fiii-nstreinaţi,Oh, vino dar, cu inima, cu cheiaÎnvăţăturii tale înfocateCăci inimile azi Te-aşteaptă, toate.Este un elogiu adus dascălului, omului de ştiinţă, celuicăruia întreaga viaţă, gânduri şi preocupări îi sunt închinateunui singur scop suprem: luminării spirituale şi morale a neamuluisău, şi, chiar mai mult, a omenirii în ansamblul ei. Peaceeaşi linie ideatică mai cităm şi Pe marginea cărţilor:Ce fericiţi sunt purtătorii păciiŞi veştilor, de binevoitoriCei închinaţi adânc sincerităţiiŞi-a-nţelepciunii mari cugetători.Cari ziua, noaptea, cred şi-n orice clipăSunt slujitori supuşi eternei legi,Ce-şi mistuie gândirea cu risipăSpre mântuirea vremilor întregi.Că-n fl acăra ce arde în simţireÎn rostul lor aducător de-avântŞi-n drumul lor ce duce spre mărireE-ntreg avutul vieţii pe pământ.Urmare a prestigiului pe care l-a dobândit ca urmarea neîncetatei sale activităţi ştiinţifice şi poetice, i seîncredinţează, de către primăria municipiului Timişoara,recitarea unei poezii omagiale închinate Italiei, cu ocaziaînaugurării la 23 aprilie 1926, în centrul oraşului, a uneiColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara49

Comentariu literarcopii în bronz, a simbolicei Lupoaice alăptându-şi puii, peRomulus şi Remus, oferită de către primăria municipiuluiRoma, ca semn al recunoaşterii latinităţii noastre: (vezipag. 42)Ca om de ştiinţă, dar şi ca poet, a dedicat o poezieinteresantă genezei vieţii, un imn scurt închinat Creaţiunii,intitulat Ab initio mundi, din care notăm un fragment:Din ceas în ceas misterul se formează,În nepătrunsul strop coloidal,Discret secretul viu se contureazăDe restul sec şi brut material.Şi-ncrezător sarcodiul mai în urmăDezvoltă-asigurat câte-un picior,Ce-n piatră loc de trai încet îşi scurmăCerând prin viaţă loc stăpânitor.Considerăm că şi poezia închinată vulcanului Vezuviu,tot un imn al măreţiei naturii poate fi considerat:Neîncetat cutremură pământulNeostenit mă-ndeamnă sus avântul.I-aşa de grea cărarea ta de stâncă,Făgaşul ei împietruit mă-ncântă.Urc vârful tău, cel urgisit de soarteVulcan bătrân, aducător de moarte.În sânul tău se zbat înlănţuiteCa-ntr-un năvod, puterile naturii.Când izbucnesc (ca neamuri răzvrătiteCe năvălesc cu patimile urii)Se clatină din temelii pământulCa-n început, când a grăit Cuvântul.Din an în an revolta se-noieşteSus în crater, şi-adânc în măruntaieMeleaguri noi, pierzării îşi croieşteNestăpânitul fl uviu de văpaie,Iar fl acăra ce arde-n acest fluviuE darul tău, Bătrânule Vezuviu.Şi omul, ce s-a înfrăţit cu fi reaA-frumseţat vulcanul cu plantaţii,În vinul lui e nouă răzvrătirea,În focul lui îşi jor credinţă fraţii.Căci farmecul sălbăticiei crunteL-a pus în vin răzbunătorul munte.Şi, pentru a încheia, redăm un fragment din evocareaCodrule, podoaba fi rii:Codrule, fârtate dulce, mult eşti mândru şi semeţAm venit pierdut la tine fericirea să mă-nveţiSă-mi arăţi cărări alese, căi ce duc către noroc,Doar tu ştii, - căci ai atâta-nţelepciune de prooroc…Despre calitatea demersului poetic al lui AurelContrea, depune mărturie prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanuîn prefaţa la singurul volum restrâns de versuri alpoetului, apărut în 2003, la Ed. Marineasa din Timişoara,intitulat Bănatului, din care cităm: „Virtuozitatea formei,convingătoare, rămâne înlăuntrul poeziei pentru că sepăstrează în limitele controlate ale aceleiaşi sensibilităţi şifervori lirice deopotrivă cenzurate de limpezimea gânduluişi trăirii proprii. Discursul liric - având tensiunea ce-o dăretorica implicării în mari sentimente, deci a faptului trăit peseama şi înlăuntrul acestora - lasă să transpară câte o logicălimpede, cât şi reflexele intuiţiei sensibile directe în expresiipoetice memorabile”.Aurel Contrea a colaborat cu poezii şi studii decritică literară în presa vremii sale, în revistele culturaleSufl et nou, de la Comloşu Mare, Fruncea, Primăvara şialtele. S-a referit la creaţia autorilor semnificativi ai timpuluisău. Din păcate, nimeni, din ale timp, nu i-a dedicatîncă o recenzie pe măsura valorii sale autentice. Până în1937 nici nu a existat la Timişoara vreo filială a SocietăţiiScriitorilor Români de la Bucureşti, aşa cum s-a întâmplatla Iaşi şi la Bucureşti încă din vremea lui Titu Maiorescu.Prima asociaţie semnificativă de acest fel a fost SocietateaScriitorilor Români din Banat, condusă la început, de VolburăPoiană Năsturaş, apoi de omul de afaceri Dion M. Ar. Dan,la care a colaborat şi Aurel Contrea în calitate de bibliotecar.Din primul comitet al acestei societăţi au mai făcut parte şiautorii: Ion Roşiu Roşioru, G. Popiţi, Gheorghe Atanasiu,Aurel Cosma junior, Dridri Goroniţă, Iosif Velceanu, AlŢintaru, Mia Cerna, A. Peleanu, Lucian Cosmin, DamianIverniceau, Ioachim Miloia şi Traian Topliceanu.La cenaclul Altarul cărţii, de pe lângă această societate,au mai colaborat: C. Miu-Lerca, Dorian Grozdan,Romulus Fabian, Melentie Şora, Nicolae Ivan, Ilie Ienea,George Cătană şi alţii.Activitatea culturală şi literară interbelică, dinaintede apariţia acestor asociaţii este, din păcate, puţin cunoscută,şi este chiar minimalizată pe nedrept, mulţi autori trebuindsă răzbată pe plan literar prin forţe proprii. Ar fi timpul catruda lor, printre care şi a omului de cultură bănăţean AurelContrea, să fie recunoscută şi oficial.Codrule, podoaba fi rii, crainic mândru şi bogatCum îţi legeni tu coroana într-un cântec legănatCum aşterni cu dărnicie bogăţia de comoriS-o închini la lumea toată, ca prin ea să te adori, -50 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Un poem de topos, cu mistica locului şi a eului,este Casa părăsită de Tatiana Flondor Arieşanu (EdituraExcelsior Art, 2006). Configurat pe trei dimensiuni– lirică, dramatică şi epică – textul propune tot atâteadirecţii (variante) pe un traseu al regăsirii unui spaţiuatins de o veşnicie ancestrală, telurică, pe de o parte, şide o alta cu predestinare sacră,în previziune oniric-mistică.Călătoria personajului devineo refacere iniţiatică a locului şilocuirii, cu oameni şi obiceiuri,cu obiecte şi rosturi.Poezia Rugăciune, dinfinal, este cheia salvării acesteicălătorii golgotice întruregăsirea casei părăsite, devreme ce se instalează puternic„simţământul absenţei”, cumîl numeşte Eugen Dorcescu,încât întrebarea obsesivă„Pe cine căutam?” dominărememorările şi chiar eul. Înstarea de rugăciune, Mamaapare drept matricea loculuişi punctul de sprijin al eului.„Mai las-o, Doamne, pemama/ Să vină în vis şi sădeschidă fereastra spre cer,/Să văd cum din nori coboarădâre de fum,/ Ce se confundă cu graiuri de om./ S-ovăd cum sapă iar la vie,/ Căci, din pământ,/ Se înalţădrumuri cu suflet de om./ Să mai clintească roata lafântână,/ Că încă-un prunc, al nostru,/ S-a botezat înlume.” Adică, un univers matern, între viaţă şi moarte.Dorul de mamă e ca o trecere spre alt tărâm: „Întindmâna, dar ea nu e,/ Deşi vorbesc cu ea./ Dar parcă-igând/ Şi-mi spune că e vie/ Şi să nu mai plâng,/ FiindcăAdevărul/ Ni s-a dat/ Lăuntric/ Şi El este nesfârşit./ Şinici sufletul pietrei/ Să nu-l mai tulbur,/ Că, înăuntrullui,/ Stau Legile Domnului venite.” Regăsit, acestcosmos matern nu trebuie tulburat în misterul lui nicimăcar de lacrimă, ci străjuit prin credinţă.Aceasta este minunata Rugăciune care motiveazăîntregul arsenal real şi ireal al călătoriei şi căutării,cum ar fi, de pildă, apariţia lui Isus în vis: „am simţitcă lângă mine era Isus.” (Visul 1) Acesta fiind traseulmistic al configurării eului, toposul însuşi e cuprins deViaţa cărţilorRugăciune pentru regăsirea în duhul loculuiION JURCA ROVINAo sacralitate tulburătoare a animării. Să spunem maiîntâi că toposul din poemul Tatianei Flondor Arieşanue dintr-o superbă zonă gorjeană, de deal şi munte, cumănăstiri. Aş aminti doar Mănăstirea dintr-un lemn,cu icoana Mariei găsită într-un stejar secular, din careastfel s-a făcut mica mănăstire. Nu doar locul, ci şilucrurile aici par a avea unduh. Nu insist, ci doar sugerezuna din motivaţiile glăsuiriiobiectelor din prima parte apoemului, pe care acest personajEu le întâlneşte mai întâila casa părăsită: „Se auzeauzgomote de paşi/ În pod./ Bocanciimei se coborau/ Şi maipuneau/ Un rând de lacăte/ Laporţi.” (Podul) Obiectele prindgrai: Hambarul, Lada cariată,Urciorul, Grajdul, Butoiul,Sapa, Ferăstrul, Războiul deţesut, Fierul de călcat (un întreginventar), se pun parcă lasfadă într-un dialog teatral deo liricitate aparte. În această„înviere” provocată intră Eulînsuşi, conversând cu Icoana– „Eu: Casă, să dereticăm./Icoana: Mama ta repeta însemnulcrucii/Şi pe pernă,Înainte de a adormi.” – cu Masa, Soba, Un scaun.Universul locuirii se întregeşte cu plantele: Cireşul,Prunul, Urzica, Floarea soarelui, sau elementele zidirii,Piatra, Fântâna, şi totul se cosmicizează dinsprepământ, Muşuroiul, Broasca, cu Berzele şi cerul;Steaua, Luna. Ce spuneam? „În duh se înscrie totul”se intitulează nu întâmplător un poem în care apareVocea, ca o dedublare a eului: „Vocea: Iartă-ţi tatăl/- Nu pot./ Vocea: Fii îngăduitoare, altfel, păcatul e şial tău.” Apariţia Vocii înseamnă instalarea singurătăţiipersonajului, devastarea căutării, în lunga călătorie aîntoarcerii, cu retragerea în Rugăciune.Întregul poem este, de fapt, o Rugăciune pentruloc şi regăsirea în duhul lui, o rugăciune la căpătâiulunei iremediabile pierderi. Originală mi se pare a fila Tatiana Flondor Arieşanu, în această scriere a sacu suflu tragic, cosmicitatea unui topos integrator detimp şi locuire.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara51

În prefaţa la volumul de debut editorial al lui EmilFlorin Grama*, intitulat Elixirul verde (2003), arătam căautorul cunoscut ca prestigios artist plastic şi critic de artă,ne făcea o mare surpriză, apărând în ipostaza de poet, la ovârstă aproape sexagenară, până în anul 2003 nu publicasenici o poezie, nu spusese nimănui că scria versuri.Acest al doilea volum de poezii al enigmaticului poeteste constituit tot din selectarea unor poeme din maldărulde creaţii scrise, într-o lungă perioadă de timp, a absolutuluianonimat literar, poeziile de dragoste, cuprinse în aceastăcarte, sunt cu atât mai interesante cu cât, iniţial, nu eraudestinate publicării. Ele se articulau de la sine într-un amplumonolog liric de dragoste, caracterizat, în primul rând,printr-o deplină sinceritate, exprimată îngrijit cu mijloaceliterare adecvate.A cânta, neauzit, vreme de şi viaţă, „iubirea la timpultrecător”, poate să însemne a te opune, prin cuvânt, „mariitreceri”, neantizării acesteia. Justificarea publicării tardive aacestui volum constă şi în învederarea modului cum au trăitîn rezistenţa sufletului, bietul om împreună cu demiurgulartist, sensibilizaţi de slăbiciunile fiinţei vremelnice, darşi de măreţia minunilor eterne: iubirea şi creaţia. În cadrulacestei relaţii (om şi creator) s-a săvârşit o supremă legătură(dragoste şi poezie) care dă un adânc sens vieţii, oferindu-i,cu generozitate, sporul sufletesc al trăirii prin celălalt, prinpersoana iubită. De fapt este vorba deîmbogăţirea sinelui, prin bucurie şi prindurerea vieţuirii miraculoase sub semnulcrucial al lui celălalt.Între infinitele posibile definiri alepoeziei de dragoste, poate fi şi aceea căaceasta este o ipostaziere lirică a sineluiîn cumpăna iubirii. Nemărginită poate fio asemenea ipostaziere, precum un caleidoscopsufletesc cu infinite constelaţiide sentimente, în centrul acesteia: astruliluzie.Dragostea: o iluzie predestinată;poezia; o iluzie programată. Ce dramatică,stranie coabitare, uneori, „sus un clopotde aur”, cum spune Emil Grama în poezia„toată viaţa te voi căuta”. Cu timpulapare”intuirea duplicităţii verticalei”,când „aproape suntem / aproape darniciodată împreună / ca două maluri defluviu / aproape /ca moartea la o depărtarede-o pleoapă”.În volum predomină numărul poeziilorîn care ipostazierea erotică a euluiliric se întâmplă sub zodia luminoasă aiubirii ( „Arca gândului vine spre noi / cu toate roadele sfintedeodată”). Cu toate acestea, luată în ansamblu, dragostea esteo (dorită) povară („ pe mine întrebaţi-mă / ce este silniciacuvântului / iubirea), o stare existenţială, dincolo de o feerică,eternă visătorie („ Totdeuna suntem dăruiţi viselor), chiar unblestem de neînlăturat („Osândit mereu ca să iubesc”), avândrădăcini în matca originală a vieţii („poate împreună / nenaştem odată cu firea”) şi dăinuind pe ţărmul comun”.Câteva poezii – cele mai originale din acest volum– se întemeiază pe „ideologia de dragoste a pictorului”,evidenţiind, astfel, faptul că autorul lor este artist plastic:„Culorile rămase pe paleta /zugravului de voroneţ /- verdeViaţa cărţilorSub semnul trăirii prin celălalt52 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraAUREL TURCUŞportocaliu albastru / de peste veacuri se adună / în inimă înorice vară / şi de ne aflăm împreună / în gestul mâinii tale mici/ le-aud pictând sub lună iară / dar nu pereţi de mănăstire / nicidiavoli şi nici mucenici / ci ziua noastră de iubire / în lungicoloana ancestrale. Verde roşu albastru ... // târziu în frunzelebrumate din mărul nostru pădureţ / se sting de ploaie sfâşiate/ culorile rămase pe paleta / zugravului pe Voroneţ”.Majoritatea poeziilor sunt deschise într-un orizontvizual plastic, unele sunt părelnice pasteluri, peisajele(îndeosebi dunărene, marine) fiind bune conducătoare de fiorerotic. În asemenea împrejurări, poetul îşi închipuie peisajearhaice, cu corăbii şi mateloţi: „Fereastra mea e deschisăspre cer.../ Înfiorat, parcul freamătă sub canaturi, / corăbiile/ toropite de drum, / ancorate de toate parâmele, geamanduriale marelui port, / coboară pânzele pentru somn, / iarmateloţii îşi pun capul/ pe perna stelei lor polare...”În general, autorul are apetit pentru frăgezimiagresate, dar fără a cădea în desuetudini stilistice colbuite,pe de altă parte e evidentă şi cuprinderea unor zarişti spiritualemoderne, cu, cu inflexiuni meditative profunde: „Neiubeam într-un petec de an / şi-o secundă de oră / (Tu ereaicaligrafia unui singur cuvânt) / Oasele ne scrâşneau de atâtaconcentrică horă, / iute spaţiul văzut, nevăzut al lui Este şiSunt // Erai o iubire de noi şi-o iubire de sine. / (Tu rămâneaimai departe caligrafia / unui singur cuvânt.) / Ciudă mi-erape mine, pe tine, / de atâta întâmplare /că vei fi şi că sunt.”La fel de convingătoare suntrostirile poetice concise, precum aceeacare dă sugestivul titlu al volumului:„Băteam potcoave cailor din vis / şiinventam poteci de stele / pe care îmiplimbam singurătatea grădinilor semiramideimele ... // Iubirea mea la timpultrecător / teamă-mi era să nu se rupă /de-nstrăinare multă şi de dor / şi de preaplinul vinului din cupă”.Întors din State unde trăieştejumătate de an, Emil Grama şi-a îmbogăţitacest volum cu o duzină de poezii,adăugate la finalul cărţii, starea specialăa poetului, avută în străinătate a fostbenefică pentru inspiraţie, iar selecţia celor12 poeme din belşug de versuri scriseacolo, desigur că înseamnă şi un sporal valenţelor calitative ale volumului.Acestea constă în adâncirea potenţialuluimeditativ în orizonturile mai grave alecondiţiei umane, înţelese mai profund,acum, Emil Grama: în urma unei împovărătoare experienţede viaţă. Cred că poeziile acestea marchează o înnoitoaredeschidere poetică a acestui autor, o deschidere care se vafinaliza în alte surprinzătoare volume de versuri.„Trăirea la timpul trecător” îşi poate găsi adăpostperen numai în creaţie. Un asemenea adăpost, bine zidit, esteacest volum de poezii al lui Emil Florin Grama, „e iubirea oviaţă”, în care clipele de dragoste „îi dăruiesc respiraţia”.Volumul a apărut în ediţie bilingvă: româno-engleză.Tălmăcirea versurilor în limba engleză: Antuza Genescu

În numărul 1/1988 al revistei “Ariergarda”,apărută la Timişoara, sub egida Asociaţiei ScriitorilorProfesionişti din România (ASPRO) este prezentată“subterana literară” din anii `80 ai veacului XX,existentă în metropola Banatului. Aici sunt două referirila poetul Marcel Serghie. În prima se menţioneazăcă acesta “avea un volum de versuri (în manuscris– n.n.) intitulat “Caiet de clasa întâi” (p.57) iar apoi,la pagina 88, în încheierea unei notiţe biografice (uşorsăltată în derizoriu) este reprodus un citat din poeziacu acelaşi titlu, publicată în “Forum studenţesc” VII,1979, nr. 1-2.“Subterana literară” timişoreană este, înbună parte, revendicată ca aparţinătoare generaţieioptzeciste. Cei mai mulţi dintre reprezentanţii acesteiaau frecventat Cenaclul “Pavel Dan” de la Casa deCultură a Studenţilor Timişoara, majoritatea fiind poeţicare făcuseră o făţişă ruptură cu cultura oficială agreatăde regimul comunist, astfel că nu s-au putut afirma,atunci, în paginile revistelor sau editorial. Din creaţiilelor au apărut, sporadic, poezii în “Forum Studenţesc”din Timişoara – revistă care, din păcate, nu avea forţagazetelor literare, cu profil similar, din alte centreuniversitare, (precum au fost, bunăoară, publicaţiile“Echinox”, “Dialog” şi “Opinia studenţească”), pentrua impune, pe plan naţional, scriitori optzeciştitimişoreni. În consecinţă, aproape toţi aceşti optzeciştitimişoreni erau scriitori marginalizaţi, rămânând fărăoperă publicată sau, în cel mai bun caz, reuşind sătipărească doar foarte puţin din creaţia lor, în răstimpulscurs până la căderea regimului totalitar.O mare parte din literatura lor de sertar afost valorificată editorial în primul deceniu de dupăRevoluţia din decembrie `89. În acest sens menţioneznumele poeţilor Mircea Bârsilă, Eugen Bunaru, IoanCrăciun, + Adrian Derlea , Valeriu Drumeş, Petru Ilieşu,Cătălin Isman , George Lână, + Ioan Monoran, TraianPop Traian (stabilit în Germania), + George Pruncuţ, + Dan Emilian Roşca. Pentru a avea o imagine maicompletă asupra componenţei generaţiei în discuţie– “intrată în cărţi” – mai amintim nume de rezonanţăcum sunt criticii şi istoricii literari Mircea Mihăieş şiVasile Popovici, prozatorii Mihai Alexandru, ViorelMarineasa, Lucian Petrescu, Mircea Pora, GheorgheSecheşan, Daniel Vighi şi poeţii Iosif Caraiman, SimonaGrazia Dima, Marie-Jeanne Jutea, Corina Rujan şiMarcel Tolcea (Gheorghe Secheşan, în calitate de criticliterar, acordă o atenţie specială optzeciştilor timişoreni,despre care a publicat, deocamdată, cartea “Limbajeliterare”, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2006).Viaţa cărţilorUn act recuperatoriu al destinului poetical unui optzecist timişoreanDin grupul “subteranei literare” timişorene, întromult prea prelungită absenţă editorială s-au delăsat,până în prezent, poeţii Marcel Serghie, Nicolae Stoia(trăitor în Germania) şi Gheorghe Târziu, pe care îiştiu de la începutul activităţii lor literare, precum şiBata Konstantinovici, Rodian Vasilache şi Doru Vladimirescu– a căror creaţie îmi este necunoscută.În afară de “Forum studenţesc” poezii semnatede Marcel Serghie au mai fost găzduite de câtevaculegeri literare, apărute în Timişoara, înainte de `90şi de “Paralela 45” (supliment de cultură, literatură şiartă al ziarului “Renaşterea bănăţeană”) din anii 2000şi 2001.S-a întâmplat ca, abia acum, să vină vremeavalorificării editoriale a poeziilor sale. Deocamdată,din manuscrisele lui au fost alcătuite două volume deversuri – cel de faţă, căruia i se adaugă unul intitulat“Urmărit de himeră”, care urmează să apară cât s-ar puteade curând. Pentru copertele şi ilustraţiile interioareale acestora sunt folosite reproduceri după lucrări deartă ale regretatului grafician, pictor şi poet GheorgheBălan (1947-2004) cel atât de apreciat de Andrei Pleşu,Gabriel Liiceanu, Ştefan Aug. Doinaş, Ion Caraion,Virgil Ierunca, Radu Bogdan, Ion Arieşanu, DeliuPetroiu etc.Şi el este moldovean, ca şi Marcel Serghie, cares-a născut în localitatea Gohor, jud. Galaţi. (Familia luiBălan s-a stabilit în Chizătău, jud Timiş, în anul 1950).La fel ca autorul acestui volum, şi acest creator poatefi situat în estetica postmodernismului.Fără a adopta cea mai mare parte din modalităţileartei poetice a optzeciştilor (în special intertextualitatea,dezvăluirea mijloacelor interne de producere a textuluiproiectat fragmentar, ironia, parodia, infuzia de ludic),Marcel Serghie a fost pătruns de spiritul catalizator alacestei noi insurecţii literare postmoderniste, fapt învederat,îndeosebi de viziunea lui poetică autoreferenţialăşi de tendinţa statornică de a cuprinde, cu luciditate, înversurile lui, reflexele unei lumi degradate, insuportabile.Imaginea poetică a textelor sale degajă un haloucrepuscular, melancolic, vagul fiind nutrit de ermetismulexpresiei, creat voit (prin nerespectarea logiciiformale a structurii semantice şi prin asocieri lexicaleinsolite), autorul acordându-i prioritate rostirii în sinea tonului său emoţional care-şi organizează emisiaverbală, prin impulsiunea propriei energii lirice. Deaici rezultă, în creaţiile sale, prezenţa subiectivităţiigenuine şi a subconştientului temperat, a cuprinderiiunei realităţi deformate care violentează imaginaţiapoetică, declanşând-o în iluminările reprezentărilorColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraAUREL TURCUŞ53

Viaţa cărţilorlirice – generatoare de stări de conştiinţă insurgentă,poetul integrându-se, în modul acesta, în strategiaagresivă de grup a optzeciştilor.Înrolându-se în frontul generaţionist al “subteranei”optzeciste timişorene, MarcelSerghie năzuia, precum fiecaredin congenerii săi, ca poeziasă devină miza lui existenţială,însă nefiind înzestrat cu o voinţăputernică, el s-a complăcutîntr-un inactivism civic, într-opasivitate a publicării, astfelamânându-şi intrarea în arenaeditorială, până în momentulde faţă.N-aş vrea să se creadăcă încerc o legitimare pringeneraţie a statutului de poet allui Marcel Serghie. Fundamentulgeneraţionist al creaţiei sale literareare o situare istorică şi nuuna valorică, estetică. Cu toate căstrategia literară a optzeciştilor aavut un rol modelator al viziunii sale existenţiale, ela simţit propia-i motivaţie a inspiraţiei, alcătuindu-şiintuitiv poemele postmoderniste din perspectiva uneiautoreferenţialităţi discrete, de cele mai multe orivocea auctorială mărturisind despre sine, ca desprealtcineva. Permanenta lui intenţie este să comunicestări, sentimente, diferenţiindu-se, astfel, de congeneriisăi optzecişti, înclinaţi să descrie fapte banale de viaţă,producătoare de sensuri. Spre deosebire de aceştiael nu-şi cenzurează stările lirice sentimentale, faptulîntâmplându-se, mai cu seamă, în poezia sa erotică,destul de consistentă în acest volum, cam o treimedin totalul creaţiilor cuprinse aici: “…Şi numele tău/Sincopă – între două silabe/ Răsunând în tăcere/ Turgescentşi perpetuu râvnit/ De doru-mi hoinar/ Îl strig /Îl caut/ Ca secetea ploaia/ În amintirea din vis / Şi fărăhotar”. Dar, totuşi, după cum se constată şi din acestcitat, în confesiunile din poemele sale erotice, sentimentalismuleste atenuat de dimensiunile încetoşateale orizontului ancestral al dragostei.Şi la Marcel Serghie, precum în poeziapostmodernistă, tema iubirii este îngemănată cu cea athanaticului (el văzând viaţa “ca o mască pusă morţii”):“Şi tu între două strigăte te zbaţi/ Asemeni unui piciorde păianjen lipsit de trupul ce i-a dat viaţă”.Multe din poeziile lui Serghie sunt meditaţiicu încărcătură existenţială – unele dintre acestea fiindsuccinte notaţii esenţializate vizând sensurile condiţieiumane, relaţia omului însingurat cu o lume vulnerată şi,uneori, cu divinitatea. Pentru că el abordează realităţifundamentale ale suferinţei existenţiale, versurile saleau substanţă, relevată de un imaginar poetic personalcare înseamnă, fără îndoială, o contribuţie la definireatraiectului poeziei optzeciste timişorene, din perspectivaobiectivării trăirilor de natură reflexivă.Ceea ce este cu totul relevant, ca viziunepostmodernistă la Marcel Serghie,constă în cultivarea noţiunii de derizoriu,de inutil, de zădărnicie şideşertăciune, aceasta convieţuind cuiluzoriul şi insignifiantul, în aceeaşisferă semantică: “Câte un bătrân îţitaxează iluziile/ Pe-o frunză într-untramvai”, sau: “Iluziile se sparg şiumbresc/ Marmura cedează ţărânii/Nenăscuţii din umbră vestesc/ Verdeaţadin iarba hoinară”, ori: “Nimeni…Nimeni… / Nimeni…/ Ochiul e ca uncoşmar/ Botezat de noapte/ Har fărăhotar”.Desigur că, pentru a subliniaindividualitatea poetică a lui MarcelSerghie, funcţionalitatea estetică aacestei creaţii, cele mai concludentesunt o seamă de citate semnificativedin versurile sale: “Pe zi ce trece/ Mă simt mai departede sângele meu”; “Deşi învingător, învins/ Sfidez calvarul”;“Contemplă artistul în taină/ Ca mărul căderea”;“Stâncile adulmecă marea”; “Măcinând depărtarea precumun aisberg”; “Când tu curgi sangvin/ Cum luminanierbar”; “ostatec timpului cărunt”; “Când eu voi curgeca un fluviu fără albie”; “cuvânt lăcrimat sunt”; “Aicine trezim cuvintele/ Fără a şti exact când ne definim”;“Mintea – un coş de oseminte asemenea/ Cuvinteloracestui poem”; “Pe retina ochiului meu/ Chipul ei totuşimai stăruie încă”; “umbre goale ca siguranţele arse”;“iar eu ca un vierme/ Stau la fereastră între toamnă şifruct”; “Carul meu trece în cerul alfabetului/ de mânamamei purtat” şi, în sfârşit, uluitoarea, antologicaimagine: “Te-am aşteptat ca un câine legat în ogradastrăină …/ Şi-acum (…)/ Aud cum lanţul mi-l învingerugina”. Normal că, aici, înşiruitele citate nu respectăaşezarea ideografică a versurilor din volumul de faţă,prin care autorul urmăreşte evidenţierea, subliniereasensurilor poeziilor sale.Fără să frapeze prin noutăţi formale (căutateexcesiv de optzecişti), poezia lui Marcel Serghiecaptivează prin emoţia transpusă în discretul său tonautoreferenţial, dependent de principiul economieiverbale. Poemele reuşesc să se constituie în stări deconştiinţă succesive, între acestea existând sugestiaunor punţi de legătură într-o coerentă viziune literară,ondulatorie, nelimitată. Tensiunea poetică este susţinutăde febricitatea unui suflet neliniştit, contradictoriu,împovărat de sindromurile existenţiale ale omuluitrăitor la cumpăna dintre mileniile II-III, care se retrage,în general, în spaţiul unei interiorităţi reci, preastrâmtă, sufocantă.54 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

GENERAŢIIVocabularul omenirii s-a-mpărţitÎn azi şi ieri, modern şi învechit...Avem cuvinte folosite diferit,Deşi vorbim aceeaşi limbă,Îmbogăţită cu peste douăzeci de ani,Iar, leatul meu a devenit...arhaic,Acum, când sacrul e pătruns de laic,Cuvinte vechi apucă noi direcţii,Pe care...unii, învechiţi, ca mine,Nu le-nţeleg...Căci actualele promoţiiAu noi semnifi caţiiŞi noi concepţiiDespre întregUn semn de întrebare din generaţia cea vecheStârneşte tumult de contradicţii,De vorbe, nepereche,În modernism, subînţeleseŞi inutile procese...Cu voce tare,O întrebareUimită se naşte,Amplifi când diferenţele de interpretare:Cine oare,Cine mai cunoaşteSecretul punţilor ce leagă generaţii?Cine îl ştie,Să mi-l spună şi mie!„OK” a înlocuit fi gurile de stil,Network foloseşte orice copil,Muzica simfonică nu mai are căutare,Pentru că nu se strigă sufi cient de tare,Generaţia internet – versus ştiinţe exacteReferate - pentru orice subiectDin World Wide Web se fură...Generaţia DVD – versus literaturăCe pot să mai spun?Îmi ţin răsufl area şiÎmi reprim durerea careNu mai foloseşte nimănuiPoesisSperanţa Doina CătanăTRECUTUL NU RĂMÂNE ÎNURMĂFiecare sărbătoare te înalţă către cer.Simţi cum creşti,cum smulgi trecutul,aruncându-l în caleşti,de poveşti,împărăteştişi uimit primeştisărutulcelui mai ales misterrăspândind mireasma în eterFiecare-aniversare urci o treaptă cu un pasŞtii că sui,priveşti-nainte,uşi închise le descui.Vrei să spuică-n lume nu-inici o lavă mai fi erbinteca al veşniciei glasclocotind în timpul ce-a rămasFiecare pas-nainte e un nume dobânditDeci porneşti,Hrăneşti speranţe,Cu elan te investeşti...Visuri noi destăinuieşti,Nu ţii cont de discrepanţe.Faci un salt spre infi nitSă rămâi statornic, nesfârşitFiecare zi mai nouă îţi oferă-un viitor.Faci un plan,Schiţezi proiecte,Le modifi ci peste-un an...Grâu-n lanNu creşte-n van,Tu... mai şlefuieşti defecte...Tu eşti tu.Şi porţi uşorTot ce-ai adunat în al tău zbor .Şi totuşi,toate generaţiile vor sta în faţa unui singurDUMNEZEU!Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara55

Pâş, pâş, pâş, o zbatere învăluită de aripe îl speriepe Năsuc-mic şi … Doamne, ce minune! Ce-i asta?Cât e de minunată! Şi … Nu mi-e frică … din ea nu sedegajă decât … nu ştiu ce, gingăşie, încredere totală,ceva ce n-am mai simţit niciodată, şi e ceva … ce n-am văzut vreodată. Nu-i om, că are corp fragil, şi nicifetiţă, c-are cap de floare. O fi vreo steluţă rătăcită,căuite, are-un ciob de stea în vârf.Vine! ... vine spre mine, e dumnezeiască!- Bună ziua. Cine eşti tu, cu frunze aşa mari petulpiniţă?- Nu sunt frunze, sunt urechi!- Urechi ? Şi ce faci cu ele ?- Le mişc.- Şi e plăcut ?- E necesar.- Necesar? Ce-i asta?- Îmi servesc la auzit.- Şi ca să servească la auzittrebuie să fie necesar?- Floricico, eşti tare prostuţă,nu ştii nimic.- Nu sunt prostuţă. Sunt Miriam.- Mi - … ri - … am … ! Uluitorde frumos! De unde vii?- De acolo!- De pe munte?- Nuu…şi de acolo.- Din stea?- Da, da, da, de peste tot.- Cine eşti tu, Miriam?- Sunt Boţ-de-Lume: strop de univers, fărâmăde stea, bucată de floare, sunt …aşa!- Miriam, acum eu sunt cel prostuţ. Nu înţelegnimic.- Nu vreau să-nţelegi.- Te duc la Botişor şi la Pis-Mic, prietenii mei.Poate înţeleg ei, sau toţi împreună- Haide!Am ajuns.Ei sunt.Ea e Miriam.- Miriam, n-are pălăriuţă, nici castronaş cusmântână!- Hm, nici…hau, nici oscioare!- Nu-mi plac prietenii tăi, Năsuc-mic. Plec. Iafloricica asta. Când ţi-o fi dor de mine, sărut-o şi înfige-oîntr-o lacrimă. Eu voi veni. Dar niciodată, Năsuc-mic,să nu mă chemi, decât dacă ţi-e dor de mine. Dacă vinşi te găsesc sec, eu nu mai sunt, rămâne floarea, iar turămâi mereu c-un dor neîmplinit.Şi a dispărut.Miriam pluteşte peste Pământ, să-i cunoascăvieţuitoarele şi, poate, cine ştie, să rămână aici. Credecă totul e ca în lumea ei, şi de multe se miră, căci îi suntProzăMiriam56 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraEMILIA RIZEANUnecunoscute, dar multe o-nfioară şi-o dor. Îl întâlneşte peCib, puiul de căprioară, şi tare i-ar fi plăcut el, cu ochii luimari şi curaţi; vrea să i se-arate, dar… Cib ridică capul,cu o floricică albă între dinţi, floricica plânge, o doare,se zbate, dar Cib nu înţelege graiul florilor, el ştie doarcă trebuie să mănânce, şi o-nghite. Petalele lui Miriamse chircesc, se strâng, şi-ngrozită îşi ia zborul.„Câtă cruzime ascunde frumuseţea, îşi spune ea,în lumea noastră florile nu sunt ucise, până şi pentrustăpânii noştri ele-s regine”Deodată, nimereşte pe ceva moaleşi pufos, doi ochi mici şi minunaţi, vii, oprivesc uimiţi, şi două lăbuţe se-apropiecu fereală de mica lor vizitatoare.- Bună ziua! Eu sunt Miriam. Tucine eşti?- Eu sunt Ochişor-Codiţă-mare,veveriţa cea mai năzdrăvană dinpădure. Ce fiinţă minunată eşti tu,Miriam, n-am mai văzut aşa ceva, şi cefericită sunt lângă tine. O să fii prietenamea pentru totdeauna, aşa-i?- Nu depinde de mine asta, ochişorfrumos. Mi-am dat încrederea unuia dealvostru, şi dacă mi-o va înşela, eu voifi luată pentru totdeauna de-aici. Cândam plecat din lumea mea, am fost avertizată că voi, ceide-aici nu sunteţi ca noi, şi pentru că m-am opus, mis-a pus condiţia: dacă te vei convinge că te-ai înşelat,Miriam, vei fi adusă înapoi şi niciodată nu vei maipărăsi lumea noastră, unde toţi sunt ca tine şi nimeninu-ţi produce suferinţă.Evident că n-am acceptat, eram sigură că amdreptate, şi încrederea i-am dat-o lui Botişor, iepuraşuldin crâng. Uite, mă chemă, nu m-am înşelat, voi rămânepentru totdeauna la voi!...De când Miriam a plecat de lângă el, Botişor aşi uitat de ea. S-a zbenguit, a făcut tumbe, şi cândva animerit lângă floricica dăruită de Miriam. Şi-a amintitde ea şi, prostuţ cum era, n-o mai ţinea minte, nu maiştia cum arăta exact. Curiozitatea l-a făcut s-o cheme,şi cum privise prea mult soarele, o lacrimă i-a căzut dinochi. Avea-n ce să planteze floricica, numai că el uitasece-i spuse Miriam. Aşa că…Miriam, cu sufletu-i bogat,imens, aleargă fericită-nspre acel ce crede că-i va daviaţa pentru lumea de aici. Dar… totul se prăbuşeşte.Miriam nici n-are răgazul să gândească. „cât de sec eBotişor, m-a înşelat”, că şi dispare din faţa lui.El a văzut-o mai minunată decât oricând, poatepentru că era atât de tristă, a-ntins nebun lăbuţele spreea, dar…ca în vis, în faţa ochilor nu mai era nimic, doaro floare ofilită-ndurerată, iar el, cu o durere-n el, c-undor de ne-mplinire care va rămâne de-acum tuturorlocuitorilor Pământului.Iar Miriam nu s-a mai arătat de-atunci niciodatănimănui.

La forbal ( meci amical )Poezie în grai bănăţeanAnde Pătru ,, Făgeţanu’ ”din volumul Moş Gligor ş’a lui motorNu vă luaţi gi ceacea Milu!S-or format două echipe,-Cătă unsprăzăce inş’-Ş-or venit, să-i arbitreze,Tri arbitri, d-ăia ninş’.Fug, ficiorii, fug cu râvnă,Parcă-i ard călcâilie !Când să şup, măi mulţ’ la loptă,Încep şî sudălmilie !!Unu’ vre ca să driblezăNuma-n-ştricuri, şî în forme;Ăilalţ, îl faultează !Da’ arbitru să răpegeCaută, prân pozanareCartonaşuri, să le-arece !!Da’ nu-i hotărât ! Gi care ?El ar vre, numa’ să-i cerce ;Da’ nu-i chip gi împăcarie !Să repăd, cu mic, cu mare !Pumni şî pălmi, ba şî picioarieÎş’ împărt, în gisperare !După ce or ostănit,Gi atâta tăvăleală,Arbitrii s-or hotărât,Să le ceară sococeală .Tăt natu să minunează;Veşcile să mişculeazăCu viteză ! Vin şî cresc !Numa io, vă cam pricesc:Nu vă luaţi cu ceacea Milu,Că el şcie care-i şpilu;Nu vă luaţi nici gi Răfila,Că ea şcie care-i ... şpila !Ăşcia doi, îs buni ortaci,Şî nu ai ce să le faci,Nu-i poţi ţâne în dârlogi,Că-s cu frasuri şî cu şlogi !Ori ce-ai zâce, bunăoară,Ei îţ răspund într-o doară;Îs oameni d-ăi şugu ... beţi,Omenoşi, petrecăreţi !Aşa-i bine şî frumos,Când îi omu sănătos.Să măi zâcă poance, glume,Ca să le placă la lume.Să măi uice gi năcazuri !Să apară pră obrazuriRâsăce, şî voie bună,Măcar o dată pră lună !După lungi parlamentări,Or dzâs : ,,-Meciu-i nulu’ !Să nu aveţ’ supărăriMâne-o să măi jucaţ’ unu’!Dacă şî gi astă dată,O să vă măi luaţ’ la sfadă,Trecem la sancţionări,Fără pic gi supărări !Vă transfer pră tăţ, la rugbi !Aclo’-i slobod la gâlceavă .Puceţ’ să vă faultaţ’Că tăt n-aveţ’ altă treabă !”Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara57

Iubite prieten,Cred că eşti de acord cu mine, dragă prietene, că de aiciînainte trebuie s-o luăm încet şi pe bucăţele. Întâi, să vorbimdespre Poiană şi Schitul Vlădiceni şi pe urmă despre sat.Liziera pădurii de dincolo de Valea Cozmoaiei se retragetreptat, lăsând vedere liberă spre Schitul Sfântul Apostolşi Evanghelist Ioan. Pe măsură ce ne apropiem de schit, valeaeste năpădită de stuhăria şi păpurişul din bălţile adormite, iarîn dreptul schitului, un drum strecurat printre două iazuri, teîmbie spre sfântul lăcaş. Pe aceste locuri a existat o bisericădin lemn, fundată la 23 sept.1911. În apropierea ei s-a aflat undepozit de muniţie, numit Răşcanu, care la 10 mai 1918 a fostincendiat de armata rusă în degringolada retragerii (citeşte fugii)ProzăScrisori către un prietenVASILE ILUCĂîn veşnicia oricărui sfânt lăcaş femeile au o singură zi în carepot intra în altar şi pot săruta cele sfinte, aceasta fiind ziuasfinţirii…Mi se pare mult prea nedrept, dragul meu.Noi însă hai să pornim mai departe, către satul Vlădiceni.Apoi aici am să te rog, dragă prietene, să ai răbdare, pentru cădocumentele venite peste veacuri nu-şi dau rândul…Să citim cuatenţie primul document care vorbeşte despre Poiana Vlădicii.El vine de la Ieremia Moghila voievod şi a fost scris la 22 iunie1605. Prin el se întăreşte Mitropoliei Sucevei stăpânirea asupraPoienii Vlădicii şi se scutesc de dări 20 de posluşnici care vor lucrala viile de acolo ale Mitropoliei, din al căror venit se procurălumânările pentru moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Despreînfiinţarea satului, sau mai bine zis, de reînfiinţarea lui vorbeşteactul lui Miron Barnovschi Moghila voievod din 6 oct.1626,în care găsim: „Noi Miron Barnovschi Moghila,din mila luiDumnezeu domn al Ţării Moldovei, din a noastră bunavoie, dininimă curată şi prealuminată, şi din tot sufletul…ne-am străduitşi ne-am uitat la vechii noştri înaintaşi, ce au dat şi au miluitsfintele biserici…De aceea am căutat şi noi şi am aflat lângăIaşi un pământ ce se numeşte Poiana Vlădicească, pe care loc,bătrânul şi bunul domn Alexandru, împreună cu mitropolitul,episcopii şi toţi boierii l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nouşi în faţa acestuia el, împreună cu întreaga suită, cu mare cinstires-a plecat şi la acel timp a dăruit acel loc cu toate hotarele sale,ca şi o vie sfintei biserici mitropolitane…din Suceava.Apoi, dragule prieten, nu-mi amintesc să fi plutit preades pe apele unei scrieri atât de armonioase şi să asistăm lahotărârea unui domn privind reînfiinţarea unui sat…Să închidemochii şi cu cei ai minţii să ne imaginăm că facem parte întâi dinsuita bunului Alexandru şi apoi din cea a nefericitului domnMiron Barnovschi, care îşi mai zicea şi Moghila…Fantasticevremuri… (fragment)Schitul Vlădiceniei de pe frontul din Moldova. Teribila explozie a depozitului aspulberat pur şi simplu biserica. Atunci au murit câţiva călugări,precum şi stareţul Teodosie. El se adăpostise împreună cu ceilalţicălugări în pivniţele schitului, dar şi-a adus aminte că în chilialui rămăseseră banii obştii. Înfruntând urgia incendiilor şi aexploziilor în lanţ, s-a întors să recupereze banii uitaţi, dar nua mai apucat să facă şi drumul de întoarcere. După liniştireaprăpădului, a fost găsit carbonizat…Inimosul arhimandrit Epifanie Dumitrescu s-a adresatcu o cerere autorităţilor ieşene, la 3 februarie 1921, pentruacordarea unui teren de vreo 2000-3000 m.p, aflat lângă loculvechiului schit. Trimişii primăriei au conchis la 1 iulie 1921căse poate acorda o asemenea suprafaţă de teren şi biserica a şifost ridicată între anii 1923-1928. Cutremurul din 1940 şi celde al doilea război mondial au dus la deteriorarea bisericii şi, cutoată restaurarea din 1957, a mers spre risipire, fiind demolatăprin 1985, iar clădirile zidite în 1918 pentru folosinţa obştiifuseseră de mult luate de Gostatul înfiinţat pe aceste locuri.Iată însă că, prin grija IPS Daniel, s-a reorganizat noulschit şi s-a ridicat o nouă biserică, care a fost sfinţită la 23 mai1999. Cu această ocazie, într-o nişă din altar,s-a aşezat – cumse face din bătrâni – „Scrisoarea vremii”, care s-a pecetluit şicare va rămâne acolo până la o nouă eventuală sfinţire.Am aflat – cu surprindere – dragul meu prieten, căBiserica Vlădiceni58 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

MameiCu clipocit de muguri se aratăUn martie timid, prevestitorCă-i primăvară iar, ca altădată...Sunt năpădită azi de-acelaşi dor,PoesisDoina Voinaîn povestea mea şi a taneînceputăcând mâinee tot mai mult ieri.GaraSă-ţi simt pe-obraz căldura mâinii taleSă mă-nfi or de bunătatea ei,Asupra-ne plutească, ca-n poveste,Miros suav doinit de ghiocei.E mărţişor, măicuţă, şi vezi bineCă norii torc fuioare de zăpezi,În gând revăd o mamă şi o fată.Şi-i totul vis în care aş vrea să crezi.Ninsoare de maiA mai murit un gând fi ravCând ninge cu bucăţi de focPe lanul gol al vârstei pureMereu foşnind a nenoroc.Cad fulgi roind cu nepăsarePe amintiri cu chip de fum...Acelaşi drum înspre departeŞi iar năluci, pe-acelaşi drum,Ce nu mai duce nicăiereaEmailul gri al lui, ciobit,Zăpada vremii toarce, toarcePe doru-mi tot mai istovit.AşchiiToamna încercănatăde omizile luminiiîncearcă să zâmbeascădevorată de solitudine.Tu neiubită mai vrei să sfâşii pânza uităriisă ieşi la luminărotindu-tedar nimic nu mai ecum ar fi fost să fi eTe privesc neîngrăditvorbeşti, vorbeşti dar eu nute pot auzi...eu nu te mai aud demult,cuvintele tale,ecoul arcuit al luminiicelei dintâipure la umbra unui crintoate se ducvalsam printre visele noastreTrece trenul icnindTu vorbeştiEu mă privesc speriatăîn chipul tău – oglindăîntoarsă, mască a durerii...In memoriamS-au prăbuşit poduri de vis şi balsamTu ai uitat-o pe Miriam.Şi s-a retras din scena iubirii, discret,Ucisă de gânduri, împurpurata Elisbet.Amintiri, fi ori şi clipe de vis curgNoi recitim însă „Viori fără amurg”Cu priviri bătrâne, pierdute-ntr-un geamVom uita că am fost Elisbet şi Miriam.Pegasul de mult l-ai dat la potcovit...Muzele toate poate că au murit...Coboară pe podul cel cu capătu-n ramRevino în vis s-o-ntâlneşti pe Miriam.De dor, de iubire e cuprinsă a ei şoaptăMiriam mai rezistă, arzând prea încetÎn gara iubirii naiv te mai aşteaptă,Doar Miriam, nicicând Elisbet.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara59

Sâmbă t ă ,14 aprilie a.c Asociaţ iaculturală,,Constantin Brâncuşi’’, din iniţiativapreşedintelui acesteia d-l Horia Ciocârlie şi a d-lui AurelMatei Bancu, a organizat o excursie documentară înzona Făgetului.Cu un autocar,într-o zi însorită de primăvară,ampornit la drum,de dimineaţă,pe itinerarul Timişoara-Lugoj-Făget-Margina-Româneşti-Valealui Liman-Luncaniide Sus.Voia bună,glumele şi vorbele de duh din parteacelor cu har în condei,dar şi informaţiile geografico-istoriceprezentate de subsemnatul au însoţit deplasarea.Depăşim peisaj după peisaj ,în care primăvara timpurieîşi arată prezenţa,totul în jur este înverzit şi înflorit,bucurându-ne nouă orăşenilor lumina ochilor dar şisufletul,cu odihna aceea binemeritată care ne-o oferănouă muritorilor,necuprinsa Natură primenită iar,pentrua câta oară!La ieşirea din Lugoj,în stânga şoselei se desfăşoarăpodgoria în care familia Brădicenilor îşi avea ,,Casa dela vie’’unde,ginerele acestora, filozoful şi poetul LucianBlaga, a fost de atâtea ori,cu soţia Cornelia, dedicândusescrisului şi,mai ales odihnei,în mijlocul familiei şi anumeroşilor prieteni.Trecem prin comuna Traian Vuia şi poposimpentru câteva minute în faţa bustului celui care a datnumele actual al aşezării,născut aici la 17 august 1872,inginer şi avocat,pionier al aviaţiei mondiale,care la 18martie 1906,la Montesson,lângă Paris s-a înălţat cu unavion construit de el, deschizând drumul spre înălţimicu aparate mai grele decât aerul.Muzeul Banatului dinTimişoara va realiza, peste drum de actuala primărie,înacest an,o secţie memorială,cu documente din viaţa şicreaţia inventatorului român şi cu mărturii documentaredespre creaţia tehnică,de-a lungul vremii a bănăţenilor.Ajunşi în oraşul Făget,suntem aşteptaţi la sediulPrimăriei de d-l primar,jr.Dorel Covaci,bucuros deoaspeţi,de întâlnirea cu vechi prieteni.Cu multă amabilitate ne-a invitat să vizităminstituţia pusă în slujba cetăţeanului ,,de la naştere latrecerea în nefiinţă’’,cum ne-a mărturisit acesta..Harniculprimar,reprezentantul celor 7.382 de locuitori ai,,oraşului cu castani’’ şi cu platani am adăuga noi,are cuce se mândri:în oraş a fost înfiinţată reţeaua de distribuţiea gazelor naturale,au fost reabilitate 40 de apartamenteîn blocurile de locuinţe sociale,au fost realizate numeroaseobiective economice,a fost extins Liceul ,,TraianVuia’’cu noi săli de clasă, laboratoare,cantină şi sală desport,este în curs de ridicare o nouă biserică ortodoxăîn parohia protopopiatului Făget, se modernizeazădrumurile şi reţeaua de distribuţie a apei ş.a.Are unajutor nepreţuit din partea tuturor consilierilor localiîn strădania de a da o nouă înfăţişare urbei,o creştere avieţii şi traiului locuitorilor acesteia.Am primit fiecareDin activitatea Asociaţiei Culturale “C. Brâncuşi”Împreună cu cenacliştii din Făget60 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraCONSTANTIN C.GOMBOŞcâte un exemplar din ,,Curierul de Făget’’nr.16-tr.I 2007.Ne-am pozat în grup,pe scările noii Primării,cu edilulde frunte,cu tricolorul pe piept în mijlocul nostru,caamintire a vizitei făcute.Ne continuăm drumul,de data aceasta, ghidul nostruva fi d-l prof. Ion Căliman,cunoscut poet bănăţean,cuo operă trainică,valoroasă, preşedinte al Cenacluluiliterar,,George Gârda’’din Făget ,un vechi amic.Ajungem la Margina ,aşezare cunoscută dinanul 1365.Se crede ,ne mărturiseşte poetul ghid,căMargina este satul natal a Elisabetei ,mama lui Iancude Hunedoara.În anul 1437 regele Albert al Ungarieizălogeşte localitatea Huniazilor,drept răsplată pentruapărarea eroică a cetăţilor de la Dunăre.Comuna estepomenită şi în scrierile umanistului Nicolae Olahus din1536.Aici s-a născut scriitorul bănăţean Sorin Titel.Suntem aşteptaţi la cimitirul din localitate de preotulIoan Chirali.Vizităm biserica din lemn cu hramul ,,CuvioasaParaschiva’’,atestată documentar din anul 1737.A fost construită iniţial, pe locul numit,,Ocolitura luiIlişoni’’,de unde a fost mutată pe actuala locaţie în urmasistematizării comunei.După târnosirea noii bisericide zid,din 1938,lăcaşul a devenit capela cimitirului.Pictura pe lemn aparţine pictorilor Lazar şi GheorgheGherdanovici,tată şi fiu.Pornim din nou la drum.La Coşava,IonCăliman,arătându-ne vechea clădire a Hanului poştei,ne readuce în memorie, data de 4-5 martie 1866,când aici a poposit pentru o noapte ,venind de la Deva,în drumul său spre exil ,fostul domnitor al UniriiPrincipatelor,Alexandru Ioan Cuza.Călătoria continuă.Trecem prin aşezările Curteaşi Româneşti.Localnicii sunt pe câmp,la ogor şi semănat.Uniiadună resturile vegetale şi le dau foc.Ajunşi în Tomeşti,altădată fala meşterilor sticlari cu produse exportatepe multe meridiane,ştiu că acum 30 de ani am realizatun reportaj cu tema,,Făurarii de frumuseţi’’surprinsplăcut de arta meşterilor sticlari de aici,constatăm cuuimire,că fabrica nu mai funcţionează,majoritatealocuitorilor fiind şomeri,mulţi luând calea străinătăţiipentru o bucată de pâine mai albă.Dar,surpriză: nu estegospodărie mai arătoasă care să nu aibă antene paraboliceşi mai ales,stive mari de buşteni pe care-i transformă înscândură şi o vând celor din afară.Urcăm,urcăm,pe un drum în serpentină,urmatde cursul unui râu limpede şi gălăgios ce coboarădin Munţii Poiana Ruscăi, ce va deveni,în aval ,dupăRomâneşti,afluent al râului Bega.Totul în jur este înverzitşi înflorit.Pentru un orăşean este o binefacere,o altălume,încă nepoluată.Ajungem la Luncanii de Jos,şi apoi,per pedes,vorbastrămoşului nostru latin care,acum două mii de ani a tre-

cut şi pe aici,spre capitala Daciei Romane prin Tibiscusla Sarmisegetuza Regia sau mai departe, spre Apulumsau Potaisa,pentru a lua bogăţiile şi a le transporta laRoma, începem urcuşul spre Mănăstirea Luncanii deSus.Timp de o oră,pe jos,ne înşiruim,de-a lunguldrumului în pantă,după vârstă,putere fizică şiantrenament,cu toţi dornici să vedem mănăstirea.Petot drumul,cum e obiceiul la români,să ironizeze pe ceineputincioşi sau nevolnici,( ,,cu valiza în plus’’,a celorcu multe kg, urmare a vieţii bune din Banat )accenteleironice n-au dispărut de la cei puşi pe glume.Am străbătuturcuşul cu voie bună şi haz,neştiind cum a trecut timpul.După câteva serpentine, la ieşirea din ultima,în faţanoastră se deschide o panoramă superbă.Jos ,pădureaşi râul,în dreapta,o clădire în stil maramureşan,cuturla sfidând înălţimile,a noii mănăstiri,alături de altedouă clădiri,tot din lemn,aflate în construcţie.Aflămde la stareţă,monahia stavroforă Filoteea Nistor,carene întâmpină cu :Hristos a Înviat ! şi,, Bine aţi venit laMănăstirea Luncanii de Sus !’’, că aici îşi duc viaţa deobşte 4 călugăriţe.Are hramul ,,Acoperământul Maicii Domnului’’şia fost înfiinţată în anul 2001 cu binecuvântareaÎ.P.S.Mitropolit al Banatului Nicolae,iniţial ca schitRomâneşti.Piatra de temelie a fost pusă de cătreP.S.Episcop vicar Lucian Lugojanu la 12 aug.2001.Neinvită să trecem pragul sfântului locaş ,unde ,în faţa uneiracle ne arată bucăţile de copac cu semnul crucii descoperitede doi localnici,tăietori de lemne, ca un miracolşi ne prezintă pictura şi odoarele din interior.Ne rugămîn tăcere Bunului Dumnezeu şi punem câte o lumânarepentru cei trecuţi în nemurire şi pentru sănătatea celordin neam,aşa cum se obişnuieşte la creştini.Afară,un soare puternic ne luminează,căutând ,pegrupuri câte un loc în care să putem servi cele aduse deacasă.Şi găsim loc,unii în Trapeza mănăstirii,încă fărăgeamuri,alţii ,pe nişte butuci împrovizaţi drept mese,şicu voie bună şi poftă mare, ne punem pe ospătat.Neodihnim un pic,facem nişte poze ca amintire,eu de susde pe deal,d-l Bancu de pe drum,cu imagini care vorintra în amintire.Apoi,încet ,încet coborâm spre locul unde amlăsat autocarul şi odată ajunşi ,ne continuăm excursia.Trecem pe la biserica de lemn de la Româneşti,aflată înrenovare cu hramul ,,Sfântul Ioan Botezătorul’’edificiuridicat din bârne cioplite din lemn de gorun,pe la mijloculsec.al XIX lea cu un turn din lemn de inspiraţie barocăplacat cu şiţă.Ajunşi la Făget ,la Casa de Cultură (director IonOlteanu) suntem aşteptaţi,cu răchie şi scoverzi,de membriiCenaclului literar,,George Gârda’’şi de amabilul primard-l jr.Dorel Covaci.Are loc o întâlnire de suflet, a celortalentaţi din cele două cenacluri,având ca moderatoripe domnii Ion Căliman şi Horia Ciocârlie,cu contribuţiaspirituală a d-lor Dorel Covaci şi Aurel Bancu, în faţaunui public din ce în ce mai numeros ,aflând că au venitgoşti la Făget.Rând pe rând,înviorând atmosfera cuDin activitatea Asociaţiei Culturale “C. Brâncuşi”metafore,mai ales a poeziei în grai bănăţean îşi prezintăcreaţiile :Ion Căliman( Cugetări şi euforii minimedin volumul ,,Băuţe de gând’’şi poezii din ,,Statui delumină’’ şi ,,Poarta’’),Gelu Câmpeanu,poet în grai( dinvolumul,,Strigare păstă Bănat’’),Lică Lăzărescu(din ,,Gidragu lumii’’),urmaţi de inegalabilul autor de fabule şicatrene,Arcadie Chirşbaum(din ultimul său volum…,,înBraille’’),prozatoarea Victoriţa Mihai ( lectură deosebitădin volumul ,,Tărâmul speranţei’’) şi poetul Ion Meda.Le dau replica,în versuri şi proză cei dinTimişoara:Vlad Cernea Jerca, (catrene, epigrame şiversuri satirice),George Lungoci( epigrame),TraianPintilie (poezii de dragoste), Mihai Topa(două baladeînchinate eroilor căzuţi la Stalingrad), Lavinia Miloş(poezii de dragoste),Vasile Bradu( poezii satirice),IonPetre Stoica(epigrame,parodii şi satire),Petre AndeFăgeţeanu (poezii în grai).Atmosfera creată în sală este destinsă,caldă,prietenească.Uneori, replica în versuri e caustică darplină de umor,stârnind ropote de aplauze de la ceiprezenţi.D-l Horia Ciocârlie încântat de atmosferăsolicită autorilor din Făget să colaboreze la revistaAsociaţiei pe care o patronează,respectiv la ,,ColoanaInfinitului’’.Primeşte asigurări de colaborare.D-l primarjr.Dorel Covaci,bucuros de oaspeţi şi de dialogulliterar realizat între cele două focare de creaţie,adreseazăinvitaţia de a fi prezenţi cu toţii,în toamnă la aniversareacelor 40 de ani de activitate a Cenaclului ,,George Gârda’’pentru a se convinge din nou,asupra bogăţiei spiritualea locuitorilor oraşului Făget.În intervenţia sa,aşa cum ne-am obişnuit că oface la toate manifestările Asociaţiei,d-l prof.univ.drAurel Contrea cere permisiunea de a rosti câteva cuvintereferitoare la aniversarea celor 81 de ani de la ridicarea laTimişoara a statuii ,,Lupoaica’’,darul Romei şi va recitadouă poezii cu acelaşi titlu ,,Italiei’’,una scrisă de VictorEftimiu,alta de părintele acestuia,Aurel Contrea.Mulţumind pentru invitaţia făcută de a participala acţiune,prof.dr. Gheorghe Luchescu ,o adevăratăemulaţie de spiritualitate românească, amintind devremea lui Filaret Barbu, îl provoacă pe actorul GeorgeLungoci,să recite o poezie.Şi întradevăr,acesta recităcu multă măiestrie, electrizând sala,stârnind ropotede aplauze la scena deschisă, poezia ,,Clopotele de laSărărie’’.Târziu,seara,ne-am luat rămas bun de la prieteniinoştri din Făget,În frunte cu d-l primar jr.Dorel Covaci,mulţumiţică ne-am înnobilat sufleteşte din nou,că am fost pentrucâteva ore români,din nou acasă, bucuroşi de peisajulvăzut ,de oamenii atât de talentaţi ai Făgetuluişi istoria locurilor vizitate,de reîntâlnirea cu credinţastrămoşească,mai ales acolo,aproape de cer, la Luncaniide Sus,la mănăstire,că ne-am revăzut prietenii.Se cuvine,un cuvânt de mulţumire pentruorganizatori,domnii Horia Ciocârlie şi Aurel MateiBancu.Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara61

Din activitatea Asociaţiei Culturale “C. Brâncuşi”Eternitatea lui Brâncuşi,,Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze, săumple, iar nu să sape prăpastii - în bietele noastre spiriteşi aşa îndestul de răscolite de întrebări’’(C. Brâncuşi)Sub egida Asociaţiei Culturale ,,ConstantinBrâncuşi’’ în colaborare cu Filiala Timiş a AcademieiRomâne şi Consiliul Judeţean Timiş, în cadrul Zileloracademice timişene, s-a desfăşurat la Casa Artelor(renovată şi extrem de primitoare, pentru care aducemmulţumiri gazdelor şi pe această cale) din str. EpiscopAugustin Pacha, nr. 8, în ziua de 25 mai 2007 începând cuora 12, o interesantă acţiune dedicată împlinirii a 50 de anide la trecerea în eternitate a lui Constantin Brâncuşi. ,, Numai sunt al lumii acesteia…’’ (C. Brâncuşi)Ca întotdeauna şi această activitate a fost deosebitde complexă, propunându-şi nu numai să aducăinformaţii inedite despre viaţa şi opera patronului spiritualal asociaţiei noastre, dar şi să sensibilizeze pe câţivadintre viitorii artişti, actualmente elevi ai Liceului de ArtePlastice, în a aprofunda o anumită tematică abordată desculptor. ,,Eu niciodată nu mi-am propus să uimesc Lumea- printr-o trăznaie! ... Am judecat simplu, aşa cumvedeţi, şi am ajuns la ceva tot simplu, teribil de simplu:la o sinteză care să sugereze ceea ce voiesc să reprezint.Am ajuns să scot din bronz, din lemn şi din marmuraacel diamant ascuns, esenţialul’’(C.Brâncuşi) ; ,,…suntdeparte de mine însumi, desprins de propriul meu trup.Mă afl u printre lucrurile esenţiale’’(C.Brâncuşi)Astfel strădania acestor tineri s-a materializat înpeste 30 de lucrări, toate inspirate din modul în careartistul a reprezentat ideea de zbor.,, Teoriile nu-sdecât mostre fără de valoare. Numai fapta contează’’.(C.Brâncuşi)Se poate spune că activitatea s-a desfăşurat îndouă etape distincte. În prima parte a avut loc vernisajulExpoziţiei de artă plastică cu tema ,,Zborul în operalui Brâncuşi’’ ,, Zborul m-a urmărit toată viaţa’’, ,,Nulucrez păsări, ci zboruri’’ (C.Brâncuşi). La realizareaacestei expoziţii au participat acei elevi talentaţi de laLiceul de Arte plastice din Timişoara, care au avutceva de spus, prin metodele specifice alese de ei, despreaceastă dorinţă supremă de înălţare, de ,,zbor’’, alui Brâncuşi, în întâmpinarea Luminii cereşti, izvorâtădin însăşi fiinţa ancestrală a neamului său.,, Nu putemsă-l ajungem niciodată pe Dumnezeu - însă curajulde a călători înspre El rămâne important ... Şi merităsă încerci să faci totul, în speranţa că vei putea odatăsă intri în Împarăţia Sferelor Înalte(C.Brâncuşi)..Profesoara Carmen Matei a prezentat cu multăacribie lucrările expuse şi pe autorii lor. ,,Lucrurile nu suntgreu de făcut, ce este greu - este să ne punem în stareade a le face’’(C.Brâncuşi). Preşedintele asociaţiei, prof.MONICA M. CONDANuniv. dr. Horia Ciocârlie a înmânat fiecărui participant culucrări în expoziţie, o diplomă de participare şi primulnumăr, din acest an, al revistei ,, Coloana infinitului’’dedicat artistului C. Brâncuşi. Asistenţa a răsplătit efortulcreator al fiecărui participant cu aplauze entuziaste. Juriulformat din profesorii Carmen Matei, Dumitru Daba,Andrei Medinski şi Ioan Miovan a acordat următoarelepremii: premiul I-Antal Csilla din cls. XI-A(modă), premiulII- Andrada Beşliu din cls. X-A(pictură), premiulIII- Alexandra Popovici din cls. XI-B(grafic design) şiurmătoarele menţiuni:1.-Alexandra Grama din cls.X-A(modă), 2.-Alisa Radeş din cls. XI-A (pictură), 3.-AncaVarga din cls. VIII-A. S-au acordat diplome şi cărţi, înfuncţie de distincţia primită, dimpreună cu urări de marisuccese în viitoarea carieră. ,,Nu uita niciodată că eştiartist. Nu îti pierde curajul. Şi să nu îţi fie teamă de nimic:căci vei ajunge la ţel.’’(C.Brâncuşi)Partea a doua a acţiunii s-a desfăşurat în aceeaşiclădire, la etajul I, în Sala de şedinţe. Masa rotundă a avutca tematică ,,Eternitatea lui Brâncuşi’’ şi ca moderator peprof. univ. dr. Dumitru Daba. Au participat la discuţii,cu intervenţii deosebit de documentate şi instructive,care s-au bucurat de mult interes din partea publiculuiprezent în sală, d-na prof. Ştefania Stegăroiu, consilierjudeţean, d-l prof. dr.Janos Szekesnyes, preşedinteleAsociaţiei artiştilor plastici, d-l Silviu Orăvitzan, artistplastic, d-na prof. dr. Maria Niţu, de la Biblioteca CentralăUniversitară, d-na prof. Carmen Matei de la Liceul deArte Plastice, d-nul prof. dr. Pavel Petroman, d-nul AurelTurcuş, scriitor, d-nul jurist Aurel Bancu, secretarulAsociaţiei culturale ,,C. Brâncuşi’’, precum şi membrisau simpatizanţi ai cenaclului ,,C.Brâncuşi’’. S-au pus îndiscuţie elemente inedite legate de artist, cu argumentepro şi contra, precum şi sursele de informare, toate acestease vor materializa în documente riguros scrise, care vorfi publicate în această revistă. A adus un veritabil aer desărbătoare şi emoţie artistică momentul de poezie, realizatde poeţii: Mihai Ţopa, George Lungoci, Emilia Rizeanu,Vasile Bradu, care au recitat din creaţiile proprii sau dincreaţiile altor scriitori, toate inspirate de personalitateagenialului sculptor.Masa rotundă a continuat cu lansarea revistei,,Coloana Infinitului’’, nr. 60, vol. I, din 2007, dedicatartistului Constantin Brâncuşi. D-l prof. dr. Horia Ciocârlie,preşedintele Asociaţiei culturale C. Brâncuşi şi d-naprof. Monica Condan, redactor al revistei, au prezentat pelarg acest număr, precum şi alte acţiuni legate de eternulConstantin Brâncuşi.,,Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşiinima artei sale. Fără inimă - nu există artă ! Şi cea dintâicondiţie este să îţi placă ţie, să îndrăgeşti şi să iubeştifi erbinte ceea ce faci. Să fi e (întâi) bucuria ta. Iar prinbucuria ta să oferi bucurie şi celorlalţi.’’ (C.Brâncuşi)62 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara

Joi,12 aprilie a.c.în ambianţa primăvăraticăa Muzeului Satului Bănăţean de la Pădurea Verdea avut loc Seminarul de prezentare a proiectului,,Memoria tradiţiilor populare,punte între locuitoriizonei transfrontaliere România-Serbia’’.Parteneri:Asociaţia culturală ,,ConstantinBrâncuşi’’,Muzeul Satului Bănăţean,Casa decultură a Municipiului Timişoara,Asociaţia ,,OrizonturiUniversitare’’,Comunitatea Locală Lokveşi Comunitatea Românilor din Serbia.În prezenţa delegaţiei din Serbia,a celordin instituţiile timişorene angajate înproiect,a reprezentanţilor mass-media şi aunui numeros public,d-l prof.univ.dr.ing.HoriaCiocârlie,preşedintele Asociaţiei culturale ,,ConstantinBrâncuşi’’,iniţiatorul programului şi moderatoral acţiunii,a prezentat activitatea acesteia,caorganizaţie neguvernamentală înfiinţată în 5oct.1994 şi care şi-a reluat viaţa,subnoua conducere, la 12 februarie 1996şi a supus atenţiei celor prezenţi obiectivelegenerale ale proiectului.Acestea sunt:dezvoltareacooperării în regiunea transfrontalierăRomânia (jud.Timiş)şi Serbia (districtulBanatul de Sud),pornind de la memoriatradiţiilor populare aparţinândunui spaţiu multicultural cu rădăciniistorice comune şi reluarea unei bunecomunicări între locuitorii regiuniitransfrontaliere,ca bază a dezvoltăriiacesteia din toate punctele de vedereDin activitatea Asociaţiei Culturale “C. Brâncuşi”Un nou proiect de colaborare culturală(economic, social şi cultural). Ca obiective specificeîn proiect au fost nominalizate: crearea uneipunţi de legătură între cele două zone de frontierăRomânia –Serbia prin utilizarea memorieitradiţiilor populare(folclor,me-serii,arte populareşi obiceiuri)ca mijloc de comunicare şicooperare, premisă a dezvoltării paşniceşi armonioase a regiunii transfrontaliere;facilitarea şi îmbunătăţirea relaţiilor,,peopleto people’’,prin organizarea unor activităţicare să readucă în memoria prezentătradiţiile populare dezvoltate într-un spaţiubalcanic ,caracterizat de absenţa unorconflicte etnice majore; îmbunătăţireacooperării între organizaţii şi instituţiidin zona transfrontalieră pentru promovareaacesteia prin una din bogăţiileesenţiale-tradiţiile populare;atragereatinerilor în cunoaşterea meşteşugurilorcare pot deveni bază a unor cariere profesionaleulterioare;implicarea presei din zonatransfrontalieră în promovarea tradiţiilor populareşi a dialogului transfrontalier.Grupurile ţintă vizate în proiect sunt:organizaţii şi instituţii din jud.Timiş şi districtulBanatul de Sud interesate în dezvoltarea cooperăriitransfrontaliere(ONG-uri,cămine culturale,casede cultură,formaţii populare,administraţii publicelocale,muzee) care sunt factori importanţi înpăstrarea şi promovarea tradiţiilor populare,artiştipopulari,meşteşugari,artizani,ansambluri folcloricedin zona transfrontalieră ,păstrătorii tradiţiilorColoana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 TimiºoaraCONSTANTIN C.GOMBOŞ63

Din activitatea Asociaţiei Culturale “C. Brâncuşi”populare,,tinerii ,care vor beneficia direct deacţiunile proiectului prin învăţarea artei ceramiciipopulare;specialişti în domeniul tradiţiilorpopulare, mass-media care va trebui să se implicemai mult în promovarea atât a cooperării transfrontalierecât şi a tradiţiilor populare ca punte delegătură şi memorie colectivă într-o regiune curădăcini istorice comune.Beneficiarii finali: locuitorii zonei transfrontalieredin jud.Timiş-România şi districtulBanatul de Sud-Serbia,care vor cunoaşte tradiţiilepopulare existente în zonă,şi bineînţeles,turiştii,care vor avea posibilitatea să cunoască mai binemarea comoară a tradiţiilor populare din zonatransfrontalieră.Concretizând,d-l Horia Ciocârlie a prezentatauditoriului, principalele activităţi ale proiectului:realizarea unui Catalog al tradiţiilor populare dinzona transfrontalieră;work-shopul Mass-media şirolul ei în cooperarea transfrontalieră şi promovareamemoriei tradiţiilor populare;Festivalul etniilor,Târgul meşteşugarilorşi artiştilor populari,Şcoala de vară a tinerilorceramişti,Caravana tradiţiilor populare care va parcurgetraseul Timişoara-Jebel-Deta-Vârşeţ-Lokve-Timişoara;Spectacol stradal original gen,,comediadel arte’’pe baza tradiţiilor populare,în Piaţa Victorieidin Timişoara şi Piaţa Sfatului din Vârşeţ şiLokve ş.a.Au urmat luările de cuvânt ale celorprezenţi,întrebări din partea reprezentanţilormassmediei şi răspunsurile din partea organizatorilor.În cuvântul său,d-l Nicolae Gaita,primvicepreşedinte al Comunităţii Românilor din Serbia,a salutat iniţiativa şi pe cei prezenţi şi a transmismesajul de prietenie al d-lui IonCismaş,preşedintele comunităţii,trecândîn revistă bunele relaţii statornicite,de-alungul timpului, între românii din zonatransfrontalieră şi modul concret încare acţionează pentru apărarea drepturilorromânilor din Serbia,cultivareatradiţiilor populare,restaurareacăminelor culturale,a terenurilor desport,a şcolilor cu predare în limbaromână ,dotarea lor cu calculatoareş.a.A difuzat participanţilor publicaţia,,Cuvântul românesc’’editorial alromânilor din Serbia.Directorul Muzeului SatuluiBănăţean,Andrei Milin a prezentat evoluţia întimp a instituţiei,modul în care se preocupă deconservarea şi cultivarea tradiţiilor popularebănăţene,de atragere a locuitorilor Timişoarei,înspecial tineri dar şi a turiştilor,la manifestări artisticetradiţionale,modul în care muzeul se poateimplica în realizarea proiectului.A distribuit tuturorparticipanţilor pliante cu imagini ale muzeului şicalendarul activităţilor din acest an de la MuzeulSatului Bănăţean.În luarea de cuvânt, d-na EufrozinaGreoneanţ reprezentantă a Comunităţii localeLokve din Serbia s-a referit la istoricul acesteiaşezări cu populaţie majoritar românească şi lamodul în care va participa la realizarea obiectivelordin proiect iar colegul şi soţul acesteia d-l PavelGreoneanţ a evidenţiat preocuparea instituţiei pecare o reprezintă la cultivarea tradiţiilor populareromâneşti(în limbă,port,obiceiuri populare) în rândullocuitorilor români din zona transfrontalieră.D-nii Pavel Deheleanu,directorul CaseiMunicipale de Cultură Timişoara şi prof.univ.dr. Dumitru Ţucu, de la Asociaţia ,,OrizonturiUniversitare’’s-au referit, concret ,la manifestărilepe care le pot organiza din proiectul cultural.În final,d-l Horia Ciocârlie a apreciat căseminarul şi-a realizat obiectivul,acela de a supuneatenţiei reprezentanţilor mass-mediei şi apublicului timişorean,un nou proiect cultural ,caredesigur,prin strădania organizatorilor,va determinaca pe baza unei mai bune cunoaşteri a memorieitradiţiilor populare,să se realizeze o nouă puntede legătură între locuitorii zonei transfrontaliereRomânia-Serbia ,într-o Europă Unită.64 Coloana Infinitului, anul X, vol II. (nr. 61) • 2007 Timiºoara