Numarul 1 - Noua literatura

noualiteratura.files.wordpress.com

Numarul 1 - Noua literatura

sumarSimona Popescu, Ce straniu!(Despre despre tineri [i b`tr\ni,mor]i [i vii)...............................p.3O dup`-amiaz` cu scriitoareaAna Maria Sandu..................... p.4Igor Mocanu, Ceea ce nu ne maiune[te.....................................p.7Vasile Ernu, Jurnalul vremurilor deinfla]ie..................................... p.9Ana Chiri]oiu, Povestiriteoretice................................p.10Ana Maria Sandu, Dulcea atingerea [osetei albe de mochetafierbinte................................ p.11Scriitorul discret: Mihai Chirilov,Unghiile................................ p.12Igor Mocanu, 22 ani, are o p\rere bun\ despre Ana [i Leonid Dimov, se duce pe laBogdan s\ m\nînce [i s\ vorbeasc\ cultur\, face cultur\ în Contrafort [i Observatorcultural, iar la Eliterebelle, de[i Ruxandra, Elena, Gruia nu îi spun [efu, toat\ lumea[tie cum st\ treaba. În Facultatea de Litere este un student silitor, cu doar un referatrespins la LRC, în sala de lectur\ cite[te Cantemir în tricoul lui cu Si[u Liber.Ionela Stanciu, 33 de ani, estepurt\toarea celei mai curioase lini[tipe fa]\ [i în tot ce face. Cînd seduce la România literar\, st\ pîn\tîrziu [i face o treab\ meseria[\,cînd vine la Noua Literatur\, e la felde meseria[\ îns\ mai scoate laiveal\ [i lini[tea de care v\ vorbeam.{i uite-a[a, Nely, care esteîntrebat\ mereu de NicolaeManolescu ce mai face, a[teapt\ unlung [i binemeritat concediu.Lumini]a Marcu, 29 de ani, prof\ la Litere celor de maijos, redactor-[ef tot lor, cel mai des [i prieten\ – secrede mai mare, uneori se [i d\. Scrie cronici [i c\r]i,adic\ proz\, care este altceva decît poezia. Ruxandreiîi plac cerceii ei funky impecabil asorta]i [i energiamolipsitoare. Cînd are karma negativ\, Ana îi spune,în gînd, Gloomini]a. Dar, indiferent de karma [i decum îi st\ p\rul – mereu bine –, lui Igor i se pare c\seam\n\ cu melodia Ernestine de la Noir Désir.Traduc`tor: fa]`-profil,Rare[ Moldovan .................. p.13DOSAR: Prejudecata lunii,Sexul [i literatura .................. p.14Adrian Buz, Cealalt` loterie.... .p.18Gruia Dragomir, Fear and Loathing,Gonzo [i Helvetica..................p.19Ruxandra Ana, Poveste pe fast-forwardcu Suzana Dan...................... p.20Cezar Paul-B`descu, ca pe s\mburii dem`sline..................................p.22Interviu cuGianina C`rbunariu .............. p. 22Radu Pavel Gheo, Fericit cel care, caHomer...................................p.23Anca Gr`dinariu, De ce nu avemscenari[ti: ........................... p. 25Ruxandra Ana, 22 de ani, urmeaz\ cu entuziasmspecific Facultatea de Litere [i e pasionat\de Europa Central\ [i de Est, prin carec\l\tore[te fizic [i în care deja locuie[te mental,[i de papet\rie. Are caiete, mape, planuri,idei [i umor. Blond\ nepracticant\, flirteaz\profí cu arta contemporan\ [i, uneori, cu barmaniidin cluburile bune. Bea ceai [i cubalibre, ascult\ (tr\ie[te) punk [i se viseaz\ managerde institu]ii culturale alternative.Elena Dr\ghici are 22 de ani, este student\, în anulIV, la Facultatea de Litere din Bucure[ti. Este coleg\de grup\ cu Gruia, [i "fotograful profesionist" pentruDr. Gonzo din aLtitudini. Cuvinte ca teremin,OTA, trip, psy nu-i sunt deloc str\ine. Prezen]a eieste întotdeauna generatoare de karmapozitiv\&electricitate [i de aceea este prieten\ cumai multe "legende urbane". Elena e chill.Mihaela Michailov neîmprietene[te pe noi \[tiamai refractari ([tie ea care)cu teatrul. {i cu dansul, [icu arta contemporan\. {icu tot felul de alteciud\]enii experimentale,pentru care ea are mereutimp. Noi credem c\ ea eo foarte bun\ scriitoare [iasta se vede în piesa pecare a scris-o, de pild\,pentru DramAcum. Noi(iar\[i [tie ea care) zicemc\ e ca o prin]i[oar\.Are tot 29 de ani, ca uniidintre noi.2PR: fa]`-profil, Oana Boca...... p. 27Teasing editorial: B\ntui]iide Chuck Palahniuk ............... p.28Ion Manolescu, Cum a \nceputtotul......................................p.29T.O. Bobe, Nobel....................p.30Bogdan T`nase, Seul (prin ochiimangaboy ai beholderului).......p.30Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din RomâniaEditor coordonator: Lumini]a MarcuEditori: Ana Chiri]oiu, Igor MocanuArt Director: Mihaela {chiopuPaginare: Ionela StanciuCorectur\: Ioana ProfirescuColaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\,film, teatru), Cristina Chevere[an, Ruxandra Ana (art\),Bogdan Boureanu, Gruia Dragomir, Elena Dr\ghici (foto).Scriitori invita]i: Cezar Paul B\descu, T.O.Bobe, AdrianBuz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, MariaManolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, AnamariaSandu, Robert {erban, Lucian Dan Teodorovici.Adresa redac]iei: Calea Victoriei 115, sector 1, Bucure[tiTelefon: 021 316 79 85, e-mail: noua_literatura@yahoo.comTiparul: Imprimeria Editurii AIUSGruia Dragomir are 22 de ani [i este studental Facult\]ii de Litere din Bucure[ti,în anul IV. Scrie cronic\ de concerte,evenimente, atmosfer\ [i muzici înaLtitudini. Se poate spune c\ are poten]ialliterar. Gruia are ochi c\prui [i seam\n\ cuAl Pacino. Bea bere, ascult\ muzic\, seculc\ tîrziu [i se construie[te în fiecarediminea]\ dup\ sesiuni prelungite demovie-watching. Se tunde singur, poart\ochelari de soare. Gruia înseamn\ „cocor”.Mihaela {chiopu, 44 de ani, facedesign [i haz de necaz, dar nu sed\ b\tut\, de drag c\ mai exist\[i oameni simpatici. ~nainte s\ seretrag\ la atelier [i s\ picteze, cucele trei pisici, cum `[i dore[te,se joac\ cu Quark [i Photoshop,e profesoar\ [i `[i croie[te singur\hainele. Dac\ nu ar fi complementar\cu redac]ia `n alternan]aoptimismului/descurajarerevista ar fi r\mas `n Word [i `ncapetele noastre.Ana Chiri]oiu a dezvoltat într-odiminea]\ conceptul de blisskrieg[i de atunci se construie[te [ideconstruie[te în jurul lui într-unproces efervescent. Cite[te a nin[i poart\ manu[i de dantel\neagr\ f\r\ degete. Scrie proze,reportaje, jurnale [i proiecte, pecare uneori le abandoneaz\, iaralteori le transform\ în reviste &veri olandeze (I amsterdam).AnaChiri]oiu are 22de ani [i e student\laFacultatea deLitere. Cîndse va facemare vrea s\explorezemulticulturalismul.Bogdan Boureanu are 22 de ani [i nu a publicatnimic nici în Observator cultural, nici înEliterebelle [i nici în aLtitudini. La fel caMatei, Bogdan Boureanu se conduce dup\ ologic\ personal\, [i nu se întreab\ aproapeniciodat\ De ce nu avem roman? Esen]aacestei întreb\ri poate fi decelat\ din c\r]ilepe care le va scrie [i la care înc\ nu lucreaz\în prezent.num`rul 1....................................................................................noiembrie 2006...................................................................................................noua literatur`


volubilisce straniu!(despre tineri [i b`tr\ni, mor]i [i vii)Am de gînd s\ scriu aici despre ceea ce v\d, aud [i citesc zi de zi, la întîmplare, punîndtotul în forma “structurii” f\r\ centru a volubilis-ului – plant\ ag\]\toare,dezvoltîndu-se pe orizontal\, vertical\ sau oblic chiar, mai pu]in vizibil\ decît copaciisau alte surate vegetale stufoase, “centrate”.Acum vreo 10 ani am auzit (citit) prima dat\ despre grila de vîrst\ pentru angaj\ri (pentru vînz\toare,secretare, paznici, muncitori). Nu erau interesan]i, din punctul de vedere al angajatorilor, decîtoamenii sub 35 de ani. Ce straniu!, mi-am zis (ca într-un vers din Mircea Iv\nescu). La chio[cul deziare de lîng\ [coala Dandei s-au perindat mai mul]i tineri vînz\tori. N-a rezistat condi]iilor groaznice(de ploaie sau de frig, iarna) decît o doamn\ de vreo 50 de ani. Vînz\toarea de la care îmi iau pîineaare peste 50 [i spune întotdeauna “Bun\ ziua!” [i “Mul]umesc!”. Apoi au venit creditele pentru case,date doar tinerilor sub 35 de ani. M\ gîndesc la cei din genera]ia mea, profesori, de pild\, care n-aufost în stare s\-[i cumpere cas\ (chiar n-aveau cum). Nici o [ans\ pentru ei: au îmb\trînit! De cevavreme am v\zut c\ a ap\rut aceea[i gril\ legat\ de scriitori (dac\ vor s\ cear\ vreo burs\, s\participe la un concurs de debut [i tot a[a). Ce straniu! Eu credeam c\ la scriitori grila de vîrst\ nuconteaz\, numai valoarea. Ce straniu! Îmi vine în minte o poezie a lui Gregory Corso despre poe]i, tineri[i b\trîni. Pentru el, b\trînii erau doar cei care au “chelie pe din\untru”. Eu [tiu destui scriitori sub 35de ani cu “chelie pe din\untru”, cu mînecu]e de func]ionari, purt\tori de serviet\ (a altora).Am stat odat\ de vorb\ cu cineva despre un tîn\r scriitor a c\rui carte am citit-o pe ner\suflate, cumnu mi s-a mai întîmplat de mult\ vreme. Celuilalt nu-i pl\cuse cartea. Am început s\-i vorbesc, cudisperare [i entuziasm, despre ea. Apoi, dup\ ceva vreme, tîn\rul autor a murit. Am citit un textsuperelogios al persoanei cu care eu vorbisem despre cartea lui. A trebuit s\ moar\ b\iatul \la, autorul,ca s\… Ce straniu!Zilele trecute am dat peste o emisiune de televiziune despre scriitori. La întrebarea moderatorului“De ce nu sînt cunoscu]i scriitorii români în ]ara lor?”, un tîn\r critic a r\spuns, ferm, cam a[a: “dincauz\ c\ nu sînt preda]i la [coal\, pe cînd pe vremea comunismului intrau în manuale autori sub30 de ani!”. Ce straniu! Acela[i tîn\r critic, acum cî]iva ani, la o întîlnire cu profesorii de limba [i literaturaromân\, tuna [i fulgera împotriva celor foarte pu]ini autori mai tineri (peste 30 de ani, totu[i) carefuseser\ introdu[i în manualele alternative. Ce straniu! Un altul a preluat ideea [i a declarat c\ scriitoriiîn via]\ n-au ce c\uta în manuale, c\ mult mai multe ar avea de înv\]at înv\]\ceii dac\ ar studiaBiblia sau Shakespeare (în manualul de literatur\ român\). Ce straniu! Dup\ ce am aflat c\ scriitoriide pe vremea lui Ceau[escu au fost ]inu]i la “sînul societ\]ii” (expresie pe care n-am mai auzit-ode 20 de ani), am trecut pe alt canal, unde era un minunat film documentar despre Johnny Depp,un b\iat de vreo 43 de ani, care toat\ via]a a fost un revoltat alternativ (nu unul de serviciu),ie[ind din “grilele” de toate felurile. Tr\ie[te acum undeva în Fran]a, la ]ar\. Fain b\iat!Cînd eram o foarte tîn\r\ cititoare nu m\ interesa deloc cî]i ani au autorii, nici dac\ sîntmor]i sau vii. Îmi pl\cea o carte, apoi d\deam de fotografia de pe coperta a IV-a, vreundomn gr\su], cu pungi la ochi. Îmi pl\cea de el, îmi venea s\-i zic: “Bravo, m\i, domnule!”(Flaubert, de pild\!). Scriitorii erau, indiferent din ce timpuri [i ce dep\rt\ri, contemporaniimei (vii sau mor]i, tineri sau b\trîni).La începutul anilor ’90 scriam un text care se numea Dictatura b\trînicio[ilor. Au trecutde atunci 15 ani. În ciuda apari]iei atîtor tineri scriitori între timp (unii cu adev\rat interesan]i),nu [tiu de ce, impresia mea este c\ s-au înmul]it “b\trînicio[ii”, conservatorii (de tipnou), carismatici uneori. Spiritul tîn\r (care, repet, nu are leg\tur\ cu vîrsta) mi se pareînecat de noi ritualuri b\trînicioase – atît de vizibile cu ochiul liber în cultura român\de azi. Pe de alt\ parte, izola]i în genera]ia lor, în categoria lor de vîrst\, ultimii veni]isînt cu atît mai u[or valida]i cu cît nu deranjeaz\ pe nimeni, cu cît sînt mai “a[eza]i”(ploconi]i?). Sau poate nu mai în]eleg eu nimic, eu, neotenul, cu sil\ de “gril\”!Dragi prieteni, vînz\toare, secretare, profesori, scriitori, c\ tot o s\ îmb\trîni]i, ave]i grij\m\car s\ nu v\ pomeni]i cu “chelie pe din\untru”!simonapopescuSimona Popescu, 41 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de laBra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe volume de poezii(Xilofonul [i alte poeme – 1990, Juventus – 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (Exuvii – 1997) [ieseuri (Volubilis - 1999).lumini]a marcuÒnoua literatur`:o lume \ntreag`care a[teapt`s` fie cunoscut`ÓÎn casa Monteoru de pe Calea Victoriei 115, o cas\impozant\, u[or fanat\, cu un aer retro care impresioneaz\str\inii, s-a a[ezat în ultimele s\pt\mîni ungrup oarecum ciudat, care nu pare ca s-ar potrividecorului. O prieten\ îmi spunea c\ parc\ sîntem în tab\r\în casa lui Dickens. Ana Chiri]oiu vine cu bicicleta [i intr\ cuea pîn\ în birou, iar pe mîna dreapt\ are o m\nu[\ de dantel\.Igor Mocanu e foarte serios [i îl b\nuiesc c\ în timp cepune diacritice se gînde[te la viitoarea lui tez\ de licen]\ deteoria literaturii. Gruia Dragomir poart\ ochelari mari desoare [i cite[te Hunter S. Thompson. Ruxandra Ana ar vreas\ poat\ scrie mai mult despre noua art\... Sînt studen]i înultimul an la Facultatea de Litere [i nu vor s\ [tie nimicdespre scandalurile [i polemicile care agit\ via]a cultural\mare. Cînd am vorbit prima dat\ cu ei, în var\, despre concursulde proiecte organizat de Uniunea Scriitorilor, ei auspus, pur [i simplu: hai s\ propunem [i noi o revist\. M-ammolipsit [i eu de la entuziasmul lor pur [i neproblematic [iiat\-ne aici.Exist\ o literatur\ nou\, care s\ o dea la o parte pe ceaveche? Nu [tim înc\ s\ r\spundem la cea de-a doua parte aîntreb\rii. Dar ce [tim cu siguran]\ e c\ exist\ o literatur\nou\. Literatura care se scrie acum. În România [i înstr\in\tate. Cei 12 scriitori invita]i de noi sînt o dovad\ înacest sens. Ei vor scrie în fiecare num\r al revistei despre cevor dori, noi i-am invitat [i le-am oferit un spa]iu. Dac\exist\ o idee de baz\ a revistei Noua literatur\, aceastaeste: s\ ofere spa]iu scriitorilor activi de ast\zi. Nu neap\ratfoarte tineri, nu exist\ o condi]ionare de vîrst\ biologic\,exist\ doar una de prezen]\ în spa]iul public. Scriitorii tinerisînt scriitorii activi. Sigur c\ nu pot înc\pea to]i în cele 32 depagini, noi nu putem decît s\ ne asum\m selec]ia de acum[i s\ sper\m c\ vom putea invita din ce în ce mai mul]i.Dup\ cum se va vedea în paginile care urmeaz\, Noua literatur\nu vrea s\ fie o revist\ polemic\, nici nu-[i propunes\ impun\ manifeste ale tinerei genera]ii, nici s\ coagulezevreun grup exclusivist [i nici m\car s\ concureze celelaltereviste de cultur\ existente. Programul ei este unul singur:s\ surprind\, pe cît posibil, diversitatea literaturii care sescrie azi. S\ fac\ cunoscu]i scriitorii români interesan]i [i cupoten]ial interna]ional. Perspectiva anului 2007 nu nepoate l\sa indiferen]i.Scriitorii români de azi sînt oameni ai timpului lor [i am vreas\-i vedem a[a cum sînt. De aceea, interviurile noastre vorar\ta poate altfel decît cele cu care ne-am obi[nuit. Ana [iIgor au discutat cu scriitoarea Ana Maria Sandu la ea acas\,au b\ut vin fiert [i au vorbit despre vîrstele textului.Despre c\r]i vor scrie critici cunoscu]i deja, a[a cum esteCristina Chevere[an, dar [i unii foarte tineri, pentru c\ perspectivalor conteaz\.„Scriitorul discret” este rubrica la care eu ]in poate cel maimult, pentru c\ îmi place s\ descop\r printre cei care n-aupublicat înc\ literatur\, scriitorul ascuns. {tia]i c\ MihaiChirilov scrie proz\? Eu am b\nuit [i am insistat [i iat\ dovada,în pagina 12!O alt\ idee important\ pentru noi: traduc\torul este elînsu[i un scriitor. În str\in\tate, atunci cînd se prezint\ ocarte tradus\, traduc\torul este la egalitate cu autorul, lanoi, traduc\torul este de multe ori uitat, nici m\carpomenit. Rare[ Moldovan este primul dintr-o, sper\m,lung\ list\ de scriitori-traduc\tori pe care merit\ s\-icunoa[tem mai bine.De asemenea, oamenii care stau în jurul c\r]ilor [i le fac s\exist\, cei care se ocup\ de PR-ul editorial, redactorii, editorii,coordonatorii de colec]ii, vor fi cei despre care „Noualiteratur\” va încerca s\ scrie. E o lume întreag\ care deabiaa[teapt\ s\ fie cunoscut\...editorialnoua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 13


scriitor: fa]` - profilCoperta: Suzana Dan, Suzi albastr\tabloul `sta...l-am [i visat\ntr-o noapteÎntîlnirea pentru interviu cu Ana Maria Sandu a fost ca o vizit\ – nu din cele delucru, ci o vizit\ pl\cut\, din cele pe care le faci în cîte o dup\-amiaz\ în carest\ s\ plou\ [i î]i vine s\ te întinzi la pove[ti cu cineva care [tie s\ povesteasc\.În apartamentul cochet al Anei, dintr-un bloc vechi, de pe lîng\ Gr\dinaIcoanei, canapelele [i lazy-boy-ul de lîng\ biblioteca încastrat\ ne-au primit cape ni[te prieteni mai vechi. Ana a fiert vin, cu mere [i cu scor]i[oar\ [i, pestec\nile aburinde, desperecheate („mereu le sparg”), am început s\ vorbim,simplu, despre scris [i c\r]i, afinit\]i [i prietenii, despre cenacluri, voci narative,amintiri din facultate, pisica t\rcat\, Vizi – de la vizitatoare –, care vine [ipleac\ pe geam. Ne-am desp\r]it cînd se l\sa întunericul, cu gustul ca de vinfiert, dulceag, al povestirii care se insinuase. Nici nu ne aruncaser\m ochii pefoile cu întreb\ri. Nici nu avuseser\m de ce.o dup`-amiaz`cu scriitoareaana mariasanduTabloul de pe copert\ are o istorie simpatic\: anul trecuttrebuia s\ merg la petrecerea de nunt\ a unor amici (Oana [iTudor Giurgiu); eram toat\ ga[ca de la Re:Publik (Chiri, Anca,Raymond) [i ne gîndeam ce s\-i lu\m. Nu ne puteam duce cubani în plic, c\ nu era genul \la de petrecere. {i ne tot gîndeamce s\ facem. Am cunoscut-o pe Suzi pe la sfîr[itul anuluiII de facultate. Venise cu ni[te prieteni la mine la c\min. Abiaacum, dup\ ce ne-am rev\zut, am pus cap la cap amintirile.Apoi nu ne-am mai v\zut o bun\ bucat\ de timp, dar eram lazi cu ce a mai „pictat”; lucrînd la Observator cultural un timp,[tiam ce se întîmpla [i în lumea artistic\. Am avut inspira]ias\ m\ gîndesc la ea în momentul acela [i am sunat-o. Am zis,b\i Suzi sînt cutare, m\ mai ]ii minte? Ea zice, da m\ da, cums\ nu. I-am zis: hai c\ „uite, vrem un tablou de la tine pentruun prieten, c\ [tiu ce faci [i cred c\ i-ar pl\cea. Darn-avem mul]i bani”. Se mutase într-un atelier nou,n-avea nici lumin\, st\tea cu u[a deschis\ la intrare, [ia[a, în seara petrecerii, cotrob\ind printre lucr\ri, amv\zut tabloul \sta. Ea a fost simpatic\, a zis b\i, nupe \sta, c\ ]in la el, dar ni l-a dat pîn\ la urm\, c\ eun om special. L-am luat [i l-am dus cadou. {i totdrumul cînd l-am ]inut în ma[in\ în bra]e mi s-ap\rut foarte mi[to. Apoi l-am [i visat într-onoapte. {i acum, cu cartea, cînd m-am gînditla copert\, mi s-a p\rut c\ se potrive[te foartetare, a[a c\ iat\ Fata din casa vagon.4Ana Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik; colaboreaz\ cu Radio FranceInternational. A publicat, în anii studen]iei, volumul de versuriT.O. Bobe, 37 de Poeme ani, în este tranzitpoet, la Editura prozator Punct, mai [i tîrziu autor a mai de publicat, scenarii la Paralela de film 45, [i un televiziune.Este autorul romanului lung, Din Amintirile Cum mi-am unui Chelbasan. petrecut Primul vacan_a ei roman, de Fata var`, din ap`rut casa vagon, înpoema ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.2004, în colec]ia EGOProz` la editura Polirom.“o mare bulg\reasc\ de neuitat...”num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


„Cît din mine e în textul \la...?”Ana Chiri]oiu: Atunci cînd dintr-o carte ]i se vorbe[te la persoana întîi, cu oaparen]\ de sinceritate, ajungi s\ te întrebi la un moment dat ce e pe bune[i ce nu din ce cite[ti. Faci autofic]iune?Ana Maria Sandu: C`t adic\ din mine e în textul \la? Niciodat\ nu po]i lua ofoaie de hîrtie [i s\ tragi linie [i s\ zici c\ asta e adev\rat, asta nu. Cred c\ arputea fi cel mult amuzant. Î]i dai seama c\ pleci de la „un fapt” adev\rat saucare seam\n\ cu ce ]i se întâmpl\, cu ce tr\ie[ti. Dar, la un moment dat,chestia aia te duce în cu totul alt\ direc]ie. {i chiar ai senza]ia c\ te ia apa [inu mai [tii exact unde ajungi. Da, e [i ce tr\iesc în c\r]ile mele. Mai ales cândfaci poezie, nu are cum s\ nu fie. Depinde foarte mult de ce scrii.Autenticitatea e un concept de teorie literar\. Nu [tiu dac\ a[a se poatepune problema. Chiar e mult\ teorie aici. Uneori tot autenticismul \sta e ceamai pur\ fic]iune.Igor Mocanu: Deci, ]i s-au întîmplat ni[te p\rin]i..A.M.S.: Da, [i lor m-am întîmplat eu. P\rin]ii mei sunt doar un exempludintr-o genera]ie de oameni clona]i. În mare, în personajele mele se reg\sescdestinele [i alor mei [i înc\ al multor oameni ceva mai mari ca vîrst\ sau maimici. Ai mei s-au trezit cu un copil foarte devreme în bra]e [i via]a lor a luat-oîntr-o anumit\ direc]ie. Nu au avut foarte mult timp s\ aleag\. Eu doar amîncercat s\-mi imaginez o alt\ variant\ a vie]ii lor. Am f\cut un exerci]iu, m-amjucat, ca [i cînd din tablourile de familie a[ fi [ters pur [i simplu un copil [i a[ fimodificat fotografia pu]in în Photoshop. Acei p\rin]i sunt, de fapt, doar o structur\.Nici unul dintre ei nu exist\ ca atare în roman. E, de fapt, o poveste plasat\în anii de dinainte de a m\ na[te.A.C.: Ei s-ar recunoa[te?A.M.S.: Poate mama...I.M.: Inelul?A.M.S.: Da, avea un inel cu piatr\ ro[ie [i avea vreo 19 ani cînd m-a f\cut. M\ gîndeamc\, de fapt, de la un punct încolo, cînd te faci mare [i pleci de acas\, oamenii cei maiapropia]i î]i devin cei mai mari str\ini. De fapt nu [tii nimic despre ei. Îi prinzi într-unmoment în care ei sunt într-un fel, ni[te p\rin]i cu un copil, dar nu [tii nimic, habar n-aice sunt oamenii \ia pe lumea asta. Cum erau cînd erau îndr\gosti]i, cum î[i doreau ni[telucruri. Ai o rela]ie nu „de serviciu”, ci „de familie”. De fapt, m-am gîndit de multe ori dac\nu le-am schimbat alor mei via]a. Cu cartea asta mi-am rezolvat, poate, [i ni[te complexede vinov\]ie.A.C.: Crezi c\ Fata din casa vagon suport\ o lectur\ psihanalitic\ sau sociologic\? Tu cam celectur\ î]i imaginezi la romanul t\u?A.M.S.: Nu prea cred în grila de lectur\ sociologic\ sau antropologic\ în cazul literaturii.Literatura e o chestie care func]ioneaz\ altfel. Dac\ nu reu[e[ti literar [i î]i faci un scop dinasta, da, merge, atunci nu mai alegi.„Cînd e mic, murd\ric [i prostu],nu prea î]i vine s\-l dai la citit”A.C.: Spui c\ o lectur\ sociologic\ pentru un text ca al t\u ar fi cumva nedreapt\?A.M.S.: Nu e o lectur\ adev\rat\.I.M.: {i care e aia adev\rat\?A.M.S.: Nu [tiu, cea de stil, de voci...A.C.: Da, a[a e, stilul face ce face [i î]i treze[te ni[te amintiri. Te pune într-o dispozi]ie psihic\în care î]i vin în cap fragmente din propria copil\rie. {i eu cred c\ asta se întîmpl\ mai mult dinstil [i abia apoi din material.A.M.S.: Cred c\ aici e adev\rul. Dup\ ce scrii poezie po]i s\ faci [i chestii din astea. N-am rescrisbuc\]i mari, dar acolo unde nu-mi pl\cea cum sun\ textul, sigur c\ am tot schimbat.A.C.: Te gînde[ti la critic\? Cite[ti despre tine? Te dai în search pe Google?A.M.S.: Da, m\ mai uit, mai ales cînd [tiu c\ ar putea s\ apar\ ceva.A.C.: Unii autori spun c\ nu-i intereseaz\ critica.A.M.S.: Nu e cazul s\ cazi la pat fiindc\ unul scrie nasol despre tine, de[i nu mi s-a întîmplat,recunosc. A[a a fost [i cu cenaclul Litere al lui C\rt\rescu. Cred c\ a fost prima dat\ cînd amcitit cu adev\rat în public. Tot drumul pîn\ acas\ de dup\, [tii cum e, sim]i c\ î]i fierbe capul,î]i spui: pot s\ fiu mult mai tare decît atît.„Igor, Ana care întreab\ [i Ana care r\spunde”A.C.: E un soi de exhibi]ionism, de masochism, s\ cite[ti în cenaclu?A.M.S.: Cred c\ e un soi de masochism, dar î]i dai seama c\ f\r\ el e[ti cam mort.{i oricum, cînd scrii, de fapt, cui s\ ar\]i? E o problem\.A.C.: }i-a prins bine mersul la cenaclu?A.M.S.: Da, cred c\ mi-a prins bine. Sînt sigur\, de fapt. Depinde [i ce fel de persoan\e[ti. Dac\ e[ti foarte timid, mai ie[i din carapace, dac\ e[ti foarte orgolios[i foarte sigur pe tine, probabil c\ te mai temperezi.A.C.: Asta în rela]ia cu ceilal]i. Dar mi se pare c\ [i rela]ia ta cu scrisul t\u seschimb\.A.M.S.: Da, se schimb\, adic\ genul \la de interioritate...A.C.: ... se preg\te[te s\ fie expus\.A.M.S.: Te preg\te[te pe tine, de fapt. E ca ie[itul în lume, ca o preg\tirepentru bal din romanele ruse[ti, cînd fetele alea î[i tr\iesc jum\tate dinadolescen]\ pentru seara aia, cum se îmbrac\ [i cum merg. E un dansde societate. Rela]ia cu textul t\u e important\. Sigur c\ [tii atuncicînd ce ai scris nu e prost. Oricît de pu]in orgolios ai fi, tot [tii. Uneorimi s-a întîmplat cu unele texte despre care [tiam c\ nu sunt proastes\ aud c\ sunt foarte mi[to. E o surpriz\ pl\cut\. {i în cronici totasta m-a [i mirat, m-a [i bucurat. Nu s-a scris enorm, nu vorbim debestseller-uri, nici m\car române[ti, Din amintirile unui Chelbasanfiind [i o carte de poezie, cu receptarea de rigoare. Dar cronicileau fost o chestie chiar emo]ionant\ din punctul \sta de vedere.A.C.: Acum cite[ti cuiva în timp ce scrii? De exemplu, Fata dincasa vagon l-ai ar\tat cuiva?A.M.S.: Da, dar într-o faz\ în care era destul de avansat. Aveamnevoie de timp s\-mi dau eu seama cam ce vreau [i unde m\duc. Cînd e mic, murd\ric [i prostu], nu prea î]i vine s\-l dai lacitit.A.C.: {i cum scrii, tehnic vorbind? Î]i vine [i scrii dintr-o dat\, [idup\ aia finisezi? Sau te gînde[ti de la început exact ce vrei s\ias\?A.M.S.: Întîi m\ gîndesc la ce vreau s\ fac. De obicei nu scriufoarte mult. Pentru cartea asta aveam pove[tile, obsesiile, darmult timp nu [tiam cum s\ le leg. Pîn\ m-am hot\rît ce vreau s\fac, mi-a luat ceva timp.A.C.: Cam cît timp?A.M.S.: Se cam fac vreo trei ani. {i m-am cam disciplinat, amcam scris dac\ nu în fiecare zi, m\car mi-am deschis documentul.A.C.: Aveai o schem\ în cap cînd scriai?A.M.S.: Cînd m-am apucat de Fata din casa vagon, [tiam c\ amtrei pove[ti [i c\ o s\ merg pe aceast\ structur\ de biografiialternative. A fost [i un pariu cu mine. La început m-am gîndit c\nu pot s\ scriu proz\ propriu-zis\, apoi am început cartea [i astaa ie[it.„Au venit la mine ni[te oameni în vîrst\pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-auzis c\ le-a pl\cut foarte mult fragmentulcitit”scriitor: fa]` - profilI.M.: De ce un copil? De ce ai pus un copil la treab\?A.M.S.: E doar în prima poveste, s\ [tii. Apoi mai apar înc\ dou\voci, cu vîrste diferite.A.C.: Dar a ie[it în fa]\ copilul din tine? C\ e greu, totu[i, s\ redai vocea unuicopil.A.M.S.: Aici era generoas\ partitura, pentru c\ îmi permitea multe genul \stade poveste. Într-un fel e doar mimat\ vocea feti]ei, sînt multe lucruri care nuse ]in, psihologic vorbind.5noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1


scriitor: fa]` - profil6I.M.: Ce-]i place ]ie cel mai mult la carteaasta?A.M.S.: Dac\ ar fi s\ citesc eu cartea mea,pe mine m-ar fi enervat vocea copilului,pentru c\ nu e de copil. E o voce „preaautentic\”. Sunt foarte multe pasajelecare nu pot în[ela. Nu sunt groase, eadev\rat, altfel tot jocul nu ar mai aveanici un sens. Nu conteaz\ ce vîrst\ arenaratorul decît în momentul în care tederanjeaz\ flagrant structura pove[tii.Dar eu, cînd deschid o carte, asta caut, s\îmi spun\ o poveste [i s\ m\ duc\ maideparte. Ar mai fi, poate, carnalitatea textului...I.M.: }i-e fric\ de o abordare psihanalitic\?A.M.S.: Nu mi-e fric\. Întotdeauna m-aamuzat chestia asta cu psihanaliza. {i lateoria literaturii, tot a[a mi s-a p\rut. E ca[i cu visele, dac\ tu crezi în ele, da, a[a e,dac\ nu, treci peste ele.A.C.: Deci nu te-ar atinge dac\ s-ar apucacineva s\ disece, s\ analizeze.A.M.S.: Fiecare are dreptul s\ interpreteze cum vrea.A.C.: Te gînde[ti [i la cititorii neprofesioni[ti?A.M.S.: Cred c\ romanul \sta ar putea fi citit [i f\r\ prea mult\ sofisticare. Preciscineva ar interpreta totul într-un mod la care nici nu m-am gîndit. Dar, de obicei,p\rerile acestui cititor nu le prea afli. La un moment dat, România literar\ decernapremiile de debut. A fost nominalizat\ [i cartea mea, Din amintirile unuiChelbasan. M-am dus acolo, în sala de la Prometeus. M-am sim]it ciudat, nu prea[tiam ce-i cu mine acolo, dar a fost ok pîn\ la urm\. Atunci au venit la mine ni[teoameni în vîrst\ pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-au zis c\ le-a pl\cut foartemult fragmentul ales atunci din Chelbasan. Apoi, mi s-a întîmplat s\ fiu întrebat\:„Cum po]i s\ spui a[a ceva despre tine? S\ te dezbraci în fa]a tuturor? E un marecuraj!”. E o chestie de abordare, nu m-a[ fi gîndit niciodat\ la asta. Nu mi se parec\ m\ expun în felul \sta.A.C.: Poate c\ te acapareaz\ felul cum scrii, [i faptul c\ e[ti acolo, tu cu textul...A.M.S.: Sigur c\ e[ti acolo cu totul. În poezia mea e o voce voit asumat\. De fapt,asta e miza ei cea mai mare: asumarea total\.„Niciodat\ nu m-am împ\cat binecu titulatura asta de poet\”I.M.: Te recomanzi ca scriitoare, ca poet\?A.M.S.: Niciodat\ nu m-am împ\cat prea bine cu titulatura asta de „poet\”.Mi se pare foarte desuet – nu în sens peiorativ. Ce înseamn\ s\ fii poet?Înseamn\ s\ sim]i anumite lucruri, s\ vezi anumite lucruri, de fapt, ceînseamn\ s\ fii artist, în general. Pentru asta poate c\ nici nu trebuie s\scrii sau s\ pictezi, sau s\ faci instala]ii sau s\ cîn]i, ci pur [i simplu s\ sim]ia[a.A.C.: Mai înseamn\ [i s\ tr\ie[ti din asta.A.M.S.: De-asta spun c\ mi se pare u[or nefireasc\ titulatura de „poet”.Cîteodat\ îmi vine s\ zic c\ sunt mai ok cînd spun c\ sunt jurnalist.I.M.: Dar aia cu „scriitor”?A.M.S.: Aia e ok, c\ trebuie s\ fie cumva. Cred c\ [i poe]ii sunt... scriitori.A.C.: Prietenii din jurul t\u sînt litera]i?A.M.S.: La un moment dat ajungi s\ ]ii la ni[te oameni, fie ei [i scriitori,dar atunci cînd ]ii la un om, nu ]ii pentru c\ e un mare scriitor,ci ]ii pentru c\ rezoneaz\ cu tine într-un fel. {i iar\[i pot s\-]i plac\foarte mult c\r]ile unora, dar s\ nu ai nici o afinitate cu ei. Teoretic,ar trebui ca una s\ nu o exclud\ pe cealalt\. Sînt oameni carescriu, citesc, po]i s\ vorbe[ti cu ei... E o iluzie, oamenii nu scriu tottimpul. De fapt, [i dac\ ai prieteni scriitori, nu apuci s\ vorbe[tidespre literatur\.A.C.: Da, dar ai un gen de afinitate.A.M.S.: Probabil c\ aici vine „problema” mea. Scriu [i pentru c\nu pot s\ vorbesc foarte mult despre ce „simt”. În orice rela]iede prietenie se întîmpl\ chestia asta: tot timpul e[ti asaltat deo sut\ de mii de lucruri banale [i cotidiene, dar e foarte mi[tos\ [tii c\ dac\ ai o chestie special\ sau ceva care-]i place, po]is\ împar]i [i cu cel\lalt.A.C.: Prietenul t\u are vreo afinitate cu lumea literar\?A.M.S.: A f\cut tot Litere. A scris [i el în facultate [i sper c\,într-o zi, o s\-[i fac\ timp [i pentru asta.„Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.”A.C.: Dar rela]iile cu lumea literar\, în general, cum sînt?A.M.S.: Nu prea [tiu. Ce se întîmpl\, ce apare, da. Dar pe uniidintre scriitorii tinerii nici nu-i [tiu cum arat\. N-am participatla nici un festival, manifestare, [i, în rarele cazuri cîndm-au chemat, nu m-am dus. Cred c\ e foarte anost\ pia]aromâneasc\ [i trebuie s\ ai acele „p\r]i” care s\ te fac\ s\ te sim]ibine la chermeze. Probabil c\ ]ine de alt\ vîrst\ [i de alt\ ideedespre ce înseamn\ s\ scrii. Cred c\ po]i s\ fii foarte normal f\r\s\ faci parte dintr-o genera]ie. Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.Nu suf\r [i nu-mi doresc s\ fiu mai implicat\. Oamenii pe careîi apreciez eu nu au genul \sta de activism euforic. Fiecareîncearc\ s\-[i fac\ treaba bine [i asta te poate face s\ empatizezimai mult decît dac\ ai pierde nop]i întregi la beri la MuzeulLiteraturii sau peste drum.I.M.: Cum î]i imaginezi o lume literar\ ideal\?A.M.S.: Cînd vor ap\rea 10 c\r]i române[ti super tari, pe care s\-mifi dorit s\ le fi scris... {i s\ zici „b\i, se-ngroa[\ gluma, trebuie s\fiu printre ei”.A.C.: Nu ai ambi]ii literare, proiecte?A.M.S.: Sigur c\ m\ gîndesc la ce o s\ fac, dar nu pot s\ zic c\ unom literat e a[a: dou\ c\r]i anul viitor, pîn\ la 40 de ani tre’ s\ ammusai o carte pe an, [i ni[te premii... nu simt nevoia acestui plan.Aici nu te gone[te nimeni, [i atîta timp cît tr\ie[ti cu aceast\idee, c\ scrii cînd î]i iese, e ok. M\ gîndesc, totu[i, la ce a[ vrea s\scriu, m-am [i apucat de ceva.A.C.: Asta pentru c\ tu ai ni[te job-uri în proximitate. Dac\ lucraiîntr-un birou, într-o corpora]ie?...A.M.S.: Despre un job de genul \sta nu pot s\ fac decît scenarii.Dar nu cred c\ a[ fi rezistat prea mult, chiar dac\ sunt con[tiincioas\de felul meu. {i pot s\ zic c\ sunt norocoas\, pentru c\ nuam fost nevoit\ s\ am un job în care s\ fac lucruri care s\-mi displac\total. Concluzia e c\ îmi place ce fac, de exemplu laRe:Publik, [i nu mi-a[ dori s\ stauacas\ [i s\ nu fac decît asta, s\ stau [is\ „scriu”. Nu m\ reg\sesc în aceast\imagine a scriitorului, care st\ [i scrietot timpul, [i chiar simt nevoia s\ maiiau pauze. Altfel, m-ar angoasa foartetare [i probabil c\ a[ ajunge s\ nu maiscriu, [tiind c\ numai asta am def\cut. E foarte mi[to s\ faci [i altceva.În urm\toarea mea carte voi scrie [idespre asta. Despre cum ]i se întîmpl\s\ nu mai prea [tii unde e[ti, ca [i cîndai fi o mas\ de atomi care se împr\[tie,iar cînd vii acas\, se regrupeaz\. Dar î]imai intr\ pe u[\ [i tot felul de oameni cucare te vezi, de întîmpl\ri de peste zi [i,probabil, c\ \sta e motivul pentru care,dac\ în adolescen]\ scriam numai noaptea,c\ a[a mi se p\rea mie c\ ajung la „eulpur” de la Baudelaire, acum scriu numaiziua...A.C.: E interesant c\ via]a pe care o ai nu teimpiedic\ totu[i s\ scrii.„col] din casa Aneicu b\iat pictat pe lemn ”A.M.S.: Cred c\ sunt printre noroco[ii care nu trebuie s\ scrie despreleasing-uri sau cancanuri. De unele materiale pe care le-am scris pentrureviste sînt mai ata[at\, pe altele le-am uitat a doua zi. Am reu[it de cele maimulte ori s\ m\ adaptez registrului în care trebuia s\ scriu articolele. Ce faceu nu e pres\ cotidian\. Nici nu a[ putea rezista. {i n-am f\cut întotdeaunapres\ cultural\. Primul meu job a fost la o revist\ ONG-ist\, unde am scris totfelul de reportaje. La un moment dat, am ajuns la o închisoare pentru minori,prin G\e[ti. Era ciudat, pentru c\ vedeam ni[te oameni care, atunci cînd îiîntrebam depre povestea vie]ii lor, o fic]ionalizau într-o a[a de mare m\sur\ c\,dac\ i-ai fi ascultat, n-ar fi trebuit nici unul s\ fie acolo. Lucrurile astea nu preaai cum s\ le [tii dac\ nu ajungi la ele. Dac\ faci reportaj nu faci literatur\. {i mise par foarte tari oamenii care fac reportaje, [i cred c\ presei noastre asta îilipse[te. E o pres\ f\cut\ din redac]ie [i de multe ori se simte.„Eu, cînd deschid o carte,asta caut, s\ îmi spun\ o poveste”I.M.: E foarte curios c\, din multitudinea asta de evenimente [i de posibile subiecte,tu ai ales tocmai acel subiect din Fata din casa vagon.A.M.S.: Subiectele de reportaje sînt una. Dac\ ar fi în c\r]ile mele m-a[ sim]i vampirizat\.N-a[ mai fi eu acolo. Poate distinc]ia asta, prozator/poet, de acolo vine. Îmialeg subiectele nu neap\rat pe criterii din astea, s\ g\sesc unul cît mai tare, ci s\ fiefoarte al meu, oricît de inconfortabil m-a[ sim]i cu el.num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


VOLUBILISdrafturi criticec`r]iceea ce nu ne mai une[teCînd, în anii trecu]i, au ap\rut primele trei dialoguri ale luiSorin Antohi, adunate în volum în interesanta colec]ie Duplexde la Polirom, am admirat cu toat\ sinceritatea modul în careacesta [tia s\ extrag\ de la interlocutorii s\i m\rturisiri aproapeintime privind o Românie care se afla la început de drum [i în leg\tur\cu care, dat fiind contextul proaspetei emergen]e din fostul regim, seputeau încropi vaste teorii morale, ideologice [i, de ce nu, de filozofiepolitic\. Îl g\seam pe Sorin Antohi mai mult dec`t îndrept\]it în a-l chestionape Adrian Marino, de exemplu, pe marginea Culturii, ideologiei [i politiciiîn România. Îi creditam cu inima deschis\ autoritatea de a propune predic]iiîmpreun\ cu Mihai {ora în Mai avem un viitor? România la început demileniu. Îl consideram cel pu]in recomandat în a discuta cu AlexandruZub despre Istorie, memorie [i moral\ în România.Cu ultimul volum îns\, Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei, realizat îndialog cu Moshe Idel, impresia care se insinueaz\ din întreb\rile [ir\spunsurile pe care le schimb\ între ei interlocutorii este, cel pu]in,una ciudat\. Ai senza]ia c\ tr\ie[ti într-o lume à rebours, c\ mergi în ma[in\pe partea dreapt\ a unei [osele române[ti.De data asta, interlocutorul lui Sorin Antohi este un evreu de origineromân\, n\scut în Tîrgu-Neam] în 1947. O dat\ cu publicarea în român\a volumului Perfec]iuni care absorb. Cabala [i interpretare (2004), o dat\cu lan]ul de conferin]e despre Ioan Petru Culianu, Lectures on Religion,]inute în 2003, profesorul de gîndire iudaic\ de la Universitatea Ebraic\din Ierusalim [i principalul cercet\tor la Institutul Shalom Hartman, MosheIdel a devenit o figur\ ceva mai familiar\ în via]a public\ a culturii române[ti.Cu o asemenea personalitate angajat\ cu pasiune într-un dialog desprecopil\ria-i demiromâneasc\-demievreiasc\ de la Tîrgu-Neam], despre“cazul Eliade”, despre întîlnirile lui Moshe Idel cu marile figuri aleculturii europene precum Eco, Ricoeur sau Derrida, despre prietenia strîns\cu Ioan Petru Culianu, [i despre multe altele, Sorin Antohi va fi reu[it s\dezvolte un dialog antrenant care, pe drept cuvînt, poate alc\tui, a[a cumaprecia Ovidiu {imonca într-un articol, Una dintre cele mai fascinantec\r]i de convorbiri ap\rute în România.Ovidiu {imonca identifica niscaiva “linii de for]\” care traverseaz\ dialoguligor mocanucelor doi savan]i. Una este ceaa “libert\]ii”, cealalt\ – a “c\ut\riir\d\cinilor române[ti ale evreit\]ii”.Eu le-a[ numi, mai degrab\,derivate. Derivate din ce? Dintr-oidee care revine obsesiv înalocu]iunile celor doi – perspectivismul.Moshe Idel e gata s\ oferecredit [i credibilitate oric\reiperspective de abordare. Oriceperspectiv\ e viabil\ dac\ aresuficiente resurse ca s\ poat\convinge. Cei care s-au sim]itindu[i în confuziune dup\ dezv\luireatrecutului legionar allui Mircea Eliade au o perspectiv\plauzibil\, la fel cum au [i ceicare continu\ s\-l recomande înbibliografii. C\ Ioan Petru Culianueste un cosmopolit, iar Eliade unromân, iar\[i e o chestiune deperspectiv\. C\ Holocaustul i-af\cut pe unii s\ nu mai calce pragul Germaniei, iar peal]ii s\ se angajeze în circuitul cultural de acolo, ]ine totde perspectiv\. Moshe Idel nu d\ verdicte, nu spune c\unii sînt buni [i al]ii r\i, el încearc\ s\ surprind\ complexitateaabord\rii. Din acest perspectivism deriv\ libertatea de oricetip, inclusiv cea a c\ut\rii unei descenden]e culturale, fie ea [ievreiasc\.Dar nu în asta const\ ciud\]enia de care vorbeam la început. Vede]idumneavostr\, dialogurile din prezentul volum s-au purtat pe laînceputul lui 2003, în biroul lui Sorin Antohi din Budapesta, la 13ani de la c\derea regimului comunist din România. La 16 ani de laaceea[i c\dere, pe 5 septembrie 2006, Sorin Antohi m\rturise[tepublic, în versiunea on-line a ziarului Cotidianul, c\ “am semnat unangajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, (…)am furnizat Securit\]ii note informative sub numele conspirativ«Valentin».” Volumul Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei estelansat joi, 21 septembrie, în cadrul Congresului European de Istoriea Religiilor avînd concursul lui Moshe Idel [i Andrei Oi[teanu. Ceea cea urmat dup\ m\rturisirea din 5 septembrie cunoa[tem din dezbaterileulterioare din presa noastr\ cultural\.Într-un interviu acordat Observatorului cultural, Moshe Idel a afirmatc\ nu crede ca Sorin Antohi s\ fi f\cut r\u cuiva. M\ tem c\ problemase pune în termeni mult mai simpli[ti pentru noi, genera]iile dinpup\. Sorin Antohi a r\mas aceea[i personalitate de marc\ dincultura român\. E vorba în schimb de o întrebare pe care [i-o pune,inevitabil, fiecare dintre noi de o lun\ [i mai bine încoace: cît\încredere mai putem avea în anumi]i oameni, considera]i pîn\mai ieri modele deontologice? Citind dialogurile lui Sorin Antohicu personalit\]ile enumerate mai sus, nu po]i s\ nu sim]i unghem de ghea]\ în spate, urm\rind glosele care se cl\desc înjurul unor concepte ca “moralitate”, “identitate”, “cultur\politic\”. De o parte un om care pune întreb\ri corodatepe din\untru, de cealalt\ parte un altul care r\spundein desertum, iat\ un dialog de care nu ne mai leag\ nimic.Sorin Antohi în dialog cuMoshe Idel,Ceea ce ne une[te.Istorii, biografii, idei,Cuvînt înaintede Sorin Antohi,Editura Polirom,Colec]ia “Duplex”,[Ia[i], 2006, 248 p.7noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1


c`r]ibogdan boureanuBogdan Boureanu are 22 de ani [i este student în anul IV laFacultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti. A participat laun proiect literar experimental, Rubik, coordonat de SimonaPopescu. Este interesat de fenomenul poetic actual.un tip de[tepta deschispu]in mai sus de editur\pe Pestalozziun fel de bistro[i noicare citim [i edit\m poeziemergem acolos\ mânc\mciorb\ de burt\cu ardei iuterobert[erbanimpasnarativdicteu de suprafa]`Ap\rut\ în 2005 (Editura Paralela 45), dar lansat\ `n vara asta la C\rture[ti,Epoca Lu a lui Victor Nichifor, e un fel de , cum s\ m\ exprim ca s\ nu sunebanal, da’ în acela[i timp s\ in]eleag\ omu’… nu mai conteaz\. Deci numai conteaz\. Asta ca principiu de plecare. În orice caz, pare bun\ pentruneurastenici, dar în fond ce e un neurastenic? E unu’ care nu rezist\ la silogism, e unu’care nu rezist\ la gîndire propozi]ional\ în general (adic\ la cuvinte, deci la abstrac]iunigolite de sensibilitate), e unu’ care nu rezist\ la marea majoritate a propozi]iilorcare vin din afar\ pentru c\ e melancolic (dup\ Freud [i pu]in…) [i are aten]ienumai pentru propriile-i debita]ii, e unu’ care n-are bani de cafea etc? Da, e.Ca s\ vorbim pe [leau,/ versuri destule isolate de g\sit în cartea asta/ de g\sit sînt:/“unde stau. În fa]a oglinzii ca între b\rba]i:”Citat exemplar:“Simt în vertebre un curent fin: Cl\direa/ e la fel, mai d\r\panat\ pu]in. Printrepini,/ vopsit\ cu un verde ce l-am avut cinci ani model/ pentru c\min. O arhitectur\proprie, naiba [tie ce stil:/ trei nivele desp\r]ite prin statuete kitch;/ geamuri înalteîn care m\ reflectam înainte de-a întîlni/ gagici: o u[\ de lemn masiv în spatele c\reiade trei- patru ori/ n-am s\rutat, c\ci eram fraieri, timizi.”C\tre Pisoni:“…A[a. Pentru c\ simt poezia/ ca o subtil\ nebunie. Pentru a avea satisfac]ia/ înurma inteligen]ei de care te folose[ti din plin, în sfâr[it./ Pentru c\ suferin]a densenergic\,pe care o subliniez în Aigess (Editura Eminescu ’97, n.m.),/ m\ face s\tresalt.”Radical shit:“ca poet/ Asta e. Dac\ m\ gîndesc mult, mi se înt\re[te/ R\m\[i]a de baton dinfund. S\ m\ [terg… Dar mai am chef s\ [ed.”Acuma, pe bune, cîteva articole din revista Paranormal, legate de rolul excep]ionalal României în destinul spiritual al globului [i al universului:“{i astfel, brusc, Dumnezeu a ar\tat cum anahore]ii români ce ajung înextazul prea-divin sunt de trei ori mai mul]i, desigur exprimat procentual, fa]\de anahore]ii ce ajung în extazul prea-divin din ]\rile limitrofe României [i decinci pîn\ la [aptesprezece ori mai mul]i fa]\ de anahore]ii ce ajung în extazulprea-divin ai celorlalte ]\ri planetare. Un anahoret fost matematician ajunsîn extazul prea-divin a intuit ulterior c\ prezen]a numerelor prime înaceste raporturi nu face decît s\ confirme c\ noi, românii, sîntem primii.”“Brusc, Dumnezeu a devenit un fractal pe care doar l-am sim]it, constantauniversului de la Constan]a a continuat s\ densifice dimensiunile, [i s-av\zut (to]i anhore]ii prezen]i sînt martori) cum sufletele românilor auparticule f\r\ mas\ suplimentare chiar [i fa]\ de anahore]ii din afaragrani]elor României, cum +Nota Bene+ to]i românii înainte de a fi româniau fost fiin]e supranaturale (exemplu: {tefan cel Mare a fost FFT, Ceau[escua fost XcD, Budai- Deleanu a fost TrSZ, Menumorut a fost GGJK, Iorga afost RsT etc.)”În încheiere a[ vrea s\ spun c\ personal m-a obosit, pentru c\ acest “poemfluviu”, acest “veritabil [uvoi textual” (citez aici din prefa]a lui I.B.Lefter)nu mi s-a p\rut prea curg\tor, ci sacadat [i bîlbîit [i, prin aceasta, camenervant. Se desf\[oar\ cum am ar\tat în citate: un dicteu desuprafa]\(deci o r\zuire de scoar]\ cerebral\ pe hîrtie [i mai pu]in “magm\cople[itoare” care erupe din adîncuri- tot din prefa]\), de un autor a c\ruistructur\ [i eventual ocupa]ie (manager general pe resurse umane laProcter and Gamble în America) nu-i permit r\gazurile unei poetici aegoului în adev\ratul sens al cuvîntului ci, mai degrab\, una de eliberarea unor minore frustr\ri cotidiene.8num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


vasile ernuMoscova - Bucure[tiJurnalul vremurilor de infla]ieVasile Ernu, 35 de ani, esten\scut în URSS. Este absolvental Facult\]ii de Filosofie(Ia[i) [i al Masterului deFilosofie (Cluj). A fost redactorfondator al revisteiPhilosophy&Stuff [i redactorasociat al revistei Ideaart\+societate. A activat `ncadrul Funda]iei Idea, Tranzit[i Editurii Idea. Actualmentelucreaz\ `n cadrul EdituriiPolirom. A debutat cu volumulN\scut în URSS (2006).c`r]iS\ fi fost iarn\, s\ fi fost var\? Dar nu cred c\ acest lucru v\ intereseaz\.{tiu c\ era cald în compartiment, dar nu [tiu dac\ era de la soareledogoritor de var\, de la sistemul de înc\lzire folosit iarna, de la ceai saumai [tiu eu ce licori care se folosesc din abunden]\ pe rutele interminabileale unei ]\ri în care distan]ele se m\soar\ în timp. Da, îns\ îmi aduc bineaminte c\ nici un geam nu se deschidea [i c\, indiferent dac\ m\ duc sau m\ întorc,voi coborî peste dou\ zile. Trenul cu „perdelu]e” se urni din loc. Lumea începu s\ sefoiasc\ încolo [i încoace pe holul cu covora[ persan ro[u, iar, în câteva minute, sunetulatît de specific spa]iului rusesc al linguri]ei amestecînd zah\rul în cea[ca de ceai începus\ se aud\ din toate compartimentele. Cum ru[ii sînt mari b\utori de ceai, acest sunetse aude în toate buc\t\riile [i cafenelele ]\rii. Cel mai mare [oc pe care l-am avut legatde acest procedeu a fost prima mea întâlnire cu un grup de englezi, [i ei mari b\utoride ceai, dar care reu[eau s\ nu scoat\ nici un sunet, folosind acelea[i tehnici.Plecam totu[i, c\ci mergeam s\ m\ v\d cu cel pe care eu îl numesc Marele Instigator.Cine este acesta? El este n\scut în Moscova într-o familie de ]\rani muta]i în capitalatân\rului stat sovietic în anii ‘20 ai secolului trecut. A fost din tinere]e un socialist convins,a intrat la facultatea de filosofie, iar la sf`r[itul anilor ‘30 a creat o mic\organiza]ie terorist\ care avea ca scop lichidarea lui Stalin. Este deconspirat [i condamnatla moarte. Din fericire pentru el, în acea perioad\ începe al II-lea r\zboipentru ap\rarea Patriei [i este trimis în prima linie. Mai tîrziu, cînd deja deveniseun nume de referin]\ în toat\ lumea, îi pl\cea s\ spun\ c\ „Marile catastrofe dinvia]a mea m-au salvat!”. În anii ‘60 este unul dintre cei mai cunoscu]i intelectualidin spa]iul sovietic, este expulzat din ]ar\ pentru opiniile incomode, iar, odat\ ajuns în Occident, unde este a[teptat ca un mare disident, devine unpersonaj controversat din cauza atitudinii critice [i fa]\ de aceast\ lume.De aceea eu l-am numit Instigatorul. Toate c\r]ile [i opiniile lui sînt surprinz\toare,imprevizibile, incomode [i te pun pe gînduri.Am ]inut foarte mult s\-l cunosc [i am reu[it acest lucru destul detîrziu. Am corespondat cî]iva ani buni, iar acum merg cu trenul cu„perdelu]e” s\ m\ întîlnesc cu el. S-a întors în ]ar\, nu duce ovia]\ u[oar\ în ace[ti ani nebuni de tranzi]e, în ace[ti ani demare infla]ie economic\, politic\ [i mai ales cultural\, îns\ ar\mas acela[i Mare Instigator. Desfac pachetul cu scrisorileprimite de la el [i le pun în ordine pentru o eventual\publicare a lor [i dau peste una de care uitasem [icare f\cea parte din seria „Emigrantul sovietic/comunistîn Occident”.„ Drag\...O s\ continuu povestea aventurii mele înOccident. Vreau s\-]i spun c\ pentru omul sovietic[i, în general, cel educat în spa]iul comunist, atr\i în Occident nu e deloc u[or, ba e chiar foartegreu. {i o s\-]i dau numai dou\ exemple. Primulexemplu e legat de hîr]og\raia birocratico-juridic\. Cînd locuiam acas\ acest aspect nu mi-a creat niciodat\ probleme [i nu amavut aceast\ grij\. Cartea mea de munc\ era undeva înregistrat\ [i nu am v\zut-odecît cînd am fost dat afar\. Acas\ aveam pa[aportul [i cam atît. Da, mai trebuia s\ teînregistrezi la noul domiciliu dac\ îl schimbai. Ei bine, aici îns\, în decurs de un an amprimit atîtea hîrtii pe care nu numai c\ trebuie s\ le p\strez, dar la care trebuie s\ [ireac]ionez într-un fel. Aici, dac\ nu ai un raport constant cu hîrtiile birocratice, nuexi[ti. Un stat juridic f\r\ astfel de proceduri nu poate exista, iar ca s\ reac]ionezi normalla aceste proceduri trebuie s\ fii obi[nuit de mic.Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale. Am încercat s\ citesc, dar nu amîn]eles nimic [i mi-am dat seama c\, pe lîng\ limba literar\, mai trebuie s\ [tii [i unlimbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc bine acest limbaj, îns\ ei completeaz\ formularelema[inal, din obi[nuin]\. A trebuit s\ apelez la un amic care, la rîndul lui, m-arecomandat la o firm\ care ar face pentru mine acest serviciu. A[a c\ eu i-am anun]atc\ voi pl\ti dublu numai s\ nu mai v\d aceste hîrtii niciodat\. Nu am sc\pat, fire[te,de hîrtii. Plicurile au început s\ vin\ tot mai des [i de fiecare dat\ mi se par tot maigroase. Mi-am cump\rat un dulap [i le pun pe toate acolo f\r\ s\ le mai desfac,folosind vechiul principiu sovietic: dac\ au ei nevoie de mine, m\ vor g\si [i vor venidup\ mine.O alt\ mare problem\ cu care m\ confrunt e legat\ de a alege. Aici mereu sînt pus însitua]ia de a alege, lucru cu care omul sovietic nu e obi[nuit. Cînd e[ti pus s\ alegidintr-o varietate de lucruri, te confrun]i cu problema responsabilit\]ii [i a mustr\rilorde con[tiin]\ care rezult\ din ea. Am fost zilele trecute la magazin [i am v\zut oc\ma[\ care mi-a pl\cut. Ca un om sovietic, am înh\]at-o ca [i cum ar fi fost singurulprodus, [i acela ocazional, [i am plecat spre cas\, fericit de marea mea achizi]ie. Îndrum spre cas\, la un alt magazin, v\d aceea[i c\ma[\ la un pre] mult mai mic. Bunamea dispozi]ie a început s\-[i piard\ din intensitate. Peste cîteva zile v\d aceea[ic\ma[\ de dou\ ori mai ieftin\, iar peste dou\ s\pt\mîni era aproape gratis. Acum numai pot s-o mai v\d în fa]a ochilor. Am pus-o în [ifonier ca un simbol al incapacit\]iimele de adaptare la lumea occidental\.Despre restaurant, ce s\ mai zic! De fiecare dat\ intru în panic\ cînd trebuie s\comand. Fie c\ îmi comand lucruri scumpe, fie c\ îmi comand lucruri ieftine, tot amsurprize. A[a c\ am renun]at s\ mai fac experimente [i, indiferent dac\ sînt la Roma,Paris, Londra sau Berlin, comand sigur [ni]el vienez. Îmi invidiez colegii occidentalicare nu numai c\ [tiu ce s\ comande, ci [tiu [i ce anume m\nînc\.Îns\ am observat un lucru interesant: c\ via]a lor social\ este strîns legat\ de acesteactivit\]i ale persoanelor individuale. Noi sîntem lipsi]i de o mul]ime de griji pe care eile au din plin. În acest sens, noi avem o via]\ mult mai lini[tit\. A[a c\ am decis la ultimaconferin]\ s\ vorbesc despre acest lucru. Le-am explicat c\ noi avem o via]\ mailini[tit\ [i f\r\ griji, iar acest lucru se pl\te[te scump. Pentru o via]\ mai lini[tit\ trebuies\ renun]i la un nivel mai ridicat al bun\st\rii [i la anumite libert\]i. Am încercat s\ fiusincer cu ei [i le-am spus c\ aceast\ idee îmi vine deseori in minte [i ca a[ fi tentat s\o pun în practic\. Dup\ aceast\ conferin]\, o bun\ parte din invita]i au încetat s\ m\mai salute.”9noua literatur`..........................................................................................noiembrie 2006.............................................................................................num`rul 1


c`r]i10cristina chevere[anbookalertrom-swiss highwayC\t\linDorian Florescu e român, dar nu prea. Elve]ian, dar nu chiar.Vorbe[te ([i) româna, dar scrie în german\, la noi citindu-se în traducere.Pentru iubitorii de pove[ti, se aseam\n\ prin]esei obligates\ mearg\ nici pe drum, nici pe lîng\, nici c\lare, nici pe jos…Evident, nu e nici a[a! La Polirom în 2006, Florescu alege Drumul scurt spre cas\,la fel de premiat printre germanofoni ca [i primul s\u roman. În timp ce Vremeaminunilor, carte a copil\riei [i p\r\sirii României natale, descria caleaemigran]ilor spre vestul mult-visat în anii ’80, noul volum inverseaz\ traiectoria:Zürich – Budapesta – Timi[oara s`nt vîrfurile triunghiului sentimentalschi]at de protagonistul întors pe propriile urme, c\utîndu-se.Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide [i închide cercul memoriei nu altundevadecît pe malul M\rii Negre, la Mangalia) porne[te într-o c\l\torie recuperatoriea sinelui de demult. Nu f\r\ ezitare, el se îndreapt\ c\tre sursa atîtor imagini,mirosuri [i sunete ce i se fug\resc prin suflet. F\r\ preten]iile programatice aleini]ierii îns\, cartea maturului revenit dinspre aproape-cas\ la fostul c\minurmeaz\ ritmul unui road novel cu suflu de curs\ lung\. În timp ce decorurile seschimb\, detalii contureaz\ povestea de dincolo de ecranul plat al cotidianului.Personajul-actor observ\, înregistreaz\, filtreaz\ informa]ia palpabil\, compunînddin fragmente vii o istorie de via]\ decupat\ milimetric din Istoriarecent\.Stînjenit în ma[ina cu num\r de CH, al\turi (sau nu) de prietenul de o via]\ - italianulLuca, tot emigrant -, ‘domnul B\jenaru’ pare întruchiparea fanteziilormizere ale estului la cîteva luni dup\ c\derea zgomotoas\ a fiefului comunist.Captiv al unei hyphenated identity, scindat între dou\ patrii, el încearc\ s\ elimineliniu]a desp\r]itoare dintre elementele ce-l definesc, înfruntîndu-[icli[eele nostalgice cu riscul pierderii iluziilor: “Cum se f\cea c\ acolo, la orizont,totul era cu mult mai viu? Aceea[i cîmpie, acela[i cer, acelea[i grîne, acelea[iculori, aceea[i lumin\, acelea[i bur]i mari, dar toate cu mult mai vii decât aici.Cauza nu era grani]a dintre state, ci hotarul imaginar, care trecea prin mine”.Coborîrea în amintire [i înaintarea spre ]ara miracolelor improbabile sederuleaz\ în paralel; timpul interior [i cel exterior tind c\tre sincronizare. Pescurt, Ovidiu trece din lumea sa imediat\ (Luca+Lara+Toma=droguri, vise, infidelit\]i,mo[teniri învolburate) în concretul unei alte Europe, simultanrecognoscibil\ [i str\in\. Exploratorul î[i poart\ propriile tare printr-un teritoriur\nit, s\r\cit [i, în cele din urm\, inevitabil mic[orat fa]\ de statuile încremenitepe piedestalul memoriei. Lipse[te totu[i patetismul ieftin, spectacolulgratuit al deziluziei. Descoperirile se fac treptat, prin convie]uirea cu oamenii,prin acele triste]i, bucurii, surprize, îndr\gostiri [i desp\r]iri autentice pe carearta cinematografic\, geniala tovar\[\ de c\l\torie, le poate doar mima.Proza lui Florescu antreneaz\ prin caden]a firescului. Scrisul curge cu vîrtejuri [ipauze de respiro, imortalizeaz\ aproapele înlumina unor emo]ii [i epoci complementare, contradictorii,congruente. La final, idilica geografiea exilului se suprapune cu blocurile neterminate,tencuiala cr\pat\, falsul politic, cer[etorii, urmelede gloan]e [i debusolarea generalizat\ aprimelor clipe post-decembriste: universulchircit, desacralizat, îmbrac\ tonuri de gri.R\mîne gustul de lango[i. Ora[ul fermecat aljocurilor de copii, teama de Omul Negru. Replicilecelebre, ‘b\tînd’ mereu realitatea. Momenteleminiaturale ce nu [i-au pierdut candoarea dinVremea minunilor. {i omul, în centrul lor. Nuneap\rat român, nu întru totul elve]ian, sensibilla suprema]ia gesturilor infime de oriunde: “Miamstrecurat mîna sub degetul ei mic, ca s\ sepoat\ odihni pe dosul palmei mele [i s\ nu maitremure”.Marius Babias este un bun povestitor. O [tim din primul s\uvolum tradus în român\, cel cu teni[ii ro[ii Puma uza]ipe copert\, care povestea constituirea subiectivit\]iicontemporane într-o resurs\ exploatabil\ politic [i esteticA doua scriere a sa tradus\ în român\, Urma revoltei. Arta [i politica istorieiîn noul Berlin, continu\ nara]iunea de unde o l\sase eseul precedent,Subiectivitatea-marf\. O povestire teoretic\. L\sat\ într-o subtil\ regiea suspansului pe care doar povestitorii talenta]i o reu[esc, la sfîr[itulprimului volum, rezisten]a cultural\ revine aici ca subiect principal – caîn romanele-fluviu unde un capitol nou începe cu genera]ia ulterioar\celei pe care o epuizase precedentul. Plot-ul este dat de istoria anilorberlinezi de dup\ c\derea Zidului, în special în plan artistic, ceea ce include[i o bun\ parte din istoria social\, cu imigran]i, investi]ii imobiliare, politic\,urban, underground. Hibridul fericit între poveste [i teorie este înc\ maila el acas\ în acest al doilea eseu decît în cel dintîi. Cele zece capitole alec\r]ii, în]esate de personaje [i loca]ii germane (Zidul Berlinului, PotsdamerPlatz, Marina Abramovic, Christian Friedrich Flick, castelul capitalei, episodic[i cancelarul Schröder), descifrabile doar cu un glosar detaliat, au pentrucititorul român în primul rînd o valoare exemplar\ – în sensul nuvelelor luiCervantes. Citite astfel, ele nu se împiedic\ în umlaut-uri [i rezonan]eteutone, ci desf\[oar\,dincolo de povestiriîn sine, o întreag\istorie veche de maibine de 50 de ani, aanadinamicii artei ca partea procesului social.Poate cea mai reu[it\ chiri]oiupovestire „cu moral\”este cea de-a [aptea, Cîndradicalitatea artistic\ setransform\ într-unaeconomic\. Ea începe astfel:„Locul faptei: GaleriaNa]ional\, Berlin, iarna 1976.O femeie [i un b\rbat intr\în muzeul construit în 1969(...). Cît ai zice pe[te, b\rbatuld\ jos de pe perete un tablou.Se declan[eaz\ alarma. Înafar\ de ie[irea de urgen]\pentru personalul de serviciu,toate u[ile se închid automat.F\pta[ul, cu micul tablou ]inutstrîns sub bra] iese în aer liber.Paznicii îl urm\resc [i trag înel, gloan]ele lor rateaz\ cupu]in ]inta. Un paznic alunec\[i-[i rupe picioarele. Ho]uldispare teaf\r [i nerecunoscut”.Miza furtului era unaideologic\, tabloul sustras,Bietul poet al lui CarlSpitzweg, fiind preferatullui Hitler: „Ac]iuneaplanificat\ cu grij\ eraîndreptat\ împotrivamuzeului ca stabilimentde educa]ie estetic\.(...) Ea trebuia s\indysociabilpovestiri teoreticeMarius Babias,Urma revoltei.Arta [i politica istoriei în noul Berlin,Editura Idea Design&Print,Cluj, 2006.eviden]ieze faptul c\ tabloul preferat al lui Hitler ajunsese pies\ demuzeu, adorat necritic ca ni[te moa[te burgheze, dar [i s\ aduc\ în fa]aochilor leg\tura dintre ideologia cultural\ burghez\ [i func]ia muzeal\reprezenta]ional\.” Iar povestea nu se opre[te aici. În 1993, MarinaAbramovic se întoarce, tot ca artist\, la locul faptei, de data aceastaîns\ în cu totul alt chip decît cel precedent: cu o expozi]ie personal\.„Ac]iunea radical\ din 1979 fusese acum anulat\ prin expozi]ia personal\.(...) Domnea atmosfera unei petreceri de firm\. Marina Abramovicpoza pentru fotografi.” Conformismul în care e[ueaz\ insurec]ia dintinere]e este exemplar pentru felul cum atitudinea artistic\ – cucît mai radical\, cu atît mai bine – se las\ înghi]it\, în timp, deconformismul practicii. Procesul nu este str\in de ordinea capitalist\care reglementeaz\ inclusiv pia]a de art\ („Ac]iunea din 1976ca investi]ie în cariera personal\?” se întreab\, retoric, naratorul).Conflictul implicit se stinge prin compromis. Concluzia, teoretic\[i întemeiat\, a capitolului, este: „Întrebarea cît de solid\ saunum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


fluid\ este grani]a dintre autonomia artei [i pia]\ sau pur [i simplusocietate iese în eviden]\ ca vetust\, imediat ce se stabile[te c\ nu exist\nimic în afara capitalismului, care s\ coordoneze rela]iile sociale precum[i produc]iile estetice în [iruri abstracte de cifre. Dac\ orice produc]iecultural\, chiar [i cea radical\, reprezint\ o afirmare a societ\]ii capitalistede consum, dup\ cum afirma Herbert Marcuse, exemplul lui Ulay [i alMarinei Abramovic ofer\ un exemplar studiu de caz pentru acest transfer.”Este, totodat\, [i o cheie de în]elegere a titlului c\r]ii. Teoreticianul [icuratorul Marius Babias exploreaz\ lucid urmele revoltelor d’antandrept expresii în art\ ale unei socialit\]i problematice.Dimensiunea paradigmatic\, u[or de urm\rit de-a lungul c\r]ii, se înscrieîntr-un tip de discurs de rezonan]\ stîngist\ – mai pu]in explicit\decît în Subiectivitatea-marf\, dar nici de tot anemic\. Este singuruldiscurs capabil de o lectur\ fidel\ a semnifica]iei sociale a operei de art\contemporane, [i invers – lucru probat de o practic\ îndelungat\ [irelevant\ a sa în spa]iul occidental. Din retorica româneasc\, acestdiscurs lipse[te cu totul, de[i arta cu mesaj socio-politic nu lipse[te.Teoreticienii ei, îns\, se las\ a[tepta]i, ca, în general, practican]ii discursuluipost-structuralist, nemaivorbind de cel stîngist de-a dreptul. MariusBabias, român laorigine, [i-a f\cut[coala [i cariera înGermania; scrie [ipublic\ acolo, iar devorbit, vorbe[te oromân\ subiectiv\,dar inteligibil\.Volumele care îi sînttraduse la noi nu sîntneap\rat o consolare,pentru c\ Marius Babiasnu este tocmai autohton.Povestirile lui,cu toat\ valoarea paradigmatic\,se inspir\din realit\]ile berlineze.Sînt teoretiz\ri soft deuz deopotriv\ larg [ispecializat, care vorbescpublicului despre o în]elegerecontextual\ a faptelorartistice, iar arti[tilor[i teoreticienilor artei de lanoi despre necesitatea dea produce teorii proprii,despre Bucure[ti, CasaPoporului, MNAC [i stencilurilecapitalei din ultimii 15-16 ani. Practica exist\, îilipse[te doar meta-discursulteoretic autohton, care s-oimpun\ [i în teorie. Pîn\ laapari]ia acestuia, cei care totmai caut\ contempla]ia pur\prin s\li aseptice de muzeu[i sînt înc\ mira]i s\ g\seasc\cuvintele „art\” [i „parlament”în aceea[i fraz\ se potdelecta cu acest\ traducere.obi[nuin]eDulcea atingerea [osetei albe democheta fierbinteana mariasanduPrima lec]ie de bun\ purtare `ncepea a[a: “de fiecare dat\ c`nd te`nt`lne[ti cu oameni cunoscu]i, tantile [i nenii de pe strad\, trebuies\ dai bun\-ziua. Deschizi bine gura, s\ te aud\ omul ce zici...”.Dup\ aia, o dat\ b\gat\ la cap regula num\rul unu, puteam s\ trec laurm\torul nivel social: ie[itul `n lume. Capitolul “vizite” l-a[ putea rezumaastfel: de pl\cere, obliga]ii, plictisitoare, groaznice. Salutam cu jum\tate degur\, [i pe ultima silab\ din “zi-ua” eram deja aplecat\, cu un pantof dat jos[i cu cel\lalt [iret desf\cut. Doamne fere[te s\ nu vrei s\-]i la[i la intrare`nc\l]\rile, s\ nu protejezi munca gazdei [i covoarele cu modele imposibile.Cel mai tare m\ enervau descinderile la una dintre m\tu[ile familiei, carelocuia la bloc [i ajunsese la rafinamentul de a piept\na `n fiecare zi ciucuriide la covor. Nu exista petic de podea neacoperit de o bucat\ de covor [i,nu de pu]ine ori, `nghesui]i ca ni[te sardele `n holul `ntunecos [i minusculrefuzam politicos invita]iile insistente de a ne aventura p`n\ `n buc\t\rie, “lao cafea”. ~mi imaginam c\, dac\ vreunul dintre noi ar fi `ndr\znit s\-i calcecu pantofii peste traversele ei impecabile, st\p`na covoarelor ar fi c\zut lapat.T\lpile mele lunguie]e, cu ciorapi albi, pe care reu[eam s\-i fac negri dup\o zi de joac\, nu se l\f\iau prea des pe ]epii persanului ei. C`nd se-nt`mpla[i treceam de plasticele din dreptul u[ii, m\ concentram la fiecare pas [i`ncercam s\ merg drept, pentru ca [an]urile din ]es\tur\ s\ r\m`n\ perfecte`n urma mea. A[ fi putut s\ recunosc persanul ei cu ochii `nchi[i, mi-ar fi fostde ajuns o simpl\ atingere.Cu foarte pu]ine excep]ii, regula caselor `n care am intrat mul]i ani era s\ tedescal]i la u[\. S\-]i abandonezi o parte important\ din ]inut\ [i s\ te expuiunui caraghiosl`c greu de egalat. Ca s\ nu mai vorbesc de emo]iile dincopil\rie, legate de momentul acela: `ncepeam s\ m\ descal], dar niciodat\nu puteam s\ [tiu ce s-a `nt`mplat c`nd picioarele mele au stat ascunse `ncutiu]ele acelea colorate. G\urile se puteau ivi c`nd te a[teptai mai pu]in.Iar pe femeia despre care am povestit nu ar fi `nduio[at-o nimic pe lumeaasta. Poate doar un singur cuv`nt: LUX...Un b\rbat `ntr-un costum negru, defil`nd `n ciorapi de colo p`n\ colo, e oimagine demn\ de Seinfeld. Nu mai e nevoie s\ lipe[ti nici un fel de textde[tept al\turi. {i de c`te ori n-am avut parte de ea `n copil\rie. Mai mul]ioameni, `mbr\ca]i “de ocazie” [i desc\l]a]i, a[eza]i `n jurul unei mese desufragerie, te vor face s\ mori de r`s, garantat. Uneori `i priveam de jos,minute `n [ir. Felul `n care `[i frecau t\lpile una de alta, sau cum se i]eauunghiile f\cute ale doamnelor de sub nailonul fin, mi se p\reau extrem decomice. Dar [i de intime. Cred c\ m-am ales din vremurile alea cu o mic\traum\, pentru c\ dup\ aia m-a umflat r`sul [i dac\ priveli[tea putea trecedrept una serioas\: un tip complet dezbr\cat, dar care uitase s\-[i dea jos[osetele...Din mantia acestei reguli de “bun\ purtare” vin, cu siguran]\, [i papuciil\sa]i `n fa]a u[ilor de bloc. C`nd i-am v\zut prima oar\, m-am oprit, i-amstudiat, pentru c\ nu-mi venea s\ cred c\ se poate. Mai tresar [i c`nd, foarterar, `mi intr\ `n cas\ c`te un reparator independent [i trebuie s\ fiu pe faz\:“nu v\ desc\l]a]i, v\ rog”! M\ sperii pentru c\ nu vreau s\ am parte de experien]aasta. Mi-e foarte jen\ de [osetele alea albe, complet str\ine. Omul\sta a[a a `nv\]at acas\, doar c\, prin casele `n care intr\, covoarele audisp\rut ca prin farmec.Doar melcii “persani” ai m\tu[ii obsedate de cur\]enie au supravie]uit [i i-a[putea desena [i acum cu precizie. S-au instalat la mine `n cap [i acolo vorr\m`ne. Habar n-am dac\ t\lpile mele r\t\cite nu t`njesc [i azi dup\ cea maielectrizant\ ]es\tur\ din lume.c`r]iAna Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik ; colaboreaz\ cu Radio FranceInternational. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct,mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 un poem lung, Din Amintirile unui Chelbasan. Primul eiroman, Fata din casa vagon, ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.11noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1


Aceast` pagin` tr`ie[te din convingerea c` to]i scriem literatur`. Aici sevede cum arat` scrisul celor care nu [tiam c` s\nt [i scriitori.scriitorul discret12Textul Unghiile este prima apari]ie a lui Mihai Chirilov `n postura de prozator.UnghiileCeea ce urm\ream în vizitele mele repetate în saloanele de manichiur\era, în mod mai mult decît evident, ob]inerea unei formepl\cute pentru unghiile mele atît de nefericite. Manichiuri[tii, to]icei cu care am tratat, m-au asigurat c\ pot avea ce form\ poftesc -cu condi]ia ca dup\ ce ei termin\ de ajustat, t\iat, pilit, rotunjit [i-a[a maideparte, s\ nu m\ ating de ele timp de cîteva zile bune, dup\ care s\ revin la eipentru o nou\ [edin]\ de formare. Unul singur dintre ei s-a sc\pat o dat\,spunînd deformare, [i chiar cred c\ procesul \sta de înfrumuse]are implic\ oreal\ deformare. Într-un fel, asta f\cusem [i eu, atunci, într-a [aptea, cînd amfolosit integral trusa de unghii pe mîna stîng\, tr\gînd de pieli]e [i de carneadin jurul unghiilor în toate direc]iile. {i ast\zi, unghiile de la mîna stîng\ sîntu[or mai p\tr\]oase, e drept c\ pu]in mai mari, în timp ce cele de la mînadreapt\ sînt mai rotunjoare, dar ceva mai mici. Nici unul dintre manichiuri[tiidespre care am vorbit nu a reu[it s\ mi le egalizeze în cei doi ani petrecu]idintr-un salon într-altul. E drept c\ nici eu n-am rezistat o zi f\r\ s\-mi bagdegetele în gur\. Poate c\ trebuia ca de mic s\-mi fi mînjit cineva mîinile cuardei iute (pentru c\ ast\zi oricum nu pot s\ suf\r ardeiul iute) - un v\r mai micde-al meu a fost astfel vindecat pentru c\ se [tergea tot timpul la ochi.Sadismul [i, totodat\, spiritul practic al p\rin]ilor no[tri nu cunosc limite atuncicînd e spre binele copiilor lor. Alor mei probabil c\ le pl\ceau unghiile mele.Sau poate c\ le erau indiferente. Sau poate c\ atunci cînd eram mic, nu mi lerodeam în asemenea hal. M\ uit cîteodat\ la fotografiile mele vechi [i, întradev\r,nu p\reau degetele cuiva care s\-[i road\ unghiile.Unui singur manichiurist i-a pl\cut într-adev\r s\-mi lucreze unghiile. Pentruc\ celorlal]i [i celorlalte nu le f\cea prea mare pl\cere s\ taie sau s\ pileasc\unghiile altora. Cu atît mai mult unghiile mele pe care nici m\car eu nu le potsuporta. Nu l\sau asta s\ se vad\, dar cineva atît de sensibil ca mine la o astfelde chestiune sim]ea imediat c\ nu exist\ nici o alchimie. Cu unul singur,spuneam, a fost altceva. {i mi-am dat seama de asta din clipa în care m-ama[ezat în fotoliul cafeniu din fa]a lui, desp\r]i]i doar de o m\su]\ ro[ie dintr-unplacaj rotunjit la col]uri [i i-am v\zut degetele de la mîna dreapt\ luînd întreele degetul meu mare de la mîna dreapt\ - cel de care mi-e cel mai ru[ine, atîtde mic\ [i de nefericit\ e forma unghiei lui. Într-un film, acesta e flash-ul scurtîn care î]i închipui c\ partenerul î]i suge lent degetul, plimbîndu-[i limba roz\cu mi[c\ri circulare pe cei cî]iva centimetri p\tra]i de unghie la fel de roz, dup\care un cadru mai tîrziu, e[ti aruncat înapoi în realitate. În cazul meu, în fotoliulcafeniu, în fa]a m\su]ei ro[ii pe care mîna mea dreapt\ st\tea docil\ [iîndura pe propria-i piele tot acel arsenal de instrumente. Mole[eala pl\cut\care m-a cuprins în momentul acelui flash indecent nu m-a p\r\sit nici a douazi dup\ ce trecusem pe la salon. De prisos s\ mai spun c\ în acea noapte visasemexact acel cadru de film roz pe roz, exact aceea[i senza]ie, detestabil deprevizibile, recunosc, dar le visasem [i le savurasem cu pl\cere vinovat\. Ce s\fac? Ca atunci cînd zburam. Diminea]a rosesem deja toat\ munca din ajun amanichiuristului. {i chiar continuam s\ stric totul, compulsiv, de la o or\ la alta,de[i [tiam c\ peste trei zile eram programat pentru o nou\ [edin]\ - a doua dincele cinci de care manichiuristul îmi spusese c\ am nevoie pentru ca schimbareaîn bine s\ fie vizibil\. Ce mi-a mai pl\cut îns\ la el, pe lîng\ zece degetesuperbe, sub]iri [i lungi, dar nu scheletice, [i cele zece unghii impecabile lungide 2 centimetri [i jum\tate [i late de un centimetru [i jum\tate, cu col]urile rigurosrotunjite [i t\iate la milimetru, a fost franche]ea lui. Mai întîi a încercats\ m\ conving\ de faptul c\ unghiile mele nu erau urîte, c\ era [i acela un stil,c\ erau chiar amuzante, dar nu în sensul r\u, [i c\ în nici un caz nu erau dezagreabile.Toate acestea le-a spus în vreme ce-[i plimba mîinile peste ele,atingîndu-le u[or, în timp ce eu gîndeam c\ îi d\ mîna s\ vorbeasc\ a[a cîndavea ni[te degete [i ni[te unghii atît de frumoase. Dar dac\ eu vreau [i vreau,mi-a zis, putea încerca s\ le dea o form\ cît mai apropiat\ de cea dorit\. Careera acea form\ dorit\? {tiam ce vreau, o s\ rîde]i (spre deosebire de [edin]elede frizerie, unde instruc]iunile sînt minimale [i unde m\ las în voia frizerilorcare îns\ m\ întreab\ din trei în trei minute dac\ e bine, dac\ trebuies\ mai ia un pic în stînga [i a[a mai departe): forma unghiilor lui impecabile.Nu i-am spus asta, evident, ci doar c\ voiam, cum o [ti, s\ mi le rotunjeasc\[i s\-mi creeze iluzia c\ ar fi mai lungi, de nu putea chiar s\ lealungeasc\ un pic.Rela]ia noastr\ a început în timpul celei de-a doua [edin]e de manichiur\.Trecuser\ deja trei zile, dar unghiile mele erau harcea-parcea, în ciuda insisten]elorlui [i a eforturilor mele de a m\ ab]ine. O dat\ a[ezat în fotoliul cafeniudin fa]a lui, m-am gîndit c\ el se a[tepta ca eu s\ nu fi rezistat dou\ zile f\r\ s\m\ ating de unghii. A jucat pu]in teatru, c\ a[a ceva nu se poate, c\ el nu poatelucra în condi]iile astea [i c\ dac\ vreau ca [edin]ele s\ merite banii pe care-ipl\team, m\car atît, trebuia s\ dau dovad\ de maturitate. Era chiar a[a de greu?Dovad\ de maturitate am dat în secunda în care mîinile lui divine au luat cu delicate]elaba mea ciopîr]it\. Ca [i prima dat\, mi-a prins degetul mare, parc\ era [imai oribil decît în urm\ cu trei zile; groaznic de ru[ine mi-era [i, parc\ pentru acontracara aceast\ culp\ tembel\, nu [tiu ce m-a apucat c\ l-am prins [i eu dedegetul ar\t\tor în timp ce-l plimba pe conturul ros pîn\ la carne al sinistruluimeu deget mare. A tres\rit un pic, mai tîrziu mi-a m\rturisit c\ se a[tepta laacel gest, c\ de fapt îl a[teptase de la prima întîlnire.Au urmat trei luni în care ne-am frecventat asiduu. Sigur, continuam s\-mirod unghiile, sub privirea lui îng\duitoare; m-am gîndit apoi, dup\ cetotul s-a terminat, c-a[ fi putut profita de compania lui pentru a beneficiade tratament gratuit. {edin]ele de manichiur\ sînt destul descumpe. E un lux pe care pu]ini [i-l permit. Cum spuneam, îmirodeam unghiile pe grab\, nu cizelam, nu rotunjeam, aveam doargrij\ s\ nu existe negru sub ce mai r\m\sese din unghii. E drept c\[edin]ele au continuat acas\, la început. Au fost înc\ dou\ pîn\cînd mi-am dat seama c\ pierdeam timpul; îl puteam folosi pentrualtceva. Exista îns\ o parte bun\: tot acel ritual, cu trusa [i cusculele lui metalice [i ascu]ite, cu grija lui excesiv\ [i teama mealatent\ erau foarte excitante. Nu ascund c\ dorin]a measecret\, din clipa în care i-am v\zut [i admirat acele degetesuperbe a fost s\ le simt în mine. S-a întîmplat chiar din primasear\, a[a c\ suspansul n-a ]inut prea mult. Nicicînd num-am sim]it mai bine, pentru c\, trebuie s\ marturisesc aicic\ rareori accept acea tatonare f\cut\ cu degetele. Nu-miplace nici de fric\, m\ contract instantaneu [i adio pl\cere.Prefer s\ fiu surprins [i s\ m\ doar\ un pic, dar s\ fie ce trebuie.Dup\ trei luni ne-am desp\r]it. Din cauza unghiilor. Maiexact, din cauza obsesiei mele pentru unghiile lui. Pur [isimplu, nu m\ mai plictiseam s\ le privesc. Cam ca atuncicînd faci sex cu cineva [i încerci s\ tragi cu ochiul pesteum\rul lui la ce se întîmpl\ la televizor. Eu încercam în oricepozi]ie m\ aflam s\-i prind în vizor unghiile, iar oglindauria[\ din dreptul patului îmi sporea perspectivele. Vederealor m\ excita [i mai tare. Pe el, insisten]a mea îl agasa.Înainte de a ne desp\r]i, mi-a repro[at c\ eu nu vedeamnimic în el mai departe de unghii; ceea ce, pe undeva, eraadev\rat. Ghinionul celor cu unghii impecabile, care seîndr\gostesc de mine. Aproape c\ nu existau ca persoanepentru mine. Trebuia ca ele s\ ma impresioneze cu adev\ratpentru a m\ face s\ uit de obsesia mea primar\. {i rareori afost cazul. Dar asta nu m\ împiedica s\-i iubesc. Nu era îns\dragostea pe care [i-o doreau ei.Mihai Chirilov, 35 de ani, este critic de film. A absolvit în 1995 Facultatea de Electronic\ [i Telecomunica]ii, dar i s-a p\rut mult mai apetisant s\ consume filme la greu pîn\ cînd aceast\pasiune a devenit un job. Mai întîi a fost editor al unei reviste de film, apoi, director artistic al primului Festival interna]ional film, TIFF (Cluj Napoca) [i acum redactor-[ef al revisteiRe:Publik. A tradus dou\ din c\r]ile lui Chuck Fight Club Palahniuk (Sufocare [i Jurnal). Apare frecvent la cele mai importante festivaluri de film. Este haotic [i mereu `n `nt`rziere, darreu[e[te s\ prind\ [i avioane [i deadline-uri.~ncearc\ din r\sputeri s\ nu lipseasc\ de la un concert Bjork [i vrea s\ ajung\ la Cascada Iguazu.mihai chirilovnum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................ .noua literatur`


are[ moldovanÒc\nd cineva\]i spune c` ai traduso carte frumoas`...ÓmariamanolescunesigurantzeCum ai `nceput s\ traduci [i de ce? E un job profitabil?Am început oarecum din întîmplare. Abia ie[it din facultate, întîmplarea a f\cut s-o întîlnesc peDenisa Com\nescu la o conferin]\ organizat\ de British Council la Oradea. Ea mi-a propus atuncis\ traduc pentru editura Polirom, îns\ cum eu am plecat apoi în str\in\tate pentru mai mul]iani, am tot amînat s\ r\spund ofertei. Cînd m-am întors, am tradus mai întîi, al\turi de al]i colegidin Catedra de englez\ de la Cluj [i sub coordonarea profesorului Liviu Cotr\u, Filozofia lui„ca [i cum” a lui Hans Vaihinger, ap\rut\ la editura Nemira. Dup\ o vreme, le-am scris celor dela Polirom c\ mi-ar pl\cea s\ traduc pentru ei, [i au avut bun\voin]a s\ m\ accepte. O dat\început începutul, m-a prins, [i cred c\ e una dintre cele mai frumoase munci pe care le po]i faceîn literatur\ (sun\ pu]intel a Miron Costin, dar asta e). E un joc intim între tine [i un text, întrelimba textului [i limba ta. Sau între dou\ texte (cel pe care-l ai în fa]\ [i cel pe care ]i-l construie[tiîn minte) pe de-o parte, [i cititorii cunoscu]i sau necunoscu]i pe de alta. E un joc de sau cu„efecte”, care, cum bine spunea Walter Benjamin, trebuie s\-[i fie „ecou” unele altora.Traducerea nu e cel mai profitabil job „intelectual”, ca s\ zic a[a. Oricum, n-o faci pentru bani...eu, de pild\, vreau ca ai mei s\ poat\ citi c\r]ile mi[to pe care le traduc. Îmi zic: pagina asta, capitolul\sta sigur i-ar pl\cea mamei sau tat\lui meu, [i-mi place foarte mult gîndul c\ traduc maiales pentru ei.Î]i alegi singur c\r]ile, sau urmezi un program editorial?C\r]ile pe care le-am tradus pîn\ acum pentru Polirom (Hari Kunzru, Virusul, MichaelCunningham, Zile exemplare, precum [i cea a c\rei traducere sînt pe cale s\ o termin, ChuckPalahniuk, Bîntui]ii) fac parte din programul lor editorial. Cartea care va urma, Curcubeul gravita]ieide Thomas Pynchon, a fost propunerea mea, [i am fost foarte fericit cînd au acceptat.Exist\ în România mai multe “stiluri” de traducere? Cum ]i se par traducerile române[ti dinmarile romane de limb\ englez\ ale secolului XX? Crezi c\ ar merita s\ se înceap\ un programconcertat de reedit\ri canonice?Dac\ se poate spune c\ [i în tradusul c\r]ilor le style c’est l’homme même, atunci f\r\ îndoial\c\ exist\. {i dac\, în sensul acestei consonan]e, omul ghideaz\ mai pu]in previzibil stilul, ceeace-l ordoneaz\ e „sarcina” traduc\torului. Despre care tot Benjamin spune foarte frumos, [ipu]in pre]ios, într-o traducere aproximativ\: „Cioburile unui vas spart lipite împreun\ trebuies\ se potriveasc\ în cele mai mici detalii, de[i nu e nevoie s\ semene unele cu altele. În acela[ifel, în loc s\ semene cu sensul originalului, o traducere trebuie s\ încorporeze cu dragoste [i îndetaliu modul de semnificare al acestuia, astfel încît atît originalul cît [i traducerea s\ poat\ firecunoscute ca fragmente ale unei limbi mai mari, a[a cum cioburile sînt parte dintr-un vas”.Atîta vreme cît modul traducerii e acesta, mai cu seam\ „cu dragoste [i în detaliu”, cred c\ stilulis gonna be okay. Chiar dac\, citind o carte în traducere, [i eventual uitîndu-te apoi prin original(deforma]ie profesional\), î]i zici uneori „aici eu a[ fi tradus altfel”.În bun\ m\sur\, romanele de limb\ englez\ ale secolului XX le-am citit în original, a[a c\ nuprea m\ pot pronun]a asupra traducerilor. F\r\ îndoial\, marii scriitori au avut parte de traduceriminunate, cum sînt cele semnate de Mircea Iv\nescu, Antoaneta Ralian, Virgil Stanciu,Horia Florian Popescu, Alexandru Vlad, Adrian O]oiu [i mul]i al]ii. Uneori chiar [i f\r\ s\ po]i citioriginalul, [tii c\ traducerea e extraordinar\: cînd iei în mîn\ Moartea lui Virgiliu tradus\ de IonRoman, [i se face pielea de g\in\ de la prima fraz\..Din cîte [tiu eu, au existat [i exist\ unele programe de reedit\ri, cum a fost cel de la Rao, reedit\ripublic\ [i Humanitas, [i Polirom, [i Univers, [i într-un anume fel ele (se) concerteaz\ înansamblul pie]ei de carte. N-or fi ele prea vandabile, dar fac numai bine. E admirabil\ ini]iativaCotidianului de a relansa ideea unei „Biblioteci pentru to]i”: am auzit istorioare cu oameni carenu prea obi[nuiesc s\ citeasc\, dar se înfiin]eaz\ la [apte [i jum\tate în fa]a chio[cului ca s\-[iia ziarul [i cartea cu 3 lei.Traducerea ar putea s\ fie o meserie în sine, ar putea fi o posibil\ carier\ pentru un tîn\r intelectualromân?Ar putea, mai bine zis ar trebui s\ poat\ fi asta. Deocamdat\, un tîn\r intelectual român nici s\nu viseze c\ s-ar putea între]ine din a[a ceva. Poate din traduceri autorizate, dar asta e o alt\mîncare de pe[te...Cum ]i se pare c\ arat\ acum pia]a de carte str\in\ în România? Sîntem sincroniza]i?Arat\ tot mai bine, c\r]ile sînt tot mai frumoase, tot mai scumpe. Mi se pare c\ pia]a a intratîntr-o dinamic\ normal\, adic\ una care-l excedeaz\ pe cititor ca volum, [i (mai pu]in normal)ca pre]. A[a c\ multora ([i mie) nu ne r\mîne decît s\ se ne prefacem gourmets: alegem o carte,dou\, a[tept\m urm\torul salariu (sau banii pe vreo traducere), apoi alegem din nou.Iar celebra obsesie a culturii noastre mici – sincronizarea – e în acest domeniu tot mai asiduusatisf\cut\, se traduc [i se public\ tot mai rapid best-seller-urile interna]ionale, autorii premia]icu Nobel, Booker, IMPAC, etc. În rest, pia]a se extinde tot mai rapid înspre domenii profitabile,pîn\ de curînd mai pu]in exploatate editorial: fantasy fiction, self-help, spirituality, [i toate celelaltegenuri ale literaturii de consum. E, desigur, un lucru bun, n-are rost s\ ne tot c\in\m c\„nimeni nu mai cite[te poezie”.Care a fost cea mai mare satisfac]ie a ta ca traduc\tor? Ce ]i-a pl\cut cel mai mult s\ traduci?Ce carte faimoas\ ]i-ai dori s\ po]i traduce?Sînt multe satisfac]ii, de diverse tipuri. Sînt pl\cerile traducerii, care pentru mine se împletesc,mai mereu, cu enervante dureri cervicale de la statul în fa]a calculatorului. S\ trecem peste ele.Sînt mici satisfac]ii pecuniare. S\ trecem peste ele. Sînt „[i altele”: cînd vezi cartea pe site, cîndprime[ti exemplarele, le miro[i, le r\sfoie[ti, î]i treci mîna peste coper]ile lucioase, le a[ezi înbibliotec\. Cînd vezi pe cineva cump\rînd sau citind cartea. Cînd cineva î]i spune c\ ai tradus ocarte frumoas\..De cînd am citit prima dat\ Choke în englez\, prin 2001, am vrut s\-l traduc pe Chuck Palahniuk,[i am fost invidios cînd Mihai Chirilov mi-a luat-o înainte, [i a f\cut treab\ foarte bun\. Dar acumtraduc Bîntui]ii, a[a c\ sînt fericit.Am avut odat\ un vis absurd în care traduceam Finnegans Wake (rîde]i, nu m\ sup\r). Sigur, nuse poa’, dar cum eu citesc din Finnegans Wake ca din Biblie – cîte pu]in, pref\cîndu-m\ gourmet– îmi cad ochii pe cîte-un „verset”, [i m\ întreb uneori cum ar suna în române[te, de exemplu:„What bitter’s love but yurning, what’ sour lovemutch but a bref burning till shee thatdrawes dothe smoake retourne?”.Abia a[tept s\ traduc Gravity’s Rainbow, care e o carte faimoas\...Interviu realizat de LUMINI}A MARCUtraduc`tor: fa]` - profilDemisia!Ini]ialam vrut s\ scriu ceva foarte haios. Ca s\ v\ face]i o p\rere, g\sisem [i un titlufoarte bun: “De ce merit premiul Nobel pentru literatur\”. Dup\ care m-am tot uitatla titlul \sta [i n-am g\sit nici un motiv. Pentru care s\ merit. Premiul Nobel pentruliteratur\. Apoi m-am g`ndit s\ scriu despre Halterofil. Asta [tiu, asta scriu, adic\s\-mi fac pu]in\ promovare cum ar veni. {i am ajuns la concluzia c\ dup\ doi ani depublicitate serioas\ habar n-am s\ m\ promovez singur\. A[a c\ m-am deprimat. Bine c\mi-am dat demisia la timp din publicitate. Publicitatea e de c\cat.Acum s`nt în continuare deprimat\ [i mi se pare c\ de fapt nu merit\ s\ scriu despre nimic.De[i îmi vine. De[i ar trebui. La urma urmei tocmai mi-am dat a 4-a oar\ demisia în ultimiidoi ani. Ca s\ m\ apuc serios de scris. Judec`nd dup\ articolul \sta, am senza]ia c\ fac foarter\u. {i m\ deprim [i mai tare. {i de fapt ce dracu a[ putea s\ scriu aici? Adic\ s`nt deprimat\,s`nt incoerent\, [i adev\rul e c\ nu s`nt în stare s\-mi exprim opiniile dec`t camuflatebine în fic]iune. Adic\ e mai u[or s\-i faci de c\cat pe al]ii. Sau s\-i la[i pe al]ii s\vorbeasc\. Nu pot fi coerent\ dec`t în fic]iune. {i de fapt cred c\ nici nu am nimic despus. Despre, în sau pentru fic]iune. {i de fapt oricum nu m\ intereseaz\ nimic, pentru c\în general via]a e de c\cat, iar în particular prietenii mei s`nt de c\cat pentru c\ nu m\ citescpe mine non-stop, adic\ eu îmi dau demisia ca s\ scriu, [i ei nu î[i dau demisia ca s\ citeasc\,asta mi se pare de un mare c\cat. De [i mai mare c\cat este prietenul meu, care nunumai c\ nu î[i d\ demisia ca s\ m\ citeasc\ pe mine, dar, mai mult, este dispus s\ munceasc\în plus, pentru ca eu s\ pot s\-mi dau demisia [i s\ scriu [i s\ fiu fericit\. A[a î[iimagineaz\ el c\ m\ sus]ine. Ei bine, asta mi se pare de mega c\cat. S\ munce[ti maimult, zic. P\i c`nd o s\ m\ mai citeasc\? Iar io am ajuns la jum\tatea articolului \stuia dec\cat [i s`nt din ce în ce mai deprimat\. {i nici nu m\ simt prea bine. Asta cu bolile e desuper c\cat, finc\ te apuc\ tocmai c`nd ai chef de scris. Dar bine, din boal\ nu po]i s\-]idai demisia, a[a c\ dormi. {i m\ trezesc [i mai deprimat\. Dormitul e de c\cat. Dup-aiamai s`nt [i alte lucruri, cum ar fi deadline-urile. De fapt dealine-urile sunt motivul pentrucare mi-am [i dat demisia. Deadline-urile s`nt de c\cat. {i faptul c\ trebuie s\ predau articolul\sta m\ termin\. M\ enerveaz\. Reped lumea. Nu pot s\ fac nimic [i s\ merg nic\ieri [i îireped pe to]i care m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie cu invita]iile [i problemele lor de c\cat.Pentru c\ ei nu în]eleg c\ nu pot s\ merg la film sau în ora[, pentru c\ am o treab\ important\de f\cut, cu un deadline, [i toate celelalte. {i dup\ ce c\ s`nt mega deprimat\, acum amajuns s\ fiu [i de c\cat. A[a mi se zice. Dar asta nu conteaz\, pentru c\ de fapt oamenii nuconteaz\, [i filmul era de c\cat, f\cut de ni[te oameni de c\cat, pentru c\ de fapt tot ceconteaz\ e faptul c\ eu scriu pentru ei, pentru c\ca]ii \[tia pe care vreau s\-i scot din c\cat,s\ le deschid ochii [i s\ le ar\t ce e important în via]\. Bine, revista asta nu e tocmai loculpotrivit. Cred c\ de aici vine [i lipsa mea de subiecte, [i depresia [i senza]ia asta de c\cat.Adic\ uite, ca s\ v\ face]i o p\rere, mi s-a spus s\ scriu “ce vreau”. |[tia nu în]eleg ce-i \laun brief. V\ zic, am lucrat în publicitate. De unde, sigur, mi-am dat demisia, dar totu[i,asta cu brief-ul era ok. Plus c\ un brief instituie de cele mai multe ori un conflict, adic\ cumar veni c\ brief-ul e de c\cat, [i se [tie c\ din conflicte se nasc adev\ratele scrieri, adic\literatura bun\. Sau m\ rog, cel pu]in a[a e la teatru. Dar bine, teatrul e de c\cat, nu? Ei bine,teatrul e mult mai ok dec`t literatura. Noul teatru. Iar dac\ noua literatur\ nu crede asta,atunci noua literatur\ e de c\cat. Iar eu îmi dau demisia de la revista asta de c\cat. Pentruc\ am treab\. M\ apuc de scris teatru!Maria Manolescu, 26 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\toriiconcursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial:Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006.noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 113


Pudibonderie? V\nz`rile spun mai multedosar: prejudecata luniiIat\ cum arat\ catastiful amorului de la C\rture[tiuldin Edgar Quinet, încep`nd cu 1 ianuarie p`n\ ast\zi.Trage-mi-o - Virginie Despentes - Editura TREI,a doua edi]ie, 1 bucat\ v`ndut\,Cartea iubirii - Alice Ferney - Editura Paralela45, 1 bucat\ v`ndut\,Lucruri minunate - Virginie Despentes - EdituraPandora M, 3 buc\]i,Lec]ia b\rbatului - Emanuelle Arsan - EdituraTREI - 4 buc\]i,Zona erogen\ - Pilippe Djian - Pandora M - 2buc\]i,Fructul interzis - Nedjma - Editura TREI - 10buc\]i,Aventurile intime ale unei prostituate de lux- Belle De Jour - 18 buc\]i,Cartea miturilor [i legendelor erotice – ShahrukhHusain - Editura Paralela 45 - 4 buc\]i v`ndute,Eu [i el - Alberto Moravia - Editura Paralela45 - 0 buc\]i [i st\ de peste un an la raft,Lang - Kjell Westo - Editura Paralela 45 – 0,ibidem,Bijuteriile indiscrete – Dennis Diderot - EdituraParalela 45 – 0, aceea[i soart\,Voyeurul - Alberto Moravia - Editura Paralela45 - 1 bucat\, cam veche;Cea mai frumoas\ istorie a iubirii – DominiqueSimmonet - Editura Paralela 45 - 1 bucat\,Sexus - Henry Miller - Editura EST - 9 buc\]i,Povestea vie]ii mele – Casanova – Editura TREI– 2 buc\]i,Luni de fiere – Pascal Bruckner – Editura TREI– 6 buc\]i,Nexus – Henry Miller – Editura EST – 18 buc\]i.sexul [i literaturaFerate s`nt c\ile române, dar mai ferate ne avemprejudec\]ile. Una din aceste prejudec\]i este c\ sevorbe[te despre sex într-un discurs dantelat de prejudec\]i.Iar literatura erotic\, discursul cu des\v`r[ire îndr\gostitde sex, pare s\ fie victima abord\rii cu prejudecat\. Aceasta esteea îns\[i o prejudecat\, dar s\ l\s\m v`nz\rile s\ vorbeasc\.În spatele literaturii de ni[\ se dezvolt\ o întreag\ industrie, coroborat\[i de cota cerererii pe pia]a de carte. Se pare c\ cititorul, mai multsau mai pu]in cultivat, cum se zice, a ajuns demult la concluzia c\literatura erotic\ nu înseamn\ doar pornografie pe celuloz\. Editurilede la noi, trebuie s\ recunoa[tem, unele dintre ele s`nt foarte binecotate la t`rgurile de carte (inter)na]ionale, înregistreaz\ cereriponderate în bilan]ul lor contabil. Unele dintre ele au dedicat ocolec]ie acestui tip de literatur\, altele, mai precaute, s-au mul]umitcu debu[euri singulare.Colec]ia Eroscop a Editurii TREI “vine în continuarea preocup\rilornoastre editoriale, privind psihologia [i psihoanaliza, pentru c\erotismul este unul dintre punctele forte ale acestora” afirmaacum ceva timp directorul editorial, Silviu Dragomir, citat de cotidianulGândul. Nu cred c\ e cazul s\ precizez c\ aceasta este una dinnenum\ratele formule pe care se mizeaz\ de la începutul acestuideceniu încoace, dintr-o necesitate cultural\ incontestabil\: asumareasexualit\]ii. Colec]ia Editurii Paralela 45, Bibliotec\ erotic\, [i cea aEditurii Institutului European, Mae[trii litearturii erotice, par s\porneasc\ de la aceea[i premiz\. O colec]ie ceva mai special\ ainaugurat acum c`]iva ani editura Polirom cu a sa EGO.Proz\. Aceast\colec]ie îns\ e cu un pas înaintea celorlalte întruc`t nu [i-a f\cut unscop din ni[a literaturii erotice. Erotismul, sexualitatea, s`nt, maidegrab\, ni[te ingrediente literare ca oricare altele, [i nu ]in de apanaj.Alte edituri, dup\ cum am mai spus, s-au mul]umit doar cu ofertesingulare de carte, înc\ nu [i-au creat o colec]ie. Editura Brumar ascos Infernala comedie a lui Emil Brumaru, asemenea [i EdituraEST, cu trilogia lui Henri Miller (Sexus, Nexus, Plexus), dar [i cu IoanaBradea, p\str`nd propor]iile, bineîn]eles. Reac]ia criticilor a fostvariat\ de la un cap\t la altul al presei de specialitate. Iar desprepublic vorbe[te cererea de carte în temperat\ fluctua]ie în ultimavreme. (I.M.)14num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006............................................................................................noua literatur`


Colec]ia Ego.Proz\ a Editurii Polirom a creat, la apari]ie,discu]ii aprinse despre moral\, obscenitate, [i uneori [idespre estetic\. Criteriile s-au amestecat, istoria care ne-acenzurat a fost pus\ lîng\ valoarea estetic\, argumentulmoral venea împotriva dezideratului sincroniz\rii, dezinhibarea societ\]iise vedea contrazis\ de acuza teribilismului tinerilor autori. La oprivire pragmatic\, de fapt, ponderea romanelor cu con]inut explicitdanielcristea-enacheteme pentru acas`Încep`nd cu genera]ia ’90, descheiat\ ostentativ la prohab, [icontinu`nd cu „milenari[tii” din ultimul val, literatorii autohtoniau f\cut din vechile tabuuri ni[te tablouri vivante. Autorii no[tritot seam\n\ [i culeg roadele c`mpului blagoslovit din Povesteapove[tilor a lui Creang\. Numai c\ umorului de cea mai bun\ factur\al „]\ranului” amestecat printre „boierii” de la Junimea trebuies\-i spunem adio.De regul\, bizareriile sexuale s`nt descrise cu o r\ceal\ clinic\[i într-un mod pe c`t de meticulos, pe at`t de artificial. Diferen]adintre un Henry Miller [i închipuitele bacante d`mbovi]eneClaudia Golea, Ioana Baetica [i Cecilia {tef\nescu vine nu doar dinizbitoarea denivelare artistic\. La Miller (remarcabil tradus deAntoaneta Ralian), proza respir\ erotic [i atrac]ia sexual\ împingelumea înainte. Universul prozei e organic la propriu [i la figurat,membrele anatomice realiz`nd o dubl\ copula]ie, stilistic\ [i biologic\.La studentele noastre con[tiincioase, sexul, homoerotismul,incestul, feti[ismul, coprofagia, drogurile reprezint\ ni[teteme pentru acas\, f\cute cu r`vn\ [col\reasc\.este mult mai mic\ decît au l\sat s\ se în]eleag\ propor]iile dezbaterii.Din cele 40 de romane publicate pîn\ azi în aceast\ colec]ie, doar 7 auun con]inut explicit: 69, Fi[\ de înregistrare, Leg\turi boln\vicioase, Pebune, pe invers, Real K, Tinere]ile lui Daniel Abagiu, Var\ în Siam.Interesant este de ce, sociologic vorbind, accentul recept\rii întregiicolec]ii a c\zut pe aceast\ tem\ – la momentul respectiv, înc\ controversat\– cu toate c\ foarte pu]ine puteau fi considerate cu adev\ratscandaloase. (A.C., I.M.)În Fi[\ de înregistrare a Ioanei Baetica, de pild\, Vlada [i Cristio fac din toate pozi]iile posibile [i imposibile, îns\ descriereaacupl\rilor – voite c`t mai [ocante – este de un puternic umorinvoluntar. În loc s\ ro[im estetic [i s\ ne scandaliz\m moral (ca lalectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), ajungem s\ r`dem culacrimi. Cum altfel? La început, fata îi gust\ iubitului din urin\;într-o sear\ magic\, îi înghite „bolul alimentar îndelung mestecat”;nu rareori, îi împlete[te p\rul pubian, lipindu-i [uvi]ele cusaliv\ [i sperm\; alteori, tipul ejaculeaz\ în urechea fetei („spermatozoiziivorbesc între ei!”, exclam\ Vlada); iar iarna, cei doiamorezi î[i dau jos pantalonii [i stau c`te zece minute cu fundurilegoale în z\pad\. De ce? Ca s\ le înghe]e sexele. C\ se iubesc, elimpede: fata poart\ la g`t, în-tr-un pandantiv, o bucl\ din p\rulpubian al t`n\rului, iar sperma lui uscat\ o recicleaz\, f\c`nd-obobi]e minuscule pe care le strecoar\ în pasta de din]i. În fine, cuc`teva zile înainte de o nou\ înt`lnire, Vlada consum\ numailichide, pentru a elimina tot din intestine [i a-i „cur\]a drumul”iubitului.Ce urare s\ le facem acestor doi îndr\gosti]i? S\ fie s\n\to[i [iveseli! Ce urare s\ le fac celor trei tinere autoare? S\ înve]e s\scrie.dosar: prejudecata luniiAlexandru Vakulovski,Letopizde].Cactu[i albipentru iubita mea,Dan Stanca,Mut,Liviu Antonesei,Check Point Charlie,Idea Design &PrintEditur\,Colec]ia 451° F,Cluj, 2004.EdituraCarteaRomâneascã,Colec]ia „roman”,Bucure[ti, 2006.Editura T,Ia[i, 2003.28. Dragostea[…] Î]i plimbi mîinile pe mine, îmi sco]ihainele. Î]i desfac picioarele. E atît debine. Mîna ta îmi strînge pula, apoimi-o duce în tine. E[ti fierbinte pe din\-untru. Începi s\ r\sufli mai tare. Te fut[i î]i ascult respira]ia, te mu[c, te zgîrii,te trag de p\r. De-abia acum, aici, în tine,m\ simt acas\.Vreau s\ te fut continuu, s\ nu m\ oprescniciodat\. S\ te fut pe spate, pe burt\, înpicioare, oricum, s\ te fut continuu. Astatrebuie s\ fie dragostea, s\ vreau tottimpul s\ te fut, iar cînd te fut s\ nu vreaus\ m\ opresc. Dragostea e un fut.Cînd te fut ap\s pe delete pe toate. Nimicnu m\ mai intereseaz\. Nu mai e[ti nicim\car tu, nici eu. Cînd am început s\ teiubesc, ]i-am zis c\ simt c\ am stat împreun\într-un uter, c\ sîntem gemeni. […][…] Niculina m\ avertizase c\, dac\vreau s\-i cunosc secretele, trebuie s\m\ înfrupt [i din secre]iile ei. Secrete,secre]ii, îmi pl\cea asonan]a. Dup\ ceo întîlnisem în fa]a Bisercii Sf. Ilie Gorgani,avusese grij\ s\ m\ ia tare la rost. Retra[iîn vizuina noastr\ [i avînd capul strangulatîntre pulpele ei, vorbise cum nu o maiauzisem: e[ti un porc, dar o s\ te hr\nesccu l\turi, cum nici un porc din toatefemeile lumii nu a fost hr\nit pîn\ acum.O s\ pocne[ti de cît o s\ m\nînci! Nu ampocnit... În alt\ zi îns\ rînjea ispititor.Pu]in mai înainte, reu[isem s\ m\ culccu ea [i s\ scuip în roza ei scofîlcit\ cî]ivapicuri din ultimele mele rezerve spermatice.Satisf\cut\, p\rea dispus\ s\ r\spund\oric\rei întreb\ri. […][…]O lumin\ albastr\ explod\ din toate p\r]ile, un fum albastru [iparfumat. Era mirosul ei din prima zi, dar mult mai puternic, de milioanede ori mai puternic. Parc\ eram într-o gr\din\ în care înfloriser\ tufenesfîr[ite de liliac. Ea era întins\ dezbr\cat\ pe o mantie de mu[chi verde[i moale între tufele violete. Î[i desf\cea [i î[i apropia lent, cu mi[c\ristudiate, picioarele, ar\tîndu-mi tufa ei deas\ [i buzele ascunse. M\apropiam de ea împins de dorin]\ [i ea se îndep\rta, cu tot cu covorulde mu[chi, la fiecare pas al meu, mai repede decît mine. Cu cît m\apropiam, cu atît p\rea s\ se îndep\rteze mai mult. Nu în]elegeam dac\asta se întîmpla din propria ei voin]\, ori era numai purtat\ de ovoin]\ str\in\. Disp\rea din vedere înspre orizont marcînd doar direc]iacu str\lucirea neagr\ a sexului. Apoi, în timp ce urlam, eram din noupe cîmpul verde. Arm\sarul negru sau alb era lîng\ mine [i m\ priveacu ochii s\i umezi [i blînzi. Am vrut s\ încalec, îns\ calul se ferea f\r\violen]\, dar cu hot\rîre. Am pus mîna pe grumazul s\u [i l-am mîngîiat.Sim]eam p\rul aspru în palm\. Se f\cuse frig. Am deschis ochii. Iuliadormea al\turi, respirînd lini[tit, cu un zîmbet destins pe fa]\. Am învelit-ocu un cojoc imens [i am coborît scara de lemn. […]15noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1


dosar: prejudecata luniiemil brumarupersonal, nu[tiu ce e aiaÒliteratur`erotic`ÓSîntem înc\ speria]i de bombe! Cum citesc un textni]elu[ mai bombat la cur, criticii (tineri, deh! b\trîiori),or te aplaud\ pe daiboj... fiindc\ eshti cool, or tetrimit la psiholog sau, violent, la balamuc! Personal,nu [tiu ce e aia „literatur\ erotic\”!!! S\ fie cuvintele,cîteva, vreo 5-6, mai zdravene, mai mustoase-nmiezul cleios al limbajului pe [leau? Dar ele maimult stîrnesc voio[ie estetic\, decît frison[i-orgasme ca-n basme, dac\ sînt bine montateîn fraz\. Nu pot s\ uit Povestea pove[tilor luiCreang\ sau, mai încoace, Povestea pove[tilorGen. ‘80 a lui Mircea Nedelciu! Delicioase amîndou\,cu un humor greu de st\pînit în h\]uri... Mairecent, a[ aminti la fix pe Ioana Bradea cusingularul B\g\u, carte poematic-[ugubea]\,explodînd ca un brand din alea care sfîrtec\trupul [i sufletul cititorului îndr\gostit pe via]\[i pe moarte de carnea macr\ a volumului. Pela 40 de ani am comis [i eu ni[te sonete, scrisela mare ananghie, cînd credeam c\ nu voimai putea niciodat\ îmbrobodi în versuripoezia pierdut\. {i atunci, fa]\ în fa]\ cuiminenta dispari]ie a talentului, am izbucnitîntr-un hohot disperat de rîs, amestecîndpulele cu pizdele de-a valma, f\r\ nici ungînd de-a-mi face cunoscut\ vreodat\Infernala comedie. C\ s-a întîmplat altfel,e-o nostimad\! În rest, cred c\ „literaturaerotic\” e deja fumat\; futu-i!erotic` [i sensibilitateDac\ stau bine s\ m\ gîndesc, tema erotic\e pentru mine doar un pretext. De cîte oriam luat-o în serios, am f\cut-o pentru a m\putea focaliza mai bine asupra explor\riisensibilit\]ii – teritoriul care m\ preocup\ cu prec\dere.Nu m-am sim]it niciodat\ singur în aceast\ aventur\,[tiind c\ Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Proust, ThomasMann sau Camil Petrescu [i Hortensia Papadat-Bengescu,la noi, au fost focaliza]i pe aceea[i ]int\. În cazul fiec\ruiadintre ace[tia, erosul cap\t\ [i un aspect sexual, urm\ritcu mai mult sau mai pu]in interes, cu mai mult sau maipu]in curaj.Cred c\ tocmai acest interes e în m\sur\ s\ ne explicece se întîmpl\ ast\zi cu literatura erotic\, cum [i cîts-a metamorfozat ea în ultimele decenii, dac\ aceast\metamorfoz\ contribuie sau nu la o mai bun\ cunoa[terea naturii noastre umane.Constat\rile pe care le putem face imediat sunt simple: odat\ cu începuturilemodernit\]ii ([i aici a[ oferi trei repere modelatoare: Nietzsche, Freud [i suprareali[tii),interesul pentru fiin]a noastr\ carnal\ [i limitele condi]ion\rilor noastremorale devine dominant; erosul se deschide spre erotism, impudoare, sexualitate,pornografie; sexul începe s\ fie privit ca un teritoriu al experien]elor limit\,regeneratoare, pozitiv detabuizante; for]a de polarizare ontologic\ a ra]iunii epus\ sub semnul întreb\rii.Ast\zi ne afl\m înc\ în plin\ opera]ie de procesare a con]inutului acestor explor\ri.De[i harta complet\ a problemei n-a fost înc\ trasat\. Personal, prin c\r]ile pecare le-am publicat pîn\ acum, simt c\ [i scrisul meu se integreaz\ în aceast\ vast\ofensiv\ antira]ionalist\, „corporeal\” (ca s\ folosesc aici un termen medical pecare limbajul critic îl poate prelua cu un real folos) [i m\ simt destul de bine înaceast\ postur\, protejat aprioric de spiritul timpului nostru, de aspectele luisenzualiste, hedoniste, vesel apocaliptice.Trebuie îns\ s\ recunosc, pe de alt\ parte, c\ aceast\ înregimentare transpersonal\în trupele de asalt ale antira]ionalismului sexualizat m\ [i nelini[te[te [i m\ face s\bat în retragere.Eu cred [i într-un ra]ionalism al corpului [i al erosului, sunt convins, ca [i RolandBarthes, c\ “trupul meu gînde[te altfel decît mine”, c\ sensibilitatea î[i con]ine [iea propriile registre de luciditate gnoseologic\. În aceast\ situa]ie, date fiind contexteleautohtone [i interna]ionale ale problematicii corpului, nu cred c\ sînt un promotoral literaturii erotice în sens curent, a[a cum m\ socotesc unii critici. Sexul [i iubireasînt, dup\ p\rerea mea, ni[te catalizatori ai naturii noastre perceptiv-contemplative.Erosul (în orice form\ s-ar manifesta el, de la cele sublime la cele pur coitale) schimb\lumea, îi scoate la lumin\ fe]ele nev\zute, sintetizeaz\ într-o singur\ mare revela]iemintea [i inima, trezia [i catalepsia, pl\cerea [i fascina]ia mor]ii. Dup\ cum [tim, Eminescucuno[tea bine aceste st\ri, în realitate imprezentabile. M\rturisesc c\, la rîndul meu, f\r\a fi un fan eminescian, sînt fascinat de aceast\ privilegiat\ form\ de cunoa[tere sensibil\,singura care î]i îng\duie, dincolo de cuvinte, s\ în]elegi [i s\ iube[ti cu adev\rat lumea.Ei bine, ca scriitor de romane mai mult sau mai pu]in erotice, m\ simt pedepsit s\ cauttoate acele cuvinte, propozi]ii, fantasme lingvistice de care ceilal]i oameni nu au nevoiepentru a se bucura de iubire [i sex. Nu [tiu cî]i scriitori contemporani au în]eles cu adev\ratcare sunt obliga]iile incluse ireversibil în aceast\ epuizant\ pedeaps\. Cei care au intuitc\ erosul, corpul [i sexul nu sînt ni[te valori în sine, ci ni[te deschideri spre toate virtualit\]ileumanului au fost [i continu\ s\ fie marii scriitori. Printre cei de ast\zi – e vorba de scriitoriicare-mi plac [i care m-au ajutat s\-mi în]eleg propriile obsesii - i-a[ aminti pe Henry Miller,Italo Svevo, Gombrowicz, Patrick Süskind, Kundera, Javier Marias, Max Blecher, Radu Petrescu,Alexandru Vlad, Nicolae Breban, {tefan Agopian.gheorghe cr`ciun16num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................. noua literatur`


Aventurile intime ale uneiprostituate de lux londoneze,traducere de ConstantinDumitru Palcus,Editura TREI, 2006Povestea vie]ii mele. Povestea luiJacques Casanova de SeingaltVene]ianul scris\ de el însu[i înDux din Boemia, traducere deIrina Mavrodin, Editura TREI, 2006Acest proiect nu a fost o întîlnire a controverselor, ci o întîlnire a entuziasmelor. Oricum sîntem o editur\ cu caracter u[ordetabuizant, dac\ st\m s\ ne gîndim c\ Editura Trei a început prin a publica texte de psihanaliz\, disciplin\ care era cvasiabsent\pe pia]a de carte a anilor ’90. Presa a fost interesat\ de provocarea pe care am lansat-o cititorului, [i asta explic\[i interesul [i succesul c\r]ilor care sînt publicate. Nu ne-am ferit s\ punem al\turi de texte mai vechi [i texte extrem decontemporane, experimente literare. Reac]ia poate fi cel mai bine decelat\ dup\ vînz\ri, dar [i din pres\. Pozi]ia criticilornu e ipocrit\. Exist\ [i alte mize care apar odat\ cu romanul, a[a este miza unui limbaj specific care este greu de redat încadrul t\u cultural. De multe ori avem dificult\]i în a recruta traduc\torii. Exist\ [i un poten]ial decalaj lingvistic, [i atuncieste mai greu de recreat o realitate lingvistic\ u[or exprimabil\ în englez\, s\ zicem. Exist\ [i scriitori români a c\ror miz\se plaseaz\ în registrul senzual, erotic, al limbii. Avem anumite proiecte legate [i de autorii români de literatur\ erotic\.Numai c\ lucrurile nu se pot face toate dintr-o dat\.Magdalena M\rculescu-Cojocea,director editorial al Editurii Trei, coordonator Eroscopde ce tocmai astfel de c`r]i?Este prin urmare o îndr\zneal\ s\ editezilucr\ri cu consonan]\ erotic\ – ba chiar,vor spune unii, pornografic\ –, sau esen]ialeste ca prin lectura unei intimit\]i dezv\luite(fantasmate sau nu, e totuna, din moment cedorin]a a intrat în jocul eului pornit în c\utareaunui „noi” ipotetic) s\ furnizezi echivalentulfurtunilor care traverseaz\ – cu toate ecluzeledeschise – corpul f\r\ acces? Este oare importants\ încerci s\ te înc\p\]înezi (dar mai exist\oare „cap” [i „carne” aici?) s\ exprimiinexprimabilul tr\it totu[i, imaginabil [iinimaginabil, acest necontenit paradoxconstînd în a pune jos [i a poseda legeagravita]iei cu scopul de a da ponderepoftelor noastre imaginare? Astfel, aciti înseamn\, de fapt, a da de v\zut,chiar a da de sim]it, a sim]i c\ daide tr\it. Este oare acesta un lucruimportant?Samuel Tastet,directorulEditurii ESTCele o sut\ dou\zeci de zile aleSodomei sau {coala libertinajului,traducere de Tristana Ir, EdituraTREI, 2005Confesiunile sexuale aleunui anonim rus, traducerede Doru Mare[, Ed. EST,2003Louis Calaferte,Mecanica femeilor,traducere din francez\de Bogdan Ghiu,Ed. EST, 2005Întregul corp al literaturii românes-a retras [i s-a dezvoltat de unul singur,autoerotic, în limb\, o limb\ f\r\ corpliterar integral îns\: slobod\-n gur\, dingur\ în gur\. În aceste condi]ii, a scrie [ia traduce literatur\ „erotic\” – literatur\a corpului explodat, torturat – înseamn\a deforma, a caricaturiza [i a def\imaînsu[i erotismul, sfin]enia lui. Ca ni[tecopii, abia ne descoperim, scriind [itraducînd, pe trupul limbii, tatonant,trupul propriu, care niciodat\ nu neapar]ine, e repetat [i divers posedat.Sîntem abia la primii pa[i, la primii fiori.{i înc\ ne gîdil\: erotismul pe limbaromân\ înc\ stîrne[te, pudic, rîsul [ipeiora]ia. Dac\ vom r\mîne aici, undedeja se pare c\ ne-am oprit, mai bine nicinu ne-am fi apucat. {tiu al]ii s-o fac\ [ipentru noi, f\r\ noi: literatura universal\,„canonul occidental” este [i o form\de erotism, din care erotismul nu poatelipsi.bogdanghiudosar: prejudecata luniinoua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 117


pia]a interna]ional`18adrian buzadian bukz vorbe[teCealalt` loterieLa cine e biletul c`[tig\tor? Un principiu generos spune c\ fiecare dintrenoi îl poart\ în buzunar, dar nu întotdeauna recunoa[tem miza; de[iexist\ un alt principiu nu mai pu]in adev\rat care îl contrazice – uniioameni s`nt mai egali ca al]ii [i trebuie s\ ne împ\c\m cu ideea. Exist\ îns\cazuri c`nd subiec]ii au biletul, au [i cuno[tin]\ de el, dar ceva nu func]ioneaz\.Probabil miza atinge cote insuportabile, între cei doi juc\tori algoritmul loterieive[niciei nu func]ioneaz\, oric`t de h\r\zi]i ar fi ei. Jocul intr\ în impas, indicele secularr\m`ne mut [i legenda moare.În 1965, taciturnul [i retrasul Sam Beckett vine în New York s\ toarne un film pentrucare a scris scenariul. Filmul se cheam\ Film [i e regizat de Alan Schneider. Beckettîl vrea în rolul principal pe Buster Keaton, omul cu fa]a [i mintea unui pokerist decarier\, cel despre care se spune c\ l-ar fi avut în minte atunci c`nd a scrisA[tept`ndu-l pe Godot. Dup\ o serie de telefoane, Beckett intr\ în camera de hoteldin Manhattan în care actorul în v`rst\ de 68 de ani locuia împreun\ cu doamnaKeaton. Îl g\se[te în fa]a televizorului, urm\rind o partid\ de baseball în companiaunei cutii de bere. Dar discu]ia pe care înaltul irlandez o a[teptase cu at`ta ner\bdarenu se produce, e mai degrab\ un schimb de replici monosilabice. Nu conteaz\ c\filmul Film în cele din urm\ a ie[it bine, ci faptul c\ filmul înt`lnirii celor doi a e[uatdincolo de a[tept\ri. Se pare c\ acest bilet a fost stricat.În schimb, de cealalt\ parte se afl\ Cioran, cel care poveste[te c\ Beckett era omulîn compania c\ruia discu]ia aluneca firesc spre miezuri nea[teptate, indiferent desubiect, [i mai poveste[te c\ p`n\ [i t\cerile, în preajma lui, atingeau cote de tensiunecare nu puteau s\ însemne dec`t un soi de paraconversa]ie între doi indivizi aiunei specii de pe alt\ planet\.În dou\ camere al\turate dintr-un campus universitar american î[i a[teapt\ r`ndul s\apar\ în fa]a publicului pentru o [edin]\ de lectur\ Charles Bukowski [i WilliamBurroughs. Scena unui alt mare e[ec este povestit\ de Bukowski în romanul Femei.Agentul care îi invitase acolo intr\ în camera lui Hank [i îl întreab\ dac\ nu vrea s\bea un pahar de whisky cu Bill Burroughs. Nu, vine r\spunsul lui sec. R\spunsul esteidentic ca mesaj [i ca zg`rcenie cu cel rostit de Burroughs un pic mai devreme. Separe c\ în cazul acestui meci biletul era rupt la ambele capete.În contrapunct, nu m-a[ servi de rela]ia special\ [i îndelungat\ pe care Burroughs oare cu Allan Ginsberg [i care, de multe ori, atinge cotele unui mariaj psihic, dup\cum o nume[te poetul; dincolo de faptul c\ „mariajul” s-a transformat nu de pu]ineori într-o form\ reciproc\ de vampirism psihic, s-a împlinit [i fizic, iar acest fapt nuserve[te discu]iei de fa]\ - cunosc persoane care se indigneaz\ chiar [i din mai pu]in,atunci c`nd afl\ despre scriitori lucruri care sfideaz\ greoaia moral\ burghez\. L-a[aduce, mai degrab\, în discu]ie pe Brion Gysin, artistul britanic, pe care Burroughs îlcunoa[te în Hotelul Beat din Paris [i al\turi de care tr\ie[te emo]ia unor n\scociri [ire-n\scociri delirante [i a descoperirii unor personaje istorice din lumea islamuluicare dac\ ar tr\i ast\zi ar face [tirea zilei pe CNN. M\ rog, în cazul lui Burroughs, peorice parte am întoarce biletul cu pricina, exista [ansa ca cineva s\ ]ipe sau mai r\u.Dar, dincolo de naivitatea, absurdul sau chiar aparenta monstruozitate apreocup\rilor celor doi r\m`ne o anume bucurie [i însufle]ire, o desc\tu[are înimagina]ie [i spirit pe care doar doi juc\tori afini o pot ob]ine. Poate delocînt`mpl\tor acest bilet se suprapune cronologic [i geografic peste cel al cupluluiBeckett – Cioran: Parisul anilor ‘50 - ‘60. Cu un mic efort de g`ndire asociativ\, în urmar\sfoirii unei istorii literare, cineva ar putea în]elege foarte u[or c\, de fapt, turnulsimbolal Parisului folose[te ca un releu pentru… m\ rog… [i dac\ biletul e acordatpe frecven]a potrivit\… ei bine… da… Cineva ar putea spune.Adrian Buz, 35 de ani, autorul volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, ultimul ap\rut încolec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom, în 2005. A tradus William Burroughs [i John Dos Passos.Primul volum de povestiri, Sommerhaus, später, a ap\rut în 1998.În semn de recunoa[tere oficial\, i se acord\ o serie de premii:Kreist (printre al]i laurea]i ai aceluia[i premiu se num\r\ Musil,Brecht, Herta Müller), apoi premiile Hugo Ball, Bremer. Ei îiurmeaz\ un nou val de scriitoare tinere – Ariane Grundies,Mariana Leky – care se lanseaz\ în acela[i stil cu povestiri scurte;totu[i, nu cu acela]i succes. În 2003 lui J.H. îi apare al doilea volumde proz\ scurt\, Nichts als Gespenster. Este tradus\ în 15 limbi.Din 2004 încoace, c`teva din povestiri îi sunt ecranizate.Actualmente Judith Hermann lucreaz\ la un nou volum.Peste proza lui Judith Hermann am dat înt`mpl\tor într-odup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\, c`nd zloata setopea pe str\zi [i pe tivul blugilor mei. Eram în Viena, lacap\tul lui Mariahilferstrasse, peste drum de Westbahnhof,în libr\ria cu exemplare cu defect [i pre]uri la jumate. M\ uitam pe rafturileediturii Fischer, c`nd, din mai multe volume, am ales cartea asta al c\rei titluîmi atr\sese aten]ia, Nichts als Gespenster – îmi suna un pic cam patetic,ceva cu stafii, [i m-am g`ndit imediat la Ghost Busters. Judith Hermann…numele nu îmi spunea nimic, am întors cartea [i m-am uitat pe coperta dinspate: “Proza lui Judith Hermann (…) ]ine de ce are mai important de oferitliteratura german\ din zilele noastre”, semnat Marcel Reich-Ranicki, criticulliterar-institu]ie din spa]iul de limb\ german\. Mda, mi-am zis, asta scrie pecoperta oric\rei c\r]i. În cele din urm\ am deschis la primul fragment din primapovestire [i am început s\ citesc. Dou\ prietene, într-o atmosfer\ intim\, unaîncerca s\ îi smulg\ o promisiune celeilalte, la mijloc era un tip. Cealalt\povestea întreaga scen\, la persoana înt`i, trecut, cumva emfatic, dar cu odirecte]e în ton care a stabilit pe loc un soi de complicitate între mine-cititor [iea-povestitoare. Am pl\tit cartea, m-am dus acas\ [i în felul \sta am mai omor`to dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\.Povestirile lui Judith Hermann sunau straniu, niciodat\ vesel. De[i nu abundau înintrigi, conflicte, r\sturn\ri spectaculoase de situa]ie, reu[eau s\ m\ ]in\ conectat.Tensiunea asta ]inea de ceva ca un puls interior al textului, str`ns legat de stil,de modul în care era spus\ povestea, de locul unde c\deau accentele, unde sedesp\r]eau tu[ele groase de creion\rile fine, detaliate. Ce nu îmi place la J.H. etendin]a ei de a ne da nou\, cititorilor, mici tablouri, scene ca ni[te imortaliz\ri,gata de înr\mat [i at`rnat pe perete. Textele abund\ de femei fum`nd la fereastradeschis\ prin care se întrez\resc panourile electrice ale reclamelor, sau de femeifum`nd punct, cu diferite posturi, mimici, gesturi ata[ate. Apoi, mai sunt privirileîn oglinda de la baie, înso]ite de g`nduri existen]iale, femeie în scr`nciob,leg\n`ndu-se, b\rbat alerg`nd în z\pad\, privit dedeparte, etc. Scenele astea mi se par prea c\utate. Num\ conving.De ce ar citi cineva J.H. dac\ afar\ nu e o dup\-amiaz\ mohor`t\ în care se tope[te zloata pe str\zi?Din multe motive. Enum\r doar dou\: 1) fiindc\povestirile ei sunt îndeajuns de scurte înc`t s\ nuadormi înainte de intrig\. J.H. nu e Thomas Mann,de[i scrie în aceea]i limb\. 2) Fiindc\ în timbrulvocii ei ai putea distinge marca acelei p\r]i a lumiivest-europene aflate în pan\ de idealuri. O lumecare, ca [i personajele lui J.H., încearc\ s\ întrevad\contururi într-o spa]iu populat de fiin]e fantomatice.J.H. nu este înc\ tradus\ în limba român\. Motiveca s\ fie s-ar g\si. În primul r`nd, unei literaruri îiprinde bine s\ traduc\ din autori buni, în general.Apoi, ea e parte a unei literaturi germanecontemporane subreprezentate la noi în ultimiiani. În al treilea, J.H. e t`n\r\, c\r]ile ei abia auînceput s\ apar\, deci evolu]ia ei ar putea fiurm\rit\ live de publicul român interesat. În alpatrulea r`nd, asta mai ales pentru breasla editorilor/editoarelor,J.H. pare c\ se vinde bine:în biblioteca mea se afl\ a [asea reeditare încinci ani a primului volum de povestiri publicatîn 1998. Între timp au mai trecut treiani.Ovidiu Pop, 24 de ani, absolvent al SNSPA, actualmentemasterand în {tiin]e Politice la Institut fürPolitikwissenschaft, Viena.\n compania stafiilorlui Judith Hermannovidiu popnum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`


fear and loathing,gonzo [i helveticaBuy the ticket, take the ride.Hunter S. ThompsonEra împachetat\ într-o hîrtie pe care scria mare, cu litere ro[ii: Helvetica (cuvîntcare desemneaz\ un font din Word, dar pe care eu îl folosisem de mai multe origre[it pentru a denumi o stare euforic\). From Mihaela, with very little inspiration...Enjoy!: HUNTER S. THOMPSON - Fear and Loathing in Las Vegas: A Savage Journeyto the Heart of The American Dream. „Helvetica”, m-am gîndit, în timp ce încercam s\ îmimanifest bucuria, bîlbîindu-m\. Este un lucru binecunoscut de to]i prietenii mei c\ suntunul dintre diehard fans ai filmului regizat de Terry Gilliam, cu Jonny Depp [i Benicio DelToro în roluri principale. {tiam la ce s\ m\ a[tept atunci cînd voi deschide coper]ile. Surprizamai mare era c\ intram în posesia unui „obiect de cult” destul de pu]in cunoscut [i greude procurat. Pentru c\, de[i foarte mul]i au v\zut filmul, doar cî]iva [tiu c\ în spatele lui seafl\ o carte [i un autor. Acest lucru se întîmpl\, poate, [i pentru c\ nu exist\ o traducere,de[i interesul pentru a[a ceva ar fi foarte mare. În State, Fear and Loathing in Las Vegas,cartea, s-a bucurat de un succes imens de-a lungul anilor.Pu]ini oameni în]eleg “psihologia”, impactul [i reac]ia în lan] care se declan[eaz\ cîndpui un diehard FLLV fan într-o asemenea situa]ie. Înc\ ]ineam cartea în mîini bîlbîind“Helvetica”, iar prin cap îmi treceau incontrolabil tot felul de flash-uri, buc\]i din coloanasonor\, flux de informa]ii. Un fel de episod-videoclip din Teleenciclopedia. Exemplu:Thompson (aka Raoul Duke) a devenit foarte repede o figur\ legendar\ a „contraculturii“americane. Jurnalist cu o experien]\ vast\ în domeniu, lucrînd pentru mai multe revistede-a lungul timpului (Rolling Stone, Scanlan’s Monthly, Sports Illustrated, Playboy etc.)[i scriind despre politic\, sport, festivaluri muzicale, Thompson a refuzat s\ fie închis deregulile stricte ale jurnalismului obiectiv, inventînd astfel un nou tip de jurnalism: jurnalismulGonzo. Stilul Gonzo se ghideaz\ dup\ ideea lui William Faulkner, care spunea c\ „cea maibun\ fic]iune este de departe mai adev\rat\ decît orice fel de jurnalism”. Un articol Gonzoî]i r\mîne în cap în primul rînd pentru stilul s\u viu colorat, umoristic, pentru viteza cucare se desf\[oar\ totul, pentru micile detalii sau pentru înt`mpl\rile bizare, uneorineveridice, dar care în acela[i timp î]i ofer\ un punct de vedere unic pentru a descrie cuacurate]e realitatea. Reporterul [i c\utarea informa]iilor despre subiect sunt mai importantedecît subiectul în sine. Astfel, uneori, textele sale alunec\ foarte u[or înspre fic]iune, de[icadrul/scheletul articolului este cît se poate de real. No]iunile noastre de istorie suntalc\tuite din adev\ruri [i minciuni, uneori f\r\ nici o consisten]\, alteori rescrise înmod constant. La fel se întîmpl\ [i cu stilul Gonzo.Mai mult ca sigur, succesul lui Thompson se datoreaz\ [i faptului c\ scrie cu o foarte mareu[urin]\, f\r\ nici un efort, despre lucruri în care este implicat personal, despredroguri, sex, violen]\ [i sport, lucruri care reprezint\ o obsesie pentru mareamajoritate a oamenilor. De aceea, atunci cînd Thompson scrie la persoana întîi, nuscrie numai despre el, dar [i despre cititorii s\i. El este reporterul în armur\ argintie, uncascador, un personaj înzestrat cu puteri supranaturale, capabil s\ (-[i) înving\ demonii[i în acela[i timp s\ ne spun\ povestea.Fear and Loathing urm\re[te drumul lui Raoul Duke (Hunter S. Thompson) împreun\cu avocatul s\u samoan, Dr. Gonzo (Oscar Zeta Acosta), din Los Angeles spre LasVegas, pentru a descoperi partea întunecat\ a Visului american. {i, pentru a-[i puteaîndeplini misiunea cu succes, se înarmeaz\ cu un arsenal de substan]e halucinogenede dimensiuni de-a dreptul stupefiante. Cartea a început ca un articol pentru revistaSports Illustrated despre cursa de motociclete Mint 400 din 1971. În acela[i timp Thompsonfusese trimis la Vegas de c\tre revista Rolling Stone pentru a scrie un articol despre oconferin]\, av`nd ca tem\ lupta împotriva drogurilor, la care luau parte reprezentan]i aipoli]iei din mai multe state.Pe de-o parte, cartea este un studiu despre cet\]enii, stilul de via]\ [i str\lucirea Las Vegasului.Pe de alt\ parte, este povestea on the road a doi prieteni care încearc\ s\ vad\ cîtde mult pot s\ decad\ urm\rind Visul american.„Minciunile” inserate `n articolele Gonzo s`nt folosite pentru a ironiza declara]iile mincinoaseale altora. Nu po]i s\ iei în serios tot ce spune [i scrie Hunter, pentru c\ dac\ o faci, atuncinu s-au prins cu ce [i cum se m\nînc\ jurnalismul Gonzo. - Va urma - Helvetica!Coperta primei edi]ii, americane, din 1971gruia dragomiramerican readerHunter S. ThompsonIncidentul bizar al cîineluidin miez de noapte(sau despre creative reading [i premii literare)La scurt timp dup\ decernarea Premiului Nobel pentruLiteratur\, într-una din c\l\toriile mele virtuale, m-amîmpiedicat de dou\ lucruri care completeaz\ puzzle-ulfic]ional: 1. Lista scriitorilor care nu au luat Premiul Nobel.Nu e vorba de vreo plictico[enie de inventar care adun\ sute denume, eventual ordonate dup\ anul mor]ii, ci de all time favourites.N-au c\lcat pe covorul ro[u al literaturii: Borges, Brecht, GarciaLorca, Ibsen, James, Joyce, Kafka, Nakobov, Pessoa, Proust [iValery. O schimbare de perspectiv\ amuzant\, dac\ o prive[tiîn fug\ [i numai cu coada ochiului. 2. Un blog de Creative Reading,al unui domn care scrie despre c\r]i, despre o var\ portughez\[i despre Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Chris Meade este directorulorganiza]iei Booktrust din Londra, un fel de wonderland încare legea suprem\ e pl\cerea lecturii. C\ englezii au un adev\ratcult pentru distinc]iile literare, [tiam deja. Anual, sînt decernatemai mult de dou\zeci de premii pentru poezie [i proz\, iar ceide la Booktrust sînt foarte activi cînd vine vorba de încurajareascriitorilor [i a literaturii contemporane, în forme dintre celemai diverse.New Writing Venture este o campanie anual\ de selectare a tinerilorpoe]i [i prozatori din Marea Britanie. Pe lîng\ premiile în bani,cî[tig\torii sînt înscri[i, al\turi de to]i cei nominaliza]i, într-unprogram de creative writing. Timp de un an, particip\ la workshopuride crea]ie conduse de scriitori englezi consacra]i. Cî[tig\toareledin 2006 sînt Eleanor Thom (proz\) [i Linda Black (poezie), [iprintre nominaliza]i se num\r\ Carol Rifka Brunt, Lenya Samanis,Patrick Brandon [i Mark Waldron.The Kim Scott Walwyn Prize a fost înfiin]at pentru a comemoraactivitatea directorului editorial al Oxford University Press [i seadreseaz\ femeilor din industria de carte. Cî[tig\toarea din 2005este Penelope Hoare, director editorial Chatto&Windus, o filial\a Random House.Early Years Awards sînt premiile decernate, în colaborare cufunda]ia Unwin, autorilor de literatur\ pentru copii [i pre[colari.Anun]ate la sfîr[itul lunii septembrie, acestea au revenit, în 2006,scriitorilor Mandy Stanley, Sam Lloyd [i Catherine Rayner. Dealtfel, unul dintre cele mai importante proiecte Booktrust esteBookstart, un program na]ional prin care copiii primesc gratuitpachete de c\r]i, cu scopul de a forma [i educa publicul foartetîn\r.Booktrust Teenage Prize a fost înfiin]at în 2003 pentru a încurajaliteratura scris\ special pentru publicul adolescent. Este unuldintre cele mai populare premii Booktrust, fiind sprijinit de scriitori,editori [i profesori din universit\]i. Pentru al doilea an la rînd,proiectul a implicat [i The Reading Agency, care va sprijini publicarea[i distribuirea lucr\rilor premiate în toate libr\riile importantedin Marea Britanie. În 2005, premiul a fost cî[tigat de SarahSingleton, pentru romanul Century.Orange Prize for Fiction, anun]at în 1994 [i decernat pentru primadat\ în 1996, se adreseaz\ exclusiv femeilor, indiferent dena]ionalitate, cu condi]ia s\ fi scris în limba englez\ [i s\ fiepublicate în Marea Britanie. Cî[tig\toarea din 2006 este ZadieSmith, pentru romanul On Beauty.John Lewellyn Rhys Prize a fost înfiin]at acum 63 de ani, cu scopulde a premia autorii sub 35 de ani, fie c\ scriu fic]iune sau nonfic]iune.Printre cî[tig\torii acestui premiu se num\r\ JonathanTrigell, Alkarim Jivani, Sarah Waters [i Giles Coren.Restul pove[tii se scrie (aproape) zilnic pe booktrust.blogspot.com.Închei cu unul dintre citatele de colec]ie Booktrust: „But it wasn’tthe end of the book because five days later I saw 5 red cars in arow which made it a Super Good Day and I knew that somethingspecial was going to happen”. (The Curious Incident of the Dogin the Night-time, Mark Haddon, cî[tig\torul din 2003 al BooktrustTeenage Prize)ruxandra anapia]a interna]ional`19noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1


noua art`ruxandra anaraster artGaleria HAG, 2006Ne-am întîlnit la Hag, spre sear\. Îmisurîde ideea c\ Oferta Special\ (ceamai recent\ expozi]ie a Suzanei)e acum în exclusivitate pentru mine.Cer detalii suplimentare, mai ales c\ sînt foartecurioas\ s\ aflu ce se întîmpl\ cu o expozi]ieînainte de vernisaj, îmi place orice am\nunt cuiz de insider, la fel de tare cum îmi plac secretele.„Am avut o perioad\ de vreo doi ani în carenu am prea pictat [i acum expozi]ia asta afost a[a, o revenire. Mai ales pentru c\ foarteu[or pici într-un soi de comoditate: s-a terminatînc\ o zi de munc\, te duci acas\ [i... te duciacas\. {i acolo se termin\ tot. Dar e bine s\î]i continui ziua în atelier, s\ lucrezi m\car ojum\tate de or\, cît s\ nu ui]i de tine”. Cu atîtmai mult cu cît, îmi spune mai departe, lucr\rileei sînt un fel de jurnal, cu un grad de intimitatedestul de ridicat [i c\ vorbesc foarte multdespre ea. „Dar mul]i nu percep lucrul \sta,li se pare c\ totul e foarte funny [i cam atît.Totu[i, unii mai v\d c\, dincolo de aspectul\sta roz, se întîmpl\ ceva”. Ca bonus,micul secret despre finisaj: „Pl\nuisempentru vernisaj un performance cuCosmin }apu, unul din oameniiRokolectiv, pe care l-am invitat s\pun\ muzic\. Acum, la finisaj, os\ facem totu[i acest performance– care se leag\ de canapeauaasta cu inimioare. I-am promisunui amic c\, în cazul în carereu[e[te s\ o aduc\ pe ParisHilton în Bucure[ti, eu o s\ofer aceast\ canapea, cadoamnaHilton sa cînte de pe ea. Dar,dat fiind faptul c\ ea nu o s\ vin\,am zis c\ o s\ fim noi doi ParisHilton”.“OFERTA” este confirmat\ [i verificat\ de un cor angelic, sau de cei mai p\zitori îngeridintre to]i supereroii marilor ora[e: Superman [i Batman. Ascult\ sfatul lor în]elept [i verificatîn sute [i mii de episoade salvatoare. Tot a[a, bagheta magic\ atinge epole]ii luit\tuca Stalin, îl elibereaz\ de vibra]ia negativ\ [i îl transform\ în erou bucolic ie[it dinculisele Bollywood-ului” (ßtefan Tiron).poveste pe fast forward cusuzana danart` funny cu nori roz20Galeria H’ART, 2004num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`


Sf\ntul cu trei m\ini[i [apte picioarenoua art`Parc\-mi f\cea [i mie cu ochiul canapeaua, dar ne hot\rîm s\schimb\m decorul [i ne mut\m din galerie într-un restaurant cub\ncu]e de tren de secol 19 [i cu vedere la un col] de strad\ dinvechiul Bucure[ti. Mi se înv\lm\[esc ideile în cap [i a[ vrea s\ aflu,dintr-o suflare, în ce stadiu e pia]a de art\ româneasc\, la celucreaz\ Suzana acum [i mi se pare tentant\ [i discu]ia desprejoaca de-a [i cu istoria. Mai ales c\ de acela[i tratament ironic auavut parte [i Casa Poporului sau {tefan cel Mare. În 2004, pentruexpozi]ia care a inaugurat MNAC, Suzana a pictat mai multe replici,mici de tot, ale Casei Poporului, plutind pe nori de lev\n]ic\.„A[a am v\zut frica asta cu care percepem monstrul. E un soi depsihologie infantil\ care func]ioneaz\ [i atunci cînd sîntem maimari. Ai o problem\ foarte mare [i, atunci, minimalizezi, pentru c\ nu ai alt\ rezolvare.Cealalt\ variant\, cea dramatic\, ar fi s\ accep]i monstrul peste tine [i atunci s-a terminattotul”.Tot în 2004, o expozi]ie de grup de la H’Art (F.A.Q. about Steve the Great) a pus pe jarmîndria na]ional\, greu de împ\cat cu lectura în cheie parodic\ a istoriei. Atunci,Suzana a f\cut cincizeci de cópii din ghips ale degetului mic de la mîna stîng\ adomnitorului moldovean. „Eu nu am c\utat s\ demitizez, pur [i simplu nu am fostde acord cu sanctificarea lui. Cu lucrarea mea, eu am repetat o istorie. {i acum,dac\ facem inventarul unui sfînt [i începem s\ adun\m toate oscioarele lui, constat\mc\ ar fi avut cel pu]in trei mîini [i [apte picioare. Eu m-am amuzat foartetare c\ {tefan cel Mare a fost f\cut sfînt, [i am vrut s\ fiu prima care s\ îl falsifice.Dac\ tot e sfînt, atunci s\ ne asum\m [i aceast\ poveste”. Experimentul [i joacapar s\ fie regulile dup\ care se ordoneaz\ un univers propriu, despre careSuzana vorbe[te ca despre un „rai” pe care îl [i inventariaz\ rapid: „Sînt animale,[i sînt oameni, [i personaje din desene animate, [i cred c\ am trimis [i otav\, la un moment dat, cu o friptur\, parc\ [i un tort, [i o ma[in\, [i un pistolde juc\rie... de fapt, pe \la nu l-am trimis în rai, \la a fost rezolvarea pe care amg\sit-o în momentul în care cei de la Centrul Ceh au invitat mai mul]i arti[ti s\interac]ioneze cu spa]iul urban. Am v\zut un pistol de plastic, l\sat acolo [ispart pe asfalt, [i imediat mi-am imaginat o tentativ\ de act terorist ratat. Îmi [iimaginam teroristul care st\, fumeaz\ o ]igar\, rateaz\ [i se car\”. Imagineapistolului, pe un panou de 3 x 6 metri, a fost amplasat\ în Cotroceni, în cadrulproiectului „Billboard în spa]iul public”, propus de Centrul Ceh în încercarea dea înlocui discursul publicitar cu cel artistic.Galeria H’ART, 2004despre vernisaje, libertate [i zmeeMai vorbim o vreme despre trenduri, de la interven]ii în spa]iul public labloguri („unul despre pisici pentru o prieten\ [i unul sentimental pentruel, pentru c\, pîn\ la urm\, rolul noilor medii e s\ nasc\ noi pove[ti”) [i laarta contemporan\ chinez\, la mare c\utare acum (ne întîlnisem cu osear\ înainte la un vernisaj la MNAC. Expozi]ia Through Popular Expression,a unui grup de arti[ti din China, e deschis\ pîn\ pe 19 [i merit\ v\zut\ fie [inumai pentru a-i gusta exotismul). Nu în ultimul rînd, trendurile europene.[i pia]a de art\ româneasc\.„În ultimii doi ani, cred c\ a început un galop în arta contemporan\ româneasc\.Acum am sentimentul \sta, c\ nu mai exist\ nici o diferen]\. Calitativ, st\m foartebine. Exist\ [i puncte slabe, chestii care se mi[c\ mai greu. Unul dintre ele estechiar pia]a de art\, care nu are cum s\ se formeze atît de repede. În timp, [i galeriilese vor specializa, [i acela[i lucru se va întîmpla cu publicul”. De cîteva ori m-amîntrebat cum se face c\ la vernisaje apar, mai tot timpul, aceia[i oameni. Am profitatde ocazie [i am dat întrebarea mai departe. „Sînt mul]i oameni c\rora le e fric\s\ intre într-o galerie. Au senza]ia c\ trebuie s\ ai un anumit tip de comportament.Dar e p\cat. Oamenii trebuie s\ vad\ [i s\ aib\ o reac]ie. Eu v\d cum se schimb\lucrurile de la un an la altul. Încep s\ aib\ mai mult curaj, s\ fie mult mai deschi[i[i mult mai relaxa]i [i mult mai curio[i”. Dup\ ceva mai mult de dou\ ore, pe acela[iton optimist-juc\u[ de la începutul discu]iei, îmi mai spune c\ avem, în sfîr[it,destule spa]ii alternative pentru ca proiectele bine realizate s\ poat\ fi puse înpractic\. „Nu sîntem într-un moment de criz\. Vrei neap\rats\ faci, se poate. OK, nu-]i mai place în România, te rog eu mult,pleac\. E[ti foarte liber. Dac\ e[ti nefericit în ]ara asta, de cestai s\ te chinuie[ti? Devii peste doi ani deprimat [i pestetrei te omori. Cred c\ e penibil”.Vorbind despre proiecte, pun [i ultima întrebare, tot de dragulam\nuntelor cu iz de insider. „Am o idee de festival pe carevreau s\ îl organizez acas\, la Z\rne[ti. Ar fi un festival legatde ideea de efemer, [i a[ vrea ca totul s\ se întîmple în natur\,nu în ora[, s\ fie un soi de festival care s\ nu lase nici o urm\[i toate lucr\rile, toate performance-urile s\ fie interven]iide moment. {i mai am o poveste cu zmeele. Vreau s\ înv\]copiii s\ fac\ zmee. Dar nu vreau s\ r\mîn numai la asta. Vreaus\ invit arti[ti [i tehnicieni, vreau s\ facem proiecte de maridimensiuni, zmee tridimensionale. Sînt chestiile astea efemere,care au valabilitate doar cînd sînt în aer. {i vreau [i muzic\...Mi-a[ dori tare mult s\ se întîmple povestea asta, e visul meucel mai frumos”.Centrul Ceh, 2006,Billboard `n spa]iul public21noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1


noul teatruDespre neam]ul Armin Meiwes presa a scris pe larg acum vreo c`]iva ani. Individul a dat anun]ul “cautb\rba]i tineri pentru a fi m\cel\ri]i de-adev\ratelea [i consuma]i” pe c`teva forumuri de pe internet[i a primit peste dou\ sute de mesaje `n care oamenii se ofereau s\ fie m`nca]i. ~n fa]a unuiasemenea succes, Meiwes a trebuit s\ fac\ o selec]ie la s`nge (ca s\ zic a[a). Mai `nt`i i-a triatonline, prin interviuri foarte aplicate. S-a v\zut [i cu vreo cinci in[i, de care n-a fost mul]umit - pe unul l-arespins c\ era prea gras, pe altul c\ i s-a p\rut c\ avea preten]ii nebune[ti (s\ i se ard\ testiculele cuarunc\torul de fl\c\ri), pe altul c\ era prea `n v`rst\, [i tot a[a. P`n\ la urm\, alesul a fost inginerul BerndJuergen Brandes (43 de ani), pe care Meiwes l-a chemat la el pe data de 10 martie 2001 s\-l h\cuiasc\. {i,cum omul era ok, a f\cut-o. {i-a filmat tot performance-ul, a[a c\, mai t`rziu, c`nd a fost prins, procurorii auputut s\ vad\ tot felul de detalii picante, cum ar fi de exemplu acela c\, mai `nt`i de toate, Armin i-a t\iatlui Bernd penisul, pe care l-a fript rapid [i apoi l-au m`ncat `mpreun\, ca pe un wurst. Cei doi secunoscuser\ pe internet exact `n ziua de Sf`ntul Valentin.C`nd am aflat de bursa de un an care mi se oferea `n Germania, m-am g`ndit c\ ar fi o bun\ oportunitates\ studiez, la fa]a locului, cazul lui Armin Meiwes. Voiam s\ scriu un roman pornind de la el. Ajunsacolo, m-am pus pe treab\: am str`ns tot felul de date, am luat leg\tura cu procurorii, am f\cut rost de`nregistr\rile procesului, am fost la Rotenburg s\-i v\d casa lui Meiwes, ba chiar am `ncercat s\ m\`nt`lnesc cu el, `n `nchisoare (`nt`lnire care nu a mai avut `ns\ loc, pentru c\ el mi-a transmis prin avocatc\ e dispus s\-[i spun\ povestea numai contra unui milion de euro). ~n fine, m-am documentat serios.(Faptul c\ `n Germania am scris, totu[i, despre altceva este o alt\ poveste.) Am f\cut rost inclusiv dec`teva conversa]ii online dintre Armin Meiwes [i Bernd-Juergen Brandes, descoperite de procurori.Pour la bonne bouche, reproduc `n cele ce urmeaz\ un fragment `n care discu]ia se `nv`rte `n jurulsf`rcurilor. (User name-ul lui Meiwes este Franky, iar al lui Brandes – Cator.)E penibil s`-]i fie fric`de limbajul violent(...)Cator: sper c\ vorbe[ti serios, fiindc\ eu chiar `mi doresc astaCator: sf`rcurile mele abia a[teapt\ s\ ajung\ `n stomacul t\uFranky: cool!Cator: daCator: acum, de exemplu, mi s-au `nt\rit de pl\cereFranky: s`nt numai bune. va fi o chestie super s\ ]i le mestecCator: te pot ruga ceva?Franky: sigurCator: s\ le-nghi]i nemestecateFranky: sf`rcurile?Cator: daCator: vreau s\ ajung\ `n stomacul t\u nemestecateFranky: ok, dac\ asta vrei tu, voi ]ine seama de astaCator: vreau s\-]i ajung\ `n stomac tari [i `ntregi. po]i s\ faci asta pentru mine?Franky: voi `ncerca. dar trebuie s\ ne mi[c\m repede, s\ nu se-nmoaie.Cator: p\i le po]i t\ia imediat [i s\ le dai pe g`t repedeFranky: adic\ s\ le `nghit crude?Cator: crude, c\ altfel se-nmoaieFranky: nope. mie nu-mi place carnea crud\.Cator: numai sf`rcurile, at\t. le dai pe g`t repede ca pe ni[te pastile. nici nu o s\ le sim]i gustulFranky: ok, fac asta pentru tine, dar s\ [tii c\ treaba asta nu-mi va pl\cea delocCator: g`nde[te-te c\ `nghi]i ni[te s`mburi de m\sline. [tii c\ fac bine la digestie.Franky: nici s`mburii de m\sline nu mi-au pl\cut niciodat\. `ntotdeauna `mi st\teau `n g`t. :-(Cator: dar cred c\ po]i s\ faci [i tu un sacrificiu pentru mine...Franky: bine, voi `ncerca. m\ g`ndesc c\, totu[i, sf`rcurile tale nu s`nt a[a de mari.Cator: aici te contrazicCator: sf`rcurile mele, c`nd se-nt\resc, s`nt printre celelalte sf`rcuri ca ranga de negru pe l`ng\ pu]ulicile dealbiCator: am fost foarte dotat la acest capitolCator: de-aia ]in foarte mult la ele [i la destinul lorFranky: s`nt negre?Cator: nu, s`nt maronii. dar nu asta conteaz\. chestia e c\ s`nt impresionante.Cator: n-ai mai v\zut a[a de mari la un b\rbat, te asigurFranky: [i tu vrei s\ le `nghit nemestecate? :-oCator: da, [i primele. vreau ca ele s\-]i dezvirgineze stomacul. n-ai mai f\cut astap`n\ acum, nu?Franky: nu, ]i-am mai spus. e[ti primul.Cator: am avut noroc!V\ ve]i `ntreba, desigur, unde este literatura `n toat\ prostia asta. R\spunsul este dat [ide titlul acestei rubrici.deloc literatur`ca pe s\mburii de m`slineCît de mult te influen]eaz\ în scriitura unui text de teatru faptulc\ e[ti regizoare? Ai de la început în minte evolu]ia lui scenic\?De[i scriam texte pentru teatru înainte de a fi student\ laregie, m\ consider mai degrab\ regizor decît dramaturg.Faptul c\ am lucrat foarte mult în timpul facult\]ii cu actori,scenografi [i un coregraf m-a ajutat enorm în momentul încare m-am hot\rît s\ scriu din nou. Ce se schimbase dup\ aniide regie era atitudinea mea: voiam s\ scriu un scenariu pentruun spectacol pe care îl aveam în cap, [i nu un text. PentruStop the Tempo, întîi m-am întîlnit cu actorii [i le-am zis c\am ni[te idei, am discutat cu ei, apoi am schi]at un scenariuîn dou\ s\pt\mîni, dup\ care am început repeti]iile. În timpce dezvoltam textul, mi-a venit ideea de scenografie [i am[tiut c\ spectacolul se va juca la Green Hours. Spa]iul, conceptulde decor, sound, costume, toate astea sînt foarteimportante pentru mine în momentul în care am o idee [im\ apuc s\ scriu. Dac\ nu vizualizez situa]iile, mi-e imposibils\ scriu în ne[tire cuvinte, unul dup\ altul. La madybaby.edus-a întîmplat acela[i lucru: am [tiut c\ voi aveanevoie de proiec]ii pentru a dezvolta un alt nivel alpove[tii, au existat indica]ii clare inclusiv legate de stilulîn care vor fi realizate aceste p\r]i video. Lucrînd cam cuaceia[i actori înc\ din facultate, mi-e u[or s\-mi imaginezcum ar juca unul sau altul o anume situa]ie. Totu[i,îmi place s\-i provoc de multe ori [i s\ scriu scene,situa]ii cu care nu s-au mai întîlnit înainte. Oricum, sîntsigur\ c\, oricare ar fi propunerile mele, ei ar fi gata s\încerce, s\ accepte orice provocare.Avantajul acestui tip de lucru, în care sînt autor despectacol - regizor [i scenarist - e c\ îmi permite o libertatenelimitat\: pot t\ia f\r\ mil\ din text atuncicînd mi se pare c\ nu sun\ bine, pot rescrie scenele întimpul repeti]iilor, pot ad\uga scene noi în ultimulmoment. Nu îmi permit s\ fac asta atunci cînd montezun text contemporan scris de un dramaturg,pentru c\ mi se pare o responsabilitate imens\ s\prezin]i o pies\, în premier\, unui public. Sigur, potlucra cu dramaturgul, pot s\-i propun anumiteschimb\ri, s\-i fac sugestii, dar cînd am c\zut deacord asupra variantei finale, e mai greu s\ revin.22cezarpaul - b`descuCare sînt criteriile în func]ie de care alegi s\ monteziun text contemporan?Sînt multe lucruri care m\ fac s\ aleg un text [i s\renun] la altele. Pentru c\ nu pot s\ montez opies\ în fiecare lun\, atuncinum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


Interviu cugianina c`rbunariupiesa la care m\ hot\r\sc s\ lucrez, pentru care petrec uneori enorm de multtimp adunînd banii necesari produc]iei, trebuie s\ însemne foarte mult pentrumine în acel moment. Trebuie s\ m\ provoace, s\ aib\ atitudine, s\ fie fresh ca scriitur\,s\ surprind\ [i s\ vin\ cu o perspectiv\ interesant\ asupra unor realit\]i conflictuale,s\ aib\ o miz\ tare.Ce crezi c\ lipse[te înc\ textului de teatru în România?Cred c\ s-a rezolvat oarecum chestia asta de care sufeream, cea legat\ de evitarea, cuorice pre], a realit\]ii. Cred c\ nu mai sîntem atît de auti[ti. Sînt dramaturgi tineri carescriu foarte bine, lucreaz\ în echip\ cu regizorii, au în]eles c\ teatrul nu e literatur\ [ic\ nu se scrie în singur\tate. Au în]eles cît de important e s\ participe la întregul proces,cît de importante sînt repeti]iile. Am observat, inclusiv din textele trimise la concursuldramAcum, c\ oamenilor li se pare ok s\ scrie pentru teatru, s\ scrie altfel, s\propun\ un alt tip de teatralitate. În ultimii trei ani, unii dintre dramaturgi au participatla workshop-uri, exist\ si un master de playwriting la UNATC, au deci [ansa s\ lucreze,s\ se antreneze, s\ afle p\rerile celorlal]i despre textele lor, s\ le aud\ citite de actori, s\lucreze cu tineri regizori. Mi se pare o perioad\ în care chiar apar texte foarte bune caremerit\ s\ fie montate în teatre, a[a cum s-a [i întîmplat cu unele dintre ele, de exempluNew York Fuckin’ City, Vitamine, Elevator, Fuck.you.Eu.ro.pa! etc.). Dac\ e ceva careuneori lipse[te sau nu se vede îndeajuns, cred c\ e o miz\ foarte tare. Exist\ texte foartebine scrise la nivel de replic\ sau situa]ie, dar în care, la un moment dat, se pierde miza.Xavier Le Roy, coregraful francez al c\rui spectacol l-ai v\zut [i tu la CND, e vorba deSelf-Unfinished, spunea într-o discu]ie cu presa [i dansatorii c\ dimensiunea politic\ aunui spectacol nu e dat\ de con]inut, ci de for]a situa]iei de implicare, de fapt de multmai multe lucruri. Tu ce crezi despre asta?Crezi c\ for]a situa]iei de implicare s-ar putea traduce [i prin atitudine? Cred c\, deexemplu, un text ca al lui Marius von Mayenburg - Chip de foc - e un text care aduceanumite teme foarte conflictuale din realitate [i o face într-un mod foarte tran[ant. Nu[tiu dac\ e un text cu dimensiune politic\, dar e, cu siguran]\, un text care spune foarteclar anumite lucruri, chiar dac\ poetic. Oricum, într-un fel, orice spectacol e politic...Uite, chiar faptul c\, într-o ]ar\ în care unii se str\duiesc s\ fac\ spectacole cu fondurimizere, al]ii aleg s\ cheltuiasc\ sume enorme pe spectacole de divertisment de o calitateîndoielnic\, e o chestie politic\.Te enerveaz\ c\ teatrele ’’grele’’ continu\ s\ nu dea mare aten]ie dramaturgilorromâni contemporani? Crezi c\ se cunoa[te prea pu]in ce se scrie?Da, uneori am senza]ia c\ tr\im în lumi paralele. Ei se fac c\ nu ne cunosc, noi nu maic\lc\m prin teatrele lor de ani buni. Unii î[i dau [i cu p\rerea despre un dramaturgsau un regizor tîn\r f\r\ s\ fi citit nici un text, f\r\ s\ fi v\zut nici un spectacol. Mareaspaim\ a unora e, în continuare, limbajul violent, chestie destul de penibil\ înmomentul de fa]\. {i care demonstreaz\, de fapt, o mare ipocrizie. În acela[i timpîns\, cel pu]in în Bucure[ti, s-a dezvoltat un public care [tie s\ g\seasc\ locurile încare se joac\ spectacole pe text contemporan, un public tîn\r, inteligent [i dezinhibat.Interviu realizat de MIHAELA MICHAILOVGianina C\rbunariu a absolvit Universitatea Bucure[ti, Facultatea de Litere, sec]iaRomân\-Francez\ [i Universitatea de Art\ Teatral\ [i Cinematografic\ I.L. Caragiale,Bucure[ti, Facultatea de Teatru, sec]ia Regie Teatru, clasa prof.univ. Valeriu Moisescu. Esteautoarea textelor Irealit\]i din Estul S\lbatic Imediat, Honey, text inclus în spectacolulOcean Café, regia Radu Afrim, Stop the tempo – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul LUNI,Green Hours, mady-baby.edu – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul Foarte Mic Bucure[ti.radu pavel gheoDiscu]iile legate de exploatarea nemiloas\ a biografiei personale în scrierile defic]iune, la care se dedau autorii contemporani, s-au încins atît de tare, încît m\simt dator s\ fac public un text descoperit de curînd. De[i deocamdat\ nedatat[i neautentificat, textul pare s\ fi fost scris acum aproximativ 2500 de ani.Pergamentul ajuns la noi este o copie tîrzie [i, probabil, corupt\ a unei discu]iiîntre Glaukos [i Menexis, doi solda]i ce f\ceau de gard\ pe str\zile din insulaItaca în epoca – înc\ imprecis delimitat\ – a regelui Ulise. Iat\ aici un extrasinteresant din finalul dialogului amintit:„...GLAUKOS: Hai, serios, Menexis, n-ai auzit ce-i cu Odiseea?MENEXIS: Ba am auzit cîte ceva. Ba c\ n-a compus-o el, ba c\ n-a fost chiar a[acum zice... Da’ nu po]i s\ ascul]i ce zice lumea.GLAUKOS: Io-]i spun la sigur, frate! Mi-a povestit mie una din fetele care-o slujescpe nevasta lu’ Ulise, Penelopa. {i fata-i a[a, [tii tu cum, cu Ulise. Numa’ c\ n-a[ vreas\-mi umbli cu vorbe dup-aia c\ ea [i cu regele a[a [i pe dincolo.MENEXIS: Hai, m\, Glaukos, a[a m\ [tii tu pe mine? {i zi, ce ]i-a spus?GLAUKOS: Ea zice c\ Ulise a scornit toat\ Odiseea. Adic\ nu c-a scornit-o, c\ nu[tie ea ce-a f\cut regele zece ani, cît a fost plecat. Dar a compus-o a[a, cum aavut el chef. Doar [tii c\ regele nu se mai în]elege de mult cu nevast\-sa.MENEXIS: Da? Nu, n-am [tiut.GLAUKOS: B\, a[a-i. Cic\ de-aia a [i plecat la r\zboi. {i-acum a prins momentulcînd era orbul \la, Omer, Homer, aici [i s\ vezi lucru’ dracului: vreun an n-a fostzi l\sat\ de Zeus s\ nu-l cheme pe orb la el acas\. St\teau cap în cap [i tot vorbeau[i beau [i rîdeau [i iar vorbeau. A[a mi-a povestit fata de care-]i zic.MENEXIS: {i?GLAUKOS: {i ce? P\i, la vreo lun\, dou\ dup-aia Omer \la a-nceput s\ cînte pestetot Odiseea aia, cînd la Ulise acas\, cînd prin pie]e. Doar l-ai auzit [i tu. Nu-i un ande cînd s-a apucat, a[a-i?MENEXIS: Nu, parc\ nu. {tiu [i....[Aici intervin aproximativ opt-nou\ rînduri unde textul e deteriorat [i indescifrabil.][GLAUKOS]: ... ca s\ invoci muza s\ povesteasc\ de «b\rbatul viteaz [i iscusit,care-ntr-o vreme, cînd el, cu m\iestria lui, f\cuse pustiu din Troia, stra[nicacetate» 1 . Adic\, mînca-]i-a[, ia uite ce tare-s io! Dac\ nu era el, n-ar fi fost pustiit\Troia! P\i, acolo erau [i Ahile, [i Agamemnon, [i Aiax Oileus... Iar hoin\reala aia alui prin insule n-ai v\zut cum era? Cum ajungea undeva, cum punea ochii pecîte-o gagic\ [i aia îi [i c\dea în bra]e! Doar îl [tii pe Ulise! Tu, dac-ai fi fostCalypso, l-ai fi ]inut [apte ani pe capul t\u?MENEXIS: {i Nausicaa.GLAUKOS: Da, [i Nausicaa. Corupere de minore, frate! M\car c\ am auzit iodemult de feti[can\ c\ era cam rea de musc\, c\ abia o mai ]inea tac-su, Alcinou,s\ nu umble cu tot felul de h\ndr\l\i.MENEXIS: Ai auzit c\ acum regele umbl\ s\-l însoare pe fii-su, Telemah, cuNausicaa?GLAUXOS: Nu m-a[ mira! Pe rege-l în]eleg: [i-o aduce pe gagic\-n cas\. Da’ marefraier trebuie s\ fie Telemah dac\ e de acord. De[i ce [tiu eu ce-a fost deadev\ratelea?Ulise-i atît de l\ud\ros, c\ nu m-a[ mira s\ aud c\ a stat ascuns peundeva pe vreo insul\ zece ani numai ca s\ vin\ acum [i s\ inventeze toatepove[tile astea. {i i-a zis [i Odiseea! Adic\telea e marele cînt al aventurii lui.MENEXIS: Auzisem [i eu ceva tot cam a[a, dar nu [tiam de Homer \la. Da’ [tiamc\ regele are rîc\ pe nevast\-sa, fiindc\ umbla vorba c\ ar fi frigid\, [i de-aia s-al\udat cu toate femeile alea mi[toace, cu Circe [i cu alealalte, ca s\ arate ce masculferoce e el.GLAUKOS: Frigid\? Penelopa frigid\? Fugi de-aci! Tu crezi c-ar fi stat to]i pe]itoriiatîta în casa ei dac-ar fi fost frigid\? Doar nu ai luat de bun\ povestea aia cu ]esutul?I-ar pl\cea lui Ulise s\ fi stat Penelopa s\ ]eas\ [i s\ de[ire nou\ ani. {tiu eucum a fost. Tot f\tuca aia mi-a zis. }esea a[a, cu acu’ \l gros [lec]iune incert\], înfiecare noapte cu alt pe]itor. S\ [tii c\ de-aia a [i povestit regele cum îi omoar\pe to]i cînd se-ntoarce. I-ar fi pl\cut lui s-o fac\! Da’ una-i s\-l pui pe Omer s\cînte cum ai visat c\ te r\zbuni [i altu-i adev\ru-adev\rat! P\i, io pe Leiodes ieril-am v\zut prin pia]\. [i de Demoptolem am auzit c-ar fi cump\rat de curînd ociread\ de vaci. Doar n-o s\ crezi acum c\ e cineva-n Itaca s\ dea doi bani pe cîntul\sta. În Itaca sau în alt\...”clipuriFericitcel care,ca Homer...Radu Pavel Gheo, 37 de ani scriitor, publicist [i umorist român. Redactor [i traduc\tor laEditura Polirom. A publicat volumele Adio, adio patria mea, cu î din i, cu â din a, Româniie de[tep]i, Fairia - o lume îndepãrtatã, DEX-ul [i sexul.noul teatrunoua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 123


noul teatruFoto din mady-baby.eduPaula: C\cat.Rolando: Dac\ stau bine s\ m\ gîndesc, de vreo dou\ s\pt\mîni nu mai primisemnici un telefon...Paula: C\cat.Maria: Chestia asta cu job-urile m\ cam d\duse peste cap. Da, nici mie nu-mi veneas\ cred, dar aveam trei job-uri. Da. {i nu mai puteam s\ dorm noaptea de oboseal\.Paula: C\cat.Rolando: Mie nu-mi place s\ folosesdc cuvinte mari... Eu de fapt nu folosesc niciodat\cuvinte mari... cum ar fi... nu [tiu... m\ rog, ce mai... nu-mi vin... dar atuncichiar eram într-o stare...Maria: Trei job-uri. {i sperna]a c\ o s\ am o cas\ numai a mea. O garsonier\ rezonabil\.O ma[in\ rezonabil\. Un b\rbat rezonabil. Un copil rezonabil. Un c\]elrezonabil. Un c\cat rezonabil.Rolando: F\r\ cuvinte mari... f\r\ s\... f\r\... f...Maria: Am 27 de ani [i trei job-uri. Fostele mele colege de facultate m\ invidiauîngrozitor. Singura chestie care nu mi se întîmpla prea des era chestia asta cu fututul.Dar \sta era micul meu secret.Paula: Un c\cat, asta era...Rolando: Oboseala. Asta era de fapt... {i nimeni nu m\ mai suna s\-mi propun\fragmente dinSTOP THE TEMPO:vreo chestie într-un club. Probabil, nu eram destul de bun. Trebuie s\ m\ antrenez,mi-am spus. Trebuie s\ iau discurile alea [i s\ le frec toat\ ziua. Trebuie s\ fiu cool.Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool...Trebuie s\ te relaxezi, trebuie s\ te deta[ezi, trebuie s\ fumezi. Dac\ fumezi,bineîn]eles c\ e[ti cool. Trebuie s\ te distrezi, trebuie s\ dansezi, can you hear it,com’on push de tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It’s like you are sofucking cool, man! Com’on![...]Maria: Cînd am intrat în chestia asta aveam trei job-uri, perspectiva s\-mi cump\ro cas\ [i o ma[in\. Acum nu mai am nici un job, stau tot cu ai mei [i merg cu RATBulpentru c\ n-am bani de benzin\. Nu, n-am fost dat afar\. Am renun]at pur [i simplula job. Pentru c\ nu mai am timp. Toat\ ziua [i toat\ noaptea m\ plimb princluburi, prin magazione, la filme, la teatru. M\ rog, m\ plimb nu e tocmai cuvîntulpotrivit pentru c\ de fapt alerg de la un club la altul. A[tept un semn. În noapteaaia, planul nostru n-a mers chiar pîn\ la cap\t. I-au prins tocmai cînd deschideautabloul. Asta s-a zis oricum la televizor. {i c\ ei s-au speriat [i s-au electrocutat dingre[eal\. Sau de fric\. Dar bineîn]eles c\ n-am crezut nici o iot\. Sînt sigur\ c\ aureu[it s\ fug\ prin întuneric. Pentru c\ au reu[it s\ trag\ de sigurna]\. {i, pîn\ laurm\, asta e tot ce conteaz\, nu? A fost cea mai adev\rat\ panic\ din cariera noastr\.{i degeaba au spus \ia, la televizor, c\ i-au prins. Asta a fost pentru lini[teapopula]iei. Dar eu nu cred. {i iat\, m\ aflu într-un club [i a[tept un semnal de la ei.Pentru c\ e foarte posibil s\ se dea din nou la fund pentru o vreme [i s\ nu fi pututs\ m\ anun]e. Dar de venit o s\ vin\ din nou. O s\ apar\ ei. Tot ce pot eu s\ fac es\ alerg prin cluburile astea, mereu, s\ alerg, s\ alerg [i s\ a[tept. S\-i a[tept.Pentru c\ mai avem o groaz\ de proiecte pentru România, împreun\... (SEÎNTRERUPE BRUSC MUZICA DE FOND. ÎNTUNERIC.)Mady (se uit\ la o hîrtie de 50 de euro): BCE, ECB, EZB, EKT, 2002 –mam\\\, ce dracu’ or fi astea? Case, poduri...stele, ostea, dou\ stele, trei stele, patru stele, cinci stele, [ase stele, [apte stele, opt stele, nou\ stele, zece stele, un[pe stele,doi[pe stele...Voicu: Doi[pe stele.Mady: Mam\\\, doi[pe stele! Uite [i-o hart\...Voicu: Europa.Mady: Mam\\\, Europa! Noi suntem... aici, lîng\ stelele astea, iar acu’ o lun\ eram ... unde s\ termin\ harta. (Voicu încearc\s\-i ia bancnota din mîn\, ea nu vrea s\-i dea drumu, el începe s\ o gîdile pîn\ d\ drumu din mîn\ la bani.) Ai v\zut, \[tian-au bo[orogi pe bani? Arat\ ca dracu’ a[a, f\r\ nici un bo[orog p\ ei. (Pauz\ scurt\. Voicu se joac\ cu bancnota, or\suce[te între degete) {tii, azi mi s-a p\rut c\ Gr\sana se uita cam ciudat la mine, a[a ca [i cum m-ar pîndi sau ceva,a[a c\ m-am dus la bud\, m-am scobit biiine în nas, am f\cut o bobi]\ mare, am împ\r]it-o în bobi]e mai mici, [i maimici, 15 bobi]e foarte mici, m-am întors, am a[teptat-o pe Gr\san\ s\ primeasc\ o comand\, apoi le-am aruncat petoate în carne, ca pe ni[te mici bobi]e de piper. I]i zic, a fost chiar mai bine decît dac\ scuipam. (Rîde.)Mady: Primiidoi... români. I-am rugat s\, le-am zis s\ nu, c\ sunt [i eu ca ei, c\ sunt românc\. Primul mi-a zis „cu atît mai bine,româncele se fut cel mai bine, hai c\ pierdem timp”. Al doilea a fost mai în]eleg\tor. Mi-a zis „îmi pare r\u, n-am [tiutcare e situa]ia, eu am pl\tit, am venit, asta e”. {i dup-aia s-au plîns lui Voicu. Am urlat, am vrut s\ m\ omor, Voicus-a enervat foarte tare [i m-a t\iat c-un cu]it. Uite aici, am o cicatrice. Semn de bun\ purtare. De atunci mi-amdat seama c\ asta e, c\ n-are sens s\ mai zic nimic. M-am ferit multa vreme, s\ nu se vad\, în]elegi... pîn\-ntr-ozi cînd unu’ dintre clien]i mi-a ridicat bluza. „very sexy” mi-a zis, cicatricea adic\. Dup-aia le-am ar\tat-o la to]i.A[a, de impresie artistic\...Româncele chiar sunt cele mai bune, nu c\ zic eu, întreab\ pe oricine...Voicu s-a gîndit c\ a[a e cel mai eficient[i mai pu]in periculos: 10 minute, banu’ jos. {i-a avut dreptate, normal. A[a c\ a trebuit s\-nv\], s\ m\perfec]ionez, s\ fiu din ce în ce mai bun\. Cea mai bun\. Am înv\]at s\ sug pula. În trei luni de cînd facasta, ca profesionist\ vreau s\ spun, am supt cel pu]in cinzeci. În general române[ti, sîrbe[ti, bulg\re[ti [ichineze[ti. Probabil [i cîteva irlandeze. Clien]ii, estici, vestici, de toate felurile, au fost foarte mul]umi]i:„Fuckin’ good blow job! Where are you from?”„ Romania”, a[a le-am spus.Anal. Asta a fost cel mai greu. Da’ e la mare cerere, ce s\-i faci? Voicu m-a antrenat: „dac\ rezi[ti la mine, os\ rezi[ti la to]i”. Am [i un tatuaj aici, în fa]\, scrie MADE IN ROMANIA: „ ca s\ nu ui]i de unde-ai plecat”, n-a[fi uitat oricum. Iar pe spate, WELCOME TO IRELAND. ’’Dac\ te doare, gînde[te-te [i tu la altceva”. M\ gîndesc,m\ gîndesc, m\ gîndesc, la ce dracu’ s\ m\ gîndesc… un magazin plin de parfumuri, eu îmi aleg ceva caresun\-n francez\, cum dracu’ o fi franceza asta, închid ochii, am ajuns s\ simt cînd… [i durerea de dup\, cînd m\ridic, deschid o u[\, [i alt\ u[\, [i alt\ u[\, pîn\ la ultima u[\ din Portland Row. M\ culc pe burt\. Nu visez nimic.24Fotografii din spectacolul mady-baby.eduFoto din mady-baby.eduGianina C\rbunariu este o regizoare cu spiritcivic critic. Scriitura ei e ca un crampon în plex,ca o doz\ de [oc comtemporan care te treze[tedin letargia limbajului metaforic diluat.Gianina C\rbunariu e tran[ant\, incisiv\, dur\.Teatralitatea discursului dramaturgic vine dinconcentratul de atitudine combativ\. Textelesale dezvolt\ urgen]a implic\rii în tot ceînseamn\ realitate româneasc\, scanat\ pebuc\]i de protest [i reac]ie imediat\. (M.M.)fragmenteextrase dinmadybaby.edunum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


Noi nu avem scenari[ti.Cî]i dintrenoi nu am spussau n-am auzitaceast\ fraz\ buzdugan?{i apoi:din cauza asta,cinematografianostr\-i de c...t. Esimplu, mai alespentru regizori.Dai vina pe cevace, chipurile, nuexist\(scenari[tii),în loc s\ accep]ieviden]a: e[ti nul.de cenuavemscenari[tianca gr`dinariunoul cinemaNu avem scenari[ti. Ar fi putut fi foarte bine s\ fie „noi nu avem cosmonau]i”. Ei bine, am avut unul, darnu mai avem. De ce s\ existe, dac\ nu se zboar\? De ce s\ existe scenari[ti dac\ e atît de pu]in\ nevoie deei?Crede]i-m\, ei exist\ acolo, undeva, dar înc\ nu se manifest\. Pentru c\ a[teapt\. A[teapt\ banii.Nu sîntem mai pu]in talenta]i decît al]ii. Nici m\car nu-]i trebuie întotdeauna talent pentru asta. Nu e dincauz\ c\ exist\ în gena noastr\ na]ional\ ceva care ne împiedic\ s\-l luam în bra]e pe Syd Field, „apostolul”unui scenariu de succes, [i s\ aplic\m, de pild\, formula decor exotic/femeie sub 25 în pericol/salvatormegastar, de preferin]\ puriu/megafutai/megaexplozii/, negru, pardon afro-american, bun/est europeanmalefic [i s\ scriem urm\torul blockbuster hollywoodian. Ba chiar, în cazul \sta, talentul [i bunul sim] arfi un obstacol. Scenarii dintr-astea idioate poate oricine s\ scrie. Dar ce s\ faci cu ele aici? Aici, cred, armerge s\ iei ni[te fe]i[oare din alea virginale de telenovel\, s\ le storci de lacrimi, s\ comprimi pentru eledou\ episoade [i s\ pretinzi c\ ai un lungmetraj. Au, s-a f\cut deja? Ruleaz\ chiar? Gre[eala mea.Nu, nu e vorba de o deficien]\ na]ional\. La urma urmei, nu a[a se spunea [i despre regizori? {i desprecinematografie? Noi nu avem cinema. Pur [i simplu. {i ar trebui s\ ne resemn\m cu asta. B\ga]i la cap:nu se poate face ab-so-lut nimic. Noi, românii, nu avem în sînge chestia asta. Nu [tim s\ film\m. Dar amavut cinema, chiar dac\ sporadic. {i iat\ c\ acum avem, consistent. În acest moment, ea e cea mai taredin estul Europei. Noul val românesc a ap\rut din senin, lunîndu-i pe to]i prin surprindere. F\r\ nici oplanificare, f\r\ nici o prioritate guvernamental\. Pur [i simplu s-a întîmplat.Nu avem scenari[ti pentru c\ nu avem pia]\. Cel pu]in, nu am avut pia]\. A fi „scenarist” înseamn\s\ scrii mult [i s\ cî[tigi bani din asta. Altfel, n-ai mai putea s\ scrii mult. Ai fi prea ocupat s\scremi reclame la detergen]i într-o agen]ie de publicitate.S\ spunem c\ ai un scenariu bun. Ce faci cu el? Îl bagi la un concurs. Sînt cîteva, mai mult cupremii simbolice, a[a cît s\-]i cumperi ultimul soft profi în domeniu. S\ presupunem c\ îl [icî[tigi. P\i, cam asta e tot. Se înghesuie regizorii s\ le citeasc\? Cîte lungmetraje s-au f\cutdup\ scenariile cî[tig\toare de la HBO sau, mai nou, Anonimul?Deci, cum faci un regizor s\ ]i-l citeasc\? Sigur, apoi ar trebui s\-i plac\, dar s-o lu\m perînd: cum îl faci s\ ]i-l citeasc\? Îl urm\re[ti prin crî[me, te prefaci c\ ai adoraaaat ultimullui film, îl perii suficient de mult pîn\ e suficient de beat (de laude [i b\utur\ ) [iapoi i te arunci de gît, jurînd c-ai scris noul Pulp Fiction (sau m\car Filantropica)?. Sepoate [i a[a [i, dac\ e[ti suficient de tembel s\ te apuci de scenaristic\, ar trebui s\înve]i s-o faci cu destul\ lejeritate [i f\r\ ru[ine. Se nume[te networking.Scenariile î[i iau îngrozitor de mult timp. În plus, nu au valoare literar\: cu altecuvinte, dac\ nu devin film, ai putea foarte bine s\ le folose[ti ca dosuri .Nu po]i s\ le publici la o editur\, ca romane. {i se mai [i demodeaz\ repede –asta dac\ nu insi[ti s\ faci filme istorice sau SF. Ai un scenariu cu revolu]ia?Renun]\: s-au f\cut de curînd trei, unul dup\ altul. Nimeni nu mai vrea s\aud\.A[a c\ scenaristul ar trebui s\ fie suficient de sonat încîts\-]i taie o parte important\ din via]\, [tiind c\ exist\mari [anse s\ nu-i pese nim\nui. Ar trebui s\ scrie laperete, ne[tiind ce se alege de scornelile lui, consumatdoar de patima propriei pasiuni pentru mediu. A[a arputea s\ aib\ un „portofoliu” care s\ func]ioneze ca unwriting sample pentru m\ria sa regizorul, un fel de „iat\ce pot”... Cel mai bine ar fi s\ capete o mo[tenire. Dac\nu, va trebui s\ scrie între dou\ comenzi pentru reclamela detergen]i. Dar, aten]ie scenarist aspirant, [efii dinadvertising ar prefera s\ te [tie jucînd Solitaire, decît s\ tevad\ f\cînd ceva creativ în afara programului. Le-aiînchiriat creierul [i trebuie s\ te umileasc\ pîn\ la ultimulneuron.Revenind la vîn\toarea de regizori. Pe care, mai exact, s\-liei în lunet\? Un „nume”, un debutant? P\i nu prea conteaz\.C\-s cu to]ii „autori”. Adic\ au un univers interior inepuizabil(a se citi egomaniaci în continu\ nevoie de aten]ie [i de aprobare),pe care vor s\-l arate lumii. A[a c\ î[i scriu propriul scenariu.Ai putea s\ „colaborezi” cu unul dintre ei. Dar pentru astaexist\ deja R\zvan R\dulescu care lucreaz\ cu, stai s\ vedem,toat\ lumea?Dar nu e chiar atît de sumbru precum pare. Dac\ scenari[tii vorcre[te undeva, ei o vor face în televiziune. Aici exist\ [ansa unuilucru consistent, bine pl\tit, unde regizorul nu e tocmai rege [i unde,la un moment dat, se vor face lucruri [i lucruri bune.Aici î[i vor face un nume. {i apoi: l\sa]i regizorii s\ vin\ la mine! Pentruc\, încetul cu încetul, pîn\ [i marii no[tri autori vor obosi de ei în[i[i [i vorvrea s\ vad\ lumea [i din perspectiva altcuiva.Aud c\ CNC a decis s\ reia primele pentru dezvoltare de scenarii, dup\ unhiatus de cî]iva ani. Aud c\ sînt cam 5 milioane de euro. Copii, sînt bani!N\v\li]i! Dar, stai, citesc c\, dac\ scenariul finit nu va cî[tiga concursul CNC,prima va trebui restituit\. E vorba de 10.000 de euro! Un mizilic pentru fondulna]ional al cinematografiei (doar cît s\-]i ajung\ de postere), dar un munte de banipentru un scriitor pl\titor de chirie. Suficient s\-l sperie de moarte, s\ se vad\ scriindreclame la detergen]i o mie de ani de acum înainte. {i, cu o asemenea presiune peumeri, cine s\-l acuze c\ d\ chix? E un cretinism. Aceast\ prim\ ar trebui s\ fie, cuadev\rat, o încurajare, un risc asumat. Le-au fost ceru]i banii înapoi regizorilor care,dup\ ce s-au ales cu banii din concurs, au f\cut ni[te calamit\]i de filme? {i, în cazul lor,e vorba de miliarde!Dar nici m\car asta nu m\ descurajeaz\ s\ sper. La urma urmei, doar ne îndrept\m spre o „pia]\”, inevitabil, chiar dac\lent, indiferent de cîte derapaje nicolaesciene sau c\rm\zane or mai exista.{ansa scenaristului e o cinematografie profitabil\, cu genuri [i valori de produc]ie ridicate, proasp\t\ [i f\r\ fi]e, sprijinit\de o ma[in\ eficient\ de marketing, care s\ nu ia neap\rat premii la Cannes, ci s\ aduc\ mai mult\ lume în sal\. Nu asculta]ito]i arti[tii frustra]i, anti (sistem, americani, hollywoodieni): entertainment-ul nu înseamn\ neap\rat proast\ calitate.Asta, dac\ scenaristul nu-[i dore[te s\ fie autor. Ceea ce ar fi o mare gre[eal\. Pentru c\ el e, în primul rînd, un mercenar.O curv\ [i nu una de lux. Ultima roat\ la c\ru]\. {oca]i? Exist\ chiar un banc celebru în Hollywood: „X îi zice lui Y, auzi tu,ce proast\, a vrut s\ fie distribuit\ într-un rol [i s-a culcat cu scenaristul!.” Trebuie s\ fie preg\tit s\ scrie ceva [i s\ ias\altceva. S\ fie la cheremul tuturor, s\ fie insultat de mai to]i, cu excep]ia probabil\ a personalului de catering. Pentru c\,asta e: absolut toat\ lumea se pricepe la film.Ca s\ fii scenarist, trebuie s\ ai obrazul gros cît pielea de elefant. M\car la chestia asta, muncitul la reclamele de detergen]ie un foarte bun ajutor.25noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1


urse,programe,proiecteUniunea Scriitorilor din România a lansat,la începutul lunii noiembrie, în colaborarecu România literar\, programul S\ne cunoa[tem scriitorii. Început subegida „De ce nu sînt scriitorii VIP-uri?”, programulpromoveaz\ imaginea public\ a scriitorilorromâni, propunîndu-[i s\ dep\[easc\ problemade vizibilitate [i popularitate pe care o constat\scriitorului în acest moment. Mijloacele acesteicampanii sînt diverse [i exhaustive: dezbateri,lecturi publice pe tot cuprinsul ]\rii, întîlniri alescriitorilor cu publicul la sediile USR din Bucure[ti[i din ]ar\. Programul include un parteneriat cuTVR Cultural, care s\ preia portretele scriitorilorprezenta]i la Sala Oglinzilor,realizarea în parteneriat cu posturi de radio [iteleviziune a unor emisiuni tip «Cine [tie cî[tig\»consacrate unor scriitori români în via]\, ca [i unparteneriat cu Prim\ria municipiului Bucure[ti învederea edit\rii unor plan[e cu texte antologicedin scriitori contemporani [i afi[area lor înmetrou, în autobuze, în tramvaie [i în pie]elepublice. Se are în vedere [i realizarea unor caravaneliterare în parteneriat cu Institutul CulturalRomân, care s\ se deplaseze în comunit\]ileromâne[ti de peste hotare, pentru lecturi, dialoguri[i dona]ii de carte [i alte proiecte culturale(premii, lecturi publice, prezent\ri, lans\ri [idona]ii de carte etc.) care se vor desf\[ura în totcursul anului. În plus, Uniunea ofer\ scriitorilorservicii de impresariat.Concurs deproiecte culturalePrin decizia Comitetului Director al USR, ratificat\ deConsiliul din 27 octombrie 2006, USR ini]iaz\ un concursde proiecte culturale deschis membrilor USR, filialelor [irevistelor Uniunii.În acest fel, solicit\rile de fonduri pe semestrul I al anului 2007vor fi evaluate în func]ie de proiectele depuse pîn\ la 5 ianuarie2007, care vor cuprinde date semnificative privindcon]inutul proiectului [i valoarea sa cultural\ pentru comunitateac\reia i se adreseaz\, scopul acestuia [i efectele pe termenlung, beneficiile aduse de proiect imaginii USR [i membrilors\i. De asemeni vor fi evaluate posibilit\]ile organizatorilorde a realiza în condi]ii bune [i eficiente economicproiectele propuse, complexitatea [i audien]a estimat\ aproiectelor.Se va acorda prioritate proiectelor culturale realizate prinparteneriat cu alte institu]ii, organiza]ii, finan]atori, sponsorietc., încît bugetul solicitat USR s\ reprezinte doar o parte dinbugetul total al proiectului depus.Membrii USR, filialele [i revistele care apar]in sau poart\ egidaUniunii Scriitorilor sînt invita]i s\ depun\ asemenea proiectepîn\ la data stabilit\ cu men]iunea c\ fina]area oric\ror ac]iuniculturale sau sociale preconizate se va face exclusiv pe bazaacestor proiecte [i prin competi]ie cu alte proiecte depuse,acolo unde exist[ similaritate. Pentru semestrul I al anului2007 ca [i, dac\ este cazul, pentru proiecte derulate pe întregulan 2007, depunerea materialelor relevante trebuie f\cut\ pîn\la data anun]at\ mai sus, adic\ 5 ianuarie 2007.Evaluarea proiectelor se va face de c\tre Comitetul Director alUSR care va apela la speciali[ti. În urma evalu\rii, sumele solicitatepot fi modificate, urmînd ca ini]iatorii s\ refac\ eventualbugetul estimat. (A.C., I.M.)26num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


oana bocaSuf`rde prea mult`energie,dar m` tratez.Cu Polirom.Bun\ ziua, numele meu este Oana Boca [i sînt [efaDepartamentului de Promovare [i Rela]ii cuPresa de la Polirom [i Cartea Româneasc\. M-amînscris în acest club, pentru c\, la fel ca [i voi,suf\r de prea mult\ energie. Dar m\ tratez. Cu Polirom (cîte 10noi apari]ii s\pt\mînal).Am absolvit Jurnalismul la Ia[i, în 2003; am fost o student\r\sf\]at\, care [i-a permis moftul de a nu avea un job în timpulfacult\]ii. În schimb, am citit mult ([i destul de dezordonat) –calmul Ia[ului & doi p\rin]i genero[i pot s\-[i tolereze un astfelde lux. Cînd nu citeam, m\ uitam gînditoare pe foarte mul]ipere]i [i visam la momentul cînd m\ voi implica serios în salvareaculturii române, prin eforturile depuse în calitatea meade viitor jurnalist cultural (lucram la un proiect de emisiune pecare inten]ionam s\-l propun celor de la TVR Cultural, plus altenebunii).Habar n-am cum ar fi continuat planurile acestea ([i nici nu amavut vreodat\ cinismul s\-mi imaginez), dac\ nu s-ar fi produsîntîlnirea mea cu cî]iva oameni.Cristina Simion, Managing Director al Edipresse A.S. [i profesoaramea de Marketing din facultate, este unul dintre ei.Scenariul primei noastre întîlniri seam\n\ întrucîtva cu oavanpremier\ live la Diavolul se îmbrac\ de la Prada: eu amavut grij\ s\-i comunic planurile mele cu salvarea culturiiromâne, iar ea mi le-a distrus în trei, maximum cinci minute. Afost primul om care mi-a dat de în]eles c\ sînt ridicol\. F\r\ s\-[i propun\, pe parcursul unui semestru, a reu[it s\ m\îndep\rteze destul de mult de la „misiunea” mea. Apoi a plecatla Bucure[ti [i nu ne-am mai v\zut.A doua persoan\ care a avut un rol important în dezvoltareamea profesional\ a fost Silviu Lupescu, director general al editurilorPolirom & Cartea Româneasc\ [i fostul meu profesor de„Introducere în sistemul editorial”.Cînd scriu acest material este 5.39 diminea]a, iar eu m\ întrebsincer dac\ nu cumva sînt prea obosit\ ca s\ fiu [i lucid\, dac\nu risc s\ par u[or ridicol\ c\-mi vorbesc de bine [eful într-unarticol în care mi s-a cerut s\ scriu despre mine. Îmi asum acestrisc, pentru c\ [tiu bine c\, dac\ n-ar fi existat acea întîlnire cuSilviu Lupescu [i bucuria cu care el ne-a vorbit despre c\r]inou\, studen]ilor de la Jurnalism, eu n-a[ fi lucrat acum într-oeditur\.{i, poate, nici n-a[ fi descoperit c\ ini]iativele culturale la carevisam în primii ani de facultate se pot na[te [i într-o S.C., dac\acea S.C. Editura X reu[e[te s\ adauge o misiune implacabilei„tiranii” a profitului. Ori c\, pentru atragerea publicului cititorîntr-un mod palpabil, dezinvolt, nu-]i trebuie nici accesorii tricolore,nici exhib\ri elitiste.Lucrurile trebuie f\cute prin munc\, dac\ se poate cu pasiune[i într-un mod cît se poate de profesionist. În trei ani de cîndsînt la Polirom, am înv\]at s\ descop\r jocul acesta – [i regulalui. Pe care încerc s\ o aplic împreun\ cu colegii mei: RalucaPu[ca[u, Victor Jalb\ [i C\t\lin Chi]ei. Plus Vasile Ernu, consilieruleditorial oficial al celor dou\ edituri, [i George Onofreide la Suplimentul de cultur\, consilierul meu particular.P.S. V\ declar cu sinceritate c\ nu i-am propus nici pe Cristina Simion,nici pe Silviu Lupescu la Mari români, de[i am v\zut într-un interviutelevizat [i nume de editori propuse pentru titlul de „Cel mai mareromân”.Am un job bun, cî[tig foarte mult, sînt brand manager-ul unei firme importantede s\pun.{i în fiecare sear\ m\ urc în Lexus, m\ opresc la magazinul Nexus de pe {tefancel Mare [i îmi cump\r muzic\ precum White Stripes, Gorillaz, The Killers, îmi iaufilme pe DVD [i m\ îndrept spre cas\. Dau muzica tare [i m\ uit de sus, la semafor,la o fat\ foarte frumoas\ dintr-o ma[in\ cu 50.000 de euro mai ieftin\ decît a mea.În fiecare zi, petrec exact [ase ore într-un birou de 40 de metri p\tra]i, la etajul 15 alunei cl\diri p\trate, pe care arhitec]i str\luci]i au lipit un fel de faian]\ verde în schimbulunui [ir mare de zerouri din care [i-au facut vile proprii cu buc\t\rii futuristice [i b\ide-a dreptul vizionare. Exist\ mult o]el [i mult sticl\ deasemenea. Îmi place cînd vin dinparcare s\ v\d Opera printre copaci [i birourile transparente furnicînd de b\rba]i cu costumeArmani [i secretare cu taioare cenu[ii. They are my people. Îmi place s\ traversezpia]a, c\tre biroul meu drag deja îmbibat în miros de trandafiri – are grij\ de ambian]\ secretaramea de 1,85, trei mastere în comunicare, platinat\, cu o figur\ de terminator 5 zile pes\pt\mîn\ [i cu o figur\ de înger la teambuilding-urile de la munte, numai cînd o iau demîn\.Am o [edin]\ pe zi. Trebuie s\ trecem la ac]iune. Pas cu pas, a[a se intr\ în misiune. Awarnesse cuvîntul cheie pentru orice produs de succes. Publicul ]int\ trebuie s\ fie perfect configurat.Trebuie s\ investim în studii de pia]\. Datele clien]ilor sînt limfa care curge prin venele business-ului.Asta i-a pl\cut foarte mult [efului. Ca atare mi-a oferit un bonus de zece mii de euro.Ce bine e s\ fii talentat natural. Nimeni n-ar putea face asta în locul meu. Noii poe]i ai lumii scriuîn power point. Mintea noastr\ func]ioneaz\ în slide-uri care curg ordonat dup\ ce ape[i ap\satpe blank.Dup\ ce muncesc foarte mult. M\ întorc în al vie]ii tumult. Îmi place s\ privesc atent oameniicare par tri[ti [i chinui]i de neputin]\. În parcare îi dau 50 de mii unui ]ig\nu[.M\ opresc la stilistul personal [i m\ tund foarte frumos. M\ opresc la bodyartist-ul personal [iîmi mai fac un tatuaj pe omoplat. Merg în Lexus, cu sute de alte ma[ini, mult mai ieftine, în siaj.Privesc firesc cum un aurolac smulge o piatr\ din pavaj [i o arunc\ în vitrina unei firme de bricolaj.M\ opresc la libr\ria din pasaj. Asta dup\ ce mi-am luat ni[te icre negre, reviste mondene,numere de telefon de la dou\ vînz\toare [i dou\ kilograme de bananeDe la Mega Image.R\sfoiesc la urm\torul semafor o carte profund\ scris\ de domnul Andrei Ple[u. M\ înf\[orcu un aforism ca într-un bandaj. Deschid radioul, m\ bucur c\ a dat gol Ne[u,închid radioul [i bag un CD ultimul r\cnet alternativo-electronic, atît de british, cîntat de otrup\ de francezi care [tiu cum s\ atingi le cool. Traficul s-a împu]it r\u în acest ora[. M\sun\ iubita mea foarte frumoas\, înalt\, fost\ model, libertin\, deschis\ cu toat\ lumeaîn orice privin]\, deschis\ ca o floare de lotus (parc\ a[a zicea unul într-un film de art\hongkonghez) cu rîs gîlgîit, director de marketing la o firm\ de pr, s\-mi spun\ c\ aajuns acas\.Am avut o zi grea. {i dup\ ce am mîncat c\cat, simt nevoia s\ evadez. Sînt brandmanager, iar Lexus-ul meu face to]i banii din lume. Mîine sear\ ies la un concert datde cea mai în vog\ trup\ de hip hop de pe Dîmbovi]a. Dup\ ce m\nînc c\cat înprezent\ri la [edin]ele de marketing, simt nevoia s\ m\ destind un pic. Poate îmiiau iubita [i ie[im într-un club, dar poate mai întîi m\ opresc pu]in la avocatul meupentru o dona]ie pentru c\ ]ara noastr\ a fost lovit\ de inunda]ie.Ce bine m\ simt, ce împlinit, ce cool, sînt un tip incredibil de bine [i îmi place ca,dup\ ce am mîncat c\cat, s\ m\ relaxez, s\ redevin eu însumi. Îmi place s\ m\reg\sesc, îmi place s\ citesc opinii, s\ ascult muzic\ de stînga.Se apropie iarna [i vacan]a [i o s\-mi iau iubita [i o s-o duc în Austria. Pentru c\dup\ un sezon de mîncat c\cat, ]i se sl\be[te cordul.Da, o iau de mîn\ [i mergem s\ ne d\m cu snowboard-ul.* autobiografii fictive, uneori insuportabil de literaturizate. Orice asem\nare cu persoanereale nu e întîmpl\toare. Numai c\ eu sînt cel care le compun m\rturiile, momentele crudede sinceritate. Pentru c\ ei singuri n-o vor face niciodat\.autofiction*B`rbatul de carier`costi rogozanuPR: fa]`-profil27noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1


teasing editorial28RitualCoperta romanuluiHaunted: A Novel,edi]ia american\,Doubleday, 2005Fragment dinBÎNTUI}II – un roman de pove[ti,de Chuck Palahniuk,în curs de apari]ie la Editura Polirom.E o glum\ în familie pe care unchii o spun doar la be]ie.Jumate din glum\ e sunetul pe care-l scot. E sunetul cuiva care-[i trage flegmadin adîncul gîtului. Un sunet prelung, hîrîit. La fiecare reuniune de familie,cînd nu mai au nimic de f\cut decît s\ bea, unchii î[i duc scaunele afar\, subcopaci. Afar\ în întuneric, unde nu-i putem vedea.În timp ce m\tu[ile spal\ vasele, [i veri[orii alearg\ bezmetici, unchii sînt înlivada din spate, dînd sticle pe gît, l\sîndu-se pe spate în scaune. În întuneric,îl auzi pe cîte unul sco]înd sunetul: Hîrrrr-[[[t. Chiar [i `n întuneric, [tii c\ at\iat cu palma întins\ aerul, într-o parte. Hîrrrr-[[[t, [i ceilal]i unchi izbucnescîn rîs.M\tu[ile aud sunetul [i zîmbesc [i clatin\ din cap. B\rba]ii \[tia. M\tu[ile nu[tiu gluma, dar [tiu c\ orice i-ar face pe b\rba]i s\ rîd\ a[a de tare trebuie s\fie o prostie.Nici veri[orii nu [tiu gluma, dar scot sunetul. Hîrrrr-[[[t. Taie aerul cu palma,într-o parte, [i se t\v\lesc pe jos de rîs. Toat\ copil\ria lor, to]ii copiii auf\cut-o. Au spus Hîrrrr-[[[t. Au ]ipat Hîrrrr-[[[t. Formula magic\ a familieicare-i face pe ceilal]i s\ rîd\.Unchii se aplecau s\-i înve]e. Chiar [i cînd erau copila[i, abia ]inîndu-se pedou\ picioare, mimau sunetul. Hîrrrr-[[[t. {i unchii le ar\tau cum s\ taie cupalma într-o parte, întotdeauna de la stînga la dreapta, în fa]a beregatei.Atîrna]i de bra]ul cîte unui unchi, agitîndu-[i picioarele în aer, veri[oriiîntrebau ce însemna sunetul? Dar mi[carea mîinii?Era o poveste tare veche, se apuca s\ le spun\ un unchi. De cînd unchiierau tineri solda]i. Din r\zboi. Veri[orii se c\]\rau pe buzunarele haineiunchiului, cu un picior vîrît într-un buzunar, cu mîna întins\ înspreurm\torul, aflat mai sus. A[a cum te urci în copac.{i se rugau: spune-ne. Spune-ne povestea.Dar unchiul doar le promitea: mai tîrziu. Cînd o s\ creasc\. Unchiul teprindea sub bra] [i te arunca pe um\r. Te purta a[a, alergînd,întrecîndu-se cu ceilal]i unchi s\ ajung\ primul în cas\, s\ s\rutem\tu[ile [i s\ mai m\nînce o felie de pl\cint\. Se f\cea popcorn [ise asculta programul la radio.Era parola familiei. Un secret pe care cei mai mul]i nu-l în]elegeau.Un ritual care-i men]inea în siguran]\. Tot ce [tiau veri[orii erac\-i f\cea s\ rîd\ împreun\. Asta o [tiau doar ei.Unchii spuneau c\ sunetul era dovada faptului c\ spaimele celemai rele pot disp\rea pur [i simplu. Oricît de îngrozitor i s-ar fip\rut un lucru, mîine s-ar putea s\ nu mai existe. Dac\ mureavreo vac\, [i celelalte p\reau [i ele bolnave, dac\ li se umflaubur]ile [i erau pe moarte, dac\ nu se putea face nimic, unchiiscoteau sunetul. Hîrrrr-[[[t. Dac\ piersicii din livad\ d\deaurod [i se anun]a brum\ în noaptea aceea, unchii scoteau sunetul.Hîrrrr-[[[t. Însemna c\ teroarea pe care n-o puteai opri s-arputea opri ea de la sine.De cîte ori familia se aduna, \sta era salutul lor: Hîrrrr-[[[t.M\tu[ile se uitau cruci[ la atî]ia veri[ori care scoteau sunetul \laprostesc. To]i veri[orii t\ind cu palma aerul. Hîrrrr-[[[t. {i unchiirîdeau a[a de tare încît se aplecau [i se sprijineau cu mîinile pegenunchi. Hîrrrr-[[[t.Cîte una din m\tu[ile care ajunseser\ în familie prin alian]\ întreba [iea: ce înseamn\? Care era povestea sunetului? Dar unchii cl\tinau dincap. Iar unchiul care-i era so] î]i petrecea bra]ul pe dup\ mijlocul ei [i os\ruta pe obraz [i-i spunea, puiule scump, n-ai vrea s\ [tii.În vara în care am împlinit optsprezece ani, un unchi mi-a spus povestea.Eram doar noi doi. [i de data asta n-a rîs.Fusesem recrutat în armat\, [i nimeni nu [tia dac\ o s\ m\ mai întorc vreo-În Bîntui]ii – un roman de pove[ti, Chuck Palahniuk combin\ modelulDecameronului cu povestirea lui E. A. Poe, Masca mor]ii ro[ii. Un grup de scriitoriamatori se trezesc prizonieri într-o „tab\r\ de crea]ie” cu totul [i cu totul neobi[-nuit\, [i spectrele trecuturilor lor îi bîntuie neîncetat.Chuck Palahniuk, 44 de ani,supranumit „portdrapelulgenera]iei nihiliste”, comparatadesea cu KurtVonnegut, Bret Easton Ellissi Irvine Welsh; autor alromanelor Fight Club, dup\care s-a f\cut filmul cuacela[i titlu, [i Sufocare,ambele traduse la EdituraPolirom. La aceea[i editur\a ap\rut [i Jurnalul autorului.dat\.Nu era r\zboi, dar în armat\ bîntuia holera. Erau boli [i se întîmplau accidente. Îmif\ceam bagajul, doar eu [i unchiul, [i unchiul a zis: Hîrrrr-[[[t. Adu-]i aminte, a zis,c\ oricît de negru pare viitorul, toate necazurile pot disp\rea pîn\ mîine.Preg\tindu-mi bagajul, l-am întrebat. Ce însemna?E din ultimul mare r\zboi, a spus el. Cînd unchii erau to]i în acela[i regiment.Fuseser\ lua]i prizonieri [i for]a]i s\ munceasc\ într-un lag\r. Acolo, un ofi]er dinarmata inamic\ îi obliga s\ munceasc\ sub amenin]area armei. În fiecare zi sea[teptau ca omul \sta s\-i omoare, [i nu puteau face nimic. În fiecare s\pt\mîn\soseau trenuri pline cu prizonieri din ]\rile ocupate: solda]i [i ]igani. Cei mai mul]if\ceau doar dou\ sute de pa[i din tren pîn\ la moarte. Unchii le c\rau cadavrele.Ofi]erul pe care-l urau comanda plutonul de execu]ie.Unchiul care-mi poveste[te toate astea zice c\ în fiecare zi ie[eau în fa]\ s\ tîrasc\mor]ii la groap\ – g\urile din haine înc\ v\rsau sînge cald – [i plutonul a[teptaurm\torul lot de executat. De fiecare dat\ cînd intrau în raza pu[tilor, se a[teptauca ofi]erul s\ ordone deschiderea focului.Apoi, spune unchiul, într-o zi: Hîrrrr-[[[t.S-a întîmplat a[a cum se întîmpl\ Soarta.Dac\ vedea vreo ]ig\ncu[\ care-i pl\cea, ofi]erul o scotea din rînd. Dup\ ce lotulei era ucis, în timp ce unchii tîrau cadavrele, ofi]erul o for]a s\ se dezbrace. Stîndacolo în uniforma lui plin\ de fireturi str\lucind aurii în soare, înconjurat de pu[ti,ofi]erul o for]a s\ îngenuncheze pe p\mînt [i se deschidea la prohab. O for]a s\deschid\ gura.Unchii v\zuser\ asta de atîteau ori c\ nici nu-[i mai aminteau de cîte. }ig\ncu[aî[i v`ra buzele în prohabul ofi]erului. Cu ochii închi[i, sugea [i sugea, [i nu-l vedeasco]înd cu]itul din spatele centurii.În clipa în care ofi]erul ajungea la orgasm, o prindea de p\r, ]inîndu-i capul fix cuo mîn\. Cu cealalt\ îi t\ia beregata.Era mereu acela[i sunet: Hîrrrr-[[[t. Cu s\mîn]a înc\ izbucnindu-i din m\dular, oîmpingea la o parte, înainte ca sîngele s\ ]î[neasc\ din gîtul sec]ionat.Era sunetul care însemna mereu sfîr[itul. Soarta. Un sunet de care n-aveau s\poat\ sc\pa vreodat\. Pe care n-aveau s\-l uite.Pîn\ cînd, într-o zi, ofi]erul a luat o ]ig\ncu[\ [i a îngenuncheat-o pe jos. Cu totplutonul de execu]ie privindu-l, cu unchii privindu-l vîrî]i pîn\ la genunchi înstratul de le[uri, ofi]erul a for]at-o s\-i deschid\ fermoarul. Femeia a închis ochii[i a deschis gura.Era un lucru la care unchii asistaser\ de atîtea ori încît îl puteau privi f\r\ s\-l maivad\ cu adev\rat.Ofi]erul a prins-o pe ]iganc\ de p\rul ei lung, pe care [i l-a înf\[urat pe mîn\.Cu]itul a scînteiat, [i apoi a urmat sunetul. Sunetul \la. Care acum e codul secretal familiei pentru hohotele de rîs. Salutul lor. }iganca a c\zut pe spate, cu sîngele]î[nind de sub b\rbie. A tu[it o dat\, [i ceva a c\zut în praf, al\turi de locul mor]iiei.S-au uitat cu to]ii, plutonul [i unchii [i ofi]erul, [i acolo în praf era jumate dem\dular. Hîrrrr-[[[t, [i ofi]erul î[i t\iase propria scul\ vîrît\ adînc pe gîtul femeiimoarte. Din prohabul ofi]erului s\mîn]a înc\ ]î[nea, ]î[nea [i sîngele. Ofi]erul aîntins mîna spre scula lui care z\cea în praf. Genunchii i s-au înmuiat.Dup\ care unchii i-au tîrît trupul s\-l îngroape. Ofi]erul care a preluat comandalag\rului n-a mai fost atît de r\u. Apoi r\zboiul s-a sfîr[it, [i unchii s-au întors acas\.Dac\ nu s-ar fi întîmplat ce s-a întîmplat, familia noastr\ ar fi putut s\ nu existe.Dac\ ofi]erul \la ar fi tr\it, s-ar fi putut întîmpla s\ nu m\ mai nasc niciodat\.Sunetul \la, codul secret al familiei, mi-a spus unchiul, înseamn\: Da, se întîmpl\lucruri groaznice, dar uneori groz\viile astea ... te salveaz\.În fa]a ferestrei, ceilal]i veri[ori alearg\ printre piersicii din spatele casei. M\tu[ilestau pe verand\ [i dezghioac\ maz\re. Unchii stau cu bra]ele încruci[ate,ciond\nindu-se despre cel mai bun mod de-a vopsi un gard.Poate c-o s\ ajungi în r\zboi, zice unchiul. Sau poate c-o s\ iei holer\ [i-o s\ mori.Sau, spune el, [i taie aerul cu palma întins\, de la stînga la dreapta, sub centur\:Hîrrrr-[[[t...num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


Carte virtual\, bibliotec\ virtual\, editur\ virtual\. Incontestabil putem vorbiîn zilele noastre despre literatura din hiperspa]iu sau e-literatur\ [i totodat\despre publicul acestui gen de publica]ii.C\r]ile [i revistele în format electronic au devenit tot mai populare în r`ndultinerilor pentru c\ ei sunt principalii utilizatori de internet.Care sunt atuurile acestor publica]ii? În primul r`nd sunt gratuite, deciaccesibile tuturor, sunt interactive, u[or de consultat [i depozitat, spredeosebire de c\r]ile [i revistele clasice. Utilizatorul este trimis direct la surs\,economise[te timpul pe care l-ar fi pierdut într-o bibliotec\. Oricine poateparticipa de acas\ la atelierele literare. Aici sunt permise orice fel de experimenteliterare [i de aceea foarte mul]i tineri aleg s\ debuteze virtual.Consumatorul petrece mult timp în fa]a calculatorului, trimite link-uriprietenilor din lista de messenger. Este mai mult ca sigur un blogger, dornics\ fie informat. Îi place s\ citeasc\, dar probabil este s\tul de “mariiclasici”. Merge la teatru, în cluburi, este fan al filmului European [i a auzitde teremin.Miza acestei rubrici este de a face cunoscute c`t mai multe astfel de publica]ii.LiterNetPe 15 octombrie 1999 a fost lansat site-ul RomanianLiterature.com, doi animai t`rziu [i-a schimbat numele în LiterNet. Scopul acestui site este de apromova literatura pe internet. Scriitori consacra]i au fost publica]i în formatelectronic, dar mai ales scriitori tineri.Sec]iunile site-ului s`nt: Agenda cultural\,Atelier LiterNet, Destina]ii culturale, Editura LiterNet, Galeria LiterNet [iScriitori români. LiterNet-ul este poate cel mai cunoscut [i accesat site degen din România. Are peste 200 de c\r]i publicate online [i peste 12.000de vizitatori unici pe s\pt\m`n\. Site-ul î[i atinge scopul [i asta o arat\num\rul mare de c\r]i desc\rcate: jum\tate de milion de exemplare.Revista LiterNet ofer\ în fiecare s`mb\t\ cele mai recente cronici, recenziide carte [i [tiri culturale.Agenda cultural\ prezint\ pricipalele evenimente ale s\pt\m`nii curente,de la filme [i spectacole la nout\]i editoriale [i muzicale. În cadrul AtelieruluiLiterNet jurnali[tii, critici, scriitori din ]ar\ public\ articole, cronici referitoarela nout\]ile culturale. Poate sec]iunea cea mai important\ a site-ului oreprezint\ Editura LiterNet. Aici pot fi citite [i desc\rcate c\r]i. Pentru a u[urac\utarea, c\r]ile sunt grupate în: roman, proz\ scurt\, poezie, eseu, scenarii,fotografie [i arte plastice etc. Interesant este c\ unii dintre autorii româniau fost tradu[i, iar c\r]ile lor exist\ în sec]iunile : Books in English sau Livresen Français.LiterNet-ul este un proiect bazat pe voluntariat. Site-ul este un reper de baz\în ceea ce prive[te nout\]ile culturale. Nu este numaio bibliotec\ online, este un mijloc eficient [i ieftinde promovare a tinerilor scriitori.elena dr`ghiciCRISTIAN MUNGIU – 7 SCENARIIC\ textele publicate pe LiterNet nu r\m`n în anonimato dovede[te cartea lui Cristian Mungiu, 7 Scenarii.Cristian Mungiu face parte, al\turi de Cristi Puiu [iC\t\lin Mitulescu, din genera]ia tinerilor regizoriromâni. Cartea sa a fost lansat\ în anul 2003. Datorit\public\rii pe internet, c`teva dintre scenariile de aiciau avut [ansa s\ devin\ filme. Este vorba despre:Mariana, M`na lui Pauli[ta, Nici o înt`mplare, Zapping,Corul pompierilor, Canton (film premiat la festivalurileAnonimul [i TIFF).Cartea începe cu o biografie : “Fac parte din a[a zisagenera]ie a decretului. Eram 38 în clas\ [i [apte Cristiani.Am b\ut bem-bem, urm\ream la 7:20 Mihaela, am statla coad\ la zah\r, mi-am f\cut lec]iile la bateriaauto, am cules porumb în practica agricol\ [i am cîntat:«Soarele [i pionierii / {i-au dat mîna peste ]ar\».” Obiografie plin\ de umor, în care se simte nostalgiacopil\riei, a adolescen]ei, chiar dac\ acestea au traversatanii cenu[ii ai regimului comunist.Am ales o prezentare a scenariului Canton pentru c\nu este numai un scenariu, este [i un bun text de proz\.Cu pu]ine personaje [i un decor alc\tuit din [inelede cale ferat\, nisip, pesc\ru[i, mare, un curcan careurmeaz\ s\ fie f\cut friptur\, suntem pu[i în fa]a uneiînt`mpl\ri ciudate: f\r\ s\ vrea, Cantonierul îl ajut\ peuciga[ul înv\]\toarei din sat s\ fug\ pe mare. Ni seînf\]i[eaz\ o lume s\rac\, naiv\ în care timpul se scurgeîn func]ie de venirea [i plecarea trenurilor. O realitatetrist\, monoton\, u[or de recunoscut.ionmanolescuderapajcum a \nceput totulO s\ v-o spun direct, f\r\ menajamente sau înflorituri: m\ fascineaz\ derapajele, punctelede ruptur\ din mintea, c\r]ile [i zilele fiec\ruia dintre noi. Vie]ile care sar de pe [in\ blînd,curios, pe nea[teptate sînt specialitatea mea. Gînduri care explodeaz\ din senin noaptea,cînd capul se odihne[te în r\coarea pernelor; prieteníi care se opresc ca inima unui cardiac;iubiri sigure [i pasionale care se desfac f\r\ motiv, transformîndu-se în ur\ sau jen\ - toatem\ preocup\. Frac]iunea de secund\ în care se petrec, antrenînd fluxul unor consecin]eincalculabile (dar precise [i inevitabile, ca o poveste de Tolstoi sau Bulgakov) m\ uluie[te [im\ întristeaz\ la fel de mult ca deplasarea tijei din ampenajul cursei JAL 123, preg\tindu-ses\ loveasc\ Muntele Fuji. Un Boeing 747, senza]ia c\ e[ti invulnerabil [i cî]iva milimetri demetal deraiat: 520 de mor]i.Crede]i c\ exagerez? C\ îmi iau drepturi îndr\zne]e [i nemeritate? C\ m\ joc cu o realitateinexistent\ (sau, dimpotriv\, de la sine în]eleas\), doar pentru a colora cîteva rînduri în tonuride miere sau cianur\? Deschide]i orice u[\ apropiat\: a blocului în care locui]i, a liceului, afacult\]ii sau a editurii în care lucra]i, a romanului de pe noptier\ sau a revistei glossy pe careo l\sa]i noaptea lîng\ pat; a hot\rîrilor pe care nu a]i avut curajul s\ le lua]i atunci cînd trebuia[i cînd contau; a blog-ului pe care fiica dumneavoastr\ îl ]ine pe ascuns pewww.blogspot.com [i ve]i g\si acolo toate urmele pr\bu[irilor trecute sau viitoare. Nu trebuies\ fi]i nici Sherlock Holmes, nici Agentul 007 ca s\ accepta]i acest lucru.Totu[i, cine poveste[te [i cît\ încredere pute]i avea în cuvintele lui? Îng\dui]i-mi s\ m\prezint. Dup\ cum probabil [ti]i deja (zvonurile circul\ repede, mai ales cînd vine vorbade scriitori), ziua predau teorie cibernetic\ la Literele bucure[tene, iar noaptea studiezmecanica dezastrelor aviatice pe Discovery Channel. A]i vrea s\ afla]i mai multe despremine? Dar despre dumneavoastr\?Sînt un om simplu, un ins lini[tit [i calculat, c\ruia îi place s\ [tie cum arat\ s\pt\mînaurm\toare. Via]a mea nu a fost un triumf, dar nici nu s-a pr\bu[it în cine [tie ce abisuride întuneric. O familie strîns\, de înv\]\tori [i profesori din tat\-n fiu, mi-a dat oeduca]ie potrivit\, ferindu-m\ de excesele s\r\ciei sau ale depresiei; dac\ ar fi s\ nelu\m dup\ actele genealogice ale Manole[tilor, a[ fi un fel de str\-str\nepot al luiIon Ghica (motiv de respect [i mîndrie). Vîrsta mea a f\cut ([i face înc\) obiectulunor dispute aprinse, dar lipsite de orice suport [tiin]ific: dup\ unii, a[ fi un b\trînîn]elept [i tic\it, cu mintea [i experien]a de 80 de ani; dup\ al]ii, a[ fi r\mas naiv[i pu]in imatur, ca un adolescent de 16 ani; în fine, mai sînt unii (în frunte cu portariide la Litere) care, luîndu-se dup\ zîmbet [i înf\]i[are, m\ confund\ cu untîn\r rebel [i sportiv, c\ruia merit\ s\-i spui vreo dou\ la intrare, înainte s\-i cericarnetul de student.M-am descurcat aproape întotdeauna. Ascuns înd\r\tul unor nume de blogger,m-am putut desf\[ura în voie: cameleonul, Black Orchid sau eudoareu. Cu ajutorullor, mi-am compus portretele [i-am forfotit prin vie]ile altora, ame]indu-lecu parfumul speran]ei sau injectîndu-le otrava disper\rii. Am fost luat în serios;tripla mea identitate biologic\ a fost aici un avantaj, nu o povar\. N-am suferitniciodat\ de singur\tate sau lips\ de aten]ie, de[i sufletul meu, dac\ s-ar pricepecineva s\ umble la el [i s\-l deschid\ cu o chei]\ de aur, ar zice altfel. Amavut meserii onorabile (de fapt, una singur\: tot de profesor, exercitat\ întîi prinlicee, apoi prin facult\]i) [i rela]ii de durat\, cu femei frumoase [i devotate (înmod inexplicabil, cu excep]ia uneia, despre care o s\ v\ povestesc mai tîrziu,nici una n-a ]inut mai mult de [ase ani). În timpul liber, m\ ocup cu jogging-ul,g\titul de tarte cu l\mîie [i scrisul. Dac\ intra]i în prima libr\rie, s-ar putea s\ da]ipeste una sau dou\ din c\r]ile mele; dac\ ave]i curiozitatea s\ le deschide]i,s-ar putea s\ v\ [i plac\. Seara m\ vede]i singur, alergînd ca o umbr\, pe CaleaDoroban]ilor sau Bulevardul Aviatorilor. Despre tarte, nu v-a[ spune acum preamulte: dac\ o s\ ne împrietenim, cine [tie?, poate o s\ ave]i ocazia s\ le gusta]i.Ion Manolescu are 38 de ani [i este lector doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti.Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismuluiromânesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode(Alexandru, ed. Univers, 1998; Derapaj, ed. Polirom, 2006).noua e-literatur`29noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1


abroad30bogdan t`naseMihai Bogdan T\nase, 28 de ani, asist. univ. drd. la Catedra de TeoriaLiteraturii a Facult\]ii de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti, InvitedProfessor, Hankuk University of Foreign Studies, Seul.Seul (prin ochii mangaboyai beholder-ului)Sînt în Seul - exceptînd un interval european - de aproape [apte luni. Cîndam sosit aici, ca tîn\r profesor invitat, în urma unei colabor\ri mai vechidintre Facultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti [i Hankuk Universityof Foreign Studies, m-am sim]it, trebuie s\ admit faptul, mai degrab\invitat decît profesor. În atari momente, ca cel de la Small Hall din NTOK,invitatul nu se poate sim]i decît [i mai crunt invitat! Dar Seulul mai înseamn\ [i ointens\ via]\, unde sentimentul cel mai puternic care te poate lovi este c\ este ovia]\ a educa]iei continue, neîntrerupte, epuizante, dar vie, iscoditoare. Un respectpentru informa]ie care poate p\rea obositor sau, prin ungere, mai p\tate de con[tiin]enefinisate ale trecutului, un pic însp\îmînt\toare.De aici mul]imea de proiecte la care, în afara vie]ii universitare propriu-zise, sîntpurtat de val s\ particip, împreun\ cu colegii mei coreeni, keosunimii de laHUFS: Park Jeong O [i Lee Moon Su, [i Kim Song Ki, Lee Ho Chang, Om sau KimJeong Hwan sau Beg. Cu studen]ii sau cu ambsada sau cu noi în[ine sau curomânii care vin aici sau cu inimo[ii de la Korea Foundation sau Institutul francezlocal: expozi]ii, vernisaje, filme, conferin]e, comunic\ri, c\r]i [i reviste. În curînd aicio conferin]\ Eliade, a fost deja Pusan International Film Festival cu prezen]a lui TudorGiurgiu [i a Leg\turilor sale, cu megaconferin]a interna]ional\ “Postnazi andPostcommunist period in Central and East-European studies” organizat\ de Asocia]iaProfesorilor Coreeni Pentru Studii Culturale Est-Europene(!).Dar Seulul mai înseamn\ [i: megaaeroportul din Seul, futurist ca un happenninghightech, dar înainte de el insulele, insuli]ele din fa]a lui pe care le vedeam pe geammirat [i confuz, înconjurate de ape mocirloase al c\ror miros îl sim]eam direct înpiele; metroul luuung în care se anun]\ sta]iile cu muzic\ de Mozart, miculcopac rotund din fa]a balconului [i… magnolia, viitorii mei prieteni fideli, parfuma]i[i tandru kitsch pentru ceva vreme (kitschul care nu doare se ia!).Nisipul ro[u , furtuna de adic\ , vreo s\pt\mîn\, peste tot mult, mic, des, de neoprit;profesorul grec Petros, pe care l-am întîlnit în prima zi, înfrigurat ca [i mine a[teptîndautobuzul profesorilor la marginea autostr\zii spre Yongin campus - lini[tea, blînde]ea,timiditatea [i umorul lui au fost ca niciodat\ sau Laura sau Jean Baptiste sauDorrit cea în]eleapt\; Yongin campus, la vreo or\ de mers pe autostrad\, în mun]i,cu lac [i ra]e, cu studen]i care se uitau cu bunvenitlamine, cu profi str\ini [i loco,de-a valma. Bun. Plimb\ri haotice prin imensitatea de Seul, ora[ gri metalic, cenu[iuverde, cu milioane de oameni pe secund\, ca în benzile alb negru de la începuturi,dar [i cu mirosurile lui de kimchi (un fel de varz\ cu mult\ boia , usturoi [i altecele, pus\ la murat în vase care mie îmi par egiptene - cred c\ de la iu]eal\ - în p\mînt)la orice col] de strad\, cu (adev\rat [oc! ) zecile de mii de cruci ro[ii a[ezate în vîrfulunor turle tzuguiate á la maramuresenne, a[a, zecile de mii de biserici de ziua a 7-a,evanghelice, care î]i ]ip\ în oki la orice col]ishor de Seul, în supermarketuri, pe, sub,în case, blocuri, s\li de fitness, PC roomuri, un ro[u de drac (sic!), cu sute de miide coreeni, îmbr\ca]i frumos [i delicat, ritual de fiecare duminic\, alinia]i în fa]a lor!Cîntînd, salutîndu-se cu adînci plec\ciuni. Unde sînt templele, unde sînt budi[tii[i confuciani[tii, unde sînt ubi ubi ...: în mun]i, reci, sobre, lini[tite, Hankuk like(Korea, adic\ ]ara lui Han, marele fluviu, care înseamn\… dor) [i nu cu opulen]aaiuritoare thailandez\. Legenda: templele coreene sînt în afar\, extramuros,alea thai sunt cît mai intra [i cît mai aur. Cu c\lug\ri, în Coreea, care te dau afar\pe poart\ dac\ vii ca turistu’ la pozat [i nu execu]i cele fie 3, fie 33, fie 103 decontorsionate plec\ciuni! (zic c\ e firesc). Dar [i Itaewon, cu americanii [i coreenimimetic obedien]i la stil de Harlem, Itaewon, acest Amsterdam [i Harlem local… custr\du]e [i restaorante de toate na]iile [i culorile, cluburi unde te po]i pierdeadînc cu totul, babel de mucava asiat. Luuungul muson de var\, cu ploi ca [i cumar fi pentru ultima oar\ cînd ar ploua pe p\mîntu’ \sta, cu o c\ldur\ [i o umezeal\de plîng hainele pe tine de ciud\!Plus studen]ii, extraordinarii studen]i de aici, cu curiozitatea lor de neîn]eles pentrumine fa]\ de TOT ce înseamna România, de entuziasmul lor, de patima cu care]ip\ din to]i pl\mînii la meciurile de fotbal întredepartamente, îmbr\ca]i în culorile lui Dobrin&co: „HaiRomânia, sîntem România, te iubim România!”, meciuripe care adeseori le mai [i pierd (… polonezii \[tia,m\ seac\, sînt prea buni!!!), cu modul tandru în carezic Bogdan keosunim, adic\telea, domnu’ prof Bogdan- cu megafestivalurile lor de cîntece [i dansuri, cu imensalor ambi]ie de a fi primii, cu acest cumplit sim] alcompeti]iei, atît de subestimat\ de Vest, atît de ne[tiut\,atîta de viitoare, care îi face uneori tri[ti, singuri,suicidali de mici, robotzi calzi la suflet [i iu]i în mi[c\ri.Dar aceasta este perfec]iunea lor. Pe care o po]i, dincînd în cînd, vizita.t.o.bobeteatrul la chinejiNobelÎi mul]umesc domnului Cristian Tudor Popescu. L-am v\zut de curînd la televizor,oftînd cu dezamagirea-i caracteristic\ [i deplîngînd halul în care-aajuns Nobelul. Nu c\ premiul respectiv ar fi fost vreodat\ cine [tie ce, cît\vreme nu l-au cî[tigat nici Borges, nici Stanislaw Lem, nici Sábato, nici Llosa.Faptul, îns\, c\ de data aceasta l-a primit un turc pe care domnia sa nu îl citisep\rea cu totul impardonabil. Nu mai ]in minte dac\ a fost invocat explicit criteriulpolitic, îns\ era evident c\ de aici îi venea sup\rarea, din faptul c\ laNobel nu este apreciat\ exclusiv valoarea estetic\.Fire[te, îl în]eleg. {i eu am fost dezam\git aproape în fiecare toamn\, de vreodou\zeci de ani încoace, de cînd ciulesc urechea c`tre Stockholm. {i cum s\ nufiu. Am crescut, am fost educat, am tr\it (oarecum) în mediul literar românesc,pentru care Nobelul e mai mereu prilej de cîrteal\ dezabuzat\ [i zîmbete ironic-superioare.Ce Toni Morrison, domnule? Care Kenzaburo Oe? Cine mai e [iImre Kertész? A, un evreu? Atunci, e clar! Nu v\ spun nimic sau aproape nimicnumele astea` Dar Wislawa Szymborska? Dar Gao Xingjian? M\rturisesc c\ nicimie. N-am citit nici o carte a vreunuia dintre ei. {i, pîn\ de curînd, cînd l-amv\zut pe Cristian Tudor Popescu strîmbînd din nas la auzul numelui OrhanPamuk, n-am avut nici o remu[care. La urma urmei, nu erau decît cî[tig\tori aipremiulul Nobel pentru literatur\. Adic\ autori tradu[i, citi]i [i comenta]i întoat\ lumea. M\ rog, poate nu chiar în toat\. Poate mai sînt cîteva ]\ri unde,la fel ca în România, a fi cî[tig\tor de Nobel e cel pu]in suspect, dac\ nu chiardeplorabil. Ce ru[ine mai mare poate p\]i un scriitor, decît s\ ia cel mai prestigiospremiu literar din lume? Ce p\cat mai cumplit poate exista, decîtacela de a dispune, în afara mult invocatului talent literar, [i de o con[tiin]\?Cum ar putea avea, de exemplu, J. M. Coetzee preten]ia de a fi apreciat laBucure[ti, cînd toat\ lumea [tie c\ romanele sale nu sînt doar impecabiletehnic, ci pun [i probleme de etic\? Sau nu [tie asta chiar toat\ lumea?La urma urmei, de unde ar [ti? De ce s\-l mai citeasc\ cineva, cînd, lao [uet\, e suficient s\ must\ce[ti concesiv: „Ei... totu[i... Africa deSud...”Nu cred, îns\, c\ exotismul e impedimentul în calea succesului pepia]a literar\ româneasc\. Poate m\ în[el, dar am impresia c\Haruki Murakami e destul de citit. Problema este cu Nobelul.Problema este cu con[tiin]a. {tim foarte bine c\ eticul [i esteticulsînt dou\ lucruri complet diferite. O [tim atît de bine, încît amajuns s\ credem c\ se exclud. Dac\ te intereseaz\ drepturilefemeilor, scrii prost. Dac\ te intereseaz\ drepturile animalelor,scrii prost. Dac\, în general, ai convingeri politice de stînga, scriiprost, prost, prost. Nu trebuie s\ te mai [i citeasc\ cineva [i s\ odovedeasc\ argumentat. Scrii prost, din principiu. O demonstreaz\Nobelul care, [tim noi, se acord\ dup\ alte criterii, nudup\ merit. Altfel, poate c\ l-ar fi luat [i un scriitor român, unuldintre aceia care în timpul socialismului au rezistat prin cultur\.Ce mi se pare mie ciudat este c\, de[i se rezista prin cultur\,breasla scriitorilor a dat cel mai mare num\r de diziden]i. Ce mi separe [i mai ciudat este c\, de[i au existat atî]ia scriitori diziden]i,nici unul n-a primit premiul Nobel. {i doar Nobelul literar se d\pentru disiden]\, nu? Dar, ce mi se pare culmea ciud\]eniei estec\, pe vremea cînd se rezista atît de frumos prin cultur\ [i cînderau atît de mul]i scriitori disiden]i, cel mai c\utat samizdat dinRomânia era Pisica în cizme.Dup\ cum spuneam, îi mul]umesc domnului Cristian TudorPopescu. V\zîndu-l, mi-am dat seama cît de idiot am fost ani dezile, cînd n-am citit din principiu autori de care auzeam doardup\ ce primeau premiul Nobel. Fire[te, n-o s\ vînez de-acumînainte laurea]ii dup\ o list\, îns\ cel pu]in n-o s\ m\ mai ferescde ei. {i îmi asum dreptul de a spune c\ îmi plac sau nu abia dup\ce o s\-i citesc.T.O. Bobe, 37 de ani, este poet, prozator [i autor de scenarii de film [i televiziune.Este autorul romanului Cum mi-am petrecut vacan]a de var\, ap\rutîn 2004, în colec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom.num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`


Vergilius Distrusus este portarul U.S.R.La fel de s\ritor ca Van Der Saar în felul lui.“Tipul e un pierz\tor.Toat\ via]a lui e ratat\. {i cred c\ nu are degînd s\ se ia de treab\, pentru c\ el a fostcrescut într-un sistem din \sta, a[a a fost [icu p\rin]ii. A tr\it într-un sistem în care nuprea î]i place s\ munce[ti,[i în care tr\iesc oportuni[ti.Nu m-a deranjat limbajul, vorbe[te cam în dodii, dar e destul de expansiv în gîndire.Merge pe mai multe fronturi. Începe s\ divagheze, de aia zic c\ are o gîndire expansiv\.Cartea e bun\, a[ citi-o, e scris\ bine. Apoi mai e tipa care viseaz\ s\ plece în America, credc\ [tie c\ e imposibil? Ea tr\ie[te cu speran]a, dar moare cu regretul. Sper\ tot timpul, dar[tie c\ e cam imposibil. Nu m\ [ocheaz\ oamenii care fac striptease. În zilele noastre eceva normal. To]i caut\ s\ fie mai bine. S-a schimbat mentalitatea, nu mai e aia cu limbajulde lemn. Po]i s\ spui ceea ce crezi, cum e [i normal. Deci nu trebuie s\-]i ascunzi p\-rerea c\ \la e [ef. Poate eu am o gîndire mai bun\. Tipa e libertin\, dar e o literatur\ careplace [i ]ine la public. Red\ realitatea mai ales pentru tineri. Dac\ o citesc cei mai în vîrst\,nu cred c\ ]ine. Au [i trecut 16 ani [i s-a mai schimbat. Unii nu pot fi sco[i din ale lor c\ a[as`nt construi]i [i sunt convin[i c\ a[a e bine... Trebuie s\ [tim s\ înv\]\m. În România po]iface multe lucruri, dar nu e[ti ajutat. Sînt tot felul de oportuni[ti, care, dac\ te v\d c\ vreis\ ie[i la lumin\, î]i pun frîn\. Sistemul acuma devine tot mai puternic. Au început s\-[ibage [i nepo]ii. Deci {i-au asigurat cam pe veac existen]a. Sînt sigur c\ în carte voi g\si [ipasaje despre acest sistem mafiot. Personajul are o vîrst\ care a apucat s\ treac\ prin sistem.Titlul îmi zice c\ e unul care se d\ mare cu mu[chi într-o suburbie unde e cam mult\ mizerie.Se cam umfl\ mu[chii pe el, e cam plin de sine.”populi boxM.C., func]ionarpublic, economist`:Maria Manolescu,HALTEROFILUL DIN VITAN“Eu am citit aproape toat\ cartea (n. red. dela fiica sa, în vederea acestei contribu]ii)[i mi se pare cam pueril\. Unele chestiinu pot s\ le cred, de exemplu atuncic`nd se duce \sta în parc [i face pi[upe mormîntul cîinelui, asta nu sepoate, de fa]\ cu femeia aia [i cucopilul... cine ar face a[a ceva? Nuse poate... Din cum vorbe[te, pare[i el un om destul de educat. Sau c\\la a dat cu halterele pîn\ înAmerica... cine st\ s\ cread\? P\i ce,sîntem copii? Dac\ aveam 16-17 ani,poate mi-ar fi pl\cut. {i limbajul \lae foarte vulgar, «coaie», de exemplu,e un cuvînt urît, oamenii civiliza]ispun «testicule», dac\ trebuieneap\rat s\ scrie despre asta. Darp\rerea mea e c\ nu trebuie, c\ asteasînt ni[te lucruri personale.Oricum, în fragmentul \sta mi-a pl\cut c\zicea c\ Codreanu era Mo[ Cr\ciun, asta eamuzant. Dar e pueril\ [i exagerat\. Ocarte trombonist\.”D-l Popescu,pensionar bonom cu accesede dreapta(]ine cu marile mase, mase s\ fie, dar de români), gazd\de filosofi karati[ti, litera]i basarabeni [i contabili cischiveti[ti:“În]eleg c\ ac]iunea se petrece înainte de r\zboi, probabil. Suntamintiri din astea de pe vremea legionarilor, îns\ noi, genera]iilecare am tr\it dup\ r\zboi, nu prea cunoa[tem vremurile alea.{tiu foarte pu]in despre Zelea. Situa]ia asta pe care o prezint\,dup\ cum spune, aveau un bar, MaxiBar, probabil c\ e vorba despreurma[ii unor simpatizan]i ai lui Zelea Codreanu, de aveau portretullui pe perete. Cuvinte ca “erec]ie” arat\ c\ e un roman naturist,naturalist, cum se spune? La urma urmei, face parte din via]\, adic\e un mod de a se exprima mai direct, f\r\ complexe. P\i, în via]\auzi fel de fel de cuvinte, mai auzi [i chestiuni din astea. Mai alesla un MaxiBar, se întâmpl\ s\ auzi, c\ se v\d [i prin filmele aleacu cowboy, e vorba de atmosfer\.Eu personal a[ vrea s\ [tiu mai multe despre Codreanu. {tiu c\ aomorât [i el pe cineva, c\ avea o crim\ la activ. Dac\ ar fi tr\it,mi[carea legionar\ ar fi avut un aspect mai intelectual. Ca personajde carte e interesant de [tiut mai multe despre el. Se pare c\ mi[carealegionar\ a fost inspirat\ de sem\n\torismul lui Iorga [i tot el ac\zut victim\ propriilor idei. Socru-su autorului probabil a fostomorât. E o carte mai neobi[nuit\, dar ca s-o în]elegi tre s-ocite[ti pân\ la cap\t, s\ recite[ti anumite p\r]i neclare. Numai c\literatura din ziua de ast\zi ar fi cam un lux. Trebuie s\ [tii meserie,[oferie, limbi str\ine, calculatoare. S-ar putea s\ fie oameni carenu au pasiune. O doamn\ la radio spunea c\ astea sunt minciuni.Nu e pentru mase. Depinde ce în]elege respectivul din carte. C\ sena[te maneaua. Dom’le, maneaua asta e totu[i melodioas\,adic\ probabil c\ ar trebui ridicat nivelul celor care compun. Maneli[tiisunt ni[te oameni care, din proprie ini]iativ\, s-au apucat [i ei s\cânte. Una e s\ cânte unul f\r\ preg\tire, c\ [i publicul e unulf\r\ cultur\. Le place c\ e totu[i o melodie. E de la turci, c\ la ei etradi]ional, nu cum e la noi. E posibil ca în MaxiBar s\ cânte manele.C\ mie nu-mi place nici muzica asta, hard, mie-mi place ABBAsau chiar [i muzica popular\ româneasc\. E cam mult\ tr\nc\neal\,zgomot. Culmea e c\ [i astea au spectatori, in[i cu mâinile ridicate,zici c\ se predau. E nevoie de ceva nou [i se adaug\ chestii din asteas\ fie un aspect mai deosebit.”Editura Polirom,[Colec]ia EGOProz\],[Ia[i], 2006, paginile 19-21Episodul cu Contesa m\ marcase destul de tare. Spre exemplu,Mi[u chiar a crezut c\ am pe altcineva! Iar Mariana se vopseadin ce în ce mai des, cred c\ fura bani din cas\ a[a, cu mineacolo, ea zicea c\ are depresie. Cît despre nevast\-mea, vorbeamcu ea prin Mi[u (nu-mi place s\ vorbesc la telefon, astae!), c\ eu acas\ nu mai dormeam – nu [tii cum m\ droga [i hop!m\ trezeam cu copilu’! -, ea nu venea la MaxiBar neînso]it\, iarcum eu eram la MaxiBar, Mi[u era la MaxiBar [i Mariana era bala MaxiBar, ba la coafor, n-avea cine s-o înso]easc\. A[a c\dormeam în spatele tejghelei [i m\ gîndeam la Contes\. P\catc\ nu m-am concentrat atunci cînd a zis ea povestea cu misiunea,a[a am p\]it [i la bacalaureat, nu m-am concentrat, astae, [i am gre[it la Împ\rat [i Proletar, am zis c\ împ\ratul eMircea cel B\trîn, un b\trîn atît de simplu, dup\ vorb\, dup\port, [i a[a am ajuns proletar, am învîrtit cimentul dou\zeci deani [i nici aici nu m-am concentrat, c\-l furam [i nu [tiu cum sef\cea c\ se înt\rea tot. Da’ oricum n-aveam ce s\ fac cu el, furam[i eu, a[a, s\ nu fiu fraier.Gîndurile mele sînt întrerupte de un zgomot de sticl\ spart\.Zdrang zing clang clang cling. Doamne, d\ s\ nu fie whisky-ul!Îl avem de dou\ luni [i ne-a adus ceva profit. Îl prepar\ Mi[u,Mister Mi[u, cum îi zice Mariana cînd î[i pune [or]ul \la [ip\l\ria pe care a furat-o bunic\-su de la Teatrul T\nase, înnoaptea cînd l-au f\cut pe ta-su în spate, la cabine, c\ m\-sa,adic\ bunica lui Mi[u, era costumier\. Da’ sticla e important\.Sticla e original\.- Mi[uuu! E whisky-ul?- Nu, e portretul lui Zelea!- Aha.În mod normal, ar fi trebuit s\ sar de dup\ tejghea [i, t\indu-mimîinile cu cioburile, s\ strig cît m\ ]ine gura: „E ziua de[tept\rii,înainte/ La lupt\ Legiunea ne-a chemat/ S\ ap\r\m cu piepturilenoastre/P\mîntul ce de mici ne-a leg\nat”. A[a a f\cutsocru-miu, fie iertat, înainte s\-l duc\. Tata lu’ socru-miu a avut[i el un fel de MaxiBar, se chema „La R\scrucea”, la Vaslui, [iZelea Codreanu a trecut într-o noapte pe acolo, s-a ascuns înpivni]\, [i lu’ socru-miu i-a zis ta-su s\ nu mai zic\ la nimeni, c\\la era Mo[ Cr\ciun [i dac\ aflau al]i copii, pleca Mo[u, [ii-a zis, na, m\, [i i-a dat o mîn\ de tutun. {i socru-miu a t\cut detutunul \la dou\j de ani, da’ cînd s-a-mb\tat odat\ la Aprozar(c\ f\cuser\ „La R\scrucea” aprozar), s-a-mb\tat. A spartpaharul [-a-nceput s\ cînte ceva din Arhanghelii Mihail [i Gavril[i l-au dus, [i gata, c\ au zis c-a f\cut cancer de la tutun. Da’ io[tiu c\ fusese numa o mîn\ de tutun. M\ rog, a r\mas soacr\-mea. Trebuia s\ ies [i s\ cînt eu asta pentru s\racu’ om, da’aveam o erec]ie de diminea]\. C\ dormisem bine, nu prea erauclien]i în perioada asta, [i nu voiam s\ m\ vad\ Mariana a[a. Cuditamai erec]ia, eu o respect pe Mariana, asta e.noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 131

More magazines by this user
Similar magazines