Numarul 1 - Noua literatura

pia]a interna]ional`18adrian buzadian bukz vorbe[teCealalt` loterieLa cine e biletul c`[tig\tor? Un principiu generos spune c\ fiecare dintrenoi îl poart\ în buzunar, dar nu întotdeauna recunoa[tem miza; de[iexist\ un alt principiu nu mai pu]in adev\rat care îl contrazice – uniioameni s`nt mai egali ca al]ii [i trebuie s\ ne împ\c\m cu ideea. Exist\ îns\cazuri c`nd subiec]ii au biletul, au [i cuno[tin]\ de el, dar ceva nu func]ioneaz\.Probabil miza atinge cote insuportabile, între cei doi juc\tori algoritmul loterieive[niciei nu func]ioneaz\, oric`t de h\r\zi]i ar fi ei. Jocul intr\ în impas, indicele secularr\m`ne mut [i legenda moare.În 1965, taciturnul [i retrasul Sam Beckett vine în New York s\ toarne un film pentrucare a scris scenariul. Filmul se cheam\ Film [i e regizat de Alan Schneider. Beckettîl vrea în rolul principal pe Buster Keaton, omul cu fa]a [i mintea unui pokerist decarier\, cel despre care se spune c\ l-ar fi avut în minte atunci c`nd a scrisA[tept`ndu-l pe Godot. Dup\ o serie de telefoane, Beckett intr\ în camera de hoteldin Manhattan în care actorul în v`rst\ de 68 de ani locuia împreun\ cu doamnaKeaton. Îl g\se[te în fa]a televizorului, urm\rind o partid\ de baseball în companiaunei cutii de bere. Dar discu]ia pe care înaltul irlandez o a[teptase cu at`ta ner\bdarenu se produce, e mai degrab\ un schimb de replici monosilabice. Nu conteaz\ c\filmul Film în cele din urm\ a ie[it bine, ci faptul c\ filmul înt`lnirii celor doi a e[uatdincolo de a[tept\ri. Se pare c\ acest bilet a fost stricat.În schimb, de cealalt\ parte se afl\ Cioran, cel care poveste[te c\ Beckett era omulîn compania c\ruia discu]ia aluneca firesc spre miezuri nea[teptate, indiferent desubiect, [i mai poveste[te c\ p`n\ [i t\cerile, în preajma lui, atingeau cote de tensiunecare nu puteau s\ însemne dec`t un soi de paraconversa]ie între doi indivizi aiunei specii de pe alt\ planet\.În dou\ camere al\turate dintr-un campus universitar american î[i a[teapt\ r`ndul s\apar\ în fa]a publicului pentru o [edin]\ de lectur\ Charles Bukowski [i WilliamBurroughs. Scena unui alt mare e[ec este povestit\ de Bukowski în romanul Femei.Agentul care îi invitase acolo intr\ în camera lui Hank [i îl întreab\ dac\ nu vrea s\bea un pahar de whisky cu Bill Burroughs. Nu, vine r\spunsul lui sec. R\spunsul esteidentic ca mesaj [i ca zg`rcenie cu cel rostit de Burroughs un pic mai devreme. Separe c\ în cazul acestui meci biletul era rupt la ambele capete.În contrapunct, nu m-a[ servi de rela]ia special\ [i îndelungat\ pe care Burroughs oare cu Allan Ginsberg [i care, de multe ori, atinge cotele unui mariaj psihic, dup\cum o nume[te poetul; dincolo de faptul c\ „mariajul” s-a transformat nu de pu]ineori într-o form\ reciproc\ de vampirism psihic, s-a împlinit [i fizic, iar acest fapt nuserve[te discu]iei de fa]\ - cunosc persoane care se indigneaz\ chiar [i din mai pu]in,atunci c`nd afl\ despre scriitori lucruri care sfideaz\ greoaia moral\ burghez\. L-a[aduce, mai degrab\, în discu]ie pe Brion Gysin, artistul britanic, pe care Burroughs îlcunoa[te în Hotelul Beat din Paris [i al\turi de care tr\ie[te emo]ia unor n\scociri [ire-n\scociri delirante [i a descoperirii unor personaje istorice din lumea islamuluicare dac\ ar tr\i ast\zi ar face [tirea zilei pe CNN. M\ rog, în cazul lui Burroughs, peorice parte am întoarce biletul cu pricina, exista [ansa ca cineva s\ ]ipe sau mai r\u.Dar, dincolo de naivitatea, absurdul sau chiar aparenta monstruozitate apreocup\rilor celor doi r\m`ne o anume bucurie [i însufle]ire, o desc\tu[are înimagina]ie [i spirit pe care doar doi juc\tori afini o pot ob]ine. Poate delocînt`mpl\tor acest bilet se suprapune cronologic [i geografic peste cel al cupluluiBeckett – Cioran: Parisul anilor ‘50 - ‘60. Cu un mic efort de g`ndire asociativ\, în urmar\sfoirii unei istorii literare, cineva ar putea în]elege foarte u[or c\, de fapt, turnulsimbolal Parisului folose[te ca un releu pentru… m\ rog… [i dac\ biletul e acordatpe frecven]a potrivit\… ei bine… da… Cineva ar putea spune.Adrian Buz, 35 de ani, autorul volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, ultimul ap\rut încolec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom, în 2005. A tradus William Burroughs [i John Dos Passos.Primul volum de povestiri, Sommerhaus, später, a ap\rut în 1998.În semn de recunoa[tere oficial\, i se acord\ o serie de premii:Kreist (printre al]i laurea]i ai aceluia[i premiu se num\r\ Musil,Brecht, Herta Müller), apoi premiile Hugo Ball, Bremer. Ei îiurmeaz\ un nou val de scriitoare tinere – Ariane Grundies,Mariana Leky – care se lanseaz\ în acela[i stil cu povestiri scurte;totu[i, nu cu acela]i succes. În 2003 lui J.H. îi apare al doilea volumde proz\ scurt\, Nichts als Gespenster. Este tradus\ în 15 limbi.Din 2004 încoace, c`teva din povestiri îi sunt ecranizate.Actualmente Judith Hermann lucreaz\ la un nou volum.Peste proza lui Judith Hermann am dat înt`mpl\tor într-odup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\, c`nd zloata setopea pe str\zi [i pe tivul blugilor mei. Eram în Viena, lacap\tul lui Mariahilferstrasse, peste drum de Westbahnhof,în libr\ria cu exemplare cu defect [i pre]uri la jumate. M\ uitam pe rafturileediturii Fischer, c`nd, din mai multe volume, am ales cartea asta al c\rei titluîmi atr\sese aten]ia, Nichts als Gespenster – îmi suna un pic cam patetic,ceva cu stafii, [i m-am g`ndit imediat la Ghost Busters. Judith Hermann…numele nu îmi spunea nimic, am întors cartea [i m-am uitat pe coperta dinspate: “Proza lui Judith Hermann (…) ]ine de ce are mai important de oferitliteratura german\ din zilele noastre”, semnat Marcel Reich-Ranicki, criticulliterar-institu]ie din spa]iul de limb\ german\. Mda, mi-am zis, asta scrie pecoperta oric\rei c\r]i. În cele din urm\ am deschis la primul fragment din primapovestire [i am început s\ citesc. Dou\ prietene, într-o atmosfer\ intim\, unaîncerca s\ îi smulg\ o promisiune celeilalte, la mijloc era un tip. Cealalt\povestea întreaga scen\, la persoana înt`i, trecut, cumva emfatic, dar cu odirecte]e în ton care a stabilit pe loc un soi de complicitate între mine-cititor [iea-povestitoare. Am pl\tit cartea, m-am dus acas\ [i în felul \sta am mai omor`to dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\.Povestirile lui Judith Hermann sunau straniu, niciodat\ vesel. De[i nu abundau înintrigi, conflicte, r\sturn\ri spectaculoase de situa]ie, reu[eau s\ m\ ]in\ conectat.Tensiunea asta ]inea de ceva ca un puls interior al textului, str`ns legat de stil,de modul în care era spus\ povestea, de locul unde c\deau accentele, unde sedesp\r]eau tu[ele groase de creion\rile fine, detaliate. Ce nu îmi place la J.H. etendin]a ei de a ne da nou\, cititorilor, mici tablouri, scene ca ni[te imortaliz\ri,gata de înr\mat [i at`rnat pe perete. Textele abund\ de femei fum`nd la fereastradeschis\ prin care se întrez\resc panourile electrice ale reclamelor, sau de femeifum`nd punct, cu diferite posturi, mimici, gesturi ata[ate. Apoi, mai sunt privirileîn oglinda de la baie, înso]ite de g`nduri existen]iale, femeie în scr`nciob,leg\n`ndu-se, b\rbat alerg`nd în z\pad\, privit dedeparte, etc. Scenele astea mi se par prea c\utate. Num\ conving.De ce ar citi cineva J.H. dac\ afar\ nu e o dup\-amiaz\ mohor`t\ în care se tope[te zloata pe str\zi?Din multe motive. Enum\r doar dou\: 1) fiindc\povestirile ei sunt îndeajuns de scurte înc`t s\ nuadormi înainte de intrig\. J.H. nu e Thomas Mann,de[i scrie în aceea]i limb\. 2) Fiindc\ în timbrulvocii ei ai putea distinge marca acelei p\r]i a lumiivest-europene aflate în pan\ de idealuri. O lumecare, ca [i personajele lui J.H., încearc\ s\ întrevad\contururi într-o spa]iu populat de fiin]e fantomatice.J.H. nu este înc\ tradus\ în limba român\. Motiveca s\ fie s-ar g\si. În primul r`nd, unei literaruri îiprinde bine s\ traduc\ din autori buni, în general.Apoi, ea e parte a unei literaturi germanecontemporane subreprezentate la noi în ultimiiani. În al treilea, J.H. e t`n\r\, c\r]ile ei abia auînceput s\ apar\, deci evolu]ia ei ar putea fiurm\rit\ live de publicul român interesat. În alpatrulea r`nd, asta mai ales pentru breasla editorilor/editoarelor,J.H. pare c\ se vinde bine:în biblioteca mea se afl\ a [asea reeditare încinci ani a primului volum de povestiri publicatîn 1998. Între timp au mai trecut treiani.Ovidiu Pop, 24 de ani, absolvent al SNSPA, actualmentemasterand în {tiin]e Politice la Institut fürPolitikwissenschaft, Viena.\n compania stafiilorlui Judith Hermannovidiu popnum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`