Jurnalul de studii juridice supliment 1-2012 - Editura Lumen

„Petre Andrei” University from Iasi, Faculty of LawLEGAL RESEARCH CENTRESuplimentJurnalul de studii juridice / Journal of Legal StudiesInternational ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTraditie şi reformă în societatea românească. Repere Europene25 martie 2012Supplimentary Issue 1Year VIINo. 1-2/2012Organizator:Centrul de Cercetări Socio-Umane, Asociaţia Lumen, Editura Lumen, IaşiParteneri:Asociatia de Drept Civil Quebec-RomaniaHigher Education Research and Consulting Company, USAFacultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice, Universitatea “Dunărea de Jos” GalaţiFacultatea de Drept şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea “Valahia” TârgovişteFacultatea de Drept, Centrul de Cercetări Juridice, Universitatea “Petre Andrei” din IaşiFacultatea de Drept, Universitatea de Stat din Republica Moldova, ChişinăuInternational ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTradiţie şi reformă în societatea românească. Repere Europene25 martie 2012Conferinţa este indexată în următoarele baze de date internaţionale:Index Copernicus; Ideas RePeC, Econpapers: Socionet: CEEOL (Central and EasternEuropean Online Library)Apariţie: Supliment Journal of Legal Studies până la data de 25 aprilie 2012Revista este inclusă în următoarele baze de date internaţionale:Index Copernicus; Ideas RePeC, Econpapers: Socionet: CEEOL (Central and EasternEuropean Online Library)Lumen2012Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Jurnalul de Studii JuridiceJournal of Legal StudiesRevue d'études juridiquesISSN: 1841-6195e-ISSN: 2067-8509Published on Behalf "Petre Andrei" University, Faculty of Law 6th Year, Nr. 1-2/2012Publication frequency: twice a year: No. 1-2/June and Nr. 3-4/December BilingualEdition: English and RomanianContact data:Address: Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi, str. GrigoreGhica Vodă, nr. 13, et. 2, Cod 700400E-mail: jls@upa.roE-mail: ncerasela@yahoo.comWeb site: jsl.upa.roTelephone: 0735217732; 0232210333Fax: 0232210026Web-site page designed and administered by Răzvan CostinInformation about the Publishing HouseLumen Publishing House, Iaşi CP 3, OP 780, IaşiE-mail: edituralumen@gmail.comTelephone no.: 0332450133; Fax: 0332811551Manager of the Lumen Publishing House: Ph.D. Antonio Sandue-mail: antonio19072@yahoo.comCopyright © The Journal of Legal Studies• All Rights Reserved• The selected articles cannot be given for publication to other journalsThe journal is financed by "Petre Andrei" University of IaşiPrice per volume: 10 euroSubscription fee: 15 euro/yearCirculation: 300 copiesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Editorial BoardEXECUTIVE EDITORIAL BOARDConference Coordinator and Editor of Law Sections: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph.D, Associate Professor at the Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşiand „Dunareas de Jos” University of GalatiEditor on Law Sections: Calina JUGASTRU, Professor Ph. D & ScientificChancellor, Faculty of Law „Simion Bărnuţiu”, „Lucian Blaga” University of Sibiu,RomaniaEditor on Law Sections: Mihaela Laura PAMFIL, Prosecuting Attorney of theProsecuting Departament by Deta Court of Justice; Associate Professor, Faculty ofLaw, “Petre Andrei” University of Iaşi, RomaniaEditor on Law and Related Sciences Section: Associate Prof. Ph.D. AntonioSANDU, “Mihail Kogalniceanu” University, Iasi, and Researcher ar LumenAssociation,Editor-in-Chief: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph. D, Associate Professor at the Facultyof Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşi and „Dunareas de Jos” University ofGalatiManaging Editors: Associate Prof. Ph.D. Antonio SANDU, “Mihail Kogalniceanu”University, Iasi, and Researcher ar Lumen Association,ADVISORY EDITORIAL BOARDGeorge ANTONIU, Professor Ph. D, „Andrei Rădulescu” Institute of Law,Romanian Academy, RomaniaGudmundur ALFREDSSON, Professor Ph. D, S.J.D., University of Akureyri ,Island; University of Strasbourg, FranceFlorence BENOIT-ROHMER, Professor Ph. D, University of Strasbourg, France ;European Inter University Centre, Venice, ItalySergiu BRÂNZĂ, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaAlexandru BURIAN, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaEmanuele CALÒ, Dirigente at Notaries National and International Board, Rome,ItalyJavier CARRASCOSA GONZÁLEZ, Professor Ph. D, University of Murcia, SpainAlfonso- Luis CALVO CARAVACA, Professor Ph. D, University Carlos III,Madrid, SpainSeldağ CEYLAN, Professor Ph.D, Faculty of Law, University „Ghazi” Ankara,TurkeyValeriu M. CIUCĂ, Judge at the High Court of EU, Luxembourg; Professor Ph. D,Faculty of Law, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, RomaniaOlga DYUZHEVA, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moscow State University,RussiaEckart KLEIN, Professor Ph. D, (em.), University of Potsdam, GermanyDieter GRIMM, Professor Ph. D, Institute for Advanced Study, Berlin, Germany3Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Ana ŞTEFĂNESCU, Lecturer, „Dunarea de Jos” Galati University of Galati,RomaniaIonut IFRIM Ph. D, Resarch „Andrei Rădulescu” Institute of Law, RomanianAcademy, RomaniaRoxana LAZĂR, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi,RomaniaIon FLĂMÂNZEANU, Lecturer Ph. D, Faculty of Law, „Spiru Haret” University ofBucureşti, RomaniaCălina Andreea MUNTEANU, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” Universityof Iaşi, Romania5Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Aims and Scope:Journal of Legal Studies, a professional academic journal, published twice a year,commits itself to promoting the academic communication about laws of Romaniaand other countries, covers all sorts of researches on legal history, law rules, legalculture, legal theories, legal systems, questions, debate and discussion about law fromthe experts and scholars all over the world.The Journal of Legal Studies is issued biannually: no.1-2 /June and no. 3-4 /DecemberBilingual Edition: English and RomanianCover Design: Cristian Usurelu, “Lumen” Publishing HouseCopy Editor: Simona USURELU, “Lumen” Publishing HouseEnglish version: ISSN: 1841-6195English version: ISSN electronic: 2067-8509The Journal of Legal Studies was included in the following international data bases:Index Copernicus, Ideas RePeC, Econpapers,Socionet,CEEOL (Central and Eastern European Online Library)The Journal of Legal Studies is listed in B+ category under the number 981 byCNCSIS.The Romanian version of this Journal is available online, at jls.upa.roThe articled admitted for publication cannot be submitted to other publications.Deadlines:The papers will be sent between:January 15- April, 15 for issues no. 1-2/June;July 1-October 15 for issues no. 3-4/December.The selection of the papers will be performed as soon as they have been received butno later than June 1 for issues no. 1 2/ June and November 1 for issues no. 3-4/December.The papers will be sent to the e-mail address jls@upa.ro.6Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

INSTRUCTIONS FOR CONTRIBUTORSGeneral instructions: The articles must be written both in English and Romanianfor the Romanian contributors. All articles must contain an abstract which needs tocomply with the following requests: it must sum up concisely the content of thearticle; it must be written in English; it must not exceed 15-20 lines. The abstractmust be followed by 5-10 English keywords.Content instructions: The article must be dense, well structured, and to represent apersonal contribution of the author in the approached field, through the rejection oradmission of previous expert opinions; it must contain, when the case needed,proposals of law bills; it must contain a set of conclusions and it must not exceed 15pages.Drafting Conditions: The title: Garamond, 14, bold, centered capital letters.Authors/Co-authors: Name: Garamond, 12, italic, bold, on the right side at doubleline spacing from the title; First Name: Garamond, 12, italic, bold; After the name,an asterisk symbol with a footnote containing the author’s identification data: theacademic degree, the academic title; institution Abstracts and key words:They mustbe written with Garamond, 11, italic, justified, double line spacing by the author’sname. The article: It must be written at single space line by the key words withGaramond, 12, justified, single space. When titles and subtitles requested they mustbe written in italics and be centereditura Bibliographical notes: They will be writtenin their proper order in between brackets without special characters in Garamond,12, in accordance with the following example: (Filipescu, (year), : 15-25); (Filipescu,I., P.,. Filipescu, A., (year), : 15-25). We also mention that the titles of the books willnot be translated from Romanian into English. Like wise, the Moldavian authors arerequested to use the Latin alphabet for the bibliographical notes. The footnotes:They must be written without special characters in Garamond, 10. They will containall the explanations, commentaries and definitions which the author considerscompulsory for the proper understanding of the text. The bibliography:It must begrouped, where necessary, in the following sections: treatises, lectures, monographs;scientific articles; bodies of law; web pages. The bibliography must be writtenwithout special characters and in alphabetical order. E. g: Anitei N., C.,, (2012),Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, Romania. When journals, reviews orconference papers are quoted, the authors will be grouped alphabetically as follows:Anitei, N., C., (2012), Thoughts concerning the formal conditions needed for thecontracting of marriage from the point of view of the stipulations in the new CivilCode in “Journal of Legal Studies”, Editura Lumen, Iasi, Romania.The article will be joined by a short presentation of the author which shouldhighlight: the academic degree, the academic title, the employment information, theprofessional or research activity and also the mail address where he/ she will receivethe journal.The Romanian variant of the Journal of Legal Studies must observe the samedrafting conditions, excepting the special characters in the text (the bibliography andthe bibliographical notes will be written without special characters as well as in theEnglish version). The titles of the articles must be written both in Romanian and inEnglish. The abstract and the keywords must be written only in English.7Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENTS:Top highlights of the Journal of Legal Studies:I. Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawII. Romanian LawIII. Law and Related SciencesIV. Legal PracticeV. Book reviews and Editorial SignalsSELECTION AND PUBLICATION:Advisory Editorial Board is represented by a select committee of editors (law expertsand professionals from various countries) that will examine and review the submittedarticles.The scientific committee of the journal shall pass all received manuscripts through aprovisory selection. The papers shall be selected and blindly reviewed at least by tworeferees.The Journal of Legal Studies aligns itself to a strictly blind reviewing peer process,implying that the author’s and the reviewer’s names shall be mutually held backduring evaluation process. Each paper goes through at least two peer reviews. Thefinal editorial decision shall be made in 4 to 6 weeks from the submission date. Thepeer review verdict may be phrased either as “accepted”/ “accepted with minoramendments”/ “accepted with substantial amendments” or “rejected”.OUR TARGET PUBLIC:The Journal of Legal Studies is meant for scholars and other members of theinternational academic community (students, BAs, MAs, PhDs), practitioners andlaw experts who are interested in various fields of law and in cognate sciences.8Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Condiţii generale de publicareSupliment Jurnalul de Studii JuridiceAbstractulVă rugăm ca, la momentul transmiterii abstractului, să aveţi în vedere următoarele:Titlul articolului va fi dat atât în limba română, cât şi în limba engleză.Numele autorilor şi afilierea cât şi datele despre titlul ştiinţific, adresa deemail a autorului/autorilor vor fi scrise sub titlu, la un rând distanţă.Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Publicarea articolelor ştiinţificeÎn ceea ce priveşte publicarea lucrărilor in extenso, acestea trebuie trimise până ladata de 5 aprilie 2012.Fiecare lucrare trebuie să conţină:Titlul în limba în care se publică articolul.Traducerea titlului în limba engleză pentru lucrările apărute în limbaromână.Numele autorilor şi afilierea, cât şi date despre titlul ştiinţific şi poziţiapersoanei, sursa de finanţare a realizării cercetării (dacă este cazul), adresa de email aautorului/autorilor, număr de telefon (opţional).Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Condiţii de redactare. Titlul: Garamond, 14, bold, centrat cu majuscule.Autori/coautori: numele şi prenumele se scriu în dreapta, la două rânduri distanţăsub titlu. Prenumele se scrie cu Garamond 12, italic, bold iar numele de familie sescrie cu Garamond 12, majuscule, italic, bold. După numele de familie se va trece unasterisc şi, ca notă de subsol, se va scrie calitatea autorului: gradul didactic, titlulştiinţific, instituţia sau locul de muncă.Articolele se scriu în limba română sau în limba engleză.Conţinutul articolului. Textul articolului va fi scris la un rând distanţă de cuvintelecheie în Garamond, cu caractere de 12, aliniere „justify”, la un rând distanţă. În cazulexistenţei de titluri sau subtitluri, acestea se scriu în italic, centrat la mijloc. Articolultrebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie consistent; bine structurat; săreprezinte o contribuţie personală prin susţinerea sau infirmarea opiniilor din9Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

literatura de specialitate; să conţină, atunci când este cazul, propuneri de lege ferenda;să conţină concluzii şi să nu depăşească 15 pagini.Notele bibliografice. Notele bibliografice se vor trece, în ordinea utilizării, în subsolulpaginii. Notele de subsol se scriu cu diacritice, Garamond, caractere de 10. Acesteavor conţine toate trimiterile explicative, comentariile şi definiţiile unor termeni dintextul articolului, acolo unde autorul le-a considerat necesare. În situaţia în care citămdin tratate, cursuri şi monografii autorii vor fi trecuţi potrivit următorului exemplu:N.C. Anitei. Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 11/pp. 17-28.În situaţia în care cităm din reviste sau volume ale conferinţelor autorul va fi trecutpotrivit următorului exemplu: N.C. Anitei. Thoughts concerning the formalconditions needed for the contracting of marriage from the point of view of thestipulations in the new Civil Code in “Journal of Legal Studies”, no. 3-4/2011,Editura Lumen, Iasi, Romania.Bibliografie. Bibliografia trebuie grupată, dacă este cazul, pe următoarele secţiuni:Tratate, cursuri, monografii; articole ştiinţifice; legislaţie; pagini web.Kindest regards,Executive Editor-in-Chief,Nadia – Cerasela Aniţei10Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Organizing Committee1. Dr. Nadia Cerasela ANITEI2. Drd. Ramona ACSINTE3. Drd. Lucian ARNĂUTU4. Drd. Emilian BULEA5. Dr. Maria DUMITRU6. Dr. Ilioara GENOIU7. Dr. Mihai GRIGORE8. Dr. Steluţa IONESCU9. Drd. Roxana Elena LAZAR10. Dr. Olivian MASTACAN11. Dr. Livia MOCANU12. Drd. Călina MUNTEANU13. Dr. Constanţa MĂTUŞESCU14. Dr. Raducan OPREA15. Dr. Mihaela Laura PAMFIL16. Drd. Roxana Alina PETRARU17. Drd. Ioana POPA18. Dr. Antonio SANDU19. Dr. Ana STEFANESCU20. Dr. Florin TUDOR21. Drd. Ana Maria VULPOI11Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Agenda of International ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTradiţie şi reformă în societatea românească. Repere EuropeneOrele 9.00 - 9.15 - Deschiderea conferinţei - Preşedinte Asociaţia Lumen, Dr.Antonio SANDUOrele 9.15 - 10.45 – Prezentare lucrări plenOrele 10.45 - 11.15 – Intrebări şi recomandăriOrele 11.15 –11.30 - Pauză cafeaOrele 11.30 - 13.00 – Prezentare lucrări plenOrele 13.00 - 13.30 – Intrebări şi recomandăriOrele 13.30 - 15.00 – Pauză de masăOrele 15.00 - 18.00 - Prezentarea lucrărilor pe secţiuniOrele 18.00 - 19.00 - Intrebări şi recomandări în cadrul fiecărei secţiuniOrele 19.- 19.30 - Pauză cafeaOrele 19.30 - 20.00 - Inchiderea conferinţei - Director ştiinţific, Asociaţia Lumen,Conf. univ. dr. Nadia Cerasela ANIŢEIOrele 20.30 – Masa de seară12Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Plenary lecturesKeynotes speakers.Prof. univ. dr. Răducan OPREA - REGARDING THE IMPORTANCE OFINTERNAL REGULATIONS AS SPECIFIC SOURCE OF THE LABOR LAWProf. Univ. dr. Călina Felicia JUGASTRU - THE CONDITIONS OF CIVILLIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEConf. univ. dr. Livia MOCANU - THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONSACCORDING TO THE NEW CIVIL CODELect. univ. dr. Ilioara GENOIU - REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAWNO. 287/2009 ON THE CIVIL CODEConf. univ. dr. Nadia- Cerasela ANIŢEI - THE PRECIPUT CLAUSE IN THEMATRIMONIAL AGREEMENTConf. univ. dr. Laura Mihaela PAMFIL - THEORY AND LEGAL PRACTICECONCERNING THE EXECUTING OF A EUROPEAN ARREST WARRANTIN ROMANIALect. univ. dr. Olivian MASTACAN - OFFENSES OF CORRUPTION IN THENEW CRIMINAL CODEC.S.III dr. Ionuţ IFRIM- REFLECTIONS ON A PARTICULAR TYPE OFOFFENCELect. univ. dr. Florin TUDOR - CROSS BORDER COOPERATION, FORMS OFPARTNERSHIP TO ATTRACT FINANCIAL RESOURCES IN EUROREGION"SIRET-PRUT-NISTRU"Lect. univ. dr. Cristian DUMITRESCU - THE ADMINISTRATIVE ANDECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN STATE FROM THEPERSPECTIVE OF THE INTEGRATION IN THE EUROPEAN UNION.THE ECONOMIC CONVERGENCE AND THE INTRODUCTION OFEURO CURRENCYLect. univ. dr. Mihai GRIGORE - THE LEGAL TECHNIQUE CONCEPT13Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ContentsKeynotes speakersI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1. Claudia GILIA - THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY INFRANCE BETWEEN 2008-2014Panel 2. Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂ - THE RESULTS OF THEINVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER OF COMMERCE INPARIS IN CODING INTERNATIONAL TRADE LAWII.Privat LawPanel 1. Lect. univ. dr. Adi CIRCA - THE GROUP CONTRACTS ANDCONVENTIONAL RELATIVITY: PRESENT AND PERSPECTIVESPanel 2. Conf. univ. dr. Maria DUMITRU - THE LEGAL REGIM OF SHARESIN THE SHARES IN THE MATRIMONIAL REGIME OF LEGALCOMMUNITYIII.Public LawPanel 1 . Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCU - REFLECTIONS ON THEPUNISHMENT OF THE CRIME OF ATTEMPTED ROBBERY TO THEOFFENCE OF CAUSING INJURY OR FLICKS OF DEATHPanel 2. Lect. univ. dr. Lavinia Mihaela VLĂDILĂ - EUROPEAN ANDINTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY VIOLENCEPanel 3. Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHE - SAVING AND HOUSINGCREDIT BANKSIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1. Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂR - EUROPEANREFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC OBJECTIVES INROMANIAN RESEARCH-DEVELOPMENT-INNOVATION SECTORLect. Univ. Dr. Antonio SANDU - A CONSTRUCTIONISTUNDERSTANDING OF SOCIAL CONTRACT THEORY14Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Conf. univ. dr. Mihaela Laura PAMFILAsist. univ. Ana Maria VULPOIConference ModeratorsPlenary lecturesI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1Conf. univ. dr. Nadia - Cerasela ANIŢEILect. univ. dr. Cristian DUMITRESCUPanel 2Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂLect. univ. dr. Florin TUDORII.Private LawPanel 1Conf. univ. dr. Maria DUMITRULect. univ. dr. Ilioara GENOIUPanel 2Lect. univ. dr. Ana ŞTEFĂNESCUAsist. univ. dr. Laura GEORGESCUIII.Public LawPanel 1Lect. univ. dr. Lavinia VLĂDILĂC.S. II Ion IFRIMPanel 2Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCULect. univ. dr. Olivian MASTACANPanel 3Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHELect. univ. dr. Mihai GRIGOREIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂRDr. Antonio SANDU15Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Considerations Regarding Unworthiness to Inherit, Legislated byArticle 958 of the Romanian Civil Code ......................................... 103Claudiu Ramon D. BUTCULESCURăzvan Claudiu VANANThe Irreversibility of Donations According to the New Civil Code111[Ireversibilitatea donaţiilor conform Noului Cod Civil ]Livia MOCANUPerspectives in Romanian Private Law .......................................... 129[Perspective în dreptul privat românesc ]Maria DUMITRUProperty Liability Forms................................................................. 137Laura GEORGESCUMaternity Versus Parenting - National Legal Framework,International and European Trends in 2012................................... 147Răducan OPREAIII. PUBLIC LAWControl the Behavior of Juveniles Sentenced to ConditionalSuspension of Sentence During Probation Period in Romania and inMoldova .......................................................................................... 159[Controlul comportamentului minorilor condamnaţi la suspendareacondiţionată a pedepsei în perioada de probaţiune în România şi înRepublica Moldova ]Cătălin Ionuţ BUCURThe Competence Institution in Romanian New Codes of Procedure......................................................................................................... 171[Instituţia competenţei în Noile Coduri de Procedură din România]Steluţa IONESCU18Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Offenses of Corruption in the New Criminal Code........................ 197[Infracţiunile de corupţie în Noul Cod Penal]Olivian MASTACANCritical Aspects Regarding Error in Persona Form of TransferredIntent...............................................................................................205[Aspecte critice în ceea ce priveşte forma "Error Persona" a transferuluide intenţie]Calina Andreea MUNTEANUCentral Fiscal Commission............................................................. 217Nadia Cerasela ANIŢEIRecent Developments in the Field of Public AdministrationRegulations Coding ........................................................................227Sorina ŞERBAN-BARBUNicoleta DASCĂLUSaving and Housing Credit Banks .................................................239[Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ]Rada POSTOLACHEIV. SOCIAL AND HUMANISTIC SCIENCESEuropean Reformulation of Principles and Strategic Objectives inRomanian Research-Development-Innovation Sector...................255[Reformularea europenă a principiilor şi obiectivelor strategice înSectorul de Cercetare-Dezvoltare-Inovare al României ]Roxana-Elena LAZĂRAllocation And Use of Resources in Health System: A Model ofFinancial Management...................................................................263[ Alocarea şi utilizare resurselor în sistemul de sănătate: Un model demanagement financiar]Emanuela-Alisa NICA19Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

I. Comunity Law. Comparative Law.European Law. International LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Convention Containing Certain Provisions of PrivateInternational Law on Marriage, Adoption andGuardianship Concluded by the Scandinavian Countriesin Stockholm on February 6, 1931Nadia Cerasela ANIŢEI 1AbstractThe Swedish private international law doctrine, stresses that the Scandinaviancountries operate with two sets of conflicts of laws: a set of rules apply only to inter-Scandinavian relations, while the other set applies to relations with the world. Theconflict of laws reserved only for the "Scandinavian household" have their sourcematerial in the close legal cooperation between Denmark, Iceland, Sweden, Norway andFinland, started in the late 1920s and supported by very strong cultural ties betweenthese states. The formal source of these rules is represented by the Convention betweenDenmark, Finland, Iceland, Norway and Sweden comprising international private lawprovisions on marriage, adoption and guardianship (Stockholm, February 6, 1931).The matrimonial regime is set to rights in detail, having two uniform conflictsof laws, contained in Articles 3 and 4 of the Convention.Keywords:conflicts of laws; The Swedish private international law; the matrimonialregime; the matrimonial agreement.1 Associate Professor PhD, Faculty of Law, University of „Petre Andrei” from Iaşi,University of „Dunarea de Jos” from Galati, Email Address: ncerasela@yahoo.com23Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe Swedish private international law doctrine, stresses that theScandinavian countries operate with two sets of conflicts of laws: a set ofrules apply only to inter-Scandinavian relations, while the other set appliesto relations with the world 2 . The conflict of laws reserved only for the"Scandinavian household" have their source material in the close legalcooperation between Denmark, Iceland, Sweden, Norway and Finland,started in the late 1920s and supported by very strong cultural tiesbetween these states 3 . The formal source of these rules is represented bythe Convention between Denmark, Finland, Iceland, Norway and Sweden comprisinginternational private law provisions on marriage, adoption and guardianship(Stockholm, February 6, 1931) 4 .The matrimonial regime is set to rights in detail, having twouniform conflicts of laws, contained in Articles 3 and 4 of theConvention.According to art.3 paragraph 1, in case of marriage betweenpersons possessing the nationality of the Contracting States and who werecitizens of that States at the time of marriage, the matrimonial regime ofthese spouses is governed by the law of the state where spouses haveestablished their residence after marriage. If the spouses subsequentlymove their residence in another Contracting State, their matrimonialregime will be governed by the law of the new state of residence exceptfor the effects of legal acts concluded before moving. Paragraph 2 of art.3provides that the law of the Contracting State on whose territory theproperty is located will govern spouses' ability to dispose of thoseproperties or of property rights related.Article 4 contains conflicts of laws applicable to the matrimonialagreement form. Thus, according to paragraph 1 the matrimonialagreement between two persons, citizens of the Contracting States (evenat the time of marriage) and residing in one of the Contracting States shallbe valid in terms of form in all the Contracting States, not only when it2 L., Pålsson. Rules, Problemes and Trends in Family Conflict of Laws – especially in Sweden, inRecuiel des Cours de L'Academie de droit international de La Haye, vol. 199, 1986/IV,p.24.3 L., Pålsson. Rules, Problemes and Trends in Family Conflict of Laws – especially in Sweden, inRecuiel des Cours de L'Academie de droit international de La Haye, vol. 199, 1986/IV,p.323.4 The text of this convention in Treaty Series. Publication of Treaties and InternationalEngagements registred with the Secretariat of the League of Nations, vol.CXXVI, 1931-1932,Numbers 1,2,3 and 4, p. 121-159 was offered to me by courtesy of Mrs. BirgittaLethenstrom from the Ministry of Foreign Affairs of Sweden.24Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONVENTION CONTAINING CERTAIN PROVISIONS….observes the competent law under article 3, but when the conventionmeets the formal requirements of the State on which both spouses, or oneof them, depend through nationality. According to paragraph 2, each StateParty may relate the enforceability of the matrimonial agreement againstthird parties to the registration or notification of that contract in court,according to the law in effect in the State in question.Article 5 introduces rules of international jurisdiction related to theaction of separation of property between spouses affected by art.4. Thisrequest will be submitted to the courts of the state in which the spousesreside, and if spouses reside in different states, the request shall bebrought before the state court where the defendant spouse resides, or ifhe/she is domiciled in Finland before the courts of the State whose lawgoverns the matrimonial regime under article 3.Article 6 establishes the temporary limitations of the rules above.It states that art. 3-5 are not applicable to marriages whose legal effects(according to the legislation of one of the States parties) shall be governedby the old laws on marriage. Since the Convention was concluded in 1931,is now unlikely to have marriages to fit in the case of Art. 6.ConclusionThe patrimonial relations between spouses are governed by the lawof the conjugal home. The matrimonial agreement is formally valid if it meetseither the law of the conjugal home or the national law of at least one spouse.Enforceability of the marriage agreement against third parties is governedby lex fori. Courts in the area of the conjugal home have exclusivejurisdiction to judge the actions relating to the separation of property.ReferencesPålsson, L., (1986) Rules, Problemes and Trends in Family Conflict ofLaws – especially in Sweden, in Recuiel des Cours de L'Academie de droitinternational de La Haye, vol. 199, 1986/IV, p.24.The text of this convention in Treaty Series. Publication of Treaties andInternational Engagements registred with the Secretariat of theLeague of Nations, vol.CXXVI, 1931-1932, Numbers 1,2,3 and 4, p.121-159 was offered to me by courtesy of Mrs. Birgitta Lethenstromfrom the Ministry of Foreign Affairs of Sweden.25Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Reform of State Institutions, a Legal Requirement?[Reforma instituţiilor statului, o necesitate juridică?]Gabriel Liviu ISPAS 1AbstractReform of the Romanian State is a favorite theme in public debate, the lastthree years have been a favorite theme of government, especially as a result of increasingpopular dissatisfaction with government services. What does reform, the limits, whichare areas that should be reformed and how we should approach taken are questions notyet answered. This study is structured in seven points, which is an analysis of publicpower, a presentation of parliamentary organization, the advantages and disadvantagesof bicameralism and one single chamber, presents internationally known politicalregimes without neglecting legislative duties Parliament sometimes assumed to limit thedemocratic game by the executive. Administrative reform, constitutional reform,rethinking sectorial policies are briefly analyzed and presented and possible reformoption and solutions for Parliament and governmental structure.policyKeywords:parliament, delegated legislation, political system, administrative reform, public1 Associate Professor PhD, Faculty of Law Titu Maiorescu University Bucuresti, EmailAddress: gabyispas@yahoo.com27Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…de procesul decizional, în realitate s-a produs o perturbare a vieţii politiceşi a gradului de calificare profesională din Parlament. Dacă pe un sistemde listă, partidele aveau posibilitatea de a susţine tineri, femei, intelectuali,muncitori, votul uninominal dezvoltă hazardul instituţional, abuzul datoratbanului acumulat nu totdeauna în mod licit, decredibilizarea şideprofesionalizarea parlamentarului, din următoarele motive:- tinerii, intelectualii, persoanele cu o traiectorie profesionalăireproşabilă (medici, profesori, ingineri, artişti) nu au resurselefinanciare pentru a susţine o campanie electorală bazată nu pecompetiţia de idei, ci pe împărţirea de mită electorală, concretizatăîn cele mai diverse moduri;- notorietatea publică nu s-a bazat pe profesionalism şicompetenţă, ci pe apariţia în presa obscură, de cancan, iarpopulaţiei nu i s-au prezentat decât modalităţi de aparent parcursprofesional;- nu s-a mai putut realiza un echilibru între castele profesionale înParlament, având preferinţă poziţionarea în siajul unui potenţatlocal sau central;- fiecare parlamentar a devenit interesat de a recupera investiţiilefinanciare şi de a realiza investiţii punctuale în propriul colegiu.Astfel, obiectivele care depăşesc o astfel de graniţă artificialădevin nevandabile, iar dezvoltarea locală se produce neuniform,în funcţie de apartenenţa politică la majoritatea care sprijinăguvernul.În acest context, un subiect de reformă parlamentară ar putea fimodificarea legii electorale, introducerea şi a unei liste naţionale de partid.O altă posibilă reformă ar viza transformarea Senatului într-o cameră aregiunilor. Este de remarcat faptul că, în mod constant, puterea executivă,care derivă din cea legislativă a încercat să submineze putereaParlamentului, să decredibilizeze această instituţie şi să preia frâiele prinexagerarea componentei de delegare legislativă. În acest context, considercă se înscrie şi referendumul organizat de statul român, prin care populaţiaa fost chemată să se pronunţe în legătură cu scăderea număruluiparlamentarilor la 300 şi cu monocameralismul. Pentru a ascundeprecaritatea funcţionării majorităţii, pentru a deturna atenţia de laincompetenţa crasă a celor trimişi să legifereze, pentru a deturna atenţia dela marile tunuri economice, populaţiei i se prezintă ceea ce în Imperiulroman al lui Nero se numea pâine şi circ.29Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE2. Structura constitutivă a parlamentului, aspect cheie îndemocraţie.În reprezentarea, funcţionarea şi eficienţa activităţii parlamentuluiun rol major îl are structura acestuia. Din această perspectivă constatămastăzi parlamente constituite dintr-o singură adunare -numite parlamenteunicamerale, sau din două adunări - parlamente bicamerale. Actualastructură a parlamentului este rezultatul acţiunii şi combinării mai multorfactori: structura statală, sistemul constituţional, necesitatea modernizării şicreşterii eficienţei acestui organism, factori naţional-istorici, tradiţii 7 .Ponderea, contribuţia acestor factori în stabilirea structurii parlamentuluivariază de la o societate la alta. În unele cazuri au primat factorii ce ţin detradiţie, în altele de structura de stat, în cele mai multe cazuri însă,structura parlamentului a fost rezultatul acţiunii conjugate a tuturorfactorilor.a. Parlamentul unicameral. Parlamentul unicameral asigură rapiditate,fluiditate şi cursivitate activităţii legislative. Un asemenea parlament ar fifoarte util şi eficient societăţilor care trec de la un sistem politic totalitar degenul comunismului la unul democratic, unde există o mare nevoie dereformare şi restaurare legislativă; fiind redus numeric, parlamentulunicameral necesită mai puţine cheltuieli pentru întreţinerea şifuncţionalitatea sa. Existenţa sistemului parlamentar unicameral uşureazărelaţia dintre parlament şi executiv, evitând eventualele tensiuni, opoziţiice s-ar putea naşte în cazul parlamentului bicameral, între camereleacestuia, între acesta şi executiv sau instituţia şefului statului.Sub aspectul democraţiei, parlamentul unicameral nu ar constitui oreprezentare prea fidelă a voinţei poporului, întrucât prin numărul redus almembrilor săi, acesta ar determina un element restrictiv, limitativ. Într-unparlament unicameral se creează o mult mai mare posibilitate desubordonare sau de dominare a sa de către forţa politică care deţinemajoritatea, sau de executiv, fapt ce ar putea crea premisele instaurăriidespotismului sau chiar a dictaturii. O asemenea posibilitate se poate creaşi pentru şeful statului care şi-ar putea impune mai uşor propria strategiepolitică, sau ar putea determina alianţe şi constituiri de majorităţiconstituite oarecum împotriva sensului votului exprimat de alegători.Acest pericol de încălcare a voinţei alegătorilor este exprimat în moddirect de şeful statului, care afirmă că, chiar dacă o alianţă politică, aflată7 Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. 2, ediţiaXI, Editura All Beck, p.16530Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…acum în opoziţie, ar obţine majoritatea absolută a mandatelor, tot nu vadesemna premierul propus de aceasta.S-ar putea aşadar afirma că uşurinţa, rapiditatea, fluiditatea înadoptarea legilor, caracteristică unicameralismului, ar fi în detrimentulcalităţii şi consistenţei actului legislativ. Unicameralismul nu garanteazăposibilitatea evitării blocajelor de natură constituţională,iar o a doualectură în camera superioară poate fi benefică democraţiei, iar departajareafundamentală a atribuţiilor între cele două camere poate fi o soluţie dereformă .b. Parlamentul bicameral. Prin prezenţa a două camere şi implicit aunui număr mai mare de membri, parlamentul bicameral va realiza oreprezentare mai largă, mai fidelă a voinţei poporului, a tuturor claselor şigrupărilor sociale, a forţelor politice din societate, fapt cu consecinţepozitive pentru democratismul său politic 8 .Sfera mult mai largă şi mai variată a forţelor politice reprezentateîn parlamentul bicameral ar înlătura posibilitatea subordonării sale 9 , fieforţei social-politice majoritare, fie executivului sau şefului statului. În felulacesta, s-ar diminua considerabil posibilitatea instaurării dictaturii sau aunui regim totalitar.Sistemul bicameral permite o dezbatere mai amplă, mai profundă aproiectelor legislative, aduce în planul dezbaterilor opţiuni, soluţii multipleşi diverse, fapt cu efecte pozitive asupra calităţii, consistenţei, profunzimiiactului legislativ.Mulţi politicieni şi jurişti contestă plusul de democraţie pe care l-arconferi sistemul bicameral, facând trimitere la faptul că, în multe sisteme,membrii uneia din Camere, de regulă Senatul, sunt parţial numiţi de şefulstatului 10 . Sistemul bicameral, prin prezenţa a două camere, generează undualism între cele două camere, între grupurile politice ale aceluiaşi partid,între putere şi opoziţie. 11 . Numărul mult mai mare al membrilorparlamentului bicameral poate genera o creştere considerabilă a efortuluifinanciar pentru întreţinerea şi funcţionarea sa, fapt ce, în unele cazuri, arîntrece posibilităţile economice ale societăţilor naţionale mici şi mijlocii.Însă, eforturile financiare suplimentare nu pot reprezenta un impediment,atât timp cât deficitul de democraţie este diminuat şi populaţia poate avea8 P-H. Chalvidan, Droit constitutionnel. Institutions et Regimes politiques, Ed. Nathan, 1996, p.1579 I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat, vol. II, Ed. Europa Nova,Bucureşti, 1996, p.24610 G,F,Ciaurro, M.Pacelli, A.P.Tanda, Le camera del Parlamento, Colombo ed., 1988.11 Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, ed. All Beck,2005, p.7531Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîncredere că votul şi dorinţele sale sunt mai bine reprezentate. Parlamentulbicameral, prin mecanismul său mult mai greoi de adoptare a legilor, cuposibilitate mărită de respingere de către cameră a unui proiect legislativsau a imposibilităţii realizării medierii între cele două camere, constituiemotive pentru rezerve sau critici la adresa acestui sistem.c) posibile reforme structuraleO reformă a parlamentului ar putea viza şi individualizareaSenatului, fie prin modul de recrutare, fie prin demarcarea atribuţiilor.Indiferent dacă discutăm despre utilizarea unui tip de scrutin electoraldiferit pentru cele două camere, despre realizarea unor mecanisme princare unităţile teritorial administrative să fie reprezentate, sau de alegere asenatorilor la nivelul judeţelor/ regiunilor, este evident că această cale estepreferabilă desfiinţării acestei camere.Individualizarea Senatului ar putea viza şi competenţele acestuia,pentru a se evita un paralelism legislativ şi o suprapunere de competenţecu Camera Deputaţilor. Astfel, s-ar putea desemna acte normative care săfie discutate exclusiv în Senat (exempli gratia- legile privind organizarealocală a activităţilor), iar competenţa pe unele domenii să revină acestuia:ratificarea tratatelor, numirea membrilor Curţii Constituţionale, politicaexternă.Nu este exclusă nici o reformă a numărului parlamentarilor, însădecizia nu ar trebui fundamentată pe opinia publică şi creşterea graduluide neîncredere în Parlament. Scăderea numărului parlamentarilor ar trebuisă fie o măsură care se adoptă concomitent cu interdicţia migraţiei politiceîn Parlament şi cu sancţionarea penală dură a mitei electorale directe şiindirecte. Politica racolării de parlamentari, dusă la extrem în mandatul2008-2012, reprezintă un atentat la democraţie şi la votul dat de alegători.Mai mult de atât, niciodată în istoria democratică a României, asupraparlamentarilor nu au fost exercitate atâtea presiuni, iar asupra activităţiilor nu au fost atâtea ingerinţe. Democraţia parlamentară presupunedezbatere şi deliberare, care întotdeauna sunt urmate de exprimareavotului. Ori, decizia şefului de partid, deloc întâmplător prim ministru, caparlamentarii puterii să nu îşi exprime dreptul la vot la moţiuni de cenzurăreprezintă un comportament care afectează democraţia parlamentară şiîntăreşte imaginea de anexare a parlamentarilor la remorca executivului.Absenteismul la vot, numărarea ilegală, imorală şi aberantă a voturilorexprimate de cei prezenţi, votul multiplu arată amploarea decăderii celeimai importante instituţii din statul de drept.32Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…3. Regimuri politice la scară internaţionalăa) Regimul prezidenţialDezvoltat cu precădere în Statele Unite ale Americii, regimulprezidenţial se bazează pe alegerea directă a şefului statului, pe constituireaunui puteri executive monocefale în care secretarii de stat desemnaţi depreşedinte ţin locul cabinetului clasic european, în care lipseşte funcţia deprim ministru, pe separaţia puterilor în stat , cu imposibilitatea dizolvăriicamerelor de către preşedinte dar şi cu absenţa unei proceduri de vot deîncredere, dar şi pe dezvoltarea unei puteri judecătoreşti independente, cusemnificative atribuţii de control constituţional. O asemenea opţiune deregim nu este potrivită democraţiilor europene, tradiţia, obiceiuriledemocratice, riscul de a genera autoritarism, excluzând o asemeneaformulă.b) Regimul parlamentar este specific Europei, încă de la modelulenglez, fiind definitoriu pentru un tip de democraţie constituţionalădezvoltată în aria europeană şi în teritoriile de limbă engleză din afaraEuropei. Prestigiul său este legat de dezvoltarea statului naţiune şi derenaşterea democraţiei europene de după 1945. Regimul parlamentar estespecific şi României, cu o tradiţie constituţională românească ce a pornitde la 1866.Comisia prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şiConstituţional din România a identificat următoarele elemente comune aleregimurilor politice parlamentare 12 :în cazul republicilor parlamentare, şeful de stat nu este ales directde către naţiune, ci este selectat în urma unui vot fie al camerei/camerelor,fie al unui colegiu electoral constituit în acest scop. Atribuţiile sale sunt denatură strict ceremonială şi reprezentativă;- structura executivului este bicefală, cu un şef de stat şi un şef deguvern;- definitorie pentru acest regim este responsabilitatea cabinetuluifaţă de Cameră/Camere;- guvernul se naşte în urma unui vot acordat de Parlament;- în mod simetric, primul ministru poate solicita şefului de statdizolvarea uneia dintre camere sau a ambelor;- separaţia puterilor nu este strictă, ci se adaptează unei formulecare transformă cabinetul într-o prelungire a camerelor.12 http://cparpc.presidency.ro/upload/Raport_CPARPCR.pdf. sunt detaliate trăsăturilespecifice ale fiecărui regim politic constituţional.33Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEc) Regimul semiprezidenţialRegimurile semiprezidenţiale sunt cele mai recente, constituite prinvalorificarea unor elemente specifice celor două regimuri clasice,parlamentar şi prezidenţial, fiind răspândite în practica politică a multornaţiuni din spaţiul central şi est european, african şi asiatic. În cadrulacestui tip de regim politic, coexistă un şef de stat cu un guvern desemnatîn manieră parlamentară, crizele politice pot fi estompate prin negocieri bisau multilaterale, iar gradul de flexibilitate instituţională este extins.Totodată, guvernul răspunde solidar în faţa Parlamentului, care are şicompetenţa de a-i retrage încrederea.Apariţia conflictelor dintre partidele care compun majoritatea,disensiunile dintre preşedinte şi primul ministru, fluctuaţiile de majoritatedin Parlament reprezintă, în acelaşi timp elemente care recomandă acesttip de organizare politică, dar şi potenţiale riscuri de generare de crizeguvernamentale.d) Posibile opţiuni româneştiEste cert că regimul politic prezidenţial, în formula clasicăamericană nu este propice României. Nici evoluţiile istorice, nici tradiţiileşi nici cultura politică nu permit o asemenea soluţie. O asemenea soluţie,aplicată de un preşedinte cu puternice tendinţe autoritare, într-un stat carenu a uitat de perioada dictaturii de dinainte de 1989, cu o justiţie extremde politizată, cu puternice ramificaţii guvernamentale, cu instrumenteopresive, aparent constituite în instituţii democratice (Agenţia Naţionalăde Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie), ar constitui terenulpropice pentru un regim despotic, nedemocratic.Opţiunea care se conturează este previzibilă: fie evoluţia în direcţiaunui model francez („prezidenţializarea” regimului), fie determinarea uneireduceri a atribuţiilor şefului de stat, după model austriac sau irlandez.Opinia pe care o sugerează comisia prezidenţială este că, „în cazulunei opţiuni similare celei de la 1958, se pot identifica câteva avantaje denatură instituţională:- dată cu adoptarea acestui model, soluţionarea crizelorconstituţionale devine posibilă, graţie simplificării dreptului dedizolvare a adunărilor,- relaţia dintre premier şi şef de stat este clarificată, recrutareapersonalului ministerial neputând fi realizată în contra voinţeişefului de stat,- la nivelul puterii executive, echilibrul dintre premier şi preşedinteeste recalibrat,34Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…- preşedintele, prin intermediul dizolvării camerelor, poatedispune de majorităţile necesare îndeplinirii programului în bazacăruia este mandatat de naţiune”.Cu toate acestea, consider că această opinie este una previzibilă, încontextul în care din respectiva comisie au făcut parte specialiştirecunoscuţi pentru afinităţile pro prezidenţiale. Nu pot să nu remarcfaptul că din respectiva comisie fac parte profesori de drept constituţionalcare nu aparţin Facultăţilor de Drept, ci unor facultăţi de Ştiinţe Politiceapropiate, ca şi conducere, majorităţii guvernamentale. Consider că toateelementele statale, toate premizele dezvoltării instituţionale în contexteuropean recomandă modelul austriac pentru o viitoare reformă aregimului politic.4. Competenţele legislative ale Parlamentului şi confiscareaacestora de către executiveParlamentul este a devenit, în ultimii opt ani o anexă legislativă aGuvernului. Cum a fost posibil acest lucru este o întrebare pe care nu opot evita cei care studiază empiric parlamentarismul românesc. În primulrând asistăm la o deprofesionalizare a calităţii de parlamentar. În loculunor personalităţi notabile ale vieţii universitare, ştiinţifice şi socialeromâneşti, Parlamentul a fost populat cu clienţi, mai vechi sau mai noi, aiinstituţiilor penale ale statului, cu oameni de afaceri mediocri, a cărordorinţă unică este de a avea o pavăză în faţa legii, cu tineri de slabă calitateintelectuală şi morală, al căror unic merit fiind poziţionarea în siajul unuilider politic.În al doilea rând, voinţa politică parlamentară, dezbaterile serioaseasupra actelor normative, au fost înlocuite cu atitudini suburbane, demahala, pe placul iubitorilor de cancan, dar cu grave consecinţe asupracredibilităţii instituţiei, definită de Constituţie ca fiind organulreprezentativ suprem al poporului român.În al treilea rând, încurajarea migraţiei politice în Parlament adevenit o politică svasi-oficială a majorităţii parlamentare în mandatul2008-2012. Şantajul, oferirea de bani sau alte avantaje materiale, protecţieîmpotriva anchetelor procuraturii, promovarea în funcţii executive amembrilor familiei parlamentarului, sunt doar câteva din mecanismeleinfracţionale care au ca scop destructurarea opoziţiei şi realizarea uneimajorităţi parlamentare tăcute, obediente faţă de un guvern mediocru. Iarsuprema înjosire a alegătorului a fost desemnarea unui partid, rezultatexclusiv al trădării, ca fiind partid parlamentar.35Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn al patrulea rând, majoritatea proiectelor de lege adoptate deParlament reprezintă rezultatul iniţiativelor legislative ale guvernului.Inflaţia de proiecte, multe cu conţinut similar, proiectele halucinante,aberante, ale unor parlamentari, lipsa unei culturi civice care să ducă lainiţiativă legislativă cetăţenească, concomitent cu procedura prin careguvernul este chemat să se pronunţe în legătură cu susţinerea unui proiectiniţiat de parlamentari, fac din Guvern principalul for de iniţiere legislativă.Acest fapt a dus la reducerea rolului de unică autoritate legiuitoare aParlamentului, principiu constituţional garantat de art. 61.În al cincilea rând, Parlamentul a devenit o anexă legislativă aGuvernului din cauza inflaţiei de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Înloc să dezbată legi, parlamentarii sunt chemaţi să aprobe sau să respingăacte normative care sunt deja în vigoare, acte care produc efecte şi a cărorrespingere poate perturba siguranţa cetăţenilor şi a operatorilor economici.Chiar dacă instituţia delegării legislative este specifică unor perioadecritice, de conflicte armate, de imininenţă a unor cataclisme, Guvernulromân a făcut un abuz evident în emiterea de astfel de acte normative.Constituţia adoptată în 1991 prevedea că ordonanţele de urgenţăpot fi adoptate doar în cazuri excepţionale, fără a fi formulate criterii dedefinire a cazurilor excepţionale. Această situaţie a fost soluţionată prinrevizuirea Constituţiei din 2003, Guvernul putând adopta ordonanţe deurgenţă numai „în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fiamânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”(art.115, alin. 4). Respingerea sau modificarea unei ordonanţe de urgenţăde către Parlament nu anulează efectele pe care acea ordonanţă de urgenţăle-a produs deja, ceea ce transformă Guvernul, prin fraudă constituţională,în veritabil for legislativ al statului, decizia Parlamentului nefiindretroactivă.Lipsa unor criterii de definire a situaţiei extraordinare a permisguvernelor să abuzeze de acest tip de act normativ. În perioada 2009-2011au fost emise de trei ori mai multe ordonanţe de urgenţă decât înguvernările 1990- 2009, cumulate. Aceste criterii ar fi putut fi formulate deCurtea Constitutională, care însă s-a dovedit de o reticenţă, de înţeles doarprin obedienţa faţă de putere, în exercitarea atribuţiilor sale, princomparaţie cu alte curţi constitutionale.În al şaselea rând, Renunţarea/limitarea angajării răspunderiiGuvernului în faţa Parlamentului pentru un proiect de lege reprezintă onecesitate. Comisia prezidenţială constată că „Constituţia României areglementat, după inspiraţie franceză, procedura angajării răspunderiiGuvernului în faţa Parlamentului (art. 114). Spre deosebire de norma36Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…corespondentă din Constituţia Franţei, potrivit căreia Guvernul îşi poateangaja răspunderea în faţa Adunării Naţionale asupra unui text şi în faţaSenatului asupra unei declaraţii de politică generală, Constituţia Românieiafirmă că Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa celor două Camereale Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generalăsau a unui proiect de lege. În acest caz, Parlamentul le poate aproba saupoate vota o moţiune de cenzură. Sensul acestui mecanism constituţionala fost denaturat în România: Guvernul şi-a angajat foarte frecventrăspunderea asupra unor legi de largă întindere care au cuprins modificăriample ale mai multor legi. De asemenea, în multe cazuri, chiar dacăGuvernul şi-a angajat răspunderea doar asupra unui proiect de lege, acelproiect a reprezentat de fapt un pachet de legi al căror obiect dereglementare era extrem de divers. Până în prezent, nicio moţiune decenzură nu a fost adoptată în condiţiile art. 114. Au existat şi cazuri în careGuvernul şi-a angajat răspunderea asupra unui proiect de lege fără caParlamentul să iniţieze o moţiune de cenzură. Bilanţul aplicării acestuimecanism constituţional arată că, prin intermediul lui, Guvernul a încălcatrolul de legislator al Parlamentului, obligat să adopte proiecte de legi care,dacă ar fi urmat procedura obişnuită, ar fi fost amendate în Parlament sauchiar respinse” 13 . Ceea ce Comisia evită să precizeze este că în perioada2009-2011 asumarea răspunderii s-a făcut excesiv, pe proiecte de legi, saupe modificarea unor legi care afectează în mod fundamental drepturile şilibertăţile cetăţeneşti. Controlul acestor asumări abuzive nu se putearealiza în Parlament, unde majoritatea guvernamentală este tăcută, opacă şidezinteresată de problemele legislative, ci în Curtea Constituţională. Cutoate acestea, modul halucinant în care judecătorul constituţional a emispatru decizii, contradictorii, referitor la asumarea răspunderii pe LegeaEducaţiei Naţionale, arată că legile pot intra în vigoare şi prin fraudăconstituţională. Iar cel care are sarcina de a veghea la respectareaConstituţiei, preşedintele României, avea instrumentul constituţional alretrimiterii actului la Parlament, pentru dezbateri.5. Reorganizarea administrativă, o necesitate sau o perdea?Organizarea statului român în unităţi administrativ teritorialenumite judeţe este o realitate construită în perioada comunistă. Începutulanului 2011 a adus în dezbaterea publică o nouă temă: reorganizareaadministrativă în regiuni de dezvoltare (8 sau 10 ca număr), concomitentcu desfiinţarea judeţelor. Motivaţia prezentată public este cea a interesului13 http://cparpc.presidency.ro/upload/Raport_CPARPCR.pdf37Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnaţional, de a urma modelele europene şi cea a interesului cetăţeanului, dea aduce decizia cât mai aproape de cel care are nevoie de un actadministrativ. Şi, evident, reformarea instituţiilor şi reconstruirea statuluicredibil reprezintă laitmotive ale aceleiaşi viziuni. Dincolo de disputeledintre putere şi opoziţie, dincolo de interesele divergente ale partidelor dincoaliţia de guvernare, nu sunt prezentate elemente importante, care trebuiesă preceadă o astfel de decizie: instituţiile statului sunt pregătite pentru oasemenea decizie?, este realizată o infrastructură rutieră şi decizională întrejudeţele care vor forma regiunea?, serviciile medicale şi sociale sunt inter -operabile?decizia va afecta atragerea de fonduri structuralenerambursabile? Consider că această măsură nu se va finaliza, iar singuramotivaţie pe care o găsesc acestui proiect de politică publică este acela dea înlocui preşedinţii de consilii judeţene aleşi democratic, în majoritatemembri ai partidelor de opoziţie, cu guvernatori numiţi în modnetransparent, nevaloric şi politizat de către Guvern.6. Reforma instituţiilor statului şi a politicilor publiceUltimii 3 ani au reprezentat o perioadă extrem de interesantăpentru administraţia publică din România. O temă publică a fost aceea arestructurării aparatului administrativ, măsură adoptată ca urmare aacordurilor guvernamentale încheiate cu creditorii internaţionali. Fără asusţine că nu e necesară o reformă a administraţiei publice, ridicurmătoarele aspecte pe care discursul public nu le-a rezolvat:Cum a fost posibilă creşterea numărului lucrătorilor dinadministraţie publică în perioada 205-2010 cu peste 125% faşă de anul2004?Care au fost necesităţile administraţiei publice româneşti, pentru oasemenea extindere a lucrătorilor administrativi?Cum a fost posibil ca pe acelaşi post de conducere să fie plătitedouă sau trei persoane?(una reintegrată de instanţă,una numită de putereaguvernamentală şi una cu atribuţii de coordonare)De ce niciodată executivul nu s-a îndreptat împotriva celor care audestituit în mod abuziv personalul din administraţie, după rămânereadefinitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti?De ce se instituie regula absurdă, general valabilă ca la 7 angajaţiieşiţi din sistem să se angajeze o singură persoană? Este evident că nupoate exista o privire generală asupra tuturor domeniilor de activitate, iarmăsura contravine politicilor publice moderne, eficiente. Reformapresupune, în teoria şi practica statelor democratice, ca intervenţia să sefacă doar dacă este necesară şi doar unde este utilă.38Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFORM OF STATE INSTITUTIONS, A LEGAL REQUIREMENT…O temă aparte, pe care nu o voi detalia în acest studiu, o reprezintătentativa de regândire a educaţiei naţionale, a politicilor sociale ale statuluişi a domeniului medical.ConcluziiInstituţia Parlamentului reprezintă în democraţia românească forulcare îşi derivă puterea direct de la cetăţeni, faţă de care şi răspunde politicpentru îndeplinirea activităţilor specifice. Însă, calitatea de parlamentar nueste uşor de prezentat publicului larg, reprezentanţii executivelor fiindmult mai uşor de expus atenţiei populare prin intermediul media. Cel careadministrează este, în mod cert, mai atractiv pentru opinia publică decâtcel care legiferează. Campaniile negative, de multe ori justificate, calitateascăzută a membrilor parlamentului şi lipsa de cultură politică au făcut dinParlament o instituţie ineficientă, nepopulară, anexă a executivului.Parlamentul României este minat de o evoluţie care are originea, pe de oparte, în întărirea excesivă a puterii executivului în administrarea statului,şi, pe de altă parte, în presiunea care impune, drept criteriu de evaluare aperformanţelor publice, numărul şi viteza de adoptare a actelor normative.În acest mod, delegarea legislativă (prin emiterea ordonanţelor de urgenţăşi prin procedura de asumare a răspunderii) este legitimată ca o soluţiecare conferă iluzia unui control şi perspectiva unei legiferări facile. Efectulsecundar al acestei practici este, incontestabil, pervertirea noţiunii dereprezentare şi apariţia unui complex al dependenţei Parlamentului deGuvern. Iar lipsa de putere a parlamentului determină, în continuare,adoptarea de politici greşite de către guvern, cu consecinţe grave asupraeducaţiei, culturii, statului social şi a sănătăţii populaţiei. Iar amatorismulridicat la nivel de politică guvernamentală conduce la măsuri care duc lasărăcirea populaţiei şi la perturbarea activităţilor fireşti din stat.O constatare a comisiei prezidenţiale, de care executivul nu ţineseama, poate fi privită ca o concluzie cu caracter general: „În viziuneanoastră, un autentic regim democratic nu reprezintă doar punerea înpractică a voinţei majorităţii, ci presupune şi se sprijină pe o deliberarepublică în care opiniile şi vocile minoritare trebuie să fie auzite şi luate încalcul în mod adecvat. Consolidarea regimului democratic românescreclamă astăzi mai mult ca niciodată restaurarea constituţionalismului princare înţelegem guvernare limitată în condiţiile în care suverană este legea şinu voinţa potenţial despotică a unui individ sau grup de interese...Pledoaria pe care o facem aici este în favoarea unui regim politic întemeiatpe libertate politică, libertate care, la rândul ei, nu poate supravieţui decâtîn cadrul unui regim moderat şi temperat de separaţia puterilor, existenţa39Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcorpurilor intermediare şi domnia legii. Aceste limite sunt puse nu numaide instituţiile politice, legile, constituţiile sau corpurile intermediare ceacţionează ca adevărate ecrane protectoare în calea puterii absolute, ci şide moravuri, maniere, educaţie, tradiţii şi cutume”.ReferencesArdant, Ph., (1996) Institutions Politiques de Droit Constitutionnel, L.G.D.J.,Paris,Bolinitineanu, Al., Năstase, A., Aurescu, B., (2000) Drept internaţionalcontemporan, Ed. All Beck, Bucureşti,Buzan, B., Little, R., (2009) Sistemele internaţionale în istoria lumii, Ed.Polirom,Cronin, Th. E., (1980) The State of the Presidency, Little Brown andCompany, Boston, Toronto,Deleanu, I., (1996) Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat, vol. II, Ed.Europa Nova, Bucureşti,Drăganu, T., (1998) Drept constituţional şi instituţii politice, Ed.Lumina Lex,vol. IHeld, D., (2000) Democraţia si ordinea globală: de la statul modern la guvernareacosmopolită, Bucureşti: Univers,Muraru, I., Tănăsescu, E. S., et. all. (2005) Perspective juridice privind instituţiaparlamentului, Ed. All Beck, Bucureşti,Muraru, I., Tănăsescu, S., (2004) Drept constituţional şi instituţii politice, vol 2,ediţia XI, Editura All Beck,Sartori, G., (1987) The Theory of Democracy Revisited, Chatman HousePublishers, INC, New Jersey,Union Interparlamentaire, (1977) Les Parlements dans le monde, Recuiel dedonnees comparatives, Presses Universitaires de France, Paris.40Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Accesibility of the European Union’s Normes for theLocal Authorities of the Member States[Accesibilitatea normelor Uniunii Europene pentru autorităţilelocale ale statelor membre]Constanţa MĂTUŞESCU 1 2AbstractThe raising of the normative production in the last years is a constant of all theEuropean societies. But the normative inflation, justified by the transformations thatproduced during this period of time, raises a series of problems connected to the law’saccessibility (both from the material and substantial point of view) and, eventually, toits effectiveness’ guarantee, meaning the assurance of a complete and uniform applicationof each norm.At the level of the European Union, the increase of the normative productionrepresented a constant of the last two decades, given then conditions of an unprecedentedthoroughgoing study of the European integration. The increase of the communitysettlements was joined by an increased responsibility of all those implicated in theirapplication: European institutions, member states, local and regional authorities.For the regional and local authorities, the proliferation of the applicable rules,national and European altogether, determined numerous constrictions. The multitude ofthe community juridical apparatus (periodically improved in the practice of institutions,especially of the Commission and whose obligatory effect is recognized by the Court ofJustice) and the different appliance means in the internal law (direct application,transposition by internal laws, the Court’s jurisprudence), complicated the task of theiracknowledgement and application.This paper intends to approach a series of problems connected to theaccessibility and the understanding of the numerous, complex and quite rigid Europeannorms that are summoned for appliance by the local authorities of the member states.Keywords:accessibility, European norms, local authorities, normative inflation.1 Lecturer PhD, Valahia University of Targoviste, The Faculty of Law and Social AndPolitical Sciences, Email Address: constanta_matusescu@yahoo.com2 This work was supported by CNCS-UEFISCDI, project number PN II-RU, codeTE_129/2010, contract 28/2010.41Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereOdată cu creşterea europenizării, statele membre au fost supuseunor evoluţii semnificative, care au condus la reformarea sistemelorpolitice şi juridice naţionale. Din punctul de vedere al lucrării de faţă, douăfenomene asociate procesului de integrare europeană sunt avut în vedere:multiplicarea surselor de drept şi a constrângerilor legate de aplicareaacestuia, pe de o parte, şi multiplicarea organelor chemate să pună înaplicare regulile europene, pe de altă parte. În ceea ce priveşte primuldintre acestea, pe lângă diversitatea instrumentelor juridice de care dispunedreptul european (tratate, regulamente, directive, decizii, etc.), s-aînregistrat în ultimii ani, din perspectiva asigurării uniformităţii aplicăriilegislaţiei europene, o dezvoltare a teoriei aplicabilităţii directe a dreptuluicomunitar. Alături de aplicabilitatea directă a regulamentelor şi deciziilor 3 ,se consacră pe cale jurisprudenţială caracterul direct aplicabil aldirectivelor şi dispoziţiilor tratatelor ”necondiţionale şi suficient deprecise” 4 , ceea ce face ca toate aceste instrumente să constituie ”sursăimediată de drepturi şi obligaţii” pentru ”toate organele administrative,inclusiv autorităţile descentralizate, cum sunt comunele” 5 .Fără îndoială, dreptul european trebuie să fie aplicat de o manierăomogenă şi verificabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene 6 . TratateleUniunii impun statelor membre să adopte ”orice măsură generală sauspecială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratatesau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii” 7 , şi să ia „toate măsurile dedrept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punctde vedere juridic ale Uniunii” 8 . Curtea de Justiţie a dat un contur şi maiprecis acestei obligaţii, apreciind că ”regulile dreptului comunitar trebuiesă se aplice pe deplin şi în mod uniform în toate statele membre, de la3 Consacrata in articolul 249 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene(TFUE), versiune consolidata - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/52 RO din30.3.2010.4 CJCE, 5 aprilie 1979, Ratti, Cauza 148/78, Rec. 1979, p. 1629, punctul 20 ; CJCE, 26ianuarie 1984, Clin-Midy./Belgia, Cauza 301/82, Rec. p. 251, punctul 29 ; CJCE, 7 iulie1981, Rewe, Cauza 158/80, punctul 43.5 CJCE, 22 iunie 1989, Fratelli Costanzo, Cauza 103/88, Rec. p. 1839, punctul 32.6 Jacques Ziller, Exécution centralisée et exécution partagée, în L’exécution du droit de l’Union, entremécanismes communautaires et droits nationaux, sous la direction de Jacqueline Dutheil de laRochere, Bruxelles, Bruylant, 2009, p. 1267 Art. 4 paragr. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), versiune consolidata -Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/52 RO din 30.3.20108 Articolul 291 alineatul 1 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE),versiune consolidata - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/52 RO din 30.3.201042Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …intrarea în vigoare a acestora şi pe toată durata valabilităţii lor” 9 . Dealtfel,necesitatea de a asigura o aplicare uniformă şi completă a normeloreuropene ţine de existenţa însăşi a dreptului Uniunii. În practică însă,realizarea acestor deziderate se dovedeşte adesea dificilă, capacitateadestinatarilor normelor europene de a se achita de obligaţiile decurgânddin dreptul Uniunii Europene depinzând de o multitudine de factori. Înraport de marea diversitate a structurilor teritoriale ale statelor membre,există disparităţi importante între mijloacele de care acestea dispun pentrua asigura o supraveghere juridică generală. Tablourile de bord publicateperiodic de către Comisia Europeană arată că, deşi ratele de transpunere întimp util a noii legislaţii europene de către statele membre s-auîmbunătăţit, în ceea ce priveşte asigurarea conformităţii cu noile dispoziţii,aceasta rămâne problematică.În ceea ce priveşte fenomenul de multiplicare a organelor deaplicare a dreptului european, influenţa din ce în ce mai mare a legislaţieieuropene asupra alocării de competenţe, resurse şi mijloace de acţiunedinspre guvernul central spre nivelurile subnaţionale a determinat ocreştere a responsabilităţii la nivel regional şi local pentru punerea înaplicare corectă a legislaţiei Uniunii Europene 10 . Autorităţile locale şiregionale au devenit actori cruciali în punerea în aplicare a politicilorUniunii, şi, de asemenea, parteneri-cheie, împreună cu autorităţilenaţionale, în asigurarea conformităţii cu dreptul european. Creşterearesponsabilităţilor legate de aplicarea legislaţiei europene nu a fost însoţităînsă de o implicare mai mare a acestor autorităţi în procesul decizionaleuropean. Pentru autorităţile regionale şi locale, noile responsabilităţieuropene, conjugate cu o producţie normativă extrem de abundentă lanivel european (dar şi naţional), au indus o serie de constrângeri căroramulte dintre ele nu le pot face faţă. Colectivităţile subnaţionale sunt destulde eterogene, iar dezvoltarea lor curentă este inegală. Ele nu dispun deacelaşi acces la dreptul Uniunii şi nici de aceleaşi cunoştinţe juridice,personalul administrativ este subdimensionat şi puţin cunoscător almecanismelor instituţionale şi juridice europene, iar disponibilităţilefinanciare şi tehnice (în principal electronice) nu sunt aceleaşi.Conştiente de riscurile pe care o ignorare a realităţilor locale leprezintă pentru asigurarea efectivităţii legislaţiei europene, instituţiile9 Hotararea din 9 martie 1978, Cauza 106/77, Amministrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, Rec. 1978, p. 629, considerentul 14.10 Pentru o prezentare detaliata a influentelor dreptului Uniunii asupra colectivitatilorlocale, a se vedea L. Malo, Autonomie locale et Union européenne, Bruxelles, Bruylant, 2010.43Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEeuropene s-au mobilizat pentru a găsi soluţii juridice. A fost astfeladoptată o serie de măsuri pentru consolidarea procedurilor politice,legislative şi administrative în vederea elaborării şi punerii în aplicare mairaţionale şi mai adecvate a legislaţiei comunitare, pe parcursul întreguluiciclu legislativ, de la concepere până la punerea în aplicare de cătreorganismele competente ale statelor membre şi la evaluarea finală aaplicării efective şi a respectării sale de către beneficiarii finali. Acţiunea lanivel european este însă insuficientă pentru a aduce o îmbunătăţiresemnificativă a situaţiei, statele membre având un rol major în conectareapropriilor colectivităţi subnaţionale la realităţile europene.Făcând o trecere în revistă a principalelor probleme pe carecomplexitatea sistemului juridic al Uniunii Europene le ridică pentruautorităţile administrative situate la nivel local, precum şi a numeroaselormăsuri adoptate la nivel european pentru simplificarea legislaţiei europeneşi creşterea accesibilităţii acesteia, lucrarea îşi propune să analizezecontribuţia instrumentelor juridice existente la creşterea gradului deaccesibilitate şi înţelegere a normelor Uniunii. Accentul este pus nu atât peaccesibilitatea din punct de vedere material a normelor europene 11 , cât maiales pe accesul la normele europene din punct de vedere substanţial 12 , căci”Pentru a şti ce prevede legea, nu este suficient ca ea să fie accesibilă însens material. Este vorba desigur de o exigenţă esenţială, iar publicareanormei, care este destinată să o facă accesibilă, constituie de altfel ocondiţie a opozabilităţii sale. Dar mai trebuie şi ca norma să fie inteligibilă.Inteligibilitatea implică lizibilitatea, atât claritatea şi precizia enunţurilor,cât şi coerenţa lor. Ea mai presupune şi ca regulile să dobândească întreagalor forţă în contextul corpus-ului juridic în care ele sunt chemate să seintegreze, fără să facă, în acest scop, apel la prea multe dispoziţii exterioaretextului” 13 .11 In acest sens, a se vedea M. Grigore, Tehnica normativa, Editura C.H.Beck, Bucuresti,2009, pp. 44-49.12 Pentru o astfel de distinctie, a se vedea si A Raccah, L’accès aux normes de l’Union,composante de leur application directe, in ”Jurisdoctoria”, n° 1, 2008, p. 92, disponibil on-line laadresa http://dpa.u-paris2.fr/IMG/pdf/Lettre_jurisdoctoria.pdf13 Studiul ”La sécurité juridique et la complexité du droit”, atasat Raportului anual pentru anul2006 al Consiliului de Stat din Franta, p. 281, disponibil la adresahttp://lesrapports.ladocumentationfrancaise.fr/BRP/064000245/0000.pdf.44Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …Abundenţa normativă şi complexitatea sistemului juridic alUniunii Europene – surse de constrângeri pentru autorităţileadministrativeLa nivelul Uniunii Europene creşterea producţiei normative areprezentat o constantă a ultimelor două decenii, în condiţiile uneiaprofundări fără precent a integrării europene. Potrivit ComisieiEuropene, în 2010, acquis-ul UE era format din circa 8 400 deregulamente şi aproape 2 000 de directive, pe lângă legislaţia primară(tratatele) 14 . Fiecare dintre cele 2 000 de directive necesită, în conformitatecu estimările Comisiei 15 , între 40 şi peste 300 de măsuri de transpunere înlegislaţia naţională şi regională 16 . Aceste cifre nu reflectă însă decât o partea problemei. Inflaţia normativă 17 se traduce nu numai prin numărultextelor, ci şi prin volumul şi complexitatea acestora, care în timp s-auamplificat. Caracterul extrem de detaliat al unor texte sau tehnicitateaaltora reprezintă, de asemenea, surse de complicaţii. Dacă avem în vederecă autorităţile locale şi regionale pun în aplicare aproape 70% din legislaţiaeuropeană 18 , avem o reprezentare a dimensiunii acquis-ului european pecare sunt chemate sa-l aplice autorităţile situate la nivel subnaţional. Înplus, în practica instituţiilor, s-a înregistrat o proliferare a actelor atipicesau nenumite ( a instrumentelor de ”soft law”) 19 , care au diferite finalităţi:14 Potrivit celui de-al 28-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicariidreptului UE (2010) - COM(2011) 588 final, publicat la 29.09.2011.15 Comunicarea Comisiei Catre o Europa a rezultatelor - Aplicarea legislatiei comunitare[COM(2007) 502 final]16 Cel mai adesea, o directiva nu intervine intr-o situatie de vid juridic, caracterizat prininexistența prealabila a unor reguli ale dreptului national. Astfel, transpunerea îmbracă îngeneral forma unei adaptari a textelor nationale existente, in cursul careia modificarilelegislative pot sa vizeze mai multe texte.17 Pentru conceptul de inflație normativă, a se vedea C. Gilia, Teoria statului de drept,Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pp. 326-333.18 Cartea alba a Comitetului Regiunilor privind guvernarea pe mai multe niveluri, CdR 89/200919 Ansamblul instrumentelor juridice atipice cu un statut juridic incert, precumrecomandari, opinii, comunicari, linii directoare, note, instrumente-cadru etc., emise decatre Comisia Europeana, care, deşi nu beneficiaza de forta juridica obligatorie, nu suntlipsite de orice efect, formeaza ceea ce lieratura de specialitate a numit „soft law”, pentru ale deosebi de instrumentele juridice cu caracter constrangator (tratate, recomandari,directive) ce formeaza ceea ce se numeşte „hard law” – F. Snyder, Soft Law and InstitutionalPractice in the European Community, în „The Construction of Europe”, de S. Martin(coordonator), Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 1994, p. 198; E. Bernard, Laspecificite du standard juridique en droit communautaire, Edition Bruylant, Bruxelles, 2010, p.490; E. Ferran, Can Soft Law Bodies be Effective? The Special Case of the European Systemic RiskBoard, în „European Law Review”, Volume 35, Number 6, December 2010, pp. 751-776;45Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdocumente de poziţie, de orientare (cărţi albe sau verzi), de propuneri saude informare. Astfel, dacă instituţiile europene adoptă în fiecare anaproximativ 2 500 de noi acte juridice, doar 20% dintre acestea reprezintăacte legislative adoptate de către Consiliu sau de Parlamentul European şiConsiliu prin intermediul procedurii legislative ordinare, restul de 80%reprezentând acte nelegislative adoptate de către Comisie în exercitareapropriilor sale competenţe sau prin delegare din partea legislatoruluieuropean 20 . Deşi nu intră în nomenclatorul actelor Uniunii 21 , şi nu auforţă juridică obligatorie, aceste instrumente atipice (pentru care nu existăla acest moment o cuantificare numerică), beneficiază de un anumit efect,recunoscut de către Curtea de Justiţie 22 , trebuind să fie luate înconsiderare de către autorităţile administrative. La acestea se adaugăjurisprudenţa, deloc de neglijat, a instanţelor naţionale şi a CurţiiEuropene de Justiţie.Pe lângă abundenţa normativă, o serie de constrângeri rezultăpentru autorităţile situate la eşalonul subnaţional din modul în care sedesfăşoară procesul de încorporare a instrumentelor juridice ale UniuniiEuropene în dreptul intern. Dacă în ultimii ani majoritatea statelormembre au făcut eforturi sporite pentru a transpune în timp şi cât maicomplet posibil directivele europene, calitatea transpunerii nu esteîntotdeauna cea aşteptată. Presate de timp şi preocupate să evitedeclanşarea unor proceduri de încălcare a obligaţiilor şi judecata Curţii deJustiţie, statele membre tind să preia întru totul textul directivelor în legilenaţionale de transpunere, fără a profita de marja de manevră pe care, spredeosebire de regulamente, le-o oferă acest instrument juridic al Uniunii.Cel mai adesea, lipseşte o analiză în profunzime a impactului în plan interna măsurii şi a diferitelor opţiuni existente, iar mecanismele de consultarecreate nu sunt puse în aplicare (sau are loc o consultare pur formală).Avînd în vedere că specificităţile naţionale (şi chiar regionale şi locale) înL. Senden, Soft Law, Self-Regulation and Co-Regulation in European Law: Where Do They Meet?,în „Electronic Journal of Comparative Law”, vol 9.1- ianuarie 2005(http://www.ejcl.org/91/art91-3.html).20 Andreone Fabrice et al., Chronique de l'administration européenne, in ”Revue françaised'administration publique”, 2010/3 n° 135, p. 703-736, disponibila la adresahttp://www.cairn.info/revue-francaise-d-administration-publique-2010-3-page-703.htm.21 Asa cum rezulta el din articolele 288-292 TFUE.22 CJCE, 30 ianuarie 1974, M. Louwage / Comisia, Cauza 148/73, Rec. p. 82, pt. 12. A sevedea in acest sens și V. Lasserre-Kiesow, Les Livres verts et les Livres blancs de la Commissioneuropéenne, in Le droit souple, Association H. Capitant, Dalloz, Coll. Thèmes &commentaires, 2009, p. 75; J.-M. Jacquet, L’émergence du droit souple (ou le droit «réel» dépassépar son double), Etudes à la mémoire du Professeur B. Oppetit, Litec, 2009, p. 331.46Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …diverse sectoare sunt atât de variate şi că textul directivei poate conţinedate extrem de tehnice sau concepte care nu corespund întotdeauna celordin dreptul intern 23 , se ajunge la situaţia în care dispoziţiile legii detranspunere să fie neclare sau greu de pus în aplicare.Dacă se recunoaşte îndeobşte menţinerea unui anumit ataşamental autorităţilor administrative faţă de legile naţionale în detrimentuldreptului Uniunii Europene 24 , cu toate că acesta primează asupranormelor interne, neluarea în considerare suficientă a circumstanţelorlocale sau contradicţiile constatate între legislaţia naţională şi ceaeuropeană nu fac decît să crească rezistenţa autorităţilor şi cetăţenilor faţăde politicile europene, care nu le apar ca prezentând întotdeauna uninteres naţional sau local 25 . Mai mult, lipsa din normele naţionale deimplementare a dreptului european a unor referiri exprese şi complete lanormele europene pe care ele le pun în aplicare, face ca pentru autorităţileadministrative să fie dificil să distingă între o legislaţie adoptată la nivelnaţional şi cea care provine din transpunerea directivelor europene 26 . Faţăde această situaţie, se pune întrebarea firească: în ce măsură poate oautoritate locală să contribuie la asigurarea eficacităţii dreptului european,făcând aplicarea principiilor priorităţii şi efectului direct, când aredificultăţi in identificarea naturii însăşi, naţionle sau europene, a uneinorme?O ultimă problemă pe care vrem să o invederăm (fără ca prinaceasta să avem pretenţia de a epuiza subiectul), este legată de barierelelingvistice cu care se pot confrunta autorităţile publice în încercarea lor dea accesa dreptul Uniunii Europene. Astfel, dacă actele legislative suntpublicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în toate cele 23 de limbioficiale, sunt numeroase documente de lucru ale instituţiilor, şi chiar23 În cazul Romaniei, elocvente in acest sens sunt dificultatile transpunerii celui de-alTreilea Pachet Energetic al UE, adoptat în 2009 (ce cuprinde doua Directive(2009/72/EC energie electrica și 2009/73/EC gaz); și trei regulamente (715/2009privind accesul la retelele de gaz; 714/2009 privind accesul la retea pentru schimburiletransfrontaliere de energie electrica; și înfiintarea unui reglementator european de energieACER 713/2009), dificultati identificate si in raportul Centrului pentru Politici Europenesi Fundatiei Soros Romania - Piața unică de energie: Europa face al treilea pas înainte, noiîncă unul înapoi, martie 2011, disponibil la adresahttp://www.crpe.ro/library/files/policy_memo_21_piata_de_energie.pdf24 A. Raccah, op. cit., p. 96.25 A se vedea în acest sens concluziile studiului Eurobarometru ”Autoritatile locale șiguveranta pietei unice”, dat publicitatii în septembrie 2011 (disponibil la adresahttp://ec.europa.eu/public_opinion/archives/quali/ql_local_authorities_fr.pdf)26 Ibidem.47Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEjurisprudenţa Curţii de la Luxemburg, care nu beneficiză de traducere. Maimult de jumătate din informaţiile furnizate on-line de către instituţiileeuropene este disponibil exclusiv în limba engleză (inclusiv secţiuneareferitoare la consultare ca mijloc de îmbunătăţire a calităţiireglementării) 27 .Remedii la nivel european – simplificare, noi forme deconsultare şi parteneriatFiind ţinta predilectă a criticilor legate de ilizibilitatea sistemuluijuridic comunitar şi confruntată cu un număr din ce în ce mai mare decazuri de încălcare a legislaţiei europene (în calitatea sa de gardian aldreptului Uniunii), Comisia Europenă s-a mobilizat în ultimii ani 28 şi aadoptat o serie de măsuri destinate suprimării birocraţiei excesive,reducerii numărului de reglementări nejustificate sau insuficientfundamentate, îmbunătăţirii calităţii propunerilor legislative, creşteriigradului de coerenţă şi argumentare şi implicării mai bune a tuturoractorilor însărcinaţi cu punerea în aplicare a legislaţiei europene 29 . Acestemăsuri conturează o veritabilă politică de îmbunătăţire a reglementării lanivelul Uniunii Europene (better regulation) 30 şi de simplificare formală,27 http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/consultation_en.htm28 In principal, odata cu adoptarea Cartii Albe privind Guvernarea europeana(COM(2001) 727, 25 iunie 2001.29 Ulterior, contributii importante au venit si din partea celorlalte institutii europene, inprincipal a Parlamentului European, dar si a Comitetului Economic si Social siComitetului Regiunilor (pentru un examen al acestor propuneri, a se vedea C. Ciora,Simplificarea legislatiei în scopul accesibilitatii cetateanului la norma juridica, in ”DrepturileOmului” nr. 3/2011, pp. 10-21. )30 Preocuparea pentru simplificarea si imbunatatirea legislatiei a fost pentru prima dataafirmata cu ocazia Consiliului European de la Edinburg, din decembrie 1992. In iunie2002 a facut obiectul unui plan de actiune pentru o reglementare mai buna (ComunicareaComisiei „Simplificarea şi ameliorarea cadrului de reglementare”, COM(2002)278, 5 iunie2002), urmat de adoptarea, in 2003, a unui acord interinstitutional asupra imbunatatiriilegislatiei (JO 2003/C 321/01.), ce constituie un angajament comun al celor trei institutiice intervin in procesul legislativ. Strategia de la Lisabona inscrie printre elementele salecheie obiectivul “ameliorarii cadrului de reglementare”, ca si conditie sine qua non pentruca Uniunea Europeana sa devina “cea mai competitiva si dinamica economie din lume” (Comunicarea Comisiei Europene „Aplicarea programului comunitar de la Lisabona: ostrategie de simplificare a reglementarii” - COM (2005) 535final, 25 octombrie 2005).Dupa un ansamblu de comunicari, propuneri si evaluari ale Comisiei realizate inperioada 2005-2009, initiativa „o mai buna legiferare” este inlocuita cu cea a„reglementarii inteligente” (Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2010 „Oreglementare inteligenta în cadrul Uniunii Europene”), care isi propune obtinerea unor48Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …articulată pe conceptul de subsidiaritate, ce presupune utilizareareglementării numai atunci când este necesar şi de o manierăproporţională cu obiectivul politic ce trebuie îndeplinit. În acelaşi timp,realizarea unei reglementări mai bune poate fi văzută ca un proces de coresponsabilizarea tuturor celor implicaţi în guvernarea europeană şi ocondiţie a ”bunei guvernări” europene 31 . Aceasta presupune, pe de oparte, examinarea la toate nivelurile a nevoii de reglementare şi întărireacolaborării pentru a garanta o aplicare uniformă de către toţi legislatoriidin Uniunea Europeană a principiilor unei mai bune reglementări, iar, pede altă parte, un dialog constructiv consolidat între destinatarii actelornormative şi legislatorii, atât la nivelul Uniunii, cat şi la nivel naţional.Strategia europeană pentru îmbunătăţirea cadrului de reglementareconţine patru componente principale:- o politică de simplificare fondată pe o ”toaletare” a dreptuluiUniunii,- retragerea textelor considerate caduce şi a anumitor propuneriînaintate Consiliului sau Parlamentului European,- o mai bună analiză a impactului legislaţiei europene,- un program de acţiune pentru reducerea sarciniloradministrative 32 în Uniunea Europeană.Obiectivul constă în promovarea unei mai mari transparenţe şiaccesibilităţi a legislaţiei Uniunii, a unei noi culturi de reducere a volumuluilegislaţiei şi a unei mai bune supravegheri a legislaţiei adoptate.Daca din punct de vedere strict tehnic accentul a fost pus pe o maibună publicare a normelor adoptate de către instituţiile europene (dar şi aunor documente pre-legislative şi a jurisprudenţei europene) 33 şi peîmbunătăţirea calităţii redacţionale a legislaţiei europene 34 , în ceea cereglementari de cea mai buna calitate posibila, cu respectarea deplina a principiilorsubsidiaritatii și proportionalitatii., fiind atasata Strategiei Europa 2020.31 Dupa cum reiese atat din Cartea Alba privind Guvernarea europeana a ComisieiEuropene (COM(2001) 727), cat si din Cartea Alba a Comitetului Regiunilor privindGuvernarea pe mai multe niveluri (CdR 89/2009 fin)32 Costurile suportate de întreprinderi, pe plan administrativ şi pe planul informarii,pentru a se conforma obligatiilor legale.33 Iar Internetul a oferit posibilitatea unui acces în timp util si gratuit la Jurnalul Oficial alComunitatilor Europene/Uniunii Europene, site-ul EUR-Lex si baza de date Pre-Lexcontinand instrumente extrem de utile din acest punct de vedere(http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/access_eu_law_fr.htm)34 Rezolutia Consiliului sin 8 iunie 1993 cu privire la calitatea redactionala a legislatieicomunitare, JO C 166, 17 iunie 1993.49Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpriveşte simplificarea legislativă, strategia europeană 35 este fondată pe oasanare a dreptului Uniunii Europene 36 , în principal prin intermediulabrogării textelor depăşite sau devenite caduce 37 , codificării acquis-uluieuropean 38 , reformării textelor prezentând contradicţii sau redundanţeîntre ele, şi, după caz, de revizuire a anumitor texte, în sensul unei aplicărimai flexibile. Potrivit Comisiei Europene, simplificarea legislativă nuînseamnă simplitate, iar îmbunătăţirea cadrului de reglementare nuînseamnă dereglementare, ci implică respectarea unor criterii de evaluareprealabilă pentru orice nou act normativ 39 .Cu privire la instrumentele juridice, se manifestă opţiunea pentruutilizarea în principal a regulamentului în locul directivei, aceasta putând săofere o simplificare, în sensul că, fiind direct aplicabil, regulamentulpermite ca toţi actorii să fie supuşi, de la aceeaşi dată, aceloraşi reguli 40 .În ceea ce priveşte componenta legiferării legată de analizaimpactului legislaţiei europene, aceasta s-a materializat în dezvoltarea unorstudii de impact aprofundate având ca scop evaluarea, a priori şi a posteriori,a eficacităţii măsurilor adoptate în raport cu scopurile urmărite.Pentru realizarea obiectivului reducerii sarcinilor administrative, afost adoptat în 2007 un program de acţiune 41 ce conţine angajamentulpotrivit căruia sarcinile administrative generate de legislaţia comunitară să35 Comunicarea Comisiei Europene intitulata „Aplicarea programului comunitar de laLisabona: o strategie de simplificare a reglementarii” COM (2005) 535final din 25 octombrie200536 Pentru conceptul de asanare, a se vedea M. Grigore, Tehnica normativa, EdituraC.H.Beck, Bucuresti, 2009, pp. 291-293.37 Comisia a propus circa 800 de acte juridice spre modificare sau abrogare în cadrulprogramului de simplificare 2005-2009. Odata cu adoptarea acestora, acquis-ul va fi reduscu circa 600 de acte juridice sau circa 6 500 de pagini din Jurnalul Oficial. În total,initiativele Comisiei începand cu octombrie 2005 vor reduce acquis-ul cu aproape 10 % -circa 1 300 de acte juridice si 7 800 de pagini din Jurnalul Oficial (Al treilea Raport deactivitate al Comisiei Europene privind strategia de simplificare a cadrului legislativ-COM(2009) 17 final).38 Comunicarea Comisiei din 21 noiembrie 2001, Codificarea acquis-ului comunitar,COM(2001) 645 final.39 Comunicarea Comisiei din 30 ianuarie 2008, Al doilea raport de activitate privind strategiapentru simplificarea cadrului de reglementare, COM(2008) 32 final, p. 2.40 Comisia Europeana, ”Better Regulation- simply explained”, Brussels, 2006, p. 13,http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/documents/brochure/br_brochure_en.pdf,41 Comunicarea Comisiei - Programul de actiune pentru reducerea sarcinilor administrative înUniunea Europeana, COM(2007)23.50Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …fie reduse cu 25% până în 2012 prin acţiunea concertată a statelor membreşi a instituţiilor europene.Din punctul de vedere al lucrării de faţă interesează în principalpracticile instituţionale, procedurile şi instrumentele dezvoltate în cadrulstrategiei europene pentru o reglementare mai bună, menite să asigure omai bună implicare a autorităţilor situate la nivel regional şi local. Rolulacestora este acela de a oferi garanţii că efectele instituţionale potenţialeale legislaţiei Uniunii sunt corect evaluate şi înţelese. Astfel, în primulrând, a fost întărită politica de consultare. Se manifestă în ultimii ani odeschidere sporită a Comisiei Europene, în cursul pregătirii de noipropuneri, pentru consultarea cu părţile interesate, care trece dincolo decadrul instituţiilor europene, pentru a include asociaţiile europenereprezentative ale autorităţilor locale şi regionale, precum şi consolidarea„dialogului structurat”, prin intermediul Comitetului Regiunilor 42 . Aceasta,în principal, ca urmare a modificărilor aduse de Tratatul de la Lisabona,care consacră dreptul la autonomie locală şi regională (articolul 4 alineatul(2) TUE), recunoaşte în mod explicit „coeziunea teritorială” drept unobiectiv fundamental al Uniunii Europene (articolului 3 alineatul (3)paragraful al treilea TUE) şi instituie în sarcina instituţiilor europene oobligaţie generală de consultare (articolul 11 TUE). O modificareimportantă a tratatului vizează extinderea principiului subsidiarităţii, prinintegrarea dimensiunii regionale şi locale, asigurând astfel luarea sa înconsiderare de către legislaţia europeană (articolul 5 TUE). Potrivitarticolului 2 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilorsubsidiarităţii şi proporţionalităţii, ataşat Tratatului de la Lisabona, ”Înaintede a propune un act legislativ, Comisia procedează la consultări extinse. După caz,aceste consultări trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională şi locală a acţiunilorpreconizate. În caz de urgenţă excepţională, Comisia nu procedează la consultărilemenţionate. Comisia îşi motivează decizia în cadrul propunerii”.Noile prevederi de la Lisabona consolidează, de asemenea, rolulinstituţional al Comitetului Regiunilor, acordându-i acestuia dreptul de aintroduce acţiuni în justiţie înaintea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene,în două situaţii distincte: atunci când nu a fost consultat corespunzător decătre instituţiile comunitare şi, în al doilea rând, pentru a solicita anulareaactelor legislative comunitare pe care le consideră încălcări ale principiuluisubsidiarităţii. Tratatul de la Lisabona întăreşte rolul consultativ alComitetului Regiunilor, care va trebui să fie consultat nu numai de către42 Avizul Comitetului Regiunilor privind pachetul „O mai buna legiferare” 2007-2008(2010/C 141/01)51Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEComisie şi Consiliu, ci şi de către Parlamentul European. Noul tratatextinde, de asemenea, câmpul consultărilor la noi domenii politice, cumsunt energia şi schimbările climatice. Odată cu intrarea în vigoare aTratatului de la Lisabona, orice iniţiativă legislativă trebuie însoţită de oanaliză a efectelor financiare şi administrative asupra localităţilor şiregiunilor (articolul 5 din Protocolul nr. 2).Consultarea extinsă a autorităţilor însărcinate cu punerea înaplicare a legislaţiei europene în etapa pregătitoare a procesului legislativpermite identificarea timpurie a impactului teritorial potenţial al propuneriilegislative şi sporeşte posibilităţile de a elabora o legislaţie mai eficientă,care va fi mai uşor de pus în aplicare în condiţiile diferite din statelemembre.De la 1 ianuarie 2012, Comisia Europeană lasă la dispoziţiacetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor neguvernamentale o perioadăde cel puţin 12 săptămâni pentru a formula observaţii cu privire laproiectele de noi politici şi acte legislative, în comparaţie cu perioadaanterioară de 8 săptămâni. Acest lucru va facilita implicarea cetăţeniloreuropeni în elaborarea politicilor UE dintr-un stadiu incipient. Comisia aintrodus, de asemenea, un serviciu de alertă pentru iniţiativele în curs depregătire: organizaţiile care se înscriu în registrul de transparenţă se potabona la acest serviciu de alertă pentru a obţine din vreme informaţii cuprivire la foile de parcurs ale iniţiativelor noi, din domeniile care îiinteresează, cu aproximativ un an înainte de adoptarea acestora 43 .O altă măsură ce contribuie la asigurarea unui anumit grad deprevizibilitate a legislaţiei europene pentru administraţiile subnaţionale, şicare le permite să anticipeze impactul unor propuneri la nivelul lor deguvernare, îl reprezintă publicarea unei Strategii politice anuale a ComisieiEuropene 44 (care prezintă orientările poltice ale Comisiei), urmată depublicarea unui Program anual legislativ şi de lucru (care transpune în acţiuniconcrete aceste orientări şi în care Comisia stabileşte toate iniţiativelelegislative importante şi defineşte politicile pe care vrea să le ia înconsiderare în anul următor) şi a unei ”Foi de parcurs” pentru fiecare dinaceste iniţiative. Cunoscând din timp care sunt intenţiile în materielegislativă ale Comisiei Europene, autorităţile locale pot sa prezintepropriile puncte de vedere faţă de aceste propuneri, fie direct Comisiei, fie43 Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic șiSocial European și Comitetul Regiunilor ”Reglementarea inteligenta în UniuneaEuropeana”, 08.10.2010, COM/2010/0543 final44 http://ec.europa.eu/atwork/strategicplanning/index_fr.htm52Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …prin intermediul autorităţilor naţionale, al reprezentanţilor în ParlamentulEuropean sau al Comitetului Regiunilor, contribuind astfel la dezbatereaeuropeană.Poate cea mai importantă măsură dezvoltată la nivel europeanpentru luarea în considerare a impactului instituţional subnaţional în fazade pregătire a propunerii legislative o reprezintă întroducerea de cătreComisia Europeană, în anul 2002, a unui sistem integrat de analiză prealabilă aimpactului pentru proiectele legislative majore (astfel cum sunt eleprevăzute în Programul anual legislativ şi de lucru al Comisiei), combinândîntr-o singură evaluare analiza de impact privind, în special, aspecteleeconomice, sociale şi de mediu. Introdus ca parte a planului său de acţiunepentru simplificarea şi îmbunătăţirea mediului de reglementare, acestsistem integrat a înlocuit analizele anterioare, sectoriale şi parţiale, aleimpactului potenţial al iniţiativelor propuse. În conformitate cu Acordulinterinstituţional privind o mai bună legiferare din 2003, autorităţilelegislative - Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European – s-au angajatla rândul lor să realizeze evaluări de impact când consideră că acest lucrueste adecvat şi necesar pentru procesul legislativ, înaintea adoptării oricăruiamendament substanţial. Mai mult, cele trei instituţii s-au angajat săasigurarea utilizarea adecvată şi coordonată a analizelor de impact, în 2005semnând un nou acord interinstituţional, referitor la „o abordare comunăasupra evaluării de impact ” 45 .Scopul de bază al unei evaluări integrate a impactului ex-ante estede a pregăti cele mai bune dovezi disponibile ale întregului impactpotenţial al unei acţiuni în curs, identificarea şi cuantificarea atât aimpactelor dorite, cât şi a celor nedorite ale măsurilor propuse, acordând oimportanţă deosebită identificării eventualelor compromisuri. Sistemulanalizelor de impact se aplică, de asemenea, şi în cazul legislaţiei UE dejaexistente, în cazurile de revizuire sau de actualizare a acquis-uluicomunitar. Evaluările de impact ar trebui să vizeze, în special, iniţiativelecare au cel mai semnificativ impact asupra cetăţenilor, a întreprinderilor şia administraţiilor sau care sunt delicate în plan politic.Toate evaluările impactului trebuie să includă consultări publice caparte a procesului de pregătire şi părţile interesate joacă un rol esenţial,furnizând serviciilor Comisiei informaţiile necesare, deopotrivă cantitativeşi calitative. Procedura de consultare aplicată de Comisie în relaţia custatele membre în cadrul procesului de formulare a poziţiilor naţionale45 Acordul interinstitutional privind o abordare comuna asupra evaluarii de impact(14901/05 JUR, adoptat la 29.11.2005).53Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconstă în transmiterea unei cereri către statele membre prin reprezentanţiidesemnaţi de acestea la nivelul autorităţilor centrale, în cadrul Grupului lanivel înalt al experţilor naţionali în materie de mai bună reglementare 46 . Acestaîndeplineşte rolul de punct de contact între Comisia Europeană şiautorităţile de reglementare din statele membre, în scopul formulăriipoziţiilor oficiale ale statelor membre cu privire la o anumită propunere depolitică a Comisiei, după consultarea experţilor din cadrul autorităţilorcentrale şi locale, precum şi a mediului academic şi a celorlalte organismecare pot fi vizate de impactul propunerii în cauză 47 . Rezultatele acestoranalize vor fi puse pe deplin şi în mod liber la dispoziţia ParlamentuluiEuropean, a Consiliului şi a publicului. În nota de fundamentare apropunerilor sale, Comisia va indica modul în care analizele de impact auinfluenţat aceste instituţii.Pentru a se asigura uniformitatea şi coerenţa analizelor de impact,Comisia a adoptat o serie de orientări privind evaluarea impactului. Acesteorientări au fost elaborate în 2002 48 , apoi revizuite în 2005, 2006 şi 2009 49 .Ele prevăd, între altele, necesitatea argumentării faptului că intervenţiapropusă reprezintă modalitatea optimă de a obţine efectele vizate (unveritabil ”test de necesitate” în raport cu principiile subsidiarităţii şiproporţionalităţii) şi realizarea coerenţei cu alte politici europene în cadrulcelor trei piloni ai dezvoltării durabile – economic, social, de mediu. Prinorientările sale, Comisia a propus un model de măsurare a costuriloradministrative în Uniunea Europeană (Modelul costului standard) astfel încâtsă poată fi identificate modalităţi eficiente de reducere a acestora. Modelulcost standard reprezintă un instrument pentru măsurarea strict a costuriloradministrative impuse companiilor şi cetăţenilor, în timp ce evaluareaintegrată a impactului îşi propune să îmbunătăţească gestionareaobiectivelor multiple de evaluare, contribuind la diversificarea şiextinderea sferei de realizare a studiilor de impact 50 .46 Decizia Comisiei 2006/210/EC din 28 februarie 2006 (JO, seria L 76 din 15 martie2006). În cursul anului 2011 acest grup nu a avut însa nici o reuniune.47 Comisia Europeana, comunicarea intitulata ”Towards a reinforced culture of consultation anddialogue - General principles and minimum standards for consultation of interested parties by theCommission”, COM(2002) 704 final.48 Comunicarea Comisiei “General principles and minimum standards for consultation of interestedparties by the Commission” COM (2002) 70449 Comisia Europeana, Orientari privind evaluarea de impact, SEC(2009) 92, 15.1.200950 G. Dragan, A. Nicolescu, Studiile de impact - instrumente pentru o mai buna reglementare apoliticilor publice în Uniunea Europeana, Institutul European din Romania, Colectia de studiiIER, nr. 24, 2009.54Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …Fiecărei direcţii generale din cadrul Comisiei îi revineresponsabilitatea elaborării propriilor evaluări de impact, respectândorientările Comisiei. Pentru a veni în sprijinul serviciilor Comisiei, a fostînfiinţat un Comitet pentru evaluările de impact, format din înalţi funcţionari,care asigură controlul calităţii şi sprijin în ceea ce priveşte calitatea pentrutoate evaluările de impact ale Comisiei.Cu toate ca s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani calitateaevaluărilor de impact, rămâne încă un număr important de problemelegate de procesul de evaluare, de redactarea şi conţinutul rapoartelor (înprincipal dimensiunea şi caracterul tehnic ale evaluărilor, precum şilimbajul complex utilizat) 51 .În ceea ce priveşte cuprinderea dimensiunii locale şi regionale înorientările Comisiei privind evaluarea impactului, dacă primele versiuni aleacestora se limitau la referiri la impactul social, de mediu sau economicasupra regiunilor, şi nu la modul în care punerea în aplicare a legislaţieiUniunii este de natură a afecta nivelul instituţional local sau regional,începând cu revizuirea din 2009, trimiterile la nivelul regional şi local suntfăcute în mod consecvent, inclusiv în sensul evaluării sarciniloradministrative suplimentare.Deşi se constată îmbunătăţiri în evaluarea impactului măsuriloradoptate la nivel european asupra administraţiilor regionale şi locale,acestea nu sunt mulţumitoare. Preocupat de creşterea nivelului deconsultare şi de implicare a autorităţilor locale şi regionale în elaborareainiţiativelor Uniunii, Comitetul Regiunilor a atras atenţia asupra necesităţiielaborării de evaluari de impact europene în care aspectele teritoriale să fiemai bine luate în considerare şi care să fie efectuate nu numai înainteaadoptării textelor legislative (a priori), ci şi după adoptarea lor (a posteriori),in special prin analizarea modului in care legislatia UE este pusă în aplicarela nivel local si regional 52 . Acest lucru este necesar pentru a putea stabili cumai multă exactitate dacă obiectivele unui text au fost cu adevărat atinse şiîn ce măsură este cazul ca un act legislativ să fie adaptat sau menţinut. Înplus, abordarea UE privind reglementarea inteligenta, care se concentreazăaproape exclusiv pe povara directă a legislaţiei UE asupra întreprinderilor,ar trebui sa vizeze o reducere a birocraţiei şi a sarcinii administrative şi51 A se vedea în acest sens Raportul special nr. 3/2010 al Curtii Europeana de Conturi„Evaluarile impactului în cadrul institutiilor UE: un instrument util în sprijinul procesuluidecizional?” ((IP/10/1187)), disponibil la adresahttp://ec.europa.eu/governance/impact/docs/coa_report_3_2010_ro.pdf52 Avizul Comitetului Regiunilor „Reglementarea inteligenta” (2012/C 9/04) – JO C9/14 din 11. 01.2012.55Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpentru autorităţile locale şi regionale , obligaţiile de raportare împovărătoarepentru autorităţile naţionale, regionale sau locale traducându-se, în ultimăinstanţă, în sarcini administrative pentru cetăţeni şi întreprinderi la nivelnaţional sau subnaţional.Un alt aspect semnalat are în vedere asigurarea unei mai maritransparenţe, în sensul că rezultatele consultării ar trebui publicate şianalizate şi ar trebui să se prezinte inclusiv modul în care au fost utilizatecontribuţiile la elaborarea sau modificarea propunerii.Fără a fi exhaustivă, enumerarea practicilor, procedurilor şiinstrumentelor dezvoltate la nivelul Uniunii Europene în scopul creşteriiaccesibilităţii normelor şi implicării mai bune a tuturor actorilor însărcinaţicu punerea în aplicare a legislaţiei europene, demonstrează că s-au făcutpaşi importanţi pentru îmbunătăţirea cadrului de reglementare şi pentru afacilita înţelegerea normelor europene. Cu toate acestea, nu se poate vorbide o asociere veritabilă a nivelului regional şi local de autoritate la procesuldecizional european. Cel puţin, nu în sensul unui parteneriat, descris înCartea Albă a Guvernanţei pe mai multe niveluri a ComitetuluiRegiunilor 53 , care merge dincolo de consultare, promovând o abordaremai dinamică. Comitetul Regiunilor a solicitat astfel o ”abordarepartenerială pentru o reglementare inteligentă”, în care, pe lângă o maibună luare în considerare a impactului teritorial al legislaţiei europene, cereo asociere deplină a sa la programul pentru îmbunătăţirea cadrului dereglementare, inclusiv în ceea ce priveşte analizele de impact şi evaluărileex post ale legislaţiei 54 .Contribuţie încă limitată a statelor membre la asigurareaaccesibilităţii legislaţiei europenePentru a facilita luarea în considerare a impactului instituţionalregional şi local şi pentru o mai bună includere a punctelor de vedere aleadministraţiilor subnaţionale în elaborarea politicilor, legislaţiei şiproceselor de punere în aplicare, statele membre au un rol hotărâtor.Sistemul european se bazează pe o mediere a statului central, acestaapărând ca un interlocutor obligatoriu între Uniune şi autorităţile locale.Principiile şi mecanismele de consultare, coordonare, cooperare şi evaluareidentificate la nivel european trebuie să fie în primul rând aplicate în53 C. Gilia, Regiunile si constructia europeana, in "University Law Study", nr. 1/2011, pp. 44-55.54 Projet d'avis - "Batir une culture européenne de la gouvernance à multiniveaux: le suivi du LivreBlanc du Comité des Régions", CdR 273/201156Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …statele membre 55 . În cazul actelor emise la nivelul UE, instituţiilecomunitare sunt cele care trebuie să ia măsuri pentru a promovaconsultarea cu destinatarii actelor normative, iar pentru actele emise lanivel naţional, această sarcină le revine instituţiilor din statele membre 56 .Majoritatea autorităţilor locale şi regionale, precum şi cetăţeniiacestora se vor confrunta nu cu legislaţia Uniunii, ci cu transpunereaacesteia în legislaţia naţională. Pentru asigurarea accesibilităţii legislaţieieuropene este, aşadar, necesar ca toate nivelurile de guvernanţă săsimplifice şi să explice noile reglementări şi politici, asigurând, totodată,coerenţa acestora. Iniţiativa promovată la nivel european pentrusimplificarea legislaţiei trebuie să fie însoţită şi de o simplificare adecvată lanivel naţional, astfel încât avantajele simplificării comunitare să nu fiecompromise de reglementările naţionale sau de obstacole de naturătehnică. Aceasta, cu atât mai mult cu cât tendinţa continuă a statelormembre este de a complica şi de a încărca excesiv legile comunitare latranspunerea lor în legislaţia naţională („supralegiferare”), în principal ca oconsecinţă a punerii în aplicare incorecte a directivei 57 . Principaleleprovocări cu care se confruntă autorităţile locale în punerea în aplicare alegislaţiei europene sunt legate de etapa de transpunere a dreptuluieuropean, în special lipsa de înţelegere a conţinutului şi obiectivelordirectivei 58 .În contextul strategiei europene pentru o reglementare mai buna şimai ales după asocierea sa Strategiei de la Lisabona pentru creştere şiocupare a forţei de muncă, pentru a se alinia eforturilor comunitare, aufost declanşate la nivelul statelor membre ample eforturi pentruîmbunătăţirea legislaţiei. Majoritatea statelor au integrat o strategie în acestsens în programele naţionale de reformă şi au înfiinţat structuri care săsupravegheze modul cum este pusă în aplicare. Cu toate acestea, nu toateinstrumentele şi procedurile dezvoltate în cadrul strategiei europene aufost puse în aplicare la nivel naţional.În majoritatea statelor există diferenţe semnificative între cerinţeleprevăzute în documentele oficiale şi practicile propriu-zise de realizare a55 A se vedea in acest sens si Studiul EIPA - The institutional impacts of EU legislation on localand regional governments, 2009, disponibil la adresa www.se2009.eu/.../FINAL-STUDYmail.pd56 G. Dragan, A. Nicolescu, op. cit., p. 31.57 Avizul Comitetului Regiunilor privind pachetul „O mai buna legiferare” 2007-2008(2010/C 141/01)58 Concluziile studiului Eurobarometru ”Autoritatile locale și guveranta pietei unice”, p.16.57Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEevaluărilor de impact, astfel că în numeroase cazuri analizarea şiformularea unor puncte de vedere naţionale pe marginea iniţiativelorComisiei se rezumă la a bifa anumite acţiuni, fără a se elabora răspunsurisau propuneri complexe în acest sens 59 .Astfel, deşi politica de consultare a tuturor părţilor interesate s-ageneralizat, eficienţa acestor consultări este cel mai adesea problematică.Nu întotdeauna procesul de consultare este unul util, în sensul carecomandările făcute în cadrul acestuia să se materializeze, să fie efectivluate în considerare 60 . De asemenea, cu toate că sistemul analizelor deimpact este implementat în numeroase state, el nu are un caractersistematic şi nu este supus unui control extern. Deşi evaluări de impactpentru propunerile Comisiei se pot realiza, de asemenea, de cătreadministraţiile naţionale, pentru a consolida poziţia guvernelor în cauză încadrul negocierilor desfăşurate în Consiliu, în practică doar Marea Britanieapelează în mod sistematic în acest scop la sistemul său intern de evaluăride impac 61 . Lipsesc, în principal, evaluările ex ante ale consecinţelor şiefectelor punerii în aplicare la nivel subnaţional a propunerilor legislative,evaluări care ar permite abordarea optimă şi adaptată nevoilor lor.Mecanisme de coordonare şi conlucrare în domeniul afacerilor europeneîntre autorităţile centrale şi cele locale există în principal în statele federale(preexistând Uniunii Europene) şi în Marea Britanie 62 . În majoritateacelorlalte state, cadrul normativ nu permite punerea în comun aexperienţelor locale sau existenţa unei acţiuni coordonate de aplicare adreptului Uniunii Europene la nivel local.Un proces eficient de consultare, în opinia noastră, ar fi cel în careministerele responsabile la nivel de stat şi personalul acestora ar oferiexpertiza lor administraţiilor locale şi ar asigura, în acelaşi timp, ocoordonare cu serviciile responsabile cu evaluarea impactului la nivelulUniunii Europene. Permiţând un schimb sistemic de informaţii înteeşalonul local şi cel european în toate fazele procesului decizional şiasigurând o luare în considerare corespunzătoare a preocupărilorautorităţilor regionale şi locale, acest sistem ar determina o creştere agradului de conştientizare a instrumentelor şi politicilor Uniunii şi arfavoriza punerea în aplicare mai bună într-o etapă ulterioară.59 G. Dragan, A. Nicolescu, op. cit., p. 29.60 Studiului Eurobarometru ”Autoritatile locale și guveranta pietei unice”, septembrie2011, p. 10.61 Raportul special nr. 3/2010 al Curtii Europeana de Conturi „Evaluarile impactului încadrul institutiilor UE: un nstrument util în sprijinul procesului decizional?”, p. 27.62 A. Raccah, op. cit., p. 100.58Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …În cazul României, nu există la acest moment un mecanism deconcertare între autorităţile centrale şi administraţia locală în problematicaeuropeană. Lipseşte un cadru de consultare formală cu autorităţile localeca actorii vizaţi de prevederile a numeroase acte ale Uniunii Europene, atâtîn faza reflecţiilor strategice, cât şi în cele ale studiilor de impact şi definiriipoziţiilor naţionale asupra proiectelor de texte europene. Astfel, dacăpoziţiile României asupra proiectelor de texte europene sunt negociateprin intermediul reprezentanţei permanente pe lângă Uniunea Europeană,la nivel naţional Ministerul Afacerilor Europene este cel care realizeazăcoordonarea interministerială în vederea elaborării poziţiilor României peproblematica afacerilor europene şi organizează registrul poziţiilornaţionale cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii Europene.Această coordonare vizează exclusiv relaţiile inter-instituţionale aleadministraţiei publice centrale şi nu are în vedere eşalonul local.Prin Hotărârea de Guvern nr. 115/2008 privind instituireasistemului naţional de coordonare a afacerilor europene în vedereaparticipării României la procesul decizional al instituţiilor UniuniiEuropene 63 , pentru a asigura convergenţa direcţiilor politice la nivelulguvernului în procesul de gestionare a afacerilor europene, se constituieConsiliul pentru afaceri europene, structură distinctă, fără personalitate juridică,în subordinea directă a primului-ministru. La reuniunile Consiliuluiparticipă, în mod obligatoriu, ministrul Afacerilor Externe, ministrulEconomiei şi Finanţelor, secretarul de stat care coordoneazăDepartamentul pentru Afaceri Europene, precum şi miniştrii responsabilipentru domeniile aflate pe agenda de lucru a acestuia. Potrivit articolului 4alineatul (5): „În situaţia în care pe agenda de lucru a Consiliului pentruafaceri europene se află probleme de interes pentru comunităţile locale, laaceste reuniuni pot fi invitaţi să participe şi reprezentanţi ai structurilorasociative ale acestora” (subl.ns.). Faţă de această reglementare, nimic nuconstrânge guvernul la acest moment să consulte colectivităţile localeasupra propunerilor de texte comunitare având impact asupracompetenţelor lor.În elaborarea proiectului de mandat (poziţia naţională ce urmeazăa fi promovată la nivel european), ministerul sau instituţia care gestioneazăfondul are obligaţia, conform textului art. 11 (al. 2) din actul normativ maisus menţionat, de a informa şi consulta autorităţile locale, organizaţiilepatronale, sindicale, civice sau alte organizaţii active în domeniile acoperitede propunerea legislativă a Consiliului. Obligaţia are o dozã de relativism,63 Publicata in Monitorul Oficial Nr. 112 din 12.02.2008.59Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEintrucât instituţia poate opta între informare şi consultare. Pe de altă parte,consultarea şi informarea au loc doar la începutul procesului de formare apoziţiei, legea nu prevede o continuitate a ei pe parcursul negocierilor 64 .Deşi în ultimii ani aceste consultări se practică în mod obişnuit, caracterullor util este discutabil 65 . Obligaţia ar trebui să fie mai fermă şi maitransversală, de regăsit în mai multe etape ale procesului de formare adeciziei în afaceri europene.Se instituie, de asemenea, prin Hotărârea de Guvern nr. 115/2008,grupuri de lucru in cadrul sistemului national de coordonare, alcatuite dinreprezentantii ministerelor si ai celorlalte institutii de specialitate aleadministratiei publice centrale cu responsabilitati in domeniu, cu rolul de aanaliza proiectelor de pozitie elaborate de catre ministere si de catrecelelalte institutii de specialitate ale administratiei publice centrale pentruproblematica din responsabilitate şi de a propune pozitii cu privire laproblematica analizata, care urmeaza a fi sustinute de catre reprezentantiiromani la nivel comunitar. La activitatea grupurilor si subgrupurilor delucru pot fi invitati sa participe si specialisti din cadrul Academiei Romane,al Institutului European din Romania, al institutelor de cercetare stiintifica,din invatamantul superior, din cadrul organizatiilor neguvernamentaleprofesionale, precum si experti independenti (articolul 8. alin 9). Nu seprevede deci posibilitatea de a-şi oferi expertiza în cadrul acestor grupuride lucru şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.Un ultim exemplu care ilustrează preocuparea limitată aautorităţilor centrale pentru a creşte gradul de accesibilitate a normeloreuropene pentru autorităţile situate la nivel regional şi local este dat depolitica adoptată la nivel naţional pentru îmbunătăţirea cadrului dereglementare, aplicabilă şi în situaţia când autorităţile centrale transpun înlegi interne directivele europene. Astfel, în România a fost adoptatăStrategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale2008 - 2013 66 , ce se doreşte a veni în sprijinul acţiunilor lansate de ComisiaEuropeană, concentrându-se cu prioritate pe îmbunătăţirea calităţii şi64 R. Radoi, D. Luca, Pozitia Romaniei la Bruxelles ar trebui formulata şi de „jos în sus”, în”Foreign Policy”, 5 ian 2012, disponibil la adresahttp://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/web_exclusive/Pozitia-Romaniei-Bruxelles-trebui-formulata_0_634136725.html65 A se vedea în acest sens raspunsurile unor functionari romani la chestionarul aplicat încadrul studiului Eurobarometru ”Autoritatile locale și guveranta pietei unice”, septembrie2011, p. 3066 http://www.dae.gov.ro/admin/files/Strategia_BR_varianta_finala_aprobata_de_Guvern.pdf60Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ACCESIBILITY OF THE EUROPEAN UNION’S …simplificarea reglementărilor naţionale. Cadrul normativ românesc secaracterizează, potrivit acestui document, printr-o normativitate excesivă,instabilitate crescută a normelor juridice, precum şi printr-un număr mare deparalelisme legislative, norme desuete, caduce, inaplicabile. În ceea ce priveşteaplicarea legislaţiei comunitare, se constată un deficit, mai ales din punctde vedere calitativ, în ceea ce priveşte transpunerea directivelorcomunitare şi notificarea către Comisia Europeană a măsurilor naţionalede transpunere a acestora, precum şi lipsa cadrului pentru aplicarea directăa mai multor regulamente comunitare.Strategia îşi propune să stea la baza unui proces amplu, coerent şibine coordonat de îmbunătăţire a calităţii reglementărilor prin:fundamentarea reglementărilor, reducerea sarcinilor administrative,simplificarea procedurilor administrative, îmbunătăţirea cadruluiorganizatoric şi a activităţii agenţiilor şi autorităţilor de reglementare şicontrol, simplificarea legislaţiei naţionale, aplicarea efectivă a legislaţieicomunitare. Ca instrumente de acţiune sunt prevăzute: studiile de impact,măsurarea costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrativegenerate de reglementări, simplificarea procedurilor administrative,eficientizare acţiunii de reglementare şi aplicarea efectiva a dreptuluicomunitar. În ceea ce priveşte aplicarea efectivă a legislaţiei UniuniiEuropene, principala direcţie de acţiune este legată de perfecţionareamecanismului de transpunere a directivelor prin evaluarea impactului pecare fiecare asemenea act comunitar îl poate avea în plan naţional, încă dinfaza de proiect al acestuia. Deşi prin acest document de politici publice seprevede îmbunătăţirea procesului de evaluare preliminară a impactului şiîmbunătăţirea procesului de consultare şi dialog social, nu se are în vedereanaliza impactului la nivel local al propunerilor legislative şi nici măsurareaşi reducerea sarcinilor administrative pe care aceste propuneri le potdetermina pentru autorităţilor pubice locale.ConcluziiDreptul, în loc să fie un factor de securitate, poate deveni unfactor de îngrijorare şi de incertitudine. Pentru statele membre ale UniuniiEuropene, abundenţa dreptului comunitar este invocată drept principalfactor al complexităţii şi instabilităţii dreptului, un factor pe careautorităţile publice nu l-au luat în calcul în cursul procesului de negociere.Dezvoltarea în ultimii ani a numeroase politici europene cu oimportantă dimensiune locală şi evoluţia sistemului juridic al UniuniiEuropene au făcut ca autorităţile regionale şi locale din statele membre săse vadă din ce în ce mai des în postura de a aplica direct norme adoptate la61Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnivel european. În acelaşi timp, ele au început să fie vizate din ce în ce maides de acţiunile în faţa instanţei europene pentru angajarea răspunderii caurmare a neaplicarea sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitarîn domenii dintre cele mai diverse (gestiunea fondurilor structurale,ajutoarele de stat, mediul, energia, transporturile, agricultura, etc.).Rapoartele prezentate periodic de Comisia Europeană, ca şi cazuisticaCurţii de la Luxemburg, demonstrează existenţa a numeroasedisfuncţionalităţi în procesul de integrare a dreptului Uniunii de cătreautorităţile competente, adesea împovărate de numeroasele obligaţiiimpuse de legislaţia naţională şi dispunând de mijloace structurale limitatepentru a accede la informaţii (lipsa de pregătire în materie europeană afuncţionarilor publici şi bariere tehnice legate de accesul la internet şiutilizarea instrumentelor electronice). Dată fiind miza pe care aplicareacompletă şi uniformă a dreptului Uniunii o prezintă, instituţiile europeneşi autorităţile centrale ale statelor s-au mobilizat într-un efort comun de aface dreptul european mai accesibil. Măsurile adoptate pentruîmbunătăţirea cadrului de reglementare nu fac dreptul mai simplu pentrucei care trebuie să-l pună în aplicare şi pentru destinatarii finali, ci maiadecvat realităţilor lor, şi, în consecinţă, mai uşor de respectat în condiţiilediferite din statele membre.ReferencesCiora, C., (2011) Simplificarea legislatiei în scopul accesibilitatiicetateanului la norma juridica, in Drepturile Omului, nr. 3Drăgan, G., Nicolescu, A., (2009) Studiile de impact - instrumente pentru o maibuna reglementare a politicilor publice în Uniunea Europeana, InstitutulEuropean din Romania, Colectia de studii IER, nr. 24.Faget, J., (1995) L’accès au droit: logiques de marché et enjeux sociaux, inDroit et société, nr. 30/31Gilia, C., (2007) Teoria statului de drept, Editura C.H. Beck, Bucureşti,Grigore, M., (2009) Tehnica normativa, Editura C.H.Beck, BucurestiMalo, L., (2010) Autonomie locale et Union européenne, Bruxelles, Bruylant,Raccah, A., (2008) L’accès aux normes de l’Union, composante de leurapplication directe, in Jurisdoctoria, nr. 1,R. Radoi, D. Luca, (2012) Pozitia Romaniei la Bruxelles ar trebuiformulata şi de „jos în sus”, în ”Foreign Policy”, 5 ian 2012Ziller, J., (2009) Exécution centralisée et exécution partagée, în L’exécution du droitde l’Union, entre mécanismes communautaires et droits nationaux,coordonator Jacqueline Dutheil de la Rochere, Bruxelles, Bruylant.62Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Associations Acknowledged as Being of Public Utility inFrance[Asociaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică în Franţa]Mihaela PREDA 1AbstractIn France, the freedom of association was legally established at the end of 19thcentury, by the Law passed in the 21st of March 1884 concerning the organization ofprofessional unions. Later, the setting-up of the associations with a non-profitorganization purpose was set by Law dating the 1st of July 1901. This law refers tothe association contract, which is a normative act, partially valid even nowadays.According to the legal definition, the association is that convention through which two oreven more people bring permanently together their knowledge and activity, having aspurpose the accomplishment of their aims, others than the division of benefits. TheFrench doctrine and legislation distinguish among the non-declared associations,declared associations and acknowledged associations as being of public utility. As far asthe acknowledged associations are concerned, the legislation and the administrativejurisprudence established a series of rules concerning the conditions and theacknowledgement administrative procedure, which are taken over by the RomanianLegislative power, too. In contradistinction to the Romanian public utility associationwhose acknowledgement is achieved through Government Decision, French associationshave their status set by Decree in the Council of the State.Keywords:association, public utility, administrative procedure, acknowledge.1 Ph.D. Candidate, Faculty of Law, University of Bucharest, Email Address:mihaelapreda81@yahoo.com63Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Consideraţii generale privind asociaţiile din FranţaÎn funcţie de regimul juridic aplicabil, doctrina şi legislaţia francezădisting, în mod tradiţional, între persoanele juridice de drept public şipersoanele juridice de drept privat. În ceea ce priveşte persoanele juridicede drept privat, în raport cu scopul urmărit, acestea se împart în douăcategorii: persoane juridice cu scop lucrativ (societăţile civile, societăţilecomerciale etc.) şi persoane juridice cu scop nelucrativ (asociaţiile,fundaţiile, sindicatele profesionale etc.). 2În Franţa, libertatea de asociere a fost consacrată juridic la sfârşitulsecolului al XIX-lea, prin Legea din 21 martie 1884 cu privire laconstituirea sindicatelor profesionale. Ulterior, apariţia juridică aasociaţiilor fără scop lucrativ s-a realizat prin adoptarea Legii din 1 iulie1901 cu privire la contractul de asociere, acest act normativ fiind şi astăzi,parţial, în vigoare.Potrivit art. 1 din Legea din 1901, asociaţia este convenţia princare două sau mai multe persoane pun în comun, în mod permanent,cunoştinţele sau activitatea lor, în vederea atingerii unui scop, altul decâtîmpărţirea beneficiilor. 3 În ceea ce priveşte categoriile de asociaţii,legislaţia franceză distinge între asociaţiile nedeclarate, asociaţiile declarateşi asociaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică.În ultimii ani, rolul asociaţiilor în viaţa administrativă din Franţa acrescut în mod considerabil şi s-a diversificat. Astfel, asociaţia reprezintă ocontrapondere a administraţiei, un aliat al acesteia. După cum a statuat Consiliulde Stat, unele asociaţii sunt create la iniţiativa unei persoane publice,aceasta din urmă având prerogativa de control a organizării şi funcţionăriipersoanei juridice de drept privat. În plus, persoana publică este cea careprocură resursele financiare asociaţiei. 4 Pe aceeaşi linie de idei, doctrinafranceză a apreciat că, în unele situaţii, asociaţiile sunt servicii aleadministraţiei deghizate în persoane juridice de drept privat. 5 Pe cale de consecinţă,contractele încheiate de respectivele asociaţii în vederea exercitării misiuniide serviciu public sunt acte administrative. Spre deosebire de asociaţiile2 J. Rivero, J. Waline, Droit administratif, Editura Dalloz, Paris, 1996, pp. 37-38.3 Art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 defineşte asociaţia ca fiind subiectul dedrept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun încomun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor înmuncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, dupăcaz, în interesul lor personal, nepatrimonial.4 C. Debbasch, F. Colin, Droit administratif, 10 e édition, Editura Economica, 2011, p. 269.5 G. Dupuis, Marie-José Guedon, Patrice Chretien, Droit administratif, 12 e e édition, Dalloz,2011, p. 349.64Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEcare îndeplinesc o misiune de serviciu public, o serie de asociaţii careacţionează în domeniul social, cultural, sportiv, de protecţie a mediuluiînconjurător sau urbanism au o identitate proprie în raport cuadministraţia.În consecinţă, asociaţiile pot avea statute foarte diferite. Astfel,unele asociaţii au o misiune de serviciu public atribuită prin lege (deexemplu, federaţiile sportive), în timp ce altele pot asigura gestionareaserviciilor publice în baza unui contract de delegare a gestiunii serviciilorpublice. În concluzie, în ambele situaţii, pe de o parte, asociaţiile auposibilitatea de a utiliza prerogative de putere publică şi, pe de altă parte,sunt supuse unor constrângeri specifice.2. Recunoaşterea statutului de utilitate publică al asociaţiilordin Franţa2.1. Condiţiile recunoaşterii utilităţii publiceDupă cum s-a apreciat în doctrina franceză, noţiunea de utilitatepublică este foarte veche, fiind anterioară definiţiei legale a asociaţiei. 6 Cutoate acestea, observăm că nu există o definiţie juridică a acestei noţiuni. 7De asemenea, constatăm că, în timp ce anterior Legii din 1 iulie 1901,statutul de utilitate publică era acordat cu o oarecare facilitate (cea maimare parte a federaţiilor tradiţionale fiind recunoscute), în prezent aceastărecunoaştere este condiţionată de respectarea procedurii expresreglementate de lege.În ceea ce priveşte procedura de recunoaştere a statutului deutilitate publică a asociaţiilor, Legea din 1 iulie 1901, Decretul din 16august 1901 şi Legea din 23 iulie 1987, cu modificările şi completărileulterioare, reglementează în mod expres următoarele aspecte: condiţiilerecunoaşterii utilităţii publice; cererea de recunoaştere şi proceduraadministrativă; retragerea statutului de utilitate publică şi controluladministrativ exercitat asupra asociaţiilor recunoscute de utilitate publică.În conformitate cu prevederile art. 10 din Titlul II al Legii din1901, „Asociaţiile pot fi recunoscute ca fiind de utilitate publică, prindecretul Consiliului de Stat, după o perioadă de probă de funcţionare decel puţin trei ani. Recunoaşterea utilităţii publice poate fi retrasă în aceleaşi6 E. Alfandari, A. Nardone, Associations et fondations en Europe. Regime juridique et fiscal, LesÉditions Juris Service, Paris, 1994, p. 153.7 Spre deosebire de legislaţia franceză, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 defineşte înmod expres noţiunea de utilitate publică. Astfel, art. 38 1 prevede că prin utilitate publică seînţelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unorcolectivităţi.65Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcondiţii. Totuşi, perioada de probă nu este necesară dacă resurseleprevizibile sunt de natură să îi asigure echilibrul financiar.”Recunoaşterea unei asociaţii ca fiind de utilitate publică se poateface numai dacă sunt întrunite, cumulativ, o serie de condiţii prevăzuteexpres de Legea din 1 iulie 1901, Decretul din 16 august 1901 şi Legea din23 iulie 1987.În primul rând, art. 8 din Decretul din 16 august 1901 prevede căasociaţiile care solicită recunoaşterea utilităţii publice trebuie să fi fost, înprealabil, declarate, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din Legea din 1iulie 1901. După cum s-a apreciat în doctrina franceză, recunoaştereautilităţii publice reprezintă apogeul, punctul culminant al procesului dematurizare al asociaţiei. 8În al doilea rând, asociaţia solicitantă trebuie să funcţioneze decel puţin trei ani. Aceasta condiţie, introdusă prin Legea din 23 iulie1987, reprezintă consacrarea legală a unei practici administrative maivechi. În realitate, aceşti trei ani constituie o perioadă de probă carepermite autorităţii administrative verificarea situaţiei financiare a asociaţiei.Raportat la obiectul de activitate al entităţii juridice, această condiţiepresupune evaluarea bonităţii asociaţiei, a stabilităţii financiare şi aposibilităţii de realizare a scopului statutar. Totuşi, dispoziţiile legale nu aucaracter imperativ. Cu titlu de excepţie, o asociaţie care funcţionează demai puţin de trei ani va putea fi recunoscută ca fiind de utilitate publicădacă dispune de resursele necesare a-i asigura un echilibru financiar pe operioadă de trei ani.În al treilea rând, jurisprudenţa a statuat că, spre deosebire decelelalte entităţi juridice cu scop nelucrativ, asociaţia care solicitărecunoaşterea utilităţii publice trebuie să fie relativ importantă. În ceeace priveşte această condiţie, doctrina franceză a precizat că este esenţial caasociaţia să nu aibă o zonă restrânsă de interes. Altfel spus, acţiunileasociaţiei trebuie să aibă un impact care să exceadă, în principiu, cadrulstrict local. De exemplu, o asociaţie care exercită activităţi într-un spaţiugeografic delimitat poate solicita recunoaşterea utilităţii publice atuncicând acţiunile sale depăşesc limitele acestui cadru. Cu toate acestea, nu secere ca asociaţia să fie de interes naţional. În plus, notorietatea asociaţieireprezintă un element favorabil în procesul de recunoaştere a utilităţiipublice.De asemenea, dimensiunea entităţii juridice constituie un criteriusuplimentar analizat în cadrul procedurii de recunoaştere, sens în care8 Code des Associations et Fondations commenté, 4 e édition, Dalloz, 2012, p. 982.66Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEjurisprudenţa franceză a statuat că o asociaţie poate fi recunoscută ca fiindde utilitate publică dacă are cel puţin 200 de membri. 9În al patrulea rând, asociaţia trebuie să fie autonomă. Altfelspus, compunerea consiliului de administraţie şi sursele de finanţare aleentităţii juridice trebuie să fie de natură a asigura independenţa asociaţieifaţă de orice altă persoană juridică de drept privat sau de drept public. Cutoate acestea, legea nu interzice posibilitatea ca diferite organisme de dreptpublic sau de drept privat (societăţi civile sau comerciale) să participe laconstituirea sau funcţionarea unei asociaţii, fără ca prin aceasta să seînţeleagă că asociaţia este controlată de respectivele entităţi juridice. Peaceeaşi linie de idei, Consiliul de Stat a statuat că o asociaţie recunoscutăde utilitate publică nu poate fi supusă controlului exclusiv al alteiasociaţii. 10Mai mult, asociaţia solicitantă trebuie să fie autonomă şi din punctde vedere financiar. În acest sens, legislaţia franceză prevede condiţia capersoana juridică să dispună de o soliditate financiară tangibilă,concretizată într-un buget de cel puţin 46.000 de euro, 11 provenit, înspecial, din surse proprii de finanţare (cotizaţii, prestări de servicii etc.),valoarea subvenţiilor publice neputând să depăşească jumătate din totalulveniturilor. În plus, situaţiile financiare pe ultimii trei ani trebuie să fie, înprincipiu, pozitive. În caz contrar, asociaţia nu poate fi considerată a fiautonomă şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi recunoscută de utilitatepublică. 12În al cincilea rând, statutul asociaţiei care solicită recunoaştereatrebuie să fie redactat în conformitate cu statutul-tip al asociaţiilorrecunoscute ca fiind de utilitate publică, 13 acesta din urmă fiindaprobat de Consiliul de Stat. Observăm că această condiţie permiteautorităţii administrative să verifice coerenţa scopurilor şi mijloacelorasociaţiei, existenţa unor reguli opozabile membrilor asociaţiei care săpermită entităţii juridice să funcţioneze democratic şi transparenţa uneigestiuni financiare cu caracter dezinteresat. Potrivit art. 13 alin. (1) dinDecretul din 16 august 1901, statutul asociaţiei recunoscute ca fiind deutilitate publică este anexat la decretul de recunoaştere şi nu mai poate fi9 Code des Associations et Fondations commenté, op. cit., p. 982.10 Avizul Consiliului de Stat din 17 octombrie 1978, cererea nr. 323490.11 Jurnalul Oficial nr. 1068, p. 13.12 Code des Associations et Fondations commenté, op. cit., p. 983.13 Potrivit normelor legale, statutul asociaţiei trebuie să cuprindă, printre altele: numele şisediul social, durata de funcţionare, obiectul de activitate; condiţiile de admitere şi deexcludere a membrilor; regulile de organizare şi funcţionare etc.67Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmodificat decât printr-un alt decret al Consiliului de Stat sau prin ordinulministrului de interne, cu condiţia ca acesta din urmă să respecte avizulConsiliului de Stat.În al şaselea rând, asociaţia care solicită recunoaşterea utilităţiipublice trebuie să desfăşoare o activitate de interes general cu caracternelucrativ. Potrivit definiţiei legale, asociaţia urmăreşte realizarea unuiscop, altul decât împărţirea beneficiilor. În consecinţă, caracterulnepatrimonial al scopului statutar reprezintă un element intrinsec aloricărei asociaţii.În ceea ce priveşte interesul general, considerăm că obiectul deactivitate al asociaţiei nu trebuie definit nici într-o manieră prea generală,nici într-o manieră prea particulară. În plus, nu vor putea dobândi statutulde utilitate publică asociaţiile al căror obiect de activitate îl constituiesatisfacerea interesului personal sau profesional al propriilor membri.Asociaţia de utilitate publică trebuie să lucreze pentru binele public (cutitlu de exemplu, pot fi recunoscute ca fiind de utilitate publică asociaţiilede ajutorare a persoanelor defavorizate). Mai mult, asociaţiile de utilitatepublică nu vor putea desfăşura activităţi cu caracter politic sauconfesional. 14Codul fiscal francez prevede, în mod expres, trei categorii deorganizaţii: organizaţiile neguvernamentale obişnuite; organizaţiile de interes generalşi organizaţiile de utilitate publică. Cu privire la organizaţiile de interes general,se consideră a fi de interes general domeniile: filantropic, educaţional,ştiinţific, umanitar, sportiv, de familie, cultural ori acele domenii careurmăresc promovarea patrimoniului artistic, protecţia mediului, a culturiişi limbii franceze. Potrivit prevederilor legale, aceste organizaţiibeneficiază de unele facilităţi fiscale. În ceea ce priveşte organizaţiile deutilitate publică, acestea un regim juridic special şi au acces la resursebugetare. În conformitate cu dispoziţiile legale, organizaţiile de utilitatepublică fac parte, exclusiv, dintre organizaţiile de interes general. Înconsecinţă, domeniile de utilitate publică fac parte, în mod obligatoriu, dincele enumerate de lege ca fiind de interes general. 15 Pe aceeaşi linie de idei,jurisprudenţa administrativă franceză a statuat că sunt considerate a fiscopuri de interes general cele cu caracter filantropic, social, sanitar,educaţional, ştiinţific, cultural, sportiv şi de protecţie a mediului.14 Code des Associations et Fondations commenté, op. cit., 2012.15 R. Dimitriu, Privire de ansamblu asupra Legii nr. 246/2005 pentru aprobareaOrdonanţei Guvernului nr. 26 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, Revista Dreptul, nr.12/2005, p. 45.68Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEÎn concluzie, spre deosebire de sistemul nostru de drept, legislaţiafranceză enumeră domeniile considerate a fi de interes general, inclusiv încazul asociaţiilor care solicită recunoaşterea statutului de utilitate publică.În ceea ce priveşte criteriile de recunoaştere a utilităţii publice aasociaţiilor din România, reluând o parte din dispoziţiile legii franceze, art.38 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că o asociaţie poate firecunoscută ca fiind de utilitate publică dacă îndeplineşte, în modcumulativ, următoarele condiţii: activitatea asociaţiei se desfăşoară îninteres general sau în interesul unei colectivităţi; asociaţia funcţionează decel puţin 3 ani; prezintă un raport de activitate din care să rezultedesfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative; valoarea activuluipatrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puţin egalăcu valoarea patrimoniului iniţial.2.2. Cererea şi procedura de recunoaştere a statutului deutilitate publicăÎn conformitate cu dispoziţiile legale din Franţa, autoritateacompetentă să acorde statutul de utilitate publică este Consiliul de Stat,prin decret. În acest scop, asociaţia interesată adresează o cerereMinisterului de Interne (Biroul grupurilor şi asociaţiilor), care va decidedacă dosarul poate fi transmis Consiliului de Stat pentru aviz consultativ.Declararea unei asociaţii ca fiind de utilitate publică are ca efect conferireamarii personalităţi 16 , adică ridicarea restricţiilor severe ale Legii din 1901,restricţii impuse capacităţii juridice a asociaţiilor care erau numai declarate.Potrivit art. 10 din Decretul din 16 august 1901, cererea va fiînsoţită de următoarele documente: extras din hotărârea Adunării generalea asociaţiei prin care a fost autorizată cererea de recunoaştere a utilităţiipublice, cu indicarea numelor membrilor prezenţi 17 ; extras din JurnalulOficial în care a fost publicată declararea personalităţii juridice a asociaţiei;o declaraţie care să indice modul de constituire, de dezvoltare, condiţiilede funcţionare, scopul de interes public al asociaţiei şi modul deorganizare şi de funcţionare al autorităţilor publice cu care asociaţiacolaborează frecvent în vederea realizării obiectului de activitate pentrucare solicită recunoaşterea statutului de utilitate publică; lista membrilorasociaţiei cu indicarea vârstei, naţionalităţii, profesiei şi domiciliului; listamembrilor biroului şi consiliului de administraţie, cu indicarea vârstei,16 J.F. Auby, Les services publics locaux, Presses Universitaires de France, Paris, 1982, p. 43.17 Art. 9 din Decretul din 16 august 1901 prevede obligativitatea autorizării cererii derecunoaştere de către Adunarea generală a asociaţiei.69Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnaţionalităţii, profesiei şi domiciliului; situaţiile financiare pe ultimii trei ani(pe ultimii doi ani ori pe ultimul an, în cazul în care asociaţia funcţioneazăde mai puţin de trei ani) şi bugetul pentru anul în curs; valoarea activului şipasivului patrimonial, cu indicarea valorii imobilelor şi titlurilor de valoare;lista filialelor asociaţiei, cu indicarea sediului acestora; 10 copii de pestatutul asociaţiei; o notă care să justifice diferenţele dintre statutul entităţiijuridice şi statutele-tip.În ceea ce priveşte recunoaşterea utilităţii publice, observăm căGuvernul dispune de putere discreţionară. În conformitate cu prevederileart. 10 din Legea din 1 iulie 1901, asociaţiile pot fi recunoscute ca fiind de utilitatepublică prin decretul Consiliului de Stat. Art. 12 din Decretul din 16 august1901 prevede că ministrul de interne are competenţa de a examina cerereade recunoaştere, putând decide acceptarea sau respingerea acesteia. Înplus, în timp ce decizia ministrului de interne de a respinge cererea nu estesusceptibilă de a fi atacată în instanţă, decizia primului-ministru de a emitesau nu decretul de recunoaştere a utilităţii publice poate fi supusă căii deatac.Din analiza dispoziţiilor legale, constatăm că în cadrul proceduriide recunoaştere şi de acordare a statutului de utilitate publică unei asociaţiise disting două etape: etapa examinării cererii de către autoritateaadministrativă competentă (Ministerul de Interne) şi etapa decizională înraport cu cererea de recunoaştere a utilităţii publice, finalizată prinemiterea decretului de către Consiliul de Stat.În fapt, ministrul de interne are competenţa de a examina dosarulde recunoaştere şi de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege,având dreptul de a decide acceptarea sau respingerea cererii. În situaţia încare autoritatea administrativă constată neîndeplinirea condiţiilorprevăzute de lege, emite o decizie de respingere a cererii de recunoaştere,aceasta având ca efect încheierea de procedurii de recunoaştere, nefiindadmisibilă nicio cale de atac.În situaţia admiterii cererii, autoritatea administrativă areposibilitatea, pe de o parte, de a solicita avizul Consiliului municipal aloraşului în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei şi, pe de altăparte, de a solicita prefectului un raport. În plus, înainte de a transmitedosarul Consiliului de Stat, ministrul de interne are obligaţia de a consultaminiştrii interesaţi, în raport cu obiectul de activitate definit în statutulasociaţiei.În situaţia în care avizele ministerelor sunt favorabile, Ministerulde Interne transmite dosarul Consiliului de Stat. Potrivit dispoziţiilorlegale, Consiliul de Stat analizează dosarul de recunoaştere, inclusiv avizele70Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEemise anterior, statutul asociaţiei şi proiectul de decret privindrecunoaşterea utilităţii publice. În ceea ce priveşte avizul Consiliului deStat, cu toate că are rol consultativ, acesta este, de cele mai multe ori,urmat de ministrul de interne şi de către Guvern. Avizul favorabil alConsiliului de Stat stă la baza emiterii decretului de recunoaştere astatutului de utilitate publică, acesta din urmă fiind publicat în JurnalulOficial şi fiind opozabil terţilor de la data publicării.Potrivit dispoziţiilor legale, spre deosebire de asociaţiile declarate,cele recunoscute ca fiind de utilitate publică au posibilitatea de a primiliberalităţi, cu autorizarea administrativă prealabilă.Cu titlu general, asociaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publicăsunt supuse controlului administrativ al Ministerului de Interne cu privirela următoarele aspecte: acceptarea liberalităţilor; modificările statutare;înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile etc.Cu toate că procedura de recunoaştere a statutului de utilitatepublică are un caracter discreţionar, legea permite exercitarea recursuluiadministrativ împotriva autorităţii emitente. Astfel, persoana interesatăpoate introduce calea de atac a recursului graţios sau a recursului pentruexces de putere, acest control fiind unul de legalitate, şi nu deoportunitate.În ceea ce priveşte procedura de recunoaştere reglementată delegislaţia românească, observăm că, spre deosebire de asociaţiile deutilitate publică din Franţa a căror recunoaştere se face prin decret alConsiliului de Stat, asociaţiile din România sunt recunoscute prin hotărârede Guvern.2.3. Retragerea statutului de utilitate publicăÎn ceea ce priveşte retragerea statului de utilitate publică, art. 10alin. (2) din Legea din 1901 prevede că, în situaţia în care asociaţia nu maiîndeplineşte una dintre condiţiile care au stat la baza recunoaşterii utilităţiipublice, Consiliul de Stat va putea abroga decretul de recunoaştere şi,implicit, statutul de utilitate publică, în mod simetric, tot prin decret.Cu titlu general, statutul de utilitate publică poate fi retras înurmătoarele situaţii: la cererea asociaţiei, în situaţia dizolvării entităţiijuridice ori ca sancţiune, în cazul în care persoana juridică nu îşiîndeplineşte obligaţiile ce decurg din această calitate.Cât priveşte retragerea statutului de utilitate publică ca sancţiune,autoritatea administrativă are competenţa de a dispune această măsură însituaţii deosebit de grave. Cu titlu de exemplu, gestionarea deficitară,reducerea semnificativă a numărului membrilor asociaţiei, imposibilitatea71Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICErealizării scopului statutar sau încetarea activităţii persoanei juridice suntsituaţii deosebit de grave care justifică retragerea acestui statut. După cums-a subliniat în doctrina franceză recentă, retragerea statutului de utilitatepublică este justificată atunci când condiţiile sau criteriile esenţiale derecunoaştere a utilităţii publice nu mai sunt îndeplinite. 18Potrivit dispoziţiilor legale, retragerea statutului de utilitate publicătrebuie să fie motivată. În vederea respectării principiuluicontradictorialităţii, autoritatea administrativă are obligaţia de a transmiteasociaţiei motivele de fapt şi de drept care au stat la baza acestei măsuri.Mai mult, decretul Consiliului de Stat de retragere a statutului de utilitatepublică este supus recursului administrativ. 19 Retragerea statutului deutilitate publică nu conduce la dizolvarea entităţii juridice, aceastacontinuând să funcţioneze ca asociaţie declarată.În mod similar, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că însituaţia în care după recunoaşterea utilităţii publice asociaţia sau fundaţianu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile care au stat la bazarecunoaşterii, 20 Guvernul va putea retrage actul de recunoaştere, învirtutea principiului simetriei, prin hotărâre, la propunerea autorităţiiadministrative competente sau a Ministerului Justiţiei. De asemenea,retragerea actului va avea loc şi în cazul în care asociaţia sau fundaţia nu îşiîndeplineşte obligaţiile care decurg din această calitate.2.4. Controlul administrativ exercitat asupra asociaţiilorrecunoscute de utilitate publicăÎn ceea ce priveşte controlul administrativ exercitat asupraasociaţiilor, acesta vizează verificarea conformităţii statutului persoaneijuridice cu statutele-tip aprobate de Consiliul de Stat, respectiv verificarearespectării dispoziţiilor Decretului din 16 august 1901 şi a modului defuncţionare şi de administrare a entităţii juridice.Regulile de funcţionare sunt prevăzute în statutul sau înregulamentul intern al asociaţiei. În conformitate cu prevederile art. 11alin. (3) din decret, modificările statutare nu se pot face decât cu aprobareaautorităţii administrative. În acest sens, cererea de aprobare a modificărilorstatutare se adresează Ministerului de Interne, fiind însoţită de următoarele18 Code des Associations et Fondations commenté, op. cit., p. 986.19 Cu titlu de exemplu, Consiliul de Stat a anulat decretul de retragere a utilităţii publicepentru exces de putere, în cauză nefiind respectat principiul contradictorialităţii (Deciziadin 31 octombrie 1952).20 De exemplu, ruperea echilibrului patrimonial al entităţii juridice justifică retragereaactului de recunoaştere a statutului de utilitate publică.72Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEdocumente: extras din hotărârea Adunării generale a asociaţiei prin care afost votată modificarea statutului, cu indicarea numelor membrilorprezenţi; copii după decretul de recunoaştere, statutul actual al asociaţiei şiregulamentul intern aprobat; lista membrilor biroului şi consiliului deadministraţie, cu indicarea naţionalităţii, profesiei şi domiciliului; situaţiilefinanciare pe ultimii trei ani şi bugetul pentru anul în curs; 10 copii de pestatutul asociaţiei şi regulamentul intern; prezentare comparativă astatutului actual şi a statutului propus, cu sublinierea motivelor care stau labaza modificărilor solicitate. Conform art. 13 din decret, modificareastatutară este aprobată prin decretul Consiliului de Stat sau prin ordinulministrului de interne, cu condiţia ca acesta din urmă să fie emis curespectarea avizului Consiliului de Stat.Pe cale de excepţie, modificarea sediului asociaţiei în interiorulteritoriului francez nu se face prin decretul Consiliului de Stat, fiindsuficientă aprobarea ministrului de interne. De asemenea, modificărilestatutare care au ca obiect creşterea valorii cotizaţiilor membrilorasociaţiei, variaţia numărului administratorilor asociaţiei (cu condiţia caacesta să nu depăşească 24) sau periodicitatea şedinţelor consiliului deadministraţie fac obiectul unei declaraţii la secretariatul prefecturi sausubprefecturii în a cărei rază teritorială se află sediul asociaţiei solicitante,nefiind necesară autorizarea administrativă. În plus, adoptarea şimodificarea regulamentul intern al asociaţiei sunt supuse aprobăriiministrului de interne, acest control având ca obiect verificareaconformităţii regulamentului cu prevederile statutare.În prezent, în Franţa, conform unui centralizator publicat pepagina oficială a Ministerului de interne, există 1967 de asociaţiirecunoscute ca fiind de utilitate publică.ConcluziiDin analiza prevederilor legale cu privire la recunoaştereastatutului de utilitate publică în Franţa şi în România, observăm că întreprocedura administrativă reglementată de legislaţia franceză şi ceaprevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 există o serie deasemănări şi deosebiri, o parte din prevederile Legii din 1 iulie 1901,Decretului din 16 august 1901 şi Legii din 23 iulie 1987 fiind preluate şi delegiuitorul român. De asemenea, spre deosebire de asociaţiile de utilitatepublică din România a căror recunoaştere se face prin hotărâre de Guvern,asociaţiilor din Franţa le este recunoscut acest statut prin decretulConsiliului de Stat.73Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECu privire la interesul practic al clasificării asociaţiilor în asociaţiinedeclarate, asociaţii declarate şi asociaţii recunoscute de utilitate publică,se impun mai multe observaţii. În primul rând, spre deosebire deasociaţiile nedeclarate care sunt lipsite de personalitate juridică, asociaţiiledeclarate pot dobândi personalitatea juridică prin îndeplinirea proceduriiadministrative prevăzute de art. 5 din Legea din 1 iulie 1901. În al doilearând, spre deosebire de asociaţiile declarate, asociaţiile recunoscute ca fiindde utilitate publică au o capacitate juridică mai largă. Pe aceeaşi linie deidei, în doctrina franceză recentă s-a subliniat că, în raport cu asociaţiilerecunoscute ca fiind de utilitate publică care au capacitatea de a primidonaţii şi legate (la grande capacité), asociaţiile declarate au o capacitatejuridică limitată (la petite capacité). 21 Pe cale de consecinţă, asociaţiilerecunoscute au capacitatea de a primi liberalităţi fără autorizareaadministrativă prealabilă.În plus, recunoaşterea utilităţii publice nu se limitează doar laanumite beneficii de ordin juridic, ci reprezintă un statut conferit de cătreautoritatea publică. Consiliul de Stat a statuat că, de fapt, prinrecunoaşterea utilităţii publice, statul recomandă publicului asociaţia şiactivităţile acesteia. Statutul de utilitate publică consacră, pe de o parte,activităţile anterioare ale asociaţiei şi, pe de altă parte, angajamentulentităţii juridice de a respecta condiţiile de funcţionare şi de administrareimpuse de stat, acesta din urmă exercitând un control administrativ asuprapersoanelor juridice recunoscute ca fiind de utilitate publică.Recunoaşterea statutului de utilitate publică reprezintă un act discreţionaral statului.ReferencesDoctrinăAlfandari, E., Nardone, A., (1994) Associations et fondations en Europe. Regimejuridique et fiscal, Les Éditions Juris Service, Paris,Auby, J. F., (1982) Les services publics locaux, Presses Universitaires deFrance, Paris,Debbasch, C., Colin, F., (2011) Droit administratif, 10 e édition, EdituraEconomica,Dupuis, G., Guedon, M. J., Chretien, P., (2011) Droit administratif, 12 e édition, Dalloz,21 Code des Associations et Fondations commenté, op. cit., p. 981.74Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ASSOCIATIONS ACKNOWLEDGED AS BEING PUBLIC UTILITY IN FRANCEDimitriu, R., (2005) Privire de ansamblu asupra Legii nr. 246/2005 pentruaprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţiişi fundaţii, în Revista Dreptul, nr. 12,Rivero, J., Waline, J., (1996) Droit administratif, Editura Dalloz, Paris.Legislaţie***Code des Associations et Fondations commenté, 4 e édition, Dalloz, 2012.***Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.***Legea din 1 iulie 1901 cu privire la contractul de asociere.***Legea din 23 iulie 1987 cu privire la dezvoltarea sponsorizării.75Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Labor Code Amendments - Between Necessity and theReality of the Labor Market in Romania and in theEuropean UnionCarmen Constantina NENU 1 2AbstractIn a united Europe, where the labor market should be an open one, where thefree movement of people also means their free workplace setting, the Romanianlegislation is constantly changing and adapting. Responding to the necessity of makinglegal relations between employers and employees more flexible, the Romanian legislatorhas amended the general law regarding individual and collective labor relations,reforming the legal concepts and institutions in the field. Therefore, an analysis of thesechanges and their implications on the national and European labor market isabsolutely necessary.The concept of flexicurity and its implementation in national legislation is aguiding principle for the Romanian legislator, which materializes in normative changesin labour law regulations.In this context, the Labour Code has suffered several modifications andadditions which try to answer the need for flexibility of labour relations, in the interestsof employers and employees, the last being made by law no. 40/2011.The provisions of the Labour Code, in its current form, have to stimulateeconomic activity in the country, to bring undeclared work to formal economy’s level, toeliminate corruption and bureaucracy and, last but not least, create better safer jobs thatwill generate additional constant revenue for the country’s public budget.Keywords:Labour market, flexicurity, employers, employees, undeclared work, jobs1 Lecturer Ph.D., University of Pitesti, Romania, Email Address:carmennenu2006@yahoo.com277Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEFlexicurity - the current concept of community and nationallabor marketIn 2006 the European Commission launched the Green Papernamed "Modernizing Labour Law to Meet the Challenges of the 21stCentury” 3 , and in June 2007 it made a Communication to the Council, theEuropean Parliament, the Economic and Social Committee and theRegions Committee entitled " Towards Common Principles of Flexicurity:More and Better Jobs through Flexibility and Security” 4 . Several monthslater, the Commission made a new Communication to the Council, theEuropean Parliament, the Economic and Social Committee and theRegions Committee entitled "The Result of Public Consultation on theCommission Green Paper - Modernizing Labour Law to Meet theChallenges of the21st Century" 5 . In these documents appear newconcepts such as flexicurity, as a method promoted by the EuropeanUnion, which dialectically combines flexibility with labor safety, a conceptdifferent from that of social security law 6 . The CommissionCommunication on flexicurity states that it can be defined as an integratedstrategy of simultaneously enhancing market flexibility and employmentsecurity.Flexibility refers to the changes of success along life: from schoolto the workplace, from one job to another, between unemployment orinactivity and work, and from work to retirement. This is not limited to agreater freedom for companies to hire and fire and does not implydiminishing the importance of individual contracts of employmentconcluded for an indefinite period, but refers to the progress of workersinto better jobs, the "upward mobility" and the development of talent.Also, flexibility refers to the flexible organization of work, able to respondquickly and effectively to new productivity needs and skills and facilitatereconciliation between work and private life responsibilities. 7Security on the labor market is more than keeping one’sworkplace: it refers to skills development or access to skills that enableprogress in professional life and support in finding a new job. It also3 Document COM(2006)444 final4 Document COM(2007)659 final5 Document COM(2007)627 final6 Modernization of Labor Law in the European Union's Attention, in “The Law above All"Junimea Publishing, Iaşi 2008, p. 294.7 M. Basuc. C. Nenu and others, Labor Relations, Course Module. Labor Inspection,Romania, Labor and Social Security Inspection, Spain, Phare Project RO-03/IB/SO-01,Oscar Print Publishing House, Bucharest, 200578Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LABOR CODE AMENDMENTS - BETWEEN NECESSITY …refers to unemployment benefits adequate for moving towards socioprofessionalintegration. Finally, it includes training opportunities for allworkers, especially for low-skilled and older ones.The implementation of flexicurity policies can be achievedthrough four components, as follows:- Flexible and reliable contractual arrangements (in terms ofemployer and employee perspective - employed individuals andthose who are part of excluded categories) through laborlegislation, collective agreements and modern work organization;- Comprehensive strategies for lifelong learning to ensureadaptability and employability of workers, particularly of the mostvulnerable categories;- Policies in the field of active and effective labor market thathelp people cope with rapid change, reduce unemployment spellsand ease transitions towards new jobs;- Modern social security systems that provide adequatefinancial support, encourage employment and facilitate mobilityin the labor market. These include provisions for socialprotection with a broad coverage (unemployment benefits,pensions and healthcare) that help people combine work withpersonal and family responsibilities such as childcare.The common principles of flexicurity, adopted by the EU Councilon December 6 th 2007 and endorsed by the European Council held inBrussels on December 14th 2007 8 are:1. Flexicurity is a means of strengthening the implementation ofthe Lisbon Strategy, of creating more jobs of a better quality, ofmodernizing labor markets and of promoting quality jobs thanks to newforms of flexibility and security in order to improve resilience,employment and social cohesion;2. Flexicurity involves combining, in a deliberate manner, theflexibility and security of contractual provisions, the comprehensive globalstrategies for lifelong discipleship, active and effective policies of labormarkets and modern security systems, adapted and sustainable;3. Approaches in terms of flexicurity are not proposing a singlemodel of the labor market, of active life or political strategy; they must beadapted to specific national situations. Flexicurity implies a balancebetween the rights and obligations of all persons involved. Relying on8 Text translated by Marius Iezer in "Romanian Journal of Labor Law" no. 1/2008, pp. 215-21679Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcommon principles, each Member State should make a point of its ownflexicurity arrangements. Progress on this matter must be subject toeffective supervision;4. Flexicurity should promote more open labor markets, moreflexible and accessible to all, ending the labor market segmentation.Flexicurity aims at both those working and those unemployed. Theinactive, the unemployed, working without contracts, holding precariousjobs or are on the edge of the labor market should benefit from the bestprospects, from attractive and supportive measures in order to have easieraccess to labor market or progress to a stable and legally secure job.Workers must have the support that would enable them to remain fit forwork, to progress and succeed in moving from one job to another orfrom one workplace to another;5. Both internal and external flexicurity are equally important andshould be promoted. A sufficient contractual flexibility must beaccompanied by secure transitions between jobs. Vertical mobility shouldbe facilitated, as well as mobility between states of unemployment orinactivity and work. Quality and productive jobs, efficient organization ofwork and constant improvement of their skills are equally essential. Socialprotection systems should provide mutual help measures and incentives tomove from one job to another or to have access to a new job.6. Flexicurity should support gender equality by promoting equalaccess to employment for both men and women, proposing measures thatwould allow reconciling professional life with family and private life.7. Flexicurity requires a climate of trust and a broad dialogueamong interested parties, in which all may be ready to assumeresponsibility for change in view of balanced social policies.If public authorities have a general responsibility in the field, theaction of social partners in the design and implementation of flexicuritypolicies through social dialogue and collective negotiations is ofparamount importance.8. Flexicurity requires an efficient allocation of resources and mustremain fully compatible with sound and financially sustainable publicbudgets. It must aim at a fair distribution of costs and benefits, especiallybetween enterprises, public authorities and individuals, with particularattention to the specific situations of small and medium enterprises.These common principles are a useful reference for creating moreopen and more active labor markets, as well as more productive jobs.They should assist Member States in the establishment andimplementation of flexicurity strategies, which fully take into account the80Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LABOR CODE AMENDMENTS - BETWEEN NECESSITY …challenges, opportunities and their specific circumstances, with the activeinvolvement of social partners.Without denying the fact that the modernization of labor lawimplies a correlation between flexibility and security, the specific literaturehas expressed the view 9 according to which the concept of flexicurity as away to support the modernization of labor law, in the EuropeanCommission’s point of view, would not represent a "long-term solution.Obviously, the concept and its principles, adopted by the LisbonEuropean Council, will influence the labor law, but in perspective, thedebate has not ended. It is only the beginning."Given these considerations, in Romania, in accordance with theEuropean Union’s actions, the National Reform Program for LisbonStrategy for 2007-2010 10 was drafted. On the labor market, the programestablished Romania's concern for ensuring full employment, improvingwork quality and productivity and strengthening social and territorialcohesion. Modernization of national labor law has had and must continueto focus on these principles, adapting them to specific labor market inRomania, in the context of the labor market within the European Union,whose Member State it is 11 .The Labour Code - a response to current needs of employersand employeesIt is known that Romania's EU accession preparation primarilyconsisted of a legislative effort that aimed at harmonizing the nationallegislation with the Community law of the time. In the field of labor lawactions were directed towards vocational training, free movement ofworkers, modernizing advisory and employment placement services,occupational safety and health, social protection. Under this regulatoryeffort in the field of labor law, the labor code, approved by Law no.53/2003, which has undergone permanent adjustments after the entryinto force onMarch 1 st 2003, is highlighted as importance and role. Themain amendments to the Labour Code aimed at issues such as futureemployee or the employee information on the essential terms to beentered or modified in the individual employment contract, employee9 A. Popescu, Modernization of Labor Law in the European Union's Attention, in “The Lawabove All" Junimea Publishing, Iaşi 2008, p. 29810 hppt / / www.guv.ro / press / integration / post-accession strategy11 C. C. Nenu Legal size of individual professional assessment of employees in term of low no40/2011, in The Knowledge – Based Organization, Conference Proceedings 2 , NicolaeBalcescu Land Forced Academy Publishing House, Sibiu, 2011, pp 765-76681Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEinformation and consultation regarding collective redundancy procedures,individual employment termination, regulation of individual types ofatypical employment contracts, asset liability. The latest amendments tothe Labour Code were introduced by Law no. 40/2011 12 , legislationadopted by the Romanian Government, which has aroused greattheoretical political and scientific controversies.With direct reference to the flexibility of the working contract,changes to the Labour Code, after its adoption, were the following:- regulation of informing the person selected for employment,prior to the conclusion of individual employment contract, thatis, of the employee before it was amended, being done only onthe essential elements of the contract. Also, an employer'sobligation is deemed to be met by the employee by signing anindividual employment contract, that is, the addendum thatchanges the essential elements of the contract;- the probationary period was increased, for the individualemployment contract ,being now 90 days for employees withexecutive functions and 120 calendar days for employees whooccupy positions of leadership, successive recruitment for trialperiods being possible in a period of 12 months;- the possibility of termination of the individual employmentcontract at the end of the probationary period or anytime duringit through a simple notification of either party to the other wasregulated. The measure was welcomed by employers, leading tothe reduction of informal employment, but it is not shelteredfrom criticism in the light of the principle of individualemployment contract termination security;- overlapping of functions was regulated, employees having theopportunity to work at the same employer or different employers,based on individual contracts of employment, receiving adequatewages for each of them;- the employer’s right to establish individual performanceobjectives and assessment criteria of their achievement byemployees was covered;- the possibility to extend delegation with successive periods ofwithin 60 days, only with the employee’s agreement, wasintroduced;12 Publised in Jurnal Oficial of Romania, Part I no. 225/ 31 March 201182Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LABOR CODE AMENDMENTS - BETWEEN NECESSITY …- the possibility for the employer has been established, in case oftemporary reduction of activity, for economic, technological,structural or similar reasons, for periods exceeding 30 days, toreduce working hours from five days to four days per week, withthe corresponding reduction in salary, to the remedy of thesituation that caused the reduction program, after consultationwith the union representative at unit level;- new cases of termination of individual employment contractwere established, while others were revised to meet the practicalneeds;- the provision was added that, for prioritizing redundancy, thecriteria envisaged by law or collective agreements applicable to tiethe employees, after evaluating the achievement of performanceobjectives, thus ensuring priority for employees with professionalperformance, in relation to employees with certain socialsituations;- employees in the public sector were excluded from theprovisions on collective redundancies in the context in which thestate, as employer, has conducted and will conduct a series ofcollective redundancies, with negative social impact;- provisions governing temporary agency work were reformulated,eliminating certain restrictions on cases in which recourse totemporary work agencies is possible and extending the term forwhich a temporary mission can be established;- the possibility of conclusion of individual contracts ofemployment and provision of activities which require at least 2hours daily was regulated. Thus, according to the legal text, theindividual part-time employment may be terminated for any parttimeemployment accounted for a less than the full weekly ormonthly time;- the list of reasons that could lead to the abolition of a positionand to dismissal of the employee as a result of this was removed,employers having more freedom to exercise the organizationalprerogative at unit level;- new cases were set for individual contracts of employment for afixed period and increasing the maximum period to 36 months,which has the effect of reducing informal employment.83Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- new concepts were introduced, namely those of a comparableemployee, an employee doing night work, shift work.By analyzing the changes in the general law of individual andcollective labor relations, it can be concluded that the current form of theLabor Code seeks to address the need of making labor relations moreflexible, for the benefit of both employers and employees. The purpose ofthe provisions of the Labor Code is to boost economic activity in thecountry, to bring undeclared work in the formal economy, to eliminatecorruption and bureaucracy and, last but not least, to create better andmore secure jobs, which would generate additional and continuousrevenue for the state public budget.In light of the above it is important, however, to analyze if currentand planned measures, both at EU and national level, will affect thecharacteristics of the individual employment contract, as they wereoutlined in ILO Recommendation no. 198/2006 13 . New types ofemployment contracts, otherwise very necessary in a globalized economyand acceleration of technology, on the one hand, with the increase of thedemand for labor, but also with the skilled and active population decline,on the other hand, must be regulated to meet the requirements of bothsocial partners.The standard employment contract, concluded for an indefiniteperiod and full-time, in which all necessary means for fulfilling theactivity are provided by the employer, will remain at the heart of laborlaw, all other forms of ongoing employment relationship being created soas not to depart substantially from the classic characteristics of thecontract. Legislation on employment contracts is primarily aimed toestablish, on the one hand, the resilience of the labor law's actual labormarket conditions, and on the other hand, to protect workers' rights.Regarding the adaptation of legislation on employment contracts in labormarket conditions there is, in fact, in all national economies, a connectionbetween self-employment relationships, the use of commercialengagement and underground economic events. Excessive rigidity oflegislation on employment contracts makes economic operators choosetrade agreements, often resorting to subcontracting, working as a certifiedperson or even to using the underground economy to seek greaterflexibility in terms of commencement and conclusion of contractual13 I.T. Stefanescu Theoretical and Practical Treaty of Employment Law, Legal Publishing House,Bucharest, 2010 p. 65.84Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LABOR CODE AMENDMENTS - BETWEEN NECESSITY …relationship. Creating more self-employment jobs in legal conditionsdepends largely on the flexibility that will be allowed by legal rulesgoverning employment. On the other hand there is also the protectionthat the law on individual employment contracts must provide to workers'rights, which thus becomes a tool for social change that promotes thewelfare and improvement of their living conditions. Legislation onindividual employment contracts must keep a proper balance betweenthese two principles. Subordinating to them, the Community legislationseeks to find solutions acceptable to Member States, which aim to adaptthe legal framework to current developments and future individual andcollective labor relations.The emergence of new forms of employment contract, which donot materialize all the classic elements of a contract of employment hasbeen and remains inevitable. European governments have responded tothe problems of lack of activity produced by repeated economic crisesthrough approval of new forms of employment, more flexible and lessprotective. These new forms of employment contracts should not createdifferences and discrimination between employees, on the ground of thetype of contract. All employees should enjoy the same rights andobligations in the employment relationships, regardless of any form ofemployment contract under which they perform their work. This lastprinciple is the main reason behind all the actions of Europeaninstitutions in this field. Eliminating discrimination between thesecontracts and the classic ones is the real challenge of European laws inthis matter, so that labor market flexibility and its legal framework wouldbe consistent with the principle of protecting employees' rights, on equalterms, without being affected by the types of contracts whose individualparts they are.ReferencesPopescu, A., (2008) Modernization of Labor Law in the European Union'sAttention, in “The Law above All" Junimea Publishing, Iasi,Basuc, M., Nenu, C., and others, (2005) Labor Relations, Course Module.Labor Inspection, Romania, Labor and Social Security Inspection,Spain, Phare Project RO-03/IB/SO-01, Oscar Print PublishingHouse, Bucharest,Iezer, M., (2008) Romanian ournal of Labor Law, no. 1,Nenu, C. C., (2011) Legal size of individual professional assessment ofemployees in term of low no 40/2011, in The Knowledge – Based85Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEOrganization, Conference Proceedings 2, Nicolae Balcescu Land ForcedAcademy Publishing House, Sibiu,Stefanescu, T.I., (2010) Theoretical and Practical Treaty of Employment Law,Legal Publishing House, Bucharest.Document COM (2006) 444 finalDocument COM (2007) 659 finalDocument COM (2007) 627 finalhppt / / www.guv.ro / press / integration / post-accession strategyhttp. / / ec.europa.eu / index_ro.htm86Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

II. Private LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Conditions of Civil Liability within the New CivilCode[Condiţiile răspunderii civile în noua reglementare a CoduluiCivil]Călina JUGASTRU 1 2AbstractThe Romanian new Civil code defines the civil non-contractual liability in atext largely inspired from Quebec’s Civil code. Every person has the duty to obey therules of conduct that the law or local custom impose and to not breach, through hisactions or inactions, the rights and legitimate interests of other persons. The civilcontractual liability consists of the debtor’s obligation to repair the damage occurred tohis creditor as a result of the non-fulfillment, inappropriate or delayed fulfillment of theobligations set by the contract. In the legislator’s vision, the varieties of civil liability arethe contractual liability for one’s own acts and the contractual liability for another one’sacts.The illicit act is represented by the actions or inactions by means of which, aperson, ignoring the rules of conduct settled by law or local custom, breaches the rightsand legitimate interests of other persons. The damage consists of the harmful results ofcommitting the illicit act. The illicit act and the damage are presented within the spacededicated to the conditions of the liability for one’s own acts. The causal relationshipexpresses the causal link between the illicit act and the damage, namely that the illicitact generated the harmful result. The new regulation does not bring changes to themanner in which the causal relationship was seen in the prior legislation. The wording“he who causes damage to another through an illicit act” is very clear in what theexistence of this condition of civil liability is concerned. Expressly regulated in theframework of the liability for one’s own act, this condition is peculiar to the entire civilliability. Moreover, the illicit character of the act is given by the circumstance that itbreached the rule of the objective law and caused damage to the subjective law of aperson. The breach of the subjective right and expressis verbis, the violation of the1 Professor Ph.D., ”Lucian Blaga” University of Sibiu, ”Simion Bărnuţiu” Law School,Email Address: jugastrucalina@gmail.com2 “This paper was financed through the contract POSDRU/89/1.5/S/61968, strategicproject ID 61968 (2009), co-financed from the European Social Fund, by means of theSectoral Operational Programme Human Resources Development 2007 – 2013”.89Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICElegitimate interests bring about the consequences of civil liability. The forms of civil guilt(intention and fault) are explicitly described, no longer being necessary to resort to theCriminal code’s provisions.Keywords:Romanian new Civil code, civil liability, conditions of liability, illicit act,damage, subjective right, legitimate interest, causal relationship, guiltPreliminariiPotrivit art. 1349 alin. 1 C. civ., „orice persoană are îndatorirea sărespecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şisă nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sauintereselor legitime ale altor persoane”. Noul Cod civil nu defineşterăspunderea civilă. Definiţiile legale privesc exclusiv răspunderea delictualăşi răspunderea contractuală. Nici codul anterior nu a definit răspundereacivilă, astfel că literatura de specialitate română a trasat, sub vecheareglementare, particularităţile răspunderii civile, în contextul varietăţilorrăspunderii juridice. Răspunderea civilă este una dintre formelerăspunderii juridice, reprezentând raportul de obligaţii în temeiul căruia celce a păgubit pe altul este ţinut să repare prejudiciul cauzat victimei 3 .Răspunderea civilă delictuală este definită ca îndatorire a oricăreipersoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiullocului le impune şi de a nu aduce atingere, prin acţiunile ori inacţiunilesale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Textul nouluiCod civil român este larg inspirat din Codul civil al provinciei Quebec. Întermeni asemănători, acesta din urmă subordonează conduita persoanelorrespectării regulilor de conduită impuse de circumstanţe, uzanţe sau lege,aşa încât să nu se cauzeze prejudicii altor persoane.Art. 1349 alin. 2 C. civ. instituie principiul răspunderii persoanelorcare au discernământ. Obligaţia de a repara paguba este subordonatăposibilităţii de a discerne între conduita care respectă prescripţiilenormative şi conduita prejudiciabilă. Textul articolului menţionat enunţăprincipiul reparării integrale a prejudiciului, pe care îl dezvoltă în art. 1385alin. 1 C. civ. 4 Importanţa prevederii exprese, în noul cod, a imperativului3 M.N. Costin, M.C. Costin, Dicţionar de drept drept civil de la A la Z, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2007, p. 815.4 Cu privire la principiile răspunderii civile, a se vedea E. Lupan, Răspunderea civilă, EdituraAccent, Cluj-Napoca, 2003, p. 30-33; C. Stătescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor.Răspunderea civilă delictuală, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1980, p. 43-46.90Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEreparării integrale, este esenţială, deoarece finalitatea răspunderii civilerezidă tocmai în înlăturarea totală a consecinţelor dăunătoare ale fapteiilicite. Restitutio in integrum, în sensul propriu al terminologiei, înseamnă oreparaţie integrală a pagubei.Textul noului Cod civil „răspunde de toate prejudiciile cauzate”este inspirat din Codul civil Quebec. Spre diferenţă, acesta din urmă, facemenţiunea expresă că răspunderea intervine pentru „prejudiciul corporal,moral sau material” (art. 1457 alin. 2). Aceasta este una dintre dihotomiilela care a recurs şi doctrina română, în contextul clasificării prejudiciilor şicu trimitere la pagubele cauzate creditorului contractual prin neexecutareaobligaţiei contractuale. Se menţionează că, în materie contractuală, celemai frecvente prejudicii sunt cele economice, spre deosebire de domeniulextracontractual, unde au importanţă aparte prejudiciile corporale 5 . Maimult, uneori se vorbeşte şi de o adevărată superioritate a pagubelorcorporale în raport cu prejudiciile patrimoniale şi cu prejudiciile morale.Este motivul pentru care prejudiciul corporal constituie o categoriedistinctă, în trilogia prejudiciu material-prejudiciu extrapatrimonialprejudiciucorporal 6 .Art. 1350 C. civ. enunţă, de principiu, problema răspunderiicontractuale şi tranşează chestiunea opţiunii între acţiunea întemeiată pecontract şi acţiunea întemeiată pe delict. Orice persoană este ţinută să îşiexecute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nuîşi îndeplineşte această îndatorire, ea răspunde de prejudiciul cauzatceleilalte părţi şi este obligată să îl repare, în condiţiile legii. Noul cod nuaduce modificări ale modului în care această formă de răspundere civilă afost definită sub imperiul vechii reglementări. Răspunderea civilăcontractuală 7 constă în obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzatcreditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cuîntârziere a obligaţiilor născute valabil din contract 8 . Art. 1519 C. civ.menţionează varietăţile răspunderii contractuale: răspundere contractualăpentru fapta proprie şi răspundere contractuală pentru fapta altuia. Princomparaţie, noua reglementare este superioară, având în vedere că absenţalegiferării exprese a răspunderii contractuale pentru altul, în Codul civil de5 L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2009, p. 654-655.6 X. Pradel, Le préjudice dans le droit civil de la responsabilité, LGDJ, Paris, 2004, p. 303-313.7 E. Lupan, Răspunderea civilă..., p. 274.8 Pentru definiţii ale răspunderii contractuale, a se vedea M. Eliescu, Răspunderea civilădelictuală, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 7; I. Albu, Drept civil. Contractul şirăspunderea civilă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 235;91Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEla 1865, a dat naştere controverselor, deşi doctrina română a argumentatconstant necesitatea şi legitimitatea răspunderii contractuale.Fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie se angajeazăatunci când sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: prejudiciul,fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şivinovăţia autorului faptei. Chiar dacă se găsesc în secţiunea „Răspundereapentru fapta proprie”, cele patru condiţii constituie condiţiile generale alerăspunderii civile delictuale şi chiar ale întregii răspunderi civile 9 .Noul Cod civil acordă o atenţie specială faptei ilicite şi vinovăţiei.Chiar dacă dispoziţiile relative la cele două condiţii generale ale răspunderiise află în cărţi sau în secţiuni distincte ale aceluiaşi capitol, gruparea esterelativ compactă. Aprecierea are ca termen de comparaţie dispoziţiilereferitoare la prejudiciu, plasate fragmentar, în cuprinsul mai multor cărţisau capitole.Art. 1349 alin. 1 C. civ. conturează, aşa cum s-a menţionat, faptailicită civilă generatoare de prejudiciu şi permite desprinderea definiţieiprejudiciului, într-o formulare care consacră orientarea constantă ajurisprudenţei şi doctrinei de specialitate 10 . Fapta ilicită este reprezentatăde acţiunile ori inacţiunile prin care o persoană, ignorând regulile deconduită statornicite prin lege sau prin obiceiul locului, încalcă drepturilesau interesele legitime ale altor persoane. Prejudiciul constă în urmăriledăunătoare ale săvârşirii faptei ilicite. Fapta ilicită şi prejudiciul suntdezvoltate în spaţiul dedicat condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie,art. 1357 C. civ.Fapta ilicită este indicată în art. 1357 C. civ. drept condiţie arăspunderii civile, iar conţinutul noţiunii de „faptă ilicită” este conturat înart. 1349 C. civ., care defineşte răspunderea delictuală. Urmează cărepararea prejudiciului revine oricărei persoane care, prin acţiunile sauinacţiunile sale, încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pecare le impun legea sau obiceiul locului 11 . Pentru caracterizarea fapteiilicite în contextul utilizării produselor defectuoase, trimiterea se face lalegea specială.9 L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele Noului Cod civil, în Revista română de dreptprivat, nr. 1/2010, p. 157.10 L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele Noului Cod civil..., p. 156.11 Codul civil Quebec sancţionează, în mod foarte apropiat, nerespectarea conduiteiimpuse de circumstanţe, uzanţe sau lege, în scopul de a nu aduce prejudicii altorpersoane.92Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODECodul civil de la 1865 sancţiona, în art. 998, „orice faptă aomului”, fără a preciza că aceasta trebuie să fie ilicită. Dacă ne referim larăspunderea pentru fapta altuia, vechiul art. 1000 alin. 1 se referea, totgeneric, la „fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi”, caracterul ilicitfiind subînţeles. Noul Cod civil a reacţionat pozitiv la criticile doctrinare şia menţionat expres că fapta care aduce prejudicii este „fapta ilicită”(alineatul 1 al art. 1357).Fapta ilicită civilă constă într-o conduită umană, adică într-oacţiune sau inacţiune generatoare de prejudiciu. Acţiunea sau fapta decomisiune este ilicită atunci când persoanelor li se impune o conduită deabstenţiune. Încălcarea obligaţiei de abţinere este sancţionată atunci cândprin acţiunea respectivă se aduce atingere prejudiciabilă drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale altor persoane. În varianta inacţiunii,fapta ilicită constă în abţinerea de realizarea unei activităţi atunci cândcerinţa este aceea de a acţiona. În sfera noţiunii de faptă ilicită intră şiabuzul de drept. În condiţiile vechii reglementări, care nu conţineadispoziţii speciale privind abuzul de drept, autorii de drept civil au afirmatincluderea acestuia în sfera ilicitului civil 12 . Cu totul adevărat, exercitareadreptului în scopul de a vătăma ori de a păgubi pe altul, într-un modnerezonabil, contrar bunei-credinţe, este ilicită (abuzul de drept faceobiectul art. 15 C. civ.). Săvârşirea faptei ilicite atrage răspunderea civilănumai dacă paguba este consecinţa acţiunii sau a inacţiunii respective. Încaz contrar, inexistenţa prejudiciului conduce la lipsa celor două condiţiigenerale ale răspunderii: prejudiciul şi fapta ilicită. Afirmaţia a fost făcutăcu referire la răspunderea delictuală 13 ; ea este însă valabilă şi înrăspunderea contractuală. Fapta ilicită are caracter obiectiv (materializeazăo conduită umană), este rezultatul unei atitudini psihice (reflectă vinovăţiaautorului) şi este contrară ordinii sociale, fiind reprobată de societate 14 .Fapta ilicită este conduita care încalcă legea sau obiceiul locului,potrivit art. 1349 alin. 1 C. civ. Încălcarea normelor de convieţuire socialăconferă faptei un caracter ilicit, sub condiţia ca normele încălcate săreprezinte o continuare a prevederilor legale şi să contureze conţinutul,limitele şi modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute prinlege 15 .12 L. Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1998, p. 215-216.13 I. Dogaru, P. Drăghici, Bazele dreptului civil, vol. III, Teoria generală a obligaţiilor, EdituraC.H. Beck, Bucure;ti, 2009, p. 268.14 L. Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor..., p. 213.15 M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală…, p. 148.93Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEPrejudiciulPrejudiciul este rezultatul dăunător (de natură patrimonială saunepatrimonială) al atingerii drepturilor persoanelor, valorilor pe careacestea le ocrotesc – rezultat care antrenează obligaţia de reparare dinpartea celui responsabil 16 . Prejudiciul este element esenţial şi necesar alrăspunderii civile 17 ; fără prejudiciu nu există răspundere civilă.Componentele prejudiciului reparabil sunt enumerate într-o altă secţiune(cea de-a 6-a, dedicată reparării prejudiciului). Fără a intra în detalii,menţionăm că persoana lezată este îndreptăţită la despăgubiri care săreprezinte pierderea suferită (damnum emergens), câştigul pe care, în condiţiiobişnuite, ar fi putut să îl realizeze (lucrum cessans) 18 şi cheltuielile efectuatepentru evitarea sau limitarea pagubei. În finalul art. 1385 se vorbeşte dedespăgubiri pentru pierderea şansei de a obţine un avantaj, caz în carereparaţia va fi direct proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajuluirespectiv.Un loc aparte este destinat reparării prejudiciului rezultat dinvătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii 19 . Componenta economicăşi, deopotrivă, latura nepatrimonială sunt atent reglementate, în secţiuneadedicată reparării prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale.Ca element de noutate, noul Cod civil prevede explicit posibilitateareparării interesului legitim, în art. 1359. Condiţiile în care intervinerepararea pagubei consecutive lezării unui interes sunt ca interesul îndiscuţie să fie legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, să creezeaparenţa unui drept subiectiv.Reglementarea expresă a reparării pagubei rezultate din vătămareaunui interes este şi expresia corelaţiei între dreptul substanţial şi dreptulprocesual civil. S-a menţionat în doctrină că soluţia de admitere a acţiuniicivile este condiţionată de existenţa fie a unui drept subiectiv, fie a unui16 A se vedea I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daunele morale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 29.17 L. Pop, I.-F Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, conform noului Codcivil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 412; C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil.Teoria generală a obligaţiilor, Editura Hamangiu, Bucureşti, 1998, p. 145; I. Dogaru, P.Drăghici, Bazele dreptului civil…, p. 381; T. Bodoaşcă, S.O. Nour, I. Puie, Teoria generală aobligaţiilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 186.18 Cu privire la criteriile pe baza cărora se acordă despăgubiri pentru pierderea saunerealizarea câştigului din muncă, a se vedea L.R. Boilă, în F.-A. Baias, E. Chelaru, R.Constantinovici, I. Macovei ş.a., Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2012, p. 1467.19 Cu privire la noţiunea de prejudiciu corporal, a se vedea C. Jugastru, Reparareaprejudiciilor nepatrimoniale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 181-184.94Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEinteres protejat de lege 20 . Noul Cod de procedură civilă impune, în art.33, „interesul de a acţiona”. Nu se confundă interesul cerut pentruadmiterea acţiunii civile cu interesul judiciar, care trebuie să existe lamomentul promovării acţiunii civile şi, de asemenea, cu prilejul efectuăriifiecărui act în cursul procedurii judiciare 21 . Reglementarea explicită areparării intereselor persoanelor era aşteptată, mai ales că orientareajurisprudenţei şi a doctrinei a fost constantă, în acest sens, în decursultimpului. Din acest punct de vedere, textele noului Cod sunt un progresfaţă de prevederile anterioare referitoare la răspunderea civilă.Raportul de cauzalitateRaportul de cauzalitate exprimă legătura între fapta ilicită şiprejudiciu, în sensul că acea faptă ilicită a generat rezultatul păgubitor.Noul Cod civil nu aduce schimbări de fond în ceea ce priveşte raportul decauzalitate, faţă de reglementarea anterioară. Sintagma „cel care cauzeazăaltuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită” este foarte clară în privinţaexistenţei acestei condiţii a răspunderii civile. Reglementată expres încontextul răspunderii pentru fapta proprie, cauzalitatea este proprieîntregii răspunderi civile. Caracterul ilicit al faptei este dat, de altfel, „deîmprejurarea că prin ea a fost încălcată norma dreptului obiectiv şi a fostcauzat un prejudiciu dreptului subiectiv” 22 al unei persoane. Lezareadreptului subiectiv şi expressis verbis, încălcarea intereselor legitime, atragconsecinţele răspunderii civile.VinovăţiaComiterea faptei ilicite este precedată de desfăşurarea unorprocese psihice complexe. Multiplele definiţii doctrinare date vinovăţieiconverg spre ideea că aceasta constă în atitudinea psihică a autorului faţăde fapta prejudiciabilă şi faţă de urmările acesteia 23 . Vinovăţia semnificăconştientizarea acţiunii sau inacţiunii, a caracterului antisocial şi aurmărilor produse în realitatea înconjurătoare.Vinovăţia se descompune într-un element intelectiv şi un elementvolitiv, aflate în permanentă interacţiune. Făptuitorul are reprezentareamotivelor, mijloacelor, urmărilor faptei ilicite şi acţionează pentru20 I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Vol. I. articolele 1-459, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 51.21 Pentru comentariul amplu al cerinţei „interesului de a acţiona”, a se vedea I. Leş, NoulCod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Vol. I. articolele 1-459…, p. 59-61.22 C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor…, p. 183.23 A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p.196.95Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEatingerea scopurilor urmărite. Vinovăţia sau culpa este rezultatul unuiproces complex, care se conturează în mai multe etape. Mai întâi, sereflectă în conştiinţa omului nevoile materiale sau spirituale ce trebuiesatisfăcute, apoi se conturează motivele ce îndeamnă la o anumităconduită, are loc deliberarea mentală asupra motivelor şi mijloacelor desatisfacere a nevoilor şi intervine motivul determinant, care conduce laadoptarea deciziei de a săvârşi fapta ilicită. Elementul intelectiv constă înposibilitatea de a evalua fapta care urmează a fi săvârşită şi semnificaţiilesociale ale acesteia. Această fază premergătoare se derulează pe terenpsihologic, procesele cognitive interferând cu cele de emitere a unorjudecăţi de valoare. Existenţa factorului intelectiv presupune prefigurarea,în conştiinţa autorului, a faptei, a consecinţelor acesteia, precum şi amijloacelor pe care se va sprijini desfăşurarea conduitei ilicite.Răspunderea intervine numai cu condiţia ca autorul să aibă conştiinţacaracterului şi urmărilor antisociale ale faptei sale. Elementul volitiv sereferă la ansamblul proceselor psihice îndreptate spre atingerea scopuluiantisocial. Având la dispoziţie toate datele, făptuitorul adoptă conduitacomisivă sau omisivă prejudiciabilă. Se afirmă că răspunderea va fiantrenată numai dacă subiectul are libertatea de a alege între licit şi ilicit,între social şi antisocial şi dacă dispune de libertatea de a acţiona conformpropriei decizii. În dialectica săvârşirii faptei ilicite, între cei doi factori sestabileşte o strânsă interdependenţă. Elementul intelectiv nu poate existade sine-stătător, în afara proceselor voinţei. Dacă nu are loc ilicitul civil,primul element nu are relevanţă din punct de vedere juridic. Factorulvolitiv dobândeşte semnificaţie numai dacă este precedat de elementulintelectiv. Doar întrunirea lor cumulată antrenează răspunderea pentrufapta proprie 24 .Formele vinovăţiei civile 25 sunt descrise în art. 16 C. civ.,nemaifiind nevoie să se facă apel la dispoziţiile Codului penal (aşa cum seproceda sub vechea reglementare a Codului civil). Definiţiile privescintenţia (directă, indirectă) şi culpa (cu prevedere, cu neprevedere).Autorul faptei ilicite răspunde pentru cea mai uşoară culpă (art. 1357 alin.2 C. civ.). Culpa este gravă atunci când făptuitorul acţionează cu o24 În acest sens, I.-D. Romoşan, Vinovăţia în dreptul român, Editura All Beck, Bucureşti,1999, p.16.25 A.-G. Atanasiu ş.a., Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2011, p.6.96Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEneglijenţă sau cu o imprudenţă de care nu ar da dovadă nici persoana ceamai nedibace 26 .Noul Cod civil consacră termenul „vinovăţie”, pentru a identificauna dintre condiţiile generale ale răspunderii civile, răspunzând astfel unuivechi deziderat (vechiul cod utiliza termenii „vinovăţie” şi „culpă” pentrua desemna aceeaşi realitate juridică). Textul de principiu în materie este art.16, care particularizează formele vinovăţiei pentru ramura dreptului civil,art. 1358 cuprinde criteriile particulare de apreciere a vinovăţiei.Art. 1358 C. civ. prevede că vinovăţia se stabileşte ţinându-seseama şi de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine depersoana autorului. De asemenea, se va lua în calcul, după caz,împrejurarea că paguba cauzată de un profesionist este rezultatulexploatării întreprinderii acestuia. După denumirea marginală a articolului,dispoziţiile art. 1358 sunt aplicabile vinovăţiei, fără a face vreo diferenţăîntre formele acesteia. În fapt, textul este aplicabil doar formelor culpei,nu şi intenţiei. Aceasta deoarece intenţia nu pune probleme în ceea cepriveşte aprecierea sa. Elementele intrinseci fac intenţia uşor identificabilă:autorul prevede şi urmăreşte sau nu urmăreşte, dar acceptă, consecinţeleprejudiciabile ale conduitei sale 27 . Un criteriu exterior de apreciere aintenţiei nu este necesar şi nici util. Rămâne, deci, ca discuţia să fiecircumscrisă formelor culpei.Sub reglementarea Codului civil de la 1865, în absenţa uneidispoziţii legale similare celei din actualul art.1358, literatura de drept civila avansat trei criterii de apreciere a culpei: criteriul subiectiv acordăprioritate capacităţii efective a subiectului de drept de a înţelege şi de aaprecia semnificaţia juridică a propriei acţiuni sau inacţiuni; criteriulobiectiv pune accent pe modelul uman abstract, luat ca tip de referinţă;criteriul intermediar combină criteriile anterioare şi ia în calcul conduitaunui bonus pater familias. În ultima variantă, criteriul obiectiv este îmbogăţitcu elementele exterioare care pot să circumstanţieze săvârşirea fapteiilicite 28 . Împrejurările enumerate la art. 1358 C. civ. conduc la concluzia că26 Pe larg, cu privire la formele şi modalităţile vinovăţiei în noul Cod civil, a se vedea G.Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, EdituraHamangiu, Bucureşti, 2012, p. 252-253.27 C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor..., p. 201; I. Dogaru, P.Drăghici, Bazele dreptului civil, vol. III, Teoria generală a obligaţiilor..., p. 285.28 Pe larg, cu privire la cele trei criterii propuse, a se vedea L. Pop, Tratat elementar de dreptcivil. Obligaţiile, conform noului Cod civil…, p. 452-453; C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil.Teoria generală a obligaţiilor..., p. 201-202; I. Dogaru, P. Drăghici, Bazele dreptului civil, vol.III, Teoria generală a obligaţiilor..., p. 285-286.97Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsuntem în prezenţa unei aplicaţii a concepţiei intermediare de apreciere aculpei 29 . Criteriul obiectiv, dinamic şi variabil, suportă modificări înfuncţie de impactul progresului social, dezvoltării ştiinţei, decircumstanţele concrete ale comiterii faptei 30 .Actuala reglementare înscrie, între criteriile particulare deapreciere a vinovăţiei, împrejurări străine de persoana autorului, inclusivfaptul că paguba a fost cauzată de un profesionist în exerciţiul activităţiisale. „Împrejurările străine” sunt elementele externe, fără legătură cupersoana autorului. Acestea pot fi: condiţii externe conduitei –împrejurări de timp, de loc; tipul activităţii în cadrul căreia s-a săvârşitfapta – o activitate sportivă sau, dimpotrivă, o activitate obişnuită;împrejurarea că autorul acţionează în calitate de profesionist sau în afaraexerciţiului profesiei sale etc. 31 Nu constituie criteriu de apreciere a culpei,acele situaţii care privesc persoana autorului – de pildă, vârsta,deprinderile, lipsa unor abilităţi sau deprinderi. Aceştia sunt factori interni,care nu au relevanţă, din perspectiva art. 1358 C. civ.În ceea ce priveşte ultima teză a art. 1358, se cere ca săvârşireafaptei să aibă loc în exerciţiul exploatării unei întreprinderi. Introducereaacestui criteriu pare a fi expresia adaptării legislative la realităţile socialeconomicecare se impun cu puterea evidenţei. Asistăm la intrarea înspaţiul responsabilităţii civile a unor categorii noi, alături de categoriileclasice. Responsabilitatea profesională este un concept încă insuficientconturat normativ, deşi doctrina îl dezbate cu intensitate (în specialliteratura franceză), în condiţiile multiplicării legilor speciale care aducreguli de drept specifice diferitelor profesii. Alături de dreptul comun,tabloul legilor care dezvoltă dispoziţii aplicabile profesioniştilor este destulde cuprinzător. În dreptul nostru, sunt semnificative legile referitoare larăspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cudefecte, la comerţul electronic, la securitatea generală a produselor. Ceamai sensibilă la variaţiunile regimului răspunderii este legislaţiaconsumului, având în vedere imperativul protecţiei sporite aconsumatorilor 32 .29 L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele Noului Cod civil…, p.441-442,30 C. Stătescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Răspunderea civilă delictuală…, p. 89.31 C. Stătescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Răspunderea civilă delictuală…, p. 89.32 Pentru definirea noţiunii de “consumator” în reglementările comunitare şi în sistemelede drept naţionale, R.D. Apan, Repere în definirea noţiunii de „consumator”, în PandecteleRomâne, Supliment, Lucrările sesiunii ştiinţifice anuale Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, Departamentul de Cercetări Socio-Umane, 26-27 octombrie 2007, p. 149-157.98Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEDoctrinar, a fost semnalată dezvoltarea unui nou tip deresponsabilitate fundamentată pe culpă, de această dată în sarcina agenţiloreconomici. În acest context al discuţiei s-a afirmat necesitatea adoptăriiunor norme care să consacre, mai întâi, faptele ilicite culpabile şi abia apoi,să prevadă un standard caracterizat printr-un grad mai ridicat de diligenţăcerut anumitor actori din viaţa economică 33 . Aceste tendinţe doctrinare aufost consacrate în noul Cod civil, în articolul care se referă la apreciereaculpei profesioniştilor în exploatarea întreprinderilor.Urmează a determina care este categoria de persoane cărora li seaplică ultima teză a art. 1358. Cei direct vizaţi prin acest text suntprofesioniştii care exploatează o întreprindere, adică toţi cei careexploatează o întreprindere, în sensul că exercită în mod sistematic oactivitate organizată, ce constă în înstrăinarea de bunuri sau prestarea deservicii, indiferent dacă activitatea are sau nu ca scop obţinerea de profit 34 .Calitatea specială de profesionist care exploatează o întreprindere atrageincidenţa art. 1358 C. civ., teza ultimă. Faţă de textul legal, discuţiapriveşte, cu precădere, două aspecte: sfera de aplicare a art. 1358 C. civ. şimodul în care se va proceda pentru aprecierea culpei profesionistului. Art.3 alin. 1 C. civ. precizează că dispoziţiile sale privesc atât raporturile dintreprofesionişti, cît şi raporturile dintre profesionişti şi alte subiecte de drept.În sfera noţiunii de profesionist sunt incluşi: comerciantul 35 ,întreprinzătorul, agentul economic şi orice altă persoană autorizată sădesfăşoare o activitate care are caracter economic sau o activitate care estelipsită de un asemenea caracter 36 . Considerăm că numai raporturile dintreprofesionist şi consumator intră în sfera criteriului indicat la art. 1358 C.civ. În raporturile profesionist – consumator (business to consumer sau B2C)există un dezechilibru de forţe, consumatorul (care acţionează în afaraactivităţii sale profesionale) fiind „partea slabă”, a cărei protecţie deosebităse impune prin lege. Aceasta este motivaţia pentru care culpa esteapreciată după un criteriu particular, iar etalonul îl constituie profesionistul33 Cu privire la aceste discuţii, Ph. Brun, Responsabilité civile extracontractuelle, 2 e edition,Litec, Paris, 2009, p. 201-202.34 „Exploatarea unei întreprinderi” este definită în art. 3 alin. 3 C. civ.35 “Comerciantul” este profesionistul care exploatează o întreprindere comercială. Înacest sens, St.D. Cărpenaru, Dreptul comercial în condiţiile Noului Cod civil, în CJ, nr. 10/2010,p. 546. Doctrina a subliniat că profesionist nu este, în mod necesar, doar comerciantul (S.Angheni, Dreptul comercial – între tradiţionalism şi modernism, în Curierul Judiciar, nr. 9/2010, p.484).36 L.E. Smarandache, Comerciantul persoană fizică. Aspecte esenţiale privind dovada calităţii şiatributele de identificare obligatorii (I), în Pandectele Române, nr. 5/2011, p. 108.99Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmodel în domeniul în care activează. Aprecierea comportamentuluiprofesionistului nu poate fi decât mai exigentă, sub imperativul ocrotiriineprofesionistului. În raporturile dintre profesionişti (business to business sauB2B), aceştia acţionează de pe poziţii egale, aşa încât criteriul indicat deart. 1358 nu este operaţional. Operează prezumţia că toţi participanţii îşipot asigura o protecţia adecvată, în caliatte de profesionişti 37 . Criteriulparticular discutat se corelează cu întreaga legislaţie a consumului, careocroteşte, cu precădere, consumatorul.ReferencesTratate, cursuri, monografiiAutori româniAlbu, I., Ursa, V., (1979) Răspunderea civilă pentru daunele morale, EdituraDacia, Cluj-Napoca,Albu, I., (1994) Drept civil. Contractul şi răspunderea civilă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,Bodoaşcă, T., Nour, S. O., Puie, I., (2010) Teoria generală a obligaţiilor,Editura Universul Juridic, Bucureşti,Boroi, G., Stănciulescu, L., (2012) Instituţii de drept civil în reglementarea nouluiCod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,Dogaru, I., Drăghici, P., (2009) Bazele dreptului civil, vol. III, Teoria generală aobligaţiilor, Editura C.H. Beck, Bucureşti,Eliescu, M., (1972) Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei,Bucureşti,Jugastru, C., (2001) Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Editura LuminaLex, Bucureşti,Lupan, E., (2003) Răspunderea civilă, Editura Accent, Cluj-Napoca,Pop, L., (1998) Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Editura LuminaLex, Bucureşti,Pop, L., (2009) Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Pop, L., Popa, I. F., Vidu, S. I., (2012) Tratat elementar de drept civil.Obligaţiile, conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic,Bucureşti,Romoşan, I. D., (1999) Vinovăţia în dreptul român, Editura All Beck,Bucureşti,Stătescu, C., (1980) Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Răspunderea civilădelictuală, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti,37 C. Băiculescu, H. D. Dumitru, Legea privind comerţul electronic, Partea a III-a, în PandecteleRomâne, nr.2/2003, p.263.100Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE CONDITIONS OF CIVIL LIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEStătescu, C., Bîrsan, C., (1998) Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, EdituraHamangiu, Bucureşti,Autori străiniBrun, Ph., (2009) Responsabilité civile extracontractuelle, 2 e edition, Litec, Paris,Pradel, X., (2004) Le préjudice dans le droit civil de la responsabilité, LibrairieGénérale de Droit et de Jurisprudence, Paris,Culegeri normative, coduri comentate, dicţionareAtanasiu, A. G., et. all. (2011) Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii,Editura C.H. Beck, Bucureşti,Baias, F. A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I., (2012) Noul Codcivil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti,(2001) Codul civil, Editura Rosetti, Bucureşti,Costin, M. N., Costin, M. C., (2007) Dicţionar de drept drept civil de la A la Z,Editura Hamangiu, Bucureşti,Leş, I., (2011) Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Vol. I.articolele 1-459, Editura C.H. Beck, Bucureşti,(2012) Noul Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Articole, studiiAngheni, S., (2010) Dreptul comercial – între tradiţionalism şi modernism,în Curierul Judiciar, nr. 9,Apan, R. D., (2007) Repere în definirea noţiunii de „consumator”, înPandectele Române, Supliment, Lucrările sesiunii ştiinţifice anualeAcademia Română – Filiala Cluj-Napoca, Departamentul deCercetări Socio-Umane, 26-27 octombrie 2007Băiculescu, C., Dumitru, H. D., (2003) Legea privind comerţul electronic,Partea a III-a, în Pandectele Române, nr.2,Cărpenaru, St. D., (2010) Dreptul comercial în condiţiile Noului Cod civil, înCurierul Judiciar, nr. 10,Pop, L., (2010) Tabloul general al răspunderii civile în textele Noului Cod civil, înRevista română de drept privat, nr. 1,Smarandache, L. E., (2011) Comerciantul persoană fizică. Aspecteesenţiale privind dovada calităţii şi atributele de identificareobligatorii (I), în Pandectele Române, nr. 5.101Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Considerations Regarding Unworthiness to Inherit,Legislated by Article 958 of the Romanian Civil CodeClaudiu Ramon D. BUTCULESCU 1Răzvan Claudiu VANAN 2AbstractUnworthiness to inherit is the forfeiture by right or judiciary of the right tocollect a known legacy, including the reserved portion that person had the right toinherit, as being guilty of a serious offense against the deceased, the person that leavesthe legacy or against other heirs before opening the legacy.This article tackles the issue of unworthiness in Romanian law, brieflydiscussing and analyzing theoretical concepts and jurisprudential aspects. Relevantelements of comparative law are also presented and explained.Keywords:Unworthiness, inheritance, legacy, judicial inheritance, inheritance by law.1 Ph.D. Associate Researcher, „Andrei Rădulescu” Academy, Legal Research Institute ofRomanian Academy, Email Address: butculescu@yahoo.com2 L.L.M.c., Dimitrie Cantemir University, Email Address:vcrazvan@gmail.com.103Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe possibility for a person to inherit is not only given by itsvocation, a negative condition is needed to be acknowledged, namely, notto be unworthy to inherit.Unworthiness to inherit is the forfeiture by right or judiciary of theright to collect a known legacy, including the reserved portion that personhad the right to inherit, as being guilty of a serious offense against thedeceased, the person that leaves the legacy or against other heirs beforeopening the legacy.Regarding the capacity to inherit, one of the conditions imposedby the Romanian Civil Code is that a person can inherit if it exists at themoment of the opening of the legacy proceedings, dispositions of articles36, 53 and 208 hereby apply. Paragraph two, article 967 Romanian CivilCode enacts the case of the death of more than one person, the situationwhere it cannot be established if one survived the other, therefore losingtheir capacity to inherit.In current Romanian legislation, we observe the presence of twotypes of unworthiness, namely, unworthiness by right and judicialunworthiness. In this article our goal is to unveil and comment featuresregarding article 958 of the Romanian Civil Code in reference toconnections with other branches of law, certain requirements of thesubjects, and methods where the above apply.Article 958 of the Romanian Civil Code:“(1) Unworthy by right is:One convicted of committing an offence with the intent to kill theone who leaves the legacy;One convicted of committing, before the opening of the legacyproceedings, of an offence with the intent to kill another heir whosepresence at the legacy proceedings would have removed or decreased thesuspect’s vocation regarding the legacy.(2) If the conviction for the facts mentioned in paragraph (1) isprevented by the death of the suspect, or through amnesty orprescription, the institution of unworthiness operates if those facts wereestablished by a permanent civil injunction.(3) Unworthiness by right can be ascertained at any time, at therequest of any interested person or ex officio by the court of law or publicnotary based on a final court decision that proves the unworthiness.”We start analyzing the above mentioned article from the textfragment "by right", that has an imperative structure, which requires thatthe unworthiness in the situations provided in par. (1) and (2) to beindependent and absolute, even though they can be removed only by104Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING UNWORTHINESS TO INHERIT….application of art. 961, para. (1) of the Romanian Civil Code describingmethods of removing the effects of unworthiness. According to para. (1),subparagraph (a), we take into consideration the meaning of the term"convicted person in a penal court". Therefore, we put into discussion theperson convicted by a final court decision within the contents of article416 and following of the Romanian Code of Criminal Procedure.Although the legal text does not indicate that a final court decision isrequired, we believe that this results from interpreting art.959, para. (3),which even if it deals with judicial unworthiness, it confines the "term ofone year calculated from the date when the judgment of conviction restsfinal", and also from art 51 of the Code of Criminal Procedure regardingthe presumption of innocence. Also, in the absence of individualized text,we consider the convicted person can be anyone who could have thequality of heir, this having in mind individuals and corporation. Comparedto the latter point, we believe that a legal entity, such as a corporation, canfunction as the convicted person, in view of the fact that under art 957,para. (1) Civil Code, in conjunction with art. 208 Civil Code, it can benefitfrom donations, and on the other hand, legislated by the law number278/2006 of criminal liability in the general part or the criminal law,without any special individualized offenses likely to be done by a legalentity, such as a corporation.In accordance with the following fragment "committing anoffense with intent to kill", we take into account that this is provided bythe following articles of the Penal Code: 174, 175, and 176, both in termsof crime as a completed act, and as well in the case of attempt, given thatthe text does not require the existence of a completed act, but the factorof intentional killing, and that in these determined offences the attempt ispunished by penal law. Under the same reasons, we believe that aconviction for the crime of infanticide can be circumscribed by thesummoned text, but only regarding the existence of a completed act,considering that the attempted offence in this situation is not punishable.Regarding the incidence of art 185 Penal Code, causing illegalabortion, we find that even though unborn fetus could be included in thescope of persons that leave legacy, given that its rights, even if conferredsince its conception, are affected by a prerequisite, being born alive (art 36Civil Code), whilst killing the fetus removes the possibility to discover ifthe baby would have been born alive or not, which excludes theapplicability of the crime. However, an interesting question might rise if,after killing the fetus there would be other people(other heirs) prejudiced,who would not be able to harness and strengthen the vocation of105Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEinheritance and in what way could they bring in a complaint against theoffenders referred to a request under tort liability. Also, the unworthinessto inherit will operate for the authors of the crimes mentioned and alsofor the accomplices and instigators, because they always commit such actswith intent. We also put into consideration the controversial situationwhether it is necessary that the offense is committed with direct intent orit could also be indirect intent. We believe that to be the subject of a penalpunishment regarding unworthiness, the offence can be an act of bothdirect and indirect intent for the following reasons: The quoted text doesnot distinguish between the forms of intent (ubi lex non distinguit, necnos distinguere debemus); In the current civil code, guilt is regulatedseparately, without the need for reference to art. 19 Penal Code regardingguilt, because the art. 16 para. (2) Civil Code defines "offence done withintent" combining both forms of intent, without differentiating betweenthem.Moreover, even in relation to the Penal Code, the acts that may bethe subject of a sanction regarding unworthiness are committed, at least insuch form, with both forms of intent, direct and indirect. It followslogically that the author need not have killed the person who leaves thelegacy to inherit it specifically, but to have had the intent to kill, plus theessential requirement of the author's vocation as an heir.As opposed to the legal text, we consider that it is irrelevant,regarding of the application of the penal penalty, that after killing theperson who leaves the legacy, the author would acquire the position aspreferred heir or not, because the text does not individualize any heirs inthis category. In addition, according to the phrase "person who leaves thelegacy", we find this phrase defines any individual, even the unborn child,provided that he is born alive(Art. 36 Civil Code). A legal entity, such ascorporations, cannot be "a person who leaves legacy", considering therequirements of art. 953 Civil Code, which talks about the transfer of thelegacy of an individual person. Within line one paragraph (b), we willconsider firstly, the phrase “before the opening of the legacyproceedings”, proceedings which start at the moment of the death of theperson who leaves the legacy, proven physically or through a final courtorder. The legal text establishes an essential requirement: the time of theoffence has to predate the death of the person leaving the legacy,therefore the date of the opening of the legacy proceedings. The reason isthat, after the beginning of the legacy proceedings, the person that waskilled had the quality of heir, which passes on to his heirs or, in the worstcase the state (Article 953 Civil Code, shows that the inheritance is the106Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING UNWORTHINESS TO INHERIT….transmission of the assets of an individual to more people being alive or inexistence).Secondly, regarding the phrase "other heirs", it can be any personwho is an heir or has the capacity to be an heir, including the unbornfetus, according to art. 36 Civil Code. Obviously, a legal entity, such as acorporation, cannot be classified in this category, in relation to the specifictext and the facts mentioned.Thirdly, we perceive this phrase "crimes committed with the intentto kill". This term has the same characteristics as described in par. (1)(a),except that in this case, the offenses already mentioned (Art. 174-177Penal Code), we add the offense provided for in art 185 Penal Code(Causing illegal abortion). If in the first paragraph killing the fetus was notlikely to attract the incidence of the text because the author of the killingcould not have valued his quality as an heir, in this case the act can beincriminated by reference to art 185 Penal Code, considering that thesubject that was killed is an heir. We also believe that the same solution isto be imposed in the situation, in which the baby is name the heir througha will, and the author of the offence would be an heir of the baby; In thiscase the incidence regarding the sanction of unworthiness will besubparagraph (b).And finally, we will take into consideration the phrase "removedor decreased the suspect’s vocation regarding the legacy" according towhich it is necessary that the person killed must have met all conditionsrequired by law to be an heir (succession capacity, vocation of inheritance,etc..), and the quality preferred heir as opposed to the suspect or being awife or a husband. We assess that in the case of the victim being a lesserheir than the author of the offence, the institution and the tort liabilityregarding unworthiness does not hereby apply. Furthermore, killing theone already proven or declared unworthy through a final court decision isnot likely to attract the punishment of unworthiness. At the same time, webelieve that killing another heir, before the opening of the legacyproceedings, if he/she has ascendants, in correlation to art 965 and 966Civil Code will not be punishable by unworthiness, as the quota of thelegacy of the author of the offense is not modified in any way. The reasonfor this is that the sanction of unworthiness is a civil punishment, whichimplies that its scope cannot extend beyond the limitations provided bythe law.In view of paragraph (2), we put in discussion the following textfragment “death of the suspect or through amnesty or prescription” inwhich case it attracts the incidence of article 10 line (g) Penal Procedure107Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECode, the situation in which the following measures can be taken: If thecriminal investigation has not started, the prosecutor will not start it; Ifthe criminal investigation has started, the prosecutor will end it;During the trial, then the judge will foreclose the trial proceedings;Under no circumstance, the dismissal of the case will not be possible inthe cases predetermined by art 958 line (2) for the simple reason that thismeasure is taken during criminal investigation following the provisions ofart 10 line (g) Penal Procedure Code in the case of nonexistent accusedperson. in addition, it is to be noted that once the act is no longer foundby the criminal court, the role of proving the deed and the guilt regardingthe accused is left to the competence of the civil court. The phrase "finalcivil decision" means final and irrevocable court order, under Art. 222 ofLaw no. 71/2011.Within paragraph (3) we first consider the phrase “unworthinessby right can be ascertained at any time” which regulates the fact that thesanction of unworthiness is not a subject of any kind of prescription andit can be invoked by means of exception as well as an ordinary course ofaction.Furthermore, we consider the fragment "at the request of anyinterested person", where according to the text it is stipulated that anyperson that has a legitimate interest and which fulfils the condition ofboth existence and authenticity can invoke the sanction of unworthiness.In the absence of precise codification, unworthiness can be invoked bythe means of an action or as an exception. It is questionable if theprosecutor can make such an action in the case which the act can nolonger be ascertained by a criminal court decision. We believe that such anassumption is possible, in corroboration with par (1) which states that thedoer is "by right" unworthy to inherit.Moreover, we analyze the phrase “ex officio by the court of law”while observing that the unworthiness invoked by the court can only beascertained by rule of exception. We value that it is exceptional,peremptory and absolute, which can be invoked in any state of the case. Ifthe complainant is unworthy, and his action has an purpose related to hisrights regarding the legacy, his the action is deemed to be dismissedwithout the court being able to establish his/hers unworthiness within thesame trial, because it would exceed the legal procedure of the trial at hand.Obviously, if the action is to declare unworthiness, it can no longer beinvoked by default by the court.108Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS REGARDING UNWORTHINESS TO INHERIT….On the other hand, we consider the text fragment "notary basedon a final court decision that proves the unworthiness", the passage whichallows the enunciation of at least two assumptions, namely:The public notary can assert the case of unworthiness, but onlywithin the length of the legacy proceedings. After the completion of thecertificate of inheritance the only means of proving unworthiness beingthe judicial ones. The establishment of the notary regarding sectioningunworthiness is deemed to be a result of an existing court decisionproving unworthiness. We support that the decision must be final, if giveby a criminal court or irrevocable if given by a civil court.In conclusion, the unworthiness as it is regulated in the actualRomanian Civil Code, poses an interesting research challenge for any lawscholar, firstly by broadening the scope of the unworthiness and secondlyby providing new grounds for research and analysis in the field of civil lawand successions.ReferencesBoroi, G., Stănciulescu, L., (2012) Instituţii de Drept civil în reglementareanoului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,Chirică, D., (2003) Drept civil. Succesiuni şi testamente, Editura Rosetti,Bucureşti,Deak, F., (2002) Tratat de Drept succesoral – ediţia a II-a, actualizată şicompletată; Editura Universul Juridic, Bucureşti,*** Legea nr. 289 / 2009 privind Codul civil*** Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privindCodul civil109Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Irreversibility of Donations According to the NewCivil Code[Ireversibilitatea donaţiilor conform Noului Cod Civil ]Livia MOCANU 1AbstractThe donation, inter vivos liberality, is by its essence irreversible. The principleof the donation irreversibility is expressly mentioned in art. 1015 of the new Civil Cod.Though the dispositions of the Civil Code in 1865 are mainly kept in thismatter, the new Civil Code reconfigures the institution of the donation irreversibility,both by reformulating the old texts and by establishing new solutions. All these define amodern regulation of this important feature for the donation – irreversibility.In this context, our research analyses the principle of the donationirreversibility, as well as the exceptions to this principle.Keywords:liberality, irreversibility, revocation, revocation for ingratitude, revocation fornon-performance of the duty, revocation of the donation between spouses.1 Associate Professor Ph.D., „Valahia” University of Targoviste, Faculty of Law andSocial-Political Sciences, Email Address: mocanulivia@yahoo.com111Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereÎn prezenta lucrare ne propunem o analiză a principiuluiirevocabilităţii donaţiilor, cu accent pe elementele de noutate reflectate îndispoziţiile noului Cod civil.Deşi noua reglementare menţine, în bună parte, dispoziţiileCodului civil de la 1865 în materie, ea cuprinde şi o serie de modificăriimportante în spiritul modernismului pe care noul Cod civil îl reflectă şi înaceastă materie. De aceea, apreciem că analiza noastră, prezintă odeosebită actualitate şi utilitate, atât pentru specialişti cât şi pentru toţi ceicare doresc să cunoască valenţele noului Cod civil în raport cureglementarea anterioară.De altfel, în zilele noastre, se conturează ca o veritabilă necesitatecunoaşterea regulilor juridice pentru părţile care negociază termeniicontractului, persoane fizice sau persoane juridice.Ca destinatari ai noilor dispozitii civile în materie nu putem omiteinstanţele judecătoreşti dar şi pe ceilalţi parteneri ai justiţiei avocaţi, notariipublici, teoreticieni ai dreptului. De asemenea, îi avem în vedere şi pestudenţii facultăţilor de drept cărora le putem înlesni cunoaşterea şiînsuşirea dispoziţiilor noului Cod civil în acest domeniu.Totodată, convinşi de necesitatea perfecţionării continue anormelor juridice sperăm să avem un aport şi în această direcţie.Prin urmare, în prezenta lucrare, ne propunem să analizămprincipiul irevocabilităţii donaţiilor, excepţiile de la acest principiu sicauzele de revocare.În scopul atingerii obiectivelor propuse în prezentul studiu, vomutiliza analiza comparativă, prin raportare la dispoziţiile Codului civil de la1865 şi la prevederile noului Cod civil.Până la acest moment contractul de donatie, în special principiulirevocabilitatii donatiilor, a făcut, cu precădere, obiectul manualeloruniversitare elaborate pentru studiul studenţilor, fără a epuizaproblematica teoretică şi practică în domeniu.Scopul prezentului demers ştiintific este de a sublinia noutăţileactualei reglementări convinşi fiind că, la rândul nostru, vom lăsa alte porţideschise în această materie.Principiul irevocabilităţii. Reglementare.Donaţia este un contract cu titlu gratuit, o liberalitate, al cărui efectprincipal constă în micşorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat.Aşadar, de esenţa donaţiei este intenţia de a gratifica (animus donandi),112Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….aceasta conducând la sărăcirea donatorului-debitor şi la îmbogăţireadonatarului-creditor. 2Omul poate dispune de patrimoniul său cu titlu gratuit, fără aurmări obţinerea unui echivalent, însă diminuarea patrimoniului, cecaracterizează contractul-liberalitate, este definitivă şi irevocabilă.Irevocabilitatea înseamnă că dreptul, fie cu termen sau sub condiţie, setransmite fără ca donatorul să-şi rezerve direct, sau indirect, posibilitatea„de a nimici sau înlătura prin propria voinţă efectele transmisiunii, ceea cear pune pe donatar într-o condiţie de dependenţă pe care legea o socoteşteincompatibilă cu ideea libertăţii” 3 .Ca şi în vechea reglementare, principiul irevocabilităţii donaţiiloreste menţionat expres în art. 1015 alin. (1) din noul Cod civil conformcăruia: „Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permitdonatorului să o revoce prin voinţa sa”. Diferit de principiulirevocabilităţii ce caracterizează contractele în general, impus de dispoz.art. 1270 alin. (2) din noul Cod civil, conform cărora modificarea sauîncetarea contractului se face numai prin acordul părţilor ori din cauzeautorizate de lege, neputând fi revocat prin voinţa uneia dintre ele, cuexcepţia cazurilor prevăzute de lege (irevocabilitate de gradul I) 4 , pentrudonaţii legea consacră un principiu special al irevocabilităţii. Cu toate că,forţa obligatorie a oricărui contract acţionează şi în cazul contractului dedonaţie, irevocabilitatea donaţiilor nu este inutilă. Ea are un caracterspecial, particular, mai accentuat decât forţa obligatorie a contractelor, însensul că irevocabilitatea priveşte nu doar efectele donaţiei, ci însăşi esenţasa, fiind o condiţie de validitate pentru formarea donaţiei (irevocabilitatede gardul II). 5 Cum în mod just s-a afirmat în literatura de specialitate 6 ,principiul irevocabilităţii donaţiilor are o dublă justificare căci, prininstituirea sa, legiuitorul limitează facultatea de a dispune cu titlu gratuit,2 Pentru mai multe detalii a se vedea, Ioan Adam, Drept civil. Obligaţiile. Contractul înreglementarea NCC, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2011, pp. 58-59; Francisc Deak, Tratat dedrept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucureşti, 1998, p. 92; Ion Dogaru coord.,Drept civil. Teoria generală a actelor cu titlu gratuit, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 204-205.3 D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român. Partea I, Donaţiunileîntre vii, tomul IV, Bucureşti, 1913, p.370 apud Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 235.4 Ca efect al principiului pacta sunt servanda, conform căruia contractul este legea părţilor.5 Francis Deak, op. cit., p. 104; Dumitru C. Florescu, Contractele civile, Editura UniversulJuridic, Bucureşti, p. 118.6 Ion Dogaru (coord.), op. cit., pp. 234-235; Eugeniu Safta-Romano, Contracte civile, EdituraGraphix, Iaşi, 1995, p. 155; Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş,Contracte civile şi comerciale. Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 83.113Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconştientizându-l pe proprietar asupra caracterului definitiv şi irevocabil almicşorării patrimoniului său, ocrotindu-i astfel interesele şi, în acelaşi timp,înlătură nesiguranţa cu privire la dreptul transmis, derivând dinposibilitatea revocării donaţiei.Prin urmare, orice clauze sau condiţii de natură a leza principiulirevocabilităţii donaţiilor atrag nulitatea absolută a contractului. Sancţiuneanulităţii priveşte tot contractul iar nu doar clauza incompatibilă cuprincipiul irevocabilităţii, excepţie făcând situaţia când donaţia estedivizibilă, caz în care va fi anulată doar clauza nelegală.Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţiiAlături de consacrarea expresă a principiului irevocabilităţiidonaţiilor, noul Cod civil prevede clauzele incompatibile cu acestprincipiu. Conform art. 1015 alin. (2) aceste clauze sunt următoarele:- condiţiile pur potestative;Conform dispoz. art. 1015 alin. (2) lit. a) din noul Cod civil, estelovită de nulitate absolută donaţia care este afectată de o condiţie a căreirealizare depinde exclusiv de voinţa donatorului. Este potestativă condiţiaa cărei realizare depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţilecontractante. Condiţia potestativă poate fi de două feluri: condiţiepotestativă simplă, când realizarea sau nerealizarea condiţiei depinde atâtde voinţa unei părţi, cât şi de un fapt exterior sau de voinţa unei altepersoane şi condiţie potestativă pură, când realizarea sau nerealizareacondiţiei depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţile contractante (art.1403). În acest context susţinem opinia majoritară 7 conform căreia,donaţia este nulă chiar dacă condiţia este simplă potestativă. Aceasta, spredeosebire de contractele cu titlu oneros, care sunt lovite de nulitate atuncicând sunt afectate de o condiţie potestativă pură, fiind valabile cândprevăd o condiţie potestativă simplă. Nulitatea donaţiilor făcute sub ocondiţie potestativă din partea donatorului este consecinţa faptului cădonatarul nu trebuie lăsat la discreţia donatorului iar acesta din următrebuie să-şi asume consecinţele contractului-liberalitate pe care a înţelessă îl încheie cu donatarul.- plata datoriilor viitoare nedeterminate;7 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 236; Francisc Deak, op. cit., p. 105; Dan Chirică, Dreptcivil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 145; Eugeniu Safta–Romano, op. cit., p. 178; Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş, op. cit., p.83.114Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….Conform dispoz. art. 1015 alin. (2) lit. b) din noul Cod civil estenulă donaţia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul learcontracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinatăîn contract. Per a contrario este valabilă donaţia prin care se impunedonatarului plata datoriilor sau sarcinilor existente în momentulcontractării sau pe care donatorul le-ar contracta în viitor, cu condiţia ca săse prevadă în contract valoarea maximă a acestora. Aici reţinem o soluţiediferită a legiuitorului în raport cu vechea reglementare conform căreia,fără distincţii, era considerată nulă donaţia care impunea donatarului platadatoriilor pe care donatorul le-ar fi contractat în viitor şi a căror valoare n-a fost specificata in contractul de donaţie (art. 823 din Codul civil de la1865). Interdicţia avea la bază intenţia legiuitorului de a excludeposibilitatea donatorului de a revoca indirect donaţia prin „golirea acesteiade conţinut”, contractând datorii până la concurenţa valorii bunurilordonate 8 . În concepţia noului Cod civil se admite posibilitatea încheieriiunei donaţii prin care se impune donatarului plata datoriilor pe caredonatorul le-ar contracta în viitor, cu condiţia ca valoarea maximă aacestora să fie determinată în contract. Această condiţie îl protejează pedonatar, iar principiul irevocabilităţii nu are de suferit întrucât donatorulnu mai poate mări acest pasiv.- dreptul de denunţare unilaterală a contractului;Conform dispoz. art. 1015 alin. (2) lit. c) este nulă donaţia careconferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul. În vecheareglementare nu era prevăzută expres această clauză însă era menţionată îndoctrină 9 , fiind dedusă din principiul irevocabilităţii donaţiilor.Interzicerea dreptului de denunţare unilaterală a contractului de donaţie,reprezintă o excepţie de la dispoz. art. 1276, respectiv 1277 din noul Cod10civil care consacră acest drept .- dreptul de a dispune de bunul donat;Conform dispoz. art. 1015 alin. (2) lit. d) este nulă donaţia carepermite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacădonatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispunevizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai înprivinţa acestei părţi. În acest caz donaţia este nulă deoarece donatarul s-arafla la discreţia donatorului, care ar putea să dispună oricând de bunul8 Francisc Deak, op. cit., p. 106; D. Chirică, op. cit., p.146.9 Francisc Deak, op. cit., p. 106; Aspazia Cojocaru, op. cit., p. 67; Stanciu D. Cărpenaru,Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş, op. cit., p. 83.10 În condiţiile prevăzute de lege.115Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdonat. Chiar dacă reformulează dispoziţiile cuprinse în art. 824 din Codulcivil de la 1865, legiuitorul păstrează acelaşi înţeles întrucât, bunurileasupra cărora donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune, nu fac obiectuldonaţiei, iar dacă donatorul nu a dispus de ele în timpul vieţii, acestea setransmit moştenitorilor la moartea sa. Cu alte cuvinte, aceste bunuri nu secuvin donatarului niciodată, iar singura soluţie pentru gratificarea sa esteaceea a încheierii unui alt contract de donaţie 11 .Clauze permiseExistă şi clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor.Dintre acestea menţionăm:- condiţiile cazuale şi mixte;Întrucât textul de lege face referire numai la condiţia purpotestativă, rezultă că donaţia poate fi valabil afectată de o condiţiecazuală (a cărei realizare depinde numai de hazard) sau de o condiţie mixtă(a cărei realizare nu depinde numai de voinţa uneia dintre părţi, ci şi devoinţa unei alte persoane) 12 .- Termenul;Este valabilă donaţia cu termen deoarece termenul, ca modalitate aactului juridic, nu afectează dobândirea dreptului transmis, ci numaiexerciţiul acestui drept.- plata datoriilor prezente sau viitoare, dacă acestea suntspecificate în contractul de donaţieCum arătam mai-sus, noul Cod civil admite posibilitatea încheieriiunei donaţii prin care se impune donatarului plata datoriilor pe caredonatorul le-ar contracta în viitor, cu condiţia ca valoarea maximă aacestora să fie determinată în contract.- reîntoarcerea convenţională a bunurilor 13 ;Art. 1016 din noul Cod civil prevede expres posibilitatea stipulăriireîntoarcerii convenţionale a bunurilor donate în cazul în care donatarulmoare înaintea donatorului, chiar dacă lasă descendenţi, sau pentru cazulde deces al donatarului şi al descendenţilor lui. În acest caz donaţia nu este11 Pentru detalii, a se vedea Ion Dogaru (coord.), op. cit., pp. 237-238.12 Pentru detalii asupra condiţiei actului juridic, a se vedea Gabriel Boroi, Carla AlexandraAnghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011, pp. 178-186.13 Numită în doctrina anterioară noului Cod civil, dreptul de reîntoarcere sau dreptul dereversiune.116Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….revocată prin voinţa donatorului ci prin convenţia părţilor care aulibertatea de a supune donaţia unei condiţii suspensive sau rezolutorii. 14Conform legii, reîntoarcerea convenţională poate avea loc în douăcazuri:- în cazul predecesului donatarului faţă de donator, fiind lipsit derelevanţă că donatarul are sau nu descendenţi;- în cazul predecesului donatarului şi al descendenţilor săi faţă dedonator.Dacă părţile au stipulat în contractul de donaţie clauza dereîntoarcere a bunului donat fără a menţiona în ce condiţii, se presupunecă reîntoarcerea se produce la predecesul donatarului faţă de donator,conform opiniilor exprimate în doctrină şi la care ne raliem 15 .Clauza privind reîntoarcerea bunurilor reprezintă o condiţierezolutorie cazuală, perfect valabilă, a cărei realizare depinde de hazard iarnu de voinţa donatorului.Dispoziţiile art. 1016 alin. (2) din noul Cod civil, reflectă noulregim constitutiv de drepturi al cărţii funciare dispunând că, atunci cânddonaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de publicitate, atâtdreptul donatarului, cât şi dreptul de reîntoarcere sunt supuse acestorformalităţi.- Donaţia cu rezerva uzufructului sau a dreptului de abitaţie;Este permisă donaţia cu rezerva uzufructului sau a dreptului deabitaţie, în favoarea donatorului sau a unui terţ, obiectul contractului fiindnuda proprietate, care se donează în mod irevocabil 16 . Donaţia poate aveaca obiect şi un drept de uzufruct, în acest caz donatorul păstrând nudaproprietate.- includerea unei clauze de împuternicire pe un libret de economii,în cazul depunerii de sume de bani la CEC sau bănci pe numelealtor persoane 17 .5. Revocarea donaţiilor. Cauze legale.5.1. Consideraţii generaleConsacrând în art. 1015 principiul irevocabilităţii donaţiilor,legiuitorul stabileşte în art. 1020 din noul Cod civil cazurile expres şilimitativ prevăzute în care o donaţie poate fi totuşi revocată: neexecutareasarcinii impuse donatarului şi ingratitudinea acestuia faţă de donator. Spre14 Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 67.15 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 240.16 T.J Timiş, dec. civ. nr. 40/1987, in R.R.D. nr. 5/1987, p. 67.17 Pe larg, a se vedea, Francisc Deak, op. cit., p. 107.117Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdeosebire de vechea reglementare, noul Cod civil nu mai prevedeposibilitatea revocării donaţiei pentru survenienţa de copil.Revocarea donaţiei nu operează de drept fiind necesarăconstatarea cauzelor de revocare pe cale judiciară (art. 1021).În raport de specificul irevocabilităţii donaţiilor şi în acord cudoctrina 18 şi practica judiciară apreciem că prevederile art. 1020 din noulCod civil nu instituie excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilordeoarece în aceste cazuri revocarea survine independent de voinţadonatorului, nefiind aşadar, rodul voinţei acestuia.Reţinem însă, ca veritabilă excepţie de la principiul irevocabilităţii,cazul donaţiilor între soţi.5.2. Revocarea pentru ingratitudineRevocarea pentru ingratitudine există încă din dreptul roman, fiindastfel pedepsită încălcarea obligaţiei de recunoştinţă a donatarului faţă dedonator. 19Conform art. 1020 din noul Cod civil, donaţia poate fi revocatăpentru ingratitudine. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine esteprevăzută în art. 1023 – 1026 din noul Cod civil.Cazurile de revocare pentru ingratitudine sunt limitativ enumeratede lege. Astfel, conform art. 1023 din noul Cod civil, donaţia se revocăpentru ingratitudine în următoarele cazuri:a) – dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoaneapropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;b) – dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sauinjurii grave faţă de donator;c) – dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimentedonatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat,ţinându-se seama însă de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.În primul caz şi cel mai grav, legea completează reglementareaanterioară prin aceea că prevede atât atentatul la viaţa donatorului cât şi aunei persoane apropiate acestuia. De asemenea, există acest caz derevocare şi dacă donatarul, având cunoştinţă că alţii intenţionează săatenteze, nu l-a înştiinţat pe donator despre această intenţie.Întrucât, în aceste cazuri, esenţială este intenţia de a ucide, donaţianu va fi revocată pentru ingratitudine în cazul uciderii din culpă sau în18 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 270; Dumitru C. Florescu, op. cit., pp. 119-120; StanciuD. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş, op. cit., p. 95.19 Impăratul Justinian a extins revocarea pentru ingratitudine la toate donaţiile.118Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….legitimă apărare, dacă donatarul a acţionat fără discernământ ori pune înpericol viaţa donatorului din neglijenţă sau imprudenţă.Pentru cazul prevăzut la lit. b) legiuitorul foloseşte acum noţiuneade fapte penale, adică infracţiuni iar nu simple delicte care nu au gradul depericol social al unei infracţiuni 20 , menţinând drept cazuri de ingratitudinesituaţiile în care donatarul se face vinovat de cruzimi sau injurii grave laadresa donatorului. Gravitatea faptelor este o chestiune pe care oapreciază judecătorul, esenţial fiind ca faptele să fie săvârşite cu intenţie.În ceea ce priveşte refuzul de alimente, în afară de cerinţa cadonatarul să refuze în mod nejustificat asigurarea de alimente, noul Codcivil adaugă condiţia ca donatorul să fi ajuns în nevoie, şi ca asigurarea dealimente să nu fie pretinsă peste valoarea actuală a bunului donat,raportată la starea în care se afla bunul la momentul încheierii contractului.În acest caz obligaţia de recunoştinţă impune ajutorul alimentar însădonaţia nu va fi revocată pentru ingratitudine dacă donatorul are rude saualte persoane obligate legal să-i acorde întreţinere. Nefiind vorba de oobligaţie de întreţinere a donatarului faţă de donator, în situaţia în careacesta din urmă se află în nevoie, iar donatarul refuză nejustificat să îlajute, intervine revocarea donaţiei ca unic instrument juridic la dispoziţiadonatorului care nu poate promova o acţiune pentru a solicita întreţinerede la donatar. 21Dacă donatorul este cel care refuză ajutorul alimentar oferit dedonatar, nu poate fi revocată donaţia pentru ingratitudine. 22Revocarea pentru ingratitudine este judiciară, instanţa apreciind dela caz la caz gravitatea faptelor reclamate.Acţiunea în revocare pentru ingratitudine este prescriptibilă.Astfel, conform art. 1024 alin. (1) din noul Cod civil, dreptul la acţiuneaprin care se solicită revocarea donaţiei pentru ingratitudine se prescrie întermen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşitfapta de ingratitudine. Prin urmare, momentul fixat de legiuitor pentrudeclanşarea termenului de prescripţie este acela când donatorul a ştiut, nudespre săvârşirea faptei, ci că donatarul a săvârşit fapta. Pe lângă noutatealegată de începutul termenului de exercitare a acţiunii în revocare,intervine şi cea legată de natura acestui termen, apreciat anterior dedoctrină ca fiind un termen de decădere, întrucât era bazat pe prezumţia20 Vechiul cod utiliza noţiunea de delicte în care puteau intra simplele delicate civile carenu aveau gradul de pericol social al unei infracţiuni. Doctrina avea însă în vedere înţelesulde fapte infracţionale.21 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 279; Francis Deak, op.cit., p. 131.22 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 279.119Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEiertării. 23 Astfel, termenul de un an este un termen de prescripţie,susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen. Dacădonatorul nu solicită revocarea pentru ingratitudine în termenul de un ande la data luării la cunoştinţă, se presupune că l-a iertat pe donatar.Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numaiîmpotriva donatarului nu şi a moştenitorilor săi. Numai în cazul în caredonatarul moare după introducerea acţiunii, procesul continuă împotrivamoştenitorilor (art. 1024 alin. (2) 24 .Întrucât, acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine este oacţiune personală, cu caracter sancţionator, de pedeapsa civilă, ea poate fiintentată numai de persoana împotriva căreia faptele au fost săvârşite,adică numai de către donator.Prin excepţie, moştenitorii donatorului pot deveni titularii acţiuniiîn revocare. Astfel, alin. (3) al art. 1024 din noul Cod civil, modificăreglementarea anterioară şi prevede posibilitatea formulării cererii derevocare pentru ingratitudine de către moştenitorii donatorului. Potrivitlegii, cererea de revocare poate fi introdusă de moştenitorii donatorului,dacă donatorul a decedat înainte de a se fi împlinit termenul de prescripţie,cu condiţia ca acesta să nu-l fi iertat pe donatar.De asemenea, moştenitorii pot solicita revocarea donaţiei, dacădonatorul a decedat fără să cunoască cauza de revocare. În acest caz,legiuitorul fixează un moment obiectiv de la care curge termenul deprescriptie, acesta fiind data mortii donatorului.În ceea ce priveşte efectele revocării donaţiei, art. 1025 din noulCod civil, reglementează efectele între părţi. Conform textului legal, regulaeste în sensul restituirii în natură a bunului donat. În mod excepţional,donatarul este ţinut să platească valoarea bunului donat, în cazul în carerestituirea în natură nu este posibilă (de ex. bunul donat a fost vândut unuiterţ de bună-credinţă, cu respectarea formalităţilor de publicitate, pentrucazul imobilelor). Potrivit art. 1025 alin (2) din noul Cod civil, donataruleste obligat să restituie şi fructele bunului, începând cu data introduceriiacţiunii pentru revocarea donaţiei. Sub acest aspect noul Cod civil menţinereglementarea anterioară deşi doctrina a criticat această soluţie legală 2523 Francisc Deak, op. cit., p. 132; Ion Dogaru coord., op. cit., p. 282.24 Noul Cod civil pune astfel capăt controverselor ivite în doctrina anterioară cu privire lachestiunea de a şti dacă acţiunea pornită împotriva donatarului va putea fi continuatăîmpotriva moştenitorilor lui în cazul în care acesta ar deceda înainte de terminareaprocesului. Pe larg, a se vedea, Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 281 – 282; Francisc Deak,op. cit., p. 133; Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 183.25 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 284.120Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….reţinând că donatarul ingrat ar trebui să restituie şi fructele perceputeanterior cererii de revocare, aşa cum este situaţia mostenitorului nedemn,obligat la restituire de la data deschiderii moştenirii. Este o opinie la carene raliem căci, de la data săvârşirii ingratitudinii, donatarul trebuieconsiderat ca fiind un posesor de rea-credinţă.Efectele revocării donaţiei faţă de terţi se regăsesc îndispoz. art.1026 din noul Cod civil conform cărora, revocarea pentru ingratitudine nuproduce nici-un efect faţă de terţii care au contractat cu donatarul. Însă,dacă în vechea reglementare se utiliza noţiunea de înstrăinare (înţelegândprin aceasta şi transmisiunile cu titlu gratuit), conform noului Cod civilpentru ca revocarea să nu producă efecte asupra drepturilor înstrăinate decătre donatar trebuie ca să se fi transmis terţilor drepturi reale asuprabunului, prin contracte cu titlu oneros, iar terţii să fi fost de bună-credinţă.De asemenea, terţii trebuie să fi fost de bună-credinţă şi în cazul în care s-ar fi constituit în favoarea lor garanţii asupra bunului donat.În consecinţă, întrucât revocarea donaţiei pentru ingratitudine esteo acţiune în restituire cu caracter de pedeapsă, strict personală, ea produceefecte numai pentru viitor ex nunc, „lăsând pe donatar proprietar până înmomentul revocării, astfel că şi actele realizate de el vor fi respectate, caemanând de la un proprietar”. 26Astfel, drepturile dobândite de terţi înainte de intentarea acţiuniisau de înscrierea ei în registrele de publicitate rămân valabile.În acord cu doctrina 27 apreciem că toate donaţiile sunt supuserevocării pentru ingratitudine.Legat de revocarea donaţiei pentru ingratitudine, un element denoutate îl reprezintă revocarea promisiunii de donaţie 28 . Astfel, conformart. 1022 din noul Cod civil, promisiunea de donaţie se revocă de drept încazul intervenirii unuia din cazurile de revocare pentru ingratitudine.Specific acestor dispoziţii este faptul că, deşi intervin aceleasi situaţii careatrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine, promisiunea de donaţie serevocă de drept în timp ce revocarea donaţiei este judiciara.În afară de cazurile de revocare pentru ingratitudine, pentrupromisiunea de donaţie, noul Cod civil prevede două situaţii speciale careatrag revocarea de drept, ţinându-se cont de situaţia materială apromitentului. Astfel, conform art. 1022 alin (2) din noul Cod civil,26 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 284-285.27 Francisc Deak, op. cit., p. 133; Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş,op. cit., p. 98.28 Promisiunea de donaţie reprezintă un element de noutate al actualei reglementări, eaneexistând în Codul civil de la 1865.121Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpromisiunea de donaţie se revocă de drept şi atunci când, anteriorexecutării sale, situaţia materială a promitentului s-a deteriorat intr-oasemenea măsură încât:- executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentruacesta ori,- promitentul a devenit insolvabil.În consecinţă, este vorba de înrăutăţirea situaţiei materiale apromitentului intervenită anterior executării promisiunii precum şi de oanumită gravitate în deteriorarea situaţiei materiale care determină fie oexecutare a promisiunii excesiv de oneroasă fie intervenirea insolvabilităţiipromitentului.5.3. Revocarea pentru neexecutarea sarciniiStipularea unei sarcini impuse donatarului transformă donaţia întruncontract sinalagmatic, cu consecinţa producerii efectelor specificeacestor contracte 29 .Astfel, ca în orice contract sinalagmatic, în caz de neexecutare asarcinii (total sau parţial), donatorul va putea alege între a solicitaexecutarea silită a sarcinii sau rezoluţiunea (revocarea) contractului, cudaune – interese, neexecutarea sarcinii nefiind considerată un act deingratitudine.Conform art. 1020 din noul Cod civil, donaţia poate fi revocatăpentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligatdonatarul. Noul Cod civil prevede condiţia de a nu exista justificare pentruneexecutarea sarcinii. Existenţa justificării trebuie dovedita de cel care opretinde.Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii este reglementatăde dispoz. art. 1027 – 1029 din noul Cod civil. Ea nu produce efecte dedrept fiind necesar să fie cerută prin acţiune în justiţie. 30Noul Cod civil reglementează expres posibilele acţiuni la care suntîndreptăţite părţile/beneficiarul sarcinii, în cazul neexecutării ei.Astfel, conform art. 1027 alin. (1) din noul Cod civil, donatorul şisuccesorii săi în drepturi au posibilitatea să aleagă între a cere executareasarcinii sau revocarea donaţiei, în vreme ce, potrivit alin. (2), terţul29 Pentru detalii asupra donaţiei cu sarcină a se vedea, Florin Moţiu, Contractele speciale înnoul Cod civil, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011,pp. 138-141.30 CSJ, s.c., dec. nr. 218/1990, nepublicată, în Corneliu Turianu, Contracte speciale. Practicăjudiciară adnotată, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999, p. 96.122Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….beneficiar nu poate cere decât executarea sarcinii. Prin urmare, în măsuraîn care executarea sarcinii este posibilă, donatorul poate solicita instanţeiexecutarea contractului, şi nu revocarea sa. Şi terţul beneficiar va puteacere executarea sarcinii. Întrucât nu este parte în contractul de donaţie,terţul beneficiar nu poate solicita revocarea contractului pentruneexecutarea sarcinii. Numai donatorul, moştenitorii acestuia, precum şicreditorii au dreptul să ceară revocarea donaţiei pentru neexecutareasarcinii. In privinţa creditorilor deşi nici noul Cod civil nu-i menţioneazăexpres, ei pot solicita revocarea donaţiei câtă vreme sunt îndeplinitecondiţiile acţiunii oblice, această posibilitate fiind menţionata şi în doctrinavechiului cod 31 .In aprecierea asupra îndeplinirii sarcinii se vor avea în vedere şidispoziţiile art. 1028 din noul Cod civil conform cărora, donatarul esteţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat,actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită. Aceste dispoziţii ţinseama de natura contractului de donaţie care este o liberalitate, caracter cear dispărea în cazul în care sarcina ar depăşi foloasele gratuite 32 .In toate cazurile, ca şi la rezoluţiunea convenţiilor sinalagmatice,revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii este rezultatul uneineexecutări culpabile din partea donatarului fiind exclusă revocareadonaţiei dacă neexecutarea sarcinii este imputabilă donatorului sau nu esteimputabilă nici-uneia dintre părţi 33 . Totodată, donatarul nu se poateelibera de executarea sarcinii, renunţând la beneficiul liberalităţii, întrucât,ca şi contract încheiat printr-un acord de voinţă, donaţia nu poate firevocată decât prin consimţământul ambelor părţi.Dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii saurevocarea donaţiei se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcinatrebuia executată (art. 1027 alin. (3).Conform art. 1029 din noul Cod civil, când donaţia este revocatăpentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul donat reintra în patrimoniuldonatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui.Efectele sunt diferite de cele de la revocarea pentru ingratitudine, ţinândcont de faptul că revocarea pentru ingratitudine este o acţiune în restituirecu caracter de pedeapsă, lipsită, de regulă, de efecte retroactive faţă deterţi, pe când acţiunea în revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii31 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 272; Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 180; AspaziaCojocaru, op. cit., p. 68.32 Pentru detalii, a se vedea Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 190.33 Dan Chirică, op. cit., p. 163.123Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEeste o acţiune în rezoluţiune. Prin urmare, rezoluţiunea donaţiei are caefect desfiinţarea cu caracter retroactiv a contractului şi repunerea părţilorîn situaţia anterioară. In consecinţă, bunurile donate reintră în patrimoniuldonatorului. In privinţa restituirii fructelor bunului donat în doctrină s-aimpus opinia potrivit căreia, donatarul este obligat la restituirea fructelordin momentul cererii de chemare în judecată, donaţia cu sarcinaexprimând atât voinţa donatorului de a-şi vedea sarcina îndeplinită cât şiintenţia liberală de a-l gratifica pe donatar, în sensul măririi patrimoniuluiacestuia, motiv pentru care, obligarea donatarului la restituirea fructelorpercepute de la data încheierii contractului ar contraveni intenţiei liberale,lui animus donandi 34 . In raporturile cu terţii, deşi textul utilizează noţiuneade „orice drepturi” 35 , trebuie avute în vedere dispoz. art. 1648 din noulCod civil, privitor la efectele restituirii prestaţiilor faţă de terţi, în cazuldrepturilor dobândite de terţi în anumite condiţii (cu respectarea regulilorde carte funciară, a efectului dobândirii cu bună-credinţă a bunurilormobile, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune).5.4. Revocabilitatea donaţiei între soţiCa şi vechea reglementare, noul Cod civil admite valabilitateadonaţiilor între soţi instituind însă anumite reguli speciale, derogatorii de laregulile generale în materia donaţiilor. Cum este deja subliniat îndoctrină 36 , cea mai importantă dintre aceste reguli este revocabilitateadonaţiilor între soţi, în prezent instituită în art. 1031 din noul Cod civil.Deşi corespunde vechii reglementări 37 , art. 1031 din noul Cod civil aduceo modificare importantă constând în aceea că, pentru a se aplica excepţiade la principiul irevocabilităţii, nu numai încheierea donaţiei ci şi revocareaei trebuie să aibă loc în timpul căsătoriei. Prin urmare, donaţiile făcuteîntre soţi în timpul căsătoriei devin irevocabile în momentul desfaceriiacesteia spre deosebire de vechea reglementare când donaţia între soţidevenea definitivă şi irevocabilă numai în momentul decesuluidonatorului, putând fi revocată atât după desfacerea căsătoriei cât şi dupămoartea donatarului.Donaţia între soţi reprezintă, aşadar, o excepţie de la principiulirevocabilităţii donaţiilor, dreptul şotului donator de a revoca liberalitatea34 Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 274.35 Vechiul cod menţiona faptul că bunul reintră în patrimonial donatorului liber de „oricesarcini şi ipoteci”.36 Francisc Deak, op. cit., pp. 107-108; Ion Dogaru (coord.), op. cit., p. 292; Florin Moţiu,op. cit., p. 140; Dumitru C. Florescu, op. cit., p. 119.37 Art. 937 din Codul civil de la 1865.124Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….fiind de esenţa donaţiei făcută între soţi 38 . In consecinţă, nu este necesarca acest drept să fie prevăzut în contract şi nici nu poate fi înlăturat printrostipulaţie contrară. El există indiferent de stipularea vreunei clauzecontrare, fiind conferit de lege, prin norme imperative.Fiind un drept personal al şotului donator, dreptul de revocare adonaţiei nu se poate exercita nici de moştenitorii, nici de creditoriiacestuia.Revocarea este rezultatul manifestării unilaterale de voinţă asoţului donator care acţionează după bunul sau plac (ad nutum) şi nutrebuie să o motiveze. Este motivul pentru care, pentru revocarea donaţieiîntre soţi, nu este necesară existenţa unei cauze legale de revocare. In acestsens, după desfacerea căsătoriei, soţii pot cere revocarea donaţiilor pentruingratitudine sau pentru neexecutarea sarcinii, câtă vreme sunt îndeplinitecondiţiile privind termenul de prescripţie.Soţul donator îşi poate manifesta voinţa de a revoca donaţia fieexpres fie tacit, fiind însă necesar să existe o identitate exactă între bunulcare a format obiectul donaţiei şi bunul ce face obiectul revocării 39 .Revocabilitatea donaţiei între soţi înseamnă că, odată încheiatcontractul de donaţie, soţul donatar devine proprietar sub condiţierezolutorie a bunului donat. Odată ce donaţia este revocată, condiţiarezolutorie se împlineşte, revocarea producând efecte retroactive. Inconsecinţă, se consideră că donaţia nu s-a încheiat astfel că donatarul saumoştenitorii săi, dacă bunul se află în posesia lor, sau terţul dobânditor albunului sunt obligaţi să restituie integral bunul donat. Restituirea bunuluieste însoţită şi de restituirea fructelor percepute pana la revocare. Inprivinţa bunurilor mobile, terţii de bună-credinţă vor putea opune soţuluidonator dispoz. art. 935 şi art. 937 din noul Cod civil (posesia de bunăcredinţăvalorează proprietate).In concluzie, putem retine că donaţia dintre soţi derogă nu numaide la principiul irevocabilităţii donaţiilor (irevocabilitate de gradul II) –ceea ce permite stipularea în contract a unor clauze incompatibile cu acestprincipiu – dar şi de la principiul forţei obligatorii a contractului(irevocabilitate de gradul II), deoarece una dintre părţi îşi poate manifestaunilateral voinţa în sensul revocării donaţiei.ConcluziiPrincipiul irevocabilităţii donaţiilor este menţionat expres şi înnoul Cod civil. Irevocabilitatea donaţiei este una specială, proprie acestui38 Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu,Vasile Nemeş, op. cit., p. 84.39 Francisc Deak, op. cit., p. 109.125Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcontract, determinată de caracterul său de contract-liberalitate.Specialitatea irevocabilităţii donaţiei rezidă în faptul că ea nu priveşte doarefectele contractului, ca în dreptul comun, ci şi natura intrinsecă a acestuia,considerente pentru care doctrina a supranumit-o irevocabilitate de graduldoi. 40Principiul irevocabilităţii donaţiilor capătă noi dimensiuni înreglementarea actuală care, deşi menţine în bună parte vechile dispoziţii,aduce şi modificări importante a căror prezenţă am semnalat-o în studiulnostru.Într-o sintetizare a aspectelor de noutate ce caracterizează înprezent principiul irevocabilităţii donaţiilor reţinem următoarele:In ceea ce priveşte clauzele incompatibile cu principiulirevocabilităţii donaţiilor, noul Cod civil consacră o soluţie diferită înraport cu vechea reglementare atunci când se referă la clauza prin care seimpune donatarului plata datoriilor viitoare pe care donatorul le-arcontracta. Astfel, dacă în concepţia Codului civil de la 1865, fără distincţii,era considerată nulă donaţia care impunea donatarului plata datoriilor pecare donatorul le-ar fi contractat în viitor şi a căror valoare n-a fostspecificată în contractul de donaţie (art. 823), noul Cod civil admiteposibilitatea încheierii unei donaţii prin care se impune donatarului platadatoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, cu condiţia cavaloarea maximă a acestora să fie determinată în contract;Tot în materia clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilităţii,spre deosebire de vechea reglementare care nu conţinea dispoziţii în acestsens, noul Cod civil prevede expres că este lovită de nulitate donaţia careconferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul;In ceea ce priveşte cazurile care atrag revocarea donaţiei pentruingratitudine, în primul caz şi cel mai grav, legea completeazăreglementarea anterioară prin aceea că prevede atât atentatul la viaţadonatorului cât şi a unei persoane apropiate acestuia. De asemenea, existăacest caz de revocare şi dacă donatarul având cunoştinţă că alţiiintenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat pe donator despre aceastaintenţie;Pentru cazul prevăzut în art. 1023 lit. b) din noul Cod civil,legiuitorul foloseşte noţiunea de fapte penale în loc de delicte, cum era învechea reglementare;40 Pentru detalii a se vedea şi Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les successiones. Les libéralités,Dalloz, Paris, 1997, p. 351.126Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONS ACCORDING ….In ceea ce priveşte refuzul de alimente, în afară de cerinţa cadonatarul să refuze în mod nejustificat asigurarea de alimente, noul Codcivil adaugă condiţia ca donatorul să fi ajuns în nevoie, şi ca asigurarea dealimente să nu fie pretinsă peste valoarea actuală a bunului donat,raportată la starea în care se afla bunul la momentul încheierii contractului;Acţiunea în revocare pentru ingratitudine este prescriptibilă.Conform art. 1024 alin. (1) din noul Cod civil, dreptul la acţiunea prin carese solicita revocarea donaţiei pentru ingratitudine se prescrie în termen deun an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta deingratitudine. Cu titlu de noutate reţinem momentul fixat de legiuitorpentru declanşarea termenului de prescripţie ca fiind acela când donatorula ştiut, nu despre săvârşirea faptei, ci că donatarul a săvârşit fapta. Pe lângănoutatea legată de începutul termenului de exercitare a acţiunii în revocareintervine şi cea legată de natura acestui termen, apreciat anterior dedoctrină ca fiind termen de decădere. Astfel, în concepţia noului Cod civiltermenul de un an este un termen de prescripţie, susceptibil desuspendare, întrerupere sau repunere în termen;Efectele revocării donaţiei faţă de terţi se regăsesc în art. 1026 dinnoul Cod civil conform cărora, revocarea pentru ingratitudine nu producenici-un efect faţă de terţii care au contractat cu donatarul. Însă, dacă învechea reglementare se utiliza noţiunea de înstrăinare (înţelegând prinaceasta şi transmisiunile cu titlu gratuit), conform noului Cod civil pentruca revocarea să nu producă efecte asupra drepturilor înstrăinate de cătredonatar trebuie ca să se fi transmis terţilor drepturi reale asupra bunului,prin contracte cu titlu oneros, iar terţii să fi fost de bună-credinţă;Cu titlu de noutate este reglementată revocarea promisiunii dedonaţie care, în toate cazurile prevăzute de lege, operează de drept;Noul Cod civil aduce o modificare importantă în materia revocăriidonaţiilor între soţi, constând în aceea că, pentru a se aplica excepţia de laprincipiul irevocabilităţii, nu numai încheierea donaţiei ci şi revocarea eitrebuie să aibă loc în timpul căsătoriei. Prin urmare, donaţiile făcute întresoţi în timpul căsătoriei devin irevocabile în momentul desfacerii acesteiaspre deosebire de vechea reglementare când donaţia între soţi deveneadefinitivă şi irevocabilă numai în momentul decesului donatorului, putândfi revocată atât după desfacerea căsătoriei cât şi după moartea donatarului.ReferencesAdam, I., (2011) Drept civil. Obligaţiile. Contractul în reglementarea NCC,Editura C.H.Beck, Bucureşti,127Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEAlexandresco, D., (1913) Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civilromân. Partea I, Donaţiunile între vii, tomul IV, Bucureşti,Boroi, G., Anghelescu, C.A., (2011) Curs de drept civil. Partea generală,Editura Hamangiu, Bucureşti,Cărpenaru, St., Stănciulescu, L., Nemeş, V., (2009) Contracte civile şicomerciale. Editura Hamangiu, Bucureşti,Chirică, D., (1997) Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex,Bucureşti,Cojocaru, A., (2008) Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti,Deak, Fr., (1998) Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami,Bucureşti,Dogaru, I. (coord.), (2005) Drept civil. Teoria generală a actelor cu titlu gratuit,Editura All Beck, Bucureşti,Florescu, D.C., (2011) Contractele civile, Editura Universul Juridic,Bucureşti,Moţiu, F., (2011) Contractele speciale în noul Cod civil, Ediţia a II-a revăzută şiadăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Safta – Romano, E., (1995) Contracte civile, Editura Graphix, Iaşi,Terré, Fr., Lequette, Y., (1997) Droit civil. Les successiones. Les libéralités,Dalloz, Paris,Turianu, C., (1999) Contracte speciale. Practică judiciară adnotată, EdituraFundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti.128Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Perspectives in Romanian Private Law[Perspective în dreptul privat românesc ]Maria DUMITRU 1AbstractThe new Civil Code outlines the Romanian legislator’s intention to bringtogether civil and commercial law under the regulation of a single act, in one branch ofprivate law. On the other hand in the new corpus of private law we are able to find legalprovisions applicable only to participating professionals. In this legislative context weask what will be the fate of commercial law and what are the trends in private law.Keywords:private law, law of professionals, commercial law.1 Associate Professor Ph.D, „Petre Andrei” University of Iasi, Faculty of Law, lawyer inIaşi Bar, Email Address: dumitrumaria@yahoo.com129Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICENoul Cod civil conturează intenţia legiuitorului român de a reunidreptul civil şi dreptul comercial sub reglementarea unui act normativ unic, într-o singură ramură de drept privat. Pe de altă parte în noul corpus dedrept privat se găsesc prevederi aplicabile exclusiv raporturilor juridice lacare participă profesioniştii. In acest context legislativ ne întrebăm care vafi soarta dreptului comercial şi care sunt noile tendinţe de specializare indomeniul dreptului privat.1. Efectele concepţiei moniste asupra dreptului comercialPrintre modificarile ample pe care adoptarea Codului civil le-agenerat în peisajul reglementărilor de drept privat se evidenţiază, prinanvergura implicaţiilor asupra vieţii juridice, şi cele generate de abrogareaCodului comercial.Unificarea dreptului privat în principal prin includerea în Codulcivil a majorităţii dispoziţiilor din Codul comercial, crează unele problemede ordin teoretic cu implicaţii practice privitoare la dreptul comercial – caramură de drept privat, parte integrantă a sistemului de drept românesc.Unii autori au considerat că intenţia legiuitorului de promovare aconcepţiei moniste de reglementare a raporturilor de drept privat într-unsingur cod care să încorporeze totalitatea normelor privitoare la relaţiilecomerciale şi care să se aplice fără distincţie tuturor subiectelor de drept arfi trebuit nuanţată 2 .Alţii, transant, au precizat că în pofida faptului că, în concepţialegiuitorului, dreptul comercial ca ramură nu ar mai exista pe scenadreptului românesc, totuşi, în materie comercială, există o bogată legislaţiespecială care reglementează regimul juridic al comercianţilor, legislaţiecare, adăugându-se dispoziţiilor din noul Cod civil, constituie un argumenthotărâtor în susţinerea legitimităţii raporturilor juridice care au caractercomercial 3 .Dreptul comercial face parte din dreptul aplicabil profesioniştilor.Potrivit art. 3 alin. (1) C.civ., dispoziţiile Codului civil se aplicăraporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şiorice alte subiecte de drept civil. De remarcat, că încă de la începutul noii2 În sensul autonomiei dreptului comercial, Gh. Buta, Noul Cod civil si unitatea dreptuluiprivat, in Noul Cod civil. Comentarii., coord. M. Uliescu, editia a III-a, Editura UniversulJuridic, Bucuresti, 2011, p.68; Gh. Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale,Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2011, p.11; St.D. Cărpenaru, Dreptul comercial în conditiileNoului Cod civil, in Curierul judiciar, nr. 10/2010, p. 545.3 S. Angheni, Dreptul comercial- intre dualism şi monism, in Noul Cod civil. Comentarii. coord M.Uliescu, editia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 90.130Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PERSPECTIVES IN ROMANIAN PRIVATE LAWreglementări termenul de comerciant este înlocuit cu cel de profesionist.Noţiunile de profesionist şi non – profesionist, nu sunt doar simpleredenumiri ale binomului comerciant – necomerciant, ci schimbăricalitative de substanţă.Dreptul pozitiv român propune o paletă foarte largă de denumiriale profesioniştilor şi o gamă variată de categorii de profesionişti. Cea maiextinsă şi cea mai importantă categorie este cea a comercianţilor. Darcategoria profesioniştilor nu se rezumă la comercianţi. Art. 8 alin. (1) dinLegea de aplicare arată că noţiunea "profesionist" include categoriile decomerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice altepersoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale,astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege. Apartenenţacomercianţilor la categoria profesioniştilor poate fi dedusă şi din aplicareacriteriului legal prevăzut de art. 3 alin. (2) C.civ. care precizează că suntconsideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.Exploatarea unei întreprinderi constă în exercitarea sistematică, de cătreuna sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constăproducerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea deservicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Activităţile deproducere, administrare ori înstrăinare de bunuri sau prestarea de serviciinu sunt altceva decât activităţi comerciale. Ele se regăseau în vechealegislaţie, în Codul comercial sub denumirea de fapte sau acte de comerţfiind considerate activităţi comerciale indiferent de calitatea celui care lerealiza. Astfel, art. 3 C.com. sub titulatura “fapte de comerţ” enumera 20 deactivităţi –acte juridice, fapte şi operaţiuni economice- care erau incluse însfera materiei comerciale. Prin art. 8 alin. (2) din Legea de aplicare,expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia"activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii" în toate actele normative învigoare. După cum se observă noţiunea de “fapt/act de comerţ” şi de“comerciant”–pilonii materie comerciale şi ai dreptului comercial- au fostînlăturaţi de noţiunea de “întreprindere”, respectiv profesionist 4 . Sferanoţiunii de “fapt de comerţ” nu se suprapune peste cea de “exploatare aîntreprinderii” şi nici sfera noţiunii de “comerciant” nu se suprapune pestecea de “profesionist”. Ambele noţiuni sunt, de fapt, specii ale genuluireprezentat de “întreprindere”, respectiv de “profesionist”. Vor existacomercianţi în sensul clasic al noţiunii în interiorul categoriei“profesionişti” şi acte comerciale ale acestora în interiorul categoriei de“întreprindere”.4 Gh. Piperea, op. cit., p. 5.131Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEPână la intrarea în vigoare a Codului civil, dreptul comercial era undrept de tip obiectiv în sensul că era centrat pe săvârşirea de fapte decomerţ, pe activitatea în sine şi nu pe calitatea părţilor raportului juridic. Else putea aplica nu numai raporturilor juridice la care cel puţin una din părţiavea calitatea de comerciant ci şi raporturilor dintre simpli particulari cândaceştia încheiau ocazional acte comerciale sau săvârşeau fapte de comerţmenţionte în art. 3 din C.com. Odată cu abrogarea Codului comercialcriteriul obiectiv -faptul de comerţ- a fost înlocuit cu un criteriu subiectivcelal calităţii părţii raportului juridic- de comerciant (profesionist). Caurmare dreptul comercial ca parte componentă a dreptului aplicabilprofesioniştilor este un drept de tip subiectiv, întrucât el se defineşte prinraportarea la calitatea de comerciant (profesionist) a cel puţin uneia dinpărţile raportului juridic.2. De la dreptul comercial la dreptul profesionalActivitatea de producţie de bunuri, de comerţ, prestare de servicii,executare de lucrări reclamă un statut juridic propriu pentru a-şi îndeplinirolul economic şi de progres, statut care să îi asigure o mai mare libertate,rapiditate şi siguranţă precum şi un instrument eficace pentru garantareaexecutării obligaţiilor. 5Există diferenţe însemnate şi de activitate şi de ordin psihologicîntre categoria profesioniştilor (indiferent că sunt denumiţi comercianţi,întreprinzători,etc.) şi celelalte categorii sociale, activitatea profesionalăfiind caracterizată prin frecvenţa raporturilor juridice şi contractări în masăîn timp ce în activitatea nonprofesională, particularii intră sporadic înastfel de raporturi. Contractele încheiate de profesionişti în activitatea lorcurentă, în exploatarea unei întreprinderi- care ar putea fi numite„contracte profesionale”- au un specific aparte faţă de contractele civiletradiţionale (clasice). Primele presupun continuitate celelalte suntocazionale. Raporturile juridice în care sunt implicaţi profesioniştii secaracterizează prin risc, încredere şi continuitate. Ideea de încredere şiideea de risc, fără să fie întru totul străine dreptului civil, sunt totuşi ataşateombilical activităţii profesioniştilor. 6 Acest specific reclamă construcţiaunui drept al profesioniştilor distinct de dreptul civil - care este un drept alrelaţiilor stabilite între simplii particulari –nonprofesionişti.Dreptul aplicabil profesioniştilor se află sub dominaţia dreptuluicivil (aplicabil nonprofesioniştilor) dar asupra căruia exercită o influenţă o5 Gh. Buta, op. cit., p. 69.6 Gh. Piperea, op. cit., p. 8.132Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PERSPECTIVES IN ROMANIAN PRIVATE LAWputernică, imprumutându-i o serie de reguli care să îi satisfacă mai binecerinţele actuale ale vieţii sociale. Chiar dacă evoluţia socială a realizat şiprobabil va mai realiza o oarecare apropiere între activitateaprofesioniştilor şi a nonprofesionistilor, totuşi nu va omogeniza acesteraporturile . Pentru a fi reglementată de un drept unic, materia raporturilorcivile şi profesionale ar trebui să aibă un caracter omogen, adică săcorespundă aceloraşi exigenţe ale vieţii sociale, respectiv să posede ounitatea de natură şi de scop 7 . Or această uniformitatea nu a existat şi nuva exista în societatea omenească. Ca urmare existenţa relativ autonomă aunui drept al profesioniştilor în raport cu dreptul civil este o necesitateaimpusă de realităţile vieţii noastre sociale şi juridice.Dreptul aplicabil profesioniştilor este mai cuprinzător decât ceeace înţelegem prin drept comercial, întrucât reglementează şi alte categoriide profesionişti decât comercianţii iar acesti profesionişti nu exploateazăexclusiv o întreprindere comercială ci orice întreprindere ce relevă un risceconomic asumat de titularul său. Titularul unei asemenea întreprinderieste un profesionist.Pe de altă parte spre deosebire de dreptul comercial tradiţionalcare se definea prin cele două criterii – cel obiectiv- faptul de comerţ şicriteriul subiect- subsidiar –comerciantul, dreptul profesioniştilor este undrept de tip subiectiv întrucât el se defineşte prin raportare la calitatea deprofesionist a cel puţin uneia dintre părţile raportului juridic.Dreptul comercial este un drept profesional al unei categoriispeciale de profesionişti - comercianţii. El ar cuprinde dreptul comercialtradiţional care se alătură acelor părţi din dreptul profesional carereglementează raporturi care se nasc în desfăşurarea unor activităţieconomice sau profesionale dar care nu au caracter comercial. Este cazul,de exemplu, dreptului profesiilor liberale, dreptului medical, care, esteadevărat, în România sunt mai puţin conturate. Dreptul profesioniştilor seva centra pe profesionist şi pe exploatarea întreprinderii acestuia.Profesionistul este, fără îndoială, comerciantul. Dreptul comercialeste un drept cu vocaţie profesională: dreptul acelor care fac profesia de aexercita un comerţ, presta servicii, de a distribui bunuri. Având în vederemodernizarea societăţii şi transpunând acest cuvânt axat pe individ putemafirma că dreptul comercial este esenţial cel al întreprinderii; nu doar cel alunui individ ci al unei unităţii economice. Or, cand se vorbeşte deîntreprindere se vizează cel mai adesea profesionistul: întreprinderea esteexpresia economică a activităţii profesionale a unei persoane fizice sau7 I.-L. Georgescu, op. cit., p. 69.133Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEjuridice 8 . Scopul lucrativ ţine de materia relaţiilor comerciale, însăşidefiniţia contractului de societate care stă la baza constituirii unei societăţicomerciale prevăzând acest lucru. Iată încă un criteriu şi totodată unargument al delimitării comercianţilor în sfera profesioniştilor.Dreptul privat (sau dreptul civil dacă ar fi să avem în vederedenumirea corpusului de drept privat) constituie dreptul comun pentrutoate raporturile juridice de drept privat dar raportat la el se conturează undrept aplicabil profesioniştilor.În continuare se doreşte să ne îndreptăm către o specializare aramurilor de drept profesional. Se va ajunge ca din dreptul profesional săse contureze anumite ramuri distincte: dreptul societar, dreptulcontractelor profesionale cu o parte generală şi alta specială (înconcordanţă cu tendinţa europeană), dreptul insolvenţei, dreptul cambial,drept concurenţei, dreptul consumului, dreptul asigurărilor, dreptulvalorilor mobiliare, şi cine ştie ce va mai inventa business-ul şi va codificalegiuitorul.În sprijinul specializării drepturilor profesionale pot fi invocateargumente de ordin istoric, evolutiv.Instituirea în urmă cu sute de ani a dreptului comercial a constituitnumai o decizie artificială a politicului asupra evoluţiei fireşti a unui dreptprofesional născut natural din activitatea celei mai dinamice grupări deoameni din Evul Mediu, negustorii. Altminteri, el s-ar fi transformat înmai multe ramuri specializate, profesionale: drept societar, drept cambial,etc. E deja cunoscut faptul că jus mercatorum a apărut aproximativ în EvuluiMediu târziu, pe întinsul intregului spaţiu european prin instituţii casocietatea, contabilitatea, cambia, falimentul, compensările, băncileprofesionale, jurisdicţia profesională consulară, etc. 9 . Această evoluţiefirească a fost întreruptă, însă, de intervenţia factorului politic. O primăintervenţie a îmbrăcat forma Ordonanţelor lui Colbert din 1673 (acomerţului terestru) şi din 1681 (a comerţului maritim şi a navigaţiunii):dreptul cutumiar folosit de comercianţi a început să fie codificat.Următoarea intervenţie a politicului asupra dreptului profesional cutumiaral comercianţilor s-a petrecut cu ocazia Revoluţiei Franceze care aproclamat demagogic libertatea comerţului şi a industriei.8 Ph. Le Tourneau, Droit de la responsabilité et des contrats, 2008-2009, editia a 7-a, Dalloz,Paris, 2008, p. 893.9 A se vedea I.L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. I, Editura All Beck, Bucuresti,2002, pp. 44 şi urm.134Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PERSPECTIVES IN ROMANIAN PRIVATE LAWÎn acest sens este şi doctrina franceză care arată că „ideea unuidrept profesional şi autonom s-a găsit condamnată. Imperiul a permiselaborarea unui Cod de comerţ relativ mediocru, arhaic şi golit rapid deconţinut. S-a dezvoltat deci expresia de drept comercial pentru a exprimaexistenţa unei reguli de drept privat, derogând de la Codul Civil şiaplicându-se unei serii de operaţiuni obiective” 10 .Şi în doctrina română transformarea de către francezi a dreptuluiprofesional într-unul comercial prin adoptarea Codului comercial a fostcriticată afirmându-se că “legiuitorul francez de 1807 a falsificat, prinprejudecăţi sociale şi politice, adevărul. El a crezut că este democrat şirevoluţionar, dacă aplică regulile de drept, ale unei categorii milenare deprofesionişti, unei categorii de operaţiuni (actele de comerţ), pe care ledetermină în chipul cel mai empiric cu putinţă, fără nicio idee călăuzitoare.Astfel, încât, dacă mai târziu, în urma unei mai juste cunoaşteri a evoluţieişi a intereselor ce guvernează şi ocrotesc comerţul, ştiinţa juridică revine laun drept profesional, ea nu face decât să asculte de interesele dintotdeauna ale schimbului comercial şi ale slujitorilor săi, comercianţii.” 11S-ar putea spune că prin adoptarea Codului civil legiuitorul româna operat o “repunere în situaţia anterioară”, restitutio in integrum: a refăcutdreptul privat pentru ca din el să se dezvolte ramurile unui dreptprofesional. Dreptul profesional şi una din părţile sale componente -dreptul comercial –au, în sistemul juridic român, o relativă autonomieraportat la dreptul civil. Dreptul civil constituie dreptul comun iar dreptulprofesional cuprinde reglementări speciale aplicabile profesioniştilor; încontinuare se pare că se tinde către o specializare a ramurilor de dreptprofesional.ReferencesAngheni,S.,(2011) Dreptul comercial - între dualism şi monism, în Uliescu, M.,(coord) (2011) Noul Cod civil. Comentarii., ediţia a III-a EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Buta, Gh., (2011) Noul Cod civil şi unitatea dreptului privat, în Uliescu,M., (coord) (2011) Noul Cod civil. Comentarii., ediţia a III-a EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Piperea, Gh., (2011) Introducere în dreptul contractelor profesionale, EdituraC.H.Beck, Bucureşti,10 G. Decocq, Droit Commercial, 2 eme edition, Dalloz, Paris, 2005.11 I.L. Georgescu, op. cit., p. 49.135Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECărpenaru, St., D., (2010) Dreptul comercial în condiţiile Noului Codcivil, în Curierul judiciar, nr. 10/2010.Decocq, G., (2005) Droit commercial, 2 eme edition, Dalloz, Paris,Georgescu, I.L., (2002) Drept comercial român, vol I, Editura All Beck,Bucureşti,Tourneau, Ph. Le, (2008) Droit de la responsabilité et des contrats, 2008-2009,ed. a 7-a, Dalloz, Paris,136Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Property Liability FormsLaura GEORGESCU 1AbstractLegal liability is an obligation to support a legal sanction for the violation orfailure of a legal norm.Pecuniary liability is a special contractual liability, regulated by the LaborCode in a separate chapter (Title XI, Chapter III).The repair liability as one that produced a loss will be obliged, with histreasures to cover that loss, reunification assets assigned.Keywords:Pecuniary liability, responsibility, worker, employees, employment.1 Assistant Professor, PhD., Faculty of Law and Public Administration, EcologicalUniversity of Bucharest, Email Address: avlaurageorgescu@gmail.com137Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. EnumerationPecuniary liability of workers is:- Liability-member;- Jointly;- Subsidiary;- Solidarity.2.Liability-memberPecuniary liability is personal responsibility or individualresponsibility.Article 1349 of the new Civil Code provides that one who, withdiscretion, violates this duty is responsible for all damage caused, beingobliged to fully compensate.Article 1350 of the Civil Code provides that any person has tofulfill the obligations which contracted. When, without any justification,fails to fulfill this task, it is liable for damage caused to the other party andis obliged to repair this damage.Therefore, liability is determined by the worker guilty for damagecaused by his action employer that is employed.In labor law, when responsibility for a particular injury is plural, asa result of collusion in the production of the obligations to repair damagesusually are conjunct, and sometimes joint subsidiary, not solidary.In this way, it is assured a protection of the employee, avoiding itto be put - as a result of solidarity - in a position to be prosecuted for anamount greater than the actual damage caused by his fault.In case of a damage caused by several employees, the employerdoes not have that advantage in the execution of civil solidarity, when acreditor may act and only against one of the guarantors (which is solvent).In the field of economic responsibility, persons employed notjointly liable, but only to the extent that each contributed to the damage.Individual character of employment contract, unlike civilconventions may have a plurality of borrowers.For example, in one case it was considered that if the measuresthat was contributed to the damage can not be determined, anyoneresponsibility is established and shall be in proportion to his net salaryafter finding damage and when appropriate, the time actually worked fromhis latest inventory.Therefore, as shown in the experts accounting report'sconclusions, drawn up, restored and completed by expert PM defendantsto defendants by the applicant-appellant, liability for non-payment or late138Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PROPERTY LIABILITY FORMSpayment of hotel tax could return to others which, however, not a partyto the proceedings.In these circumstances, is allowed the applicant grants thedefendants, in order to force them to pay only a fraction of the amountrequested by, without that third person mentioned in the accountingexpertise have been called to court as defendants, would amount to aindirectly determining the liability of their property, before it has ruled onan independent and impartial tribunal in the sense of Art. 6, paragraph Iof the European Convention on Human Rights ratified by Romania byLaw no. 30/1994, violation of procedural rights that translate into realguarantees for the enhancement of individual rights and freedoms: theright to defense, equality of arms, contradictoriness, advertising procedureand debate, etc. (See A. Ţiclea (2010): 396).3. Jointly ResponsibilityIt occurs in the situation when the damage was caused by severalemployees.According to art. 255 of the Labor Code, the liability of each ofthe employees is personal and is determined by the extent to which hecontributed (causing that damage: „When the damage was caused byseveral employees, the amount of each liability shall be determinedaccording to the extent which contributed to its occurrence.Article 255 governs jointly responsibility as a exception topersonal responsibility or individual responsibility which is the typicalproperty responsibility.If the measure that contributed to the extent of that damage cannot be determined, everyone responsibility and shall be proportional tothe net salary after finding damage and, when appropriate, and the timeactually worked by the latest inventory" 2 .Thus, the creditor could claim only its share of the claim debtorwhich is obliged to carry only his share of the debt. Therefore theobligation must be characterized by the coexistence of two or moreinterdependent relations of obligations, which, however, stem from asingle legal act. (See I. Dogaru, P. Draghici (2009): 395).2 Such a provision is found in art. 15 of Government Ordinance no. 121/1998, whichalso contains a paragraph that „in managing the property handling them jointly orsuccessive shifts without teaching management between shifts, material liability isdetermined in proportion to time worked by each manager in the last inventory ofgoods”.139Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe extent to which each person contributed to the damage isdetermined both by unlawful act itself and by the degree of guilt. Inpractice often appears obvious that at the damage apparition thecontribution of perpetrators could not be equal. (See A. Ţiclea (2011):833).Jointly Responsibility appears as a rule, in case as management isheld by many managers. Besides responding managers and otheremployees, if they have used the property in work process, but is found agap in work, but work was made shifts, but without handing is basedprocess - report. 3Jointly responsibility presents a multitude of individualresponsibilities of persons with guilty competing in the damage.In a case 4 , was noted correctly that the respondent pay for thedamage caused by the Environmental Guard fine for improper disposal ofhazardous substances (waste oil) is responsible employee, but must beestablished that the legal nature of such liability, or if it is a singlememberor jointly liable.Through the civil action that the applicant has invested fundrequested court order to pay the employee exclusive of damages, althoughthere is research essay Commission determines that the recovery of theamount paid as fine by the unit. to be recovered from the three peopleinvolved in the damage considered.In the present case to note that applicable jointly responsibility,related to illicit act itself - examined in terms of connection with thecausation of injury – as with the degree of guilt.The employee is responsible for damage caused to the companyfor failure to pay fine for environmental protection rules, but the evidenceshows that there are elements that identifies nature as joint responsibility thatwere not explored in that question, as to which court will reject theapplication as inadmissible, the applicant following to promote a newaction against those predetermined operating jointly patrimonialresponsibility, degree of culpability, the extent to which every act of thepeople involved contributed to the damage, thus creating the possibility ofprotection of each person involved. (See L. Uţă, S. Cristescu, F. Rotaru(2009): 239-241).3 Cluj Court of Appeal, Civil Decision, December. no. 1695/1988, in Bulletin ofjurisprudence.4 Braşov Court of Appeal, Civil Decision no 250/2006.140Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PROPERTY LIABILITY FORMS4. Subsidiary ResponsibilitySubsidiary Responsibility is a specific form of liability for its own act.In terms of its living conditions, it is subject to general rules relating topecuniary liability, indissoluble, or the liability of another person, whichdirectly caused the damage or other terms of the deed is the main directcause of the damage, or with the obligation of other people to that unity.Since, in terms of causal role of the crime upon which liability issecondary and subsidiary in terms of temporary, it occurred after the mainresponsibility, only if it produced no effect in whole or in part. Should itprove that the conditions of existence of primary liability, liabilitysubsidiary would not be possible or it. (See A. Ţiclea (2011): 833).Although, even the labor code no longer govern it, it is possible inmany cases to be governed by special rules:- Liability of whom did not respect the legal norms andcommitted a breach of employment or moving a person in theposition of manager, failure or delay in taking measures to replacemanagers or personnel within their jurisdiction, despite beingwarned in writing and staff shall not and perform the tasksproperly, failure to take measures necessary for the establishmentand management cover damage, failure of inventories to theterms and conditions of the law, the situation as it contributed tocause damage (situation covered by Art. 30 of Law no. 22/1969).- responsibility of the employee caused by his wrongful act,payment of a not due sum, delivery of a good or a service toanother employee or a third party improperly, in such a case therecovery of sums unduly paid them the value of the good orservice illegal provided is no longer possible (the disappeared, isinsolvent). One such case is governed by Art. 21 para. 2 of Lawno. 416/2001, that, in the event that you can not recoveramounts unduly paid to beneficiaries later than three years ofpayment, they will be recovered under the Labor Code, thepersons responsible for payment, for a period not exceedingthree years.- Responsibility lies and Mayor subsidiary which enforced a localcouncil decision to increase salaries illegally Hall.Cases in which the military intervenes subsidiary liability under art.19 of Government Ordinance no. 121/1998: "If you find the author141Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEinsolvency direct injury respond in damages to the amount recovered,officers guilty of:- Observing the legal provisions on employment or appointmentas manager, and the unincorporated guarantees by administrators.- Not taking the measures of replacement of the personnelmanager or the one whom managing goods, without beingmanagers in the legal sense, although they have been informed inwriting, that they did not perform their duties properly;- Failure of inventories to the terms and conditions of the law, ifthis would have prevented the damage;- Failure or delay in taking measures to recover damages in a civilsetting, not emitting the imputation decision or other measures;- Failure of any service duties, if no breach, no damage hadoccurred. "5. Solidary ResponsibilitySolidary Responsibility is that one in which all the solidars debtorscould be obliged to execute the integral debt, to complete execution of allthe benefits due the creditor, or conversely, when there are severalcreditors, each creditor may request the debtor's entire debt jointly.Therefore, the debt or claim is not divided between the legal issuesObligation. (See C. Stătescu, C. Bârsan (2008): 400).If damage is caused by employees through offense it is jointresponsibility. It is not an exception to the principle of responsibilityindividuality, whereas in this case, those people are out of the scope ofliability protection rules and pass under the incidence of common lawrules of tort liability, which enshrines the rule of solidarity causingparticipants to act damage.There are two kinds of joint and several liability, passive and activesolidarity.Active Solidarity is regulated by art. 1434 the new Civil Code whichprovides that each creditor must give joint right to require performance ofall duties and discharge all give a receipt for everything.Passive Solidarity is regulated by art. 1443 of the Civil Code whichprovides that "the obligation is solidary between the debtors when all arebound to the same benefit, so that everyone can be kept separated for theentire obligation, and execution by one of his co-debtors releases theothers towards the creditor. . "In this situation there are multiple debtors142Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PROPERTY LIABILITY FORMSand the creditor is entitled to require full performance of the service dueto any joint debtor.He can choose one of the co-debtors who is insolvent, avoidingthe risk that you follow this division between co-debtors. (See Ibidem: 402).According to art. 1445 of the Civil Code, solidarity is an exceptionto common law and not presumed, it must be expressly stipulated in thelaw where it wishes to be.Passive joint obligation is one object, such creditor has a numberof debtors who owe him one and the same benefit.Even if that obligation takes one object, it allows for the parties toend several different links, links that connect each joint debtor with creditjointly shared. (See I. Dogaru, P. Draghici (2009): 401).Therefore the source of solidarity is the legislative act.In principle, a financial liability is joint and several. However,according to art. 3, 4 and 38 of Law no. 22/1969 by exception severallyliable with the manager and employee with or without managementfunction, which is guilty of framing, passage, or maintain as a managerwithout the manager that complied with the conditions of age, educationand experience required by law, and the provisions of no criminal record.All jointly responsible and committed a breach of rules relating to thesecurity to manager, this time the joint liability is limited only to thesecurity unincorporated.Into a cause, 5 court held that the appellant requested the applicantby doing all respondent ordered defendants to pay a lump sum, although afinancial liability shall be joint and each employee may be required to payonly part of which is reported to contribute to the damage or to paydamages after finding the net. (See L. Uţă, F. Rotaru, S. Cristescu (2010):66-71).In another case, financial controllers of the Court found illegalpayment of money as bonuses, registered as such in the accounts byrecurrent complaining, but consonance defendants challenged thisevidence and the employer was for burden of proof under Art. 287Labour Code, for determining injury, according to the amount actuallyawarded prizes.On the other hand, the court held that a financial liability is notjoint, whereas in labor law solidarity exists only in cases expresslyprovided by the legislature, for example Law. 22/1969 managers, or in5 Bucharest Court of Appeal, Section VII of the Civil Code, labor disputes and socialinsurance, civil decision no. 4036/R/2009.143Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEthis case, the respondents do not belong in such category, in which casethe amount of liability of each employee, according to art. Paragraph 271.1 Labor Code, is established in relation to the extent that it contributed tothem.It is true that under Art. Paragraph 271. 2 Labor Code, cited bythe applicant, the responsibility of each employee shall be proportionalestablish accordingly to the net salary after finding damage, whether themeasure contributed to the damage that can not be determined, but byrequest of the proceedings recurrence applicant has not requested ordereach defendant in proportion to the net salary, but jointly request that thedefendant all defendants in a lump sum, the injury indicated being notdivisible 6 .Another exception to the personal liability of property, isgoverned by Art. Article 14. 5 of the Government Ordinance no.119/1999 on internal audit and preventive financial 7 according withwhich jointly liable persons may exercise the own preventive financialcontrol for the legality, regularity and to fit within the approved budgetcommitments, but only the operations for which preventive financialcontrol visa granted own. The rules of common law liability if theemployer is entitled to pursue solitary any person responsible for alldamage. Employee who can fix the damage is fully covered by an actionfor recovery against others guilty for their respective shares and isdetermined taking into account as joint liability rules set out in art. 27 ofLaw no. 22/1969 and art. 271 of the Labor Code.In case in which a joint debtor has paid all creditor claims he canturn to to fix the property, against codebitors, but it no longer enjoys theirsolidarity, but it will require only part of each of them 8 .If one of the co-debtors are insolvent enterprises, the loss causedby its insolvability are shared with analogy between the other co-debtors,between the solvent and the one which has paid (Article 1457 Civil Code).Thus, each co-debtors obligation to pay the debt in full is the maineffect of passive solidarity.Passive solidarity lapse in case of death of one co-debtors, but inthis case the debt is divided, according to art. 1460 of Civil Code, betweenthe heirs in proportion to the inheritance received.6 Court of Appeal - Section VII for cases of civil and labor conflicts and social security -civil decision no. 4448/R on June 17, 2009, in "Romanian Labor Law Journal" no.4/2010.7 Republished in Monitorul Oficial of Romania, Part I, nr. 799 of 12 November 2003.8 Art. 1456 of Civil Code.144Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

PROPERTY LIABILITY FORMSThis solidarity may terminate through the waiver, which may beabsolute or relative, or to all co-debtors or just to co-debitor which wasaccepted. Depending on how it occurs, may be giving tacit or express.ReferencesI. Treaties and monographies:Dogaru, I., Draghici, P., (2009) Bazele dreptului civil, Volumul III. Teoriagenerală a obligaţiilor, Publishing House C.H.Beck, Bucureşti.Georgescu, L., (2011) Răspunderea patrimonială a lucrătorilor - Răspundere civilăcontractuală,Publishing House Universul Juridic, Bucureşti.Stătescu, C., Bârsan, C., (2008) Codul civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ediţiaa IX-a, rewied and add, Publishing House Hamangiu, Bucureşti.Ţiclea, A., (2011) Tratat de dreptul muncii, Publishing House UniversulJuridic, Bucureşti.Ţiclea, A., (coord.) (2010) Codul muncii comentat şi adnotat cu legislaţie, doctrinăşi jurisprudenţă, Publishing House Universul Juridic, Vol. II,Bucureşti.Uţă, L., Cristescu, S., Rotaru, F., (2009) Dreptul muncii. Răspundereapatrimonială, contravenţională şi penală. Jurisprudenţă, Publishing HouseHamangiu, Bucureşti.II. NormativeCivil CodeLabor CodeLaw no. 22/1969 regarding the hiring managers, collateral and assetmanagement responsibility in connection with socialistorganizationsGovernment Ordinance no. 121/1998 on the responsibility of the militaryGovernment Ordinance no. 119/1999 on internal audit and preventivefinancial control145Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Maternity Versus Parenting - National Legal Framework,International and European Trends in 2012Răducan OPREA 1AbstractWhile motherhood is an insured social risk supported by maternity leave andallowance, childcare is a statement of need, supported by national social security systemby the leave and specific allowances. From March 1, 2012, they are granted on a nontransferablebasis to the persons entitled. Thus, our legislation is according to theCouncil Directive 2010/18/UE. In 2012 government program it is stated “theelimination of the restriction on employment during child care leave” - surprising,laudable, effective approach, according to the doctrinal proposals.Keywords:maternity, parenting, insurance risk, a situation of need, untransferable, theaggregate wage compensation1 Răducan OPREA is Ph.D. in Law, Professor at „Dunărea de Jos” University Galaţi,Faculty of Legal, Social and Political Science. He is Dean of Faculty of Legal, Social andPolitical Science, Email Address: raducan.oprea@ugal.ro147Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Regulation system and legal statusIn 2012, by the Law no. 292/2011 of social assistance 2 , childcareallowances were expressly included in the category of social benefits,making thus a better legal differentiation between this allowance and thematernity allowances, which are included in the category of socialinsurance.According to the article 12, benefits to support children andfamilies regard the birth, education and support and include the followingcategories:a) child benefits;b) benefits for children deprived, temporarily or permanently, ofparental care;c) childcare allowances;d) facilities according to the law.“In fact the Government Emergency Ordonance no. 124/2011amending and supplementing certain laws concerning the granting ofsocial benefits 3 , which amended, since January 1, 2012, the two specificordinances 4 pertaining to them generically (title) as «benefits of socialassistance»”.The Law no. 47/2006 5 on national social security system whichwas repealed / replaced by the new law made no such express statement”(A. Ştefănescu (2012): 58). However, “it must not be understood that thebenefits in question” (five in number) “had a different legal nature” (SeeIbidem: 55-56, 58).As shown (A. Cioriciu, I. Petrea (2006): 58), this process ofalignment with the international legal framework began on January 1,2006 (the Government Emergency Ordonance no. 148/2005 entered into2 Published in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 905 dated December 20th20011.3 Published in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 938 dated December 30th20011.4 These are: Government Emergency Ordonance no. 148/2005 on family support forchild raising (published in the Romanian Official Gazette, Part I, no. 1008 dated 14thNovember 2005, as subsequently amended and completed) targeting these rights forchildren born, adopted, entrusted for adoption, taken into care, the emergency placementor guardianship until 31 December 2010, Government emergency Ordonance no.111/2010 on parental leave and the monthly allowance for children (published in theRomanian Official Gazette, Part I, no. 830 dated 10th December 2010, as subsequentlyamended and completed) covering these rights for children born, adopted, entrusted foradoption, in placement, in emergency placement or guardianship from January 1, 2011.5 Published in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 239 dated March 16th 2006.148Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MATERNITY VERSUS PARENTING - NATIONAL LEGAL FRAMEWORK ..force). “At that time, the idea of the inconsistency of the social securitybudget, in addition to the need to redefine the insured social risks inaccordance with the international legal instruments led to outsourcingfrom the state social security budget of the childcare allowance, because itdoes not relate to the social assistance 6 . Therefore, from the mentioneddate the allowance is supported by the budget, the insurance contract thatcould be exploited to obtain the allowance was eliminated” (A. Ştefănescu(2012): 58).As regards the motherhood as insured social risk, it is covered bythe sick leave and maternity allowance, provided by the health insurance 7system and not by the national social security system. The latter, accordingto the article 2 paragraph 3 of the Law no. 292/2011 “aims to develop theindividual, group or collective skills to provide the social needs, theincrease of the quality of life and promotion of cohesion and socialinclusion”.“So while the motherhood is a social risk situation for which aperson can be insured, the situation relating to parenting refers to a socialneed” (Ibidem: 59).Of course, as shown (See A. Ţiclea (2007): 29-31; L. Georgescu(2011):17-20), the relations of social insurance, social assistance areregulated by the social security law, however, while the social insurancerelations assume the position of the insured person, which is conditionalon a particular legal situation, for example, the employee, the socialrelationships have a wider coverage area, derived from the notion of theneed.“The social need is an assembly of needs whose satisfaction isessential to ensure a level and lifestyle suitable to the development andstatus of those concerned” (L. Georgescu (2011): 20).In other words, maternity and childcare are different conceptsexpressed and regulated in accordance with the principle of the unity ofterminology 8 by different terms, having also different legal nature.6 See background notes of the Government Emergency Ordonance no. 148/2005.Note, the contents thereof, that payment (below) of “a benefit is not a social risk, as it isdefined by international instruments”, would have resulted in charges over the statesocial security budget, the expense pensions, thus affecting the interests of older people.7 See Government Emergency Ordonance no. 158/2005 (published in the OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 1074 dated November 29th 2005, as subsequentlyamended and completed).8 This principle is stated in the article 37 paragraph 1 of Law no. 24/2000 regarding thetechnical rules for drafting legislation (republished in the Romanian Official Gazette, Part149Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE2. Conditions for the right to childcare benefits andmaternity allowanceAs it is known, the basic condition for the right of leave andchildcare benefits is the realization of incomes subject to income taxaccording to the Tax Code 9 for 12 months before the childbirth 10 . Thecondition must be satisfied even if there are situations of childcare leavewithout the payment of childcare allowance (See A. Ştefănescu (2012): 59;Ibidem: 55-56 for the classification of these leaves and allowances).Income tax is a method of the state budget as a grant, meaningthat once it was initiated to form the society's general funds, it is used tofinance other activities and objectives required for all the members ofsociety, and not to the individual or group interests (F. Tudor (2009): 16),“not even to that interest whose source was based, as it happens in thecase of social insurance relations.Before January 1, 2006 it did not matter that condition, but onlythe payment of the social security contributions, which could becomplementary or, even independent of income tax, if there was aninsurance contract.After January 1, 2006, the beneficiaries of childcare allowances donot contribute with other taxes than those individuals who had incomessubject to income tax in the last 12 months but they do not have childrenborn, adopted, entrusted for adoption, in placement, in emergencyplacement or guardianship” (A. Ştefănescu (2012): 59).The amount of these allowances compensation is 75% of the netincome realized in the previous 12 months prior to childbirth; the limitsvary between 0.9 ISR and 6.8 ISR. 11 .From the perspective of social assistance situations it is normal theregulation of some situations within those 12 months when the personshave to realize income tax revenues - the main condition of granting theleave and benefits in question. These have increased with new cases ofI, no. 260 dated 21th April 2010, as subsequently amended and completed): “In legallanguage the same notion is expressed only by the same terms”. Per a contrario, if there aredifferent concepts, they must be expressed in different terms.9 Law nr. 571/2003 (republished in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 927 datedDecember 23th 2010, as subsequently amended and completed).10 See art. 1 par. 1 of din Government Emergency Ordonance no. 148/2005, respectivelyart. 2 par. 1 din Government Emergency Ordonance no. 111/2010.11 See art. 1, art. 2, art. 6 1 , art. 31 of Government Emergency Ordonance no. 111/2010,art. 1 of Government Emergency Ordonance no.148/2005.150Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MATERNITY VERSUS PARENTING - NATIONAL LEGAL FRAMEWORK ..social need that “began to hold the main place in relation to thementioned condition”. (Ibidem: 59-60)The main condition for the right to maternity leave and maternityallowance is making the contribution period in the health insurancesystem - a month in the 12 months preceding the grant of rights inquestion 12 by paying the contribution for medical leave benefits.The medical leaves and medical allowances are included in thecontribution period of the health insurance system 13 . Also according tothe article 8 paragraph 3 of the Government Emergency Ordonance no.158/2005, the periods the insured person had: the disability pensionbenefit, or attended university courses, organized according to the law,within the normal duration of university courses, provided theirgraduation, received the allowance for parental leave up to the child’s ageof 2 years or, in case of a disabled child up to 3 years, respectively aged 3and 7 years.The allowance basis is determined as the monthly average of theincome in the last 6 months (or month) of the 12 months making up thecontribution period, up to the limit of 12 minimum salaries per countryper month, for calculating the contribution for leaves and benefits 14 . Forthe assimilated periods the incomes which are taken into account are:medical benefits, the minimum gross wage, for the cases mentioned in thearticle 8 paragraph 3 letter a) and b) monthly childcare allowance 15 . Thegross monthly allowance is determined by applying the percentage of 75%over basis. 16The maternity and parental leaves are taken into account for therights to which we referred. We specify that the social risk related to themotherhood, is granted in the health insurance system, and the leave ofthe maternal risk 17 , without the condition of the contribution 18 period.From this perspective, it is more like social security benefits. And it istaken into account for maternity, parental leave.12 See art. 7 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.13 See art. 8 par. 2 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.14 See art. 10 par. 1 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.15 See art. 10 par. 2 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.16 See art. 17 par. 1 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.17 See art. 2 par. 1 letter e of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.18 See art. 31 par. 3 of Government Emergency Ordonance no. 158/2005.151Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE3. European trends of the leave for childcareOn December 10, 2010, the Government Emergency Ordonanceno. 111/2010 entered into force regarding the parental leave and themonthly childcare allowance, it was regulated by the article 11 paragraph1, and it will be granted, from January 2012, the parental leave, onuntransferable 19 basis to the entitled persons as follows 20 :a) at least one month in total period of parental leave is allocatedto one of those who did not request this right;b) when the person referred to in the paragraph a) does notrequire the right to leave, the other parent is not entitled to request theleave.On January 1, 2012, the application deadline extended for March1, 2012, by the section 12 of the Government Emergency Ordonance no.124/2011 amending and supplementing certain laws concerning thegranting of social benefits. The paragraph 2 of the article 11 has beenremoved, which stated that “the granting procedure is established by theMinister of Labour, Family and Social Protection” 21 .It did mention that the law referred to the persons who have theirown children, adopted, foster, etc. beginning from March 1, 2012.So, if until that date the parents could transfer their leaves, evenfrom month to month, from this date they would not be able to transferthem. Moreover, one who has not decided (for the first time) to receivemost of the leave it will be allocated in abstracto at least one month fromits total. Minimum of one month can not be transferred to the otherparent if the beneficiary in abstracto chooses not to use it.We understand that the prohibition is not effective for thosewhose children were born, adopted, etc.. before March 1, 2012, they havethe right to transfer the leave. Its judgment may consist of takingadvantage of employment opportunities on favorable terms, avoidinglong-term brake in career etc.The background notes of the Government Emergency Ordonanceno. 124/2011 explain that according to the article 11 of the GovernmentEmergency Ordonance no. 111/2010 the regulation 2010/18/UE CouncilDirective from 8 March 2010 applies the revised Framework Agreementof 18 June 2009 on parental leave concluded by BUSINESSEUROPE,19 See art. 8 alin. 2 of Government Emergency Ordonance no. 111/2010.20 See art. 11 of Government Emergency Ordonance no. 111/2010.21 Published in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 938 dated December 30th2011.152Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MATERNITY VERSUS PARENTING - NATIONAL LEGAL FRAMEWORK ..UEAPME, CEEP and ETUC, from births or situations of adoption,foster care, guardianship that occur from March 1, 2012 and not fromJanuary 1, 2012 as it was previously regulated, considering the fact that thedirective allows the Member States to assure the implementation withinthe prescribed period, namely March 8, 2012.In the preamble of the agreement it is stated that there wereconsidered the following matters: 22Minimal requirements concerning the parental leave, as animportant mean of reconciling work and family responsibilities andpromoting equal opportunities and treatment between men and women.Supporting the balance between work and private life as a priorityarea of action, mixture of balanced, integrated and coherent measures,including provisions for leaves, work organization and structures of care;The needs of employers and workers to improve adaptability andemployability, within a flexicurity approach;The fact that the family policy should contribute to achieve theequality between women and men and to be seen in the context ofdemographic changes, the effects of an aging population, closing thegeneration gap, promoting women's participation in the labor market andthe sharing of responsibilities between women and men;The fact that in many Member States, measures taken toencourage men to assume an equal share of family responsibilities did notlead to sufficient results, leading to more effective measures to encouragea more equal sharing of responsibilities between women and men.In the second Clause of the Council Directive of 8 March 20102010/18/UE it is provided that the following rights will be garanted:“workers, men and women, have the individual right to parentalleave, on grounds of birth or adoption of a child to enable them to carefor that child up to eight years, this right will be established by MemberStates and/or social partners” (section 1);the leave “for a period of at least four months and to promoteequality of opportunity and treatment between men and women should,in principle, to be paid on a non-transferable basis. To encourage equalitybetween the two parents in taking the parental leave, at least one of thefour months shall be provided on a non-transferable basis. The details fornon-transferable period is set at national level according to the laws and /22 Seefile:///C:/Documents%20and%20Settings/Ana/Local%20Settings/Temporary%20Internet%20Files/Content.IE5/29SB4FW5/concediul-pentru-cresterea-copilului.html153Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEor to the collective agreements, taking into account existing leaveprovisions in the Member States” (section 2).4. Regards on the abolition of restrictions on employmentduring child care leaveAmong priority directions of activity on the labour market from2012 Government Program it is stated that “removing the restriction onemployment during the child care leave period, respectively, introducingthe possibility of partial occupancy with the proportionate deducting ofthe child allowance” and “introduction and stimulate the alternative formsof employment, such as, teleworking”. 23We believe that the approach is surprising and effective in theprolonged economic crisis, in accordance with the ferenda law expressedin the legal literature (A. Ştefănescu (2011): 239-240): “One of theconclusion of this study is the fact that Romania has aligned with the mostof the world’s countries, establishing the right of work at home fordisabled persons and third degree disability pensioners.If we think that working from home / teleworking is, with itsbenefits, one of the most relevant expressions of flexicurity, this approachshould be continued, even with the intervention of the legislator, for otherpeople, we consider the mothers who have take care of children (...)”. “(...)according to the model legislation of Russia, Ukraine, Tajikistan, Moldova,we propose to regulate home work opportunity/teleworking not onlyduring the parental leave provided according to another contract (aspermitted in these countries), but at least during a child care leave withoutpayment which could be provided for this aspect, by law, or may besubject to collective agreements or individual contracts of «standard»employment.The exceptional nature of such regulation would be in line withEuropean Union concern to encourage the States to adopt measures toreconcile family and professional life.Our law itself supports the proposal. Indeed, if the article 2paragraph 3 of the Government Decision no. 679/2003 allowsprofessional caregivers to cumulate such a function with another similarone, why it would be a major difference between the care of otherchildren under another contract, so in aggregate, and the care of their23 See http://www.gov.ro/prioritatile-anului-2012-br-capitolul-7-piata-muncii__l1a116018.html154Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MATERNITY VERSUS PARENTING - NATIONAL LEGAL FRAMEWORK ..children aged up to two years during the performance of a contract ofwork at home?”We concur with such a proposal, expressed with caution, praisingthe Government's position to consider the 2012 government program, thecumulation of parental allowance with their salary from a part-time,“standard” employment or teleworking. The necessity of reconcilement offamily and professional life is understood in order to define the Europeanidea of flexicurity.ReferencesMonographies and reviews:Cioriciu, A., Petrea, I. (2006) Timpul parţial de muncă şi asigurarea riscurilorsociale, in „Revista română de dreptul muncii” nr. 1/2006.Georgescu, L. (2011) Dreptul securităţi sociale, Editura Universul Juridic,Bucureşti.Ştefănescu, A. (2011) Munca la domiciliu şi telemunca – drept intern şi comparat,Editura Universul Juridic, Bucureşti.Ştefănescu, A. (2012) Unele precizări şi consideraţii referitoare laconcediile pentru creşterea copiilor în anul 2012” in „Revista românăde dreptul muncii” nr. 1/2012.Tudor, F. (2009) Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura University Press,Galaţi.Ţiclea, A. (2007) Dreptul securităţi sociale, Editura Universul Juridic,Bucureşti.Legislation:Law no. 292/2011 of social assistance, published in the Official RomanianGazette, Part I, no. 905 dated December 20th 20011.Law no. 47/2006 on national social security system, published in theOfficial Romanian Gazette, Part I, no. 239 dated March 16th 2006.Government Emergency Ordonance no. 124/2011 amending and supplementingcertain laws concerning the granting of social benefits, published inthe Official Romanian Gazette, Part I, no. 938 dated December30th 20011.Government emergency Ordonance no. 111/2010 on parental leave and themonthly allowance for children, published in the Romanian OfficialGazette, Part I, no. 830 dated 10th December 2010, as subsequentlyamended and completed.Government Emergency Ordonance no. 148/2005 on family support for childraising, published in the Romanian Official Gazette, Part I, no. 1008dated 14th November 2005, as subsequently amended andcompleted.155Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEGovernment Emergency Ordonance no. 158/2005, published in the OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 1074 dated November 29th 2005, assubsequently amended and completed.156Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

III. Public LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Control the Behavior of Juveniles Sentenced toConditional Suspension of Sentence During ProbationPeriod in Romania and in Moldova[Controlul comportamentului minorilor condamnaţi lasuspendarea condiţionată a pedepsei în perioada deprobaţiune în România şi în Republica Moldova ]Cătălin Ionuţ BUCUR 1AbstractBoth in Romania and in Moldova the behavior control of juvenile convictswith conditional suspension of the sentence is carried out by specialized services in thespecial legal rules.This activity made by such specialized services is generally called “probation”.The word “probation” is a term used internationally, beyond differences oflanguage or legal system and is one of the first intermediate community sanctions as aregulated alternative to imprisonment.Keywords:juvenile convict, conditional suspension of the sentence, probation, communitysanctions.1 University Assistant, University of Pitesti, Romania, Email Address:bucurc2000@yahoo.com159Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEAtât în România cât şi în Republica Moldova controlul asupr acomportării condamnaţilor minori cu suspendarea condiţionată aexecutării pedepsei se realizează prin servicii specializate în baza unornorme legale speciale. Această activitate realizată de astfel de serviciispecializate este denumită generic „probaţiune”.Cuvântul “probaţiune” este utilizat ca un termen internaţional,care depăşeşte diferenţele de limbă sau sistem juridic 2 . În ordine istoric –cronologică “probation” este una dintre primele sancţiuni comunitareintermediare reglementate ca măsură alternativă la pedeapsa privativă delibertate. Din punct de vedere etimologic, termenul probaţiune provinedin latinescul "probatio" - perioadă de încercare. Acei condamnaţi care audemonstrat de-a lungul perioadei stabilite dorinţa de a se schimba, prinîndeplinirea condiţiilor impuse, sunt iertaţi si eliberaţi.În documentele Naţiunilor Unite probaţiunea, ca sancţiunedispusă printr-o hotărâre judecătorească, este definită ca „ metodă aplicatăunor infractori selectaţi, ce constă în suspendarea condiţionată a pedepseişi punerea lor sub supravegherea personală a consilierului de probaţiunepentru a i se acorda asistenţă şi tratament” 3 .În realizarea acestui deziderat al Naţiunilor Unite, a fost adoptatăOrdonanţa de Guvern nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionareaserviciilor de reintegrare socială şi supraveghere.Conform art. 35 din Legea nr. 211/2004 , cu intrare în vigoare dela 1 ianuarie 2005, denumirile „serviciile de reintegrare socială ainfractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative delibertate „ şi „servicii de reintegrare socială şi supraveghere” au fostînlocuite cu „servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială ainfractorilor”. Potrivit acestei terminologii reintegrarea socială trebuie săcuprindă în conţinutul şi în înţelesul său şi activitatea de supraveghere şicontrol a condamnaţilor. De aceea considerăm că este binevenită şicorectă această modificare legislativă. În anul 2006, prin art. 79 din Legeanr. 123/2006, denumirea "servicii de protecţie a victimelor şi reintegraresocială a infractorilor", a fost înlocuită cu denumirea "servicii deprobaţiune".Aceasta este cea de-a doua etapă în dezvoltarea instituţieiprobaţiunii în România şi se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii la2 Haines K. Ce este probatiunea, Manualul consilierului de reintegrare sociala sisupraveghere. Coordonator I.Durmescu.Editura Themis,Craiova, 2002, p.563 Ulianovschi X. Probatiunea – alternative la detentie.Editura Prut International,Chisinau,2004, p.19-21160Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTROL THE BEHAVIOR OF JUVENILES SENTENCED…..nivel naţional. Serviciile de probaţiune sunt organizate pe lângă tribunale,independente faţă de acestea şi subordonate direct Ministerului Justiţiei,Direcţia de probaţiune. Acest sistem se bazează pe faptul că statul a creato infrastructură minimă, la nivelul fiecărui judeţ, care colaborează cuorganizaţiile neguvernamentale locale. Acesta este motivul pentru caremodelul românesc poate fi considerat unul mixt, bazat pe parteneriatulstat - societate civilă.Art. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 92/2000 defineşte rolulserviciilor de probaţiune: “în vederea reintegrării sociale a persoanelor careau săvârşit infracţiuni, menţinute în stare de libertate, şi a supravegheriiexecutării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina acestora,se înfiinţează, sub autoritatea Ministerului Justiţiei, serviciile de reintegraresocială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilorneprivative de libertate, denumite în continuare servicii de reintegraresocială şi supraveghere (actuale sevicii de probaţiune), ca organismespecializate, fără personalitate juridică”.Printre atribuţiile acestor servicii se regăsesc şi acelea de:a) supraveghează respectarea de către persoana condamnată amăsurilor prevăzute la art. 86 3 alin. 1 lit. a)–d) din Codul penal Român;b) supraveghează executarea obligaţiilor impuse condamnatului decătre instanţă prevăzute în art. 86 3 alin. 3 lit. a)–f) din Codul penal Român;c) supraveghează executarea obligaţiilor impuse minorului de cătreinstanţă, prevăzute în art. 103 alin. 3 lit. a)–c) din acelaşi cod;Fiecare instanţă are o secţie execuţional-penală ce supravegheazămodul în care sancţiunile penale sunt puse în executare. Activitatea acestuidepartament este coordonată de un judecător desemnat de preşedinteleacelei instanţe .Supravegherea modului în care un minor condamnat laînchisoare, căruia i-a fost suspendată executarea sub supraveghere îşirespectă măsurile şi obligaţiile dispuse de instanţă revine serviciului deprobaţiune. Persoanele condamnate aflate în supravegherea acestorservicii, pot beneficia, la cerere, de asistenţă şi consiliere, în vedereaobţinerii unei locuinţe, a unui loc de muncă etc.Pentru partea de asistenţă, consiliere, programe de grup, serviciileîncheie protocoale de colaborare cu instituţii, organizaţii şi autorităţilocale, cum ar fi agenţiile de formare şi ocupare a forţei de muncă ,primăriile , serviciile sociale, direcţiile de protecţie a drepturilor copiilor.Chiar şi în aceste condiţii, consilierul de probaţiune monitorizează modulîn care aceste servicii sunt oferite. Serviciul de probaţiune are obligaţia dea întocmi, la fiecare şase luni, un raport despre modul în care condamnaţii161Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICErespectă măsurile şi obligaţiile. Instanţa este, de asemenea, informatăperiodic cu privire la evoluţia persoanelor condamnate aflate subsupraveghere. În cazul în care condamnatul nu îşi respectă măsurile şiobligaţiile impuse de instanţă, consilierul de probaţiune îl poate avertizaprintr-o scrisoare, după care, dacă acesta continuă acel comportament,serviciul trebuie să sesizeze instanţa 4 .Atribuţiile serviciilor de probaţiune se manifestă în cazul minorilorinfractori şi anterior condamnării, respectiv pe parcursul urmăririi penaleşi al judecăţii prin referatul de evaluare pe care acestea îl întocmesc lasolicitarea procuroruluis au a instanţei de judecată. Potrivit art. 482C.proc. pen., efectuarea referatului de evaluare a minorului este obligatorieîn cursul procesului penal defăşurat faţă de minor. În cursul urmăririipenale, organul de urmărire penală are posibilitatea să aprecieze dacă estenecesară sau nu efectuarea referatului de evaluare. În situaţia în careprocurorul nu a dispus efectuarea referatului de evaluare în cursulurmăririi penale, instanţa de judecată în primă instanţă are obligaţia de adispune efectuarea acestui referat 5 .Referatul de evaluare este un referat scris, cu caracter consultativ şiorientativ şi trebuie să fie cât se poate de obiectiv, concis, concret, clar şicoerent. Aceste caracteristici sunt necesare pentru a putea transmiteinstanţei de judecată toate informaţiile vitale în luarea deciziei de aplicare acondamnării cu suspendarea condiţionată. La întocmirea referatului deevaluare serviciul de reintegrare socială şi supraveghere poate colabora cupsihologi, cadre didactice, sociologi, medici sau alţi specialişti desemnaţide autorităţile competente.Conform art. 12 alin.1 din O.U.G. 92/2000 referatul de evaluaresolicitat serviciului de probaţiune potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d)conţine date privind persoana inculpatului sau, după caz, a persoanelorprevăzute în art. 1, nivelul instrucţiei şcolare, comportamentul, factoriicare îi influenţează sau îi pot influenţa conduita generală, precum şiperspectivele reintegrării în societate. Perspectivele de reintegrare însocietate vor fi estimate după analiza tuturor datelor cuprinse în referatulde evaluare şi vor fi prezentate pe scurt, obiectiv şi motivate 6 .Serviciul de probatiune nu va cuprinde propuneri sau recomandăriinstanţei de judecată privind soluţia ce urmează să fie dată în cauză.4 Idem 1, p.3215 Pamfil M.L., Drept procesual penal. Partea specială, Editura Performantica, Iaşi, 2008,p. 2976 Ibidem 1, p.225162Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTROL THE BEHAVIOR OF JUVENILES SENTENCED…..Referatul de evaluare se depune de către serviciul de probaţiune lainstanţa de judecată sau la organul de urmărire penală, în termen de 14 zilede la data primirii solicitării.În cazul minorilor aflaţi sub supraveghere datele privind persoanaacestora vor privi şi modul în care părinţii, cei care i-au adoptat saututorele îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, precum şi, după caz, modulde colaborare dintre serviciul de reintegrare socială şi supraveghere şipersoana sau instituţia legal însărcinată cu supravegherea minorului.În cazul persoanelor supravegheate, referatul va cuprinde şireferiri privind riscul de săvârşire din nou a unor infracţiuni şi risculpentru siguranţa publică, precum şi riscul de sinucidere sau deautovătămare.Analiza controlul asupra comportării condamnaţilor minori cususpendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie cu necesitate săvizeze următoarele:a) Supravegherea în comunitate.În cazul persoanelor condamnate cu suspendarea executăriipedepsei sub supraveghere, cărora instanţa le-a impus respectareamăsurilor prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. a)- d) din Codul penal Român şi auneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 863 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal Român, precum şi în cazul minorilor, cărora instanţa dejudecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiileprevăzute în art. 103 alin. 3 lit. a)- c) din Codul penal Român, serviciul deprobaţiune, desemnat ca organ de supraveghere prin hotărârejudecătorească, este competent să exercite supravegherea obligaţiilorimpuse de instanţă, în sarcina persoanelor sus menţionate.Conform art. 16-24 din Regulament, actele necesare supravegherii,care se vor realiza de către serviciul de probaţiune, privesc, în special,dosarul de supraveghere, prima întrevedere cu persoana aflată însupraveghere şi planul de supraveghere.b) Dosarul de supraveghereDosarul de supraveghere se întocmeşte pentru fiecare persoanăaflată în supraveghere şi are, în mod obligatoriu, următorul conţinut:hotărârea instanţei de judecată, în copie, sau un extras de pe aceasta;planul de supraveghere; referatul de evaluare întocmit înainte depronunţarea hotărârii judecătoreşti, atuncicând este cazul; referatul deevaluare solicitat de instanţă pe perioada supravegherii, atunci când estecazul.Indiferent de numărul şi de frecvenţa referatelor de evaluareîntocmite la solicitarea instanţei pedurata supravegherii, dosarul de163Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsupraveghere va conţine şi rapoarte privind desfăşurarea supravegherii, cureferire la modul de îndeplinire a măsurilor şi/sau a obligaţiilor stabilite deinstanţa de judecată. Aceste rapoarte se vor întocmi periodic, cel puţin odată la 6 luni, urmând ca la încheierea perioadei de supraveghere să seîntocmească un raport final ce va cuprinde concluzii referitoare la modulde îndeplinire a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată.Persoanei supravegheate i se pune în vedere că trebuie să respecteregulile de conduită care se referă, în principal, la a nu avea uncomportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un limbajnecorespunzător, care ar putea prejudicia personalul de probaţiune,precum şi alte persoane aflate sub supraveghere.Consilierul de probaţiune responsabil de caz încunoştinţeazăpersoana supravegheată despre posibilitatea de a formula plângere la şefulserviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul deprobaţiune pe perioada supravegherii este necorespunzător.c) Planul de supraveghereLa primirea hotărârii instanţei de judecată şeful serviciului deprobaţiune desemnează de îndată un consilier de probaţiune responsabilcu supravegherea executării obligaţiilor şi/sau a măsurilor stabilite prinhotărârea judecătorească. În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de lacomunicarea hotărârii instanţei de judecată consilierul de probaţiunedesemnat va întocmi un plan de supraveghere al cărui conţinut va fi înconcordanţă cu obligaţiile şi/sau cu măsurile impuse de instanţă.Planul de supraveghere va fi adus de îndată la cunoştinţă persoaneisupravegheate, căreia i se va înmâna o copie de pe acesta, făcându-semenţiune într-un proces-verbal care va fi semnat de consilierul deprobaţiune şi de persoana supravegheată. Planul de supraveghere seîntocmeşte în scris şi va fi revizuit ori de câte ori este necesar.Planul de supraveghere va conţine: numele, prenumele, data şilocul naşterii persoanei condamnate sau ale minorului; infracţiuneasăvârşită şi numărul hotărârii instanţei de judecată; sancţiunea aplicată şimăsurile şi/sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată;perioada desupraveghere, menţionându-se data începerii şi încetării acesteia; numele şiprenumele consilierului de probaţiune. Fiecare plan de supraveghere vainclude un capitol distinct privind nevoile sau problemele identificate alepersoanei supravegheate şi riscul săvârşirii din nou a unor infracţiuni sau alpunerii în pericol a siguranţei publice. La evaluarea riscului se ţine seama şide riscul de sinucidere sau de autovătămare.164Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTROL THE BEHAVIOR OF JUVENILES SENTENCED…..Evaluarea riscului constituie o activitate permanentă, oricemodificări intervenite fiind consemnate în dosarul de supraveghere decătre consilierul de probaţiune responsabil de caz.d) Supravegherea măsurilor prevăzute la art.86³ alin.1 lit.a-dC.pen.al Rom.Pentru supravegherea respectării de către persoana condamnată,pe durata termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere prevăzutela art. 86 3 alin. 1 din Codul penal român serviciul de probaţiune vaproceda la convocarea persoanei condamnate la serviciul de reintegrareprobaţiune. Convocarea se face printr-o comunicare scrisă sau telefonică,cu cel puţin 3 zile înainte de data primei întrevederi, a locului, zilei şi oreila care trebuie să se prezinte, precum şi a numărului de telefon şi/sauadresei serviciului.Cu ocazia fiecărei întrevederi consilierul de probaţiune stabileşte înce măsură obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şiaduce la cunoştinţă persoanei condamnate data următoarei întrevederi.Persoana condamnată este obligată să anunţe în prealabil serviciulde probaţiune în legătură cu orice schimbare de domiciliu, reşedinţă saulocuinţă, precum şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile,comunicând noua adresă, numărul de telefon, precum şi, după caz, dataîntoarcerii.În cazul în care consilierul de probaţiune constată neîndeplinireamăsurilor de supraveghere prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal îlînştiinţează pe şeful serviciului de probaţiune, care sesizează instanţa dejudecată.e) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute de art.86³ alin.3C.pen. al Rom.Ori de câte ori instanţa dispune respectarea de către persoanacondamnată a obligaţiilor prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penalRomân, serviciul de probaţiune va proceda potrivit dispoziţiilor prezentateîn continuare.În cazul în care condamnatul este obligat să desfăşoare o activitatesau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare, consilierul deprobaţiune verifică nivelul instrucţiei şcolare sau al pregătirii profesionale,în vederea înscrierii persoanei supravegheate la un curs corespunzător. Înacest scop consilierul de probaţiune identifică pe plan local unităţile deînvăţământ şi instituţiile de calificare profesională care organizează astfelde cursuri.Consilierul de probaţiune responsabil de caz verifică periodic dacăpersoana supravegheată urmează cursurile de învăţământ sau de calificare.165Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn cazul în care persoana condamnată a fost obligată prin hotărârejudecătorească să nu îşi schimbe domiciliul sau reşedinţa ori să nudepăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă,consilierul de probaţiune responsabil de caz îi va pune în vedere, la primaîntrevedere, să depună acte din care să rezulte situaţia acesteia referitoarela domiciliu sau la reşedinţă.Pentru a verifica dacă persoana supravegheată respectă obligaţiastabilită de instanţă consilierul de probaţiune responsabil de caz vacolabora cu organele de poliţie şi cu primăria din localitatea de domiciliusau de reşedinţă a persoanei supravegheate, care vor sesiza oriceschimbare intervenită în situaţia acesteia.În cazul în care persoana condamnată este obligată să nufrecventeze anumite locuri stabilite de instanţă consilierul de probaţiuneverifică periodic şi ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacăpersoana supravegheată respectă interdicţia.Consilierul de probaţiune responsabil de caz păstrează o legăturăpermanentă cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai organelor de poliţie,precum şi cu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaţiiprivind frecventarea de către persoana supravegheată a locului supusinterdicţiei.În cazul în care persoana condamnată are obligaţia de a nu intra înlegătură cu anumite persoane stabilite de instanţa de judecată consilierulde probaţiune responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare în vedereaidentificării şi contactării persoanelor care ar putea furniza informaţiirelevante în cazul respectiv, colaborând cu organele de poliţie şi cu alteinstituţii însărcinate cu asigurarea ordinii şi liniştii publice.Consilierul de probaţiune responsabil de caz efectuează viziteinopinate la domiciliul şi la locul de muncă ale persoanei supravegheate şicolaborează cu familia acesteia în vederea respectării obligaţiei stabilite.În cazul în care persoana condamnată este obligată să se supunăunor măsuri de control, tratament sau îngrijire, în special în scopuldezintoxicării, serviciul de probaţiune identifică pe plan local unităţilesanitare, precum şi organizaţiile, instituţiile sau specialiştii care desfăşoarăprograme de recuperare a toxicomanilor sau alcoolicilor, în vedereaincluderii persoanei supravegheate în aceste programe. Consilierul deprobaţiune, cu ocazia întrevederilor cu persoana supravegheată, precum şiprin legătura permanentă cu persoanele implicate în tratarea acesteiaverifică dacă persoana respectă programul de tratament sau de îngrijire şiîn ce măsură acesta este eficient, solicitând periodic în scris opiniaspecialiştilor.166Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTROL THE BEHAVIOR OF JUVENILES SENTENCED…..În cazul în care consilierul de probaţiune constată neîndeplinireaobligaţiilor impuse persoanei condamnate de către instanţă, prevăzute laart. 863 alin. 3 din Codul penal Român, înştiinţează şeful serviciului deprobaţiune, care sesizează instanţa de judecată.În Republica Moldova, controlul asupra comportăriicondamnaţilor minori cu suspendarea condiţionată a executării pedepseipe durata termenului de încercare se realizează conform art.280, 281 dinCodul de Executare al Republicii Moldova .Se evidenţiază astfel , o primă diferenţă majoră faţă de România,fondată pe existenţa unui astfel de cod execuţional. În România nu existăun astfel de cod de executare care să curpindă norme privind executareahotărârilor judecătoreşti în diversele ramuri juridice.Există dispoziţii privind executarea în codul de procedură penală,codul de procedură civilă, prcum şi în legi speciale.De aceea, propunem ca în eventualitatea apariţiei unui astfel decod şi în România, acesta să conţină şi norme juridice care să reglementezemodalităţile de executare a sancţiunilor privind suspendarea condiţionată aexecutării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supravegheresau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control încazul minorilor.Beneficiari ai serviciilor de probaţiune din comunitate suntpersoanele condamnate la privaţiunea de libertate cu suspendareaexecutării condiţionate a acesteia.Prin sentinţa de supunere la probaţiune condamnatului i se impununele condiţii obligatorii, care constituie obiectul activităţilor de asistenţă,consiliere şi supraveghere ale serviciilor de probaţiune. Pentru fiecarebeneficiar al serviciului de probaţiune se întocmeşte Dosarul deprobaţiune. Acest dosar va conţine: sentinţa instanţei de judecată, în copie,sau un extras de pe aceasta; planul de asistenţă şi consiliere psiho-socială;planul de supraveghere; referatul de evaluare întocmit înainte depronunţarea hotărârii judecătoreşti, atunci când este cazul; referatul deevaluare solicitat de instanţă pe perioada supravegherii, atunci când estecazul.Când instanţa de judecată hotărăşte încredinţarea persoanei care aîncălcat legea penală în supravegherea serviciului de probaţiune, consilierulde probaţiune care preia cazul se ocupă de rezolvarea lui.Planul de supraveghere se va întocmi de către consilierul deprobaţiune responsabil de caz pentru întocmirea acestuia se poate solicitadesemnarea unor specialişti în vederea evaluării profesioniste a nevoilor167Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpersoanei condamnate/minorilor 7 , stabilirii unor metode adecvate deintervenţie în vederea satisfacerii nevoilor criminogene identificate şirealizarea unui plan de intervenţie în vederea reintegrării sociale apersoanei condamnate/minorilor.În domeniul probaţiunii pentru minori au fost desfăşurate activităţide identificare a cazurilor care trebuie (şi este posibil) să fie preluate.Astfel, pentru început, de către Institutul de Reforme Penale a fost stabilitcontactul cu secţiile penale ale direcţiilor de executare a deciziilor judiciaredin municipiul Chişinău şi din raioanele Ungheni şi Cahul. Specialiştii de laaceste instituţii au fost familiarizaţi cu activităţile ce trebuie desfăşurate cupersoanele aflate în termen de probă.Este de dorit implicarea mai activă a consilierilor de probaţiune înprocesul de supraveghere şi asistenţă a minorilor în privinţa cărora estestabilit un termen de probă. Aceste activităţi constau în utilizarea unorinstrumente de lucru(dosar personal, anchete psihosociale, plan deintervenţie, anchete de evaluare ş.a.) deosebit de necesare.Prin modificările aduse de Legea nr. 143/02.07.2010 pentrumodificarea şi completarea Codului de executare al Republicii Moldova s-au făcut progrese semnificative în privinţa activităţii de executare asuspendării executării pedepsei.Astfel, instanţa de judecată este obligată să trimită hotărâreaprivind executarea pedepsei organului de probaţiune în a cărui razăteritorială se află domiciliul condamnatului. Condamnatul cu privire la carea fost suspendată executarea pedepsei semnează în instanţă obligaţia de ase prezenta în termen de 5 zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii, laorganul de probaţiune. Această prevedere produce mai multe consecinţefavorabile în procesul corecţional, printre care enumerăm:- oferă instanţei de judecată certitudinea că cel condamnat, minorsau major, a luat la cunoştinţă de conţinutul hotărârii şi obligaţiilece-i incumbă conform acesteia;- reprezintă momentul de la care “porneşte” fenomenulcorecţional, moment în raport cu care începe să fie controlată,supervizată, atitudinea condamnatului;- dă posibilitatea organului de probaţiune să-şi organizeze planulde supraveghere.- dacă această obligaţie este îndeplinită, reprezintă pentrucondamnat prima dovadă a intenţiei sa de a se conforma atât7 Ulianovschi X. s.a. Ghidul consilierului de probatiune. Institutul de reformepenale,Chisinau, 2004, p.40168Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTROL THE BEHAVIOR OF JUVENILES SENTENCED…..cerinţelor legii, cerinţelor impuse de instanţa de judecată prinhotărâea de condamnare cât şi cerinţelor organului de probaţiune.Organul de probaţiune întreprinde acţiuni de supraveghere şiprobaţiune a condamnatului, inclusiv de resprectare a restricţiilor impusede instanţă, pe perioada pentru care a fost suspendată executarea pedepsei( perioada termenului de încercare –menţiunea noastră ).În cazul în care organul de probaţiune constată apariţia unoradintre situaţiile prevăzute în art.90 alin.7, alin.8, alin.9 C.pen. al RM.formulază şi înanintează instanţei competente propuneri fie privindanularea condamnării şi stingerea antecedentelor penale, fie anulareacondamnării şi trimiterea condamnatului pentru executarea pedepseistabilită prin hotărârea instanţei de judecată, fie pentru anularea înîntregime sau parţial a obligaţiilor stabilite anterior condamnatului oriadăuga altele noi.Raportul organului de probaţiune se depune la instanţa de judecatădin raza teritorială unde îşi desfăşoară activitatea acesta. Hotărârea acesteiinstanţe se trimite în termen de 5 zile instanţei care ajudecat fondul pentrua fi anexată la dosar.Tot conform codului execuţional, condamnatului îi revine obligaţiade a anunţa orice schimbare de domiciliu sau orice părăsire a domiciliuluipe o perioadă mai mare de 5 zile. Această dispoziţie legală privinanunţul de părăsire a domiciliului pe o perioadă mai mare de 5 zile este înopinia noastră “excesivă” întrucât acest termen este prea scurt, fiind oîngrădire excesivă a dreptului la libera circulaţie. Tocmai de aceea, de legeferenda propunem modificarea art.281 alin.5 Codul de Executare alRepublicii Moldova, care va avea următorul conţinut: “ Condamnatulpoate părăsi, pe un termen de 10 zile, sau schimba domiciliulîncunoştiinţănd în prealabil organul care exercită controlul asupracomportamentului lui.”În final, la expirarea termenului de probă stabilit, organul deprobaţiune trebuie să comunice în termen de 5 zile instanţei de judecată cea judecat cauza în fond, faptul că a încetat activitatea de supraveghere.Practic, oraganul de probaţiune realizează atât o activitate pe perioadaexecutării (a termenului de încercare) cât şi o activitate postexecutorie.169Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEReferencesCursuri, tratate, monografii:Haines, K., (2002) Ce este probaţiunea, Manualul consilierului de reintegraresocială şi supraveghere. Coordonator I.Durmescu. Themis, Craiova,Pamfil, M. L., (2008) Drept procesual penal. Partea specială, EdituraPerformantica, Iaşi,Ulianovschi, X., (2004) Probaţiunea – alternative la detenţie. Prut Internaţional,Chişinău,Ulianovschi, X., et. all. (2004) Ghidul consilierului de probaţiune. Institutul dereforme penale, Chişinău.Legislaţie:Legea nr.211/2004 din 27.05.2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,nr. 505 din 04.06.2004 privind unele măsuri pentru asigurareaprotecţiei victimelor infracţiunilor.Ordonanţa Guvernului nr.92/2000 publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.423, din 01.09.2000, aprobată cu modificăriprin Legea nr.129/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.190 din 20.03.2002, completată şi modificată prin Legeanr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţieivictimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.505 din 04.06.2004 şi Legea nr. 123/2006 privindstatutul personalului din serviciile de probaţiune, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.407 din 10.05.2006.170Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Competence Institution in Romanian New Codes ofProcedure[Instituţia competenţei în Noile Coduri de Procedură dinRomânia ]Steluţa IONESCU 1AbstractCommon institution of processual law, the competence has always been objectto a topic of high doctrinal and practical interest. Considered simultaneously from theperspective of both procedures, civil and criminal, in the foreseeable context of enforcingthe New Codes of procedure 2 , the preoccupation for the knowledge of the manner inwhich the matter is reconfigured is fully understood. Subscribing to this preoccupation,the present study proposes a two layer comparison: a substantial one (derived from thenature of the procedure) and a chronological one (derived from the nature of theregulation and, starting with a few aspects concerning the current regulation of thematter, observing the common and specific elements of the two judicial procedures, thenexamines the regulation proposal offered by the New Codes of procedure, highlightingthe regulatory constants and novelties.Keywords:justice, competence, judicial court, judicial functions.1 University Lecturer, Ph.D., „Valahia” University of Târgovişte, Faculty of Law andSocial-Political Sciences, Email Address: steluta.ionescu@gmail.com2 Law 134/2010 of the Code of Civil Procedure (published in Monitorul Oficial, Part I,No. 485 of July 15, 2010) and Law. 135/2010 of the Code of Criminal Procedure(published in Monitorul Oficial, Part I, No. 485 of July 15, 2010).171Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEI. Instituţia competenţei. Noţiune şi delimitări.I.1. Noţiunea competenţei în dreptul procesualCompetenţa face obiectul unei instituţii de procedură cu o mareîncărcătură juridică şi cu o aplicaţie practică remarcabilă. În limbajprocesual, termenul nu semnifică atributul dat, în mod uzual, de sensullimbajului comun, acela de valoare profesională.Pentru materia de faţă, o definiţie consacrată doctrinar este aceeacare înţelege prin competenţă aptitudinea recunoscută de lege unei instanţejudecătoreşti sau unui organ cu activitate jurisdicţională de a soluţiona oanumită pricină 3 sau capacitatea unui organ judiciar de a se ocupa de oanumită pricină 4 .La modul comun, pentru materia dreptului procesual, definiţiacare acoperă în mod satisfăcător problematica este aceea care înţelege princompetenţă aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti orialtui organ cu atribuţii jurisdicţionale de a soluţiona o cauză sau totalitateadrepturilor de judecată şi de oficiere conferite de lege unei jurisdicţii 5 .Pentru un sens imediat, instituţia competenţei evocă de fapt unmijloc de orientare la care apelează, după caz: fie partea interesată, ca titularal acţiunii civile, în toate cauzele supuse procedurii civile ori, în puţinelecauze penale în care plângerea prealabilă condiţionează pornirea acţiuniipenale, fie statul ca titular al acţiunii penale, în cauzele – majoritare n.ns. –în care acţiunea penală porneşte din oficiu.Deşi ar putea părea astfel, determinarea instanţei competente nueste deloc o operaţiune facilă, ea obligând în prealabil la diagnosticareaproblemei juridice de judecat, sub aspectul procedurii de urmat, a naturiicauzei, a gradului de pericol social, a calităţii persoanei, a valorii litigiului,criterii de selecţie, propuse şi avute în vedere de către legiuitor. În funcţiede acestea, formularea sesizării instanţei în drept să soluţioneze pricinaconstituie nu de puţine ori prilej de reale dificultăţi practice, deopotrivă3 Sens agreat in aria de preocupare stiintifica dedicata procedurii civile: pentru detalii, a sevedea I. Stoenescu, S.Zilberstein, Drept procesual civl. Teoria generala, Editura Didactica siPedagogica, Bucuresti, 1983, p. 134; I. Deleanu, Tratat de procedura civila, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007; V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila,C.H. Beck, Bucuresti, 2009, p. 71; M. Tabarca, Drept procesual civil, Universul Juridic,Bucuresti, 2008, vol. I, p. 223.4 Sens preferat de literatura juridica procesual-penala: a se vedea I. Neagu, Drept procesualpenal. Parte generala, Editura Global Lex, Bucuresti, 2007; Mateut, Gh., Tratat de procedurapenala, Vol. I, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007; Theodoru,G., Drept procesual penal,Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007.5 Danil Matei, Drept procesual civil. Note de curs, editia 2011, pp. 24-25.172Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..neconvenabile, pentru justiţiabil dar şi pentru sistemul judiciar în întregulsău.După cum iniţiativa demarării procesului este privită diferit în celedouă mari proceduri jurisdicţionale (civilă şi penală), este explicabilăpreocuparea mai atentă a legiuitorului procesual civil pentru reglementareacompetenţei. Aici, având în vedere şi eventualitatea apărării nespecializate,problemele legate de sesizarea competenţei pot face obiectul unorcomplicaţii frecvente. Cum însă, acţiunea penală este dominată deoficialitate, orientarea cu privire la competenţă este îndeobşte presupusă afi realizată în mod avizat ceea ce o face astfel generatoare de mai puţineincidente.Deşi textele codurilor pun adesea în dificultate relativ lainterpretare, problema competenţei trebuie analizată prin raportare lainstanţa de judecată sau la organul cu activitate de jurisdicţie şi nu lajudecător sau la completul de judecată 6 . Subscrie acestei opţiuni doctrinareşi analiza de faţă care are în vedere o tratare situată mai degrabă la graniţadintre normele dreptului procesual, adică reglementarea juridică datăinstituţiei în codurile noastre de procedură (atât actuale cât şi noi) şinormele cuprinse în aria organizării judiciare, ca veritabilă disciplină destudiu.I.2. Teoria competenţei. Criterii de delimitare, felul decompetenţă.Indiferent de materia procedurii de analizat, teoria competenţeioperează cu o clasificare, în raport de care sunt identificate mai multefeluri de competenţă. Doctrinar, problema este tratată neunitar. Întrucâtlegea evocă expres numai unele dintre tipurile de competenţă, literaturajuridică, atât din sfera procedurii civile cât şi a procedurii penale, grupeazăadesea formele competenţei în două categorii mari: fundamentale –categorie în care intră competenţa generală, competenţa funcţională,competenţa materială sau competenţa de atribuţiune, competenţateritorială şi secundare (adesea subsumate celor dintâi) – categorie careinclude competenţa personală, competenţa după valoare, competenţaspecială, competenţa extraordinară 7 .6 Precizare utila, atent argumentata, cu exemplificari de text - in Mihaela Tabarca, op.cit.,p. 223.7 Despre care astazi nu se poate vorbi decat sub aspect teoretic, intrucat legea noastrafundamentala interzice infiintarea unor instante cu competenta extraordinara, permitandnumai infiintarea de instante specializate (art. 126 lit.5).173Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEO încercare de clasificare a competenţei operează cu cel puţincâteva criterii şi califică astfel:I. În funcţie de jurisdicţia competentă, se distinge între: competenţagenerală şi competenţa jurisdicţională, după cum ne raportam la organe dinsisteme diferite de jurisdicţie (cazul celei dintâi) sau la organe din acelaşisistem (cazul celei din urmă).- competenta generală este competenţa care delimitează activitateainstanţelor judecătoreşti sau al sistemului justiţiei, de atribuţiilealtor autorităţi statale sau nestatale cu activitate jurisdicţională 8 ;- competenţa jurisdicţională este competenţa care delimitează îninteriorul sistemului justiţiei, în raport cu activitatea fiecăreiinstanţei judecătoreşti (atât material cât şi teritorial).II. În funcţie de orientarea propusă în interiorul sistemului judiciar,competenţa jurisdicţională se subdivide în: competenţă materială şi competenţăteritorială.- competenţa materială sau competenţa de atribuţiune 9 este competenţacare orientează pe verticală şi care distinge între instanţe de graddiferit; este denumită şi ratione materiae;- competenţa teritorială este competenţa care orientează pe orizontalăşi care distinge între instanţe de acelaşi grad; este denumită şiratione loci.III. În funcţie de întinderea atribuţiilor de judecată şi a criteriilorde delimitare, competenţa materială distinge între: competenţa (materială)funcţională şi competenţă (materială) procesuală.- competenţa materială funcţională este competenţa care reuneştefuncţiile principale de judecată ale instanţelor judecătoreşti,atribuite în funcţie de gradele de jurisdicţie şi de pondereaacestora pe palierele sistemului judiciar;- competenţa materială procesuală este competenţa care inventariazăatributele de judecată ale fiecărei instanţe din sistem, luând încalcul criterii multiple de determinare(natura litigiului/faptei,calitatea părţii/lor, valoarea obiectului cauzei) 10 ;8 Acolo unde sunt astazi reglementate distinct jurisdictii speciale. Cum materia acestora faceobiectul de studiu al fiecarei ramuri de drept substantial corespunzatore, analiza de fatanu afecteaza spatiu de tratare.9 M. Costin, I.Les, M. Minea, D. Radu, Dictionar de drept procesual civil, Editura Stiintifica siEnciclopedica, 1983.10 Competenta personala sau dupa calitatea persoanei este competenta care utilizeaza dreptcriteriu de atribuire a competentei calitatea partii (reglementata expres doar in materie174Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..IV. În funcţie de natura normei care o consacră, distingem întrecompetenţa absolută (de ordine publică) 11 şi competenţa relativă (de ordineprivată) 12 , delimitare care corespunde diviziunii legilor de procedură în:imperative şi dispozitive 13 .II. Instituţia competenţei în ACP 14 şi în NCP 15 . SediulmaterieiII.1. Reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti înACPÎn economia ambelor Coduri de procedură, civilă şi penală, aflateîncă în vigoare, instituţia competenţei se bucură de spaţiu generos dereglementare.În materie civilă, forma actuală a Codului de procedură 16 plaseazăreglementarea competenţei în chiar debutul textului, problematicaocupând primele 40 de articole (art. 1- 40). Codul acoperă problematicagrupând textele sub 5 titluri, astfel: Titlul I dedicat Competenţei după materie(art. 1- 4, 4 1 ); Titlul II dedicat Competenţei teritoriale (art. 5- 16); Titlul III(sub denumirea Dispoziţii speciale) dedicat unor aspecte privindProrogarea de competenţă (art. 17- 19); Titlul IV dedicat Conflictelor de competenţă(art. 20 – 23); Titlul V dedicat Incompatibilităţii, abţinerii şi recuzăriijudecătorilor (art. 24- 36); Titlul VI dedicat Strămutării pricinilor (art. 37-40).În materie penală, actualul Cod de procedură 17 grupează textelecorespunzătoare (art. 25-45) în două categorii: Felurile competenţei şipenala si avand in vedere calitatea persoanei faptuitorului, desi posibil de identificat si inunele materii de judecata supuse procedurii civile, cum ar fi contenciosul administrativ,unde calitatea avuta in vedere este aceea a paratului); este denumita si ratione personae; -competenta dupa valoare este competenta care utilizeaza drept criteriu de atribuire acompetentei cuantumul valorii obiectului cauzei (reglementata in materie civila); -competenta speciala este competenta ce apartine unor instante infiintate si calificate ca atare -pentru materia civila este cazul tribunalelor specializate (astazi exista numai 4 astfel deinstante: trei Tribunale Comerciale, cu sedii la Cluj, Mures si Arges si un tribunal pentruMinori si Familie, cu sediul al Brasov) 10 ; pentru materia penala, este cazul instantelormilitare si al instantelor maritime sau fluviale.11 Cu exceptia competentei teritoriale, care poate permite si optiuni cu privire la alegereainstantei competente, aceste norme constituie majoritatea.12 Criteriu de delimitare relevant mai ales in materia incidentelor de procedura, cudeosebire a exceptiei de necompetenta13 A se vedea Ioan Les, Tratat...., p. 167.14 Abreviere pentru actualele coduri de procedura.15 Abreviere pentru noile coduri de procedura.16 In continuare, invocat ACPC17 In continuare, invocat ACPP175Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIncompatibilitatea şi strămutarea. Primele două secţiuni ale capitolului, suntafectate reglementării Competenţei materiale şi după calitatea persoanei (art. 25-29) şi Competenţei teritoriale (art. 30-31). Aspectele privind indivizibilitatea şiconexitatea cauzelor, incidentele cu privire la competenţă, problema chestiunilorprealabile şi a unor aspecte ce ţin de competenţă şi urmărirea penală fac obiectul dereglementare al textelor ce acoperă art. 32-45 ACPPAstăzi, din punct de vedere normativ, dispoziţii privind atribuireacompetenţei instanţelor judecătoreşti sunt conţinute şi în alte texte decâtcodurile de procedură.Relevantă pentru temă este astfel dispoziţia constituţională, care, înart. 126(1) statuează că ”Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.Totodată, Legea de organizare judiciară, preluând textul legiifundamentale, confirmă caracterul imperativ al stabilirii competenţei ,aduce completări şi detaliază: competenţa de atribuţiune a Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie (art. 21-27); constituirea completelor de judecată, pentrufiecare categorie de instanţă (art. 31-34 pentru instanţa supremă; art. 52-55pentru instanţele inferioare); competenţa instanţelor militare (art. 56-61).Nu cea din urmă, imposibil de ignorat, analiza configuraţiei actualea instituţiei competenţei ia în calcul, printre modificările la zi, recenta legede accelerare a judecăţii 18 , text care aduce elemente noi şi în materiainstituţiei competenţei, având în vedere, între altele, caracterul său demecanism menit să asigure tranziţia la noile coduri.II.2. Reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti înNCP 19 NCP oferă competenţei reglementare expresă şi generoasă întextele lor, confirmând astfel importanţa fără dubiu a materiei înangrenajul procesul, indiferent de felul procedurii, civilă sau penală.NCPC 20 asigură instituţiei competenţei un titlu din sistematizareasa, al III-lea, atribuindu-i ca reglementare un număr de 5 de articole (de laart. 92 la art. 142), grupate în patru capitole - Cap. I Competenţa materială,18 Intrata in uz cu titulatura legea ”Micii reforme” - Legea nr. 202/2010 privind unelemasuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (publicata in Monitorul Oficial, Partea Inr. 714 din 26 octombrie 2010).19 Legea nr. 134 din 2010, privind Noul Cod de procedura civila (publicata in MonitorulOficial, Partea I, Partea I, Nr. 485, din 15 iulie 2010). Legea nr. 135/2010 privind NoulCod de procedura penala (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 486 din 15 iulie2010).20 Noul cod de procedura civila – Legea nr. 134 din 2010.176Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..Cap. II Competenţa teritorială, Cap. III Dispoziţii speciale, Cap. IV Incidenteprocedurale privitoare la competenţa instanţei.Fără a mai face debutul actului normativ, competenţa îşi găseşteastfel plasamentul firesc, credem noi, în ordinea textelor codului,problematica fiind tratată după ce aveau să capete reglementare aspecteprecum: domeniul şi principiile procedurii civile (ca titlu preliminar),acţiunea civilă şi participanţii la procesul civil 21 .De o manieră comparabilă, NCPP 22 situează materia competenţei,doar după ce oferă spaţiu de reglementare, pe rând: principiilor, acţiunii,participanţilor. Fără a-i conferi titlu distinct, competenţa este reglementatăsubsumat Titlului al III-lea din cod, destinat Participanţilor la proces,calitate în care compar şi sunt analizate instanţele judecătoreşti şicompetenţa acestora. La modul concret, în reglementarea oferită deNCPP, competenţa instanţelor judecătoreşti – funcţională, materială, dupăcalitatea persoanei şi teritorială - acoperă ca întindere două secţiuni aleTitlului amintit (Secţiunea 1 Competenţa funcţională, după materie şi după calitateapersoanei a instanţelor judecătoreşti, art. 35-40 şi Secţiunea 2-a Competenţateritorială a instanţelor judecătoreşti art. 41-42).III. Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti înACP 23 şi în NCP 24Aşa cum arătam deja, acest tip de competenţă cuprinde toateatribuţiile unei instanţe de judecată, în raport de gradele de jurisdicţie, materieîn care reglementarea din Codurile de procedură se întregeşte cureglementarea din legea de organizare judiciară.Competenţa materială funcţională permite determinarea ponderiide judecată, apreciind asupra felului în care o instanţă poate judecapreponderent în primă instanţă sau în control judiciar, dacă poate cumulajudecata de primă instanţă cu judecata în control ori dacă legea îi deferă cuexclusivitate judecată în control 25 . Pentru înţelegere, acest tip decompetenţă permite dezvoltări potrivit cu fiecare instanţă din ierarhiasistemului judiciar.21 Optiune de ordonare normativa, sugerata adesea in doctrina noastra, prin modulcorespunzator de sistematizare a multora dintre tratatele de drept procesual civil.22 Noul cod de procedura penala – Legera nr. 135 din 2010.23 Abreviere pentru actualele coduri de procedura.24 Abreviere pentru noile coduri de procedura.25 In tehnica normativa, competenta functionala este delimitata prin cifre.177Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIII.1. Competenţa judecătoriei în ACP şi în NCPÎn prezent, atât în materie civilă, cât şi penală, judecătoria este instanţăde plenitudine 26 .Ca primă instanţă, judecătoria judecă toate cauzele nedate încompetenţa altor instanţe. Textual, în materie civilă 27 , ”toate procesele şicererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altei instanţe” - art. 1(1) ACPC iar în materie penală, „toate infracţiunile, cu excepţia celor dateprin lege în competenta altor instanţe” – art. 25 (1) ACPPA. În materie civilă.La o examinare extinsă, în raport de competenţa materială acelorlalte instanţe din sistem, competenţa ACPC, judecătoria acoperă cafuncţii de judecată şi alte aspecte: în materie de competenţă după valoareaobiectului cauzei, judecătoria are competenţă concurentă cu cea atribunalului, atât în materie civilă cât şi în materie comercială 28 ; în materiede procedură necontencioasă, fiind instanţă de certificare; în materie deexecutare; în materie de control judiciar 29 , judecătoria nu are competenţă; înmaterie de regulator de competenţă, problema trebuie înţeleasă nuanţat.Judecătoria nu are competenţă în reglarea conflictelor ivite între instanţejudecătoreşti, însă textele îi conferă atribuţii corespunzătoare, în situaţiaapariţiei unui conflict între organe cu activitate jurisdicţională 30 , alteledecât instanţele judecătoreşti.În materie civilă, potrivit dispoziţiilor legii micii reforme, se adaugăjudecătoriei atribuţiunea de a judeca în primă şi ultimă instanţă, procesele şicererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la2.000 lei inclusiv 31 .26 De aici rezulta ca, daca legea nu defera o anumita cauza unei instante, atunci ea vareveni spre solutionare judecatoriei.27 Ne raliem opiniilor doctrinare care gasesc discutabila optiunea legiuitorului pentruformularea procesele si cererile – Ioan Les, op.cit., pp.181-182;28 Judecatoria are competenta dupa valoare, in materia civila si comerciala, fiindu-ideferite:a) litigiile civile cu o valoare de pana la 5 miliarde ROL inclusiv, precum si pe celeneevaluabile in bani;b) litigiile comerciale cu o valoare de pana la 1 miliard ROL inclusiv.29 Altfel, pentru caile de atac de reformare (apel, recurs), unde se cere ca instanta decontrol judiciar sa fie una superioara in grad ierarhic, problema se transeaza in modcategoric.30 Un exemplu il constituie conflictele de competenta ivite intre birourile notariale, datede legea speciala in sarcina judecatoriei - a se vedea dispozitiile art. 11 din Legea notarilorpublici si a activitatii notariale nr. 36 din 1995.31 Dispozitiile art. 1 pct. 1 Legea nr. 202/2010.178Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..Ca instanţă de control, judecătoria se pronunţă doar în materie decontrol judecătoresc, pronunţându-se asupra actelor unor organe cu caracterjurisdicţional sau asupra unor acte jurisdicţionale ale altor organe 32 .NCPC conferă judecătoriei o competenţă cu atribuţiuni clardeterminate, aparent mai extinsă decât configuraţia actuală. În realitate,aceasta este expresia unui transfer substanţial de competenţă de lajudecătoria la instanţa imediat superioară, aceasta din urma – tribunalul –preluând atributele instanţei din sistem, cu competenţă generală Textul nuinovează absolut. Istoria judiciară a României 33 a consemnat, pe lângăperenitatea de neatins a tribunalul ca instanţă judecătorească în sistem,calitatea judecătoriei, de a fi de instanţă de bază în angrenajul judiciar.Astfel, potrivit art. 92 din Legea nr. 134/2010, judecătoria judecă:1. în primă instanţa (următoarele 34 ) cereri al căror obiect esteevaluabil sau, după caz, neevaluabil in bani.2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţieipublice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel deactivitate, în cazurile prevăzute de lege;3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Proiectul LPA CPC 35 aduce completări formei iniţiale a Codului.Trebuie remarcate astfel: instituirea competenţei de judecată a judecătorieiîn cauzele ce au ca obiect atributele de identificare a persoanei fizice,precum şi în caz de filiaţie; reformularea dispoziţiei inserate la pct. g),32 Se are in vedere evident competenta in materie civila; in penal, nu exista alte organe cucaracter jurisdictional a caror activitate sa intre sub incidenta controlului judecatoresc).33 Pentru detalii, a se vedea, cateva lucrari reprezentative dedicate materiei: O. Cojocaru,Organizarea judecatoreasca si administrarea justitiei in Romania, din cele mai vechi timpuri pana inzilele noastre (Ministerul Justitiei), Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998; N.Cochinescu,Organizarea puterii judecatoresti in Romania, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997; G. I.Chiuzbaian, Sistemul puterii judecatoresti – Organizare si functionare, Editura Continent XXI,Bucuresti 2002; I. Les, Organizarea sistemului judiciar romanesc, Editura All Back, Bucuresti,2004; D. Fruth Oprisan, Puterea judecatoreasca si independenta judecatorului, Ed. Scripta,Bucuresti, 2003.34 Calificate generic drept cereri, textul invetariaza ipotezele de speta. O analizaterminologica lasa sa se vada absorbtia multora dintre notele Codului civil caruia NCPC iiofera forma.35 Proiectul legii de punere in aplicare a Codului de procedura civila, la articolul 92punctul 1, dupa litera b), se introduc doua noi litere, lit.b1) si b2), cu urmatorul cuprins:„b1) cererile privind stabilirea domiciliului minorului si al celui pus sub interdictiejudecatoreasca;b2) cererile privind filiatia;”179Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprivind servituţile, conferindu-i o topică mai reuşită 36 ; reconsiderareaatribuirii competenţei de plin grad în materie de obligaţii de a nu face,neevaluabile în bani; menţinerea dispoziţiei introduse de legea miciireforme şi aducerea ei în NCPC relativ la competenţa în primă şi ultimăinstanţă pentru cauze cu valoare mică (dispoziţie menţinută textual).B. În materie penalăSub aspectul competentei funcţionale, prima veriga din cadrulsistemului judiciar are doar atribuţii pentru judecata în primă instanţă,competenţa sa fiind limitată întrucât nu judecă nici ca instanţă de apel, nicica instanţă de recurs. Şi sub aspectul judecaţii de primă instanţă,competenţa judecătoriei este limitată la ceea ce legea îi deferă expres 37 .Aşadar, judecătoria judecă în primă instanţă toate procesele penale,mai puţin cele pentru care legea stabileşte o altă competenţă.Legea micii reforme nu a adus modificări cu privire la competenţafuncţională a judecătoriei, fiind menţinută plenitudinea sa de judecată.Doar incidental, cu privire la posibilităţile de atac pentru hotărârile sale, aufost aduse modificări. Soluţiile judecătoriei devenind neapelabile. Astfel,calea de atac rămâne recursul care se va judeca ori la tribunal, ori la curteade apel 38 .NCPP menţine competenţa de primă instanţă a judecătoriei, cuprivire la toate infracţiunile, cu excepţia celor date in competenţa altor36 In propunerea legii de punere in aplicare: g)cererile referitoare la zidurile si santurilecomune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la oriceservituti sau ingradiri ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti oriinstituite pe cale judecatoreasca;37 Trmiterea textului art. 25 AC.proc.pen., la „alte cazuri anume prevazute de lege”, serefera la situatiile in care judecatoria este investita cu judecarea unor cereri distincte, ca deexemplu: cererile de luare, de prelungire, revocare, inlocuire, incetare a masurilorpreventive ori a luarii din oficiu a unor masuri procesuale sau a autorizarii unor tehnicispeciale de procedura (interceptarea, inregistrarile audio sau video). Insa este necesar caaceste cazuri speciale sa fie anume prevazute in lege pentru a fi judecate de judecatorie –pentru dezvoltari, a se vedea D. Julean, Drept procesual penal. Partea generala, editia a II-a,Editura Universitatii de Vest din Timisoara, 2010, pp. 36-40;38 La tribunal se judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privindinfractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangereaprealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penalepronuntate de judecatorii in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau amasurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia executariihotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.Curtea de Apel pe de alta parte, judeca recursurile impotriva hotararilor penalepronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competentatribunalului.180Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..instanţe 39 . Relativ la hotărârile date de aceasta, regimul juridic al căilor dereinstituie al doilea grad de jurisdicţie, calea de atac a apelului, însă, înviziunea noii redistribuiri a competenţei, apelul se va judeca de cătreCurtea de apel în lumina noilor prevederi, recursul revenind spresoluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.III.2. Competenţa tribunalului în ACP şi în NCPA. În materie civilăÎn configuraţia actuală a Codului de procedură civilă, potrivit cumodificările ultimilor ani, tribunalul are competenţă de primă instanţă încâteva materii expres prevăzute de lege 40 , precum şi competenţă dupăvaloare în materie (pur) civilă şi comercială 41 .Ca instanţă de control judiciar 42 , tribunalul judecă apelurile(împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă) şirecursurile (recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii,care nu sunt prevăzute cu apel). Ca instanţă de control judecătoresc, tribunalulsoluţionează cererile privind acte jurisdicţionale ale altor organe.Ca regulator de competenţă, tribunalul rezolvă conflictele ivite întrejudecătoriile din circumscripţia sa, ca şi cele dintre o judecătorie dincircumscripţia sa şi un alt organ cu activitate jurisdicţională.Ca instanţă de certificare, tribunalul certifică, autorizează şi realizeazăanumite proceduri, acordă autorizaţii în cazuri anume prevăzute de lege 43 .NCPC – art. 93 - aduce în competenţa tribunalului atribuţii dejudecată în prima instanţă, preluate de la judecătorie. Textul instituieexpres competenţa după valoare, fără a mai distinge între cauze (civile,comerciale sau de altă natură) şi adaugă în sarcina sa cereri noi 44 . Menţineîn sfera sa de a judeca apelul şi recursul.Proiectul LPA CPC aduce completări, propunând o formularemai largă textului care priveşte atribuirea competenţei în cauzele de39 Configuratie asupra careia nu se intervine nici prin dispozitiile LPA CPP.40 Contencios administrativ; litigii de munca; proprietate intelectuala; expropriere; adoptie(incuviintare, nulitate si desfacere); repararea prejudiciilor cauzate de erori judiciare;exequatur.41 a) litigiile civile al caror obiect depaseste 5 miliarde ROL; b) litigiile comerciale al carorobiect depaseste 1 miliard ROL, precum si pe acelea cu obiect neevaluabil in bani.42 In competenta tribunalului sunt si caile de atac impotriva propriilor hotarari (denumitecai de atac de retractare).43 Alte atributii rezervate tribunalului privesc cereri de recuzarea, stramutare, contestatii laexecutare si contestatiile la titlu; actiunea in anulare impotriva hotararii arbitrale date intrunlitigiu de competenta sa.44 Cum ar fi cererile privind navigatia civilã si activitatea in porturi (art. 93 lit. b)181Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcontencios administrativ, extinzând expres sfera asupra contenciosuluifinanciar, dispoziţie nereţinută astăzi în textul-cadru al procedurii civile 45 .B) În materie penalăPotrivit dispoziţiilor ACPP, cu modificările aduse de Legea miciireforme, ca primă instanţă, tribunalul judecă infracţiunile fie socotite maigrave, fie cele a căror judecată şi urmărire penală reclamă o pregătirejuridică mai complexă. Criteriul de atribuire a competenţei materiale esteaici gravitatea faptei penale şi gradul de pericol social pe care îl implică.Ca instanţă de control judiciar, judecă potrivit actualei configuraţiinormative, numai recursurile împotriva hotărârilor pronunţate dejudecătorie, neprevăzute cu apel.Potrivit normelor Legii mici reforme, tribunalul nu mai arecompetenţă de judecată în apel, cu precizarea că judecata are în acest cazun caracter devolutiv 46 , garanţie confirmată prin modificările aduse şiprocedurii de judecată a recursului (din economia aceluiaşi act normativ).Ca regulator de competenţă, tribunalul soluţionează conflictele decompetenţă apărute între judecătorii aflate în circumscripţia sa teritorială.NCPP este inovator în materia competenţei materiale atribunalului. Opţiunea textului nou îi conferă acestei instanţe atributulexclusiv de judecată în primă instanţă, un număr covârşitor fapte penalenemaifiind pe agenda de judecată a acestuia 47 , însă, corelat cu normasubstanţială în domeniu, îi sunt atribuite infracţiuni cu caracter denoutate: traficul de minori; traficul de migranţi; cumpărarea de influenta;45 Art. 94, pct. 1 din NCPC, in formularea propusa de Proiectul LPA CPC se exprimaastfel: „1. in prima instanta, cererile in materie de contencios administrativ privind acteleadministrative emise sau incheiate de autoritatile si institutiile publice centrale, precum sicele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii aleacestora mai mari de 500.000 de lei, in afara de cele date in competenta tribunalelor” –pentru detalii privind jurisdictia fiscala si competenta de judecata a instantelor de dreptcomun in materie, a se vedea lucrarea semnata R. Postolache, Drept financiar, EdituraC.H.Beck, Bucuresti, 2009, pp. 146-147.46 In realitate, tribunalul este instanta de recurs pentru doua categorii de recursuri – pe deo parte, recursurile cele care survin direct fondului (pentru sentintele pronuntate dejudecatorii privind infractiunile prin care punerea in miscare a actiunii penale se face laplangerea prealabila a persoanei vatamate) si, pe de alta parte, recursurile impotrivahotararilor penale pronuntate de catre judecatorii in materia masurilor preventive, aliberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, in materia executarii hotararilor penale saua reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.47 Astfel, tribunalul nu mai judeca omorul deosebit de grav; pruncuciderea; determinareasau inlesnirea sinuciderii; violul; talharia arestarea nelegala si cercetarea abuziva; evadarea;traficul de substante toxice, acestea fiind delegate judecatoriei, in virtutea competenteisale generale.182Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cuaceştia; obţinerea ilegală de fonduri; infracţiunile contra siguranţei siintegrităţii sistemelor si datelor informatice (art.360-366 NCP).III.3. Competenţa Curţii de Apel în ACP şi în NCP.A. Reglementarea actualăa) În materie civilăCa primă instanţă, curtea de apel judecă toate litigiile date de lege încompetenţa sa. Are competenţa de primă instanţă restrânsă 48 .Ca instanţă de control judiciar, curtea de apel soluţionează apelurile(împotriva hotărârilor pronunţate în fond de către tribunale) şi recursurile(împotriva hotărârilor pronunţate de către tribunale în apel sauneprevăzute cu apel); Judecă şi căile de atac de retractare împotrivapropriilor hotărâri.Ca instanţă de control judecătoresc, curtea de apel se pronunţă cuprivire la anumite acte cu caracter jurisdicţional.Ca regulator de competenţă, curtea de apel se pronunţă asupraconflictelor ivite între instanţele din circumscripţia ei, între judecătorii dincircumscripţii diferite ale tribunalelor sau între un tribunal dincircumscripţia sa şi o judecătorie.Ca instanţă de certificare, curtea de apel soluţionează şi litigiile cuprivire la anumite proceduri speciale, dă avize, calificări în anumite cazuriprevăzute de lege; pentru anumite profesii, curtea de apel este instanţă cucompetenţă disciplinară 49 .NCPC – art. 94 - menţine în linii mari sfera actuală a competenţeimateriale a curţii de apel, pentru judecata de primă instanţă, apel şi recurs.Proiectul LPA CPC corelează testul modificator de la competenţatribunalului, în materie de contencios administrativ, cu instituireacriteriului valoric pentru cauzele privind taxe şi impozite, contribuţii,datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora 50 .b) În materie penalăCa primă instanţă, curtea de apel a primit o configuraţie nouă caurmare a modificărilor aduse ACPP prin legea de accelerare a judecăţii,48 Judeca litigiile de contencios administrativ, cand emitentul actului atacat este oautoritate de conducere la nivel judetean sau al unui organ central al administratiei destat; unele litigii de calificare privind piata valorilor mobiliare; in materie de concurentacomerciala.49 Judeca totodata si contestatiile la titlu si cererile de stramutare pentru rudenie sauafinitate.50 Pentru regimul juridic al acestor obligatii - a se vedea R. Postolache, op.cit, pp. 337-387.183Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmodificări referitoare la competenta sa materiala si personala, aceastainstanţa preluând o parte importanta din competenta de a judeca în primainstanţă a Înaltei Curţi (pe plan personal), precum si din competenta de ajudeca in recurs a tribunalelor (pe plan material) 51 .Sub aspectul competenţei personale, textul iniţial al C.proc.pen. afost extins cu privire la câteva categorii de subiecţi, materii situate până latextul modificator în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 52 .Înainte de apariţia textului legii micii reforme, curtea de apel aveacompetenţă redusă în primă instanţă, judecând cauze date de lege privitorfie la unele cauze privind natura infracţiunii (ex. trădarea), fie la calitateapersoanei infractorului (ex. judecător, notar).Potrivit aceluiaşi act normativ, curtea de apel devine instanţa comunăde recurs pentru toate hotărârile pronunţate de judecătorii în prima instanţă.Ca instanţă de control judiciar, competenţa este astăzi diferită faţă decea în materie civilă. Ea judecă apelurile şi recursurile împotrivahotărârilor date de tribunale.Ca regulator de competenţă, curtea de apel soluţionează conflictelede competenţă ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunaledin circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unortribunale diferite aflate in circumscripţia curţii, precum şi alte cazurianume prevăzute de lege.Curtea de apel soluţionează – text menţinut şi prin reglementareadată de legea 202/2010 - cererile prin care s-a solicitat extrădarea sautransferul persoanelor condamnate în străinătate.Cu titlu de noutate, NCPP atribuie curţii de apel, pentru judecata înprimă instanţă, infracţiuni precum: constituirea de structuri informativeilegale; infracţiuni de război contra persoanelor; infracţiuni de războicontra operaţiunilor umanitare si emblemelor; utilizarea de mijloaceinterzise in operaţiuni de lupta etc. Prin urmare, sentinţele date de curţilede apel în prima instanţă se vor putea ataca numai cu apel la instanţasupremă, aspect care, din punct de vedere al administrării justiţiei şi alconstituirii completului de judecată, va putea ridica în practică uneledificultăţi de aplicare.51 A. Zarafiu, Legea nr. 202/2010, Procedura penala. Comentarii si solutii, Edituta C.H.Beck,2011, pp. 33-37;52 Infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase si de ceilalti membrii a inaltului cler,care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; magistratii asistenti aiInaltei Curti; toti judecatorii si procurorii, cu exceptia judecatorilor de la Inalta Curte deCasatie si Justitie si procurorilor de la Parchetul de pe langa aceasta instanta.184Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..Sub aspectul atribuţiilor de control judiciar şi ca element de noutate,curtea de apel nu va mai fi competenta sa judece recursuri. Per a contrario,fiind instanţă superioară în sistem, legiuitorul îi conferă atribut de controljudiciar, numai în apel.La prima vedere, soluţia noului text pare răspunsul – remediu la un”reproş” constant în mediul juridic, adresat încărcării nejustificate a curţiide apel cu calea de atac a recursului. Încercările normative – eşuate n.ns. –din ultimii ani privind reamenajarea competenţei şi degrevarea curţii deapel de efectuarea ”casaţiei”, pare să-şi găsească abia acum un ecou. Înrealitate însă, soluţia nu rămâne departe de critici, fiind încă un idealatribuirea rolului de instanţă de apel celei care, prin chiar titulatura sa, estereputată astfel. Chestiunea trebuie privită în acord cu posibilitateasistemului judiciar de a se reorganiza pentru a face faţă acestei noiconfiguraţii, căci degrevarea de recurs a curţii de apel ricoşează natural, înmod automat, într-o supraîncărcare a instanţei supreme cu atribuţii.Aceasta în contextul în care, în aceeaşi materie – penală – instanţasupremă ar avea să fie însărcinată să judece şi apeluri.III.4. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ACPşi în NCP.ÎCCJ, având ca atribuţie principală asigurarea interpretării şiaplicării unitare a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, are ocompetenta funcţională deosebită în raport de acestea. Multe dintreatribuţiile sale de judecată sunt mai degrabă aspecte de ţin deadministrarea justiţiei. Actuala configuraţie a competenţei instanţeisupreme preia modificările aduse prin legea micii reforme 53 .A) În materie civilăÎn forma actuală a codului de procedură civilă, instanţa supremăNu are competenţă de primă instanţă şi nici de apel.Ca instanţă de control judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiejudecă recursurile împotriva hotărârilor date de curţile de apel, în primăinstanţă, în apel sau a celor neprevăzute cu apel şi, cu titlu exclusiv,recursul în interesul legii.Este regulator de competenţă cu privire la toate conflictele decompetenţă apărute între două curţi de apel sau între instanţe inferioarelor, situate în circumscripţii diferite.53 Legea nr. 202/2010 a desfiintat completul de 9 judecatori (micul plen), care prinunicitatea sa si modalitatea de desemnare a judecatorilor, nu asigura respectareaprincipiilor specializarii si repartizarii aleatorii a cauzelor, fiind reglementate 4 completede 5 judecatori.185Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi cererile destrămutare pentru două motive (bănuială legitimă şi siguranţă publică),precum şi cererile de delegare (cu competenţă exclusivă), ca atribute ce ţinîndeosebi de administrarea justiţiei şi mai puţin de judecată propriu-zisă..Textual, NCPC (art. 95) nu se detaşează foarte mult de nouaconfiguraţie a competenţei instanţei supreme. Se reglementează expres, caatribuţiune de a judeca, competenţa instanţei supreme în materia chestiuniiprejudiciale, definită de text ca sarcina de a se pronunţa în prealabil pentrudezlegarea unor probleme de drept (art. 95, pct.3). Este vorba despre unmecanism procesual nou, de natură să aducă remedii eventualelor situaţiide practică neunitară, chiar cu titlu de prevenţie, un nou mijloc deunificare a practicii judiciare. Scopul reglementării este evident acela de acontribui la transformarea jurisprudenţei româneşti intr-una predictibila,aptă să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, săconducă la scurtarea procesului, prevenind astfel parcurgerea tuturorgradelor de jurisdicţie 54 .b) În materie penalăÎn primă instanţă, în materie penală, ÎCCJ are competenţă personalăde a judeca. În sens larg, îi sunt deferite cauze ce au ca obiect infracţiunisăvârşite de către persoane care deţin demnităţi în stat. Textul actual înmaterie este rezultatul amendării aduse prin Legea 202 din 2010 55 .Ca instanţă de control judiciar, judecă:- recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primăinstanţă de către curţile de apel şi de către Curtea Militară deApel;- recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel decătre curţile de apel şi de către Curtea Militară de Apel;54 Pe larg, asupra problemei noilor mecanisme de unificare a jurisprudentei, a se vedea S.Ionescu, C. Matusescu , The Unity of Romanian Jurisprudence, Preoccupation of the New ProcedureCodes (Unitatea jurisprudentei romanesti, preocupare a noilor coduri de procedura), in volumul CKS2010 Challenges of the Knowledge Society “Nicolae Titulescu” University Bucharest, April, 23-24 th 2010.55 Modificarile aduse textului (art.29 CPP) sunt consecinta transferului intervenit in planulcompetentei personale catre curtea de apel, care a preluat activitatea de a judeca in primainstanta infractiunile savarsite de persoane avand o anumita calitate: sefii cultelorreligioase, magistratii asistenti de la ICCJ, membrii Curtii de Conturi, etc (art.281 alin(1)lit.b1-b3). In plus, potrivit noilor modificari, sunt aduse pentru prima oara ca ipotezeinfractiunile savarsite de europarlamentari, calitate sau demnitate ce nu a putut fidobandita in Romania decat incepand cu anul 2009.186Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..- recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunţate, înprimă instanţă, de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie;- căile de atac de retractare 56 ;- recursul în interesul legii.Este regulator de competenţă cu privire la toate conflictele decompetenţă apărute între două curţi de apel sau între instanţe inferioarelor, situate în circumscripţii diferite.Ca instanţă de strămutare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiesoluţionează cererile de strămutare în materie penală, pentru orice motiv.Ca noutăţi aduse de NCP, materia procedurii penale este cea carereţine cu deosebire atenţia sub aspectul competenţei materiale. NCPP îiatribuie judecata în apel, soluţie pe care o apreciem criticabilă, atât subaspectul celerităţii, zădărnicită astfel, cât şi sub aspectul contrastului vizibildintre natura devolutivă a acestei căi de atac, şi menirea Înaltei Curţi de afi cârmuitoarea unităţii ordinii judiciare.Modificări sunt aduse şi în materia recursului care, calificat deNCPP recurs în casaţie, vine nu doar cu o titulatură nouă ci şi cu elementenoi (devenită cale extraordinară de atac, condiţionată de admiterea înprincipiu cu un termen de exercitare mai generos decât cel reglementatastăzi).Ca notă comună, se regăseşte şi aici reglementată sarcinapronunţării instanţei supreme pentru dezlegarea unor probleme de drept,ca mijloc de unificare a jurisprudenţei.III.5. Competenţa instanţelor militareA. Reglementarea actuală.Funcţionale doar în materie penală, pentru infracţiunile săvârşite înlegătură cu serviciul militar, de militari, în România există instanţe militare,organizate într-un subsistem al sistemului judiciar şi care preia notaacestuia, atât sub aspectul ordonării ierarhice a instanţelor care-l compuncât şi sub aspectul atribuirii competenţei.În lumina reglementării actuale, cu excepţia instanţei supreme,care este comună, fiecăreia dintre instanţele inferioare ale sistemuluijudiciar (calificat civil în raport cu cel militar), îi corespunde o instanţă cucaracter militar, în următoarea configuraţie:56 Intra in aceasta categorie: contestatia in anulare si revizuirea, cai de atac prezente inambele proceduri jurisdictionale (civila si penala)187Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETribunalele militare – sunt instanţe militare corespunzătoarejudecătoriei 57 , relativ la competenţă personală (judecă infracţiunilesăvârşite de către militari până la gradul de colonel inclusiv), cu funcţii dejudecată doar în primă instanţă.Tribunalul Militar Teritorial – este instanţa militară, unică, cu sediulîn municipiul Bucureşti, corespunzătoare tribunalului, cu funcţii dejudecată în două grade de jurisdicţie: primă instanţă şi recurs.Tribunalul Militar Teritorial nu mai judecă astăzi în apel 58 .Ca şi tribunalul (civil), tribunalul militar teritorial este regulator decompetenţă pentru conflictele ivite între tribunalele militare dincircumscripţia sa. 59 Judecă totodată şi cererile de strămutare pentru oricemotiv.Curtea Militară de Apel – este instanţa militară, unică, cu sediul înmunicipiul Bucureşti, corespunzătoare curţii de apel. Sub aspectulfuncţiilor de judecată, Curtea Militară de apel judecă în primă instanţă, atâtratione materiae, cât ratione personae , în apel şi în recurs.Cu rol de instanţă militară supremă, Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie 60 are şi competenţă de primă instanţă, pentru infracţiunile săvârşitede militari cu grad superior.B. Reglementarea din NCPPRelativ la instanţele militare, în contextul aplicării NCPP, în formaaprobată, tribunalele militare teritoriale urmează a fi desfiinţate. Tribunalulmilitar şi Curtea Militară de Apel, menţinute ca instanţe unice, ambele cusediul în capitala ţării, cu următoarele competenţe: Tribunalul militar,preluând şi atribuţiile tribunalelor militare teritoriale, va judeca doar înprimă instanţă sau va soluţiona alte cauze anume prevăzute de lege; CurteaMilitară de Apel va judeca în primă instanţă şi în apel şi va soluţionaconflicte de competenţă, contestaţii si alte cauze anume prevăzute de lege.57 La acest moment, functioneaza patru astfel de instante, cu sedii in patru mari orase aletarii: Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara.58 Dispozitie asimilata de modificarea adusa de legea mici reforme - Art. XVIII, punctul6, text ce reduce astfel, asemeni tribunalului civil, atributiile de judecata ale tribunaluluimilitar teritorial la doua grade de jurisdictie, fond si recurs – detalii in A. Zarafiu, op.cit.,pp. 30 si urm.59 Text mentinut si dupa amendarile aduse art. 28 AC proc.pen prin Legea micii reformesi criticabil, ca formulare. Intrucat este instanta unica, toate cele patru tribunale militarefiind situate in circumscriptia sa, pare de prisos precizarea ”din circumscriptia sa”.60 Sectiei Penale a instantei supreme ii sunt repartizate cauzele cu militari, altele decatacelea care sunt de competenta instantelor inferioare.188Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..IV. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în ACPşi în NCPA. În materie civilăCompetenţa teritorială în materie civilă comportă o triplădimensionare: competenţa teritorială ca regulă comună 61 , competenţateritorială alternativă 62 şi competenţa teritorială exclusivă.a) Regula principală, comună de competenţă este aceea a instanţei dela domiciliul/sediul pârâtului.Aceasta se exprimă prin actor sequitur forum rei 63 , ceea ce înseamnăcă reclamantul urmează instanţei de la domiciliul/sediul pârâtului.Aceasta este o regulă de competenţă relativă, spre deosebire decompetenţa materială, care este absolută şi nu poate fi ignorată, pentru căhotărârea pronunţată cu nerespectarea ei este pasibilă de nulitate.Încălcarea ei trebuie invocată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.b) Competenţa teritorială alternativă.Legea prevede mai multe cazuri de competenţă alternativă când, pelângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente una sau maimulte instanţe 64 . În atare situaţii, reclamantul are dreptul să aleagă la caredintre instanţele în acelaşi timp competente va depune cerereac) Competenţa teritorială excepţională (exclusivă) 65 .Deşi norma de competenţă teritorială este, în principiu, relativă,există şi norme de competenţă teritorială cu caracter absolut. Acestea suntcazurile în care norma de competenţă teritorială este excepţională sauexclusivă.Sunt astfel identificate de lege următoarele materii: materialitigiilor privind bunurile imobile – acestea sunt doar de competenţa instanţeiîn circumscripţia căreia se află imobilul (ex. o acţiune în revendicare având61 Natura normei de competenta sub aceasta forma este relativa (derogarea de la aceastapoate interveni, in masura in care partile sunt de acord).62 Si acest tip de competenta teritoriala este reglementata de o norma relativa (partea areposibilitatea sa aleaga sau nu instanta indicata, alta decat cea prevazuta in regula comuna).63 Daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se facela instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instantadomiciliului sau resedintei reclamantului.64 Intrucat natura normei este relativa, pentru exemplificare indicam cateva materii:coparticipare procesuala pe pozitia paratului, materia contractuala, litigii locative; titluride valoare; contractul de transport; contracte de asigurare.65 In toate aceste cazuri, natura normei de competenta este absoluta, sanctiunea pentrunerespectarea ei fiind ridicarea exceptiei de necompetenta de oricare dintre partileinteresate si chiar de catre instanta din oficiu.189Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEca obiect o clădire sau un teren); materia moştenirii 66 – instanţa competentăeste aceea din circumscripţia ultimului domiciliu al defunctului, pentrulitigii care au ca obiect: cererile privitoare la validitatea sau executareadispoziţiilor testamentare; cererile privitoare la drepturile rezultate dinsuccesiune. materia societăţilor comerciale – instanţa competentă este aceeade la sediului principal al societăţii până la sfârşitul lichidării acesteia, chiarşi pentru litigiile dintre asociaţi; de asemenea, instanţa sediului principal alcomerciantului în materie de reorganizare şi lichidare judiciară; materiadivorţului – instanţa competentă este aceea a ultimului domiciliu comun alsoţilor. Dacă aceştia nu au avut domiciliu comun sau dacă unul dintre einu mai locuieşte în raza ultimului domiciliu comun, este competentăinstanţa de la sediul pârâtului 67 . Textul NCPC introduce un nou caz decompetenţă teritorială exclusivă (art. 118), în favoarea instanţeidomiciliului consumatorului, pentru “cererile formulate de un întreprinzător saualt profesionist împotriva unui consumator”.Faţă de actuala reglementare, NCPC este – notă care îl defineşte caîntreg – de departe mult mai bine sistematizat şi chiar mai didactic înmateria reglementării competenţei teritoriale. Afectându-i un întregcapitol, al II-lea al Titlului (art. 105-118 din Legea nr. 134/2010), textulnou menţine regula comună, identifică şi oferă soluţii pentru ipoteze încare aceasta nu se poate realiza, califică expres cazurile de competenţăalternativă şi pe cele de competenţă cu caracter excepţional 68 , uneledispoziţii beneficiind deja de formulări amendate de Proiectul LPA CPC.În mod firesc, textul NCPC face aici operă de aliniere la Noul Codcivil 69 , dispoziţii în vigoare, asimilând, sub aspectul competenţei teritoriale,materii, denominaţii, instituţii cu totul noi sau reformate astăzi 70 .B) În materie penalăÎn materie penală, competenţa teritorială este, ca natură, alternativă.Instanţa competentă poate fi:a) instanţa de la locul săvârşirii faptei;66 Pentru un examen siintific actual si complet al materiei, din perspectiva dreptuluisubstantial, a se vedea I. Genoiu, Drptul la mostenire in Noul Cod civil, Editura C.H. Beck,Bucuresti, 2012 si lucrarile citate de aceasta.67 Daca ambii soti sunt plecati in strainatate, atunci instanta este cea de la domiciliulreclamantului;68 Unele dintre acestea, retinute astazi doar in legi speciale. Cu titlul de exemplu,competenta exceptionala in materia contenciosului administrativ.69 Legea nr. 287/2010 privind Noul Cod civil a intrat in vigoare la data de 1 octombrie2011.70 NCPC se preocupa de filiatie, de statutul consumatorului, de profesionist, de atributelepersoanei.190Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..b) instanţa de la locul unde a fost prins infractorul;c) instanţa de la locul unde domiciliază făptuitorul;d) instanţa de la locul unde domiciliază partea vătămată.Această ordine dată de legiuitor funcţionează ca ordine de preferinţăcând s-au făcut sesizări simultane. Când însă sesizarea s-a produs lamomente diferite în timp, atunci criteriul care va funcţiona va fi celcronologic, instanţa căreia i se va da preferinţă fiind cea întâi sesizată.Procurorul 71 , prin rechizitoriu, stabileşte care dintre aceste instanţejudecă, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asiguratăbuna desfăşurare a procesului penal.Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării se judecă de cătreinstanţele în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul.NCPP menţine natura alternativă a competenţei teritoriale, fiindmenţinute şi instanţele indicate, aducându-se doar nuanţe de text, astfel,faptă se înlocuieşte cu infracţiune, exprimare pertinentă şi binevenită;infractorul este înlocuit cu suspectul sau inculpatul (denominaţie mairiguroasă, sub aspectul condiţiei juridice a subiecţilor procesuali în nouareglementare); domiciliul devine locuinţa - suspectului sau inculpatului(persoană fizică) - după caz, sediul inculpatului (persoană juridică); parteavătămată devine persoana vătămată (titulatură instituită de NCPP).ConcluziiDat fiind că abordarea de faţă şi-a propus o tratareinterdisciplinară, concentrată mai degrabă pe o analiză de text, examinareaproblematicii a urmărit să surprindă constantele şi aspectele de noutatepropuse de NCP, în raport cu actuala reglementare, din perspectiva a treiunghiuri de abordare: competenţa generală a instanţelor judecătoreşti(civile şi penale) – ca un cadru preliminar de tratare, competenţa materialăa instanţelor judecătoreşti – cu reunirea intenţionată a criteriilorsubsecvente funcţiilor de judecată, materia de judecat, calitatea persoanei,valoarea obiectului cauzei, natura instanţei ş.a. şi competenţa teritorială ainstanţelor judecătoreşti – sub aspectul regulilor care o guvernează şi anotelor de excepţie. Analiza nu şi-a propus să facă examinareadispoziţiilor speciale privind competenţa şi nici a incidentelor, tot astfelcum, în sfera procedurii penale, nu a avut ca punct de interes decâtcompetenţa instanţelor judecătoreşti şi nu a organelor judiciare.Din cercetarea întreprinsă, o primă concluzie este aceea căstatuarea competenţei generale a instanţelor judecătoreşti rămâne o71 Ca si in cazul infractiunilor savarsite pe nave sau aeronave.191Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconstantă a mutaţiilor legislative, nefiind atinsă nici de propunerile dereglementare ale NCP. Dispoziţie de factură constituţională, preluată şi delegea cadru în materia organizării judiciare actuale în România, aceastaexprimă confirmarea plenitudinii de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti,în ambele materii de judecată (civilă şi penală) 72 .Astăzi, în temeiul dispoziţiilor actualelor coduri de procedură 73 ,sistemul judiciar este organizat ierarhic-piramidal, raţiune pentru atribuireacompetenţei pe principiul dublului grad de jurisdicţie şi reuneşte:judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (cainstanţe calificate civile) şi tribunale militare, tribunal militar teritorial,curte militară de apel (ca instanţe militare). Atribuirea competenţei se facepe principiul concentrării competenţei de primă instanţă la baza sistemuluişi diluării lui, în mod corespunzător, aproape de vârf; în modcorespunzător, atribuţiile în control judiciar, absente obiectiv la nivelulinstanţei-bază a sistemului – judecătoria subl. ns. – sunt atribuite cudeosebire spre vârf.Deşi menţinute ca titulatură şi ca ordonare ierarhică, instanţelenoastre judecătoreşti ar dobândi prin intrarea în vigoare a NCP ponderinoi în sfera repartizării competenţei materiale, atât din perspectiva eifuncţională, cât şi a materiilor propriu-zise de judecată. Potrivit noilordispoziţii de drept procesual, în ambele materii de judecată, civilă şipenală, competenţa instanţelor judecătoreşti ar avea următoareadistribuţie: judecătoria ar deveni instanţa ordinară, în ambele materiijudecând doar în prima instanţă, având plenitudine de judecată în ambelematerii; tribunalul ar judeca în prima instanţă şi în recurs, în ambele materii,iar apel doar în materie civilă; curtea de apel ar judeca în primă instanţă şi înapel, în ambele materii de judecată, iar recurs doar în materie civilă; ÎnaltaCurte de Casaţie si Justiţie ar judeca în primă instanţă şi în recurs, în ambelematerii de judecată şi, cu totul nou, ar judeca în apel, doar cauze penale.Nota comună de esenţă a celor două corpusuri normative noi înmateria procedurii judiciare în România, sub aspectul problematicii careinteresează analiza, este configurarea expresă şi de detaliu a competenţei,ceea ce confirmă calitatea sa de instituţie comună de procedură. Ambelecoduri arată preferinţă pentru situarea materiei în continuareareglementării acţiunii şi a participanţilor la proces, ceea ce afirmă logica72 Pentru o selectie a elementelor care definesc raportul dintre competenta justitiei sicompetenta altor jurisdictii – amanunte in I. Les, op.cit., pp. 167-180; V. M. Ciobanu, G.Boroi, op.cit., pp. 106-128; M. Tabarca, op.cit., pp. 224-235; I. Deleanu, op.cit., pp.135-137.73 Care incorporeaza si modificarile aduse de legea nr. 202/2010.192Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..oricărui demers judiciar, potrivit căreia doar după statuarea principiilor,afirmarea acţiunii şi identificarea participanţilor la proces, se poate vorbide orientarea cu privire la instanţa competentă. Ca viziune generală,ambele coduri sunt inspirate de o preocupare susţinută pentruresponsabilizarea participanţilor la proces privită în strânsă legătură atât cudisponibilitatea procesuală 74 (nota dominantă a procesului civil) cât şi cusepararea funcţiilor judiciare (specifică procesului penal).Fără îndoială, materia competenţei, instituţie de procedură atentreglementată şi astăzi, este supusă unor mutaţii de substanţă în luminaopţiunii normative a NCP 75 .Din păcate, situaţi în timp la mai puţin de trei luni distanţă depreconizata intrare în vigoare a NCPC 76 , preocupare se arată faţă decertitudinea acestui moment. Fiind temă de dezbateri, recente şi foarterecente 77 , „voci” implicate în fenomenologia actului judiciar emit opinii,construiesc ipoteze sau/şi oferă soluţii. Pe o poziţie cvasi majoritară, sesusţine lipsa de realism, incoerenţa şi incapacitatea sistemului de a-şiasuma intrarea în vigoare a corpusului normativ anunţat, ceea ce face cadata estimată să nu fie deloc prima zi a verii lui 2012. În replică, la nivelulfactorului decizional 78 , se manifestă convingerea că nimic nu se opunepozitivării textului pregătit pentru intrarea în vigoare. Indiferent de opiniiînsă, între argumentele invocate se numără invariabil aspectele legate decompetenţă, ca mutaţii normative vizibile real la nivelul viitoarei noastreorganizări judiciare, întrucât reamenajarea instituţiei competenţei provoacăîn realitate o reamenajare a administrării sistemului judiciar, în general.74 Calificata drept liberalism judiciar si retinuta ca una dintre temele fundamentale in jurulcareia este polarizata noua reglementare procesual-civila – viziune propusa de profesorulIon Deleanu in studiul intitulat Privire asupra Codului de procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010, Revista Pandectele Romane nr. 9/2010.75 Nu putine dintre aspectele de noutate sunt de fapt confirmari de text introduse dejaprin dispozitiilor Legii micii reforme, preluate ca atare sau cu usoare amendari in noiletexte.76 Data de 1 iunie 2012.77 N. Roman, UNJR despre intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila la 1 iunie 2012,articol postat on-line la data de 23 martie 2012, www. juridice.ro.; C. Danilet, Blocaj majoral Noilor Coduri, articol postat on-line la data de 15 martie 2012, www. juridice.ro.; A. Neacsu,Codul de procedura civila nu va intra in vigoare la 1 iunie 2012, articol postat on-line la data de20 martie 2012, www. juridice.ro.78 Punct de vedere exprimat la nivelul actualei conduceri a Consiliului Superior alMagistraturii – a se vedea A. N. Ghica; O. Schmidt Haineala, Punct de vedere privind dataintrarii in vigoare a Codului de procedura civila, articol postat on-line la data de 19 martie 2012,www. juridice.ro.193Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICESuntem întrutotul de acord că NCP aduc beneficii evidente pentrufluidizarea acţiunilor în justiţie, o raţiune printre cele dintâi avute în vederela noua reformă normativă a României. Manifestăm prudenţă însă şisuntem de acord că este necesară o evaluare prealabilă şi realistă a situaţieiexistente în sistemul judiciar românesc şi a dificultăţilor pe care le-ar puteagenera intrarea în vigoare a noilor dispoziţii, fiind convinşi că punerea înpractică a unui corpus de procedură – indiferent de natura sa – nuconcentrează doar un efort de desluşire a textelor, de asimilare a notelornoi, de iniţiere în mecanismele pe care le antrenează, ci şi o încărcătură deordin tehnic, logistic şi de personal, imposibil de suplinit prin simplaarmonie a normelor ori prin reafirmarea utilităţii lor imediate.ReferencesI. Tratate, cursuri, monografii, alte lucrăriCiobanu, V. M.; Boroi, G., (2009) Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă,C.H. Beck, Bucureşti,Chiuzbaian, G.I., (2002) Sistemul puterii judecătoreşti – Organizare ŞiFuncţionare, Ed. Continent Xxi, Bucureşti,Cochinescu, N., (1997) Organizarea puterii judecătoreşti în România, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,Costin M., Les I., Minea M., Radu D., (1983) Dicţionar de drept procesual civil,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Deleanu, I., (2007) Tratat de procedură civilă, Editura C.H. Beck, Bucureşti,Leş, I., (2004) Organizarea sistemului judiciar românesc, Ed. All Beck,Bucureşti,Leş, I., (2008) Tratat de drept procesual civil, C.H.Beck, Bucureşti,Matei, D., (2011) Drept procesual civil. Note de curs, ediţia 2011, UniversitateaValahia din Târgovişte,Mateuţ, Gh., (2007) Tratat de procedură penală, Vol. I, Editura C.H.Beck,Bucureşti,Neagu, I., (2008) Drept procesual penal. Partea generală. Tratat, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Stoenescu I., Zilberstein S., (1983) Drept procesual civil. Teoria generală,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,Tăbârcă M., (2008) Drept procesual civil, Universul Juridic, Bucureşti,Theodoru,G., (2007) Drept procesual penal, Editura C.H. Beck, Bucureşti,Zarafiu, A., (2011) Legea Nr. 202/2010 Procedura penală- Comentarii şisoluţii, Editura C.H.Beck, Bucureşti.194Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE COMPETENCE INSTITUTION IN ROMANIAN NEW CODES …..II. Articole şi studii de specialitateBelegante, V., Ghinoiu, D.-A., (2010) Succintă prezentare a sistemului şisoluţiilor legislative preconizate de Proiectul noului Cod deprocedură civilă, în Revista Dreptul nr. 2/2010Deleanu, I., (2010) Privire asupra Codului de procedura civila adoptat prinLegea nr. 134/2010, Revista Pandectele Romane nr. 9/2010Ionescu, S.; Mătuşescu, C., Niţă, M., Popa, I., Grigore, M., (2010)România judiciară şi riscurile nesfârşitei reforme, în VolumulConferinţei Internaţionale cu tema Risk, Management, Assessment andMitigation, Rima, 2010III. Acte normativeConstituţia României, republicată după revizuire, publicată în MonitorulOficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003Codul de procedură civilă (cu modificările la zi)Codul de procedură penală (cu modificările la zi)Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în MonitorulOficial nr. 576 din 29 iunie 2004Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală (publicată înMonitorul Oficial, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010;Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionăriiproceselor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26octombrie 2010*** Proiectul LPA CPC, 20 mai 2011195Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Offenses of Corruption in the New Criminal Code[Infracţiunile de corupţie în Noul Cod Penal]Olivian MASTACAN 1AbstractThe new Criminal Code make significant changes in relation to criminaloffenses of corruption. First, the term public officer has acquired a new sense, thelegislature wanted to give a broad interpretation of the term. Witness, also a fusion ofbribery offenses and receiving undue benefits that the new legislation, is not criminalized.There is additional punishment and express provision prohibiting the exercise of theright to hold public office or to the profession or activity enforcement officer committed theoffense. The offense of buying influence is now regulated by the Code, however, wastaken from the Law. 78/2000, amended by Law no. 161/2003, which has providedadditional punishment of compulsory application of the prohibition of exercising certainrights.Keywords:corruption, crime, civil servant1 University Lecturer, Ph.D., Valahia University of Târgovişte, Faculty of Law and Social-Political Sciences, Email Address: ghili_m@yahoo.com197Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn Noul Cod penal, infracţiunile de corupţie sunt reglementate încadrul Titlul V, intitulat Infracţiuni de corupţie şi de serviciu. Acesta, la rândulsău, este structurat în două capitole: Infracţiuni de corupţie şi Infracţiunide serviciu. Astfel, un prim element de noutate, rezultă din reglementareadistinctă a faptelor de corupţie, în cadrul unui capitol separat şi carecuprinde următoarele infracţiuni: luarea de mită (art. 289), darea de mită(290), traficul de influenţă (art. 291), cumpărarea de influenţă (art. 292).Luarea de mită Art. 289. – (1) Fapta funcţionarului public care,direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte banisau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel defoloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârziereaîndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, sau în legăturăcu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cuînchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa ofuncţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executareacăreia a săvârşit fapta.(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanelearătate în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisăîn legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor laîndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestorîndatoriri.(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuseconfiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prinechivalent.Darea de mită Art. 290. – (1) Promisiunea, oferirea sau darea debani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepsesc cuînchisoarea de la 2 la 7 ani.(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atuncicând mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luatmita.(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte caorganul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoaneicare le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) saudate după denunţul prevăzut în alin. (3).(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuseconfiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prinechivalent.Traficul de influenţă Art. 291. – (1) Pretinderea, primirea oriacceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru198Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

OFFENSES OF CORRUPTION IN THE NEW CRIMINAL CODE …..sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă saulasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi carepromite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească,să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle salede serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, sepedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuseconfiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prinechivalent.Cumpărarea de influenţă Art. 292. – (1) Promisiunea, oferirea saudarea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care areinfluenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionarpublic, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nuîndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră înîndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestorîndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicereaexercitării unor drepturi.(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte caorganul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei carele-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuseconfiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prinechivalent.O modificare importantă în materia infracţiunilor de corupţie,vizează conţinutul noţiunii de funcţionar public. Astfel, potrivit art. 175alin. 1, funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlupermanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:- exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, înscopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive saujudecătoreşti;- exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică deorice natură;- exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul uneiregii autonome, al altui operator economic sau al unei persoanejuridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al uneipersoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţiilegate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.199Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legiipenale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care afost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului orisupravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciupublic.Se observă faptul că, sunt asimilate categoriei funcţionarilor şipersoanele fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care estenecesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusăcontrolului acestora (de exemplu, notar public, executor judecătoresc care,deşi nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute deautoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statalecompetente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarealor cu funcţionarii).În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, potrivit noiireglementări, sub raport temporal se schimbă esenţial modalitatea decomitere a infracţiunii, întrucât primirea banilor sau a altor foloasenecuvenite este incriminată dacă este realizată în legătură cu îndeplinirea,neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea sau efectuarea unui act contrarîndatoririlor de serviciu, ceea ce înseamnă că suntem în prezenţainfracţiunii de luare de mită indiferent de momentul în care se manifestaatitudinea ilicita a funcţionarului sau se primesc banii sau alte foloase carenu se cuvin (înainte sau după îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea,întârzierea sau efectuarea actului contrar îndatoririlor de serviciu).Asistăm practic la o comasare a infracţiunilor de luare de mită şi deprimire de foloase necuvenite care, în Noul Cod penal, nu mai esteincriminată.De asemenea, în noua reglementare se prevede expres pedeapsacomplementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică sau dea exercita profesia ori activitatea în executarea căreia s-a comisinfracţiunea.Totodată, subiecţi activi al infracţiunii de luare de mită pot fi şipersoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţeo hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de cătrepărţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară înbaza legii române ori în baza unei alte legi (art. 293).Când pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase oriacceptarea promisiunii unor astfel de foloase sunt comise de către opersoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fostînvestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului orisupravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu200Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

OFFENSES OF CORRUPTION IN THE NEW CRIMINAL CODE …..public, fapta constituie infracţiunea de luare de mită numai când acesteasunt realizate în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui actprivitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui actcontrar acestor îndatoriri.Se observă, de asemenea, şi un regim sancţionator mai blând.Dacă, în actuala reglementare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani,în noua reglementare, luarea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 2 la7 ani.Infracţiunea de dare de mită, nu suferă modificări importante,conţinutul fiind acelaşi ca în actuala reglementare. Însă, se impun câtevaobservaţii. Dacă în actuala reglementare, în cazul infracţiunii de primire defoloase necuvenite, este incriminată doar fapta funcţionarului careprimeşte bani sau alte foloase, în Noul Cod penal, datorită comasării celordouă infracţiuni (luarea de mită şi primirea de foloase necuvenite), suntrealizate elementele infracţiunii de dare de mită şi în cazul în care banii saualte foloase sunt oferite după îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârziereaîndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionaruluipublic sau după ce acesta a îndeplinit un act contrar îndatoririlor sale.O altă noutate priveşte restituirea banilor, valorilor sau bunurilorpersoanei care le-a dat. Dacă în actuala reglementare banii, valorile saubunurile erau restituite persoanei care le-a dat în condiţiile în care a fostconstrâns sau a denunţat fapta, în noua reglementare acestea sunt restituitenumai dacă mituitorul a fost constrâns sau banii, valorile sau bunurile aufost date după denunţul prevăzut în alin. (3).În ceea ce priveşte sancţionarea, spre deosebire de infracţiunea deluare de mita, unde noua lege este mai blândă, în cazul dării de mită, NoulCod penal este o lege mai aspră, sancţiunea fiind închisoarea de la 2 la 7ani (în actuala reglementare, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la6 luni la 5 ani).Infracţiunea de trafic de influenţă, suferă o modificare de conţinut.Astfel, subiectul activ nu este suficient să aibă influenţă sau să lase să secreadă că are influenţă asupra unui funcţionar public (ca în actualareglementare), ci trebuie să şi promită că îl va determina pe acesta săîndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinireaunui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un actcontrar acestor îndatoriri. Aşadar, pentru realizarea laturii obiective, aapărut o condiţie suplimentară.Sub aspect sancţionator, Noul cod penal este o lege mai blândă,dacă ne raportam la maximul special.201Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEO altă noutate o reprezintă incriminarea, în cadrul acestui capitol,a infracţiunii de cumpărare de influenţă. Aceasta însă, este preluată, ca şiconţinut, din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şisancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi completată prin Legea nr.161/2003.Este de remarcat şi faptul că, prin art. 294, se prevede că,dispoziţiile cuprinse în cadrul acestui capitol (Infracţiuni de corupţie), seaplică în mod corespunzător şi faptelor de corupţie săvârşite de cătrefuncţionarii străini ori în legătură cu activitatea acestora. Este un textgeneral preluat, de asemenea, din Legea nr. 78/2000, modificată şicompletată.Sunt funcţionari străini, în sensul art. 294 NCP:- funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe bazaunui contract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţiisimilare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la careRomânia este parte;- membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionalela care România este parte;- funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe bazaunui contract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţiisimilare, în cadrul Comunităţilor Europene;- persoanele care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelorinternaţionale a căror competenţă este acceptată de România,precum şi funcţionarii de la grefele acestor instanţe;- funcţionarii unui stat străin;- membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui statstrăin.ConcluziiNoul Cod penal aduce modificări importante în materiainfracţiunilor de corupţie şi, deşi sub aspect sancţionator reprezintă o legemai favorabilă, prin faptul că extinde sfera subiecţilor activi, este o legemai aspră. Realitatea va demonstra dacă, în noile condiţii de incriminare,scopul preventiv al legii penale va fi îndeplinit mai bine.202Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

OFFENSES OF CORRUPTION IN THE NEW CRIMINAL CODE …..ReferencesTratate, cursuri şi monografii:Basarab, M., Paşca, V., Mateuţ, Gh., Butiuc, C., (2007) Codul penal comentat,Editura Hamangiu, Bucureşti,Bulai, C., Bulai, B., (2007) Manual de drept penal – partea generală, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Dobrinoiu, V., Pascu, I., Nistoreanu, Gh., Boroi, Al., Lazăr, V., Molnar, I.,(1999) Drept penal – partea generală, Editura Europa Nova, Bucureşti,Mitrache, C. Mitrache, C., (2007) Drept penal român – partea generală, ediţierevăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Acte normative:Codul penalCodul de procedură penalăLegea nr. 275/2006203Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Critical Aspects Regarding Error in Persona Form ofTransferred Intent[Aspecte critice în ceea ce priveşte forma "Error Persona" atransferului de intenţie]Calina Andreea MUNTEANU 1AbstractThe present study proposes to examine the error in persona form of thetransferred intent, debateing on the problem of its belonging to a unity offence or to aplurality of offences.From the author’s point of view, the correct solution should be that of theplurality of offences, taking into consideration that the author of the crime acts withboth intention and negligence.The author analyzes theoretical concepts and jurisprudential aspects, but alsoelements of comparative law regarding this issue.Another aspect being analised is the diffrence between error in persona andaberratio ictus, that lies in the fact that in the former, the offender killed the person hehad individualized as a target as opposed to the case of aberratio ictus, where theoffender does not kill the person he had individualized. In the case of an error inpersona, the offender aims to kill the person he had in his sight and he succeeds inhitting this person at target, but he was mistaken about the identity of this person.Keywords:error in persona, aberratio ictus, unity of offence, plurality of offences,sanction, comparative law.1 Lecturer, Ph.D. Candidate, „Petre Andrei” University from Iasi, Email Address:calinamunteanu@yahoo.com205Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEAvand în vedere că nu este definită de legea penală, în doctrina şipractica judiciară, infracţiunea deviată care imbracă forma error in personadesemnează acea formă a infracţiunii ce presupune devierea acţiunii de lapersoana împotriva căreia era îndreptată, datorită erorii făptuitorului,asupra altei persoane decât cea aflată în reprezentarea sa. Această ipotezăeste exemplificată în doctrina şi jurisprudenţa penală în felul următor:făptuitorul îşi propune să omoare o anumită persoană din diverse motive(pentru că se află în relaţii de duşmănie cu aceasta, pentru a obţine unfolos material, etc.), însă, datorită unor împrejurări (întuneric, distanţa preamare, condiţii atmosferice, etc.), o confundă cu altă persoană, ucigând-ope aceasta din urmă 2 .Caracteristica infracţiunii deviate sub forma error in persona apare cafiind producerea unui rezultat similar cu cel prevazut şi urmărit de agent,asupra aceleiaşi valori sociale abstracte (acelaşi obiect juridic), darîncorporate înt-un obiect material distinct (lezarea altei persoane), pentrucă eroarea făptuitorului asupra identităţii a îndreptat ab initio întreagaactivitate a acestuia asupra altei entităţi individuale, dar de valoare egală 3 .Spre deosebire de aberratio ictus, care presupune faptul căreprezentarea agentului este corectă, iar executarea greşită, în cazul error inpersona, reprezentarea făptuitorului este alterată, însă executarea esteperfectă. În ambele situaţii, însă, s-a urmărit producerea unui rezultat2 Tribunalul Suprem, colegiul penal, dec. Nr. 272/1957, în Culegere de decizii ale Tribunaluluisuprem al R.P.R. pe anul 1957, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958.3 Se poate vorbi şi de forma error in re, exeplificată în doctrină de următorul caz: opersoană, dorind să fure o anumită maşină, despre care ştia că este parcată într-un anumitloc, îşi însuşeşte un alt autoturism aparţinând altei persoane, care se afla întâmplătorparcat în respectivul loc.- a se vedea Costel Niculeanu, Despre infracţiunea deviată, în RevistaDreptul nr.2/2002, an XIII, p.174, M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, vol.II, , Ed.Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1992, , p.522.Alţi autori (de exemplu S. Bogdan, op.cit., p.95) denumesc această situaţie error in obiecto,eroarea în acest caz fiind neesenţială, subliniind, totodată, că trebuie făcută diferenţa întreeroarea asupra obiectului material şi eroarea asupra obiectului juridic.De la caracterul neesenţial al erorii există o excepţie, în cazul în care obiectul este cerut delege ca o condiţie a infracţiunii. În acest caz, eroarea asupra obiectului se transformă îneroare asupra unui element constitutiv, devenind esenţială. Dacă obiectul nu se află acolounde credea făptuitorul că se află, există o tentativă relativ improprie şi această eroare defapt este una neesenţială. Dacă eroarea de fapt poartă asupra obiectului juridic, eroareaeste eficientă. Dacă, de exemplu, un vânător doreşte să împuşte un animal, dar în tufişulspre care trage se afla un om, care este ucis, făptuitorul nu va răspunde pentru omor, ci,eventual, pentru ucidere din culpă. Dacă nimeni nu putea să prevadă prezenţa u neipersoane în acel tufiş, acesta va i exonerat de răspundere penală.206Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CRITICAL ASPECTS REGARDING ERROR IN PERSONA FORM …..împotriva unei persoane determinate, şi nu să se ajungă la un rezultatechivalent celui descris în norma de incriminareInfracţiunea deviată , în forma error in persona, are în conţinutul săuun factor accidental, fiind consecinţa unei erori cu privire la persoanavictimei, astfel încât rezoluţiunea delictuoasă consumată lezează o altăpersoană decât cea aflată în reprezentarea infractorului 4 .În cazul erorii asupra subiectului pasiv, devierea sensului iniţial alacţiunii este impusă de intervenţia neprevăzută a factorului accidental, careva deveni parte componentă a vinovăţiei ca element al conţinutuluisubiectiv al infracţiunii.Ca o condiţie principală a producerii rezultatului infracţionalneurmărit de făptuitor şi a realizării infracţiunii deviate, factorul intervenitva trebui să fie accidental, în sensul desfăşurării acţiunii, din greşeală,asupra unei alte persoane decât cea aflată în reprezentarea autorului.În doctrina penală s-a discutat despre caracterul nuanţat al eroriiasupra subiectului pasiv al infracţiunii.Într-o opinie, această eroare are un caracter neesenţial, având învedere că legea apără în mod generic persoana umană, indiferent departicularităţile subiectului pasiv concret 5 .Potrivit profesorului V. Dongoroz, „ignoranţa sau eroarea asuprasubiectului pasiv nu are nici importanţă, fiindcă legea penală nuprotegueşte persoane determinate, ci interese având ca titulari persoane.Deci, împrejurarea că, din ignoranţă sau din eroare, s-a păgubit sau s-alovit altă persoană decât cea vizată de infractor (error în persana), nuînlătură incidenţa legii penale.Dacă însă legea penală face din calitatea subiectului pasiv unelement al infracţiunii (calitatea de funcţionar public la ultragiu, calitateade minori sub 15 ani în răpirea de minori, etc.) eroarea asupra acestorcalităţi, privind o împrejurare care interesează existenţa infracţiunii,desigur că va înlătura incidenţa legii penale”.Prin urmare, eroarea asupra subiectului pasiv devine esenţială dacăîn norma de incriminare subiectul apare cu o calitate specifică. În literaturade specialitate 6 este amintit următorul exemplu: făptuitorul, crezând căucide pe ambasadorul unui stat străin, ucide un om politic cu care l-aconfundat, nu răspunde pentru infracţiunea de atentat contra4 I. Tănăsescu, G. Tănăsescu, Elementele infracţiunii deviate, în Revista Dreptul nr.3/1999,p.86.5 V. Dongoroz, Drept penal (Tratat), Bucureşti, 1939, p.422-4236 G. Antoniu, Vinovăţia penală, ed. a II-a, Ed. Academiei Române, Bucureşti , 2002, p.322.207Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEreprezentantului unui stat străin, deoarece subiectul pasiv nu avea calitateacerută de lege. Dacă, însă, faptuitorul ucide ambasadorul străin, pe care îlconfundă cu o altă persoană, căreia subiectul activ voia să îi suprime viaţa,în acest caz va exista o pluralitate de infracţiuni care îmbracă formaconcursului ideal- tentativă de omor în raport cu victima aflată înreprezentarea agentului şi ucidere din culpă în formă consumată.Eroarea asupra subiectului pasiv nu are nici o relevanţă atuncicând făptuitorul acţionează cu voinţa de a ucide orice persoană pe care arîntâlni-o, în acest caz neinteresând persoana victimei asupra căreia s-amanifestat voinţa generică de a ucide. Aceeaşi situaţie există în cazul încare agentul acţioneză cu intenţie indirectă, acceptând riscul să ucidă oricealtă persoană în locul celei vizate iniţial. Aceste situaţii se referă la aşanumitul „dol impersonal”.Complexitatea problematicii, dar şi insuficienţa reglementărilor înacaestă materie a determinat exprimarea unor opinii diferite atât îndoctrină, cât şi în jurosprudenţă, cu privire la încadrarea juridică aactivităţilor infracţionale specifice infracţiunii deviate, care îmbracă formaerror in persona.Conform opiniei majoritare, forma error in persona a infracţiuniideviate ar trebui tratată ca o infracţiune unică, simplă, considerându-se căfăptuitorul a săvârşit o singură acţiune, care a produs un singur rezultat, îndauna unei singure persoane vătămate, în baza unei rezoluţii infracţionaleunice 7 . S-a susţinut că viaţa este ocrotită în mod egal, indiferent detitularul ei, astfel încât eroarea asupra identităţii victimei este neesenţială 8 .Infracţiunea de omor nu are un subiect psiv special, elementul psihologicspecific acestei infracţiuni este format din voinţa de a ucide, chiar dacăvictima nu este cea pe care infractorul a vrut să o ucidă. Faptul că seurmăreşte să se ucidă o anumită persoană este o împrejurare legată descopul cu care autorul comite fapta, şi nu are legatură cu intenţia sa 9 .Acţiunea care defineşte elementul material al infracţiunii deviate înforma error in persona are un caracter unic, unitar, fiind reprezentată de7 V. Dongoroz, op.cit., 2000, p.237; I. Oancea, Drept penal. Partea generală, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p.221; V. Dobrinoiu ş.a., Drept penal. Parteagenerală, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1997, p.231-232; M. Zolyneak, Consideraţii asupraconcursului formal de infracţiuni în lumina noului Cod penal, Analele Ştiinţifice ale Universităţii„Al. I. Cuza” Ştiinţe Juridice, Iaşi, 1969, p.418; F. Streteanu, Concursul de infracţiuni,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p.195.8 V. Dongoroz şi colab., Explicaţii teoretice ale codului penal al R.S.R., vol. I, ed.Academiei, Bucureşti, 1969, p.422.9 Traian Pop, Drept penal. Partea generală, Cluj, 1923, p.466.208Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CRITICAL ASPECTS REGARDING ERROR IN PERSONA FORM …..activitatea fizică prin care se produce un rezultat infracţional neurmărit deinfractor. Se susţine că infracţiunea deviată în această formă excludeacţiunea complexă, deoarece în fapt, îndreptarea acţiunii asupra alteipersoane reprezintă o acţiune unică, având o semnificaţie independentă deconţinutul rezoluţiunii delictuoase a infractorului. În cazul erorii asupraidentităţii persoanei, dacă rezoluţiunea delictuoasă se referă la realizareadoar a unei singure acţiuni infracţionale (uciderea unei persoane), însă dincauza confuziei se ucide o altă persoană, acţiunea infracţională este unică,deoarece legea ocroteşte valoarea socială în general.Se susţine 10 că în cazurile de error in persona nu se poate reţine şi otentativă de omor în raport cu victima aflată în reprezentarea făptuitorului,întrucât tentativa presupune următoarele aspecte:- în plan obiectiv, este necesară existenţa unor acte materiale careprezintă pericol social, fiind susceptibile să aducă atingerevalorilor sociale ocrotite, şi situându-se foarte aproape demomentul producerii rezultatului;- în plan subiectiv, este necesară existenţa unui proces psihic,caracterizat de aceleaşi elemente psihice care formează şisubstratul psihic al infracţiunii consumate 11 .Se subliniază că, în ipoteza analizată, lipseşte factorul obiectiv, carecaracterizează tentativa, considerându-se că nu se poate spune că actele deexecutare efectuate de autor ar fi susceptibile să aducă atingereori să punăîn pericolvictima dorită, care , de cele mai multe ori, nici nu se află la loculcomiterii acţiunii. Acesta ar fi motivul pentru care s-ar reţine doar faptecomisă împotriva victimei efectiv lezate prin acţiunea autorului, şi nu unconcurs de infracţiuni.Aceiaşi autori consideră că fapta consumată absoarbe şi tentativasăvârşită împotriva aceleiaşi persoane, caracterul unitar al acţiunii fiindmenţinut deoarece se lezează o singură valoare socială 12 .10 Fl. Streteanu, op.cit., p.195.11 G. Antoniu, Tentativa- doctrină, jurisprudenţă, drept comparat, Ed. Societăţii Tempus,Bucureşti, 1995, p.103.12 C. Bulai, Manual de drept penal, partea generală, Ed. All, Bucureşti, 1997, p.473; I.Tănăsescu, Curs de drept penal general, Ed. INS, 1997, p.333.209Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETot mai mulţi autori 13 , însă, propun în ipoteza error in personasoluţia concursului de infracţiuni, reţinînd pe lângă infracţiunea consumatădin culpă care vizează o terţă persoană, şi tentativă în raport cu victimaaflată în reprezentarea autorului, care însă, în realitate nu a fost lezată.Această soluţie, admisă de tot mai mulţi autori în ceea ce priveşte aberratioictus, a fost extinsă în mod logic şi la error in persona, având în vederesimilitudinea între aceste situaţii.Adoptarea aceleiaşi soluţii, şi anume a concursului de infracţiuni,ca în situaţiile de aberratio ictus, apare logică şi firească, având în vedere că şiîn cazul erorii asupra subiectului pasiv, procesul infracţional are aceeaşidesfăşurare, diferenţa constituind-o cauza care determină abaterea acţiuniiilicite asupra altei persoane decât cea pe care făptuitorul a urmărit să olezeze.Plecându-se de la concepţia subiectivă a răspunderii penale, s-asusţinut că poziţia psihică a făptuitorului se evaluează în raport cu dateleconcrete ale realităţii, şi nu în raport cu persoana umană în general, care sebucură de ocrotirea nediferenţiată a legii penale. Nu se poate susţine căfapta de omor săvârşită asupra persoanei vizate este identică cu faptaîmpotriva persoanei ucisă din eroare, deoarece procesul psihic ce a stat labaza acţiunii făptuitorului a avut în vedere anumite elemente concrete,legate exclusiv de persoana aflată în reprezentarea făptuitorului, iar voinţade a acţiona a agentului s-a bazat exclusiv pe aceste elemente14. S-a arătatcă eroarea asupra subiectului pasiv nu are relevanţă, în cazul în careagentul a acţionat cu intenţia de a ucide orice persoană pe care ar întâlni-o.Motivarea folosită în susţinerea soluţiei unităţii naturale deinfracţiune în cazul error in persona că nu s-a desfăşurat o activitate materialăspecifică laturii obiective a infracţiunii împotriva persoanei avută înreprezentarea făptuitorului (care putea să fi lipsit de la locul faptei) şi că, înconsecinţă, nu s-a comis o tentativă la infracţiune în raport cu aceasta 15este criticată în literatura de specialitate 16 .13 G. Antoniu, Vinovăţia penală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2002, p.312-313;G. Antoniu, Unitatea de infracţiune. Contribuţii, în Revista de drept Penal nr.3/1999, p.21-22; Al Boroi, Infracţiuni contra vieţii, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p.72; Al. Boroi, Preptpenal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.191; C. Duvac, Infracţiunea deviată,pluralitate aparentă sau reală de infracţiune, în Revista Dreptul nr.7/2010, p.169; G. Paraschiv,D. Dinuică, Controverse în legătură cu infracţiunea deviată, în Revista Dreptul nr.9/2007,p..143;14 G. Antoniu, Unitatea de infracţiune. Contribuţii, op.cit., p.21.15 F. Streteanu, op. cit., p.195.16 G. Paraschiv, D. Dinuică, op. cit., p.140.210Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CRITICAL ASPECTS REGARDING ERROR IN PERSONA FORM …..Potrivit prevederilor Codului penal, există tentativă relativimproprie şi atunci cân consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorităfaptului că obiectul material al infracţiunii lipsea de la locul undefăptuitorul credea că se află, în momentul realizării activităţii ilicite. Prinurmare, tentativa nu este posibilă decât în situaţia inexistenţei absolute aobiectului material al infracţiunii, fiind însă posibilă atunci când obiectulmaterial vizat lipseşte în mod accidental de la locul unde făptuitorul credeacă se află 17 .În cazul error in persona, obiectul material al infracţiunii, aflat înreprezentarea făptuitorului, există în realitate, iar tentativa este posibilă,chiar dacă acesta lipseşte accidental de la locul unde acţionează făptuitorul.Dacă, din cauza erorii agentului, este vătămat efectiv un alt obiect materialdecât cel aflat în reprezentarea acestuia, va exista, alături de tentativă, şi oinfracţiune consumată, din culpă.În concluzie, reţinerea unităţii infracţionale, printr-o ficţiunejuridică, este discutabilă, analiza atentă a proceselor naturale specificesituaţiei error in persona conducând la concluzia existenţei unei pluralităţi deinfracţiuni.În literatura de specialitate 18 se oferă exemple care subliniazăconsecinţele absurde la care poate conduce soluţia unităţii infracţionale.De exemplu, în situaţia în care făptuitorul, urmărind să omoare unduşman, ucide, datorită erorii, o persoană apropiată (un fiu, un părinte),nu s-ar putea afirma că este corectă soluţia de a-l condamna pe autorpentru o faptă intenţionată de omor asupra victimei efective, de care eraataşat sufleteşte. Nu se poate considera corectă ficţiunea care opereazăpotrivit teoriei unităţii infracţionale, că făptuitorul a prevăzut şi urmărituciderea persoanei apropiate, ceea ce este de neacceptat.Într-o altă opinie 19 , pe care nu o împărtăşim, s-a propus atâtpentru aberratio ictus cât şi pentru error in persona soluţia concursului întretentativă la infracţiunea comisă împotriva persoanei aflate în reprezentareafăptuitorului şi infracţiunea consumată realizată cu intenţie indirectăasupra altei persoane.În doctrină 20 a fost exprimat un punct de vedere conform căruia,în cazul infracţiunii deviate, în oricare din cele două forme ale sale, suntposibile două soluţii. Prima soluţie ar fi să se reţină o singură infracţiune17 C. Bulai, op.cit., p.402.18 G. Paraschiv, D. Dinuică, cit.supra, p.141.19 19 I. Tănăsescu, G. Tănăsescu, Elementele infracţiunii deviate, în Revista Dreptul nr.3/1999,p.8620 G. Antoniu, Unitatea de infracţiune. Contribuţii, cit.supra, p.22.211Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEintenţionată, comisă asupra persoanei efectiv vătămate, considerându-se ,în baza unei ficţiuni juridice, că făptuitorul a acţionat împotriva acesteia cuaceeşi poziţie psihică cu care ar fi acţionat faţă de persoana aflată înreprezentarea sa. A doua variantă ar presupune să se excludă orice fel deficţiune şi să se aibă în vedere realitatea proceselor psihice care au stat labaza activităţii ilicite, reţinându-se tentativă la infracţiunea dorită şi oonfracţiune consumată din culpă faţă de persoana efectiv vătămată.Aşadar, această soluţie se reţine şi în cazul error in persona, dacă se produceun alt rezultat decât cel aflat în reprezentarea făptuitorului, având învedere caracterul subiectiv al răspunderii penale. Raportat la acestprincipiu de bază al dreptului penal, făptuitorul acţioneză în concret, pebaza unui proces psihic, care se răsfrânge asupra voinţei sale, în raport cuun obiect material determinat. Aşadar, intenţia de a comite o faptădeterminată nu este generală, ci trebuie să se refere la un obiect materialindividualizat, ea neputându-se referi la categorii juridice de obiecte. Prinurmare, dacă făptuitorul acţionează asupra altui obiect material, din eroare,acest lucru ar implica existenţa unei răspunderi penale bazate pe culpă, şinu pe intenţie.Problematica infracţiunii deviate sub forma error in personaconstituie obiectul preocupării legislaţiei, doctrinei şi jurisprudenţei şi dinalte ţări, unele soluţii fiind diferite de cele adoptate în doctrina şi practicajudiciară din ţara noastră.Cu privire la eroarea asupra asupra subiectului pasiv, în literaturade specialitate italiană, părerile sunt împărţite. Astfel, unii autori susţin căaceastă eroare este neesenţială, situaţie în care se va reţine o singurăinfracţiune comisă în dauna persoanei efectiv vătămate 21 . Aceşti autoriacceptă soluţia prevăzută de lege în materia formei error in persona, cuprecizarea necesităţii considerării ca esenţiale a erorii asupra identităţii înacele situaţii în care subiectul pasiv este calificat 22 . Astfel, în raport cusoluţia legii în vigoare, persona care a lezat o altă victimă decât cea aflatăîn reprezentarea sa, va raspunde ca şi cum ar fi intenţionat să lezezepersoana efectiv lovită. Eventuala tentativă , în raport cu victima aflată înreprezentarea agentului, este absorbită în infracţiunea consumată.Conform unei alte opinii formulate în literatura de specialitate,eroarea asupra identităţii subiectului pasiv are întotdeauna caracter21 V. Manzini, Trattato di diritto penale italiano, vol.VIII, Torino, 1957, p.51; F. Mantovani,Diritto penale, parte generale, Giuffre, Milano, 1992, p.349; G. Bettiol, Diritto penale. Partegenerale, ed. a VIII-a, Cedam, Padova, 1973, p.463.22 T, Padovani, Diritto penale, Milano, 1990, p.281.212Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CRITICAL ASPECTS REGARDING ERROR IN PERSONA FORM …..esenţial, astfel încât se impune soluţia concursului de infracţiunii întreinfracţiunea consumată ,din culpă, în dauna persoanei efectiv lezate, dacăeste incriminată, şi tentativa la infracţiunea care priveşte victima avută înreprezentarea făptuitorului. Această soluţie se bazează pe faptul cărăspunderea penală nu este obiectivă, ci subiectivă, astfel încât se impunesancţionarea şi a faptei aflate în reprezentarea făptuitorului 23 .Autorii germani consideră, de asemenea, că există unitate deinfracţiune în cazul erorii asupra victimei, deoarece în acest caz eroareaeste neesenţială. Astfel, se reţine o singură infracţiune în formăconsumată, săvârşită cu intenţie, în dauna personaei efectiv vătămate 24 . Sesusţine că eroarea asupra persoanei nu afectează intenţia, având în vederefaptul că victima care a fost confundată cu persoana din reprezentareaagentului are aceeaşi valoare, fiind în aceeaşi măsură protejată de legeapenală 25 .În doctrina penală germană este formulată şi părerea conformcăreia eroarea asupra victimei este esenţială, impunându-se soluţiaconcursului de infracţiuni, cum ar fi situaţia în care făptuitorul nucunoaşte calitatea cerută de lege pentru subiectul pasiv. De la aceastăregulă a concursului de infracţiuni sunt prevăzute unele excepţii, cum ar fiipoteza dolului impersonal, când făptuitorul s-a hotărât să suprime viaţaoricărei persoane pe care o va întâlni, situaţie în care eroarea nu are nici oimportanţă 26 .Majoritatea autorilor francezi consideră că eroarea asupraidentităţii subiectului pasiv este neesenţială, având în vedere faptul că legeaapără în mod generic persoana umană, indiferent de particularităţilesubiectului pasiv concret. În aceste condiţii, forma error in persona ainfracţiunii deviate este soluţionată ca o unitate de infracţiune, reţinânduseo singură infracţiune intenţionată, în raport cu victima efectiv lezată 27 .23 M. Donini, Illecito e colpevolezza nell'imputazione del reato, Milano, 1991, p.462-463.24 Hans Heinrich Jescheck, Lehrbuch des Strafrechts. Allgemeiner Teil, vierte Auflage, Dunkerund Humbolt, Berlin, 1988, p.279.25 Mohamed Elewa Badar, Mens Rea- Mistake of Law and Mistake of fact in german criminallaw: A survey for international Criminal Tribunals, in International Criminal Law Review 2005,vol.5, Number 2, Brunel University, West London, p.238,http://bura.brunel.ac.uk/bitstream/2438/1195/5/Fulltext.pdf. De analizat şi cazulRose-Rosahl a Tribunalului Suprem Prusian -1859 (http://de.wikipedia.org/wiki/Rose-Rosahl-Fall)26 H. Blei, Strafrecht. Allgemeiner Teil, 18 Aufl., C. H. Beck, München, 1983, p.120.27 G. Stefani, G. Lavasseur, B. Bouloc, Droit pénal général, 13 ème , éd. Dalloz, Paris,1987,p.425.213Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn literatura de specialitate engleză s-a statuat că în situaţia error inpersona se impune reţinerea unei singure infracţiuni săvârşite cu forma devinovăţie a intenţiei cu privire la persoana efectiv lezată, întrucât eroareaasupra subiectului pasiv nu în lătură intenţia făptuitorului 28 .ReferencesTratate , cursuri, monografiiAntoniu, G., (2002) Vinovăţia penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti,Antoniu, G., Dobrescu, E., Dianu, T., Stroe, G., Avrigeanu, T., (2003)Reforma legislaţiei penale, Ed. Academiei, Bucureşti,Blei, H., (1983) Strafrecht I, Allgemeiner Teil, 18 Auflage, München, C. H.Beck,Bogdan, S., (2008) Eroarea în dreptul penal, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,Boroi, A., (2006) Drept penal. Partea generală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,Bulai, C., Bulai, B., N., (2007) Manualul de drept penal. Partea generală, Ed.Universul Juridic, Bucureşti,Dongoroz, V., (1939) intilă, Drept penal (Tratat), Bucureşti,Donini, M., (1991) Illecito e colpevolezza nell'imputazione del reato,Milano,Jescheck, H. H., (1988) Lehrbuch des Strafrechts, Allgemeiner Teil, vierteAuflage, Berlin, Dunker und Humbolt,ManzinI,V., (1933) Trattato di diritto penale italiano, volume secundo, Torino,Mitrache, C., Mitrache, C., (2009) Drept penal român . Partea generală, ed. aII-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,Oancea, I., (1994) Tratat de drept penal. Partea generală, Ed. All, Bucureşti,Pop, T., (1923) Drept penal. Partea generală, Cluj,Streteanu, F., (1999) Concursul de infracţiuni, Ed. Lumina Lex,Streteanu, F., (2008) Tratat de drept penal. Partea generală, vol.I, Ed.C.H.Beck, Bucureşti,Stefani, G., Lavasseur, G., Bouloc, B.Bouloc, (1987) Droit penal général,treizième édition, Dalloz, Paris,Williams, G., (1961) Criminal Law. The general part, 2 nd edition, Steven andSons Limited, London,Zolyneak, M., (1969) Consideraţii asupra concursului formal de infracţiuniîn lumina noului Cod penal, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I.Cuza” Ştiinţe Juridice, Iaşi,Zolyneak, M., (1992) Drept penal. Partea generală, vol.II, , Ed. FundaţieiChemarea, Iaşi.28 G. Williams, Criminal Law. The General Part, second edition, Steven and Sons Limited,London, 1961, p.20214Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CRITICAL ASPECTS REGARDING ERROR IN PERSONA FORM …..Studii, articole, noteAntoniu, G., (1999) Unitatea de infracţiune. Contribuţii, în Revista de DreptPenal, nr.3/1999;Antoniu, G., (1999) Reflecţii asupra pluralităţii de infracţiuni, în Revista deDrept Penal, nr.4/1999;Badar, M. E., (2005) Mens Rea- Mistake of Law and Mistake of fact ingerman criminal law: A survey for international Criminal Tribunals,in International Criminal Law Review 2005, vol.5, Number 2, BrunelUniversity, West London,Bulai, C., (1965) Eroarea de fapt în teoria şi practica dreptului penal, înJustiţia Nouă, nr.10/1965;Duvac, C., (2010) Concursul ideal (formal) de infracţiuni. Pluralitateaparentă sau reală de infracţiuni, în Revista Dreptul nr.2/2009,Duvac, C., (2010) Infracţiunea deviată, pluralitate aparentă sau reală deinfracţiuni?, în Dreptul nr.7/2010;Niculeanu, C., (2002) Despre infracţiunea deviată, în Revista Dreptulnr.2/2002,Paraschiv, G., (2002) Reflecţii asupra infracţiunii deviate, Revista Română deDrept, nr. 2/2002;Paraschiv, G., Dinuică, D., (2007) Controverse în legătură cu infracţiuneadeviată, în Dreptul, nr.9/2007;Tănăsescu, I., Tănăsescu, G., (1999) Elementele infracţiunii deviate, înRevista Dreptul nr. 3.Practică judiciarăCulegere de decizii ale Tribunalului Suprem al R.P.R. pe anul 1957, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1958,Buletinul Jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, Compact Disc, Ed. All Beck,2003.Papadopol, V., (1992) Culegere de practică judiciară penală pe anul 1991,Tribunalul Mun. Bucureşti, Casa de editură şi presă „Şansa” SRLBucureşti,Papadopol, V., Popovici, M., (1982) Repertoriu alfabetic de practică judiciară înmaterie penală pe anii 1976-1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti.215Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Central Fiscal CommissionNadia Cerasela ANIŢEI 1AbstractBroadly the financial apparatus of the state includes all state bodies thatcontribute directly or which only facilitate the achievement of financial activities bymeans of which the financial policy of the state is applied.In a narrow sense, the financial apparatus includes specialized state bodieswith responsibilities in financial matters.From the above, it results that there are two categories of bodies in thefinancial apparatus, namely:1. state bodies that have general jurisdiction, which includes the Parliament,the Presidency, the Government, the county and local councils, other central and localbodies of state administration, and public institutions of central and localsubordination;2. state bodies that have special jurisdiction which includes:- specialized central agencies: Ministry of Finance and the Court of Auditors.- local specialized bodies (those belonging to the Ministry of Finance and theCourt of Auditors).According to art.17 of the Financial Procedure Code "The state is representedby the Ministry of Finance by means of the National Agency for FiscalAdministration and by its subordinate units with legal personality (paragraph 3).Administrative-territorial units are represented by local administration authorities andby their specialized departments in terms of the responsibilities delegated by thoseauthorities (paragraph 4). The National Agency for Fiscal Administration and itssubordinate units, as well as the specialized directorates of local administrationauthorities are called in the above mentioned code fiscal bodies" (paragraph 5).Legal regulation of CENTRAL FISCAL COMMISSION. In thiscontext, the article aims to study CENTRAL FISCAL COMMISSION asauthority with powers of financial control.Keywords:Central fiscal commision,; authority with powers of financial control; financialapparatus.1 Associate Professor PhD Faculty of Law, University of „Petre Andrei” from Iaşi,University of „Dunarea de Jos” from Galati, E-mail: ncerasela@yahoo.com217Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEPurpose of establishing the Central Fiscal CommissionAccording to art.1 of the Ministry of Public Finance Order no.1765/2011 on the establishment and powers of the Central FiscalCommission the Central Fiscal Commission of the Ministry of Finance isestablished, for the uniform application of the provisions:a) Law no. 571/2003 regarding the Fiscal Code, as amended andsupplemented;b) normative acts regulating the value added tax, profit tax, excise,tax on incomes obtained in Romania by non-resident individuals, incometax, before the entry into force of Law no. 571/2003;c) Government Ordinance no. 92/2003 regarding the FiscalProcedure Code, republished, with subsequent amendments, and itssubsequent legislation;d) legislation falling within the scope of the National Agency forFiscal Administration.According to paragraph 2 of the same article the Central FiscalCommission solves the conflicts arising between the fiscal organs whichare not hierarchically subordinated to a common body 2 .2. Jurisdiction of the Central Fiscal CommissionAccording to art.3 paragraph 1 of the Ministry of Public FinanceOrder no. 1765/2011 the specialized Directorates of the Ministry ofPublic Finance and the National Agency for Fiscal Administration, signedby its president, select the issues that fall within the competence of theCommission and propose it for debate.According to paragraph 2 of the same Article the documentationnecessary for the notification of the Commission shall be submitted bythe directorates referred to in paragraph (1) and the National Agency forFiscal Administration to the Technical Secretariat of the Departmentpolicies and legislation in the customs and non-fiscal fields within theMinistry of Public Finance.2. Structure and technical secretariat of the central fiscalcommission1. Structure of the Central Fiscal CommissionThe Central Fiscal Commission consists of 14 members of whomnine permanent and five members present only when discussing conflictsof jurisdiction on local budgets.2 Tudor, F., (2009) Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura Galaţi, University Press,Galaţi, p. 11218Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CENTRAL FISCAL COMMISSION…..Permanent members are:1. The President (member) - Secretary of State responsible forfiscal policy and legislation;2. The Vice President (member) – Executive Director of theGeneral Directorate legislation Fiscal Code of the Ministry of PublicFinance;3. Member – Executive Director of Juridical General Directorateof the Ministry of Finance;4. Member - Director of tax legislation directorate of the Ministryof Public Finance;5. Member - Director of the VAT legislation of the Ministry ofPublic Finance;6. Member - Director of the legislation on excise dutiesDirectorate of the Ministry of Public Finance;7. Member - Director of the policies and legislation on customsand non-fiscal fields Directorate of the Ministry of Public Finance;8. Member - Director of the Fiscal Procedure Code legislationDirectorate of the Ministry of Public Finance;9. Member - Director of General Directorate of fiscalmethodologies, guidance and assistance to taxpayers in the Ministry ofPublic Finance.The five members present only when discussing conflicts ofjurisdiction on local budgets are:1. Member - representative of the Association of Municipalities ofRomania;2. Member - representative of the Association of Towns inRomania;3. Member - representative of the Association of Municipalities ofRomania;4. Member - Representative of the National Union of CountyCouncils of Romania;5. Member - Representative of Ministry of Administration andInterior.According to art.4 paragraph 1 of the Rules of organization andoperation of the Central Fiscal Commission, the Commission proceedingstake place in the presence of all members who are entitled to one vote. Inthe absence of one member, in the Commission works that member shallbe replaced by the person designated in writing by the former, a personfrom the structure coordinated by the titular member, who will take overthe responsibilities and the right to vote but who is not a member.219Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe activity of the Central Fiscal Commission is coordinated by itschairman.If the Central Fiscal Commission President is absent, his functionsare exercised by the Vice President. If both the President and vicepresident are absent from the Commission’s works, the President shalldesignate in writing a chairman of the meeting among the titular memberspresent at the meeting.At the Commission proceedings will participate as permanentguests, having a consultative role, the Director of the Directorate oflegislation and accounting regulations of the Ministry of Finance, theExecutive Director of the General Directorate of solving complaints fromthe National Agency for Fiscal Administration, the Executive Director ofGeneral Directorate of audit coordination within the National Agency forFiscal Administration, the Executive Director of the General Directionfor budgetary claims collection of the National Agency for FiscalAdministration and the Executive of the General Directorate proceduresfor revenue management within the National Agency for FiscalAdministration.Depending on the issues stated on the agenda, at the proceedingsof the Commission they may invite specialists from the specializeddirectorates of the Ministry of Public Finance, from the central office ofthe National Agency for Fiscal Administration or other persons who canprovide relevant information to solve the analyzed issues.If the Commission is notified about the settlement of conflicts ofcompetence relating to local budgets, the Technical Secretariat of theCommission will ask the Association of Municipalities of Romania, theAssociation of Towns in Romania, the Association of Municipalities ofRomania, the National Union of County Councils of Romania and theMinistry of Administration and Interior to appoint a representative toparticipate in the proceedings of the Commission, depending on the issuestated on the agenda.2. Technical Secretariat of the Central Fiscal CommissionThe Technical Secretariat of the Commission is established withinthe Directorate of policies and legislation on customs and non-fiscaldepartment.The Technical Secretariat of the Commission shall keep a registerin which they will record all requests for inclusion in the Commissionagenda of all issues proposed by the specialized Directorates within the220Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CENTRAL FISCAL COMMISSION…..Ministry of Public Finance or by the National Agency for FiscalAdministration.At the request of the specialized directorates that propose fordebate a particular topic, the Technical Secretariat of the Commission willremove it from the agenda, without any formality. In the event that theTechnical Secretariat of the Commission, after verifying thedocumentation, finds the non-compliance of the notification procedureon the competence of notification and / or the existence of divergentopinions, shall send back the documentation to the specialized directoratethat proposed the inclusion of the topic in the agenda of the Commission,requesting its recovery and the subsequent retransmission, as appropriate.After the registration of the requests, the Technical Secretariat ofthe Commission drawn up for each proposed issue a notice ofpresentation, based on the background issued by the specializeddirectorates of the Ministry of Public Finance and within the central officeof the National Agency for Fiscal Administration that notified theCommission .The presentation note must contain at least the followingelements, but not limited to it:a) the foundation in actual fact and by right of the issues broughtbefore the Commission;b) the presentation of divergent views that have led to thenotification of the Commission;c) the solutions suggested by the specialized directorates solutionsin conflict;d) references regarding relevant case law on the issues underdiscussion, as appropriate.3. The organization of the commission proceedings of thecentral fiscal commissionThe Central Fiscal Commission shall hold meetings whenever it isneeded, in accordance with art.4 of the Rules of organization andoperation of the Central Fiscal Commission.The Commission members will use as a way to vote – the openvote.Based on the proposals received from the specialized directoratesof the Ministry of Public Finance or from the National Agency for FiscalAdministration the agenda is drawn up. The registration of points on theagenda is based on the age of requests or, where appropriate, on theimportance of the issue.221Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe agenda of the commission, to which the presentation notesare attached, shall be submitted by the Technical Secretariat of theCommission to the President and subject to approval.The Commission debates the points on the agenda. By exception,the Commission members may vote, by open ballot the debate of certainpoints included on the agenda prevalently.Separate from the register in which all requests of registration onthe Commission agenda of issues suggested by the specialized directorateswithin the Ministry of Public Finance or by the National Agency for FiscalAdministration, the Technical Secretariat of the Commission will keep arecord for the decisions of the Commission, in which they will record:a) the date of the meeting;b) the participants (nominal);c) the agenda;d) the decision of vote, without naming the vote expressed byeach member of the Commission;e) the number attributed to the decision.At least three days before the meeting, the Technical Secretariat ofthe Commission distributes to the Commission members and to gueststhe presentation notes of the topics to be debated.The minutes of the meeting of the Commission shall be drawn upby the Technical Secretariat, stating the formalities of convocation, thedate and place of the meeting, the discussion summary and the decisionstaken, and afterwards signed by all commission members or personsdesignated as substitutes, participants / women-participants in theproceedings.Within maximum 10 working days from the date of the meeting,the Technical Secretariat of the Commission, based on the decisionsrecorded in the minutes of proceedings, shall draw up the draft decisionand submit it for signature to the Commission members participating inthe debate.In case of the representatives referred to in art. 4. paragraph (6) ofthe Rules of organization and operation of the Central Fiscal Commission,the acquisition of the minutes of proceedings and of the decision can bemade by mail.The Technical Secretariat of the Commission elaborates the orderdraft for approving the Commission decision which they submit forapproval to the Minister of Public Finance, signed by the chairman andwith the favorable opinion of the General Directorate of the Ministry ofPublic Finance. The order is published in the Official Gazette, Part I.222Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CENTRAL FISCAL COMMISSION…..4. Documents issued by the central fiscal commissionAccording to art.2 of the Ministry of Public Finance Order no.1765/2011 the Central Fiscal Commission issues decisions for:- legislation issues referred to in art. 1 of this order, including bycorroborating legislation in the field with related legislation, asappropriate, requiring a unified solution to eliminate differentinterpretations of the legislation;- issues relating to conflicts of jurisdiction arising between the taxauthorities which are not subordinated to a common hierarchicalbody.If the Central Fiscal Commission, after the review of points tabledfor debate, notes that the issue does not fall within the provisions of art. 2of the Rules of organization and operation of the Central FiscalCommission, they are allowed take the following measures:a) issue a decision that solves some specific problems under thejurisdiction of several specialized directorates of the Ministry of PublicFinance. Also, the Commission shall issue decisions in case the NationalAgency for Fiscal Administration has divergent views on theinterpretation of tax laws as compared to the opinions of the specializeddirectorates of the Ministry of Public Finance;b) the restitution of the issue with which it has been invested, incase it finds that this falls within the exclusive competence of a specializeddirectorate of the Ministry of Public Finance or of the National Agencyfor Fiscal Administration.Such decisions shall not be approved by the minister of publicfinances and shall not be published in the Official Gazette, Part I, but theyare required for the structures under the Ministry of Public Finance.The Central Fiscal Commission 3 examines the presentation notesand the annexed documentation and shall adopt, by decisions, unitarysolutions of law enforcement or, where appropriate, rejects the proposedsolutions. Any of the Commission members can justify, in writing, theexpressed vote. These decisions are approved by order of the Minister ofPublic Finance, published in the Official Gazette, Part I.Also, the Central Fiscal Commission shall take steps, as set outabove, in relation to the decisions for resolving the conflicts ofcompetence. These decisions will be signed by the chairman of thecommission.3 Tudor, F, Fiscal Politicy And Tax Procedure InRomania.Regulation.Solutions.Doctrine., Ed.Lambert, 2011, P.36223Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEDecisions regarding the settling of conflicts of jurisdiction shall benotified to the tax authorities which are in conflict, and to the taxpayer, ifnecessary, according to Government Ordinance no. 92/2003 regardingthe Fiscal Procedure Code, republished, with subsequent amendments.Such decisions shall not be approved by the minister of public financesand shall not be published in the Official Gazette, Part I, but are requiredfor the structures under the Ministry of Public Finance.Decisions shall be adopted if at least half plus one of thecommission members vote for the proposed solution.In case of a tie vote, the chairman’s vote is decisive.Unitary implementing decisions of the Commission have noimpact on fiscal administrative acts remaining final and irrevocable in theremedy at law system and cannot be regarded as additional data within themeaning of art. 105 paragraph (3) of Government Ordinance no.92/2003, republished, with subsequent amendments.Uniform solutions adopted by decisions of the Commission andapproved by order of the minister of public finance are applicable fromthe date of entry into force of the legislative act under consideration toresolve each case.ReferencesTreaties, courses, monographiesAnitei, N. C., (2011) Drept financiar (Financial Law), Universul JuridicPublishing House, Bucharest,Anitei, N. C., (2011) Procedura fiscala (Fiscal Procedural), Universul JuridicPublishing House, Bucharest,Bălan, E., (2004) Drept financiar (Financial Law), 3rd edition, All BeckPublishing House, Bucharest,Dascălu, D., Alexandru, C., (2005) Explicaţiile teoretice şi practice ale codului deprocedură fiscală (Theoretical and Practical Explanations of the FiscalProcedure Code), Rosetti Publishing House, Bucharest,Minea, Ş. M., Chiriac, L. T., Costaş, F. C., (2005) Dreptul finanţelor publice(Public Finance Law), Accent Publishing House, Cluj Napoca, 2005.Minea, Ş. M., Costaş, F. C., (2006) Dreptul finanţelor publice. Dreptul financiar(Public Finance Law. Financial Law), vol. I, Sfera Juridica PublishingHouse, Cluj-Napoca,Minea, Ş. M., Costaş, F. C., (2008) Dreptul finanţelor publice. Drept fiscal(Public Finance Law. Fiscal Law), vol. II, Wolters Kiuwer PublishingHouse, Bucharest,Moca-Fanu, A., (2006) Contenciosul fiscal (Fiscal Contentious), C.H. BeckPublishing House, Bucharest,224Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CENTRAL FISCAL COMMISSION…..Postolache, R., (2009) Drept financiar (Financial Law), Publishing House C.H. Beck.Şaguna Drosu, D., (2003) Drept financiar şi fiscal (Financial and Fiscal Law),All Beck Publishing House, Bucureşti,Şaguna Drosu, D., Iliescu, S., Şova Coman, D., (1996) Procedura fiscală(Fiscal Procedure), Oscar Print Publishing House , Bucharest,Şaguna Drosu, D., Şova Coman, D., (2008) Drept fiscal (Fiscal Law), 2ndedition, C.H. Beck Publishing House, Bucharest,Tudor, F., (2009) Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura Galaţi,University Press, Galaţi.LegislationFiscal Procedure Code including amendments and supplements by Law no.126 of June 20, 2011.Tax Code as amended and supplemented.Government Decision no. 109/2009 on the organization and functioning ofthe National Agency for Fiscal Administration published in theOfficial Gazette no. 126 of 03/02/2009 amended by G.O. no.554/2011 for amending and supplementing G.O. nr.109/2009.H.G. 110/2009 on the organization and functioning of the NationalCustoms Authority published in the Official Gazette, Part I no. 127of March 2, 2009 Law no. 86/2006 on Customs Code published inOfficial Gazette, Part I no. 350 of 19 April 2006 and entered intoforce on June 18, 2006 with subsequent amendments.G.O. 1324/2009 on the organization and functioning of the FinancialGuard published in the Official Gazette, Part I, no. 800 ofNovember 24, 2009 as amended and supplemented by G.O.566/2011.Ministry of Public Finance Order no. 1318/2008 on the establishment andpowers on the central fiscal Commission published in the OfficialGazette, Part I, no. 195 of March 21, 2011.Rules of organization and operation of the Central Fiscal Commission on March 21,2011 published in the Official Gazette, Part I, no. 195 of March 21,2011.Web pages:The Minister of Public Finance http://www.mfinante.ro/subordonate.html?pagina=acasa.Organizational structure of the Financial Guard can be seen at:http://www.gardafinanciara.ro/structura.php.225Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Recent Developments in the Field of PublicAdministration Regulations CodingSorina ŞERBAN-BARBU 1Nicoleta DASCĂLU 2AbstractThe public administration regulations coding represent, together with otherencodings, the systematic quintessence of law, established itself in reforming publicadministration, overcoming the shortcomings that it faces today.The public administration regulations coding would provide multiple benefits,including the legislation`s simplification and correlation, the existing regulatory hugereduction in the area, creating a general legal framework of reference and in accordancewith the code.Keywords:Public administration, regulations, coding, development, simplification.1 Assist. Ph.D. Candidate, Email Address: jls@upa.ro2 Assist. Ph.D., University from Pitesti, Email Address: jls@upa.ro227Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. The concept of administrative codingThe notion of administrative coding represents the subject ofnumerous public law specialists’ research at national and especially atEuropean level.Prof. Ioan Simion considered that simplifying the administrativelaw is a political objective established in the Lisbon European Council of23-24 March 2000 3 . In July 2001 the European Commission published aWhite Paper on European governance, which refers to a coordinatedstrategy to simplify the legislative framework in the European Union.Although the legislation simplification in the European Unionbegan 15 years ago, began to carry out actions in a coordinated manneronly in recent years 4 . Administrative simplification by establishing ageneral law which codifies administrative law is not perceived by thepublic as solving immediate problems facing public administration.However, its impact could be seen as particularly significant, especially asadministrative coding is a way to solve the legal reduction required by thecitizens, but determines the development of a legal system that has apositive impact on economic development, especially in the EuropeanUnion 5 . The rule of law is considered an important component of goodgovernance, the rule of law commonly understood as a system in whichpublic authorities make decisions based on legal regulations respecting therights and freedoms, all such decisions being subject to judicial control.Also, legal certainty is a major component of the modern understandingof law and emphasizes the direct line between the rule of law andpredictability in public administration activities 6 .The terms "code" and "coding" are a source of division,according to Prof. Jacques Ziller, in his "Administrative Simplificationthrough the general law on Administrative Procedures for the Protectionof Citizens' rights and economic development: the key issue of legal3 I. Simion- Unele aspecte privind codificarea legislatiei comunitare, in Romanian Review of EUlaw, nr. 2/2003, p. 87.4 In December 1994, was signed an interinstitutional agreement between the EuropeanParliament, the Council and the European Commission, "Interinstitutional Agreementon an accelerated working method for official codification of legislative texts"5 Eduardo Chiti, Claudio Franchini- L`integrazione Administrativa Europea, MulinoPublishing, 2003,p. 656 Ioan Santai - Codificarea administrativa – cerintăaa statului de drept si a integrării europene aRomâniei, in R.D.P, no. 1/2003, p. 58-63228Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

RECENT DEVELOPMENTS IN THE FIELD OF PUBLIC ADMINISTRATION..certainty and predictability in administrative performance" said that thetwo terms refer to legal instruments with a very different nature 7 .In many European countries, the term "code" is used typically for"status" - or the regulations with an area smaller than statutes - includingall rules and principles applicable in a particular sector.Prof. Valentin Prisăcaru believes that "administrative law may besubject, at least in its basic institutions, of a systematization, in a first step,and then, even of a codification" 8 .2. The Importance and the objectives of publicadministration coding in the European Union.This is one of the issues frequently raised in terms of both publicadministration and citizen needs and how they are solved by theadministration 9 .As a consequence of joining the European Union, nationalgovernments have entered the EU decision-making, being present in allareas of the EU, thus having an important role in the functioning of itsinstitutions. Therefore, governments, complementing their nationalmission, assumed a new role as agents of implementation of EU rules.The influence of Community law on the legal systems of Member Stateshas expressed with increasing intensity since the principle is extended tothe direct application of Community instruments.This development culminated with the explicit statement of theprimacy of Community law over national law, laws specific attribute offederal states. Despite the strength of national courts, the doctrine ofdirect applicability and primacy of Community law has been generalized.One of the main purposes of codification is to be overcome thecomplexity and divergence caused by the numerous special laws andregulations that sometimes contradict each other and often createsconfusion in the minds of citizens 10 .7 see also, Jaques Ziller- Administrative simplification through a general law on administrativeprocedures for the protection of citizens` rights and economic development: the key issue of legal certaintyand predictability in administrative performance, paper presented at „Administrativesimplification”, Ankara, 8-9 May 20088 Valentin Prisacaru - Tratat de drept administrativ roman, Lumina Lex Publishing House,Bucuresti, 2002, p. 439 see also E. Roman - Semnificaţia codificării normelor de procedura administrativa din perspectivaintegrării in Uniunea Europeana, in Public Law Review, no. 3/2005, p. 101-10410 Carol Harlow- Codification of EC Administrative Procedures in European Law Journal,2009, p123229Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThere is no standard model for administrative codes. Aninteresting example is the Code of Good Administrative Behaviour. It isfrequently used as the basis of the existence of a code of administrativeprocedure that would apply to all EU Member States. This would not onlyapply to members who have not achieved an administrative coding but toall Member States.Parallel or sometimes in place of general administrative procedurelaw, in recent decades have developed a series of code - code of ethics,code of good administrative behavior, etc. - in order to complete the rulesof administrative procedure. This supplement can be useful andsometimes can be considered a temporary substitute for a administrativecoding.A specific development, which is part of the trend towardsadministrative coding, is the consecration of the right to goodadministration in the European Charter of Fundamental Rights,proclaimed in December 2000. Although the right to good administrationdoes not include a formal administrative simplification but it should beseen as a solid foundation for administrative simplification for the benefitof citizens.Every year are estimated 2,500 new legal instruments to beadopted, making increasingly more complex the process of transpositionand implementation of the EU acquis in the Member States.By coding the EU acquis is aiming at creating a simple, readableand transparent legislation in all Community languages and facilitate thepreparation for enlargement by reducing the number of pages of theOfficial Journal, because it needs to be translated into the officiallanguages of the candidate states. Across the European Union shall applythe principle of legality of administration by law. Public authorities shallmake decisions respecting certain rules and principles that have to beapplied impartially (without discrimination).Public administration must decide according to applicable lawsand interpretative criteria established by the courts, without taking intoaccount any other consideration. Rule of law opposes arbitrary power,cronyism and other deviations.3. The Calendar of public administration regulations codingin the European UnionThe Coding process was originally designed to simplify the hugetask of transposing EU legislation and should have provided the firstresults before negotiations with the candidate states, so the process in thepre-accession is substantially relieved. Unfortunately there have not been230Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

RECENT DEVELOPMENTS IN THE FIELD OF PUBLIC ADMINISTRATION..allocated adequate financial and human resources, and this a situation hasdelayed this process over time. Since 1996, The Office for OfficialPublications of the European Union has developed a comprehensiveprogram to strengthen the legislation, which was completed in mid 2003.For the next period, the Office expects integration directly within theacquis, all subsequent changes made to the various EU legislation.Based on the conclusions of the Edinburgh European Council in1992, the European Parliament, the Council and the EuropeanCommission launched a new approach to codification in which theCommission is mandated to establish and adopt the proposed coding thatare approved and adopted by the Council and European Parliament.Under the accelerated procedure is provided that the Commission islimited to a straightforward codification without substantive changes 11 .In 2003, the European Commission proposed a strategy forupdating and simplifying the EU acquis. According to this strategy, thesimplification of EU legislation should continue in three phases. For thefirst phase, the Commission expected the proposal or adoption of 217coding initiatives.Encoding process met a number of difficulties, since it involvescomplex preparatory work, which requires significant financial resources.However, the codification program involves major organizational andfinancial conduct of the Office for Official Publications of the EuropeanUnion and the Commission. Commission officials were also confrontedwith logistical and IT obstacles and the need to prepare the codification inthe current official language versions. It seems that at present, financialdifficulties, logistical and technical support were exceeded. On the otherhand, it should be noted that the enlargement has important repercussionson the implementation of the coding process. Difficulties encountered inimplementing the coding process led to a review of objectives expected tobe made in the previous phases. In this context, for the second phase, thenumber of coding initiatives, expected to be completed, was reduced from600 to 150. However, the Commission is working to accelerate the workof coding and makes substantial progress in the implementation of thestrategy update and the simplification of the EU acquis.In the context of preparing proposals for codification, theCommission has several tasks, including the reviewing and the evaluation11 see also I. Simion- Unele aspecte privind codificarea legislatiei comunitare, in Romanian Reviewof EU law, nr. 2/2003, p. 87.231Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEof the text, removing provisions that are no longer in force, and checkingoverlaps, inconsistencies and errors.3.1. Code of Good Administrative Behavior - an importantstep for the evolution of European public administration.The Code of Good Administrative Behavior established uniformrules of administrative procedure. As a first step in this direction, in 2001,the European Parliament approved the resolution ratifying the Code ofGood Administrative Behavior and the Code was complied withEuropean Union institutions and bodies, their administrative and civilservices 12 .If the Code is transformed into a European law this would helpeliminate disruption in European Union institutions and bodies thatcurrently results from the parallel existence of different codes, wouldensure uniform application of fundamental principles. Here are somerules that have been included and supported by the Ombudsman in theEuropean Parliament, the rules being embodied in the Code of GoodAdministrative Behavior:- The obligation of law enforcement, legal rules and procedures -the principle of legality;- The obligation to eliminate discrimination-equal treatment;- The obligation to take measures proportionate to the degree ofdanger - the principle of proportionality- The obligation to eliminate power abuse;- The obligation to ensure objectivity and impartiality.The Ombudsman acts as an external mechanism of control,responding to complaints about maladministration and recommendingremedial action where necessary. On the other hand, serves as a source ofsupport for institutions, helping them to improve their activity by pointingareas of improvement. The ultimate goal is to improve services renderedto European citizens. European Code of Good Administrative Behavior isa key tool to achieve this dual role of the Ombudsman. Ombudsman usesthis code when considering any cases of misconduct in the administration,based on the provisions on the control function. At the same time theCode is also a very useful guide and source of information for workers inpublic services, urging them to apply the highest standards of12 Michel Fromont- Droit administratif des etats europeens, Presses Universitaires de France –PUF, 2006, p.89232Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

RECENT DEVELOPMENTS IN THE FIELD OF PUBLIC ADMINISTRATION..administration. European citizens deserve nothing less. According to art.41 of the EU Charter of Fundamental Rights, the right to goodadministration carried out by EU institutions and bodies is a fundamentalright.3.2. The Code of Conduct for business taxationAdopted on June 3, 2003, the Code was designed to eliminateharmful tax competition between Member States. Thus, the Code hasidentified a series of measures related to taxation of companies and couldhave a sensible influence on the location of economic activities within theEuropean Union. These are measures of legislative, regulatory oradministrative setting an effective tax rate significantly lower than usuallypracticed in the Member State, taking into account the tax rate or tax base.These measures are covered by the Code if they are "harmful", theassessment being made according to criteria such as that only applies tonon-residents or transactions, that these measures are not connected inany way with real economic activity or substantial economic presencewithin a state. This Code of Conduct is not a legally binding document,but is certainly a document of political power. By adopting this Code,Member States undertake to abolish existing taxes that lead to harmful taxcompetition and refrain from further promotion of such measures in thefuture 13 .3.3. European Code of Conduct for Mediators.European Code of Conduct for Mediators 14 adopted in 2004 setsout a number of principles that each mediator may engage voluntarily.This code is intended to be applied to all types of mediation in civil andcommercial matters. Organizations providing mediation services can alsoundertake to abide this Code, this requiring mediators acting under theirauspices. Organizations can provide information on measures they take topromote compliance with the code by each mediator, for example,through training, evaluation and monitoring. It is possible thatorganizations providing mediation services may wish to develop moredetailed codes, each tailored to the specific contexts or types of mediationservices they offer, and depending on specific areas such as familymediation or mediation in consumer activity.13 Matthias Ruffert- The transformation of administrative law in Europe, Sellier, European LawPublishers, 2007,p9814 The code was drafted by a working group with the assistance of the EuropeanCommission and was launched during a public conference in Brussels on July 2, 2004233Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE3.4. The Code of Conduct for the Recruitment ofResearchers.On March 11, 2005, the Commission adopted the EuropeanCharter for Researchers and a Code of Conduct - two documents seen askey EU policy to make research an attractive career, as an essential part ofits strategy to stimulate economic growth and jobs. Code of Conduct forthe Recruitment of Researchers consists in a set of principles andconditions to be followed by employers and / or sponsors whenappointing or recruiting researchers. These principles and conditions toensure compliance with the recruitment process such as transparency andequal treatment for all applicants, in particular having regard to thedevelopment of a European market attractive, open and sustainable.These principles and conditions are complementary to those contained inthe European Charter for Researchers. Institutions and employersadhering to the code will show clear commitment to act responsibly andrespect and provide fair framework conditions to researchers, with a clearintention to advance the European Research Area.3.5. European Statistics Code of Practice 15 .It was adopted by the Statistic Programme Committee on 24February 2005.The Code has a dual purpose:- to increase confidence in the independence, integrity andaccountability of the national statistical authorities and Eurostat,and in the credibility and quality of statistics they produce anddisseminate- to Promote the application of best principles, methods andinternational statistical practices.The Code is addressed for implementation to 16 :Governance authorities ( Governments, Ministries, Commission,Council) - giving them guidance so that their statistical services areprofessionally organized and resourced to produce credible European15 European statistics refer to EU statistics, as they were defined in Council Regulation(EC) no. 322/97 of 17 February 1997 on EU statistics produced and disseminated bynational statistical authorities and the EU statistical authority (Eurostat)16 Governments and EU statistical undertake to adhere to the principles established inthis code and regularly review the implementation by using indicators of good practicefor each of the 15 principles, to be used as references.234Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

RECENT DEVELOPMENTS IN THE FIELD OF PUBLIC ADMINISTRATION..Statistics in a manner that guarantees independence, integrity andresponsibility;Statistical authorities and their staff - is a reference in terms ofprinciples, statistical values and best practices to help them in producingand disseminating European statistics harmonized3.6. European Visa Code.The European Visa Code was adopted in June 2009 by theEuropean Parliament and the Council and entered into force on April 5,2010. This will ensure, among other things, equal treatment of visaapplicants for Schengen 17 . The document provides a simplified visaapplication form and new categories of persons will be exempted fromthe visa fee. The Visa Code brings together all existing legal provisions onvisas and establishes common rules on the conditions and procedures forissuing them. It contains general provisions and rules for determining theMember State responsible for a visa application and harmonizing theprovisions on processing applications and decisions.4. The Administrative Code - an important step in publicadministration regulations coding in RomaniaBy developing and implementing an Administrative Code 18 ,Romania is pioneering: although the European Union encourages thisapproach, no other Member State does not have such a code. Allinstitutions and central public administration authorities, local andautonomous are directly affected by the Administrative Code and itseffects will be reflected on all citizens.The Administrative Code 19 will cover five major areas of publicadministration: central government, local public administration, personneladministration, public and private ownership of state and administrativeunits and public services.17 Schengen Area is an area of free movement in Europe. Member States of the spacehave eliminated or will eliminate internal border controls.18 The Ministry of Administration and Interior, through the Central Unit for PublicAdministration Reform, has developed the project "A coherent framework for moreeffective public administration", financed by European Social Fund, OperationalProgramme Administrative Capacity. This project had as primarily result theAdministrative Code, that was finalized at the end of 2011.19 see The White Paper for legislation systematization in the field of publicadministration, document produced in the project "A more coherent framework for amore effectively public administration” SMIS code 2989, 2011235Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe first part of the project is devoted to general provisions andincludes a number of definitions and principles applicable to publicadministration.It identifies and includes terms like "government", "administrativeaction", "public authority", "public good", "public domain", "privatesector", "interest" and "public".The second part of the Administrative Code, dedicated to centralgovernment includes some legislative solutions, analyzed and discussed inthe Working Group and the in project's target group, aiming to eliminatedisturbances caused either by poor drafting legal texts existing orinconsistent application of them. We detail below some of them.Regarding autonomous administrative authorities, theirheterogeneity did not allow a comprehensive coding therefore regulationwas limited to specifying rules covering the establishment of newauthorities of this kind. Thus, according to constitutional provisions,establishment and termination of autonomous administrative authorities isan organic law. In principle, autonomous administrative authorities shouldbe held only in areas where, due to the requirement of independence fromthe executive, it is impossible to organize the Central Authority inGovernment. Also, avoids duplication of functions with the Government,ministries or the President. Autonomous administrative authorities aresubject only to parliamentary control, mainly through specializedcommittees.The project unites several rules applicable to local government,eliminating duplication and contradictions and proposing improvementsto the existing legal texts form.Also, the fifth part, dedicated to public and private property andstate administrative units, was developed based on the general frameworkestablished by Law no. 213/1998 on public property and its legal status,proposed to be fully codified. Thus, is necessary to establish therelationship with the Civil Code governing matters regarding publicproperty and which entered into force on 1 October 2011.ConclusionsThe public administration regulations coding has alwaysrepresented a concern for the specialists 20 . This became even moreimportant over the last decades when many European Union Member20 Verginia Vedinas – Drept administrativ, Universul Juridic Publishing House, Bucuresti,2009, p. 68236Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

RECENT DEVELOPMENTS IN THE FIELD OF PUBLIC ADMINISTRATION..States, such as Germany, Greece, Poland, have developed codes in theadministrative field, which represented a model for Romania.The public administration regulations coding represents a solutionfor the legislative inflation and has to be taken into account by all politicalactors and public authorities with responsibilities in this area. At the sametime, it allows to simplify the legal system, to protect the rule of law andto ensure the good governance.In other words, we can say that there is a great legislativeinstability, which violates the principle of legal certainty and the authorityconferred by law. Therefore, excessive regulation can lead to devaluationof the law. One of the main purposes of codification is to overcomecomplexity and divergence caused by several special laws and regulationsthat sometimes contradict each other and often creates confusion.ReferencesChiti, E., Franchini, C., (2003) L`integrazione Administrativa Europea, MulinoPublishing House,Harlow, C., (2009) Codification of EC Administrative Procedures in EuropeanLaw Journal,Fromont, M., (2006) Droit administratif des etats europeens, PressesUniversitaires de France – PUF,Prisăcaru, V., (2002) Tratat de drept administrativ român, Lumina LexPublishing House, Bucuresti,Roman, E., (2005) Semnificaţia codificării normelor de proceduraadministrativa din perspectiva integrării in Uniunea Europeana, inPublic Law Review, no. 3/2005Ruffert, M., (2007) The transformation of administrative law in Europe, Sellier,European Law Publishers,Santai, I., (2003) Codificarea administrativă – cerinţă a statului de drept şia integrării europene a României, in R.D.P, no. 1/Simion, I., (2003) Unele aspecte privind codificarea legislatiei comunitare,in Romanian Review of EU law, nr. 2/2003Vedinaş, V., (2009) Drept administrativ, Universul Juridic PublishingHouse, Bucuresti,Ziller, J., (2008) Administrative simplification through a general law onadministrative procedures for the protection of citizens` rights andeconomic development: the key issue of legal certainty andpredictability in administrative performance, paper presented at„Administrative simplification”, Ankara, 8-9 May 2008(2011) The White Paper for legislation systematization in the field ofpublic administration, document produced in the project "A morecoherent framework for a more effectively public administration” SMIS code2989, 2011237Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Saving and Housing Credit Banks[Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ ]Rada POSTOLACHE 1AbstractSaving and housing credit banks constitute credit institutions specialized infinancing the housing sector on a long term, which are subject to the GovernmentOrdinance No. 99/2006 on credit institutions and capital adequacy. They have alegal regime which is different from that attributed to the other types of credit institutionsand which is mainly provided by: general business conditions; general conditions ofsaving-credit contracts; the mandatory special fund; contributions of such banks to otherentities; specialization of their bank activity. These banks, as well as the saving-creditcontract, will be the subject of the present analysis, which uses law as main instrument.Keywords:general conditions, saving-credit in the housing field, state premium.1 Lecturer PhD., Valahia University of din Târgovişte, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences, E-mail: radapostolache@yahoo.com239Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1.Repere generalePotrivit art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile decredit şi adecvarea capitalului 2 , instituţiile de credit, persoane juridiceromâne, se pot constitui şi funcţiona doar ca societăţi comerciale peacţiuni, conform unor cerinţe şi proceduri speciale, detaliate prin normeleB.N.R., în una din următoarele categorii 3 :a) bănci;b) organizaţii cooperatiste de credit;c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;d) bănci de credit ipotecar.Spre deosebire de bănci şi organizaţiile cooperatiste de credit,băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt instituţii decredit – societăţi comerciale pe acţiuni, specializate în finanţarea pe termenlung a domeniului locativ. Obiectul lor principal de activitate constă îneconomisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ (art.288).Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ se află subincidenţa următoarelor reglementări: normele specifice din cuprinsul legiibancare, art. 288-217; Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 4 ;reglementările Băncii Naţionale a României, în principal, Regulamentul nr.11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridiceromâne şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit, persoanejuridice străine 5 .Dată fiind particularitatea lor, pe lângă condiţiile comune deautorizare, aplicabile oricărei instituţii de credit, entităţile analizate aici suntsupuse şi unor condiţii specifice, stabilite prin reglementările BănciiNaţionale a României, care se referă, fără a fi limitative, la: a) condiţiilegenerale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor de economisirecreditare;b) îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de operare specifice; c)reglementările proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniullocativ privind procedura de derulare simplificată a contractelor de2 Monitorul Oficial al României nr. 1027 din 27 decembrie 2006, ulterior modificată şicompletată, denumită în prezenta lucrare legea specială, legea bancară, Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 99/2006 ori O.U.G. nr. 99/2006.3 Cu privire la varietăţile instituţiilor de credit, a se vedea: N.-C. Anitei, R.E. Lazăr. Dreptbancar si valutar, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2011, pp. 35-39; R. Postolache. Dreptbancar, Editura Cartea universitară, Bucureşti, 2006, pp. 51-118; D.D. Şaguna, M.A. Raţiu.Drept bancar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pp. 85-93.4 Republicată, Monitorul Oficial al României nr. 33 din 29 ianuarie 1998.5 Monitorul Oficial al României nr. 837 din 6 decembrie 2011.240Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKSeconomisire-creditare; d) tipurile de contracte propuse a fi puse ladispoziţia clienţilor.2. Cerinţe specifice de desfăşurare a activităţiiSub aspectul desfăşurării activităţii, legea bancară conţine dispoziţiispeciale referitoare la condiţiile generale de afaceri, condiţiile generale alecontractelor de economisire-creditare, fondul special şi participaţiilebăncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ.2.1. Condiţiile generale de afaceriFără a fi limitative, condiţiile generale de afaceri trebuie săcuprindă următoarele: a) calcule privind derularea contractelor deeconomisire-creditare, cu specificarea raportului individual dintre client şibanca de economii pentru domeniul locativ şi a timpului de aşteptareminim, mediu şi maxim; b) procedura de repartizare a contractelor deeconomisire-creditare, cu indicarea componenţei masei de repartizare, atermenelor de repartizare, a modului de evaluare a îndeplinirii condiţiilorde repartizare, precum şi stabilirea ordinii de repartizare; c) proceduraprivind calculul resurselor din masa de repartizare, care, temporar, nu potfi repartizate, al veniturilor suplimentare din plasamentul acestor resurse,precum şi indicarea modului de utilizare a fondului special; d) modul decalcul al valorii garanţiei; e) procedura de restituire a sumelor economisiteîn cazul rezilierii contractelor de economisire-creditare; f) o procedură dederulare simplificată a contractelor de economisire-creditare, în interesulclienţilor, în cazul retragerii autorizaţiei sau al începerii proceduriifalimentului; g) finanţarea investiţiilor de viabilizare a unor terenuritrecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor delocuinţe; h) finanţarea construirii de spaţii comerciale, industriale şi socialculturale,dacă acestea sunt legate de construcţia de locuinţe sau dacă elecontribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la aprovizionareaacestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural (art. 299).2.2. Condiţiile generale ale contractelor de economisirecreditareCondiţiile generale ale contractelor de economisire-creditaretrebuie să cuprindă:a) valoarea şi scadenţa aporturilor clientului şi ale băncii deeconomisire şi creditare în domeniul locativ, precum şi consecinţele încazul întârzierii prestaţiilor; b) rata dobânzii practicate la depozite şi lacreditele acordate; c) valoarea comisioanelor şi a altor cheltuieli care sunt241Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîn sarcina clientului; d) modul de evaluare a îndeplinirii condiţiilor derepartizare, stabilirea ordinii de repartizare şi condiţiile care trebuieîndeplinite pentru plata sumei contractate; e) modalităţile de garantare şicondiţiile de rambursare a creditelor, precum şi de asigurare împotrivariscului de nerambursare; f) condiţiile în care un contract de economisirecreditarepoate fi divizat sau conexat cu alt contract de economisirecreditare;g) condiţiile în care se majorează sau se reduce sumacontractată; h) condiţiile în care pot fi cesionate drepturi derivând dincontractul de economisire-creditare; i) condiţiile în care un contract deeconomisire-creditare poate fi reziliat şi consecinţele ce rezultă dinrezilierea lui sau din procedura de derulare simplificată; j) condiţiile deadministrare a conturilor clienţilor; k) instanţa competentă să soluţionezelitigiile (art. 230).Condiţiile generale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelorde economisire-creditare sunt elaborate prin reglementările proprii alebăncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, respectând cerinţeleminime menţionate, şi trebuie să asigure îndeplinirea obligaţiilor ce revinbăncii din contractele de economisire-creditare.Modificarea acestora, cât şi noile tipuri de contracte oferite suntsupuse aprobării Băncii Naţionale a României, în condiţiile legii. Existenţalor nu face decât să confirme caracteristica de instituţie de creditspecializată a a acestor entităţi.2.3. Fondul specialBăncile de economisire şi creditare în domeniul locativ constituieun fond special, în scopul garantării funcţionării sistemului din punctul devedere al tehnicii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentrudomeniul locativ şi al protejării intereselor clienţilor.În acest scop, ele alocă anual, înainte de impozitarea profitului, încontul fondului special, diferenţa dintre veniturile realizate ca urmare aplasamentelor temporare efectuate din masa de repartizare neutilizatăpentru finanţarea în baza contractelor de economisire-creditare, din cauzaneîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de repartizare, şi veniturile cares-ar fi realizat ca urmare a finanţării în baza contractului de economisirecreditare,în limita a 3% din depozitele atrase.Fondul special poate fi lichidat, la sfârşitul anului, în limita părţiicare depăşeşte 3% din depozitele atrase (art. 306).Existenţa acestuia nu face decât să complinească celelalte garanţiilegale, reglementate în favoarea clienţilor, pentru stimularea încrederii însistemul juridic bancar, în principal, Fondul de garantare a depozitelor în242Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKSsistemul bancar, sistarea depozitelor şi transferul depozitelor 6 şidespăgubirea deponenţilor pentru situaţia în care instituţia de credit se aflăîn administrare specială.2.4. Participaţiile băncii de economisire şi creditare îndomeniul locativParticipaţiile băncilor de economisire şi creditare în domeniullocativ sunt dublu circumstanţiate: pe de o parte, pot fi deţinute, exclusiv,la societăţi comerciale al căror obiect de activitate cuprinde activităţi îndomeniul locativ şi care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, înlimita unei treimi din capitalul social al acestora şi cu respectareadispoziţiilor art. 143 legea bancară; pe de altă parte, o participaţie maimare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şicreditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfelde societăţi să nu depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii deeconomisire şi creditare în domeniul locativ.Prin circumstanţierea acestora, normele speciale alocate menţinaceste entităţi în sfera de interes a domeniului locativ, întărind calitatea lorde entitate specializată 7 .3. Obiectul de activitate3.1. Reguli privind activitatea de economisire-creditareDispoziţiile art. 292-293 relevă două caracteristici aparentcontradictorii: pe de o parte, specializarea activităţii băncilor deeconomisire-creditare în domeniul locativ; pe de altă parte, diversificareaacesteia.a) Specializarea activităţiiSpecializarea acestor entităţi este susţinută de:- prevalenţa activităţilor de economisire-creditare pentru sau înlegătură cu domeniul locativ, în ierarhia acestora fiind poziţionate:economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniullocativ; finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe baza6 A se vedea, în acest sens, R. Postolache. Protection of persons affected by the deposit transferinstituted with the special administration of a credit institution, în “Journal of Legal Studies” nr. 3-4/2011, “Petre Andrei” University from Iassy, pp. 153-163.7 Cu privire la regimul comun al participaţiilor instituţiilor de credit, a se vedeadispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006, art. 18 alin. (1) lit. p), în coroborare cu art. 143-147,instituind limite şi condiţii ale acestora, încadrate în aria “Cerinţelor pentru acoperireariscurilor”.243Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcontractelor de economisire-creditare; acordarea de credite pentruactivităţi în domeniul locativ, în limitele legii.Potrivit legii bancare, art. 290 lit. e) economisire şi creditare însistem colectiv pentru domeniul locativ semnifică „acceptarea de depozitede la clienţi şi acordarea acestora de credite cu dobândă fixă din sumeleacumulate pentru activităţi în domeniul locativ”.În sensul legii bancare, activităţi în domeniul locativ reprezintă: a)construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sauextinderea imobilelor cu destinaţie preponderent locativă; b) cumpărarea,reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile decâtcele cu destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţiilocative; c) cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilorde concesiune pentru construirea de imobile cu destinaţie preponderentlocativă; d) cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilorde concesiune în scopul construirii altor imobile decât cele cu destinaţiepreponderent locativă, în limita cotei deţinute de spaţiile locative dintotalul construcţiei poziţionate pe teren; e) viabilizarea unor terenuritrecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor delocuinţe; f) preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilorprevăzute la lit. a)-e); g) construirea de spaţii comerciale, industriale şisocial-culturale, dacă acestea sunt legate de construcţia de locuinţe saudacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, laaprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin socialcultural;h) lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopulmodernizării locuinţei.Dispoziţiile enunţate confirmă economisirea şi creditarea dreptpolii de susţinere a acestor entităţi, având un regim particularizat în raportcu atragerea de fonduri şi de alte lichidităţi de la public şi cu creditarea,operaţiuni bancare, atribuite băncilor universale, făcându-le speciale;- limitarea, în spiritul prudenţei bancare, a creanţelor decurgânddin creditele acordate pentru activităţi în domeniul locativ,prevăzute la art. 292 alin. (1) lit. c), ele neputând depăşi nivelulreglementat de Banca Naţională a României din valoarea aferentăfinanţărilor în baza contractelor de economisire-creditare şi afinanţărilor anticipată şi intermediară, pe baza contractelor deeconomisire-creditare [art. 292 alin. (2)].- rezumarea obiectului de activitate la activităţile strict esenţiale[art. 292 alin. (1)], având menirea de a susţinea existenţa şispecializarea lor;244Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKS- posibilitatea realizării unor activităţi rezervate instituţiilor decredit universale, reglementate la art. 18 din legea bancară, însă,destinate susţinerii obiectului lor de activitate;- cesionarea creanţelor decurgând din finanţări în bazacontractului de economisire-creditare, inclusiv garanţiile aferente,numai în condiţiile în care sumele obţinute din cesiune suntutilizate pentru desfăşurarea activităţii de economisire şi creditareîn sistem colectiv pentru domeniul locativ şi pentru finanţareaanticipată şi intermediară (art. 293);- limitarea emiterii de garanţii la acele tipuri de credite obţinute deo persoană, pe care băncile de economii pentru domeniul locativle pot acorda, în limitele legii;- limitarea creditării, în afara clienţilor părţi ai contractului deeconomisire-creditare, la societăţile comerciale la care băncile deeconomii pentru domeniul locativ deţin participaţiile prevăzute delege.b) Diverisficarea activităţiiCaracteristica anterior menţionată constituie, totodată, unargument pentru diversificarea activităţii băncilor de economisire şicreditare în domeniul locativ; ele au posibilitatea de a realiza şi alteactivităţi, conexe, enunţate la art. 18 O.U.G. nr. 99/2006, însă,circumstanţiate de obiectul lor de activitate, strict specializat.În practică, parametrii acestei specializări sunt dificil de atins, deunde şi numărul extrem de redus al acestor entiăţi – doar două, RaiffeisenBanca pentru Locuinţe, S.A; HVB Banca pentru Locuinţe, S.A.3.2. Tipuri de activităţiTemeiul juridic al activităţilor permise băncilor de economisire şicreditare în domeniul locativ îl constituie dispoziţiile art. 292 alin. (1) legeabancară. Acestea pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoareleactivităţi:a) economisire şi creditare, în sistem colectiv pentru domeniullocativ. Textul relevă aici activităţi bancare cu o natură juridică distinctă,însă intercondiţionate.Economisirea este învederată de legea bancară, art. 290 lit. e) ca„acceptare de depozite de la clienţi”. Acestea, însă, sunt particularizate înraport cu depozitele reglementate la art. 18 lit. a) provenind de la public,practicate de băncile universale. Aici, nu mai este vizat publicul, înaccepţiunea legii bancare; clienţii „deponenţi” sunt cei care au semnat245Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcontractul de economisire şi creditare, acceptând condiţiile generale aleacestuia şi condiţiile generale de afaceri ale băncii.Economisirea constituie, ca regulă, condiţia creditării în domeniullocativ.Depozitul provenind din economisire are un regim juridic distinctde cel comun.Dispoziţiile art. 292 alin. (1) lit. l) subînţeleg posibilitatea realizăriioricărei alte activităţi, inclusiv a depozitelor menţionate la art. 18 lit. a),însă, „în măsura în care acestea susţin realizarea obiectului de activitate”.Creditarea este ataşată economisirii („economisire şi creditare”);din sumele acumulate, clienţilor li se acordă credite cu dobândă fixăpentru activităţi în domeniul locativ, particularizate.Deşi există o zonă de interferenţă, economisirea-creditarea însistem colectiv pentru domeniul locativ nu se suprapune credituluiipotecar pentru investiţii imobiliare, legea atribuindu-le un regim juridicdistinct şi constituind veritabile forme sau specii ale creditului bancar.Economisirea-creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativconstituie o activitate dată în competenţa exclusivă a instituţiilorspecializate – băncile de economisire şi creditare pentru domeniul locativ,ipoteca constituită asupra bunurilor cu destinaţie locativă neavând menireade a-i schimba natura sau regimul său juridic şi nici de a-l transforma întruncredit ipotecar, activitate rezervată, în exclusivitate băncilor de creditipotecar8, reglementate la art. 3 lit. c) legea bancară.b) finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe bazacontractelor de economisire-creditare; nu constituie decât modalităţi alecreditului pentru domeniul locativ, în raport cu situaţia economisirii;c) acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ, înlimitele legii;d) administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de creditepe contul terţilor, dacă aceste credite sunt destinate finanţării unoractivităţi în domeniul locativ;e) emiterea de garanţii pentru acele tipuri de credite obţinute de opersoană, pe care băncile de economii pentru domeniul locativ le potacorda, în limitele legii; practic, legea limitează expunea prin asumareaacestor angajamente la creditele pentru domeniul locativ;8 Legea însăşi face această distincţie. Potrivit art. 19 O.U.G. nr. 99/2006, „activitatea deacordare de credite ipotecare finanţate prin emisiune de obligaţiuni ipotecare poate fidesfăşurată cu respectarea legislaţiei speciale în materie” (alta decât cea alocată băncilorde economisire şi creditare în domeniul locativ).246Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKSf) efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de creditscăzut, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României;g) acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile deeconomii pentru domeniul locativ deţin participaţiile analizate; prinaceasta, legiuitorul vizează menţinerea creditării în sfera locativă;h) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;i) operaţiuni de plăţi;j) consultanţă financiar-bancară;k) operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar;l) alte activităţi, potrivit dispoziţiilor art. 18, în măsura în careacestea susţin realizarea obiectului de activitate.3.3. Contractul de economisire-creditare în domeniul locativContractul de economisire şi creditare în sistem colectiv are labază Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelorde economisire-creditare aprobate de B.N.R., particularizat pentru fiecareclient în parte; băncile de economisire şi creditare în domeniul locativoferă clienţilor tipuri de contracte - „modalităţi alternative de economisireşi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, în funcţie de sumacontractată, de dobânda şi termenele de rambursare aferente finanţării înbaza contractului de economisire-creditare, precum şi în funcţie de altecriterii stabilite de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ”.Potrivit art. 290 lit. c) legea bancară, contractul de economisire şicreditare în sistem colectiv reprezintă „angajamentul părţilor în baza căruiaclientul se obligă să economisească o sumă reprezentând suma minimă deeconomisire, iar banca de economisire şi creditare în domeniul locativ seobligă, dacă toate condiţiile de repartizare a creditului sunt îndeplinite, săacorde un credit cu dobândă fixă destinat unor activităţi în domeniullocativ, care reprezintă diferenţa dintre suma totală contractată şi sumaeconomisită incluzând dobânzile şi primele acordate clientului”.Este un act juridic numit potrivit legislaţiei bancare, o combinaţieîntre contractul de depunere de fonduri şi contractul de credit,particularizat, însă, prin obiect şi cauză.Obiectul contractului constă în prestaţiile la care părţile se obligă,circumscrise domeniului locativ, în accepţiunea atribuită de legea bancară.Clientul se obligă să economisească în perioada şi în condiţiile stabilite osumă determinată, iar banca să îi acorde din masa de repartizare,condiţionat de economisirea sumei stabilite, un credit pentru acoperireaactivităţilor din domeniul locativ pe care acesta le-a contractat.Cauza. Clientul, persoana fizică sau juridică, urmăreşte finanţarea,„un credit cu dobândă fixă”, în baza contractului de economisire-creditare,247Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEiar banca obţinerea dobânzilor şi comisioanelor aferente prestaţiilorefectuate.Economiile iau forma unui depozit, particularizat9, pentru carebanca plăteşte o dobândă, în virtutea „timpului de aşteptare” – „perioadacuprinsă între data încheierii contractului de economisire-creditare şi datala care contractul este repartizat” (art. 290 lit. m) şi plasamentelor ce pot fiefectuate din aceste sume. Sumele economisite constituie o parte din masade repartizare10 şi nu sunt supuse restituirii clientului decât în cazulrezilierii contractului, în condiţiile stabilite.Pentru situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite încontractul de economisire-creditare, clientul poate beneficia de:- finanţarea anticipată - „creditul cu dobânda pieţei acordatclientului care nu a acumulat încă suma minimă de economisirestabilită de banca de economisire şi creditare în domeniul locativprin contractul de economisire-creditare; acest credit, la care seachită doar dobânda, se transformă în credit cu dobândă fixă înmomentul îndeplinirii tuturor condiţiilor de repartizare prevăzuteîn contractul de economisire-creditare” [art. 290 lit. g)];- o finanţare intermediară – „creditul cu dobânda pieţei acordatclientului care a acumulat suma minimă de economisire stabilităprin contractul de economisire-creditare, dar nu îndeplineştecelelalte condiţii prevăzute în contractul de economisire-creditare;acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă încredit cu dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilorprevăzute în contractul de economisire-creditare”;Stimularea economisirii pentru domeniul locativ. Pentrudepunerile anuale efectuate în baza unui contract de economisire-creditareîncheiat cu o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ,clientul persoană fizică, cetăţean român, cu domiciliul în România,beneficiază de o primă de stat, având regimul juridic:9 Sumele acumulate în vederea repartizării cât şi cele repartizate dar al căror vărsământ nua fost încă solicitat pot fi plasate temporar, în condiţiile reglementărilor B.N.R. şi aleministerelor abilitate.10 Înţeleasă, potrivit art. 290 lit. j) ca “resurse ale băncii de economii pentru domeniullocativ, provenind din depozite, dobânzi aferente, orice alte plăţi care majorează solduleconomisit, sume rambursate aferente creditelor acordate, prime şi dobânzile aferentelor, alte surse atrase exclusiv în scopul finanţării în baza contractului de economisirecreditare,precum şi din surse proprii”.248Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKS- dreptul la prima de stat se constituie finele anului de economisire- anul calendaristic în care s-au efectuat depunerile îndreptăţite laprimă;- prima de stat trebuie solicitată de client până cel târziu lasfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire, labanca de economisire şi creditare în domeniul locativ cu care aîncheiat contractul de economisire-creditare; dreptul la prima destat se prescrie în cazul în care aceasta nu a fost solicitată până lasfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire;- este plafonată, stabilindu-se la 25% din suma economisită înanul respectiv de către client, însă, neputând depăşi echivalentulîn lei a 250 euro, chiar şi în cazul în care clientul încheie maimulte contracte de economisire-creditare cu banca deeconomisire şi creditare în domeniul locativ;- acordarea este condiţionată de durata minimă, de 5 ani, acontractului de economisire-creditare;- înainte de expirarea perioadei de economisire să nu se fi efectuatrestituiri totale sau parţiale din sumele economisite, cu excepţiileprevăzute în lege;- se suportă din bugetul de stat, alocându-se prin bugetulMinisterului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;- se virează în contul clientului prin banca de economisire şicreditare în domeniul locativ.Legea restrânge sfera beneficiarilor primei de stat: clienţii persoanesingure (necăsătorită, văduvă sau divorţată), precum şi oricare dintre soţi,separat, indiferent care dintre ei a făcut depunerea.4. Supraveghere şi control4.1. Supravegherea de către Banca Naţională a RomânieiSupravegherea băncilor de economisire şi creditare în domeniullocativ se realizează de Banca Naţională a României.a) Reglementarea economisirii - creditării în sistemul colectiv. În vedereaasigurării condiţiilor de executare în mod corespunzător a obligaţiilordecurgând din contractele de economisire-creditare şi, în particular, pentrugarantarea existenţei la nivelul băncii de economisire şi creditare îndomeniul locativ a unor disponibilităţi suficiente, care să asigure un ritmde repartizare cât mai regulat, legea bancară atribuie B.N.R. prerogativa249Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEreglementării problematicii generate de economisirea-creditarea însistemul locativ11.b) Măsuri specifice. Banca Naţională a României este împuternicită săia toate măsurile necesare pentru ca activităţile de economisire şi creditareîn sistem colectiv pentru domeniul locativ să se desfăşoare în conformitatecu Condiţiile generale de afaceri şi cu Condiţiile generale ale contractelorde economisire-creditare, precum şi cu celelalte condiţii stabilite de legeabancară şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia.În situaţia în care există date certe care conduc la concluzia că obancă de economisire şi creditare în domeniul locativ nu îşi va puteaonora obligaţiile, Banca Naţională a României poate interzice acesteia, peo perioadă limitată, încheierea de noi contracte de economisire-creditare.De asemenea, B.N.R. poate, dacă situaţia susmenţionată nu esteremediată, să dispună retragerea autorizaţiei şi iniţierea procedurii dederulare simplificată a contractelor de economisire-creditare12.Măsurile specifice nu înlătură incidenţa celorlalte măsuri ce pot fidispuse de B.N.R., în virtutea prerogativei sale de supraveghere ainstituţiilor de credit.4.2. Auditorul financiarÎn afara atribuţiilor prevăzute de lege 13 , auditorii financiari aibăncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ au şi obligaţiispecifice, vizând, în esenţă, respectarea: prevederilor cuprinse în Condiţiilegenerale de afaceri cu privire la procedura de repartizare; condiţiilorprevăzute de normele interne cu privire la plata creditelor şi garantareacreanţelor din credite; reglementărilor emise de Banca Naţională aRomâniei în aplicarea legii bancare.În plus, auditorul financiar întocmeşte la încheierea exerciţiuluifinanciar un raport asupra activităţii de economisire şi creditare în sistemcolectiv pentru activităţi în domeniul locativ, pe care îl remite şi BănciiNaţionale a României.ConcluziiAspectele relevate conduc la următoarele concluzii:11 A se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. 309 legea bancară.12 Legea este deficitară, neconţinând explicaţii cu privire la derularea simplificată acontractului de economisire-creditare; sintagma “…se urmăreşte realizarea aporturilorbăneşti ale clienţilor şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, aferentecontractelor de economisire-creditare existente, în sensul protejării intereselorclienţilor…” nu reprezintă mai mult decât o normă ca caracter general13 A se vedea lucrarea M.D. Manea. Auditul intern bancar. De la teorie la practică, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2011.250Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAVING AND HOUSING CREDIT BANKS- băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ suntreglementate ca instituţii de credit specializate, alături de băncilede credit ipotecar.- specializarea acestora este susţinută de dispoziţiile speciale alelegii bancare, art. 292-293, limitându-le la „economisireacreditareaîn domeniul locativ”. Orice altă activitate, permisă delege şi excedând celor prevăzute la art. 292 alin. (1) trebuiecircumscrisă obiectului de activitate a acestora.- activitatea de economisire şi creditare are la bază condiţiilegenerale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor deeconomisire-creditare, specifice acestor entităţi bancare.- activitatea caracteristică acestora are drept instrument juridic debază contractul de economisire-creditare în domeniul locativ, binecaracterizat juridic, cu o individualitate inconfundabilă;- deşi constituie o preocupare mai veche a legiuitorului, practicabancară le învederează doar ca un dezirat, dovadă absenţaacestora din peisajul instituţional bancar.ReferencesAniţei, N.-C.; Lazăr, R.E., (2011) Drept bancar si valutar, Editura Universuljuridic, Bucureşti,Manea, M.D., (2011) Auditul intern bancar. De la teorie la practică, EdituraC.H. Beck, Bucureşti,Postolache, R., (2006) Drept bancar, Editura Cartea universitară, Bucureşti,Postolache, R., Protection of persons affected by the deposit transferinstituted with the special administration of a credit institution, înJournal of Legal Studies, nr. 3-4/2011,Şaguna, D.D.; Raţiu, M.A., (2007) Drept bancar, Editura C.H. Beck,Bucuresti251Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IV. Social and Humanistic SciencesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

European Reformulation of Principles and StrategicObjectives in Romanian Research-Development-Innovation Sector[Reformularea europenă a principiilor şi obiectivelor strategiceîn Sectorul de Cercetare-Dezvoltare-Inovare al României ]Roxana-Elena LAZĂR 12AbstractEstablishing, in advance, strategic objectives of research-developmentinnovationsector takes a unified form – National Research, Development andInnovation Strategy 2007-2013. This is an optimal way to align a domestic policy ofresearch, development, innovation to new trends of European Union and EuropeanResearch Area. The principles of Romanian market for research, development,innovation are: ex-ante and ex-post evaluation of research-development-innovationsector; international evaluation of implementing policy in this sector, addiction betweenfinancing research institutes and their performance, real career advancement forresearchers, principle of non-discrimination between researchers, promotion links withthe Romanian scientific diaspora, increasing Romanian demand and offer in researchdevelopment-innovationsector, establishing a permanent dialogue between scientificcommunity and Romanian society.Keywords:research, development, innovation, strategy, objectives1 Lecturer, University „Petre Andrei” from Iasi, Email Address: rxn_ele@yahoo.com2 Acknowledgements: drd. Scoala Doctorală de Economie, Universitatea „Al. I. Cuza”din Iaşi - Proiectul POSDRU/88/1.5/S/47646, lect. Universitatea „Petre Andrei” dinIasi.255Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEŞi în perioada comunistă, dar şi în prezent, sectorul cercetăriidezvoltării-inovăriia fost supus rigorii unei strategii planificate dedezvoltare. Deşi îndelung contestată în ultimii ani, planificarea esteimportantă în sectorul cercetării-dezvoltării-inovării, pentru a asiguraintegrarea rapidă a acestuia în europiaţa cu acelaşi nume. Motivaţiaplanificării acestui sector provine din faptul că în cercetare-dezvoltareinovareinvestiţiile sunt efectuate pe termen lung, planificarea dobândindcaracter strategic.Planificarea autohtonă actuală acoperă o perioadă de şase ani,previziunile fiind ca, la finalul acestora, o nouă organizare a cercetăriidezvoltării-inovăriisă îi ia locul. Stabilirea, în avans, a obiectivelorstrategice pentru acest sector, a momentului de realizare, a modului, dar şia stabilirii actorilor implicaţi, este imperativ necesară. Aceastea îmbracă oformă unitară - Strategia naţională de cercetare, dezvoltare, inovare 2007-2013 3 . Act oficial, elaborat de Autoritatea Naţională pentru CercetareŞtiinţifică, sub egida Guvernului României, aceasta reprezintă o modalitatede aliniere a politicii autohtone la politicile de cercetare-dezvoltare-inovareale Uniunii Europene, precum şi la tendinţele existente în SpaţiulEuropean al Cercetării. La nivel principial, Strategia naţională de cercetare,dezvoltare, inovare se concentrează pe o serie de direcţii de urmat pentrua conduce la crearea unei pieţe a cercetării-dezvoltării-inovării, princonturarea unor principii directoare. Pornind de la acestea, opinăm însensul unei reformulări a principiilor existente, astfel încât, din punct devedere teoretic, să vorbim despre o piaţă a cercetării-dezvoltării-inovării înRomânia.Ne oprim asupra a ceea ce considerăm că ar trebui să fie ideile debază ale unei astfel de pieţe, valorizând, parţial, principiile strategiceexistente, condensându-le sau, după caz, augmentându-le:1. Evaluarea ex-ante şi ex-post a politicilor ce vor fi aplicatepentru sectorul cercetare-dezvoltare-inovare. Expertiza specialiştiloreste necesară pentru a evidenţia în ce măsură politicile preconizate în acestsector consolidează piaţa cercetării-dezvoltării-inovării româneşti. DacăStrategia sus-menţionată se opreşte exclusiv asupra evaluării ex-ante,opinăm în sensul că este necesară şi evaluarea ex-post a politicilor din acestsector, cele două tipuri de evaluări fiind complementare, iar nusubstituibile. Evaluarea ex-post este necesară prin compararea situaţiei3 Strategia naţională de cercetare, dezvoltare, inovare 2007-2013, publicat de GuvernulRomâniei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Autoritatea Naţională pentru CercetareŞtiinţifică, Bucureşti, decembrie 2006.256Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN REFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC….pieţei cercetării-dezvoltării-inovării româneşti anterior aplicării acestorpolitici şi, ulterior, pentru a observa dacă mutaţiile produse au avut vreunrezultat concret pentru aceasta.2. Evaluarea internaţională a implementării politicilor, programelorşi proiectelor concepute pentru acest sector, precum şi a universităţilor şicentrelor de cercetare. Pentru aceasta, sunt disponibile date comparativepentru domeniul educaţional, ştiinţific şi tehnologic, ca urmare aindicatorilor evidenţiaţi de organizaţii internaţionale ca OECD şi BancaMondială (domeniul de cercetare, numărul de cercetători, numărul decereri de brevete de invenţie, numărul de brevete obţinute ş.a.). Impactulacestor date internaţionale este vital pentru conturarea şi implementareapoliticilor în acest sector la nivel naţional, încercându-se compatibilizareasituaţiei naţionale în domeniu cu cea existentă la nivel global.În literatura de specialitate 4 se subliniază că respectarea acestuiprincipiu este imperativ pentru crearea unui sistem de monitorizare amodului în care funcţionează piaţa cercetării şi inovării în România, aeficienţei acesteia, a ancorării sale în europiaţa cercetării-dezvoltăriiinovării,în piaţa globală în acest sector, precum şi a identificăriipriorităţilor naţionale. Pentru aducerea la îndeplinire a acestui principiueste necesară cooperarea cercetătorilor şi inovatorilor români cu experţiinternaţionali.3. Principiul dependenţei finanţării instituţiei de cercetare deperformanţele obţinute.Conceptul de „instituţie de cercetare” trebuieînţeles în sens larg. Considerăm că acest principiu este aplicabil în cazulfinanţării publice a cercetării, devenind efectiv din anul 2011, cândMinisterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a definitivat clasificareauniversităţilor româneşti, centrate după caz pe cercetare sau pe educaţie.Ierarhizarea universităţilor în funcţie de performanţe în universităţi decercetare avansată şi educaţie, universităţi de educaţie şi cercetareştiinţifică şi universităţi centrate pe educaţie (conform Ordinului nr.5262/2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,privind constatarea rezultatelor clasificării universităţilor), realizează oaliniere în plan educaţional, a pieţei cercetării-dezvoltării-inovăriiromâneşti cu europiaţa aferentă, promovând competiţia dintre universităţişi dintre programele educaţionale oferite.4. Principiul realei promovări în carieră - având ca punct deplecare performanţele obţinute în cercetare - respectă paradigma4 Ryan K., Cousins B., The Sage international handbookof educational evaluation, Ed. SagePublication Inc., California, 2009, p. 225.257Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEeuropeană de promovare a cercetătorilor. De cele mai multe ori,promovarea cercetătorilor români se realizează pe baza regulamentelorexistente la nivelul fiecărei unităţi de cercetare. Disponibile în format online,regulamentele interne asigură transparenţa necesară procesului depromovare, neîngrădind accesul nici unui cercetător, fie el din interiorulsau din exteriorul instituţiei. Acestea urmăresc liniile directoare prevăzutede Legea educaţiei naţionale (Legea nr.1/2011), aprobată în acelaşi contexteuropean. Activitatea de cercetare (exprimată în numărul de articole orilucrări apărute în publicaţii recunoscute naţional şi internaţional), dar şiprestigiul cercetătorului (participarea în board-ul editorial al unor revisteimportante, calitatea de director de granturi) trebuie avute în vedere lapromovarea acestuia.5. Principiul recunoaşterii şi deplinei susţineri a mobilităţiicercetătorilor este imperativ pentru integrarea pieţei româneşti decercetare-dezvoltare-inovare în europiaţa specifică. Libertatea de mişcare acercetătorilor români în alte state membre ale Uniunii Europene esteesenţială pentru punerea în practică a celei de-a cincea libertăţi a pieţeiunice – libertatea de difuzare a cunoştinţelor. Pentru acestea sunt necesarescheme şi programe de mobilitate a cercetătorilor români cu experienţă,dar şi a celor mai tineri cercetători. Necesitatea reindustrializării României,ne determină să propunem deschiderea de linii de finanţare, după modelulamerican 5 : pentru doctoranzi şi postdoctoranzi în principal în sectorulindustrial; transpunerea practicilor inginereşti în mediul academic, înfacultăţile politehnice; crearea de echipe interdisciplinare, formate dincercetători şi ingineri pentru derularea de programe de industrializare aRomâniei pe termen lung.6. Principiul non-discriminării între cercetători, pe bază denaţionalitate, a fost inclus în Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare,Inovare pentru a exprima adeziunea la eforturile făcute la nivelul UniuniiEuropene în direcţia non-discriminării, în general. Considerăm cădimensiunea europeană a acestui principiu vizează non-discriminareacercetătorilor în general, iar nu numai în funcţie de naţionalitate. Nondiscriminareaeuropeană are un caracter „multidimensional” 6 , date fiindcriteriile potenţiale de excludere, prevăzute în mod explicit (sex,naţionalitate, rasă, vârstă, dizabilităţi, religie, credinţă ori orientare sexuală),5 OECD, Global knowledge flows and economic development, OECD Publications Service, Paris,2004, p. 65.6 Schiek D., Chege V., European Union non-discrimination law, Ed. Routledge-Cavendish,New York, 2009, p. 3.258Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN REFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC….de aceea opinăm că dimensiunea europeană a acestui principiu vizeazănon-discriminarea între cercetători, în general.7. Principiul promovării legăturilor cu diaspora ştiinţificăromânească vizează consolidarea pieţei româneşti în sectorul cercetăriidezvoltării-inovării.Avem în vedere diaspora românească din stateleeuropene - lideri în materie de inovare sau în statele europeneindustrializate, contributoare nete la bugetul Uniunii Europene, astfel încâtaceştia să contribuie la dezvoltarea cercetării şi inovării naţionale.Cooperarea cu cercetătorii români migranţi este necesară, iar una dintresoluţiile potenţiale, identificate de literatura de specialitate 7 , constă învalorizarea unor asociaţii non-guvernamentale, care pot juca un rolimportant în asigurarea informaţiilor necesare pentru diaspora română, cuprivire la progresele în materie de cercetare-dezvoltare-inovareromânească. Aceasta reprezintă o soluţie necesară pentru sectorul decercetare românesc, care suferă din lipsa fondurilor adecvate pentrustimularea cercetătorilor, lipsindu-i atractivitatea necesară readuceriicercetătorilor migranţi români din diasporă în centrele de cercetareromâneşti.8. În vederea materializării europieţei cercetării-dezvoltăriiinovării,dat fiind accentul pus pe cererea de cercetare-inovare, dar şinecesitatea existenţei unei oferte în aceeaşi direcţie, considerăm că unuldintre principiile acestei strategii ar trebui să vizeze nu doar creştereacererii româneşti în materie de cercetare-dezvoltare-inovare şiaugmentarea ofertei în acest sector. Aceasta înseamnă o intervenţieresponsabilă a factorului politic, coroborată cu susţinerea cercetării înramurile de cercetare tradiţionale, care şi-au demonstrat capacitatea de aproduce valoare adăugată, cât şi în domenii de cercetare noi, pentru careexistă condiţiile favorabile de dezvoltare.Astfel, sunt necesare investiţii publice în sectorul de cercetare,inovare pe domenii de interes strategic de tipul tehnologiilor societăţiiinformaţionale; sectorului energetic; mediului; sănătăţii; agriculturii,securităţii şi siguranţei alimentare; biotehnologiei; materialelelor,proceselor şi produselor inovative; spaţiului şi securităţii; cercetărilorsocio-economice şi umaniste, urmărindu-se dezvoltarea unor poli deexcelenţă.Specializarea cercetării româneşti a fost gândită (şi această linie degândire trebuie continuată) pentru următoarele domenii de cercetare7 Gabaldon T., Horta H., Mazyer D, Careers path and mobility of researchers in Europe, Ed.Cuvillier Verlag, Gottingen, 2005, p. 162.259Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtradiţionale: matematică, fizică, fizică tehnologică, geologie, fizicaatmosferei, biologie, genetică, medicină, chimie, mediu, ştiinţa materialelorÎn plus, este necesară augmentarea capacităţii instituţionaleromâneşti, fiind posibilă prin crearea de instituţii capabile să se integrezeîn europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării.9. Principiul acordării de ajutoare de stat pentru susţinereainovării este trecut ca atare în Strategia Naţională de Cercetare,Dezvoltare, Inovare şi se pliază perfect pe prevederile comunitarereferitoare la excepţiile create prin tratatul constitutiv al Uniunii Europeneîn materia politicii concurenţiale. Cadrul comunitar privind ajutoarele destat pentru cercetare-dezvoltare-inovare a fost preluat în România subforma Regulamentului din 2004, privind ajutorul de stat pentru cercetareşi dezvoltare.10. Principiul permanentizării dialogului între comunitateaştiinţifică şi societate se pliază pe programul-cadru şapte. În literatura despecialitate 8 se arată că necesitatea unei astfel de comunicări derivă dinimportanţa permanentizării pieţei cercetării-dezvoltării, inovării româneşti,prin dezvoltarea reglementărilor privind etica în cercetare, educaţiaştiinţifică şi prin stimularea cetăţenilor europeni şi organizaţiilor din statelemembre ale Uniunii Europene în modelarea politicii europene în acestsector.ConcluziiNumai urmărirea exactă a acestor principii este de natură aconduce la crearea de cunoştinţe noi, care respectă normele europieţeicercetării-dezvoltării-inovării, prin dezvoltarea competitivităţii economieiromâneşti, având ca obiectiv final creşterea calităţii vieţii românilor, cacetăţeni europeni.Scopul prezentei strategii este acela de a susţine dezvoltarea socioeconomicăromânească, în sensul unei veritabile convertiri a Românieiîntr-o economie bazată pe cunoaştere. Dacă, pe termen scurt, obiectivulprincipal al măsurilor strategice care dau formă Strategiei naţionale pentrucercetare-dezvoltare-inovare, urmăreşte atingerea mediei în ceea cepriveşte indicatorii de bază ai performanţei în materie de cercetare, petermen lung, obiectivul este acela al specializării cercetării româneşti pedomenii de nişă. Suntem de părere că, pentru a corespunde mai binenevoilor actuale, planificarea strategică românească ar trebui să vizeze operioadă mai îndelungată, de minim zece ani.8 Stajano A., Research, quality, competitiveness, second edition, Ed. Springer, 2009, p. 195.260Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

EUROPEAN REFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC….Pentru a pune în practică principiile anterior menţionate, piaţacercetării-dezvoltării-inovării din România are nevoie de un eşafodajinstituţional, menit să dezvolte capitalul uman, de o reţea solidă deinstituţii care să răspundă necesităţilor actuale în sectorul cercetăriidezvoltării-inovării.ReferencesTreaties, courses and monographies:Gabaldon T., Horta H., Mazyer D., (2005) Careers path and mobility ofresearchers in Europe, Ed. Cuvillier Verlag, Gottingen,OECD, (2004) Global knowledge flows and economic development, OECDPublications Service, Paris,Ryan K., Cousins B., (2009) The Sage international handbookof educationalevaluation, Ed. Sage Publication Inc., California,Schiek D., Chege V., (2009) European Union non-discrimination law, Ed.Routledge-Cavendish, New York,Stajano A., (2009) Research, quality, competitiveness, second edition, Ed.Springer.Other documents:Strategia naţională de cercetare, dezvoltare, inovare 2007-2013, publicat deGuvernul României, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, AutoritateaNaţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Bucureşti, decembrie 2006.261Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Allocation And Use of Resources in Health System: AModel of Financial Management[Alocarea şi utilizare resurselor în sistemul de sănătate: Unmodel de management financiar]Emanuela-Alisa NICA 1AbstractThe health system resource allocation and utilizationis a key issue. Theliterature offers a series of econometric models by with we can find an answer to thequestion: What is the optimal pattern of resource allocationin health care? The answertothis question willbe in Allocation anduseof resources in health system: Amodeloffinancial management. Balance between resource allocation and utilization isdetermined by acorrelation between supply and demand.Keywords:economic resources, healthsystem, econometric model1 Postdoctoral Center for Health Policy and Ethics, “Gr. T. Popa” University ofMedicine and Pharmacy Iasi, Ph.D. Senior Lecturer at the Faculty of Political andAdministrative Sciences, “Petre Andrei “ University of Iasi, Email Address:alice_nica@yahoo.com, Phone no. 0040 743016279263Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereUn model de îmbunătăţire a sistemului de sănătate România sepoate obţine prin dezvoltare economică şi prin aplicarea conceptelormoderne de management al resurselor.M. Olteanu (2011) sublinia că datorită dificultăţilor creşteriloreconomice, se poate aprecia faptul că dezechilibrul între nevoi şi resurse seva păstra pentru o lungă perioadă de timp. 2Pe lângă căutarea unor resurse suplimentare (asigurări, ajutorextern nerambursabil, etc.) singura posibilitate de îmbunătăţire a sănătăţiipopulaţiei este creşterea eficienţei utilizării resurselor disponibile. Pentruaceasta este necesară aplicarea şi în sectorul de sănătate a principiilormanagementului modern, care, deşi este recunoscut şi mult comentat, nuse aplică practic deoarece aceste principii fie nu sunt cunoscute de ceiimplicaţi, fie nu există legislaţia necesară. 3Literatura de specialitate oferă detalii despre măsurile de eficienţă,despre modelele utilizabile pentru o alocarea şi utilizarea resurselor însistemul de sănătate. Astfel, se foloseşte analiza cost-eficienţă, bugetareaoperaţională, bugetarea de capital, contabilizarea costurilor, bugetareaperformanţelor, dezvoltarea măsurilor de eficienţă, costurilestandard.Componentele costului sunt: centru de cost, costurile recurente,costurile directe, costuri fixe, costuri indirecte, cost marginal, cost deoportunitate,cost fix, costuri semi-fixe,costuri variabile, costulmediu,costuri de capital.Model şi modelareStudierea globală a aspectelor calitative şi cantitative a unuifenomen economic necesită un volum de noţiuni, concepteşi metodematematice, considerate ca un ansamblu, acestea dau un model matematicataşat fenomenului studiat. Modelarea reprezintă un atribut al activităţiiumane. 4 Modelarea este definită ca o metodă de operare teoretică saupractică asupra unor obiecte, fenomene sau procese. Noţiunea demodelarea a fost folosită de numeroşi filozofişi gânditori ai anticităţii,Aristotel, Euclid, Ptolomeu, ca şi de cercetători ai evului mijlociu,Copernic, Keppler, Descartes. 52 M. Olteanu, Metode de crestere a eficientei utilizarii resurselor in sanatate,20113 Idem 24 D.Acu, P.Dicu, M.Acu,A. M. Acu,Matematici aplicatein economie,note de curs,5 R. Stroe, Modelarea deciziei financiare, note de curs264Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ALLOCATION AND USE OF RESOURCES IN HEALTH SYSTEM ….Termenul de model a fost folosit pentru prima dată dematematicianul Beltrami în anul 1868. Cuvântulmodel, provine dinlatinescul ”modus”, care înseamnă ”mijloc”.Modelarea reprezintă unproces bazat pe un intrument de cercetare şi care are caracteristicideosebite. Modelul reprezintă o imagine convenţională a obiectuluicercetat.Proprietatea unui model constă în capacitatea de a reflecta, de areproduce lucruri şi fenomene ale lumii reale, ordinea lor necesară,structura lor. Modelul este o reprezentare a realităţii obiective şi care sesubordonează unui scop cercetat.Modelele pot fi clasificate în funcţie de:- de gradul de similitudine între model şi original. Există modeleiconice, modele analogice şi modele simbolice.- aspectul modelului: modele deterministe şi modele stohastice.- factorul timp: modele statice şi modele dinamice.- scopul modelului: model explicativ, model predictiv, model dedecizie.- nivelul de referinţă: model microeconomic, modelmacroeconomic.Elementele ale modelului de management financiarConceperea unui model de management financiar care să fie util şisăfuncţioneze în sistemul de sănătate are la bază noţiuni de cerere şi ofertăa resurselor.Funcţia cererii, în cadrul acestui model de mamagement financiar,se poate determina plecând de la piaţa bunurilor şi serviciilor, făcându-seastfel legătura între cerere şi ofertă. Această funcţie este descrescătoare.Încazul creşterii nevoilor financiare, implicit a preţurior, se diminueazăputerea de cumpărare.Funcţia ofertei, se poate determina pornind de la piaţa munciifăcându-se astfel legătura între ofertăşi nivelul preţurilor. Această funcţieeste crescătoare, este dependentă de nivelul preţurilor, astfel dacă nivelulsalariilor creşte atunci oferta de muncă creşte.Echilibrul economic, în condiţiile modelului de managementfinanciar, ia în calcul răspunsul ofertei la cerere.Echilibrul se poate realiza prin anumite politici economice, aplicatesistemului de sănătate, astfel se poate aplica o politică:265Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- de susţinere a cererii. Aceasta presupune o creştere a cererii netepe seama componentelor exogene şi fără modificareaparametrilor economici.- de reducere a cererii- de reducere a costurilor- mixtă de susţinere a cererii şi reducere a costurilorPoliticile de cerere surprind efectele generate de cheltuielilepubliceşi fiscale. Astfel, dacă este susţinută cererea prin creşterea sauscăderea cheltuielilor sau prin înăsprirea unor facilităţi atunci se determinăo creştere sau o scădere a cererii nete, ceea ce antrenează o mişcare înacelaşi sens a preţurilor.Politicile de ofertă surprind efectele care sunt generate de costuri.Avantajul politicilor de ofertă faţă de politicile de cerere îl reprezintăalternativele de creştere a producţiei în condiţiile scăderii preţurilor.ConcluziiAnaliza deciziilor de alocare şi utilizare a resurselor în sistemul desănătate se bazează în mare parte pe principilul că toţi partenerii secomportă în mod raţional, încearcând să îşi atingă obiectivele, ţinîndcontşi de restricţiile economice şi sociale.Un model de management financiar are în vedere găsirea uneisoluţii care asigură maxim de satisfacţie utilizând minim de resurse.ReferencesAcu, D., Dicu, P., Acu, M., Acu, A. M., Matematici aplicateîn economie,note decurs,Olteanu, M., (2011) Metode de creştere a eficienţeiutilizării resurselor în sănătate,Stroe, R., Modelarea deciziei financiare, note de curs,http://thor.info.uaic.ro/~fliacob/An2/2010-2011/Resurse/Mode lare_modele%20matematice.pdfTudor, F., (2011) Fiscal Politicy And Tax Procedure In Romania.Regulation.Solutions.Doctrine.,Tudor, F., (2009) Fiscalitate. Metode Si Tehnici Fiscale, Editura Galaţi,University Press, Galaţi.266Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ALLOCATION AND USE OF RESOURCES IN HEALTH SYSTEM ….Lect. univ. dr. EMANUELA-ALISA NICA – Bursierpostdoctoral finanţat de Autoritatea de Management pentruProgramul Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane”în baza proiectului “Studii postdoctorale în domeniul eticiipoliticilor de sănătate”Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaşi. Proiect cofinanţat din Fondul Social European prinProgramul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea ResurselorUmane 2007 – 2013Axa prioritara 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinulcreşterii economice şi dezvoltării societatii bazate pe cunoaştere”Domeniul major de intervenţie: 1.5 „Programe doctorale şipost-doctorale în sprijinul cercetării”Titlul proiectului: „Studii postdoctorale în domeniul eticiipoliticilor de sănătate”Cod Contract: POSDRU/89/1.5/S/61879Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”din IaşiConţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriupozitia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei267Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen