BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

SECŢIUNEA I – Lucrări cu caracter profesional generalPLANUL STRATEGIC DE DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂA INSPECTORATULUI GENERAL PENTRU SITUAŢIIDE URGENŢĂ ÎN PERIODA 2012-2016VIZIUNEA: „O NAŢIUNE PREGĂTITĂ”OBIECTIVE:1. O abordare cuprinzătoare a managementului urgenţelor la nivel naţional, regional şilocal2. Modernizarea structurilor I.G.S.U., ca element de bază al SNMSU3. Construirea capacităţii naţiunii de a se stabiliza în maxim 72 de ore de la producereaunui eveniment catastrofal4. Creşterea capacităţii I.G.S.U. de a învăţa şi de a inova ca organizaţie5. Consolidarea poziţiei României/M.A.I./I.G.S.U. în interiorul UE şi NATO şiconturarea clară a contribuţiei noastre ca stat furnizor de asistenţă în domeniulsituaţiilor de urgenţă:MISIUNEA:I.G.S.U. va sprijini şi implica toţi partenerii sociali (autorităţi, instituţii, operatorieconomici, populaţie) pentru realizarea, susţinerea şi dezvoltarea acelor capabilităţi necesarepregătirii răspunsului şi refacerii după producerea unor situaţii de urgenţă de mare amploare şiintensitate.I.G.S.U. va deveni elementul de bază al SNMSU şi Punctul Naţional Focal în relaţia cumediul internaţionalObiectivele care sunt propuse prin planul strategic vor face din I.G.S.U. o instituţiemai flexibilă, capabilă să răspundă noilor provocări capitalizând oportunităţile existente şiadaptându-se rapid la schimbările mediului în care opereazăVALORI CENTRALE:‣ Compasiune‣ Echitate‣ Integritate‣ RespectPRINCIPII:‣ Lucru în echipă‣ Implicare‣ Rezultate‣ Pregătire‣ Putere‣ Flexibilitate‣ Responsabilitate‣ Disponibilitate5

CUVÂNT ÎNAINTEComunitatea de management a urgenţelor s-a constituit recent în ţara noastră şi s-aconfruntat imediat cu condiţii şi provocări semnificative, în momentul de faţă fiind necesarăreevaluarea abordărilor strategice şi operaţionale cu privire la îndeplinirea misiunilor demanagement al urgenţelor. Pentru a identifica soluţii viabile la aceste provocări, I.G.S.U. admite căeste necesară o abordare interinstituţională şi muncă în echipă. Este absolut necesar ca în acestcontext să fie şi mai bine definită misiunea instituţiei: de a sprijini cetăţenii şi echipele de răspuns îndemersul construirii, susţinerii şi perfecţionării capacităţii de a ne pregăti pentru/a protejaîmpotriva/răspunde la/recupera după consecinţele tuturor tipurilor de dezastre şi a reduce, pe câtposibil, vulnerabilitatea comunităţilor la riscurile la care sunt expuse. I.G.S.U., chiar dacă reprezintăscheletul Sistemului Naţional de Management a Situaţiilor de Urgenţă (SNMSU), este doar ocomponentă a acestuia, a unei echipe naţionale extinse. Această echipă extinsă mai cuprindeadministraţia centrală, administraţiile judeţene şi locale, sectorul privat, ONG-uri, organizaţiireligioase, comunităţile locale şi nu în ultimul rând cetăţeanul.Este evident că ritmul rapid al schimbărilor din întreaga lume, de la cele climatice la celeeconomice, au un impact deosebit asupra activităţii SNMSU şi, implicit, asupra instituţiei noastre şiimpun o adaptare permanentă a tehnicilor şi metodelor de intervenţie, dar şi al celor de managemental situaţiilor de urgenţă.Este deci crucial pentru instituţia noastră să identifice tendinţele de evoluţie a societăţii şiimpactul acestei evoluţii asupra securităţii cetăţeanului, a modului de manifestare a dezastrelor şi acatastrofelor, a riscurilor la care sunt expuse comunităţile şi cetăţenii. Aceasta presupune căI.G.S.U. va trebui să conlucreze cu toate nivelurile societăţii, dar mai ales cu cetăţenii – parteneriinoştri cei mai importanţi. Va trebui să realizăm un parteneriat naţional, o platformă naţională pentrua inova şi testa noi modalităţi de a asigura un răspuns rapid şi eficient la producerea unor situaţii deurgenţă care să implice protecţie suficientă, participare extinsă, rezultate palpabile şi eficienţă înutilizarea resurselor.Acest plan strategic a fost dezvoltat înţelegând şi adaptând practicile contemporane existentela nivelul UE, NATO şi a altor state, luând în considerare lecţiile învăţate, experienţele trecute şiprognozând ceea ce poate aduce viitorul, respectând locul şi rolul fiecărui element al SNMSU.Iniţiativele pe care I.G.S.U. le propune pentru intervalul 2012-2016 sunt menite să facă aceastăinstituţie mai flexibilă şi adaptabilă, capabilă să răspundă unor situaţii şi provocări noi, capitalizândnoile oportunităţi şi ajustându-şi rapid structura şi misiunea la schimbările curente.Iniţiativele propuse necesită o implicare mai mare din partea comunităţilor, unificareaobiectivelor tuturor membrilor SNMSU cu scopul de a atinge rezultate mai eficiente pentrunaţiune.OBIECTIVELE I.G.S.U. 2012-20161. O abordare cuprinzătoare a Managementului Urgenţelor, la nivel naţional,regional şi local.2. Construirea capacităţii naţiunii de a se stabiliza şi recupera în 72 de ore dupăproducerea unui eveniment catastrofal.3. Extinderea abilităţii I.G.S.U. de a învăţa şi inova ca instituţie.4. Creşterea capacităţii I.G.S.U. de a învăţa şi de a inova ca organizaţie.5. Consolidarea poziţiei României/M.A.I./I.G.S.U. în interiorul UE şi NATO şiconturarea clară a contribuţiei noastre ca stat furnizor de asistenţă în domeniulsituaţiilor de urgenţă.6

MEDIUL STRATEGIC VIITORO evaluare a condiţiilor care vor forma următorii 10-20 ani prezintă provocări şi oportunităţiatât pentru I.G.S.U., cât şi pentru comunitatea de management a urgenţelor.În timp ce există deja multe aspecte incerte cu privire la problemele cărora ţara noastră vatrebui să le facă faţă, apar noi subiecte care sunt foarte importante pentru instituţie: inovaţiile îndomeniul tehnic conferă tot mai multă putere indivizilor, mediul de securitate este volatil şi încontinuă evoluţie, schimbările demografice şi de mediu sunt mari şi rapide.Aceste tendinţe, împreună cu cele de dezvoltare a comunităţilor virtuale, geografice,instituţionale, religioase ori bazate pe diverse alte interese vor muta centrul de greutate dinspre sferaformală, instituţională, către sfera mai flexibilă, orientată spre indivizi şi grupuri.Criza economică actuală cu care se confruntă atât ţara noastră, cât şi întreaga comunitateinternaţională este una profundă manifestată pe mai multe paliere, cu putere şi implicaţii profunde,mai ales, datorită interdependenţelor şi procesului de globalizare. În aceste condiţii, guvernele şicomunităţile locale vor fi foarte atente cu cheltuirea banului public, cu programele şi proiectele pecare le vor finanţa. Acest lucru va afecta şi resursele alocate domeniului managementului situaţiilorde urgenţă ceea ce va determina comunităţile să includă în planurile lor de protecţie şi intervenţietoate resursele existente, să integreze răspunsul prin stabilirea unor obiective clare, bine cunoscuteşi acceptate de către toţi partenerii sociali.Ameninţarea teroristă aflată în continuă evoluţie, combinată cu interdependenţele globale,va crea o situaţie internaţională instabilă care poate afecta şi ţara noastră.Disponibilitatea extraordinară a diverselor cunoştinţe tehnice şi ştiinţifice în mediul virtualdetermină un potenţial uriaş ce va permite transformarea capabilităţilor teroriste şi contrateroriste.Mediul informaţional se modifică şi se extinde rapid, dând ocazia indivizilor de a identifica şi a seasocia cu grupuri extremiste. Încrederea într-o reţea de furnizare a securităţii globale (care devinedin ce în ce mai vulnerabilă), schimbarea dinamicii puterii politico-economice pot face ca dezastreledin afara graniţelor ţării să ne afecteze mult mai mult.Modificările demografice determină modificarea hărţii vulnerabilităţilor. Mult mai mulţioameni locuiesc şi vor locui în zone de risc, va creşte numărul persoanelor de peste 60 ani, iarpopulaţia ţării va continua să se diversifice. Zonele care se extind cel mai rapid şi care vor devenimai vulnerabile sunt zonele metropolitane, în timp ce zonele rurale vor fi izolate şi obligate săidentifice metode şi resurse de a face faţă singure noilor provocări.O mare parte din infrastructura critică se apropie de sfârşitul ciclului de folosinţă, devenindastfel imperative cheltuieli de înlocuire pentru a preveni o criză.7

Însumate, toate schimbările economice, de mediu, climatice, sociale, demografice,ameninţările la adresa securităţii naţionale, la adresa infrastructurii critice pot conduce la o faţă cutotul nouă a impactului dezastrelor naturale şi antropice asupra naţiunii.SĂ ÎNŢELEGEM VIITOARELE NEVOI DE ORDIN STRATEGICPentru a înţelege mai bine modul în care poate fi afectat managementulurgenţelor de schimbările mondiale viitoare, I.G.S.U. a luat în calcul nouă direcţii deschimbare, care pot afecta managementul urgenţelor:• rolul individului;• schimbările climatice;• infrastructura critică;• ameninţările teroriste;• interdependenţele globale;• bugetele guvernamentale;• inovaţia şi dependenţa de tehnologie;• accesul universal la informaţie;• schimbările demografice.rile demografice.CONTEXTUL STRATEGIC ŞI ABORDAREA I.G.S.U.Pe măsură ce instituţia va continua să se adapteze şi să dezvolte modalităţi inovatoare de aasigura o intervenţie operativă şi servicii mai bune de management a urgenţelor, va trebui totodatăsă adopte şi să rămână loială unui set de valori (compasiune, echitate, integritate şi respect) şi unorprincipii (lucrul în echipă, implicare, obţinerea de rezultate, pregătire, putere, flexibilitate,responsabilitate, disponibilitate), pe care le evidenţiem prin acest document şi care vor trebui să sepermanentizeze în activitatea sa viitoare.Acest plan strategic îşi propune să potenţeze valorile I.G.S.U. şi să determine aplicarea unuiset de practici, care să se concentreze pe atingerea rezultatelor în zonele prioritare.Pe baza valorilor de bază şi a principiilor călăuzitoare ale instituţiei (fig. 1), a consultăriiunor elemente ale SNMSU, conducerea I.G.S.U. a stabilit cinci priorităţi destinate să permităabordarea provocărilor prezente şi viitoare la adresa instituţiei. Conducerea I.G.S.U. încearcă săstabilească la nivel central un nucleu operaţional şi strategic, în timp ce la nivelul judeţelor,inspectoratele judeţene vor gestiona resursele şi vor asigura implementarea direcţiilor strategiceconvenite.VALORI CENTRALE• Compasiune• Echitate• Integritate• RespectPRINCIPII CĂLĂUZITOARE• Lucru în echipă• Implicare• Rezultate• Pregătire• Putere• Flexibilitate• Responsabilitate• Disponibilitatefig. 18

Priorităţile, stabilite pentru perioada 2012-2016, perpetuează conceptul responsabilităţiilocale şi a autonomiei operaţionale a inspectoratelor judeţene.• În primul rând, I.G.S.U. trebuie să întărească nivelul de rezilienţă al naţiunii în faţaconsecinţelor dezastrelor. I.G.S.U. va trebui să ofere, din această perspectivă, indivizilor,cetăţenilor posibilitatea de a face faţă situaţiilor anormale care apar în situaţii de urgenţă,să poată absorbi sau suporta cu uşurinţă modificările produse de evenimente deintensitate mică şi medie, să acţioneze eficient într-o situaţie de urgenţă majoră sau criză,să se poată adapta la schimbări, fortificându-se în permanenţă.• În al doilea rând, I.G.S.U. va trebui să unifice eforturile echipei naţionale extinse demanagement a urgenţelor (toate elementele Sistemului Naţional de Management aSituaţiilor de Urgenţă), prin roluri şi obiective clar definite şi responsabilităţi pentrucomunităţi şi indivizi, administraţie locală şi sectorul privat, prin acces la informaţie şi oînţelegere comună a modului în care sunt gestionate şi prioritizate riscurile.• În al treilea rând, I.G.S.U. va trebui să acopere eficient nevoile supravieţuitorilor unuidezastru major şi să poată susţine reconstrucţia, reabilitarea şi recuperarea comunităţilorafectate.• În al patrulea rând, I.G.S.U. va trebui să conlucreze cu toţi partenerii, în analiza şievaluarea celor mai semnificative riscuri. Acceptând că un risc nu poate fi eliminat înproporţie de 100%, dezvoltarea unui sistem de înţelegere unitară a riscurilor şivulnerabilităţilor este esenţială, la fel cum sunt şi planificarea, înţelegerea lacunelor depregătire şi construirea capabilităţilor care să rezolve cele mai accentuate necesităţi.• În al cincilea rând, I.G.S.U. trebuie să dezvolte, să susţină şi să îşi îmbunătăţeascămodalitatea de gestionare a resursei umane, pregătind, în acelaşi timp, toate categoriilede personal, de la cel destinat intervenţiei până la cel de conducere prin proiectarea unuisistem de formare şi educare bazat pe necesităţi individuale şi nevoi instituţionale.Oamenii sunt „coloana vertebrală” a oricărei organizaţii, iar I.G.S.U. nu face excepţie.Personalul I.G.S.U. trebuie să fie „echipat” cu instrumentele de cunoaştere şi abilităţilenecesare îndeplinirii misiunilor. Capacitatea I.G.S.U. de a-şi dezvolta resursa umană estecel mai important aspect pentru succesul viitor al instituţiei.Planul Strategic al I.G.S.U. este parte a cadrului strategic naţional extins al M.A.I. şi vizeazăîntărirea securităţii naţionale a României prin acţiuni coordonate ale Guvernului. Această Strategieeste interconectată cu demersurile celorlalţi actori din domeniul securităţii naţionale. Acest contextstrategic, aşa cum este el reflectat în Planul Strategic al I.G.S.U., asigură alinierea acţiunilorinstituţiei cu obiectivele strategice ale Cartei Albe a Securităţii.Iniţiativele strategice 2012-2016 prezentate în acest plan au fost conturate de valorilecentrale ale I.G.S.U., de istoria noastră şi de o perspectivă pragmatică asupra a ceea ce poate aduceviitorul. Ele susţin şi integrează eforturile tuturor elementelor Sistemului Naţional de Management a9

Situaţiilor de Urgenţă în efortul de a construi o naţiune sigură şi rezilientă în faţa evenimentelorpericuloase care se manifestă în fiecare zi, a efectelor distructive ale dezastrelor, calamităţilor,catastrofelor şi în situaţii de criză.Obiectivele stabilite pentru intervalul de referinţă 2012-2016 îşi au sursa în contextul politicşi socio-economic actual, ce impune necesitatea ca I.G.S.U. să determine comunităţile să adopte oabordare cuprinzătoare a rezilienţei acestora în faţa riscurilor la care sunt expuse prin implicareaadministraţiei, a domeniului economic de stat, privat şi al cetăţenilor, prin promovarea unui sistemde management al urgenţelor proactiv şi vizionar, prin eficientizarea intervenţiei structurilor despecialitate existente la nivel naţional. Realizarea capabilităţilor necesare pentru a face faţădezastrelor atât la nivelul comunităţilor, cât şi la nivel naţional, precum şi crearea unui contextunificat de înţelegere şi abordare a riscului va reprezenta o prioritate.Prin iniţiativele şi obiectivele propuse, I.G.S.U. va acţiona atât pentru modernizareasistemului naţional de management a situaţiilor de urgenţă în ansamblul său, cât mai ales asuprapropriilor sale structuri. Iniţiativele şi obiectivele strategice propuse vor fi analizate, revizuite şiadaptate anual în funcţie de nivelul de implementare şi evoluţia contextului strategic.OBIECTIVUL 1O abordare cuprinzătoare, integralistă a comunităţilor în managementul situaţiilor deurgenţăCriza actuală a generat o reconsiderare a resurselor de orice fel de care dispuncomunităţile pentru a face faţă provocărilor legate de asigurarea unui management eficient alconsecinţelor provocate de dezastre.Datorită aceloraşi cauze, statul nu mai poate asigura finanţarea unor structuri deintervenţie (atât în ceea ce priveşte resursele umane, cât şi tehnica şi echipamentele de intervenţie).În actualul sistem de prevenire, pregătire şi răspuns al comunităţilor pentru situaţii deurgenţă, mediul de afaceri nu e foarte bine reprezentat. Datorită faptului că societăţilecomerciale sunt marii contributori în realizarea bugetului de stat, se consideră că e prea mult să li semai ceară comunităţilor alăturarea în acţiunile de prevenire şi diminuare a riscurilor la care suntexpuse. Din aceleaşi considerente, acestora nu le sunt repartizate responsabilităţi în acţiunile derăspuns şi intervenţie.Contextul actual al societăţii civile cuprinde o paletă largă de organizaţii neguvernamentaleimplicate în domenii diverse de activitate, multe dintre acestea cu o reală utilitate pentru comunităţi10

în situaţii de urgenţă. Chiar dacă există relaţii de colaborare cu o parte din acestea, potenţialul oferitde această resursă nu este suficient exploatat, fiind necesară o abordare mai eficientă, în beneficiulambelor părţi.Experienţa ultimilor ani a evidenţiat că cetăţenii în timpul situaţiilor de urgenţă nu doar auaşteptat să le fie salvate bunurile şi chiar vieţile, ci chiar au cerut imperativ membrilor echipelor desalvare acest lucru. În foarte multe situaţii s-a perceput atitudinea refractară a cetăţenilor în ceea cepriveşte participarea sau angajarea în acţiunile de prevenire şi protecţie iniţiate de autorităţi,devenind ei înşişi o problemă, atât pentru echipele de salvatori, cât şi pentru cei ce asigurămanagementul situaţiilor de urgenţă.Abordarea I.G.S.U. în implicarea cuprinzătoare a comunităţilor în managementul situaţiilorde urgenţă vizează:• schimbarea sistemului de pregătire a personalului din administraţia publică îndomeniul managementului situaţiilor de urgenţă prin:- modificarea programelor de pregătire;- elaborarea ghidului administraţiei publice destinat prefecţilor, preşedinţilor consiliilorjudeţene, primarilor în domeniul situaţiilor de urgenţă;- stabilirea unor echipe de contact, care să desfăşoare activitatea de pregătire la niveluljudeţelor;• Campanii de informare şi pregătire a populaţiei pentru situaţii de urgenţă;• simplificarea procesului de planificare a comunităţilor pentru situaţii de urgenţă;• elaborarea cadrului legislativ care să permită includerea mediului de afaceri în eforturilecomunităţilor de diminuare a riscurilor şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie;• revizuirea sistemului de voluntariat şi implementarea acestuia la nivelul comunităţilor;• elaborarea şi aplicarea conceptului „Echipelor de Răspuns la Situaţii de Urgenţă” lanivelul comunităţilor;• promovarea spiritului de întrajutorare prin programe de educare centrate pe spiritul civic şial bunei vecinătăţi;• stabilirea unei platforme de colaborare şi cooperare cu societatea civilă şi organizaţiileneguvernamentale prin stabilirea modalităţilor concrete care să ofere posibilitatea angrenării şiparticipării acestora la acţiuni preventive şi de intervenţie.Realizarea acestor obiective ar permite o planificare mai bună a comunităţilor pentru situaţiide urgenţă, o gestionare eficientă a resurselor disponibile în cadrul acestora, motivarea şi implicareacrescută a fiecărui cetăţean, creşterea coeziunii comunităţilor şi rezilienţă în faţa riscurilor la careaceasta este expusă.OBIECTIVUL 2Modernizarea structurilor I.G.S.U., ca element de bază al SNMSUI.G.S.U. este o instituţie „tânără”, dar puternică şi solidă care, în foarte puţin timp de laînfiinţare a reuşit să se claseze pe locul I în preferinţele cetăţenilor. De la înfiinţare şi până în11

prezent instituţia a fost supusă unor adevărate „teste” care au dovedit nu doar soliditatea structurii şijusteţea realizării ei (intervenţiile în cazul inundaţiilor de mare amploare, alunecărilor de teren,incendiilor de pădure), ci şi o elaborare conceptuală sumară, o fundamentare şi acoperire lacunarăa unor acte normative, tehnici şi proceduri insuficient elaborate, structuri organizatorice care nucorespund realităţilor situaţiilor cărora trebuie să le facă faţă, o dotare necorespunzătoare subaspectul duratei de funcţionare şi a performanţelor tehnice.Realizarea I.G.S.U. a presupus derularea unui proces rapid de profesionalizare. Deşi a fosto etapă absolut necesară în evoluţia instituţiei, rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor dincauza presiunii timpului.Trecerea relativ rapidă la un sistem profesionist nu a permis realizarea unui sistem deformare şi pregătire a resursei umane, adaptat necesităţilor generatoare de performanţă,competitivitate şi o structură profesională piramidală.Setul de regulamente existent în momentul de faţă la nivelul I.G.S.U. este foarte vechi (1982pentru intervenţia în cazul stingerii incendiilor), chiar inexistent pentru unele tipuri de intervenţii,ceea ce a presupus dezvoltarea unor proceduri de intervenţie inconsistente, neverificate în practicăşi nesistematizate. Tacticile şi tehnicile de intervenţie sunt, de asemenea, vechi şi tributare uneitehnici de intervenţie anacronice (autospeciale construite în urmă cu 25 – 50 de ani). Introducereaunor noi categorii de tehnică de intervenţie, cu echipamente ale căror principii de funcţionare şiperformanţe diferă total de cele ale tehnicii vechi a necesitat improvizarea unor tehnici şi metode deintervenţie ad-hoc. Acest lucru a dus la o specializare a personalului pe o anumită categorie detehnică şi implicit la reducerea gradului de interoperabilitate a unităţilor de intervenţie.Toate aceste aspecte impun derularea unui amplu proces de modernizare atât sub aspectconceptual, cât şi organizaţional şi procedural.Modernizarea sub aspect conceptual ar presupune:• revizuirea responsabilităţilor în domeniul prevenirii situaţiilor de urgenţă cu scopulprimordial de întărire a autorităţii statului (elaborarea şi aprobarea legii securităţii civile);• definirea clară a rolului I.G.S.U. şi a celorlalte elemente ale SNMSU prin stabilirea unorobiective şi funcţiuni concrete, în deplină concordanţă cu specificul activităţilor desfăşurate şicapabilităţile deţinute. Reducerea numărului funcţiilor de sprijin şi ameliorarea matricei cuatribuţiile şi responsabilităţile instituţiilor ce asigură aceste funcţii;• îmbunătăţirea sistemului de planificare pentru situaţii de urgenţă. Actualul sistempresupune elaborarea a câte unui plan pentru fiecare tip de risc. O analiză atentă a acestoraevidenţiază că peste 85% din conţinutul lor este comun. Ar fi mai potrivit, din raţiuni deeconomicitate, rigurozitate şi eficienţă, realizarea unui plan unic care ulterior poate fi particularizatîn funcţie de tipul de risc pentru care urmează să fie aplicat.• asumarea unor criterii de performanţă operative (timpi de răspuns/tip de intervenţie) şiasigurarea distribuirii geografice a resurselor în consecinţă. I.G.S.U. îşi propune ca până la fineleanului 2016, printr-o distribuire judicioasă a unităţilor de intervenţie în teritoriu, să asigureintervenţia în caz medical în 12 minute de la primirea apelului prin numărul unic de urgenţă 112 înmediul urban şi 20 de minute în mediul rural şi 15 minute în mediul urban şi 25 minute în mediulrural pentru celelalte tipuri de intervenţii.• redefinirea sistemului de „evoluţie în carieră” şi a sistemului de „formare continuă”.Elaborarea unui ghid al carierei bazat pe responsabilitatea fiecărui individ faţă de propria carieră,prin separarea evoluţiei în cariera militară faţă de cariera profesională, având la bază aspiraţiilefiecărui individ şi necesităţile instituţiei. Modernizarea sistemului de formare se va realiza prinpromovarea competiţiei, motivării, principialităţii într-un sistem piramidal ce presupune evoluţia dejos în sus.Măsuri în domeniul modernizării structurale:• realizarea unor unităţi de intervenţie suple şi adaptate specificului dezvoltării societăţii.Trecerea de la subunităţile cu un număr mare de autospeciale de intervenţie la cele mici, binedistribuite în teritoriu, pentru reducerea timpului de răspuns şi asigurarea intervenţiei pentru12

principalele tipuri de riscuri, precum şi înfiinţarea unor unităţi speciale cu tehnică de intervenţiespecifice altor misiuni decât stingerea incendiilor (salvare de la înălţime, salvare din mediul acvatic,intervenţie CBRN, descarcerare grea, prim ajutor medical calificat şi triaj evacuare etc.).• continuarea dezvoltării SMURD şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale oferitecetăţenilor. Extinderea sistemului de telemedicină pentru fiecare ambulanţă;• redefinirea structurilor de intervenţie, în funcţie de parametrii autospecialelor careurmează să fie achiziţionate. Acest proces va presupune şi actualizarea schemelor de încadrare cuefective şi eficientizarea capacităţii de intervenţie pentru fiecare structură;• achiziţionarea de tehnică pe baza unei abordări multi-dezastru, în concordanţă cu paletade misiuni care trebuie îndeplinite de subunităţile I.G.S.U.Modernizarea instituţiei sub aspect procedural:• elaborarea noilor regulamente de intervenţie specifice fiecărui tip de misiune (stingereaincendiilor, asistenţă medicală, salvare din mediul acvatic, de la înălţimi, intervenţie în mediicontaminate CBRN etc.);• elaborarea unor manuale de tactică care să reflecte întreaga plajă de misiuni ale unităţilorde intervenţie şi să asigure conducerea unităţilor într-un mediu „multi-agenţii”.• standardizarea procedurilor pentru domeniile de intervenţie care nu pot fi reglementateprin regulamente;• stabilirea, de comun acord cu celelalte servicii de urgenţă, a unui sistem integrat, flexibil şiscalabil de conducere a intervenţiilor, organizat pe trei niveluri (strategic – AUR, tactic – ARGINT,operaţional – BRONZ) care să permită coordonarea şi utilizarea eficientă a resurselor, printr-o maibună planificare zonală a intervenţiei, o mai bună definire a rolurilor şi responsabilităţilor, respectiva principiilor de conducere, coordonare şi comunicare;• elaborarea concepţiilor de întrebuinţare a noii tehnici de intervenţie (puncte de comandămobile, autospecialele CBRN, punctele medicale de triaj evacuare etc.);• adaptarea acţiunilor preventive la nivelurile de risc evaluate. Aceasta presupune oînţelegere unitară a riscurilor plecând de la comunitate şi ajungând până la structurile specializate deintervenţie, standardizarea metodelor de analiză şi evaluare, promovarea inovaţiei tehnologice înaceasta activitate, elaborarea hărţilor de risc ca „limbaj unic” în activităţile de prevenire şiplanificare spaţială a dezvoltării comunităţilor pentru intervenţie.OBIECTIVUL 3Construirea capacităţii naţiunii de a se stabiliza în maxim 72 de ore de la producereaunui eveniment catastrofalSNMSU funcţionează eficient pentru orice eveniment de amploare şi intensitate medie carenu reclamă un mare număr de resurse şi nu afectează o mare parte a teritoriului naţional.Provocările reale le reprezintă însă situaţiile de urgenţă de mare amploare şi intensitate caredetermină afectarea gravă a funcţionării, instituţiilor statului, a mediului economic şi întrerupereaasigurării unor servicii de bază către populaţie. O proastă gestionare a unor asemenea situaţii deurgenţă poate duce la manifestarea unor crize care pot afecta grav societatea. Viteza de reacţie ainstituţiilor statului, nivelul de cooperare între acestea, calitatea şi volumul acţiunilor de intervenţie,coerenţa măsurilor care se implementează încă de la primele momente de după producereasituaţiilor de urgenţă sunt cruciale pentru reuşita controlului situaţiei. Pentru aceasta este necesarăelaborarea din timp a unui sistem de asigurare a continuităţii guvernării, pregătirea unor sistemeviabile de evaluare a situaţiei, realizarea unui sistem rezilient de conducere, elaborarea unorstrategii alternative de intervenţie şi de menţinere a ordinii publice şi o pregătire continuă a tuturorstructurilor şi persoanelor responsabile cu managementul unui asemenea eveniment. Dacăcomunitatea de management a situaţiilor de urgenţă nu va reuşi mobilizarea resurselor din cadrulsectorului guvernamental, privat şi civil din interiorul şi exteriorul zonei afectate, într-o manieră13

• realizarea unui sistem logistic al I.G.S.U. care să permită susţinerea operaţiunilor deintervenţie complexe şi de lungă durată cu peste 3000 persoane pe o durată mai mare de 30 zile;• realizarea unor capabilităţi naţionale care să poată asigura refacerea şi susţinereaserviciilor de bază ale unor comunităţi pentru mai mult de un milion de persoane afectate pe operioadă de 60 de zile;• realizarea unui sistem de pregătire pentru personalul I.G.S.U. şi a altor elemente aleSNMSU care participă la activităţi de reabilitare şi refacere şi operaţionalizarea unor structurispecializate pentru astfel de misiuni;• perfecţionarea cadrului legislativ şi organizatoric pentru derularea activităţilor dereabilitare şi refacere postdezastru.OBIECTIVUL 4Creşterea capacităţii I.G.S.U. de a învăţa şi de a inova ca organizaţieRealităţile operaţionale ale unei situaţii de urgenţă fac imposibil de prezis cu certitudine„cine va fi ce, ce va face, de ce, cum şi când”. Această impune ca I.G.S.U., element de bază alSNMSU, să îşi dezvolte continuu capacitatea de a învăţa din experienţele trecutului, de a identificaşi orienta rapid activitatea viitoare prin implementarea învăţămintelor desprinse, adaptareapermanentă a metodelor şi tehnicilor de management la condiţiile mereu schimbătoare alemanifestării situaţiilor de urgenţă în scopul îmbunătăţirii performanţelor şi întrebuinţării resurselor.I.G.S.U. poate facilita o asemenea dezvoltare instituţională prin îmbunătăţirea propriului sistem deevaluare internă a performanţei, atât pe timpul intervenţiilor reale, cât şi pe timpul exerciţiilor.I.G.S.U. va implementa un sistem de analiză şi evaluare posteveniment a activităţilor deintervenţie şi a exerciţiilor care va avea ca scop identificarea disfuncţionalităţilor, a cauzelor care legenerează, a bunelor practici. În acest sens vor fi elaborate metodologii specifice bazate pe rezultateşi performanţă. Sistemul ar trebui să constituie o bază de plecare pentru auditarea şi a celorlalteelemente ale SNMSU, după modelul altor state europene sau membre ale NATO. Aceasta ardetermina, în final, nu doar îmbunătăţirea activităţii I.G.S.U., ci a SNMSU în ansamblu.Sistemul va trebui să permită trans-cenderea experienţei dinspre particular spre general şiîmbunătăţirea abordării generale, la nivelul SNMSU, a aspectelor comune managementuluisituaţiilor de urgenţă.Realizarea unei baze de date cu bunele practici identificate de la nivelul comunităţilor şipână la nivelurile naţionale şi asigurarea accesibilităţii la aceasta, va permite nu numaiîmbunătăţirea activităţilor din domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, ci şi facilitarea şiidentificarea unor disfuncţionalităţi cu caracter general şi, în consecinţă, iniţierea unor dezbatericare să determine demersuri în vederea înlăturării acestora.Centrele de pregătire şi formare ale I.G.S.U., prin catedrele de specialitate, vor deveni„vectori” ai diseminării învăţămintelor şi bunelor practici rezultate din activitatea elementelorSNMSU.15

În acest domeniu se vor realiza:• organizarea la nivelul I.G.S.U. a unei structuri dedicate de analiză, evaluare şi promovarea învăţă-mintelor şi bunelor practici;• promovarea unei gândiri inovatoare, „outside the box”, prin stimularea implicăriipersonalului instituţiei în procesul de reformă (consultări, dezbateri, grupuri de lucru, ateliere delucru, seminarii etc.);• elaborarea unei metodologii de culegere, prelucrare, analiză şi diseminare a informaţiilorreferitoare la învăţăminte şi bune practici;• folosirea datelor din intervenţii şi exerciţii ca pârghii de îmbunătăţire ale proceselor deformare şi planificare;• organizarea unor ateliere de lucru pe tema inovării, modernizării, reformei şi evoluţieiinstituţionale a I.G.S.U.;• creşterea rolului instituţiilor proprii de formare şi educare în procesul de diseminare şiaplicare a lecţiilor învăţate şi bunelor practici;• organizarea unor schimburi de ex-perienţă cu persoane şi organizaţii neimplicate înmanagementul situaţiilor de urgenţă în scopul obţinerii unor puncte de vedere alternative.OBIECTIVUL 5Consolidarea poziţiei României/M.A.I./I.G.S.U. în interiorul UE şi NATO şiconturarea clară a contribuţiei noastre ca stat furnizor de asistenţă în domeniul situaţiilor deurgenţăIntrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a introdus noi oportunităţi de acţiune pentruUniunea Europeană şi statele membre atât la nivelul politicilor comunitare, cât şi al relaţiilorexterne ale Uniunii. În acest context, având în vedere apartenenţa României la AlianţaNord-Atlantică, care pe timpul summitului de la Lisabona a adoptat Noul concept Strategic,I.G.S.U. îşi propune configurarea unui profil solid şi vizibil al României la nivel global, în domeniulsituaţiilor de urgenţă.Deşi este evident că responsabilitatea managementului situaţiilor de urgenţă este în primulrând una naţională, de multe ori dimensiunile şi gravitatea dezastrelor, fie ele naturale sautehnologice, cu care se poate confrunta la un moment dat un stat, obligă autorităţile acestuia săsolicite/acorde ajutorul familiei europene ori euro-atlantice – ajutor care este întotdeauna acordat înmod oportun, după cum arată experienţa anilor anteriori de funcţionare a mecanismelor UE şiNATO.Solidaritatea europeană şi euro-atlantică obligă statele, moral şi nu numai, să fie în egalămăsură pregătite şi capabile să ofere şi să acorde asistenţă internaţională.Este un aspect ce ţine de moralitate, umanitate şi nu în ultimul rând de obligaţiile asumateprin aderarea la principalele organizaţii internaţionale. Obligaţiile, la rândul lor, impun anumitestan-darde recunoscute şi acceptate de toţi ceilalţi parteneri, fapt ce necesită o adaptarecorespunzătoare a politicilor şi resurselor dedicate acestui scop. Eforturile unui stat de a se adapta şide a respecta nivelul standardelor, atât în cazul primirii, cât şi al acordării de asistenţă internaţionalăla dezastre, nu sunt niciodată suficiente – acestea trebuie să fie continue şi să conveargă spre creareaunui mecanism naţional eficient, rapid şi flexibil şi, nu în ultimul rând, armonizat cu celeinternaţionale.Dezastrele fără precedent ce au afectat România în ultimii ani au determinat autorităţilenaţionale să solicite asistenţă internaţională, atât în context bilateral, cât şi european şi euro-atlantic.Acţiunea s-a înscris într-un cadru european de manifestare a solidarităţii statelor membre în cazulproducerii unui dezastru pe teritoriul altei ţări, România fiind în egală măsură un stat ce a beneficiatde sprijin internaţional, dar a şi oferit asistenţă celorlalte state afectate de dezastre. Perfecţionareamecanismelor de gestionare a situaţiilor de urgenţă reprezintă, în acest context, un deziderat major16

al securităţii interne, menţionat atât în documentele programatice ale României, cât şi în celeeuropene şi euro-atlantice.Având în vedere că demersurile care se fac în momentul de faţă, atât la nivelul ComisieiEuropene, cât şi prin coordonarea cu acţiunile de la nivelul Consiliului U.E. vizează crearea unei„Capacităţi Europene de Răspuns la Dezastre”, folosind capabilităţi preangajate ale statelormembre, menţinute în „stand-by” la nivel naţional, care prin stabilirea unor aranjamenteoperaţionale, logistice şi de coordonare între Comisia Europeană şi statele membre, să poată fitrimise rapid la locul dezastrului, devine evidentă necesitatea finalizării procesului de identificare,constituire şi operaţionalizare a unei echipe naţionale de căutare-salvare urbană conformstandardelor internaţionale, precum şi a unor module de proţectie civilă (pe medicină de urgenţăşi intervenţie CBRN), având ca scop întărirea răspunsului European la dezastrele naturale şiantropice.În domeniul relaţiilor externe şi afacerilor europene I.G.S.U. îşi stabileşte următoareledirecţii de acţiune:a) să devină un furnizor de asistenţă umanitară şi contributor la managementulconsecinţelor situaţiilor de ugenţă la nivel mondial – constituirea şi atestarea INSARAG a echipeinaţionale de cătutare salvare RO-SAR şi realizarea modulelor de intervenţie pentru Mecanismul deProtecţie Civilă European (căutare-salvare, pompieri, medicină de urgenţă, CBRN etc.);b) să creeze un mecanism naţional eficient, rapid şi flexibil şi, nu în ultimul rând,armonizat cu cele internaţionale de implementare a managementului integrat al asistenţeiinternaţionale la nivel naţional şi local:– reducerea timpului necesar pentru aprobarea cererilor sau solicitărilor de asistenţăinternaţională transmise/primite prin intermediul mecanismelor existente la nivelulNATO şi UE prin elaborarea unor noi proceduri;– asigurarea resurselor necesare pregătirii şi trimiterii în intervenţie a echipelor naţionale;– realizarea unor planuri de contingenţă pentru diverse situaţii de primire sau acordare aasistenţei umanitare internaţionale;– implementarea reglementărilor NATO/UE cu privire la sprijinul naţiunii gazdă atuncicând ţara noastră solicită asistenţă umanitară internaţională;– asigurarea pregătirii personalului din cadrul echipelor naţionale prin participarea laexerciţiile internaţionale organizate de NATO şi UE şi trimiterea acestora în misiuni deasistenţă internaţională;– creşterea capacităţii ţării noastre de a contribui la dezvoltarea capabilităţilor europene degestionare a situaţiilor de urgenţă;– implementarea standardelor mondiale (ONU) şi europene de pregătire a forţelor deintervenţie ca standarde naţionale de pregătire;– atestarea INSRAG a echipei SAR de nivel mediu (Search and Rescue) din cadrulUnităţii Speciale de Intervenţie în anul 2013, pentru operaţiuni de căutare urbană;activitatea se va derula împreună cu parteneri din cadrul organizaţiei germane THW;c) să devină furnizor de pregătire la nivel european şi euro-atlantic: realizarea centrului deformare pentru managementul consecinţelor evenimentelor cu victime multiple şi în mediicontaminate cu agenţi CBRN:– centrul va avea misiunea de a determina eficientizarea acţiunilor de răspuns în cazulevenimentelor soldate cu victime multiple, prin realizarea unei platforme educaţionalede ultimă generaţie (e-learning, centru mobil de simulare, laboratoare etc.);– centrul va fi dedicat pregătirii resursei umane naţionale, dar va fi deschis şi personaluluidin statele membre NATO şi UE;– programa de pregătire din cadrul centrului va permite:• integrarea răspunsului formaţiunilor medicale şi CBRN în acţiuni de intervenţie înmediu contaminat chimic, biologic sau radiologic;• realizarea unor proceduri standard operaţionale pentru acest tip de intervenţii;17

• formarea competenţelor pentru luarea deciziilor în cadrul unor echipetransprofesionale, civil militare.d) implementarea „Abordării Cuprinzătoare” a NATO, prin derularea de programe deformare şi instruirea comune, civil-militare, a personalului M.Ap.N. şi M.A.I. ce urmează a fidesfăşuraţi în misiuni ale Alianţei;e) creşterea numărului de experţi civili în baza de date a Comitetului pentru PlanificareaUrgenţelor Civile a NATO;f) continuarea dezvoltării relaţiilor de cooperare internaţională semnarea acordurilorguvernamentale pentru acordarea asistenţei mutuale în caz de dezastre cu statele vecine (Serbia,Ukraina, Moldova).18

COMUNICAREA ÎN MANAGEMENTUL SITUAŢIILORDE URGENŢĂ GENERATE DE INUNDAŢIIRezumat:Slt. Marian OPREALt.-col. conf. univ. dr. ing. Manuel ŞERBANAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriGl. mr. (r) dr. ing. Aurel UDORAccelerarea tendinţelor de globalizare, dezvoltarea experimentelor ştiinţifice cu efecteimprevizibile şi diversificarea activităţilor economice legale – şi nu numai – care utilizează,produc şi comercializează substanţe periculoase, apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, amediului înconjurător, a valorilor materiale şi culturale importante, pe timpul produceriiunor situaţii de urgenţă, necesită restabilirea situaţiei de normalitate, devenind astfel oprioritate naţională.Pe lângă caracterul de fundamentare responsabilă a elaborării planurilor de apărareşi intervenţie la dezastre, scenariile şi studiile de caz trebuie să se constituie în proceduriviabile pentru instruirea, pregătirea managerilor în situaţii de urgenţă, capabili să desfăşoareactivităţi complexe într-o perioadă de timp scurtă în care lupta cu secundele şi orele estecapitală.Anormalitatea situaţiilor de urgenţă are implicaţii majore asupra modului în caretrebuie să se desfăşoare procesul de comunicare în aceste condiţii speciale.Comunicarea apare, în acest context, ca fiind o componentă importantă a rezolvăriicrizelor. Ea permite tuturor participanţilor la procesul de management al situaţiilor deurgenţă înţelegerea riscurilor şi a alternativelor de atenuare. Vizează, în mod obligatoriu,informarea şi pregătirea elementelor vulnerabile, respectiv a populaţiei şi conducerilorinstituţiilor publice şi agenţilor economici, a elementelor sistemului de acţiune pentruatenuarea riscului.Studiile de specialitate ne relevă faptul că problemele de comunicare în timpul uneicrize ocupă aproximativ 70 – 80 % din activitatea echipei de management, de aici necesitateadezvoltării competenţelor de comunicare şi a componentelor specializate în structurile demanagement al situaţiilor de urgenţă.Difuzarea corectă a informaţiilor ajută la coordonarea efortului de intervenţie, lacombaterea temerii şi la menţinerea încrederii publice, luând în considerare în primul rândfaptul că pentru public ,,percepţia este realitate”.Summary:Accelerating the trend of globalization, the development of scientific experiments withunpredictable effects and legal economic activities that use, manufacture and marketing ofdangerous substances, the protection of life and health, environmental, material and culturalvalues, during an emergency situation, calls the restoration of normality, becoming a nationalpriority.In addition to the responsible foundation for development of defense and responseplans to disasters, the scenarios and case studies should be a viable training andpreparedness procedures of emergency managers, able to perform complex tasks in shorttime.Unusual emergency situations have major implications in the process ofcommunication in special conditions.19

Communication is, in this context, an important part of the crisis management. Itallows to all participants to understanding the emergency management and the risk mitigationalternatives. It refers to the information and training of vulnerable elements, namely thepopulation and public institutions leadership.Specialized studies reveals that the problems of communication during a crisisrepresent about 70-80% of the team management, where residents the need to develop thecommunication skills and specialized component of the emergency management structures.The proper dissemination of information helps to coordinate the intervention, tocombat the fear and to maintain the public confidence, taking into account that for thepopulation ,,the perception is reality”.GLOSAR DE TERMENIActivitate de informare şi relaţii publice – proces continuu şi sistematic al conducerii, careurmăreşte să obţină înţelegerea, simpatia şi sprijinul celor cu care are relaţii, vizând realizareastabilităţii şi menţinerea de către comandanţi a unor raporturi corespunzătoare în interiorulcomunităţii şi între acestea şi diferite sectoare ale societăţii civile;Alarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţaproducerii unor dezastre sau a unui atac aerian;Amploarea situaţiei de urgenţă – mărimea ariei de manifestare a efectelor distructive aleacesteia în care sunt ameninţate sau afectate viaţa persoanelor, funcţionarea instituţiilor statuluidemocratic, valorile şi interesele comunităţii;Amploarea crizei – dimensiune a severităţii crizei, care se referă la măsura afectăriiintereselor, a obiectivelor şi valorilor părţilor în conflict;Avertizare – aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţaproducerii sau producerea unor dezastre;Catastrofa naturală – dezastru produs din cauze naturale;Comunicare cu presa – un segment important al activităţii de relaţii publice, care se referăla lucrul cu jurnaliştii, pentru transmiterea informaţiilor despre o organizaţie, persoană, problemăsau pentru satisfacerea cererilor acestora referitoare la anumite informaţii;Comunicare de criză – un ansamblu de metode puse în aplicare de o organizaţie pentrudistribuirea informaţiilor atunci când se confruntă cu o situaţie de criză care poate afecta publicul ei;Conducere (mil.) – actul de comandă prin care se asigură organizarea, coordonarea şiîndrumarea neîntreruptă a activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilormilitare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în timp de război sau în situaţii de criză;Conducere – fenomen inerent oricărei acţiuni comune a oamenilor, activităţii oricăreiorganizaţii sau instituţii, aspect esenţial al vieţii politice a societăţii, care constă în stabilirea unorscopuri de atins, indicarea mijloacelor şi căilor de apropiere faţă de scopuri, repartizarea de atribuţiişi coordonarea activităţilor, organizarea unui flux informaţional şi controlul îndeplinirii sarcinilor învederea luării măsurilor de corecţie ce se impun. Conducerea se exercită întotdeauna în grupurisociale, organizaţii sau instituţii. Conducerea politică generală a societăţii, prin intermediul puteriide stat este guvernarea;Control (mil.) – activitatea de cunoaştere a relaţiilor şi a modului de aplicare a actelornormative ce reglementează activitatea domeniului militar. Stabileşte conformitatea între ceea ce s-ahotărât şi ceea ce se realizează în practică, urmărind evaluarea îndeplinirii sarcinilor, prevenireaapariţiei unor factori perturbatori şi introducerea măsurilor necesare pentru corectarea acţiunilor însensul planificat;Cooperare (mil.) – activitatea sau acţiunea prin care se asigură conlucrarea tuturor forţelorparticipante la luptă (operaţie) în timp, spaţiu şi pe misiuni, pe baza unui plan unic şi a uneiconcepţii unitare, în scopul concentrării şi însumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea uneimisiuni de luptă comune;20

Criza (1) – a) incident sau situaţie ce constituie o ameninţare pentru teritoriul, cetăţenii,forţele militare şi interesele vitale ale unui stat, şi care evoluează rapid, creând o situaţie deimportanţă diplomatică, economică, politică sau militară; b) manifestare a unor dificultăţi şidisfuncţionalităţi economice, politice, sociale etc.; c) perioadă de tensiune, de tulburare, deîncercări, adesea decisive, care se manifestă în societate; d) moment critic, care intervine în evoluţiavieţii internaţionale, a raporturilor dintre state şi a unui sistem, regim sau guvern; e) perioadă îndinamica unui sistem caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnire conflictualăa tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spreschimbare;Criza (2) – situaţie generată de evenimentul excepţional produs la nivel naţional sauinternaţional prin care sunt ameninţate sau perturbate grav ordinea constituţională, suveranitatea,independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului român, caracterul său democratic, legalitatea,echilibrul şi stabilitatea politică, economică şi socială a ţării, drepturile şi libertăţile fundamentaleale cetăţenilor, valorile materiale şi culturale, mediul înconjurător, interesele şi obiectivele statului,precum şi îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale ţării, pentru a cărui înlăturare este necesarăadoptarea de măsuri specifice pentru revenirea la starea de normalitate;Criza (3) – situaţia de anormalitate, manifestată la nivel zonal, naţional sau internaţional, cese dezvoltă brusc sau treptat, caracterizată printr-un potenţial de risc ce reprezintă pericole pentruvalorile protejate de constituţie şi legi;Criza (4) – un eveniment care întrerupe în mod dramatic funcţionarea normală a uneiorganizaţii şi care influenţează negativ imaginea sa publică;Decizie (mil.) – opţiunea comandantului privind executarea acţiunii militare, ce sematerializează în concepţia acţiunii;Decizie – a) declaraţie clară şi concisă a comandantului asupra celui mai favorabil de urmatcurs al acţiunii pentru îndeplinirea cu succes a misiunii, rezultată şi adoptată în procesul evaluăriiunei situaţii; b) soluţie adoptată de un sistem (persoană, grup, organizaţie, colectivitate) în vederearezolvării unei probleme; c) moment al acţiunii umane prin care, în faţa unei probleme, a uneisituaţii de rezolvat, din mai multe variante posibile se alege una, despre care se crede că va asigurasatisfacţia maximală a scopului propus. În urma deliberării, decizia reprezintă o concluzie fieteoretică (în probleme de doctrină) fie practică (în activitatea concretă) economică, politică,cotidiană;Dezastru (1) – eveniment care are drept cauză declanşarea unor tipuri de riscuri, din cauzenaturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şicare, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitatestabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivitlegii;Dezastru (2) – este o întrerupere gravă a funcţionării unei comunităţi caracterizată prinpierderi umane, pagube materiale, economice şi de mediu, care depăşeşte capacitatea comunităţiiafectate de a face faţă situaţiei numai cu propriile resurse;Difuzare (distribuire) de informaţii – modul în care informaţiile sunt transmise cătrepublic;Dosar de presă – un ansamblu de documente (comunicate, fotografii, statistici, istoric,portrete, grafice etc.) distribuit jurnaliştilor pentru a le facilita documentarea;Evacuarea – măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de alertă oriproducerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fiafectate, în mod organizat, a unor instituţii publice, operatori economici, categorii sau grupuri depopulaţie ori bunuri şi dispunerea acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie apersoanelor, bunurilor şi valorilor, de funcţionare a instituţiilor publice şi operatorilor economici;Factor de risc – fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şispaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;Gestionarea unei crize – ansamblul măsurilor şi acţiunilor de izolare-blocare a conflictelorcare alimentează criza (conflictul);21

Gestionarea/managementul situaţiei de criză – a) proces care implică planificarea,organizarea şi adoptarea măsurilor menite să aducă situaţia de criză sub controlul celor care ogestionează şi să permită acestora, prin acţiunile pe care le întreprind, să oprească evoluţia eiviitoare; b) totalitatea metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate de către guvern (la nivelnaţional) sau de manager (la nivelul unei firme) pentru a evita sau a aborda situaţiile de criză, cumar fi greve, tulburări de stradă ori alte acţiuni violente. Activităţi:– monitorizarea situaţiei care include obţinerea informaţiilor şi procesarea acestora; peaceastă bază, se conturează o imagine generală a situaţiei, din care se pot desprinde concluziiprivind evoluţia acesteia; activitatea de monitorizare se desfăşoară pe parcursul tuturor stărilorcrizei;– identificarea crizei, care presupune utilizarea metodologiilor de examinare a rezultatelorsupravegherii de rutină a situaţiei;– recapitularea, care implică stabilirea explicită a obiectivelor naţionale privind situaţia decriză, elaborarea opţiunilor alternative de răspuns, formularea şi punerea în execuţie a planurilor deimplementare, evaluare a efectelor şi revizuirea/reajustarea obiectivelor;– dezangajarea, care defineşte situaţia stabilă post-criză care urmează să se creeze prinnegocieri şi în conformitate cu obiectivele propuse;– restabilirea păcii – include programul de sprijinire a situaţiei post-criză.Gestionarea situaţiilor de urgenţă – identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor derisc şi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei,limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi aimpactului produs de evenimentele excepţionale respective;Hazard (1) – este un eveniment potenţial care poate fi produs de un fenomen natural sau deun proces antropic, care poate cauza pierderi umane sau/şi pagube materiale, sociale, economice şide mediu;Hazard (2) – împrejurare sau concurs de împrejurări, favorabile sau nefavorabile, a cărorcauză rămâne, în general necunoscută. Hazardul este utilizat frecvent ca având semnificaţia de risc.Hazardul poate fi clasificat în trei categorii: hazard moral, hazard de comportament şi hazard fizic;Iminenţa ameninţării – parametrii de stare şi timp care determină declanşarea inevitabilă aunei situaţii de urgenţă;Intensitatea situaţiei de urgenţă – viteza de evoluţie a fenomenelor distructive şi gradul deperturbare a stării de normalitate;Managementul – domeniu ştiinţific care studiază, fundamentează şi formulează principiile,regulile, normele, relaţiile, structurile, metodele şi modalităţile de conducere, în vedereaperfecţionării sistemelor şi creşterii eficienţei activităţilor de conducere;Managementul situaţiei de urgenţă – ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilorutilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şimonitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze,stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei denormalitate;Managementul riscurilor de dezastre – este un proces sistematic de utilizare a procedeeloradministrative, a capacităţilor operaţionale şi organizatorice pentru implementarea politicilor şistrategiilor unei comunităţi în vederea reducerii riscurilor de producere a dezastrelor;Managementul urgenţelor – constă în organizarea resurselor şi responsabilităţilor în scopulde a gestiona toate aspectele unei urgenţe, respectiv pregătire, răspuns şi restabilirea normalităţii;Managementul riscului – aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca obiectiveidentificarea riscului, analiza şi evaluarea lui, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscului;Managementul inundaţiilor – include atât managementul riscului, cât şi managementulsituaţiilor de urgenţă;Managementul durabil al inundaţiilor – managementul riscului la inundaţii în contextulmanagementului integrat al resurselor de apă;22

Monitorizare – o funcţie continuă care utilizează culegerea sistematică de date cu referire laindicatorii specificaţi pentru a furniza managementului şi principalii lor factori interesaţi de ointervenţie în curs, indicaţii referitoare la măsura atingerii obiectivelor şi a utilizării fondurilorafectate;Monitorizarea situaţiei de urgenţă – proces de supraveghere necesar evaluării sistematicea dinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului, amplorii şi intensităţii evenimentului,evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a modului de îndeplinire a măsurilor dispusepentru gestionarea situaţiei de urgenţă;Obiective (1) – rezultatele estimate ale unui plan de acţiune de relaţii publice. Obiectiveletrebuie să fie măsurabile prin mijloace precise şi să aibă termene de realizare bine determinate;Obiective (2) – rezultat estimat al unui plan de relaţii publice, care descrie o obligaţie cetrebuie îndeplinită într-o anumită perioadă de timp şi într-un anumit grad. Obiectivele sunt paşii caretrebuie urmăriţi pentru atingerea unui scop de relaţii publice;Opinia publică – fenomen de natură psihosocială, cu caracter colectiv, care se constituie careflectare a existenţei sociale a oamenilor, ca manifestare a conştiinţei sociale şi care constă într-oapreciere şi atitudine comună, relativ generalizată, într-o problemă de interes general şi care, esteîmpărtăşită de mai mulţi membri ai unui grup sau ai unei clase sociale, ai unei naţiuni, ori ai uneisocietăţi la un moment dat;Opinie – enunţ care dă expresie opţiunii cognitive şi afective a unei persoane, grup socialsau colectivitate pentru un anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o relaţie sauinteracţiune socială etc.;Prealarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despreprobabilitatea producerii unui atac aerian;Public – grup de oameni legaţi de caracteristici şi preocupări comune şi care răspund la fella anumite probleme;Public-ţintă – grupul principal pe care îl vizează un anumit mesaj de relaţii publice;Risc (1) – probabilitatea de producere a unui eveniment sau curs de acţiune, de regulănedorite pentru subiect;Risc (2) – este definit ca fiind probabilitatea de expunere a omului şi a bunurilor create deacesta la acţiunea unui anumit factor de risc de o anumită mărime. Riscul reprezintă nivelul probabilde pierderi de vieţi omeneşti, numărul de răniri, pagubele produse proprietăţilor şi activităţiloreconomice de un anumit fenomen natural sau grup de fenomene, într-un anumit loc şi într-o anumităperioadă;Risc acceptabil – reprezintă riscul al cărui nivel nu depăşeşte valorile maxime acceptateoficial; încadrarea unui anume tip de risc în acceptabil sau neacceptabil se face, de regulă, pe bazanivelurilor de risc din matricile de risc;Securitate (1) – situaţie în care o persoană (sau un stat), în urma unor măsuri specificeadoptate individual sau în înţelegere cu alte persoane (sau state), capătă certitudinea că existenţa,integritatea şi interesele sale fundamentale nu sunt primejduite;Securitate (2) – reprezintă starea ce trebuie realizată pentru ca o persoană, un grup depersoane, un stat sau un grup de state să poată acţiona neîngrădit pentru promovarea intereselorproprii, în condiţiile respectării normelor şi intereselor generale adoptate şi recunoscute pe planinternaţional;Sistem de alertă/alarmare – sistem unic de semnale destinat avertizării asupra iminenţeiproducerii unei crize, în scopul creşterii capacităţii operaţionale a structurilor cu atribuţii îndomeniu;Situaţia de urgenţă – eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şiintensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturaleimportante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuniurgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelorimplicate;23

Starea de urgenţă – priveşte situaţii de criză reprezintă ansamblul măsurilor excepţionalede natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în uneleunităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii prevăzute de lege: existenţaunor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţieiconstituţionale; iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea,limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre;Starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă – complex de factori de risc care prinevoluţia lor necontrolată şi iminenţa ameninţării ar putea aduce atingere vieţii şi populaţiei, valorilormateriale şi culturale importante şi factorilor de mediu;Starea de alertă – se declară conform O.U.G. nr. 21/2004 şi se referă la punerea de îndatăîn aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şiînlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;Tipuri de risc – incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sauprăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări,eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade,avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sauevenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici;Vulnerabilitate (1) – reprezintă susceptibilitatea unui sistem construit de obiecte, obiectiveamplasat într-o anumită zonă, de a suferi avarii sau pierderi în urma unui eveniment natural şi/sauprovocat de activităţile umane şi se poate exprima în termeni probabilistici (cu scop previzionar) sauîn termeni statistici (cu scopul prelucrării rezultatelor cercetărilor postdezastru).Vulnerabilitate (2) – reprezintă condiţia determinată de factori sau procese fizice, sociale,economice sau de mediu care creşte susceptibilitatea unei comunităţi în faţă impactului cu unhazard;Vulnerabilitate (3) – pune în evidenţă cât de mult este expus omul şi bunurile sale în faţadiferiţilor factori de risc, indică nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen şise exprimă pe o scară cuprinsă între 0 şi 1, cifra 1 exprimând distrugerea totală a bunurilor şipierderile totale de vieţi omeneşti din arealul afectat.INTRODUCEREComunităţile umane, de-a lungul existenţei lor, au fost intens preocupate de problemasecurităţii. Necesitatea asigurării condiţiilor favorabile de existenţă, a progresului material şispiritual împotriva vitregiilor şi ameninţărilor de orice natură a apărut şi s-a dezvoltat odată cu viaţaomului pe pământ.Conform teoriei „piramidei” nevoilor umane elaborată de psihologul american AbrahamMaslow în anul 1954, nevoile de siguranţă se regăsesc la baza ierarhizării, imediat după celereferitoare la nevoile primare (necesităţile fiziologice, precum hrana, apa, aerul, igiena, somnul,sexul şi o temperatură relativ constantă a corpului). Deşi toate nevoile sunt instinctive, nu toate suntla fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost aşezate la baza piramidei trebuinţelor şitrebuie satisfăcute înainte de a se ajunge la cele superioare (nevoia de securitate; nevoia de iubire şiapartenenţă; nevoia de stimă; nevoia de autorealizare).Odată ce individul îşi satisface primul nivel de necesităţi, se poate concentra pe nevoile desiguranţă. Acestea au de-a face cu stabilitatea şi consistenţa într-o lume în continuă schimbare şi ţinde integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei şi a familiei.Provenind din latinescul securitas, termenul desemnează faptul de a fi la adăpost deorice pericol; sentimentul de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol.Sentimentului de încredere şi linişte trebuie să i se asocieze în cele mai multe cazuri şi termenul decertitudine. Securitatea devine reală, efectivă atunci când dobândeşte dimensiunile certitudinii.În prezent, conceptul de securitate semnifică faptul că o persoană (o comunitate umană sauun stat), în urma unor măsuri specifice adoptate individual sau în înţelegere cu alte persoane (saustate), capătă certitudinea că existenţa, integritatea şi interesele sale fundamentale nu suntpericlitate.24

Apariţia neaşteptată a unui eveniment major, de regulă surprinzător, într-un momentnefavorabil, cerinţa expresă ca gestionarea acestui eveniment să se facă centralizat, impune existenţaunei echipe, pregătită din timp, antrenată, care să fie capabilă să preia conducerea forţelor şimijloacelor de intervenţie. În această ecuaţie complexă, rolul comunicării şi informării în relaţiadintre structura de gestionare şi publicul larg este crucial.Comunicarea cu publicul larg este intermediată în majoritatea cazurilor de către mass-media,iar probleme ca răspândirea zvonurilor, a ştirilor false, stăpânirea panicii sunt strâns legate de modulcum autorităţile reuşesc să se facă înţelese de către public şi de reacţia acestuia la cerinţelestructurilor de management.Lucrarea elaborată, având ca temă „Comunicarea în managementul situaţiilor de urgenţăgenerate de inundaţii”, are ca obiectiv principal prezentarea modalităţilor corecte de comunicareimpuse de situaţiile de urgenţă. Anumite evenimente pot fi anticipate şi prevenite, altele, din contră,nici măcar nu pot fi bănuite şi de obicei, se produc brusc. Pentru a prezenta abordările teoreticeprivind crearea sistemului noţional şi a legislaţiei în vigoare am considerat necesar să introduccapitolul 1, „Considerente teoretice”.Procesul decizional eficient, presupune obligatoriu comunicarea, condiţie şi componentăesenţială a managementului situaţiilor de urgenţă generate de dezastre, fără de care articulareacoerentă a sistemului de răspuns, direcţionarea şi coordonarea acestuia nu ar fi posibilă. Obiectivele,principiile şi factorii care influenţează comunicarea constituie un ansamblu de elemente importantecare sunt incluse în capitolul 2, „Comunicarea în situaţii de urgenţă”.Gestionarea unei situaţii de urgenţă nu se poate improviza, dimpotrivă, ea se întemeiază peevaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor procedee adecvate de răspuns, pregătite şichiar experimentate cu mult timp înainte de apariţia situaţiei de urgenţă. Numai o bună comunicareîn timpul urgenţei şi post-urgenţă poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative alepublicului. Toate aceste strategii se regăsesc în cel de-al treilea capitol, „Gestionarea comunicăriiîn situaţii de urgenţă”.,,Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete”, spunea Napoleon Bonaparte.Lipsa de interes sau întârzierea publicării unor ştiri îi vor determina pe jurnalişti să facă apel la altesurse, de obicei mai puţin informate, sau să se pronunţe deschis împotriva organizaţiei. Din aceastăcauză structura de relaţii publice implicată în gestionarea comunicării trebuie să ştie să câştigeîncrederea jurnaliştilor printr-un comportament profesionist şi să-i sprijine în activitatea dedocumentare, devenind prin aceasta un factor de limitare a efectelor negative ale urgenţei. Astfel,ultimul capitol, „Analiza comunicării pe timpul inundaţiilor produse în judeţul Suceava – iulie2008”, îşi propune să cerceteze modul în care s-a desfăşurat comunicarea cu publicul-ţintă şimass-media într-o situaţie de urgenţă generată de inundaţii.Capitolele prezentate se întrepătrund, existând între ele o legătură cauzală. Fiecare situaţie deurgenţă are specificitatea ei, fie ca este vorba de o inundaţie, un incendiu sau o explozie: depinde denoi, de puterea şi capabilităţile noastre să depăşim aceste momente, să tragem învăţămintelenecesare şi să le transformăm în oportunităţi.1. CONSIDERENTE TEORETICE1.1 Aspecte generaleComunicarea în situaţii de criză este cea mai provocatoare şi fascinantă practică în domeniu.Informaţia lipseşte sau este săracă şi nu este timp suficient pentru cercetare şi culegere de date. Estegreu de stabilit în situaţii de criză ce opţiune reprezintă o alegere bună sau greşită. Un curs stabilit alacţiunii deschide o serie de probleme, iar un alt curs va deschide un altul. Importantă pentrurezolvarea crizelor este decizia rapidă şi comunicarea eficientă şi eficace. 11 Tran, V., Stănciugelu, I. (2003), p. 233.25

Potrivit lui Melançon, specialistul în relaţii publice stinge constant „focul” fără să-şi punăniciodată sau aproape niciodată întrebări despre sursa sau cauza incendiului sau despre eficienţa gestuluisău. După ce focul a fost potolit, sună o altă alarmă şi totul reîncepe. Abia are timp, ca pompieriiprofesionişti, să-şi pună în ordine şi să-şi repare echipamentul între două evenimente. Ca şi pompierul,specialistul în relaţii publice are puţin răgaz la dispoziţie pentru prevenirea evenimentelor nedorite,pentru supravegherea piromanilor, pentru planificarea activităţii în caz de incendii. 2Una din cele mai importante funcţii ale relaţiilor publice este comunicarea în situaţii decriză. Practicienii de relaţii publice sunt din ce în ce mai implicaţi atunci când e vorba despre unaccident sau dezastru natural care afectează organizaţia sau comunitatea.Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţilecare pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestare aacestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Ele au implicaţii majore în viaţaşi activitatea oamenilor, cu consecinţe şi urmări aproape întotdeauna nedorite. 3Evenimentele care se produc, cu deosebire cele naturale, pot fi folosite de organizaţie pentrua-şi evidenţia punctele tari, calitatea produselor sau serviciilor. Catastrofele pot fi transformate înoportunităţi pentru demonstrarea forţei şi posibilităţilor de reacţie ale organizaţiilor. Rolulevenimentelor este să atragă spre legitimitate, autoritate, eficienţă şi credibilitate, spre o adeziunemajoră care priveşte comunitatea în ansamblu şi pe fiecare individ în parte. Este necesară obţinereaunui vot de încredere conştient şi liber din partea comunităţii.În România, abordarea crizelor naţionale de natură civilă, şi în primul rând a crizelor cauzatede dezastrele, este de dată relativ recentă. Cadrul legal a fost iniţiat şi implementat prinoperaţionalizarea structurii şi mecanismelor manageriale specifice: sistemul naţional pentrumanagementul situaţiilor de urgenţă. 4Structura creată implică responsabilităţi din partea cetăţenilor, comunităţilor locale,operatorilor economici şi autorităţilor administraţiei publice şi este gestionată de toate componenteleSistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit funcţiilor de sprijin stabiliteîn competenţă, fiind coordonată, la nivel naţional, de către Ministerul Administraţiei şi Internelorprin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilorde Urgenţă, defineşte, astfel:Situaţia de urgenţă – un eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şiintensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturaleimportante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuniurgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.Managementul situaţiilor de urgenţă – reprezintă un ansamblu integrat al activităţilordesfăşurate, al procedurilor utilizate de factorii de decizie, cu instituţiile şi serviciile publice abilitatepentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei,elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopulrestabilirii situaţiei de normalitate.Gestionarea situaţiilor de urgenţă – identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de riscşi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei,limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi aimpactului produs de evenimentele excepţionale respective.Monitorizarea situaţiei de urgenţă – proces de supraveghere necesar evaluării sistematice adinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului, amplorii şi intensităţii evenimentului,evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a modului de îndeplinire a măsurilor dispusepentru gestionarea situaţiei de urgenţă.2 Bernard, Dagenais (2003), p. 319.3 Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2008), p. 31.4 O.U.G. nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.26

1.2 Definiţii şi tipologiiÎn zilele noastre, criza (economiei, a culturii, a valorilor, a conştiinţei, a întreprinderilor etc.)a devenit o stare cotidiană, iar cuvântul a intrat în vocabularul curent al conducătorilor de instituţii,al jurnaliştilor şi al publicului larg. Prezenţa aproape continuă a crizelor, plasate la cele mai diferiteniveluri, a făcut ca tot mai mulţi lideri politici, conducători de întreprinderi, specialişti înmanagement şi practicieni ai relaţiilor publice să vorbească despre „gestiunea crizelor”, despre„managementul crizelor”, despre „comunicarea de criză” etc.; totuşi, experienţa de zi cu zi ne aratăcă mult mai puţini sunt cei care deţin competenţele, experienţa şi logistica necesare preîntâmpinăriişi controlării eficiente a unei crize.Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză, în măsură să pună în pericolfuncţionarea ei normală şi reputaţia de care se bucură într-o anumită comunitate. Unele crize suntprevizibile şi pot fi prevenite, altele nu pot fi bănuite sau nu pot fi anticipate în mod corect.Experienţa a arătat că, în ciuda tuturor precauţiilor (de ordin tehnic, economic, financiar,educativ etc.) luate pentru stoparea sau controlarea unei situaţii de criză, de obicei ea scapă de subcontrol şi ia amploare; în aceste condiţii, ea poate aduce prejudicii grave organizaţiei, dacă nu estegestionată corect din punctul de vedere al comunicării. Altfel spus, o bună comunicare în timpulcrizei poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative ale publicului. 5Cuvântul „criză” vine din medicina hipocratică: aici, el desemna acel moment al unei boli încare aceasta stă în cumpănă, putând să se îndrepte fie spre un deznodământ fatal, fie spreînsănătoşire. „Krisis” însemna separare, diferenţă, judecată; era momentul în care doctorul trebuiasă discearnă simptomele şi să ia o decizie privind tratamentul.Valoarea acordată de Hipocrate crizei este legată de concepţia lui asupra bolii cadezechilibru, rezultat al unei lupte duse de corp împotriva influenţelor exterioare nocive. Boala nueste, în acest caz, o suferinţă suportată, ci un efort de însănătoşire. Numeroase simptome, prin carefebra şi ,,crizele’’, sunt expresia unui travaliu, înscris în timp, prin care corpul obţine vindecarea. 6Termenul a fost ulterior preluat de Aristotel, care îl foloseşte în Poetica, pentru a desemnapunctul de paroxism al unei tragedii, atunci când eroul trebuie să ia o decizie esenţială pentrudestinul său. 7Barry McLonglin defineşte criza ca fiind: ,,un eveniment, dezvăluire, acuzaţie sau set deprobleme interne şi externe care ameninţă integritatea, reputaţia sau existenţa unui individ sauorganizaţie.” 8După David W. Wragg, criza este un eveniment care afectează în mod grav operaţiile uneiorganizaţii, eveniment considerat ca nedorit de către membrii organizaţiei. 9Pentru Patrick d’Humiers, criza poate fi definită ca o situaţie neaşteptată, care pune îndiscuţie responsabilitatea întreprinderii în faţa marelui public şi care ameninţă capacitatea ei de a-şicontinua în mod normal activitatea. 10Din perspectiva acestor autori, criza apare ca o ruptură, o situaţie nedorită, care întrerupefuncţionarea obişnuită a unei organizaţii şi care afectează imaginea ei la nivelul publicului. Deaceea, este necesar să existe o strategie globală de întâmpinare a crizei (gestionarea crizei), un grupde specialişti foarte bine antrenaţi (celula de criză) şi o politică de comunicare adecvată(comunicarea de criză).Din punctul de vedere al explicitărilor de termeni, concepte şi noţiuni adoptate de O.N.U. –O.C.H.A. (Biroul de Coordonare a Ajutorului Umanitar al Naţiunilor Unite), se detaliază noţiuneade criză (cuvânt provenit din terminologia greacă – kreinein – a decide) ca fiind o,,disfuncţionalitate majoră apărută în structurile sociale vitale sau o ameninţare a valorilor şistandardelor fundamentale ale societăţii”.5 Cristina, Coman (2000), p. 115.6 Barus-Michel, J., Giust-Desprairies, F., Ridel, L. (1998), p. 24.7 Sicard, Marie Noelle (1998), pp. 15-16.8 Barry, McLonglin (1996), p.10.9 David W., Wragg (1992), p. 26.10 Patrick, D’Humieres (1994), p. 44.27

În lucrările consacrate managementului crizei se consideră că aceasta apare atunci cândîntregul sistem este afectat în aşa fel încât existenţa sa fizică este ameninţată; în plus valorile debază ale membrilor sistemului sunt ameninţate într-o asemenea măsură, încât indivizii sunt obligaţisă realizeze caracterul eronat al acestor valori. 11În cercetările, dezbaterile şi practicile recente din domeniul relaţiilor publice situaţiile decriză sau precriză sunt definite ca fenomene de întrerupere a funcţionării normale a unei organizaţiişi ca momente de blocare sau de proastă organizare a schimbului de informaţii dintre organizaţie şipublicul ei intern sau extern. Crizele apar, în consecinţă, ca fenomene care pot aduce daune uneiorganizaţii, atât în planul pierderilor materiale, cât şi în planul prestigiului social, prin deteriorareaimaginii (reputaţiei) publice. 12Având în vedere faptul că fenomenul criză este universal şi formele sub care se manifestăcrizele sunt complexe şi diverse, pentru o abordare de specialitate, este necesară o clasificare acrizelor. Realizarea unei tipologii a crizelor este posibilă şi acest lucru presupune identificarea unorcriterii semnificative faţă de care pot fi definite şi evaluate principalele caracteristici ale crizei.Această clasificare, descompunere în etape specifice este importantă din punct de vedere alidentificării unor strategii adecvate de gestionare a crizei, acest aspect fiind prezentat în mod specialîn lucrările dedicate managementului crizei. 13Astfel, o primă clasificare a crizelor este realizată după:a) cauze (ele sunt datorate unor factori interni ori externi; conjuncturali sau structurali);b) derularea în timp (bruşte sau lente);c) amploare (superficiale sau profunde);d) nivelul la care acţionează (operaţionale – afectează activitatea curentă; strategice –afectează elaborarea strategiilor; identitare – afectează identitatea organizaţiei);e) consecinţe (afectează personalul, clienţii, partenerii, opinia publică etc.).Specialiştii din domeniul managementului crizelor au realizat o clasificare a acestora înfuncţie de mai multe criterii, cum ar fi:– factorii care le-au declanşat (de natură internă sau externă);– modul de desfăşurare a crizelor (rapid sau lent);– efectele pe care le-au produs (de suprafaţă sau de profunzime);– urmările pe care le au (afectează personalul instituţiei, partenerii sau publicul acesteia).Propunând o altă tipologie, D. Newsom, A. Scott, J.V. Turk consideră că, din punct de vederefizic, crizele pot fi violente sau nonviolente; ambele familii de crize pot fi împărţite în trei subgrupe:– create de natură;– rezultate în urma unei acţiuni intenţionate;– rezultate în urma unor acte neintenţionate.Astfel, cutremurele, incendiile declanşate de fulgere, furtunile etc. sunt crize violente,produse de natură; epidemiile, invaziile de insecte, seceta etc. sunt crize nonviolente produse denatură. Actele teroriste ori intoxicaţiile generate de falsificarea unor produse reprezintă crizeviolente, create prin acţiuni intenţionate; ameninţările cu atentate ori răspândirea de zvonuricreatoare de panică reprezintă crize nonviolente rezultate în urma unor acţiuni intenţionate.Exploziile, accidentele, incendiile reprezintă crize violente, apărute în urma unor acţiunineintenţionate; eşecurile în afaceri, blocarea producţiei, preluările forţate de companii constituiecrize nonviolente neintenţionate. 14Specialistul în relaţii publice, Timothy Coombs, foloseşte o grilă de clasificare bazată pedouă axe: intern – extern şi intenţionat – neintenţionat. El detemină astfel patru tipuri de crize, carese exclud reciproc:a) accidentele, care sunt neintenţionate şi apar în cadrul activităţilor organizaţiei (defecţiuniale instalaţiilor, accidentări ale lucrătorilor, dezastre naturale); spre exemplu, accidentul aviatic dela Baloteşti, inundaţiile, incendiile din pădurile montane etc.;11 Larkin, J., Regester, M. (2003), p. 9.12 Cristina, Coman (2000), p. 65.13 Şerban, Manuel (2010), pp. 35-36.14 Newsom, D., Scott, A., VanSlyke, T.J. (1993), pp. 538-539.28

) greşelile, care sunt acţiuni neintenţionate ale organizaţiei pe care un agent extern încearcăsă le transforme într-o criză (ambiguităţi, manipulări, ezitări); spre exemplu, declaraţiile neatenteale liderilor politici sau neglijenţele din instituţiile spitaliceşti, militare, universitare etc.;c) transgresiunile, care sunt acţiuni intenţionate, comise de organizaţii care în mod conştientîncalcă reguli de comportament anterior asumate (ascunderea unor informaţii de interes public,distribuirea de produse periculoase, eludarea legilor); spre exemplu, scandalurile SAFI şi FNI saucel al diplomelor false;d) terorismul, care se referă la acţiuni intenţionate, realizate de actori externi, cu scopul de aafecta în mod direct o anumită organizaţie (prin afectarea angajaţilor sau a clienţilor) sau în modindirect (prin reducerea vânzărilor, tulburarea procesului de producţie); spre exemplu, asasinarealiderului sindical de la Tepro Iaşi. 15Programele de răspuns la criză, gândite şi aplicate de departamentul de relaţii publice, trebuiesă se bazeze pe diferite strategii de comunicare, în măsură să influenţeze publicul şi să schimbe modulîn care acesta interpretează acea criză. În consecinţă, pentru specialiştii în relaţii publice, crizareprezintă un teren predilect pentru conceptualizarea şi aplicarea unor strategii de comunicare vizândlimitarea sau stoparea daunelor.Amploarea evenimentului sau problemei poate fi atât de mare sau de importantă încâteclipsează toate celelalte activităţi ale organizaţiei pe timpul perioadei în discuţie. Într-o criză,încrederea publicului în organizaţie şi controlul factorilor de răspundere asupra fenomenelor înderulare se află la cote foarte reduse. Daunele actuale sau potenţiale asupra organizaţiei suntconsiderabile şi organizaţia nu poate, de una singură, să pună capăt crizei. 16Experienţa a arătat că, în ciuda tuturor precauţiilor luate pentru stoparea sau controlarea uneisituaţii de criză, de obicei aceasta scapă de sub control şi ia amploare. În aceste condiţii ea poate aduceprejudicii grave organizaţiei, dacă nu este gestionată corect din punct de vedere al comunicării. Altfelspus, o bună comunicare în timpul crizei poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative alepublicului.Gestionarea eficientă a crizei va fi efectuată secvenţial. Principala preocupare într-o crizătrebuie să fie siguranţa publică. Un eşec la adresa siguranţei publice intensifică daunele unei crize.Reputaţia şi grija financiară sunt luate în considerare după ce siguranţa publică a fost restabilită.Gestionarea crizelor este un proces conceput pentru a preveni sau a diminua pagubele pecare o criză le poate produce între o organizaţie şi părţile afectate. Ca proces, gestionarea crizei, nuînseamnă doar un singur lucru. Gestionarea crizelor poate fi împărţită în trei etape:1) de precriză;2) răspunsul la criză;3) postcriză.Faza de precriză este preocupată de prevenire şi pregătire.Răspunsul la criză este atunci când managementul trebuie să răspundă la o criză.Faza postcriză caută modalităţi de a se pregăti mai bine pentru următoarea criză şiîndeplineşte angajamentele asumate în timpul crizei, inclusiv transmiterea de indicaţii. Aceste treifaze de gestionare a crizelor servesc drept cadru de organizare pentru început. 17Cu anumite nuanţări, majoritatea opiniilor care se referă la definirea etapelor evoluţieicrizelor, evidenţiază în general trei etape şi anume: antecriza (etapa preliminară crizei), crizaefectivă (etapa critică) şi postcriza (etapa de refacere).Fazele caracteristice ale unei crize generate de un dezastru sunt: faza pre-dezastru şi fazapostdezastru. Faza predezastru cuprinde următoarele etape:– dezvoltare – procesul de dezvoltare socio-economic al ţării pe baza planurilor deamenajare a teritoriului, în care s-a ţinut cont de efectele probabile ale hazardurilor caracteristicezonelor de risc la dezastre;15 Cristina, Coman (2001), p. 41.16 Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2008), p. 39.17 Timothy W., Coombs, (2007), p. 3.29

– pregătire – procesul de pregătire a sistemului de protecţie civilă în vederea limităriiefectelor dezastrelor potenţiale;– înştiinţare-alarmare – procesul de înştiinţare şi alarmare a populaţiei despre iminenţa şi/sauproducerea unui dezastru;Faza postdezastru cuprinde următoarele etape:– intervenţie (situaţia de urgenţă civilă) – managementul acţiunilor de limitare a efectelorgenerate de dezastru;– reabilitare – procesul de refacere a facilităţilor economice sociale vitale pentrusupravieţuirea populaţiei.În funcţie de caracteristicile fiecărei crize unele dintre etape pot fi absente, iar importanţa şidurata, fiecăreia dintre acestea, poate varia foarte mult de la un tip de criză la altul. 18Indiferent de modul în care situaţia de urgenţă este definită, ea reprezintă, în opiniepersonală, un cumul nefericit al tuturor factorilor care concură în diverse proporţii la modificarea,degradarea cursului evolutiv normal al vieţii şi sănătăţii comunităţilor umane pe locurile pe care s-au statornicit în timp de mai multe veacuri.Nu putem proceda la cuantificarea situaţiilor de urgenţă înainte definirii elementelorcomponente: hazard, vulnerabilitate şi risc.Experienţa acumulată în timp, fie chiar numai la nivelul ţării noastre, în ceea ce priveşteproducerea dezastrelor de orice fel, a determinat înregistrarea unei mari varietăţi posibile a moduluide declanşare şi dezvoltare a unor evenimente singulare sau a unor lanţuri de evenimente care aucaracter de dezastru.Rezultatele înregistrate de eforturile depuse pentru cercetarea cunoaşterii mecanismelorproducerii şi manifestărilor dezastrelor a impus definirea noţiunilor de dezastru, risc, vulnerabilitateşi hazard:Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, defineşte dezastrul astfel:– evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate deom, generator de pierderi umane, materiale sau de modificări ale mediului şi care, prin amploare,intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate, stabilite prinregulamente privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, aprobate potrivit legii. 19De asemenea, prin dezastre înţelegem:– fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvireaunui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren,inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile;– evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate deaccidente.În această categorie sunt cuprinse: accidentele chimice, biologice, nucleare, din subteran,avarii la construcţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile,accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice,accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU, prin dezastru (similar catastrofă) seînţelege: o degradare serioasă a societăţii care creează pierderi majore umane, materiale saumodificări majore ale mediului, care depăşesc capacitatea de răspuns a societăţii (comunităţii)afectate utilizând mijloace proprii şi defineşte formula de definire a termenului de dezastru astfel:Dezastru = Vulnerabilitate x Hazard.Pe de altă parte, catastrofa naturală reprezintă un dezastru produs din cauze naturale.Dezastrul mai poate fi privit şi ca un tip particular de situaţie de urgenţă. El reprezintă unpunct culminant (o perioadă de timp în care manifestările negative sunt de mare intensitate) şi unanumit nivel al situaţiei de urgenţă. În timp ce un dezastru este limitat la o anumită perioadă de timp18 Şerban, Manuel (2010), pp. 52-53.19 Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.30

Altfel definit, riscul constă în probabilitatea producerii unor consecinţe dăunătoare sau aunor pierderi aşteptate (deces, rănire, distrugerea proprietăţii, a stilului de viaţă, a economiei sau amediului) ca urmare a unor interacţiuni între hazardurile naturale sau produse de om şi condiţiilevulnerabile.În mod convenţional riscul este exprimat prin formula: Riscuri = Hazarduri xVulnerabilitate.Tipurile de risc generatoare de situaţii de urgenţă sunt ierarhizate în funcţie de natura lor, întrei mari grupe 23 , şi anume:A. Riscurile naturale:– fenomene meteorologice periculoase: furtuni, inundaţii, tornade, secetă şi îngheţ;– incendii de pădure;– avalanşe;– fenomene distructive de origine geologică: alunecări, prăbuşiri de teren, cutremure depământ.B. Riscuri tehnice/tehnologice:– accidente, avarii, explozii şi incendii: industrie, transport şi depozitarea produselorpericuloase; transporturi, nucleare;– poluarea apelor;– prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări;– eşecul utilităţilor publice;– căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos;– muniţii neexplodate.C. Riscuri biologice:– epidemii;– epizootii/zoonoze.Tipurile de risc sunt specificate pe cele trei grupe ierarhice, se repartizează pe ministere şiinstituţii publice centrale, de specialitate, care răspund prin management propriu adoptat prin ordineinterne conform actului normativ menţionat mai înainte, în cadrul gestionării situaţiilor de urgenţăapărute pe teritoriul ţării noastre.1.3 Contextul instituţionalInundaţiile sunt, din punct de vedere geografic, cele mai răspândite dezastre de pe glob şitotodată şi cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. Practica mondială ademonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fireduse printr-un proces sistematic care conduce la un şir de măsuri şi acţiuni menite să contribuie ladiminuarea riscului asociat acestor fenomene.Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a inundaţiilor nu depindnumai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, subdenumirea de managementul situaţiilor de urgenţă. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor esterezultatul unor combinaţii ample, dintre măsurile şi acţiunile premergătoare produceriifenomenului, cele de management din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele întreprinse postinundaţii (de reconstrucţie şi învăţăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Ca urmare,la nivel mondial se utilizează noţiunea mai completă de management al inundaţiilor care includeatât managementul riscului la inundaţii, cât şi managementul situaţiilor de urgenţă generate deinundaţii.În România, pe linia managementului riscului la inundaţii, a fost aprobată Hotărârea nr. 846din 11 august 2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii petermen mediu şi lung, strategie necesară, deoarece, după elaborarea în anul 2005 a Strategiei23 H.G.R. nr. 2288/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 09/2005 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii desprijin pe care le asigură ministerele celorlalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şigestionarea situaţiilor de urgenţă.32

naţionale de management al riscului la inundaţii, aprobată prin Hotărârea Guvernuluinr. 1.854/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii, a fostadoptată Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii. Ca urmare, România ca stat membru alUniunii Europene are obligaţia de a implementa în legislaţia sa directiva menţionată mai sus şitrebuie să se conformeze prevederilor acesteia.La nivel naţional, definit de O.U.G. nr. 21/2004, Sistemul Naţional de Management alSituaţiilor de Urgenţă (S.N.M.S.U.) a fost înfiinţat şi organizat să funcţioneze pentru prevenirea şigestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiareşi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate post eveniment. Trebuie precizat faptul căgestionarea situaţiilor de urgenţă nu se referă numai la perioadele de răspuns după declanşareaevenimentului, ci şi la faza pregătitoare (în predezastru), apreciind faptul că nu se poate face odepartajare strictă a acestor perioade.S.N.M.S.U., reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 cu modificărileşi completările ulterioare, este format din structuri cu activitate permanentă şi structuri cu activitatetemporară.Structurile permanente sunt:– Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – Centrul Operaţional Naţional;– Centrele operative cu activitate permanentă din cadrul ministerelor cu funcţii de sprijin;– Inspectoratele judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă.Tipurile de risc gestionate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă sunt cazurile de forţămajoră determinate de incendii, inundaţii, accidente nucleare şi/sau urgenţe radiologice, accidentechimice cu implicaţii în afara amplasamentului, explozii necontrolate ale muniţiei rămasă din timpulconflictelor militare, căderi de obiecte din atmosferă şi din cosmos. La celelalte tipuri de risc,inspectoratele pentru situaţii de urgenţă îndeplinesc funcţii de sprijin. 24Structurile cu activitate temporară sunt:– Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă – sub conducerea nemijlocită a ministruluiadministraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru;– Comitetele ministeriale pentru situaţii de urgenţă – sub conducerea miniştrilor;– Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă – sub conducerea prefectuluiMunicipiului Bucureşti;– Comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă – sub conducerea prefectului judeţului;– Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă – sub conducerea primarului.La nivel local conceptul de management al situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii seregăseşte în manualul prefectului şi cel al primarului, acte normative ce legiferează sarcinile ce lerevin acestora. Manualele prezintă pe larg dispoziţiile referitoare la managementul situaţiilor deurgenţă în caz de inundaţii, existente în actele normative în vigoare şi se adresează atât prefecţilor încalitate de preşedinţi ai comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi membrilor acestorcomitete, cât şi primarilor în calitate de preşedinţi ai comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă,precum şi celorlalţi membri ai comitetelor respective. Aceste documente vin în sprijinul activităţilorde gestionare a situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, pe care le desfăşoară prefectul şiprimarul unei localităţi, şi cuprind un algoritm al activităţilor care se derulează înaintea, pe timpul şidupă producerea inundaţiilor.Analiza instituţională a structurii S.N.M.S.U., având ca scop identificarea nevoilor decomunicare a autorităţilor publice implicate în managementul situaţiilor de urgenţă a condus laelaborarea Hotărârii nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicareşi informare publică pentru situaţii de urgenţă, şi a reliefat următoarele aspecte ca fiind strictnecesare:a) abordarea instituţională a comunicării în timpul situaţiilor de urgenţă;24 Ionel, Crăciun (2009), p. 33.33

) informarea populaţiei.Abordarea instituţională a comunicării şi informării publice trebuie să se axeze pedezvoltarea unui model de comunicare, prin implementarea unui ghid care să fie aplicat în cadrulSistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în timpul situaţiilor de urgenţă.Un alt aspect al domeniului este comunicarea cu populaţia pe timpul situaţiei de urgenţă.Pentru eficientizarea acestei comunicări este foarte importantă abordarea de către autorităţi ainformării publice pentru situaţii de urgenţă.b) Problema informării publice a fost reliefată de sondajele şi analizele efectuate. Conformacestora, populaţia României, deşi destul de informată – în mod special populaţia din mediul urban– şi cu destul de multă experienţă în ceea ce priveşte inundaţiile, nu conştientizează totuşi căRomânia este o ţară expusă, în mod permanent, hazardurilor naturale şi că acest fapt ar trebuiintegrat în mod normal în ceea ce se numeşte stil de viaţă, cultură de reacţie. Această concluzietrebuie avută în vedere de autorităţile publice centrale şi locale, ale căror priorităţi trebuie să includăinformarea permanentă a populaţiei pentru ca aceasta să îşi dezvolte un comportament adecvatînainte, în timpul şi după producerea situaţiilor de urgenţă.Dezvoltarea unui astfel de comportament se bazează pe crearea unor deprinderi corecte deprevenire şi reacţie la hazarduri, de aceea Strategia pune un accent deosebit pe tot ceea ce înseamnăcomunicare pe timpul situaţiilor de urgenţă şi informare publică permanentă. 25Responsabilitatea principală privind planificarea, managementul şi coordonarea informării şia educaţiei publice revine Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.2. COMUNICAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ2.1 Cadrul generalAvând în vedere consecinţele deosebit de grave pe care calamităţile naturale, dezastrele sausinistrele le pot avea asupra vieţii, sănătăţii populaţiei, mediului înconjurător, valorilor materiale şiculturale importante, limitarea şi înlăturarea efectelor lor reprezintă o prioritate maximă pentruautorităţile publice.Fiecare manager trebuie să dezvolte şi să promoveze o politică bazată pe un sistem decomunicare care să-i permită ajustarea permanentă a structurii şi a procesului organizaţional lacondiţiile în continuă schimbare. De asemenea, prin rolul său de negociator, de promotor al politiciiorganizaţionale şi transmiţător al acestei politici, managerul trebuie să-şi formeze şi să întreţină oreţea de contacte cu partenerii organizaţiei, în realizarea politicii externe şi, în acelaşi timp, o reţeade informaţii deosebit de utilă în realizarea politicii interne a firmei. Ca urmare, managementulmodern acordă un rol deosebit de important comunicării, pe care o consideră o componentă vitală asistemului managerial al oricărei organizaţii, fie aparţinând managementului privat, fie aparţinândmanagementului public. 26Practic orice criză conţine atât seminţele succesului, cât şi rădăcinile eşecului. Găsirea,cultivarea şi valorificarea potenţialului succes reprezintă esenţa managementului crizelor. 27Comunicarea în situaţii de urgenţă este o componentă esenţială a managementului situaţiilorde urgenţă generate de dezastre, fără de care articularea coerentă a sistemului de răspuns,direcţionarea şi coordonarea acestuia nu ar fi posibilă.Acţionând în slujba comunităţii, structurile manageriale şi cele de execuţie cuprinse însistemul de răspuns la dezastre desfăşoară un proces de comunicare specific, complex, continuu şidinamic, prin care se urmăreşte realizarea a cel puţin trei mari categorii de obiective:– informarea, direcţionarea, coordonarea structurilor proprii în îndeplinirea misiunilorîncredinţate;25 H.G.R. nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publică pentrusituaţii de urgenţă.26 Tran., V., Stănciugelu, I. (2003), p. 209.27 Larkin, J., Regester, M. (2003), p. 143.34

– pregătirea populaţiei pentru apărarea împotriva dezastrelor;– obţinerea şi menţinerea controlului asupra populaţiei aflate într-o situaţie extremă.Pentru a fi îndeplinite aceste obiective şi pentru a fi eficientă, comunicarea în situaţii deurgenţă de tipul dezastrelor trebuie să realizeze, pe lângă condiţiile valabile pentru comunicare îngeneral, şi o serie de condiţii specifice, printre care amintesc:– contextul predominant este comunicarea organizaţională, puternic formalizată şiorientată exclusiv spre scop, acest fapt fiind determinat atât de logica structurii şi funcţionăriisistemului, cât şi de presiunea obiectivelor de realizat.– comunicarea publică şi comunicarea în masă sunt absolut necesare, se desfăşoară atât îninteriorul sistemului de răspuns la dezastre (management, execuţie), cât şi în afara acestuia(comunitate locală, societatea în ansamblu); organizarea, desfăşurarea şi menţinerea acesteia trebuiesă se fundamenteze pe o multitudine de considerente de ordin teoretic şi practic-metodologic, printrecare:• privind publicul-ţintă:– nevoia reală de informaţii;– lipsa de interes, receptivitate şi determinările, inclusiv de natură psihologică, a acestoratitudini în faza predezastru;– caracteristicile publicului determinate pe criterii sociologice (vârstă, ocupaţie, model şinivel de cultură, grad de instruire, mediu rezidenţial, practici etc.);– impactul informaţiei;– nivelul de încredere în sursele de informare;– scopul şi modul în care utilizează mass-media, rezistenţa la influenţă etc.;– alegerea mijlocului de informare/comunicare aparţine exclusiv publicului;– mai mult, într-o societate democratică, persuasiunea trebuie să se modeleze pe cerinţe deraţionalitate, printre care nu lipsite de importanţă sunt gradul de represivitate şi rigiditate în scăderecontinuă, apropierea de un tip al controlului comportamental bazat pe aplicare flexibilă a normelorbine internalizate;• privind relaţiile cu mass-media: sunt, pe de o parte, inevitabile, iar pe de alta necesare şi sefundamentează pe nevoia de informaţie pe care o resimt ambele părţi în situaţia de urgenţă generatăde dezastru; oferă unele avantaje ce trebuie exploatate pe deplin, printre care:– utilizarea ca sursă suplimentară de informare asupra situaţiei din zona afectată dedezastru;– asigurarea cunoaşterii de către public şi populaţia afectată a măsurilor preconizate şiîntreprinse, a posibilităţilor operaţionale reale şi diminuarea pe această cale a discrepanţei întreaşteptările îndreptăţite ale populaţiei afectate şi posibilităţile reale de răspuns;– posibilitatea de a face publicitate propriei organizaţii, dar şi de prevenire şi pregătirepentru situaţii de dezastru prin difuzare de recomandări privind comportamentul.2.2 Factori care influenţează comunicarea în situaţii de urgenţăComunicarea pe timpul gestionării unei situaţii de urgenţă se realizează în condiţii diverse şide multe ori complicate care pot influenţa atât conţinutul comunicării, cât şi modalităţile în careaceasta se desfăşoară. Avem în vedere următorii factori:– creşterea exponenţială a cererii de informaţie din partea mass-media şi a publicului;– cantitatea redusă de informaţie disponibilă pentru comunicarea publică la un momentdat;– timpul redus aflat la dispoziţia structurilor implicate pentru verificarea informaţiilordespre evoluţia evenimentelor;– necesitatea stringentă de asigurare a unităţii de mesaj la nivelul structurilor de decizie şiexecuţie, pentru informarea corectă a populaţiei;– creşterea încărcăturii psihologice (emoţionale) a mesajului, atât la nivelul structurilor dedecizie şi comunicare, cât şi la nivelul populaţiei şi a liderilor de opinie;– creşterea ritmului de transmitere a mesajelor cu mult peste media normală;– creşterea posibilităţii de distorsionare a mesajelor prin canalele de comunicare mediatică;35

– creşterea vizibilităţii comunicatorilor, până la apariţia riscului supraexpunerii;– creşterea rolului comunicării directe;– accentuarea necesităţii informării cu prioritate a populaţiei afectate şi a modului în careaceasta interpretează mesajul primit;– creşterea rolului membrilor structurilor implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă, avictimelor şi a martorilor ca multiplicatori de imagine pozitivă/negativă;– existenţa unei diferenţe, uneori vizibile, între structurile de decizie, mass-media şipopulaţie privind concepţia asupra riscurilor şi modul de a reacţiona la ele;– percepţia populaţiei afectate asupra riscului şi asupra dimensiunilor consecinţelorsituaţiei de urgenţă este esenţială; de aceea, gestionarea percepţiei şi aşteptărilor populaţieireprezintă un factor-cheie pentru obţinerea înţelegerii şi a sprijinului de care au nevoie structurilecare gestionează situaţia de urgenţă. 282.3 Principii de comunicare în situaţii de urgenţăPracticile bune de comunicare în timpul unei situaţii de urgenţă sau al unui dezastru ajutăatât autorităţile implicate, cât şi populaţia afectată şi contribuie la evitarea dezinformării şi arăspândirii zvonurilor. Respectarea regulilor stabilite va preveni totodată apariţia confuziei,inevitabilă atunci când instituţiile publice difuzează dezorganizat informaţii despre acelaşieveniment.În cazul producerii unei situaţii de urgenţă se asigură coordonarea următoarelor activităţi:a) informaţiile vitale vor fi comunicate populaţiei afectate;b) informaţiile specifice necesare populaţiei vor fi diseminate unitar şi coordonat;c) resursele umane şi materiale necesare îndeplinirii responsabilităţilor de informare publicălegate de situaţia creată vor fi mobilizate rapid şi eficient.Principiile generale de comunicare în situaţii de urgenţe sunt următoarele:1. Principiul legalităţii. Toate instituţiile publice implicate în gestionarea şi managementulsituaţiilor de urgenţă, dar şi instituţiile de presă, pe timpul situaţiilor de urgenţă, trebuie să aibă învedere respectarea legilor şi a tuturor actelor normative, pentru a se preveni agravareaconsecinţelor, dar şi pentru ameliorarea acestora.2. Principiul participării. Pentru aplicarea acestui principiu este esenţial ca în situaţii deurgenţă să se implice şi să participe atât instituţiile responsabile în domeniu, presa, dar, mai alespopulaţia.3. Principiul responsabilităţii. A acţiona cu responsabilitatea cerută de lege este obligaţia şiatribuţia instituţiilor publice, însă pentru mijloacele de comunicare şi presă responsabilitatea şiprofesionalismul sunt vitale în timpul situaţiilor de urgenţă, având în vedere consecinţele deosebit degrave pe care le-ar putea avea comunicarea către populaţie a unor informaţii obţinute iresponsabil şineprofesional.4. Principiul cooperării şi coerenţei. A coopera şi a acţiona coordonat sunt elementeesenţiale atât pentru comunicarea între instituţiile publice, cât şi pentru comunicarea cu presa şipopulaţia în timpul situaţiei de urgenţă.5. Transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă. Acestaspect este foarte important, având în vedere că orice măsură şi activitate a autorităţilor publice întimpul situaţiei de urgenţă care nu sunt comunicate presei şi populaţiei cu explicaţiile necesare potduce la interpretări şi confuzii nedorite.6. Principiul operativităţii şi subordonării ierarhice a componentelor Sistemului Naţionalde Management al Situaţiilor de Urgenţă. A se prezenta presei şi populaţiei acţiunile coordonate şiexecutate operativ de componentele sistemului este foarte important pentru populaţia afectată desituaţii de urgenţă. Un mod de acţiune şi informare cu respectarea procedurilor stabilite şi asubordonării ierarhice pe niveluri sau domenii de competenţă a organismelor, organelor şi28 Aurel, Udor (2010), pp.3-4.36

structurilor abilitate în domeniu poate contribui la evitarea panicii şi liniştirea populaţiei afectate şichiar la atitudinea şi comportamentul cerute pe timpul situaţiilor de urgenţă.2.4 Obiectivele comunicării în situaţii de urgenţăÎn orice sistem de gestionare a situaţiilor de urgenţă, o componentă importantă este creareaunui strategii eficiente de management al comunicării şi informării publice.Prin procedurile şi regulile generale pe care le recomandă Strategia naţională de comunicareşi informare publică pentru situaţii de urgenţă se pun bazele informării populaţiei în modcoordonat, fără confuzii care pot apărea inevitabil dacă nu este statuat un flux informaţionaldirecţionat unitar şi coerent de toate componentele sistemului, către un singur canal de comunicare,iar informaţiile se difuzează de mai multe surse. Prin informarea cu privire la ajutorul şi chiareventuale condiţii de supravieţuire pe care le poate asigura statul imediat după producerea situaţieise poate reduce impactul situaţiilor de urgenţă asupra populaţiei.Obiectivele comunicării în situaţii de urgenţă sunt:– adoptarea unei strategii de control al situaţiei prin transmiterea mesajelor de liniştire şicooperare între autorităţile responsabile;– transmiterea, în funcţie de tipul dezastrului, a instrucţiunilor corespunzătoare pentrufiecare categorie de populaţie afectată;– informarea corectă şi în timp real despre datele cunoscute ale situaţiei, despreconsecinţele şi despre măsurile luate;– evitarea blocajelor informaţionale;– combaterea permanentă a cazuisticii zvonurilor;– feedbackul imediat şi apropriat;– realizarea comunicării interne, în cadrul echipei de management al situaţiei de urgenţă,dar şi în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. 292.5. Tipuri de public-ţintăÎnţelegerea percepţiei publicului asupra riscului este esenţială. Modul cum este perceputriscul diferă deseori de riscul măsurat obiectiv. Gestionarea percepţiei şi aşteptărilor publiculuireprezintă un factor-cheie pentru obţinerea înţelegerii şi sprijinului de care organizaţia are nevoie însituaţii dificile.Pentru eficientizarea comunicării cu populaţia pe timpul situaţiei de urgenţă este foarteimportantă abordarea de către autorităţi a informării publice pentru situaţii de urgenţă. Încă de laînceput trebuie să aflăm care este publicul-ţintă care se potriveşte cel mai bine obiectivului formulat,precum şi care este publicul-ţintă cel mai potrivit pentru realizarea obiectivului. 30Aceste categorii de public-ţintă sunt:– victimele şi rudele acestora;– locuitorii din zona afectată de situaţia de urgenţă;– cetăţenii din zonele potenţiale de risc;– opinia publică şi mass-media locală, naţională şi internaţională;– autorităţile implicate în managementul situaţiilor de urgenţă: instituţiile cu funcţii desprijin, instituţii guvernamentale, agenţii locale sau naţionale, spitale;– categoriile speciale ale publicului-ţintă: organizaţii economice, societăţi de asigurări,organizaţii umanitare internaţionale, organizaţii neguvernamentale, biserica, instituţiile deînvăţământ;29 H.G.R. nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publică pentrusituaţii de urgenţă.30 Bernard, Dagenais (2003), p. 218.37

– membrii structurilor de management al situaţiei de urgenţă şi membrii echipelor deintervenţie.2.6 Centrele de comunicare şi informare publicăÎn timpul unei situaţii de urgenţă, centrele de comunicare şi informare publică se înfiinţeazăsub conducerea comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi au ca bază structura de comunicare şi relaţiipublice care trebuie să existe în fiecare centru operaţional. Centrele operaţionale trebuie să aibă ostructură de comunicare şi relaţii publice care, în timp de normalitate, dispune de cel puţin unangajat la nivel judeţean şi de cel puţin doi angajaţi la nivel naţional. Aceşti angajaţi sunt ofiţerii deinformare publică.Documentaţia necesară pentru managementul comunicării la nivelul centrului de comunicareşi informare publică cuprinde următoarele documente:1. lista persoanelor care vor fi purtători principali şi secundari de mesaj, precum şicoordonatele acestora;2. lista persoanelor desemnate să îndeplinească sarcini în cadrul centrului de comunicareşi informare publică;3. lista cu echipele de intervenţie, persoanele de contact şi coordonatele acestora, precum şilista persoanelor desemnate să reprezinte echipele în relaţia cu mass-media;4. estimarea pierderilor;5. planul de realizare a unei secţiuni de documentare, cuprinzând informaţii şi mărturii;6. lista conţinând categoriile de informaţii care nu sunt destinate publicităţii;7. programul de acţiune: cine, ce şi unde;8. hărţile zonelor afectate;9. lista materialelor şi documentelor difuzate înainte, în timpul şi după situaţia de urgenţă;10. procedura standard de răspunsuri rapide, conferinţe de presă şi prezentări scurte;11. jurnalul cu informaţiile difuzate, cui şi când;12. rapoarte regulate ce ajută la controlarea fluxului normal de informaţii pe măsură ceaceste informaţii devin disponibile, precum şi la controlarea zvonurilor false;13. elemente suplimentare pentru relaţia cu mass-media;14. canalele de televiziune au nevoie de benzi video şi/sau reportaje/transmisiuni îndirect.Este util ca punctul de vedere al structurii de management al situaţiei de urgenţă şi eforturilepozitive pe care aceasta le face să fie prezentate prin furnizarea către mass-media a unor declaraţiidin partea purtătorilor de mesaj, însoţite de un set de imagini adecvate;15. pentru radio, de asemenea, trebuie asigurată o bandă audio cu declaraţia purtătorilor demesaj;16. realizarea unor declaraţii oficiale urmând cursul evenimentelor, care vor fi folosite dupăcum urmează:a) purtătorii de mesaj le vor folosi în interviurile de la radio şi televiziune;b) ştirile „despre” vor avea declaraţiile oficiale ca element de bază;c) materialele scrise se vor axa pe punctele subliniate în declaraţiile oficiale.Funcţiile centrului de comunicare şi informare publică sunt următoarele:– furnizarea informaţiilor şi sprijinirea presei într-o situaţie de urgenţă;– soluţionarea solicitărilor telefonice primite din partea publicului;– monitorizarea şi analizarea informaţiilor apărute în presă;– coordonarea comunicării şi informării în cadrul echipei de management al situaţiei deurgenţă;– asigurarea legăturii comitetului pentru situaţii de urgenţă cu mass-media;– administrarea paginii de internet destinate informării publicului. 3131 H.G.R. nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publică pentrusituaţii de urgenţă, p. 10.38

Centrul de comunicare şi informare publică este compus din trei compartimente:a) Structura de monitorizare, analiză şi sinteză – monitorizează şi sintetizează informaţiileapărute în presă sau provenite din alte surse, analizează şi realizează materialele ce vor fi utilizate cabază pentru comunicarea şi informarea ulterioară a populaţiei.b) Structura de informare şi comunicare – lucrează direct cu publicul şi cu mass-media,primeşte întrebări şi furnizează răspunsuri, gestionează linia telefonică gratuită ce trebuie activată încazul unei situaţii de urgenţă şi actualizează informaţia pe pagina de internet.Interacţiunea cu mass-media este incredibil de importantă într-o situaţie de criză, de aceea serecomandă o bună cooperare încă dinaintea declanşării unei situaţii de criză; scopul structurii derelaţii cu mass-media este să fie sursa principală şi cea mai credibilă de informaţii despre evoluţia şigestionarea situaţiei de urgenţă.Structura de relaţii cu mass-media are trei principale atribuţii:1. Să faciliteze munca jurnaliştilor prin pregătirea informaţiei de bază;– stabilirea de contacte şi cunoaşterea jurnaliştilor să de producă în perioada denormalitate.– în timpul unei situaţii de urgenţă, jurnaliştii au nevoie nu doar de material pentru ştiri, ci şi deinformaţie de bază (date de la sursă, descrieri operaţionale, ghiduri, planuri, descrieri de sarcini etc.).– acest fundal informaţional trebuie să fie gata înainte ca o situaţie de urgenţă să apară şipoate fi înregistrat şi arhivat într-un mod simplu şi accesibil pentru a se putea apoi lucra cu el. Înplus faţă de tradiţionalele materiale tipărite şi produse audio-video, sunt necesare materiale digitalearhivate pe Internet la care media să aibă acces direct;– este important să se cunoască modul în care mass-media prelucrează ştirile:– mesajul (ştirea) este formulată ca titlu.– informaţia după titlu este destinată să capteze interesul publicului şi să-l încurajezesă citească mai departe; textele sunt scurte şi se foloseşte un limbaj simplu;fotografiile şi graficele fac mai uşoară înţelegerea unei informaţii complexe.– ziariştii încearcă să vină în întâmpinarea întrebărilor publicului şi să răspundă acestora întermeni de ştire.– ziariştii caută să obţină rapid aprobarea publicului: dacă sunt ajutaţi în acesta direcţie, eivor transmite mesajele mult mai repede şi fără să fie reinterpretate.2. Să transmită în mod credibil punctul de vedere al autorităţilor asupra situaţiei de urgenţă şiasupra modului în care aceasta este gestionată:– adoptarea unor măsuri active pentru a atrage atenţia mass-media asupra aspectelorimportante ale managementului situaţiei. Acestea pot lua forma unui briefing zilnic referitor lamăsuri şi modul de acţiune sau pot să ofere exemple şi aspecte ale lucrului în situaţii de urgenţă, săfolosească bazele de date, să arate aplicarea unor variate tipuri de echipament, să împărtăşeascăexperienţele unor oameni din echipele operaţionale, să conducă tururi de informare în aria deurgenţă;– când este cazul, se recomandă completarea informaţiei către media scrisă şiaudiovizuală, la fel ca cea de pe website;– structura de relaţii cu mass-media asigură suport şi consultanţă tuturor celor intervievaţide către media şi îi protejează pe cei care nu doresc acest lucru (exemplu: rude ale victimelor, altecategorii de persoane afectate).3. Să analizeze conţinutul mass-media referitor la situaţia de urgenţă:– mass-media trebuie să fie privită ca un important coparticipant în gestionarea uneisituaţii de urgenţă. Este cel mai rapid mijloc de a transmite mesajul către public. Ea monitorizează,analizează şi critică, descrie şi prezintă. De aceea, este important pentru echipa de management asituaţiei să cunoască imaginea situaţiei de urgenţă pe care o difuzează şi o comentează mass-media,deoarece percepţia publicului în acest sens este formată din relatările şi comentariile mass-media;– un grup special trebuie să fie pregătit să citească şi să asculte ceea ce este scris, spus sauarătat de către diferite media. Materialul adunat trebuie să fie analizat din perspectiva mai multorîntrebări: Imaginea transmisă este corectă? Care sunt actorii care apar? Ce declaraţii au fost făcute?Cum sunt portretizate autorităţile? Cursul evenimentelor este descris corect? Se oferă informaţii noidespre echipa de management a urgenţei? Se transmit zvonuri? Există erori în prezentarea faptelor?39

– analiza trebuie să ofere o viziune asupra modului în care imaginea transmisă demass-media poate afecta modul în care urgenţa evoluează şi este gestionată; trebuie să identificeevoluţii şi probleme potenţiale;– materialul furnizat de echipa de analiză poate fi folosit în diverse moduri. Pe baza lui sepot iniţia acţiuni care să coincidă cu punctul de vedere al autorităţilor, activităţi care să previnăzvonurile şi erorile şi să permită recomandări echipei de management a urgenţei.Scopul structurii de informare este să acţioneze ca o legătură intermediară a autorităţilor cupublicul general şi are trei îndatoriri principale:– răspunde întrebărilor generale ale publicului;– oferă amănunte asupra deciziilor, a măsurilor şi a punctului de vedere al autorităţilor;– transmite informaţiile şi cerinţele publicului extern pentru rezolvarea echipei demanagement al urgenţei. 32c) Structura de acreditare şi contact – instruieşte, acreditează şi însoţeşte reprezentanţiimass-mediei sau alte persoane care participă la locul intervenţiei ori vizitează zona afectată.În funcţie de amploarea situaţiei de urgenţă, se va înfiinţa un centru pentru informareapublicului. Acesta trebuie să dispună de una sau două linii telefonice în regim gratuit, linii verzi,diferite de numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112. Operatorii liniei 112 vor fi informaţi cuprivire la activarea noilor numere de telefon pentru informarea publicului şi trebuie săredirecţioneze apelurile care nu fac obiectul numărului unic pentru apeluri de urgenţă către liniaverde. Linia verde pentru apelurile publicului va fi promovată rapid pe toate canalele decomunicare.Pagina oficială de internet reprezintă un mijloc de comunicare important. Sarcina echipeide comunicare în acest sens este actualizarea permanentă a paginii, în funcţie de situaţia creată,cu informaţiile relevante pentru populaţie. În plus, echipa de comunicare monitorizează forumurilede discuţie pe internet, precum şi fluxurile de ştiri în direct, pentru a vedea cum este perceputăsituaţia de urgenţă, şi raportează echipei de management al situaţiei rezultatele acesteimonitorizări. În timpul situaţiei de urgenţă, centrul de comunicare şi informare publică seaflă sub conducerea preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă şi este coordonat de ofiţerulde informare publică. Restul funcţiilor sunt îndeplinite de echipa de sprijin, care va avea ladispoziţie un număr adecvat de birouri, calculatoare conectate la internet, conexiuni telefonice, radioşi fax.Centrul de comunicare şi informare publică trebuie să dispună de o sală pentru informareareprezentanţilor mass-mediei şi de un spaţiu unde aceştia îşi pot instala calculatoare şiechipamentele de comunicare.2.7 Managementul comunicării în situaţii de urgenţăManagementul eficient al crizei include, ca o componentă esenţială, comunicarea de criză.Aceasta nu numai că poate să uşureze situaţia de criză, dar poate să aducă organizaţiei o reputaţiemai bună decât aceea de care beneficia înainte de criză. Comunicarea de criză reprezintăcomunicarea dintre organizaţie şi publicul său înainte, în timpul şi după evenimentele negative.Această comunicare este astfel proiectată încât să reducă elementele periculoase care ar putea afectaimaginea organizaţiei. 33Comunicarea în situaţii de criză este parte componentă a procesului de management al crizeişi cuprinde acţiunile de gestionare a strategiei, mesajului, timpului şi canalelor de distribuţienecesare pentru comunicarea eficientă cu presa, angajaţii, clienţii, consumatorii şi factorii dedecizie. Comunicarea în caz de criză trebuie să se focalizeze pe facilitarea dezamorsării crizei prinmetode de comunicare eficientă şi rapidă. 34 Pentru a dezvolta o comunicare eficientă în condiţiile32 Aurel, Udor (2010), pp. 8 – 12.33 Niculae, T., Gherghiţă, I., Gherghiţă, D. (2006), p. 136.34 Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2008), p. 131.40

complexe impuse de situaţia de urgenţă, este necesar ca managementul să includă cu necesitateurmătoarele activităţi:a) numirea şi pregătirea echipei de gestionare a comunicării, stabilirea politicii decomunicare şi a mesajelor de bază;b) informarea categoriilor de public-cheie şi rezolvarea nevoilor jurnaliştilor;c) pregătirea canalelor prin care populaţia poate cere informaţii sau exprima opinii;d) asigurarea vizibilităţii pe timpul gestionării situaţiei de urgenţă;e) gestionarea mesajului şi a percepţiei care reflectă competenţa, adevărul şi transparenţa;corectarea imediată a relatărilor neadevărate din presă şi care sunt orientate pe un drum greşit;f) realizarea comunicării interne cu personalul instituţiilor implicate în gestionarea situaţieide urgenţă înaintea efectuării declaraţiilor publice;g) păstrarea contactului cu familiile victimelor şi comunicarea tuturor ştirilor bune sau rele,imediat ce pot fi confirmate, către canalele de comunicare în masă în acelaşi timp;h) combaterea zvonurilor printr-o informare oportună, corectă şi completă;i) Prevenirea şi combaterea manipulării informaţionale.2.8 Fluxul decizionalInformaţia asupra evenimentelor ce au dus la declanşarea situaţiei de urgenţă este receptatăde către Centrul Operaţional prin structura specializată şi este verificată şi transmisă imediatstructurii de analiză şi sinteză. Aceasta, după o scurtă analiză şi evaluare realizată, prezintăfactorului de decizie propuneri privind utilizarea forţelor şi a mijloacelor, precum şi propuneri deacţiuni şi măsuri ce trebuie luate. Deciziile vor fi puse în practică de către structurile responsabile,concomitent fiind informate toate structurile componente ale sistemului.Structura de comunicare este responsabilă cu prelucrarea informaţiei şi distribuirea acesteiacătre mass-media şi categoriile de public-ţintă, dar şi cu evaluarea reacţiilor şi a impactului avut deaceasta asupra propriilor structuri ale Centrului Operaţional.Fluxul decizional în campania de comunicare este următorul:– Centrul de comunicare şi informare publică este subordonat direct conducerii echipei demanagement a urgenţei şi cooperează cu celelalte structuri implicate în gestionarea situaţiei;– Centrul de comunicare şi informare publică coordonează activitatea persoanelorresponsabile cu activitatea de comunicare din cadrul structurilor implicate şi al echipelor deintervenţie;– Responsabilitatea gestionării comunicării pe durata managementului este a Centrului decomunicare şi informare publică din cadrul echipei de management al situaţiei de urgenţă;– Toate contactele cu mass-media şi/sau cu activităţile lor de pe teren vor fi aduse lacunoştinţa Centrului de comunicare şi informare publică.Ofiţerul de informare publică este coordonatorul echipei de sprijin. Ofiţerul devine managerşi direct responsabil pentru activitatea centrului şi a voluntarilor solicitaţi pentru funcţiile de sprijin,cum ar fi operatori telefonici, asistenţi administrativi şi ofiţeri de presă.Personalul de sprijin trebuie să respecte instrucţiunile ofiţerului de informare publică.2.9 Purtătorul de cuvântPurtătorul de cuvânt poate fi cel stabilit înainte de apariţia crizei sau poate fi numit numaipentru situaţii de criză. El trebuie să fie un bun specialist în relaţii publice şi un bun cunoscător alactivităţii organizaţiei. 35 Desemnarea celui mai credibil purtător de cuvânt este un element importantîn controlarea crizei. Persoana aleasă trebuie să cunoască toate aspectele crizei, să înţeleagă toateimplicaţiile ei, să aibă responsabilitatea şi autoritatea de a vorbi în numele organizaţiei. 3635 Valentin, Stancu (2009), p. 224.36 Newsom, D., VanSlyke T.J., Kluckeberg D. (2003), p. 546.41

În cadrul primei şedinţe, comitetul pentru situaţii de urgenţă numeşte un purtător de cuvântşi un înlocuitor al acestuia. Purtătorul de cuvânt trebuie ales luându-se în considerare o serie defactori, cum ar fi eficienţa dovedită până atunci, gradul de familiarizare cu tipul de informaţie caretrebuie furnizată în asemenea situaţii, experienţa în comunicarea cu mass-media, carismă, instruireasau experienţa anterioară în domeniul situaţiilor de urgenţă.Purtătorul de cuvânt este subordonat preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă.Acesta face parte din echipa de comunicare, colaborând permanent cu ofiţerul de informarepublică, fiind direct responsabil de conţinutul şi calitatea informaţiilor făcute publice.Persoana desemnată să aibă acest rol are misiunea de a gestiona consistenţa şi acurateţeamesajelor pe care organizaţia le transmite către publicul ei. El trebuie să fie un bun comunicator atâtîn interiorul organizaţiei şi al echipei cu care lucrează, cât şi în relaţiile cu jurnaliştii (ceea ceînseamnă capacitatea de a asculta şi de a răspunde în mod adecvat). 37 Purtătorii de cuvânt de lastructurile locale de management al urgenţelor au obligaţia de a-şi corela mesajele şi informaţiiledestinate informării publice cu purtătorul de cuvânt de la structura centrală: responsabilitatea pentrurealizarea mesajelor unitare şi compatibile revine purtătorului de cuvânt de la structura centrală.Purtătorul de cuvânt trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:– să aibă experienţă şi abilităţi de comunicare, astfel încât să fie respectat de membriicomitetului pentru situaţii de urgenţă;– încredere din partea membrilor structurii de management al urgenţei;– credibilitate în raporturile cu jurnaliştii;– capacitate de a stăpâni situaţiile dificile în relaţia cu mass media;– capacitatea de a aborda pozitiv situaţiile complexe;– să fie sincer, onest, transparent, amabil, inteligent, spontan şi spiritual.Odată stabilite aceste persoane, toţi membrii comitetului pentru situaţii de urgenţă şi aiinstituţiilor implicate trebuie să respecte recomandările purtătorului de cuvânt în ceea ce priveştecomunicarea publică în situaţii de urgenţă. Acesta nu va fi contrazis în faţa presei.Purtătorul de cuvânt are următoarele atribuţii:– prezintă punctul de vedere oficial al structurii de management al urgenţelor şi conduceconferinţele şi briefingurile de presă ale şefului structurii de management al urgenţei sau aleînlocuitorului acestuia;– îl însoţeşte pe şeful structurii de management al urgenţei la toate activităţile importante,inclusiv la şedinţele de planificare/coordonare şi la vizitele în teren;– colaborează cu Centrul de comunicare şi informare publică pentru realizarea acţiuniloriniţiate în scopul mediatizării deciziilor luate de structurile abilitate ale statului;– sprijină Centrul de comunicare şi informare publică cu datele necesare realizăriidocumentelor pentru jurnalişti;– elaborează materialele solicitate expres de către şeful structurii de management alurgenţei: răspunsuri la întrebările puse de mass-media, alocuţiuni, puncte de vedere etc.;– redactează comunicatele de presă referitoare la activitatea şi deciziile structurii demanagement al urgenţei şi susţine, cu aprobarea şefului structurii de management al urgenţei,conferinţe şi briefing-uri de presă; redactează şi difuzează dezminţiri, rectificări, drepturi la replică;cooperează cu purtătorii de cuvânt de la celelalte structuri de management al urgenţei. 383. GESTIONAREA COMUNICĂRII ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ3.1 Pregătirea pentru gestionarea comunicării în situaţiile de urgenţăDeşi dezastrele sunt evenimente absolut aleatorii, marea lor majoritate având o manifestarerapidă, managementul acestora este o practică socială permanentă, activităţile managerialedesfăşurate putând fi grupate, după natura lor şi obiectivele urmărite, într-un ciclu care cuprinde37 Cristina, Coman (2001), p. 73.38 Aurel, Udor (2010), pp. 20-21.42

funcţiuni specifice perioadei predezastru (prevedere, elaborare şi implementare de măsuri dereducere a riscurilor, pregătirea sistemului de răspuns şi a populaţiei, detectarea şi alarmarea privindpericolul producerii dezastrelor – atunci când acest lucru este posibil), pe timpul produceriidezastrului şi în perioada imediat următoare (detectarea, înştiinţarea şi alarmarea, intervenţiaoperativă pentru salvarea victimelor dezastrului, pentru limitarea efectelor dezastrului) şi perioadeipostdezastru (evaluarea/estimarea pagubelor şi distrugerilor, reabilitarea şi reconstrucţia şirestabilirea echilibrului necesar continuării dezvoltării).Eficacitatea campaniei de comunicare în timpul gestionării unei situaţii de urgenţă depindede cât de pregătite sunt structurile implicate să facă faţă situaţiei şi care este nivelul de credibilitatecâştigat în acel moment. Este important ca autoritatea să ţină cont de problemele care pot apărea înmod obişnuit pe timpul comunicării în cazul unei situaţii de urgenţă.Comunicarea planificată, eficientă şi rapidă în gestionarea unei situaţii de urgenţă asigură:– transmiterea promptă a mesajelor cheie;– unitatea şi continuitatea mesajelor la nivelul tuturor instituţiilor şi organizaţiilorimplicate în gestionarea situaţiei de urgenţă;– o percepţie favorabilă a instituţiilor care gestionează urgenţa;– sprijinul public pentru asigurarea continuităţii acţiunilor de mare amploare, pe spaţiiextinse şi cu implicarea unor resurse semnificative;– cunoaşterea liniilor orientative pe care trebuie să le urmeze părţile implicate pentru carăspunsul la criză să fie coordonat şi eficient.CredibilitateaCredibilitatea unei organizaţii se obţine greu, se menţine cu eforturi mari şi se recâştigă şimai greu, cu cheltuieli foarte mari. Cheia succesului este menţinerea credibilităţii.Credibilitatea este strâns legată de modul în care sursa de informare, expeditorul, esteconsiderat. Informaţiile vor fi credibile cu menţiunea ca acestea să provină dintr-o sursă legitimă, unorganism care este autorizat să furnizeze informaţii într-o astfel de situaţie şi a căror competenţă sauexperienţă este recunoscută. Prin exprimarea empatiei, îngrijorării, competenţei, experienţei,onestităţii şi dăruirii se poate câştiga încrederea publicului. Percepţia publică despre onestitatea şitransparenţa unei organizaţii este esenţială. Prin eforturi continue de a fi deschis, cinstit şicompetent, organizaţia se va menţine la un nivel înalt de credibilitate, în orice moment. Oorganizaţie cu credibilitate are mai multe şanse de a reuşi în eforturile sale de a comunica şi atransmite mesaje. 39Un factor puternic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă cu succes este ca autorităţileimplicate în managementul situaţiei de urgenţă să beneficieze de un grad mare de credibilitatepentru a fi luate în serios de către toate părţile implicate.Informaţiile vor fi credibile cu menţiunea ca acestea să provină de la o sursă legitimă, adicăun organism care este autorizat să furnizeze informaţii în acest fel de situaţie şi a căror competenţăsau expertiză este recunoscută. Credibilitatea se construieşte pe atribute ca deschidere, competenţă,corectitudine şi empatie.ZvonurileUna din problemele cu care se confruntă specialiştii în comunicare pe timpul situaţiilor deurgenţă sunt zvonurile. Din punctul de vedere al comunicării, zvonurile reprezintă informaţiispontane care au o traiectorie verticală. Atât organizaţiile, cât şi comunităţile, întrucât pot ficonsiderate entităţi sociale, îşi construiesc propriile reţele de comunicare formale, dar şi informale.În momentul în care reţelele formale nu îşi îndeplinesc rolul de informare suficientă, canaleleinformale se extind şi propagă zvonuri care se substituie informaţiilor obiective.Zvonurile pot fi şi conştiente şi pot circula şi prin intermediul unor canale oficiale,instituţionalizate, fiind lansate intenţionat pentru manipularea populaţiei. Există numeroase cazuri încare zvonuri vehiculate în presa audiovizuală sau scrisă au determinat conflicte la nivel de grup sau39 (SEMA) (2008), Crisis Communications Handbook, Stockholm, Sweden, p. 28.43

comunităţi. Tot la nivel de mass-media mai sunt vehiculate şi ştiri necontrolate cu valoare dezvonuri inconştiente. Efectele nu pot fi decât negative şi în aceste situaţii.Cele mai multe dintre zvonurile care trec pe lângă organizaţie nu sunt nimic mai mult decâtpălăvrăgeală inofensivă şi dispar rapid. Dar altele persistă, de multe ori, pentru că ele conţin unnucleu de adevăr – un alt semn de avertizare că ceva rău se întâmplă. 40 În cazul unor inundaţiidramatice, zvonurile pot anunţa o cifră mai mare a persoanelor decedate faţă de cea oficialămergând pe ideea că ,,nu era de dorit să se afle amploarea catastrofei’’.Pentru public, cuvântul zvon evocă un fenomen misterios, aproape magic. Se pare că efectullor asupra oamenilor e asemănător cu cel al hipnozei: fascinează, subjugă, înflăcărează. 41 Înnumeroase situaţii, zvonul o ia înaintea mediilor de informare. Canalele de transmitere a zvonurilorsunt reprezentate prin fenomenul cunoscut sub numele de ,,radio-şanţ”, afirmaţie făcută de McQuail,conform căreia existenţa fenomenului radio-şanţ reflectă inadecvarea canalelor formale la nevoilede comunicare ale membrilor unei organizaţii. 42 Nu lipsa canalelor formale adecvate determinăapariţia canalelor informale, ci dorinţa firească a oamenilor de a-şi construi propriile căi decomunicare apropiate de felul lor de a fi şi care le conferă o uşurinţă şi un confort ridicat înschimbul de informaţii (mai mult sau mai puţin reale) cu ceilalţi participanţi la procesul decomunicare. În realitate, ineficienţa canalelor formale de comunicare determină apariţia şi utilizareaacestor canale non-formale.În situaţiile de urgenţă zvonurile pot apărea dacă sunt întrunite următoarele condiţii:– lipsa unor informaţii autentice sau oficiale;– existenţa unor informaţii, dar incomplete;– opinia publică manifestă nemulţumire, anxietate, frustrare, panică sau frică;– informaţia difuzată este incosecventă;– nu sunt întâmpinate aşteptările publicului;– deciziile se prelungesc prea mult;– persoanele au impresia că sistemul în care se află este discreţionar;– fluxul de informaţii are elemente prost legate;– existenţa de antagonisme personale, conflicte organizaţionale sau politice.Pentru a combate şi limita efectele negative ale zvonurilor cu care se confruntămanagementul situaţiei de urgenţă este necesar:– să se analizeze scopul şi seriozitatea impactului zvonului înainte de a se angaja oriceacţiune corectivă;– să se discute cu persoanele afectate; să se analizeze cauzele şi motivele specifice, surselezvonului;– să se difuzeze imediat şi masiv informaţia autentică privind subiectul zvonurilor şi să selanseze contrazvonuri cu ajutorul personalului şi al persoanelor de încredere;– să se apeleze la poziţiile-cheie ale unor formatori de opinie pentru a discuta şi clarificasituaţia;– să se evite referirea la zvonul iniţial atunci când se difuzează adevărul (referirea poateîntări zvonul primar);– cea mai bună modalitate de a combate zvonurile constă în a hrăni nevoia naturală aoamenilor cu informaţie promptă şi corectă.Planul de comunicareÎn opinia lui Regester Michael şi Larkin Judy planificarea pentru gestionarea situaţiilor decriză poate fi rezumată astfel:– catalogarea potenţialelor situaţii de criză;– elaborarea politicilor de prevenire a lor;– formularea de strategii şi tactici pentru fiecare potenţială criză;– identificarea celor care vor fi afectaţi de aceasta;40 Luecke, R., Barton, L., Barton, L. (2004), p. 56.41 Jean-Noel, Kapferer (1993), p. 25.42 Denis, McQuail (1999), p. 117.44

– conceperea eficientă a canalelor de comunicare cu cei afectaţi, astfel încât să seminimizeze deteriorarea reputaţiei organizaţiei;– testarea. 43Strategia de comunicare va fi proactivă: mesajele vor fi construite anticipat, adaptate fiecăreicategorii de public şi diseminate, pe cât posibil, înainte ca zvonurile sau speculaţiile transmise prinintermediul mass-mediei sau vehiculate pe cale orală să scape de sub controlul comunicatorilor. Încazul apariţiei unor incidente neprevăzute, strategia adoptată este aceea a informării categoriilor depublic-ţintă în timp real, doar de către persoanele abilitate. Este esenţial ca planul de gestionare acomunicării în situaţia de urgenţă, precum şi mecanismele aplicării acestuia, să fie identificateînainte ca situaţia respectivă să se producă şi să se acorde o atenţie specială gestionarii mesajelorcătre fiecare categorie de public.Planul de gestionare a comunicării într-o situaţie de urgenţă va lua în considerareurmătoarele etape de construcţie:a) scenariul unei situaţii de urgenţă şi definirea problemelor pe care le impune;b) analiza situaţiei din perspectiva comunicării; stabilirea obiectivelor;c) stabilirea echipei de management şi a responsabilităţilor fiecărui membru; stabilirearesurselor materiale;d) identificarea diferitelor categorii de public;e) stabilirea strategiilor şi tacticilor de comunicare;fg) construcţia mesajelor;g) canale şi forme de comunicare;h) stabilirea acţiunilor de comunicare în corelaţie cu factorul timp (acţiuni în primele 24 deore de la declanşarea situaţiei de urgenţă, în timpul situaţiei de urgenţă şi post urgenţă);i) stabilirea procedurilor de lucru. 44a) Scenariul unei situaţii de urgenţă şi definirea problemelor pe care le impunePregătirea unui scenariu presupune postularea unei anumite situaţii de urgenţă (cutremur,atac terorist, accident chimic, inundaţii etc.) şi trasarea unor linii alternative de dezvoltare în careaceastă situaţie de urgenţă are probabilitatea să evolueze. Fiecare alternativă probabilă contureazăun anumit tip de problematică de comunicare pentru care se vor construi căi diferite de gestionare.Planul de gestionare a comunicării într-o situaţie de urgenţă trebuie să fie corelat cu planul generalde gestionare a unei situaţii de urgenţă.b) Analiza situaţiei din perspectiva comunicării; stabilirea obiectivelorAnaliza situaţiei se poate materializa într-un dosar de lucru care cuprinde două secţiuni:analiza factorilor interni (se trec în revistă structurile şi procesele relevante pentru situaţia în cauză,gestionarea unor situaţii de aceeaşi factură în trecut) şi analiza factorilor externi (se referă îndeosebila segmentele de public afectate de acea situaţie). Această analiză permite efectuarea unei evaluăritip SWOT având ca urmare elaborarea obiectivelor de comunicare.c) Stabilirea echipei de management şi a responsabilităţilor fiecărui membruDocumentaţia necesară pentru managementul comunicării la nivelul centrului de comunicareşi informare publică trebuie să cuprindă:1) listele cu:– persoanele care vor fi purtători principali şi secundari de mesaj;– persoanele desemnate să îndeplinească sarcini în cadrul centrului de comunicare şiinformare publică;– echipele de intervenţie, persoanele de contact şi coordonatele acestora; persoaneledesemnate să reprezinte echipele în relaţia cu mass-media;43 Regester, M., Larkin, J. (2008), p. 208.44 Aurel, Udor (2010), pp. 25-2645

– categoriile de informaţii care nu sunt destinate publicităţii; materialele şi documenteledifuzate înainte, în timpul şi după situaţia de urgenţă.2) estimarea pierderilor şi planul de realizare a unei secţiuni de documentare:– programul de acţiune: cine, ce şi unde; hărţile zonelor afectate; procedura standard derăspunsuri rapide, conferinţe de presă şi prezentări scurte;3) jurnalul cu informaţiile difuzate (cui şi când); rapoarte regulate ce ajută la controlareafluxului normal de informaţii pe măsură ce aceste informaţii devin disponibile, precum şi lacontrolarea zvonurilor false; elemente suplimentare pentru relaţia cu mass-media;4) canalele de televiziune au nevoie de materiale video şi/sau reportaje/transmisiuni în direct.Este util ca punctul de vedere al structurii de management al situaţiei de urgenţă şi eforturilepozitive pe care aceasta le face să fie prezentate prin furnizarea către mass-media a unor declaraţiidin partea purtătorilor de mesaj, însoţite de un set de imagini adecvate.d) Identificarea diferitelor categorii de publicCategoriile de public cărora le sunt destinate mesajele sunt:– victimele şi rudele acestora;– locuitorii din zona afectată de situaţia de urgenţă;– cetăţenii din zonele potenţiale de risc;– opinia publică şi mass-media locală, naţională şi internaţională;– autorităţile implicate în managementul situaţiilor de urgenţă: instituţiile cu funcţii desprijin, instituţii guvernamentale, agenţii locale sau naţionale, spitale;– categoriile speciale ale publicului-ţintă: organizaţii economice, societăţi de asigurări,organizaţii umanitare internaţionale, organizaţii neguvernamentale, membrii structurilor demanagement al situaţiei de urgenţă şi membrii echipelor de intervenţie.e) Stabilirea strategiilor şi tacticilor de comunicareStrategia de urmat trebuie să întrunească următoarele calităţi:1) să atingă categoriile de public-ţintă alese;2) să răspundă cel mai bine obiectivelor fixate;3) să fie în concordanţă cu resursele de timp, umane şi financiare;4) să fie compatibilă cu stilul de conducere şi comunicare al echipei de management alsituaţiei de urgenţă.Pentru stabilirea tacticilor trebuie precizate următoarele detalii: descriere pe scurt, termenede realizare, cerinţe speciale (utilizarea unor echipamente aparte, închirierea unor spaţiisuplimentare, invitarea unor personalităţi), structura sau persoana care răspunde de respectivaacţiune.Strategii care se pot utiliza în campania de comunicare necesară pentru gestionarea uneisituaţii de urgenţă sunt:– activităţi de diseminare a informaţiei (distribuirea de mesaje care prezintă punctul devedere al echipei de management al urgenţei asupra situaţiei);– organizare de evenimente (transmiterea de mesaje prin evenimente neplanificate,evenimente puse în scenă pentru mediatizare, acţiuni civice);– activităţi organizaţionale (promovarea organizaţiei, poziţionarea ei în rândul opinieipublice şi creşterea credibilităţii). Organizarea acestor acţiuni este recomandată în etapa deprevenire şi în etapa posturgenţă.f) Construcţia mesajelor,,Pentru fiecare categorie de public trebuie construit un mesaj specific, în funcţie de intereseşi gradul de implicare a acestora în viaţa organizaţiei. Se elaborează şi o declaraţie comună, în carese precizează natura crizei, datele de bază despre aceasta, măsurile luate de organizaţie pentrustoparea sau limitarea crizei, pierderile, victimele sau persoanele afectate, impactul asupra mediuluisau a altor organizaţii.” 4545 Arlette, Bouzon (2006), p. 14.46

Când difuzează informaţii cu privire la situaţia de urgenţă, structurile specializate încomunicare vor transmite publicului şi mass-media, cu insistenţă şi în mod sistematic mesajefavorabile instituţiilor implicate în gestionarea acesteia:– intervenţia rapidă şi investigarea situaţiei pentru depistarea cauzelor;– grija faţă de persoanele implicate în urgenţă şi prezentarea de condoleanţe familiilorcelor decedaţi;– calitatea pregătirii profesionale şi a nivelului de expertiză a membrilor structurii deintervenţie;– capacitatea structurilor de decizie şi de intervenţie de a controla situaţia şi a prevedeaconsecinţele ei;– calitatea actului de decizie;– respectul pentru lege.Pentru a fi eficiente, mesajele trebuie să atragă atenţia, să fie înţelese, să fie credibile şi să fieluate drept plan de acţiune de către public.Mesajele corecte către public trebuie să fie:– simple – oamenii speriaţi nu vor să audă cuvinte mari;– la timp – oamenii speriaţi doresc informaţii urgente;– corecte – oamenii speriaţi nu vor nuanţe;– relevante – răspunde la întrebările lor şi oferă paşii acţiunii;– credibile – empatia şi deschiderea sunt esenţiale pentru consistenţa credibilităţii – ceamai mică schimbare în mesaj este îngrijorătoare şi este disecată de toţi.Mesajele vor respecta următoarele reguli:– să fie acceptate de mass-media;– să nu fie încărcate de prea multe cuvinte;– să fie însoţite de imagini sau de un fundal complementar;– să fie relevante pentru situaţia în care se află publicul vizat;– să vină de la instituţii cu o bună reputaţie;– să fie transmise de comunicatori credibili;– să fie transmise într-o manieră nepartizană;– să includă instrucţiuni clare;– să fie repetate de personalităţi cu influenţă asupra audienţei.,,Situaţia este sub control’’ este un mesaj-cheie în timpul situaţiilor de urgenţă. Acest mesajtrebuie însoţit de măsuri exprimate prin verbe active, la timpul prezent.Conceptele-cheie sunt control, grijă, intervenţie rapidă, cooperare, eficienţă, întrajutorare,ajutor, reciprocitate şi controlul riscului.g) Canale şi forme de comunicarePotenţialele canale de comunicare sunt importante în definirea categoriile de public-ţintă şi amesajelor specifice. Lista canalelor şi formelor de comunicare care pot fi utilizate separat saucombinat pentru diferite categorii de public-ţintă cuprinde: televiziunea, presa scrisă, radioul,telefoane, ziare de întreprindere, faxuri, mailuri, conferinţe, comunicate de presă, briefinguri,interviuri, vizite personale, scrisori, înştiinţări inter-ministeriale, avertismente, ştiri şi Internetul.Comunicarea cu mass-mediaDezastrele, crizele şi situaţiile de urgenţă pot lovi brusc şi neaşteptat, oriunde, în oricemoment. Cauzele pot fi imprevizibile. Un lucru este, cu toate acestea, sigur. Ştirile mass-media levor urma aproape.Într-o situaţie de urgenţă, relaţia dintre structura de management a urgenţei şi diferitelecategorii de mass-media (locală, naţională şi internaţională) reprezintă o proiectare a structurii demanagement în actualitate, o prezentare mediatică, deformată de multe intervenţii şi o bătălie deopinii (de ce s-a întâmplat aşa ceva, cine este răspunzător, cine sunt victimele, cine va aveaîntâietate, pe cine interesează acest subiect).47

În cele mai multe cazuri, mass-media vor acţiona în mod responsabil, în cazul în care osituaţie este tratată într-un mod deschis şi sincer. Activitatea de relaţii publice în situaţiile de crizătrebuie să nu încerce să ascundă faptele întâmplate, ci trebuie să acţioneze ca un facilitator, săexplice ceea ce s-a întâmplat. A ascunde faptele deliberat este o prostie. Mai devreme sau mai târziuei vor fi descoperiţi şi situaţia va deveni mai rea, din cauza acuzaţiilor de ,,acoperire”. Mass-mediaar trebui să fie privită ca potenţial prieten, mai degrabă decât potenţial duşman. Este important de astabili şi urmări agendele lor. 46În timpul unei situaţii de urgenţă, presa preia şi distribuie orice fel de informaţii, aşa încâteste greu să controleze mesajele care ajung în mass-media. Rezultatul este o sumă de mesajecontradictorii (provenite din surse oficiale sau/şi neoficiale, bazate frecvent pe zvonuri), care conducla situaţia în care fiecare jurnalist şi chiar membru al publicului îşi construieşte propria versiunedespre situaţia de urgenţă respectivă.Mijloacele de informare sunt predispuse la dezinformare prin însăşi funcţia lor, care constăîn a vinde o informaţie susceptibilă de a seduce, de a interesa, de a şoca, de a gâdila, de a speria înmod agreabil înainte de a linişti blând, pe scurt, informaţia cea mai plăcută posibil. 47 De aceea, nuexistă decât soluţia de a sprijini jurnaliştii în activitatea de documentare, ce duce la obţinereaîncrederii şi chiar a cooperării presei. Prin pseudonimul de ,,câine de pază” al societăţii (watchdog)pe care şi-a asumat-o mass-media 48 , aceasta devine un factor important în limitarea consecinţelorsituaţiei de urgenţă.Problemele care pot fi create de mass-media în timpul gestionării unei situaţii de urgenţăsunt: numărul mare al reprezentanţilor mass-media, presiunea enormă asupra oficialilor;interpretarea suprarealistă a faptelor; experienţa deosebită pe care o pot avea mulţi reprezentanţi aimass-media comparativ cu cei care încearcă să rezolve o situaţie de urgenţă; interesul internaţionalpoate fi copleşitor, paralizând activitatea ministerelor. Problema cea mai importantă pe care o ridicărelaţia cu mass-media pe timpul gestionării unei situaţii de urgenţă este că modul în care seinterpretează acţiunile echipei de management influenţează decisiv modul în care se acţionează.Monitorizarea opiniei publiceMonitorizarea şi evaluarea reprezintă instrumente-cheie în administrarea funcţiilor decomunicare în situaţii de urgenţă. Monitorizarea reprezintă culegerea sistematică de date statisticedin zonele afectate de dezastru şi este sursa principală a informaţiilor destinate publicului. Evaluareaeste un mijloc de analiză a eficienţei acţiunii. Prin evaluare este măsurată percepţia publică asupraeficienţei intervenţiei şi a gestionării situaţiei. Scopul evaluării este identificarea punctelor slabe şiîmbunătăţirea mecanismelor de răspuns.Monitorizarea opiniei publice pe timpul situaţiei de urgenţă se face prin apelurile telefonicecare aduc comentarii, sesizări sau cereri de la diverse persoane, poşta electronică şi listele de chat,analizarea zilnică a mass-media (a nu se confunda imaginea conturată de mass-media cu cea apublicului). Acest mod de a urmări imaginea publică ajută ca zvonurile, neînţelegerile sauinformaţia incorectă ce a fost transmisă să fie înlăturate.3.2 Comunicarea pe timpul gestionării situaţiilor de urgenţăActivităţi specifice comunicării, ce trebuie îndeplinite în primele ore ale situaţiei deurgenţăa) activarea centrului de comunicare şi informare publică; asigurarea participării purtătoruluide cuvânt la şedinţele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi informarea membrilor comitetuluipentru situaţii de urgenţă în legătură cu evoluţia evenimentelor;b) acreditarea reprezentanţilor mass media şi organizarea conferinţelor de presă;46 Regester, M., Larkin, J. (2008), p. 192.47 Vladimir, Volkoff (2006), p. 163.48 Simion, Boncu (1998), p. 12.48

c) analizarea resurselor disponibile şi deschiderea unui centru de comunicare telefonică cupopulaţia: linii telefonice gratuite, pagini de internet;d) elaborarea textului pentru primul mesaj adresat publicului (nu difuzaţi ceea ce un ştiţi; fiţisinceri; deschideţi canale de comunicare cu publicul larg – linii telefonice, chat; asiguraţi publicullarg că va fi informat şi precizaţi intervalul de timp şi modalităţile; încercaţi să păstraţi calmulpopulaţiei; difuzaţi permanent setul de măsuri ce trebuie luate de către populaţie; nu căutaţi vinovaţişi un daţi justificări);e) oferirea unui spaţiu adecvat de lucru pentru jurnalişti şi furnizarea constantă ainformaţiilor şi resurselor, materiale sau umane, către centrul de comunicare şi informare publică;f) înştiinţarea comitetului pentru situaţii de urgenţă în legătură cu problemele populaţiei şiaspectele de interes pentru presă; facilitarea contactului membrilor echipei de intervenţie cufamiliile lor, astfel încât problemele personale să nu le afecteze munca.Activităţi de comunicare în primele 24 de ore ale situaţiei de urgenţăO echipă de comunicare trebuie să fie deja activată când comitetul pentru situaţii de urgenţăse întruneşte şi nominalizează purtătorul de cuvânt. Primele ore ale situaţiei de urgenţă sunt cruciale,de aceea următoarele activităţi trebuie implementate în maximum 24 de ore:a) verificarea situaţiei: determinarea gravităţii şi intensităţii evenimentului cât mai curândposibil şi transmiterea notificărilor: contactarea şi informarea tuturor responsabililor din comitetulpentru situaţii de urgenţă sau din alte instituţii, care trebuie să ştie ce se întâmplă;b) organizarea activităţilor: activarea planului începând cu funcţiile şi persoanele desemnatesă le îndeplinească şi stabilirea grupurilor-ţintă şi mesajelor principale în funcţie de gravitateaevenimentului;c) pregătirea comunicatelor de presă şi prezentarea lor în comitetul pentru situaţii deurgenţă: agrearea conţinutului, dezvoltarea mesajului şi aprobarea pentru difuzare; difuzareainformaţiei: decizie privind frecvenţa cu care vor fi difuzate noi informaţii, cum se va face acestlucru şi de către cine.Activităţi de comunicare pe timpul intervenţieiAcestea sunt:– identificarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi a eventualelor elemente care ar putea avea oevoluţie nefavorabilă;– analizarea situaţiei practice şi verificarea mesajelor concepute astfel încât publicul să fiepregătit să facă faţă unor potenţiale riscuri;– folosirea unui singur purtător de cuvânt şi a mai multor purtători de mesaj, în funcţie deefectele urmărite de echipa de management al situaţiei (mass-media va primi informaţii de la acestepersoane care vor prezenta mesajele consecvent şi credibil);– organizarea de conferinţe de presă şi de scurte prezentări;– înregistrarea tuturor solicitărilor primite în scopul obţinerii controlului asuprainformaţiilor şi pentru evitarea dezinformării sau confuziilor;– sintetizarea celor mai frecvente solicitări şi elaborarea unor răspunsuri complete şidocumentate pentru mass-media şi populaţie.Diminuarea sentimentelor de panică, insecuritate şi anxietate la nivelul publicului, precum şiinstaurarea cât mai rapidă a unei stări de calm sunt obiectivele principale ale strategiei decomunicare în situaţii de urgenţă. Comunicarea în cadrul categoriilor de public-ţintă identificatetrebuie să precizeze natura situaţiei, datele de bază despre aceasta, măsurile luate pentru stopareasau limitarea urgenţei, pierderile, victimele sau persoanele afectate, impactul asupra mediului sau aaltor organizaţii.Tehnicile de comunicare folosite pot fi:1) directe:– informare directă la locul evacuării folosind portavocea;– informarea liderilor formali şi informali din cadrul grupurilor pentru a fi diseminatori demesaj;49

– distribuirea de pliante cu instrucţiuni privind măsurile de urgenţă şi protecţie.2) mediate:– declaraţia de presă;– comunicatul de presă;– conferinţă de presă atunci când un eveniment deosebit o impune;– briefinguri ori de câte ori este necesar;– difuzarea de mape de presă.Modalităţi de comunicare cu mass-mediaA nu discuta cu presa poate crea impresia că situaţia nu este controlată şi poate face ca ceidesemnaţi cu gestionarea urgenţei să pară insensibili şi nepăsători. ,,Reporterii sunt instruiţi pentru afi sceptici. Întrebările pe care le pun sunt legitime şi este responsabilitatea echipei de comunicare acrizei şi a purtătorul de cuvânt desemnat pentru a fi demni de încredere şi consecvenţi în a răspundeacestora. De reamintit că, nu mass-media este audienţa reală, ci publicul.” 49 O conlucrare activă cumass-media dă posibilitatea: de a fi proactiv şi un reactiv; de a avea relativ sub control mesajul; de acorecta informaţia greşită.Tehnici şi strategii de comunicare folosite – conferinţa de presăO conferinţă de presă este o oportunitate cât şi un risc. 50 Organizată în funcţie de interesularătat, trebuie să fie ţinută la o oră convenabilă, se vor aduce la cunoştinţă data, locul, ora şi un scurtconţinut în care este precizată agenda conferinţei de presă.Dosarele de presă sunt întocmite într-un format accesibil fiecărui tip de media (scrisă, radiosau televiziune). Se moderează sesiunea de întrebări şi răspunsuri astfel încât întrebarea să fieadresată celui mai îndreptăţit să răspundă şi conferinţa se încheie în timpul anunţat. Practic mesajeleunei conferinţe sau briefing de presă în situaţii de criză sunt trei la număr şi sunt foarte simple: ce s-a întâmplat, ce face organizaţia pentru a remedia şi ce simte conducerea organizaţiei în legătură cucele petrecute. Ordinea cea mai indicată de a aborda problemele este: oamenii; mediul; proprietatea;banii. 51 3.3 Comunicarea posturgenţăÎn faza posturgenţă trebuie completat un plan de măsuri care trebui să aibă în vedere:– prevenirea unui al doilea dezastru;– readucerea vieţii la normal;– asigurarea unor servicii medicale şi sociale de urgenţă;– reglementarea acordării de despăgubiri şi compensaţii;– reconstrucţia clădirilor şi drumurilor afectate.Principalele obiective ale comunicării posturgenţă sunt:– prezentarea strategiei urmărite înainte, în timpul şi după situaţia de urgenţă;– managementul consecinţelor;– concluziile trase, lecţiile învăţate şi cum vor fi avute în vedere pentru îmbunătăţireaactivităţilor viitoare.Perioada posturgenţă poate fi împărţită în trei faze principale:1) faza imediat de după dezastru (comunicarea trebuie să cuprindă răspunsul la întrebăriledespre politica urmată de management şi să ofere informaţii asupra consecinţelor urgenţei);2) faza de recuperare şi reconstrucţie (informaţia furnizată trebuie să se axeze peproblematica compensaţiilor, îngrijirea medicală şi socială şi reconstrucţie);49 Boisvert, P., Moore, R. (2003), p. 31.50 Crisis Communications Handbook, Stockholm, Sweden, Swedish Emergency Management Agency (SEMA), 2008,p. 51.51 Dan, Mircea (2008), pp. 71-72.50

3) faza de completare (urmăreşte clarificarea problemelor pe temen lung, cum ar fi acordareacompensaţiilor).Categoriile de public-ţintă sunt:– persoanele afectate;– autorităţi şi organizaţii implicate în refacere;– intermediari: organizaţii sau persoane care sunt doritoare să participe la campania decomunicare;– publicul general;– mass-media;– autorităţi care se ocupă de managementul consecinţelor pe termen lung.De îndată ce criza a încetat şi atenţia presei a scăzut în intensitate, este necesară analizacomunicării pe timpul crizei, care să includă: analiza mesajelor emise; analiza opiniei şi atitudiniipublicului; reacţiile angajaţilor şi sugestiile lor pentru îmbunătăţirea comunicării; reacţia/concluziiledin partea organizaţiilor partenere şi a altor colaboratori. 52Gestionarii situaţiilor de urgenţă şi practicienii comunicării în situaţii de criză trebuie să ianotă de oportunităţile create în timpul dezastrului pentru a reconstitui un sentiment de comunitate,de identitate şi ordin civic la un nivel mai înalt de complexitate a sistemului. 53Experienţa acumulată trebuie transpusă în planuri noi, instrucţiuni, proceduri şi este necesarca aplicabilitatea acestora să fie urmărită prin exerciţii şi simulări.4. ANALIZA COMUNICĂRII PE TIMPUL INUNDAŢIILOR PRODUSEÎN JUDEŢUL SUCEAVA – IULIE 2008Pentru o mai bună înţelegere a suportului teoretic prezentat în capitolele anterioare am luatspre analiză o situaţie de urgenţă (inundaţie) cu care s-a confruntat Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă ,,Bucovina’’ al judeţului Suceava. În cele ce urmează voi prezenta derularea situaţiei deurgenţă şi modul de gestionare a comunicării.CARACTERISTICI GEOGRAFICE ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂJudeţul Suceava, situat în nordul României, ocupă o suprafaţă de 8.553,5 kmp.(reprezentând cca. 4% din teritoriul ţării), fiind al doilea judeţ din ţară ca întindere. Judeţul Suceavase învecinează la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judeţele Maramureş şiBistriţa Năsăud, la est cu judeţele Botoşani şi Iaşi, iar la nord cu Republica Ucraina.Reţeaua hidrografică a judeţului însumează 3092 km. Densitatea reţelei hidrografice este de0,361 km râu/kmp teritoriu, valoare superioară celei medii pe ţară.Principalele cursuri de apă ce străbat judeţul sunt: râul Siret (de la N la S) şi afluenţii săi,râurile Suceava, Şomuzu Mare, Moldova, Bistriţa (curgând de la NV spre SE). Suprafaţa totală aluciilor de apă din judeţ este de 5.542,63 ha, din care 5.056,622 ha ape curgătoare şi 486,008 halacuri.În totalitate râurile de pe teritoriul judeţului Suceava sunt tributare râului Siret, datorităconfiguraţiei generale a reliefului. Cantităţile cele mai mari de apă sunt transportate de râurile alecăror bazine de alimentare sunt situate în regiunea montană. Cel mai întins bazin hidrografic estecel al râului Moldova, care drenează prin intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţajudeţului Suceava, după care urmează Bistriţa (cca 30% din suprafaţă) şi Suceava.Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici şi lacuri antropice amenajateîn scopuri complexe: rezerve de apă industrială şi potabilă, apărare împotriva inundaţiilor,piscicultură etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele şase lacuri din lungul râuluiŞomuzu Mare.52 Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2008), p. 140.53 Sellnow, T.L., Seeger, M.W., Ulmer, R.R. (2000), p. 275.51

Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi,depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate, lunci, fiind format în principal dinzona montană a Obcinilor Bucovinei din cuprinsul Carpaţilor Orientali (cca 60% din suprafaţă) şiPodişul Moldovei, cu o diferenţă de nivel între cotele extreme de 1.922 m (de la 280 m în albiarâului Siret, în partea sudică, la 2102 m vârful Călimani).Fondul forestier ocupă 49,4% din suprafaţa judeţului (422.455 ha), reprezentând cca 7% dinîntregul potenţial silvic al României, judeţul Suceava ocupând din acest punct de vedere locul I peţară. Ponderea vegetaţiei o constituie pădurile, care reprezintă o resursă naturală importantă ajudeţului. Suprafaţa împădurită totală a judeţului este de 411.115 ha (cca 48,1% din suprafaţa totalăa judeţului).EVIDENŢIEREA CONTEXTULUI PRODUCERII INUNDAŢIILOR, CU IMPLICAŢIIGENERALE ASUPRA ÎNTREGII ZONE AFECTATEÎncepând cu data de 21 iulie 2008, teritoriul României a fost afectat de un front atmosferic,cu o deplasare extrem de lentă de la sud-vest către nord-est, care s-a concretizat prin căderi masivede precipitaţii sub formă de ploaie cu caracter torenţial, descărcări electrice, vijelii în zona Europeide Est, în Ucraina, România şi Republica Moldova. La început cantităţile de apă au depăşit 80 l/mpîn Carpaţii Meridionali şi Transilvania, în perioada 25-27.07.2008, în nord-estul României,cantităţile de precipitaţii consemnate au fost cuprinse între 150 – 200 l/mp, iar dincolo de graniţă, înUcraina, au depăşit 200 l/mp.Căderile masive de precipitaţii sub formă de ploaie având caracter torenţial, pe teritoriulRomâniei, au dus la producerea de scurgeri importante de pe versanţi, torenţi şi creşteri rapide dedebite şi niveluri cu depăşiri a cotelor de pericol pe afluenţi şi principalele cursuri de apă (Tisa,Siret, Prut, Nistru), care au produs viituri majore ameninţând direct viaţa persoanelor,colectivităţilor de animale şi siguranţa bunurilor materiale.În acest context, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a emis un număr de şaseatenţionări meteorologice şi 13 avertizări hidrologice. În funcţie de prognozele emise au fostavertizate o parte din judeţele ţării cu codul roşu şi portocaliu. La începutul perioadei supuseanalizei un număr de 21 de judeţe au primit atenţionare meteo – cod galben. Ca urmare a creşteriidebitelor pe cursurile de apă Tisa, Siret, Prut şi Nistru, s-au emis avertizări hidrologice după cumurmează: cod galben – 17 judeţe, cod portocaliu – 8 judeţe şi cod roşu – 6 judeţe.În consecinţă, s-au înregistrat fenomene meteorologice periculoase de amploare şi duratădeosebită în 309 localităţi din următoarele judeţe: Suceava, Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ şiMaramureş. Inundaţiile din această perioadă au avut ca particularitate preluarea în sectorulromânesc a râurilor cu debite substanţiale provenite în urma precipitaţiilor care au afectat sudulUcrainei şi Nordul Moldovei. Având în vedere prognozele Administraţiei Naţionale deMeteorologice şi ale Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Comitetul pentruSituaţii de Urgenţă al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile a dispus măsurile organizatoricede punere în aplicare a Planurilor de apărare în caz de inundaţii.Aceste demersuri au fost argumentate de creşterile deosebite de cote şi debite în bazinelehidrografice ale râurilor: Prut, Tisa, Siret, Suceava, Moldoviţa, Vişeu, Iza, Bistriţa şi Crasna.Debitele înregistrate pe cursurile de apă mai sus-menţionate au determinat viituri succesive în numai2-3 zile, coroborat cu degradarea accentuată a coronamentelor lucrărilor de apărare, distrugerea unorpoduri şi podeţe ca urmare a depăşirii frecvente a cotelor de pericol.Debitele importante au fost amplificate ca urmare a precipitaţiilor care au angrenat scurgeride pe versanţi, torenţi, cu angrenarea unor elemente de vegetaţie şi sol. Viiturile s-au propagatcu viteze deosebite, în acest sens un element favorizant constituindu-l relieful accidentat sausemi-accidentat, efectele fiind amplificate şi de dispunerea majorităţii localităţilor inundate pe malulcursurilor de apă. În cele nouă judeţe, fenomenele meteorologice periculoase s-au produs treptat,nefiind afectate în acelaşi timp toate judeţele. Manifestarea situaţiilor de urgenţă a debutat în zilelede 23 şi 24 iulie 2008, când au fost inundate localităţi din judeţele Suceava, Satu-Mare, Botoşani şi52

Iaşi. Ulterior, în perioada 25-27.07.2008, efectele hidrometeorologice s-au manifestat în judeţeleMaramureş şi Sălaj când au fost afectate 57 localităţi urbane şi rurale.Începând cu data de 28 iulie 2008 au fost afectate grav judeţele Bacău şi Neamţ şi s-aumanifestat noi viituri în judeţele Botoşani şi Iaşi, care alături de judeţul Suceava au constituit centrulde greutate al tuturor intervenţiilor din această perioadă. Faptul că judeţele Suceava, Botoşani, Iaşişi Suceava au necesitat cele mai multe eforturi pentru intervenţie se evidenţiază prin evacuarea a15.375 persoane.FILMUL EVENIMENTELORÎn judeţul Suceava inundaţiile au început în seara zilei de 23.07.2008, pe raza municipiuluiCâmpulung Moldovenesc şi în localităţile din împrejurul acestuia. Cauza producerii inundaţiilor aufost ploile torenţiale, cu debite de apă ce au depăşit 50 l/mp şi scurgeri de pe versanţi, fapt ce a dusla concentrări de aluviuni şi masă lemnoasă în albiile râurilor, pârâurilor, precum şi colmatarearigolelor, a şanţurilor şi canalizărilor de scurgere.Perioada cu ploi şi produceri de inundaţii a durat până în ziua de 28.07.2008. În toată aceastăperioadă frontul atmosferic s-a mutat din zona municipiului Câmpulung Moldovenesc sprelocalităţile Păltinoasa, Suceava, Rădăuţi, Putna, Brodina şi Ulma. Oamenii, în general, nu au crezutcă fenomenul poate avea o atât de mare amploare. În zona municipiului Câmpulung Moldovenesc,când au început ploile cetăţenii au fost luaţi prin surprindere, pe timpul nopţii, iar în zonadepresiunii Rădăuţi oamenii au refuzat evacuarea (în special localitatea Ţibeni). Văzând că pericolulvine spre ei au refuzat să părăsească gospodăriile, deşi erau avertizaţi de comitetele locale pentrusituaţii de urgenţă, prin mass-media, şi forţele structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.Pentru a nu se pune în pericol vieţile cetăţenilor s-a procedat la evacuarea populaţiei, uneori chiarforţată.STRATEGIA DE GESTIONARE A INUNDAŢIILOR: MĂSURIŞI ACŢIUNI INTREPRISEEvoluţia situaţiei operative a impus ca acţiunile de conducere şi coordonare a structurilor curesponsabilităţi să se realizeze de către preşedintele României şi prim-ministrul care s-au deplasat înteren în vederea evaluării situaţiei şi dispunerii măsurilor necesare.În acest sens, au fost constituite colective de lucru conduse de către şeful statului şi cel alexecutivului care au avut în compunere miniştri, secretari de stat şi specialişti pe domenii deactivitate. Având în vedere că echipele de coordonare au fost compuse din persoane cu răspundereîn cadrul guvernului şi al ministerelor a evidenţiat faptul că elementele de decizie au fost asigurate şifundamentate de membrii ai Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (C.N.S.U.), pe de oparte şi de preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la ministere şi instituţii publicecentrale pe de altă parte.Coordonarea în teren a misiunilor a fost asigurată de către şefii unor structuri din subordineaaparatelor centrale de care aparţin, în acest sens evidenţiindu-se aportul Inspectoratului Generalpentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.), Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (M.M.D.D.) şiMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) care au avut în zona de intervenţieconducători de instituţii sau directorii unor departamente. În acest context, în perioada supusăanalizei, prim-ministrul a dispus convocarea Comitetului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă, îndouă reuniuni de lucru (27.07.2008 şi 03.08.2008).La nivelul I.G.S.U. s-au stabilit măsurile specifice pentru eficientizarea fluxuluiinformaţional – decizional, în scopul asigurării unei comunicări rapide şi eficiente cu toateelementele angrenate în gestionarea situaţiilor de urgenţă apărute în urma producerii fenomenelormeteorologice periculoase ca urmare a participării la două şedinţe ale Comitetului Operativ pentruSituaţii de Urgenţă, organizate la sediul Guvernului României, respectiv sediul MinisteruluiInternelor şi Reformei Administrative (M.I.R.A.), sub coordonarea prim-ministrului, domnul CălinPopescu Tăriceanu.53

La nivelul inspectoratelor şi al comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă s-au convocatcomitetele judeţene şi locale pentru situaţii de urgenţă în vederea punerii în aplicare a deciziilorcomitetelor de coordonare pentru evaluarea pagubelor produse de inundaţii şi pentru stabilireaplanurilor de reconstrucţie în zonele afectate de inundaţii. În localităţile afectate de inundaţiicomitetele pentru situaţii de urgenţă de la nivelul oraşelor şi comunelor au asigurat activareacentrelor operative pentru situaţii de urgenţă şi coordonat nemijlocit structurile voluntare pentrusituaţii de urgenţă.Amploarea situaţiilor de urgenţă, dinamica evenimentelor şi complexitatea acestora auimpus realizarea de către structurile participante la intervenţie a unui număr impresionat deintervenţii. Pentru perioada analizată a rezultat o medie de 399 intervenţii/zi, ceea ce evidenţiază odinamică deosebită şi utilizarea la maxim a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie.Misiunile cele mai importante care s-au desfăşurat au constat în:– monitorizarea zonelor vulnerabile;– consolidarea digurilor de protecţie;– evacuarea persoanelor afectate şi evacuarea bunurilor din locuinţe;– salvare persoane şi animale;– decolmatare fântâni;– distribuire apă potabilă;– instalare corturi pentru cazarea temporară a persoanelor evacuate;– instalare/asigurare corturi pentru constituirea punctelor medicale de vaccinare apopulaţiei;– colectare leşuri de animale şi transportare pentru incinerare;– montarea şi supravegherea instalaţiilor mobile de potabilizare a apei;– transport ajutoare materiale;– transport de persoane în zonă greu accesibilă pentru recuperare bunuri;– transport personal medical în zonele afectate pentru vaccinarea populaţiei şi animalelor;– evacuare apă din curţi şi subsoluri;– descărcat produse alimentare şi nealimentare;– asigurarea energiei electrice pentru iluminarea taberelor de sinistraţi;– prepararea şi distribuirea hranei;– verificare instalaţii electrice (debranşare/branşare de la/la reţea, refacerea iluminatuluipublic);– demolare clădiri şi locuinţe care nu mai prezentau siguranţă.Judeţul în care au fost executate cele mai multe misiuni de intervenţie a fost Suceava(2.215 misiuni). În conformitate cu O.G. nr. 21/2004, privind Sistemul Naţional de Management alSituaţiilor de Urgenţă, s-a constituit prin Ordinul Prefectului Comitetul Judeţean pentru Situaţii deUrgenţă (C.J.S.U.), din care fac parte preşedintele Consiliului Judeţean, şefii de serviciideconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şioperatori economici de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilorde urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici, care prin specificul activităţii constituiefactori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Prin acelaşi ordin al prefectului au foststabiliţi consultanţii C.J.S.U., secretariatul tehnic permanent şi grupurile de suport tehnic pentrugestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi atribuţiile preşedintelui, vicepreşedintelui, membrilor,consultanţilor şi cele ale centrului operaţional.Pe timpul evenimentelor provocate de inundaţii, la nivelul prefecturii s-a urmăritîndeplinirea măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de preşedinte al comitetului judeţeanpentru situaţii de urgenţă, prezentarea modului de utilizare a fondurilor în situaţii de criză,întocmirea rapoartelor şi informărilor privind situaţiile de urgenţă, informarea prefectului şiautorităţilor publice locale, sprijinirea şi îndrumarea autorităţilor pentru organizarea şi desfăşurareaactivităţilor pentru situaţii de urgenţă realizându-se de către Compartimentul Conducerea ServiciilorPublice Deconcentrate.Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,,Bucovina” al judeţului Suceava (I.S.U. ,,Bucovina”Suceava) a asigurat în zona de competenţă gestionarea situaţiilor de urgenţă pe timpul producerii54

evenimentelor prin Secretariatul Tehnic Permanent din cadrul Centrului Operaţional, precum şiintervenţia promptă a subunităţilor dislocate în teritoriu (Detaşamentele Suceava, Rădăuţi, Fălticeni,Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, şi Gărzile de Intervenţie Solca, Gura Humorului, Siretrespectiv Vicovu de Sus). În municipiile, oraşele şi comunele judeţului Suceava afectate deinundaţii au fost antrenate comitete locale pentru situaţii de urgenţă coordonate de către primar încalitate de preşedinte.În compunerea acestor organisme au funcţionat centrele operative cu activitate temporarăcare au îndeplinit funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şicoordonare tehnică operaţională la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, a situaţiilor de urgenţă,asigurând secretariatele tehnice permanente proprii. În compunerea acestora au fost incluşi şi auacţionat viceprimarii, secretarii, reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şiagenţi economici din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi manageri sau conducători aiagenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care au acţionat cu forţeleşi mijloacele proprii fiind coordonaţi de către primari, reprezentanţii I.S.U. ,,Bucovina” Suceava şiai C.J.S.U. conform dispoziţiilor avizate de prefect. La nivelul localităţilor prima intervenţie petimpul producerii inundaţiilor s-a executat prin antrenarea tuturor serviciilor voluntare şi privatepentru situaţii de urgenţă.Monitorizarea principalelor situaţii de urgenţă şi riscurilor specifice judeţului s-au executatde către Centrul Operaţional din cadrul I.S.U. ,,Bucovina” Suceava prin exploatarea datelor,informărilor şi avertizărilor transmise de dispeceratele Agenţiei Naţionale de Hidrologie, AgenţiaNaţională Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, Direcţia Apelor Siret –Bacău, E-ON Moldova, Romtelecom Suceava, Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, Secţiilede drumuri judeţene şi Administraţia Drumuri Naţionale etc., precum şi prin Sistemul de ApeluriUnice de Urgenţă 112.În urma analizei informaţiilor prin dispeceratul I.S.U. ,,Bucovina” Suceava şi prinsecretariatul tehnic permanent al C.J.S.U. au fost transmise la localităţile vizate, avertizările şimăsurile tehnico-organizatorice necesare pentru prevenirea-alarmarea populaţiei, instituţiilor şioperatorilor economici şi pentru limitarea pierderilor şi distrugerilor provocate de inundaţii. Petimpul inundaţiilor s-au pus în aplicare documente operative şi planuri de măsuri întocmite din timp.Secretariatul Tehnic Permanent din cadrul centrului Operaţional al I.S.U. ,,Bucovina” Suceavaîmpreună cu C.J.S.U. au alertat populaţia, în urma avertizărilor meteorologice şi hidrologice, printoate mijloacele de diseminare: fax, mass-media, iar la nivel local Comitetele locale pentru situaţiide urgenţă prin clopot, sirene, toacă, verbal din poartă în poartă.– s-au trimis forţe în sprijinul comitetelor locale şi s-a monitorizat cu toată atenţiaevoluţia zilnică, cu asigurarea condiţiilor necesare pentru a se acţiona preventiv şi pentru a puteaalerta populaţia în timp util, în situaţia activării unor factori de risc care pot genera situaţii deurgenţă;– s-a avertizat populaţia privind producerea inundaţiilor în zona de responsabilitate;– s-au repartizat sarcini de prevenire şi protecţie pentru toţi membrii Comitetelor Localepentru situaţii de urgenţă;– s-au verificat mijloacele pentru punerea la nevoie a lor în funcţiune (deblocareadrumurilor şi căilor de acces) şi s-au asigurat condiţiile pentru accesul ambulanţelor, autospecialelorP.S.I. şi a altor mijloace de intervenţie în situaţii de urgenţă;– s-au monitorizat permanent persoanele cu vârstă înaintată şi persoanele care locuiescizolat;– folosirea la nevoie a sistemelor de avertizare existente la nivelul unităţiiadministrativ-teritoriale;– s-au verificat stocurile de materiale şi mijloacele de intervenţie în caz de situaţii deurgenţă;– s-au identificat spaţii de cazare pentru eventualele persoane rămase blocate în trafic şis-au asigurat condiţiile de trai.55

STRATEGII DE COMUNICARE FOLOSITE DE ACTORII SITUAŢIEI DE URGENŢĂPrincipali actori şi instituţiile implicate în gestionarea inundaţiilor au fost:– Preşedinţia României;– Prim-ministrul României;– Ministrul Internelor şi Reformei Administrative – Cristian David;– Secretarul de stat M.I.R.A. – Victor Paul Dobre;– Inspectorul general al I.G.S.U. – general maior Vladimir Secară;– Prefectul judeţului Suceava;– Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava;– I.S.U. ,,Bucovina” Suceava;– Inspectoratul Judeţean Jandarmi Suceava (I.J.J. Suceava);– Inspectoratul Judeţean Poliţie Suceava (I.J.P. Suceava);– Inspectoratul Judeţean Poliţie de Frontieră Suceava (I.J.P.F. Suceava);– E-ON Electrica;– E-ON Gaz;– Drumuri judeţene şi naţionale,– Apele Române,– Direcţia Silvică Suceava;– Instituţiile de transport;– Un alt actor important al crizei au fost mass-media. Presa română a prezentat, nu de puţineori, inegal evenimentele produse.Din primul moment al producerii inundaţiilor s-a asigurat o percepţie favorabilă instituţiilorcare gestionează inundaţiile, reflectând deciziile care fac posibilă reacţia rapidă şi un răspunscoerent şi coordonat.După sosirirea primei avertizări meteorologice, a fost constituită echipa de gestionare acomunicării şi a purtătorului de cuvânt. Purtătorul de cuvânt al I.S.U. ,,Bucovina” Suceava a fost înpermanentă legătură cu ceilalţi membri ai echipei de gestionare a inundaţiilor, precum şi cureprezentanţii mass-media locale/naţionale.Astfel, în data de 23.07.2008, a fost transmis un comunicat de presă către toate mijloacele deinformare în masă locale/naţionale. Conţinutul comunicatului de presă transmis a cuprins textulavertizării meteorologice, avertizarea Comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă de cod galben(ploi) şi măsurile ce se întreprind.Ulterior, zilnic, s-a transmis situaţia operativă din judeţ, cu localităţile şi obiectivele afectate,cauzele afectării, forţele şi mijloacele participante la intervenţie, misiuni, persoane salvate şievacuate. În cazul când au fost emise noi avertizări meteorologice şi hidrologice, acestea s-autransmis prin comunicate de presă şi buletine informative cu textul acestora şi măsurile ce se impun.După încetarea ploilor s-au transmis de asemenea, zilnic şi ori de câtre ori a fost nevoie, buletine şicomunicate cu misiuni de înlăturare a efectelor negative, locaţii şi forţele implicate. În fiecaredimineaţă şi ori de câte ori a fost nevoie au avut loc şedinţe ale C.J.S.U., iar Centrul de comunicaredin cadrul C.J.S.U. a centralizat toate datele din teritoriu şi a emis către mass-media comunicate depresă cu măsurile luate, misiuni, localităţi şi obiective afectate, forţe participante.Principalele tehnici de comunicare au fost informările de la locul evenimentului, comunicatede presă, declaraţii şi conferinţe de presă. În urma realizării unei analize (tip SWOT) privindpunctele tari şi slabe, a ameninţărilor şi oportunităţilor de comunicare pe care le-a ridicatgestionarea inundaţiilor în judeţul Suceava s-a reuşit generarea sprijinului public privind asigurareacontinuităţii acţiunilor de mare amploare, pe spaţii extinse şi cu implicarea unor resursesemnificative.Mesajele-cheie (situaţia este sub control, grijă, intervenţie rapidă, eficienţă, cooperare,întrajutorare, reciprocitate, ajutor, controlul riscului) s-au transmis prompt de către Centrul decomunicare din cadrul C.J.S.U.Principalii purtători de cuvânt au fost:a) la nivel I.G.S.U. – căpitan Maghiar Alin – de la locul evenimentelor;56

) la nivel I.S.U. ,,Bucovina” Suceava – căpitan Baltaru Dan – de la locul evenimentelor.A fost asigurată corelarea mesajelor şi informaţiilor destinate informării publice printransmiterea de mesaje favorabile despre intervenţia rapidă, grija faţă de populaţia afectată şi debunurile acesteia, calitatea pregătirii profesionale a membrilor structurii de intervenţie, capacitateastructurilor de decizie de a controla situaţia şi de a prevedea consecinţele ei, precum şi ainstrucţiunilor de comportare pe timpul inundaţiilor.La nivelul tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în gestionarea inundaţiilor a fostasigurată continuitatea şi unitatea mesajelor, precum şi comunicarea internă în cadrul echipei demanagement şi a echipelor coordonate de aceasta.Informaţia a fost transmisă simultan tuturor canalelor mass-media, utilizându-se toatemijloacele disponibile şi întreg personalul. Comunicatele de presă au reprezentatinstrumentul principal de informare atât pentru presă, cât şi pentru instituţii. Pe lângă agenţiilede presă şi canalele de televiziune principale, informaţia a fost transmisă prin fax,e-mail sau personal centrului pentru preluarea apelurilor telefonice din partea publicului, tuturorserviciilor profesioniste de urgenţă, paginilor de internet relevante, partidelor politice şiParlamentului, grupurilor speciale de interes, firmelor afectate, dar şi organizaţiilorneguvernamentale. Mass-media ar fi apelat orice sursă posibilă pentru a obţine informaţii şi a fostesenţial ca toţi cei implicaţi sau care au legătură cu situaţia de urgenţă să fie informaţi în modregulat despre evoluţia evenimentului şi măsurile adoptate.Ministerele şi purtătorii lor de cuvânt au oferit informaţii numai din domeniul lor decompetenţă. Alte solicitări, care nu au făcut obiectul domeniului de responsabilitate au fosttransferate purtătorului de cuvânt al ministerului sau instituţiei abilitate să răspundă în aceaproblemă. Respectarea acestor reguli a dus la evitarea creării de confuzie în rândul publicului, ce arfi putut avea consecinţe grave asupra autorităţilor, serviciilor profesioniste de urgenţă, dar şi asupracelor afectaţi de inundaţii.În timpul inundaţiilor reprezentanţii diferitelor instituţii care fac parte din ComitetulNaţional pentru Situaţii de Urgenţă (C.N.S.U.) au furnizat informaţii către ministerele din care facparte.Înainte de a fi transmise, informaţiile au fost stabilite de către reprezentantul instituţiei încomitet, împreună cu ofiţerul de informare publică şi purtătorul de cuvânt. Declaraţiile guvernuluis-au bazat pe informaţia obţinută de la C.N.S.U. Biroul de presă al guvernului a lansat mesaje careau prezentat măsurile generale ce trebuiau luate în situaţii de urgenţă, cum ar fi declararea stării deurgenţă, cererea de sprijin internaţional, impactul inundaţiilor asupra economiei, acordareacompensaţiilor, alte decizii ce au fost luate. Liderii politici care au vizitat zona afectată au evitat sădea instrucţiuni sau sfaturi tehnice reprezentanţilor instituţiilor care au gestionat inundaţiile saucomandantului acţiunii de intervenţie. Acest lucru ar fi putut submina încrederea publicului înpersonalul implicat în rezolvarea crizei şi putea ştirbi autoritatea reprezentanţilor locali care augestionat inundaţiile.Principii general aplicate:1. Principiul legalităţii. Toate instituţiile publice implicate în gestionarea şi managementulinundaţiilor, dar şi instituţiile de presă, pe timpul situaţiilor de urgenţă, au avut în vedere respectarealegilor şi a tuturor actelor normative.2. Principiul participării. Instituţiile responsabile în domeniu, presa şi populaţia s-auimplicat activ în gestionarea situaţiei de urgenţă.3. Principiul responsabilităţii. A acţiona cu responsabilitatea cerută de lege este obligaţia şiatribuţia instituţiilor publice, însă pentru mijloacele de comunicare şi presă responsabilitatea şiprofesionalismul au fost vitale în timpul inundaţiilor, având în vedere consecinţele deosebit de gravepe care le putea avea comunicarea către populaţie a unor informaţii obţinute iresponsabil şineprofesional.4. Principiul cooperării şi coerenţei. Cooperarea şi acţionarea coordonată au fost elementeesenţiale atât pentru comunicarea între instituţiile publice, cât şi pentru comunicarea cu presa şipopulaţia în timpul situaţiei de urgenţă.57

5. Transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea inundaţiilor. Acest aspect a fostfoarte important, având în vedere că orice măsuri şi activităţi ale autorităţilor publice în timpulinundaţiilor care nu au fost comunicate presei şi populaţiei cu explicaţiile necesare ar fi putut ducela interpretări şi confuzii nedorite.6. Principiul operativităţii şi subordonării ierarhice a componentelor Sistemului Naţional deManagement al Situaţiilor de Urgenţă. Prezentarea către presă şi populaţie a acţiunilor coordonateşi executate operativ de componentele sistemului au fost foarte importante pentru populaţia afectatăde inundaţii. Modul de acţiune şi informare cu respectarea procedurilor stabilite şi a subordonăriiierarhice pe niveluri sau domenii de competenţă a organismelor, organelor şi structurilor abilitate îndomeniu au contribuit la evitarea panicii şi liniştirea populaţiei afectate şi chiar la atitudinea şicomportamentul cerute pe timpul inundaţiilor produse.COMUNICAREA CU PUBLICUL-ŢINTĂCategoriile de public-ţintă implicate au fost cetăţenii din zonele afectate de inundaţii,victimele şi rudele acestora, mass-media, autorităţile implicate în gestionarea inundaţiilor, membriistructurilor de gestionare a inundaţiilor şi membrii echipelor de intervenţie ale autorităţilor locale,precum şi familiile acestora.Efectele inundaţiilor au impus din partea autorităţilor luarea unor măsuri severe şi imediateîn vederea salvării persoanelor posibil a fi afectate de viituri. Este de remarcat faptul că de pe urmainundaţiilor mii de oameni au avut de suferit. Aproximativ 5.400 oameni au fost evacuaţi temporardin casele lor în judeţul Suceava. Din păcate, la miile de oameni care au avut de suferit s-a adăugatşi decesul a două persoane.Comunicarea cu cetăţenii din zona afectată de inundaţii s-a efectuat verbal, direct la loculevenimentelor şi a inclus următoarele recomandări:– Aduceţi în casă unele lucruri sau puneţi-le culcate la pământ într-un loc sigur, (mobila decurte, unelte de grădină sau alte obiecte care se pot muta şi care pot fi suflate de vânt sau luate deapă)!– Blocaţi ferestrele astfel încât să nu fie sparte de apă, de obiecte care plutesc sau dealuviuni!– Evacuaţi animalele şi bunurile de valoare în locuri de refugiu, dinainte cunoscute!– Încuiaţi uşile şi ferestrele după ce închideţi apa, gazul şi aparatele electrice!– Mutaţi obiectele care se pot mişca în partea cea mai de sus a casei, deconectaţi aparateleelectrice şi împreună cu întreaga familie părăsiţi locuinţa şi deplasaţi-vă spre locul de refugiu (etajesuperioare, acoperişuri, înălţimi sau alte locuri dominante)!– În cazul în care sunteţi surprinşi în afara locuinţei este necesar să respectaţi cu stricteţecomunicările primite şi să vă îndreptaţi spre locurile de refugiu cele mai apropiate!În cazul evacuării:– Respectaţi ordinea de evacuare stabilită: copii, bătrâni, bolnavi şi în primul rândpopulaţia aflată în zonele cele mai periculoase!– Înainte de părăsirea locuinţei întrerupeţi instalaţiile de alimentare cu apă, gaze şi energieelectrică!– Scoateţi animalele din gospodărie şi dirijaţi-le către locurile care oferă protecţie!– La părăsirea locuinţei luaţi documentele personale, rezerva de alimente, apă, trusasanitară, un mijloc de iluminat, aparat de radio, iar pe timp friguros şi îmbrăcăminte groasă!– După sosirea la locul de refugiu, comportaţi-vă cu calm, ocupaţi locurile stabilite,protejaţi şi supravegheaţi copiii, respectaţi măsurile stabilite!La reîntoarcerea acasă:– Nu intraţi în locuinţă în cazul în care aceasta a fost avariată sau a devenit insalubră!– Nu atingeţi firele electrice!– Nu consumaţi apa direct de la sursă, ci numai după ce a fost fiartă!58

– Consumaţi alimente numai după ce au fost curăţate, fierte şi după caz, controlate deorganele sanitare!– Nu folosiţi instalaţiile de alimentare cu apă, gaze, electricitate, decât după aprobareaorganelor de specialitate!– Acordaţi ajutor victimelor surprinse de inundaţii!– Executaţi lucrări de înlăturare a urmărilor inundaţiei, degajarea mâlului, curăţirealocuinţei şi mobilierului, dezinfectarea încăperilor, repararea avariilor!MEDIATIZAREA EVENIMENTULUICanalele utilizate pentru diseminarea informaţiei au fost comunicatele de presă, interviuri lalocul evenimentului, telefoane, e-mailuri, media scrisă şi audiovizuală. Populaţia a cerut informaţiişi a exprimat opinii prin telefon, e-mailuri şi întâlniri publice.Prin mesajele transmise a fost asigurată vizibilitate maximă, folosind metoda piramideiinversate, (informaţiile ordonate în ordinea descrescătoare a importanţei lor, cele mai însemnateinformaţii aflându-se în primul paragraf). Mesajele au fost directe, simple, transparente şi peînţelesul tuturor. Unitatea de mesaj la toate nivelurile implicate s-a asigurat prin ,,O singură voce”.Materialele publicate în media locală (ziarele: Crai Nou, Monitorul de Suceava, Obiectiv deSuceava, News Bucovina, Evenimentul Regional al Moldovei, Suceava News), în perioada25 – 31.07.2008, pe lângă prezentarea acţiunilor cu caracter umanitar şi a ultimelor bilanţuri aleinundaţiilor preluate din comunicatele de presă emise, au scos în evidenţă importanţa misiunilorexecutate de către forţele de intervenţie ale I.S.U. ,,Bucovina” Suceava în zona de competenţă:,,Militarii de la I.S.U., jandarmii, poliţiştii şi voluntarii au reuşit salvarea a circa 100 de copiişi adulţi blocaţi într-o tabără şi o pensiune din zonă (Câmpulung Moldovenesc). Ieri, la ora 14.00,militarii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi jandarmii suceveni reuşeau finalizarea uneiacţiuni cât se poate de dificile. Satul Ţibeni din comuna Satu Mare a fost aproape în întregimeinundat din cauza ploilor. Râul Suceava s-a revărsat joi noaptea şi a năvălit în aproape 200 degospodării. Apa le-a intrat în case şi zeci de persoane şi-au găsit salvarea urcându-se în copaci şi înpodurile caselor. Ajutându-se de bărci pneumatice şi de propriile spinări, militarii au reuşit salvareaa 53 de persoane, adulţi, bătrâni şi copii, care, după ore de spaimă au fost duşi în zone mai sigure.Puţini au fost militarii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, ai InspectoratuluiJudeţean de Jandarmi, poliţiştii, voluntarii serviciilor locale, poliţiştii comunitari ce au închis vreunochi de miercuri noapte până ieri. Turele s-au dublat, s-au triplat chiar, pentru că a fost nevoie de eiîn mai toate localităţile afectate de inundaţii, pentru salvarea persoanelor aflate în situaţii critice şiînlăturarea efectelor acestora.” (informează Crai Nou – 26.07.2008).,,Pompierii au fost singurii Oameni pe care i-am văzut la inundaţii – ceilalţi erau desfiguraţide necaz. Şi nu cred că erau oameni din cauza meseriei lor, ci erau oameni prin natura lor. Întindeauo mână de ajutor fără să ceară ceva în schimb. Erau acolo de la 2 noaptea şi nimeni nu le întinsesemăcar o bucată de pâine după 10 ore de stat în ploaie şi de efort. Niciunul dintre cei pe care îiajutaseră nu părea să sesizeze că ei, pompierii – cei care se transformaseră în salvatori, erauextenuaţi. Foamea nu a fost singurul lucru cu care s-au luptat pompierii. Şi lipsa echipamentuluiadecvat era o piedică în toata munca depusă pentru a salva vieţi şi gospodării. Cu atât mai multaceşti oameni sunt eroi. E adevărat că fiecare dintre noi poate fi erou, dar înainte de toate trebuie săfie Om. De ce oare au dispărut până şi campanile umanitare sau teledonul pentru cei năpăstuiţi?Pentru că nu ne mai impresionează tragediile? Pentru că ne-am obişnuit cu ele? O singură familiedintre cele lovite de ape a întins ceva de mâncare pompierilor veniţi tocmai din Rădăuţi.” (site-ulZiare.com – 26.07.2008).,,Potrivit Compartimentului de relaţii publice-informare din cadrul I.S.U. „Bucovina”Suceava, după avertizarea COD ROŞU, de duminică, ora 13.30, subprefectul de Suceava, OrestOnofrei şi preşedintele C.J. Suceava, Gheorghe Flutur au solicitat I.S.U. Suceava să transmităordinul comun de evacuare către primarii din localităţile Zvoriştea, Hânteşti, Siminicea,Dumbrăveni, Vereşti, Fântânele, Dolhasca şi Liteni. Primarii localităţilor respective sunt directrăspunzători de evacuarea în timp util a persoanelor. Aceştia au fost anunţaţi de I.S.U. Suceava, atât59

telefonic cât şi prin fax. Prefectul judeţului Suceava, Ştefan Alexandru Băisanu, a ţinut sămulţumească tuturor instituţiilor implicate pentru profesionalismul şi promptitudinea de care au datdovadă în gestionarea situaţiei şi pentru sprijinul acordat persoanelor afectate de fenomenelemeteorologice.” (ziarul News Bucovina – 27.07.2008).,,Angajaţii de la I.S.U. Suceava şi jandarmii de la I.J.J. n-au lipsit o clipă din zoneleîncercate de potopul apelor. Peste 300 de militari de la I.S.U. şi peste 170 de jandarmi au fost, demiercuri încoace, prezenţi permanent pentru salvarea persoanelor şi înlăturarea pericolelor în fiecaresituaţie de criză apărută. Cu autospeciale, maşini, motopompe şi mai ales cu forţă brută, evacuândmii de oameni, înotând, vâslind la bărci, dând la lopată, săpând şanţuri, scoţând molozul sauumplând saci cu nisip, efectivele celor două instituţii militare au fost ajutorul principal al oamenilorpe durata nopţilor şi zilelor de coşmar. Militarii vor rămâne în continuare „pe baricade”, ieridimineaţă lucrând împreună cu localnicii şi mijloacele necesare pentru scoaterea apei dingospodării, împărţirea ajutoarelor către populaţia afectată şi gata să intervină în orice situaţie li secere.” (Ziarul Crai Nou – 28.07.2008).Exceptând micile răutăţi, care sunt de altfel de înţeles când e vorba de suferinţă şi dezastru,sinistraţii din Bucovina au avut doar cuvinte de mulţumire pentru cei care i-au scos din ape, şi carei-au ajutat să scoată ce se mai putea de prin gospodării. Încă de la primele apeluri la numărul unic deurgenţă 112, cu privire la inundaţiile începute în seara zilei de miercuri, 23.07.2008, profesioniştiidin cadrul I.S.U. „Bucovina” Suceava au plecat în misiuni de salvare persoane, animale şi bunurigospodăreşti, evacuare a apei şi a aluviunilor din gospodării, decolmatări fântâni, podeţe şi canale,modificări cursuri de albie, deblocări de drumuri şi alte misiuni în situaţii de urgenţă, se arată într-uncomunicat al I.S.U. ,,Bucovina” Suceava.„În medie, începând de miercuri noaptea (23.07.2008) şi până duminică seara (27.07.2008),au participat la misiuni un număr de 485 de salvatori, 48 de autospeciale, 51 de motopompe,11 bărci şi alte utilaje de primă intervenţie. În sprijinul nostru au sosit colegi de la inspectoratelepentru situaţii de urgenţă din judeţele Botoşani, Neamţ, Vrancea, Covasna, Harghita cu un număr deşase autospeciale şi 70 de angajaţi. Misiunile de salvare şi evacuare s-au desfăşurat încontinuu,personalul I.S.U. fiind schimbat cu forţe proaspete la fiecare 24 de ore. Prin eforturileprofesionistilor I.S.U. au fost evacuate şi salvate un număr de peste 5500 de persoane. În prezent,angajaţii ISU „Bucovina” Suceava lucrează pentru evacuarea apei şi a aluviunilor din gospodării şimisiuni de transport alimente, combustibil şi alte ajutoare către populaţia afectată de inundaţii.Vrem să mulţumim personalului din cadrul celorlalte structuri ale M.I.R.A., reprezentanţilorautorităţilor publice centrale şi locale şi reprezentanţilor mass-media, care au fost alături de noi şine-au ajutat pentru o bună desfăşurare a acţiunilor din ultimele zile” a precizat într-un comunicat depresă inspectorul-şef al I.S.U. „Bucovina” Suceava, colonel Lucel Lulciuc.” (News Bucovina –28.07.2008).,,Pompierii fălticeneni au intervenit pentru aducerea în condiţii de siguranţă la spital a uneifemei însărcinate din localitatea Leucuşeşti, comuna Preuteşti. Evenimentul s-a petrecut luni, înjurul orei 5, când, din cauza ploilor abundente, o ambulanţă a rămas blocată pe strada Antileşti dinLeucuşeşti, punând în pericol viaţa numitei Maria S., de 39 de ani. Operaţiunea s-a încheiat cusucces la ora 6.15, cu ajutorul unui echipaj SMURD.” (Crai Nou – 30.07.2008).,,Profesioniştii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” Suceava acţionează încontinuare cu toate forţele şi mijloacele disponibile pentru misiuni de evacuare a apei şi aaluviunilor din gospodării, decolmatări fântâni, podeţe şi canale, modificări cursuri albie, deblocăride drumuri, distribuire apă potabilă şi menajeră, alimente, articole necesare populaţiei în perioada încare sunt evacuaţi, monitorizări şi alte misiuni de situaţii de urgenţă în următoarele locaţii: Rădăuţi,Putna, Ţibeni, Horodnic de Jos, Vicovu de Jos, Vicovu de Sus, Straja, Frătăuţii Noi, Frătăuţii Vechi,Dorneşti, Brodina, Ulma, Todireşti, Părhăuţi, Tarniţa, Liteni, Frumosu şi oriunde sunt solicitaţi lanumărul unic pentru situaţii de urgenţă 112. Misiunea continuă până la finalizare şi atât timp cât estenecesar pentru a aduce lucrurile la o stare cât mai apropiată de normalitate.” (Ziarul NewsBucovina – 30.07.2008).,,De multe ori, lumea e mai tentată să observe ce se întâmplă, decât să intervină efectiv, învreme ce unii s-au arătat mai preocupaţi de băutura din baruri, decât de necazul celor de lângă ei. De60

asemenea, în unele zone, în care a şi fost declanşată starea de necesitate, populaţia refuză să plecedin zonele cu pericol ridicat. Dacă va fi nevoie, vom interveni cu jandarmii, pentru că prioritateanumărul unu este salvarea vieţilor omeneşti”, a declarat prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanupentru Monitorul de Suceava (28.07.2008),,Aproximativ 700 de oameni de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă lucrează, în total,în zonele afectate de inundaţiile din judeţul Suceava pentru înlăturarea efectelor acestora’’, a spusprefectul de Suceava, Ştefan Alexandru Băişanu, citat de ziarul Obiectiv de Suceava (31.07.2008).Pe de altă parte materialele publicate în ziarele centrale şi agenţiile de presă (RomâniaLiberă, Gândul, Ziua, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Gardianul, Adevărul, Jurnalul Naţional,Mediafax, Agerpres, NewsIn) au reportaje neutre sau pozitive despre calitatea intervenţiilorstructurilor pentru situaţii de urgenţă, iar ca teme principale eforturile depuse de personalul operativîn limitarea urmărilor dezastrului, dar şi reacţiile politicienilor la nenorocirea oamenilor.,,Sute de pompieri şi specialişti de la inspectoratele pentru situaţii de urgenţă au intervenitpentru a salva oamenii blocaţi de ape”, relatează jurnaliştii de la Gândul (24.07.2008).În ziarul Ziua, preşedintele Traian Băsescu remarcă eforturile depuse de militarii implicaţi îngestionarea situaţiei de urgenţă: ,,I.S.U. utilizează zilnic acelaşi personal. Am văzut militari caresunt pur şi simplu epuizaţi. Aş spune că oboseala este normală faţă de situaţia existentă în teren.Cred că toate autorităţile, toţi oamenii care pot face acest lucru trebuie să vorbească cu oameniiafectaţi, care au nevoie de încurajare”, a precizat preşedintele, insistând că a văzut foarte mulţioameni disperaţi, care au nevoie de solidaritate. (28.07.2008).,,În zonele afectate au fost mobilizate forţe impresionate, de la pompieri şi jandarmi până lavoluntari care ajută la evacuarea apei din casele oamenilor şi la salvarea animalelor. Mai multe casedin Putna au fost inundate, sâmbătă dimineaţă, zece familii fiind evacuate din calea apelor.Autorităţile au anunţat deja că vor delega câte doi-trei soldaţi la fiecare gospodărie pentru a-i ajutape oameni la scoaterea apei şi a noroiului din casă. (…) Oamenii au rămas blocaţi în poduri şi încopaci şi au cerut ajutorul pompierilor. Localnicii povestesc că viitura le-a luat totul în câtevaminute. (...) La Tarniţa, pompierii scot apa din iazul de decantare de teamă că un perete de steril s-arputea prăbuşi. Podul din localitatea suceveană Marginea a cedat, joi noapte, după ce a plouattorenţial aproape două zile. Pompierii nu mai fac faţă solicitărilor şi au cerut ajutorul colegilor de laBotoşani, care au mai trimis un echipaj al I.S.U. dotat cu motopompe şi bărci pneumatice”, relateazăjurnaliştii de la Cotidianul (25.07.2008).În ediţia din 30.07.2008, Evenimentul Zilei, sub titlul ,,Îngeri cu epoleţi”, face oretrospectivă a zilelor şi nopţilor de coşmar petrecute de pompieri în zonele inundate: ,, Printrezecile de mii de familii de suceveni care au trăit cu sufletul la gură ultima săptămână, îngrozite depotopul ce înghiţea de la o zi la alta judeţul, s-au numărat şi cele ale sutelor de pompieri şi jandarmitrimişi în mijlocul puhoaielor.Mulţi dintre ei se află la prima intervenţie de asemenea anvergură şi au înfruntat riscuri lacare nici măcar nu s-au gândit când s-au înrolat în rândurile jandarmeriei sau ale pompierilor. Înnoaptea de 24 iulie, cerul s-a rupt prima oară deasupra judeţului Suceava şi s-a produs revărsareaapelor. Mai mulţi pompieri au fost trimişi cu un autocamion să decolmateze un podeţ dinCâmpulung Moldovenesc, şi aşa au ajuns să vadă moartea cu ochii. În timp ce racordau omotopompă, au observat cum puhoaiele au smuls un garaj şi se îndreptau spre ei. Au fugit din caleaviiturii toţi, cu excepţia comandantului de echipaj şi a unui subofiţer care s-au urcat imediat înautocamion, încercând să-l scoată din calea apelor furioase ale pârâului Valea Seacă. O maşină luatăde puhoaie a fost băgată pur şi simplu sub autocamionul pompierilor, acesta s-a răsturnat şi a fostînghiţit de ape. L-a dus aproximativ un kilometru şi jumătate în aval. Oamenii spuneau că se maivedea doar girofarul. Şoferul şi comandantul de echipaj au ieşit pe turela cabinei, ofiţerul a sărit peun mal şi s-a ţinut de un gard, iar subofiţerul s-a prins de o răchită care era dusă de ape la vale.Norocul său a fost că a ajuns sub geamul unei case, fiind tras de oameni înăuntru“, îşi aminteştemomentele de groază căpitanul Dan Băltaru, din cadrul I.S.U. Suceava. Ofiţerul povesteşte că ceidoi pompieri erau în stare de şoc. Subofiţerul salvat în ultima clipă era aproape inconştient. „Decând a venit viitura şi a sărit de pe cabina autocamionului nu mai ştie nimic. Tot ce ţine minte e căs-a trezit în casă la un om, atât“, completează căpitanul Băltaru. Şi el, ca şi mulţi alţi pompieri aiI.S.U. Suceava, au fost mereu în prima linie. Au văzut oameni căţăraţi în copaci, în podurile caselor,pe acoperişuri, oameni pentru care ei erau singura speranţă.61

„M-a impresionat imaginea unei bătrâne care stătea pe ochiul de geam din podul casei şiplângea... «Căsuţa mea, căsuţa mea». Colegii mei au salvat copii, femei, bătrâni. Unii erauimobilizaţi la pat sau abia se puteau mişca, apa era până la geamuri, poate şi mai multă“,rememorează căpitanul. Poveştile celor care au intervenit pentru salvarea populaţiei suntcutremurătoare, şi fiecare dintre cei peste 700 de pompieri şi jandarmi mobilizaţi are una.,,Operaţiunile de salvare de la Ţibeni au durat aproape şapte ore. În bărcile pneumatice alepompierilor au fost urcaţi mai întâi copiii, bătrânii şi femeile. Au fost şi oameni care au refuzat să-şipărăsească locuinţele, chiar dacă erau înconjuraţi de ape.” informează Adevărul (26.07.2008)Mass-media locală s-a dovedit mai implicată în relatarea exactă a desfăşurării evenimentelor,a adus la cunoştinţa cetăţeanului informaţia clară şi reală însă o parte din mass-media naţională afost tentată de latura senzaţională a subiectului, au avut tendinţa de a mări tragicul, de a scoate laiveală un eventual fenomen negativ şi astfel au privilegiat declaraţiile spectaculoase sau elementeexagerate şi dramatice.Pe timpul gestionării inundaţiilor a existat tendinţa de a aduce atingere imaginii structurilorimplicate, dar s-au făcut corecturi ale relatărilor neadevărate prin monitorizarea opiniei publice şiredactarea unor materiale menite să combată acest lucru.În ediţia ziarului Gardianul din data de 30.07.2008, sub titlul ,,Ţara pe apa sâmbetei”,editorialistul Cornel Ivanciuc reia stereotipul incapacităţii structurilor politice de a gestiona situaţiilede criză, aducând atingere şi imaginii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgentă: ,,Nimicn-au facut autorităţile centrale pentru a evita scenariul ca de lumea a treia care se desfăşoară an dean în satele României profunde. (…) Vorbim despre ce-ar fi trebuit să se facă în situaţii de criză, deavarie. Ne referim la o instituţie invocată de nenumărate ori şi care scriptic există, dar a căreiautoritate lipseşte cu desăvârşire, ceea ce o aneantizează ca autoritate. E vorba despre ComitetulNaţional pentru Situaţii de Urgenţă (C.N.S.U.) şi despre ce-ar fi trebuit să întreprindă un asemeneaorganism, confruntat anual cu scenariul inundaţiilor. Din tonul neputincios al preşedinţilor deconsilii judeţene rezultă că C.N.S.U. nu este nici acum un organism descentralizat la nivel judeţean,şi că, pentru fiecare situaţie, autoritatea locală trebuie să facă cerere la centru pentru ajutoarele debază. Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă au fost luate din nou pe nepregătite, iar ţaras-a dus iarăşi pe apa sâmbetei.”În ediţia din data de 28.07.2008, sub titlul ,,Cod roşu încă cinci ani”, în România Liberă secomentează tendenţios afirmaţiile purtătorului de cuvânt ale I.G.S.U.: ,,Inspectoratul General pentruSituaţii de Urgenţă (I.G.S.U.) a intervenit în localităţile inundate din judeţul Suceava cu numai treibărci, ,,pentru că au fost suficiente”, ,,iar de elicoptere nu a fost nevoie”, afirma Alin Maghiar,purtător de cuvânt. Oamenii din satele inundate nu au fost evacuaţi din timp pentru că nu a existatun pericol iminent, consideră acesta. Astfel au interpretat autorităţile codul roşu de avertizare.”„Evacuarea locuitorilor se face doar atunci când există un pericol iminent de inundare.Avertizarea hidrologică de cod roşu s-a transmis zilele trecute numai pe anumite zone din judeţeleSuceava şi Maramureş, adică pe zonele adiacente râurilor. Problemele cele mai grave au apărut însănu din cauza revărsării râurilor, ci din cauza acumulărilor de apă de pe versanţi”, afirmă purtătorulde cuvânt al I.G.S.U., Alin Maghiar. El spune că avertizarea meteorologică a fost de cod galben,apoi de cod portocaliu şi, de aceea, I.G.S.U. a transmis în teritoriu atenţionarea de „pericol”, nu de„pericol iminent”. Asta a însemnat că oamenii din localităţile cu risc de inundare au fost avertizaţi,dar nu erau obligaţi să părăsească gospodăriile.Acelaşi cotidian, însă, reproduce mesajul preşedintelui României privind capacitatea demobilizare a subordonaţilor I.S.U. ,,Bucovina” Suceava: ,,Am văzut militari care ţin de I.S.U. caresunt epuizaţi, de 2-3 zile lucrând zi şi noapte în operaţiuni de salvare. Oboseala este normală faţă desituaţia existentă în teren şi faţă de efortul făcut de personalul I.S.U.”, a spus preşedintele Băsescu.Pe timpul intervenţiilor nu au existat zvonuri relatate, doar tendinţe care au fost confirmatesau infirmate după verificările făcute la Centrul de comunicare. Mass-media, după ce primea oveste, cerea confirmarea acesteia Centrului de comunicare din cadrul C.J.S.U.Şi audio-vizualul, prin posturile TVR 1, PRO TV, Prima, Naţional TV, Realitatea TV, Antena1, Antena 3 şi staţiile locale de televiziune şi radio au transmis prin buletine de ştiri şi talk show-uri,informaţii cu privire la intervenţiile de limitare a urmărilor inundaţiilor produse.62

CONCLUZIIPrin prezenta lucrare s-a dorit accentuarea faptului cǎ o pregătire minuţioasǎ, binecoordonatǎ şi concentrată a comunicării pe timpul inundaţiilor poate conduce la evitarea pierderiide vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Odată cu apariţia primelor semne de inundaţii, cererea deinformaţie a crescut brusc din partea mass-media. Volumul informaţional a fost destul de amplu şi anecesitat timp pentru verificarea acestora.Rolul comunicării directe cu populaţia a crescut odată cu amplificarea evenimentelornegative în zonele afectate. Mesajul a fost clar, eficient populaţiei, fără a se încărca emoţional saupsihologic. A crescut posibilitatea de distorsionare a mesajelor prin canalele de comunicaremediatică prin realizarea unor ştiri cât mai senzaţionale încât putea intervenii pericolul panicăriipopulaţiei afectate. De aceea a crescut importanţa comunicării directe de la locul intervenţiei pentrua se prezenta realitatea.Am încercat de asemenea sǎ scot în evidenţǎ cǎ toate etapele care conduc la atingereascopului mai sus menţionat începând de la planificarea, organizarea şi desfǎşurarea gestionăriicomunicării cu publicurile-ţintă şi mass-media, înainte, pe timpul şi postdezastru sunt importante şitrebuie efectuate cu aceeaşi minuţiozitate şi rigurozitate. Acţiunile I.S.U. ,,Bucovina” Suceava petimpul inundaţiilor produse s-au desfăşurat în condiţii nefavorabile, din cauza timpului extrem descurt avut la dispoziţie, numărului mare de localnici necesar a fi evacuaţi concomitent cudesfăşurarea celorlalte tipuri de misiuni specifice, fără a se diminua capacitatea de intervenţie învederea îndeplinirii acestora, menţionând faptul că acţiunile din zona cursurilor de apă s-audesfăşurat în limitele cerinţelor de siguranţă, datorită curenţilor puternici formaţi de viituri.În îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege, inspectoratul general s-a confruntat şi cuunele disfuncţionalităţi, cum ar fi comunicarea deficitară în cadrul Sistemului Naţional deManagement al Situaţiilor de Urgenţă. Acest neajuns este o consecinţă a lipsei mijloacelor tehnicecorespunzătoare, dar şi a unor proceduri care să asigure un flux informaţional în volum complet, decalitate şi neredundant.Purtaţi de valul concurenţei şi al goanei după audienţe, mulţi jurnalişti au uitat de regulileelementare ale activităţii jurnalistice şi au oferit o imagine deformată a situaţiei de urgenţă, înanumite cazuri, care s-a fixat în acest chip în opinia publică. În felul acesta, mass-media a acţionatca un actor al crizei, nu ca un martor şi ca o instanţă de informare neutră, favorizând perspectivaasupra faptelor promovată de unul dintre actorii crizei şi obligând pe ceilalţi actori, care au fostblamaţi (nu o dată în mod nedrept) de presă, să adopte strategii de comunicare de tip defensiv.Toate aceste date ne arată că jurnaliştii joacă un rol activ în stabilirea traseelor de evoluţieale unei situaţii de urgenţă şi că gestiunea optimă a sa depinde de eficienţa activităţii specialiştilordin relaţii publice; la rândul ei, aceasta nu depinde numai de competenţa lor, ci şi de modul în carese realizează colaborarea dintre relaţionişti şi jurnalişti, de imaginea pe care fiecare breaslă o aredespre cealaltă şi de atitudinea pe care reprezentanţii celor două categorii profesionale o adoptă înrelaţiile de cooperare, confruntare şi negociere specifice comunicării cu presa în situaţii deurgenţă.63

ANEXEInundaţiile – aspecte-cheie la care trebuie să facă referire informarea publică:a) prezentarea riscurilor asociate inundaţiilor şi experienţa inundaţiilor produse;b) respectarea normelor şi autorizaţiilor administraţiei publice locale privind construcţiile înzonele inundabile: informarea populaţiei cu privire la aceste norme şi controlul respectării acestora;c) respectarea regimului silvic în ceea ce priveşte exploatarea lemnului, prin depozitareaacestuia pe văi în afara albiilor şi curăţarea acestora de resturi de exploatare. Grupul-ţintă:proprietarii şi administratorii de păduri;d) promovarea celor mai bune practici în domeniul agricol şi silvic pentru reducerea risculuila inundaţii. Grupul-ţintă: proprietarii privaţi de păduri şi terenuri agricole;e) promovarea acţiunilor de împădurire în zonele de formare a viiturilor, în zoneleinundabile şi în luncile râurilor;f) promovarea zonelor de risc şi hazard natural pentru a se evita amplasarea de construcţiisau desfăşurarea de activităţi umane;g) interzicerea şi sancţionarea depozitării în albiile cursurilor de apă a gunoaielor şiresturilor provenite din demolarea de construcţii;h) exploatarea judicioasă a pădurilor;i) utilizarea terenurilor situate în zonele inundabile;j) asigurarea locuinţelor împotriva inundaţiilor;k) acceptarea de proiecte adaptate construcţiilor de locuinţe în zonele inundabile: structură,subsoluri, nivele, acces pentru evacuare;l) cunoaşterea modalităţilor de acţiune şi comportament înainte, în timpul şi după inundaţie;m) cunoaşterea semnificaţiei codurilor de culoare meteorologice folosite de autorităţi pentrudefinirea nivelului de urgenţă: roşu, portocaliu, galben şi verde;n) conştientizarea rolului protecţiei individuale;o) importanţa unui plan familial pentru cazuri de urgenţă;p) promovarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor;q) promovarea măsurilor pentru protejarea gospodăriei şi anexelor;r) cunoaşterea locurilor de refugiu şi a depozitelor de alimente, precum şi a zonelor deevacuare;s) recomandări privind utilizarea apei;t) cunoaşterea amplasării punctelor de prim ajutor;u) cunoaşterea ajutorului de care poate beneficia populaţia;v) promovarea voluntariatului;w) încurajarea participării comunităţii locale la activităţile de prevenire.Reguli ce trebuie să fie respectate atunci când se concep mesajele pentru un anumitpublic:• Victimele şi familiile lor:– dacă există victime sau persoane afectate este bine să se comunice cu rapiditate şi încel mai plin de grijă mod posibil pentru a evita amplificarea stării de nelinişte;tăcerea îl va frustra şi îl va înfuria pe apelant, care poate recurge la soluţia contactăriimass-media, iar comentariile nu vor fi favorabile; de aceea, trebuie să se deschidărapid un canal de comunicare cu această categorie.– dacă persoana respectivă şi-a pierdut viaţa această informaţie nu va fi transmisăniciodată prin telefon şi doar de către organele de poliţie; este important ca familiileafectate să nu afle din presă că rudele lor sunt victime ale situaţiei de urgenţă.• Public intern (angajaţi):– este indicat ca celor care nu sunt implicaţi în gestionarea situaţiei de urgenţă să li setransmită o informare scurtă asupra faptelor şi asupra modului în care se acţionează;64

de asemenea, să fie asiguraţi că sunt ţinuţi la curent cu desfăşurarea intervenţiei şi căvor fi contactaţi în cazul ăn care este nevoie de expertiza lor; acest grup va fi cel maicăutat de media pentru a strânge informaţii.• Persoanelor afectate sau posibil să fie afectate li se dau asigurări că situaţia este subcontrol şi se precizează măsurile luate.• Agenţii economici, investitorii nu trebuie să fie induşi în eroare asupra gravităţiisituaţiei; ei au nevoie să fie informaţi asupra consecinţelor pentru a-şi lua propriile măsuri deprotecţie; se pot preveni în acest fel eventualele probleme legale posturgenţă şi se poate obţinesuportul şi încrederea lor.• Administraţia şi liderii comunităţii trebuie implicate în acţiune dacă este necesar şitrebuie să fie informate continuu asupra mersului evenimentelor pentru a cunoaşte ce aspect alsituaţiei de urgenţă poate să le afecteze îndatoririle şi responsabilităţile.• Companiile de asigurări trebuie informate imediat şi implicate în proiectul demanagement, astfel încât ele să devină parte a soluţiei, nu parte a problemei.65

Centrul de comunicare şi informare publică – schema de organizarePreşedintele comitetului pentru situaţiide urgenţăPurtător de cuvântOfiţer de informare publicăComunicatori/purtători de cuvânt dincadrul instituţiilor reprezentate încomitet şi din echipa operaţionalăPersonal de sprijin adus pentru situaţiade urgenţă66

SUCEAVASITUAŢIA SINTETICĂ A PAGUBELOR PRODUSEÎN URMA INUNDAŢIILOR DIN PERIOADA 24.07- 27.07.2008• 107 localităţi afectate;• 203 locuinţe distruse (necesită reconstruire);• 59 locuinţe avariate puternic (necesită reabilitare);• 2147 locuinţe afectate (necesită reparaţii);• 1218 km de drumuri judeţene, comunale şi străzi distruse sau afectate;• 210 poduri distruse sau avariate;• 723 de podeţe distruse sau avariate;• 114 punţi pietonale distruse;• 105 km apărări de maluri distruşi;• 40 km reţele distruse (electrice, alimentări cu apă, canalizări);• 19 staţii hidrometrice distruse sau avariate;• 10 MHC- uri afectate;• 463,412 km DF distruşi;• 12,58 km DN distruşi;• 19 obiective socio – economice afectare.BILANŢUL ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE ALE I.S.U. ,,BUCOVINA”SUCEAVA ÎN PERIOADA 24-30.07.2008• 491 de persoane salvate;• 150 de cetăţeni evacuaţi;• coordonarea evacuării imediate a 4.963 persoane;• evacuarea apei şi a mâlului din peste 700 de gospodării;• decolmatarea a peste 1.500 de fântâni;• salvări/evacuări de animale;• evacuări de bunuri;• participarea la acţiunile de întărire a digurilor şi apărărilor de maluri;• închidere breşe diguri;• degajări piloni de poduri;• decolmatări canale, şanţuri şi rigole;• deblocări de drumuri şi căi de acces;• decolmatarea sondei la Iazul de decantare a sterilului Tărnicioara;• monitorizarea căderilor de stânci şi anrocamente pe DN 17;• transporturi de apă menajeră;• transporturi de alimente şi carburanţi în localităţi izolate;• căutarea şi recuperare a două cadavre ş.a.În total au intervenit, pe misiuni succesive, 3.500 de cadre şi personal civil.67

CENTRALIZATORCU ASISTENŢA OFERITĂ ŞI ACCEPTATĂ DE ROMÂNIA PRIN INTERMEDIULCENTRULUI DE MONITORIZARE ŞI INFORMARE AL COMISIEI EUROPENE,CA URMARE A ACTIVĂRII MECANISMULUI EUROPEANDE PROTECŢIE CIVILĂŢARA DEPROVENIENŢĂAUSTRIACEHIASLOVACIASUEDIADANEMARCAELVEŢIALITUANIAPOLONIASPANIASUEDIAFRANŢACATEGORIA DE AJUTOARE OFERITE10 generatoare electrice 13 KVA+ 4 generatoare electrice 10 KVA7 generatoare electrice 10 KVA3 generatoare electrice 12 KVA1 generator electric 15 KVA1 generator electric 20 KVA4 generatoare electrice 15 KVA2 generatoare electrice 30 KVA25 generatoare electrice 50 KVA10 generatoare electrice 40 KVA1 generator 12 kVA, 400V / 230 V1 generator 12 kVA, 400V / 230 V1 generator 25 kVA, 400V / 230 V1 generator 6.0 kVA, 400V / 230 V2 generatoare 10 kVA, 400V/ 230V1 generator 12 kVA, 400V / 230 V4 generatoare 13 kVA, 400V/230 V1 generator 14 kVA, 400V / 230 V5 generatoare electrice 20 KVA15.000 m 2 de geotextil2 generatoare electrice 6 KvA3 generatoare electrice 30 KvA25 generatoare electrice 50 KvA2 generatoare electrice 10 KVA8 generatoare electrice 12 KVAOBSERVAŢII68

Schema generală a fluxului informaţional din S.N.M.S.U.PRIM MINISTRUMINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞIINTERNELORCOMITETUL NAŢIONAL PENTRUSITUAŢII DE URGENŢĂMINIŞTRII sau CONDUCĂTORIIAUTORITĂŢILORADMINISTRAŢIEI PUBLICECENTRALE (prevăzute în anexanr. 2 dinOUG nr. 21/2004)INSPECTORATUL GENERALPENTRU SITUAŢII DEURGENŢĂCENTRUL OPERAŢIONALCENTRELE OPERATIVEORGANISMELEINTERNAŢIONALEDE PROFILPREFECTUL MUNICIPIULUIBUCUREŞTICOMITETUL MUNICIPIULUIBUCUREŞTI PENTRUSITUAŢII DE URGENŢĂINSPECTORATUL PENTRUSITUAŢII DE URGENŢĂ ALMUNICIPIULUI BUCUREŞTIPREFECTUL JUDEŢULUICOMITETE JUDEŢENEPENTRU SITUAŢII DEURGENŢĂINSPECTORATULJUDEŢENE PENTRUSITUAŢII DE URGENŢĂPRIMARULCOMITETUL LOCALPENTRU SITUAŢII DEURGENŢĂLEGENDĂ:Structuri cu activitate temporarăStructuri cu activitate permanentăCENTRUL OPERATIVCELULĂ DE URGENŢĂCelule de urgenţă, care conlucrează custructurile Sistemului Naţional.CoordonarePropuneri privind gestionarea şi managementul situaţiilor de urgenţăInformare asupra activităţii desfăşuratăInformare privind stările potenţial generatoare de stări de urgenţă69

INUNDAŢIILEDIN JUDEŢUL SUCEAVA ÎN IMAGINI70

BIBLIOGRAFIE:1. Barus-Michel J., Giust-Desprairies F., Ridel L. (1998), Crize. Abordare psihosocialăclinică, Editura Polirom, Iaşi.2. Boisvert, P., Moore, R. (2003), Crisis and Emergency Management: A Guide forManagers of the Public Service of Canada, Canadian Centre for ManagementDevelopment, Ottawa, Canada.3. Boncu, S. (1998), Presa, câinele de pază al democraţiei, Editura Licorna, Bucureşti.4. Bouzon, A. (2006), Comunicarea în situaţii de criză, Editura Tritonic, Bucureşti.5. Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2007), Gestionarea crizelor de imagine, EdituraComunicare.ro, Bucureşti.6. Coman, C. (2000), Relaţiile publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi.7. Coman, C. (2001), Relaţiile publice – principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi.8. Coombs, W.T., (2007), Crisis Management and Communication, Institute for PublicRelations, Illinois, S.U.A.9. Crăciun, I. (2006), Managementul situaţiilor de urgenţă: organizarea şi funcţionareasistemului naţional, Editura BREN, Bucureşti.10. Crăciun, I. (2009), Servicii de urgenţă, Editura Contrast, Bucureşti.11. Crisis Communications Handbook (2008), Swedish Emergency Management Agency(SEMA), Stockholm, Suedia,[http://www2.msb.se/Shopping/pdf//upload/Publikationsservice/KBM/Utbildningsserie/crisis_communicationhandbok_utb-ser_2008-3.pdf], accesatdecembrie 201012. Dagenais, B. (2003), Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi.13. D’Humieres, P. (1994), Management de la communications de l’entreprise, EdituraEyrolles, Paris, Franţa.14. Kapferer, J-N. (1993), Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti.15. Larkin, J., Regester, M. (2003), Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, EdituraComunicare.ro, Bucureşti.16. Luecke, R., Barton L., Barton L. (2004), Crisis Management: Master the Skills toPrevent Disasters, Harvard Business School Press, Boston, S.U.A.17. Manuel, Ş., (2010), Criza şi managementul prevenirii şi gestionării situaţiilor deurgenţă, Editura Printech, Bucureşti.18. McLonglin, B. (1996), Risk and Crisis Communication, McLonglin MultimediaPublishing Ltd., Ottawa, Canada.19. McQuail, D. (1999), Comunicarea, Institutul European, Iaşi.20. Mircea, D. (2008), Tehnici de relaţii publice, Editura Comunicare.ro, Bucureşti.21. Newsom, D., Scott., A., VanSlyke T.J., (1993), This is the PR: The Realities of PublicRelations, Wadrworth Publishing Company, Belmont, California, SUA.22. Newsom, D., VanSlyke T.J., Kluckeberg D. (2003), Totul despre relaţiile publice,Editura Polirom, Iaşi.23. Niculae, T., Gherghiţă, I., Gherghiţă, D. (2006), Comunicarea organizaţională şimanagementul situaţiilor de criză, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor,Bucureşti.24. Regester, M., Larkin J. (2008), Risk Issues and Crisis Management in Public Relations:A Casebook of Best Practice, Kogan Page Publishers – Edition: 4, 2008, Londra, Anglia.76

25. Stancu, V. (2008), Strategii şi tehnici de relaţii publice, Editura Comunicare.ro,Bucureşti.26. Sellnow T.L., Seeger M.W., Ulmer, R.R. (2000), Chaos Theory, Informational Needs,and Natural Disasters, Routledge – Taylor & Francis Group, Kentucky, S.U.A.27. Sicard, M.N., (1998), Entre les medias et crises techologique, Preses Universitaires deSeptentrion, Paris, Franţa.28. Tran, V., Stănciugelu, I. (2003), Teoria comunicării, Editura Comunicare.ro, Bucureşti.29. Udor, A., (2010), Tehnici de comunicaţii şi comunicare, Suport de curs, Bucureşti.30. Volkoff, V. (2006), Tratat de dezinformare, Editura Antet, Bucureşti.31. Wragg, W. D. (1992), The Public Relations Handbook, Blackwell Business Publishing,Oxford, Anglia.32. H.G.R. 2.288/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 09/2005 pentru aprobarearepartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele celorlalte organecentrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă.33. H.G.R. nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şiinformare publică pentru situaţii de urgenţă.34. Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.35. O.U.G. nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management alSituaţiilor de Urgenţă.77

COMUNITATE ŞI VOLUNTARIATPENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂIng. Marin BÎLDEACentrul Zonal de Pregătire de Protecţie Civilă CraiovaUtilizarea voluntarilor s-a dovedit o problemă critică pentru managementul situaţiilor deurgenţă în cadrul comunităţilor. Voluntari individuali sau servicii voluntare se constituie în furnizoride asistenţă, personal calificat, expertiză şi resurse care pot fi utilizate înainte, în timpul sau dupăapariţia unei situaţii de urgenţă. De asemenea, mobilizarea sectorului privat poate aduce un plussemnificativ programelor sau planurilor de răspuns în situaţii de urgenţă.Aşa cum se întâmplă cu managementul de urgenţă profesionist, abilitatea de a lucra cuvoluntarii pe timpul unei situaţii de urgenţă poate contribui hotărâtor la gestionarea cu succes aacesteia, dar şi la siguranţa şi starea de bine a comunităţilor în general. Voluntarii pot influenţaabilitatea organizaţiilor publice profesioniste de răspuns la situaţii de urgenţă în îndeplinirearesponsabilităţilor şi pot determina cât de rapid o comunitate e capabilă să răspundă la un dezastruşi să asigure restabilirea ulterioară.Voluntarii în managementul situaţiilor de urgenţăExistă o tradiţie a voluntariatului în situaţii de urgenţă şi de-a lungul timpului s-au scrispagini de istorie valoroase cu ceea ce a însemnat contribuţia acestuia la dezastre şi în vremuri deincertitudine şi criză. Şi această tendinţă este de aşteptat să continue şi să se dezvolte. În acestecondiţii, sunt multe aspecte şi probleme care trebuie rezolvate pentru succesul lucrului cu voluntarii.Oamenii doresc să fie şi se oferă ca voluntari. Aceasta arată cât de importante sunt programele deasigurare a voluntariatului pentru comunităţi şi pentru realizarea scopurilor serviciilor voluntare saua celor profesioniste de răspuns în situaţii de urgenţă.Voluntari sau servicii voluntare?Un voluntar este un individ care, dincolo de raţiuni materiale şi responsabilităţi normale,alocă timp şi eforturi pentru îndeplinirea unei misiuni.O clasificare generală împarte voluntarii în patru categorii:a) Profesionişti. Categoria cuprinde voluntari care sunt atestaţi sau au calificări speciale.Voluntarii profesionişti sunt în general cadre medicale (medici, asistenţi, tehnicieni),salvatori, pompieri, avocaţi, inspectori în construcţii, informaticieni, contabili, preoţi,mecanici etc. Aceştia pot fi voluntari individuali sau afiliaţi la servicii voluntare.b) Neprofesionişti. Voluntarii din această categorie nu au calificări necesare programelor demanagement al situaţiilor de urgenţă, dar îşi oferă serviciile şi pot fi pregătiţi în acestscop.c) Spontani. Aceştia sunt persoane din zona unui dezastru sau din vecinătatea imediată. Potfi calificaţi sau necalificaţi. Coordonarea voluntarilor spontani, în special atunci cândsunt prezenţi în număr mare, este o provocare specială pentru managementul situaţiilorde urgenţă.d) Afiliaţi. Această categorie cuprinde voluntari angajaţi în serviciile voluntare recunoscuteşi cărora li s-a asigurat o pregătire corespunzătoare. Sunt în general cei care fac partedintr-un mecanism apriori stabilit, de participare la răspunsul în situaţii de urgenţă.Un serviciu voluntar sau o agenţie de voluntari este o organizaţie constituită pentru a furnizasuport în situaţii de urgenţă. Serviciile voluntare asigură pregătirea şi antrenarea voluntarilor îndiferite specialităţi necesare managementului situaţiilor de urgenţă. Aceste organizaţii de voluntarisunt constituite în general de către autorităţile stabilite de legislaţia în domeniul managementului78

situaţiilor de urgenţă şi cuprind personal şi formaţiuni necesare acestui domeniu. De asemenea,există agenţii şi servicii voluntare private, majoritatea acestora înregistrate ca organizaţii nonprofit.Pe lângă acestea funcţionează diverse alte grupuri caritabile, pentru furnizarea de servicii sociale,ecologiste etc., care nu sunt constituite special pentru situaţii de urgenţă, dar care pot fi o importantăsursă de voluntari pentru răspunsul în situaţii de urgenţă. Multe corporaţii şi organizaţii din mediulde afaceri desfăşoară, de asemenea, programe de voluntariat în cadrul comunităţilor undefuncţionează. Alte surse pentru voluntari sunt bisericile, şcolile, asociaţiile de profesionişti etc.Implicarea voluntarilor – beneficii şi provocăriUna dintre cele mai importante decizii în cadrul managementului voluntarilor estedezvoltarea propriului program de voluntariat sau coordonarea cu alte organizaţii voluntare carefuncţionează deja în cadrul comunităţilor. Pentru aceasta este important de analizat aspectelepozitive şi negative pe care participarea voluntarilor le aduce răspunsului în situaţii de urgenţă.Cunoaşterea aspectelor pozitive poate ajuta la dimensionarea suportului care se poate furniza însituaţii de urgenţă, iar cunoaşterea aspectelor negative poate ajuta la prevenirea problemelor carepot apărea în planificarea şi utilizarea voluntarilor.Voluntarii oferă, în general, pentru managementul situaţiilor de urgenţă, mult mai mult decâtmuncă gratuită. Beneficiile pe care le aduce utilizarea voluntarilor sunt multe:• furnizează servicii care efectiv costă destul de mult;• furnizează expertiză calificată şi experienţă;• sporesc numărul membrilor serviciilor profesioniste, îndeplinind sarcini adiţionale,oferindu-le acestora posibilitatea să-şi concentreze eforturile acolo unde este necesar celmai mult;• furnizează resurse pentru sarcini de întreţinere şi upgrade care în alte condiţii ar fi dificilde realizat;• oferă organizaţiilor posibilitatea de a aborda domenii pentru care nu au competenţă;• pot asigura acordarea, de către comunitate, de încredere şi suport pentru planurile şiprogramele de management al situaţiilor de urgenţă;• furnizează acces direct la resurse private;• facilitează comunicarea în cadrul comunităţii;• sporesc interesul public pentru managementul situaţiilor de urgenţă.Odată cu aceste beneficii, utilizarea voluntarilor implică şi o serie de provocări – unele reale,altele estimate:• pregătirea şi antrenarea voluntarilor necesită alocări de timp importante;• în realitate, persoanele competente nu se oferă voluntar;• voluntarii fac presiuni pentru a fi plătiţi;• voluntarii coboară standardele profesionale;• aspecte ca distanţa şi teritoriul influenţează deplasarea voluntarilor;• creşte rata asigurărilor;• nu toţi voluntarii sunt disponibili la orice oră;• utilizarea voluntarilor influenţează obţinerea de fonduri pentru noi posturi în schema deresurse umane a organizaţiei.Multe dintre aceste provocări sunt însă rezultatul unor abordări insuficiente sau planificaresuperficială a managementului voluntarilor. Pregătirea şi supervizarea sunt de fapt probleme careapar şi în cazul personalului angajat permanent.În lucrul cu voluntarii, atât aceştia cât şi personalul organizaţiilor profesioniste invocă oserie de nemulţumiri care, la fel ca şi provocările anterioare, sunt fie justificate, fie rezultatul unuimanagement deficitar. Toate aceste nemulţumiri, atât ale voluntarilor, cât şi ale personaluluiprofesionist pot fi prevenite printr-o planificare riguroasă şi un management eficient. De exemplu, otemă comună este gândirea în sensul „noi, în comparaţie cu ei“, situaţie care poate fi atenuată sauchiar eliminată prin aplicarea următoarelor principii:• tratarea cu respect a voluntarilor. Oamenii acceptă să fie voluntari pentru diverse motive,dar nimeni nu acceptă să nu fie tratat corespunzător. Trebuie considerat tot ceea cevoluntarii oferă şi arătat respectul pe care aceştia îl merită.79

• implicarea voluntarilor în procesul de decizie şi conducere a activităţilor. Toateorganizaţiile lucrează bine dacă personalul acestora lucrează împreună. Conducereaactivităţilor simple, discuţiile pe marginea diferendelor, evidenţierea faptului că numailucrând împreună se pot atinge scopurile, aduc beneficii atât pentru voluntari cât şi pentrupersonalul angajat şi îmbunătăţeşte, pe ansamblu, funcţionarea managementului în situaţiide urgenţă.• eliminarea ameninţării percepute de personalul angajat. Aceasta se poate realiza prindezbaterea beneficiilor pe care utilizarea voluntarilor le poate aduce organizaţiei. Dacăsunt eficient coordonaţi, voluntarii pot uşura activitatea personalului angajat şi îi pot creaacestuia condiţiile pentru a se concentra pe acea parte a responsabilităţilor pe care numaiacesta le poate îndeplini.Dezvoltarea de programe pentru lucrul cu voluntariRolul şi responsabilităţile programuluiDacă o organizaţie hotărăşte dezvoltarea şi managementul unui program propriu de lucru cuvoluntari în cadrul unei comunităţi, este necesară alocarea de personal care va realiza acest lucru.Responsabilităţile celui care coordonează această activitate trebuie să includă:• planificarea utilizării voluntarilor;• cunoaşterea stadiului de implementare a strategiei de lucru cu voluntarii;• stabilirea politicilor pentru programul de lucru cu voluntarii;• dezvoltarea şi managementul bugetului pentru voluntari;• promovarea şi publicitatea pentru program;• recrutarea, selectarea, distribuirea, pregătirea şi supervizarea voluntarilor;• coordonarea cu personalul şi programele cu care voluntarii interferează.Fiecare dintre aceste responsabilităţi reprezintă parte a procesului de elaborare aprogramului de lucru cu voluntarii.Înainte de a lua startul în lucrul cu voluntarii trebuie făcut un pas în spate şi privit totul înansamblu. Cu alte cuvinte, considerând această misiune ca una a întregii organizaţii, este nevoie săfie descoperite eventualele puncte de sensibilitate la nivelul personalului şi a relaţiilor din cadrulorganizaţiei. Este necesară apoi o analiză pentru identificarea rolului voluntarilor astfel încâtsarcinile să fie realizate cât mai bine, stabilirea fişei posturilor, recrutarea, plasarea, pregătirea,supervizarea şi evaluarea individuală a voluntarilor.Atunci când se dezvoltă programe de lucru cu voluntarii este necesară planificarea acestorapentru o perioadă mai lungă de timp. Durata se stabileşte de regulă în funcţie de numărulvoluntarilor recrutaţi, calificările cu care vin aceştia şi necesarul de pregătire pentru ei.Etape în dezvoltarea unui program de lucru cu voluntariiPentru dezvoltarea unui program de lucru cu voluntarii se parcurg, în general, şapte paşi,inclusiv aspecte privind lucrul individual cu voluntarii. Scopul organizării activităţii pe etapesuccesive aduce beneficiul realizării unui program care să fie adaptat pe deplin necesităţilororganizaţiei:a) analiza cerinţelor programului organizaţiei;b) elaborarea fişei postului pentru voluntari;c) recrutarea voluntarilor;d) plasarea voluntarilor;e) pregătirea voluntarilor;f) supervizarea şi evaluarea voluntarilor;g) evaluarea programului.1. Analiza cerinţelor programului organizaţieiÎnaintea începerii procesului de dezvoltare a unui program pentru lucrul cu voluntarii trebuiedeterminate necesităţile organizaţiei ce urmează a fi satisfăcute de acest program. Astfel se potstabili funcţiile pe care le pot îndeplini voluntarii în cadrul organizaţiei.80

Definirea necesităţilor organizaţiei implică:• considerarea misiunii organizaţiei. Care este misiunea organizaţiei? Cât de bine răspundeorganizaţia la această misiune? Această etapă implică şi o analiză a necesităţilormanagementului situaţiilor de urgenţă în cadrul comunităţii sau în zona în care organizaţiaîşi desfăşoară activitatea, în special dacă misiunea nu este definită clar.• determinarea necesarului de personal care poate fi suplinit cu voluntari. Care sunt sarcinilepentru care nu există timp alocat îndeplinirii sau personal care să le îndeplinească? Ce alteprincipii sau idei nu pot fi implementate din aceleaşi motiv? Care parte a misiuniiorganizaţiei poate fi îndeplinită mai bine dacă ar fi suplimentate resursele?• descrierea:- sarcinilor care trebuie îndeplinite;- calificărilor, cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor;- resurselor suplimentare necesare (echipament, spaţii etc.).Când se alocă posturi pentru voluntari, trebuie avut în vedere ca aceste posturi să reflecte nunumai necesităţile organizaţiei, dar şi ale voluntarilor. Necesităţile voluntarilor înseamnă dorinţa departicipare, nevoia socială de a interacţiona cu alţi oameni, interesul pentru postul în sine (şiabilitatea de a-l ocupa), dorinţa de a căpăta deprinderi noi şi experienţă. De asemenea, trebuiedeterminat cât de interesant este fiecare post pentru voluntari.O bună descriere a postului înseamnă:• Primul pas în procesul de recrutare. Identificarea şi definirea necesităţilor postului asigurăplasarea corespunzătoare a voluntarilor pe post.• Un mijloc de marketing, pentru atragerea potenţialilor voluntari.• Un punct de reper pentru interviu, examinare şi selecţie.• Bază pentru evaluarea performanţelor.Când se planifică implicarea voluntarilor în activitatea organizaţiei de răspuns în situaţii deurgenţă este necesar de identificat şi analizat poziţia personalului angajat faţă de acest lucru. Utilpentru aceasta este implicarea personalului angajat în dezvoltarea programelor de lucru cuvoluntarii, în secţiuni ca:• descrierea posturilor;• pregătirea voluntarilor;Criterii de bază pentru un post voluntar:− Sarcinile postului sunt semnificative? Este postul util şi important pentru organizaţie?− Pot fi explicate cerinţele postului şi înţelese de către potenţialii voluntari?− Sarcinile postului pot fi îndeplinite de voluntari?− Cerinţele de calificare ale postului sunt disponibile pentru voluntari?− Pot fi voluntarii pregătiţi fără prea mari eforturi pentru cerinţele postului?− Este eficient din punct de vedere al costurilor ca postul să fie ocupat de voluntari?− Implicarea voluntarilor pe post e o activitate pe termen lung?− Există cadrul necesar pentru desfăşurarea unui program de lucru cu voluntarii? Suntdisponibile: un manager pentru voluntari, o strategie pentru voluntari, asigurări pentruvoluntari?− Personalul angajat este dispus să lucreze cu voluntari?− Înţelege personalul angajat rolul pe care îl are în relaţia cu voluntarii?− Pot fi identificaţi voluntari cu o calificare corespunzătoare postului?− Doresc voluntarii să ocupe acest post?− Este postul recompensat şi interesant sau se încearcă acoperirea unor sarcini pe care defapt nimeni nu le doreşte?− Este stabilit concret care sunt condiţiile de lucru ale voluntarilor? (relaţii, subordonare,spaţii, echipament etc.);− Este organizaţia legal abilitată să lucreze cu voluntari?81

2. Elaborarea fişei postului pentru voluntariOdată completată analiza cerinţelor, pasul următor este reprezentat de elaborarea fişeipostului pentru fiecare poziţie identificată ca putând fi ocupată cu voluntari. Fişa postului e undocument juridic de bază în cadrul programului de lucru cu voluntarii al organizaţiei şi trebuiecompletată şi disponibilă cât mai curând posibil. De asemenea, înaintea începerii procesului derecrutare a voluntarilor, fişa postului trebuie verificată şi avizată din punct de vedere legal.Când se elaborează o fişă a postului trebuie avute în vedere următoarele aspecte:• Scopul postului. Cum contribuie postul respectiv la îndeplinirea misiunii organizaţiei?• Responsabilităţile postului. Care sunt principalele sarcini ale postului, ce urmează a fiîndeplinite de voluntari? Care sunt sarcinile ocazionale ale postului?• Calificarea necesară postului. Ce cunoştinţe, calificări, deprinderi şi abilităţi suntnecesare pentru post? Este posibilă atingerea unui asemenea nivel de calificare de cătrevoluntari?• Relaţia ierarhică imediată a postului. Cui raportează direct voluntarii? Unui membru dinpersonalul angajat al organizaţiei? Altui voluntar?• Timpul de acoperire a responsabilităţilor postului. Cât timp este necesar în fiecaresăptămână pentru a fi îndeplinite responsabilităţile postului, în condiţiile unui orarrezonabil şi fără stres?• Durata postului. Cât timp este funcţional postul? Este un post temporar, numai pentru osituaţie de urgenţă sau unul permanent?• Integrarea postului. Voluntarii care ocupă postul lucrează independent sau în relaţie cualţii din cadrul organizaţiei?• Oportunităţi de dezvoltare. Pregătirea necesară postului este formală sau esenţială? Caresunt posibilităţile de avansare?Luând în consideraţie fiecare dintre aceşti factori, există posibilitatea dezvoltării de fişe aleposturilor care să susţină cu succes strategia de recrutare.3. Recrutarea voluntarilorUn pas critic în implementarea programului de lucru cu voluntarii îl reprezintă identificareapersoanelor potrivite pentru ocuparea posturilor voluntare în schema de resurse umane aorganizaţiei de răspuns în situaţii de urgenţă. Recrutarea poate fi generală sau selectivă. Recrutareagenerală este utilizată pentru un număr mare de persoane şi posturi care nu necesită calificărispeciale – de exemplu, voluntari pentru ridicarea de diguri din saci de nisip în cazul inundaţiilor. Deasemenea, şi în cazul în care este necesară o varietate mare de calificări poate fi utilizată recrutareagenerală. În acest caz, mediul de recrutare este publicul larg şi ca modalitate anunţurile publice înmass-media.Recrutarea selectivă poate fi folosită pentru identificarea voluntarilor cu calificări specificepentru posturi specializate. În cazul recrutării selective anunţul este de obicei transmis unuigrup-ţintă prin canale media specializate sau prin contact personal. Acest tip de recrutare e mult maieficient decât recrutarea generală. Un exemplu de recrutare selectivă este cazul în care se recruteazăpersonal calificat pentru posturile de pompier voluntar sau personal medical.Determinarea situaţiilor când poate fi utilizată recrutarea generală sau cea selectivă sau ocombinaţie a celor două, permite dezvoltarea unei strategii de recrutare. Următorul pas în cadrulprocesului de recrutare îl reprezintă investigarea pieţei forţei de muncă pentru identificareapotenţialilor voluntari. Strategia de recrutare poate include:• Dezvoltarea de mesaje bazate pe ceea ce se ştie despre voluntarii-ţintă;• Dezvoltarea de canale de contact a acestora, precum:- legături cu comunităţile şi mediul de afaceri;- organizaţii cu care există deja relaţii de activitate;- identificarea căilor prin care organizaţia să devină mai atractivă pentru voluntari.În final, aceste elemente se pot materializa într-un plan de recrutare în care sunt specificategrupul-ţintă, mesajul, mediul de recrutare şi punctul de start al procesului de recrutare.82

După ce se determină cine şi unde trebuie recrutat, următorul pas îl constituie concepereamesajului pentru transmiterea acestuia către mediul în care se găsesc potenţialii voluntari. În funcţiede caracteristicile mediului, mesajul conţine următoarele elemente:• o introducere care să capteze atenţia audienţei;• declararea cerinţelor; definirea problemei;• declararea soluţiei; cum pot venii voluntarii în întâmpinarea cerinţelor;• răspunsul la eventualele întrebări care se pot ridica;• ce înseamnă, de fapt, acest job pentru voluntari;• un punct de contact.Exemple de mesaje care să capteze atenţia audienţei:− „Poţi lucra din greu, poţi fi plătit bine pentru asta, dar nu poţi avea satisfacţia că ai ajutatpe cineva.”− „În fiecare an, incendii, inundaţii si alte dezastre naturale lovesc la întâmplare mii defamilii, câteodată chiar lângă casa voastră. Vieţile se schimbă pentru totdeauna. Oameniipot pierde totul.”− „Nu putem schimba istoria, dar cu ajutorul vostru putem face să le fie mai uşor celoraflaţi în suferinţă, greu încercaţi sau disperaţi. ”− „Nu este o slujbă pentru oricine. Implică angajare. Implică pregătire. Dar dacă eştihotărât şi pregătit să ajuţi, poţi deveni unul dintre cei mobilizaţi atunci când dezastrelelovesc aproape de casă.”− „Poţi fi parte a comunităţii. Îi poţi întâlni pe alţii cărora le pasă. Poţi fi pregătit atuncicând dezastrele lovesc. Pentru a afla cum, contactează …”4. Plasarea voluntarilorPlasarea voluntarilor aplicanţi pentru un post corespunzător implică două activităţi:• selecţia• interviula) SelecţiaPentru toţi voluntarii trebuie asigurat acelaşi nivel de selecţie astfel încât să poată fiidentificaţi cei care pot încadra cel mai bine posturile voluntare. Selecţia e cu atât mai riguroasă cucât riscul asociat cu poziţiile pentru care voluntarii aplică este mai mare.Factorii de risc:• activităţile în care voluntarii nu sunt supervizaţi;• lucrul cu categorii de populaţie vulnerabile (copii, vârstnici, persoane cu disabilităţi);• gestionare de fonduri;• operarea cu vehicule;• nivelul ridicat de stres psihic;Posturile cu nivel ridicat de risc, implicat de lucrul cu categorii de populaţie vulnerabile saugestionare de fonduri, necesită o verificare suplimentară de cazier, ca parte a procesului de selecţie.Pentru procesul de selecţie sunt necesare:• Formularul de aplicare. Este instrumentul iniţial de selecţie pentru că furnizează referinţede bază despre aplicant şi pe baza acestuia se poate determina dacă aplicantul areexperienţa şi/sau calificarea necesară pentru a ocupa postul. Prin acordarea liberă aconsimţământului se urmăreşte:- verificarea corectitudinii informaţiilor furnizate;- dreptul de a utiliza informaţii confidenţiale în procesul de selecţie.• Verificarea referinţelor. Cu toate că nu este un instrument de selecţie principal, verificareareferinţelor poate fi extrem de utilă. Răspunde, în general, la întrebări precum:- De când şi cât este de cunoscut aplicantul?- Cum ar putea fi descris aplicantul?- Cum interacţionează aplicantul cu alte persoane?- Cum se comportă aplicantul faţă de alte persoane?83

- Există ceva special despre aplicant în condiţii de stres şi/sau conflict?- Dacă aveţi oportunitatea, aţi lucra cu aplicantul?Este important ca, pe cât este posibil, pentru verificarea referinţelor să se discute direct cusursele referinţelor.• Atestare profesională şi cazier. Acest tip de verificări este util în special pentru posturilecu risc ridicat. Se poate verifica astfel validitatea atestatelor şi certificatelor profesionale,valabilitatea permiselor de conducere şi a altor licenţe pentru practicarea unor profesii.Pentru poziţiile care implică management de fonduri financiare este necesară verificareacazierului judiciar şi fiscal.b. InterviulInterviul este, de asemenea, un instrument utilizat în plasarea voluntarilor, care asigurăcontactul direct cu cei care aplică pentru statutul de voluntar. De cele mai multe ori, pe parcursulinterviului, poziţia candidaţilor se poate schimba. Datorită acestui motiv, organizaţia trebuie să facăo primă impresie foarte bună. Interviul trebuie să aibă loc cât mai curând posibil după procesul deselecţie. Pentru interviu, reprezentantul organizaţiei are nevoie de:• formularul de aplicare al potenţialilor voluntari;• un formular pentru interviu;• o listă cu întrebări;• informaţii despre organizaţie şi despre oportunităţile curente oferite voluntarilor.O bună modalitate de abordare a interviului este formarea unei comisii din trei persoane cufuncţii de management în cadrul organizaţiei, în special în domeniul resurselor umane, dar mai alescare lucrează frecvent cu voluntari. Un exemplu de întrebare care ar putea să deschidă interviul: „Cev-a determinat să aplicaţi pentru acest post?”.Scopul final al interviului este acela de a identifica deprinderile şi motivaţia pentruvoluntariat a candidaţilor, aşa încât aceştia să corespundă posturilor pentru care aplică.Se mai poate urmări:• răspunsul candidaţilor la întrebări;• identificarea candidaţilor necorespunzători. Abordarea cu atenţie a acestora poate eliminaproblemele pe care le pot provoca mai târziu.Este important de avut în vedere că există o serie de întrebări care, legal, nu trebuie incluseîn interviu. În general, util este de evitat orice nu este direct legat de abilitatea aplicantului de aîndeplini cerinţele specifice postului.Rezultatul interviului se constituie într-o recomandare pentru activităţile viitoare, pentruplasare, selecţie suplimentară sau refuzarea aplicanţilor dacă organizaţia consideră că nu poatebeneficia de aceştia.5. Pregătirea voluntarilorDupă încheierea fazei de plasare pe post a voluntarilor, următorul pas este reprezentat depregătirea şi antrenarea voluntarilor pentru activităţile impuse de posturile ocupate. Există olegătură directă între pregătirea şi antrenamentul voluntarilor şi eficienţa acestora în cadrulprogramelor de lucru cu voluntari ale organizaţiei. Un plan de pregătire bine întocmit este criticpentru performanţa şi păstrarea pe post a voluntarilor. Domenii generale de pregătire:• salvarea vieţii;• protejarea proprietăţii;• reducerea suferinţei;• diminuarea vulnerabilităţii.Pregătirea voluntarilor începe cu orientarea acestora. Există două niveluri de orientare:• orientare organizaţională;• prientare pe post.Pentru a asigura succesul orientării voluntarilor în cadrul organizaţiei este necesar să fieabordate următoarele aspecte:• misiunea organizaţiei şi relaţiile funcţionale ale acesteia cu comunitatea şi alte organizaţiidin cadrul comunităţii;84

• valorile organizaţiei;• proceduri organizaţionale;• rolul voluntarilor în cadrul organizaţiei.Aceste componente ale orientării organizaţionale pot fi prezentate voluntarilor de cătremanagementul organizaţiei sau experţi din cadrul acesteia. Procedurile operaţionale şi alte politiciale organizaţiei pot fi discutate cu voluntarii pentru a fi eliminate incertitudini despre ce esteimportant şi de ce şi pentru a permite voluntarilor să înţeleagă mecanismele din interiorulorganizaţiei.Orientarea specifică postului trebuie să includă:• responsabilităţile specifice postului;• supervizorul nemijlocit al voluntarilor şi specificaţii referitoare la planificare, program,orar, raportare, evidenţă;• autoritate şi responsabilitate (care voluntari pot lucra fără şi care cu îndrumări explicite);• rolul altor membri în cadrul echipelor;• resurse disponibile pentru post;Orientarea pe post se poate realiza cu cel mai mare succes prin mentor, unu la unu. Mentorulpoate fi chiar un voluntar cu experienţă.Antrenarea, spre deosebire de orientare, implică mult mai mult decât transmiterea deinformaţii căte voluntari. Prin antrenament, voluntarii învaţă sau îşi îmbunătăţesc deprinderispecifice postului şi activităţii în cadrul organizaţiei. Ca şi orientarea, antrenarea voluntarilor poatefi generală sau specifică. Antrenamentul general are ca scop dobândirea de abilităţi comunemajorităţii posturilor:• abilităţi de comunicare;• abilităţi interpersonale;• abilităţi de lucru în echipă;• rezolvarea problemelor şi elaborarea deciziilor;• managementul stresului;• îndrumare şi supervizare.Antrenamentul specific postului asigură însuşirea deprinderilor particulare necesare pentrufiecare dintre poziţiile ocupate de voluntari. Acestea implică, în majoritate, cunoştinţe tehnice legatede utilizarea unor echipamente şi facilităţi sau proceduri operaţionale şi de comunicare.Antrenamentul voluntarilor este o activitate cu caracter permanent. Planificareaantrenamentului ocupă un loc important în cadrul planificării activităţilor organizaţiei şi serealizează, de regulă, pe termen mediu şi lung. De asemenea, evidenţa activităţilor de antrenamentbine ţinută poate asigura eficienţa întregului proces de pregătire.6. Supervizarea şi evaluarea voluntarilorPrincipiile de bază aplicate la nivelul organizaţiei şi pentru personalul acesteia în domeniulsupervizării, se pot aplica şi în cazul voluntarilor. O bună activitate de supervizare asigură ocontinuitate şi eficienţă din partea voluntarilor în activităţile corespunzătoare posturilor ocupate.Un bun supervizor:• transmite eficient responsabilităţi şi autoritate;• stabileşte niveluri de performanţă;• acţionează ca un antrenor şi lider de echipă;• comunică eficient ideile;• ştie să asculte şi este receptiv la informaţia transmisă de ceilalţi;• asistă personalul în îmbunătăţirea abilităţilor;• furnizează un feedback constructiv şi întreprinde acţiuni de corecţie când este necesar;• recunoaşte contribuţia şi meritele voluntarilor.Recunoaşterea meritelor voluntarilor este o componentă critică a procesului de supervizare,datorită faptului că poate menţine interesul voluntarilor pentru activitatea pe care o desfăşoară şiimplicit asigură continuitatea pe posturile ocupate. O bună supervizare şi în particular orecunoaştere corectă poate contribui la atenuarea nemulţumirilor pe care voluntarii le au în raport cu85

personalul sau politicile organizaţiei. Trebuie evitate situaţiile în care voluntarii să se simtă „demâna a doua“, în raport cu personalul permanent al organizaţiei.Recunoaşterea poate fi informală, ca un simplu „mulţumesc“, sau formală, ca înmânareaunor plachete sau medalii. Pentru a fi eficientă, recunoaşterea trebuie să fie:• sinceră;• continuă;• pentru toţi voluntarii;• variată (formală şi informală);• evaluată continuu;• orientată pe individ;• susţinută de managementul organizaţiei.Modalităţi de recunoaştere şi motivare a voluntarilor:a) Informale:• adresaţi-vă voluntarilor pe nume;• spuneţi „mulţumesc“;• scrieţi mesaje de mulţumire;• spuneţi „treabă bună“;• serviţi o cafea împreună cu voluntarii;• întrebaţi dacă e greu;• întrebaţi de ce au nevoie;• asiguraţi participarea voluntarilor la şedinţele de lucru;• asiguraţi prezenţa voluntarilor în materialele de prezentare a activităţii organizaţiei;b) Formale:• cereţi voluntarilor să facă parte din comisii;• recompensaţi voluntarii cu premii anuale şi organizaţi o manifestare de apreciere;• asiguraţi o vacanţă de relaxare pentru voluntari;• publicaţi fotografii şi articole cu voluntari;• oferiţi voluntarilor plachete, medalii, diplome, insigne, tricouri etc;• oferiţi posibilitatea unei pregătiri avansate;• acordaţi responsabilităţi şi posibilitatea supervizării sau antrenării altor voluntari.Dar recunoaşterea este numai unul dintre factorii care pot asigura satisfacţia voluntarilor încadrul organizaţiei. Alte modalităţi pentru atingerea acestui scop:• evaluarea posturilor şi plasării voluntarilor pe posturi pentru a determina compatibilitateaîntre acestea şi abilităţile şi interesele voluntarilor;• verificarea resurselor de care dispun voluntarii pentru îndeplinirea sarcinilorcorespunzătoare postului;• accesul voluntarilor la informaţii referitoare la impactul activităţii desfăşurate, acolo undeeste posibil;• ajutor pentru depăşirea barierelor logistice pentru voluntari, asigurarea de serviciisuplimentare în beneficiul voluntarilor: cazare, transport, masă, servicii familiale;• asigurarea unui mediu de lucru confortabil şi sigur;• dezvoltarea de oportunităţi pentru socializarea voluntarilor.Evaluarea poate fi, de asemenea, motivantă pentru voluntari. Voluntarii au dreptul să ştie cese aşteaptă de la ei şi cât de bine vin aceştia în întâmpinarea acestor aşteptări. O evaluare pozitivăfurnizează baza pentru recunoaşterea meritelor voluntarilor, precum şi posibilitatea îmbunătăţiriiactivităţii în domeniile unde este necesar să crească eficienţa voluntarilor. Există câţiva factori caretrebuie luaţi în considerare pentru a asigura o evaluare care decurge fluent şi cu cât mai mult succes:• stabilirea şi menţinerea unui mediu de lucru liber de ameninţări sau obstacole;• trecerea treptată la niveluri care necesită îmbunătăţirea calităţii activităţii voluntarilor, cuevidenţierea punctelor forte ale acestora;• dezvoltarea, în comun cu voluntarii, de planuri pentru eliminarea situaţiilor defavorabile şia punctelor slabe. Un asemenea plan trebuie să cuprindă:- cum contribuie ambele părţi la realizarea scopurilor;86

- cum este evaluat rezultatul aplicării planului;- graficul de timp pentru aplicarea planului.Evaluarea poate fi planificată a se desfăşura formal, în concordanţă cu verificareaperformanţelor. Dacă această modalitate nu se poate aplica, voluntarii percepând evaluarea ca pe oameninţare, se poate recurge la evaluarea informală, prin observarea periodică a voluntarilor peparcursul activităţii pe care o desfăşoară.În cazul evaluării formale, atunci când aceasta trebuie totuşi aplicată, voluntarii trebuie sărecepţioneaze un feedback informal pe parcursul verificării performanţelor. Pentru evitareadificultăţilor ulterioare problemele trebuie ridicate încă din faza incipientă.Dacă evaluarea e realizată informal, voluntarii trebuie permanent informaţi despre rezultate,în special dacă există probleme cu performanţa. Toate rezultatele evaluării au caracter confidenţial.Alte directive în cadrul procesului de evaluare a voluntarilor:• comentarii corecte;• focalizare pe activitate, nu pe individ;• politica disciplinară trebuie stabilită în faza de orientare a voluntarilor. Măsuri corectivepot fi:- pregătire suplimentară sau supervizare;- redistribuirea pe posturi;- suspendarea;- încetarea raporturilor cu organizaţia.Încetarea raporturilor cu organizaţia poate fi aplicată atunci când toate celelalte măsuri aueşuat sau când se constată o abatere gravă aşa cum este furtul, abuzul, consumul de alcool, drogurietc.Pe timpul perioadei de orientare, voluntarii trebuie informaţi asupra procedurilor care pot fiutilizate dacă aceştia doresc contestarea rezultatelor evaluării, în cazul în care supervizorulnemijlocit nu poate rezolva acest aspect.7. Evaluarea programului de lucru cu voluntariiUn feedback în ambele sensuri, pe parcursul procesului de evaluare, poate asigura evaluareaprogramului de lucru cu voluntarii, activitate care, dacă se desfăşoară periodic, vine în întâmpinareacerinţelor organizaţiei, comunităţii sau voluntarilor. Evaluarea programului poate, de asemenea,asigura:• creşterea satisfacţiei voluntarilor;• actualizarea programului;• îmbunatăţirea eficienţei şi reducerea costurilor;• identificarea problemelor şi soluţiilor.Evaluarea voluntarilor nu este singurul mijloc de evaluare a programului de lucru cuvoluntarii. În plus, se pot adăuga şi alte surse: personalul permanent al organizaţiei, publicul,performanţa exerciţiilor de pregătire, experienţa situaţiilor de urgenţă. Toate aceste surse deinformaţii, considerate la evaluarea personalului, contribuie la stabilirea performanţelor acestuia. Lafel de important ca şi informaţiile folosite la evaluarea în sine este şi modul în care sunt colectateaceste informaţii. Metode de colectare şi procesare a informaţiilor pot fi:• monitorizarea personalului;• verificări interne care să compare rezultatele programului cu obiectivele;• verificări externe în care să fie comparate programele altor organizaţii.Când sunt analizate rezultatele evaluării programului de lucru cu voluntarii, importante suntşi aplicaţiile alternative şi comentariile pe marginea acestor rezultate. Dezvoltarea de soluţii posibilela problemele identificate şi implementarea imediată a acestora asigură continuitatea programului.Situaţia specială a voluntarilor spontaniÎn derularea programelor pentru voluntari, adesea apar situaţii speciale care implică untratament adecvat pentru a nu genera conflicte sau a împiedica continuarea activităţilor, fiindnecesare:• dezvoltarea unui plan pentru voluntarii spontani;87

• identificarea aspectelor particulare ale managementului voluntarilor în susţinerea relaţiilorpublice;• dezvoltarea unui plan pentru reducerea stresului în rândul voluntarilor.În majoritatea situaţiilor în care apar, voluntarii spontani aduc beneficii:• asigură asistenţă în plus sau imediată, care poate fi necesară în situaţii de urgenţă;• reprezintă o forţă de lucru la dispoziţie şi dintre aceştia pot fi selectaţi pentru a fi pregătiţisau afiliaţi ca voluntari.În general, voluntarii spontani nu pot fi verificaţi imediat. Pot exista printre aceştia persoanecare au alte interese. Pot fi pontenţiali rău intenţionaţi sau diversionişti. De multe ori, aceştia apardestul de repede într-o situaţie de urgenţă şi este destul de dificil de făcut diferenţa între voluntariioneşti şi restul. Datorită acestui motiv, este necesară o supervizare atentă atunci când sunt angrenaţiîn activităţile de răspuns în situaţii de urgenţă.Voluntarii spontani sunt persoane care nu sunt afiliate sau pregătite de o organizaţie devoluntari. Prezenţi în număr mare, pot crea probleme logistice serioase personalului organizaţiilorde răspuns în situaţii de urgenţă şi coordonatorilor programelor pentru voluntari. De asemenea:• creează o presiune psihică, interferând cu răspunsul la urgenţă;• se acţionează haotic, împiedicând aplicarea corectă a procedurilor de intervenţie;• creează un necesar de muncă suplimentară pentru organizaţiile de răspuns în situaţii deurgenţă, îngreunându-le acestora îndeplinirea misiunii de bază – răspunsul la incident;• prezintă potenţial ridicat pentru pericole şi victime – la adresa proprie sau a altora –datorită lipsei de pregătire.Datorită faptului că în situaţii de urgenţă nu se poate evita apariţia voluntarilor spontani, esteindicată dezvoltarea unui plan care să organizeze lucrul cu aceştia. Primul principiu pe care trebuiesă-l susţină planul este acela conform căruia voluntarii spontani reprezintă o forţă valoroasă dacăexistă un sistem de utilizare a acestora.Planul de lucru cu voluntarii spontani trebuie inclus ca anexă la planul general de intervenţieal organizaţiilor de răspuns în situaţii de urgenţă sau autorităţilor responsabile de asigurarearăspunsului la nivelul comunităţilor. Acesta trebuie să cuprindă:• rolul informării publice în prevenirea apariţiei voluntarilor spontani. Mass-media se poateşi trebuie să fie folosite în situaţii de urgenţă, pentru a descuraja iniţiativele voluntarilorspontani, prin simpla prezentare a locului urgenţei sau a activităţilor de răspuns organizate;• organizarea unor puncte de control şi îndrumare în zona de responsabilitate, astfel încâtvoluntarii spontani să poată fi triaţi şi repartizaţi corespunzător, în funcţie de aptitudini şinevoile concrete;• atribuirea sarcinilor corespunzător deprinderilor;• instrucţiuni precise pentru activităţile necalificate.BIBLIOGRAFIE:1. Bîldea, M. – Comunitate şi vulnerabilitate: percepţie, comunicare, reducerea risculuidezastrelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti, 2007.2. Bîldea, M. – Răspuns în situaţii de urgenţă: planificare, coordonare, comunicare,Editura Reprograph, Craiova, 2006.3. Chelcea, S. – Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?, EdituraEconomică, Bucureşti, 2002.4. Cohn, V. – Reporting on Risk, Washington D.C., The Media Institute, 2009.5. Covello, V., T. – Risk Communication, Trust, and Credibility, Journal of OccupationalMedicine, no 35, January, 2010.6. Huntington, S., P. – The Soldier and the State, Belknap Press, Harvard University, NewEd edition, 2007.88

7. Lofstedt, R.; Frewer, L. – Risk & Modern Society, Earthscan Publications, London, 2005.8. McQuail, D.; Windahl, S. – Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004.9. Mucchielli, A.; Corbalan, J., A.; Ferrandez, V. – Teoria proceselor de comunicare,Editura Institutul European, Iaşi, 2006.10. Novac, A. – Traumatic Stress and Human Behavior, in Psychiatric Times, April, 2011.11. Regester, M.; Larkin, J. – Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, EdituraComunicare.ro, Bucureşti, 2003.12. Reynolds, B. – Crisis and Emergency Risk Communication, Centers for Disease Controland Prevention, Atlanta, GA 30333, U.S.A, 2010.13. Ruben, B.; Budd, R. – Interdisciplinary Approaches to Human Communication,Transaction Publishers, 2009.14. Sandman, P. – Anthrax, Bioterrorism, and Risk Communication: Guidelines for Action,Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, U.S.A, 2008.15. Sandman, P. – Be Willing to Answer What-if Questions, in “The Synergist”, Journal ofAmerican Industrial Hygiene Association, may, 2009.16. Sandman, P.; Lanard, J. – Bird Flu: Communicating the Risk, in “Perspectives inHealth”, Published by the Pan American Health Organization (PAHO), vol. 10, no 2,2005.17. Sandman, P. – Games Risk Communicators Play, in “The Synergist”, Journal ofAmerican Industrial Hygiene Association, december, 2004.18. Sandman, P.; Lanard, J. – Fear Is Spreading Faster than SARS - And So It Should!, TheSynergist: Journal of American Industrial Hygiene Association, april, 2003.19. Sandman, P. – Public Reactions and Teachable Moments, in “Homeland ProtectionProfessional”, vol. 4, no 4, may, 2005.20. Teale, K. – Risk Communication – “Lessons from the Field”, Iowa Department of PublicHealth, USA, 2003.21. Wenger, D. – DRC Studies of Community Functioning, in Organizational andCommunity Responses to Disasters Seminar, Newark, DE, Disaster Research Center,201022. Woolcock, M. – Social Capital and Economic Development: Toward a TheoreticalSynthesis and Policy Framework, in Theory and Society, no 27, 2011.23. Young, E. – Dealing with Hazards and Disasters: Risk Perception and CommunityParticipation in Management, in: Australian Journal of Emergency Management,vol. 13, No 2, 2009.89

SERVICIILE DE URGENŢĂ – SUBSECTORAL INFRASTRUCTURII CRITICE NAŢIONALEComisar-şef dr. Radu ANDRICIUCInstitutul de Studii pentru Ordine PublicăImplementarea de către România, din postura sa de membră a UE, a Directivei 2008/114/CEa Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor criticeeuropene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora s-a înscris în demersul firescal apartenenţei acesteia la o confederaţie de state care îşi propune, cu toate derapajele actuale,asigurarea bunăstării sociale a membrilor săi.De altfel, în contextul actual, generat de formele complexe şi contradictorii ce caracterizeazăfenomenul globalizării, au apărut abordări care, analizând varietatea şi dinamica proceselor pe carele parcurge lumea contemporană, au lărgit considerabil limitele ce conturează conţinutul noţiunii deinfrastructură 1 .Din această cauză apreciem că procesul de redefinire a conceptului de infrastructură estedeparte de a se încheia datorită, în principal, interacţiunii mai multor factori care determină odiversitate de abordări de natură militară, economică, academică, informatică sau socială.Iar apariţia noii paradigme – infrastructură critică – nu face decât să materializeze în planpractic considerentele expuse anterior.În acest context considerăm că este util a reaminti că, în esenţa sa, infrastructura criticăreprezintă „entităţile fizice sau virtuale a căror avariere sau distrugere afectează în modsemnificativ funcţionarea normală a statului sau a unei comunităţi”.Prin această definiţie considerăm că se reuşeşte includerea tuturor perspectivelor majore deabordare a conceptului (economic, militar, social, informatic) şi, în acelaşi timp, prin folosireasintagmei „entităţi fizice şi virtuale”, se oferă şi gradul de flexibilitate necesar adaptării definiţiei laorice evoluţii viitoare posibile.Una din constatările interesante rezultate din studiul comparativ al sectoarelor infrastructuriicritice în viziunea diferitelor state sau organizaţii internaţionale – SUA, UE, Canada, Germania etc.– este că domeniul „servicii de urgenţă” reprezintă o constantă a tuturor acestor abordări la nivelnaţional sau regional, constantă care este considerată vitală pentru asigurarea siguranţei şi sănătăţiipopulaţiei.Această situaţie justifică, pe lângă alte argumente, prezenţa subsectorului 7.2. „Serviciile deurgenţă” din sectorul „Administraţie”, având M.A.I. ca autoritate publică responsabilă, conformprevederilor O.U.G. nr. 98 din 03 noiembrie 2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţiainfrastructurilor critice.Prevederile art. 3 aliniatul f al ordonanţei, conform căruia „proprietari/operatori/administratori de ICN/ICE sunt acele entităţi responsabile cu investiţiile într-un element, sistem saucomponentă a acestuia, desemnat ca ICN sau ICE, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, şi/saucu operarea/administrarea curentă a acestora”, au determinat pregătirea, în cadrul unui curs deiniţiere, a circa 20 ofiţeri din structurile I.G.S.U., pe parcursul anului 2011.Astfel, dispunem de o resursă umană minimă, la nivel I.G.S.U., necesară pentru realizareapaşilor următori de implementare a ordonanţei.Trecând peste caracterul redundant al unor informaţii – de exemplu, era mai simplămenţionarea analizei de risc ca metodă de constatare a faptului dacă un element al infrastructurii1 John Naisbitt – Magatendinţe, Editura Politică, Bucureşti 1989, p. 315.90

critice a atins sau nu pragul critic – este interesant de constatat că analiza de risc era dejaconsiderată o metodă cantitativă fundamentală, pe suport informatic, pentru funcţionarea SistemuluiNaţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.În acest sens considerăm că este suficient de a menţiona rolul analizei de risc la realizarea,implementarea şi operaţionalizarea „Planului de analiză şi acoperire a riscurilor” şi a clasificăriioperatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile – în funcţie de tipurile de riscurispecifice.Din punct de vedere tehnic, determinarea pragului critic specific unui element deinfrastructură critic nu constituie o dificultate în multe cazuri.Un exemplu în acest sens îl reprezintă Metodologia din 6 martie 2002 privind stabilireacategoriilor de importanţă a barajelor – NTLH-021 Monitorul Oficial al României nr. 427 din19 iunie 2002.Pornind de la prevederea legală conform căreia stabilirea categoriilor de importanţăa barajelor este o obligaţie legală a deţinătorilor şi administratorilor de baraje, obiectivelemetodologiei se înscriu practic în prevederile actelor normative existente în domeniu.Aceste obiective sunt:• stabilirea listei cuprizând barajele cu risc sporit;• stabilirea obligaţiilor privind siguranţa în exploatarea acestor tipuri de lucrări şi luareamăsurilor corespunzătoare de reducere a riscului.În funcţie de valoarea indicelui de risc, clasificarea barajelor poate fi:A – BARAJ DE IMPORTANŢĂ EXCEPŢIONALĂB – BARAJ DE IMPORTANŢĂDEOSEBITĂC – BARAJ DE IMPORTANŢĂ NORMALĂD – BARAJ DE IMPORTANŢĂ REDUSĂÎn calculul criteriilor de identificare a valorii riscului se folosesc următorii coeficienţi:– BA = caracteristcile tehnice ale barajului– CB = starea barajului– CA = consecinţele avarierii barajuluiDupă extragerea valorii coeficienţilor din tabelele anexate metodologiei, formula decalcul al riscului pentru fiecare baraj – ca element din sectorul energetic al infrastructurii criticenaţionale –, formula de calcul al riscului este:CARB = -----------------------( α × BA + β × CB)Conform valorii rezultate din calcul, pentru barajele cu acumulări de apă, rezultă:• RB > 0, 5 baraj tip A• 0, 5 ≥ RB > 0, 25 baraj tip B• 0, 25 ≥ RB > 0, 1 baraj tip C• RB ≤ 0, 1 baraj tip DCeea ce mai rămâne de făcut de specialiştii în domeniu, este stabilirea valorii pragului criticreprezentat de coeficientul RB.De exemplu, se poate stabili că avem un element al infrastructurii critice dacăRB > 0, 5, respectiv toate barajele de tip A.Exemplul de mai sus nu face decât să transpună într-un caz particular specific una din ideilede bază ale managementului riscului, conform căreia riscul de referinţă, sub expresia sa calitativă,se calculează prin asocierea valori gravităţii – impactului – şi probabilităţii de apariţie a uneiameninţări.91

Rezultă o matrice a riscului împărţită în două domenii complementare – riscuri acceptabileşi riscuri neacceptabile – (Figura 1).6Gravitate52-545-4325-21Probabilitate1 2 3 4 5 6Fig. 1. Matrice de încadrare a risculuiCeea ce rămâne de făcut este ca în funcţie de valoarea şi ponderea criteriilor luate în calcul(privind victimele, efectele economice şi asupra publicului) să se stabilească care risc neacceptabile– vezi zona haşurată – reprezintă pentru elementul de infrastructură analizat un nivel (prag)„critic”.Trebuie reamintit că instrumentele actuale de evaluare a riscului sunt în continuăperfecţionare şi diversificare conform, printre altele, şi prevederilor ISO 31010 (Tabelul A.1).92

Un alt exemplu de folosire a analizei de risc se referă la stabilirea pragului (nivelului)critic pentru o componentă sau element al unei unităţi de producere a energiei electrice şitermice – CET.În esenţa sa 2 , analiza determină o matrice de încadrare a riscului ca în figura 2.ConsecinţeNesemnificative Minore Moderate Majore Catastrofice1 2 3 4 5ProbabilitateImprobabil 10 -4 5 5 10 15 20 25Fig. 2. Matrice de încadrare a riscului la CETExplicitarea nivelelor de risc folosite anterior se vede în matricea din figura 3.Nivele de risc Definiţie Acţiuni ce trebuie întreprinse1 – 4 Risc foarte scăzut5 – 9 Risc scăzut10 – 14 Risc moderat15 – 19 Risc ridicat20 – 25 Risc extremConducerea acţiunilor prin proceduri obişnuite,de rutinăSe acţionează prin proceduri standard specifice, cuimplicarea conducerii de la locurile de muncăAcţiuni prompte, luate cât de repede permitesistemul normal de management, cu implicareaconducerii de vârfFiind o situaţie de urgenţă, sunt necesare acţiuniimediate şi se vor utiliza prioritar toate resurseledisponibileFig. 3. Explicitarea nivelelor de riscPentru fiecare componentă a unui element de infrastructură al CET, au fost cuantificateriscurile, pe baza scenariilor de posibile accidente, conform figurii 4.2 Analiza completă se găseşte în lucrarea de absolvire a cursului de dezvoltare a carierei „Management” seria 2010intitulată „Managementul situaţiilor de urgenţă în unităţile de producere a energiei electrice şi termice”, autor căpitanCovaşniuc Oleg.93

Nr. crt. Pericolul Probalitate Gravitate Risca. Gospodăria de păcură1 Incendiu la rampa de descărcare păcură 2 3 62 Incendiu la rezervoarele de păcură 2 4 83 Incendiu la staţiile de pompe 3 2 64 Poluări accidentale la rampa de descărcare 3 2 65 Poluări accidentale la rezervoare 1 3 36 Poluări accidentale la staţiile de pompe 3 1 3b. Grup energetic1 Incendiu la cazanele energetice 3 2 62 Incendiu la transformatoarele aferentegrupului generator3 Incendiu la poduri, fluxuri şi canale decable aferente grupului energetic4 Incendiu la rezervoarele de ulei din salaturbinelor2 3 62 2 41 2 25 Explozia hidrogenului la turbogeneratoare 2 3 66 Poluări accidentale cu păcură în salacazanelorc. Cazane de apă fierbinte CAF2 1 21 Incendiu la cazane 2 2 42 Poluare accidentală cu păcură 2 1 2d. Gospodăria de ulei1 Incendiu la rezervoarele de ulei 1 2 2e. Instalaţia de electroliză1 Explozie în instalaţia de electroliză 3 2 62 Explozia rezervoarelor de hidrogen 2 2 4f. Staţia chimică1 Scurgeri de lichide periculoase pe sol 1 2 2g. Alte accidente posibile1 Întreruperea furnizării de energie electrică 1 2 22 Incendii la alte obiective de peamplasament2 3 63 Accidentele de muncă 3 2 6Fig. 4. Cuantificare risc pe componentele CETÎn graficul următor se prezintă centralizat rezultatele analizei calitative de risc.În zonele delimitate de grilă sunt menţionate indicele zonei de securitate şi numărulcorespunzător al scenariului.94

10 -4PROBABILITATEA10 -6 a.6a.3,4; b.1; e.1g.310 -8 b.6; c.2 b.3; c.1; e.2 a.1;b.2, 5; g.2 a.210 -12b.4; d.1; f.1;g.1a.5Nesemnificative Minore Moderate Majore CatastrofaleEFECTIVE (GRAVITATE)Fig. 5. Cuantificare risc pe componentele CETRezultatele analizei calitative de risc arată că toate scenariile de accident tehnologic majorluate în considerare prezintă un risc scăzut sau foarte scăzut.Se poate trage concluzia că, în acest caz, evident cu scop didactic, riscurile nu ating un pragcritic.În concluzie, acest CET şi componentele sale tehnologice nu fac parte din sectorul energetical infrastructurii critice.În încheiere, considerăm că mai trebuie menţionat un aspect cu impact de viitor.Rămâne să observăm dacă a fost benefică aplicarea la nivelul infrastructurii critice naţionale– ICN – a unor precepte (plan de securitate al operatorului, ofiţer de legătură pentru securitate) care,conform directivei europene, se aplică numai la acele sectoare naţionale – energetic şi de transport –care fac parte din infrastructura critică europeană – ICE.BIBLIOGRAFIE:1. *** Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea şidesemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţirea protecţiei acestora.2. *** O.U. nr. 98 din 03 noiembrie 2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţiainfrastructurilor critice.3. Andriciuc Radu – Consideraţii privind protecţia infrastructurii critice, EdituraMinisterului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2009.95

PLANIFICAREA ACŢIUNILOR STRUCTURILORSPECIALIZATE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ ÎN CAZULPRODUCERII UNOR EVENIMENTE DEOSEBITEColonel drd. Claudiu BRATUInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăRezumat:Abordarea sistemică a managementului situaţiilor de urgenţă la nivel naţional este ocaracteristică exclusivă a actualei concepţii privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă.Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca organ de specialitatedin subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitarăşi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă precumşi, potrivit competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional îndomeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor deurgenţă.Natura, complexitatea şi amploarea situaţiilor de urgenţă, precum şi organizarea structurilorde intervenţie în domeniul situaţiilor de urgenţă sau cu responsabilităţi asociate acestui domeniuimpun planificarea şi desfăşurarea acţiunilor de prevenire şi mai ales posteveniment în toatemediile, într-un sistem de conducere şi coordonare unic. Pentru ca structurile de intervenţie să-şiîndeplinească misiunile, acestea trebuie să aibă un cadru de planificare şi de execuţie comun,simplu, capabil să sincronizeze acţiunile entităţilor din cadrul fiecărei categorii de forţe deintervenţie, în proceduri standard multifuncţionale de operare.Planificarea apărării României este un proces prin care se stabilesc volumul, structura şimodul de alocare a resurselor naturale, umane, materiale şi financiare, necesare îndepliniriiobiectivelor fundamentale ale securităţii naţionale şi apărării armate a României.Planificarea apărării este atributul exclusiv şi inalienabil al autorităţilor publice naţionalestabilite prin Constituţia României: Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul României,Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Planificarea apărării se realizează pe baza opţiunilor şideciziilor politice şi strategice ale Parlamentului României, precum şi ale celorlalte instituţii publicecare, potrivit legii, au răspunderi în domeniul securităţii şi apărării naţionale.Pe baza Strategiei de Securitate Naţională a României şi a Programului de Guvernare,ministerele şi celelalte instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţeinaţionale elaborează strategii, directive, planuri şi programe departamentale proprii, menite sărealizeze obiectivele şi interesele de securitate ale României.Potrivit concepţiei de apărare a ţării, activitatea de protecţie civilă este, de asemenea,de interes naţional, are caracter permanent, fiind o componentă a sistemului securităţii naţionale.Conducerea de ansamblu a forţelor sistemului naţional de protecţie civilă se realizeazăprin Parlament, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul,Primul-Ministru, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, autorităţile publice centrale şilocale cu atribuţii în domeniu.Primul-Ministru este şef al Protecţiei Civile în România şi coordonează Comitetul Naţionalpentru Situaţii de Urgenţă prin ministrul administraţiei şi internelor.96

Potrivit deciziilor autorităţii naţionale de conducere, la nivel naţional se constituieInspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă 1 în componenţa Ministerului Administraţiei şiInternelor căruia îi revine responsabilitatea executării conducerii operaţionale în domeniul protecţieicivile. Coordonarea unitară a activităţilor de apărare împotriva dezastrelor revine ComitetuluiNaţional pentru Situaţii de Urgenţă în cazul în care efectele dezastrelor, ca arie de manifestare şiamploare, pun în pericol securitatea naţională.Structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă la pace şi la război, precum şiprocedurile de lucru pentru elaborarea concepţiilor, planurilor şi documentelor organizatorice deaplicare a acestora sunt similare standardelor Alianţei Nord-Atlantice şi celor ale U.E. Procesul destandardizare şi interoperabilitate cu structuri similare din celelalte ţări membre NATO are dreptscop perfecţionarea conducerii structurilor de intervenţie la toate nivelurile.Din cele prezentate mai sus rezultă că, prin cadrul de acţiune specific, apărarea naţionalăşi protecţia civilă contribuie la menţinerea ordinii constituţionale, protecţia valorilor economice,culturale ale statului şi, deopotrivă, a cetăţenilor săi.Potrivit legii, protecţia civilă 2 este componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintăun ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cucaracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate în scopul prevenirii şireducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotrivaefectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmăriloracestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.Astfel, în Strategia de Securitate Naţională, sunt evidenţiate ca posibile riscuri la adresaRomâniei, deopotrivă o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură militară sau non-militară,precum şi de fenomene grave, de natură geofizică, meteoclimatică ori asociată, provenind dinmediu sau reflectând degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase,dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea, se pot înscrie: catastrofele naturale sau alte fenomenegeo- sau meteoclimatice grave (cutremure, inundaţii, încălzirea globală şi alte modificări bruşte şiradicale ale condiţiilor de viaţă); tendinţa de epuizare a unor resurse vitale; catastrofele industrialesau ecologice având drept consecinţe pierderi mari de vieţi omeneşti, perturbarea substanţială avieţii economico-sociale şi poluarea gravă a mediului pe teritoriul naţional şi în regiunile adiacente;posibilitatea crescută a producerii unor pandemii.În acest context, în domeniul protecţiei civile este elaborată legislaţia de bază şi subsecventăasigurării managementului şi gestionării situaţiilor de urgenţă, dintre care se evidenţiazăO.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobatăprin Legea nr. 15/2005, Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă şi H.G.R. nr. 2288/2004 pentruaprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalteorgane centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă.Astfel, la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, sunt avizate 3 şi aprobateprin ordine comune ale miniştrilor cu atribuţii în domeniul managementului şi gestionării situaţiilorde urgenţă şi cel al ministrului administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al C.N.S.U.,regulamente privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.Componentele strategiei în domeniul situaţiilor de urgenţă pot fi: viziunea, misiunea,valorile declarate, obiectivele şi resursele.Viziunea trebuie să asigure unitatea organizaţiei prin alegerea unui obiectiv comun. Îndomeniul managementului situaţiilor de urgenţă acesta ar putea fi: eficientizarea acţiunilorstructurilor cu atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru prevenirea şi contracarareasurprinderii în cazul producerii unor evenimente deosebite.1Hotărârea nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigrameiInspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.2 Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.3 H.G.R. nr. 1489/2004 privind organizarea şi funcţionarea C.N.S.U.97

În acest context, trebuie evidenţiate obiectivele, măsurile şi priorităţile InspectoratuluiGeneral pentru Situaţii de Urgenţă, ca organ de specialitate din subordinea MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, care asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor deprevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă 4 .Misiunea exprimă motivul principal, scopul pentru care organizaţia există şi pentru care afost creată.Desigur că în cazul autorităţilor publice misiunea derivă din textul legii, dar în esenţă legeade organizare care se referă la acea instituţie defineşte şi scopul pentru care a fost creată aceasta şiatribuţiile ei. Misiunea se enunţă sub formă de angajament.Potrivit legislaţiei în domeniu, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă areurmătoarele atribuţii principale:– analizează, evaluează şi monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze asupraevoluţiei acestora în scopul identificării stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă,propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şi prevenirea agravării situaţiei;– asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor şi acţiunilor deprevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă;– coordonează derularea programelor naţionale de pregătire în domeniul apărării împotrivadezastrelor;– asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operaţionale şi a centreloroperative şi menţinerea permanentă a fluxului informaţional cu acestea;– cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor la carestatul român este parte şi urmăreşte respectarea acestor convenţii în domeniul situaţiilor deurgenţă;– avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc,elaborate de comitetele ministeriale, şi le prezintă spre aprobare;– coordonează planificarea resurselor necesare gestionării situaţiilor de urgenţă la nivelnaţional şi elaborează proiectul planului de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiarepentru astfel de situaţii;– elaborează rapoarte şi alte documente pentru informarea Comitetului Naţional,primului-ministru, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Preşedintelui României şi comisiilor despecialitate ale Parlamentului;– funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiileinternaţionale guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor deurgenţă;Angajamentul privind misiunea structurilor implicate presupune introducerea cu succes aunui nivel acceptabil şi măsurabil de prestare pentru populaţie a serviciilor pe termen lung. Astfel,un exemplu de formulare este:– reducerea riscurilor şi efectelor acestora în situaţia manifestării;– coordonarea unitară a structurilor cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;– salvarea vieţii oamenilor;– să servească drept exemplu de urmat de către celelalte servicii publice.Valorile declarate pe care I.G.S.U. le urmăreşte, precum şi celelalte structuri cu atribuţii îndomeniul situaţiilor de urgenţă, sunt: salvarea vieţii indiferent a cui ar fi ea şi, în mod deosebit, aomului care costituie valoarea supremă în cadrul societăţii.Principiile avute în vedere în acţiunile desfăşurate potrivit competenţelor în domeniu sunt:– flexibilitatea: capacitatea de a răspunde rapid la situaţiile de urgenţă;– transparenţa: capacitatea de a furniza la timp informaţie obiectivă şi corectă despreactivitatea desfăşurată;– neutralitatea politică: abordarea neutră a clasei politice din România, şi, concomitent,cooperarea cu instituţiile statului alese democratic;4 O.U.G. nr. 21/2005 pentru aprobarea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.98

– eficienţa: utilizarea optimă a resurselor în vederea atingerii misiunilor dinresponsabilitatea structurilor cu atribuţii în domeniul managementului şi gestionării situaţiilor deurgenţă;– răspunderea publică: în centrul acţiunilor stă interesul public.Obiectivele principale, specifice, realizează descrierea efectelor unor intervenţii ale unuiplan, proiect, program, într-un mod cuantificabil.Obiectivele reprezintă prima componentă operaţională a strategiei şi se bazează pe misiuneaorganizaţiei, stabilită pe baza analizei interne şi externe a organizaţiei, precum şi a mediului în careaceasta există şi îşi desfăşoară activitatea.Obiective strategice:Obiectivele acţiunilor structurilor ce asigură managementul tipurilor de risc şigestionarea situaţiilor de urgenţă produse sunt:1) creşterea gradului de siguranţă şi protecţie pentru cetăţeni;2) restabilirea autorităţii structurilor de aplicare a legii, descentralizarea şi reformainstituţională necesară consolidării serviciilor comunitare şi a celor de ordine publică din România,precum şi realizarea interoperabilităţii acestora.Direcţii de acţiune:1.) adoptarea unui program coerent şi continuu de pregătire, instruire, perfecţionare şiantrenament în funcţie de specificul atribuţiilor;2) intensificarea cooperării şi schimbului de date şi informaţii cu toate instituţiile de aplicarea legii;3) Îmbunătăţirea managementului situaţiilor de urgenţă şi a protecţiei civile prin întocmireahărţilor de risc în colaborare cu autorităţile locale şi cu alte instituţii de resort, inclusiv introducereaunor sisteme standard de alarmare în cazul producerii situaţiei de urgenţă.Resursele reprezintă setul de elemente de natură fizică, umană, informaţională, financiară şide timp, necesar în organizaţie, care poate fi apelat şi este disponibil pentru ca strategia să devinăoperaţională.Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţăîntrebuinţează următoarele structuri:– Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti;– 41 inspectorate pentru situaţii de urgenţă judeţene;– Unitatea Specială pentru Intervenţii în Situaţii de Urgenţă Ciolpani.În scopul realizării unei planificări strategice corecte menite să contribuie la definirea saudupă caz revederea locului şi rolului în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor deUrgenţă poate fi utilizată analiza strategică ce presupune, printre altele, următoarele tipuri deanaliză:• analiza factorilor interesaţi;• analiza situaţiei actuale;• analiza obiectivelor;• analiza strategiilor.Analiza factorilor interesaţiFactorii interesaţi sunt definiţi ca persoane, grupuri de persoane, instituţii, organizaţiiprofesionale, companii care pot avea o legătură directă sau indirectă cu tema schimbării ce va fisupusă planificării strategice în domeniul situaţiilor de urgenţă.În acest context, se impune a se identifica toţi acei factori, adică structuri care pot influenţapozitiv sau negativ planificarea strategică în domeniul situaţiilor de urgenţă. Opinez că trebuieidentificate instituţiile publice centrale, organizaţiile neguvernamentale şi operatorii economici saucompaniile care pot sprijini dezvoltarea în domeniul situaţiilor de urgenţă, precum şi acele entităţi99

organizaţionale care, prin redefinirea competenţelor şi a responsabilităţilor nu sunt în consens cuobiectivele pe care factorii responsabili în asigurarea unui răspuns prompt şi eficient în domeniulsituaţiilor de urgenţă îl au. Astfel, printre documentele care trebuie să fundamenteze misiunile îndomeniul situaţiilor de urgenţă se află H.G.R. nr. 2288/2004 care, în acest context, trebuie elaboratăsub alte auspicii.În ceea ce priveşte punerea în aplicare a celor rezultate din planificarea în domeniulsituaţiilor de urgenţă, evidenţiez modalităţile prin care se asigură conducerea acţiunilor pentruprevenirea şi contracararea surprinderii în situaţii de urgenţă.Atât la nivel strategic, operativ, cât şi tactic, planificarea activităţilor de pregătire aintervenţiilor cuprinde următoarele etape:a) iniţierea planificării: stabilirea scopurilor şi obiectivelor; executarea recunoaşterilor înteren; identificarea direcţiilor principale de concentrare a efortului; însuşirea misiunii; stabilireaprincipalelor elemente necesare planificării acţiunilor de intervenţie rezultate din analiza situaţiei şielaborarea documentaţiei specifice;b) orientarea personalului implicat în planificarea acţiunii de intervenţie şi transmitereadispoziţiilor preliminare;c) elaborarea concepţiei: stabilirea etapelor şi fazelor de intervenţie, în funcţie de evoluţiaprobabilă a situaţiilor de urgenţă; definirea obiectivelor (niveluri, acţiuni, termene); crearea descenarii pe baza acţiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condiţiile viitoare (completareaalternativelor faţă de obiectivele urmărite; identificarea şi alegerea alternativei de acţiune optime şicare recomandă planul de acţiune ce urmează să fie aplicat); selectarea cursului optim de acţiune şistabilirea dispozitivului de intervenţie; luarea deciziei şi precizarea/transmiterea acesteia lastructurile proprii şi cele de cooperare;d) elaborarea planului acţiunii: planificarea acţiunilor forţelor şi mijloacelor structurilorprofesioniste şi private, precum şi a celor abilitate pentru asigurarea funcţiilor de sprijin;organizarea sistemului de comunicaţii şi informatică; identificarea şi planificarea elementelor decooperare; planificarea logisticii; planificarea asigurării acţiunilor şi protecţiei subunităţilor şiformaţiunilor; determinarea locului şi rolului inspectoratului şi ale subunităţilor în raport cuobiectivele preconizate, prin evaluarea stadiului curent faţă de starea de lucruri dorite în viitor;formularea planurilor de sprijin; elaborarea documentelor necesare întocmirii planificării acţiunilor(program de măsuri, plan de muncă, planuri de intervenţie, plan de acţiune, fişe operative, graficede acţiuni etc.); aplicarea planului şi evaluarea rezultatului (stabilirea de măsuri corective în cazulabaterii de la obiectivele planificate);e) revederea planului acţiunilor de intervenţie, cercetarea, completarea şi modelareaacestora în vederea reluării ciclului.Planificarea acţiunilor de intervenţie este atributul prim-adjunctului inspectorului generalsau al inspectorului-şef (similar) la nivel de judeţ şi este iniţiată pe baza ordinului primit de laeşalonul superior sau din proprie iniţiativă, ca răspuns la evenimentele şi/sau la acţiunile ce au locîn zona de competenţă.Planificarea, coordonarea, conducerea şi executarea acţiunilor de răspuns specifice,cooperarea cu celelalte instituţii şi organisme implicate, folosirea forţelor şi mijloacelor proprii,constituirea dispozitivelor de intervenţie şi asigurarea comunicaţiilor se realizează integrat, înscopul îndeplinirii în mod unitar şi coerent a atribuţiilor stabilite prin lege.Pentru îndeplinirea misiunilor specifice în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă,structurile subordonate Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă acţionează, potrivitdomeniului de competenţă, la ordinul sau, după caz, la solicitarea:– prim-ministrului Guvernului, în calitate de coordonator ale C.N.S.U.;– preşedintelui Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;– preşedintelui Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă al M.A.I.;– conducerii M.A.I.;– preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă organizate la ministere şi instituţiipublice centrale;– preşedinţilor comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă;100

– preşedinţilor comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă.Conducerea şi coordonarea efectivelor unităţilor subordonate inspectoratului general seasigură de către I.G.S.U. şi I.S.U.J./I.S.U.M.B. potrivit procedurilor privind gestionarea situaţiilorde urgenţă.Pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă de amploare şi complexitate ridicată, potrivitprocedurilor în vigoare, se activează următoarele structuri de coordonare/conducere aintervenţiei:– Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (C.N.C.C.I.) – asigurăcoordonarea la nivel strategic şi operativ;– centrele judeţene de coordonare şi conducere a intervenţiei (C.J.C.C.I.), cu locaţiilestabilite de către comitetele judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă –asigură coordonarea la nivel operativ.În exercitarea atribuţiilor funcţionale, structurile menţionate la alineatul precedent executăurmătoarele:– elaborează concepţia şi planurile de acţiune ale structurilor prevăzute să intervină;– elaborează documentele de conducere şi coordonare a acţiunilor de intervenţie;– evaluează necesarul de forţe şi mijloace pentru îndeplinirea misiunilor ce revin încompetenţa inspectoratului general şi structurilor subordonate şi coordonează activităţilede planificare a misiunilor ce revin în responsabilitatea acestora;– gestionează fluxul informaţional cu structurile de conducere şi coordonare aparţinândcomponentelor Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (la nivelnaţional, judeţean şi local);– asigură informarea conducerii M.A.I. sau a inspectoratului general, după caz, cu privire laactivităţile desfăşurate în cadrul procesului de planificare şi desfăşurare a intervenţiei.În regim de normalitate (la rutină), activitatea C.N.C.C.I. este asigurată de personal dincadrul Centrului Operaţional Naţional al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, caremonitorizează situaţia naţională şi internaţională în domeniul situaţiilor de urgenţă şi reprezintănucleul de activare al C.N.C.C.I.Este de evidenţiat faptul că la rutină şi la activarea parţială, fără implicarea structurilor dinafara M.A.I., C.N.C.C.I. asigură elementele de cooperare de nivel operativ, în folosul structurilorministerului.La nivel judeţean/al municipiului Bucureşti – Centrul Operaţional Judeţean/al municipiuluiBucureşti, care îşi desfăşoară activitatea pe timp de rutină, îşi creşte capacitatea de managementprin alertarea personalului din structurile proprii şi din alte structuri specializate, activându-seC.J.C.C.I., respectiv C.M.B.C.C.I.Atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, C.N.S.U., respectiv comitetele judeţene/almunicipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, funcţionează în aceeaşi locaţie cu C.N.C.C.I.,respectiv C.J.C.C.I./C.M.B.C.C.I. atunci când evoluţia situaţiei de urgenţă va impune activareacentrelor, în baza procedurilor aprobate, pe cele trei faze.În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilorprofesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate şi conduse pe urgenţe, potrivit Concepţieispecifice de acţiune în situaţii de urgenţă a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.Intervenţia structurilor subordonate Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă serealizează pe două priorităţi (urgenţe) de bază, în funcţie de particularităţile situaţiei de urgenţă.Din cele prezentate rezultă că PLANIFICAREA presupune RELAŢIONAREA resurselor,misiunilor şi viziunii/proiecţiei astfel încât utilizând forţe şi mijloace identificate, definind misiunilestrategice, operative şi tactice şi având în vedere angjamentele pe temen mediu şi lung săidentificăm OBIECTIVELE pe cele 3 niveluri de decizie.În ceea ce priveşte ANALIZA FACTORILOR INTERESAŢI, aceasta asigură identificareagradului de relaţionare al structurilor cu atribuţii în domeniul managementului situaţiilor de urgenţăşi pe cale de consecinţă identificarea structurilor cu care se impune REALIZAREA COOPERĂRIIîn scopul atingerii obiectivelor specifice.101

Referitor la aspectele care vizează ANALIZA STADIULUI actual s-a avut în vedereidentificarea stării de fapt a structurilor (forţe şi mijloace, pregătire, relaţii instituţionale etc.)relaţionarea cu MISIUNILE ce trebuie îndeplinite potrivit legislaţiei, identificarea punctelor tari, acelor slabe, oportunităţi, temeri în ceea ce priveşte structurile organizatorice analizate,APLICAREA MĂSURILOR DE CORECŢIE, stabilirea şi implementarea PLANURILOR DEACŢIUNE materializate în planuri strategie, planuri de acţiune şi identificarea modalităţilor deIMPLEMENTARE.BIBLIOGRAFIE:1. H.G.R. nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi aorganigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.2. Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.3. H.G.R. nr. 1489/2004 privind organizarea şi funcţionarea C.N.S.U.4. O.U.G. nr. 21/2005 pentru aprobarea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilorde Urgenţă.5. H.G.R. nr. 762/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a situaţiilor deurgenţă.6. H.G.R. nr. 318 din 20 aprilie 2000 pentru aprobarea Strategiei militare a României.7. Glosarul internaţional al termenilor de bază specifici managementului dezastrelor,editat de Departamentul Afacerilor Umanitare – DHA, Geneva 1992, 1993, 1996, subegida O.N.U.102

DINCOLO DE PREVENIREA PANICII: RĂSPUNSULEMOŢIONAL ŞI COMUNICAREA ÎN SITUAŢIIDE URGENŢĂ ŞI RISCIng. Marin BÎLDEACentrul Zonal de Pregătire de Protecţie Civilă CraiovaÎn majoritatea situaţiilor de urgenţă şi risc, reacţia cel mai des întâlnită este apatia – poziţiade indiferenţă faţă de eveniment. Preocupările în sensul reducerii apatiei – publicul să recunoascăexistenţa riscului, să fie preocupat de acesta şi să acţioneze în consecinţă – constituie, în general,misiunea specialiştilor în domeniul comunicării riscului. Este, de asemenea, misiunea educatorilorşi comunicatorilor în domeniul riscului în funcţie de categoria acestuia.Sunt destule împrejurări în care publicul chiar recunoaşte existenţa riscurilor, devinepreocupat de acestea, uneori îngrozit, precum şi revoltat. Riscurile care generază un asemenearăspuns emoţional au câteva caracteristici comune considerate a fi factori care „deranjează” publiculşi creează un disconfort în rândurile acestuia. Astfel, riscurile cu un grad ridicat al interesului dinpartea publciului sunt, de regulă, mai coercitive decât voluntare, mai de temut decât superficiale,controlate independent de voinţa publicului, gestionate de organizaţii mai puţin de încredere.Preocuparea publicului pentru riscurile care induc o asemenea percepţie este independentă denivelul efectiv, tehnic al riscului.Unul dintre factorii de disconfort pentru public este distincţia între riscurile cronice,repetate, cotidiene şi cele catastrofice. În general, acelaşi nivel tehnic al riscului generează mult maimultă vulnerabilitate dacă este concentrat în spaţiu şi timp decât dacă este răspândit şi lent. Înmajoritatea situaţiilor de urgenţă, care au la origine aceste riscuri, publicul experimentează diferiteforme ale răspunsului emoţional dincolo de reacţii normale. O posibilă formă a acestui „extrem dedincolo de extrem” este panica. O formă comună – datorită faptului că panica e mai rară ca apariţie– este refuzul. Comunicatorii în domeniul riscului uzual nu este necesar să fie preocupaţi prea multde manifestarea panicii sau refuzului; apatia şi disconfortul sunt adversari mai de temut. Cu toateacestea, urgenţele actuale impun planificarea comunicării în sensul diminuării efectelor panicii saurefuzului ca posibilităţi adiţionale de comunicare.1. Frica, panica şi refuzulPrimul răspuns emoţional în faţa unui risc este frica. Teama – în special teama pentrupropria persoană şi pentru cei din jur. Stările emoţionale din familia „teamă” pot fi prezentate cadomeniul: apatie, preocupare, frică, teroare, panică, refuz.Comunicarea obişnuită în domeniul riscului nu trece aproape niciodată de primele trei reacţiidin listă. Astfel, dacă publicul este prea apatic se încearcă ridicarea gradului de preocupare – uzândîn anumite situaţii chiar de teamă sau, în altele, de alte stări emoţionale. Şi dacă publicul este preaînspăimântat se încearcă diminuarea gradului de preocupare al acestuia, eventual prin inducereaunei stări de apatie. De remarcat că aceste activităţi depind de două aspecte: cât de preocupat estepublicul (sau cât se estimează că ar putea fi preocupat) şi care este nivelul dorit de preocupare.Diferite puncte de vedere cu privire la aceste două aspecte implică diferite strategii de comunicare ariscului.În situaţii de urgenţă şi risc atunci când este ameninţată viaţa sau sănătatea publicului, apatianu este, de regulă, un scop al comunicării. În faza preeveniment – atunci când mesajele se referă înspecial la o posibilă urgenţă în viitorul apropiat – comunicatorii doresc, de regulă, un interes maimare pentru situaţia creată. De fapt, ceea ce se doreşte este un interes mai ridicat, eventual chiar o103

stare de teamă. De ce? Publicul ar trebui să fie precaut, vigilent, dispus să-şi ofere ajutorul,participarea sau să se pregătească. În situaţii de urgenţă recente toate aceste elemente alerăspunsului public s-au dovedit a fi insuficiente.Teama, chiar la un nivel ridicat, este cea care oferă un cadru eficient pentru comunicare.PanicaÎn situaţii de urgenţă şi risc panica este un factor care complică eforturile de comunicare şieficienţa mesajelor este evaluată măsurând nivelul panicii. Prevenirea panicii este unul dintrescopurile principale ale managementului urgenţelor, datorită în primul rând faptului că aceasta e ostare puternic contagioasă şi distructivă. Pe de altă parte, prevenirea panicii este un scop secundaratunci când publicul devine preocupat de urgenţă şi nu panicat. De regulă, tendinţa celor care deţininformaţia cu privire la riscuri este reţinerea acesteia de la publicare sub imperiul fricii de a nuprovoca panică, pe când de fapt însăşi absenţa informaţiei pentru public este cea mai importantăcauză pentru panică.De regulă, în faţa ameninţărilor sunt destui cei care se mobilizează şi devin responsabili.Publicul alege propria protecţie ca măsură de răspuns dincolo de ceea ce se oferă în mod organizatde către autorităţi. Este posibil ca această atitudine a publicului să fie recepţionată ca fiind panică,dar în realitate nu este.Pregătirea pentru a răspunde panicii sau pentru a trata panica incipientă, este similară cupregătirea pentru oricare alt scenariu de pericol. Atunci când panica reprezintă o posibilitate reală,prevenirea panicii nu justifică intenţia de a reasigura continuu publicul că situaţia este sub control.De fapt, această reasigurare este cea care precipită panica mai mult decât orice altceva. Publicul estecel mai mult panicat atunci când percepe că este într-o situaţie de risc urgentă şi iminentă şi nupoate fi sigur de aceasta, sau atunci când primeşte recomandări că nu are de ce să se teamă cu toatecă există mai mult decât un motiv pentru a fi îngrijorat şi înspăimântat. Dacă există temeri cu privirela panică, cel mai simplu lucru de făcut este prezentarea situaţiei reale, onest şi clar, acceptareastării de teamă şi recomandări în acest sens.RefuzulÎn realitate, dincolo de panică, refuzul este ceea ce preocupă comunicatorii în situaţii deurgenţă şi risc. De multe ori refuzul este considerat a fi o alternativă la panică sau ca un mijloc deapărare împotriva panicii, precum şi un răspuns extrem comparativ cu panica. Atitudinea de refuzdin partea publicului este mult mai răspândită decât panica şi în anumite împrejurări poate fiignorată deoarece este confundată cu apatia. Ca şi apatia, într-o stare de refuz publicul evită săacorde atenţie riscului; dacă este forţat să o facă, răspunsul este unul haotic şi fără continuitate. Darde fapt, refuzul este exact opusul apatiei, respectiv autoreprimarea stărilor emoţionale şi dorinţei departicipare.Diferenţa între apatie şi refuz devine foarte clară atunci când se încearcă atenţionarea saualarmarea publicului, mobilizarea acestuia în interes şi acţiune. Publicul apatic nu afişează iniţial uninteres ridicat, dar odată stimulat acest interes publicul poate deveni preocupat şi cooperant. Într-ostare de refuz publicul oferă un răspuns diferit: cu cât mai mult încearcă mesajele transmise săsperie publicul cu atât acesta poate fi împins mai adânc în starea de refuz.Este necesar ca publicului aflat pe o poziţie de refuz sau în pericol de a ajunge aici să i seaducă asigurări sau reasigurări asupra a ceea ce se întâmplă în jur?Răspunsul este da şi nu. Într-o stare de refuz nu este necesară înspăimântarea publicului maimult decât acesta este deja. Refuzul este un răspuns defensiv care forţează publicul către paranoia.Acesta se minte pe sine şi trăieşte într-o suspiciune generalizată, astfel că falsa reasigurare poateeşua la fel de rău ca alarmarea excesivă.Care ar fi totuşi strategia-cheie de tratare a refuzului în cazul comunicării în situaţii deurgenţă şi risc?– Acceptarea stării de teamă ca reacţie legitimă. Modelarea acesteia în termeni de toleranţă.– Furnizarea de oportunităţi pentru acţiune. Publicul poate coopera dacă i se oferă şanse.Eficienţa este un antidot pentru refuz.104

– Dacă este cazul, focalizarea şi pe factori negativicare amplifică starea de refuz. Cu cât aceştiaescaleadează situaţia mai puţin sau nu suntîn afara controlului, cu atât publiculexperimentează dorinţa de participare.– Sinceritate – dar sinceritate transmisă înmomente-cheie.2. Vigilenţa, hipervigilenţa şi paranoiaFără a fi încadrată strict în răspunsul emoţional însituaţii de urgenţă şi risc, vigilenţa este, în esenţă, oteamăpoziţie de acceptare a riscului. Când se doreşte ca publiculsă ia în consideraţie riscul, acestuia i se transmite să fievigilent: „Atenţie!”.HipervigilenţapreocupareÎntr-o situaţie de urgenţă sau în faţa unei posibileurgenţe vigilenţa publicului poate escalada înhipervigilenţă. Atenţia crescută pentru pericole depăşeşte,interesde regulă, rutina vieţii cotidiene şi hipervigilenţa ecaracteristică momentelor în care pericolul devineiminent. În împrejurări în care hipervigilenţa nu s-aapatiejustificat este destul de dificilă suprimarea acesteia. Înschimbul atenuării hipervigilenţei, eficient ar fi să seprofite de pe urma acesteia prin transmiterea de informaţii detaliate cu privire la acţiunile care estenecesar a fi întreprinse. Când hipervigilenţa e acceptată şi concentrată nu dispersată, aceasta poatereveni mult mai rapid la vigilenţa obişnuită, tolerabilă şi de rutină. Desigur, nivelul vigilenţei lafinalul unei situaţii de urgenţă e mult mai ridicat decât înainte de aceasta, ca răspuns la pericoleleviitoare.ParanoiaHipervigilenţa nu este în sine o problemă. Aspectul care îngrijorează este că hipervigilenţaadesea interferează cu paranoia. Aceasta se întâmplă, de regulă, în situaţiile de urgenţă şi riscprovocate intenţionat, aşa cum e terorismul. De asemenea, un nivel ridicat de paranoia estecaracteristic situaţiilor de criză în care factorul de risc este perceput a fi o persoană, organizaţie sauacţiunile acestora. E dificil de spus care este cea mai bună strategie de comunicare când publiculreclamă vehement: „Iată vinovatul!”Din punct de vedere psihologic se poate adăuga că paranoia nu înseamnă numai exagerareasensului că cineva sau ceva încearcă să te afecteze, ci şi dorinţa de a răspunde în aceeaşi manieră, dea întoarce acţiunea către factorul de risc. Apare în diverse împrejurări tendinţa de răzbunare, faptcare îngreunează şi pune sub semnul incertitudinii siguranţa procesului de comunicare.Comportamentul uman influenţat de paranoia e greu de stăpânit uzând numai de tehnici decomunicare socială sau instituţională.Hipervigilenţa este o stare relaţională folositoare în majoritatea situaţiilor de urgenţă şi risc,atâta timp cât nu reprezintă decât vigilenţă la un nivel mai ridicat decât anterior. Paranoia e unrăspuns iraţional şi care nu foloseşte nimănui şi niciunde. Singura modalitate, poate, de a atenuaparanoia este acceptarea şi susţinerea hipervigilenţei. Dacă se consideră că vigilenţa sporită este oacţiune inoportună, că nu există altceva de făcut, altă cale de a preîntâmpina pericolul, de a asigurapropria protecţie, atunci paranoia poate deveni realitate.3. Empatie şi depresieCând se întâmplă ceva rău cu alţii, solidaritatea este o reacţie normală, binevenită. Neimaginăm ce ar putea fi făcut pentru aceştia, cum ar fi dacă noi am fi în locul acestora şi suntempreocupaţi de acest lucru. Această stare nu este numai normală; este funcţională. Empatia nemotivează ajutorul pe care dorim să-l oferim în situaţii de urgenţă.105Figura 1Reacţii ale publicului într-o situaţie de crizărefuzteroarepanică

EmpatiaSentimentul de nenoricire şi depresia este un complex de emoţii pe care în situaţii de urgenţădorim să-l facem cunoscut. Este importantă distincţia între reacţiile empatice şi teama sau frica şistările asociate acestora. Peantru aceasta s-ar putea uza de principii precum:– comunicarea şi explicarea faptului că sentimentul de nenorocire şi empatia sunt fireşti şitolerabile;– publicarea unor astfel de stări şi reacţii şi pentru oficialităţi;– acordarea de timp pentru depăşirea emoţiilor din această categorie;– susţinerea şi promovarea de activităţi empatice.4. Furie şi victimizareDacă teama şi empatia sunt reacţii comune majorităţii situaţiilor de urgenţă – accidente saudezastre naturale – furia şi victimizarea sunt prezente în special în situaţii de urgenţă provocate deevenimente intenţionate sau erori umane.Răspuns emoţional, furia poate fi considerată ca o reacţie funcţională justificată în faţa uneiameniţări. Consecinţă a hipervigilenţei în cele mai multe cazuri, furia motivează acţiuni care nu suntadecvate, de regulă, situaţiilor de pericol. Când escaladează în răzbunare, este mult mai puţincontrolabilă şi necesită eforturi suplimentare în domeniul comunicării. Motivată din parteapublicului, furia necesită obligatoriu o poziţie de respingere şi atenuare din partea managementuluisituaţiilor de urgenţă.Atunci când se simte ameninţat, publicul consideră legitim sentimentul de furie şi ceretoleranţă socială pentru acţiunile alimentate de acesta. Importantă în acest caz este direcţia în care semanifestă furia publicului. Sunt extrem de dificile situaţiile în care publicul priveşte copleşit defurie în direcţia autorităţilor sau comunicatorilor. Percepţia publicului vizavi de autoritate şi mesajeste greu de modificat atunci când este influenţată de furie. Ca orice emoţie nedorită, există deseoridorinţa de a fi reprimată sau contracarată. Reprimarea furiei stă adesea la baza reacţiilor paranoice.Exagerarea condiţiei de afectat într-o situaţie de urgenţă – victimizarea – a fost în multeîmprejurări subestimată ca răspuns emoţional. Aceasta se vede destul de clar din întrebări, precum:„Ce-am făcut de se întâmplă astfel?” sau „De ce tocmai noi?” Dar cei care ridică asemenea întrebărinu caută răspuns la acestea. Doresc să-şi exprime sentimentul de victime, să stârnească interesul şicompasiunea celorlalţi. Şi, poate mai mult decât orice altceva această poziţie este cea care separă pecei aflaţi într-o situaţie de urgenţă.Relaţia dintre victimizare şi furie este extrem de complexă. O parte a publiculuiexperimentează un disconfort atunci când se simte victimizat sau exploatat. Aceasta induce opercepţie de slăbiciune emoţională care se transformă în furie la un moment dat. Cum, de asemenea,este valabilă şi viceversa: cei care nu se descarcă emoţional prin furie se consideră victime.5. Aspecte psihologice de luat în considerare în situaţii de urgenţă, criză şi risc1. Efecte negative ale stresului în cazul dezastrelor:– efecte emoţionale: şoc, teroare, iritare, blamare, furie, vinovăţie, mâhnire sau tristeţe,blocaj emoţional, deznădejde, resemnare, abandon;– efecte cognitive: concentrare, decizie, memorie imparţială, neîncredere, confuzie, coşmar,pierderea respectului de sine;– efecte psihice: oboseală, insomnie, durere, răspuns imunitar scăzut;– efecte interpersonale: conflicte relaţionale, excludere socială, intimitate relaţionalăscăzută, înstrăinare, performanţe profesionale scăzute, satisfacţie scăzută, blamareextremă, vulnerabilitate exagerată, marginalizare.2. Tulburări de stres posttraumaticTulburările de stres posttraumatic sunt tulburări mentale care rezultă ca urmare a expuneriila un factor de stres extrem. Caracteristici:– expunere la un factor traumatic;– repetarea simptomelor;– simptome de blocaj şi evitare;106

– nelinişte ridicată;– tulburări de concentrare şi atenţie;– durată îndelungată.Diferite tipuri de expunere plasează indivizii la un nivel ridicat de risc posttraumatic:– expunere la evenimente catastrofice;– contaminare toxică;– pierderea căminului sau a proprietăţii.De asemenea, starea de resemnare este o emoţie universală, dar pe care oamenii oexperimentează diferit. Experţii au identificat diverse situaţii legate de aceasta:– resemnare – proces psihic de regăsire a echilibrului ca urmare a unei pierderi suferite;– pierdere ireparabilă – stare care rezultă ca urmare a unei pierderi semnificative şi cuprindeun spectru larg de reacţii: emoţionale, cognitive, spirituale, comportamentale şi fizice. Esteo stare normală, o experienţă naturală, dar care traumatizează profund;– doliu – o expresie publică de împărtăşire a sentimentelor de tristeţe;– resemnare anticipată – experienţă care apare înaintea unei pierderi aşteptate, o proiecţie areacţiilor emoţionale, înainte de pierderea propriu-zisă.Resemnarea presupune:– acceptarea realităţii, rezultată ca urmare a pierderii suferite;– experienţa durerii cauzată de resemnare;– adaptarea la alte condiţii (de regulă, nedorite);– recăpătarea de noi energii emoţionale pentru relaţii interpersonale.Comunicarea efectivă înseamnă multiplicarea de resurse pe timpul unei situaţii de urgenţăsau criză. Multe dintre comportamentele individuale sau comunitare necorespunzătoare pot fiprevenite, printr-o comunicare eficientă. Fiecare criză are propriul bagaj psihologic, atât la nivelulcomunicatorilor, cât şi la nivelul publicului. Este necesară o anticipare a stresului pe care publicul îlexperimentează şi aplicarea de strategii corespunzătoare pentru comunicarea riscului, asigurându-seun management al acestui stres. Comunicarea riscului este un instrument complet şi legitim derăspuns şi restabilire ca orice altă resursă utilizată într-o situaţie de urgenţă. Şi aceasta nu este oîncercare de terapie psihologică în masă. Este o abordare rezonabilă şi matură a comunicării prinselecţia mesajelor, emiţătorilor şi metodelor de transmitere.BIBLIOGRAFIE:1. Bîldea, M. – Comunitate şi vulnerabilitate: percepţie, comunicare, reducerea risculuidezastrelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti, 2007.2. Bîldea, M. – Răspuns la urgenţe: planificare, coordonare, comunicare, EdituraReprograph, Craiova, 2006.3. Chelcea, S. – Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?, EdituraEconomică, Bucureşti, 2002.4. Cohn, V. – Reporting on Risk, Washington D.C., The Media Institute, 1990.5. Covello, V., T. – Risk Communication, Trust, and Credibility, Journal of OccupationalMedicine, no 35, January, 1993.6. Huntington, S., P. – The Soldier and the State, Belknap Press, Harvard University, Newedition, 2007.7. Lofstedt, R.; Frewer, L. – Risk & Modern Society, Earthscan Publications, London,2005.8. McQuail, D.; Windahl, S. – Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004.107

9. Mucchielli, A.; Corbalan, J., A.; Ferrandez, V. – Teoria proceselor de comunicare,Editura Institutul European, Iaşi, 2006.10. Novac, A. – Traumatic Stress and Human Behavior, in Psychiatric Times, April, 2001.11. Regester, M.; Larkin, J. – Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, EdituraComunicare.ro, Bucureşti, 2003.12. Reynolds, B. – Crisis and Emergency Risk Communication, Centers for Disease Controland Prevention, Atlanta, GA 30333, U.S.A, 2002.13. Ruben, B.; Budd, R. – Interdisciplinary Approaches to Human Communication,Transaction Publishers, 2003.14. Sandman, P. – Anthrax, Bioterrorism, and Risk Communication: Guidelines for Action,Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, U.S.A, 2003.15. Sandman, P. – Be Willing to Answer What-if Questions, in “The Synergist”, Journal ofAmerican Industrial Hygiene Association, May, 2009.16. Sandman, P.; Lanard, J. – Bird Flu: Communicating the Risk, in “Perspectives inHealth”, Published by the Pan American Health Organization (PAHO), vol. 10, no 2,2005.17. Sandman, P. – Games Risk Communicators Play, in “The Synergist”, Journal ofAmerican Industrial Hygiene Association, December, 2004.18. Sandman, P.; Lanard, J. – Fear Is Spreading Faster than SARS – And So It Should!, TheSynergist: Journal of American Industrial Hygiene Association, April, 2003.19. Sandman, P. – Public Reactions and Teachable Moments, in “Homeland ProtectionProfessional”, vol. 4, no 4, May, 2005.20. Teale, K. – Risk Communication – “Lessons from the Field”, Iowa Department of PublicHealth, USA, 2003.108

GESTIONAREA COMUNICĂRII PUBLICE ÎN CAZULINCENDIULUI DE LA MATERNITATEA GIULEŞTILocotenent Anca ONOFREIInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăLEGENDĂ1. Scurtă introducere a comunicării în situaţiile de urgenţă2. Principiile de bază ale comunicării3. Studiu de cazA. Cronologia evenimentuluiB. StudiulC. Concluzii şi măsuri luateI.G.S.U. – Inspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăISUMB – Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” al Municipiului BucureştiSMURD – Serviciul Medical de Urgenţă, Reanimare şi DescarcerarePC – Purtător de cuvântLucrarea de faţă prezintă unul din cele mai importante evenimente din ultimii ani, uneveniment extrem de tragic, ce a marcat o naţiune întreagă şi care a constituit subiect de presă foartemult timp. Am ales să vă prezint această situaţie, chiar dacă nu s-a petrecut în anul 2011, dat fiindfaptul că, la acel moment, fiind purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă„Dealu Spirii” al Municipiului Bucureşti, mi-a revenit rolul extrem de dificil de a gestiona o mareparte a comunicării din timpul evenimentului şi post eveniment. Lucrarea parcurge, pe scurt, câtevaelemente generaliste ale comunicării situaţiilor de urgenţă şi studiul de caz, fiind finalizată princâteva concluzii, ce s-au constituit drept lecţii învăţate care pot îmbunătăţi activitatea de relaţiipublice a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.1. Scurtă introducere a comunicării în situaţiile de urgenţă‣ specificul activităţilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.)îl reprezintă, în esenţă, PREVENIREA situaţiilor de urgenţă şi INTERVENŢIAOPERATIVĂ, în scopul limitării şi eliminării efectelor, în cazul producerii unei astfelde situaţii ce pot fi dintre cele mai diverse;‣ fiecare dintre aceste situaţii are particularităţile sale şi toate concură la realizareatabloului de evenimente ce fac parte integrantă din activitatea zilnică a I.G.S.U.;‣ COMUNICAREA este menită în primul rând să conducă la realizarea sarcinilor şiatingerea obiectivelor specifice, generale şi instituţionale, ca un tot unitar;‣ în acest sens, comunicarea poate fi EFICIENTĂ sau INEFICIENTĂ;‣ situaţiile de urgenţă, indiferent de specificul lor, dau naştere în rândul publicului lareacţii psihologice inevitabile, precum teama şi anxietatea;‣ comunicarea fiind strâns legată de reacţie, organizarea acesteia trebuie să iasă înîntâmpinarea acestui orizont de teamă pe care oamenii şi-l construiesc din cauza situaţieicreate, a neîncrederii şi a lipsei de informaţie;109

‣ comunicarea în masă cu publicul este intermediată în majoritatea cazurilor demass-media;‣ problemele ce pot apărea sunt răspândirea zvonurilor, a ştirilor false, stăpânirea panicii,exagerările în timpul unei situaţii de urgenţă, neacordarea importanţei cuvenite sau lipsade deschidere a populaţiei din anumite segmente, faţă de informarea preventivă(informarea preventivă se poate face şi în timpul unei situaţii de urgenţă în vedereaprevenirii producerii unui efect al acesteia sau al unei alte situaţii de urgenţă);‣ iniţiativa informării este esenţială, iar competenţa persoanelor desemnate să menţinărelaţia mediatică depinde în primul rând de informaţia pe care o deţin;‣ chiar şi sub presiunea crizei, trebuie menţinut un nivel acceptabil al transparenţeiactivităţilor, pentru a se crea avantajul fluidizării informaţiei în cadrul comunicăriiinstituţiei cu presa, tocmai în timpul unei situaţii dificile;‣ prin fluidizarea informaţiei, comunicarea va fi tratată cu seriozitate, pe când lipsainformaţiei în timp util nu poate crea decât speculaţii pe marginea subiectului abordat;‣ blocarea comunicării oportune şi imposibilitatea verificării veridicităţii şi exactităţiiinformaţiei, indiferent de cauzalitate, atrag reacţii negative din partea presei şi apublicului, putând crea confuzie şi/sau prejudicii imagologice;‣ situaţia de urgenţă poate fi din start sau poate deveni o situaţie de criză mediatică, ceeace implică atât comunicarea riscului, cât şi identificarea sentimentelor de frustrare saufurie moral justificată, după caz, a mass-media şi populaţiei, mesajele fiind transmisenumai în concordanţă cu principiile psihologiei sociale.2. Principiile de bază ale comunicăriia) TRANSPARENŢĂ, OBIECTIVITATE şi ECHIDISTANŢĂ – transmitereacompletă, nedistorsionată, conformă cu realitatea şi nepărtinitoare a informaţiilor despreactivitate;b) COERENŢĂ şi SIGURANŢĂ – conceperea, coordonarea şi desfăşurarea acţiunilor detransmitere a informaţiilor într-un mod competent, unitar şi fără contradicţii, prinasumarea responsabilităţii;c) UTILITATE, EFICIENŢĂ şi OPORTUNITATE – construirea mesajelorinstituţionale, raportate la nevoile de informare ale mass-media şi publicului interesat,ţinând cont de existenţa unui raport optim între resursele utilizate şi rezultatele obţinute;d) LEGALITATE şi CORECTITUDINE – comunicarea informaţiilor de interes public,cu respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, astfel încât să nu se încalceprincipiul prezumţiei de nevinovăţie prin prezentarea cauzalităţii nejustificate, să nu fielezate demnitatea, viaţa particulară a persoanei, dreptul pacientului, dreptul la imagine,măsurile de protecţie a minorilor şi securitatea naţională;e) INTEGRITATE – această caracteristică promovată în rândul personalului reprezintăcalitatea esenţială a reprezentanţilor instituţiei în relaţia cu mass-media, respectînd unuldin principiile instituţionale de bază – Toleranţă Zero în privinţa corupţiei.3. Studiu de caza) EVENIMENTUL Incendiul de la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. dr. Panait Sârbu”a fost anunţat la Dispeceratul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” alMunicipiului Bucureşti, la ora 18:36, prin intermediul serviciului pentru apel unic deurgenţă 112, care a alarmat Secţia de Pompieri „Grozăveşi”, în data de 16.08.2010, laora 18:37. Incendiul a fost observat de către un vizitator (tatăl unui copil internat) şi a fost anunţatla Dispeceratul 112 de mai multe persoane, ulterior fiind anunţate şi serviciileprofesioniste pentru situaţii de urgenţă.110

Evenimentul a constat în producerea unui incendiu la Secţia de reanimare nou-născuţiprematur, situat la nivelul etajului 2 al spitalului. Ofiţerul operativ, din Dispeceratul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă alMunicipiului Bucureşti, a alertat Garda de Intervenţie a Secţiei Grozăveşti din cadrulGrupului de Intervenţie nr. 1 şi a ordonat deplasarea cu toate forţele, trei autospeciale destingere cu apă şi spumă, o autospecială de intervenţie şi salvare de la înălţimi, precum şio Unitate de Terapie Intensivă Mobilă din cadrul Detaşamentului S.M.U.R.D.„Grozăveşti”, – ajungând la locul intervenţiei în jurul orei 18:43. După efectuarea recunoaşteriipreliminare, s-a constatat căincendiul se manifesta cudegajări mari de fum şi gazetoxice, în zona secţiei dereanimare nou-născuţi prematur(la nivelul etajului 2), arzând cuflacără deschisă şi existândposibilitatea extinderii la nivelulacoperişului. Personalul care îşi desfăşuraactivitatea în unitatea respectivă aîncercat să acţioneze pentrulocalizarea incendiului realizândun dispozitiv liniar, cu o linie defurtun tip „C”, alimentareafăcându-se de la un hidrantinterior de la nivelul etajului 2. În secţia respectivă se aflau11 copii nou-născuţi prematur. S-a procedat la formarea deechipe, care au acţionat pentruevacuarea celor 11 nou-născuţiprematur aflaţi în pericol, aceştiafiind preluaţi de către echipemedicale ale spitalului, formatepe timpul salvării. Concomitent cu operaţiunile de salvare anou-născuţilor prematur s-a realizat undispozitiv de stingere de la hidrantul interior,situat la nivelul etajului 2, prin prelungirealiniei de furtun cu care s-a încercat stingereaincendiului de către vizitatori şi personalulspitalului aflat la acel moment la loculproducerii evenimentului. În acest timp s-a procedat la protecţia unuisalon de nou-născuţi, în care se aflau 30 decopii şi cinci cadre medicale. În urma evaluării situaţiei, au fost solicitate maimulte forţe proprii în sprijin, precum şisuplimentarea echipajelor de poliţie şijandarmi. Poliţia Rutieră a fost solicitată în sprijin pentrufluidizarea accesului autospecialelor deintervenţie (spre şi dinspre spital), precum şiînsoţirea cu echipaj antemergător aambulanţelor.111

Începând cu ora 19:00, sub coordonarea subsecretarului de stat din Ministerul Sănătăţii,domnul doctor Raed Arafat, s-a constituit la etajul 1 al clădirii un punct de triaj şiacordare prim ajutor de urgenţă, asigurat de către medicii spitalului şi echipajeleS.M.U.R.D. La foarte scurt timp, avându-se în vedere faptul că saloanele sunt afectate de fum şialimentarea cu energie electrică este întreruptă s-a luat decizia evacuării spitalului. Doctorul Raed Arafat a luat măsuri de suplimentare cu personal a turelor de serviciu şicu echipamente necesare la o parte din spitalele unde urmau a fi transportaţi pacienţi,locurile libere fiind identificate împreună cu conducerea Direcţiei de Sănătate Publică. S-au făcut eforturi susţinute de stabilizare a nou-născuţilor afectaţi de incendiu şi pentrua readuce la viaţă pe cei aflaţi în stop cardio-respirator, dar, din nefericire, trei dintreaceştia au decedat. Datorită temperaturii ridicate, brăţările de identificare de pe mâinile copiilor au ars. Cadrele medicale au întocmit o evidenţă a pacienţilor evacuaţi, odată cu începereatransporturilor interspitaliceşti. Au fost salvaţi şi evacuaţi 8 nou-născuţi prematur, 45 nou-născuţi şi 61 de femei. Activitatea de evacuare s-a finalizat în jurul orei 23:30, retragerea forţelor făcându-sedouă ore mai târziu. Comunicările oficiale către mass-media au fost gestionate de către domnul doctor RaedArafat care a coordonat relaţia cu presa la locul intervenţiei; de purtătorul de cuvânt alISUMB, căruia i-au fost solicitate informaţii la doar câteva minute de la producereaincendiului şi colonelului Oltean Dorin şi doctorului Opriţa Bogdan, care au făcutcomunicările finale.112

) STUDIUL Fiind vorba de un eveniment extrem de complex şi care a creat efecte media un timpîndelungat, prezentul studiu nu se referă decât la relaţionarea media din timpuloperaţiunilor, având ca bază de documentare ştiri din perioada respectivă, analizate dinmai multe puncte de vedere. Documentarea a presupus studierea mai multor materiale de presă, dar pentruexemplificare se vor folosi doar cele mai elocvente. Cel mai mare impact media a fost creat de imaginile transmise în direct de televiziunileaflate la faţa locului. Avându-se în vedere gravitatea, amploarea şi importanţa intervenţiei, au transmis îndirect şi televiziuni care foarte rar prezintă evenimentele pe larg. Purtătorul de cuvânt al ISUMB a făcut prima declaraţie oficială la aproximativ15 minute de la producerea evenimentului, atunci când informaţiile deţinute au permisacest lucru, continuând relaţionarea cu mass-media prin aplicarea regulilor instituţionale,până la sosirea la faţa locului. Coordonarea intervenţiei de către doctorul Arafat a cuprins şi această activitate,dumnealui anunţând presa că va face declaraţii la final, informând PC al ISUMB căaceastă decizie este bazată pe starea precară de sănătate a nou-născuţilor şi peimposibilitatea identificării lor în timp util, astfel încât să fie informată familia. PC al ISUMB a continuat transmiterea informaţiilor, dar ţinând cont de faptul cămandatul de comunicator se limita la forţele de intervenţie ale ISUMB, iar echipajele depompieri S.M.U.R.D. se aflau în acel moment sub coordonarea doctorului Arafat, caredecisese să nu transmită date punctuale referitoare la starea de sănătate a pacienţilor,informaţiile nu au mai fost actualizate. Acestea s-au limitat la ce se petrecuse în primele 30 de minute ale intervenţiei şi, lamodul general, la acţiunea care se desfăşura în clădire şi de principiu, care ar urma să sedesfăşoare ulterior. Legătura privind corectitudinea celor din urmă s-a ţinut personal cucoordonatorul intervenţiei, în măsura posibilităţilor acestuia, care, în acelaşi timp, seconsulta cu autorităţile aflate la faţa locului, realiza întreg fluxul decizional de triaj, primajutor, transport, alocare resurse şi cooperare între instituţii.Antena1, Antena3, ProTv, RealitateaTv – transmisii directPosturi radio – Ştiri.Ora 19:08 – ajuns la faţa locului, reporterul special transmite că incendiul s-a produs lasecţia de terapie intensivă pentru copii, că este vorba de 11 copii şi enunţând drept cauză probabilă aincendiului un scurt circuit la aparatul de aer condiţionat (informaţii netransmise de cineva oficial).După acesta prin telefon intră PC al ISUMB cu informaţiile iniţiale, fără a da vreun indiciu asupracauzelor (nici nu erau cunoscute de acesta), se confirmă numărul de 11 copii evacuaţi (cifrăfurnizată tot de presă anterior în vederea confirmării). Informaţiile în acel moment nu eraucomplete, nici cele de ansamblu şi nici cele de detaliu, aşa că au fost luate marje de siguranţăfolosindu-se sintagme ce nu pot fi invocate ulterior ca informări incorecte sau incomplete,încercându-se să se explice contextul desfăşurării operaţiunilor din interior, în condiţiile în careintervenţia în direct a durat 7 minute. S-a punctat faptul că incendiul este lichidat, dar spre finalul inervenţiei în direct,prezentatoarea a cerut explicaţii pe marginea unei declaraţii făcute prin telefon de PC alPoliţiei Capitalei, conform căreia, bebeluşii ar fi fost evacuaţi pe geam. PC al ISUMB, neavând date despre o astfel de evacuare dar nici alte date care să infirmeîn totalitate afirmaţiile unei alte voci oficiale, nu a comentat, asigurând totodată despreprofesionalismul echipajelor care intervin şi care indiferent de procedurile aplicate,adaptate situaţiei de urgenţă fac tot posibilul să salveze vieţile micuţilor.113

Ora 19:24 – Antena 1 transmite în direct timp de 25 de minute şi ProTv timp de 28 minute. Sunt luate interviuri părinţilor care sunt speriaţi şi nemulţumiţi de faptul că nu ştiu nimicdespre soarta copiilor. E folosită de câteva ori sintagma „pompierii S.M.U.R.D.”, asupra căreia insistase BiroulRelaţii Publice al ISUMB în ultimele luni, pentru a recupera din deficitul de identitate şiasociere. Se aduce din nou aminte de presupusul aer condiţionat şi se insistă pe această variantă,fără a se identifica sursa informaţiilor. Neavând alte informaţii noi, se ridică probleme cum ar fi rampele de acces în spital şi cănimeni din conducerea spitalului nu a făcut o informare oficială. Se fac comentarii în direct asupra evacuării care se desfăşoară în acel moment. Se vede diferenţa între comentariile reporterului de teren şi ale celui din studio,corespondenţii permanenţi ai ISUMB şi cei trimişi special doar pentru a relata acesteveniment; în aceste condiţii, când este nevoie de multe comentarii bazate pe informaţiipuţine, contează foarte mult să nu se creeze speculaţii grave şi jurnaliştii să nu sehazardeze în afirmaţii negative. Comentariile din redacţie sunt uşor diferite, aici forţele sunt de la I.S.U. şi de laS.M.U.R.D. (apar în mai multe ştiri indicii care duc la identificarea diferenţelor deasociere imagologică a S.M.U.R.D. cu I.G.S.U.). Se menţine transmisia în direct, se face o afirmaţie conform căreia e o proastăcoordonare a activităţilor deoarece e o maşină parcată în faţa spitalului şi nu o mutănimeni de acolo. Doctorul Arafat refuză încă o dată să ofere mai multe informaţii – fiind o măsură corectădin punct de vedere deontologic şi al drepturilor pacientului. Un reprezentant al Direcţiei deSănătate, asaltat de un reporter,spune că toţi copiii sunt în regulă. Antena 1 dă pe post o înregistrarea transmisiei voce-date dintreechipajul ajuns primul la faţalocului şi dispecerat, spunându-secă este vorba de solicitarea făcutăde reprezentantul maternităţii.Ora 20:30 – Se menţioneză suprafaţaafectată de incendiu (20-30 mp), cainformaţie declarată de doctorul Opriţapentru Mediafax.Ora 21:03 – Doctorul Arafat faceinformarea că sunt 3 copii decedaţi, iarPC al ISUMB trasează măsurile luate –stingere, evacuare copii, femei în travaliu– a contat foarte mult cooperarea dintrecomunicatori deoarece era importantfiecare detaliu.Ora 22:00 – Comunicări finale –doctorul Arafat a vorbit despre victime –impact emoţional – iar doctorul Opriţa şicolonelul Oltean au oferit datele tehniceşi statistice ale intervenţiei.114

Ulterior, transferurilor către alte spitale, doctorul Arafat a trasat necesitatea ca purtătorii decuvânt ai acestor instituţii să preia comunicările oficiale despre pacienţi – s-a dovedit a fi o măsurăextrem de utilă deoarece a satisfăcut o perioadă nevoia de informaţie a presei.c) CONCLUZII ŞI MĂSURI LUATE‣ În toate ştirile s-a vorbit separat de numărul forţelor de ordine aflate la faţa locului, dardin intervenţie a reieşit importanţa acestora, importanţa fiecărei structuri specializate şicolaborarea eficientă sub coordonare unică (exista riscul ca atunci când nu se faceschimb de informaţii să existe date diferite despre eveniment, iar publicul să fiecontrariat).‣ Au fost luate măsuri privind colaborarea mai intensă pe partea de comunicare, fiindabordat principiul vocii unice, în conformitate cu principalele activităţi ale fiecăreistructuri.115

‣ În acest moment, la iniţiativa ISUMB, la nivelul capitalei, purtătorii de cuvânt aiISUMB, Jandarmeriei, DGPMB şi Poliţiei Rutiere se consultă imediat după producereaunui eveniment major în zona de competenţă, şi doar „titularul de caz” oferă date îndirect despre evenimentul respectiv, de principiu putând a fi oferite date şi de cătreceilalţi PC, dar doar despre domeniul propriu, făcând trimitere la „titular”.‣ S-a constatat importanţa explicaţiilor referitoare la procedurile de lucru ale ISUMB,trasate din experienţa reporterului în urma colaborării, contând foarte mult în momentulîn care nu avea date, dar trebuia să menţină o ştire „caldă” (explicaţii anterior desprecomplexitatea şi dificultatea acestora, precum şi despre modificarea continuă ainformaţiilor despre un eveniment în desfăşurare.‣ S-a aplicat din acel moment aceeaşi „procedură” pentru toţi jurnaliştii noi în colaborareacu ISUMB şi nu numai – respectiv, întâlniri la sediul ISUMB periodic pentru discuţiidespre colaborări viitoare, procedurile standard de lucru şi diferenţele între evenimentelede amploare şi cele uzuale – identificare şi prezentare.Doctorul Raed Arafat a declarat ulterior într-un interviu că în urma acestei intervenţii s-anăscut PLANUL ROŞU. În concepţia acestui plan, pentru municipiul Bucureşti a fost inclusăşi o nouă reglementare a comunicării cu presa în teren, bazată tot pe experienţa evenimentuluianalizat.Acestea au fost doar câteva aspecte sumare ce merită o analiză amplă şi un studiuaprofundat asupra tuturor aspectelor unei intervenţii la care au participat foarte multe instituţii, darcare a avut o COORDONARE UNITARĂ EFICIENTĂ.116

CARACTERISTICI GENERALEALE CUTREMURELOR DE PĂMÂNTCpt. asistent univ. dr. ing. Dragoş PAVELStudent Alexandru George DRAGNEAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:In the theme I described I presented some of the characteristics of earthquakes, theseismic waves, and also how they are formed and general composition of the Earth.Intensity and magnitude, two of the units of measurement of an earthquake are presentedtogether with the effect it has the earthquake on the value itself trying to emphasize theconsequences and the impact it has an earthquake on buildings, population andenvironment.Cuvinte-cheie: cutremur, intensitate, magnitudine, consecinţe1. DEFINIŢII1. O primă definiţie este dată de persoanele care percep un cutremur ca fiind mişcărivibratorii de durată variabilă, manifestându-se sub formă de zguduiri bruşte în scoarţaterestră.2. După cei mai mulţi autori şi seismologi, un seism se defineşte ca fiind un eveniment deprimă importanţă în viaţa planetei pe de-o parte datorită complexului de fenomene pecare le declanşează în structurile crustei terestre, pe de altă parte din cauza perturbăriilocale, în aria zguduită a ritmului de existenţă al umanităţii.3. După dicţionarul explicativ al limbii române, cutremurul este o mişcare puternică şibruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocărisubterane, de erupţii vulcanice etc.4. Dicţionarul enciclopedic ne lămureşte în privinţa cutremurului definindu-l ca: zguduireputernică şi bruscă, de scurtă durată, a scoarţei Pământului, cauzată fie de factori interni(mişcări tectonice, erupţii vulcanice), fie de factori externi (forţe mareice, căderi mari depresiune atmosferică, ciocnirea unor meteoriţi cu Pământul).2. ELEMENTE DE SEISMOLOGIEDefiniţieSeismologia, ramură bine definită a geofizicii, pune la dispoziţie date privind identificareamecanismelor de generare a cutremurelor şi date legate de modul de propagare a undelor seismicegenerate de aceste mecanisme.Structura globului pământescGlobul terestru are forma unei sfere uşor turtite la cei doi poli (1/300), cu raza medie de6.370 km. Structura lui se aseamănă cu aceea a unui meteorit, cuprinzând un nucleu central cu razade circa 3.470 km, un înveliş, de forma unei coroane sferice, cu grosimea de circa 2.900 km şiscoarţa exterioară (figura 1).Globul terestru este înconjurat de un înveliş gazos, din ce în ce mai rarefiat în înălţime, încare se deosebesc următoarele straturi caracteristice: troposfera (între 0 şi 11 km), sediulfenomenelor meteorologice mai importante, stratosfera (între 11 şi 50 km), mezosfera (între 50 şi 80km), termosfera sau ionosfera (între 80 şi 1.100 km) şi exosfera (peste 11.000 km).117

Fig. 1. Structura internă a globului pământescNucleul (cu raza de 3.470 km) cuprinde nucleul interior (cu raza de 1.370 km) şi nucleulexterior (cu raza de 3.470 km). Se presupune că nucleul este constituit din materiale feroase (înspecial siderit) amestecate cu nichel şi cobalt. Zona exterioară ar avea o rigiditate mai redusă(mediu vâscos), neavând capacitatea să transmită undele seismice transversale. Zona interioară, derigiditate mai ridicată, cu structura practic solidă şi densitatea foarte mare (12g/cm 3 ), are capacitateasă transmită undele seismice longitudinale. Învelişul, sau mantaua, cu o grosime de circa 2.900 km(figura 1), este constituit din mai multe straturi (alcătuite din magmă cu mult siliciu, magneziu şifier) în stare vâscoasă, egal depărtate de centru.3. SEISMELECutremurul propriu-zis se produce atunci când rocile de la marginile plăcilor tectonice, careintră în contact unele cu altele, se rup sau alunecă brusc, producându-se astfel o degajare subforma de unde seismice a energiei acumulate în cadrul mişcării frânate de forţa de frecare dintreplăci.Principalele caracteristici ale seismelor:• Magnitudinea – energia eliberată în focar în momentul declanşării seismului;• Epicentrul este punctul de la suprafaţa Pământului, situat pe axa normală de la hipocentru,cu alte cuvinte, proiecţia pe verticală a hipocentrului la suprafaţa Pământului;• Durata – timpul de manifestare cu efecte semnificative:– durata seismului creşte odată cu magnitudinea;– mişcările scoarţei se pot repeta şi pot avea o durată de acţiune mai lungă sau maiscurtă.• Intensitatea – variază de la o regiune la alta, se exprimă în grade de intensitate seismică şise manifestă diferit în funcţie de:– natura petrografică a straturilor superioare ale scoarţei;– nivelul apelor subterane;– calitatea construcţiilor.• Adâncimea hipocentrală (focarul) este locul din interiorul Pământului unde se declanşeazăzguduirile.• Frecvenţa – intervalul de timp dintre două seisme care au acelaşi focar.118

Fig. 2. Principalele caracteristici ale unui cutremurUndele seismiceConform teoriei lui Reid energia elastică înmagazinată în roci este eliberată sub formă deunde elastice care se propagă în toate direcţiile, după un front aproximativ sferic. Hipocentrul unuicutremur (punctul iniţial de rupere) este locul de naştere a două tipuri de unde seismice, cutremurulreprezentând asocierea acestor tipuri.Tipurile principale de unde seismice sunt cele de volum şi cele de suprafaţă. Undele devolum care se propagă în interiorul pământului sunt de două feluri: unde primare sau unde P şi undesecundare sau unde S.Fig. 3. Unda PUndele P sunt oscilaţii longitudinale de compresie-dilatare pe direcţia de propagare şidetermină mişcarea particulelor solului paralel cu direcţia de propagare.Este cea mai rapidă dintre unde (până la 8 km/sec.) ajungând prima la destinaţie şi poatecircula prin medii solide, lichide şi gazoase. Undele P ajung de obicei la suprafaţă sub forma uneibufnituri bruşte, dar nu sunt periculoase pentru structuri deoarece transportă circa 20% din energiatotală a cutremurului.Undele S sunt unde transversale de forfecare, care determină mişcarea particulelor soluluiperpendicular faţă de direcţia de propagare.Aceste unde au o viteză mai mică (4,6 km/sec.) şi se propagă numai prin mediu solid, astfelîncât sunt oprite de straturile fluide din interiorul pământului. Deplasarea undei S este similară cu119

înaintarea unui şarpe şi este resimţită la suprafaţa solului sub forma unei mişcări de balans în planorizontal. Acest tip de unde au cele mai distrugătoare efecte asupra construcţiilor, deoarecetransportă aproximativ 80% din energia totala a seismului.Fig. 4. Unda SUndele de suprafaţă iau naştere din reflectarea multiplă a undelor de volum în depozitelegeologice aflate în apropierea suprafeţei pământului. Viteza lor este mai mică decât a undelor P şi S,dar de departe sunt cele mai devastatoare dintre undele seismice. Seismologii le-au clasificat îndoua tipuri: Love şi Rayleigh.Fig. 5. Unda LOVEFig. 6. Unda Rayleigh120

Fig. 7. Înregistrare seismografică asociată traseului undelor de volum şi de suprafaţăIntensitate şi magnitudineIntensitatea este o măsură a severităţii mişcării terenului pe baza evaluării mărimii(amplorii) efectelor observate într-o zonă de întindere redusă în care se presupune că acestea suntrelativ uniforme.Energia eliberată în focar în momentul declanşării seismului se măsoară prin magnitudine(M), noţiune introdusă în seismologie de către Beno Gutenberg şi Charles F. Richter.Corespondenţa între scara Mercalli şi scara Richter:GRAD (pe scaraMercalli)I – InstrumentalII – Slab sesizabilDESCRIERENu este simţit, păsările şi animalele sunt neliniştite.Înregistrat doar de seismografe.Este simţit numai de către puţine persoane care se găsescîn repaus, în special la etajele superioare.MAGNITUDINE(pe scara Richter)Între 1 şi 2 gradeÎntre 2 şi 3 gradeIII – Perceptibil Este simţit de către unele persoane din interiorul clădirilor. Între 3 şi 4 gradeIV – ModeratEste simţit de către mai multe persoane din interiorulclădirilor şi de unele aflate în exterior.4 gradeV – SeriosEste simţit de către aproape toată lumea, mulţi sunt sculaţidin somn.Între 4 şi 5 gradeVI – PuternicEste simţit de către toată lumea, mulţi se sperie şi fug dinlocuinţe, unele mobile grele se deplasează.Între 5 şi 6 grade121

VII – FoarteputernicCei mai mulţi oameni părăsesc locuinţele. Este perceput şide persoanele aflate la volan. Stricăciuni considerabile înclădiri prost construite.6 gradeVIII – DestructivCasele se deplasează de pe fundaţiile lor, pereţii uşori suntaruncaţi în afară, unii pereţi de cărămidă se prăbuşesc.Între 6 şi 7 gradeIX – RuinătorPanică generală, stricăciuni considerabile şi în structurispecial construite. Crăpături mari în teren.7 gradeX – DezastruosSunt distruse cele mai multe structuri din cărămidă. Marialunecări de teren.Între 7 şi 8 gradeXI – FoartedezastruosPuţine clădiri din cărămidă rămân în picioare. Suntdistruse poduri. Şinele de cale ferată sunt îndoite puternic.8 gradeXII – CatastroficDistrugerea este aproape totală. Obiectele sunt azvârlite însus. Au loc modificări ale reliefului.Mai mare de 8gradeGradele de intensitate corespunzătoare diferitelor scări menţionate se stabilesc după modulîn care este perceput cutremurul de către oameni sau animale, după efectul asupra obiectelor sauclădirilor şi după efectul lui asupra mediului înconjurător.4. CONCLUZIIPutem afirma faptul că niciun eveniment natural nu este mai înspăimântător decât uncutremur. Un uragan îşi anunţă venirea printr-un cer întunecat, viteze crescânde ale vântului şiploaie, toate crescând treptat, cu atât mai violent cu cât se apropie furtuna. O pană de gaz aprins şinori groşi prevestesc erupţia unui vulcan. Ţinând seama de imagine şi de zgomot, oamenii auadesea timp să se pregătească pentru atac.Dar un cutremur loveşte brusc, fără nicio avertizare. Poate se produce un zgomot cândobiectele nelegate cad, dar atunci deja construcţiile se clatină, iar cutremurul mişcă, dezechilibrând,fundaţiile rigide pe care ne-am obişnuit să le considerăm ca teren ferm. Mişcările distrugătoare seproduc în mai puţin de un minut, lăsând în urmă visuri risipite şi structuri sfărâmate.De aceea, cutremurul de pământ este unul dintre cele mai periculoase fenomene naturale şitrebuie tratat ca atare prin mijloace de prevenire atât în domeniul construcţiilor, cât şi în educaţiapopulaţiei în ceea ce priveşte reacţia şi comportamentul acesteia în timpul şi după trecerea undeiseismice.BIBLIOGRAFIE:1. Dicţionarul explicativ al limbii române.2. Dicţionarul enciclopedic.3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur#cite_note-4.4. Cod de proiectare antiseismică P100/2006.122

SISTEME DE ÎNCĂLZIRE LOCALĂ CU FOCAR NEETANŞ- ŞEMINEE -Cpt. asistent univ. dr. ing. Dragoş PAVELStudent Valentin-George UNGUREANUAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:This article aproaches the subject of civil construction more accurate by moreaccurately, espectially the local, the local warming systems that have a leaky fireplace.Because the number of private vacation houses has increased the article contains technicaldata about the chimneys and treats the following aspects: designing, installation andplacing in operation. I have described the chimney and I have made calculations toestablish the necessary smoke circulation.The studies showed that if the chimney isn’t cleaned at time, even one time, it can leadto a fire.Cuvinte-cheie: construcţii civile, sisteme de încălzire, şemineu1. INTRODUCERELocuinţa reprezintă mijlocul potrivit care-i permite omului să-şi refacă forţa de muncă prinasigurarea condiţiilor de odihnă, prin sentimentul de siguranţă care îi inspiră acea ambianţăconfortabilă, familiară, în care îşi consumă cea mai mare parte a timpului, precum şi prinposibilităţile pe care le creează omului pentru recreaţie şi relaxare.Omul, deoarece îşi petrece mai mult de jumătate din viaţă în încăperi de locuit, a fost pus înpermanenţă în faţa unor probleme prioritare legate de asigurarea condiţiilor normale de temperatură,umiditate, ventilaţie, calitatea aerului interior, factori acustici, adică de asigurare a unui grad deconfort termic cât mai ridicat.Domeniul construcţiilor de locuit din România a cunoscut modificări importante, în sensulcă a stagnat construirea de către stat a blocurilor mari de locuinţe în timp ce numărul construcţiilorprivate de tip case de vacanţă pentru weekend, respectiv vile cu unul sau două niveluri, a crescutfoarte mult, cu precădere în zonele de agrement şi la marginea centrelor urbane unde poluareaindustrială este redusă.Marea majoritate a beneficiarilor caselor de vacanţă şi a vilelor caută să-şi utilizeze acesteproprietăţi cât mai plăcut din punct de vedere al confortului ambiental. În cadrul acestor preocupăricare îmbină plăcutul cu utilul, estetica cu tehnica, confortul cu recreerea psihică, un rol important îlau căminele cu foc deschis. Acestea, cunoscute şi sub denumirea de şeminee, sunt în cea mai mareparte construcţii din zidărie (cărămidă, piatră naturală de râu sau de munte, mortar), din prefabricate(panouri turnate refractare), din beton armat şi metal (fontă).Căminul cu foc neetanş serveşte atât pentru o încălzire locală (în general a livingului), cât şipentru aspectul estetic al camerei, contribuind, prin arderea unor combustibili solizi (lemnul) saugazoşi (gazul natural), la crearea unei atmosfere intime şi a unei stări sufleteşti emoţionale asupraoamenilor.Faţă de alte surse de încălzire cu lemne, şemineul oferă o serie de avantaje specifice: costuride exploatare relativ reduse (consumuri specifice rezonabile, simplitatea întreţinerii, costul iniţialmodest al instalaţiei), riscuri reduse de accidente, procurarea şi depozitarea fără probleme alemnelor, impact ecologic neglijabil.123

De altfel, pentru locuinţe izolate, se impune ca singurul mijloc de încălzire raţional, sistemulfiind total independent din punct de vedere energetic (nelegat de sistemele naţionale de distribuţiepentru gaze, combustibili lichizi sau energie electrică).În acelaşi timp, încălzirea cu lemne folosind un şemineu este tot mai mult întrebuinţată casursă complementară de căldură, chiar în casele prevăzute cu instalaţii de încălzire centrală.2. DESCRIEREA ŞEMINEULUIUn şemineu modern este alcătuit din următoarele părţi componente: foyer-ul,hota, deflectorul, îmbrăcămintea foyer-ului, recuperatorul de căldură şi canalul de fum aferent(figura 1).Fig. 1 Secţiune prin şemineu1 – foyer;2 – îmbrăcăminte;3 – distribuitor aer cald;4 – hotă izolată;5 – racord la coşul de fum;6 – tuburi flexibile distribuţie aer cald;7 – grilă difuzare aer cald;8 – cheson izolare plafon.Foyerul este aparatul de încălzire propriu-zis, putând fi realizat din zidărie, din fontă saucombinat cu elemente din tablă de oţel. Este realizat, la rândul său, din două părţi componente:focarul şi cenuşarul.Foyerul poate fi echipat cu ventilatoare pentru o circulaţie forţată şi eficientă a aerului cald.Focarul este locul unde are loc arderea, reprezentând partea deschisă şi vizibilă a căminului.Acesta poate fi construit astfel încât să aibă o singură parte deschisă în contact direct cu camera(cele mai utilizate cazuri), sau întreaga zonă laterală, când căminul nu este dispus la peretelecamerei.124

Trebuie menţionat cazul în care unele şeminee (cum ar fi cele realizate din fontă) au focarulprevăzut cu o uşă vitrată din geam termoizolant care asigură atât alimentarea cu combustibil solid,cât şi imaginea procesului de ardere. În această situaţie, şemineul are focarul închis devenind maipuţin periculos din punct de vedere al riscului de incendiu.Cenuşarul este situat în partea inferioară a focarului, având o uşă de vizitare sau o tavămobilă pentru evacuarea cenuşii rezultate din procesul de ardere a combustibilului solid, ce cade dinfocar printr-un grătar metalic.La partea superioară a focarului se află hota care face trecerea, prin micşorare de secţiune,între focarul căminului şi canalul de fum. Înălţimea hotei este proporţională cu gura focarului.Trecerea dintre focar şi deflector se realizează printr-o clapetă metalică reglabilă care contribuie laevacuarea unui debit mai mic sau mai mare de gaze arse, reglând tirajul şi permiţând să se obţină oardere mai calmă sau mai intensă a flăcării.Arderea combustibilului este asigurată prin introducerea de aer proaspăt care, pentru a păstraoxigenul din cameră constant, este necesar a fi luat printr-o priză de aer aflată în exteriorul camereide încălzit, de exemplu, dintr-o pivniţă sau alt loc cu aer suficient (figura 1).Debitul de aer proaspăt este reglat printr-o clapetă metalică şi preîncălzit în pereteleposterior focarului astfel încât consumul de combustibil să fie mai mic.Îmbrăcămintea foyer-ului se realizează la partea exterioară din diverse materiale specifice(piatră, cărămidă refractară etc.). Din punct de vedere estetic îmbrăcămintea exterioară a foyer-uluise poate realiza în diferite stiluri, astfel încât să corespundă într-o armonie perfectă cu decoraţiuneainterioară a încăperii.Canalul de fum este o construcţie din zidărie sau tubulatură metalică, având rolul funcţionalde a evacua în exterior gazele arse în urma procesului de ardere. Canalele de fum pot avea osecţiune pătrată, rectangulară sau circulară. În cazul secţiunii dreptunghiulare, raportul laturilorLtrebuie să îndeplinească condiţia: 1 ≤ ≤ 1,5 (egal cu 1 pentru secţiuni circulare şi până lal1,5 pentru secţiuni rectangulare şi pătrate conform [1]), unde L este latura mare, iar l latura mică adreptunghiului.Secţiunea liberă a canalelor de fum trebuie să rămână constantă pe toată înălţimea, inclusivla ieşire.Canalul de fum se ridică deasupra etajului având orificiul de ieşire în coşul de fum de peacoperiş (hornul).Randamentul în funcţionare a unui cămin de foc este mult îmbunătăţit prin folosirea unuirecuperator de căldură poziţionat în spatele focarului (figura 1). Recuperatorul de căldură preiaaerul mai rece din părţile inferioare ale încăperii prin priza de aer dirijându-l, fie natural (datorităgradientului de temperatură), fie mecanic (cu ajutorul unor ventilatoare silenţioase), printr-un sistemde canale dispuse în eşicher, poziţionate în spatele focarului. Aerul din circuitul descris se încălzeşteîn cea mai mare parte prin convecţie, urmând să iasă în încăpere prin două prize aflate la parteasuperioară a focarului, dispuse simetric. Prin acest mod de circulaţie, temperatura aerului esteridicată de la 35°C la 60°C, încălzind uniform încăperea.Prin progresele constructive înregistrate, şemineul modern reprezintă astăzi o instalaţiecompetitivă din punct de vedere tehnic şi în acelaşi timp un preţios element de decor.Astfel, şemineul clasic cu foc deschis, cu randamentul său modest şi cu o serie deinconveniente mergând de la riscul ridicat de incendiu la disconfortul produs de fum şi reziduurilearderii, lasă loc şemineului modern, cu foc închis. La acesta, procesul arderii care se produce înspaţiul închis al foyer-ului este complet controlat, obţinându-se şi randamente superioare.Dezvoltarea continuă a sistemelor de încălzire în direcţia utilizării judicioase acombustibililor necesită o permanentă corelare cu tehnica construcţiei coşurilor.Pentru mult timp varianta constructivă cea mai utilizată a fost coşul zidit cu un singurînveliş. Datorită montajului mai uşor şi mai rapid, această formă constructivă a fost înlocuită cucoşul cu un singur strat, format din elemente prefabricate îmbinate. Necesitatea unei bune rezistenţea coşului la acţiunea acizilor, pe lângă proprietăţile de stabilitate şi refractaritate, a condus la125

apariţia coşurilor cu două straturi. Coşul este format dintr-un tub interior rezistent la acţiuneamediului acid şi dintr-o manta exterioară care îndeplineşte cerinţele de stabilitate, iar ambele straturiîndeplinesc împreună condiţia de refractaritate conform [2].În urma dezvoltării continue a tehnicii încălzirii, au apărut coşurile cu trei straturi. În cazulacestui sistem, tubul interior confecţionat din şamotă este înconjurat de un strat special de materialtermoizolant, împiedicând răcirea prea accentuată a gazelor de ardere în coş şi realizând astfelevacuarea lor sigură în exterior. În plus, stratul de material termoizolant nu trebuie să îngrădeascămobilitatea coloanei tubului interior.Fig. 2 Coş de fum realizat din trei straturi126

Fig. 3 Coş de fum insensibil la umezeală, cu aerisire posterioară3. CALCULUL ÎNĂLŢIMII COŞULUI DE FUMÎnălţimea coşului de fum conform [3] se determină cu relaţia:Hh =(m) (1)( ρa− ρb) ⋅ gunde:H – este tirajul coşului de fum (Pa);ρ a – este densitatea aerului exterior (Kg/m 3 );ρ g – densitatea gazelor de ardere (Kg/m 3 );g – este acceleraţia gravitaţională (N/Kg).4. CALCULUL SECŢIUNII COŞULUI DE FUMSecţiunea coşului de fum conform [3] se calculează cu relaţia:BhSc= Vgr⋅ (m 2 ) (2)n ⋅ h127

unde:V gr – este volumul real de gaze de ardere (m 3 N/Kg);B h – este consumul de combustibil orar (Kg/h);h – este înălţimea coşului de fum (m);n – este o constantă ce ţine seama de înălţimea coşului de fum.5. CALCULUL SECŢIUNII CANALULUI DE FUMSecţiunea canalului de fum conform [3] se calculează cu relaţia:Sca= ( 1,2K 1, 3) ⋅ Sc(m 2 ) (3)unde:S ca – este secţiunea canalului de fum (m 2 );S c – este secţiunea coşului de fum (m 2 ).Se recomandă ca lăţimea canalului de fum să aibă valoarea uneia din laturile coşului de fumpentru ca racordarea să se facă fără schimbare bruscă de secţiune.6. CONCLUZIICoşul de fum este una din principalele probleme pe care le ridică sistemele de încălzirelocală. O proastă dimensionare a acestuia sau o simplă necurăţare la timp pot duce la producereaunui incendiu sau la explozia sobei.Ţinând seama de rolul pe care îl joacă coşul de fum în procesul de ardere, rezultă o serie decondiţii care trebuie respectate la construcţia şi în exploatarea acestuia:• obţinerea de temperaturi ridicate a gazelor de ardere (până la aproximativ 300°C) impuneo stabilitate la ardere a materialului din care este executat coşul de fum;• temperatura ridicată pe care o ating suprafeţele instalaţiei de încălzire şi suprafeţelecoşului de fum obligă la respectarea unor serii de măsuri ce se impun la trecerea acestuia prinelementele combustibile ale construcţiei;• menţinerea unui tiraj ridicat solicită ca gazele de ardere să fie mereu calde, deci o bunăizolare a coşului de fum;• pentru realizarea unei curgeri normale a gazelor pe întreaga înălţime a coşului, fără adiminua prea mult din tirajul natural, se cere ca faţa interioară a pereţilor coşului să fie netedă;• coşul de fum, pe terasa sau acoperişul clădirii, trebuie să fie realizat astfel încât să se eviteperturbările din gura coşului ca urmare a acţiunii vântului;• sistemul de coş de fum trebuie să fie protejat separat sau prin ansamblul constructivîmpotriva trăsnetului; un sistem de coş metalic nu trebuie să servească drept protecţie;• coşurile de fum metalice trebuie legate la pământ.BIBLIOGRAFIE:1. SR EN 15287-1:2009. Coşuri de fum. Proiectare, instalare şi punere în funcţiune acoşurilor de fum. Partea 1: Coşuri de fum pentru aparate de încălzire neetanşe.2. SR EN 1443-2006. Coşuri de fum. Condiţii generale.3. F. Chiriac, C. Mihăilă – Termotehnică, Institutul de Construcţii Bucureşti, 1988.128

INIŢIEREA/POSTINIŢIEREA UNUI INCENDIU.CONCEPTE CONEXELector univ. dr. ing. Garibald POPESCUAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriRezumat:În articol se emit principalele concepte specifice fenomenului incendiu.1. Conceptul de terminologie specifică şi conexă la incendiu/explozie. Termenigenerali/specificiAccident de muncă – accident urmare căruia rezultă, după caz, decesul sau vătămareaorganismului uman în timpul procesului de muncă/în timpul îndeplinirii unei sarcini/obligaţii;acestea din urmă, sunt în conexiune directă/indirectă cu procesul de muncă.Aprindere – iniţiere a unei arderi.A arde – a fi în stare de combustie.Arson – incendiu generat/provocat cu intenţii răuvoitoare.Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburantînsoţită, în general, de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum.Ardere cu incandescenţă – ardere a unui material, în stare solidă, fără flacără, cu emisiede lumină în zona de ardere.Ardere mocnită – arderea unor materiale, fără emisie vizibilă de lumină pusă în evidenţă,în general de fum şi creşterea temperaturii în masa acestora.Atmosferă explozivă – amestec de gaze, vapori sau pulberi/prafuri combustibile cu aer, încondiţii atmosferice normale şi concentraţii cuprinse între limitele inferioară şi superioară deexplozie, pentru care, la inflamare/autoinflamare, aprindere/autoaprindere, arderea se propagă înîntregul amestec.Autoaprindere/aprindere spontană – aprindere rezultată în urma auto-încălzirii unuimaterial aflat într-o anumită stare de agregare.Auto-inflamare – aprinderea vaporilor unui lichid combustibil, fără ca aceştia să vină încontact cu o sursă de aprindere, fiind suficientă numai prezenţa aerului.Ardere fără flacără – ardere fără flacără a unui material în stare solidă.Azot – substanţă cunoscută şi sub denumirea de nitrogen; are formula chimică N 2 şi esteutilizat ca substanţă de stingere a incendiilor cu indicativul IG-100; este un gaz inert, incolor şiincombustibil; efectul azotului de prevenire a aprinderii/inflamării şi/sau de stingere a unui amestecde vapori, gaze, praf/pulberi, ceţuri de G.P.L. în raport cu cantitatea de oxigen din aer, este dat dereducerea procentului de oxigen din amestec.Concept – termeni, activităţi, procese tehnologice, operaţii, stări etc., prin intermediulcărora se pun în evidenţă fenomene, caracteristici, proprietăţi etc., pe care acestea le comportă;datorită importanţei lor; aceştia au fost ridicaţi la rang de concept; conceptele din această categoriese pot clasifica după cum urmează: concepte de natură tehnică; concepte de natură juridică;concepte de natură tehnico-juridică.Comburant – element/compus chimic care poate genera oxidarea sau arderea altorsubstanţe.129

Combustibil – material capabil să ardă.Condiţii atmosferice normale – condiţii atmosferice determinate de: presiunile totale aleamestecului cuprinse între limitele 0,08 MPa şi 0,11 MPa; temperatura este necesar şi suficient săfie cuprinsă între limitele de temperatură –20°C şi +40°C.Cauză a unui incendiu – rezultat/consecinţă a unui complex de fenomene fizico-chimice,constituită din patru subcategorii conceptuale principale, care cuprind fenomene şi procesecauzatoare/iniţiatoare, sediile materiale de apariţie şi dezvoltare ale acestor fenomene, agenţiimateriali participanţi la iniţiere, precum şi condiţiile de stare materială necesare şi suficiente să fieîntrunite în timp şi spaţiu, pentru ca un fenomen/eveniment din această categorie să seproducă/genereze; stabilirea unei cauze de incendiu constă în identificarea: sursei probabile deaprindere, mijlocului probabil de aprindere, primului material care s-a aprins cu identificareaîmprejurării determinante; numele sursei defineşte numele cauzei, reciproca este adevărată.Deflagraţie – fenomen exploziv care se propagă cu viteză supersonică, caracterizată printr-oundă de şoc. (Mach > 1)Explozie – reacţie bruscă de oxidare sau de descompunere, care produce o creştere detemperatură, de presiune sau ambele simultan.Evaluare – termen adus la rang de concept, care reprezintă modalitatea/modalităţile prinintermediul căreia/cărora se utilizează diferite tehnici manageriale, pentru controlul unor stări,situaţii etc., de risc, existente sau care tind să se genereze/să se dezvolte; modalitatea principală prinintermediul căreia se realizează controlul situaţiilor specificate anterior, relevă aplicarea unormăsuri care admit/necesită un anumit nivel, prin intermediul cărora, să nu se genereze stări depericol/pericol potenţial; conceptul este aplicabil oricărei entităţi în care coexistă relaţii de tipul:om-om, om-utilaj, om-activitate‚ om-construcţie, inclusiv situaţiile conexe, în care se realizează,după caz, operaţii, procese tehnologice, diferite activităţi etc.; procesul de evaluare este necesar săse realizeze în toate fazele: proiectare, construcţie-montaj, exploatare, postutilizare pentru oconstrucţie, indiferent de destinaţia sa.Energie minimă de aprindere – valoarea minimă a energiei din canalul unei descărcărielectrice care conduce la aprinderea unui amestec inflamabil de aer cu gaze, vapori, ceţuri deG.P.L. etc., pulberi/prafuri aflate între limitele de inflamabilitate/aprindere.Executant/operator – persoană fizică implicată nemijlocit în executarea unei sarcini demuncă.Foc – proces de ardere caracterizat prin emisie de căldură, însoţit de fum sau flăcări, sauambele simultan sau ardere care se dezvoltă controlat în timp şi spaţiu.Flacără – zonă de ardere, în fază gazoasă, cu emisie de lumină.Flash-over – trecere bruscă în stare de ardere generalizată a tuturor suprafeţelormaterialelor combustibile dintr-o incintă.Foc deschis – arderea în aer liber (arderea care nu se desfăşoară într-un spaţiu închis decombustie); se pot include, în această categorie, flacăra produsă de: brichete, chibrituri, lumânări,lămpi sau aparate de gătit, aparate de lipire, tăiere, sudare etc.; focul în aer liber, cu scop deîncălzire sau pentru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum şi flacăra care apare în urmaunor reacţii chimice; în categoria foc deschis se includ şi materialele în stare incandescentă, aflateîn situaţii deosebite, cum sunt: împroşcările, deversările, răsturnările etc., care pot genera incendiidatorită radiaţiei termice sau contactului direct cu materialele combustibile.Incandescenţă – incandescenţă produsă fără ardere sau altă reacţie chimică, generată, deexemplu, prin încălzirea electrică a unui filament de wolfram.Incendiu – caz particular al unei combustii; reprezintă arderea autoîntreţinută, care sedesfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagubemateriale şi necesită intervenţia organizată pentru întreruperea procesului de ardere.Inflamabil – material capabil să ardă cu flacără.Inflamare – perioadă de apariţie a flăcărilor.Inflamabilitate – proprietate a unui material de a fi inflamabil.130

Indice de turbulenţă – valoare numerică, ce caracterizează gradul de turbulenţă alecondiţiilor experimentale în care se determină indicii unei explozii.Interval de explozie – valori ale concentraţiilor de gaze, vapori sau pulberi (prafuri)combustibile în aer, cuprinse între limita inferioară de explozie şi limita superioară de explozie.Împrejurare – element constitutiv al infracţiunii care admite ca sinonim, condiţiifavorizante/împrejurări; acestea pot fi de tipurile: de caz, de loc, de timp; în cazul particular aldomeniului prevenirii şi stingerii incendiilor, se utilizează, în mod curent, formularea împrejuraredeterminantă ca element component al ecuaţiei cauzei unui incendiu/explozie.Limită inferioară de inflamabilitate – concentraţia minimă de gaz în aer, sub care nu maiare loc propagarea unei flăcări în prezenţa unei surse de aprindere.Limită superioară de inflamabilitate – concentraţia maximă de gaz în aer peste care numai are loc propagarea unei flăcări.Limită de explozie – valoare minimă sau maximă a concentraţiei unei substanţecombustibile în aer sau în oxigen, pentru care explozia devine posibilă; limitele inferioară şisuperioară sunt indicate, pentru gaze şi vapori, prin concentraţia în % vol., iar pentru prafuri/pulberiîn g/m 3 .Limită inferioară de explozie – concentraţia minimă a gazelor, a vaporilor sau apulberilor/prafurilor combustibile în aer, la care se poate genera explozia; sub limita inferioară deexplozie, amestecul nu poate să genereze explozie, datorită excedentului de aer.Limită superioară de explozie – concentraţia maximă a gazelor, a vaporilor sau apulberilor/prafurilor combustibile în aer, la care se poate genera explozia; peste limita superioarăde explozie, amestecul nu poate să genereze explozie, datorită deficitului de aer.Inertizare – operaţie/proces prin care spaţiul liber dintre o substanţă combustibilă stocată,aflată în stare de agregare lichidă, este umplut cu gaz inert, de regulă, azot; prin intermediul acesteimăsuri se realizează controlul determinat de riscul/pericolul de incendiu/explozie.Material/substanţă combustibilă – material care admite proprietatea să ardă în condiţiipredefinite; stările de agregare în care se poate afla sunt: solid, lichid, gaz.Mediul de muncă – ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în careunul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.Mijloace de producţie – totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate,dispozitive, unelte etc.) care se utilizează în procesul muncii.Pericol – stare care precede unui eveniment (accident de muncă, incendiu, explozie etc.);datorită importanţei pe care termenul o prezintă, acesta a fost adus la rang de concept; în relaţiaom-maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu, există împrejurări, situaţii etc., care genereazăpericole controlabile prin măsuri, ce poartă numele de măsuri de control; aplicarea acestor măsuri,presupun controlul prin anularea pericolelor; termenul presupune acţiunea factorului umanutilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns, imediat/redus, în sensul că măsurile trebuie aplicateimediat pentru a controla o situaţie dată; în sensul definiţiei, pericolul admite codomeniul dedefiniţie [ 0 ,1].Pericol iminent de incendiu/potenţial de incendiu – situaţia generată de cumulareafactorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment.Piroliză – descompunere chimică ireversibilă, fără oxidare, a unui material datoratăcreşterii temperaturii în masa acestuia.Punct de inflamabilitate – temperatură minimă, începând de la care în condiţii de încercarespecificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce oaprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere.Protecţie activă la incendiu – concept care se materializează printr-un pachet de măsuri,care se emite de către proiectant în faza de proiectare a unei clădiri/construcţii cu o anumitădestinaţie; aceste măsuri se realizează de către o serie de instalaţii care intră în funcţiune, fărăintervenţia factorului uman; în principal, aceste instalaţii sunt: instalaţii automate de semnalizare;instalaţii automate de stins incendii; clapete antifoc montate pe tubulaturi de ventilaţie/exhaustare;trape pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi; uşi antifoc etc.131

Protecţie pasivă la incendiu – concept care se materializează printr-un pachet de măsuri,care se emite de către proiectant în faza de proiectare a unei clădiri/construcţii cu o anumitădestinaţie; aceste măsuri se aleg de către proiectant în funcţie de: categoria de pericol la incendiu;suprafaţa construită etc.; în acest caz, protecţia la incendiu se materializează prin: compartimentede incendiu cu pereţi rezistenţi la foc/antifoc; elemente de protecţie a golurilor; utilizarea unormateriale incombustibile; limitarea clasei de combustibilitate a materialelor de construcţie, prinignifugarea materialelor combustibile/termoprotecţia structurilor metalice; asigurarea căilor deevacuare etc.Prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagăriiincendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare asecurităţii echipelor de intervenţie.Punct vital/vulnerabil la incendiu – loc de muncă, instalaţie, echipament etc. indispensabilasigurării funcţionalităţii construcţiilor care prezintă risc de incendiu; în această categorie intră şiposturile de transformare.Pericol de explozie – stare care precede unei explozii.Pericol de incendiu – stare care precede unui incendiu.Protecţie împotriva incendiilor – materiale, sisteme, echipamente, clădiri sau construcţiiutilizate pentru a diminua atât pericolul, cât şi riscul de incendiu pentru persoane şi bunuri, prindetectare, stingere sau localizare a incendiului.Risc – probabilitate globală de realizare a unui eveniment; (accident de muncă, incendiu,explozie etc.); datorită importanţei pe care termenul o prezintă, acesta a fost adus la rang deconcept; în relaţia om-maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu există împrejurări, situaţii etc., prinintermediul cărora se pot genera stări care pot fi controlabile doar prin aplicarea de măsuri,denumite, în continuare, măsuri de control; aplicarea măsurilor puse în discuţie presupune controlulşi limitarea riscurilor, prin reducerea acestora, nu prin anularea lor; termenul presupune acţiuneafactorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns, pe termen lung, prin utilizareaconceptului de previziune; în sensul definiţiei, riscul admite codomeniul de definiţie ( 0 ,1]; admitesinonimul risc la incendiu.Risc de iniţiere a unui incendiu – probabilitate de iniţiere a unui incendiu; admitesinonimele: risc de iniţiere a unui incendiu; risc de apariţie a unui incendiu; risc de izbucnire a unuiincendiu;Risc de dezvoltare a unui incendiu – produsul scalar dintre probabilitatea de producere aunui incendiu şi probabilitatea consecinţelor generate de acesta.Stingere a incendiilor – totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului deardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice.Temperatură de aprindere – temperatura minimă la care un material combustibil degajăvapori sau gaze combustibile într-o anumită cantitate, astfel încât după aprinderea/inflamareaacestora de la o sursă de aprindere, materialul continuă să ardă fără aport caloric din exterior.Temperatură de inflamabilitate – temperatura minimă, începând de la care, în condiţii deîncercare specificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce oaprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere.Temperatură de autoaprindere/aprindere spontană – temperatură minimă la care unmaterial se aprinde spontan, în condiţii de încercare specificate.2. Conceptul de iniţiere a unui incendiuIniţierea unui incendiu se poate defini prin intermediul funcţiei implicite:iniţiere incendiu = f ( x1,x2, x3,x4)= f ( x1,x2, x31, x32, x4) . (1)Variabilele care intervin în relaţia (1) sunt: x1– mijlocul sau elemente componente dinstructura sa; x 2– sursa (cu natură electrică sau neelectrică); x31– primul material care admiteproprietatea că se poate aprinde; x32– aerul atmosferic care, pentru iniţiere, este necesar şi132

suficient să conţină oxigen, de exemplu, la presiune atmosferică ( ≅ 0, 1MPa) în limitele(16...21)% O 2în aer; x4– împrejurarea principală/împrejurările care a/au contribuit la realizareafenomenului.Condiţia necesară şi suficientă ca o ardere să se iniţieze, să se dezvolte/să se autoîntreţină,este ca fenomenul să se dezvolte în timp şi spaţiu şi să continue combustia de la faza deiniţiere/apariţia focarului către faza de ardere lentă (cazul unei arderi mocnite, unei arderi cuincandescenţă, situaţie denumită, în mod curent, început de incendiu).Un caz particular al iniţierii unei combustii/arderi îl reprezintă fenomenul de autoaprindere.Condiţia necesară şi suficientă ca, în continuare, combustia să se dezvolte în timp şi înspaţiu, este ca aceasta să se autoîntreţină şi să continue spre faza de ardere lentă (cazulincendiilor).3. Postiniţiere a unui incendiuDezvoltarea unui incendiu/unei arderi/unei combustii denumită postiniţiere incendiu, sepoate defini prin intermediul funcţiei implicite:postiniţiere incendiu/dezvoltare incendiu = g ( x5,x6,x7)= g ( x2',x31',x32'). (2)Variabilele care intervin în relaţia (2) sunt:În ecuaţia (2), după trecerea de la iniţiere la dezvoltare, sursa definită prin x ' 2cu naturăflacără/„ front de flăcări”; combustibilul/materialul aflat, de exemplu, în stare de agregare solidă,definit prin x ' 31care contribuie la continuitatea fenomenului de ardere, poate să reprezinte oreuniune de materiale combustibile, având un grad mai mare/mai redus de combustibilitate, aflateîn spaţiul incendiului, determinate de o serie de elemente/factori: factor de masivitate, densitate de'volum, nivel/grad de combustibilitate, umiditate etc.; x32, se defineşte ca fiind cantitatea de oxigenîn aer, care se modifică din punct de vedere al concentraţiei, după cum spaţiul în care incendiul sedezvoltă este deschis/închis, respectiv concentraţia de oxigen în atmosfera incendiului nu suferămodificări, sau scade, după caz.Dezvoltarea unui incendiu implică necesitatea ca variabilele x ' jsă îndeplinească o serie decondiţii de legătură, denumite condiţii necesare pentru dezvoltarea unui incendiu, dar nu şisuficiente, cum sunt de exemplu:' 'x j = x j ( t,s), j = 5, 7 , (3)Procesul continuă în acest mod, până la realizarea fenomenului de ardere generalizată,denumit, în mod curent, flash-over.Condiţii de legătură necesare mecanismului de autoîntreţinere pentru iniţierea/dezvoltareaunui incendiuPentru iniţiere/dezvoltare incendiu, este necesar ca variabila xisă îndeplinească o serie decondiţii denumite de legătură, care constituie condiţiile necesare, dar nu şi suficiente:xi = xi( t,s), i = 1, 4 , (4)d( x2 , x31)≤ dmax .(5)Ts ≥ T a, (6)* Atf = ,V(7)mρ = ,V(8)= t( x , x ≥ t , (9)t apr . 2 31)min .133

în care t – timpul, s – spaţiul, d – distanţa dintre sursa de aprindere şi primul material*potenţial să se aprindă, f – factor de masivitate, At– arie totală a elementului combustibil cugeometrie definită, V – volumul elementului geometric combustibil cu geometrie definită,ρ – densitatea elementului combustibil cu geometrie definită, m – masa materialului combustibilcu geometrie definită, tapr.– timpul de acţiune a sursei asupra materialului combustibil.Pentru autoîntreţinerea unui incendiu, relaţiile specificate anterior nu îndeplinesc în totalitatecondiţiile de necesar şi suficienţă.Dacă spre exemplu, sursa este definită ca fiind flacăra deschisă, pentru realizarea iniţierii,este necesar, dar nu şi suficient ca temperatura de aprindere a materialului Ta, să depăşeascătemperatura sursei Ts( Ts≥ Ta).Dacă spre exemplu, sursa este definită ca fiind electricitatea statică; pentru realizareainiţierii, este necesar, dar nu şi suficient ca energia minimă generată să depăşească energia minimăde aprindere a materialului supus incendiului ( Emin.≥ Es min.); condiţia de suficienţă pentru iniţiereaeste dată şi de umiditatea relativă a mediului, care trebuie să îndeplinească condiţia w

Pierderea controlului unui foc implică faptul că, din varii motive, sunt generate:– stări/condiţii nefavorabile determinate de mediu: grad mare de uscăciune, umiditaterelativă redusă, turbulenţe/vânturi de forfecare la nivelul solului etc.;– stări/condiţii/neconformităţi determinate de atitudinea manifestată de către factorul umanîn raport cu operaţia, activitatea etc.: nerespectarea normelor de prevenire/stingere a incendiilor carezultat al: necunoaşterii, rea-voinţei, pregătirii necorespunzătoare etc.De exemplu, combustia controlată este un fenomen similar fenomenului de ardere, carerelevă pentru unii parametri, din ecuaţia (6) valori superioare ale presiunii aerului saucombustibilului în: interiorul unui cazan dintr-o C.E.T., C.T.E., motor cu ardere internă (M.A.I.),turbină cu gaz a unei aeronave (T.G.).5. Conceptul de unicitate a iniţierii/dezvoltării unui incendiuPentru analiza variabilelor care constituie un incendiu, este necesar să se pună în discuţieiniţierea şi dezvoltarea unui incendiu, fiind astfel important să se diferenţieze din punct de vedere alfenomenului, aceste cazuri/situaţii.Datorită numărului mare de variabile, determinat/generat de relaţiile (1) şi (2) se poateaprecia faptul că niciun incendiu nu se poate iniţia/dezvolta în mod identic; din acest punct devedere, iniţierea unui incendiu/unei explozii este posibilă doar aproximativ, în condiţii de laborator.Unicitatea fenomenului incendiu, implică unicitate pentru iniţierea unui incendiu şiunicitate pentru dezvoltarea unui incendiu.Un incendiu se poate iniţia, însă nu neapărat se poate dezvolta.Pentru susţinerea conceptului pus în discuţie, este necesar să evaluăm fenomenul, în raportcu iniţierea respectiv cu postiniţierea acestuia.Fiecare variabilă xi(t,s), i = 1, 5 respectiv x 'i(t,s), i = 1, 3 reprezintă funcţii dependente de altevariabile, care pot fi considerate ca fiind factori/subfactori.Dacă se consideră în mod simplificat că variabilele care constituie ecuaţiile (1) şi (2) admit odependenţă în raport cu o singură variabilă, se pot genera funcţii compuse, definite prin:xi(t,s) = x i( x 1 j(t, s)), i = 1, 5 , j = 1,n , (12)respectiv,'xi(t,s) = x ' i( x ij(t, s)), i = 1, 3 , j = 1,n , (13)pentru care, se pot atribui/asocia sumele individuale de factori/subfactori definite prin:respectivk∑ = nk = 1l1 k;∑ = 16 mx2;l ∑ = nl = 1 m=1xt'x2; ∑ = nt = 1135'mx3 m; x ( 4= x4 h,w,p); ∑ = x5 p, (14)= 1' 'x3 ; x 4 = x 4( h,w,p). (15Numărul minim de situaţii care pot să iniţieze un incendiu este dat de combinaţiavariabilelor care constituie relaţia (14), considerate în mod individual, respectiv, cel puţin 3infinităţi de situaţii.Numărul minim de situaţii care pot să permită dezvoltarea unui incendiu este dat decombinaţia variabilelor care constituie relaţia (15) considerate în mod individual, respectiv celpuţin o infinitate de situaţii.6. Conceptul de prevenire a iniţierii/dezvoltării unui incendiuPentru a implementa în practică/realitatea obiectivă acest concept, rezolvarea problemeipoate genera o soluţie, care este determinată de condiţiile de necesar şi suficient, în utilizareadefiniţiei iniţierii unui incendiu/unei explozii.ppn

Având în vedere importanţa acestui concept, în controalele de prevenire/stingere aincendiilor la: operatorii economici de stat/privaţi, instituţii ale statului etc., se impun, după caz,prin intermediul documentelor de control, măsuri care trebuie să releve soluţii pentru situaţii, stări,neconformităţi/nerespectări ale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, situaţie carenecesită foarte mult timp pentru redactarea acestor documente (procese-verbale de control).În acest sens, incendiul nu se poate realiza din punct de vedere fenomenologic, dacă celpuţin una dintre variabile definite de ecuaţia (1) este controlată; este necesar, astfel, ca persoanaspecializată (inspectorul de prevenire a incendiilor, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul preveniriişi stingerii incendiilor etc.) să evalueze aceste variabile, în funcţie/în raport cu situaţia pe care orelevă starea de fapt din cadrul operatorilor economici privaţi/de stat, instituţii ale statului etc.Spre exemplu, informaţiile puse în discuţie simplifică foarte mult procedurile actuale, dacăse execută controlul de prevenire/stingere a incendiilor în raport doar cu o anumită variabilă(de exemplu, variabila x2– sursa).În concluzie, observaţia pusă în discuţie generează avantaje, materializate în economie detimp şi resurse financiare pentru inspector şi, implicit, pentru beneficiar /angajator:– se realizează economie de timp pentru redactarea documentului de control, astfel că, într-operioadă de timp redusă, persoana abilitată poate controla mai multe entităţi lucrative, fiind astfelmai eficient;– se reduc în acest mod, costurile cu investiţiile pe termen scurt din partea beneficiarilor,angajatorilor, în sensul că, neconformităţile/nerespectările din domeniul prevenirii/stingeriiincendiilor sunt reduse din punct de vedere numeric; astfel, acestea se potrealiza/materializa/implementa mai uşor, cu costuri minime şi într-o perioadă de timp mult mairedusă, situaţie care avantajează beneficiarul;– se realizează scopul principal al acţiunii de prevenire, acela că, dacă persoana abilitată îndomeniul prevenirii incendiilor evaluează corect starea de împrejurări, fapte etc., (traduse prinneconformităţile identificate în teren, în condiţiile, în care, beneficiarii acestor controale respectătermenele date măsurilor de prevenire/stingere a incendiilor prevăzute, după caz, în documentele decontrol /planurile de măsuri întocmite de beneficiar); riscul de incendiu scade, fiind mai binecontrolat.7. Conceptul de stingere a unui incendiuPlecând de la ecuaţia:postiniţiere incendiu = g ( x5,x6,x7)= g ( x2',x31',x32'), (16)pentru care' 'x j = x j ( t,s), j = 5, 7 . (17)se observă că intervenţia/operaţia de stingere a unui incendiu se realizează prin acţiunea cusubstanţe de stingere, asupra variabilelor care constituie această ecuaţie.Acţiunea pentru stingerea incendiilor se poate realiza, după caz, prin utilizarea de substanţepentru stingere, pe baza unor tehnici/metode/proceduri asupra variabilelor:'– x2reprezintă sursa, care poate să admite tipul: flacără deschisă, ardere mocnită, arderecu incandescenţă, flacără închisă;'– x31reprezintă materialul supus combustiei/arderii; acesta, poate fi al doilea, al treileaetc., material supus combustiei;– x reprezintă oxigenul existent în volumul de aer din spaţiul (deschis/în atmosferă'32deschisă, închis/în încăperi/în clădiri) în care are loc/se dezvoltă arderea;– a două variabile, în mod simultan;– a trei variabile, în mod simultan.Atunci când se intervine asupra unui incendiu, în sensul stingerii acestuia, substanţa destingere se aplică/utilizează după caz.136

Dacă materialul care arde/se află în stare de combustie, este lichid combustibil într-unspaţiu cu suprafaţă liberă, atunci substanţa de stingere utilizată este spuma chimică, aplicată lasuprafaţa lichidului; dacă cantitatea de lichid combustibil este foarte mare, cazul unui rezervor demare capacitate, este necesară inclusiv răcirea sa şi/sau a vecinătăţilor (vecinătăţile pot ficonstituite, spre exemplu, din unul sau mai multe rezervoare având în conţinut lichidecombustibile/inflamabile).Dacă se utilizează dioxidul de carbon, azotul etc., această situaţie corespunde cu fenomenul'de inertizare şi implică acţiunea substanţei de stingere, doar asupra variabilei x32.Stingerea unui incendiu se poate realiza prin utilizarea apei sub formă de jet compact,' 'perdea de apă, jet pulverizat etc.; se acţionează simultan asupra variabilelor x2şi x31.Dacă materialul supus combustiei se află în stare de agregare solidă: lemn, hârtie, deşeuride cartoane etc., substanţa de stingere utilizată este apa sub formă de jet compact, jet pulverizatetc., după caz.De exemplu, dacă se utilizează apa pulverizată la presiuni mai mari de 10 MPa, se' ' 'acţionează simultan asupra variabilelor x2, x31, x32.Se poate evalua că, utilizând, după caz, substanţe pentru stingerea incendiilor, se intervineteoretic, asupra variabilelor care constituie ecuaţia (15), în 3 moduri/situaţii raportat la variabilelex , adică:'icare totalizează un număr de:1 2 3C = 3; C = 3; C 1, (18)3 3 3=137k∑ = 3k = 1kC3= 7 , (19)moduri distincte din punct de vedere teoretic.'Rezultă că, în raport cu variabilele xi, stingerea incendiilor se poate realiza,teoretic- independent/simultan, asupra:' ' ' ' ' ' ''( x1); ( x2); ( x3); ( x1;x2); ( x2; x3); ( x '; x ); ( ' ' '1 3x1; x 2; x3) . (20)Din punct de vedere practic, este foarte greu să se disocieze modurile predefinite prinintermediul ecuaţiei (20).8. Conceptul de măsură pentru prevenirea iniţierii/dezvoltării unui incendiuRaportat la ecuaţia iniţierii unui incendiu principalele măsuri de prevenire/stingere aincendiilor se pot clasifica, după cum urmează:– în raport cu tipul măsurilor de protecţie la incendiu:• măsuri de prevenire a incendiilor;• măsuri de stingere a incendiilor;• măsuri de protecţie la incendiu în raport cu mediul înconjurător;• măsuri de protecţie la explozie în raport cu mediul înconjurător.– în raport cu tipul măsurilor de prevenire la incendiu:• măsuri cu caracter general de prevenire a incendiilor;• măsuri specifice de prevenire a incendiilor (pentru o zonă/spaţiu anume delimitată);– în raport cu măsurile specifice de prevenire a incendiilor în funcţie de elementele careconstituie cauza unui incendiu:• sursele de aprindere;• împrejurările determinante;• mijloacele de aprindere;• primul material (gaze, solide, vapori, pulberi, prafuri, scame etc.) care se poateaprinde/autoaprindere, inflama/autoinflama;

– în raport cu tipul surselor de energie:• măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter electric;• măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter neelectric;– în raport cu tipul fazelor de lucru:• măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de proiectare;• măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de construcţie/execuţie-montaj;• măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de exploatare;• măsuri de prevenire /stingere a incendiilor pentru faza de postutilizare;– în raport cu tipul/natura protecţiei la incendiu:• protecţia pasivă;• protecţia activă.– în raport cu tipul entităţilor tehnice protejate:• protecţia construcţiilor (civile, industriale, poduri de cale ferată/auto, tuneluri de caleferată/auto, pasaje auto etc.) corelată cu protecţia ocupanţilor şi a entităţilorconexe/de la vecinătăţi (vagoane de cale ferată, autovehicule, vehicule etc.);• protecţia instalaţiilor tehnologice;• protecţia instalaţiilor (electrice, termice, de ventilaţie, de exhaustare, sub presiune, degaze, de alimentare cu apă etc.);• protecţia operaţiilor tehnologice.– în raport cu tipul entităţilor umane protejate:• protecţia factorului uman:– care intervine la incendiu;– care sunt supuse evenimentului incendiu şi urmează să fie salvate.Modalităţi de realizare/aplicare a măsurilor pentru iniţierea/dezvoltarea unui incendiuPentru analiza ecuaţiilor referitoare la iniţierea/dezvoltarea unui incendiu, este importantăurmătoarea observaţie „pentru a nu se iniţia un incendiu, condiţia necesară şi suficientă este aceea,ca cel puţin o variabilă să fie controlată din punct de vedere al măsurilor de prevenire aincendiilor”.Din punct de vedere al costurilor, această variantă este cel mai uşor de realizat/cea maiieftină, prin faptul că părţile implicate în cazul unui control de prevenire/stingere a incendiilor(persoana care realizează controale: inspectorul de pompieri, cadrul tehnic în domeniulprevenirii/stingerii incendiilor etc. şi entitatea economică controlată/care urmează să fie controlată),beneficiază de economia de timp care se realizează, respectiv de reducerea de costuri.În acest sens, este necesar să se evalueze care dintre aceste variabile se pot controla cel maiuşor, aceasta din urmă realizându-se prin aprecierea/evaluarea stării de fapt.Din punct de vedere al modului în care o persoană autorizată/competentă poate săexecute/realizeze un control de prevenire, în cazul evenimentelor de tip incendiu, acesta se poaterealiza astfel:– acţionând prin dispunerea de măsuri doar asupra unei singure variabile din ecuaţia (1)1după caz; în această situaţie avem 4 posibilităţi, adică C4;– acţionând prin dispunerea de măsuri simultan, asupra a două variabile din ecuaţia (1)2după caz; în această situaţie avem 6 posibilităţi, adică C4;– acţionând prin dispunerea de măsuri simultan, asupra a trei variabile din ecuaţia (1) după3caz; în această situaţie avem 4 posibilităţi, adică C4;– acţionând prin dispunerea de măsuri simultan, asupra a patru variabile din ecuaţia (1)4după caz; în această situaţie avem o posibilitate, adică C4.138

Un control de prevenire a incendiilor, poate fi realizat în:k 4∑ =k = 1kC 15, moduri. (21)Raportat la ecuaţiile (1) şi (2), numărul teoretic/practic, în care se poate controlainiţierea/dezvoltarea unui incendiu, este de minim 15 situaţii.4=BIBLIOGRAFIE:1. ***SRISO8421/1-1999. Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular, ASRO, Bucureşti,1999.2. Popescu, G. – Prevenirea incendiilor. Note de curs, Academia de Poliţie „AlexandruIoan Cuza” – Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2012.3. Popescu, G. – Evaluarea riscului de incendiu/explozie. Note de curs, Academia dePoliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2012.139

PREVENIREA INCENDIILORÎN UNITĂŢI SANITARE ESTE NECESARĂ?Lt.-col. ing. Dan-Aurel SIMIONESCUChimist Dan-Valerian ANDRONESCULt. ing. Adrian TÂRÂLĂLt. ing. Dragoş-Mirel BLĂNARUInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăUna din misiunile principale ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi aleunităţilor sale teritoriale, respectiv inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi almunicipiului Bucureşti, este salvarea oamenilor, protejarea bunurilor acestora şi a mediului. Caurmare, prin specialiştii săi, execută periodic controale de prevenire la obiective din diversedomenii de activitate.Prin specificul activităţii, unităţile sanitare sunt caracterizate de prezenţa şi fluxul însemnatde persoane, eterogene sub aspectul vârstei, stării de sănătate, gradului de mobilitate, percepţieipericolului precum şi de timpul mare de evacuare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă, deexistenţa unor bunuri materiale valoroase precum aparatura pentru investigaţii medicale şiintervenţii pe corpul uman, alimentată cu energie electrică cu parametri ridicaţi, laboratoarele deanalize medicale în care se utilizează, între altele, diverşi reactivi chimici inflamabili, spaţii pentruprepararea hranei şi altele asemenea. Toate acestea trebuie să impună utilizatorilor respectarea custricteţe a prevederilor legale în domeniul apărării împotriva incendiilor.Un incendiu produs într-o unitate de primire a bolnavilor, fie că este institut, spital, clinică,maternitate şi altele asemenea, poate avea consecinţe tragice prin pierderea de vieţi omeneşti,mutilarea fizică şi/sau psihică pentru tot restul vieţii a unora din protagonişti, pacienţi sau personalmedical, precum şi familiile acestora, ai unui astfel de eveniment de nimeni dorit. Nu trebuieuitate efectele devastatoare ale unui incendiu, dar şi ale lichidării (stingerii) lui asupra construcţiilorşi aparaturii medicale de înaltă complexitate şi, prin urmare, deosebit de valoroase, atât subaspectul valorii intrinsece, cât şi prin aportul adus la diagnosticarea şi tratarea diverselor suferinţeumane.Având în vedere cele de mai sus, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţilesale teritoriale, respectiv inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiuluiBucureşti execută, periodic, controale de prevenire a incendiilor la unităţi din domeniul sănătăţii.Cu acest prilej sunt constatate neregulile pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor şi se iau măsurioperative pentru remedierea în termen cât mai scurt a acestora, în limita posibilului, chiar pe timpulacţiunii de control, de către factorii responsabili din obiectivele controlate. Încălcările legislaţiei îndomeniul apărării împotriva incendiilor constatate sunt înscrise de inspectorii de prevenire înprocesele-verbale de control şi aduse la cunoştinţă conducerilor unităţilor sanitare.În continuare se prezintă pe scurt unele aspecte negative constatate la unităţi sanitare pe liniaapărării împotriva incendiilor, pe timpul controalelor de prevenire executate între anii 2007 şi 2011.Astfel, în perioada respectivă s-au desfăşurat 7.137 astfel de activităţi preventive în urmacărora au fost constatate 31.893 încălcări ale legislaţiei specifice prevenirii şi stingerii incendiilor.Principalele nereguli constau în:‣ neorganizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în conformitate cuprevederile legislaţiei specifice, astfel:• nu s-au emis/întocmit sau actualizat dispoziţiile privind responsabilităţile şi modulde organizare pentru apărarea împotriva incendiilor, planurile de protecţie140

împotriva incendiilor, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor sau listele cusubstanţe periculoase utilizate;• nu a fost angajat un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii îndomeniul apărării împotriva incendiilor;• nu s-a efectuat instruirea salariaţilor asupra normelor, regulilor şi măsurilorspecifice de apărare împotriva incendiilor;‣ începerea lucrărilor de execuţie a construcţiilor fără solicitarea/obţinerea avizuluide securitate la incendiu sau funcţionarea fără solicitarea/obţinerea autorizaţiei desecuritate la incendiu;‣ neasigurarea măsurilor de limitare a propagării incendiului în interiorulconstrucţiilor, ca urmare a:• neprotejării golurilor cu elemente de închidere cu rezistenţă la foc corespunzătoare;• neexecutării lucrărilor de ignifugare a elementelor combustibile din structuraconstrucţiilor;‣ neasigurarea condiţiilor de evacuare a persoanelor, în cazul producerii situaţiilor deurgenţă, prin căi de acces, evacuare şi intervenţie insuficiente, blocate cu mobilier şi altemateriale combustibile, nemarcate, cu uşi care se deschid în sens invers celui deevacuare, glisante, blocate cu grilaje, fără dispozitive de autoînchidere, neasigurareacăilor de acces şi circulaţie pentru forţele de intervenţie;‣ neprevederea sau neasigurarea funcţionării iluminatului de siguranţă;‣ neasigurarea mijloacelor de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu;‣ neîntreţinerea corespunzătoare, neverificarea ori exploatarea instalaţiilor electricecu defecţiuni sau improvizaţii;‣ exploatarea centralelor termice fără existenţa autorizaţiilor prevăzute de lege,amplasate/separate necorespunzător faţă de spaţii adiacente şi căi de evacuare,nedotate cu dispozitive de securitate în exploatare, cu rezervoare de combustibilneechipate conform normelor, în care se depozitează materiale combustibilediverse;‣ nerealizarea, neîntreţinerea sau neverificarea periodică a instalaţiei de protecţieîmpotriva trăsnetului;‣ diminuarea capacităţii de intervenţie pentru stingerea incendiilor cu forţele şimijloacele proprii obiectivului, din cauza:• neîntreţinerii sau scoaterii din funcţiune a reţelelor de hidranţi, nedotării acestora cuaccesorii;• neasigurării rezervei de apă pentru incendiu;• defectării pompelor de incendiu;• neasigurării, neverificării sau neîntreţinerii mijloacelor de primă intervenţie.Inspectorii de prevenire, împreună cu factorii responsabili din obiectivele controlate, aureuşit remedierea/înlăturarea a 12.978 dintre acestea (41%). Totodată, aceştia au aplicat7.980 sancţiuni contravenţionale, respectiv 7.046 avertismente şi 934 amenzi în cuantum de1.080.150 lei. În tabelul 1 şi în figura 1 a - f sunt prezentate sintetic, pe ani, datele statistice de maisus.Tabelul 1Anul 2007 2008 2009 2010 2011Număr controale 1.129 1.265 1.459 1.659 1.625DeficienţeSancţiuniconstatate 3.818 6.038 6.484 8.216 7.337înlăturate 1.743 2.631 2.852 3.118 2.634avertismente 1.172 1.398 1.396 1.638 1.442amenzi 135 164 189 254 192cuantum(lei) 111.350 204.400 231.200 305.550 227.650141

Nr. controale2.0001.5001.00050002007 2008 2009 2010 2011 Anula. Număr controale executate în perioada 2007-201110.000Nr. deficienţe constatate8.0006.0004.0002.00002007 2008 2009 2010 2011 Anulb. Număr deficienţe constatate în perioada 2007-20113.5003.0002.5002.0001.5001.00050002007 2008 2009 2010 2011 Anulc. Număr deficienţe înlăturate în perioada 2007-20111.8001.6001.4001.2001.0008006004002000Nr. deficienţe constatateNr.avertismente2007 2008 2009 2010 2011 Anuld. Număr avertismente în perioada 2007-2011142

300Nr. amenzi2502001501005002007 2008 2009 2010 2011 Anule. Număr amenzi contravenţionale în perioada 2007-2011350.000300.000250.000200.000150.000100.00050.000Cuantum (lei)02007 2008 2009 2010 2011 Anulf. Cuantum amenzi contravenţionale în perioada 2007-2011Fig. 1Analizând datele prezentate mai sus se poate concluziona, între altele, că:‣ numărul încălcărilor legislaţiei pe linia apărării împotriva incendiilor a înregistratun nedorit trend ascendent, ceea ce demonstrează cronicizarea lipsei de preocuparea factorilor de răspundere de la nivelul structurilor teritoriale aflate subautoritatea Ministerului Sănătăţii pentru remedierea deficienţelor pe acest segment,nerespectându-se obligaţiile concrete ce le revin, prevăzute de Legea nr. 307/2006privind apărarea împotriva incendiilor;‣ exigenţa inspectorilor de prevenire a sporit de la an la an, ceea ce se concretizează, întrealtele, în numărul în creştere a sancţiunilor contravenţionale aplicate pe timpulcontroalelor de prevenire în unităţi sanitare.Se impune menţiunea că o pondere importantă în cadrul deficienţelor constatate pe perioadacontroalelor de prevenire o reprezintă neorganizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor înconformitate cu prevederile legislaţiei specifice, prin faptul că nu s-au emis/întocmit sau actualizatdispoziţiile care stabilesc responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotrivaincendiilor, planurile de protecţie împotriva incendiilor, instrucţiunile de apărare împotrivaincendiilor ori nu s-a efectuat instruirea salariaţilor asupra normelor, regulilor şi măsurilor specificede apărare împotriva incendiilor, cu toate că aceasta nu implică eforturi financiare semnificative.Un alt aspect negativ care a rezultat, în fiecare an, în urma controalelor de prevenire launităţi sanitare îl constituie funcţionarea unora dintre acestea fără autorizaţie de securitate laincendiu, contrar prevederilor Hotărârii Guvernului României nr. 1.739 din 06.12.2006 pentruaprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privindsecuritatea la incendiu. Prin nedeţinerea acestui document nu se poate certifica faptul că la acesteconstrucţii s-au realizat măsurile de securitate la incendiu, aspect cu impact negativ deosebit asuprasiguranţei utilizatorilor, având în vedere caracterul instituţiilor sanitare determinat de prezenţa şifluxul însemnat de persoane, eterogene sub aspectul vârstei, stării de sănătate, gradului de143

mobilitate, percepţiei pericolului, precum şi de timpul mare de evacuare în cazul producerii uneisituaţii de urgenţă.Se perpetuează practica amplasării necorespunzătoare a centralelor termice, punerea înfuncţiune şi exploatarea lor cu încălcarea prevederilor legale specifice, ceea ce dovedeşte lipsă deprofesionalism din partea factorilor de conducere care nu sunt conştienţi de pericolele la care expunpersonalul propriu, bolnavii şi vizitatorii acestora.Deşi evacuarea utilizatorilor şi bunurilor din unităţile sanitare, având în vedere specificulacestora, este esenţială şi deosebit de complexă la producerea unei situaţii de urgenţă, inspectorii deprevenire constată în continuare reducerea gabaritelor căilor de acces, evacuare şi intervenţie cudiverse obiecte, blocarea sau nemarcarea acestora, montarea uşilor cu sensul de deschidere inverssensului de evacuare, menţinerea încuiată a uşilor pe cea de a doua cale de evacuare fără a se păstracheia într-un panou accesibil şi altele asemenea. Întrucât această activitate executatănecorespunzător conduce la consecinţe negative incalculabile, se va insista in continuare asupraunor reguli care trebuie respectate pe parcursul desfăşurării ei.Evacuarea începe imediat după identificarea pericolului ori după producerea acestuia,acordându-se prioritate evacuării utilizatorilor clădirii: pacienţii, personalul medical, auxiliar şi celal serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă.Executarea acţiunilor de evacuare trebuie să permită funcţionarea în continuare a spitalului,precum şi desfăşurarea activităţilor vitale din interiorul acestuia (de exemplu, blocul operator).Evacuarea se poate face după cum urmează:‣ pe orizontală;‣ pe verticală;‣ din exterior.Evacuarea pe orizontală constă în transportarea pacienţilor dintr-o zonă afectată în altasigură. Este o cale uşoară şi rapidă, în special pentru pacienţii grav bolnavi, cei conectaţi laaparatura medicală şi cei care nu se pot deplasa, deosebit de eficientă pentru servicii amplasate laparter (în spitale de tip pavilion) sau spitale cu căi orizontale de trecere.Evacuarea pe verticală, mult mai dificilă, mai lentă şi mai periculoasă pentru pacienţi, seexecută numai cu mijloace specifice de transport de genul tărgilor, cărucioarelor şi saltelelor şi deun număr mare de persoane instruite pentru astfel de activităţi.144

Evacuarea din exterior este realizată numai de către serviciile profesioniste pentru situaţiide urgenţă deoarece presupune:‣ existenţa tehnicii moderne de intervenţie şi salvare de la înălţime;‣ posibilitatea accesului autospecialelor de lucru la înălţime lângă faţadele clădirilor;‣ ca persoanele evacuate să fie valide.Personalul unităţii sanitare cu paturi care poate participa la evacuarea pacienţilor în cazulproducerii unui incendiu este format din medici, infirmiere, personalul sanitar obişnuit (cei carepoartă tărgi) şi alt personal auxiliar al spitalului (tehnicieni).În raport de împrejurări, personalul şi mijloacele disponibile, unităţile de intervenţie vorîntreprinde următoarele acţiuni:‣ salvarea persoanelor spitalizate afectate şi stingerea simultană a incendiului, dacăforţele şi mijloacele sunt suficiente;‣ salvarea, în primul rând, a pacienţilor şi numai după aceea localizarea şi stingereaincendiului, dacă forţele şi mijloacele nu sunt suficiente pentru a întreprindesimultan ambele operaţii.Spre deosebire de alte tipuri de clădiri, durata de evacuare din unităţi sanitare cupaturi nu este în funcţie de capacitatea căilor de evacuare, ci de numărul de persoanedisponibile pentru însoţirea pacienţilor.Pentru asigurarea condiţiilor de salvare şi evacuare a utilizatorilor în siguranţă în caz deincendiu se adoptă următoarele măsuri:‣ întreţinerea în bună stare de funcţionare a elementelor de decomprimare sau de etanşarela fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori deizolare termică, din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;145

‣ păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fostproiectate şi realizate;‣ funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică,conform reglementărilor tehnice;‣ funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii deperformanţă pentru care au fost proiectate;‣ organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiilelegii;‣ marcarea căilor de evacuare cu indicatoare standardizate astfel încât acestea să fie uşorde recunoscut;‣ menţinerea în permanentă stare de funcţionare a dispozitivelor care asigură închidereaautomată a elementelor de protecţie a golurilor (uşi).Din controalele de prevenire rezultă în continuare că nu se acordă atenţia cuvenităinstalaţiilor electrice pentru iluminatul de siguranţă. Deşi sunt prevăzute în proiecte, ele fie nu serealizează, fie, acolo unde există, nu sunt menţinute în stare de funcţionare.Pe fondul nerespectării regulilor şi măsurilor de prevenire a incendiilor în perioada01.01.2007-31.12.2011 s-au produs 210 incendii, dintre care 10 la autospecialele sanitare. Acesteaau avut drept consecinţe nedorite morţi şi răniţi atât adulţi, cât şi copii. Principala cauză arespectivelor incendii, ale căror pagube se ridică la peste 4.000.000 lei, o constituie exploatareainstalaţiilor/aparatelor electrice defecte sau nesupravegheate (46%). Având în vedere că tragedia dela Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu” din Bucureşti, din august 2010, a fostgenerată de montarea, exploatarea şi întreţinerea aparaturii electrice cu încălcarea prevederilorreglementărilor tehnice de specialitate, se impune a se acorda o atenţie deosebită acestui aspect. Deasemenea, trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru factorii responsabili din unităţilesanitare faptul că 20% din incendiile produse în perioada analizată au fost declanşate de fumat, încondiţiile în care art. 3 alin. (1 1 ) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelorconsumului produselor din tutun stipulează clar că „se interzice complet fumatul în unităţilesanitare, de stat şi private”. Dispersia numerică a incendiilor pe ani se prezintă în tabelul 2şi în figura 2, iar principalele cauze care au condus la producerea de incendii în perioada01.01.2007-31.12.2011, în tabelul 3.Tabelul 2Anul 2007 2008 2009 2010 2011Nr. incendii 32 36 53 44 456050403020100Număr incendii2007 2008 2009 2010 2011 AnulFig. 2Din analiza datelor prezentate în tabelul 2 şi în figura 2 se observă că anul 2009, cu cele 53incendii înregistrate, deţine un nedorit record pentru astfel de evenimente.146

Nr.crt.Tabelul 3Pondere(%)CauzaNumărincendii1 Exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor/aparaturii electrice 97 462 Fumat cu încălcarea reglementărilor tehnice 43 203 Acţiuni intenţionate 16 84 Exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor/aparaturii de încălzire 16 85 Folosirea focului deschis în spaţii închise 15 76 Sudarea fără respectarea reglementărilor tehnice 14 67 Jocul copiilor cu focul 4 28 Altele – diverse 5 39 Total 210 1001008060Număr incendii10080604040200200De naturăFumatAcțiuni intenționateInstalații încălzireFoc deschisSudareJocul copiilor cu foculAlteleCauze incendiuFig. 3Totodată, ridică un semn de întrebare cum a fost posibil ca acţiuni intenţionate să stea labaza declanşării a 8% din incendiile produse în unităţi sanitare, în condiţiile în care se cheltuiescanual sume importante pentru paza acestora şi, fiind „obiective cu foc continuu”, este de presupuscă personalul medical trebuie să fie prezent în permanenţă în saloanele pentru bolnavi, săli detratamente, depozite de materiale medicale şi altele asemenea.Analizând incendiile înregistrate în funcţie de intervalele orare de producere, se desprindunele concluzii alarmante:‣ 40 incendii din totalul de 210 (19 %) s-au produs în intervalul orar 00.00 – 08.00(pe timpul nopţii);‣ 74 incendii din totalul de 210 (35 %) s-au produs în intervalul orar 08.00 – 16.00(pe timpul programului „normal” de lucru);‣ 96 incendii din totalul de 210 (46 %) s-au produs în intervalul orar 16.00 – 00.00(în afara programului „normal” de lucru).P A R A D O X A L sau NU,‣ cele mai multe incendii din numărul total s-au produs în zilele de LUNI(38 incendii);‣ cele mai puţine incendii din numărul total s-au produs în zilele de VINERI(19 incendii).147

Exemple de incendii la care s-au înregistrat victime:‣ Spitalul Judeţean Dâmboviţa (municipiul Târgovişte) – în anul 2008, cauza: focdeschis;‣ Spitalul Judeţean de Urgenţă Caraş-Severin – în anul 2008, explozie pe durataexecutării unor lucrări de execuţie – 2 morţi;‣ Centrul de Medicină Legală Vaslui – în anul 2009, cauza: fumatul fără respectareareglementărilor;‣ Spitalul de Psihiatrie Socola – în anul 2009, cauza: acţiunea unor persoaneiresponsabile;‣ Spitalul Clinic „Dr. Panait Sârbu” – în anul 2010, cauza: în curs de stabilire.Inspectorii de prevenire din structurile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţăatenţionează în continuare asupra dificultăţilor de evacuare a utilizatorilor în cazul producerii uneisituaţii de urgenţă, generate de insuficienţa personalului medical şi auxiliar care trebuie să asigureevacuarea şi salvarea în condiţii eficiente şi sigure a pacienţilor care nu se pot deplasa singuri, delipsa de pregătire a personalului unităţilor sanitare, de dotarea insuficientă sau chiar lipsamijloacelor specifice de evacuare (paturi mobile, tărgi şi altele asemenea), de diminuareagabaritului sau blocarea căilor de acces, evacuare şi intervenţie, de lipsa instalaţiilor de iluminat desiguranţă pentru evacuare. În acest sens, exerciţiile de evacuare executate pe timpul controalelor deprevenire au condus la următoarele concluzii:‣ conducerile unităţilor sanitare nu organizează periodic exerciţii de evacuare, ceea ceexplică şi reticenţa personalului faţă de astfel de activităţi;‣ nu se cunoaşte locul de adunare a persoanelor;‣ se creează panică în rândul bolnavilor pe fondul insuficientei informări;‣ timpul de evacuare este prea mare pentru ca o astfel de acţiune să aibă eficienţanecesară.Sintetic, pentru a îmbunătăţi activitatea de apărare împotriva incendiilor la obiective dindomeniul sănătăţii, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele pentru situaţiide urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti execută şi/sau coordonează:‣ avizarea proiectelor de obiective de investiţii din domeniul sanitar şi autorizarea lapunerea în funcţiune;‣ controale tehnice de prevenire la unităţi de sănătate aflate în exploatare, precum şi laobiective aflate în fază de investiţii;‣ activităţi de analiză cu factori de conducere de la obiective de sănătate;‣ exerciţii practice pentru stingerea unor incendii ipotetice la unităţi de sănătate, precum şipentru salvarea şi evacuarea utilizatorilor, în strânsă colaborare cu personalul propriu;‣ instruiri cu personalul sanitar, pe durata desfăşurării controalelor de prevenire;‣ asistenţă tehnică de specialitate pentru înlăturarea deficienţelor constatate;‣ activităţi de informare preventivă, emisiuni radio-TV şi articole în presă;‣ informări către Ministerul Sănătăţii, privind constatări din controalele preventive,propuneri de măsuri şi acţiuni comune;‣ proiecte de norme, reglementări şi dispoziţii generale cu incidenţă în sfera apărăriiîmpotriva incendiilor, în domenii de activitate;‣ nu în ultimul rând, încearcă să disemineze, către mediile interesate şi factoriiresponsabili, măsuri necesare a fi respectate, pentru prevenirea incendiilor şi protecţiapersoanelor, bunurilor materiale şi mediului.Circumscrisă preocupării permanente pentru ocrotirea vieţii şi evitarea producerii deincendii în unităţi din domeniul sănătăţii, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă aorganizat la sediul său, la finele lunii noiembrie 2011, o instruire cu factori responsabili de lanivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene privind concluziile rezultate ca urmare a controalelorde prevenire executate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiuluiBucureşti în perioada 2007-2011 la acest tip de obiective. Activitatea respectivă a fost supervizată şimoderată de adjunctul inspectorului general, domnul colonel ing. Eugen Vişan şi subsecretarul de148

stat în Ministerul Sănătăţii, domnul dr. Raed Arafat. Ca urmare firească a acesteia, structurile dinteritoriu ale Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă au desfăşurat şi desfăşoară încontinuare acţiuni similare în teritoriu, în care sunt angrenate cadrele cu funcţii de răspundere de lanivelul instituţiilor prefectului, al administraţiilor publice judeţene şi locale, direcţiilor de sănătatepublică judeţene, al unităţilor sanitare cu număr mare de paturi.Participanţii la activităţile menţionate au manifestat un interes deosebit faţă de problematicaprezentată de specialiştii noştri, acceptând faptul că, din păcate, instruirile organizate în unităţilesanitare au un caracter formal. S-a lansat propunerea ca activitatea practică din cadrul instruirilorperiodice pe linia apărării împotriva incendiilor să se desfăşoare împreună cu reprezentanţiiinspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, pe baza uneiplanificări, pe tot parcursul anului, nu numai în cadrul controalelor.Din dezbaterile desfăşurate pe marginea materialelor respective a rezultat că principalaproblemă cu care se confruntă unităţile sanitare, în înlăturarea deficienţelor constatate de inspectoriide prevenire şi, în special în executarea lucrărilor de reabilitare a construcţiilor şi instalaţiilor, înasigurarea corespunzătoare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi amijloacelor specifice de evacuare a pacienţilor în situaţii de urgenţă, o constituie subfinanţareasistemului sanitar şi, implicit, lipsa personalului medical şi auxiliar necesar.Sperăm ca, în viitor, prin eforturile conjugate ale personalului Inspectoratului Generalpentru Situaţii de Urgenţă, al structurilor aflate în subordinea, coordonarea şi administrareaMinisterului Sănătăţii, al instituţiilor prefectului, al administraţiilor publice judeţene şi locale,asemenea imagini, precum cele prezentate mai jos, să devină doar amintire.149

BIBLIOGRAFIE:1. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.2. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelorgenerale de apărare împotriva incendiilor.3. Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şiamenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu.4. Hotărârea Guvernului nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor lanormele de prevenire şi stingere a incendiilor.5. Ministerul de Interne – Comandamentul Naţional al Pompierilor, Prevenirea şi stingereaincendiilor în unităţi sanitare – referate prezentate la cel de al XVI-lea Simpozion alComitetului Tehnic Internaţional pentru Prevenirea şi Stingerea Incendiilor, Bucureşti,1991.6. S. Calotă, Gh. Popa, G. Sorescu, S. Dolha, Cercetarea cauzelor de incendii – aspecteteoretice şi practice, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010.7. Colecţia revistei „Pompierii Români”, 2007-2011.NOTĂ: Autorii îşi exprimă gratitudinea faţă de colegii din inspectoratele pentru situaţii deurgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti care, prin activitatea permanentă desfăşurată în domeniulprevenirii incendiilor, au făcut posibilă realizarea materialului informativ de faţă.150

PUNCTE DE VEDERE REFERITOARELA EXISTENŢA/GENERAREA UNOR RISCURI/PERICOLEGl. bg. dr. Mihai BENGAInspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Banat“ al Judeţului TimişCol. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIELt.-col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCUAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriRezumatÎn articol, se definesc o serie de termeni care au fost aduşi la rang de concept. Deasemenea, se emite o clasificare relativ sumară a celor mai importante riscuri/pericole dinrealitatea obiectivă curentă.1. Concepte de lucruConcept – noţiune extinsă care se referă la: termeni, activităţi, procese tehnologice,operaţii, stări etc., prin intermediul cărora se pun în evidenţă fenomene, caracteristici, proprietăţietc., pe care acestea le comportă; datorită importanţei lor, termenii au fost ridicaţi la rang deconcept; conceptele din această categorie, se pot clasifica după cum urmează: concepte de naturătehnică; concepte de natură juridică; concepte de natură tehnico-juridică.Evaluare la risc – termen adus la rang de concept, care reprezintă modalitate/modalităţiprin intermediul căreia/cărora se utilizează diferite tehnici manageriale, pentru controlul unor stări,situaţii etc., de risc/pericol, existente sau care tind să se genereze/să se dezvolte; modalitateaprincipală prin intermediul căreia se realizează controlul situaţiilor specificate anterior relevăaplicarea unor măsuri care admit/necesită un anumit nivel, prin intermediul cărora, să nu segenereze stări de pericol/pericol potenţial; conceptul este aplicabil oricărei organizaţii/entităţi, încare coexistă relaţii de tipul: om-om, om-utilaj, om-activitate‚ om-construcţie etc., inclusiv situaţiileconexe, în care se realizează după caz, operaţii, procese tehnologice, diferite activităţi etc.Pericol – stare care precede unui eveniment (accident de muncă, incendiu, explozie etc.);datorită importanţei pe care termenul o prezintă, acesta, a fost adus la rang de concept; în relaţiaom-maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu, există împrejurări, situaţii etc., care genereazăpericole controlabile prin măsuri, ce poartă numele de măsuri de control; aplicarea acestor măsuripresupune controlul prin anularea pericolelor; termenul presupune acţiunea factorului umanutilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns, imediat/redus, în sensul că măsurile trebuie aplicateimediat pentru a controla o situaţie dată; în sensul definiţiei, pericolul admite codomeniul dedefiniţie [ 0 ,1].Pericol iminent de incendiu/potenţial de incendiu – situaţie/stare generată de cumulareafactorilor care concură la iniţierea unui incendiu; declanşarea acestuia este dependentă de timp,spaţiu, alte condiţii de legătură specifice.Pericol iminent de explozie/potenţial de explozie – situaţie/stare generată de cumulareafactorilor care concură la iniţierea unei explozii; declanşarea acesteia este dependentă de timp, despaţiu, alte condiţii de legătură specifice.Pericol de explozie – stare care precede unei explozii.Pericol de incendiu – stare care precede unui incendiu.Risc – probabilitate globală de realizare a unui eveniment; (accident de muncă, incendiu,explozie etc.); datorită importanţei pe care termenul o prezintă, acesta a fost adus la rang de151

concept; în relaţia om-maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu, există împrejurări, situaţii etc., prinintermediul cărora se pot genera stări care pot fi controlabile doar prin aplicarea de măsuri,denumite, în continuare, măsuri de control; aplicarea măsurilor puse în discuţie presupune controlulşi limitarea riscurilor, prin reducerea acestora, nu prin anularea lor; termenul presupune acţiuneafactorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns, pe termen lung, prin utilizareaconceptului de previziune; în sensul definiţiei, riscul admite codomeniul de definiţie ( 0 ,1]; admitesinonimul risc la incendiu.Risc de iniţiere a unui incendiu – probabilitate de iniţiere a unui incendiu; admitesinonimele: risc de iniţiere a unui incendiu; risc de apariţie a unui incendiu; risc de izbucnire a unuiincendiu.Risc de dezvoltare a unui incendiu – produsul scalar dintre probabilitatea de producere aunui incendiu şi probabilitatea consecinţelor generate de acesta.2. Clasificare riscuri/pericole asociate/conexe cu realitatea obiectivăRiscuri/pericole care se află într-o anumită dependenţă/independenţă cu/faţă deacţiunea omuluiÎn raport/funcţie de relaţia primară om-activităţi lucrative-mediu, riscurile/pericolele seclasifică în:– riscuri/pericole independente de acţiunea/voinţa omului (riscuri/pericole: cutremure,vulcani, precipitaţii în exces, descărcări la trăsnet etc.);– riscuri/pericole dependente de acţiunea/voinţa omului (riscuri/pericole: domestice,economice etc.).Riscuri/pericole care se pot genera în raport cu activităţile lucrative în procesul munciiDin punct de vedere al naturii riscurilor/pericolelor raportate la activităţile lucrative înraport cu procesul muncii, admit clasificarea:– riscuri/pericole de natură domestică;– riscuri/pericole denatură economică (industriale, agricole);– riscuri/pericole de mediu, naturale, descărcări la trăsnet etc.Riscuri/pericole care se pot genera din perspectiva activităţilor umane în raport curealitatea obiectivă în care trăimRiscurile/pericolele care se pot materializa din perspectiva activităţilor umane în raport curealitatea obiectivă în care trăim, permit clasificarea:– riscuri/pericole inerente;– riscuri/pericole conexe/conjugate;– riscuri/pericole asociate.Riscuri/pericole în raport cu ramura economică în care se desfăşoară activităţilespecificeDin punct de vedere al ramurii economice în care se desfăşoară/urmează să se desfăşoarediferite activităţi, operaţii etc. raportat la procesele tehnologice curente:– riscuri/pericole în industrie;– riscuri/pericole în agricultură.Riscuri/pericole care se pot genera urmare a activităţilor în procesul munciioperatorilor/executanţilorÎn raport cu riscurile/pericolele de accident, clasificate de legislaţia muncii, rezultă:– risc/pericol de vătămare;– risc/pericol de invaliditate;– risc/pericol de deces.152

Riscuri/pericole determinate de acţiuni greşite ale operatorilor/executanţilorPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera urmare a realizării/executării defectuoasă a unoroperaţii:• comenzi; manevre; poziţionări, fixări, asamblări; reglaje; utilizaregreşită/defectuoasă a mijloacelor de protecţie etc.;– riscuri/pericole care se pot genera datorită nesincronizărilor în raport cu anumite operaţii,activităţi, decizii etc.:• în raport cu factorul timp: întârzieri; devansări, stagnări, întreruperi etc.;• în raport cu spaţiul/locaţia în care se desfăşoară activităţile prestabilite.– riscuri/pericole care se pot genera la efectuarea unor operaţii neprevăzute/neplanificateprin sarcina de muncă:• pornirea/întreruperea unor echipamente tehnice;• alimentarea şi/sau oprirea alimentării cu energie: deplasări, staţionări etc., înzone cu pericol;• deplasări cu risc/pericol de cădere: de la acelaşi nivel prin: dezechilibrare; alunecare; împiedicare; de la înălţime, prin: pǎşire în gol; dezechilibrare; alunecare;– riscuri/pericole care se pot genera, ca urmare a unor condiţii de muncă, în zone/clădiriizolate;– riscuri/pericole care se pot genera, ca urmare a unor condiţii de muncă, în zone/clădiricare prin modul lor de dispunere nu sunt izolate;– riscuri/pericole care se pot genera, ca urmare a unor condiţii de muncă, în zonedeschise(linii electrice de înaltă tensiune în zona lanurilor de grâu etc.).Riscuri/pericole determinate de omisiuni ale operatorilor/executanţilorPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera prin nerespectarea unei proceduri predefinite;– riscuri/pericole care se pot genera prin inexistenţa uneia sau a mai multor proceduripredefinite;– riscuri/pericole care se pot genera prin omiterea unor operaţii;– riscuri/pericole care se pot genera prin neutilizarea mijloacelor de protecţie;– riscuri/pericole care se pot genera prin utilizarea unor mijloace de protecţieindecvate/necorespunzătoare.Riscuri/pericole determinate de conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă înraport cu cerinţele de securitatePrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera de existenţa parţială a unor reguli, cerinţeneconformitatea unor operaţii, procedee greşite etc.;– riscuri/pericole care se pot genera în cazul inexistenţei/absenţei unor operaţii, reguli,cerinţe, procedee, proceduri etc.;– riscuri/pericole care se pot genera în cazul utilizării unor metode/proceduri de muncănecorespunzătoare (incomplete, inadecvate, care relevă succesiuni ale operaţiilor, greşite,neconforme cu realitatea obiectivă etc.).Riscuri/pericole determinate de sarcina subdimensionată/supradimensionată în raportcu capacitatea executanţilor/operatorilorPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor solicitări de natură fizică: efort static;poziţii de lucru inadecvate/neergonomice; efort dinamic/fizic mare;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a solicitărilor de natură psihică:– ritm de muncă susţinut/inten;153

– dispunerea/realizarea şi aplicarea unor decizii cu grad ridicat de dificultate în timpreal/redus;– operaţii cu grad mare de repetabilitate/periodicitate;– realizarea unor operaţii complexe în timp real/redus;– stare de monotonie în raport cu activităţile determinate de procesele tehnologice,operaţiilor etc., în procesul muncii;– riscuri/pericole care se pot genera la impactul vizual al executanţilor/operatorilor în raportcu diversitatea de instalaţii din realitatea obiectivă în care trăim.Riscuri/pericole determinate de factori de natură mecanicăPrincipalele riscuri/pericole, sunt:– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor mişcări/deplasări controlate/necontrolate ale echipamentelor tehnice: organe ale unor maşini în mişcare; curgeri defluide; deplasări ale unor mijloace de transport etc.;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor autodeclanşări şi/sau autoblocăricontraindicate ale mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor deplasări sub efectul gravitaţiei:alunecare; rostogolire; rulare pe roţi sau pe alte sisteme; răsturnare; cădere liberă;scurgere liberă; deversare; transvazare; surpare, prăbuşire; scufundare; acvaplanare;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor deplasǎri sub efectul propulsiei:proiectare de corpuri/particule; deviere de la traiectoria normală/iniţială; balans; recul;şocuri excesive; generare de jet, erupţie;– riscuri/pericole care se pot pot genera ca urmare a unor fenomene ca implozia controlată(demolări/dezafectări ale unor construcţii etc.) sau implozia necontrolată (fenomene decompresie etc.);– riscuri/pericole care se pot genera la contactul direct/indirect cu suprafeţe, corpuri avîndcontur care prezintă probabilitate de: înţepare; tăiere; alunecare etc.;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor recipiente sub presiune;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor vibraţii excesive ale echipamentelortehnice.Riscuri/pericole determinate de factori de natură termicăPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor temperaturi ridicate ale unor obiecte/suprafeţe;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a unor temperaturi coborâte ale unorobiecte/suprafeţe;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a existenţei unor surse de tip: flacără, frontde flăcări, flame etc.;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a efectului termic al curentului electric princonductoare, cabluri electrice etc., în instalaţiile de iluminat şi forţă;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a efectului termic al curentului electricdeterminat de descărcările sub formă de trăsnet etc., în instalaţiile de protecţie.Riscuri/pericole determinate de factori de natură electricăPrincipalele riscuri/pericole care se pot genera, ca urmare a punerii sub tensiune electrică aunor instalaţii, circuite electrice etc.:– riscuri /pericole determinatede tensiunea de atingere (direct; indirect);– riscuri/pericole determinate de tensiune de pas etc.;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a fenomenului Corona;– riscuri/pericole care se pot genera în conexiune cu efectul termic al curentului electric princonductoare, cabluri electrice etc., în instalaţiile de iluminat şi forţă şi al celui determinatde descărcările sub formă de trăsnet etc., în instalaţiile de protecţie.154

Riscuri/pericole determinate de factori de natură chimicăPrincipalele riscuri/pericole determinate de gaze, vapori, pulberi, prafuri, aerosoli, sunt:– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţele toxice;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor caustice;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor inflamabile;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor explozive;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor incendiare;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor cancerigene;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a utilizării substanţelor radioactive.Riscuri/pericole determinate de factori de natură biologicăPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera de culturi/preparate cu microorganisme: bacterii;virusuri; richeţi; spirochete; ciuperci; protozoare;– riscuri/pericole care se pot genera de unele tipuri de plante prin: atingere; îngurgitare etc.;– riscuri/pericole care pot fi generate de animale considerate periculoase (şerpi veninoşietc.).Riscuri/pericole determinate de factori având natură fizică în mediul de muncǎPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera datorită valorilor de temperaturi ale aerului: ridicată;medie/moderată; scăzută;– riscuri/pericole care se pot genera datorită gradului/nivelului de umiditate în aer (ridicat;mediu/moderat, scăzut);– riscuri/pericole care se pot genera datorită circulaţiei curenţilor de aer;– riscuri/pericole care se pot genera datorită valorilor de presiune ale aerului din mediulînconjurător (ridicat; mediu/moderat, scăzut);– riscuri/pericole care se pot genera datorită aeroionizării aerului;– riscuri/pericole care se pot genera datorită suprapresiunii în raport cu cota de adâncime aapelor;– riscuri/pericole care se pot genera datorită zgomotelor;– riscuri/pericole care se pot genera datorită ultrasunetelor;– riscuri/pericole care se pot genera datorită vibraţiilor;– riscuri/pericole care se pot genera datorită nivelului de iluminare: nivel de iluminarescăzut; nivel de iluminare ridicat; strălucire; intermitenţă;– riscuri/pericole care se pot genera datorită radiaţiilor electromagnetice: infraroşii;ultraviolete; microunde; de frecvenţă înaltă; de frecvenţă medie;de frecvenţă joasă; laser;– riscuri/pericole care pot fi generate de radiaţii ionizante: alfa; beta; gama;– riscuri/pericole care se pot genera urmare existenţei unor potenţiale electrostatice cuvalori diferite;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a manifestării unor calamităţi naturale:trăsnete, inundaţii, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prăbuşiri ale unor terenuri,căderi ale unor arbori, vegetaţie, avalanşe, seisme, tornade, viituri etc.;– riscuri/pericole care se pot genera ca urmare a existenţei unor pulberi pneumoconiogene.Riscuri/pericole determinate de factorii de risc chimic în mediul de muncǎPrincipalele riscuri/pericole sunt:– riscuri/pericole care se pot genera de: gaze, vapori, aerosoli toxici/caustici;– riscuri/pericole care se pot genera de: pulberi în suspensie, în aer, gaze, vapori inflamabilietc.;– riscuri/pericole care se pot genera de: prafuri/pulberi (comestibile/agricole, metalice,plastice etc.) scame, puzderii de materiale rezultate ca urmare a activităţilor din industriauşoară etc.155

Riscuri/pericole determinate de factorii de risc biologic în mediul de muncǎPrincipalele riscuri/pericole care se pot genera de microorganisme în suspensie, în aerulatmosferic: bacterii; virusuri; richeţi; spirochete; ciuperci; protozoare etc.Riscuri/pericole determinate de factori caracteristici mediilor de muncǎ cu caracterspecialRiscuri/pericole, care se pot genera ca urmare a unor activităţi în mediul: subteran; acvatic;subacvatic; mlăştinos; aerian; cosmic.Riscuri/pericole care se pot genera la impactul instalaţiilor electrice cu mediulînconjurător şi fiinţele viiPrincipalele riscuri/pericole care definesc această categorie sunt:– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul reţelelor electrice asupra mediuluiînconjurător şi fiinţelor vii;– riscuri şi/sau pericole referitoare la poluarea vizuală determinate de instalaţiile electrice;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin poluarea vizuală determinată de liniileelectrice aeriene;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera datorită poluării vizuale generată de posturile detransformare;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin poluarea vizuală a staţiilor de transformarea energiei electrice;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera datorită poluării sonore determinată deinstalaţiile electrice;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera de către fenomenul Corona;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin poluare electromagnetică;– riscuri şi/sau pericole datorate fenomenului de poluare psihică;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul liniilor electrice aeriene asupraterenurilor agricole şi/sau pădurilor şi/sau avifaunei;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul liniilor electrice aeriene asupraterenurilor agricole;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul liniilor electrice aeriene asuprapădurilor;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul liniilor electrice aeriene asupraavifaunei ocrotite;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul liniilor electrice aeriene asupraaerocluburilor, aeroporturilor civile şi militare;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul datorat traversărilor/apropierilorliniilor electrice aeriene faţă de căile ferate;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la traversările /apropierile liniilor electriceaeriene de drumuri şi/sau clădiri industriale/civile;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera datorită influenţei instalaţiilor electrice asupraliniilor de telecomunicaţii cu fir;– riscuri/pericole care se pot genera în cazul descărcărilor electrice atmosferice:• riscuri/pericole care se pot genera în cazul poluării psihice determinate de existenţainstalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice;• riscuri/pericole generate de efectele electricităţii atmosferice;– riscuri/pericole care se pot genera în cazul proceselor tehnologice/instalaţiilor/operaţiilorcare pot genera încărcări/descărcări electrostatice;– riscuri/pericole care se pot genera la utilizarea instalaţiilor electrice cu tensiuni de până la1kVc.a. şi 1,5kV c.c.;– riscuri/pericole care se pot genera la utilizarea instalaţiilor electrice cu tensiuni peste1kV c.a.;156

– riscuri/pericole care se pot genera la utilizarea instalaţiilor electrice cu tensiuni peste10 kV c.a.;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin influenţa câmpului electric şi magneticasupra organismelor vii;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin expunerea organismelor vii la câmpurielectrice şi magnetice din mediul extern;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin expunerea organismelor vii la radiaţiielectromagnetice în domeniul frecvenţelor radio;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera prin expunerea organismelor vii la câmpurielectromagnetice de joasă şi de foarte joasă frecvenţă;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera datorită influenţei câmpurilor electromagneticeasupra organismului uman;– riscuri/pericole care se pot genera prin expunerea la câmpuri magnetice a organismuluiuman;– riscuri/pericole care se pot genera la impactul entităţilor de producere a energiei electriceşi termice asupra mediului înconjurător;– riscuri şi/sau pericole care pot fi generate de impactul direct/indirect al oamenilor cufenomenele generate de instalaţiile electrice;– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul direct/indirect al personaluluimuncitor, operatorilor etc., cu anumite locuri de muncă din cadrul entităţilor deproducere a energiei electrice, termice etc. din C.T.E., C.E.T., C.H.E., C.N.E. (subsoluritehnologice etc.);– riscuri şi/sau pericole care se pot genera la impactul direct/indirect al personaluluimuncitor, operatorilor etc., cu anumite locuri de muncă din cadrul entităţilor dedistribuţie şi transport al energiei electrice.BIBLIOGRAFIE:1. Popescu, G. – Evaluarea riscului de incendiu/explozie, Note de curs, Academia dePoliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2012.2. ***SR OHSAS 18001/2007 – Sisteme de management al sănătăţii şi securităţiiocupaţionale, ASRO, Bucureşti, 2008.3. ***SR OHSAS 18002/2009 – Sisteme de management al sănătăţii şi securităţiiocupaţionale, Linii directoare pentru implementarea OHSAS 18001/2007, ASRO,Bucureşti, 2009.4. Stomff, S. – Ghid pentru implementarea sistemului de management al sănătăţii şisecurităţii ocupaţionale, ediţia a II-a, Editura Standardizarea, Bucureşti, 2009.5. Benga, M.; Darie, E.; Popescu, G. – Puncte de vedere referitoare la existenţa/generareaunor riscuri/pericole, a XXI-a Conferinţă Internaţională Building Services andAmbiental Comfort, aprilie 2012, Timişoara, Editura Politehnica Timişoara, 2012.157

PROCEDURA DE EXTRAGERE LATERALĂ DIN VEHICULPRIN IMOBILIZAREA VICTIMEI ÎNCARCERATEMr. lector univ. dr. ing. Aurel TROFINStudent Florin OPRIŞStudent Dan LAZĂRAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:In this article, the reader will see in small steps how do firefighters and paramedicsapply the extrication and medical techniques to save the life of a person that has beenblocked in his car after an car accident. The reader will learn about the importance ofpplying immobilization on the victim that has possible spine injuries and he will see detailedimages about how it is done and the correct way to do it. Also, the reader has theopportunity to see the medical equipment used for saving lives every day and to realize thejob importance of a paramedic or a firefighter that is present at a car accident. Theextrication procedure will be explained step by step for the reader, showing him how to helpin case there are not enough paramedics on scene. The secondary purpose of this article isto raise the attention about the way we drive every day and to make our lives a little bitsafer.Cuvinte-cheie: accidente de maşină, viteză, tehnici de descarcerare, baxtrap, dispozitivul dedescarcerare Kendrick, imobilizare.1. INTRODUCEREInconştienţa multora dintre conducătorii auto conduce în cele mai multe cazuri la accidentesoldate cu victime omeneşti. Este tragic atunci când o persoană îşi pierde viaţa din cauza vitezeiridicate sau neacordării atenţiei necesare în timpul deplasării pe drumurile publice. Poliţia rutierădin întreaga ţară încearcă să ţină sub control creşterea continuă a accidentelor rutiere grave prindiferite măsuri, de la creşterea sancţiunilor până la informarea cetăţenilor, prin mijloacelemass-media despre consecinţele ce apar în urma nerespectării regulilor de circulaţie.Reducerile faţă de anul 2008, an de vârf în ceea ce priveşte numărul şi consecinţeleevenimentelor de acest gen, fiind de 13% la total accidente grave, 34,2% la persoane decedate,7,15% la răniţi grav şi 4,4% la răniţii uşor rezultaţi din accidente grave. Aceste date rezultă dinevaluarea activităţii Poliţiei Române, din anul 2011.Dar, din păcate, câteodată aceste măsuri nu reuşesc să împiedice producerea evenimentelorcare se soldează cu pierderi de vieţi şi cu persoane rămase încarcerate în propriul autovehicul.Atunci când aceste evenimente se întâmplă, este de datoria pompierilor din cadrul inspectoratelorjudeţene pentru situaţii de urgenţă să salveze victimele rămase încarcerate în urma unui accident demulte ori nefiind provocat de acestea.În cadrul prezentului articol am realizat o procedură de extragere a unei victime rămaseîncarcerate în urma unui accident rutier tipic frontal.1.1 Prezentarea procedurii de extragereÎn cazurile mai dificile, autovehiculul este deformat, iar pompierii trebuie să îndepărtezeplafonul sau portierele laterale ale vehiculului. În acest caz, am considerat că autoturismul nu a fostatât de afectat de accident iar partea pasagerilor nu a fost deformată. În urma ajungerii forţelor de158

intervenţie la locul accidentului, aceştia vor asigura zona şi vor îndepărta eventualele pericole ce potîngreuna extragerea în siguranţă a victimei.În cazul expus, toate măsurile de siguranţă au fost efectuate (balizarea zonei, decuplareabornelor bateriei, oprirea traficului rutier), iar salvatorii au ajuns la stadiul de descarcerarepropriu-zisă a victimei. Am structurat această procedură în 12 paşi importanţi. Menţionez casalvatorii nu sunt echipaţi corespunzător pentru a fi cât mai vizibilă procedura aplicată.În procedura expusă mai jos sunt folosiţi doar 3 salvatori, deşi pentru acest tip de procedurăeste nevoie de 4. Au intervenit doar 3 salvatori pentru a se expune situaţia în care nu vor fi prezenţisuficienţi salvatori la locul accidentului, iar victima va trebui extrasă fără suplimentare deparamedici.Este de remarcat modul de imobilizare a victimei, precum şi importanţa acţionării calmeasupra acesteia pentru a nu agrava starea în care se află. O posibilă mişcare incorectă asupra uneifracturi existente la coloana vertebrală poate cauza paralizia sau chiar decesul victimei. De aceeaeste foarte important ca salvatorii să execute corect tehnicile de imobilizare şi extragere. Proceduraeste explicată pas cu pas mai jos şi poate fi înţeleasă mai uşor dacă se vor citi explicaţiile pentrufiecare imagine în parte, la momentul vizualizării acesteia.1.2 Detalierea proceduriiPaşii procedurali prezentaţi în imaginile de mai jos sunt:1. Poziţionarea victimei, alinierea capului şi aducerea lui în poziţie în ax pentru protecţiacoloanei cervicaleComandantul de echipaj verifică starea de conştienţă şi funcţiile vitale ale victimei(respiraţie, puls); poziţionează victima astfel încât, capul, gâtul şi coloana să fie în ax – se apropiede victimă, aşază un genunchi pe sol, cu mâna stângă fixează bărbia şi aduce capul în ax, fixeazătoracele cu antebraţul mâinii stângi, în timp ce mâna dreaptă fixează spatele victimei, iar palmafixează capul – deplasarea victimei spre spătarul scaunului – şoferul fixează capul victimei.2. Aplicarea gulerului cervicalImobilizarea cervicală la locul accidentului este CRITICĂ în prevenirea pericolelor cauzatede leziunile stabile sau instabile ale coloanei cervicale. Avantajul optim al pacientului este asiguratprin 4 paşi simpli:• se măsoară gâtul pacientului;– se consideră distanţa dintre umăr şi bărbie.• se face selectarea dimensiunii adecvate pentru pacient şi se fixează gulerul la poziţiaselectată:– se ajustează şi se blochează gulerul;– se ajustează suportul bărbiei la mărimea selectată;– se blochează lateralele prin apăsarea celor două clipsuri de fixare.Prezintă avantajul de a îngloba 4 dimensiuni de adult (fără gât, scurt, normal, înalt)într-un singur guler.Fig. 1, 2 – Pregătirea gulerului cervical159

În timp ce capul este menţinut în poziţie neutră se aplică gulerul.• Se amplasează corect suportul bărbiei sub bărbia pacientului.• Se trage de capătul gulerului în timp ce partea din faţă se menţine fixată bine sub bărbie,apoi se include gulerul.• Dacă este nevoie de o altă dimensiune, se scoate gulerul pentru a preveni întinderilesau traumatismele, apoi se redimensionează şi se aplică din nou.• Se pre-formează gulerul.• Se aplică gulerul.Greşeli frecvente:– se pre-formează insuficient gulerul;– se alege greşit dimensiunea;– se poziţionează incorect;– se strânge insuficient la închidere;– poziţionarea este prea scurtă.3. Pregătirea KED-ul (Kendrick Extrication Device) sau vestei extractoareVesta extractoare sau KED (Kendrick Extrication Device) este instrumentul cel maipotrivit pentru extragerea pacientului şi imobilizarea coloanei vertebrale în situaţii de urgenţă.4. Aplicarea şi fixarea KED-ului în ordine (torace, cap, membre inferioare)Vesta extractoare este folosită în special pentru extragerea victimelor din autoturismeleaccidentate. După ce un salvator imobilizează coloana cervicală, un alt salvator aşază vesta întrepacient şi scaun. Se fixează centurile (culoare la culoare) în jurul toracelui victimei. Se trece apoi lafixarea suplimentară a coloanei cervicale şi se aşază centurile de fixare a frunţii şi a bărbiei. Apoi setrece la fixarea centurilor sub coapsa victimei. Mânerele aşezate în partea laterală a vestei ajută laextragerea verticală.5. Verificarea curelelor şi consultarea victimeiÎnainte de rotirea victimei în vederea extragerii, se vor verifica toate curelele, precum şimodul de prindere a acestora. Dacă este conştientă, victima va fi întrebată dacă nu s-a aplicat opresiunea prea mare asupra corpului şi dacă simte orice fel de disconfort sau durere în zonelepresate de elementele de prindere.6. Rotirea victimei în vederea extragerii lateraleRotirea victimei pentru extragere, trebuie realizată luând în considerare posibile fracturi alecoloanei vertebrale sau ale membrelor. Întoarcerea se execută complet cu tot corpul victimei pentrua nu agrava starea acesteia. Este necesar ca un salvator să susţină victima din lateral, iar celălalt varoti victima menţinând-o imobilizată. Se va acorda atenţie sporită la eventualele componentedeformate ale autoturismului, cum ar fi: pedalele, volanul, pragul portierelor, elementele scaunului.7. Introducerea tărgii BaxtrapDupă cum se observă în imaginea numărul 7, targa Baxtrap va fi introdusă printrepicioarele salvatorului care a rotit victima. Această acţiune presupune coordonare din partea tuturorsalvatorilor. Paramedicul din interiorul autovehiculului va aşeza victima în poziţie orizontalăşi împreună cu salvatorul care a rotit victima, o vor ridica aşteptând ca paramedicul numărul3 să introducă targa pe sub victima imobilizată. Acesta este un moment critic deoarece victima vatrebui susţinută în aer de către cei doi salvatori, iar orice greşeală poate duce la agravarea stăriivictimei.8. Suspendarea victimei şi introducerea tărgiiAcest pas presupune realizarea acţiunii pregătite în pasul numărul 7, iar desfăşurareaacesteia va depinde strict de coordonarea paramedicilor care execută operaţiunea de salvare.9. Fixarea victimei pe targa BaxtrapFixarea victimei presupune strângerea curelelor tărgii. Acestea trebuie strânse având învedere eventualele răni la nivelul toracelui şi membrelor. Victima va fi întrebată daca are cumvadureri în momentul strângerii curelelor. NU se va aplica o presiunea prea mare asupra rănilorexistente, dar este cunoscut faptul că victima va trebui să fie susţinută de aceste curele în timpultransportului.160

10. Amplasarea salvatorilor pentru extragereSalvatorul din interiorul autovehiculului va ieşi pentru a-i ajuta pe ceilalţi salvatori săexecute extragerea victimei. Paramedicul care a introdus targa va extrage targa încet, menţinândcoordonarea cu celălalt salvator care susţine mijlocul tărgii.11. Menţinerea în poziţie orizontală a victimeiÎn timpul extragerii, se va urmări menţinerea tărgii în poziţie orizontală, precum şi stareavictimei. Se va coopera cu victima dacă aceasta este conştientă, cu scopul de a o linişti şi a o pregătipentru contactul cu exteriorul. O astfel de procedură poate să dureze chiar şi 30 de minute iarvictima se va obişnui cu mediul din interiorul autoturismului. La contactul cu exteriorul aceastapoate reacţiona diferit în funcţie de situaţie.12. Transportul victimei către ambulanţăTransportul până la ambulanţă se va efectua prin coordonarea paşilor celor care susţin targapentru a atenua mişcările asupra victimei.Fig. 3 – Partea I a procedurii161

Fig. 4 – Partea a II-a a proceduriiÎn cazul unei intervenţii reale, se va lua în calcul şi impactul psihologic care poate să aparăîn urma unui accident. Impact psihologic atât asupra unei victime care se poate afla în stare de şoc,cât şi asupra salvatorilor care vor fi martorii unei persoane care poate avea diferite răni grave ce potinfluenţa aplicarea procedurii conform prezentării de mai sus.162

În urma studiilor realizate de numeroase ţări, s-a demonstrat că mulţi dintre salvatori suntafectaţi de stres. Consecinţele stresului se împart în două mari grupe: consecinţe somatice şiconsecinţe psihologice:Consecinţele somatice ţin de afecţiunile cardiovasculare care reprezintă un risc importantîn activitatea salvatorilor. Deoarece accidentele vasculare sunt destul de frecvente, necesitateaanalizelor medicale este obligatorie în rândul salvatorilor. Epuizarea organismului rezultă dinconfruntarea permanentă cu situaţii critice. Nu doar în cazul incendiilor apar afecţiuni, ci şi înintervenţiile de descarcerare.Consecinţele psihologice sunt datorate stresului profesional. Aceste consecinţe sunt celemai grave în rândul salvatorilor şi se manifestă de la simpla problemă de comportament până ladepresie majoră. De cele mai multe ori este necesară oprirea activităţilor şi începerea unei terapii.După cum este specificat mai sus, salvatorii sunt supuşi frecvent la evenimente neaşteptate, laimagini greu de suportat şi bulversante ce conduc la apariţia sindromului post-traumatic. Cu toate căse credea că doar victimele sunt supuse acestui tip de traumă şi că salvatorii participând la multeintervenţii dificile s-au „imunizat”, aceştia suferă la rândul lor trauma.BIBLIOGRAFIE:1. Dr. Raed Arafat, as. med. pr. Vass Hajnal, Echipamente şi tehnici de utilizare în primajutor.2. Manualul SMURD – http://www.ms.gov.ro/?pag=130.3. Col. Ştefan Bejan, Laura Anişcenco, col. Valentin Constantinescu, cpt. Daniel Dragne,Curs de psihopedagogie şi educaţie, ediţia (2005).4. http://www.smurd.ro5. http://www.politiaromana.ro/analiza_activitatii.htm163

PROPRIETĂŢILE TERMODINAMICE ALE APEI(LICHID ŞI VAPORI) CU APLICAŢIE LA INSTALAŢIILESPECIFICE DE STINGERE A INCENDIILORCol. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIEStudent Ion MACHIŞAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:The purpose of this paper is to present a newer standard for the calculation ofthermodynamics proprieties of water. This standard is more efficient than the older one and itmay be used for processes that occur in firefighting installations. The property charts, whichresult from the calculations, may help us determine with a slight error, the properties of water ingiven conditions and this way we can determine its effectiveness in real life situations.Cuvinte-cheie: Standard IAPWS-IF97, apă, presiune, temperatură, volum masic, entalpie masică,entropie masică, diagrame de variaţie a parametrilor termodinamici.1. INTRODUCEREStandardul de calculare a proprietăţilor termodinamice a fost dezvoltat pentru industria deprocesare din perioada anilor ’60 (IFC-67). După acest an, IFC-67 a fost standardul oficial pentrucalcularea proprietăţilor termodinamice pentru centrale electrice şi pentru industria de procesare.Acest standard a fost folosit pentru numeroase aplicaţii industriale, cum ar fi eficienţa boilerelor şicicluri de putere.La începutul anilor ’90, noile metode matematice au făcut posibilă dezvoltarea unor ecuaţiiexacte. Acest lucru a condus la realizarea unei noi formulări ale ecuaţiilor pentru industrie, printr-unproiect de cercetare internaţional, iniţiat şi coordonat de Asociaţia Internaţională a ProprietăţilorApei şi Aburului (IAPWS). În anul 1997, la conferinţa IAPWS, care a avut loc în Erlangen,Germania, a fost adoptată o nouă formulare pentru proprietăţile termodinamice ale apei şi aburului,cu numele de IAPWS-IF97. Acest nou standard îl înlocuieşte pe cel vechi.În momentul când comparăm IFC-67 şi IAPWS-IF97, acesta din urmă îl întrece pepredecesorul său în acurateţea calculelor şi la viteză.2. DOMENIUL DE CALCUL ŞI ACURATEŢEA MODELULUI IAPWS-97În cele ce urmează este prezentat, în conformitate cu modelul IAPWS-97, domeniul devalabilitate, cu regiunile respective şi erorile de calcul aferente sub formă grafică (Figura 1).Fig. 1. Variaţia presiunii apei înfuncţie de temperatură164

1. Apă în stare lichidă2. Vapori supraîncălziţi3. Apă în stare lichidă4. Linia de saturaţie5. Vapori supraîncălziţiErorile de calcul:a. Pentru regiunile 1, 2, 3, 4, 5Densitatea şi volumului specific ±0.05%Entalpia ±0.2 kJ/kgCăldura masică ±1%Entropia ±0.0002 kJ/kg Kb. Pentru regiunea 4Presiunea de saturaţie ±0.05%Temperatura de saturaţie ±0.02%Având în vedere erorile mici de calcul obţinute prin aplicarea modelului IAPWS-97, acestareprezintă un bun compromis precizie-viteză de calcul, fapt care îl recomandă pentru diverseaplicaţii tehnice. Formulările matematice ale modelului IAPWS-97 sunt astăzi implementate şiutilizate de diverse instrumente software de calcul. În cele ce urmează, vom utiliza un calcul tabelarinclus în XSteam_Excel_v2.6. Această foaie de calcul include funcţii corespunzătoare tuturorproprietăţilor apei şi vaporilor, în conformitate cu IAPWS-97. Folosind aceste funcţii s-au construittabelele de variaţie a parametrilor termodinamici. În secţiunea următoare sunt trasate diagramele devariaţie a principalilor parametri, cu aplicaţie la instalaţiile specifice de stingere.3. DIAGRAME DE VARIAŢIE A PARAMETRILOR TERMODINAMICI AI APEIŞI VAPORILOR CONFORM MODELULUI IAPWS-97, CU APLICAŢIE LAINSTALAŢIILE SPECIFICE DE STINGEREFig. 2. Variaţia volumului masic al apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuni în funcţiede temperatură (p = 0,05; 0,06; 1 bar)165

Fig. 3. Variaţia volumului masic al apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10 bar)Fig. 4. Variaţia volumului masic al apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuni în funcţie detemperatură (p = 10; 20; 30; 40; 50bar)166

Fig. 5. Variaţia entalpiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 0,05; 0,06; 1 bar)Fig. 6. Variaţia entalpiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10 bar)167

Fig. 7. Variaţia entalpiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 10; 20; 30; 40; 50 bar)Fig. 8. Variaţia entropiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 0,05; 0,06; 1 bar)168

Fig. 9. Variaţia entropiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10 bar)Fig. 10. Variaţia entropiei masice a apei sau aburului supraîncălzit la diferite presiuni în funcţie detemperatură (p = 10; 20; 30; 40; 50 bar)169

Fig. 11. Variaţia căldurii specifice izobare a apei şi aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 0,05; 0,06; 1 bar)Fig. 12. Variaţia căldurii specifice izobare a apei şi aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10 bar)170

Fig. 13. Variaţia căldurii specifice izobare a apei şi aburului supraîncălzit la diferite presiuniîn funcţie de temperatură (p = 10; 20; 30; 40; 50 bar)4. INFLUENŢA PROPRIETĂŢILOR TERMODINAMICE ALE APEI ASUPRAECUAŢIEI DE BILANŢ TERMIC ÎN CAZUL UNUI INCENDIUÎn mod generic, ecuaţia de bilanţ termic scrisă în cazul stingerii cu ceaţă de apă a unuiincendiu, având ca material de ardere lichide combustibile, se poate scrie în felul următor:• ••Q = q fL+ ( 1 − x) L mwC pw( T fs−Tw)(1)relaţie în care:Q • – fluxul termic cedat de lichidul combustibil;Lq • – densitatea fluxului termic prin conducţie de la suprafaţa lichidului combustibil cătrefLmasa de lichid combustibil;x – procentul din masa de ceaţă de apă care participă la răcirea (stingerea) flăcării;m • – debitul masic de descărcare a ceţii de apă;wC pw – căldura molară la presiune constantă a vaporilor de apă;T fs – temperatura suprafeţei lichidului combustibil;T w – temperatura ceţii de apă.Se observă din această ecuaţie importanţa căldurii molare la presiune constantă a vaporilorde apă, parametru care este determinant în aprecierea corectă a valorii fluxului termic cedat delichidul combustibil şi implicit din conservarea fluxurilor termice, aprecierea corectă a fluxuluitermic necesar pentru răcirea (stingerea) flăcării dezvoltate la focar. Diagramele construite cuajutorul parametrilor termodinamici în funcţie de temperatură, din standardul internaţionalIAPWS-IF97, sunt în acest context deosebit de utile atât în etapa de dimensionare, proiectare ainstalaţiilor de stingere, dar şi în procesul de intervenţie (stingere) la incendii.171

5. CONCLUZIILucrarea dezvoltă pe baza standardului IAPWS-IF97 o serie de tabele de proprietăţitermodinamice ale apei şi vaporilor, atât la starea de saturaţie cât şi în celelalte domenii de variaţiepentru lichid, respectiv vapori, cu aplicaţie la instalaţiile de stingere. S-a utilizat foaia de calcultabelar XSteam_Excel_v2.6. Pe baza datelor obţinute, s-au construit diagrame de variaţie aparametrilor apei şi vaporilor, pentru plaja de valori întâlnite la instalaţiile de stingere. Folosindaceste diagrame se pot determina cu uşurinţă proprietăţile apei în stare lichidă (sub formă de jet) saude vapori (ceaţă de apă), folosite pentru stingerea incendiilor. Aceste proprietăţi sunt necesare atâtla proiectarea instalaţiilor de stingere, dar şi la intervenţie, cunoscând natura focarului sau asubstanţelor incendiate. În acest fel se poate determina şi oportunitatea utilizării la stingere a apei înstare lichidă sau ceaţă de apă.BIBLIOGRAFIE:1. www.x-eng.com, XSteam_Excel_v2.6, Magnus Holmgren.2. Asociaţia Internaţională a Proprietăţilor Apei şi Aburului, standard IAPWS-IF97.172

SECŢIUNEA a II-a – Lucrări cu caracter ştiinţificSOLUŢII DE INSTALAŢII AUTOMATE DE STINGEREA INCENDIILOR LA ECHIPAMENTELEELECTROENERGETICE DIN HIDROCENTRALEProf. univ. dr. ing. Radu PÂRLOG-CRISTIANUniversitatea „Spiru Haret”Masteratul „Managementul situaţiilor de urgenţă şi marketingul resurselor specifice“Rezumat:Comunicarea prezintă câteva soluţii de instalaţii automate de stingere a incendiilor lahidrogeneratoarele şi transformatoarele din hidrocentralele de puteri mici şi mijlocii,rezultat al unui studiu de soluţii întocmit de autor la cererea unei sucursale de laHidroelectrica. Datorită unor cerinţe de confidenţialitate nu se vor prezenta decât dategenerice despre echipamentele de protejat.Cuvinte-cheie: hidrogeneratoare, transformatoare, instalaţii automate de stingere, costuri.1. INTRODUCEREStabilirea celei mai avantajoase soluţii automate de stingere a incendiilor din punct devedere tehnico-economic este dificilă deoarece trebuie avute în vedere următoarele aspecte: costulinstalaţiei; costul amenajărilor şi modificărilor constructive; durata realizării instalaţiei; costulimobilizărilor şi indisponibilităţii echipamentelor electroenergetice; riscurile de incendiu şi alpagubelor aferente; costul restabilirii după un incendiu; costurile privind asigurarea instalaţiilorelectroenergetice cu şi fără instalaţii de stingere; costul mentenanţei instalaţiilor de stingere;costurile formării şi instruirii personalului; alternativele intervenţiei de stingere cu intervenţie depersonal (propriu, serviciu de pompieri); politica pe termen mediu şi lung a companiei.Stabilirea unora din costuri necesită date statistice. Având în vedere cele de mai sus, în fazapreliminară a studiului de soluţii se trec în revistă tipurile de instalaţii automate de stingere pentrudiferite categorii de echipamente electroenergetice, făcându-se recomandări.Tabelul 1 sintetizează soluţiile de bază, precum şi unele soluţii alternative recomandate.EchipamentelectroenergeticHidrogeneratoare înconstrucţie închisăHidrogeneratoare înconstrucţie deschisăTransformatoare deputere exterioareTransformatoare deputere interioareTabelul 1 – Soluţii de instalaţii de stingere supuse analizeiSoluţia recomandată Soluţii alternative ObservaţiiInstalaţie automată destingere cu CO 2 cu inundaregeneratorInstalaţie automată destingere cu CO 2 cu inundarea sălii generatoruluiInstalaţie automată destingere cu apă pulverizatăInstalaţie automată destingere cu apă pulverizatăInstalaţie automată destingere cu azot, respectivcu InergenStingere exterioară manualăcu apă de la hidranţiinteriori, respectivsprinklereInstalaţie automată destingere cu injecţie de azotInstalaţie automată destingere cu injecţie de azot,respectiv cu ceaţă de apă173Stingerea cu CO 2puţin eficientăStingerea cusprinklere protejeazăclădirea

2. INSTALAŢIA FIXĂ DE STINGERE CU CO 2 LA HIDROGENERATOAREÎNCHISE [1], [2], [3], [7]Pentru evaluarea costului unei instalaţii fixe de stingere cu CO 2 la hidrogeneratoare seformulează următoarele date de intrare: hidrogenerator în construcţie verticală; spaţiul ocupat dehidrogenerator structurat pe două niveluri; hidrogenerator în construcţie închisă cu răcire cu aer încircuit deschis şi cu schimbătoare aer-apă; spaţiul liber interior din hidrogenerator de ordinul 50 m 3 ;există spaţiu în jurul generatorului pentru amenajarea cabinei de stocare butelii CO 2 ; fiecarehidrogenerator se echipează cu propria sa instalaţie de stingere.Pentru stingerea unui incendiu iniţiat în interiorul generatorului, soluţia de referinţă oconstituie o instalaţie fixă de stingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune.Se adoptă acţionare electrică pentru punerea automată în funcţiune a instalaţiei fixe destingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune, prevăzându-se opţiunea acţionăriimanuale, dar şi posibilitatea de blocare manuală a comenzii de declanşare a deversării automate adioxidului de carbon. Instalaţia de stingere cu dioxid de carbon se completează cu sistemul dedetectare, semnalizare şi comandă.Instalaţia completă se compune din [7]:• recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon grupate în: sistem de alimentare principal (baterieactivă principală)( necesar aproximativ 80 kg CO 2 ); sistem de alimentare de rezervă(baterie activă de rezervă capacitate 100%), după caz;• conductă principală de dioixid de carbon;• colector de dioxid de carbon;• conducte de distribuţie dioxid de carbon;• duze pentru refularea dioxidului de carbon;• dispozitivele electromecanice de comandă a acţionării;• dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă:- detectoarele de incendiu în generator: 4 detectoare liniare pentru lungime de protecţie de20 m liniar; 1 detector de fum prin aspiraţie cu colectare a fumului din 6 zone;- butoanele manuale de semnalizare(8 buc.);- detectoare CO 2 în sala generatorului (4 buc.);- centrala de detectare, semnalizare şi comandă (alimentare de bază reţea şi alimentare desecuritate din baterii reîncărcabilă);- dispozitiv de transmisie a semnalului la distanţă;- circuitele electrice aferente instalaţiei;- dispozitive de semnalizare optică (4 buc.);- dispozitive de semnalizare acustică (4 buc.);- tablou electric dedicat.• aparatură pentru control;• iluminat de siguranţă în sala generatorului;• alte dispozitive de comandă (obturare admisie aer de răcire a generatorului, ventilaţieforţată);• cabina depozitare butelii;• sistemul de ventilare postincendiu din sala generatorului şi din interiorul acestuia;În vederea reducerii posibilităţilor de alarmă falsă sau de nedetectare a incendiului se propuncâte un detector liniar de incendiu pe fiecare faţă a capetelor frontale ale înfăşurărilor, precum şi undetector de fum prin aspiraţie care colectează aerul din zona interioară a schimbătoarelor de căldurăaer-apă.Se prevăd cel puţin câte două butoane manuale (declanşatoare manuale) de semnalizare pefiecare nivel al incintei generatorului.Centrala de detectare, semnalizare şi comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor şipunerea în funcţiune a instalaţiei de stingere cu o anumită temporizare, după efectuarea acţionărilor174

prestabilite (întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare-climatizare din incinta protejată;obturarea accesului şi ieşirilor aerului de răcire din schimbătoarele de căldură ale generatorului,închiderea altor elemente de protecţie a golurilor funcţionale din incintă, întreruperea funcţionăriiunor instalaţii care pot perturba stingerea), eliminând posibilitatea de declanşare accidentală ainstalaţiilor de stingere. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiei se face prin intermediulcentralei de detectare, semnalizare şi comandă. Alimentarea centralei se face din reţeaua de 230V,centrala de semnalizare fiind dotată cu o baterie reîncărcabilă.Dioxidul de carbon utilizat pentru stingerea incendiilor se stochează în recipienţi metalici.Fiecare butelie se prevede cu dispozitivele necesare utilizării individuale. În locul de amplasare asistemelor de baterii se asigură iluminat de siguranţă corespunzător.Duzele de refulare se amplasează în interiorul generatorului în zona capetelor frontale aleînfăşurărilor, atât superioară cât şi inferioară.Modulele de butelii care compun instalaţia se amplasează într-o incintă specială realizatăsub forma unei cabine în sala generatorului, la nivelul inferior. Cabina trebuie să fie prevăzută cuinstalaţie mecanică cu aspiraţie la nivelul pardoselii, cu acţionare automată la deschiderea uşii.Incinta generatorului trebuie să aibă posibilitatea ventilării după stingerea incendiului. Pentruprotecţia personalului se prevăd detectoare de CO 2 în sala generatorului şi în cabina buteliilor.Circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala desemnalizare şi comandă se realizează respectându-se reglementările tehnice de specialitate şicondiţiile impuse de producător, vor fi corespunzător dimensionate, cu trasee cât mai scurte şisigure în funcţionare.Circuitele aferente detectoarelor vor fi distincte de cele ale butoanelor manuale desemnalizare a incendiului.Centrala de semnalizare şi comandă se amplaseze în incinta generatorului cât mai aproapede cabina buteliilor de CO 2 . Locul de amplasare al centralei de semnalizare trebuie prevăzut cuiluminat de siguranţă corespunzător şi accesibil personalului autorizat.În tabelul 2 se centralizează estimările de preţ pe categorii mari de componente, precizândpreţurile furniturilor (la furnizorul extern), costul instalaţiei „la cheie” (incluzând aprovizionare,proiectarea de detaliu, realizarea fizică a instalaţiei, probe şi punere în funcţiune).Tabelul 2 – Costul estimativ (fără TVA) al instalaţiei fixe de stingerea incendiilor la hidrogeneratoare prin inundare totală cu CO 2Categoria deCost instalaţiePreţ furnizorcomponentela cheieObservaţiiComponentelemecanice26 euro/m 3 53 euro/m 3 Cost dependent de mărimeageneratorului de protejatPartea electrică 6.850 euro/ instalaţie 12.950 euro Cost independent de mărimeageneratoruluiTotal pentru 50 m 3 de protejat 15.600 euro Costul real poate varia cu ±20%3. INSTALAŢIA FIXĂ DE STINGERE CU AZOT LA HIDROGENERATOAREÎNCHISEPentru stingerea unui incendiu iniţiat în interiorul generatorului se propune ca primă soluţiealternativă o instalaţie fixă de stingere a incendiului cu azot.Se adoptă acţionare electrică pentru punerea automată în funcţiune a instalaţiei fixe destingere cu azot, prevăzându-se şi opţiunea acţionării manuale. Instalaţia de stingere cu azot secompletează cu un sistem de detectare, semnalizare şi comandă.Instalaţia fixă de stingere a incendiului cu azot se compune, în principal, din: sursa dealimentare cu azot; instalaţia de reducere a presiunii; dispozitive de acţionare; reţeaua de distribuţiecu duze de refulare a azotului în spaţiul protejat; dispozitive de avertizare a oamenilor; dispozitive175

de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei (intrarea în funcţiune a instalaţiei se face dupăavertizarea şi evacuarea oamenilor).Sursa de alimentare cu azot a instalaţiei fixe de stingere a incendiului o reprezintă recipienţi(butelii) de azot la presiuni de 150 sau 200 bar.Soluţiile privind detectoarele de incendiu, încăperea de stocare a azotului, organizareacircuitelor sunt asemănătoare soluţiei instalaţiei de stingere cu dioxid de carbon.În tabelul 3 se centralizează estimările de preţ pe categorii mari de componente, precizândpreţurile furniturilor, costul instalaţiei „la cheie” (incluzând aprovizionare, proiectarea de detaliu,realizarea fizică a instalaţiei, probe şi punere în funcţiune).Tabelul 3 – Costul estimativ (fără TVA) al instalaţiei fixe de stingerea incendiilor la hidrogeneratoare prin inundare totală cu azot.Categoria deCost instalaţie laPreţ furnizorcomponentecheieObservaţiiComponentele mecanice 38 euro/m 3 71 euro/m 3 Cost dependent de mărimeageneratorului de protejatPartea electrică 7.850 euro/ instalaţie 16.150 euro Cost independent de mărimeageneratoruluiTotal pentru 50 m 3 de protejat 19.700 euro Costul real poate varia cu ±20%4. INSTALAŢIA FIXĂ DE STINGERE CU INERGEN LA HIDROGENERATOAREÎNCHISEPentru stingerea unui incendiu iniţiat în interiorul generatorului se propune ca a doua soluţiealternativă o instalaţie fixă de stingere a incendiului cu INERGEN.Instalaţia automată fixă de stingere a incendiului cu INERGEN are următoarea alcătuire:Sistemul mecanic conţine:Sistemul de stocare a agentului de stingere alcătuit din: bateria cu buteliile cu gaz destingere; dispozitivele de conectare a bateriilor de butelii la conductele de distribuţie a gazului spreincintele protejate; reductoarele de presiune (la 60 bar) instalate pe fiecare conductă de incintă laieşirea din spaţiul de stocare; distribuitor şi vane de selecţie; dispozitive automate şimanual-mecanice pentru acţionarea valvei buteliilor cu Inergen; dispozitive de măsură şi control astării sistemului de stocare (manometru pe fiecare butelie).Sistemul de distribuţie a agentului de stingere incendiu, care conţine: reţeaua de ţevi dedistribuţie a gazului în incintele protejate; duzele pentru descărcarea gazului.Sistemul electronic de detecţie, alarmare şi comandă a stingerii este constituit din: centralăde alarmare şi declanşare automată a stingerii; baterie de acumulatori cu redresor în tampon pentruasigurarea funcţionării independente în cazul întreruperii sursei primare de energie electrică;detectori de fum (prin aspiraţie) şi de temperatură (detectori liniari); buton de declanşaremanual-electrică a stingerii; lampă stroboscopică şi sirenă de avertizare; circuit în buclă adresabilăcare interconectează centrala cu toţi senzorii şi dispozitivele acţionate sau de comandă.Funcţionarea instalaţiei presupune: prealarmarea prin soneria din interiorul incinteigeneratorului şi a lămpii stroboscopice cu hupă din exteriorul incintei respective; alarmarea se faceprin soneria din interiorul incintei şi a lămpii stroboscopice cu hupă din exteriorul acesteia;comanda declanşării bateriei de cilindri cu INERGEN aferentă incintei cu alarmă de incendiu, prinalimentarea cu un curent electric a dispozitivului de declanşare montat pe valva cilindrului decomandă; buton de incendiu, pentru declanşarea manual-electrică.Instalaţia este prevăzută cu un comutator de mentenanţă şi cu contacte magneticenormal-deschis cu rolul de monitorizare a poziţiei elementelor de închidere-obturare. În cazul încare elementul de obturare-închidere nu este închis se blochează declanşarea stingerii. Comutatorulde mentenanţă, având şi rolul de blocare a stingerii, este prevăzut pentru operaţiunile curente de176

întreţinere şi service sau în cazul în care beneficiarul execută lucrări în urma cărora se degajă fumsau praf (suduri, polizări, debitări etc.)În tabelul 4 se centralizează estimările de preţ.Tabelul 4 – Costul estimativ (fără TVA) al instalaţiei fixe de stingerea incendiilor la hidrogeneratoare prin inundare totală cu InergenCategoria deCost instalaţiePreţ furnizorcomponentela cheieObservaţiiComponentele mecanice 65 euro/m 3 115 euro/m 3 Cost dependent de mărimeageneratorului de protejatPartea electrică 9.850 euro/ instalaţie 18.150 euro Cost independent de mărimeageneratoruluiTotal pentru 50 m 3 de protejat 23.900 euro Costul real poate varia cu ±20%5. INSTALAŢIE FIXĂ DE STINS INCENDIU LA TRANSFORMATOARE CU APĂPULVERIZATĂPentru evaluarea costului unei instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată latransformatoare de putere se formulează următoarele date de intrare: transformatoarele suntamplasate în exterior; spaţiul ocupat de transformator nu este protejat prin ziduri antifoc; spaţiul dereferinţă în care se află transformatorul de protejat are un perimetru de 20 m şi o înălţime de 3,5 m,deci o suprafaţă de 70 m 2 ; există spaţiu în apropierea transformatorului pentru a amenaja cabina decomandă; există o reţea de hidranţi exteriori, deci există rezervă de apă de stingere cu capacitate deordinul a 90 m 3 /transformator; instalaţia fixă de stingere cu apă pulverizată este alimentată prinintermediul unei electropompe buster, fără a mai fi nevoie de un hidrofor; fiecare transformator seechipează cu propria sa instalaţie de stingere.Instalaţia fixă de stingere a incendiilor cu apă pulverizată a transformatoarelor se compunedin: reţea de conducte inelare care înconjură transformatorul; duze pulverizatoare dispuse pe fiecareinel; conducte de distribuţie pentru alimentarea cu apă a inelelor de stropire, de la punctele deacţionare (comandă); puncte de acţionare prin care se distribuie apa la inelele de stropire; sursa deapă de incendiu; conducte de legătură între sursa de apă de incendiu şi punctul de acţionare; piesede prindere a inelelor în vecinătatea transformatorului (montanţi verticali de susţinere), îmbinări cuflanşe pentru a permite demontarea instalaţiei la scoaterea transformatorului de pe poziţie; instalaţiipentru evacuarea apei din cuva transformatorului după operaţia de stropire; conducte, armături degolire, aparate de măsură, control şi semnalizare.Componenţa punctelor de acţionare: robinet cu acţionare manuală montat în amonte depunctul de comandă pe conducta de alimentare a cestuia cu apă de la sursa de apă de incendiu. (Înfuncţionare normală acest robinet este în poziţia normal deschis); robinet cu acţionare electrică,montat pe fiecare conductă de racord între punctul de comandă şi inelul de stropire. (În funcţionarenormală acest robinet este în poziţie normal-închis); conducte de by-pass a fiecărui robinet electric;robinet cu acţionare manuală pe fiecare conductă de by-pass a robinetului electric (acest robinet seaflă în funcţionare normală în poziţia normal închis); robinete cu acţionare manuală prevăzute curacorduri fixe pentru eventuala cuplare a unei pompe mobile de incendiu în scopul alimentării de lao sursă exterioară de apă de incendiu; manometre cu contact electric, instalate pe distribuitorulconductelor de racord spre instalaţia fixă de stingere de pe transformator; manometre indicatoare depresiune montate pe fiecare comandă de racord către transformator.În clădirea instalaţiei de stins incendiu trebuie să se asigure rezerva de apă şi presiuneanecesare stingerii unui singur incendiu la un singur transformator cu cantitatea cea mai mare de uleiîn cuvă. În acest sens se prevăd echipamentele şi instalaţiile prevăzute în [3].Instalaţiile hidrotehnice cuprind: rezervor tampon; pompe de incendiu, cu cel puţin una derezervă, acţionate electric, prevăzute cu comandă automată şi manuală; vane cu acţionare manualăpentru închidere şi golire; aparate de măsură şi control; conducte din ţevi de oţel negre.177

Comenzile de acţionare a instalaţiei fixe de stingere cu apă pulverizată a transformatoruluipot cuprinde: comanda de pornire, comanda de oprire, semnalizări diverse.Principalele materiale şi echipamentele utilizate pentru realizarea schemelor de comandă,semnalizare şi alimentare cu energie electrică sunt: detectoare de temperatură cu fir fuzibil caretrebuie să aibă o fiabilitate mărită, trebuie să permită utilizarea în mediul exterior şi care trebuie săfie protejate împotriva radiaţiei solare pentru a nu fi expuse la mai mult de 45°C; cutie cu vaneaferentă fiecărui robinet cu acţionare electrică ce se montează la punctul de acţionare-comandă încare să se evite condensul; cutie cu relee în care se montează aparatajul utilizat pentru realizareaschemei de automatizare.Alimentarea cu energie electrică a cutiilor de vane şi a cutiilor de relee se va face prinracorduri individuale de la tabloul de distribuţie.Soluţiile de alimentare cu apă pentru stingerea unui incendiu la o unitate de transformaresunt un rezervor şi o staţie de pompe de incendiu.Tabelul 5 centralizează informaţiile de cost.Tabelul 5 – Cost estimativ (fără TVA) al instalaţiei fixăde stins incendii la transformatoare cu apă pulverizată.Categoria de echipament Preţ furnizor Cost la cheie ObservaţiiElectrovană DN100 2300 euro Cost independent de putereClapeta antiretur DN100 160 euro Cost independent de putereVane DN100 2*180 euro Cost dependent de putereRacord pompieri DN80 2*140 euro Cost independent de putereRobinet test DN25 120 euro Cost independent de putereDuze deschise 36*25 euro Cost dependent de putereElectopompă buster 60m 3 /h, la 8 bari 4820 euro Cost independent de putereManometre 4*15 euro Cost independent de putereComponente monitorizare 2*40 euro Cost independent de putereŢevăraie şi fitingăraie 450 euro Cost dependent de putereSchelărie metalică 500 euro Cost dependent de putereTotal parte mecanică 10.030 euro 21.500 euroPartea electrică 4.500 euro 6.900 euro Cost independent de putereTotal pentru 70 m 2 de protejat 28.400 euro6. INSTALAŢIE FIXĂ DE STINS INCENDIU LA TRANSFORMATOARE CUCEAŢĂ DE APĂInstalaţia fixă de stins incendii cu ceaţă de apă este recomandată numai pentrutransformatoare interioare.Avantajul esenţial al acestui tip de instalaţie este constituit de reducerea consumului de apăla 25% din cel al unei instalaţii echivalente cu apă pulverizată.Alcătuirea generală a instalaţiei de stingere cu ceaţă de apă este asemănătoare cu alcătuireainstalaţiei de stingere cu apă pulverizată. Diferenţele majore se situează la nivelul grupului depompare care trebuie sa asigure o presiune a apei mult mai ridicată şi la nivelul duzelor care trebuiesă genereze picături mult mai fine.Influenţele de preţ sunt notabile la nivelul grupului de pompare: aproximativ 25.000 eurofaţă de 2.300 euro, ceea ce face ca costul instalaţiei „la cheie” să devină aproximativ60.000 euro/transformator (fără TVA).7. INSTALAŢIE FIXĂ DE STINS INCENDIU LA TRANSFORMATOARE PRININJECŢIE DE AZOTOferta de sisteme automate de stingere a incendiilor prin injecţie de azot este mult mailimitată decât celelalte soluţii. Am identificat doar două firme: SERGI – Franţa [5] şi178

CHUBB – SICLI din grupul de firme Cofisec Franţa [6]. Varianta de soluţie CHUBB – SICLI esteceva mai simplă decât varianta SERGI.Deşi este de natură diferită de instalaţia de stingere cu apă pulverizată, pentru aceeaşi puterea transformatorului, instalaţia de injecţie cu azot în interiorul transformatorului este cu aproximativ20% mai scumpă decât instalaţia de stins incendii cu apă pulverizată.7.1 Soluţia SERGI (Transformer protector) Franţa [5]Alcătuirea şi amplasarea componentelor unei instalaţii de stins incendii la transformatoareprin injecţie cu azot în interiorul transformatorului, model MTPA 2010, oferit de firma Sergi Franţa,este prezentată în figura 1.Fig. 1. Soluţia transformer protector, model MTPA, 2010.1 – transformator; 2 – comutator ploturi în sarcină; 3 – conservator de ulei; 4 – releu Buchholz,5 – trecere izolantă; 6 – vană de separare; 7 – amortizor de şoc; 8 – disc (membrană) de rupere;9 – cameră de decompresiune; 10 – suport al setului de decompresiune; 11 – conducta de golire(evacuare) a uleiului; 12 – disc de rupere al comutatorului; 13 – camera de decompresiune acomutatorului; 14 – conductă de evacuare ulei pe comutator; 15 – cilindru de azot; 16 – mecanismelectric pirotehnic de acţionare (ventil pirotehnic – capsă pirotehnică); 17 – conductă de injecţie cu azotîn cuvă; 18 – conductă de injecţie cu azot în comutator; 19 – conductă de injecţie azot în rezervorul deseparare a uleiului; 20 – dulap; 22 – supapă (robinet) de injecţie a azotului în transformator;22 – rezervor de separare a uleiului de gaz; 23 – robinet (clapetă) de izolare cu aerul;, 24 – conductă deevacuare gaze explozive; 26 – vana Schutter a conservatorului de ulei; 27 – conductă evacuare gazeexplozive în exterior.7.2 Soluţia Chubb-Sicli Franţa[6]Alcătuirea şi aplasarea componentelor unei instalaţii de stins incendii la transformatoare prininjecţie cu azot în interiorul transformatorului, furnizat de grupul de firme Chubb-Sicli Franţa, esteprezentată în figura 2.179

Fig. 2. Structura de principiu a soluţiei Chubb-Sicli1 – obturator debitmetric; 2 – înălţime de ulei pentru golire; 3 – flanşă de separare; 4 – valva de golire atransformatorului; 5 – bucşă flexibilă; 6 – valva de golire aer; 7 – Flanşă injecţie cu azot; 8 – valvă injecţiecu azot; 9 – diafragmă ulei unidirecţională; 10 – dispozitiv de scurgere; 11 – depresurizare azot; 12 – tub deazot 10 m 3 ; 13 – declanşator depresurizare; 14 – valve testare declanşator; 15 – declanşatorelectromecanic; 16 – valvă scurgere ulei; 17 – dispozitiv blocare contragreutate cu comutator;18 – comutator electric; 19 – comandă manuală; 20 – filtru; 21 – detectori termostatici; 22 – cutie controldebit; 23 – cutie de conexiuni.BIBLIOGRAFIE:1. PE 009/93: Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor, pentruproducerea, transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice.2. PE003-94: Prevenire şi stingere a incendiilor pentru ramura energiei electrice.3. 1E–Ip 70-92: – Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiileelectrice din centrale şi staţii electrice.4. FM Global: Property Loss Prevention Data Sheets 5-4. Transformers.5. Firma SERGI Franţa (www.sergi-holding.com)6. Firma Chubb-Sicli din grupul de firme Cofisec Franţa (www.chubbsecurite.com;www.sicli.com; www.cofisec.fr.7. NP086-05. Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor destingere a incendiilor.180

IMPORTANŢA PARAMETRULUI HRRÎN DINAMICA UNUI INCENDIUImplementarea acestuia în simulareaunui incendiu într-o cameră de apartamentCol. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIEStudent Mihai Dragoş CĂLUGĂRAŞUAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:In this article we present a brief history of studies and researches that were conductedto determine the HRR and also the overwhelming importance that this parameter has in afire analysis.To bring another argument and also a review of what is said about HRR we created anumerical simulation model based on a room apartment in which we measured in 600seconds (simulation time) this parameter and analyzed the results with other parametersdependent of it.The simulation is based on the specific characteristics of this type of structure, thenormal conditions in the environment and the fire dynamics is based on a standard firedesigned in FDS (Fire Dynamics Simulator).Cuvinte-cheie: incendiu, HRR, simulare incendiu, FDS (Fire Dynamics Simulator)1. INTRODUCEREHRR-ul (Heat Release Rate) reprezintă rata de căldură generată de un incendiu. Acestapoate fi văzut ca „motorul unui incendiu”. Privit dintr-o lumină pozitivă, acest lucru înseamnă„căldura produce mai multă căldură”.HRR-ul este măsurat în Jouli pe secundă sau watt. Întrucât un incendiu degajă mult mai multde un watt, de obicei HRR-ul este calculat în kW (10 3 W) sau MW (10 6 W).Când se analizează cauzele unui incendiu serios una dintre cele mai comune întrebări este:„De ce s-a extins atât de mult incendiul?”. Deoarece nu există o metodă cantitativă de a răspundeacestei întrebări, având în vedere că nu cunoşteam unităţi de măsură inginereşti pentru cuantificareaunui incendiu, răspunsul era mereu unul calitativ. În cele din urmă s-a realizat că energia degajatăde un incendiu este căldura şi având în vedere că existau atunci mijloace ştiinţifice pentrumăsurarea energiei problema putea fi rezolvată. Principiile sunt clare, căldura are ca unitate demăsură „Joule-ul”, mai interesantă este de obicei rata sau proporţia la care căldura este eliberată întimp şi nu suma totală a acesteia.2. TESTE PENTRU MĂSURAREA HRR-ULUIÎnainte de anul 1970 asemenea idei erau teoretic accesibile, dar nu şi practic, întrucât nuexistau mijloace disponibile pentru măsurarea acestuia. Primele instrumente pentru măsurareaHRR-ului au fost disponibile în anii ’70, iar acestea erau construite doar pentru teste la scară redusă(bench-scale). Acestea puteau măsura HRR-ul unor probe de ordinul a câţiva centimetri însă nu aunor obiecte voluminoase de mărimea unei persoane sau chiar a unui depozit.181

Primele instrumente sau aparate pentru măsurarea HRR-ului au fost aparatul OSU dezvoltatde profesorul Ed. Smith şi calorimetrul NBS-I dezvoltat de Alex Robertson şi Bill Parker. În modnormal, acestea au suferit probleme de cost şi utilizare. De exemplu în anii 1977-1978 calorimetrulNBS-I I a costat NIST (National Institute of Standards and Technology) 250.000 de dolari.În anul 1977, după ce dr.Vytenis Babrauskas s-a alăturat NIST, aceştia au căutat soluţii maibune pentru măsurarea HRR-ului. Au trecut câţiva ani de cercetări şi în anul 1982 dr. VytenisBabrauskas a inventat Calorimetrul Con. Acesta a devenit standard de măsurare a HRR-ului în toatelaboratoarele din lume. În România Metoda Con-Calorimetrului este standardizată în SR ISO5660-1: 2009.În figura 1 sunt prezentate părţile componente ale unui calorimetru con:Fig. 1. Schema Con-CalorimetruluiCalorimetrele pentru măsurarea probelor de mici dimensiuni nu erau suficiente pentru unstudiu comprehensiv al incendiului. În multe cazuri este necesar să studiezi HRR-ul obiectelor lascară reală sau măcar la o scară foarte apropiată de cea reală.În anul 1982 două aparate pentru măsurarea HRR-ului au fost inventate independent. Primula fost calorimetrul de mobilă NIST inventat de dr. Vytenis Babrauskas împreună cu Doug Walton,Randy Lawson şi Bill Twilley. Cel de-al doilea a fost colectorul de produse ale arderii FMRCdezvoltat de Gunnar Heskestad. De asemenea, acestea au devenit cunoscute în toată lumea şi suntbaza numeroaselor standarde ale ASTM (American Society for Testing and Materials), NFPA(National Fire Protection Association) şi alte organizaţii.2.1. Calorimetrele de camerăIdeea finală la care s-a ajuns pentru măsurarea HRR-ului a fost aceea de a putea inventa uncalorimetru pentru o întreagă încăpere. Calorimetrele de mobilă puteau măsura exclusiv HRR-ulobiectelor discrete, capabile să aibă un suport fix pe sol, acestea neincluzând tavanele, plăcile derigips etc. De altfel, pot apărea probleme în măsurarea HRR-ului unei camere incendiate completmobilate. Pentru asemenea studii erau necesare calorimetrele de cameră. Calorimetrele de cameră182

au fost construite cu un efort paralel din partea lui Fred Fisher împreună cu profesor BradyWilliamson la University of California, Berkeley şi Billy Lee împreună cu Jin Fang la NIST.2.2 Alegerea tipului de calorimetru şi implicit a scării pe care trebuie să o folosimpentru măsurătoriEste costisitor şi mult mai dificil să efectuezi teste cu aparate de scară mare, cumar fi calorimetrele de cameră, ceea ce ar părea că sunt preferate cele pentru probe de dimensiunimici sau de scară redusă cum ar fi calorimetrele con. Acest lucru nu este neapărat adevărat deoarecepentru a folosi inteligent un aparat de scară redusă (bench-scale) avem nevoie de un model depredicţie ce poate fi creat şi cu ajutorul computerului, astfel transformând un aparat de scară redusăîntr-unul de scară mare – calorimetrul de cameră – identificat cu simularea numerică a modeluluicreat.Cu alte cuvinte, nu este foarte interesant să cercetezi ce se întâmplă cu 10 centimetri deprobă dintr-un material, ci ceea ce ne interesează este comportarea obiectului (piesei de mobilier,covor etc.) sau chiar a unei întregi încăperi la scară reală.Pentru anumite categorii de obiecte care includ mobila tapiţată, garniturile pentru perete,covoare etc., au fost create modele de predicţie. Categoriile de modele sunt limitate, în timp cegama de obiecte care ar putea constitui o sursă pentru reconstituirea sau reconstrucţia incendiuluieste vastă.Astfel, unul dintre lucrurile care ar trebui determinate în primul rând este dacă testelerealizate cu aparatura pentru scară redusă sunt de preferat în locul celor pentru scară reală. Este dereţinut că producătorii de polimeri şi alţi dezvoltatori de noi materiale folosesc de obicei doar testărila scară redusă (bench-scale) deoarece vor să observe diferenţe în comportarea la foc a materialelorînainte de a scoate produsul finit pe piaţă.3. ROLUL HRR-ULUI ÎN INCENDIIHRR-ul nu este doar „una din multele” variabile utilizate pentru a descrie un incendiu.Acesta este, de fapt, variabila cea mai importantă în descrierea pericolului de incendiu. (Singuraexcepţie notabilă este pentru explozii). Există trei argumente principale pentru a susţine aceastăafirmaţie.1. HRR-ul este forţa motrică a incendiului.Rata de căldură degajată sau HRR-ul poate fi privită şi ca „motorul” incendiului. Acest lucrune determină să privim într-un mod pozitiv feedbackul incendiului: căldura produce mai multăcăldură. Acest fenomen nu are loc, de exemplu, cu monoxidul de carbon degajat de incendiu,monoxidul de carbon nu produce mai mult monoxid de carbon.2. Cele mai multe variabile ale incendiului sunt corelate cu HRR-ul.Majoritatea produselor de ardere rezultate în urma unui incendiu tind să crească odată cucreşterea HRR-ului. Cantitatea de fum, gazele toxice, temperatura şi alte variabile ale unui incendiucresc odată cu HRR-ul.3. Un HRR de o valoare mare indică un pericol mare pentru oameni.Unele variabile ale incendiilor nu se referă direct la ameninţări asupra vieţii. De exemplu,dacă un produs prezintă o aprindere foarte uşoară sau o propagare a flăcărilor foarte rapidă, acestlucru nu înseamnă neapărat că avem condiţii de incendiu foarte periculoase pentru oameni, deoareceefectele negative ale incendiului se pot manifesta mai mult asupra mediului ambiant prin poluare.Incendiile cu un HRR ridicat sunt intrinsec periculoase datorită faptului că acestea provoacătemperaturi mari şi condiţii pentru un flux de căldură ridicat, care se pot dovedi letale pentruocupanţi.HRR-ul este mai important în comparaţie cu nivelul de toxicitate sau potenţialul toxic alincendiului, chiar dacă ştim că acesta provoacă cele mai multe victime prin inhalarea gazelor toxice,deoarece este direct proporţional cu pierderea de masă a incendiului. Potenţialul toxic se defineşte183

din punct de vedere toxicologic ca fiind nivelul de toxicitate al unei substanţe atunci când inhalămun gram din ea. Desigur că victima va inhala un amestec nu strict un gram din acea substanţă. Câtde mult va inhala din substanţă este determinat prin pierderea de masă. Ceea ce este important sărealizăm este că studiile de la NIST au demonstrat că potenţialul toxic al produselor comercialeincendiate în condiţii realiste variază într-o bandă îngustă, în timp ce pierderea de masă variazăîntr-o plajă largă de valori.În concluzie, având în vedere că atât potenţialul toxic, cât şi pierderea de masă afecteazăvictimele unui incendiu este clar că un control eficient se poate face asupra pierderii de masă pentrucă variază în timp într-un codomeniu mai larg şi în funcţie de HRR.4. IMPLEMENTAREA HRR-ULUI ÎN SIMULARETrebuie să precizez că valoarea HRR-ului pentru reacţia de ardere a spumei poliuretaniceeste desprinsă din testele făcute de dr. Vytenis Babrauskas la NIST deoarece aceste valori nu suntîncă standardizate pe o gamă largă de materiale ele rezultând doar în urma unor teste dificile şicostisitoare.După cum se observă şi în figura 2, HRR-ul are valoarea 1000 kW/m 2 , iar calculareaacestuia în simulare are un timp de declanşare de o secundă. Indicele TMPA simbolizeazăfaptul că temperatura iniţială a suprafeţei care arde este cea a mediului ambiant, iar coeficientulde emisivitate radiativă al incendiului este 0,9, deoarece valoarea 1 este specifică doar corpuluinegru.Fig. 2. Introducerea parametrului HRRa. PARAMETRII SIMULĂRIIPentru realizarea simulării în FDS (Fire Dynamics Simulator) am utilizat următoriiparametri:• timpul simulării = 600 s = 10 min.;184

• wall update increment = 2 cadre (frames);• wall update increment defineşte timpul după care peretelui i se actualizează proprietăţilede stare.În figura 3 sunt prezentaţi parametrii descrişi anterior:Fig. 3. Parametrii de timp ai simulării• Temperatura ambiantă = 20°C• Presiunea ambiantă = 1,01325 X 105 Pa• Atmospheric lapse rate = 0,0 °C/m (înseamnă că temperatura rămâne constantă peverticală)• Umiditatea relativă = 40 %• Nivelul solului = 0,0 m• Viteza iniţială a vântului:- direcţia X = 0,0 m/s;- direcţia Y = 0,0 m/s;- direcţia Z = 0,0 m/s.• Acceleraţia gravitaţională:- direcţia X = 0,0 m/s 2 ;185

- direcţia Y = 0,0 m/s 2 ;- direcţia Z = -9,81 m/s 2 .În figura 4 sunt prezentaţi parametrii descrişi anterior:Fig. 4. Parametrii mediului de simulareb. CREAREA REŢELEI TRIDIMENSIONALEReţeaua tridimensională ca şi orice alt element al modelului se poate crea fie direct prinintermediul interfeţei grafice a programului prin metoda wysiwyg (what you see is what you get),fie prin introducerea unui cod în limbaj FDS.Am folosit o reţea discretizată în celule de calcul de formă paralelipipedică cu următoarelecaracteristici:• Limitele reţelei (în metri) sunt prezentate în tabelul următor:MIN. X 0 MIN. Y -0,8 MIN. Z 0MAX. X 15,6 MAX. Y 4,6 MAX. Z 2,4• Metoda de diviziune (discretizare) aleasă este cea uniformă.• Numărul de celule pe coordonata:- pe X = 156;- pe Y = 54;186

- pe Z = 24.• Dimensiunile celulei: 0,10 X 0,10 X 0,10 m• Numărul de celule din reţea: 202.176În figura 5 este prezentată interfaţa grafică a celor prezentate anterior:Fig. 5. Definirea reţelei de calculÎn figura 6 este prezentată reţeaua de celule creată:Fig. 6. Reţeaua de calcul obţinutăc. ANALIZA REZULTATELOR SIMULĂRII CU PRIVIRE LA HRRÎn cadrul simulării am analizat variaţia următorilor parametri de incendiu şi i-am comparatcu HRR:• HRR-ul;• Pierderea de căldură prin radiaţie;• Pierderea de căldură prin convecţie;187

• Pierderea de căldură prin conducţie;• Pierderea de masă.În figura 7 se poate observa variaţia în timp a HRR-ului. După cum se vede, acesta oscileazăîn jurul valorilor maxime în intervalul 300-400 de secunde. Curba formată respectă principiiledistribuţiei gaussiene.Fig. 7. Variaţia în timp a parametrului HRRÎn figura 8 este reprezentată variaţia pierderii de căldură prin radiaţie. Se poate observa căacest parametru este direct proporţional cu HRR-ul şi evident are o rată de creştere mai mică,valoarea maximă atinsă fiind de aproximativ 340-350 kW.Fig. 8. HRR – Componenta prin radiaţie188

În figura 9 este reprezentată variaţia pierderii de căldură prin conducţie. Pierderile seobservă că sunt mai mari faţă de cele prin radiaţie, dar şi acestea sunt direct proporţionale cuHRR-ul.Fig. 9. HRR – Componenta prin conducţieAşa cum am menţionat şi anterior pierderea de masă este dependentă de HRR, acest lucrufiind probat prin figura 10 unde se poate observa că valoarea maximă este atinsă în acelaşi intervalca şi în cazul HRR-ului.Fig. 10. Transferul de substanţă în urma incendiuluiÎn figura 11 se poate observa că până în intervalul 140-150 secunde pierderea de căldurăprin convecţie respectă aceeaşi distribuţie gaussiană ca şi în cazul celorlalţi parametri după care189

circulaţia fumului în interiorul apartamentului devine turbulentă înregistrându-se astfel şi miciaporturi de căldură, deoarece incendiul este alimentat cu gaze de ardere provenite de la celelaltemateriale care sunt pe cale să ardă.Fig. 11. HRR – Componenta prin convecţieImaginile de mai jos ne arată circulaţia fumului în încăperi, iniţial putându-se observa căeste laminară devenind, odată cu dezvoltarea incendiului, turbulentă (ultima imagine).190

5. CONCLUZIIÎn cadrul simulării s-a analizat variaţia mai multor parametri ai incendiului, după cumurmează:• Temperatura• Vizibilitatea• Grosimea stratului de fum• HRR-ul• Pierderea de căldură prin radiaţie• Pierderea de căldură prin convecţie• Pierderea de căldură prin conducţie• Pierderea de masăParametrul HRR este considerat esenţial în determinarea transferului termic prin cele treimoduri fundamentale, dar şi pentru aprecierea vizibilităţii în apartamentul incendiat al echipei deintervenţie. Circulaţia fumului şi a gazelor de ardere se pot constitui, de asemenea, în parametriimportanţi pentru adoptarea modalităţii de intervenţie în obiectivul incendiat.BIBLIOGRAFIE:1. Fire Dynamics Simulator (Version 5) User’s Guide, Kevin McGrattan, RandallMcDermott, Simo Hostikka, Jason Floyd, NIST, USA, 2010.2. Fire Dynamics Simulator (Version 5) Technical Reference Guide, Volume 1:Mathematical Model, Kevin McGrattan, Simo Hostikka, Jason Floyd, Howard Baum,Ronald Rehm, William Mell, Randall McDermott, NIST, USA, 2007.191

3. Fire Dynamics Simulator (Version 5) Technical Reference Guide, Volume 2:Verification, Randall McDermott, Kevin McGrattan, Simo Hostikka, Jason Floyd, NIST,USA, 2010.4. Smokeview (Version 5) – A Tool for Visualizing Fire Dynamics Simulation DataVolume I: User’s Guide, Glenn P. Forney, NIST, USA, 2007.5. Smokeview (Version 5) – A Tool for Visualizing Fire Dynamics Simulation DataVolume II: Technical Reference Guide, Glenn P. Forney, NIST, USA, 2010.6. Cone Calorimeter – Fire test for Heat Release – ISO 5660.7. Cone Calorimeter Evaluation of the Flammability of Composite Materials, James E.Brown, Emil Braun, William H. Twilley, U.S. Department Of Commerce, NationalBureau of Standards, National Engineering Laboratory, Center for Fire Research,Gaithersburg, MD 20899.8. Comparison Of Heat Release Rate From Experiments Against Numerical PredictionsAnd Evaluation Of Life Safety In Residential Houses, National Research CouncilCanada, Bounagui, A.; Bénichou, N.; Bwalya, A. 2005.192

EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIUPENTRU HIDROCENTRALE CU METODA NTP 100Prof. univ. dr. ing. Radu PÂRLOG-CRISTIANUniversitatea „Spiru Haret”Masteratul „Managementul situaţiilor de urgenţă şi marketingul resurselor specifice“Rezumat:Comunicarea prezintă rezultatele evaluării riscului de incendiu la o hidrocentrală deputere medie utilizând metoda reglementată prin norma spaniolă NTP 100.Cuvinte-cheie: hidrocentrale, risc de incendiu, evaluare, măsuri de protecţie.1. INTRODUCEREFiind solicitat de una din sucursalele Hidroelectrica să recomand şi eventual să aplic ometodă de evaluare a riscului de incendiu am constatat că nu există o metodă specifică de evaluare aacestui risc. Ca urmare, am încercat să aplic cel puţin două metode diferite pentru a aveaposibilitatea comparării rezultatelor.În această lucrare prezint rezultatele evaluării riscurilor de incendiu la o hidrocentralăutilizând metoda prezentată de norma spaniolă NTP 100 [1].Hidrocentrala analizată este situată într-o clădire cu două niveluri supraterane şi cinciniveluri subterane. Hidrogeneratoarele şi celelalte echipamente electrice se află la cote de la –10 mla –50 m. Clădirea nu dispune de instalaţii speciale de stingere, apărarea împotriva incendiilor fiindiniţial asigurată cu o formaţie civilă de pompieri, desfiinţată de mulţi ani. În prezent, primaintervenţie de stingere a incendiilor este asigurată de personalul de tură. Se pune problemaautomatizării complete a centralei şi reducerea în consecinţă a personalului.După cum este cunoscut, acţiunea distructivă a focului se manifestă în două direcţii:construcţia şi conţinutul său, fiind posibilă abordarea riscului de incendiu pentru clădire , respectivpentru conţinutul acesteia.Riscul de incendiu pentru clădire este generat de posibilitatea să se înregistreze o pagubăimportantă – distrugerea imobilului. Acesta depinde de intensitatea şi durata incendiului, dar şi degradul de rezistenţă la foc al construcţiei.Riscul de incendiu asupra conţinutului clădirii este generat de posibilitate înregistrării depagube asupra persoanelor şi asupra bunurilor materiale din interior.Mijloacele de protecţie vor fi diferite, în funcţie de riscul predominant, al clădirii, respectival conţinutului acesteia. În vederea tratărilor diferenţiate a acestor riscuri este necesarăreprezentarea riscului prin valorile a două componente, GR riscul pentru clădire şi IR risculpentru conţinut. Într-o reprezentare în coordonate rectangulare dependenţa GR-IR, ca în figura 1,se identifică, în funcţie de experienţa acumulată, zone de risc acceptabil, respectiv zone derisc inacceptabil care necesită măsuri adecvate de reducere a riscului de incendiu în limiteacceptabile.1.1 Calculul riscului GR pentru clădireRiscul de incendiu al clădirii GR se poate calcula cu relaţia de calcul (1) ataşând coeficienţifactorilor de pericol şi atribuind valori numerice acestor coeficienţi.193

GR( Q ⋅C+ Q )⋅ B ⋅ Lmi= (1)W ⋅ Riîn care: Qm – coeficientul sarcinii termice specifice; C – coeficientul de combustibilitate;Q i – coeficientul sarcinii termice a clădirii; B – coeficientul dependent de mărimea şiparticularităţile compartimentului de incendiu; L – coeficientul corespunzător timpului necesarînceperii stingerii; W -coeficient de rezistenţă la foc al structurii portante a clădirii; Ri – coeficientulglobal de reducere a riscului.Coeficientul Q m este funcţie de sarcina termică specifică conţinutului clădirii. Valorile salesunt date în tabelul 1.Tabelul 1Scara Sarcina termică specifică Mcal/m 2 Valoare Q m1 0-60 1,02 61-120 1,23 121- 240 1,44 241-480 1,65 481-960 2,06 961- 1920 2,47 1921-3840 2,88 3840-7680 3,49 7680-15360 3,910 ≥15361 4Pentru atribuirea valorii numerice coeficientului Q m , în primă abordare se consideră întreagaclădire a hidrocentralei ca un compartiment de incendiu cu densitatea sarcinii termice de incendiu aconţinutului clădirii între 421 şi 840 MJ/m 2 , ceea ce înseamnă, conform P118-99 pericol/risc mediude incendiu. Mai precis, considerăm sarcina termică de 800 MJ/ m 2 , respectiv 190 Mcal/m 2 . Seatribuie Q m =1,4.Valorile coeficientul C de combustibilitate sunt funcţie de clasa de combustibilitate amaterialului şi se dau în tabelul 2.Tabelul 2ScaraClasa de combustibilitatematerialeValoare C1 C 0 incombustibil 1,01 C 1 1,01 C 2 1,02 C 3 1,23 C 4 1,44 C 5 1,6Pondereamaterialului celmai combustibil≤ 10%Se adoptă clasa decombustibilitate amaterialuluidominant10% – 25% dominant, majorată cu 125% – 50% dominantAvând în vedere existenţa marii cantităţi de echipamente electrice, se încadreazăcomponenţa clădirii la clasa de combustibilitate C4. Rezultă valoarea C = 1,4.Valorile coeficientului Q i a sarcinii termice specifice a construcţiei, fără a considerafinisajele interioare sunt date în tabelul 3.Scara Sarcina termică specifică Mcal/m 2 Valoare Q i1 0-80 0,02 84-180 0,23 184-280 0,44 284-400 0,6194Tabelul 3

Clădirea fiind din beton, se apreciază sarcina termică specifică construcţiei la 100MJ/m 2 ,respectiv 25 Mcal/m 2 . Rezultă Q i = 0,00.Coeficientul B de caracterizare al compartimentului de incendiu ţine cont de creştereariscului din cauza dificultăţii de acces la etaj, la subsol şi de posibilitatea de propagare a incendiuluiîn întregul compartiment. Valorile sale sunt date în tabelul 4.Scara Compartimentul are caracteristicile Valorile lui B1 - suprafaţă ≥1500m 2 ;1,0- au maximum 3 niveluri;- sau înălţime maximă sub acoperiş 10m.2 - suprafaţă între 1500 – 3000m 2 ;1,3- sau între 4 şi 8 niveluri;- sau înălţime sub acoperiş între 10 şi 25 m;- sau situat în primul subsol.3 - suprafaţă între 3000 – 10000m 2 ;1,6- sau mai mult de 8 nivele;- sau înălţime sub acoperiş peste25 m;- sau situat în al doilea subsol sau mai jos.4 - suprafaţă ≥10000m 2 ; 2,0195Tabelul 4Datorită particularităţilor constructive ale clădirii cu dispunere pe subsoluri se estimeazăB=1,6.Coeficient L corespunzător timpului de intervenţie pentru stingere ţine cont de timpul deîncepere al stingerii şi de eficacitatea lui. Valorile lui sunt date în tabelul 5.Tabelul 5Scara Tipul de serviciu de pompieri10 min./1 10-20 min./ 20-30 min./ 30 min./km 1-6 km 6-11 km 11 km1 Profesionist1,0 1,1 1,3 1,5De întreprindere2 Post poliţie1,1 1,2 1,4 1,6Pompieri de întreprindere capabilisă intervină oricând3 Post de intervenţie pompieri 1,2 1,3 1,6 1,84 Serviciu voluntar de pompieri 1,4 1,7 1,8 2,0Datorită inexistenţei unui serviciu propriu de pompieri la hidrocentrală şi datorită amplasăriiizolate a acesteia se estimează că intervenţia externă a unui serviciu de pompieri se face la peste30 min. de la anunţare. Se adoptă L=2,0.Coeficientul W al rezistenţei la foc al construcţiei ţine cont de diminuarea riscului înprezenţa unei stabilităţi mai mari la incendiu şi are valorile din tabelul 6.Scara Grad de rezistenţă la foc Valoare WCorespondenţa în sarcinătermică Mcal/m 21 R-30 1,0 -2 R-30 1,3 1483 R-60 1,5 2404 R-90 1,6 3205 R-120 1,8 4606 R-180 1,9 6207 R-240 2,0 720Tabelul 6

Datorită structurii din beton a construcţiei hidrocentralei, se consideră că rezistenţa la foceste de peste R-120. Rezultă W=1,9.Coeficientul R i de reducere a riscului, coincide conceptual cu riscul de activare aincendiului. Valorile recomandate sunt date în tabelul 7.196Tabelul 7ScaraAprecierea riscului Valoarea luiintrinsecR iObservaţii1 Mare 1,0 Aprindere uşurată de depozitarea foarte deschisă şinecompactă a materialelor combustibile.Combustie rapidă.Surse de iniţiere mai multe decât normale.2 Normal 1,3 Posibilitate redusă de aprindere datorită depozităriideschise şi puţin compacte a materialelorcombustibile.Arderi previzibile normale.Surse de aprindere obişnuite.3 Mic 1,6 Posibilitate redusă de aprindere redusă datoritădepozitării materialelor combustibile în recipienteincombustibile sau greu combustibile.Depozitare densă de materiale combustibile.Puţin probabilă dezvoltarea rapidă a incendiului.Compartiment cu un etaj şi suprafaţă sub 3000 m 2 .Condiţii foarte bune de evacuare a căldurii.4 Foarte mic 2,0 Probabilitate redusă de iniţiere a unui incendiului.Posibilitate de foc mocnit.Se apreciază că posibilitate de aprindere este redusă datorită depozitării deschise şi puţincompacte a materialelor combustibile, că sursele de aprindere sunt normale, că arderile care s-arproduce sunt previzibile. Rezultă R i = 1,3.Cu valorile de mai sus ale coeficienţilor, aplicând relaţia (1), riscul pentru clădire rezultă:( Qm⋅ C + Qi) ⋅ B ⋅ L ( 1,4 ⋅1,4+ 0)⋅1,6⋅ 2GR === 2,54W ⋅ R1,9 ⋅1,31.2 Calculul riscului IR de incendiu pentru conţinutul clădiriiiRiscul IR al conţinutului clădirii se poate considera independent de riscul clădirii atuncicând se pune problema mijloacelor de protecţie complementare. Calculul său depinde de:– existenţa unui pericol iminent pentru persoanele care se pot află în interior;– existenţa unui pericol iminent pentru bunurile din clădire, mai ales pentru cele care suntdeosebit de sensibile la produsele de stingere;– în ce mod fumul care apare în caz de incendiu creşte pericolul pentru persoane şi pentrubunuri.Valoarea numerică a riscului IR se face cu relaţia (2)IR = H ⋅ D ⋅ F(2)în care: H – coeficientul de pericol pentru persoane; D – coeficientul de pericol pentrubunuri; F – coeficientul de influenţă a fumului.Evaluarea coeficienţilor de pericolCoeficientul H de pericol pentru persoane. Determinarea sa depinde:– dacă există în mod normal persoane în clădire;

– de numărul persoanelor şi durata în care se află în clădire;– dacă este cunoscut sistemul de evacuare;– dacă persoanele se pot salva singure în caz de incendiu;– de starea căilor de evacuare;Valorile recomandate sunt date în tabelul 8.197Tabelul 8Scara Gradul de pericol Valorile lui H1 Nu există pericol pentru persoane 12 Există pericol pentru persoane, dar acestea nu sunt în imposibilitatea de a 2se deplasa, putându-se salva şi singure3 Există pericol pentru persoane, acestea sunt în imposibilitatea de a sedeplasa, putându-se evacua singure cu mare dificultate3Se consideră că există pericol pentru persoane, acestea nu sunt în imposibilitatea de a sedeplasa, dar pot fi probleme mari la evacuare dacă sunt surprinse de incendiu la nivelurilesubterane. Rezultă H=3.Coeficientul D de pericol pentru bunuri ţine cont de concentrarea de bunuri şi deposibilitatea înlocuirii lor în caz de distrugere. Valorile sale sunt date în tabelul 9.Tabelul 9Scara Gradul de pericol Valorile lui D1 Conţinutul clădirii nu prezintă valori considerabile sau este puţin susceptibil să 1fie degradat.2 Conţinutul clădirii prezintă valoare mai mare de 10.000 lei/m 2 sau o valoare2totală mai mare de 8.000.000 lei şi este susceptibil să fie degradat.3 Distrugerea bunurilor este totală şi de neînlocuit, fie că reconstituirea lor estenerentabilă, fie că pierderea bunurilor pune în pericol existenţa întreprinderii.3Se consideră că conţinutul clădirii prezintă valoare mai mare de 10.000 lei/m 2 sau o valoaretotală mai mare de 8.000.000 lei, că acest conţinut este susceptibil să fie degradat sau chiar distrus,reconstituirea lui putând fi nerentabilă, iar pierderea bunurilor din clădire poate pune în pericolexistenţa întreprinderii. Rezultă D=3.Coeficientul F de influenţă a fumului reflectă efectul agravant al fumului pentru persoane şibunuri. Fumul poate fi toxic, deci direct nociv pentru persoane. Fumul poate fi nociv pentrubunurile expuse, făcându-le inutilizabile, sau afectându-le grav prin efectul coroziv al acestuia.Fumul poate provoca panică şi astfel un pericol indirect pentru persoană. Tot el poate îngreunaintervenţia de stingere, provocând astfel o creştere a riscului pentru clădire. Trebuie evaluatăposibilitatea de a genera fum a produselor afectate de incendiu (fu), toxicitatea acestuia (Tx),respectiv corozivitatea lui (Co). Valorile coeficientului F sunt date în tabelul 10.Tabelul 10Scara Descriere a pericolului Valorile lui F1 Fără pericol de fum sau coroziune. 1,02 Mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile sunt materiale cu 1,5puternică emisie de fum sau produse de ardere toxice.Compartiment/local fără ferestre.3 Mai mult de 50% din masa totală de materiale combustibile sunt materiale cuputernică emisie de fum sau produse de ardere toxice.Mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile sunt materiale cuemisie de gaze corozive.2,0

Se consideră că mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile sunt materialecu puternică emisie de fum sau produse de ardere toxice şi că compartimentul/localul este fărăferestre. Rezultă F = 1,5.Riscul pentru conţinutul clădirii rezultă:IR = H ⋅ D ⋅ F= 3 ⋅3⋅1,5= 13,51.3 Decizii de dotarePe baza experienţei cumulate de-a lungul timpului s-a întocmit diagrama din figura 1. Pentruun obiectiv dat, punctul corespunzător perechii GR-IR poate fi denumit urma riscului. Aceastăurmă se poate situa în zona de risc acceptabil, respectiv în afara ei.Fig.1. Diagrama GR-IR de încadrare a riscului de incendiu.Pe diagramă se disting diferite zone, după cum urmează:1 a – riscul de incendiu este mic şi nu sunt necesare mijloace suplimentare de protecţie;1 – o instalaţie de automată de protecţie împotriva incendiilor nu este strict necesară, dareste recomandată;2 – o instalaţie automată de stingere este necesară, iar numai o instalaţie de detecţie –semnalizare nu reduce riscul;3 – o instalaţie automată de detecţie-semnalizare necesară, iar instalaţia automată destingere(sprinklere) nu reduce riscul la nivel convenabil;4 – se recomandă dubla protecţie cu instalaţie de detecţie şi de stingere automate;4 a – este necesară cel puţin instalaţia automată de stingere;4 b – este necesară cel puţin instalaţia automată de detecţie-semnalizare;5 – sunt necesare instalaţiile automate de detecţie-semnalizare şi de stingere.198

În cazul hidrocentralei analizate punctul care descrie riscul de incendiu din hidrocentrală arecoordonatele (GR= 2,54, IR= 13,5).Se constată că punctul riscului se află în zona 5. Se trage concluzia că pentru a controlariscul de incendiu şi a-l aduce la nivelul acceptabil este nevoie de dotare cu instalaţii automate dedetecţie-semnalizare, dar şi de stingere.BIBLIOGRAFIE:1. NTP 100: Evaluación del riesgo de incendio. Método de Gustav Purt. www.inhs.es199

SCHIMBĂTOR DE CĂLDURĂ DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ.STAND EXPERIMENTALCol. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIEStudent Cristian-Eugen VĂLCAUANAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:The work presents an original experimental setup realized by the author at theThermo-hydraulic Laboratory in Firefighters Faculty, for the study of a brazed high efficiencyheat exchanger. The temperatures measured via the data-logger acquisition, shows smalldifferences between primary and secondary circuits, demonstrating the high efficiency of thistype of heat exchangerCuvinte-cheie: schimbător de căldură brazat, eficienţă ridicată, stand experimental, achiziţieautomată a temperaturilor1. INTRODUCEREStandul experimental are drept scop analiza dinamică a temperaturilor pe circuitul primarrespectiv secundar al unui schimbător de căldură brazat de înaltă eficienţă.În acest scop, s-a construit un circuit de recirculare a agentului termic primar şi un circuit derecirculare a agentului termic secundar. Circuitul primar include posibilitatea de încălzire aagentului termic (apă) cu ajutorul unei rezistenţe electrice cu temperatură variabilă. Circuitulsecundar foloseşte acelaşi agent termic (apă) recirculat cu ajutorul unei pompe.Ca sarcină termică pe circuitul secundar se utilizează un răcitor cu aer în regim de curgereconvectivă forţată cu ajutorul unui ventilator.Standul experimental permite o multitudine de scenarii de funcţionare utilizând posibilitateade încălzire reglabilă a agentului termic primar, respectiv de răcire în regim de convecţie naturalăsau forţată a fluidului din circuitul secundar.2. SCHEMA-BLOC A STANDULUI EXPERIMENTALFig. 1. Schema-bloc a standului experimental200

Standul experimental este alcătuit din:1. Modul alimentare dispozitiv electronic de măsură;2. Dispozitiv electronic de măsură;3. PC;4. Vas de expansiune deschis;5. Ventilator;6. Răcitor cu aer;7. Pompă de recirculare apă caldă;8. Teacă;9. Schimbător de căldură brazat de înaltă eficienţă;10. Pompă de recirculare apă caldă;11. Boiler;12. Vas de expansiune deschis.3. REALIZAREA PRACTICĂ ÎN LABORATOR A STANDULUI EXPERIMENTALLa realizarea practică a standului experimental s-a avut în vedere amplasarea pe o placăcompactă a tuturor elementelor compacte astfel încât după montare să obţină o imagine sugestivă astandului experimental.Deoarece scopul principal în analiza dinamică a funcţionării schimbătorului de căldurăbrazat de înaltă eficienţă este dat de achiziţia în timp real a temperaturii agentului termic primarrespectiv secundar, s-au construit patru teci pentru termocuplurile de tip K.Aceste teci au fost sudate în interiorul conductelor de intrare/ieşire a agenţilor termiciprimari/secundari astfel încât poziţia acestora este perpendiculară pe direcţia curgerii având vârfulîn axa de simetrie a conductelor respective.Fig. 2. Stand experimentalAnsamblul experimental este alcătuit din următoarele elemente:1. Schimbător de căldură brazat de înaltă eficienţă.Este un schimbător de căldură din cupru brazat cu plăci şi garnituri, utilizat în sistemele determoficare, dar şi în sistemele de condiţionare a aerului.Caracteristici principale:- Temperatura minimă: -10°C- Temperatura maximă: +180°C201

- Presiunea maximă de lucru: 25 bar- Lichid de lucruDH: Apă de circulare/soluţie glicolată maximum 50%DC: Soluţie de etilenă, propilen-glicol, soluţii de etanol-apă şi alte mediicorespunzătoare pentru transferul de căldură.Fig. 3. Schimbător de căldură brazat de înaltă eficienţăPiesele de racordare pentru schimbătorul de căldură brazat sunt racorduri brazate avânddiametrul de 15 mm respectiv 18 mm.Schimbătorul este realizat din plăci presate şi brazate, între care se realizează canale decirculaţie a fluidului. Turbulenţa mare şi circulaţia în contracurent asigură eficienţa transferului decăldură. Scopul schimbătorului de căldură este transmiterea căldurii de la circuitul primar la celsecundar prin intermediul unor plăci şi împiedicarea amestecului fluidelor din cele două circuite.Schimbătorul de căldură ales are o putere termică de 30 kw.Intrarea/ieşirea circuitului primar în/din schimbătorul de căldură se face printr-un racordavând diametrul de 18 mm.Intrarea/ieşirea circuitului secundar în/din schimbătorul de căldură se face printr-un racordavând diametrul de 15 mm.Schimbătorul de căldură este amplasat în zona centrală a plăcii compacte fiind suspendatăde conductele circuitelor care se racordează la acesta.2. Pompă de recirculare apă caldăÎn realizarea standului experimental s-au utilizat două pompe de recirculare identice de tipMayer GPD 20-5. Aceste pompe monofazice cu montaj pe conducte sunt utilizate pentru circulaţiaapei în sistemul de încălzire fără particule în suspensie.Fig. 4. Pompă de recirculare apă caldă202

Principalele caracteristici:- Alimentare electrică 230 V şi frecvenţa 50 Hz monofazat AC- Presiunea apei la intrare >1.0 Mpa- Corpul pompei în carcasă de fontă Ht200- Rotor din tehno-polimer- Ax motor din otel 2 Cr13- Suportul lagărului din oţel 1Cr18Ni9Ti- Cuzinetul pompei impregnat cu grafit M 104 K- Lagărul axial din ceramică- Sistem de protecţie termică încorporat din oţel 2Cr13- Carcasă motor din oţel 1Cr18Ni9TiDomeniu de lucru:- Transportul lichidelor clare, cu maxim 0,1% suspensii şi dimensiune maximă 0,2 mm- Temperatura fluidelor de la +20°C la 110°C- Presiunea de lucru admisă: 10 bar- Presiunea minimă în aspiraţie pentru: +50°C 0,05 bar+95°C 0,3 bar+110°C 1,0 barPrincipalele componente:- Racord aspiraţie- Carcasă pompă- Racord refulare- Cutie conexiuni- Intrare cablu- Schimbător turaţie- Placă de identificare- Carcasă motorReglajul turaţieiTuraţia pompei poate fi aleasă cu ajutorul unui buton rotativ cu 3 poziţii. În poziţia 3 turaţiaeste aproximativ 40-50% din turaţia maximă, iar puterea absorbită se reduce la 50%.Fig. 5. Curba caracteristică a pompelor de recirculare.În figura de mai sus găsim curbele caracteristice ale pompei.203

3. BoilerPentru realizarea boilerului s-a folosit ca recipient un stingător portativ cu pulbere tip P4 şi orezistenţă electrică cu termostat.Fig. 6. BoilerMod de realizare:La nivelul recipientului s-au executat patru orificii pentru sudarea racordurilor. Două dintreaceste racorduri sunt folosite pentru intrarea, respectiv ieşirea agentului primar, acestea avânddiametrul de 18 mm. Rezistenţa electrică cu termostat este montată de recipient prin filetare, avânddiametrul racordului de 32 mm. La partea superioară a recipientului se află vasul de expansiunedeschis al circuitului primar.Fig. 7. Rezistenţă electrică cu termostatCaracteristici:- Volum 3,6 l- Puterea 2000W4. Vas de expansiune deschisAre rolul de a prelua diferenţa de volum pe care o are apa la diferite temperaturi. Vasul deexpansiune este montat peste nivelul maxim al apei din circuit.Volumul vasului de expansiune este de 0,35 l.Fig. 8. Vas de expansiune deschisFig. 9. Răcitor cu aer204

5. Răcitor cu aerPe circuitul secundar se utilizează ca sarcină termică un radiator de aer condiţionat, acestafiind un schimbător de căldură cu suprafaţă extinsă.Schimbătoarele de căldură cu suprafeţe extinse se folosesc în cazurile când coeficientul deconvecţie pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de partea celuilalt fluid, caz în careîmbunătăţirea coeficientului global de transfer termic se poate obţine prin mărirea suprafeţei decontact cu fluidul care are coeficientul de convecţie mai mic.6. VentilatorVentilatorul montat în faţa răcitorului are rolul de a asigura aerului un regim de curgereconvectivă forţată.Alimentarea ventilatorului se face de la o sursă de tensiune continuă de 12V.Fig. 10. VentilatorFig. 11. Teacă7. TeacăTeaca s-a realizat din bară de cupru având diametrul de 3 mm, efectuându-se un canal de1,5 mm care trece prin centrul barei fără să-l străbată în totalitate. Această teacă a fost sudată îninteriorul conductei astfel încât poziţia acestuia este perpendiculară pe direcţia curgerii având vârfulîn axa de simetrie a conductelor respective.8. Dispozitiv electronic de măsurăEste alcătuit din:- Convertor RS 485-RS 232 tip I-7020 căruia i s-a ataşat un element de legătură lacalculator (un alt convertor RS 232-USB 2.0)- Placă de achiziţie tip I-7018Fig. 12. Dispozitiv electronic de măsură: vedere interioarăFig. 13. Sursă9. Modul alimentare dispozitiv electronic de măsură205

4. ACHIZIŢIA TEMPERATURILOR, PRELUCRAREA DATELOR ŞIINTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTEScenariul de analiză dinamică a temperaturilor agenţilor termici utilizaţi în schimbătorul decăldură brazat de înaltă eficienţă s-a desfăşurat pe parcursul a nouă etape (vezi tabelul 1).Scenariul de analiză dinamică a temperaturilor agenţilor termiciTabelul 1Nr.TimpEtapecrt.(ora/minut/secunda)1. Măsurarea temperaturii apei (fără încălzire sau răcire) 09/32/202. Încălzirea apei în circuitul primar 09/33/003. Pornirea pompelor de recirculare 09/38/004. Oprire încălzire apă în circuitul primar 09/45/005. Pornirea ventilatorului de răcire 09/46/006. Oprirea ventilatorului de răcire 09/55/007. Mărirea turaţiei pompei în circuitul primar 09/57/008. Mărirea turaţiei pompei în circuitul secundar 09/59/009. Oprirea pompelor de recirculare 10/12/00Semnalele obţinute în urma măsurătorilor sunt prelucrate cu ajutorul plăcii de achiziţie şi alconvertorului, fiind apoi transmise calculatorului care, cu ajutorul unui soft specific şi calibrat,afişează rezultatele.Unde: T1 – retur secundar(roşu)T2 – tur secundar(verde)T3 – retur primar(portocaliu)T4 – tur primar(albastru)Fig. 14. Bilanţul termic al schimbătorului de căldură brazat de înaltă eficienţăAstfel softul ,,DCON” face interfaţa între calculator şi termocupluri, pe când softul ,,EZDATA LOGGER” este un program de interfaţă grafică pentru vizualizarea multiplă a temperaturilor206

obţinute precum şi salvarea într-o bază de date tip Access a temperaturilor în regim nestaţionar.Acesta are posibilitatea de includere a mai multor module.Fig. 15. DCONFig. 16. EZ DATA LOGGERSe observă că temperatura de intrare a agentului primar din schimbătorul de căldură brazatde înaltă eficienţă creşte brusc până la o valoare de 54°C, etapa 2, după care aceasta scade într-uninterval de timp de 90 secunde, etapa 3. La momentul pornirii pompelor de recirculare, etapa 4,temperatura creşte până la o valoare de 76°C, în acelaşi timp temperatura agentului primar la ieşireadin schimbătorul de căldură brazat de înaltă eficienţă creşte până la valoarea de 68°C, se observă unanumit decalaj între valorile maxime ale temperaturilor agentului primar la intrare respectiv laieşirea din schimbătorul de căldură. Această inerţie termică durează 120 secunde.207

Temperaturile agentului secundar sunt sensibil egale şi au o evoluţie similară cu temperaturaagentului primar la ieşirea din schimbătorul de căldură brazat de înaltă eficienţă.După oprirea procesului de încălzire a agentului primar şi pornirea ventilatorului de răcire aagentului secundar urmează o scădere a temperaturii agentului termic primar la intrarea înschimbător până la valoarea de 50°C, într-un interval de 450 secunde.După oprirea ventilatorului de răcire temperaturile agenţilor termici, T1, T2, T3, încep săcrească şi după 300 secunde se egalizează practic cu temperatura T4, valoare care este menţinutăpeste 600 secunde, demonstrând astfel eficienţa schimbătorului de căldură brazat de înaltă eficienţă.5. CONCLUZIIAnaliza dinamică urmăreşte comportarea în timp a schimbătorului de căldură brazat deînaltă eficienţă plecând de la înregistrarea continuă cu ajutorul unei plăci de achiziţie, pe calculator,a temperaturilor agenţilor termici primari respectiv secundari.Analiza a demonstrat obţinerea unor diferenţe foarte mici de temperatură între primar şisecundar obţinându-se astfel o eficienţă extrem de ridicată a schimbătorului de căldură brazat deînaltă eficienţă (vezi figura 14), se poate observa in intervalul de timp 09/55-10/12.BIBLIOGRAFIE:1. www.imperialelectric.ro – I 7000 Convertor de magistrală. Manual de utilizare.2. Heat Transfer and Fluid Flow in Minichannels and Microchannels, Satish Kandlikar& al., Elsevier, New York, USA, 2006.3. Mechanical Engineering Handbook, Heat and Mass Transfer, Kreith F. & al.,CRC Press, LLC, 1999.4. Fundamental of Heat and Mass Transfer, Incropera, deWitt, Bergman, Lavine, Willey,2007.208

DETERMINAREA PIERDERILOR DE SARCINĂ LA CURGEREAAERULUI PRINTR-UN CANAL DE VENTILAŢIECol. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIEStudent Marius DRAGOMANAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:The paper presents an experimental setup built by the author in the Thermo-HydraulicLaboratory at the Firefighters Faculty in order to determine the air flow properties in ductchannel flows applications. The duct channel has a smoke chamber for the flowvisualization for fire purposes and applications. There are also presented calculationsbased on the experimental data obtained by the author in the laboratory.Cuvinte-cheie: canal de ventilaţie, cameră de fum, tub Pitot, manometru diferenţial digital, pierderide sarcină.1. METODE DE STUDIU FOLOSITE ÎN MECANICA FLUIDELORSe disting două metode de studiu: metoda teoretică şi metoda experimentală folosite atât îndirecţia fundamentală de cercetare, cât şi aplicativă. Datorită complexităţii fenomenelor dinmecanica fluidelor, soluţia este obţinută, în majoritatea cazurilor, prin îmbinarea eficientă aacestora.1.1. Metoda teoreticăMetoda teoretică de studiu constă în folosirea legilor fizicii şi a aparatului matematic înscopul cercetării repausului şi mişcării fluidelor. Metoda teoretică a introdus noţiunea de model defluid prin care se face abstracţie de structura discontinuă a materiei, asimilând fluidul cu un mediucontinuu format din particule ce ocupă întregul domeniu. O particulă este o porţiune de fluid deorice formă care cuprinde un număr mare de molecule a căror mişcare de agitaţie este inclusă înaceasta. Dimensiunile unei particule fluide trebuie considerate în anumite limite, astfel încât să seasigure valabilitatea ipotezei mediului continuu (dimensiunea minimă) şi să se poată folosi calcululdiferenţial (dimensiunea maximă).Corespunzător acestui model, proprietăţile fluidului se presupun a fi distribuite continuu întot domeniul, funcţie de poziţia particulelor într-un anumit sistem de coordonate.Rezolvarea teoretică a unei probleme de mecanica fluidelor presupune stabilirea ecuaţiilorcorespunzătoare tipului de problemă şi soluţionarea lor ţinând seama de condiţiile impuse. Cum în celemai multe cazuri aceste condiţii sunt deosebit de complexe, rezolvarea matematică exactă este dificilă,dacă nu chiar imposibilă în etapa actuală. Un ajutor preţios în ultimii ani l-a reprezentat posibilitateaprelucrării automate a datelor şi elaborarea unor metode numerice de calcul. Pentru simplificareacalculului matematic, se renunţă la unele dintre caracteristicile fizice ale fluidului real (considerate maipuţin importante în producerea fenomenului) şi se adoptă diferite metode de calcul ca:• modelul fluidului perfect (fără frecări) numit modelul Euler;• modelul fluidului incompresibil (densitatea constantă indiferent de presiune) introdus dePascal;• modelul fluidului fără greutate etc.209

1.2. Metoda experimentalăPrimele observaţii asupra repausului şi mişcării fluidelor pot fi considerate ca începuturileexperimentului în acest domeniu. Organizarea studiilor experimentale a avut loc însă mult maitârziu, Leonardo Da Vinci fiind cel de la care au rămas schiţe şi observaţii asupra primelor lucrăride laborator.În cadrul metodei experimentale pot fi distinse:• Cercetarea experimentală, cu ajutorul căreia sunt explicate o serie de fenomene şi sestabilesc relaţii şi metode de calcul bazate în întregime pe observaţii şi măsurători(în natură sau laborator). Pe această cale pot fi verificate sau corectate şi unele concluziiteoretice în scopul precizării domeniului de aplicare.• Modelarea hidraulică, devenită azi o formă curentă de studiu a fenomenelor hidraulicedatorită puternicii dezvoltări a tehnicii de măsurare. Astfel, a devenit posibilă rezolvareaunor cazuri concrete, dificile, ridicate de practică. Această formă de cercetare constă înreproducerea în laborator, la o scară redusă, a fenomenelor din natură, cu respectareacriteriilor de similitudine hidraulică. Se studiază fenomenul pe modelul fizic construit,apoi rezultatele sunt interpretate şi raportate la fenomenul concret din natură.Modelarea hidraulică are o fundamentare teoretică bazată pe analiza dimensională,similitudinea hidraulică şi pe unele metode specifice. Presupune o tehnologie specială de construireşi exploatare a modelelor fizice şi a echipamentului de măsură.2. DETERMINAREA PIERDERILOR DE SARCINĂPierderile de sarcină care au loc într-o conductă sau un sistem de conducte sunt de douăfeluri, şi anume:a. pierderi liniare de sarcină care se datorează frecărilor interne de vâscozitate şi deturbulenţă; ele reprezintă energia consumată pentru învingerea rezistenţelor vâscoase şide turbulenţă;b. pierderi locale de sarcină, care se datorează modificării bruşte a vectorului viteză(ca mărime şi/sau ca orientare); ele reprezintă energia consumată pentru învingerearezistenţelor locale.În principiu, pierderile de sarcină se calculează cu formula:2Vhr= ζ r(1)2gunde ξ r reprezintă un coeficient de rezistenţă care depinde în primul rând de tipul rezistenţei.În cazul rezistenţelor liniare el are formula:Lζl= λ(2)Dunde λ este coeficientul de pierdere liniară de sarcină, l este lungimea conductei, iar D estediametrul ei. Se observă că înlocuind pe (2) în (1), pierderile liniare de sarcină se calculează curelaţia:2l Vhl= λ ⋅(3)D 2gÎn relaţiile (1) şi (3) V reprezintă viteza medie în secţiunea curentului. Pentru calcululcoeficientului de pierdere liniară de sarcină λ cea mai folosită relaţie este Colebrook-White, valabilăpentru regimul turbulent semi-rugos (Re>2320):l ⎛ Δe2,51 ⎞= −2gl⎜+ ⎟(4)λ ⎝ 3,71D Re λ ⎠unde Δ e este rugozitatea absolută echivalentă a pereţilor conductei.210

Pentru coeficientul de rezistenţă locală există diverse relaţii de calcul teoretice sau empiriceîn funcţie de tipul rezistenţei locale. Câteva dintre acestea sunt:a) pentru creşterea bruscă de secţiune:22⎛ A ⎞ Vζ11i = ⎜1− ;hi= ζiA⎟(5)⎝ 2 ⎠ 2gb) pentru îngustare bruscă de secţiune:2⎛ A ⎞ Vζ21i = 0,5⎜1− ;hi= ζiA⎟(6)⎝ 1 ⎠ 2gc) pentru coturi curbe:3,5⎡o2⎛ D ⎞ ⎤ α Vζi= ⎢0,131+0,163⎜⎟ ⎥ ;hi= ζi(7)⎢⎣⎝ R ⎠ ⎥⎦90 2gunde R este raza medie de curbură, iar α° este unghiul de deviere a curentului (în grade).Din relaţiile (1) şi (3) se pot deduce expresiile de calcul pentru coeficientul de rezistenţălocală ξ i şi coeficientul de pierdere liniară de sarcină λ şi anume:hiζi=(8)2V / 2ghλ = i (9)L 2V / 2gDPentru determinarea pierderilor de sarcină totale se poate utiliza formula lui Bernoulli:V2g221+ p2p12+ z = + + z12ρg2V2gpg+h1−2- unde h 1-2 reprezintă pierderile de sarcină între punctele 1 şi 2.3. REALIZAREA PRACTICĂ A STANDULUI EXPERIMENTAL3.1. Descrierea standuluiStandul experimental are drept scop vizualizarea curgerii aerului şi totodată a fumuluiprintr-un canal de ventilaţie a aerului şi, de asemenea, calcularea pierderilor de sarcină în canalul deventilaţie.În acest scop, pentru realizarea standului s-au folosit materiale transparente pentruvizualizarea curenţilor de fluid pe întreg traseul de ventilaţie.Standul experimental permite determinare pierderilor de sarcină locale şi liniare prinrealizarea de măsurători în punctele dorite.La realizarea practică a standului experimental s-a avut în vedere amplasarea tuturorelementelor componente pe o singură placă compactă, astfel încât să se obţină o imagine deansamblu a întregului stand experimental.(10)Fig. 1. Vedere de ansamblu a standului experimental realizat în laborator211

Standul experimental este alcătuit din următoarele componente:1. Ventilator pentru antrenarea aerului;Caracteristici principale:- Debit: 220 m 3 /h;- Putere: 20 W;- Tensiune de alimentare: 230 V;- Frecvenţă: 50 Hz;- Diametru: 150 mm.2. Cameră de fum;Este utilizată pentru generarea fumului în canalul de ventilaţie, fiind prevăzută cu o uşă delucru închisă etanş.Aceasta este realizată integral din material transparent, plexiglas, ca de altfel întreg canalulde ventilaţie.Camera de fum are următoarele dimensiuni interioare:- Lăţime: 200 mm;- Lungime: 230 mm;- Înălţime: 250 mm.3. Canal de ventilaţie;Realizat din acelaşi material, plexiglas, prezintă două secţiuni de curgere a aerului, unaverticală şi una orizontală, iar pentru schimbarea de direcţie s-au folosit două coturi la 90 0 .Canalul are dimensiunile interioare de 100x100 mm, secţiunea verticală având o lungimede 200 mm, iar cea orizontală de 800 mm.4. Placă de susţinere a tuturor componentelor standului;5. Anemometru cu tub Pitot şi manometru diferenţial;Este utilizat pentru efectuarea tuturor măsurătorilor necesare pentru determinareaparametrilor aerului vehiculat în canalul de ventilaţie.Descrierea aparatuluiFig. 2. Manometrul diferenţial digital212

1. Tub Pitot;2. Furtunul de presiune al manometrului;3. Furtunul de presiune al manometrului;4. Conector de presiune (+)5. Conector de presiune (-)6. Senzorul de temperatură7. Diplay-ul LCD, afişează valorile şi unităţile de măsură, parametrii şi alarme setate deutilizator;8. Mufă interfaţă PC, se utilizează cablul livrat pentru conectare la PC;9. Tastatura superioară:• F/C ▲ Se apasă pentru a schimba unităţile de măsură a temperaturii; este utilizat şi catastă săgeată sus;• UNIT ▼ Se apasă pentru schimbarea unităţilor de măsură a presiunii, vitezei şivolumului (debitul) aerului; este utilizat şi ca tastă săgeată jos;• AVG/REG – este utilizat pentru obţinerea valorii medii pentru mai multe măsurători,în modurile de funcţionare FLOW sau VELOCITY. Se iau în calcul până la 20 devalori. Se ţine apăsat aproximativ 3 sec. pentru a accesa datele în modul Recall(REC);• SETUP (semn) – se apasă scurt această tastă pentru a porni/opri iluminarea fundaluluidisplay-ului. Se apasă aproximativ 3 sec. pentru a activa/dezactiva modul Setup;10. Tastatura inferioară:• MAX/MIN – se apasă pentru a înregistra valorile cele mai mari, mai mici şi valorilemedii continue pentru citirile şi valorile pentru puncte individuale. Se apasă şi semenţine apăsat pentru a ieşi din această funcţie;• SAVE/CLEAR – se apasă pentru a înregistra o valoare. În modul Recall, apăsareaacestei taste şterge datele unei măsurători;• P/V/F – se apasă pentru a alege între presiunea aerului (P), viteza curenţilor de aer (V)şi debitul (F);• HOLD/ZERO – se apasă pentru a bloca/debloca valoarea citirii curente pe display. Seapasă şi se menţine apăsat pentru a reseta la 0 valorile afişate;11. Butonul Off/On. Se apasă pentru a închide sau deschide instrumentul.6. Tub Pitot;Pentru a putea realiza corect măsurătorile, tubul Pitot trebuie poziţionat paralel pe curentulde aer astfel încât să nu existe erori în determinarea parametrilor.7. Suport pentru susţinerea tubului Pitot;Este confecţionat din metal, şi permite poziţionarea tubului Pitot atât pe orizontală printr-unsistem de culisare stânga-dreapta, cât şi pe verticală în orice punct dorit dintr-o zonă cudimensiunile de 300x300mm.4. MĂSURĂTORI EFECTUATE ÎN LABORATORPentru determinarea pierderilor de sarcină pe canalul de ventilaţie s-au făcut următoarelemăsurători, la intrarea şi la ieşirea în/din canalul de ventilaţie, şi au rezultat valorile:1. La intrarea în canal:- Presiunea p 1 =8 Pa;- Debitul Q 1 =2,156 m 3 /min.;- Viteza v 1 =3,74 m/s.2. La ieşirea din canal:- Presiunea p 2 =6 Pa;- Debitul Q 2 =1,976 m 3 /min.;- Viteza v 2 =3,29 m/s.213

Determinarea parametrilor a fost făcută pentru punctul 1, la intrarea în canalul deventilaţie, la înălţimea de 0,15 m faţă de placa suport a standului, iar pentru punctul 2, la ieşirea dincanalul de ventilaţie, la înălţimea de 0,55 m faţă de placa suport a standului.5. DETERMINAREA PIERDERILOR DE SARCINĂ PE BAZA DATELOREXPERIMENTALEPentru determinarea pierderilor de sarcină utilizăm formula lui Bernoulli între două puncteale sistemului, intrarea şi ieşirea din canalul de ventilaţie, respectiv punctele 1 şi 2, astfel:(V_1^2)/2g+p_1/ρg+z_1=(V_2^2)/2g+p_2/ρg+z_2+h_(1-2) (11)densitatea aerului la temperatura de 200 0 C este ρ=1,2kg/m3;acceleraţia gravitaţională g=0,98m/s2;Înlocuind în formulă datele obţinute prin măsurători rezultă:〖3,74〗^2/(2·0,98)+8/(1,2·0,98)+0,15=〖3,29〗^2/(2·0,98)+6/(1,2·0,98)+0,55+h_(1-2)⇒h_(1-2)=2,914 mBIBLIOGRAFIE:1. C. Iamandi; V. Petrescu, Mecanica fluidelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti1978;2. Gh. Ionescu, Introducere în hidraulică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.214

OPTIMIZARE STOCASTICĂ PENTRU PROBLEME PUTERNICNELINIARE CU AJUTORUL ALGORITMILOR GENETICIPreparator univ. drd. ing. lt. Daniel SOLOMONProf. univ. dr. ing. col. Dan-Victor CAVAROPOLAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAlgoritmii genetici (AG) fiind principalul instrument utilizat în rezolvarea unei probleme deoptimizare, s-a considerat necesară prezentarea în prealabil a acestora, cu detalierea modului în careei se construiesc şi a schemei lor de lucru.De asemenea, se indică şi o scurtă clasificare a tehnicilor de optimizare pentru a evidenţiapoziţionarea algoritmilor genetici printre acestea, precum şi diferenţierea lor de celelalte tehnicineconvenţionale de optimizare din care fac parte.Tehnici de optimizareProcesul de optimizare constă în obţinerea celor mai bune rezultate în anumite condiţii(circumstanţe) date.În proiectarea, construcţia şi întreţinerea oricărui sistem din inginerie, trebuie luate deciziidin punct de vedere tehnologic şi managerial. Scopul final al tuturor acestor decizii este fie săreducă la minimum efortul, fie să maximizeze beneficiile dorite. Dacă efortul sau beneficiul doritpot fi exprimate sub forma unor funcţii, optimizarea poate fi definită ca procesul de găsire acondiţiilor care să ofere valoarea maximă sau minimă a acestei funcţii (mininizare cost, respectivmaximizare beneficiu).Metodele de optimizare pot fi clasificate în trei mari categorii (figura 1):- metode deterministe;- metode probabiliste;- metode enumerative.Categoria metodelor deterministe este dedicată studiului analitic al funcţiilor, în care analizamatematică este cheia rezolvării problemei. De regulă, funcţia trebuie să fie continuă şi derivabilă.Calculul devine mai complicat când numărul de variabile este mai mare decât doi şi există diferiterestricţii asupra variabilelor. Aici intră toate metodele programării matematice, adică programarealineară, programarea nelineară cu toate cazurile ei particulare (convexă, separabilă, pătratică,geometrică), programarea multiobiectiv, programarea prioritară, programarea multinivel etc.,precum şi metode indirecte de căutare a optimului.La metodele probabiliste se apelează în situaţiile când modelul matematic al problemei deoptimizare este dificil sau chiar imposibil de formulat în termenii metodelor analitice, incluzândmulte variabile şi restricţii complexe. Algoritmii de rezolvare a acestor probleme sunt de naturăprobabilistă, dar imaginaţi astfel încât să favorizeze apariţia unor soluţii din ce în ce mai bune peparcursul căutării în domeniile fezabile ale necunoscutelor.În metodele enumerative, valoarea optimului se obţine prin căutare exhaustivă înspaţiul de căutare (presupus finit). Metodele sunt destul de ineficiente, efortul de calcul fiind foartemare în majoritatea cazurilor (de exemplu, în programarea dinamică, aparţinând metodelororientate).215

Fig. 1.Orice algoritm eficient de optimizare trebuie să îmbine două caracteristici principale:- explorarea, pentru a investiga domenii noi de căutare;- exploatarea, pentru a valorifica soluţiile bune găsite.Aceste cerinţe sunt contradictorii, iar un algoritm bun trebuie să găsească cel mai potrivitcompromis între ele.În figura 1 se poate observa localizarea algoritmilor genetici în raport cu alte tehnici deoptimizare.Algoritmii genetici aparţin algoritmilor evoluţionişti inspiraţi din teoria darwinistă privindevoluţia speciilor în mediul înconjurător ostil. Se constată că algoritmii evoluţionişti sunt plasaţi peacelaşi palier cu alte grupe de tehnici de căutare inspirate de procese naturale.Aşa, de exemplu, reţelele neurale artificiale (RNA) imită structura creierului uman şiprocesul de învăţare desfăşurat în acesta pentru a furniza valorile adecvate ale unor mărimi de ieşire(rezultate), la valori specificate ale unor mărimi de intrare. În principiu, reţelele neurale artificialenici nu au nevoie să cunoască maniera în care se condiţionează intrările şi ieşirile sau modelulmatematic care descrie evoluţia sistemului cu acele intrări, respectiv ieşiri.La fel, apar tehicile de optimizare probabilistă care mimează comportarea unor specii cuinteligenţă de grup cum ar fi algoritmul coloniei de furnici, algoritmul stupului de albine, algoritmulroiului de particule (stoluri de păsări, bancuri de peşti, turme de animale etc.), cu toate varianteleacestor tipuri de algoritmi. În algoritmul coloniei de furnici, schema de căutare a soluţiei optimereproduce mecanismul prin care furnicile – deşi sunt practic oarbe – reuşesc să găsească rapid216

drumul cel mai scurt dintre o sursă de hrană şi muşuroi, comunicând indirect prin intermediulferomonului depus în timpul deplasărilor (o secreţie a cărei intensitate devine tot mai puternică, pemăsură ce o anumită rută este parcursă mai frecvent). Algoritmul stupului de albine reproducecomportamentul membrilor unui stup (regină, trântori, albine lucrătoare) legat de înmulţire,incluzând zborurile maritale ale reginei, cuplarea aleatoare cu trântorii, dispariţia ulterioară aacestora, depunerea ouălelor şi apariţia noilor insecte, hrănirea preferenţială a unora dintre acestea,care vor deveni noi regine, unele mai performante decât cea actuală (analogia cu noi soluţii maibune pentru problema de optimizare considerată). În algoritmul roiului de particule se modeleazăschimbul de informaţii şi de poziţii între membrii lui, schimburi menite să permită prelungireadistanţelor de zbor (stoluri de păsări), identificarea zonelor bogate în hrană (bancuri de peşti),evitarea cu succes a prădătorilor (turmele de animale) etc.Algoritmul de călire simulată se bazează pe analogia cu un proces termodinamic şi anumemodul în care se călesc metalele prin răcire controlată. Această răcire lentă face ca atomii să seorganizeze într-o structură cristalină ordonată, care conferă rezistenţă mecanică maximămaterialului. Starea finală (rezistenţa maximă) corespunde optimului funcţiei de performanţă dinproblema de rezolvat, iar poziţiile atomilor din structura cristalină ordonată corespund valorilornecunoscutelor din problemă pentru care se realizează optimul.Pe acelaşi palier cu algoritmii genetici, în cadrul algoritmilor evoluţionişti se plaseazăprogramarea evoluţionistă, strategiile evoluţioniste şi programarea genetică, diferenţiate în principalprin: natura schemelor de reprezentare, operatorii de reproducere şi metodele de selectie, dar şi prinnatura problemelor pe care le rezolvă.În general, se consideră că aparţin algoritmilor genetici acei algoritmi la care problema derezolvat se modifică astfel încât valorile necunoscutelor sunt reprezentate prin şiruri concatenate de0 şi 1 – aşa cum au fost imaginaţi primii algoritmi genetici.Dacă forma iniţială a problemei nu se alterează, ci se adaptează la ea reprezentarea valorilornecunoscutelor (de exemplu – în numere reale) şi operatorii genetici utilizaţi, atunci se vorbeştedespre programare evoluţionistă.Deşi în capitolele următoare din lucrare s-a apelat la programarea evoluţionistă, s-a preferatsă se păstreze sintagma de abordare prin algoritmi genetici.GeneralităţiA.G. aparţin tehnicilor de inteligenţă artificială inspirate de procese aparent simple dinnatură pentru a rezolva probleme complicate de natură matematică, tehnică, economică,managerială etc. Ei se bazează pe principiile geneticii şi ale selecţiei naturale, enunţate de Darwin(supravieţuieşte cel mai bine adaptat). Mecanismul este similar procesului biologic al evoluţiei încadrul unei specii vii. Acest proces posedă o trăsătură prin care doar indivizii care se adaptează maibine la mediu sunt capabili să supravieţuiască şi să evolueze peste generaţii, în timp ce aceia maipuţin adaptaţi nu reuşesc să supravieţuiască şi cu timpul dispar, ca urmare a selecţiei naturale.Analogia între problema fizică şi termenii de genetică este următoarea:– o soluţie posibilă → individ (sau cromozom)S1=x1x2x3x4x5x6– necunoscutele (sau variabilele de decizie) → genele unui cromozomx1x2x3x4x5x6gena217

– o mulţime de soluţii posibile → o populaţie (sau generaţie)S3S1S2S5S4– funcţia de performanţă (funcţia-obiectiv din problema de rezolvat) → funcţia deadaptabilitate la mediu a individului– restricţii asupra variabilelor de decizie → (conţinutul sau starea genelor )În funcţie de conţinutul genelor (valorile necunoscutelor), individul (soluţia) are calităţi maibune sau mai puţin bune de adaptare la mediu (funcţia obiectiv) pe care le transmite urmaşilor dingeneraţia viitoare.Spre deosebire de alte metode de optimizare (cum ar fi cele tradiţionale), algoritmii geneticiprezintă avantajul de a lucra cu populaţii de indivizi, evitând astfel riscul de a opri căutarea în zonaunui optim local. Acest lucru nu înseamnă neapărat găsirea certă a optimului global, dar algoritmiigenetici sunt capabili să obţină o multitudine de soluţii în vecinătatea optimului global al problemeide rezolvat.zona sprecare seîndreaptăoptim globaloptim localoptim localFig. 2. Reprezentarea unei funcţii având un maxim global şi mai multe maxime localeFuncţionarea algoritmilor geneticiPrintr-o metodă oarecare, cel mai comod şi frecvent, prin generare aleatoare, se construieşteo populaţie iniţială, fiecare individ având genele aparţinând domeniului posibil de variaţie alnecunoscutelor problemei. În funcţie de valorile necunoscutelor, fiecărui individ îi corespunde ovaloare a funcţiei de performanţă. Populaţia curentă este valorificată printr-un procedeu de selecţie,cei mai buni dintre indivizi fiind trecuţi în baza genetică pentru formarea unei noi generaţii.Indivizilor din baza genetică li se aplică operatori de încrucişare şi mutaţie, dând astfel naştere laindivizi „copii” care formează noua generaţie. Bineînţeles că noua populaţie va fi în medie maibună decât cea veche în raport cu funcţia obiectiv. Se repetă aceste operaţii de evaluare, selecţie şitransformare, pe un număr mare de generaţii şi se obţin astfel populaţii din ce în ce mai218

performante (seturi de soluţii tot mai apropiate de optim), iar soluţia cea mai bună din populaţiafinală va fi admisă ca soluţie satisfăcătoare a problemei.Evaluare132456Funcția deperformanțăSelecțieMutațieReproducereFig. 3. Schematizare algoritm evoluţionistk = 0 generare populaţie iniţială P0evaluarea populaţiei curente P0selecţie indivizi performanţiformare bază genetică pentru populaţia viitoare BG0încrucişare + mutaţie indivizi din BG0k = k +1 formare populaţie următoarerepetare până la atingerea unei condiţii de oprire(cum ar fi nr. maxim de generaţii parcurse)Fig. 4. Schema de lucru a unui algoritm geneticConstrucţia algoritmilor geneticiLa construcţia unui algoritm genetic trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecteesenţiale:1. Reprezentarea cromozomialăSe referă la maniera în care sunt codificate valorile necunoscutelor (genelor) dintr-o soluţie(individ) şi influenţează eficacitatea rezolvării.219

În algoritmii genetici iniţiali, valorile necunoscutelor se reprezentau în baza 2, rezultândpentru fiecare câte un şir format din cifrele 0 şi 1, iar pentru întregul cromozom – un şir concatenatdin astfel de cifre. Maniera de reprezentare presupunea numeroase transformări din baza 2 în baza10 şi invers, necesare calculului funcţiei de evaluare.Ulterior s-a apelat la codificarea Gray care foloseşte într-o variantă mai convenabilăreprezentările prin cifrele 0 şi 1.Programarea evoluţionistă a introdus reprezentarea cromozomială în numere reale, astfelîncât cromozomului îi corespunde un vector de date numerice în baza 10. Prin aceasta se eliminănecesitatea transformărilor dintr-o bază în alta, reprezentarea este adecvată pentru definirea comodăa spaţiului de căutare a soluţiei şi nu se complică utilizarea operatorilor genetici.2. Populaţia iniţială de soluţiiPoate fi creată în diverse moduri, funcţie şi de tipul de reprezentare cromozomială. Pentrucazul reprezentării în numere reale este preferabil să se genereze în mod aleator valori pentrunecunoscutele problemei, din domeniile în care este plauzibil ca acestea să se plaseze.În figura 5 sunt sugerate câteva posibilităţi de generare a unei populaţii iniţiale, într-oproblemă la care se presupune că cele două variabile pot lua valori din intervalul (0; 1).Alte variante de creare a populaţiei iniţiale constau din: introducerea unui număr limitat desoluţii şi multiplicarea lor până la numărul dorit de indivizi; introducerea unui individ şi copierea luipână la completarea taliei populaţiei (posibil de utilizat în cazul reprezentării cromozomiale binare)etc.spatiul plauzibil al solutiilorFig. 5. a) generare aleatoare b) uniform distribuită c) după o lege specificată3. Funcţia de evaluareFurnizează o măsură a calităţii fiecărui cromozom în contextul problemei respective (înfuncţie de care se stabileşte şi forma ei analitică). Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atâtprobabilitatea ca elementul respectiv să supravieţuiască (direct sau prin intermediul urmaşilor săi)va fi mai mare.Funcţia de evaluare poate să exprime un cost, un beneficiu, o cantitate de produs realizabilădintr-o resursă limitată, minimizarea sau maximizarea unei mărimi fizice etc.În alegerea formei funcţiei de evaluare trebuie să se ţină seama de:a) Procedeul de selecţie utilizat;– Pentru problemele de maximizare – de exemplu, selecţia bazată pe principiul roţii deruletă cere ca funcţia de evaluare să fie pozitivă;220

– Pentru problemele de minimizare a unei funcţii f ( x)definită sub forma:Ev( xi)f ( xi)iar selecţia pe principiul roţii de ruletă poate fi folosită doar dacă ( ) > 0221, funcţia de evaluare ar putea fi1= (1)f xi.O altă formulare posibilă pentru funcţia de evaluare în probleme de minimizare (care va fifolosită în capitolul următor) este:( )( )[ S − f xi]Evxi= , (2)SS max f xf x dintre toţi indivizi i şi toateunde = { (i)}este valoarea cea mai mare a lui ( )i,ppopulaţiile p până la cea curentă, iar ( x)mai mare.f va fi cu atât mai mic, cu cât funcţia de evaluare devineb) Eventuale restricţii ale problemei, ceea ce face dificilă precizarea domeniului din carepot lua valori variabilele de decizie şi deci pot apărea printre indivizi într-o populaţie (soluţiinepotrivite) şi care trebuie înlăturate. Pentru a depăşi această problemă, în cazul maximizăriixp x :funcţiei f ( ), se introduce o funcţie de penalitate (i)Ev( xi) f ( xi) − p( xi)cu p( xi) = 0 pentru o soluţie admisibilă, în caz contrar (i)domeniul [ 0 ; ( )].= , (3)p x luând o valoare arbitrară dinf x iDepinzând de natura problemei, funcţia obiectiv folosită poate să nu fie unică. Spreexemplu, în Jung şi Karney (2006), au fost folosite trei funcţii obiectiv: 1) minimizarea sarciniimaxime apărute în cazul şocului hidraulic; 2) maximizarea sarcinii minime (deci evitarea apariţieicondiţiilor de cavitaţie) şi 3) minimizarea diferenţelor între sarcina maximă şi cea minimă.Oricare ar fi schema de construire a funcţiei de evaluare, ea trebuie să asigure fiecăruiindivid o probabilitate de reproducere, în aşa fel încât speranţa ca el să fie selectat pentru bazagenetică să crească odată cu gradul lui de ajustare la mediu.4. Procedeele de selecţieAu rolul de a stabili, în cadrul unei generaţii, indivizii ce vor produce urmaşi.Ele trebuie să asigure un compromis acceptabil între presiunea selectivă pe care o exercită şicerinţa de păstrare a diversităţii în populaţiile nou create. Presiunea de selecţie mare conduce laconvergenţa rapidă spre o populaţie din zona unui optim local, în timp ce presiunea scăzută sporeştenumărul de generaţii necesare până la convergenţa spre o soluţie satisfăcătoare, dar evită „capcana”ajungerii într-un optim local.Printre cele mai importante procedee de selecţie se menţionează (în ordinea apariţiei lor):– selecţia bazată pe principiul roţii de ruletă;– selecţia competiţională (sau regula turnirului );– selecţia bazată pe ierarhie;– metoda elitistă;– eşantionarea deterministă ş.a.Selecţia pe baza principiului roţii de ruletăAcest procedeu este foarte uşor de înţeles dacă se imaginează o roată de ruletă pe care suntdispuşi toţi cromozomii din populaţie. Fiecărui cromozom îi corespunde un sector al ruletei directproporţional, ca mărime, cu valoarea funcţiei de evaluare a cromozomului respectiv. În acest felcromozomilor cu funcţie de performanţă mai bună le corespund sectoare mai mari, iar celor cu

funcţie de performanţă mai slabă le corespund sectoare mai mici. La aruncarea bilei pe ruletă existăşanse mai mari de alegere a cromozomilor performanţi (pentru exemplul considerat în figura 6,acesta ar fi cromozomul 1).10987615423Fig. 6. Exemplu de ruletă ponderată pentru 10 cromozomiSimularea selecţiei pe principiul roţii de ruletă se face în felul următor:1) Se calculează funcţia de evaluare a întregii populaţii:şi apoi probabilităţile:cui = 1,2,...,nn∑i=1( )E T= E vxi(4)- probabilităţile individuale de selecţie:222pE( x )v ii= ; (5)ET- probabilităţile cumulate pentru fiecare cromozom: q i= ∑ p j, (6)2) Se generează un număr aleator uniform distribuit ∈ [ 0;1)r şi:- dacă r < q1, se alege primul cromozom;- dacă r > q1, se caută primul cromozom i pentru care este îndeplinită condiţiaqi−1 < r ≤ q işi acesta se alege pentru a trece în baza genetică de formare a populaţieiurmătoare.3) Se repetă pasul 2 de n ori pentru a se completa baza genetică cu numărul necesar deindivizi.Selecţia bazată pe ierarhieEste asemănătoare selecţiei de tip roată de ruletă, cu diferenţa că probabilitatea de selecţienu este proporţională cu valoarea funcţiei de evaluare, ci depinde de poziţia individului în listaordonată descrescător a valorii indivizilor din populaţie. Această variantă reduce şansa ca indiviziislabi să fie „sufocaţi” de cei cu funcţia de performanţă foarte mare.Regula turniruluiSe alege un număr k (de ordinul 2 sau 3) numit talia sau rangul turnirului. Se genereazaaleator k numere întregi din intervalul 1,......n, se compară valorile E v( x)ale celor k cromozomi şicel mai performant dintre ei trece în baza genetică. Operaţiile respective se repeta de n ori pentru ase asigura numărul necesar de indivizi din baza genetică.ij=1

Metoda elitistăIntrodusă de De Jong (1975), este o schemă adiţională oricărui mecanism de selecţie al căreiscop este de a reţine cei mai buni k indivizi la fiecare generaţie; astfel de indivizi ar putea altfeldispărea din cauza că nu au fost selectaţi pentru supravieţuire sau fiindcă au fost distruşi prinaplicarea operatorilor. Studii experimentale au dovedit că, de multe ori, elitismul îmbunătăţeştesemnificativ performanţa algoritmului genetic.5. Operatorii genetici – au rolul de a transforma soluţiile „părinţi” într-o nouă generaţie desoluţii „copii”, mai performantă.Participarea indivizilor din baza genetică la crearea de noi soluţii are loc doar cu anumiteprobabilităţi, astfel încât nu toţi aceşti indivizi produc obligatoriu noi soluţii. În plus, existăposibilitatea ca unii dintre ei să contribuie la formarea mai multor „urmaşi”.Cele mai utilizate tipuri de operatori genetici sunt cei de încrucişare şi respectiv de mutaţie.Operaţia de încrucişareSe alege de către analist o probabilitate de încrucişaregenerează aleator un număr ∈ [ 0;1 )pi. Pentru fiecare individ ser .Daca r < pi, atunci individul respectiv va participa la încrucişare şi i se alege aleator, cuaceeaşi schemă, un „partener” din baza genetică. Astfel, cele două soluţii „părinţi” vor genera douăsoluţii „copii”.Una dintre cele mai eficiente operaţii de încrucişare este cea numită aritmetică în care ceidoi indivizi părinţi p1şi p2se combină liniar, generând urmaşii u1şi u2sub forma:u 1= ap 1+ ( 1−a) p 2(7)u2= ( 1−a) p1+ ap2unde a este fie un parametru constant (încrucişare aritmetică uniformă), fie variabil cu vârstapopulaţiei (încrucişare aritmetică neuniformă), fie generat aleatoriu din domeniul [ 0 ;1)(încrucişareliniară).Există însă şi alte variante, cum ar fi încrucişarea euristică, încrucişarea simplă(la reprezentarea în cod binar) etc.Operaţia de mutaţie.Pentru a asigura variabilitatea populaţiei (explorarea spaţiului soluţiilor) se aplică acestoperator care permite transformări cu caracter aleator asupra genelor unor indivizi, conducând laapariţia unor trăsături (gene) care doar prin încrucişare şi selecţie nu ar fi apărut în cadrulpopulaţiei.Operatorul de mutaţie acţionează asupra indivizilor rezultaţi din încrucişare dacăunde ∈ [ 0;1 )r < pm,p este probabilitatea der este un număr generat aleator pentru individul respectiv iarmmutaţie impusă de către analist (un alt parametru de control al algoritmilor genetici).Printre operatorii de mutaţie frecvent utilizaţi se află mutaţia neuniformă. Principiul deaplicare este următorul: dacă la cromozomul x s-a ales pentru mutaţie gena xk, atunci aceasta se'transformă în xk(restul genelor rămânând nemodificate).bx'k⎪⎧x= ⎨⎪⎩ xkk+−d( xk− xk)s( x − x )kkδ , daca r1< 0,5, (8)δ , daca r ≥ 0,5⎛ t ⎞unde δ = r2⎜ 1−⎟ ; r 1şi r 2sunt două numere aleatoare din intervalul [ 0 ;1];⎝ T ⎠T este numărul total de generaţii; t este numărul generaţiei curente iars d[ xk; xk] = domeniul admisibil pentru gena xk.Cu cât t creşte, cu atât δ devine mai mic şi modificările aduse de operatorul de mutaţieasupra genei xksunt mai nesemnificative.1223

Diferită de cea prezentată anterior, mutaţia la frontieră realizează trecerea bruscă spre unadintre limitele domeniului valorilor admisibile pentru gena supusă la această operaţie.De menţionat că, în funcţie de problema concretă de rezolvat, pot fi utilizaţi şi alţi operatoricum ar fi cei de ştergere, netezire, fragmentare, etc.Schematizarea modului de acţiune a celor doi operatori prezentaţi este redată în figura 7.părinte 1 părinte 2x1x2x3x4x5x6x1x2x3x4x5x6încrucişarex1x2x3x4x5x6mutațiecopilx1x2x3x4x5x6Fig. 7. Modul în care acţionează operatorii geneticiCONCLUZII:Principalele avantaje ale folosirii algoritmilor genetici sunt următoarele:– deoarece operează cu seturi de soluţii (populaţii), nu prezintă riscul de a opri căutarea înzona unui optim local;– nu impun restricţii asupra formei analitice a funcţiei de performanţă (cum ar ficontinuitatea, derivabilitatea, liniaritatea acesteia etc.);– sunt uşor de implementat, au un grad mare de universalitate şi sunt uşor de reconfiguratdacă formularea problemei se modifică;– nu sunt necesare cunoştinţe speciale de matematică sau de metode numerice.Ca dezavantaje ale utilizării algoritmilor genetici, se pot menţiona următoarele:– sunt mari consumatori de timp de calcul, dacă se impune parcurgerea prea multorgeneraţii până la oprirea căutării;– performanţele algoritmilor genetici depind de setările parametrilor de control folosiţi:probabilităţile de acţiune ale operatorilor genetici, dimensiunea populaţiei, numărul degeneraţii, etc. (deci de experienţa analistului).BIBLIOGRAFIE:1. Stoer J.; Bulirsch R., Introduction to Numerical Analzsis, Springer – Verlag, 1992.2. Banzhaf W.; Nordon P.; Keller R.E.; Francone F.D., Genetic Programming – Anintroduction, Morgan Kaufmann Publishiers, San Francisco, 1998.3. Albu L.L., Macroeconomic non-lineară şi prognoză, Academia Română, 2002.4. Mateescu G.D., Optimization by using evolutionary algorithms with geneticacquisitions, Romanian Journal of Economic Forecasting, 2005.224

ANALIZA NIVELULUI DE ILUMINAREA ÎNCĂPERILOR CU AJUTORULPROGRAMULUI DE CALCUL LUMINOTEHNIC DIAluxLt.-col. lector univ. dr. ing. Corina BĂLANStudent Alexandru VĂDANAAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstract:This article is a study on the illumination level for the rooms of a building designed foroffices. The study begins with the emplacement of the illumination lamps that are installedin every room of the building. However, due to the complexity, I will only refer to the secondfloor of the building.Cuvinte-cheie: sursă de lumină, lampă, sisteme de iluminat, flux luminos.1. INTRODUCERELuminotehnica este o un domeniu al ştiinţei care se ocupă cu studiul iluminatului. Acestdomeniu s-a dovedit a fi foarte important în activităţile desfăşurate de om zi de zi.Pentru o lungă perioadă de timp omul şi-a desfăşurat activităţile numai la lumina naturală,însă din dorinţa de a-şi continua activităţile şi pe durata în care lumina naturală nu este suficientăsau în locurile fără lumină naturală, omul a descoperit şi a perfecţionat de-a lungul timpului surselede iluminat artificial. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au apărut sursele delumină electrice care au fost perfecţionate de-a lungul timpului, astfel încât în prezent iluminatulartificial este în totalitate de natură electrică.Din studiile care s-au efectuat, s-a constatat că iluminatul unui spaţiu influenţează în moddirect eficienţa şi calitatea activităţilor desfăşurate de către om. Astfel, un iluminat corespunzătorcontribuie la diminuarea oboselii în timpul lucrului, la creşterea calităţii produselor realizate, lacreşterea productivităţii muncii, diminuarea numărului de accidente în muncă şi creştereaperformanţelor la învăţătură a elevilor şi studenţilor.2. ILUMINAREA ÎNCĂPERILORPentru a înţelege mai bine ce reprezintă nivelul de iluminare este necesar să definim câţivatermeni specifici şi anume:- Sursă de lumină: este dispozitivul care transformă energia electrică în energieluminoasă[1]. În termeni populari reprezintă tradiţionalul bec cu incandescenţă sau sursă deiluminat fluorescentă (cunoscut sub denumirea populară de „neon”).- Corp de iluminat: dispozitiv electric ce are rolul de a distribui fluxul luminos produs desursele de lumină prin reflexie şi/sau transmisie şi de asemenea îndeplineşte condiţiile necesarepentru montarea surselor de iluminat şi a echipamentului necesar funcţionării acestora.- Fluxul luminos: reprezintă puterea sursei luminoase transformată în lumină şi perceputăde ochi sub formă de senzaţie luminoasă[1]. Unitatea de măsură internaţională este lumenul [lm].Altfel spus, reprezintă cantitatea de lumină emisă de către sursă şi este o caracteristică a sursei delumină.225

- Iluminarea: reprezintă mărimea fizică egală cu raportul dintre fluxul luminos incident peo suprafaţă şi mărimea acelei suprafeţe[1]. Unitatea de măsură în sistem internaţional pentruiluminare este luxul [lx].În cele ce urmează voi analiza nivelul de iluminare al spaţiilor din clădire.Amplasarea corpurilor de iluminatNivelul de iluminare reprezintă factorul de bază în iluminat prin posibilităţile de normare, decalcul şi de măsurare pe care le oferă.Pe baza elementelor determinante, şi anume sarcina vizuală, performanţa vizuală şisatisfacţia vizuală, au fost stabilite nivelurile de iluminare recomandate pentru interior.Având în vedere specificul clădirii studiate, majoritatea încăperilor au ca destinaţie „birou”,astfel că nivelurile de iluminare alese conform normativului de proiectare NP-061-02 sunt:Niveluri de iluminare conform NP-061-02 [2]Destinaţie încăperi Nivel de iluminare [lx]spaţii de birouri 500holuri 100grupuri sanitare 200depozite 100Tabelul 1Distribuţia fluxului luminos emis de corpurile de iluminat în semispaţiul inferior şi superior(faţă de planul de amplasare a corpurilor de iluminat) reprezintă un factor cantitativ, care are ofoarte mare importanţă în distribuţia luminanţelor în câmpul vizual.Distribuţia corectă a luminanţelor se poate realiza dacă se respectă următoarele condiţii:- realizarea uniformităţii luminanţelor pe ansamblul ariei utile a încăperii;- realizarea uniformităţilor pe zona de lucru;- direcţionarea corespunzătoare a luminii asupra sarcinii vizuale şi fondului în vederearedării corecte a contrastului şi a evitării aspectelor perturbatoare.De menţionat că dispunerea în spaţiu a mobilierului şi a celorlalte obiecte, aceasta incluzândîn principiu birouri de lucru, rafturi, monitoare, imprimante, este specifică şi este posibil cageometria încăperii să nu permită o aranjare simetrică a corpurilor de iluminat simultan cu orealizare a unei uniformităţi bune.Plecând de la planul de arhitectură, şi după ce au fost definite nivelurile specifice deiluminare, s-au amplasat corpurile de iluminat conform cu figura 1.Fig. 1. Amplasarea corpurilor de iluminat – vedere lateral stânga226

Corpurile de iluminat utilizate au fost alese astfel încât să realizeze un iluminat cât maiuniform şi să respecte condiţiile pentru realizarea unei distribuţii corecte a luminanţelor.Conform amplasării mai sus arătate, se poate observa în figura 2 nivelul de iluminaregeneral al încăperilor din clădire.Fig. 2. Iluminarea generală în spaţiile clădiriiSe poate observa diferenţa dintre iluminatul în spaţiile de birouri şi spaţiile de circulaţiecomună, în special în partea centrală a etajului unde se află cea mai mare sală de pe etaj, salădestinată conferinţelor, cu o aranjare centrală a meselor de lucru.Fig. 3. Iluminarea generală în spaţiile clădirii, vedere de susÎn această figură se poate observa cu mai multă uşurinţă nivelul de iluminare şi diferenţelece apar între încăperile pentru birouri şi spaţiile de circulaţie, dar şi modul în care amplasareaobiectelor în birouri afectează distribuţia uniformă a luminii pe suprafeţe. În partea dreaptă se poateobserva cât de mult influenţează lipsa unei închideri între încăperi, rezultând la nivelul podelei oiluminare de peste 500 lx. Mai în detaliu se poate observa acest lucru în figura 4.227

Fig. 4. Importanţa geometriei spaţiilor în realizarea unei iluminări uniforme3. VERIFICAREA NIVELULUI DE ILUMINARE A UNEI ÎNCĂPERIAvând în vedere dimensiunile de gabarit destul de mari ale clădirii, voi considera pentruverificare cea mai mare încăpere din clădire, încăperea centrală cu destinaţia „sală de conferinţe”.Nivelul de iluminare recomandat pentru acest tip de încăpere este de 500 lx conform normativuluide proiectare NP-061-02.Geometria încăperii poate fi vizualizată în figura 5.Fig. 5. Geometria şi amplasarea obiectelor de mobilier într-o încăpere cu dimensiuni mariSe observă din figura 5 modul uniform de amplasare al corpurilor de iluminat şi se preteazăca acest tip de amplasare să ofere o repartizare uniformă a iluminării. Astfel, pe masa de lucrutrebuie ca nivelul de iluminare să fie uniform, şi astfel să creeze o atmosferă propice desfăşurăriiactivităţilor specifice.Nivelurile de iluminare corespunzătoare acestei încăperi pot fi observate în figura 6. Aşacum se poate observa în figură, nivelul iluminare este echivalent repartizat pe masa de lucru, fiindrealizată o distribuţie uniformă, ce va crea un mediu de lucru plăcut.228

4. CONCLUZIIFig. 6. Nivelul de iluminare pentru o încăpere pentru conferinţeS-a demonstrat de-a lungul timpului că mediul în care ne desfăşurăm activitatea are unimpact puternic asupra modului în care ducem la îndeplinire sarcinile primite, dar cu aceeaşihotărâre putem spune că ne afectează sănătatea într-un mod pozitiv sau negativ în funcţie de mediulambiant. Este foarte important ca mediul de lucru să fie unul plăcut, să aducă o stare de bine asuprapersoanelor ce îşi desfăşoară activităţile pentru ca, la rândul lor, aceste persoane să lucreze cu unrandament ridicat.Pentru aceasta, iluminatul artificial este un factor determinant în realizarea unui mediuambiant cât mai plăcut. Iluminatul artificial trebuie să asigure pentru aceasta anumite condiţii:- o intensitate luminoasă corespunzătoare tipului de activitate desfăşurat;- evitarea umbrelor şi a strălucirii excesive;- uniformitate în timp şi spaţiu;- un spectru luminos cât mai apropiat de cel natural astfel încât trecerea de la luminanaturală la cea artificială să fie făcută fără diferenţe majore.Pentru realizarea acestor obiective programul de calcul luminotehnic DIAlux vine înajutorul proiectanţilor cu un mediu de lucru avansat, puternic, dar în acelaşi timp uşor de utilizatpermiţând realizarea unui iluminat performant din toate punctele de vedere.BIBLIOGRAFIE:1. Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România, Enciclopedia Tehnică de Instalaţii,Manualul de Instalaţii Electrice, ediţia a II-a, Editura ARTECNO Bucureşti.2. Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri,Indicativ NP 061-02.229

SECŢIUNEA a III-a – VariaCARACTERIZAREA UNUI SISTEM HIBRIDEOLIAN-FOTOVOLTAICConf. univ. dr. ing. Eleonora DARIEStudent master TPPMU Mircea-Răzvan MOTOCUniversitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de InstalaţiiAbstract:This work presents a few of the specific notions to the wind – photovoltaic hybridsystem.Cuvinte-cheie: surse de energie regenerabilă, resurse de energie distribuite, sistem hibrid, energieeoliană, energie fotovoltaică.1. INTRODUCERESistemele hibride de conversie sunt sistemele în care energia electrică este obţinută dinconversia a cel puţin două tipuri de energie primară, dintre care, cel puţin un tip este energieregenerabilă. Această sursă de energie electrică alimentează un consumator sau un grup deconsumatori de energie.Sistemele hibride se întâlnesc, în general, în cazul sistemelor insulare, neconectate la reţeauade energie electrică.Caracterul „hibrid” al unui sistem, se păstrează numai dacă există o anumită interdependenţăa surselor de energie, în procesul de furnizare a energiei electrice către consumatori. Dacă surselede energie regenerabilă sunt legate la o reţea electrică puternică, caracterul hibrid se pierde,deoarece, din punct de vedere al consumatorului, nu există o corelaţie între ele şi consumator.Simpla lor vecinătate sau faptul că ele sunt legate la aceeaşi reţea nu înseamnă neapărat că există unsistem hibrid. În acest caz, sistemele de conversie a surselor regenerabile, contribuie într-o măsurărestrânsă la balanţa energetică a reţelei, la care sunt conectate. Gradul de penetrare a surselorregenerabile este mic, în acest caz.Caracterul probabilistic al surselor de energie, cum sunt soarele sau vântul, şi lipsa decorelare între profilul de sarcină al consumatorilor, pe care aceste surse îi alimentează, creeazăprobleme complicate din punct de vedere al proiectării şi al controlului sistemelor hibride.Sistemele care au în structura lor cel puţin un convertor fotovoltaic şi/sau eolian, dacăsiguranţa de furnizare a energiei o cere, includ un generator de energie „determinist“, de genulDiesel sau un generator pus în mişcare de un motor termic, care poate avea drept combustibilbiomasa, într-una dintre formele ei.Toate sistemele de conversie a energiilor regenerabile în energie electrică, care au oaccesibilitate ridicată a energiei, necesită un sistem de stocare a energiei, dimensionat corect.Stocarea energiei electrice este costisitoare, implică costuri mari de investiţie şi cerementenanţă calificată. Stocarea chimică a energiei în baterii de acumulatoare este probabil cea maides întâlnită soluţie şi singura comercială.Densitatea de energie, adică raportul între între energia stocată şi volumul necesar, arevalori destul de mici, iar acumulatorul, ca atare, este cea mai sensibilă parte a unui sistem hibrid.230

Viaţa unui sistem de conversie este limitată, în principal, chiar de bateria de stocare aenergiei. Există situaţii în care se consideră ca hibride, sistemele în care există un generator eolianşi altul fotovoltaic în aceeaşi zonă, dar sunt conectate la reţea. Reţeaua, în acest caz, se asimileazăcu un acumulator infinit de energie şi, în acest caz, dispare corelaţia între convertoareleregenerabile, adică dispare, chiar aspectul hibrid. Consumatorul nu mai este dependent decât dereţea şi este indiferent la contribuţia surselor regenerabile.2. CORELAŢIA DINTRE ENERGIA EOLIANĂ ŞI ENERGIA SOLARĂ2.1 Covarianţa vectorilor energiilor eoliană şi solarăÎn zonele litorale, există o corelaţie între energia radiaţiei solare incidente pe o suprafaţăorizontală şi energia vântului, care traversează o suprafaţă verticală perpendiculară pe direcţiavântului. De fapt, ambele surse de energie provin din energia Soarelui şi, având aceeaşi sursă, înmod necesar trebuie să existe o relaţie între ele.Această corelaţie nu este evidentă, deoarece relaţia dintre energii nu este directă, ci maiintervin alte fenomene şi condiţii locale sau globale, mai ales în formarea vântului, care mascheazălegătura între ele.Această observaţie este extrem de utilă, în conceperea surselor regenerabile, mai cu seamăîn cazul utilizării conversiei hibride, fotovoltaic-eoliană.În mod direct, existenţa şi cunoaşterea cantitativă a acestei corelaţii au impact asupra:– costului investiţiei;– preţului de cost al energiei produse de sistemele hibride şi– gradului de accesibilitate a energiei pentru consumatori.Găsirea unei relaţii cantitative între radiaţia solară şi energia vântului într-un anumitloc/zonă implică lucrul pe un volum mare de date zilnice, pe durata a cel puţin un an, iar în cursulunei zile achiziţia de date trebuie să cuprindă media măsurătorilor la fiecare 10 minute.Analiza corelaţiei între cele două energii se poate evidenţia, calculând covarianţa întredatele de soare şi vânt.Dacă există doi vectori X şi Y cu n coordonate (două seturi cu câte n date), se defineştecovarianţa χ , cu relaţia:231N∑ ( x i− μx , i)( yi−y , i)1χ ( X , Y ) =n 1μ , (1)în care media valorilor vectorului X este:μ =N1x , (2)şi media valorilor vectorului Y este:x , i∑n 1∑iN1μ = y . (3)y , iCovarianţa χ indică faptul că există o interdependenţă a doi vectori sau a două seturi dedate.Acest coeficient este o măsură a relaţiei dintre două seturi de date statistice, care reprezintădouă fenomene, aparent fără legătură.Sunt posibile 3 situaţii distincte:– covarianţa pozitivă, ceea ce înseamnă că valorile unui vector variază în acelaşi sens cuvalorile celuilalt vector;– covarianţa negativă, când valorile celor doi vectori variază în sens contrar;n 1i

– covarianţa zero, când cele două seturi de valori nu au legătură între ele, deci suntindependente.2.2 Coeficientul de corelaţie dintre vectorii energiilor solare şi eolieneO altă metodă de evaluare a corelaţiei energiilor incidente ale soarelui şi ale vântului esteaceea a corelaţiei.Corelaţia este, de fapt, covarianţa normalizată, care nu este dependentă de unităţile demăsură ale celor două seturi de date.Coeficientul de corelaţie variază între „-1” şi „1”.La fel ca şi covarianţa, corelaţia este:– pozitivă, dacă cele două seturi de mărimi variază în acelaşi sens;– negativă, dacă variază în sensuri contrare şi– zero, dacă mărimile sunt necorelate.Corelaţia se calculează cu relaţia:χ ( X , Y )ρx, y= , (4)σ σunde:12ρy= ∑ ( Y i− μy) , (5)nşi12ρx= ∑ ( X i− μI) . (6)nDacă valoarea acestui coeficient de corelaţie este negativă, constituie încă o dovadă căresursele de soare şi vânt dintr-o zonă sunt complementare, într-o măsură oarecare.2.3. Impactul corelaţiei dintre vectorii energiilor asupra sistemului hibrideolian-fotovoltaicComplementaritatea energiilor solară şi eoliană este mai evidentă în zonele litorale şipermite punerea la punct a unei metode de dimensionare a sistemelor hibride, care să minimizezecosturile investiţiei.O ipoteză susţine că această complementaritate este un factor caracteristic chiar şi pentru oregiune. Confirmarea acestei ipoteze este posibilă numai prin prelucrarea unui volum mare de dateachiziţionate analitic în zonele de interes. Pe baza datelor existente, se poate analiza ipoteza şi sepot trage concluzii calitative.Faptul că aceste energii sunt complementare, face ca:– energia furnizată sistemului să fie mai uniformă;– sistemul de stocare să fie mai redus;– siguranţa alimentării cu energie a consumatorilor să fie mai ridicată.Proiectarea corectă a sistemului hibrid eolian-fotovoltaic, micşorează costul investiţiei şipreţul energiei electrice produse.3. MODELE MATEMATICE ALE COMPONENTELOR SISTEMULUI HIBRIDEOLIAN-FOTOVOLTAIC3.1 Arhitectura sistemului hibrid eolian-fotovoltaicElementele de bază ale unui sistem hibrid de conversie, în varianta cea mai frecventutilizată, sunt prezentate în figura 1.232xy

Proiectarea şi analiza unui sistem complex, aşa cum este un sistem hibrid de conversie aenergiilor regenerabile, implică folosirea unor modele analitice ale elementelor componente, caresă aproximeze comportarea sistemului în limitele de valabilitate a modelului.Fig. 1. Arhitectura generală a unui sistem hibrid eolian-fotovoltaic.Un model analitic poate fi determinat:1) fie prin identificarea acelei componente de sistem cu metode cunoscute;2) fie prin prelucrarea ecuaţiilor de funcţionare ce descrie fenomenele de bază aleproceselor fizice de la baza funcţionării acelei componente.Funcţionarea unui sistem hibrid de conversie a energiilor regenerabile poate fi privită îndouă moduri:a) fie sursele regenerabile plus energia din baterii asigură în principal energia, iar înmomentul în care sarcina nu poate fi acoperită se poate conecta în paralel cu sursele regenerabile şio sursă Diesel;b) fie invers, Dieselul funcţionează ca sursă principală, iar sursele regenerabile asigură oproporţie din energia cerută de sarcină.Pentru funcţionarea optimă:– se evaluează o alocare optimă a resurselor pentru a acoperi cererea de energie, sau invers;– pe baza cererii, a condiţiilor meteorologice şi a performanţelor componentelor, se face uncalcul al capacităţilor necesare.3.2 Modelul de generator eolianProducţia de energie a unei turbine eoliene depinde de energia vântului care trece prinrotorul turbinei.Cele mai utilizate turbine eoliene sunt cele cu ax orizontal. Puterea produsă de o turbinăeoliană în funcţie de viteza vântului, este definită de curba de putere P(u).Curba de putere a unei turbine se estimează prin calcul şi se măsoară în standurispecializate.Puterea medie generată de o turbină de vânt, a cărei curbă de putere este P(u), se calculeazăcu relaţia:în care:P r(u) – densitatea de probabilitate a vitezei vântului;P (u) – curba de putere a turbinei eoliene;u – viteza vântului.∞∫0P = Pr ( u)⋅P(u)du; (7)233

Densitatea de probabilitate a vitezei vântului, într-o anumită locaţie, se determină prinmăsurători în acel loc, într-o perioadă de timp determinată, de dorit cât mai extinsă.Curba densităţii de probabilitate variază destul de puternic de la un anotimp la altul.Din măsurători şi analiza datelor, s-a tras concluzia că, cel puţin în zonele litorale, există şidiferenţe între curbele de probabilitate pe timp de zi şi de noapte.Aproximarea cea mai bună a distribuţiei frecvenţei vântului este dată de distribuţia Weibull.Densitatea de probabilitate a distribuţiei Weibull, este definită de relaţia:⎛ k ⎞ ⎛Pr( u)= ⎜ ⎟⋅⎜⎝ A ⎠ ⎝unde: A şi k – parametrii distribuţiei Weibull.234uA⎞⎟⎠⎛⎜ ⎛ u ⎞exp −⎜ ⎟⎝ ⎝ A ⎠k −1k⎞⎟ ; (8)⎠Curba de putere P (u)se poate calcula punct cu punct, încă din faza de proiectare a turbineieoliene.3.3 Modelul matematic simplificat al generatorului fotovoltaicSe utilizează un model al convertorului fotovoltaic, care permite o scriere liniară a funcţieicosturilor unui sistem hibrid de conversie a energiilor regenerabile.Modulele fotovoltaice sunt realizate prin legarea serie/paralel a unor joncţiuni într-unmaterial semiconductor, pe arii mari, care, la incidenţa radiaţiei solare, generează perechi depurtători de sarcină separaţi de câmpul electric al joncţiunii.La terminalele diodelor/celulelor, apare o tensiune electrică. Numărul de perechi este directproporţional cu intensitatea radiaţiei incidente pe o plajă largă de intensităţi ale radiaţiei solare. Caurmare, curentul de scurtcircuit al generatorului fotovoltaic este direct proporţional cu radiaţiaincidentă.Puterea dată de generatorul fotovoltaic este descrisă de relaţia:Ppv= Wpv⋅ Pp; (9)în care:W pv – energia incidentă a radiaţiei solare;P p – puterea generatorului fotovoltaic în condiţii standard (puterea de vârf - kWp).În general, un generator fotovoltaic poate genera o putere medie de aproximativ 70 % dinputerea de vârf, în condiţii obişnuite de funcţionare.4. ARHITECTURI TIPICE ALE SISTEMELOR HIBRIDEArhitectura unui sistem hibrid depinde de mai multe elemente, definite în faza dedimensionare a sistemului hibrid:a) de puterea surselor de energie (generator fotovoltaic, generatoare eoliene, generatoarediesel etc.);b) de elementele constitutive ale generatorului fotovoltaic, de numărul de turbine eoliene;c) de accesibilitatea pe piaţă a componentelor;d) de tensiunea la barele de curent continuu;e) de tipul şi puterea consumatorilor;f) de ierarhizarea consumatorilor (dacă este posibilă);g) de numărul de invertoare, accesibilitatea pe piaţă a invertoarelor, caracteristicile lorelectrice;h) de tipul şi dimensiunea sistemului de stocare a energiei.

4.1 Arhitecturi de tip paralelÎn sistemele insulare de producere a energiei electrice, în care generatorul Diesel generează(în cea mai mare parte) energia reţelei locale, iar sursele regenerabile au o contribuţie limitată înbalanţa energetică, se folosesc arhitecturi de tip paralel.În figura 2 se prezintă o astfel de arhitectură, în care toate generatoarele se conectează prinreţeaua locală.Acest tip de sistem se utilizează pentru alimentarea unei comunităţi umane cu reţea proprie.Puterea instalată în astfel de generatoare este de ordinul megawaţilor sau al zecilor de megawaţi.În acest tip de sisteme, fiecare tip de generator este constituit din generatoare de mai micidimensiuni.Sistemul hibrid de tip paralel, prezentat în figura 2, nu are stocare de energie, iar surseleregenerabile de energie, contribuie cu o proporţie mică din energia zilnică.Conectarea directă a generatoarelor eoliene, precum şi a celor fotovoltaice direct pe reţea,presupune că sarcinile conectate direct pe reţea, în mod permanent, pot să preia energia produsă deaceste generatoare, pentru a nu se pune în discuţie stabilitatea sistemului.4. 2 Arhitecturi de tip serie-paralelFig. 2. Arhitectură de sistem hibrid de tip paralel.În cazul sistemelor de dimensiuni mai mici, care furnizează cel mult 100 kW zilnic, sefoloseşte o arhitectură de tip serie-paralel.În aceste sisteme hibride (eoliene-fotovoltaice), sursele regenerabile de energie au un rolpreponderent în producerea energiei. Generatorul Diesel joacă în aceste sisteme rolul de sursăauxiliară, sursă care asigură, de regulă, vârful de sarcină sau funcţionează ocazional, în situaţiile încare sursele regenerabile nu pot produce energia cerută de consumatori.Randamentul de conversie global se obţine cu relaţia:η = η B⋅η inv ; (10)în care:ηB – randamentul de încărcare/descărcare al bateriei;η – randamentul invertorului.inv235

Schema de principiu a unui sistem de tip serie-paralel este prezentată în figura 3.Fig. 3. Arhitectură de sistem hibrid de tip paralel.Cunoscând faptul că randamentul bateriei este de aproximativ 0,8 ÷ 0,85, iar randamentulinvertoarelor de aproximativ 0,9, se ajunge la un randament global de 0,72.Din punctul de vedere al randamentului, acest tip de sistem este nesatisfăcător. Pe de altăparte, conectarea directă a generatorului eolian direct la reţeaua locală a sistemului, pe partea decurent alternativ, poate crea uneori, instabilităţi în sistem.O îmbunătăţire a randamentului este posibilă, dacă generatorul Diesel se conectează direct lareţeaua de curent alternativ. Dacă este nevoie de sincronizare cu reţeaua, sistemul se complicădestul de mult.În mod normal, consumatorii pentru care se construiesc aceste sisteme, nu sunt pretenţioşi,putând să suporte o comutare de pe invertor – pe Diesel, operaţie care necesită câtevasute de milisecunde, timp în care sarcina îşi pierde alimentarea. Practic, acest tip de sistem estededicat producerii de energie în zone izolate. Arhitectura completă a acestui tip de sistem hibrid(eolian-fotovoltaic) este prezentată în figura 2.Sistemele hibride eoliene-fotovoltaice, de conversie ale surselor regenerabile, auimplementate strategii de control destul de complicate, supuse unor modificări dese.În sistemele hibride eoliene-fotovoltaice, algoritmii de control sunt implementaţi pecalculatoare de proces sau pe microcontrolere.În mod obligatoriu, orice sistem hibrid (eolian –fotovoltaic) are şi o staţie meteorologică,pentru înregistrarea unui număr minim de parametri ai mediului: viteza vântului; radiaţia solară înplan orizontal şi în planul modulelor fotovoltaice, precum şi temperatura aerului.Din examinarea acestor două tipuri de arhitecturi, se pot remarca următoarele particularităţilegate direct, de funcţionarea sistemului:– toate generatoarele se cuplează pe barele de curent continuu;– tensiunea alternativă este produsă de unul sau mai multe invertoare;– generatorul Diesel se poate cupla şi direct pe reţeaua de curent alternativ;– tensiunea produsă de generatorul Diesel, de generatorul eolian şi eventual, de turbinahidro, se aplică pe barele de curent continuu prin intermediul unor transformatoare deadaptare a nivelului tensiunii şi a unor redresoare;– generatorul eolian trebuie, uneori, să genereze o tensiunea mai ridicată, care ar limitapierderile de transport. Nu totdeauna locul unde se află este şi punctul cu potenţial eolianmaxim; din această cauză, generatorul eolian poate fi situat la o oarecare distanţă delocul de utilizare.236

5. CONCLUZIISistemele hibride de conversie, în cazul surselor de energie electrică, sunt sistemele în careenergia electrică este obţinută din conversia a cel puţin două tipuri de energie primară, dintre carecel puţin un tip este energie regenerabilă. Această sursă de energie electrică alimentează unconsumator sau un grup de consumatori de energie.Sistemele hibride se întâlnesc, în general, în cazul sistemelor insulare, neconectate la reţeauade energie electrică.Caracterul „hibrid” al unui sistem se păstrează numai dacă există o anumită interdependenţăa surselor de energie, în procesul de furnizare a energiei electrice către consumatori. Dacă surselede energie regenerabilă sunt legate la o reţea electrică puternică, caracterul hibrid se pierde,deoarece, din punct de vedere al consumatorului, nu există o corelaţie între ele şi consumator.Simpla lor vecinătate sau faptul că ele sunt legate la aceeaşi reţea, nu înseamnă neapărat, că existăun sistem hibrid. În acest caz, sistemele de conversie a surselor regenerabile contribuie, într-omăsură restrânsă, la balanţa energetică a reţelei, la care sunt conectate. Gradul de penetrare asurselor regenerabile este mic, în acest caz.Caracterul probabilistic al surselor de energie, cum sunt soarele sau vântul, şi lipsa decorelare între profilul de sarcină al consumatorilor, pe care aceste surse îi alimentează, creeazăprobleme complicare din punct de vedere al proiectării şi al controlului sistemelor hibride.BIBLIOGRAFIE:1. Eleonora Darie – The Power System With Photovoltaic (Pv) Cell Source (B 106), The 7 thInternational World Energy System, Technical University Gh. Asachi, Iaşi, România,2008, June 30-July 2, Proceedings.2. Eleonora Darie – The Micro Network Concept (B 107), The 7 th International WorldEnergy System, Technical University Gh. Asachi, Iaşi, România, 2008, June 30-July 2,Proceedings.3. Eleonora Darie, Emanuel Darie – Simularea unui modul fotovoltaic integrat în reţeleinteligente de distribuţie a energiei electrice, Facultatea de Utilaj Tehnologic SINUC2011, Bucureşti, 15 – 16 decembrie 2011.4. V. Lucian – Surse nepoluante de producere a energiei electrice, (2005) Editura AGIR,Bucureşti.5. V. Lucian – Resurse şi instalaţii de producere a energiei electrice, (2006), EdituraAGIR, Bucureşti.6. R. Baican – Energii regenerabile, (2010), Editura Grinta, Cluj-Napoca.7. Zekai Sen (2008), Solar Energy Fundamentals And Modeling Techniques – Atmosphere,Environment, Climate Change And Renewable Energy, Editura Springer Verlag.8. M. Predescu – Conversia energiilor regenerabile, Editura Electra, Bucureşti, 2005.9. http://www.solar-abc.ro.10. http://www.vlamirsolar.ro.11. http://www.xantrex.com.12. http://us.sunpowercorp.com.13. http://www.powermaster.com.tw.237