Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UVerbalizarea ventrilocãIoana CistelecanAUGUSTIN CUPªAPrezent compus/recompusIaºi, Ed. Convorbiri literare, 2005Odialecticã a tãcerii extrinseci, de sine ºipentru sine impusã, meºteºugitã,protejînd un logos interiorizat inextremis, ne propune Augustin Cupºa în al sãuvolum de debut în ipostaza de poet. Un lirismhiperconcentrat în esenþa-i, controlat în detaliu,posedat de un autor cu harul ventrilocitãþii, subpenelul cãruia poemul se moºeºte perpetuusupervizat ºi alunecã dincolo de rostirea primã,rutinat-banalizatã.Se empatizeazã o sensibilitate vãditcerebralizatã, în care sinele e dozat între minimal –ca exponent al substanþei – ºi maximal,categorizînd în fapt gestul cliºeizat – o pragmaticãa absenþei comunicãrii belicoase, superflue ºi, înspeþã, a discursului reflectorizant, abisal,monologat în registrul grav al conºtientizãrii ºirevelãrii inutilitãþii celei dintîi, dar ºi a plinãtãþiiceluilalt. Vorbele eticheteazã derizoriul, gafa,durerea, provizoriul, constituindu-se axiologic opustãcerii ca ºtanþã a jenei, culpei, apãsãrii,suportabilitãþii ºi firescului, aceasta fiind, în fond,rostitã, niciodatã rãstitã, poetizatã, provocatã ºiingurgitatã de un metalimbaj orientat înexclusivitate cãtre un eu vertical, sustrascompromisului, dar inventariind metodic plusurileºi minusurile („eu sunt gol/într-o mînã udã/vorbesc puþin ºi respir mult”; „ºi femeile -întotdeauna de la capãtul nopþii/ºi maºinãriile ºiinvenþiile lor/ºi seminþe ºi abatoare de oþel/ ºilucruri spurcate”; „ºi vorbele sunt cãrãmizi/ºi dinele se fac oasele slabe”; „ºi tãcerea ne gãseºte la felcu/mîinile mici/umede/lipite de haine/saufluturînd fãrã nici o pãrere//mîinile noastremici/pe resturi colosale/ din izbiri colosale decuvinte”). Actantul momentului pare atins demaladiv, percepþia cromaticã transgreseazã dinspregri spre dark, infestînd sfera familiarului ºiîncropind atmosferic un spital în nocturnã, cu unabandon al umanului, într-un amalgam denostalgiere, discreþie timidã, înþelepþitã progresiv ºiun obstinat ºi tenace exerciþiu al devoalãriisensurilor absconse, pertinente, într-o interdependenþãorganicã insinuatã între tãcere ºiobosealã, cu variantele lor cumulative: închidereaca refuz ºi deopotrivã ca incipit al muþeniei,expandarea eºecului în logos, teama de penibilulunei comunicãri la îndemîna unui searbãd acut ºiaglutinarea pensée-urilor furiºate silenþios sau purºi simplu ca refuz de a articula sonor („ºeful degarã intrã rostogolit/ºi bolnav/ ºi fãrã vorbã sevîrã în pîntecul foarfecii”; „trag cu urechea pe lauºi/înghit tot”; „nu ºtiu pe unde sã mai calc/e unmorman de pleoape pe-aici”; „rãsunã picãturi închiuvetã/pe coridor”; „ºi infirmierele amestecaugrijuliu/în vîrtejuri oboseala de prin saloane”;„pãzeam pereþii noºtri de gol/în noi se zbãteaulucruri/ca o ploaie de molii”; „strãluciri viziunicãderi/recãderi/potriviri în cuvinte”). Resortulprimar al limbajului poetic alternativ e dat derecurenþa grabei ºi a fricii; experienþa morþii easimilatã unui dehors cvasi-obiectivat, neutralizat,transpus într-o iremediabilã pietrificare, aidomaunui handicap al propriei salvãri. Contrapondereaîntre un tu feminin ºi un eu masculin auctorialîncropeºte un cuplu al cãrui erotism sfîrºeºte înizuri-repere ale memoriei suav-amar nostalgicizatecarteaºi ale proiecþiei volitive tacite. Spaþiul retractil alprezenþelor personalizate ºi totodatã concentrareanoumenalã a reflexiilor secretizate sunt desemnatede hol, mai precis: de oglinda înveºmîntînd holul,lepãdîndu-ºi semnificaþia iniþialã ºi permutîndu-se,la rîndul ei, îmtr-o mascã jungianã opacizatã,impenetrabilã îndãrãtnic în a deconspira ordinarul,fie el instituþionalizat de-a dreptul, ingrat camuflajal golului în substanþã, colcãind ca un microb întocmai viscerele coordonante, însã inversate catopicã în logica raportãrii – „de pe pereþi viaþa ca osare/se gîndeºte, probabil, la mine”; „Doamne, iocred cã-ntr-o casã de oameni/viaþa cea multã e-nhol într-o oglindã”; „tu erai frumoasã/eu eramaspru”; „cu tine mã uit,/te iau de ºolduri ºi intruîn ºut”; „trebuie sã te acoperi cu o casã, cu onevastã/de un destin, doi trei copii/ ºi cu vîrsta deaur”. Întreagã aceastã verbalizare interiorizatãsinuos transpare într-un lirism ce comportã opseudo-dinamicã a unui pas finalmente retezat,brusc eºuat, al cãrui punct convulsiv în traiectulalunecãrii în ºi spre tãcere rezidã în circumferinþa„gleznelor zdrenþuite”, abrutizînd ºi anexîndscîrþîiala unui titirez hãbãucit în liniºtea penitentã,înstãpînind pînã ºi concreteþea asonanþelor irizatepoematic („Eu/l-am prins între degete/i-am scuipatÎn lumeaIrinei PetraºGraþian CormoºALEXANDRU DEºLIUMiezul lucrurilor. Convorbiricu Irina PetraºFocºani, Editura Pallas Athena, 2006coaja (...)// scîrþîia drãceºte cînd se freca de burtacerului”; „ce mult te-aº fi dorit/îmi ziceam turbatîn gînd/lîngã vitrinã/suspinam cu cîrpa de praf”).Imagistic, se oscileazã între oximoroni repetitivi cufinalitate neaºteptatã, un joc pelin al con-dereconstrucþiei,inserînd definiri economicoase,nedisturbînd continuitatea vizualului în propria-ifrînturã ºi uzitarea unor diminutive impotentizateîn triºarea golului ºi un derutant ludism respirînda gravitate percutantã. Cerebralitatea poemului sebalanseazã între certeþe ºi orbecãialã, evitîndsenzaþia unui deja-lu, în pofida jonglãrii cusemnificanþi cliºeistici, probînd lejeritate înconversia nuanþelor aceloraºi termeni ori în fluenþadeterminanþilor, dar magnetizeazã în forþãcomponentele-i ºi zvîcneºte în erotizãri cu impactdur/eros, centrifugînd în slow motion fascinaþiavertijului reflecþiei ºi, mai ales, a voluptãþiidisecãrii amãnuntului cogitoriu.Verticalitatea notaþiei lirice, precum ºinaturaleþea dez-asamblãrii inspirate a zonelorarhivizitate poetic transferã cãrþii lui AugustinCupºa organicitate ºi sintetism vitalizant.Am auzit recent cã un doctorand înFilologie lucreazã deja la o monografiededicatã Irinei Petraº. Dar, culmea,persoana nu e de aici, din Ardeal, vreun amatorsã-i intre în graþii, ci taman din celãlalt capãt alþãrii – lucru ce m-a pus pe gânduri. Recentulvolum de convorbiri cu Irina Petraº, realizat deAlexandru Deºliu, are ºi el o pronunþatã tentãmonograficã, elucidând semnificative felii biobiliografice,dar ºi comportamental atitudinale dinviaþa protagonistei. E evidentã, deci, tendinþacontemporanilor de canonizare a Irinei Petraº,încã din timpul vieþii. Ne recunoaºtem – rar, ce-idrept –, oamenii de valoare. În majoritateacazurilor, însã, ne reamintim de ei, la zeci de anidupã ce au plecat dintre noi. Atunci doar,învãþam sã-i iubim ºi sã-i preþuim.Revenind acum la Miezul lucrurilor – o cartece începe ex abrupto, fãrã nici o introducere sauprefaþã, dupã inventarul riguros ºi exhaustiv alactivitãþii literare din pagina de prezentare a protagonistei– nu putem sã nu observãm cã întrebãrileconcise ale lui Deºliu nu sunt decât timidepuncte de plecare pentru ca, (ne)þinând cont deele, Irina Petraº sã ne poatã spune câte ºi maicâte, dedându-se pe pagini întregi la veritabile“orgii” descriptiv-narative. Interogaþia e asemenichibritului aflat în proximitatea gazului, ocazie cedeclanºeazã efectul letal: explozia ingenuã ºiincontrolabilã. Stârnitã, Irina Petraº nu mai poatefi opritã. Complexitatea rãspunsurilor ei nu poatefi nicidecum anticipatã. Ele aduc mai mult decâtar fi sperat întrebarea. Aºa, aflãm poveºti de lamare, de la Sibiu, de la diverse colocvii, ni sedezvãluie file din trecutul Literelor clujene, cernuteprin ochii studentei de atunci, istoria EdituriiDidactice ºi Pedagogice etc. Suntem invitaþi cugentileþe sã pãtrundem în lumea Irinei. Pentru ceicare se încumetã, rãsplata e pe mãsurã: oare cineºtia, de exemplu, cã lupul intrat în curtea casei s-auitat cu mirare la micuþa Irina ºi a plecat înapoiîn pãdure, cã aceeaºi Irina publica deja, la vârstade numai 10 ani, poezii în Luminiþa, ScânteiaPionierului, Cravata Roºie sau cã, în prezent, areîn casã mobilã fãcutã de mâna ei? Toate acesteaºi multe altele se înlãnþuie în amintirile IrineiPetraº. Povestea ar putea fi, în principiu, a oricui,dar nu e decât a ei! Iar noi suntem spectatoriiuluiþi de intimitatea caldã care ni se propune. Orelaþie scriitor-cititor care nu are nimic impios, ci,din contrã, ceva dintr-o transgresare a imaginiiimpersonale pe care susþine Irina Petraº cã o promoveazãîn raporturile cu ceilalþi. Volumul defaþa are meritul cã o umanizeazã mai mult decâto fac vorbele frumoase, izvorâte din suflet pe carele spune la evenimentele organizate de Uniunesau promptitudinea cu care intrã în luptã pentrucauza culturii române.Alte “bârfe” se constituie în pagini savuroasedintr-o istorie literarã vie a Clujului altor vremi.Personajele evocate, studenþii de atunci, suntastãzi dintre cele mai sonore nume ale culturiitransilvane: Mircea Muthu, Marian Papahagi,Aurel Sasu, Ruxandra Cesereanu, Ion Vartic,Mircea Petean ºi mulþi alþii.Pe un ton aforistic, lucid, filosofic, lipsit depreþiozitãþi verbale – deºi Irinei Petraº îi faceplãcere sã creeze cuvinte noi – scriitoarea se pronunþãºi asupra diverselor probleme ale lumii contemporane,în fapt, perene teme de disputã, cumar fi “rãzboiul sexelor” sau “provincializarea”literaturii. Impresioneazã în astfel de pasaje,retorica argumentativã, spiritul analitic, pigmentatcu exemple din viaþa de zi cu zi, dar ºi digresiunileîntâmplãtoare, dar nu gratuite.Nu pot sã închei mai bine decât prin a redadeviza Irinei Petraº, devizã în jurul cãreia s-au edificatvolumul de faþã, opera-i de scriitor ºi traducãtor,ºi, mai ales, viaþa-i: “Sã fii deplin ºiasumat ceea ce eºti mi s-a pãrut mereu mai greuºi mai lãudabil decât sã te prefaci cã eºti ceea cen-ai fost ºi nu vei fi niciodatã”.••4 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 20064BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UUn anti(neo)romantransmodernMihaela Malea StroeDARIE MAGHERUcãrãmida cu mânerBraºov, Ed. Arania, 2006În cuvântul introductiv la “cãrãmida cu mâner”,Mona Mamulea face observaþia cã acest “antineoroman”al lui Darie Magheru este cu totulneconvenþional în contextul mai larg al literaturiiromâne a veacului trecut, dar ºi în interiorul creaþieimagheriene are un statut singular.În “cãrãmida cu mâner” terenul narativ esteadjudecat în termenii absurdului ilar, în dimensiuneaunui puzzle imposibil de asamblat armonic ºicoerent, deoarece piesele destinate re-compuneriiîntregului fie au contururi ce nu se potrivesc, fielipsesc, pur ºi simplu, din “dotarea” individului/personajuluice se erijeazã în creator al unei ontologiiºi al unui axis mundi înstrãinate de tot ce s-arcuveni sã fie originar ºi original. Trama epicãalunecã (prin voinþa “antineoromancierului”) înderizoriu ºi grotesc, în degringolada unui teatrummundi unde totul începe, dar nimic nu se terminã,moartea însãºi intrând într-o zonã a relativitãþii ºinemaifiind tratatã cu gravitatea rezervatã, de obicei,ideii de finitudine.Episoadele ce preced corpul propriu-zis alromanului (“prologul cu îngeri”, “al treilea rãzboimondial” etc.) anunþã un univers al alienãrii algrotescului, al absurdului ºi al dezintegrãriimiturilor ºi componentei sacre.Este un univers dispersat în secvenþe incoerente,cu personaje ce apar ºi dispar fãrã ca istoria lor sãajungã neapãrat la un capãt ºi sã aibã logicã.Singurul fir epic ce conduce la o aliniere cronologicãa câtorva evenimente e cel ce dã cãrþii tentãpoliþistã: la un moment dat este gãsit cadavrul luiState Broajbã, fost poºtaº ºi “între opt dimineaþa ºiopt seara” - “invalid de profesie”, inspectorul Ignatdeschide o anchetã, stabileºte un cerc de suspecþietc.Într-o astfel de lume nimic nu zdruncinã penimeni. Nu apar drame, moartea nu îndurereazã,cel mult sperie, pe moment. Reacþia în faþa mortuluide pe pajiºte devine comicã: “bãtrâna (caregãseºte mortul) - a dat sã-ºi facã cruce, dar nu semai putea înþelege cu gãteaja mâinii /…/ noroc cãpicioarele /.../ s-au descurcat ºi singure, dupã un ladreapta-mprejur _ încercase la stânga, da ’ acolo erazid! _ a nimerit prin cea dintâi poartã mai ºubredãdirect peste porcul bãlþat al lu ’ ciorofleacã”.Cãderea bãtrânei peste porcul lui Ciorofleacãtrece în prim-plan, este mai gravã decât posibilacrimã, întrucât porcul (numit ulterior Richelieu)întrupeazã un vis, o aspiraþie. Aflãm cã “el, ciorofleacã,îºi visase porc /.../, încã de la regiment _p.s. _ îºi dorea un porc al lui personal ºi îl obþinuse!...”.Asta explicã de ce, când râtanul guiþã surprinsde “intrarea” intempestivã a bãtrânei speriateîn cotineaþa lui, clanul Ciorofleacã îi sare în apãrare,dotat cu “cinci bâte, un lighean, una scarã purtatãde trei persoane minore”. Magheru oferã aici, însecvenþe de “Þiganiadã”, parodierea luptei pentruapãrarea unui vis, implinit, dar (aparent) ameninþatMulte întâmplãri sunt evazive (explozia unuicamion ce transporta nitroglicerinã, a unei grenadegãsite de “cel de-al doilea al lu ’ sen haucã”etc.) dardevin elemente componente ce definesc lumeareprodusã în roman ºi prilejuiesc observaþii vecineunei sinteze aforistice (bunãoarã, ºoferul caregoneºte cu vitezã excesivã “are veºnicia în faþã dupãcum vine!” sau “lasã, nu pune la inimã! trece ºiasta... asta în sensul de viaþã!...”) sintezã ce, maipresus de absurdul, incoerenþa, ºi ridicolul unei existenþece nu mai fiinþeazã, stabileºte cã viaþa e imanenttrecãtoare, veºnicia deschizându-se dincolo demoarte.TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Precum sãrutul unuicondamnat la moarteAlexandru JurcanFALAVIA TEOCCronografCluj, Editura Eikon, 2004Despre Flavia Teoc s-au scris articole elogioasetocmai pentru cã poezia sa abordeazão interiorizare necodificatã.Volumul Cronograf reaccentueazã temele dragipoetei, glisând în proximitatea ploilor, îngerilor,zeilor, stelelor, oaselor. Pe strãzi bântuie o singurãtateimplacabilã, bisericile s-au închis în oraº,identitãþile se clatinã sub angoasa auctorialã:“Cred cã încep sã semãn cu altceva/ Pentru cãnimeni nu mã recunoaºte” (p. 29).Metaforizãrile Flaviei Teoc nu sunt ostentative,ci apar în simplitatea izvoarelor, frunzelor, pietrei.Termenii recurenþi conduc spre o elevaþie revigoratoare.Cer, noroaie, priveliºti înverzite – unslalom narcisistic printre oglinzile deºarte.Exorcizarea nu devine elocventã, deoarece poetaare o apetenþã moderatã pentru ambiguu. Defapt, “cine eºti tu, cel care mã trãieºti?” (p. 27).Cu parcimonie, poeziile se terminã acolo undetrebuie, lãsând un halou al negaþiei: “Vorbinddespre mine/ Mereu spun nu/ Nu ºi nu/ Pentrucã asta e/ Nu mai” (p. 17).Luciditatea poetei rãmâne un garant al sinceritãþii.Ea ºtie cã “Vine o zi/ Când cuvinteleîncãrunþesc pe buze/ Cu mult înainte sã lerosteºti” (p. 36). Mai apoi reapare singurãtatea“Suntem bãºtinaºii unui univers în explozie”,spune Magheru. Un univers din care componentasacrã a dispãrut (în spaþiul evocat nu existã bisericã,centrul acestei lumi reprezentându-l cârciuma semnificativnumitã “la jegosu”), iar fãpturile ce-l populeazãs-au dezis de arhetipuri, preferând condiþia deinºi standardizaþi care, în lipsa lor de discernãmânt,aleg ca reper/ideal porcul (“un ce concret, cu ºoriciviu”), uitând de taurul totemic. Este aici radiografiacriticã a lumii postmoderne care a renunþat la douãdintre reperele ontologice ale tradiþiei - Divinitateaºi Cosmosul - reducându-ºi interesul exclusiv la Om,de unde ºi sãrãcirea perspectivei gnoseologice, incapacitateade a-ºi menþine propria coerenþã.Toate morþile din “cãrãmida cu mâner” suntdecese în rãspãr, lipsite de tragism sau dramatism(un fost birjar, prins de febra modernizãrii, vindecaii ºi cumpãrã un Chrysler, dar moare, beat, laprimul drum cu maºina, pentru cã “ºoseaua nu s-abifurcat exact acolo unde avea el nevoie”.În ceea ce priveºte “setea de culturã” a lumii pecare o amendeazã Magheru, sugestivã este scena încare madam Ciorofleacã “îºi desãvârºeºte instrucþiuneaintelectualã” ieºind cu porcul la pãscut ºiþinând într-o mânã un roman de Al. Dumas, iar încealaltã o funie de al cãrei capãt este legat grãsunulRichelieu. Nu e de mirare cã, atunci când porculevadeazã ºi madam Ciorofleacã se întoarce lacârciumã aducând, legat de funie, un taur (“taur cucare el, ciorofleacã, de altfel ºi toþi ceilalþi pânãuna-alta n-aveau ce face!...” - s.n.), consortul oînjurã. Simbolic este aici iureºul stârnit, vânãtoareaîn cerc. Clienþii cârciumii, fugãriþi de taur, se strãduiesc,ridicol, sã þinã “aproape” în spatele animalului,alimentându-ºi iluzia cã ei ar fi urmãritorii.Deznodãmântul secvenþei este un fel de “altamirã”inversã: taurul îi “tencuieºte” pe urmãriþii ce se credurmãritori pe uºa grajdului. Rostul totemului seschimbã (o cer vremurile), el nu mai protejeazã ciavertizeazã “tribul” care îi ignorã abstracta utilitate.Secvenþa aceasta, cu tot aparentul ei statut de situaþieabsurdã, este mesaj-corolar, anticipat de o divagaþieîn lumea artei, - în fond o profesiune de credinþãa autorului, o pledoarie pentru revenire lacreaþia revelatã ºi renunþare la mimetism. Credemcã aici se cade cãutatã ºi explicaþia speciei epicenumite “antineoroman”, întrucât aici gãsim explicaþialui “neo” faþã de care autorul se declarã “anti”.Fãcând trimitere la celebrele desene rupestre de laAltamira, Magheru amendeazã snobismul celorcare, de dragul lui “neo”/nou, forþeazã limitelestilizãrii pânã la grotesc, realizând “neoprimitivismulcult” –mascã menitã sã ascundã ignoranþapurtãtorului. Acest “neoprimitivism cult” este “omimare a stângãciei care însã nu fusese delocstângãcie _ aºa cum s-ar putea crede! _ când evorba de altamira - ci, dimpotrivã, revelaþie! ... ªi laea s-a ajuns acum douãzeci de milenii - strãbãtândcu dalta alte neºtiute milenii anterioare /.../ deciprimitiv /…/ nu este scriitorul de tauri, cel ce seidentificã adesea cu magul tribului însuºi - ci contemporanulnostru care dispreþuieºte teoretic ºiescamoteazã practic desenul corect - dintr-oimpotenþã, un traumatism psihic ºi nu ca rezultat alabstractizãrii stringent reclamatã, la nivelul veacului,de necesitatea redãrii marilor (sic!) idei în sine!dezbrãcate de carne!”. Magheru se pronunþã clarpentru arta/creaþia revelatã, ce nu poate aparþinedecât iniþiaþilor, iar iniþiaþi nu pot fi decât cei cares-au supus unei îndelungate respectãri a rigorilortradiþiei ºi ideii de sacralitate.Sunt critici care îl considerã pe Darie Magheruun precursor al postmodernismului. Raportatã laforma discursului literar - în sensul voitei desincronizãriºi amalgamãri a timpului narat ºi timpuluinaraþiunii (prevestindu-l pe Nedelciu), aceastãapreciere se justificã, la fel în privinþa digresiunilorºi fragmentarismului. Nu însã ºi raportatã laconþinut, întrucât Magheru anticipeazã ºi dezvãluiecritic tocmai “impotenþa” ºi “traumatismul psihic”consecutive actului de eludare a sensurilor prezervateîn tradiþie. Prin mesajul transmis, D. Magherueste, mai degrabã, un scriitor transmodern.•“cu miros de muºama” ºi resemnarea netrucatã:“În seara asta nu-ncruciºez/ Spada cu nimeni” (p.51). O sciziune impenetrabilã se produce întrestarea de anahoret ºi pulsaþiile versatile ale lumii.Oricum, poeta e sigurã de fluxul pe care-l orienteazãspre tenebre: “La ultima staþie/ Mã-ntrebdacã banchetei albastre/ Nu-i va lipsi cãldura/Trupului meu” (p. 51).ªi totuºi, din subliminal þâºneºte aceeaºiamãrãciune: “Umãrul pe care/ N-o sã dorm niciodatã”(p. 58).Ca orice poet autentic, Flavia Teoc coaguleazãstãri, recentrându-le. Din real în virtual nu e decâtun pas. Iubirea, ca o nãlucã, se ascunde în formeatipice: “Drumul pe care cobor seamãnã cu tãietura/Ochilor tãi” (p. 59). Dacã ciobul de sãpun“alunecã leneº/ Precum sãrutul unui condamnatla moarte” (p. 60 – o comparaþie de excepþie),atunci “þipãtul de cearã” izbucneºte din luciuloglinzii.Câteodatã versurile tind spre grupaj de haiku:“Cerul de smoalã/ Tace-mpietrit/ Ca un sfânt/Cine vrea/ Sã cumpere liniºte?/ Vând” (p. 11).Cel mai mult doare absenþa, iar “absenþa ta/Are chipul lui Dumnezeu” (p. 18). Iubirea poatejustifica o cãdere, care “poate fi mai frumoasã cazborul” (p. 14). Într-un sentiment acut al tainei,“am iubit ca un nebun/ Cam tot ce se putea iubi,plus un om” (p. 14).Închizând volumul, ai senzaþia de “opera aperta”.Amprentat de stilul poetei, simþi nevoia uneireconfigurãri spirituale. Flavia Teoc, cu modestieºi fragilitate de trestie, convinge ºi emoþioneazã,promiþând o continuare certã a fluidului poetic:“N-ai vãzut aproape nimic/ Din ceea ce sunt”(p. 87).•5BlackPantone 253 U5

BlackPantone 253 UTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Nicãieri, poate, în zilele noastre, n-a rãsunat cumai multã autoritate ºi cu mai multã forþã acestþipãt etern al omului în faþa misterului ºi aneantului: Cine sunt? Ce sunt? Þipãtul lui Iov,þipãtul lui Eschil, þipãtul lui Pascal, scos sub miide forme de sute de voci rãguºite ale unui cornestrunit bine, ieºit direct din pieptul colectiv alunei cohorte pasionate, mai bine spus al unuipopor în luptã cu neliniºtea sa ancestralã”. Pelinia aceasta, a tradiþiei marii poezii româneºti, nunumai interbelice, Gabriel Stãnescu scrie: “Învãþsã-Þi cerºesc porþia mea zilnicã de îndurare/…/Adorm visând ºi în noaptea asta/ Cum un duhblond iese din scripturi/…/ Cum umblã orbecãindprin întuneric/ Izbindu-se de puþinele lucruri dinchilie“ (Manuscrisele ºi noaptea). Iar departe deþarã, cu avantajul perspectivei, noteazã:“Cioranizez…eliadizez.. ghenonizez de unulsingur/ Într-un Paris medieval/…/ … acest vierme/Care continuã sã roadã/ … în neantul valah”(Neantul valah).Poetului îi place sã povesteascã despre semeni.Astfel sunt poemele Vanea Bãtrânul (despre ungrup de nuntaºi ºi o naºtere în sanie pe Dunãreaîngheþatã, povestite de bãtrân þinând armonica pegenunchi ºi “dând pe gât/ Ultimul pahar”), VirgilMazilescu (“Într-o bunã zi o sã-mi zbor creierii/Ar fi urlat ca ieºind din minþi Virgil Mazilescu/sorbind ultimul strop de votcã// Dar a murit cuma murit// (Securitatea a avut grijã ºi de astãdatã)”) ºi O filã de jurnal (“Într-un parking lot/ Ofrumoasã hispanicã/ Încercând sã-ºi spele/ Fãrã afi vãzutã/ Copilul de un an/ Plin de rahat”).Umorul nu lipseºte ca în lapidarul poem Omullui Aristotel: “Aristotel a definit imprudent omul/Ca fiind nimic altceva/ Decât un cocoº fãrãpene./ Nu aceleaºi lucruri se pot spune/ ªi desprestrã-strãnepoþii sãi/ Care în pas cu civilizaþia/ Auajuns niºte bieþi pui congelaþi”. Imaginea îmiaminteºte de porecla mucalitã pe care le-odãduserã oamenii pe vremuri când, stând la cozimari, puteam cumpãra doi pui, pielea ºi osul,într-o pungã: Fraþii Petreuº.Cu o sinceritate abruptã poetul vorbeºtedespre asperitãþile existenþei: “Mi-am începutviaþa/ exact aºa cum o voi sfârºi: printre cãrþi/Totul ar fi aºa de simplu/ Dacã între început ºisfârºit/ N-ar fi existat o întreagã listã/ Alucrurilor ‘de fãcut’/ Cu termene fixe”(Curriculum vitae). Stressul transpare în o serie deversuri: “Ni s-au fãcut bagajele în timp ce neaflam/ Sub acþiunea tranchilizantelor/… / Voitrece pe la cele douã stewardese/ Sã-mi iaudoctoriile” (Clinica de psihiatrie). În acest sensvin, de asemenea, cu superbã expresivitatepoeticã, versurile: “Sunt animalul marin al luiSandburg/ Care trãieºte pe uscat dar ar vrea sãzboare/…/ Frica naºte un fir nevãzut/ Mairezistent decât oricare lucrare/ a vieþuitoarelor însuferinþã/ Nu o vedeþi cum creºte ºi creºte/Rãsucindu-se nu din saliva pãianjenului/ Ci dindisperare?” (Ghem de neliniºti).Pe nesimþite sensibilitatea poetului trece astfella lucrurile cotidiene, la reflecþii sociale, la aspectepolitice. Limbajul devine mai prozaic pe mãsurãce se umple de pasiune, fãrã a-ºi pierde însãniciodatã acel nu-ºtiu-ce tainic al poeziei. Când, în1990, Mircea Dinescu îºi lanseazã volumul lui deversuri Moartea citeºte ziarul (apãrut întâi înOlanda în 1989) “prezenþa sa face sã se aduneatâta de multã lume în librãria Mihail Sadoveanuºi pe trotuarul din faþa ei încât trebuie aduseforþele de ordine”, noteazã Alex. ªtefãnescu înmemorabila sa Istorie a Literaturii Contemporane.Atitudinea patrioticã, cetãþeneascã, a devenit onotã a responsabilitãþii omului de litere.Gabriel Stãnescu, autorul fulminantelor volumeAmerica, America, Sfârºitul care începe ºiDespãrþirea de fricã, scrie, referindu-se la tragicaexperienþã comunistã a poporului nostru: “Eranoapte când mama m-a adus pe lume/ O noaptecumplitã în lunga noapte a istoriei/ Noapteamaºini negre ridicau oameni de acasã/ Ducându-iîn direcþii necunoscute” (1951). “Nimeni dinfamilia mea nu a scris poezii…/Nu a fost deajuns/Cã au trecut înnot douã rãzboaie mondiale/Cã femeile au umplut curtea de copii/ Cãbãrbaþii au fost luaþi prizonieri la ruºi/ Cã aufãcut ani buni de închisoare la Canal? (Minte decopil). “Noi n-am apucat Dumnezeule nici mãcar/O bucatã de întuneric/ În care sã ne îngropãmmorþii/ Prizonieri de rãzboi dispãruþi fãrã urmã/În îngheþata siberie” (Facerea lumii). Teribilã confesiune,cutremurãtoare versuri. “Am fost minþiþiînºelaþi pânã la al ºaptelea neam/ Am fost declaraþiinutili ºi transferaþi în suburbiile/ Unor oraºefãrã locuitori/…/ Cum puteai sã-i denunþi cândºtiai/ Cã altã binecuvântare decât puºcãria nu eraposibilã? (Tot atâtea întrebãri). Revolta vinefireascã: “N-am strâns destul nisip în buzunare/Ca sã pot îngropa statuile soldatului sovietic eliberator”.ºi din ea dorinþa de evadare din marea“închisoare” comunistã: “Mai am timp sã gãsescpe hartã/ O insulã pustie un ultim fiord/ Cunume imposibil de pronunþat// Oare toþi rãtãciþiiasemeni mie moºteni-vor pãmântul?” (Nu eu).Ajuns în Lumea Nouã poetul observã cupãtrundere racilele sociale chiar în structuridemocratice foarte evoluate. Aºa suntdemonstraþiile cuminþi, organizate, disciplinate,pãzite de poliþie, ineficace, inutile: “Democraþianu-ºi gãseºte tãria în puterea mulþimilor/…/ ÎnNew York nu a fost luatã cu asalt nici o Bastilie”(Demonstraþie în Time Square). Aºa-zisa libertatea individului nu aduce fericire: “Mai mult desaptezeci la sutã/ Dintre americani/ …/ Suferã deobezitate/ De stress/ De singurãtate/ Mulþisfârºesc printr-un atac cerebral” dar “în replicã/Birourile societãþilor de asigurãri pe viaþã/Funcþioneazã douãzeci ºi patru de ore dindouãzeci ºi patru” (Impromptu). Din mulþisoldaþi trimiºi sã lupte în Irak rãmâne tragic doarun “Munte de fotografii”.Desþãrarea nu este compensatã decât parþial desatisfacerea dorinþei arzãtoare de libertate.Adaptarea naºte probleme. “N-aº fi crezut/ Cã înmine om de la munte/ Se-aud plângând clopotelePutnei/…/N-aº fi crezut/ Cã în mine om de laDunãre/ Bat zbãtându-se la þãrm/ Vânturilevalurile” (Desþãrare). Nu întâmplãtor poetulGabriel Stãnescu este una ºi aceeaºi persoanã cueditorul unei cãrticele de versuri eminescieneîntocmite de Mircea Eliade pentru singurãtateacelor din exil. “Cât timp se va gãsi ºi pentru noio Itacã/ Nu vom fi aºa de singuri printre strãini”(Poem).Între douã lumi incomplet realizate, poetul, cuacelaºi patetism autentic al primelor sale volumede versuri incendiare scrise în America, anunþãºocant ºi totodatã ca un subtil avertisment:“Omenirea se scufundã în fiecare zi/ Cu câþivamilimetri/…/ Sub propria sa greutate/ Nu versurilelui Ovidiu au fost cauza rãului” (Omenirease scufundã). ºi pe ton ironic, într-o realã manierãpublicitarã: “Agenþia de turism Noah & SonsInc./ Oferã cele mai avantajoase preþuri/ Pentruviitorul potop” (Noah & Sons Inc.). Poetulîncheie însã grav, cu un sentiment profund existenþial: “Un astrolog din Cambodgia fixeazãsfârºitul lumii/ În ziua de 27 februarie 2017/Scriu ca ºi cum fecare zi de acum înainte/ Arputea fi ultima” (Sfârºitul lumii).O plachetã de versuri interesantã, oconfesiune liricã pasionantã, oglindind omultitudine de faþete ale lumii contemporane, dela umbrele sistemelor tragice dictatoriale laimperfecþiunea structurilor democraticecontemporane, de la frigurile ºi interogaþiilecreaþiei la perisabilitatea creatorului, toatepornite dintr-o foame nebunã de frumos ºi deabsolut, formulatã la timpul marilor entuziasmejuvenile, “pãcat” din care s-a clãdit o întreagãviaþã ce se justificã prin responsabilitate socialã,chiar dacã aspiraþiile nu-ºi aflã o Itacã deplinã ºi oneliniºte proprie epocii noastre de “rãtãciþi”continuã sã stãruie în sufletul cicatrizat de vârste.Hotãrât, Gabriel Stãnescu rãmâne un poet extremde talentat, mereu interesant, mereu cu un noucuvânt de spus, cu larg ecou la cititor.•7BlackPantone 253 U7

BlackPantone 253 UEbine cunoscutã definiþia pe care Voltaire odãdea scriitorului: „peºte zburãtor: dacã seridicã puþin, îl devoreazã pãsãrile, dacã seafundã, îl mãnâncã peºtii“. Altfel zis, o fiinþãbizarã, nevoitã a-ºi gãsi un echilibru precar într-unmediu pururi încãrcat de primejdii. Acest mediu esocietatea care e departe de a-l agrea, în principiu,pe artistul cuvântului, incomod prin conºtiinþa saanaliticã, prin darul sãu de-a destrãma aparenþelesub care se aflã un strat de fenomene nu o datãinavuabile. Un atare personaj e un „tulburãsãrbãtoare“.Despãrþit de inerþiile, prejudecãþile,comoditãþile percepþiei comune a realului, devineîntr-un fel ostil acestora ºi, în consecinþã, e pânditde „pãsãrile“ ºi de „peºtii“ ce se nutresc preaadesea cu trupul ºi cu sufletul sãu. Rupturacreatorului cu mediul e cu atât mai dramaticã cucât structura socialã e mai abuzivã – dovadãtotala incompatibilitate între libertatea creaþiei ºiregimurile totalitare care, strãduindu-se a-ºi aserviproducþiile spiritului, au radicalizat poziþiaproducãtorilor lor (fireºte, a celor de bunãconºtiinþã). Fosta, din fericire fosta UniuneSovieticã înfãþiºeazã o cutremurãtoare vitrinã,precum a unui magazin de pompe funebre, clasalux, a sacrificiilor la care i-a silit pe oamenii artei,unii asasinaþi, alþii împinºi la sinucidere, cei mainorocoºi putând fi socotiþi cei azvârliþi în izolareadurã a „exilului intern“, un soi de moarte civilã.Cele ce s-au petrecut în funesta „þarã asocialismului victorios“ îºi gãseºte replica însituaþia culturii din þãrile vasale. Exemplele sunt laîndemâna tuturor.Dar, ni s-ar putea obiecta, parcã diavolul nu eatât de negru cum pare. Parcã nu toþi scriitoriicare au depãºit o mãsurã a cutezanþei, înscrise închiar sâmburele actului estetic, au fost devoraþi depãsãri ºi de peºti. Aci se cuvin consemnate douãaspecte ale amortizãrii tragicului impact. Maiîntâi, personalitãþile de valoare au fost uneoriîmbrãþiºate, „asimilate“ într-un chip favorabil,pentru a spune astfel, de cãtre Molohul social,prin recunoaºtere oficialã, prin instituþionalizare.Au fost admise drept „valori naþionale“,mediatizate, premiate, predate în ºcoli. Introduseîn circuitul istoric. În societãþile democratice oastfel de tranºare a conflictului posedã, desigur, ovalenþã pozitivã. Ea rãspunde, chiar dacã parþial ºifrecvent tardiv, instinctului de conservare asocietãþilor în cauzã, care intuiesc nevoia unuiliant al spiritului, de ordin sacrificial, care sã legecãrãmizile lor precum în legenda zidiriiMeºterului Manole. Orice construcþie deanvergurã necesitã o jertfã ºi la temeliilemacroconstrucþiei socio-economico-politice einclusã cu schepsis jertfa benevolã a creatorilor. Însistemul comunist a prevalat însã brutala strategiea aservirii prin ideologizare forþatã. Siliþi a sesubordona cerinþei discreþionare de partid, a seînjuga precum vitele la carul propagandei,scriitorii ca ºi ceilalþi exponenþi ai artei au devenitvictime ale unei demonii istorice. În mãsura încare au acceptat compromisuri, sacrificiului debunãvoie pe care îl include zãmislirea operei i s-asubstituit unul impus de maºinãria nelegiuitã aviolenþei dirijate de-o pretinsã soluþie filosoficãfinalã. ªi nici mãcar atât. De facto, dirijate defluctuantele interese ale unei oligarhii semidoctedacã nu de-a dreptul analfabete, în cap cu uncârmaci al cãrui cult scandalos contrazicea,TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006telecarnetScriitorul, ieri ºi aziGheorghe Grigurcuflagrant, el însuºi, doctrina colectivistã. În unelemomente au intervenit, e drept, condiþiile uneirelaxãri, ale unei „liberalizãri“ pasagere, însã elen-au invalidat niciodatã dirijismul de fond prinmijlocirea cãruia puterea totalitarã s-a raportat laculturã. Activiºtii de partid au simþit perpetuunevoia de a-i trata pe scriitori ca pe niºtesubalterni ºi de a-i „disciplina“ când aceºtia ieºeaudin tiparele oficialmente îngãduite.Sã ne oprim acum la chestiunea selecþieiautorilor instituþionalizaþi, adicã recunoscuþi careprezentativi, apþi a orna una sau alta dinepocile ale cãror trufii suplimentau þelurile lorpragmatice. Sã apelãm la un gând al lui Soljeniþâncare socoteºte cã un mare scriitor n-ar fi nici maimult nici mai puþin decât un al doilea guvern.Adãugând cã nici un regim nu ºi-a iubit niciodatãmarii scriitori, ci exclusiv pe cei mici. Aci amputea aminti câteva nume: Hölderlin, Baudelaire,Puºkin, Tolstoi, Proust, Rilke, Kafka, Borges, sprea nu mai vorbi de Pasternak, Ahmatova, Brodski,Soljeniþân însuºi. Chiar dacã nu în totalitate,remarca celebrului autor al Arhipelagului Gulag arputea fi susþinutã mai cu seamã prin referire lastatele „socialiste“, în mediul nociv al cãroravalorile spirituale ºi cele religioase, spre a ne rostiîn termenii lui Max Scheler, au fost brutalsubordonate valorilor civilizaþiei, mai bine zis aleunei pretinse civilizaþii „superioare“ , în realitateunei utopii sângeroase (sã menþionãm în treacãtcã factorul prin care Scheler critica civilizaþiaburghezã-capitalistã, care aºeazã pe primul planvalorile instrumentale ale utilitãþii, de ranginferior, se aflã chiar în miezul discursuluimarxist-leninist!). Aºa încât autorii cei mai deseamã nu-ºi puteau gãsi locul aci. La noi,„realismul socialist“ i-a împins în faþã pe A.Toma, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, DanDeºliu, Eugen Frunzã, Maria Banuº, VeronicaPorumbacu, Nina Cassian, Mihu Dragomir,Marcel Breslaºu, V. Em. Galan, Dumitru Mircea,Aurel Baranga, Aurel Mihale, Mihai Davidoglu,Lucia Demetrius, Ion Vitner, Ov. S. Crohmãlniceanu,J. Popper, I. D. Bãlan etc. Scriitoriiimportanþi au intrat în lista favoriþilor doar înmãsura în care s-au lãsat cumpãraþi, de la MihailSadoveanu, Tudor Arghezi (cu o zãbavã acesta),G. Cãlinescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu laPetru Dumitriu, Marin Preda, unii exponenþi aigeneraþiei ’60. Oficialitatea i-a omologat învirtutea unui troc.ªi dupã toate probabilitãþile i-asimþit mai puþin ai sãi decât pe mediocriitrubaduri ai „mãreþelor realizãri“ din primaperioadã, stalinist-dejistã, a comunismului indigen.ªi acum câte ceva referitor la condiþiile deviaþã ale scriitorului ameninþat, dupã cum amvãzut, ºi de sus ºi de jos, am preciza decompromitere prin oficializare ºi de disoluþie în--tr-un val populist, în produsul „de consum“. Înaceastã privinþã se succed niºte etape. Explicabil,regimul totalitar a pus în funcþiune normaretribuirii substanþiale a creatorilor pentru a anulaaparent celebra ecuaþie eminescianã „poeziesãrãcie“,în fapt pentru a pune în locul indigenþeimateriale una a spiritului. O operaþie maleficã. Cucât au avut pe piaþã un preþ mai mare, cu atâtproducãtorii „realismului socialist“ s-au îndepãrtatmai mult de menirea creaþiei, au trãdat multpuþinulhar cu care au fost dotaþi. Astfel cã nu lis-a cumpãrat creaþie, ci un mizerabil surogat alacesteia, un simulacru rimând fãrã cusur cueºafodajul politic care a fãcut comanda. A fost,am putea afirma, o inflaþie a mijloacelor,(rãs)plata pecuniarã, pe seama scopului (creaþia).Ce se întâmplã dupã 1989? Continuã, vai, „nouapoliticã“ a autoritãþii comuniste faþã de creatori,care ºi-a restrâns progresiv punga pe mãsurã ceaceºtia îºi asumau libertãþi care au dus latorpilarea programului maximal, cel al„realismului socialist“, transferat într-o variantãamendatã, „umanismul socialist“ (o circumstanþãamuzantã a constituit-o continuitatea texteloromagiale, chiar cu tarif drastic scãzut, în temeiulunui tâmp reflex; e drept cã vârfurile neruºinateiprestaþii, precum Eugen Barbu sau AdrianPãunescu, n-au suferit niciodatã, din câte ºtim, oatingere serioasã la buzunar). În linia generalã,organele statului ºi-au luat mâna de pe segmentul,oricum incomod, al oamenilor scrisului. Cei maiîn vârstã îºi pot aminti cu nostalgie de onorariilepe care le acordau odinioarã editurile noastrepentru orice titlu apãrut. Confraþii noºtri maipuþin cunoscuþi se vãd nevoiþi în prezent a-ºi plãtiei tipãrirea cãrþilor, de regulã apelând la„sponsori“, adicã la oamenii avuþi care – de ce sãnu rostim adevãrul? – se aratã infinit mai atraºispre fotbal, spre petrecerile folclorice sau spreinvadatoarele manele decât spre pagina deliteraturã. În absenþa unei legi rezonabile asponsorizãrii, e prea adesea o cerºetorie nicimãcar deghizatã. Sã adãugãm cã noi, cei ce avemnorocul de-a tipãri volume fãrã a plãti bani, numai primim nici un onorariu, cã redactorii suntrãu plãtiþi, cã revistele acordã onorarii modicesau... nici un fel de onorariu? În prea numeroasecazuri, scrisul devine gratuit la propriu. E una dincele mai pãguboase meserii. Marea majoritate ascriitorilor români sunt apãsaþi de sãrãcie, adicãde acea suferinþã de care, potrivit unui celebruînsingurat, Amiel, ne e mai mare teamã decât desolitudine, ultima fiind doar plictisealã ºi tristeþe...P.S. Oricât de greu ne-ar fi a fixa limitespeculaþiei noastre ce are dreptul de-a se deschidespre toate orizonturile, ne mâhnesc câteva rânduriapãrute în Luceafãrul (nr. 17/2006), subsemnãtura, de altminteri onorabilã, a d-lui BogdanGhiu: „Sub comunism n-am fost, ca scriitori,victime. Nici acum, în trucata economie de piaþã,nu suntem. Am luptat ºi am fost geloºi pe putere,atât.“ Oare doar atât?•9BlackPantone 253 U9

BlackPantone 253 U- dupã 1989: circa 33 titluri (din care unele în2 sau 3 ediþii, la edituri diferite).b) în diverse limbi strãine, în strãinãtate:- pînã în 1977 (anul exilãrii): 3 titluri;- pînã în 1989: alte 7 titluri;- dupã 1989: alte 2 titluri.Avînd în vedere cã în România i-au apãrutautorului, în ultimii cincisprezece ani, circa 33titluri diferite, pe cînd în strãinãtate doar un totalde 12 titluri (în diverse limbi), alegaþia prin carePaul Goma vrea azi sã treacã drept persecutat înpropria þarã, susþinînd cã opera sa “a fost ºi estepublicatã mai ales la edituri din strãinãtate” estelipsitã de temei.Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma neadevãratã.3) P. Goma susþine cã “Editurile din Româniaezitã sã-l publice pe Paul Goma din cauza acuzaþiilorde antisemitism care i-au fost aduse penedrept” (vezi p. 5 a reclamaþiei).RÃSPUNS: În urma consultãrii Bio-bibliografieidepuse de reclamant la dosarul cauzei, seobservã cã între 2002 ºi 2005 – perioadã cînd s-autipãrit în presa din România reacþiile justificate laantisemitismul lui Paul Goma – autorul a publicattotuºi nu mai puþin de 9 titluri (dintre care unelereeditãri). Ipoteza prin care scriitorul se prezintãdrept victimã a vreunei conjuraþii a editorilor eneîntemeiatã.Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma neadevãratã.4) P. Goma susþine cã “este uºor de presupuscã editurile din þarã vor ezita sã publice un autorpurtînd un asemenea stigmat” [al antisemitismului](vezi p. 5 a reclamaþiei).RÃSPUNS: Reclamantul expunea puþin maisus dificultãþi reale de editare în România (vezipunctul 3 supra), pe cînd aici dificultãþile de publicareîn România devin… ipotetice (“este uºorde presupus”).Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma contradictorie.5) P. Goma susþine cã “ne apare ca destul deprobabil cã o parte a intelectualilor amintiþi folosesc«antisemitismul» lui Paul Goma tocmai ca unpretext pentru decredibilizarea ºi marginalizareasa, pentru minimalizarea scrierilor sale” (vezi p. 5a reclamaþiei).RÃSPUNS: Reclamantul se bazeazã pe propriileimpresii, nu se revendicã de la dovezi ferme(“ne apare ca destul de probabil…”) ºi le face procesede intenþie intelectualilor români care nu-iîmpãrtãºesc opiniile.Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma nerelevantã.6) P. Goma susþine cã “în alte condiþii decîtcele evocate aici, un scriitor de valoarea lui PaulGoma (ºi cu statutul moral al acestuia) ar fi publicatîn propria þarã nu din iniþiativa sa, ci a editurilor”(vezi p. 5 a reclamaþiei).RÃSPUNS: Problema relaþiilor comerciale dintrescriitorul Paul Goma ºi editurile din Românianu constituie obiectul prezentului proces.Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma nerelevantã.7) P. Goma susþine cã “aºa cum rezultã inclusivdin Bio-bibliografia autorului, editurile din þarãîl evitã sistematic – iar, uneori, atunci cînd se maiîntîmplã ca vreuna sã-l «publice» îl cenzureazã oriîi dau cãrþile la topit” (vezi p. 5 a reclamaþiei).RÃSPUNS: Din consultarea Bio-bibliografieidepuse la dosar se desprinde o concluzie exactopusã celei susþinute de reclamant: Paul Gomaeste, poate, cel mai prolific autor român alultimei perioade, publicînd în decurs de 15 anicirca 33 de titluri (unele în 2 sau 3 ediþii), atît laedituri româneºti prestigioase (Polirom,Humanitas, Univers, Dacia, Nemira, CarteaTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Româneascã etc.), cît ºi la altele mai puþin cunoscute(Loreley), dar continuînd mereu sã selamenteze pentru faptul cã este… împiedicat de lapublicare.Consider aceastã afirmaþie a reclamantuluiPaul Goma neadevãratã.8) P. Goma invocã în favoarea sa “Protestuldin 11 septembrie 2005 al celor 200 de intelectualiromâni (depus la dosarul cauzei)”, pentru aatenua reproºurile de antisemitism care i-au fostaduse (vezi p. 5 a reclamaþiei).RÃSPUNS: Subsemnatul depun la dosarulcauzei, în contraargumentaþie, articolul editorialUn protest avortat, publicat în revista E-Leonardo,nr. 8/2006, unde analizez pe larg, cu argumenteºi explicaþii, tocmai erorile de informaþie ºidovezile de rea-credinþã incluse în numitul“Protest al celor 200” (vezi Anexa 9).D. Fapte þinînd de argumentaþiaemoþionalã1) Reclamantul afirmã despre sine: “ScriitorulPaul Goma nu este antisemit (…) pentru cã estesoþ ºi tatã de evrei…” (vezi p. 23 a reclamaþiei).RÃSPUNS: Situaþia familialã a unui intelectualnu justificã opiniile sale pãrtinitoare, nedrepte ºiinsultãtoare, exprimate în scris, împotriva uneiîntregi comunitãþi etnice.Consider acest argument al reclamantului canerelevant.2) Reclamantul afirmã despre sine: “Sîntcunoscut atît în þarã, cît ºi peste hotarele ei, cadisident faþã de regimul comunist totalitar, cãruiam-am împotrivit prin atitudinea mea, prin opiniilemele exprimate chiar ºi în «epoca de aur», cîndîncã mã aflam în þarã, ca ºi acum, cînd trãiesc înexil (…) ºi prin scrierile mele, în care am criticatdur regimul amintit, dezvoltînd în acelaºi timp oprezentare a evenimentelor acelei perioade, bazatãpe surse de documentare obiective, istorice” (vezip. 2 - 3 ale reclamaþiei).RÃSPUNS: Prestigiul de luptãtor anticomunistnu-i permite reclamantului sã se plaseze deasupralegilor þãrii, nu-l autorizeazã sã insulte o amplãcategorie de victime care au plãtit cu viaþa aberaþiafascistã. Anticomunismul nu presupune cunecesitate antisemitismul!Consider acest argument al reclamantului canerelevant.3) Reclamantul afirmã despre sine: “În legãturãcu acuzaþia de antisemitism, dar ºi cu altelecare i se aduc azi lui Paul Goma, (…) este semnificativfaptul cã practic toate aceste acuzaþii i-aufost aduse în trecut ºi de Securitate” (vezi p. 22 areclamaþiei).RÃSPUNS: Faptul cã în trecut Paul Goma afost atacat pe nedrept de Securitate nu îl absolvãde acuzaþia legitimã ºi întemeiatã, doveditã printr-oavalanºã de citate, din prezent.Consider acest argument al reclamantului canerelevant.Am detaliat, pînã în acest punct al Întîmpinãrii,aspecte þinînd de prezentarea distorsionatãsau neadevãratã a unor fapte de naturã istoricã,sau þinînd de etica argumentaþiei, sau þinînd decorectitudinea informaþiei, sau þinînd de argumentaþiaemoþionalã, în cadrul reclamaþiei depuse descriitorul Paul Goma. A fost vorba de un ºir defiltre succesive, “plantate” de reclamant în caleacititorilor sãi, menite sã rãstãlmãceascã realitateaefectivã. P. Goma încearcã sã-ºi fructifice talentelede prozator în planul exigenþelor ferme ale unuiproces în tribunal, dupã ce a eºuat umplînd de oinsultãtoare ficþiune antisemitã, în ultimele salecãrþi, trecutul minoritãþii evreieºti din România.II. Prezentarea lacunarã aunor consecinþeReclamantul Paul Goma insistã exclusiv asupraconsecinþelor suferite de el însuºi, în urma reacþiilorla publicarea textelor sale antisemite (“unprejudiciu care-i lezeazã pînã la ultimele resorturinu numai reputaþia, imaginea publicã, ci ºi demnitateade om”, vezi p. 24 a reclamaþiei). El nu efrãmîntat absolut deloc de “demnitatea de om” asupravieþuitorilor Holocaustului, sau a urmaºilorvictimelor Holocaustului, care aflã tocmai acum,la începutul secolului XXI, din partea scriitoruluiPaul Goma, cã tragedia care unora le-a marcatpentru totdeauna viaþa, iar multora le-a provocatmoartea, nici mãcar n-a existat: “Doar ºtim, avemºi hîrtii[,] ºi þinere-de-minte: «Holocaustul românesc»este o minciunã, un fals, o escrocherie, oticãloasã ameninþare («Punga sau viaþa!»)” (veziAnexa 5 – p. 273).Autorul parizian nu s-a mulþumit sã insulte, întextele sale, doar memoria celor care nu mai sînt.Întrucît a considerat probabil rescrierea istoriei cao sarcinã prioritarã, iar pe toþi cei cu altã pãreredecît a sa, ca duºmani personali, Paul Goma s-acoborît la repetate ºi lamentabile atacuri defãimãtoare,împotriva celor care nu i-au îmbrãþiºat cuentuziasm ipotezele halucinante. Mã limitez, înaceastã Întîmpinare, sã indic doar cîteva dingravele afirmaþii calomnioase pe care reclamantulPaul Goma le-a exprimat la adresa subsemnatului,prin intermediul presei tipãrite din România. Sîntconvins cã o la fel de amplã galerie de insulte dinpartea lui Paul Goma va putea fi contabilizatã ºide ceilalþi pîrîþi în cadrul procesului.1) P. Goma mã acuzã de lipsã de onestitate,fiindcã aº fi întreprins manevre de culise pentrua-i bloca sau cenzura cãrþile: “…«intervenþia» concertatãa holocaustologilor în defavoarea mea caautor, pe lîngã direcþia Polirom – îi mai numesc odatã: cu excepþia lui Al. Florian, Laszlo ºi a luiPecican, sînt autori Polirom…” etc. (vezi Anexa 10– articolul lui Paul Goma, Dezminþire la o“dezminþire”, în Ziua, sîmbãtã, 20 august 2005).RÃSPUNS: Subsemnatul n-am intervenit niciodatãpentru nepublicarea vreunei cãrþi a lui PaulGoma. În schimb am contribuit la publicareacîtorva dintre ele, i-am prefaþat Jurnal I-II-III la Ed.Nemira, Bucureºti, i-am îngrijit ediþia de Scrisoriîntredeschise de la Oradea. I-aº fi îngrijit inclusivJurnal IV-V-VI de la Ed. Dacia, Cluj, dacã nugãseam în ºpalturi, pe neaºteptate, note minci-11BlackPantone 253 U11

BlackPantone 253 Unoase chiar la adresa mea, colaboratorul sãu decîþiva ani.2) P. Goma mã acuzã de incompetenþã, fiindcãaº fi scris despre cãrþile sale fãrã a le citi, fãrãa le cita: “…lãlãiala calomnioasã semnatã de R.Ioanid despre «antisemitul» de mine. Textul adevenit Evanghelia holocaustologilor carpatodanubieni,el i-a scutit pe M. Shafir, G. Andreescu,Oiºteanu, A. Cornea, V. Ciobanu, V. Gârneþ,Pecican, M. D. Gheorghiu, Laszlo de a citi cãrþileincriminate, de a da citate din ele…” (vezi Anexa10).RÃSPUNS: Subsemnatul mi-am exprimat disociereafaþã de antisemitismele lui Paul Gomamai întîi în octombrie-noiembrie 2002. RaduIoanid ºi-a publicat pentru prima datã amplulstudiu despre antisemitismul lui Paul Goma îniulie 2003. Îl invit pe autorul bellevillian sã-miexplice mai detaliat cum am fãcut sã “copiez”concluziile lui Radu Ioanid, cu o anticipaþie depeste jumãtate de an, fãrã a recurge la spiritismsau telepatie. Aºtept de asemeni sã-mi explicecum am putut reda zeci de citate din cãrþile sale,indicînd cu precizie ediþia ºi pagina de provenienþã,fãrã a le fi citit.3) P. Goma mã acuzã de servilism, fiindcã aºfi criticat antisemitismul sãu din alte motive decîtcele strict ºtiinþifice: “…Ce îi mînase [în luptã] peG. Andreescu, Dan Pavel, V. Gârneþ, Laszlo,Pecican: nu o irepresibilã sete de adevãr (istoric),ci o represibilã apucãturã a oamenilor fãrãcoloanã vertebralã: aceea de a se oferi sã facã«un serviciu» necerut…” (vezi Anexa 10).RÃSPUNS: Subsemnatul declar cã tocmaiirepresibila sete de adevãr istoric m-a împins sãcontest în public, sub semnãturã, cu citate, analize,demonstraþii ºi argumente, antisemitismelerevoltãtoare ale lui Paul Goma din ultima vreme.4) P. Goma mã acuzã cã urmãresc interese denaturã mercantilã, fiindcã aº fi fost angajatcercetãtor la Institutul pentru StudiereaHolocaustului din România, unde mi s-ar fi pusla dispoziþie “fonduri, local, secretare, automobile(ºi benzinã!), ºoferi” etc. (vezi Anexa 11 - articolullui Paul Goma, Institutul pentru StudiereaTerorii Bolºevice din România, în Ziua, sîmbãtã,1 octombrie 2005).RÃSPUNS: Subsemnatul declar cã, pentru ascrie despre Holocaustul din România, nimeni num-a angajat ºi nimeni nu mi-a dat nici fonduri,nici local, nici secretare, nici automobile, nicibenzinã, nici ºoferi.Onoratã Instanþã,Avînd în vedere cã:- persoana care insultã cu încrîncenare destinultragic al minoritãþii evreieºti din România mãacþioneazã acum în instanþã pentru denigrare,deoarece i-am atras atenþia asupra derivelor saleantisemite;- persoana care, dupã decembrie 1989, a beneficiatamplu de libertatea cuvîntului ºi a opinieimã acþioneazã acum în instanþã pentru denigrare,încercînd sã-mi reteze tocmai libertatea cuvîntuluiºi a opiniei;- persoana care mã denigreazã în mod repetatºi scandalos mã acþioneazã acum în instanþã tocmaipentru denigrare,Vã rog sã respingeþi ca neîntemeiatã acþiuneascriitorului Paul Goma.În conformitate cu dispoziþiile Codului deprocedurã civilã, solicit judecarea în lipsã.Cluj-Napoca,09.05.2006•opiniiUn frate pentru Cain ºi Abel!Francisc LászlóCa unul care cunosc America numai dinlecturi, piese de teatru ºi filme, amsavurat cu nesaþ conferinþa Americacelor douã culturi faþã cu Old Europe ºi NewEurope. Implicãri ºi provocãri la ora globalizãrii,susþinutã la Clubul Universitãþii Babeº-Bolyai, descriitorul român stabilit în SUA, AndreiBrezianu. Vorbitorul a prezentat noua sa patrieca pe o þarã scindatã, bipolarã. Susþinãtoriipolului „retro” al societãþii americane respectã ºipromoveazã valorile morale iudeo-creºtine ºisunt chiar religioºi, susþin principiile tradiþionaleale democraþiei specific americane, condamnãavortul ºi homosexualitatea, l-au ales ºi l-aureales pe George W. Bush. Celãlalt pol alculturii americane este polul „metro” alpragmaticilor pentru care legile consumului ºiprofitului sunt mai presus decât cele ale eticii,al adepþilor cãsãtoriei persoanelor de acelaºi sexºi al mcdonaldizãrii alimentaþiei publice. SUAsunt scindate în douã cvasi-jumãtãþi antagonice.Oaspetele a subliniat în repetate rânduri cã cele„douã Americi”, deºi ireconciliabile, nu seseparã ca apa ºi uleiul, ci se întrepãtrund, cã înanumite situaþii istorice „retro”-ul poate operacu metode ºi mijloace proprii „metro”-ului” ºiviceversa. În zilele noastre, America „metro”pare sã aibã ºanse de izbândã în acest rãzboicultural, America „retro” pierzând din ce în cemai mult teren. Spre cinstea lui, dl. Brezianu nua coborât nivelul discursului la dihotomiaPartidul Democrat – Partidul Republican aleSUA. Trimiterile sale directe la unele fenomeneculturale româneºti ale zilelor noastre (ca deexemplu cultul deºãnþat al unui fotbalist român,al cãrui nume nu doresc sã-l reþin, dreptpersoanã-simbol al „metro”-ului carpatodunãrean-pontic)au constituit tot atâteasemnale binevenite de atenþionare, dacã nuchiar de alarmã implicitã: fiþi pe fazã, lumea seglobalizeazã, iar modelele americane suntendemice!Discuþiile, la care au participat atât uniidocenþi, cât ºi câþiva studenþi ai UBB, au lãrgitbenefic sfera tematicã a întrunirii academice.Existenþa unui asemenea dualism „retro–metro”ºi în alte imperii mondiale de azi ºi din trecut,ca de exemplu în cel otoman, sau dominareagrotescã a imaginii „retro”-ului (!) românesccontemporan de multmediatizata imagine aunui Gigi Becali, au constituit reperele extremeale acestui colocviu interesant ºi de un elevatnivel academic. Nu s-a ocolit nici problemaponderii crescânde, în SUA, a latinoamericanilorcare, deocamdatã, constituie osocietate paralelã cu SUA roºii-albastre.În ceea ce mã priveºte, vorbitorul venit dedeparte ºi-a atins primul scop: îngrijorarea meapentru americani, cea mai puternicã naþiune aPãmântului, care însã traverseazã o perioadã decrizã politicã ºi moralã ce ar putea s-o costescump, a atins cote ridicate. Dar în ceea cepriveºte un eventual „viitor roºu-albastru” alEuropei ºi al României, rezervele mele deoptimism sunt încã departe de a se epuiza.Analogonul european al orientãrii americane„retro” este, fãrã îndoialã, conservatorismul. Pecontinentul nostru, mentalitatea asemãnãtoarecelei de „metro” se numeºte, tradiþional,liberalism. Dar, din fericire, opþiunilesocietãþilor europene nu se limiteazã la aceºtidoi poli. În cele mai multe þãri, inclusiv înParlamentul European, polul socialist este chiarmai puternic decât cel liberal. În lumina celorexpuse de Andrei Brezianu, am avut revelaþia cãceea ce deosebeºte continentul nostru deAmerica de Nord este tocmai tripolaritatea ºiponderea, deºi diferitã de la þarã la þarã, darrelativ mare a doctrinei socialiste. Nu asocialismului totalitarist, impus de dictaturacomunistã sau de sociodarwinismul hitlerist, cia celui democratic, care promoveazã ideilesolidaritãþii ºi ocrotirii sociale, luptã înparlamentele bãtrânului continent pentruameliorarea efectelor negative ale sistemuluicapitalist ºi pentru asigurarea egalitãþii de ºansepentru toþi etc., a socialismului care nu esteincompatibil nici cu polul „retro”, nici cu cel„metro”, ci dimpotrivã – vezi (nu la noi!)coerenþa doctrinelor creºtin-sociale, respectivsocial-liberale.Nu am avea de ce sã ne temem deameninþarea unei sciziuni roºii-albastre, desorginte americanã, nici în România, dacã înviaþa politicã de la noi s-ar cristaliza, în sfârºit,trei poli autentici, doctrinari, nu neapãrat egali,dar de aceeaºi categorie de forþã: unulconservator, unul liberal ºi unul social-democrat.Dictonul clasic Tres faciunt collegium nu estenumai un principiu profund european aldreptului roman (postulat de Neratius Priscusacum aproape douã milenii!), ci ºi predicþiaunui model social ideal, de stringentã actualitateîn Europa zilelor noastre.Dacã Abel ºi Cain ar mai fi avut un frate,poate mureau toþi trei de moarte naturalã!•12 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200612BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UfilmTIFF 2006În seara de 12 iunie a.c., emisiunea „Noaptea devreme”, difuzatã pe postul Studioului Teritorial de Radio Cluj,(realizator: Daniel Moºoiu), a avut ca temã cea de-a ºasea ediþii a Festivalului Internaþional de Film Transilvania(Cluj-Napoca, 2-11 iunie 2006).Invitaþi în studio: Ioan-Pavel Azap ºi Adrian Þion. Invitaþi prin telefon: regizorul Corneliu Porumboiu (TrofeulTransilvania, Prmiul publicului ºi Premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF 2006 pentri filmul A fost sau n-a fost?),criticul de film Mihai Chirilov (selecþionerul ºi directorul festivalului), regizorul Tudor Giurgiu (iniþiatorul ºi, de laaceastã ediþie, directorul onorific al festivalului) ºi criticul de film Valerian Sava.Redãm în continuare selecþiuni din intervenþiile participanþilor la emisiune.Corneliu Porumboiu:„Ce poþi sã îþi doreºti maimult decât recunoºtinþapublicului?”Ioan-Pavel Azap: – Domnule CorneliuPorumboiu, ce va atras la acest subiect delicat – oprivire retrospectivã asupra Revoluþiei din 1989(delicat din cel puþin douã motive: pentru cã nuºtim, nu vom ºti foarte curând ce s-a întâmplat cuadevãrat ºi, în al doilea rând, date fiind precedenteleabordãri cinematografice ale aceleiaºi teme,cu rezultate, pentru a mã exprima decent,Corneliu Porumboiupenibile)? A fost un pariu cu sine, un pariu cupublicul, un pariu cu România?Corneliu Porumboiu: – În primul rând trebuiesã spun cã am pornit de la o emisiune de televiziunerealã, vãzutã în urmã cu ºase ani, emisiunecare m-a impresionat – am râs, am plâns ºi-amîntrerupt-o la un moment dat – ºi subiectul arãmas cumva în mine. Când m-am apucat sã scriuscenariul l-am scris foarte repede, cred cã s-a scrissingur. Pe de altã parte, mi-a plãcut, m-a atras unalt lucru: sã prezint personajele, fiecare cu adevãrullui. Nu m-a interesat sã dau un rãspuns, cisã prezint fiecare personaj în sine, cu adevãrurilelui, cu existenþa lui din ultimii 16 ani.Daniel Moºoiu: – Credeþi cã regizorii românicare au fãcut dupã ‘90 filme pe aceastã temã aucãutat sã prezinte adevãrurile lor, sã gãseascãsoluþii?Corneliu Porumboiu: – Din pãcate, cred cãs-au cãutat soluþii, s-au cãutat Adevãruri cu majusculã.Pe mine nu mã intereseazã asta, euprezint destine, prezint oameni, asta m-a atras lasubiect: adevãrurile fiecãruia.Adrian Þion: – Ultimele 40 de minute din filmse petrec într-un studiou de televiziune. Nu vafost teamã cã filmul va fi prea static, cã nu vaavea prizã la public?Corneliu Porumboiu: – Asta a fost o provocarepentru mine. Dar când am început ºi am scrisscenariul, am vãzut cã totul se construieºte acolo,cã totul se susþine ºi am zis ok, nu mai conteazã,cred cã publicul – dacã va fi interesat – va mergedupã mine; ºi a mers, din fericire.Daniel Moºoiu: – Cât de solidar vã simþiþi cucolegii de generaþie? Ce vã leagã de ei?Corneliu Porumboiu: – Cred cã, în primulrând, toþi încercãm sã facem un cinema sincer.Cãutãm un limbaj, ne cãutãm pe noi în poveºtilepe care le facem. Sunt prieten cu mulþi dintre ei.Ce mi se pare cel mai important e cã fiecare esteconºtient cã se cautã pe sine prin cinema ºi nuexistã rivalitãþi, nu transformãm asta într-o competiþie.Ioan-Pavel Azap: – Care dintre premiile “racolate”pânã acum vã este cel mai drag?Corneliu Porumboiu: – Foarte important pentrumine, pentru urmãtoarele mele proiecte, pentrucariera mea este Camera d’Or de la Cannes.Pe de altã parte, cel mai drag mi-este Premiul publiculuide la Cluj. Pentru cã atunci când încerciun cinema de autor, încerci un cinema personal,dacã ai ºi recunoºtinþa publicului, nu poþi sã îþidoreºti mai mult.Mihai Chirilov: „Peste câþivaani sãlile din Cluj în care sedesfãºoarã TIFF o sã fie uºorneîncãpãtoare”Ioan-Pavel Azap: – Mihai Chirilov, începândcu ediþia din acest an a TIFF-ului eºti directorplin, pe lângã postura de selecþioner. Ce s-aschimbat în viaþa ta ºi ce s-a schimbat în viaþaTIFF-ului prin acest fapt?Mihai Chirilov: – Nu cred cã s-a schimbatnimic în viaþa TIFF-ului, n-am venit cu o metodãnouã de lucru. N-am fãcut decât, cum se zice întermeni computeristici, copy and paste dupãmetoda de lucru folositã de Tudor Giurgiu. N-amde ce sã implementez lucruri noi câtã vremesistemul funcþioneazã. Este vorba mai mult de untest de anduranþã, pentru cã festivalul creºte de laun an la altul, creºte independent de noi – ºi enormal sã se întâmple aºa –, iar el trebuie strunitla un moment dat, trebuie þinut în mânã pentrucã altfel poate sã alunece în direcþii destul denasoale. Dar n-a fost cazul anul ãsta, deºiproporþiile pe care le-a luat TIFF-ul au fost destulde mari – ºi ca numãr de filme, ºi ca numãr deinvitaþi, ºi ca numãr de spectatori. Probabil cã încâþiva ani sãlile astea trei din Cluj în care nedesfãºurãm noi o sã fie uºor neîncãpãtoare, celpuþin aºa vreau sã sper...Daniel Moºoiu: – Citeam într-un ziar cã laanul organizarea festivalului la Cluj e pusã subsemnul întrebãrii, având în vedere reacþiaautoritãþilor locale clujene, modul în care ele s-auimplicat în desfãºurarea acestei ediþii...Mihai Chirilov: – Depinde de ce autoritãþilocale vorbim, cã dacã vorbim de autoritãþile destat – de consiliul local, de primãrie º.a.m.d. – n-avem de ce sã ne plângem, anul ãsta a fost jos cupãlãria. Sigur cã niciodatã nu ne-ar strica maimulþi bani decât primim, dar când spunem cãfestivalul nu a fost susþinut din interior, adicã dinCluj, ne referim în principal la companiile private,la oamenii de afaceri locali, la firmele private carenu au contribuit la ediþia asta decât cu 4 la sutãdin bugetul final, ceea ce este ridicol de puþin.Ioan-Pavel Azap: – Vreau sã te întreb dacã veziînainte toate filmele aduse în festival?Mihai Chirilov: – Pãi, tu ce crezi?... Normal cãle vãd pe toate. Existã însã cazuri excepþionale,cum a fost în acest an, când este vorba desprefilme foarte noi, care au premiera cu cinci zileînaite de TIFF, la Cannes sã spunem, ºi atunci nu14 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200614BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 Uai cum sã vezi respectivul film – mã refer aici laTransilvania al lui Tony Gatlif, a fost singurulfilm pe care nu l-am vãzut înainte la ediþia astadar mi s-a pãrut important sã-l aduc în festival.Ioan-Pavel Azap: – Þi-a pãrut rãu cã l-ai adus?Ieri, la premiera de la cinematograful Republica,au fost câteva reacþii nu foarte plãcute, uºorpenibile chiar...Mihai Chirilov: – Nu, mi s-a pãrut un filmfoarte bun, un film foarte energic, un film plin depasiune, fãcut de un om care, spre deosebire dece zicea cineva din salã, iubeºte Transilvania,iubeºte oamenii din Transilvania ºi nu cred cãtrebuie sã îºi dea doctoratul din etniile dinTransilvania... Aia era o poveste foarte clarã, opoveste de dragoste, de toleranþã între douãpersonaje care întâmplãtor treceau prinTransilvania ºi acolo i-a pocnit amorul, asta este,Transilvania era un decor...Daniel Moºoiu: – Se pare cã nu suntem atâtde toleranþi pe cât ne place sã credem...Mihai Chirilov: – Nu, nu cred cã suntemtoleranþi... Prin filmele pe care le-am adus pânãacum nu zic cã vreau sã promovez toleranþa sauMihai Chirilovmai ºtiu eu ce, nici un festival elitist care seadreseazã numai inteligenþei º.a.m.d. Dar eu credcã, în cazul publicului unui festival de film, totuºinivelul de la care pornim nu este zero, sepresupune cã am vãzut niºte filme, cã avem oanumitã culturã – ºi cinematograficã ºi generalã.Genul ãsta de discuþii stârnite de Transilvania ieriîn salã a fost unul de talk-show de televiziune demâna a ºaptea, chestie care mi s-a pãrut foartepenibilã... Pe de altã parte, mi-a plãcut cã a fostunul din show-rile cele mai animate, pentru cãceea ce m-a suprins pe mine un pic este faptul cãîn continuare publicul nu reuºeºte sã-ºi înfrângãtimiditatea ºi sã punã întrebãri. Sunt convins cãoamenii vor sã ºtie anumite lucruri, cã, poate, nuau înþeles anumite lucruri, nici eu nu am înþelesmulte lucruri din filmul Transilvania...Adrian Þion: – Vreau sã vã întreb ceva legatde numãrul de filme. Anul acesta au fost peste150 – lungmetraje ºi scurtmetraje. Comparativ cualte festivaluri, cum stã TIFF-ul din punctul ãstade vedere? Nu sunt prea multe filme pentru 10zile?Mihai Chirilov: – Nu, nu cred cã sunt preaTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006multe. Existã festivaluri care se desfãºoarã tot peo perioadã de 10 zile ºi proiectezã 300 de filme,altele 250, dupã cum existã festivaluri careproiecteazã doar 50 de filme în aceeaºi duratã...În momentul în care mergi la un festival de filmporneºti de la premisa cã nu poþi vedea tot, nu aicum ºi, pe de altã parte, poate cã nici nu trebuie.Fiecare om se duce la un festival în funþie depropriile interese, primeºte un catalog sau unprogram care-i oferã infomaþii, ghidaje în funcþiede care îºi ordoneazã prioritãþile...Ioan-Pavel Azap: – Þi-ai asumat de la primaediþie selecþia filmelor. Pe biletele de vot pentrupublic existã ºi categoria „dudã”. De ce aduci ºi„dude”? Eu am avut anul ãsta parte de douãastfel de filme: Eli, Eli, Lema Sabachtani? ºiTakeshi vs. Takeshi...Mihai Chirilov: – Eu n-am de unde sã ºtiudinainte cine cum va considera un film. Mie mi s-au pãrut filmele amintite de tine foarte bune.Recunosc, pe de altã parte, ºi mi se paresemnificativ, faptul cã ai ales douã filme veninddintr-o regiune, dintr-o zonã cinematograficã cucare noi avem foarte puþine în comun. Vorbimaici de noul val nipon în film, vorbim de un altfel de a face cinema, de o altã civilizaþie, vorbimde secveþe, de întâmplãri la care nu ºtim dacã sãrâdem sau sã plângem – pentru cã ne lipseºte oanumitã dimensiune; cum, probabil, ºi japoneziis-ar uita la Moarte domnului Lãzãrescu ºi ar râdecu lacrimi crezând cã este o comedie... Aici esteun clivaj cultural pe care fiecare îl asimileazã cumcrede. Þie nu þi-au plãcut filmele astea ºi þi s-aupãrut „dude”. Mie, de pildã, Takeshi vs. Takeshimi s-a pãrut fellinian, mi s-a pãrut cã este sumacinematograficã a tuturor filmelor regizate deTakeshi Kitano, care este un tip livresc, un tip învînã suprarealistã iar filmul ãsta mi se pareimpecabil prin felul în care îþi stoarce hohote derâs; eu m-am distrat de minune ºi m-am întristat,mi s-a pãrut un film foarte trist ºi foarte amuzantîn acelaºi timp.Adrian Þion: – Tot referitor la selecþie, mi separe cã este aleatorie... Vã propuneþi noi secþiunipe viitor?Mihai Chirilov: – Nu cred cã e aleatorie, nuînchid pur ºi simplu ochii ºi aleg filmele... Îmistabilesc niºte criterii foarte clare, încerc sã fie oselecþie unitarã, oricât de disparatã ar pãrea ea dincauza unui film sau a altuia. Ceea ce încerc eueste sã reconstruiesc un întreg, sã închid un cerccu toate feliile existente, vreau o panoramã câtmai completã – poate inconfortabilã, poate cufilme care nu sunt capodopere absolute, cu filmemai blânde sau mai ºocante –, adicã nu pornescde la premisa cã existã un singur public decinema; nu-i adevãrat, existã publicuri de cinema,foarte multe publicuri de cinema...Daniel Moºoiu: – Ce a fost bun la aceastãediþie a TIFF-ului?Mihai Chirlov: – A fost foarte bunã opþiuneade deschidere a festivalului, mi s-a pãrut cã a fostuna dintre cele mai bune din istoria micã a TIFFului,de numai cinci ani. E vorba de un film, Afost sau n-a fost? al lui Corneliu Porumboiu, pecare noi l-am ales înainte de a fi selecþionat laCannes ºi premiul de la Cannes a fost oconfirmare a faptului cã am avut dreptate. Un altlucru bun a fost gala de închidere, cu toateîmpleticelile ºi cu toate gafele ei simpatice, mi s-apãrut o galã foarte umanã.Daniel Moºoiu: – Ce-a fost rãu?Mihai Chirilov: – Cel mai rãu lucru a fostvremea, în fiecare zi a plouat, cu atât mai multcu cât la ediþia asta am încercat douã lucruri noi:extinderea proiecþiilor în aer liber, care în aniitrecuþi au mers foarte bine, ºi povestea cumeeting-point-ul, unde am organizat foarte multeevenimente conexe. Sigur, existã ºi reversul,pentru cã lumea s-a refugiat în sãlile de cinema...Daniel Moºoiu: – Un top al festivalului înviziunea criticului Mihai Chirilov?Mihai Chirilov: – Cel mai bun e filmulegiptean din competiþie, Clãdirea iacubianã,pentru mine e revelaþia ultimilor ani, un film dedebut atât de dens, atât de coplex, de riscant ºide radical nu am mai vãzut de foarte multãvreme... Dupã care ar fi proiecþia filmului mutSherlock Junior, cu Buster Keaton, un geniuabsolut inclasabil... ºi, nu în ultimul rând... Astaeste o chestie personalã, recunosc, aici suntegoist: facem festivalul pentru publicul din Cluj,pentru invitaþi, dar nu trebuie niciodatã sã teneglijezi pe tine. Ori, recunosc cã într-o proporþiefoarte micã, de 1 la sutã, am fãcut festivalul ãstaºi pentru mine, drept care mi-am fãcut cadouprimul film pe care l-am vãzut vreodatã, ABBAthe Movie. Poate cã nu este o capodoperã dedocumentar, dar este un film cu care am o relaþiesentimentalã pe care n-o dau cu nici un chip penici o relaþie pe care o am cu capodoperele pecare le-am descoperit la maturitate.Tudor Giurgiu: „TIFF aînceput dintr-o nemulþumireºi dintr-o frustrare a mea”Daniel Moºoiu: – Domnule Tudor Giurgiu, afãcut Mihai Chirilor treabã bunã ca director plinal festivalului?Tudor Giurgiu: – A fãcut o treabã bunã, darnu doar el, ci toatã echipa. Mi se pare extrem deimportant cã au reuºit sã aducã ediþia asta la celemai înalte standarde ºi faptul cã festivalul creºteTudor Giurgiu15BlackPantone 253 U15

BlackPantone 253 Uaratã cã reuºita este a echipei nu doar a unui om.Evident, lucrul e perfectibil, dar important este cãavem un festival extrem de solid, un festivalextrem de bine organizat. Ca sã citez un tiludintr-un ziar clujean: „O nebunie de festival”. Ei,da, chiar cred cã a fost o nebunie!Daniel Moºoiu: – Cum a început aceastãnebunie?Tudor Giurgiu: – A început simplu, cu o idee,un gând, o nemulþumire ºi o frustrare a mea: cãromânii nu pot sã genereze astfel de evenimente.ªi nu-nþelegeam de ce-i atât de complicat sã faciun festival. În Bucureºti au mai fost astfel deîncercãri ºi toate erau poticnite, erau fuºerite; mieraciudã pentru cã trebuia sã cheltui bani, sã plecîn strãinãtate ca sã vãd filme, sã mã întâlnesc cuproducãtori etc., de ce lucrurile astea nu se potface la mine în þarã? Fãrã sã ne fi cunoscut preabine, l-am cãutat pe Mihai, ne-am înþeles, ambãtut la alte uºi ale unor oameni mai cuexperienþã – din Polonia, din Bulgaria, din Cehia –ºi lucrurile au prins carne...Ioan-Pavel Azap: – La ediþiile anterioare teplângeai cã nu ai timp sã vezi filme. Acum aireuºit sã vezi ceva?Tudor Giurgiu: – Da, acum am reºit... Amvãzut Taxidermia, un film controversat, mi-aplãcut; mi-a plãcut foarte mult Sherlock Junior cuBuster Keaton, am vãzut Abba, evident, am vãzutfilmul Transilvania al lui Tony Gatlif – cam asteasunt reperele –, ºi, evident, Porumboiu, l-amrevãzut ºi mi-a plãcut foarte mult, e pentru minefilmul numãrul unu din festivalul ãsta.Ioan-Pavel Azap: – Ai debutat anul acesta înlungmetraj, cu Legãturi bolnãvicioase, alãturânduteastfel unui nou val de tineri regizori români.Cât de viabil este acest „nou val”?Tudor Giurgiu: – Cred cã e limpede cã existãun nou val regizoral, niºte oameni preocupaþi deun alt fel de cinema, care vor sã spunã poveºtilealtfel. Cei de afarã ne privesc extrem deadmirativ, contatã cã multe din filmele pe care lefacem nu sunt copii dupã alte filme – fie eleamericane sau cliºee din filmele europene –, suntfilme proaspete, filme care vorbesc despreRomânia, despre problemele ei într-o manierãdestul de originalã.Daniel Moºoiu: – Existã o solidaritate de ideisau de altã naturã printre tinerii regizori români?Tudor Giurgiu: – Nu cred cã existã nici osolidaritate, noi ne-am adunat ºi ne-am coagulatniºte idei, am fost împreunã în momentul în caream avut de luptat împotriva unui sistem care era,le vremea aia, destul de corupt ºi de urât. La greucred cã suntem foarte aproape unii de alþii, ºi nudoar cei tineri, ci ºi cei „bãtrâni”. Am avutsurpriza sã ne descoperim multe lucruri în comuncând s-a pus problema, chiar anul trecut, de a gãsimai mulþi bani pentru cinema; poziþia lui SergiuNicolaescu poziþia noastrã era aceeaºi, nu era nicio diferenþã între cum gândeam, lucru care mi separe important.Valerian Sava: „Laud din totsufletul tot ce înseamnã TIFF”Daniel Moºoiu: – Domnule Valerian Sava, ceapreciaþi cel mai mult la Festivalul Internaþionalde Film Transilvania?Valerian Sava: – În primul rând consecvenþastaff-ului festivalului ºi îmi pare bine cãfondatorul festivalului, Tudor Giurgiu, a rãmasalãturi de noi, sã zic aºa, ºi de TIFF dupãpromovarea lui ca dregãtor la TVR; trebuie sã-lpomenesc neapãrat pe Mihai Chirilov, directorulexecutiv – dupã ce a fost ºi este în continuareselecþionerul principal –, admir ºi apreciezconsecvenþa lor în a promova profilul unic alacestei competiþii profesioniste din România. Mãrefer în primul rând la secþiunea competitivã,rezervatã primului ºi celui de al doilea opus alValerian Savadebutanþilor; este admirabilã preselecþia care seopereazã de fiecare datã în aºa fel încât cele 12filme din competiþie sã fie reprezentative pentruzone foarte diverse, secþiune în care în acest anfilmul românesc a fost reprezentat pentru primadatã cu douã producþii, A fost sau n-a fost? al luiCorneliu Porumboiu ºi Cum mi-am petrecutsfârºitul lumii al lui Cãtãlin Mitulescu...Daniel Moºoiu: – S-a schimbat ceva în filmulromânesc odatã cu filmele noului val de tineriregizori?Valerian Sava: – S-a schimbat mult ºi eu credcã dupã aceastã ediþie a TIFF-ului nimic n-artrebui sã mai fie ca înainte în cinematografulromânesc. Adicã sã nu se mai întâmple ca unregizor precum cel care a semnat Moarteadomnului Lãzãrescu, Cristi Puiu, sã ajungã la aldoilea film dupã patru ani, sau ca Tudor Giurgiusã aºtepte zece ani dupã absolvenþã ca sã parvinãla primul lungmetraj. Aceastã politicã a paritãþiiîntre valori ºi nonvalori – care a fost promovatãde conducerile succesive ale cinematografiei, aleCNC-ului din ultimii 17 ani –, sper cã nu mai areºanse sã fie perpetuatã. Pentru cã faptul cã atât lafestivalul de la Cannes, cât ºi la TIFF numaiproducþiile ultimelor promoþii de regizori au fostapte sã reprezinte cinematografiei românã în faþaunor jurii de incontestabilã competenþã ºiobiectivitate ar trebui sã spunã ceva.Ioan-Pavel Azap: – Tocmai s-a încheiat acincea ediþie a TIFF ºi, atât la prima ediþie, în2002, cât ºi acum Trofeul Transilvania a fostacordat unor filme româneºti: Occident deCristian Mungiu, în 2002, respectiv A fost sau n-afost? de Corneliu Porumboiu, în 2006. Având învedere cã în juriul de anul acesta au fost doiromâni, actriþa Anamaria Marinca ºi regizorulRadu Mihãileanu, nu riscãm sã picãm însubiectivism? Sunt justificate aceste premii dateunor filme româneºti la un festival care sedesfãºoarã în România?Valerian Sava: – În primul rând, bine aþi fãcutmenþionând cã doar la prima ediþie ºi la ultimafilmele româneºti au obþinut prima poziþie, întimp ce la a doua ºi la a patra au obþinut premiisecunde ca importanþã, respectiv pentru regie,Cristi Puiu pentru Moartea domnului Lãzãrescu,în 2005, ºi pentru imagine, Vivi Drãgan Vasilepentru Furia lui Radu Muntean, în 2003. Dar afost o ediþie, cea din 2004, când preselecþiaextrem de serioasã operatã a fãcut ca nici un filmromânesc sã nu figureze în concurs – asta atestã oanumitã obiectivitate. Apoi, componenþa juriilor...Aþi citat numele a doi respectabili ºi extrem devaloroºi cineaºti români, în primul rând RaduMihãileanu, dar sã nu ne scape amãnutul cãamândoi sunt români cumva expatriaþi, nu suntmanevrabili, oferã toatã garanþia de seriozitatedupã pãrerea mea. În mod special vreau sã spuncã filmul de anul acesta, A fost sau n-a fost?,merita cu prisosinþã marele premiu, dacã n-ar fidecât pentru faptul cã un juriu care nu poate fisuspectat sub nici o fornã de slãbiciuni profitabilepentru noi, juriul de la Cannes, i-a acordatCamera D’Or...Ioan-Pavel Azap: – O întrebare pe care v-ammai adresat-o ºi acum câþiva ani: pe când volumuldoi din Istoria criticã a filmului românesccontemporan, al cãrei prim volum a apãrut în1999?Valerian Sava: – Vã mulþumesc pentru aceastãrememorare... N-aº putea sã indic o datã pecisã,deocamdatã lucrez la un volum de articole dinultimii ºapte ani, care se va intitula Mafiacinematograficã. Lucian Pintilie ºi al patrulea val.Am publicat, într-o suitã aproape cu alura uneicampanii de presã, din 1999 încoace mai ales, unfel de cronicã a tranziþiei, prin articole, cronicidar adesea ºi texte polemice sau propuneri pentrudiferite colocvii ºi simpozioane care nu s-au þinutîncã, dar poate cã...Daniel Moºoiu: – Domnule Valerian Sava, vãaºteptãm cu interes cãrþile ºi vã mulþumim pentruparticiparea la emisiunea noastrã dedicatã ediþiei2006 a TIFF-ului.Valerian Sava: – ªi eu vã mulþumesc foartemult, mi-a fãcut plãcere ºi laud din tot sufletul totce înseamnã TIFF, Clujul cinefil, activitãþilecolegilor din gazetãria ºi publicistica clujeanã, fãrãde care acest extrem de important, acest vitaleveniment anual nu ar fi posibil.•16 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200616BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UAu vãzut pentru dumneavoastrãTIFF între examene ºi ploiDacã e iunie, e TIFF. Dacã s-a ajuns la ediþia acincea, înseamnã cã s-a consolidat un adevãr. Ceeace este adevãr, continuã. Dincolo de întrebãrileretorice (de ce în iunie, când sunt examene? de ceproiecþii în aer liber, când ploaia ameninþã?) TIFFulare forþã, numãrul de spectatori devineimpresionant, revista „Aperitiff” se distribuiegratuit, cu aceeaºi senzaþie de pâine abia scoasã depe vatrã. Îþi întâlneºti prietenii în goanã, întredouã cafele ºi trei cinematografe-maraton. Între 2-11 iunie nu poþi trãi altfel, dacã eºti un cinefiladevãrat.Dupã câteva zile, mulþi prieteni începeau sã-ºimãrturiseascã dezamãgirile. Nu gãsiserã ºocul,chiar dacã A fost sau n-a fost? a constituit un filmde excepþie. Personal, am ales urgent Particuleleelementare, realizat de Oskar Roehler, dupãromanul lui Michel Houellebecq. Probabil cãfrancezii l-ar fi ecranizat într-un stil neconvingãtor,în timp ce rigoarea germanã a ºtiut sã marchezeumorul adeseori morbid. Pentru interpretare,Moritz Bleibtreu a primit Ursul de Argint laBerlin. Critica societãþii se face într-o „scriiturã”naturalistã. Unul dintre fraþi, biologul, va gãsi osoluþie: apariþia unei noi rase umane, la careperpetuare se desparte net de sexualitate, sursã atulburãrilor ºi nefericirii. Dacã Houellebecqnoteazã în roman „ceva din atmosferã evocã oapocalipsã aridã”, atunci regizorul accentueazãsingurãtatea omului modern. În planul doi se vãdetaje multiple, clãdiri ireale, nelocuite parcã. Oplanetã din care viaþa a dispãrut, iar Michelgãseºte canarul mort, adoarme ºi viseazã „pubeleuriaºe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli în sos ºicu organe sexuale tãiate”.Un film ºoc a fost Taxidermia, într-un modinsuportabil. Filmul lui Gyorgy Palfi (Ungaria)vorbeºte tot despre alienare, într-o manierãgrotescã, aproape scabroasã, cu trimiteri bizare,între concret ºi oniric. Un film maghiar corect ºiinteresant a fost Palme albe (regia: SzabolcsHajdu), conceput într-o rigoare narativã clasicã ºiechilibratã, unde Gheorghe Dinicã demonstreazãcapacitatea uluitoare de a fi veridic.Clãdirea iacubianã (regia: Marwan Hamed), celmai scump film egiptean, nu m-a convins. Vrândsã facã o sintezã a lumii arabe, atacã toate temeleºi le trateazã superficial, într-un registru clasic.Rãmân viabile câteva personaje ºi aerul retro alvisurilor sfãrâmate.Nici filmul polonez Maestrul (regia: PiotrTrzaskalski) nu ºi-a cristalizat temele, abordândmult déja-vu, tratând superficial teme majore,înecându-se în cliºee. Tudor Giurgiu a prezentatLegãturi bolnãvicioase. Un farmec al dezinvolturii,credibilitatea unor situaþii neobiºnuite, unatemporal tonic, fãrã aluzii politice – iatã câtevaatuuri incontestabile. Numai cã prea se suprapundouã teme insolite (lesbianism ºi incest), de parcãtotul trebuie spus dintr-o rãsuflare. Vocea off dinfinalul deschis expediazã într-un mod penibilmesajul filmului. Filmul Soap (Danemarca, regia:Pernille Fischer Christensen) ºtie sã gliseze peste otemã delicatã, rãspândind umor ºi evitând oriceetichetare.La aceastã ediþie, clipul festivalului te obliga, lafiecare proiecþie, înaintea filmului, sã vezi „cum aexplodat mãmãliga”, în timp ce îþi cãutai locul celmai confortabil... (Alexandu Jurcan)De 2 x TIFFSoap ºi Noaptea prostului gust. Pac, unuldupã altul, în douã din cele mai valoroase zile alelui 2006. Adicã la TIFF.De când cu cele douã proiecþii din festival,despre Soap mai mult se vorbeºte decât se scrie. ªiTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006asta fiindcã e pumnul în figurã care te enerveazãfiindcã n-ai argumente decât pentru a-l ridica întop. Iar chestia asta trebuie cã-i scoate din sãritepe toþi cei care nu suportã sã le fie puse pe tavã(cu toatã seninãtatea de care sunt în stare danezii)tabuuri ca homosexualitatea ºi travestiul.De fapt, Soap (Danemarca, 2006, r. PernilleFischer Christensen) e mai mult decât asta, altfelnu mai apuca el TIFF-ul. Darãmite secþiunea„Competiþie”. E povestea divorþului între Charlotteºi Kristian, ale cãrui bãtãi ea nu le mai suportãpentru cã e fermã, imunã ºi independentã pânãdincolo. În timp ce ei se tot despart (pentru cã,vorba aia, se iubesc dar se urãsc ºi greu le maiconvine separarea), Charlotte îl cunoaºte pe Ulrik,vecinul de mai jos. Adicã homosexualul travestitsau, mai bine zis, introvertit, pentru cã Ulrik e unbuchet foarte special de timiditate, complexe,slãbiciune, care-l împing spre suicid. Charlotte îlsalveazã, îl sprijinã cu toatã deschiderea umanã decare e în stare ºi, mai ales, îl învaþã cam ce-i aiadragoste pentru o femeie. i, ca-n toate poveºtile cuîmblânziri reciproce, Charlotte ºi Ulrik se prindîntr-o relaþie intensã, senzualã, care putea sãdureze mult ºi bine dacã femeia nu s-ar fi oripilatcã Ulrik aºteaptã un rãspuns din parteaautoritãþilor, cu privire la cererea lui de... schimbarede sex. În fine, ªi se aprobã, iar pe Charlotteo re-re-apucã cheful de a se împãca cu Kristian.Dar nu pentru mult, fiindcã se întoarce laVeronica (fostã Ulrik), dornicã sã înceapã viaþa îndoi. Pardon, în douã... Oricum, am vãzut în Soapun fel de „Europa liberã” pe care, de data asta, s-ar putea ca mai toþi sã-l evite pentru îndrãznealalui de a vorbi despre lucruri care se petrec „dincolo”,ca ºi aici, dar pe care lumea le neagã. Un regalfiindcã întoarce pe toate feþele dragostea, morala,apropierea, într-un discurs fãrã perdea, fãrã resturiºi fãrã tezism.Soap, pentru cã manevreazã o poveste lacrimogen-siropoasã,în limitele stilistice ale unuisoap-opera, gen pe care-l depãºeºte de departe princonstrucþia stabilã ºi contrapuncticã demnã deLars von Trier. Adicã de Dogmã, de unde ºi bãtrânaispitã a voice-over-ului interactiv ºi a structuriipe episoade, ce-i drept mai tautologice decât înManderlay, sã zicem. Plus cã e un film incredibilde ofertant cu sine însuºi: nu-ºi refuzã ispita lirismuluivizual, dar mai ales textual ºi nu ocoleºteriscurile unui discurs schematic, dinamizat de partiturileactoriceºti (premiate) ale unora ca TrineDyrholm ºi Elsebeth Steentoft.Dacã Soap o sã mai dea pe la Cluj, ca sã neputem iar bucura de el, Noaptea prostului gustrãmâne strict evenimentul zilei de 8 iunie. Unspectacol înnebunitor de special, marca TIFF, cuvizionarea cãruia pun pariu cã vã lãudaþi toþi ceicare aþi stat sau nu pânã la capãtul proiecþiei dedouã ore jumate. Pentru cã, în prezenþa spumoasãa curatorilor belgieni Jan Doense ºi Jan Verheyen,Noaptea prostului gust se pare c-a fost mult-aºteptatabombã de râs a ediþiei de anul ãsta, cãzutãpeste sutele de spectatori din cinematografulRepublica, flãmânzi de prost gust ºi de haz peseama lui.Una la mânã, Noaptea... e un colaj de filme ºiclipuri despre care ar fi trebuit sã nu auzi pânãacum. Sau sã-þi parã bine cã nu trãieºti în epocaînfricoºãtor de manieristã a anilor ’60, ’70, ’80,când producþii ca Fãlci, Portocala mecanicã sauTaxi Driver erau contemporane cu cele maijenante debitaþii regizorale din trecutul cinematografieieuropene ºi americane. Am avut nesperatulprivilegiu de a urmãri cele mai cretine ºibizare producþii, de la The Dracula Saga, Ape,The Shaolin Invincibles, Crippled Monsters, Allwomen have periods, la filme istoricopornografice,horror-uri kung-fu ºi documentarescabroase la limita vomei, plus cireaºa de pe tortDeadly Weapons...Doi la mânã, Noaptea prostului gust e unproiect cu vechime, început de cei doi belgieni însperanþa cã prostul gust va fi exorcizat prin prostgust. La Cluj, cel puþin, reacþia (a câta oarã?)promptã ºi maturã a publicului cu privire lacliºeele de montaj, de dublaj, tematice ºi stilisticea fãcut ca ideea belgienilor sã se soldeze cu unsucces binemeritat. De zile mari. Iar dacã stãm sãne gândim la consecinþa acestui dezgust, cred cãputem vorbi de Noaptea... ca fiind punctul oficialde începere a educaþiei de receptare în Cluj. Ceeace e mai mult decât ok.... (Florian-Rareº Tileagã)Paradis în degradareInteresul cineastului austriac Hubert Sauperpentru dezvãluiri ºocante din lumea de azi, cuprecãdere din lumea a treia, l-a îndemnat sãrealizeze documentarul Coºmarul lui Darwin(2004). Filmul panorameazã viaþa pauperã alocuitorilor de pe malul lacului Victoria, angajaþiîntr-o permanentã luptã pentru supravieþuire.Cineva, nu se ºtie cine, a introdus clandestin înmarele lac – prin anii ºaizeci – o specie de peºtiprãdãtori (bibanul de Nil) care a produs în câþivaani un adevãrat dezastru ecologic. Un haos deproporþii inimaginabile. Fauna plinã de peºtiexotici a fost distrusã în întregime. Se spune cã afost suficient ca numai o gãleatã cu peºti dinaceastã specie sã fie vãrsatã în lac. Aceºtia s-auînmulþit fulgerãtor, nimicind celelalte soiuriexistente în eco-sistem, compromiþând definitivcalitatea apei.Rezultatul a fost benefic pentru localnici.Bibanul de Nil e un peºte de talie mijlocie spremare, fileul sãu fiind solicitat pretutindeni înlume. S-au ridicat imediat fabrici de prelucrarea ºiambalarea peºtelui, ivindu-se o mulþime de noilocuri de muncã pentru bãºtinaºi. Avioane demarfã transportã peºte din Tanzania în Europa ºiîn lume. “E bine pentru toþi cã avem de lucru”,declarã un pilot între douã vârste. Cursele acesteal-au salvat de ºomaj. El s-a obiºnuit cu oamenii depe malul lacului, petrece cu femeile negre care i sedau pe bani. Dar cangrena nimicitoare sângereazãdin umbrã. Virusul HIV cunoºte o extindereîngrijorãtoare în zonã ºi rezultatele combaterii luisunt anemice. Piloþii locali apeleazã la serviciileprostituatelor locale într-un fel de inconºtienþãnãtângã. Între etapele filmãrii, una dintreprostituate a decedat. În “fabrica de peºte” selucreazã în condiþii precare de igienã. Porþiunilerãmase din peºte dupã desprinderea fileuluiexportat rãmân pentru consumul intern. Ca labelede pui la noi în perioada epocii comuniste. Acesterãmãºiþe sunt transportate cu camioane, deºertateîn mocirlã de cuva excavatorului ºi puse la uscatîn aer liber, unde pãsãrile aºteaptã înfometate sãse înfrupte din carne. Mirosul nu se simte, dar ede presupus. Viermii miºunã printre oaseledescoperite. O femeie subnutritã care aºazãbucãþile de peºte la uscat calcã în noroi, are bubepe picioare, dar zâmbeºte fericitã cã are un loc demuncã. Cântecele Tanzaniei sunt triste în acestecircumstanþe. Peisajul ºi-a pierdut din splendoare.Imaginile abundã în pete de culoare, în griurirepulsive ºi luminozitate filtratã, rãu prevestitoare.Hubert Sauper lanseazã ipoteza cã avioanelecomerciale care se întorc în Europa cu peºte, aducîn Tanzania arme. E un mijloc de a menþine înspaþiul african stau quo-ul profitabil investitorilorfãrã scrupule, îmbogãþiþi peste noapte.Bibanul de Nil a schimbat radical eco-sistemullacului Victoria, un paradis terestru pe vremealegendarului Livingstone. Azi a devenit un coºmar.Coºmarul lui Darwin. Coºmarul evoluþiei speciilorîn haosul contemporan al intereselor nesãbuite.Lacul Victoria e una dintre victimile pe carecivilizaþia o resimte ca pe o ranã ºi o deplânge caatare prin pelicula lui Hubert Sauper. O ranãpurulentã a Planetei Albastre. (Adrian Þion)•17BlackPantone 253 U17

BlackPantone 253 Uideea mumificãrii – permanentizare a chipului, atrãsãturilor definitorii ale unui cadru existentcîndva, undeva...Pe de altã parte pelicula suferã în anumiteprivinþe... Nici Palfi nu s-a putut abþine în a lãsaprin film momente de relaxare ºi judecatã moralpopularãla adresa celor ce se întâmplã (vezicocoºul care îi ciocãneºte “cocoºelul” ordonanþeicînd se masturbeazã în scînduri). Apoi întîlnimpãrþi de derapaj estetic ºi de subliniere a condiþieicinematografice a produsului vizionat – miºcareacircularã a podelei dezvãluind o ciclicitate umanolumescãîn covatã (covata-pãtuþ, covata-sicriu,covata-loc-de-punere a cãrnii animale etc.), spreexemplu, nu este susþinutã în film de nici un altmoment care sã rebalanseze situareaautoreferenþialã ºi cea clasic-expozitivã încît seîntîmplã doar sã avem un moment de scãparepoeticã (ca sã-i spun aºa), un uºor delir regizoral,o discontinuitate în firul epic pînã la urmã. E oscenã încîntãtoare, însã nu necesarã, prin ea Palfinu rezolvã nimic, doar aduce încã o sumedeniede întrebãri în prim plan!O astfel de scenã e ºi cea în care penisuleroului scuipã flãcãri... sau explicaþia visatã aapariþiei stelelor pe cer. Sînt momente savuroase,dar concentrate în prima treime a filmului astfelcã macinã a posteriori celelalte douã povestiri dinfilm prin aceea cã nu-ºi aflã rãsunet /corespondent în ele, rãmînînd astfel suspendatãpentru spectator problema materiei, texturii,producþiei filmice anunþatã ºi repetatã în debut,uitatã, abandonatã apoi. Astfel, cu toate cã filmulpare uºor teribilist ºi neîmplinit formal, este unveritabil exerciþiu de expunere conceptualã(ridicarea spre luminã, dacã e sã folosim cuvinteMari) încît rãmînem cu impresia cã noul mai esteîncã posibil în film... de unde ºi locul pe care îlocupã Taxidermia în topul meu.DULCEA EI RÃZBUNARE / SYMPATHY FORLADY VENGEANCE(Coreea de Sud, 2005; r. Park Chanwook)Filmul are douã pãrþi. Din prezent,prin flash-back-uri, trecutul e desluºit, astfel încît,în partea a doua, viitorul sã fie sigur / curat înurma îndeplinirii misiunii vindicative. Acestepuncte de susþinere duc la existenþa unordiferenþe de punere în imagine între cele douãcapitole ale filmului.În prima parte toate elementele diegezeiparticipã la pregãtirea terenului unde misiunea luiGeum-ja sã prindã realitate(a): în închisoare, ea esfînta care îndeplineºte ceea ce Luca spune înEvanghelie: Ignem veni mittere in terram – faþa îilumineazã, nimbul aruncã vãpãi în jur, dreptateaea o împarte, bunãtatea ei e mîngîierea fetelorpersecutate ºi e moartea celor ce se înstãpînescabuziv peste fiinþa noilor venite. Iar închisoareanu poate sã fie decît un panoptikon foucauldianpentru spectator – privitorul trebuie sã aibã toatedetaliile care sã-l determine sã binecuvîntezerãzbunarea femeii – iar în oferirea lor se revarsãun întreg complex cinematografic: dulapurile sîntmartorele acþiunilor, cerul deseneazã venirea înnori, uºile lor aratã ce s-a petrecut, visurile anunþãfuria femeii, cîinii deseneazã în zãpadã urmearãtîndu-ne cum se ramificã rãul odatã declanºat –cu cît cîinele este mai mare, cu atît urma este maimare... Iar perniþele labelor cîinelui indicãdirecþiile de propagare a rãului: patru perniþe,patru direcþii, patru copii omorîþi, patru jucãrioareatîrnate la brelocul ucigaºului, patru lumînãriaprinse de Geum-ja...O rãzbunare pe ritmuri de vioarã ºi clavecin, opoveste despre rost, destin, durere ºi mîntuire.Geum-ja trãieºte doar vremea necesarã pentru asfîrºi minciuna existentã în societate. Aflîndu-sefaþã de sine într-o continuã penitenþã (îºi refuzãorice poziþie privilegiatã în partea blestematã aînchisorii, îºi cere iertare pãrinþilor copilului ucisde altcineva tãindu-ºi o parte a trupului), Geum-jaîºi împlineºte misiunea prin ceilalþi: pe cei cuadevãrat suferinzi în urma crimelor comise deprofesorul pedofil îi aduce în poziþia de a-ºi alinasuferinþa în rãzbunare... Imediat ce vendeta eînchisã, Geum-ja îºi pierde rostul, astfel încît ceeace presupunem cã urmeazã pentru ea e un fel demoarte... dacã nu una fizicã, atunci o ieºire dinspaþiul social, o scãpare într-altceva, otranscendere a rosturilor mundane, o ieºire,aºadar, una care îºi are punctul de rupturã exactîn momentul în care împlineºte ceea ce avea deîndeplinit.Dacã în prima parte, pînã aflãm întregul ºir deevenimente care i-au schimbat traiectoria luiGeum-ja, regizorul nu se dovedeºte parcimoniosîn a îmbina modalitãþi ºi motive narative, în adoua parte se rezumã la o expunere rece, calmã,calculatã a sfîrºitului pedofilului. Precum înDogville, ºi aici aflãm cã mîntuirea implicãdualitatea sentimentalã iubire-urã care seîmplineºte, devine o trinitate prin adãugareaintreprinderii finale, prin aducerea în act a forþelorpe care cele douã sentimente le presupun, adicãprin întregirea rãzbunãrii.CAPCANà FATALà / HARD CANDY(SUA, 2005; r. David Slade )Dragii mei, nu vã puneþi cucuconiþele (la cît de dobitoc sedovedeºte a fi filmul acesta nu trebuiesã ne îngrijim exprimarea!) pe chat cã rãmîneþifãrã....Dupã prima jumãtate de orã aveam impresiacã va fi cel mai tare film din festival. Minimalism,un mic chat, albastru ºi roºu, pe internet, apoiîntîlnirea, el fotograf celebru, ea, nimfetã, o lolitãobraznicã, dezinvoltã, agerã, inteligentã. Discutãîn oraº prima jumãtate de orã a filmului, elcãutînd sã o combine, ea încurajîndu-l...Dar nu, domnul regizor vrea altceva de lafilmul sãu... ce anume? Vrea sã fie ºi el unMichael Haneke, unul mic ºi roºu de mînieautoîndreptatã (altfel nu îmi explic soluþiilepropuse), aºa cã întoarce povestea înspre oîntrevedere á la Funny Games (normal cã doarîncercarea rãmîne din intenþiile sale, în final toateprãbuºindu-se alãturi de chinuitul principal pehornul casei întru o mocnitã ardere în ºemineu)între nimfeta devenitã cãlãu ºi domnul fotografdevenit victima presupus vinovatã (de cãtrecãlãu). ªi minut cu minut filmul se degradeazã...el prins în sfori de un scaun, ea explicîndu-i cãmotivul comportamentului ei ar fi presupunereacã el le-o trage manechinelor de vîrsta ei (14 ani)ºi cã ar fi ºi un ucigaº, atribuindu-i din oficiuuciderea unei tinere cu ceva vreme în urmã... cãse comportã aºa datoritã unor mai vechineîmpliniri amoroase, opineazã micuþa. ªi sãvedeþi replici de genul: Ea: Eºti un pedofil! / El:Nu, nu sînt pedofil! / Ea: Ba eºti, ºtiu eu! / El: Banu, ba nu, nu sînt! / Ea: Atunci eºti un voyeurist!/ El: Cum sã fiu... nu ai nici o dovadã, nu sînt. /Ea: Cum sã nu am, uite aici în casã, ai numaipoze cu fete! / El: Dar nu am pozat numai fete,am pozat ºi naturã ºi maºini! [Sic!] / Ea: ªi crezicã asta te face mai interesant!? Crezi cã pari maisensibil?Apoi el, ca sã scape necastrat, începe sã-ispunã cã e încã tînãrã, cã nu-ºi dã seama, cã ar fibine sã se opreascã ºi sã se trateze, cã îi plãteºteel internarea la psihiatrie (scenaristul / regizorultrebuie sã aibã un umor teribil). ?i ea vrea sã-lcastreze... ªi tipu’ miorlãie tot restul filmului.Penibil... Obsesii, fixuri mentale, preferã sã i sefacã orice numai sã nu fie înºtiinþatã femeia care-icãzuse cu tronc încã de tînãr cã el e un posibilpedofil... ªi mã opresc aici.CLÃDIREA IACUBIANà / OMARET YACOUBIAN(Egipt, 2005; r. Marwan Hamed)Pentru un film realizat în Egipt poate cã esteo capodoperã. În Egipt probabil cã demoleazã mitdupã mit. Însã venind dinspre spaþiul occidental(mãcar ca mentalitate) de ce sã te bucuri înfilmul acesta? Pãi... cã nu a þinut 174 de minutecum era anunþat în programul festivalului, ci doarvreo 145. Þin sã îi felicit pe cei care se ocupã laRepublica de proiecþie, nu am simþit cã lipseºteceva din film...Ca realizare, filmul e plasat undeva întreHollywood ºi Bollywood, mai aproape deBollywood, într-un fel menþinînd cu precizieaºezarea pe hartã a Egiptului între SUA ºi India.Iar demolarea miturilor se face urmînd o astfel deschemã: conºtiinþa comunã (politicã ºi... socialã,în momentele ei idealiste) nu acceptã faptul cãpoliticienii iau mitã (dacã ar accepta, s-ar declasape sine!)... filmul ne aratã cã iau mitã; ne aratã ºicã drogurile uºoare sînt o constantã în viaþa eliteilocale ºi cã prin trafic de droguri ajungi paºã; basînt ºi homosexuali; existã ºi trãdãri în amor,fanatism religios, terorism etc.Toate prezentate în cheie Tînãr ºi neliniºtit,avînd un final ce mizeazã pe iubire... o închidereb/hollywoodianã în care frank-sinatra-ul egiptean(seamãnã ºi cu Gicã Petrescu, but he doesn’t sing,he only fuks) la braþul soþiei lui (care-i putea finepoatã) se îndreaptã spre rãsãrit...DUº RECE / DOUCHES FROIDES(Franþa, 2005; r. Antony Cordier)În ceea ce mã priveºte, dezamãgirilefilmice ale Festivalului nu se leagã devizionarea unui film îndoielnic (pînã laurmã asta e de înþeles atunci cînd parcurgi ocantitate însemnatã de pelicule), ci, mai repede,de faptul cã aceste filme promiteau foarte mult înprezentãrile pe care organizatorii le fãceau. E ca ºicînd ai aºtepta sã primeºti un televizor Philips(pentru care ai ºi plãtit, ca preþ) iar curierii îþi lasãla uºã un produs ship-made.Filmul lui Cordier e anunþat ca oferind operspectivã pãtrunzãtoare asupra problemeloresenþiale ale adolescenþei într-o lume alimentatãde diete ºi aventuri sexuale sordide. Ceea ceimediat m-a dus cu gîndul înspre un Ken Parkmeets Requiem for a Dream. Însã e departe deorice încercare de apropiere cu pelicule de genfiindcã prestaþia (chiar înfãþiºarea) actorilor nulasã deschise porþile intrãrii în film (mã refer lasutarea în diegezã) ºi fiindcã regizorul nu pare aºti ce doreºte de la filmul sãu.Ceea ce vedem pe ecran sînt reacþiile unortineri într-o lume care nu pare a le oferi nimic,dezorientarea lor pornind de la faptul cã nu seregãsesc în ºcoalã, în familie, într-un aºa-zis cercde prieteni, însã în ceea ce ei aleg sã afirmesubstratul dramatic lipseºte tocmai pentru cã einu viseazã nimic (încît din compararea realitãþiicu proiectele sã aparã un dezechilibru fiinþial), nuau motivaþie, nu au nici mãcar ºtiinþa de a se lãsaduºi de val. Sînt persoane ºi personaje care secautã, dar care nu se formeazã în cãutãrile lor, nuscad, nici nu cresc, ci rãmîn la fel de plate petoatã durata filmului.Totuºi filmul îºi onoreazã titlul. El este un duºrece pentru spectator, fiecare secundã a filmuluifiind un picur îngheþat care cutremurã spinarea,dar nu din cauza celor prezentate pe ecran, ci dinconºtientizarea pierderii unei semnificativecantitãþi temporale.•TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200619BlackPantone 253 U19

BlackPantone 253 UNu stingeþi lumina filmuluimoldovenesc!Faptul cã filmele româneºti au fost vedeteleTIFF-ului din acest an nu mai pare a ficeva ieºit din comun: trei premii pentru Afost sau n-a fost?, o receptare neaºteptat decaldã pentru Cum mi-am petrecut sfârºitul lumiiºi premiul pentru cel mai bun scurt metrajromânesc obþinut de Marilena de la P7 vorbescde la sine. Din pãcate, aceste succeseincontestabile ale filmului românesc au eclipsatalte producþii merituoase, printre care ºi filmulregizorului Igor Cobileanski din RepublicaMoldova Când se stinge lumina. Filmul seînscrie cu uºurinþã în seria acestui „nou val”însã, poate, durata lui de numai opt minute l-afãcut sã fie mai uºor de trecut cu vederea. Lucrupe care-l regret, pentru cã filmul lui IgorCobileanski are tot farmecul filmelor româneºtide mai mare calibru, recompensate cu premii laaceastã ediþie a TIFF-ului.Povestea e incredibil de simplã: o trupã rocklocalã e întreruptã din repetiþii de un bec ars. Întimp ce schimbã becul, liderul grupului afirmã,mai mult într-o doarã, cã în momentul în careîþi pui un bec în gurã, nu mai poþi ulterior sã îlscoþi de acolo. Replica îl incitã pe un membrual formaþiei imediat la un pariu de 100 de dolarice declanºeazã o adevaratã reacþie în lanþ. ªiîntr-o lume în care concetãþenii nu discutãaltceva decât despre cursul dolarului, e normalca o mizã aºa de mare sã ia minþile pânã ºicelui mai raþional dintre noi. În final pariurile seînmulþesc de la un cetãþean la altul pânã când,în viziunea comicã a lui Igor Cobileanski, visulîmbogaþirii peste noapte ia cu asalt întreagapopulaþie a oraºului.Filmul este o satirã socialã servitã cu marefineþe ºi mult bun gust de un scenarist care agãsit un mod ingenios de a picta o frescã asocietãþii din Moldova (sau România) zilelornoastre. În loc de a aluneca pe panta tezistã saude a cãdea în groapa sofisticãrilor filosofice dincare filmul românesc nu a reuºit sã iasã decâtde foarte curând, Igor Cobileanski preferã sã îºispunã povestea folosindu-se de un umorneaºteptat de original ºi de o situaþie din carepuþini scenariºti s-ar fi gândit sã facã un film. Îndoar câteva scene regizorul reuºeºte sã captivezeatenþia ºi simpatia unui public sãtul pânã pestepoate de drame sau comedii româneºti care nuau fãcut altceva decât sã descrie mizeria din jurºi disperarea din sufletul nostru. ªi iatã cã deºimizerie ºi disperare continuã sã existe, IgorCobileanski ne demonstreazã cã e posibil sã lepriveºti ºi cu alþi ochi. Sunt ochii unui regizortânãr, plin de talent ºi energie, care nu se mailasã prins în pasa plângerii de sine cu care ceidin garda veche se priveau unii pe alþii ºi lumeadin jurul lor. Prin filmul sãu regizorulmoldovean ne spune cã e posibil sã vezi pânã ºineajunsurile cu o dozã de umor.Mai învãþãm ceva din filmul lui Igor. ªianume cã acel haz de necaz, care l-a salvat peromân din situaþii disperate poate fi utilizat cumai profitabil spor decât pentru a spunebancuri: ºi anume, pentru a face filme. Iar IgorCobileanski surprinde tocmai prin aceastãoriginalã metodã de abordare a incitantului sãusubiect.Am avut ocazia sã stau de vorbã cu tânãrulregizor moldovean ºi l-am întrebat cât de greu afost sã facã un film pe care noi spectatorii l-amacceptat atât de uºor. Am aflat cã proiectul aavut de aºteptat trei ani pânã când a gãsit unfinanþator. Într-un final nu alþii decât ThomasCiulei ºi Lucian Pintilie au fost cei care au intuitpotenþialul valoric al acestui scurt metraj ºi auridicat banii necesari finanþãrii din fonduri de laStudioul Cinematografic al Ministerului Culturiidin România. Deºi a costat mult, filmul ameritat pânã ºi ultimul ban, în primul rândpentru cã a adus aceastã micã operãcinematograficã de mare valoare pe ecranele dela TIFF.Igor Cobileanski a absolvit Academia deTeatru ºi Film de la Bucureºti în 1995 unde celmai important aspect al învãþãmântului practicatacolo i s-a pãrut a fi insistenþa academiei de alucra pe peliculã. În general însã educaþia peransamblu nu a fost în totalitate pe aºteptãrilelui. Chiar dacã a învãþat mult la ATF, IgorCobileanski a acumulat cea mai mare parte aexperienþei sale realizând propriile sale filme,lucru pe care a început sã îl facã imediat dupãabsolvire. Documentarele sale au fost proiectatela multe festivaluri din Europa de Est ºi Vest ºivaloarea sa între tinerii regizori moldoveni acrescut de la an la an.Cel mai important dintre documentarelerealizate din ‘95 pânã în prezent a fost celdespre o trupã de artiºiti muzicanþi careîntâmpinau grupurile de turiºti strãini laUngheni pe vremea URSS-ului din ordin venitdirect de la Moscova. În 26 aprilie 1986, când aavut loc tragica explozie de la Cernobîl,Comsomolul a hotãrât trimiterea mai mult saumai puþin forþatã a muzicanþilor pe post desuport moral pentru muncitorii de la reactorulnuclear care au continuat sã lucreze în zonãluni întregi dupã accident. Nu mai e nevoie demenþionat cã, într-un act de dezinformare crasã,Comsomolul nu a dezvãluit niciodatã trupeifaptul cã explozia ar fi putut avea repercusiuniasupra membrilor ei.Moldova de azi, din spusele regizorului, esteun loc în care camerele de filmat de-abia acumîncep sã ruleze din nou dupã o pauzã deaproximativ 10 ani, timp în care „vechii” nu aumai reuºit sã punã mâna pe ele din cauza lipseide fonduri. Dar acest timp a fost necesar pentruca tinerii regizori sã strângã rândurile ºi sãadune resursele necesare pentru a începe sãlucreze. Spre deosebire de România, undeconflictul între generaþii împiedica pânã nudemult afirmarea unui tânãr regizor care nu se„alinia” stilului celor din vechea gardã, înMoldova talentul personal este singurul caredecide cine va ajunge în final sã vândã unscenariu sau sã realizeze un documentar, nespune Igor Cobileanski. Deºi situaþia financiarãeste mai precarã decât în România, aceastãlibertate stilisticã a moldovenilor este pânã laurmã de invidiat.Dintre cei aproximativ 10 regizori tineri careîncep sã se afirme pe piaþa filmului moldovean,Igor Cobileanski este poate cel mai cunoscut ºiactiv în momentul de faþã. Deºi Când se stingelumina a fost de-abia terminat când a ajuns laTIFF, tânãrul regizor are deja un al doilea filmîn stadiu înaintat de post-producþie: Saºa, Griºaºi Ion. Acesta este un alt film-radiografie pentrusocietatea moldoveneascã, o altã micã povestesimpaticã, spusã cu umor, care va captiva cusiguranþã audienþa prin candoarea aproapecomicã a celor trei personaje principale, treidepanatori trimiºi în inima iernii de ladispecerat în plin pustiu sã înlocuiascã un cabludefect. Modul direct ºi economia de mijloacefolosite de regizor în toate filmele sale, cât ºistilul natural de a povesti fac ca filmele lui IgorCobilenaski sã fie urmãrite de orice spectator cuplãcere ºi interes.Când se stinge lumina de-abia a început sãfacã „rondul” festivalurilor, iar Saºa, Griºa ºi Ionva intra pe aceastã orbitã în lunile careurmeazã. Ne aºteptãm ca aceste filme sã fieremarcate la cât mai multe festivaluri viitoare ºisperãm sã fie adevãrate cãrþi de vizitã pentrutalentul unui regizor în plinã afirmare. Prin ceeace are de spus ºi prin cum ºtie sã o spunã,regizorul prezent la TIFF în acest an nu trebuieignorat. (Lucian Þion)•20 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200620BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UTIFF-TopMinitopDude, zmeurici de aur ºi cevacapodopere…Au trecut, iatã, cîteva sãptãmîni bune dupãîncheierea ediþiei 5 a Festivalului Internaþional deFilm „Transilvania”. Între timp cearcãnele ºianxietatea s-au mai atenuat, am discutat –interminabil, cu aplomb fotbalistic – filmeleconsumate în semiîntunericul sãlilor dincinematografele „Arta”, „Republica” ºi „Victoria”(despre sãli am mai scris). În cele din urmã ne-aurãmas, în memorie, experienþa catharticã,înnoitoare a celor mai bune pelicule vãzute ºi/sauexperienþa oribilã, traumaticã, exasperantã a celormai penibile proiecþii.Am iniþiat, de aceea, printre redactorii ºicolaboratorii Tribunei un top al celor mai bune(trei) filme vãzute la Festival, dublat de topulcelor mai proaste (trei) pelicule – sau categoria„dudã” cum au numit-o, vigilenþi, organizatorii.Desigur, s-ar putea opera mai multe asemeneatopuri: cel mai bun documentar (ºi aici Coºmarullui Darwin, capodopera austriacului HubertSauper – investigaþie amãnunþit-pasolinianã acauzelor mizeriei ºi pauperitãþii africanilor – ar fi,probabil, cireaºa de pe tort), cel mai bun filmmuzical (unde ar putea intra rockumentarulGlastonbury, regizat de britanicul Julien Temple,sau electrizantul, seducãtorul ScreamingMasterpiece, viziunea punk a islandezilor AriAlexander & Ergis Magnusson), cea mai bunãsatirã politicã etc.Acestea sînt, consemnate în agenda mea„Oltchim”, cele mai mari Cãderi la care amasistat:1. Pe primul loc, Morþii ºi viii al englezuluiSimon Rumley (tip cu alurã de manelist), un„horror independent ºi pe muchie, un horror deinterior” cum îl prezintã programul Festivalului,într-un moment în care factotumul Mihai Chirilovaþipise: un film stînjenitor, pîclos, mahmur,neinteresant, cu efecte speciale de duzinã ºiinterpretãri mediocre ale unor „artiºti”resemnaþi...2. N-am înþeles prea bine de ce s-a grãbit atîtde tare sã vinã, în... Transilvania, Tony Gatlif,regizorul sulfuros-lãcrãmoasei Transilvania: despre„abisurile” inimii de þigan/þigancã, despre iubirearoz ca T-shirturile liceenelor, despre inimioareleMaggi pe care Gatlif le adunã în suflet laolaltã cusonoritãþi de taraf, þipete isterice, înjurãturi, bãtãi,schilodiri. Condamnaþi sã fie þigani inautentici,mai stridenþi decît coloranþii sucurilor TEC,interpreþii principali – germanul turc Biro Unel ºidiva italo-americanã, altminteri ultra sofisticatã &talentatã, Asia Argento.3. M-am gîndit multã vreme dacã sã trec întopul „dudelor” (sau într-un top al mediocritãþilormediocre) ºi filmul lui Cãtãlin Mitulescu, Cummi-am petrecut sfîrºitul lumii: ceea ce putea fipoezie apocalipticã, anamnesis al unei lumiticãloºite, al concupiscenþei victimã-cãlãu rateazãprea mult, e firavã ca naraþie ºi puþin credibilã(chiar ºi pentru un spectator strãin onest!). Da,filmul ar putea face sãli pline, la fel cum ºiLiceenii rock `n roll au stors odinioarã lacrimile& transpiraþia sufletului românesc.Aceeaºi agendã ultramarin ºi topul celor maiTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006bune trei filme, pentru autorul rîndurilor de faþã.O precizare: filme bune am vãzut mult maimulte, în cadrul acestei ediþii, însã unele dintreele au avut deja succes de public / criticã ºi numã îndoiesc de faptul cã prietenii & colegii meitribuniºti le vor consemna. Deci:3. Trãieºte!, de Radu Mihãileanu, ºi A fost saun-a fost?, de Corneliu Porumboiu, împart locul 3.Aº fi vrut sã îi ridic mai sus, dar memoria cinefilãm-a sancþionat. O saga extraordinarã a evreilor ºicreºtinilor etiopieni, ajunºi prin / din tabere derefugiaþi sudaneze în Israel este Va, vis et deviens(Trãieºte!, Franþa, 2004). Radu Mihãileanu – alcãrui tur de forþã a fost ºi va mai fi comentat –este cel mai important regizor român / de origineromânã al momentului ºi, spre cinstea lui, unuldintre puþinele spirite civice, echilibrate, umaniste,cu obsesia eticii: cãldura ºi lumina în care îmbracãlumea aia meschinã a Orientului Apropiat nule-am mai întîlnit, decît poate la Sauper. În altregistru, ludic, de comedie caragialianã, de TucãShow studiat, evolueazã A fost sau n-a fost?,filmul recent premiat al lui Porumboiu. E primaecuaþie cinematograficã fireascã, dedicatã„loviluþiei” române: actorii principali nu au jucatînsã, ei au rãmas acasã, în Bãneasa, în Cotroceni,în Primãverii etc., lãsîndu-le locul celor 3interpreþi moldoveni, mai caustici decît soda, maiºugubãþi ca un pisoi în faþa ghemului. Spontani,brillianþi, rafinaþi – faceþi bine ºi nu-i evitaþi!2. Experimentul lui Matthew Barney dinDrawing Restraint 9 greu poate fi echivalat încuvinte: în faþa imaginii mute, extravagante, aracursiurilor venite din Antonioni tastaturacomputerului se ofileºte. Splendoare asiatã a unuiestet dezaxat, manifest ecologist subtil, love-storytranscendental & macabru, meditaþie neo / postdarwinistãfilmatã aproape exclusiv într-un ºantiernaval japonez, funcþional, futurist ºi alienant. Ameritat sã stau 145 de minute pe jos, pe mochetasãlii „Victoria”, a meritat sã aud huiduielilepublicului de la final, doar ca sã vãd cum Bjork,gheiºa cyberpunk, ºi Matthew Barney, sadic ºitandru, îºi jupoaie carnea de pe picioare cubisturiele, oferindu-ºi apoi unul celuilalt (surogatde) sushi: propriul corp. Imagini mutilante ºi(post)paradisiace, ieºite din laboratorul acestuiþicnit care reconfigureazã, prin Cremaster ºiDrawing Restraint 9, umanitatea.1. Despre Obaba, de Montxo Armendáriz,primul film proiectat în festival ºi întîiul în topulpreferinþelor personale, mi-am notat: „origineazã,cumva, în Teza lui Amenabar, atît prin subiect,cît ºi prin modalitãþi de tratare: Lourdes, studentãla arte vizuale, îºi alege ca temã de licenþã unfilm, documentar, despre o comunitate montanã,închisã (natural), depopulatã, plinã de secrete, demistere. Camera de mînã o însoþeºte pretutindeniîn Obaba, din motelul omonim, pe stradã, încasele localnicilor, chiar în paturile lor. Parodic laTwin Peaks – care profera un mister terifiant dedragul box office-ului, Obaba insistã pe formularealismului magic, a coincidenþelor splendide, aistoriilor intersectate la nesfîrºit. Ghidatã deIsmael, hotelierul care salveazã de la extincþiereptile endemice & feroce, ºi de excelentulpovestitor Esteban, Lourdes descoperã, treptat,secretele acestei lumi credibile, în sepia, nostalgicãºi exactã ca ecranizãrile lui Tornatore sau Ivory.Semnul total al acceptãrii în universul Obabei =surzenia provocatã de muºcãtura, în ureche, aunei anumite ºopîrle.” (ªtefan Manasia)Ioan-Pavel AzapCele mai bune trei filme:1. Trãieºte / Va, vie et deviens (Franþa, 2004;r. Radu Mihãileanu): pentru cã este un film deRadu Mihãileanu (vezi Trahir / A trãda ºi/sauTrenul vieþii), orice altã „justificare” ar fi deprisos;2. Casa de nisip / House of Sand (Brazilia,2005; r. Andrucha Waddington): pentru economiade mijloace, pentru profunzimea sentimentelor ºia demersului regizoral, de o simplitate frapantã,ºi, nu în ultimul rând, pentru frumuseþea plasticã;3. Cu fundul în sus / Wrong Side Up (Cehia,2005; r. Petr Zelenka): pentru umorul candid, falsinocent, ºi pentru privirea trist-ironicã asupra uneilumi aflatã într-o (perpetuã) stare de tranziþie,„încremenitã” de fapt în aceleºi perene obsesii.Cele mai proaste trei filme:1. Eli, Eli, Lema Sabachthani? (Japonia, 2005;r. Shinji Auyama): pentru absconsitateasubiectului / temei / tramei ºi pentru lungimeaexcesivã (107 minute), în condiþiile în care ar fifost (prea) suficientã durata unui video-clip de 3-4minute pentru a transmite tot ce (nu) avea despus;2. Takeshi vs. Takeshi / Takeshis’ (Japonia,2005; r. Takeshi Kitano): pentru superficialitate ºiincoerenþã (aceasta din urmã asumatã iniþial de21BlackPantone 253 U21

BlackPantone 253 Uregizorul fac-totum Takeshi Kitano darabandonatã pe parcurs) ºi pentru umorulinvoluntar (singura consolare la ieºirea din salã);3. O scurtã cãlãtorie în paradis / A Little Tripto Heavben (SUA / Islanda, 2005; r. BaltasarKormakur): pentru cã – recomandat ca un „neonoir”(deºi singurul negru adevãrat din film este...Forest Whitaker!) – mã aºteptam sã vãd un filmincitant, de urmãrit, dacã nu cu sufletul la gurãmãcar cu interes; în schimb, am vãzut unul dintrecele mai banale policier-uri „americãneºti”, cu unfinal absolut penibil.Lucian MaierCele mai bune trei filme:1. Acordorul de cutremure / The Pianotunerof Earthquakes (Anglia, 2005; r. Fraþii Quay):reverie filmicã, o poveste aflatã la intersecþiapoeziei cu filosofia, a teatrului cu opera ºi cucinematografia, a arhitecturii cu muzica;2. Taxidermia / Taxidermia (Ungaria, 2006; r.György Palfi): pentru cã reuºeºte sãconceptualizeze în imagini dincolo de alunecãrile(neîmplinirile) estetice, formale;3. Dulcea ei rãzbunare / Sympathy for LadyVengeance (Coreea de Sud, 2005; r. Park Chanwook):pentru regizorul corean, fiindcã a reuºit sãcreascã de la o peliculã la alta.Cele mai proaste trei filme:1. Capcanã fatalã / Hard Candy (SUA, 2005;r. David Slade): pentru cã vrea sã fie un FunnyGames feminin(ist) dar sfîrºeºte prin a fi unStupid Game exemplar;2. Clãdirea iacubianã / Omaret Yacoubian(Egipt, 2005; r. Marwan Hamed): pentru cã a fostpromovat ca un film-baros, demolator de mituritabuuri islamice (fãrã a fi menþionat faptul cã esteaºa pentru... egipteni!), fiind de fapt o excursietelenovelisticã prin locuri mai mult decît comunesocietãþii occidentale;3. Duº rece / Douches froides (Franþa, 2005;r. Antony Cordier): pentru cã vrea sã fie o trecerepe sub microscop a lumii adolescentine aflate înplinã crizã, reuºind doar sã aducã spectatorul înpragul crizei prin platitudinea expresiei actoriceºtiºi prin articulãrile narative.Florian-Rareº TileagãCele mai bune trei filme:Din ce am reuºit sã gust cu nesaþ anul ãsta, laTIFF, trei filme nu-mi dau nici acum pace. Pelocul trei, ca sã zic aºa, e Izolaþi / Aislados(Spania, 2006; r. David Marques), de acumobligatoriu de vrei sã ºtii cum aratã un recitalparodic despre cliºeele de comunicare, cu bugetjignitor de mic. O bijuterie de film, sigur peumorul lui ºi dezarmant de explicit. Vine apoimai mult decât celebrul A fost sau n-a fost? al luiCorneliu Porumboiu (România, 2006), filmul-tortde aniversare a celor patru-cinci ani de cândcinematografia noastrã a intrat în normalitateesteticã. Dar mai doborâtor ºi durabil decât lecþiade artã a lui Porumboiu rãmâne Poveºti cudescântec (Mexic, 2005; r. Alejandro Valle). Unmaraton tematico-scenografic demn de cele maisavante compoziþii ale unora ca Helmut Stürmersau Silviu Purcãrete, ca sã vorbim pe limbanoastrã.Cele mai proaste trei filme:Dincolo, la boacãne, cea mai rezonabilã eAura (Argentina, 2005; r. Fabian Bielinsky), unfilm cam în trei bujii, cât timp doar imagineasuperbã, coloana sonorã ºi ariditatea acþiunii teþin în fotoliu. Pãcat. ªi mai dezamãgitor e Cummi-am petrecut sfârºitul lumii al lui CãtãlinMitulescu (România, 2006) – o reeditareinteresantã a Moromeþilor lui Gulea. Dar, fiindcãvroiam cu toþii sã vedem mai mult decât o frescãredundantã a comunismului, isprava lui Mitulescunu trece de o sintezã cam nesigurã întredocumentar ºi film pãstos. Asta e. Însã în „topulruºinicã” stã naiva ºi stupida Comunitate / Lacomunidad (Spania, 2000; r. Alex de la Iglesia),un „ceva” disperat de comercial, salvat pe alocuride umor negru.Kitch-uri definitive n-am vãzut la festival.Oricum, topurile sunt subiective ºi nu vor sã deasenzaþia cã TIFF-ul e jumate aur, jumate pleu.Adrian ÞionCele mai bune trei filme:1. Trãieºte / Va, vie et deviens (Franþa, 2004;r. Radu Mihãileanu);2. 800 de gloanþe / 800 Balas (Spania, 2002; r.Alex de la Iglesias);3. Clãdirea iacubianã / Omaret Yacoubian(Egipt, 2005; r. Marwan Hamed).Am meditat / ezitat îndelung asupra celor treipoziþii din topul cerut, clasament extrem de sever(numai trei titluri). Asta pentru cã iubesc cupatimã filmul ºi îmi vine greu sã selectez doar treifavorite din rãsfãþul oferit de TIFF-ul din acest an.Totuºi, impactul pe care l-a avut asupra meafilmul lui Radu Mihãileanu îl recomandã pentruprimul loc, fie ºi numai pentru douã din multelelui calitãþi: caldul sãu mesaj umanitarist ºiexemplara sugestivitate a narãrii cinematografice.800 de gloanþe atrage atenþia asupra unui regizorimportant, care pune cu meºteºug pe ecrannostalgia dupã lumea filmului de altãdatã ºivalorile acesteia. Remarcabilã frescã a lumii arabedin cosmopolitul Cairo, Clãdirea iacubianãbeneficiazã de interpretarea unor actori deprestigiu, fiind mai mult decât o ecranizare dupãun roman de succes.Dacã ar fi existat ºi a patra poziþie în acesttop, ea ar fi fost ocupatã de pelicula lui CorneliuPorumboiu A fost sau n-a fost?. Trebuie sã remarcaici revirimentul filmului românesc. La ediþia acincea a TIFF-ului peliculele autohtone au fosturmãrite cu interes sporit, au fost aplaudate înplinã proiecþie, au primit importante premii. Esuficient pentru un bilanþ subiectiv.•În numãrul urmãtor al revistei noastre puteþi citiun interviu cu regizorul Radu Mihãileanu (Trahir /A trãda, 1993; Train de vie / Trenul vieþii, 1998; Va,vis et deviens / Trãieºte, 2005), membru în juriulediþie 2006 a Festivalului Internaþional de FilmTransilvania.Paginile TIFF 2006 au fost realizate deIoan-Pavel Azap.22 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200622BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 Upoemul de la FiadDan ComanUn alt participant al Taberei de Poezie de la Fiad-Bistriþa-Cluj, 24-28 mai 2006, a fost ºi bistriþeanul Dan Coman. Dupã cumscrie chiar el, undeva în ultimul volum, „Dan Coman s-a nãscut la 5 februarie 2000 în localitatea Moisei, judeþul MM.Atunci s-a însurat, ºi-a schimbat numele, a devenit poet (...) – ºi de-atunci pînã azi a fãcut un copil, a scris douã cãrþi, leapublicat, a lãsat-o baltã cu scrisul ºi s-a dedat întru-totul predãrii educaþiei antreprenoriale la Liceul Sportiv din Bistriþa”. Cãrþilede care este vorba: Anul cîrtiþei galbene, Ghinga ºi volumul underground Doamne-Doamne (2006), cuprinzînd noi poeme vechi,interesante pentru biografia autorului, din care redãm ºi noi douã.Cuceritorula venit un bãrbat numele lui era cam pionierescdar îi spunem cu toþii Cuceritorulîn tainã i-am arãtat apartamentul în tainã i-amvorbit despre dana harpa(aveam o voce de cîntãreþ flamenco)locuiam la bistritz deasupra mãrii (la un kilometruºi jumãtate sub noi peºtele nostru atît demãrunt)aveam pregãtite zeci de femei gata sã se sacrificedar Cuceritorul era obosit ºioboseala îi mãrise într-atît ochii încît vedeaamãnunte care nouã ne scãpaui-am pus la dispoziþie sufrageria aveam acolo unpat bun ºi aveam acoloo scrumierã cît un urs (jumãtate era plinã e dreptºi animalele tutunului nu încetau sã se jigneascã)Cuceritorul avea lipitã de gurã o gurã de fetiþãinsomniacãdar nu ºi-a îngãduit nici o clipã s-o foloseascãvroia doar sã se odihneascã aºa cã l-am întins cumare grijã pe patºi l-am acoperit iute cu încã vreo douãsprezecepaturiapoi am chemat-o pe dana harpa (asta fãcea totce-i spuneam)am hotãrît cã-i musai sã se ascundã sã sepoceascã sã-ºi taie cît de repede mîinile.seara a nins. (marea a rãmas nemiºcatã ºipe fundul ei peºtele nostru creºtea simþitor)pisica de mareanimalul acesta îmi tot nãpãdea fruntea nu ºtiuce naibaîncercam sã mã abþin dar nu reuºeamdoamna iulia plutea spre mine pe un fel de canoe(mai tîrziu aveam sã aflu cã era respiraþiabãrbatului ei)nu ºtiu cum se fãcuse searã ºi ca in fiecare searãpenisul îmi zvîcnea pe dupã inimãne-am aºezat pe o bancã am deschis guriledeodatãau început sã iasã fluturii erau cît prunelebistriþenedãdeau din aripi ce dãdeau apoi plesneau debucurieþîºnea din ei un lichid roz destul de tare la capetemuºcam din el ca dintr-un cîrnãcior polonezne-am întreþinut aºa vreo ºapte zilevreme în care splina îmi tot exploda sub formã deartificiiapoi ne-am ridicatpe la mijlocul drumului am rãmas singurmeduza bãtrînã a doamnei iulia nimerise într-unacvariu roºuglasul ei ca un peºte de apã dulce se tot încurcaprintre ierburinumele meu creºtea în elera acum un pumn de icre tinere•cînd am intrat în dormitor pentru a închideferestreleam vãzut-o pe dana cum în faþa oglinziiîncerca sã-ºi atingã cu limba sînii umflaþimic elogiu doamnei iuliane-am întîlnit la poarta spitaluluidin cauza emoþiei m-am adîncit pînã la glezne înpãmîntsute de genunchi mici ºi ascuþiþi au început sã sejuleascã de genunchii meiîmi era puþin teamã puþin ruºinedoamna iulia purta o meduzã bãtrînã în loculrochiei de varãm-am apropiat de ea speram sã nu-mi zãreascãt.s. khasis, Dan Coman ºi Matei Man pe terasa cabanei din FiadTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200623BlackPantone 253 U23

BlackPantone 253 Uinterviu„Limba românã este cea care m-aales pe mine”de vorbã cu Irina PetraºIRINA PETRAª (n. 27 noiembrie 1947, Chirpãr/Sibiu) e absolventã a Facultãþii de Filologie din Cluj (1970).Doctor în litere (1980). Critic literar, eseistã, traducãtoare. Debut absolut: în „Luminiþa”, 1957 (versuri). Debuteditorial: Proza lui Camil Petrescu, 1981. Membrã a: Uniunii Scriitorilor din România (1990), Societãþii Culturale„Lucian Blaga”, The International Women’s Writing Guild, New York. Redactor ºef, Casa Cãrþii de ºtiinþã (1999- ),vicepreºedintã a Societãþii „Lucian Blaga”, preºedintã a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.Volume: Proza lui Camil Petrescu, eseu, 1981; Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle, IonCreangã, eseu, 1989; Curente literare – dicþionar-antologie, 1992; Figuri de stil – dicþionar-antologie, 1992; IonCreangã, povestitorul, eseu, 1992; Genuri ºi specii literare – dicþionar-antologie, 1993; Camil Petrescu – schiþepentru un portret, eseu, 1994; Literaturã românã contemporanã – secþiuni, criticã literarã, 1994; Metricã ºi prozodie– dicþionar-antologie, 1995; ªtiinþa morþii, eseu, 1995; Teoria literaturii – dicþionar-antologie, 1996; Eminescu –album-antologie, 1997; Limba, stãpâna noastrã. Încercare asupra feminitãþii limbii române, eseu, 1999; Literaturaromânã pentru gimnaziu ºi pentru examenul de capacitate, 1999; Poètes roumains contemporains, antologie ºiprefaþã, Quebec, 2000; Marseille, 2000; Panorama criticii literare româneºti. Dicþionar ilustrat, 1950-2000, 2001;ªtiinþa morþii, vol. 2, eseu, 2001; Teoria literaturii – dicþionar-antologie, ed. a doua, revizuitã, 2002; Feminitatealimbii române. Genosanalize, 2002; Liviu Rebreanu, în Auteurs européens du premier XX e siècle, vol. 1-2,Bruxelles, 2002; Cãrþile deceniului 10, criticã literarã, 2003; Camil Petrescu. Schiþe pentru un portret, eseu, 2003; Irina PetraºFoto: Dinu FlãmândFabrica de literaturã, 2003; Mic îndreptar de scriere corectã, 2004; Ion Creangã. Povestitorul, 2004; Despre locuriºi locuire, 2005; Clujul literar, 1900-2005. Dicþionar ilustrat, 2005; Miezul lucrurilor. Convorbiri cu Alexandru Deºliu, 2006.Traduceri (din englezã ºi francezã): Henry James, Povestiri cu fantome, 1991; Anatoli Rîbakov, Copiii din Arbat, 1991; Edgar Walace, Secretul cercului purpuriu,1991; Edgar Walace, Misterul narcisei galbene, 1991; Marcel Moreau, Discurs contra piedicilor, 1993; Marcel Moreau, Farmecul ºi groaza, 1994; Virgil Tãnase, Româniamea, 1996; Poeþi din Quebec, antologie, 1997; Sylvain Rivière, Locuri anume, 1997; Marcel Moreau, Artele viscerale, 1997; Marcel Moreau, Celebrarea femeii, 1998;Jacques de Decker, Roata cea mare, 1998; Jean-Luc Outers, Locul mortului, 1998; Michel Haar, Cîntul pãmîntului. Heidegger ºi temeiurile istoriei fiinþei, 1998; G. K.Chesterton, Orthodoxia sau dreapta credinþã, 1999 (ed. a II-a, 2002); Colecþia bilingvã „Bufniþa” (trad. din Henry James, D. H. Lawrence, Ambrose Bierce, Mark Twain,Guy de Maupassant, Anatole France), 1999 (ed. a II-a, 2003; ed. a III-a, 2004); Poeme. Cinci poeþi portughezi ( în colab. ), 1999; Constantin Stoiciu, Fragmente frivolede eternitate, 2001; Philip Roth, Animal pe moarte, 2001, 2006; Jean-Luc Outers, Compania apelor, 2002; Michel Lambert, A treia treaptã, 2003; Marcel Moreau, Extazpentru o domniþã româncã, 2004; ªtefan J. Fay/ Marcel Moreau, Epistolar, 2005; Phillipe Jones, Proze, 2005.Ediþii: Ion Brad, Ioana Em. Petrescu, Radu Stanca, Ion Creangã, Ioan Pavel Petraº etc.A colaborat la: Dicþionarul Scriitorilor Români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), vol. 2, 3, 4, 1995-2002; Dicþionarul general al literaturii române,2005.Prezentã în Camil Petrescu interpretat de..., 1984; Meridian Blaga I, 2000; Nicolae Balotã 75, 2000; Nicolae Breban 75; Cartea taþilor, 2004 etc.Manuale de limba românã pentru studenþii strãini (Limba românã pentru învãþãmânt medical, Limba românã pentru învãþãmânt universitar, Pretexte pentruconversaþie, Exerciþii lexicale, Texte suplimentare etc., în colab.).Ordinul Meritul Cultural în rang de cavaler, categoria A (2004)Hobby: pictura (zece expoziþii personale, 1974-1989)(irinapetras@yahoo.co.uk).Oana Pughineanu: -- De curând au apãrut pepiaþã douã publicaþii semnate de dumneavoastrã:Despre locuri ºi locuire (ed. Ideea Europeanã) ºiMiezul lucrurilor. Convorbiri cu AlexandruDeºliu (ed. Pallas). În argumentul primei cãrþimãrturiseaþi cã sunteþi o „egocentricã” ºi cã nudoriþi sã treceþi prin viaþã purtând o „strãinã”.Am observat cã, în drumul de eliminare astrãinei, vã folosiþi nu numai de propriamemorie, ci ºi de teorii ºtiinþifice, filosofice etc.Tocmai de aceea îmi permit sã vã adresez oîntrebare pornind de la tot mai contestatul Freud.El susþinea cã ar exista un „determinism psihic”aproape de neocolit ºi, chiar dacã nu mi-e uºor sãrecunosc, l-am vãzut de multe ori acþionând… amvãzut multe persoane care, în ciuda uneiadolescenþe rebele, au încheiat copiind un patternextrem de „recognoscibil”. Nu credeþi, din aceastãperspectivã, cã a avea un loc înseamnã a coagulaîn noi niºte „strãini acceptabili”?Irina Petraº: -- În literaturã „numaiegocentrismul e cu adevãrat splendid”, ziceaOscar Wilde. Serios vorbind, am sã-þi mãrturisescînainte de toate cã Miezul lucrurilor mã aruncãoarecum în contradicþie cu mine însãmi. Am spusadesea ºi am crezut mereu cã literaturaautobiograficã/jurnalierã/memorialisticã poate fiinteresantã ºi legitimã doar când e vorba despreo mare personalitate, despre cineva pe carelumea îl recunoaºte cu oarecare evlavie ºi multã(uneori goalã, fireºte, adicã neîntemeiatã pe oadâncã „lecturã”) admiraþie. Cine n-ar vrea sãºtie cum era încãperea ca o boabã verzuie destrugure din copilãria lui Mircea Eliade, ca sãiau exemplul unui român universalizat?! Darcum ar putea fi cineva interesat de casacopilãriei mele?! În cele din urmã, am cedatinsistenþelor lui Alexandru Deºliu convenind,alãturi de Bachelard, cã, de la o vârstã încolo,scriitorul, orice scriitor, îþi vorbeºte despre casacopilãriei sale încredinþat orbeºte cã vei fi celpuþin la fel de emoþionat ca el citindu-ievocarea. Ei bine, am re-descoperit cu uimire cãoamenilor le plac poveºtile. Chiar ºi celenespectaculoase ºi cumva „anonime” – cum epovestea mea – le pot spune ceva despre ei, aflãîn ele o potrivire, o întâlnire, se recunosc învreun detaliu. Ca sã nu mai pomenesc deplãcerea de a privi prin gaura cheii...Cât despre relaþia dintre determinism ºilibertate, cred în rezultanta mai multoradevãruri relative ºi perfectibile: mai întâi, totule legat de tot, chiar dacã nu sunt nicidecum înstare sã vãd clar toate legãturile; pãrinþii, însens larg, adicã ºirurile de strãmoºi, sunt ceimai mari necunoscuþi din viaþa noastrã ºi nuvom ºti niciodatã desenul exact al þesãturiigenetice care suntem; îmi place ideea cã omulse naºte cu valenþe multiple, cã multiplapersonalitate e, pânã la un punct, înnãscutã, iarpersonalitatea noastrã ultimã, „oficialã” erezultatul alegerilor ºi eliminãrilor succesivecare conduc la un eu (cât de cât) integrat – unfel de luare în stãpânire o strãinãtãþii care eºti.Apoi, întâmplãrile sunt întâmplãtoare fiindcã nule ºtim, deocamdatã, cauza ºi rostul. ªi în astale stã farmecul. Mai pe scurt, îmi asumignoranþa ºi încerc s-o fac confortabilã,subminând-o, hãrþuind-o fie ºi numai cuîntrebãri fãrã rãspuns. Mã întreb asupra tuturorfeþelor mele ºi avansez ipoteze de lucru ºiformule de convieþuire. Nu-mi plac rãspunsuriledefinitive. Marcel Moreau mãrturiseºte, în stilulsãu abrupt, cã i-a fost greu sã continue prieteniacu un ins care susþinea cã n-ar fi niciodatã înstare sã omoare un om. Aceastã certitudine i-larãta incapabil sã-ºi asume tenebrele (adicã„determinismul psihologic”, dacã vrei, tenebrosfiindcã niciodatã numãrabil pe degete ºi fãrãrest) ºi, deci, sã le stãpâneascã (stãpânirea desine þinând, dupã mine, de libertate).În fine, sunt de acord cu definiþia pe care odai locului. E o þesãturã, ziceam în carte, o24 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200624BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 Uplasã, dacã vrei, cu ochiurile împletite din locuriºi timpuri în fãrâme, din atingeri, parfumuri ºimici sentimente ceþoase. Poþi fugi dupã tine oviaþã întreagã ca dupã fluturi. Dar meritã. Doaraºa poþi fi cât de cât tu, nu altcineva. ªi totastfel îþi perfecþionezi ºi instrumentele deînþeles/reþinut imagini ale celorlalþi.-- Cartea despre locuire pare a fi contrapartela cea despre moarte (ne-locuire, non-locuire).Gândiþi vreodatã cãrþile dumneavoastrã caavând o menire terapeuticã pentru cititori?Credeþi într-o atât de vehiculatã formulã a cãrþiipe post de medicament sau pe post depsihotrop ce produce „evadarea din realitate”?Credeþi cã menirea cãrþilor e sã fie „prizate”?-- Verbalizarea, în sensul larg al exprimãriide sine, al ne-tãcerii asupra dilemelor ºiumbrelor, mi s-a pãrut mereu un leac bun. „Sãnu mai vorbim despre asta”, spun oameniiadesea ocolind subiectele tabu. Moartea, depildã. Cred cã vorbirea e bunã. Existã o zicalã:„taci dacã nu poþi sã spui ceva mai bun decâttãcerea”. Frumos spus, dar adevãrat doarcâteodatã. Însã nu de evadare e vorba aici, ci deo mai calmã, mai seninã ancorare în realitate.Viaþa are destule taine, nu e nevoie sã-i maiadaugi ºi tu tuºele mici ºi negre aleneînþelegerilor tãcute. Sigur cã ºi comunicareaare limite, devieri, nu orice traducere în cuvintecade mãnuºã pe o stare, pe o relaþie.Cât despre cãrþi, sunt forma cea mai densãde cunoaºtere, de trãit în cunoºtinþã de cauzã.Am auzit adesea reproºul – ºtii din cãrþi ce ºtii,nu din viaþã, nu-i valabilã poziþia ta. Dar cãrþilemari nu sunt decât forme concentrate de viaþã.Experienþe dense, de mai multe ori procesate degeneraþiile succesive, aºa încât densitatea lor eîn afarã de discuþie. Prin ele poþi trãi o sutã devieþi în loc de una. Pot fi chiar ºi prizate, cumspui, dar numai dacã înþelegi prin astaîndeletnicirea gustoasã a cititului, plãcerealecturii ºi aromele interpretãrii, nu scãdereaanume a luciditãþii pentru a uita de necazuri oride rãspunderi. Cum ziceam, scrisul, al meu ºi alaltora, mã împlântã mai bine în nisipurilemiºcãtoare ale lumii. Nu plutirea (mi-)o promit,ci ancore ruminante. Pe de altã parte, cel maitare mã bucurã dovezile cã vreun cititor orialtul a aflat ceva folositor în cãrþile mele, cã nua citit degeaba.-- Borges avea un personaj care nu putea uitanimic ºi practic memoria era ceva care îl„eradica”. Nu vã temeþi cã suferiþi de omemorie excesivã? De fapt încerc sã pun oîntrebare indiscretã: ce vi s-a pãrut „sãnãtos” sãuitaþi?încalece, pe unele le „ºterge” temporar, leeclipseazã.De uitat, nu uit nimic ºi nici nu iert. Devreme ce nu cred în existenþa „pãcatului”, nucred nici în iertare. Dacã îþi faci numai þie rãu,e în regulã, e alegerea ta. De obicei, îi rãneºtipe cei din preajmã. Nu e un „pãcat”, cãci totomeneºti sunt ºi rãutãþile. Dar nici nu vãd dece sã fii iertat pentru relele fãcute. Asumã-le!Ele intrã, oricum, pentru totdeauna, în portretultãu. Iertarea nu îndreaptã nimic, ba, dimpotrivã,îþi sugereazã cã poþi repeta oricând mizeria,nu trebuie decât sã ceri smerit iertare dupã.Asta nu pune deloc în pericol relaþia mea cuceilalþi. Nu port ranchiunã locului dinspre careîmi vin relele, indiferent cã e om, comunitate,instituþie, sistem. Dimpotrivã, amintirile releîmi dau o luciditate îngãduitoare, un soi demicã milã ironicã. Nu compasiune, nu. Nu potsimþi nimic împreunã cu cel micºorat de rãul pecare îl face repetat. Cel mult condescendenþã.Cu toate astea, cum i-am rãspuns ºi luiAlexandru, aici ºi acum, aleg sã nu vorbescdespre lucrurile întunecate din viaþa mea,lucruri pe care am socotit „sãnãtos” sã le tac,nu sã le uit. Nu le-am uitat deloc, dar nu vreausã le dau ºansa de a ajunge în paginã. Lepedepsesc, cum s-ar zice, la surdinã ºi culise. Leucid.-- V-aþi gândit vreodatã sã scrieþi o cartedespre bãtrâneþe? Vã întreb asta pentru cã, dincâte vã cunosc, mi-am dat seama cã nu vãsperie subiectele tabu. Am auzit cândva o zicalã(nu cred cã e româneascã), în care bãtrân ecineva la care vine Satana, dar el nu mai are cesã-i cearã… Unii ar zice cã asta e de bine…-- Despre bãtrâneþe? Nu neapãrat. Fiindcã încãrþile despre moarte, în general, o subînþeleg.ªi în cea despre locuire, care, cum bine aiobservat, se leagã de „ºtiinþa morþii”. Vãd viaþaca drum spre moarte. O cãlãtorie un picpripitã, cãci gândul permanent ºi senin al morþiise traduce, pentru mine, în urgenþã, alertã, nestare.ªtiu cã fiecare clipã rãneºte, iar ultimanecat, dar mã vãd îmbãtrânind cu oarecareuimire, nu cu spaimã. Uneori sunt chiarsurprinsã cã eu, Irina, un fel de eu atemporal ºifãrã loc, voi avea anul viitor 60 de ani.Altfel, din cauza memoriei excesive desprecare vorbeºti, fiindcã pot re-trãi oricândepisoade trãite de eu-rile mele succesive, îmidescopãr calm ºi nesistematic (adicã nu-micontabilizez zilnic ridurile, sã zicem) semneleînaintãrii în vârstã ºi nu fac nimic anume ca sãascund cã îmbãtrânesc. Mi se pare, dealtminteri, o mare frivolitate ºi o tristãzãdãrnicie „cãnirea” înfriguratã a semnelor debãtrâneþe. O viaþã sãnãtoasã ºi echilibratãconservã mai bine decât orice artificii. Un ridascuns cu ultima cremã miraculoasã lansatã pepiaþã nu-i decât o minciunã. El tot acolo rãmâneºi eu tot ºtiu cã n-am dat timpul înapoi. Nu-misunt în fire amãgirile de nici un soi.-- Citeam de curând despre ceea ce în ºtiinþãse numeºte „limita Hayflick”: un þesut de celuleîntreþinut artificial, fãrã „permisiunea” de a seorganiza într-un organ, îºi „uitã” dupã unanumit timp menirea, programul. Informaþiageneticã continuã sã existe în ele, dar pur ºisimplu ele nu o mai recunosc. Aceastã stare deanonimat ar fi de fapt o moarte insinuatã chiarîn viaþã. Nu credeþi cã ºi cuvintele pot suferi deo astfel de „limitã”, mai ales cã vã referiþi lapostmodern ca la ceva incapabil de a maiproduce „propriile mirodenii”?-- Din multe puncte de vedere,postmodernitatea mi se potriveºte, cuamendamente, fireºte. Îmi place dez-încântareafiindcã îºi gospodãreºte ingenios ºi lucidlimitele ºi sãrãcia, îmi place „absenþa” viitoruluifiindcã poate fi ºi un semn al conºtiinþeimuritudinii, fragmentul ºi improvizaþia sepotrivesc fiinþei mele provizorii, umorul ºiironia le gust ºi pe pielea mea cu încântare.Cât despre cuvinte, ºtii cã am scris douãcãrþi despre feminitatea limbii române.Vecinãtatea îndelungã ºi veghea asupra vorbelormi le-au arãtat bogate ºi pline de minuni uitate.ªi de mirodenii, dacã vrei. Limita Haylick sereferã la capacitatea limitatã de diviziune acelulelor. Nu cred cã e valabilã în cazulcuvintelor. E adevãrat, oamenii se opresc rareorisã le amuºine sensurile ascunse, rãtãcite,zãcãmintele. Etimologia e ispititã doar de poeþicând ºi când, ori de vreun Andrei Cornea sauGabriel Liiceanu. Noile norme academice excludaproape cu totul etimologia din instrumentarullor surprinzãtor de aleatoriu. Dar existã mereu„veghetori”, precum cei pomeniþi adineauri, unfel de celule suºe, originare, în stare sãdepãºeascã limita hãrãzitã omului, de 50-52 dediviziuni. „Vorbele pot forma orice fel de înþeles-- În general, cum spuneam, cred cã tãcereaasupra relelor trecute nu le face nicidecum maibune, nu le anuleazã efectul coroziv. Nici cânde vorba de silirea la tãcere a memoriei. Oameniirecidiveazã tocmai pentru cã sunt educaþi sãuite, sã priveascã numai spre viitor (deºi sespune cã Europa are o culturã a memoriei, nuuna a uitãrii, ca Asia, de pildã, lucrurile nu stauchiar aºa la nivelul individului). Dar viitorul nuexistã fãrã trecutul asumat. ªi mã gândesc ºi laviitorul foarte apropiat, al clipei urmãtoare.Poate cã memoria mea e excesivã ºi fiindcã efoarte exersatã. Conexiunile mi se par parteacea mai „tare” a creierului omenesc. Nu creddecât în uitarea igienicã ºi naturalã, aceea careaºeazã lucrurile în sertarele minþii pe diferiteniveluri, ca-ntr-o uriaºã parcare subteranã. Lelumineazã diferit, le clãdeºte riguros, sã nu seTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Mircea Petean, Irina Petraº, Constantin Cubleºan, Ion Mureºan, George Vulturescu, Petru Poantã, Gheorghe Glodeanu, MirceaMuthu, Mihai Dragolea la Premiile filialei clujene a USR (mai 2006) Foto: Dinu Flãmând25BlackPantone 253 U25

BlackPantone 253 Uºi au valenþe cu toate celelalte vorbe” – iatãproprietatea salvatoare enunþatã de CamilPetrescu. În plus, româna are o libertatecombinatorie uluitoare, asta ºi fiindcã, încomparaþie cu alte limbi, are puþine restricþii detopicã, de pildã. Locuieºte extrem de liber ºiambiguu spaþiul enunþãrii.-- În calitate de preºedintã a UniuniiScriitorilor (Cluj) n-o sã vã mai întreb nimic desoarta scriitorului, pentru cã, de obicei, are elîndeajuns grijã de ea, în ciuda aparenþelor… Vãîntreb, însã, de a cititorului sau, mai bine spus,de aºa-zisa dispariþie a lui. Vãd pe la televizortot felul de „umaniºti” comentând sondaje„îngrijorãtoare” pe tema asta. A supravieþuitlumea ºi fãrã dinozauri ºi, dacã e sã fie, eu unacred cã marea majoritate (nu toatã) vasupravieþui ºi fãrã scriitori. De altfel, o imensãparte a globului, cea cãreia de obicei i se spune„lumea a treia”, o face. Dar ºi cei înstãriþi sedescurcã: de curând nu ºtiu ce star pop adeclarat cã n-a citit nici o carte în viaþa ei, nicimãcar pe cea pe care a semnat-o. Nu credeþi cãe timpul unei ieºiri demne din scenã? Nu mãrefer, desigur, la dispariþia scrisului, ci, poate, lao domolire a „pretenþiilor”… la acceptarea unuistatut „neomallarmèan” poate? Sau literatura eceva a cãrei viaþã se confundã cu un ºir deresuscitãri dupã nenumãrate „crize”?-- Am spus-o de mai multe ori, chiar cu onuanþã calmã de fatalism: se întâmplã mereuceea ce poate sã se întâmple ºi, deci, trebuie sãse întâmple. De aceea, nu mã prind lamentãrilede nici un fel. Crizele anunþate cu surle ºigrimase mi se par comice. Valurile, undele intrãîn descrierea oamenilor ºi a societãþiloromeneºti dintotdeauna. Avem, cum ar ziceConta, un destin onduliform, „ondolant”.Dincolo de asta, cartea nu va dispãrea. Seschimbã suportul – am scris pe piatrã, pepapirus, pe hârtie, acum scriem în eter. Totscris/citit se cheamã. Pe calculator se creeazãiluzia rãsfoirii, semn cã meseria e veche ºiîntipãritã în firea omului. Sunt de acord cuUmberto Eco: „ceea ce ar trebui sã neîngrijoreze nu este dispariþia cãrþii, ci abibliotecii din casã”. A nevoii singuratice delecturã. Cãci cititorul e cel-care-gândeºte-singurºi nu poate fi sclav nimãnui, nu poate fiîngenuncheat ºi nici manipulat. Nu înceteazã sãse întrebe ºi sã-ºi rãspundã scotocind singuradevãrurile din tezaurul omenirii. Un capluminat e acela în stare sã gândeascã singur, darºi acela care-ºi acordã privilegiul (ziditor demulte ori) de a se rãzgândi. Semn bun,cititorului român i s-a „aplecat” repede de hranacoloratã ºi „liberã” a tarabelor. Vorba lui Eliade,orgia e necesarã dupã postul trudei, dar nu poþis-o þii tot într-o orgie dacã nu vrei sã te rãtãceºtide tine însuþi. ªi anarhia de pe Internet îºi arefrumuseþea ei: „Oricine are dreptul sã-ºi etalezepropria lipsã de însemnãtate.” Ar putea fi unexerciþiu de umanizare a dimensiunilor, prinrecul. De re-relativizare a lucrurilor. Derenunþare la pretenþii fãrã acoperire, cum spui.Crizele sunt anunþate cu voci tenebroase de ceicare îºi supraestimeazã rostul pe lume. Se credcoborâþi din cer ºi aºteaptã ofrande, enervaþipeste poate cã acestea întârzie – asta, de multeori, dupã ce au însãilat câteva vorbe mai cumoþ.Dispariþia scriitorului/cititorului, aºadar, seamânã. Uite, tu ºi cu mine încã citim/scriem ºigãsim sens în asta! Te întrebai deunãzi dacã laasta se reduce totul, la a ne degusta unii altoracuvintele meºteºugite. Mã tem cã da. Cel puþinpe palierul pe care ne aflãm. Apoi, cititorul nuva dispãrea curând ºi fiindcã e la mijloc uncuvânt prevãzãtor, Citirea, care ºi-a asigurat olungã posteritate. Poþi citi în stele, în palmã, înurme, în culori, în ochi, în semne, citeºti dincartea naturii ºi din a vieþii, îi citeºti pe ceilalþi,ce mai, suntem încã, fundamental, cititori.Glumesc doar pe jumãtate.-- Spuneaþi cã libertatea „capãtã greutate ºisens când te gândeºti cât de puþine lucruridurabile poþi obþine de la oameni cu de-a sila”.Puteþi sã daþi ºi o „definiþie” sau aprecierepozitivã a libertãþii?-- Omul acceptã determinaþii ºi condiþionãristrãine de fricã ori din calcul egoist ºioportunist. În ambele cazuri, sunt gesturiprovizorii, pe care nu poþi conta îndelung. Aºase explicã Istoria însãºi ca succesiune derãscoale ºi rãsturnãri.Apoi, libertatea, s-a spus ºi sunt de acord,þine cam cât lungimea braþului tãu întins.Dincolo de aceastã limitã, pui în pericollibertatea celuilalt. Orice ieºire din aceastãdilemã costã, uneori scump. Dar ºi maiimportantã mi se pare libertatea de care eºti înstare în acest cerc mititel al prejmei tale. Cedoreºti sã faci, sã gândeºti, sã visezi când eºtisingur cu tine? Cât de lucid te priveºti în ochi?Mi se pare foarte importantã ordinea interioarãla care poþi accede cântãrind lucid minusurile ºiplusurile. Nu fericirea, mereu discutabilã ºinicidecum promisã nouã la naºtere ca tinereþeafãrã bãtrâneþe feciorului de împãrat. Nu cred înlibertãþile ºi eliberãrile mijlocite de excese.Dependenþele spun din capul locului cã eºtisclav, nu om liber. Renunþi de bunã voie ºi cu ostranie falã la mintea întreagã, alegi sã nu fii cutine când þi se întâmplã... viaþa, unica. În loculpaharului de vin plimbat pe cerul gurii pentru areînvia, surâzãtor, aromele, foºnetele, culorileciorchinelui/viei în pârg sã alegi decãderea dinumanitate a beþiei slinoase, îngãlate – ce poatefi mai puþin liber?-- De curând a apãrut ºi o nouã ediþie latraducerea dumneavoastrã din Philip Roth,Animal pe moarte…-- Da, la câteva zile dupã traducerea prozelorlui Philippe Jones. Încântarea de a-mi fi apãruto traducere la Polirom (a 30-a carte tradusã demine!) s-a preschimbat în stupoare când amprimit exemplarele cuvenite mie – prin poºtã,desigur, fãrã nici un cuvânt însoþitor, în bunatradiþie a eleganþei autohtone! Redactor vechifiind eu, pedant ºi cârtitor cât încape, nu mi-amimaginat vreodatã cã aº putea trece pestemomentul negocierii cu autorul! Ei bine,redactorul meu (te las sã descoperi singurãnumele lui – e, de altfel, un tânãr pe care l-amurmãrit cu interes ºi îmi pare rãu de ciudatapatã care a apãrut pe relaþia noastrã înaintechiar de a deveni o bunã relaþiescriitor/redactor de carte) intervenise brutal întext fãrã sã mã consulte/anunþe în vreun fel!Un farmec repetat anume de autor deveneafascinaþie ºi charismã, potrivindu-se ca nuca înperete (charisma jurnalismului?!), cuvinteledeocheate se îngroºau în pas cu modadespuierilor de ultimã orã, frazele se rupeauaiurea, nicidecum în respectul originalului.Norocul meu, norocul lui Philip Roth (Animalpe moarte a apãrut într-o primã ediþie înBiblioteca Apostrof ºi a fost lucrat atent, cuverificãri cuvânt de cuvânt, sub ochiul atent alMartei Petreu ºi cu complicitatea generoasã alui Norman Manea) ºi norocul redactorului cã aobosit repede. Dupã primele 2-3 pagini de elanrevoluþionar, traducerea îºi vede, în general decursul ei! Spun „în general” fiindcã m-am temuts-o iau la purecat rând cu rând. Cine ºtie ce aºmai descoperi! Prea conºtientã de cât detrecãtoare sunt toate ºi, de la un punct încolo,lipsite de importanþã, nu m-am supãrat pânã laa cere junelui socotealã în instanþã. Însã, vorbalui, nu-i bine sã te iei prea tare de criticii literarimai ales când pui la cale o nouã carte! Criticulliterar care sunt îl aºteaptã la cotiturã cucreionul roºu bine ascuþit! Vreau sã aflu „pe cese bazeazã”!-- Ce planuri editoriale mai aveþi? Ce teme?Ce traduceri?-- Închei acum o carte-rezumat. I-am promisAurei Christi cã aleg cele mai bune (!?) 200 depagini din cele vreo 900 scrise despre moarte,feminitate, locuri sub titlul Despre feminitate,moarte ºi alte eternitãþi. Va fi, într-un fel,varianta condensat eseisticã a Miezuluilucrurilor. Apoi, vreau sã fac acelaºi lucru cusutele de pagini traduse din Marcel Moreau. Sãle adaug fragmente din cãrþile mai noi,splendide, ºi sã scot un volumaº de 200 depagini de Moreaumachie (chiar are o carte cuacest titlu!).Urmãtoarele douã luni îmi vor fi ocupatevârf cu Almanahul scriitorilor clujeni ºi cuvolumele din Meridian Blaga 6 (ca editor). ªi cuConcursul de debut de la Filiala Cluj a USR. ªiaº vrea sã fie soare ºi sã am timp sã pictez. ªisã scriu un mic roman îngrozitor. Glumesc?Habar n-am!•26 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200626BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UJean-Loup d'AutrecourtMai bine de douãzeci ºi cinci de secole,adevãrul înþeles ca adecvare între gândiresau vorbire ºi realitate, a fost concepþiafilosoficã dominantã. Aceastã concepþie estecunoscutã sub denumirea de adevãr-corespondenþãºi îºi are originea la Aristotel. Este vorba desprecea mai importantã concepþie despre adevãr dinistoria filosofiei. Aceasta continuã sã existe chiar ºiîn prezent, în ciuda faptului cã a fost criticatã înmod radical de filosoful ºi logicianul germanFrege, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutulsecolului trecut.Într-adevãr, oricare ar fi criticile contemporaneale adevãrului ºi în ciuda a tot felul de relativisme,suntem tentaþi sã acceptãm cã limbajul nostru sereferã, în anumite situaþii, la realitate, la lumeaobiectivã naturalã. Deasemeni anumite frazedeclarative sunt adevãrate în timp ce altele nusunt. Problema vine din faptul cã, dacã eliminãmnoþiunea de adevãr din limbaj, nu ºtim care arputea fi conceptul-cheie care sã explice relaþiiledintre limbajul sau gândirea noastrã ºi realitateamundanã. Or, dacã acceptãm ideea cã adevãruleste un concept indispensabil structurilor noastrede limbaj ºi de gândire, în acest caz apar altedificultãþi care þin de chiar definiþiile pe care leputem da noþiunii de adevãr.Adevãrul-- corespondenþã este noþiunea care seimpune cu precãdere în istoria filosofieioccidentale. Dupã anumiþi autori contemporanianglo-saxoni (adepþi ai unei filosofii a simþuluicomun, o filosofie ordinarã), o astfel de concepþiear þine mai degrabã de o serie de truisme. Una dinaceste platitudini ar fi urmãtoarea: o propoziþie peste adevãratã dacã existã ceva în realitate astfelîncât p sã fie adevãratã, altfel spus, dacã existãceva care corespunde propoziþiei p. Aceastãdefiniþie pare mai mult decât evidentã, iarexemplele le putem gãsi în experienþa noastrãcotidianã. Dacã afirm cã “Astãzi este frumosafarã”, interlocutorul meu ºi chiar eu însumiputem verifica imediat dacã propoziþia respectivãcorespunde unei realitãþi fizice efective. În cazcontrar afirmaþia noastrã este sancþionatã imediatde eventualii participanþi la discuþie care ne potarãta destul de uºor cã propoziþia respectivã nucorespunde faptelor reale.Bineînþeles cã pot apare tot felul de problemelegate de termenii echivoci care intervin chiar ºiîntr-o expresie simplã ca cea precedentã. Deexemplu, ceea ce este “frumos” pentru cineva, nueste în mod obligatoriu pentru altcineva. Darchestiunea de fond nu este aceasta; pe margineanoþiunii de “frumos” se poate dezbate ore în ºir,dar în acest caz ne gãsim mai degrabã îndomeniul esteticii.Problema efectivã, metafizicã, vine dindeterminarea relaþiei care existã între limbaj ºirealitate. Cum se poate defini aceastãcorespondenþã? Ce înseamnã cã ceva corespunde aaltceva? Cum este posibil ca entitãþi de naturidiferite sã corespundã între ele? De exemplu, oentitate lingvisticã (“plouã”) poate corespundeunei realitãþi meteorologice, ploaia efectivã, faptulcã plouã. Ce relaþie misterioasã se stabileºte întrelimbaj ºi ceea ce este extra-lingvistic? Sau poate cãnu este vorba decât despre o iluzie?Contra-exemplele sunt numeroase ºi par sãconfirme aceastã ultimã ipotezã. Exemplulpropoziþiilor negative, al negaþiilor în general, carenu corespund unor realitãþi negative, este elocvent.Într-adevãr realitatea nu este nici afirmativã niciTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006remarci filosoficeAdevãrul ºi corespondenþacu realitateanegativã, ea este cum este, pur ºi simplu.Deasemeni existã afirmaþii false sau paradoxale ca“cercul pãtrat”. Or acestui tip de propoziþii nu lecorespunde nici un fel de fapte false saucontradictorii, pur ºi simplu pentru cã nu existãfapte false sau fapte contradictorii. Putem aveasentimentul cã viaþa este absurdã; altfel spus felulîn care percepem realitatea ne creeazã sentimentulunei lipse de sens a realitãþii, a cursului vieþii etc.Existã o întreagã literaturã pe aceastã temã; teatrulabsurdului nu este decât un exemplu caresugereazã confuzii de genul: “lumea este absurdã”,“viaþa este lipsistã de sens” etc. Într-adevãr, dinsentimentul “lipsei de sens” nu putem deduce cãexistã fapte paradoxale, contradictorii sau absurdeîn lume. Aceastã distincþie a fãcut-o chiar ºi unfilosof mediocru ca Jacques Derrida, în ciudanumeroaselor confuzii conceptuale cãrora le-a fostvictimã sau pe care le-a provocat în mod voit.Corespondenþa prin urmare nu s-ar puteastabili decât între entitãþi de aceeaºi naturã. Faptuleste plauzibil. Stabilirea unei corespondenþe întreo propoziþie ºi o altã propoziþie, între o idee ºi oaltã idee sau între un fapt real ºi un alt fapt real,pare posibilã. Dar ºi aceastã poziþie esteproblematicã deoarece opereazã un fel de fracturãradicalã între gândire, limbaj, felul în careacþionãm ºi realitate. Dacã am urma în mod strictaceastã criticã ar însemna sã acceptãm cã întregândire, limbaj, faptele noastre ºi lumea realã nuexistã nici un fel de adecvare, ba chiar mai mult,cunoaºterea lumii reale ar fi imposibilã.Într-adevãr cunoaºterea este tocmai aceastãformã de adecvare, de corespondenþã între ceea cespunem, ceea ce facem ºi ceea ce existã. Or dacãnu suntem adepþii unui scepticism radical, ca celal lui David Hume, ºi credem în posibilitateacunoaºterii, ar trebui sã definim relaþia decorespondenþã astfel încât sã rezolvãm problemafracturii dintre limbaj ºi realitate ºi în acelaºi timpsã rãspundem criticilor adevãrului corespondenþã.Sarcina pare dificilã dacã nu imposibilã.Una din formulãrile cele mai vechi ºi cele maiinteresante ale teoriei adevãrului-corespondenþã seaflã la Aristotel: “Faptul este evident, dacã definimmai întâi natura adevãrului ºi a falsului. A spunedespre Fiinþã cã nu este sau despre Nefiinþã cãeste, este fals; a spune despre Fiinþã cã este ºidespre Nefiinþã cã nu este, este adevãrat”(Metafizica, Cartea 7, 25).Exemplul contemporan cel mai apropriat alunei teorii corespondantiste a adevãrului esteatomismul logic apãrat de anumiþi filosofi anglosaxoni,la începutul secolului trecut. Este oconcepþie destul de naivã, care susþine cã structuraatomicã a propoziþiilor reflectã sau reproducestructura lumii! Ludwig Wittgenstein a susþinutaceastã tezã care se poate rezuma într-o remarcãdin Tractatus: “4.121 – […] Propoziþia aratã formalogicã a realitãþii. O indicã”. Dar intuiþia genialã agânditorului vienez nu merge mai departe decâtaceastã frazã elipticã. Iar dacã dorim sã ºtim în ceconstã (sau care este) aceastã relaþie de adevãrcorespondenþãdintre propoziþie ºi “starea delucruri”, filosoful rãspunde cu sinceritate: “Amafirmat întotdeauna cã adevãrul este o relaþie întrepropoziþie ºi starea de lucruri, dar fãrã a reuºivreodatã sã descopãr o astfel de relaþie“ (Carnete1914-1916, remarcã din 27 octombrie). DeasemeniBertrand Russell a apãrat, pentru o scurtãperioadã, o concepþie corespondantistã aadevãrului, puþin diferitã de cea a elevului ºiprietenului sãu vienez. Filosoful britanic, mult maiabil, cu o inteligenþã sclipitoare, ºi-a dat repedeseama de neajunsurile unei astfel de teorii ºi ºi-aschimbat opinia de mai multe ori de-a lungulcarierei sale tumultuoase. Astfel ajunge chiar sãafirme cã “adevãrul este înainte de toate oproprietate a credinþelor noastre ºi în modsubsidiar al frazelor noastre” (Semnificaþie ºiadevãr, tr. fr., p. 258).Dincolo de aspectul naiv ºi idealist al acestorteorii, cãrora le putem replica pur ºi simplu cãlumea nu este organizatã conform unor structurilogice ideale, care sã corespundã structurilornoastre de gândire sau de limbaj, ºi cu atât maipuþin comportamentelor noastre, un contraexempluimediat ne aratã insuficienþa acestei teoriiprea evidente ca sã fie valabilã. Sã considerãmpropoziþia urmãtoare, care “corespunde” faptuluide mai jos: “Pisica este la dreapta omului”.Coform ilustraþiei, faptul are douã elemente(pisica; omul) în timp ce propoziþia are treicomponente. Astfel apare cu claritateimposibilitatea unei isomorfii structurale întrelimbaj ºi realitate. Cu toate acestea, în secolultrecut, au existat tot felul de încercãri puerile, dinpartea unor filosofi analitici, pentru salvareaacestei concepþii, dar fãrã succes.Aceste eºecuri se explicã în parte prinignoranþa pe care majoritatea filosofilorcontemporani au manifestat-o faþã de GottlobFrege. Ca sã dau un singur exemplu, una dinoperele fundamentale a filosofului german,Ideografia (Begriffsschrift, 1879) a fost tradusã înfrancezã cu mai bine de un secol mai târziu(1999) ! Într-adevãr Frege a fãcut o refutarefilosoficã în toatã regula adevãrului-corespondenþã.Pentru el adevãrul este un calificativ care se dã cuuºurinþã tablourilor, reprezentãrilor, propoziþiilor,gândurilor etc. Dar atunci când afirmãm cã untablou, o piatrã sau o foaie este adevãratãdeturnãm sensul cuvântului “adevãr”. În cazulunui tablou care reprezintã ceva nu se poateafirma cã este adevãrat în sens propriu ci “þinândcont de o intenþie”, de ideea cã existã un acord cualtceva. Dar a defini adevãrul ca acord al tablouluisau al reprezentãrii cu obiectul reprezentãrii,înseamnã sã introducem un raport relativizant,ceea ce este contrar noþiunii de “adevãr”. Adevãrulpretinde un acord total între lucruri ºi prin urmareo coincidenþã între obiectele care au naturidiferite.De unde ºi problema! Deoarece este esenþial caobiectul reprezentat (catedrala din Köln) ºireprezentarea acestuia (tabloul în care apareimaginea catedralei) sã fie de naturi diferite, aºacum pretinde definiþia adevãrului-corespondenþã.Or un acord perfect nu se poate obþine decât întreobiecte de aceaºi naturã, de exemplu: douãmonezi de un euro, douã imagini, douãreprezentãri etc. Prin urmare, atunci cândîncercãm sã stabilim corespondenþa între limbaj ºirealitate, între reprezentarea unui obiect ºi obiectulînsuºi, aceste corespondenþe sunt imperfecte.Concluzia este cã adevãrul-corespondenþã nu esteperfect. Dar ce fel de adevãr poate fi acesta carenu este perfect? Nu rãmâne decât un rãspunsposibil: adevãrul-corespondenþã nu este deloc unadevãr.Aceastã concepþie fregheanã a adevãrului, careeste un fel de viziune absolutistã, se bazeazã pefaptul cã adevãrul este o noþiune primitivã ºi decinedefinibilã. Orice încercare de definire aadevãrului este condamnatã la un cerc vicios,dupã pãrerea lui Frege. La rândul ei ºi aceastãconcepþie a fost criticatã, ba chiar înlocuitã cu altetipuri de adevãr (adevãrul coerenþã, adevãrulpragmatist etc.) despre care vom putea discutaprobabil în articole viitoare.Grenoble, 27 aprilie 2006•27BlackPantone 253 U27

BlackPantone 253 UVasile Rebreanu: numele ºioperaMircea Vaida VoevodevocareA plecat dintre noi Vasile Rebreanu unul dinscriitorii importanþi ai literaturii române. Timp de12 ani a fost redactor la revista Tribuna din Cluj.Cãrþile sale (prozã, dramaturgie) au fost distinsecu 5 premii ale Uniunii Scriitorilor, fiind traduseîn opt limbi. Ne-a lãsat moºtenire o operã vastã ºioriginalã, de o autenticã frondã a ideilor ºiesteticii creatoare.Un instinct artistic puternic ca un destinsitueazã literatura lui Vasile Rebreanu în acelspaþiu extrem, menit avangardei. De la fereastrasa lumea se vede altfel. Prozatorului ºi dramaturguluii se înfãþiºeazã spre observaþie, nu simplepriveliºti, nici peisaje tradiþionale, fotografice, civiziuni. La început el a urmat matricea aceluifilon clasic de “ªcoalã Ardeleanã” - construind ununivers romanesc articulat dupã toate canoanelegenului aºa-zis epic.La obârºia tradiþionalã a prozei moraliste,.descinsã din Slavici ºi Agârbiceanu, ceea ce arcorespunde realismului de rocã durã, ca o abaterede la matricea stilisticã a ardelenilor înrãdãcinaþicu solemnã încãpãþânare într-o evocare austerã ºigrea de faptã, autorul adaugã, ca element inedit,poeticul. E o rãzvrãtire modernã faþã decanoanele ºcolii ardelene, act oarecum nonconformist,de candoare, prin care Vasile Rebreanu seafirmã în continuarea filonului epic transilvãnean.Tablele de legi, care excelaserã în sobra zgârceniea limbii nemetaforice din Mara, Arhanghelii sauIon , scriitorul încearcã sã le înnoiascã prin lirism.Pe muchiile scorþoase ale caracterelor ºi tipologiilorîmpãtimite fanatic în râvnirea pãmântului,peste negrele tipare telurice, peste mãºti clasice -carbonizate, prozatorul aruncã senin, cu surâs ºidezinvolturã, praful liric sideral... Aici proza seîntâlneºte firesc cu balada. În resorturile saleintime, romanul “Casa” are o structurã baladescã.Ceea ce se întâmplã în povestirile sale (vol.Jaguarul , Ed. Eminescu, 1972) e o abatere de lacanoanele tradiþionale ale naraþiunii culte. Nu eatât un proces deliberat, cu o conºtiinþã teoreticãlimpede, cât un instinct narativ specific,funcþionând în sensul subtilei estetici a povestitoruluipopular. Pârghiile psihologice ºi moraleºtiute sunt convertite în valori lirice. Teama ºiinteresul personal, banii ºi aurul circulând subformã de valutã forte în realismul clasic, înArhanghelii lui Agârbiceanu, declanºând conflicteteribile, au fost înlocuite cu o monedã ciudatã. Inuniversul nuvelisticii lui Vasile Rebreanu, oameniipot plãti, în loc de bancnote, cu ... frunze, scoiciºi crini, sau cu un simplu surâs. Moneda pe careprozatorul o introduce în relaþiile dintre eroi eaceea a candorii.Dintre speciile basmului folcloric, povestitorulvãdeºte predilecþie pentru cai. Calul, sfetnic ºi prieten,aºa cum apare în basme, e unul din protagoniºtiiprozei lui Vasile Rebreanu. In ampla mitologiehipicã a tradiþiei basmului nostru trebuie cãutatãoriginea cailor din nuvela Cãlãul cel bun.Emisari ai naturii, prezenþe eminamente poetice,cu funcþie esteticã, moralã, eticã ºi chiar justiþiarã,caii lui Vasile Rebreanu dau naraþiunilor o ineditãaurã de basm.Fantasticul din povestirea Jaguarul are capunct iniþial de pornire o simplã iluzie opticã.Domniºoara A - fire sensibilã, înclinatã spe fabulos,privind pe fereastra elegantei limuzine careurcã în goanã pe o civilizatã ºosea alpinã, areimpresia cã troiþa de pe marginea drumului“zbura”. Decolarea spre iluzoriu odatã începutã,fantezia intrã pe panta invenþiei: troiþa are ochi ºilãcrimeazã, norii sunt cirezi adunate pe cer,copacii devin statui. Ca în pânzele lui Þuculescu,obiectele, plantele, arborii, au ochi, iar oamenii semiºcã în unghiul privirilor nevãzute.De mai mulþi ani Vasile Rebreanu a intrat în“avangardã” ºi de atunci continuã ºi reuºeºte sã-ºimenþinã acest statut. Acþiunea e temerarã, cu atâtmai mult cu cât o întreprinde de unul singur.Condiþia acestui original scriitor comportã anumiteavantaje ºi riscuri. E însã unicul sãu mod dea respira, de a gândi lumea, de a scrie. Pentru el efiresc, ceea ce din unghiul privirii diurne corespundeunor esenþiale schimbãri de date ale realului.În romanul Un caz de iubire la Hollywood,povestind “cazul” Neyrei Dorothy Vetusi, reuºindo tipologie autentic americanã, cu identitate americanã,Vasile Rebreanu se integreazã însã implicit,ca un alter-ego al personajului. El vede, fotografiazãAmerica, iscoditor, cu obiectivul reporteruluieuropean, dar de asemenea prin ochii scânteietoriai femeii, ºi ce femeie (!): îndrãgostitã de unarbore albastru, de un Ocean, de stafia unui mareregizor de la Hollywood ºi, în fine, de Basil ... Edesigur o poveste în care Neyra rãtãceºte în goanaei dupã frumoase himere, printr-o lume haoticã,diformã ºi totuºi tandrã. Privirea ei conferãfiinþelor ºi lucrurilor tandreþe. Acest love storyîncepe ca o poveste, rezolvarea ei fiind poeticã. Invârtejurile continentului american, în vuietulasurzitor al metropolei, al unui univers labirintic,în care Hollywood-ul este o metaforã, lui VasileRebreanu i se reveleazã iarãºi caii, aduºi cu el dinbalada de acasã, aceiaºi cai. El uneºte sub speciapovestirii - reportajul, eseul, poemul sau drama. Enu numai o experienþã esteticã, ci un mod surprinzãtorprin originalitate, de înþelegere aAmericii, a vieþii înseºi.Apãrut la Editura Cartea Româneascã (1981)Fântâna cu patru adevãruri e un volum surprinzãtor,deoarece de astã datã, ca dramaturg, scriitorulface dovada unui unghi tematic ºi estetic de marcantãoriginalitate.Parabola lumii, analizatã prin universurimetafizice ºi infrastructuri în care acþioneazã intrigapoliþistã ºi misterul, iatã, pe scurt conþinutulgeneral al pieselor. În cazul acestui prozator profundinteresat de semnificaþiile etice ºi morale alesocietãþii, teatrul completeazã prin mijloacele saleproprii ceea ce în prozã poate exista doar ca “jocsecund” ori latenþã. Psihologii complexe, caracteresau simboluri, personajele dialogheazã. Cuvintele,ca verbe, verbele, predicatele existenþei, gramaticaspecificã a replicii relevã pregnant sensurile realitãþii.Scrutând cu ochi critic faptele, dramaturgulobservã ºi trateazã cu ironie, cu umor ºi sarcasm,mecanismele complicate ale raportului dintre adevãrºi aparenþã.Ca dramaturg, Vasile Rebreanu e “tradiþional”doar în mãsura în care toate întreprinderile salepe tãrâmul teatrului sunt animate de un profundsens moral cu marcã autentic transilvãneanã.Oscilând între lirismul pur ºi satira savuroasãcu aspect burlesc, pana dramaturgului e nemiloasã... ca o coasã. Acestui scriitor ardelean cu aspectblând, plecat dintr-un sat nãsãudean îi place ºi azisã coseascã. Tot ce intrã în raza rotundã a coaseitrebuie cosit. Nu existã pentru el subiect “tabu” ºiîºi considerã munca drept o creaþie profundmoralã. O înþelepciune þãrãneascã, intransigentã,care batjocoreºte puritanismul ºi bigotismul intelectual,o mare încredere în anotimpuri, înmiºcarea astrelor ºi a gândului omenesc liber, staula baza principiilor prozatorului ºi dramaturguluiVasile Rebreanu.Lipsit de prejudecãþi, asemeni acelui neistovitpãstor care ºi-a pierdut oile (dintr-o poveste a sa),îºi cautã turma atât prin smârcuri, ca ºi pe colinelepoleite. Însemnele maturitãþii ºi permanenþei,în casul lui Vasile Rebreanu, conþinvalenþele rare ale avangardismului.Nonconformismul sãu e o neliniºte creatoare careurãºte somnul, mai ales pe cel al raþiunii.Mireasmã ºi suspin , o antologie substanþialãde aproape 500 de pagini, se constituie într-oimagine emblematicã a creaþiei lui VasileRebreanu. În câteva naraþiuni de o fantezie absolutdebordantã, uimind prin ineditul situaþiilor, alclimatului, al compoziþiei cu totul insolite a mediului,Vasile Rebreanu decoleazã de astã datã totalîn spaþiul noului mit. In afara timpului, putând fioricând, fãrã puncte cardinale, tãrâm al unui realismneþãrmurit, acesta oferã prilejul manifestãriiandroginului social, psihologic. Oul þinut la subþioarãa crãpat, din el au ieºit personaje straniicare anticipeazã o seamã din proiectele de viitorale prozei sale, se metamorfozeazã în ipostazenenumãrate ale ficþiunii care, treptat, în cele dinurmã, înlocuieºte concretul palpabil.28 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200628BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UPortretele sunt animate de un duh exuberant,de o truculenþã ºi plasticitate lingvisticã ieºite dincomun. În trei naraþiuni care se completeazã reciproc(Miraculoasã ca un elixir, Portretul uneiamante arþãgoase, În grotã aproape de mare).Vasile Rebreanu instituie în proza noastrã contemporanãun mod sui-generis de o fertilã ºifoarte pronunþatã unicitate. Calitatea tripticuluiconstã în aceea cã prozatorul ºtie cu certitudinecare sunt “legile” cât ºi “fãrãdelegile” imperiuluificþiunii.. Imperiul absurd se autodistruge. E orevoluþie a elementelor mitului ancestral, folcloric,articulat logic, care reia în posesie lumea, îiexplicã, îi exprimã realitatea.Vasile Rebreanu propune prin valoarea intrinsecãa viziunii istorisirilor sale un univers surprinzãtorprin conþinut.Romanul Legaþi-vã centurile de siguranþã ecartea unui singur personaj, fotografiat din toatedirecþiile, gardat de o suitã, o adevãratã “Curte”de saltimbanci stranii, veseli ºi morocãnoºi, hâziºi lingavi, bezmetici, demenþi, toþi slujind supremanebunie a mãscãriciului cu aere de faraon -Felix Huniade.Cartea nu trebuie povestitã, e o lecturãsavuroasã clocotind de substanþe acide, de umorîmpins pânã dincolo de limitele absurdului,desfãºurând fauviste pânze conturate la modulsuprarealismului pictural. Prin rãsucirea unei cheimãsluite, Huniade este un fel de balcanic personaj“struþo-cãmilã” corciturã de “porc-peºtit”, sintetizândcu tot tacâmul un ºir de dictatori detoate mãrimile ºi nuanþele: Ceauºescu, Stalin,Hitler, Castro, Bocassa, Idi Amin, Mao, Caligula,Nero, etc.Ampla naraþiune a lui Vasile Rebreanu esteunul din foarte puþinele texte ale literaturii de sertarde la noi, din anii comunismului. Scriitorulprecizeazã în postfaþã “Este un roman desprerealitãþile din România”. Operã singularã înpeisajul nostru literar, produs al frondei, de uncomic violent ºi critic, uzitând de o formulã originalãestetic, cartea lui Vasile Rebreanu se distingedrept un înalt punct de reper al prozei româneºti.Ceea ce dorim sã accentuãm e contribuþiasubstanþialã a acestui scriitor de excepþie în revalorificareaoriginalã a structurilor naraþiuniitradiþionale. Neliniºtea sa creatoare desluºeºte cuun instinct artistic ieºit din comun cãi ºi soluþiiinedite în domeniul nuvelisticii, romanului ºigenului dramatic.•TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006educaþieÎntre istoria localã ºi cearegionalãCâteva consideraþii asupra problematiciiSorina Paula BolovanDupã înlãturarea regimului comunist ºi aideologiei care a afectat în grade diferitecercetarea istoriei, tot mai mult în ultimavreme au sporit preocupãrile istoricilor de a mutacentrul de interes de la istoria naþionalã la cealocalã ºi regionalã, pentru redescoperireatrecutului unor zone ºi indivizi care fuseserã lãsaþiîn umbrã. Nimeni nu se mai îndoieºte astãzi cãdiversitatea de tradiþii ºi culturã constituie desecole una din bogãþiile nu numai ale Europei darºi ale României, iar principiul toleranþei a fost înultimele decenii garanþia menþinerii în Europa aunei societãþi deschise ºi care a respectatdiversitatea culturalã. Libertatea lingvisticã,deschiderea spre celãlalt, prezervarea identitãþiiculturale sunt probleme care au constituit opreocupare constantã a instituþiilor europene ºiromâneºti. În secolul în care trãim, în Româniadar nu numai, este însã imperativ sã asigurãm odeplasare a accentului conceptului de toleranþãdinspre social-politic spre sfera relaþiilorinterumane pentru cã în secolul XXI conceptul detoleranþã se dovedeºte insuficient, limitat. Astfel,e nevoie de o trecere de la coexistenþa tolerantã lao colaborare activã (mutaþia cea mai semnificativãtrebuind sã fie înlocuirea expresiei “Eu tolerez...”cu cea “Eu respect”). Fireºte cã într-o asemeneaperspectivã, educaþiei îi revine o misiune extremde importantã, or tocmai în acest domeniu estenevoie de cât mai multe proiecte ºi iniþiativepentru cunoaºterea adecvatã nu numai aprezentului ci ºi a trecutului celui de lângã tine.Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii a început sãîncurajeze, inclusiv prin cadrul legislativ, înmaterie curricularã, elaborarea de materiale ºimanuale care sã valorizeze evoluþiile istoricelocale ale unei zone ori trecutul minoritãþilor dinRomânia. Sub asemenea auspicii, apariþia unui“manual de istorie localã-regionalã”( IoanSigmirean, Vasile Nicoarã, Istoria judeþuluiBistriþa-Nãsãud. Manual pentru curriculum ladecizia ªcolii, Bistriþa, Editura Nova Didactica –Casa Corpului Didactic Bistriþa-Nãsãud, 2005,148 pagini) nu poate fi decât salutarã, fiindcãreprezintã deocamdatã o iniþiativã singularã.Cadrul temporal analizat de prezentul manual îlreprezintã, în linii mari, ultimele douã milenii.Aria geograficã asupra cãreia s-au oprit autorii oconstituie acea parte de nord a Transilvaniei ceintrã din punct de vedere administrativ-teritorialsub jurisdicþia judeþului Bistriþa-Nãsãud. Firesc, îneconomia lucrãrii nu au putut fi tratate exhaustivtoate secolele de istorie în complexitatea loreconomico-socialã, politicã, culturalã, mentalãetc., ci s-au prezentat doar eºantioane care sãacopere atât problematic cât ºi temporal ceea ceºi-au propus autorii: sã releve evenimente,procese, personalitãþi ºi atitudinicomportamentale variate referitoare la trecutulpopulaþiei judeþului Bistriþa-Nãsãud. Tocmai deaceea, lucrarea-manual nu are pretenþia cã aepuizat subiectul ºi nici nu oferã elaboratedefinitive, deoarece realitãþile istorice au fost multmai complexe decât au putut fi surprinse îneconomia lucrãrii. Ea/el constituie mai degrabãun prim elaborat care sã mijloceascã pentru unanumit grup-þintã din zonã (tineri: elevi, studenþi,dar ºi adulþi: cadre didactice, public consumatorde istorie etc.) “pãtrunderea” în marea istorienaþionalã, europeanã, universalã prin ceea ce afost specific local.Volumul este structurat în 5 capitole, unul deintroducere ºi alte patru care respectã epocileistorice tradiþionale: Preistoria ºi antichitatea,epoca medievalã, epoca modernã ºi epocacontemporanã. În cadrul fiecãrui capitol suntinserate de la 3 pânã la 8 lecþii care reconstituieatât evoluþia materialã ºi cea spiritualã, cât ºiorganizarea politicã, instituþiile administrative ºipolitice din zonã, viaþa cotidianã ºi cultura dinjudeþul Bistriþa-Nãsãud în procesualitatea istoricã.Fãrã îndoialã, lucrarea a fost conceputã ca uninstrument didactic, pe lecþii, cu sarcini de lucrupentru elevi, cu o ilustraþie bogatã ºi judiciosaleasã (poate cã s-ar fi impus o calitate areproducerii mai bunã, dat fiind faptul cã Bistriþaare monumente de artã ºi arhitecturãremarcabile!), cu hãrþi, bibliografie, planuri desintezã ºi un dicþionar istoric la final, aspecte caretoate pledeazã pentru întãrirea caracteruluididactic al volumului. Fireºte cã manualul poate ºitrebuie sã fie folosit nu numai la clasa a VIII-a,aºa cum se precizeazã în Recomandarea prof. dr.Lazãr Ureche, inspectorul ºcolar de specialitatedin judeþul Bistriþa-Nãsãud, ºi în Cuvânt-ul înainteal autorilor, dar chiar ºi la clasa a XII-a, care areinclusã în programã Istoria României, precum ºica disciplinã opþionalã la alte clase de liceu.Fãrã îndoialã cã ºi publicului larg iubitor deistorie localã i se oferã o viziune unitarã, sinteticãºi coerentã asupra evoluþiei societãþii omeneºti depe teritoriul judeþului Bistriþa-Nãsãud. Totuºi,lucrãrii i se poate reproºa o anumitã “polarizare”etnicã a problemelor istorice tratate, punându-seun accent prea mare în jurul românilor. Nimeni29BlackPantone 253 U29

BlackPantone 253 Unu doreºte sã conteste autohtonia ºipreponderenþa numericã a românilor pe acelemeleaguri, rolul major jucat de aceºtia îndezvoltarea societãþii locale. Se expediazã însãprea uºor rolul ºi trecutul saºilor ºi al maghiarilor,care, într-un numãr mai redus, au creat bunurimateriale ºi spirituale în zonã, au fost ºi suntparte componentã a istoriei judeþului Bistriþa-Nãsãud. Credem cã o a doua ediþie a lucrãriimanualar putea include mai multe datereferitoare la istoria populaþiilor germanã ºimaghiarã din zonã, ceea ce s-ar înscrie foarte bineîn contextul recomandãrilor organismeloreuropene cu privire la educaþia pentru o cetãþeniedemocraticã în Europa mileniului trei. Dacã nu depuþine ori am constatat în cuprinsul unor lucrãristrãine cã românii sunt cvasiabsenþi din aceleelaborate cu caracter mai mult sau mai puþinºtiinþific, nu trebuie sã repetãm greºelile pe care leînfierãm. O dozare mai bunã a prezenþei tuturoretniilor judeþului în acest manual de istorie localãar contribui la o mai bunã cunoaºtere de cãtretânãra generaþie, dar nu numai, a celui de lângãnoi, de altã confesiune sau etnie, ar fi în mãsurãsã dezvolte toleranþa, respectul reciproc ºiintegrarea, împreunã, a tuturor locuitorilorRomâniei, judeþului Bistriþa-Nãsãud în mareafamilie europeanã.Sperãm ºi credem cã acest gen de manuale deistorie localã, pe care dorim sã le vedem editateîn viitorul apropiat ºi pentru alte judeþe, sã seconstituie într-un moment de referinþã sprecunoaºterea trecutului, prezentului ºi nu înultimul rând a viitorului populaþiei din acestspaþiu comun care aparþine nu doar românilor ciîn egalã mãsurã maghiarilor, germanilor, evreilor,armenilor, sârbilor ºi altor etnii care auconvieþuit/convieþuiesc în România. De-a lungulsecolelor, legãturile românilor autohtoni cucelelalte etnii din acest spaþiu nu au fost pure,imaculate, dar nici oribile ºi pline de dezastre.Dincolo de confruntãri au existat ºi momente încare au luptat ºi au construit împreunã, în cares-au înrudit ºi au ilustrat un destin comun.Oricum, urmaºii de azi nu au nici o vinã pentruceea ce au fãcut înaintaºii odinioarã ºi nu pot fifãcuþi responsabili. Este încã un motiv pentru ane asuma ferm atât împlinirile, cât ºineîmplinirile. Cu atât mai mult cu cât în secolulXXI, al unificãrii europene, vom fi cu toþii multmai apropiaþi; ar fi dezamãgitor ºi trist sãrãmânem strãini. Nu pledãm pentru o“cosmetizare” a trecutului, doar sugerãm ca acestemanuale sã reflecte mai echilibrat istoria tuturorcelor care lãsat urme vizibile ºi demne de a ficonsemnate în istoria localã.•Etica afacerilorEugen S. CucerzanSemnalãm apariþia la Editura Paideia dinBucureºti a unei lucrãri fundamentale, unadevãrat tratat, întrutotul remarcabil, Eticaafacerilor avându-i ca autori pe Dan Crãciun,Vasile Morar, Vasile Macoviciuc. O lucrareîntr-adevãr de referinþã într-un domeniu care, nunumai la noi în þarã, în literatura de specialitate,dar ºi în literatura europeanã ºi mondialã, se aflãîncã, în multe privinþe, la o vârstã de pionierat.Dacã odinioarã, pânã destul de recent,cercetãrile de eticã aveau un caracter mai multteoretic (pronunþat filosofic), în ultimele decenii –iar la noi în ultimii ani -- se produce o apropieretot mai fermã ºi fertilã a eticii de problemele concrete,ardente cotidian, ale vieþii omeneºti, înspeþã în domeniul atât de contradictoriu ºi dinamical afacerilor.Dupã ce, multã vreme, pentru unii (fie beneficiari,fie victime) etica ºi afacerile erau douãlucruri opuse, ireconciliabile chiar (nu spuneacineva – Balzac dacã nu mã înºel – cã la origineaoricãrei averi se aflã o crimã?), în ultimul timpasistãm la o creºtere spectaculoasã a interesuluioamenilor de afaceri faþã de aspectele etice alepropriei activitãþi respectiv faþã de organizarea ºidesfãºurarea acestei activitãþi pe “baze etice”, conformunor “coduri etice” de management.Desigur, acest interes nu se datoreazã (sã zicem,cu oarecare naivitate, … numai) unor comandamenteumaniste ci (ºi) convingerii, verificatã practic,dupã care succesul unei afaceri se datoreazãatât prestaþiei economice ºi comerciale a firmei,cât ºi, într-o proporþie în continuã creºtere, principiilorºi normelor de comportament etic al sãu.Pe când în plan european ºi mondial interesuloamenilor de afaceri ºi al eticienilor pentruaspectele etice ale activitãþii managerialefuncþioneazã, cel puþin astãzi, ca raport reciproc,pe principiul vaselor comunicante, la noi lucrurilestau, în faza actualã oarecum diferit: eticieniidevanseazã interesul bussinesmanilor faþã deetica activitãþii lor. Câteva elemente vor conduce,sperãm, la schimbarea acestei situaþii: 1. convingereacã o afacere devine mai rentabilã când îºiasociazã, efectiv, anumite principii ºi norme etice;2. experienþa de succes a unor mari firme, decertã notorietate, care procedeazã în acest sensfavorabil moralei respectiv compromiterea altoracare ignorã o asemenea experienþã; 3. acþiuneajustiþiei care sancþioneazã aspectele juridice aleîncãlcãrii normelor de activitate profesionalã (ºi)ca urmare a încãlcãrii unor principii etice.Lucrarea de eticã aplicatã pe care o recomandãmcãlduros pledeazã cât se poate de convingãtor înacest scop.Complexitatea ºi multitudinea problemelor,profunzimea înþelegerii lor, bogãþia ºi actualitateainformaþiei (din literatura eticã în general, aceea aeticii afacerilor în special; aceasta din urmã atât îndimensiunea ei teoreticã, precum ºi în aceeapracticã), profesionalismul asimilãrii ºi elaborãriiîntregului material într-o sintezã de înaltã þinutãºtiinþificã – toate acestea fac imposibilã oprezentare mai amãnunþitã a vastului sãu conþinut.De aceea ne rezumãm la câteva aprecierigenerale.În ceea ce priveºte structura ºi dinamica logicãa lucrãrii. Cei trei autori aplicã principiul treceriide la general la particular, de la teorie (etica) lapracticã (afacerile sub raport moral). De unde osuccesiune de subiecte simplã ºi fireascã: I. Etica;II Afacerile ºi, în final, o sintezã a lor: III. Etica ºiafacerile. Norma acestei treceri este aplicatã nunumai în succesiunea celor trei mari pãrþi alelucrãrii, ci ºi în cazul fiecãreia în parte ºi, în general,în cazul fiecãrui capitol – ceea ce faciliteazãînþelegerea corectã a mesajului cãrþii, urmând oaceeaºi direcþie principalã.Consacratã îndeosebi problemelor teoretice,prima parte (Etica) trateazã “fundamentele eticiiafacerilor”, “normele morale”, “valorile morale”,raportul dintre “înclinaþiile psihologice” ºi “atitudinilemorale”, “atitudinile morale”, teorii (le)etice “standard”, “fericirea ºi succesul”. Este, pestetot, cum am anunþat, o trecere de la eticã spreafaceri; ºi, ca impresie generalã, o excelentã introducereîn eticã (într-o variantã aplicatã ºi modernã).În partea a II-a, dupã cum aratã ºi titlul sãu(Afacerile), se propune o deschidere a perspectiveide la afaceri spre eticã prin teme precum aceleadespre “valorile morale în democraþie”, “competiþieºi cooperare”, “afacerile în perspectivãmicroeconomicã. “Interesul raþional”, “afacerile înperspectivã macrosocialã. Interes ºi responsabilitatesocialã” , “afacerile ºi responsabilitateamoralã”, “globalizare ºi sustenabilitate”. Secþiuneaa III-a (Etica ºi afacerile) insistã, consistent, asuprarelaþiei dintre afaceri, pe de o parte, manageri,consumatori ºi angajaþi pe de altã parte; în continuare,cap. 4 (“Codificarea eticii în afaceri sau dela informal la formal în nevoia de reglementaremoralã”) expune o serie de aspecte instituþionalizateale eticii (în corporaþii ºi în diferitele codurietice ale unor firme de succes), apoi, cu aceeaºiacribie, etica afacerilor internaþionale, aceea aafacerilor în perioada “postmodernã” ºi, în final,“etica în politicã – o condiþie favorizantã pentruinstituirea eticii în afaceri”.Aceastã sumarã prezentare a conþinutuluiEticii în afaceri sperãm sã ofere o imagine atractivãasupra bogãþiei de probleme, a concepþieigenerale ºi a metodei prin care aceastã lucrare afost realizatã. Parcurgând paginile cãrþii domnilorDan Crãciun, Vasile Morar ºi Vasile Macoviciuccititorul, fie specialist în eticã, om de afaceri, ompolitic ori “simplu” cititor, o face cu sentimentulcã se aflã în posesia unei lucrãri de excepþie. Aunei lucrãri cu atât mai valoroasã cu cât,întrunind o vastã expeienþã teoreticã ºi practicã,ea constituie nu numai o performanþã intelectualã,ci ºi un model de acþiune ºi gândire mai întâipentru “oamenii de afaceri” -- desigur pentru aceiacare îºi considerã activitatea o vocaþie la confluenþa,“reciproc avantajoasã”, între interesul personalºi acela colectiv. Încheiem cu opinia autorilora cãror “convingere tare” este cã “o afacerecinstitã” este “o realitate în creºtere într-o societatecare înþelege sã nu trãdeze sub nici un pretextnucleul de valori fundamentale aledemocraþiei”. Este imperativul categoric al societãþiiºi epocii noastre.•30 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200630BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 Uflash-meridianChe Guevara - icoana unuisecol frãmântatIng. Licu Stavri• Renascentistul Francis Bacon spunea în 1625cã “unele cãrþi trebuie gustate, altele înghiþite pede-a-ntregul ºi câteva, puþine, mestecate ºidigerate.” La acestea din urmã se referãromancierul britanic Melvyn Bragg în volumulThe Great Unread: 12 Books that Changed theWorld (Marile necitite: 12 cãrþi care au schimbatlumea), publicat de Hodder & Stoughton. Aºacum reiese din titlu, nu este voba de cele maipopulare cãrþi din toate timpurile, ci de cele careau influenþat modul de a gândi al omenirii, înmare parte nefrecventate de cititorii moderni. Iatãcare sunt ele: Isaac Newton, PrincipiaMathematica (1687); Marie Stopes, Married Love(1918); Magna Carta (1215); The Rule Book ofAssociation Football (1863); Charles Darwin, Onthe Origin of Species (1859); William Wilberforce,On the Abolition of Slavery (1789); MaryWollstonecraft, The Vindication of the Rights ofWoman (1792); Michael Faraday, ExperimentalResearches in Electricity (1839); RichardArkwright, Patent Specification for Arkwright’sSpinning Machine (1769), The King James Bible(1611); Adam Smith, An Inquiry into the Natureand Causes of the Wealth of Nations (1776); TheFirst Folio Shakespeare (1623). Observãm cã listapublicatã de International Herald Tribune sereferã în exclusivitate la spaþiul englez. LipsescPlaton, Aristotel, Kant, Marx, Freud sau Mao.Mai observãm reprezentarea generoasã a secolelorXVII ºi XVIII – oare pe atunci se gândea maibine?• The Irish Times prezintã, sub semnãtura luiEilleen Battersby, un romancier japonez transpuspentru prima oarã în englezeºte, deºi scrierile saledateazã din ultimele decenii ale secolului trecut.Este vorba de Taichi Yamada, cu romaneleStrangers (Strãini) ºi In Search of a Distant Voice(În cãutarea unei voci din depãrtare), apãrute laeditura Faber. Ambele romane au înfruntat binetrecerea timpului, iar Yamada este comparat cuHaruki Murakami în ceea ce priveºte oscilareaîntre tradiþiile nipone strãvechi ºi eleganþaoccidentalã a scriiturii, dar ºi cu romancierulamerican Paul Auster, cu care are în comun unfin simþ al supranaturalului ºi al profunzimilorneliniºtitoare ale existenþei.• O scriitoare foarte popularã în Marea Britanieeste Minette Walters (tradusã ºi la noi cu câtevaromane, la editura “Miron”), maestrã a genuluipoliþist. Pe numele adevãrat Minette CarolineMary Jebb, ea este licenþiatã în francezã auniversitãþii din Durham. A publicat, la început,nuvele sentimentale în revistele pentru doamne,iar la 37 de ani a încredinþat tiparului primulroman poliþist, The Cold Room, care, apãrut în1992, a câºtigat numeroase premii. În cele circacincisprezece cãrþi publicate de atunci, MinetteWalters se dovedeºte preocupatã de schiþarea unuifundal realist, de probleme sociale ºi de temaerorilor judiciare. Autoarea atribuie acestepreferinþe unei tradiþii de familie: strã-unchiul ei,Joshua Jebb, a fost inspector general alînchisorilor la începutul secolului XIX ºi s-ainspirat din ideile reformatoarei Elisabeth Frypentru a ameliora soarta deþinuþilor. Cel mai nouTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006roman al autoarei, The Devil’s Feather (Panadiavolului) combinã intriga poliþistã cu reportajulde rãzboi: eroina, Connie Burns, corespondentãde rãzboi pentru Agenþia Reuters, cãlãtoreºte înSierra Leone ºi în Irak, pe urmele unui ucigaº înserie ce pozeazã ca mercenar ºi lasã în urma saun lung ºir de “victime colaterale”.• Spania, 1936 – 1939. Se împlinesc ºaptezeci deani de la izbucnirea rãzboiului civil spaniol, prilejcu care cineastul italian Leonardo Tiberi adezgropat din arhivele “Instituto Nazionale Luce”,câteva filme documentare dedicate aceseiconflagraþii, la care Italia lui Mussolini aparticipat cu voluntari, armament, dar ºi cucineaºti – fireºte, de partea lui Francisco Franco.Interesant este cã “Instituto Nazionale Luce”,fondat de Duce, a devenit repede un instrumental propagandei statului fascist totalitar. ªi maiinteresant este cã el a supravieþuit rãzboiului ºiºi-a pãstrat arhiva cvasi-intactã. Printredocumentarele selectate de Tiberi, ne informeazãLa Repubblica, se numãrã Arriba, Espana!, unfilm de propagandã în sensul cel mai caricaturalal termenului, No pasaran!, mult mai fin lucrat,cu intenþiile propagandistice abia vizibile ºiEspana, una, grande, libre, în care se cade dinnou în manicheism.• La “Victoria and Albert Museum” din Londras-a deschis o expoziþie de afiºe intitulatã CheGuevara: Revolutionary and Icon. Dupãcronicarul ziarului Le Monde, portretul lui Cheeste imaginea cea mai des reprodusã din lume,fiind folositã, adaptatã, mitizatã, reciclatã saudeformatã de toate categoriile de cãutãtori depublicitate, de la politicieni la artiºti ºi lavânzãtorii de ochelari de soare. Expoziþialondonezã prezintã o mare diversitate de afiºe cuportretul lui Guevara realizat de Alberto Korda,de la Iisus cu o coroanã de spini la beretaMaddonei ºi la diferitele reclame pentru ceaiuri,creme de faþã, pachete de þigãri etc. Nu e lipsit deinteres sã aflãm cum a fost pus în circulaþie acestportret. La 5 martie 1960, cam la un an dupãtriumful revoluþiei cubaneze, Fidel Castro prezida,în cimitirul din Havana, o ceremonie funebrã înmemoria a 80 de docheri cubanezi uciºi deexplozia unui cargobot francez. El Lider Maximoacuza CIA de a fi organizat un atentat. Alãturi deel, invitaþii speciali Jean Paul Sartre ºi Simone deBeauvoir. Fotograful personal al lui Castro,Alberto Korda, îi fotografiazã pe oaspeþi, dar întrunuldintre cadre este prins ºi ministrul cuban alindustriilor, Ernesto “Che” Guevara, cu vesta sade piele, bereta cu stea roºie în cinci colþuri ºibarba neagrã care-i înrãma faþa. ArgentinianulGuevara este cel ce i-a invitat în Cuba pe Sartre ºide Beauvoir. Revizuind, ulterior, imaginileimortalizate pe film, lui Korda îi place cum a ieºitfotografia cu Guevara. În Cuba, ea va fireprodusã pentru prima oarã în ziarul Revolucion,în aprilie 1961, pentru a ilustra anunþul uneiconferinþe a lui Che. Într-un numãr din ParisMatch din august 1967, fotografia însoþeºte unreportaj din America Latinã. La 8 octombrie 1967Che Guevara este ucis în jungla bolivianã. Laprimul miting organizat la Havana în memoria sa,Castro se adreseazã mulþimii având în spatefotografia lui Che, mare cât cinci etaje ale clãdiriice adãpostea Ministerul de Interne. Estemomentul când portretul executat de Korda intrãcu adevãrat în istorie. Difuzarea lui mondialã esterapidã. Un editor italian cu vederi de stânga,Giangiacomo Feltrinelli, obþine, în 1968, dreptulde a publica Jurnalul þinut de Che în Bolivia, cucare prilej tipãreºte sute de afiºe pe care ºi leînsuºesc studenþii italieni ºi francezi aflaþi în plinãrevoltã împotriva sistemului. Dincolo de mesajulpolitic, portretul lui Che are totul pentru a place:tinereþe, hotãrâre, trãsãturi frumoase, energieromanticã.• Realizatorul austriac Michael Haneke (autorulfilmului Pianista, Marele Premiu al Juriului laCannes, 2001) a refuzat în ultimul moment sãprezideze Festivalul Internaþional al Filmului de laMoscova din iunie-iulie a.c., citim în cotidianul LeMonde. El a fost înlocuit de regizorul rus AlexeiUcitel. Catherine Deneuve va fi preºedinta juriuluicelui de al 63-lea Festival de la Veneþia, programatîntre 30 august – 9 septembrie. În programulMostrei veneþiene, seri speciale dedicate luiRoberto Rossellini, Mario Soldati ºi LuchinoVisconti, pentru aniversarea unui secol de lanaºterea lor. Tot la Veneþia va fi prezentat înavanpremierã mondialã, pe 7 septembrie, filmullui Kenneth Branagh dupã Flautul fermecat.•31BlackPantone 253 U31

BlackPantone 253 UmuzicaFestivalul ieºean sub gândullui OschanitzkyVirgil MihaiuDe opt ani încoace, manifestarea jazzisticãnumãrul unu a Moldovei este FestivalulInternaþional de Jazz RichardOschanitzky. Omul care sfinþeºte locul în acelpunct cardinal al þãrii se numeºte Alex Vasiliu,probabil singurul redactor de jazz angajat la unuldintre nenumãratele noastre posturi de televiziune,în speþã TVR Iaºi. Astfel se explicã participareaorganizatoricã a instituþiei ºi susþinerea realãacordatã de cãtre Primãria Municipiului Iaºi. Oarela deschiderea câtor festivaluri de jazz se întâmplãca primarul sã fie prezent ºi sã rosteascã oalocuþiune, aºa cum a procedat dl. Gh. Nichita? IarAlex Vasiliu a ºtiut sã cultive relaþii de bunãcolaborare cu Goethe-Zentrum ºi Centre CulturelFrançais din Iaºi, ai cãror directori – d-na SigrunAndree ºi dl. Guillaume Robert – s’au implicatnemijlocit în aducerea anumitor formaþii la festival.Primul recital a fost o demonstraþie de jazz pur,la douã piane – întâlnire simbolicã între generaþiilece se succed pe scena jazzului românesc. JancyKörössy, nãscut la 26 decembrie 1926, un venerabilprecursor al emancipãrii acestui gen muzical peplaiurile noastre, colaboreazã în ultima perioadã cujuna Ramona Horvath, absolventã a secþiei piandin cadrul Universitãþii Naþionale de MuzicãBucureºti. Rezultatele sunt încântãtoare: o revãrsaretumultuoasã de sunete perlate, nutritã permanentde swing subliminal; treceri dezinvolte din regimulexuberant în cel liric, dar ºi slalomuri printrediverse registre stilistice; o complementaritate adouã personalitãþi artistice, un fel de yin/yangjazzistic, mizând îndeosebi pe claritateacombinaþiunilor melodico-armonice. Întreg acestedificiu sonor se bazeazã pe inflexibilul walkingbass desenat de mâna stângã a pianistului, în timpce discipola rãspunde empatic impulsurilor primitede la magistru. Programul a culminat cu versiuneabluesificatã a Rapsodiei Române, reafirmare acompatibilitãþilor latente dintre ethosul doinei ºi celal rãdãcinilor jazzului.Olaf Ton Quintett din Germania se manifestãîn directã conexiune cu actualitatea imediatã.Estetismul delicat al duo-ului din deschidere nuintrã în preocupãrile celor cinci tineri muzicieni. Eisunt mai curând preocupaþi sã reflecte fãrãcomplezenþe peisajul emoþional agitat, fragmentat,adeseori ameninþãtor, al societãþii post-industriale.Principalul atu al formaþiei constã în impecabilaacþiune colectivã, cu trei suflãtori de mare forþã –Benjamin Weidekamp/sax alto ºi clarinet, RichardKoch/trompetã, Matthias Müller/trombon – ºi osecþie ritmicã implacabilã în fundal: MichaelHaves/bas, Christian Marien/baterie. Împreunã,aceºti tineri vãdesc un nivel muzical supercompetitiv(nu degeaba poartã pe scenã tricouri defotbaliºti...), fac mare risipã de energie ºi nu se lasãdominaþi de prejudecata formelor tradiþionale. Dincontra, preferã montajele rapide, asemenea unor„clip-uri sonore”, ruperile de ritm, intonaþiileparazitate de bruitisme, cu o indeniabilãîncãrcãturã expresionistã. Eu i-aº vedea ca pe niºtedisidenþi faþã de colegii lor din orchestra de tineretPeter Herbolzheimer. Singurul „punct mort” l-aconstituit pasajul atonal din suita Primãvarã cumiel, exagerat de lung în economia unui recital cenu se adresa unui public specializat peinterferenþele muzicii contemporane cu jazzul.Sunt convins cã vom auzi multe lucruri bunedespre evoluþiile ulterioare ale acestor tineri.Trio-ul bucureºtean Petre Andrei/pian, NicuBãran/bas, Vlad Popescu/baterie atestã, în primulrând, maturizarea completã a liderului. Se remarcãde la bun început atacul mai incisiv, frazarea maibine conturatã, cadenþele de virtuozitate, fugile launison executate cu amble mâini (amintind deutilizarea sufocantã a acestui procedeu de cãtreMichel Camillo sau Leonid Chijik). Petre Andrei nuse sfieºte sã îºi afirme manierismul, ba chiar îºicucereºte publicul prin creative parafrazãri de temedeja binecunoscute. Vlad Popescu rãmâne acelaºisuveran al tobelor, dornic sã-ºi împãrtãºeascãpreaplinul muzical (în cazul de faþã, a fãcut-o cudiscernãmântu-i caracteristic, dar ºi cu puþine,scuzabile, depãºiri de volum).ºi cea de-a doua galã a festivalului i-a rãsfãþat pespectatori cu muzicã de calitate. Grupul românoamericanEldad Tarmu/Harry Franklin JazzEnsemble e un rezultat direct al recent înfiinþateiFacultãþi de Jazz & Pop Richard Oschanitzky dincadrul Universitãþii Tibiscus Timiºoara. Cvintetul i-a cuprins, alãturi de Tarmu la vibrafon ºi Franklinla contrabas, pe Johnny Bota/vioarã, LucianNagy/sax alto ºi Tudor Parghel/baterie (ultimul, osoluþie de înlocuire decentã ºi totuºi palidã, atitularului Dinu Simon). Temele din program facparte, preponderent, din repertoriul de aur aljazzului, dar nu sunt exluse nici incursiunile îndomeniul latino, sau o interesantã reformulare înspirit jazzistic a hit-ului Can’t Buy Me Love(Lennon/McCartney) din muzica beat a anilor1960. Dacã Tarmu continuã sã ne încânte prinfluenþa ºi fluiditatea evoluþiilor sale la vibrafon, iarFranklin ºi-a justificat din plin renumele acumulatîn sferele înalte ale jazzului, m’a mirat timorareasolo-urilor lui Lucian Nagy (citite de pepartiturã?!), cãruia îi aplaudasem efuziunile la jamsession-urile festivalului sibian, doar cu osãptãmânã mai devreme. A fost în schimb plãcutsã îl revãd pe Bota în postura de violonist electric,mai ales acum, când se pregãteºte sã-l întâmpinepe Jean-Luc Ponty pe plaiuri bãnãþene.Ar fi dificil de ales „recitalul de vârf” al unuifestival atât de dens precum cel organizat de AlexVasiliu la Iaºi în mai 2006. Dacã totuºi aº fi somatsã o fac, aº opta pentru proiectul CvartetuluiNicolas Simion, intitulat Letter to Richie. ªi nudoar datoritã prestaþiei rãvãºitoare a celor patrumuzicieni: liderul la sax tenor ºi sopran, NorbertScholly la ghitarã, Andreas Kurz la contrabas ºiAlan Jones la baterie; ci ºi fiindcã acest grup ºi-astructurat repertoriul preponderent pe temele luiRichard Oschanitzky, geniul tutelar al ºcoliiromâne de jazz, al cãrui nume e purtat cu orgoliude manifestarea primaveralã de la TVR Iaºi.Grupul româno-germano-american demonstreazãcu prisosinþã cã temele oschanitzkyene îºi menþinnealterate, pânã azi, prospeþimea ºi frumuseþea.Materialul melodic compus cu vreo patru deceniiîn urmã este „revizitat” din cele mai inediteunghiuri, ca ºi cum ar fi fost vorba despre uncompozitor – sã zicem – de talia lui TheloniousMonk, cu rezultate la fel de stimulative ºidelectabile. Aranjamentele create de NicolasSimion, nemijlocit susþinut de partenerii sãi, suntempatice, flexibile, impetuoase: teme angulare, pefundalul unei secþii ritmice cu ecouri din influentultrio al lui Ornette Coleman (cel de la începutulanilor 1960), alterneazã cu ritmuri de bossa nova(atât de dragi lui Oschanitzky), sau cu sensibilitãþibaladeºti de un discret dramatism; ritmurile torideºi furibundele solo-uri îºi au pandantul înluciditatea intelectualã dar ºi în lirism. Mai concret:cunoscuta piesã Cearta e reinterpretatã ca unpuzzle de idei constructive, poate chiar ca opersiflare a mult-uzitatei stereotipii formale a temeicu variaþiuni, în care componenta free aoriginalului figureazã doar la nivelul sugestiei. Pânãºi o temã precum Song din filmul Paraºutiºtii epotenþatã prin infuzii jazzistice (cum ar reacþionaoare compozitorul, dacã ar mai fi printre noi, faþãde o versiune atât de pregnantã a unei partituri cufuncþionalitate mult mai soft? Îmi permit supoziþiacã ar fi încântat ºi regret cã nu-l putem aveaprintre noi, spre a-l sãrbãtori, aºa cum fac amiciinoºtri croaþi în cazul lui Miljenko Prohaska). DacãNicolas Simion îi dedica lui R.O. compoziþia Letterto Richie încã acum 20 de ani, acelaºi lider aldiasporei jazzistice româneºti a inclus în programºi alte trei magnifice piese pãtrunse de spirituloschanitzkyan: Joc pe doi (a regretatului DanMândrilã), într-o variantã îndrãcitã pânã laincandescenþã; Transylvanian Wood – omagiuconexiunilor dintre muzica lui R.O. ªi folclorulromânesc, o direcþie pe care Simion se vãdeºte uncontinuator de mare vocaþie; în fine, furtuna ºiavântul din Norbert on Line (ultimele douãcompuse tot de foarte inspiratul ºef de formaþie,experimentând aici chiar ºi interpretarea simultanãla ambele saxofoane!).Implicarea lui Nicolas Simion în salvgardareatezaurului-Oschanitzky se produce însã pe maimulte planuri. 7 Dreams Records, micuþa casã dediscuri înfiinþatã de jazzmanul nãscut laDumbrãviþa, lângã Braºov, a reuºit ceea ce aproapenu mai speram: editarea unui dublu CD cuînregistrãri fundamentale din creaþiaoschanitzkyanã. Memorialul Richard Oschanitzkya fost lansat în holul sãlii TVR Iaºi chiar înaintearecitalului prezentat mai sus. Cooperarea dintreSimion, Alex Vasiliu ºi Florian Lungu ne-a luat opiatrã de pe inimã: de azi înainte, preþioaseleînregistrãri ce se degradau în arhivele Radiouluinaþional pot înfrunta posteritatea.Ultima dintre cele trei seri ale festivalului adebutat cu un recital electrizant, prezentat degrupul pe care (inspirat de vestimentaþia imaculatãa solistei ºi de colaborarea ei muzicalã cu propriifii) Florian Lungu l-a denumit spontan Albã caZãpada ºi cei patru pitici: Anca Parghel/voce, PuiuPascu/pian, Laurenþiu Moise/trompetã, CiprianParghel/contrabas, Tudor Parghel/baterie. A fost, înprimul rând, o dezlãnþuire de bunã dispoziþie ºi unshow dezinvolt, în maniera americanã pe care32 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200632BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 UAnca Parghel ºi-a însuºit-o chiar în patria jazzului.Temperamentul solistei vocale ºi-a aflat rezonanþainstantanee la publicul din oraºul unde ea îºipetrecuse adolescenþa ºi studenþia. Deºi majoritateapieselor erau standard-uri arhicunoscute, muzicieniiau ºtiut sã le îmbrace în vestminte sonoreproaspete. De exemplu, tema din Caravan a fostexpusã „fracturat”, aproape monkian, în timp ceStraight No Chaser surprindea prin fluenþaneaºteptatã la o compoziþie de Monk, iarintroducerea ºi coda la Summertime mizau peinflexiuni vocale flamenco. Printre alte surprizeagreabile ale recitalului aº menþiona solo-urile decontrabas, la unison cu propria voce, expuse deCiprian Parghel, influxul ritmic brazilian pe o temãgershwinianã, dar mai ales incendiara versiune aCiocârliei, din care nu au lipsit tonifiante accentede humor.Finalul festivalului urma sã aducã o binevenitãpatã de culoare autentic africanã, Kora Jazz Trioprovine din spaþiul francofon al continentuluinegru ºi mizeazã pe efectul spectacular alinstrumentului ce dã numele grupului. Kora e ovariantã de harpã atestând nobleþea ºi vechimeaunei civilizaþii muzicale, de la care se revendicã –în definitiv – însuºi jazzul. Creierul trio-ului estepianistul Abdoulaye Diabaté, ex-lider al OrchestreiNaþionale a Senegalului ºi colaborator al unorprestigioase nume precum Manu Dibango, SalifKeita, Papa Wemba... Din pãcate, în ziuaconcertului el a suferit un accident care i-a blocatbraþul stâng. Astfel, KJT a rãmas fãrã suportulritmico-armonic furnizat de pian. Cu eforturisupraumane, Diabaté a reuºit totuºi sã cânte îndouã piese, demonstrând cã e un jazzman îndeplinãtatea cuvântului (orientativ, l-aº plasa îndescendenþa marelui model sud-african DollarJancz Körössy ºi Ramona Horvath în recital la douã pianeBrand). Vãduviþi de prezenþa tutelarã a pianistului,ceilalþi doi muzicieni – guineezul Djeli MoussaDiawara/kora & voce ºi senegalezul MoussaCissoko/percuþie – s-au angajat în misiuneaimposibilã de a duce recitalul pânã la capãt.Încurajaþi de binevoitorul public ieºean, ei ne-auoferit câteva mostre interesante de muzicã vestafricanã,cu virtuozisme pe delicatul instrumenttradiþional ºi cu un memorabil solo de talkingdrumîn dialog cu sala. Însã în absenþa fundaluluipianistic, ce ar fi furnizat ºi necesara linie abasului, tentativa de abordare a unui limbajrealmente jazzistic a eºuat. Oricum, dupã aceastãprimã prezenþã extensivã a jazzului de facturãethno la festivalul ieºean, putem spera ºi într-unaintensivã din partea incomparabilului grupbasarabean Trigon.•Continuare din pagina 36Ion Sãliºteanu remarca în 1965 o generaþie depictori, pentru care motivele populare sunt doar osursã menitã sã confere prin încorporãri organiceo coloraturã aparte, specificã, în formecontemporane, tensiunii emoþionale comunefrescei, scoarþei sau crestãturilor româneºti. DoinaHordovan este citatã aici alãturi de numeprestigioase ca: “Ion Pacea, Ion Biþan, VirgilAlmãºanu, Paul Gherasim, OctavGrigorescu, Alin Gheorghiu, Vladimir ºetran, IonNicodim, Gh. Apostu, Grigore Vasile, ViorelMãrgineanu, F. Ciubotaru, I. Stendl.”Se impune sã-l amintim aici pe pictorul VictorCiato, care conform “sagacitãþii sale delicate,intelectualizãrii sale emotive ce îi susþineunicitatea imaginativã în contextul artisticcontemporan” (M. Þoca) formeazã împreunã cuDoina Hordovan un cuplu animat de pasiunea ºirigoarea unor dispute specifice temperamentelorartistice complementare, unite în fapt princredinþa în idealurile impuse de arta înaltã, artiºtiifiresc cenzurându-se ºi susþinându-se reciproc.Lucrãri din aceastã expoziþie: “Þãrãncuþa”,“Iarna în cimitir” sau “Himere” aduc mãrturiaunei etape în care fantasticul popular,primitivismul, arhaicul îºi gãsesc interpretãristilistice rafinate, personale, de o mare forþãexpresivã, într-un context în care aceste nouregãsite surse erau deseori fals asumate: “o lucraretipicã de picturã din aceastã perioadã serecunoaºte destul de uºor: pe fonduri brune,întunecate, într-un decor unde se gãseºte maiîntotdeauna un element natural tratat în manierãvag medievalã (arbore, lunã, nori) sau un obiectTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006popular (vas, strachinã, covor, picturã pe sticlã)apar figuri umane de obicei solitare sau în cuplu,cu forme aplatizate, surprinse în poziþii hieraticeºi învãluite de o stranie atmosferã atemporalã, de” (Magda Cârneci). Faþã deaceastã “modã a zilei”, în contrast, Romul Ladearemarca autenticitatea demersului plastic al tinereiplasticiene: “Dar primitivismul Doinei Hordovan,de exemplu, nu este speculat ci sincer ºiconvingãtor. Doina Hordovan picteazã cunaivitatea cu care baba din Haþeg îºi þesechilimurile.”Lucrãrile dintr-o urmãtoare etapã, vizând infrastructurigeologice ºi vegetale sunt identificate deFr. Pamfil : “Pasta e generoasã ºi acordurile debrunuri ºi verde adânc încadreazã în sobrietatealor elemente transparente de alb, ca niºte fosilepietrificate incluse în substanþa mineralizatã”.Cel mai consecvent ºi pertinent observator alparcursului plastic al artistei a fost regretatul criticde artã, profesorul Mircea Þoca. În numãrul din 2iunie 1977 al Tribunei acesta îºi enunþa interesulpentru evoluþia Doinei Hordovan “Se impuneatenþiei criticii prin continuitatea demersuluicreator, prin consecvenþa viziunii ºiindividualitatea mijloacelor, prin încredereadefinitorie în reluarea ºi adâncireaexperimentului”, consemnând atent ºi impactul“experienþei franceze” asupra picturii acesteia:“...întâlnirea neaºteptatã cu soarele Mediteranei depe litoralul francez a adus brusc, cu violenþãaproape, culorile vii, luminoase, din tub, pe paletapictoriþei înclinatã pânã atunci sã-ºi transcrieconfesiunile în tonalitãþile grave ale brunurilor ºigriurilor întunecate.”Asociind unele lucrãri investigaþiilor stilisticecaracteristice cubismului sintetic, reprezentate ºiîn prezenta expoziþie, M. Þoca constata:“Dramatic convulsionatã anterior, materia picturalãa început sã nãzuiascã spre arhitecturi stabile,spre structuri care, deºi refuzã simetriile, seîntemeiazã pe echilibrate asamblãri ale elementelorfigurãrii” conchizând entuziast, în termeniaplicabili ºi în cazul de faþã: “(retrospectiva)...ne invitã sã reconstituim etapele ºi sã intuimraþiunile unui proces responsabil de elaborare, neface, cu alte cuvinte, pãrtaºi emoþionaþi ai uneispectaculoase geneze.”Edificatoare privind personalitatea artisticã aDoinei Hordovan, a receptãrii operei sale, reacþiilecritice suscitate de-a lungul timpului de cãtreaceasta, precum ºi contextul lor general ar necesitarigorile unui studiu extensiv ce ar viza oîntreagã epocã.Severa selecþie operatã de autoare sub incidenþaaleatoare a timpului concurã la “definirea”unui indefinibil “Sentiment baroc” (1989) – titluluneia dintre lucrãri – o “ars poetica” reprezentativãpentru etapa unei depline maturitãþi artisticeîn pictura Doinei Hordovan. Iradiind discret auraºi “calmul valorilor” rare, actuala retrospectivãgãzduitã de “Galeria Veche” a U.A.P. din PiaþaUnirii, Cluj-Napoca, reuneºte doar 20 de lucrãridin cele pãstrate în colecþia personalã a artistei.Adevãrate “Anotimpuri” ale creaþiei, în acordurigrave sau exuberante, ele respirã bucuria de a fi ºide a dãrui prin artã, miracolul trãirii experienþeloresenþiale, tumultul afectivitãþii temperate de recursullucid la rigoare ºi profesionalism - preeminenþaexpresivitãþii artistice.•33BlackPantone 253 U33

BlackPantone 253 UBlues pentru corpussuprarealisticusStracula AttilaFrancezul Alfred Jarry (1873-1907) nu estenumai un poet, scriitor, dramaturg ºitraducãtor productiv (operele sale suntconsiderate drept creaþii premergãtoareavangardei, suprarealismului ºi chiar alabsurdului), ci este considerat drept nãscocitorulºi cultivatorul falsei ºtiinþe numite patafizicã,pentru a cãrei dezvoltãri ulterioare se înfiinþeazãîn anul 1943 Colegiul Patafizicii. Acest colegiu areca membrii artiºti precum: Raymond Queneau,Eugene Ionesco, Marcel Duchamp ºi Boris Vian,acesta din urmã fiind considerat cel mai originalautor de romane al literaturii franceze.Boris Vian (1920-1959) foloseºte o limbãcoordonatã de reguli nescrise, inexistente chiar,negând orice regulã sau categorie lingvisticã.Pentru propria satisfacþie, dar ºi pentrudemonstrarea libertãþii creative perfecte ºi totale,el creazã noi combinaþii morfologice, sintacticechiar, parodiind orice îi iese în cale în Parisulprimei jumãtãþi a secolului XX, orice convenþiesocialã înrãdãcinatã, cutumele convieþuirii, chiar ºifilosofia existenþialistã a lui Jean-Paul Sartre,considerat drept pãrintele curentului filosofic dinurmã. Creeazã în operele sale o lume ciudatã,ilogicã uneori, în care orice lucru straniu sau cepare a fi straniu, se poate întâmpla, cãreia i se potasocia alte întâmplãri din realitatea imediatpalpabilã.Cititorii ahtiaþi dupã lecturi profunde, desensuri stratificate, descoperã în spatele cuvintelorvianiene ironia ascunsã, tragedii groaznice ce secontureazã de la o paginã la alta. Cuvintele,frazele, întâmplãrile se deruleazã cu o vioiciunediabolicã, pânã la un punct ce întrerupe fluenþapovestirii, urmând apoi, mai departe, traseulobiºnuit. Aceste întreruperi, ce frizeazã efecteleºocante ale stilurilor „surealiste”, determinãcititorul sã rupã cu felul lui învechit de a citi ocarte, susþinând cã lâncezeala atenþiei apãrutã întimpul lecturii este direct proporþionalã cuininteligibilitatea textului. Adaptarea unor textesemnate de Boris Vian pentru scenã este un gestla fel de teribil precum autorul îºi consideracreaþiile: „proiecþia stãrii transfigurate ºiincandescente a realitãþii”.Spectacolul Blues pentru o pisicã neagrã de laTeatrul pentru Copii ºi Tineret „Ariel” din Târgu-Mureº are la fundament un scenariu scris deRadu Þuculescu, un compilaj al prozei ºi poezieivianiene, asezonat cu înregistrãrile de bluesrealizate de însuºi scriitorul, undeva în negurasecolului trecut, conferind întregului ansambluspectacologic un parfum parizian de marerafinament. Ambientul montãrii, prin elemente dedecor concepute de Alexandra Gavrilã ºicostumele Alinei Moraru, ambele studente la arteplastice în Cluj, congrueazã cu suprarealismul deodinioarã, proiecþia video din fundal, graficatejghelei de bar (sugerarea celebrei Guernica nueste gratuitã în acest context), ochii multiplicaþi ºiîntrepãtrunºi unul în altul, elementele de mobilersupra- sau contradimensionate, produc translaþiaspre plastica lui Salvator Dalí, Pablo Picasso, JuanMiró. Povestea pisicii cãzute într-un canal, capretext, ce formeazã vertebra spectacolului,teatrupermite alinierea, dar mai cu seamãinterpenetraþia unor episoade, peripeþii hazardate,producând plastica suprarealistã în miºcare.Aici intervin fantezia debordantã a regizoruluiºi a actorilor. Aplecarea cu nostalgie asuprasuprarealismului decadent de-altã datã evidenþiazão largã cunoaºtere regizoralã a curentului artisticabordat, dat uitãrii în zilele noastre din motive ceþin de gustul estetic „rafinat” dobândit de cãtrefiecare receptacol în parte. Menirea artiºtilorscenei este, printre altele, ºi promovarea valorilorartistice adevãrate din cele mai vechi timpuri pânãazi. Blues pentru o pisicã neagrã se înscrie înrândul montãrilor de valorificare scenicã a artelorplastice. Urâtul, pestilenþialul, vulgaritatea,superficialul capãtã conotaþii estetice de certãvaloare prin transfigurare, tovalul se transformã înpiele de lac, zdrenþele în frac, joben, mãnuºiglassé, iar tradiþionalul în inovator. Osmozalichidelor ce curg prin venele spectacolului ºisistemul sãu limfatic particular, climatul originalgenereazã un corp suprarealist inconfundabil.Metamorfoza personajelor necesitã paginiîntregi de analizã. Din lipsã de spaþiu, totuºi,trebuie semnalate urmãtoarele: Costin Gavazãzapp-mediaRomânia mediocrãAdrian ÞionJurnaliºtii de investigaþii devin uºorprincipalii provocatori de scandal. Astapentru cã scandalul e pâinea lor cea detoate zilele. Cu tupeu ºi isteþime, reuºesc sãpunã pe masa presei felii pogane din miezulrânced al aparenþelor îmbietor rumenite. Ultimabucatã mucegãitã a fost adusã sub nasul opinieipublice de bãieþii de la Adevãrul ce s-au pus pescotocit în hârdãul plin cu nereguli din curteaMinisterului Educaþiei. S-au erijat în delegaþi aiunui inspectorat ºcolar judeþean (fãrã sã fielegitimaþi la intrare), au umflat subiectele de laistorie pentru testarea naþionalã, demonstrândcât de uºor se pot extrage documentele “secrete”pânã în ziua examenului. Aceste documente sauoricare altele. Carenþa în organizare pune pe jaro þarã întreagã. Primul ministru o demite pePaloma Petrescu, pasãre cãzutã în plasarãzbunãrii. Depãºit de evenimente, ministrulHãrdãu “înteþeºte” vigilenþa la intrareacandidaþilor în sala de examen. Degeaba.Ruºinea nu mai poate fi spãlatã. Neglijenþapluteºte la suprafaþã. Apa din hârdãu s-aîmpuþit. Se cere demisia de onoare a ministruluicãzut în dizgraþie. Care onoare?Carenþa scoasã în evidenþã de jurnaliºti enumai un semnal care atrage atenþia asupramediocritãþii, delãsãrii ce mustesc în ministerulincriminat. Pe lângã sumele promise ºineonorate de guvern, inexplicabile rãmân beþeleîn roate puse profesorilor calificaþi care dorescsã se titularizeze. Sã ne mirãm cã ei preferã sãparcurge traseul transformãrii unui biet motanîntr-un militar necruþãtor nazist, GeorgetaPotcoavã trece prin fluxul ºi refluxul personajuluiîncredinþat (Târfã-Divã), Valentin Lozincã-Mandriceste Peter Gna, angoasat ce-ºi canalizeazãeforturile spre activitãþi neimportante (cu unexcelent moment de pantomimã), Viorel Meraruapare în scenã ca un American debusolat încontext european, cu alurã de luptãtor oriental,personajul Cristinei Ungureanu (Sora) este opusulTârfei, naivitatea primeia exacerbeazã pe cea dinurmã, emanaþia masculinã a Motanuluimaculeazã irevocabil inocenþa ei, Andi Brânduº,cu economie de mijloace actoriceºti ce se muleazãperfect dupã contururile spectacolului, creeazã unBarman fad, cu identitate sexualã incertã, ezotericîn ultimã instanþã, Cornel Iordache, un mimînnãscut, interpreteazã prin mimicã ºi limbajgestual personajul „musafir” al montãrii, ºmürþuldin piesa de teatru Cei care fãuresc imperii, aicica un rezoneur non-verbal, un fel de paratrãsnetal descãrcãrilor scenice.Blues pentru o pisicã neagrã dupã Boris Vian, Teatrulpentru Copii ºi Tineret „Ariel” din Târgu-Mureº. Datapremierei: 21 mai 2006. Un spectacol de Radu Þuculescu.Coregrafia: Julieta Iordache. Scenografia: Alexandra Gavrilã.Costume: Alina Moraru. Expoziþie: Adelina Câmpeanu.Distribuþia: Costin Gavazã (Motanul), Georgeta Potcoavã(Târfa), Valentin Lozincã-Mandric (Peter Gna), Viorel Meraru(Americanul), Cristina Ungureanu (Sora), Andi Brânduº(Barman), Cornel Iordache (ªmürþ).plece din þarã decât sã lupte aici sãsupravieþuiascã ºi sã nu beneficieze de altecategorii salariale?Dar incisivitatea lucrãtorilor din presã nu seopreºte aici. Dupã proba de limba românãsusþinutã de absolvenþii clasei a VIII-a, a urmattestarea parlamentarilor. Pe hol, pe coridoare, peunde s-a nimerit. Ei au fost întrebaþi cum sedespart în silabe câteva cuvinte din cele înscrisepe fila de examen: zã-vo-râ-tã, în-chi-se, fu-ri-ºeazã.ªi s-au furiºat cum au putut, umplându-se deridicol. Unii au invocat noile norme ortograficecu care nu s-au pus la curent. Ce apã la moarãdau noile norme unor scãldãtori în ape tulburi!Numai deputatul Funar nu s-a lãsat prins încapcana întinsã viclean semidocþilor, înfierându-ipe jurnaliºti pentru jocul ignobil practicat.Mediocritatea ºi-a arãtat rânjetul ºi la acestnivel. Altfel spus, dai de incompetenþã la oricecotiturã. De la Educaþie o coteºti spre Sãnãtate,apoi o þii înainte pânã la Agriculturã. Peste totaceeaºi impresie deplorabilã, aceleaºi neajunsurisuportate cu stoicism de populaþie. Sã ne maimire cã în discursul sãu preºedintele þãrii a scosîn evidenþã mediocritatea instituþiilor statului?În ciuda rumorii provocate în salã la uneleparagrafe ale discursului prezidenþial, domnulTraian Bãsescu pune în circulaþie o sintagmã cuevidente ºanse de dãinuire în timp: “Româniamediocrã”.•34 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006•34BlackPantone 253 U

BlackPantone 253 U1001 de filme ºi nopþi20. Ford - WayneMarius ªoptereanCând la 31 august 1973 (anul naºteriifilmului Solaris al lui Andrei Tarkovski)murea la Palm Springs cineastul de origineirlandezã John Ford (Sean Aloysus O. Fearna)dispãrea nu numai – aºa cum s-a afirmat de multeori – unul din maeºtrii filmului western americanci însuºi patriarhul filmului american. Cineast deo prolificitate ieºitã din comun (peste o sutã depelicule realizate) John Ford a construit unadevãrat epos cinematografic al societãþiiamericane de ieri ºi de astãzi.Jean Mitry spune despre Jonn Ford cã este„unul dintre maeºtrii westernului, cãruia îiimprimã un puternic conþinut social ºi pe care îlridicã la nivelul epopeii antice. Opera sa, carecuprinde peste o sutã de filme, se caracterizeazãprin permanenþa aceluiaºi subiect: prietenia dintrebãrbaþi sub semnul unui ideal comun”. Iar unuldintre admiratorii ºi colaboratorii cei maiapropiaþi ai lui John Ford, Peter Bogdanovich – unalt teribil autor de film american – spunea:„Unitatea operei sale nu este datã totuºi deconcentrarea asupra problemei americane, ci deviziunea sa politicã singularã asupra întregii vieþi.Tema cea mai des abordatã este înfrângerea,eºecul, tragedia, dar ºi gloria implicitã pe care oaduc acestea”.Anul 1939 a fost anul triumfului la Oscar allui Frank Capra (You Cant take it with you),Bette Davis (Jezebel) ºi Spencer Tracy (BoysTown), a fost anul premierei magnificul Sciors allui Dovjenko (Kiev, 1 aprilie), al primiriientuziaste pe 17 august, la Hollywood, a peliculeilui Victor Fleming The Wizard of Oz în care astrãlucit Judy Garland, anul succesului peliculeirealizate de William Wyler La rãscruce de vânturi,un film „sumbru ºi sãlbatic, pe mãsura poveºtii”,anul primului succes internaþional la Veneþia alRomâniei prin documentarul Þara Moþilor al luiPaul Cãlinescu dar ºi teribilul an în care Germaniainvadeazã Polonia ºi declanºeazã astfelînceputurile celui de-al doilea rãzboi mondial.Premiera filmului Stagecoach / Diligenþa laHollywood pe data de 2 martie a fost una desucces relativ, din mai multe motive. Chiar dacãfãcea filme din 1927 (Ford a debutat în acest ancu pelicula western The Iron horse) cineastulamerican nu avea încã aura unui Wyler, Lubitch,Capra, Fleming sau Curtiz, cineaºti care fãceauregula prin ogrãzile Hollywoodului. Cu altecuvinte, nu era un nume care sã aducã public lacinematograf. Apoi genul western trecuse, iarmulþi producãtori considerau cã a face acest gende film însemna o pierdere de vreme. Acum secereau comedii, musicaluri sau filme cu gangsteri.Vedeta filmului, actorul John Wayne, era unnecunoscut. John Ford îl descoperise cu un an înurmã ºi dorise sã-l promoveze într-un proiect carenu s-a mai fãcut ulterior. Acum avea ocazia s-ofacã ºi era convins cã tânãrul de 31 de ani vadeveni o certã vedetã a Cetãþii Filmului. Când,peste ani, lui John Wayne i se atribuie, la vârstade 62 de ani, Premiul Oscar pentru întreagaactivitate (crease peste 250 de roluri în filme deneuitat precum ªapte pãcate, Rio Bravo, RioLobo, Pistolarul, Cowboys etc.) primelemulþumiri i le-a adus maestrului John Ford fãrãde care el, taciturnul ºi complicatul Wayne, nu arfi existat.TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Dar Stagecoach este genul acela de film caredevine mai valoros o datã cu trecerea anilor ºisupunerea acestuia unor exegeze noi derevalorificare a substanþei filmice se cere a fi dacãnu fãcutã, mãcar propusã. Sam Pekinpah, GeorgeRoy Hill, Martin Ritt, Peter Bogdanovich serevendicã din acest film iar Francois Truffautdeclarã cã a învãþat sã facã film studiind de zecide ori la montaj filmul lui John Ford. Adevãruleste cã dincolo de reînvierea cu succes a acestuigen de film ºi debutul viitorului star John Wayneacest film propune o structurã narativã pe cât desimplã pe atât de specialã ºi nouã în acelaºi timp.Scenariul scris de Dudley Nichols bazat peromanul lui Ernest Haycox (un best seller alacelui timp) cuprinde povestea a ºase personajevãzute de-a lungul unei cãlãtorii într-o diligenþã,cãlãtorie nu lipsitã de peripeþii având în vedere cãtrãsura ce poartã respectivele personaje treceprintr-o zonã asprã, plinã de primejdii, spaþiu ceaparþine în exclusivitate indienilor Sioux. Cei ºaseocupanþi ai diligenþei sunt un microcosmos alsocietãþii americane de la mijlocul secolului XIX:bancherul ipocrit, doctorul îmbibat de whisky,prostituata, elegantul judecãtor, stângaciul comisvoiajor, tânãra frumoasã, frivolã dar gravã, conduºicu toþii de un vizitiu prea vorbãreþ ºi un ºerifcumsecade dar limitat. Peste toþi se întinde – îndrumul lor spre Lordsburg - umbra binefãcãtoarea eroului bad man (John Wayne) care însoþeºteaceastã trãsurã în speranþa regãsirii fratelui sãumai mic.John Ford spune: „În esenþã caut povesteaunor oameni care intenþioneazã sã facã un lucruºi pe care, indiferent de împrejurãri, îl duc la bunsfârºit. (...) Trebuie sã alegi o fabulaþie care sãaibã de la început mari calitãþi de expresievizualã. Filmele le construieºti, în primul rând, pebazã de imagini. Nu cred în cuvinte... Cu cât estemai simplã ºi mai elementarã fabulaþia, cu atâteste mai bine”.Plotul acestei pelicule clasice este mai multdecât simplu. Personajele enumerate mai suspleacã din micul orãºel Tonto cu o diligenþã spreun alt orãºel, Lordsburg, fiecare cu o intenþieprecisã dar parcã declaratã cu jumãtate de gurã.Drumul lor trece prin Monumental Valley, loc deconfruntare exterioarã – cu periculoºii indieni –dar ºi spaþiu de confruntare interioarã prindezvãluirea unor caractere, prin cãderea unormãºti, astfel cã, la capãtul cãlãtoriei personajelepar sã-ºi piardã sensul þintei, a destinaþiei ºi sãdevinã contururi exponenþiale nãscute din temafragilitãþii umane. Ford, mare admirator alînceputurilor filmului nordic (Stiller – Comoaralui Arne, Sjöstrom – Proscriºii), bun cunoscãtor alfilmului expresionist german, în special al filmuluide tip kammerspiel, impune filmului Stagecoacho structurã vizualã pe care nici un alt filmamerican nu o mai avusese pânã la el. κi dãseama cum cã micului grup de proscriºi trebuiesã-i opunã o vastitate ºi o solemnitate a naturiicare sã conducã mica ºi fragila poveste pe drumulunei cavalcade nu neapãrat fantastice (Cavalcadafantasticã este titlul romanului pe baza cãruia s-afãcut filmul) cât mitice. Filmul, pentru a trecedincolo de graniþa verosimilului (faptele ºiîntâmplãrile romaneºti gândite în linie realistãriscau pe ecran sã devinã nefireºti), trebuia sãdevinã o epopee a cunoaºterii, a supravieþuirii, aexistenþei în sine. Ford cautã ºi gãseºte înMonumental Valey, locaþia în care filmeazã –dincolo de nenumãrate privaþiuni ale echipei defilmare pe care o conduce cu mânã forte –, dramaeroilor noºtri pierduþi în vastitatea unui loc ostilpredestinat parcã morþii. Ford crede cã „decorulreal are rolul de a pune în valoare personajeleimplicate în el. Un om, mediocru în modul de asimþi sau mediocru ca artist poate deveni teribil,dacã este profilat pe un peisaj mãreþ din punct devedere vizual. Marea calitate a decorurilor realeeste aceea de a pune totul în valoare: fabula,acþiunea, jocul. Nu arãt niciodatã un decor – undefileu, o prãpastie, fãrã sã aparã ºi un actor. (...)Oamenilor le place sã priveascã vastitatea, sã vadãlocuri în care nu au fost niciodatã, sã vadãfrumuseþea nebãnuitã ºi oroarea nebãnuitã –acestea stimuleazã ochiul ºi în consecinþã ºisimþurile...”.O cãlãtorie între douã destinaþii – personajelesunt conºtiente de lanþul de primejdii prin carevor trece – devine un traseu iniþiatic cu aurã debasm. Conteazã cãlãtoria, conteazã drumul ºi maipuþin ce se întâmplã dupã aceea. Existã o frustã ºiîncrâncenatã filosofie existenþialã în acest discurscinematografic care aminteºte de o altãcapodoperã cinematograficã, din alt timp istoric,Stalker / Cãlãuza a lui Tarkovski.Omul însemnat, bad guy-ul, Ringo – alias JohnWayne - îºi întâlneºte dublul sãu în Stalkerultarkovskian în anul morþii sale. În iunie 1973marele The quiet man se retrage real ºi definitivdin lumea filmului încãrcat de o binemeritatãglorie. O lunã mai târziu Aleksandr Kaidanowski(personajul care intrepreteazã rolul cãlãuzei dinfilmul lui Tarkowski) pleacã într-o altã cãlãtorie,de data aceasta fictivã, plinã ºi ea de pericole,misterioasã, fantasticã, ludicã. Pe linia lui Ford,Tarkovski v-a spune ºi el: „Mã intereseazã un eroucare merge pânã la capãt, fãrã sã þinã seama denimic, pentru cã numai un asemenea om poateizbândi”.Este Stagecoach primul western al unuicinematograf de tip filosofic? Este Stalker ultimulfilm filosofic al unui cinematograf de tipwestern? Nu putem da un rãspuns. S-ar putea –întocmai ca într-o celebrã demonstraþie a luiTurgheniev, care spune cã întreaga literaturã, darºi existenþã, stã sub semnul coperþilor numiteDon Quijote ºi Hamlet – sã spunem ºi noi cãcinematograful mare, adevãrat, stã în limiteleextreme impuse de Stagecoach ºi Stalker. Adicãîntre cinematograful lui John Ford ºi cel a luiAndrei Tarkovski.•35BlackPantone 253 U35

BlackPantone 362 U-verdesumarpe la ClujClaudiu GrozaCãldurã mare, ploaie aºijderea 2editorialLetiþia IleaBOOKFEST 2006 3carteaIoana CistelecanVerbalizarea ventrilocã 4Graþian CormoºÎn lumea Irinei Petraº 4Alexandru JurcanPrecum sãrutul unui condamnat la moarte 5Mihaela Malea StroeUn anti(neo)roman transmodern 5comentariiHoria Ion GrozaPatetismul surd al vieþii de toate zileleFaþete noi ale liricii lui Gabriel Stãnescu 6imprimaturOvidiu PecicanEchinoxismul. Instrument de lucru 8telecarnetGheorghe GrigurcuScriitorul, ieri ºi azi 9sare-n ochiLaszlo AlexandruGoma la tribunal (II) 10opiniiFrancisc LászlóUn frate pentru Cain ºi Abel! 12incidenþeHoria LazãrScara ºi oglinda (I) 13TIIFF 2006Au vãzut pentru dumneavoastrã 17Lucian MaierScara ºi oglinda (I) 18TIFF-Top Minitop 21poemul de la FiadDan Coman 23interviude vorbã cu Irina Petraº„Limba românã este cea care m-a ales pe mine” 24remarci filosoficeJean-Loup d'AutrecourtAdevãrul ºi corespondenþa cu realitatea 27evocareMircea Vaida VoevodVasile Rebreanu: numele ºi opera 28educaþieSorina Paula BolovanÎntre istoria localã ºi cea regionalãCâteva consideraþii asupra problematicii 29Eugen S. CucerzanEtica afacerilor 30flash-meridianIng. Licu StavriChe Guevara - icoana unui secol frãmântat 31musicaVirgil MihaiuFestivalul ieºean sub gândul lui Oschanitzky 32teatruStracula AttilaBlues pentru corpus suprarealisticus 34zapp-mediaAdrian ÞionRomânia mediocrã 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean20. Ford - Wayne 35plasticaLivius George IleaRetrospectiva Doina Hordovan 36plasticaRetrospectivaDoina HordovanLivius George IleaDemarcatã doar printr-o provizorie acoladãdin perspectiva reevaluãrilor criticerecente, pictura celei de-a doua jumãtãþide secol al XX-lea din România îºi revendicã dreptulla istorie. O istorie dramaticã, contorsionatãacuzând intruziunea barbarã în arealul artistic aideologiei comuniste, a totalitarismului.Recenta expoziþie retrospectivã semnatã DoinaHordovan ne îndeamnã la un esenþial exerciþiu dememorie prin care parcursul exemplar al pictoriþei- unul dintre numele ºi energiile de referinþã alepicturii contemporane clujene (ºi nu numai) – serevelã în plan secund jalonat de reacþiile criticeprompte venite dinspre personalitãþile activeafiliate mediului artistic din epocã.Doina Hordovan pãrelnic “rãtãcitã în altã constelaþie,cea a Clujului” s-a nãscut la 19 mai 1934la Sibiu, locaþie care i-a rãmas, dupã cum remarcaV. Rebreanu, asemeni Micului Prinþ, planeta ei detainã. Între 1952-58, urmeazã cursurileInstitutului de Arte Plastice “N. Grigorescu”,Bucureºti, secþia picturã monumentalã, clasa profesorSt. Constantinescu, unde se mai numãrauprintre dascãli nume de ºcoalã interbelicã(Anastasiu, Labin, Lowendall, Miracovici, º.a.).Din 1959 expune cu regularitate în cadrul acþiunilororganizate de Filiala U.A.P. Cluj urmãrindu-ºi cu netulburatã tenacitate ºi echilibru propriuldestin artistic. Între anii 1966-1989 (când se pensioneazãca lector universitar) se dedicã unei stimulativeactivitãþi didactice în beneficiul studenþilorInstitutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” dinCluj, participã la tabere de creaþie la Mãcin,Turcoaia, Luncaviþa, Lãzarea, Calica ºi întreprindecãlãtorii documentare în þãri din fostul lagãrsocialist: Bulgaria, Cehoslovacia, U.R.S.S., R.D.G.Un C.V. reprezentativ din care nu lipsescprezenþele în cadrul expoziþiilor internaþionale:Filiala U.A.P. Cluj la Titograd (1968), expoziþiilecolective ale Uniunii în R.D.G. (1974), Torino(1975), Berlin (1974), Viena (1986), sau laFestivalul Internaþional de Picturã “Cagnes surMer” (Franþa, 1985). În anii 1966 ºi 1969 esteinvitatã a Fundaþiei de picturã “FrancoisDenoyer”, respectiv a primãriei oraºului St.Cyprien (Franþa). Doina Hordovan îºi puncteazãevoluþia cu parcimonie prin expoziþii personale,care, deºi rare, aduc de fiecare datã mãrturiielocvente privind etapele creaþiei sale artistice.Artista abordeazã practic toate genurile ºi tehnicileafiliate tradiþional picturii urmând imperativeleºi disponibilitatea sa afectivã de moment. Îndomeniul artelor decorative se manifestã prinlucrãri în tehnicile batic ºi tapiserie, iar în cel alartei monumentale – prin participãri la executareaunor lucrãri colective, comenzi sociale, precumfresca de la Casa de Culturã din Cugir (1961), saula Cluj: zgrafitto-ul de la Centrul de recoltare asângelui (1963), relieful de gips-gresie din ClãdireaTelefoanelor (1970), relieful din lemn de la Casade Culturã a Studenþilor (1970), acesta din urmãrealizat dupã un proiect personal. Lucrãri aleDoinei Hordovan au fost achiziþionate de MuzeulBrukenthal, Sibiu, Muzeul Naþional de Artã,Bucureºti ºi Cluj, Muzeul de Artã Contemporanã,Galaþi, cât ºi de cãtre numeroºi colecþionari particularidin þarã ºi strãinãtate.Dincolo de aceste câteva date “tehnice” ilustrândbiografia unui artist plastic, n-ar fi lipsit deinteres, spicuind ecouri din presa vremii, sãurmãrim receptarea criticã “la cald” a operei artistei,a etapelor parcurse în contextul evoluþiei generalea conceptelor estetice vehiculate în epocã.Începutul anilor ’60 aducea pe fondul unei relativerelaxãri a presiunii ideologice, un suflu nouîn climatul general al picturii din România.Eludarea canoanelor artei oficiale a realismuluisocialist de inspiraþie sovieticã, implica, dreptefort identitar recursul la tradiþie (filoane bizantine,populare, arhaice) cât ºi “reconectarea” lavocaþia experimentalã a modernismului european.Petru Comarnescu, unul dintre cei care aususþinut aceastã tendinþã, deturneazã cu abilitateþinta criticã în beneficiul noii orientãri: “Negândim la Doina Hordovan, care cu logicã, bungust ºi inventivitate ºtie sã îmbine diferite obiecte– flori, ºtergare ºi alte produse populare – pentrua construi în sensul coloritului ºi decorativitãþiipopulare adevãrate poeme cromatice.”Comentarii consemnate în presa zilei, semnatede cãtre rectorul de atunci al I.A.P. “IonAndreescu”, Daniel Popescu sau de cãtrepreºedintele Filialei U.A.P. Cluj, Iosif Bene, pemarginea “Expoziþiei Tineretului”(1963) sau a“Expoziþiei Regionale de Artã Plasticã” (Cluj,1965) atestã participarea promiþãtoare a artisteialãturi de alþi tineri pictori clujeni (MargaretaNemeº, Paul Sima, Mircea Vremir).Urmare în pagina 33ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un anCu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoaneleinteresate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expediezeprin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email abonamente@rodipet.ro; subscriptions@rodipet.ro sau on-line la adresa www. rodipet.ro.Tipar executat la Imprimeria Ardealul,Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.36BlackPantone 362 U-verde