Untitled

IESI DIN MATCA TA OBISNUITĂ, ,Ultima oară când l-am văzut pe tata, stătea în picioare, singur, înfaţa unui bar din Wilson, în Oklahoma, şi arăta bătrân şi sfârşit. Astase întâmpla în vara lui 1962 şi, de mai mulţi ani, nu-l văzusem şi nuavusesem nici o veste de la el. Tocmai fusesem demobilizat din aviaţieşi aveam atât de multe să-i povestesc despre mine şi despre viaţa mea,dar, până la urmă, nu i-am spus decât că m-am căsătorit şi că soţiamea era însărcinată - cam acelaşi gen de noutăţi pe care i le dai şifrizerului sau străinului lângă care se întâmplă să te aşezi în avion."Grozav", a zis, după care s-a reîntors în bar.Tatăl meu este un exemplu perfect de om care nu a preluatniciodată controlul asupra propriei vieţi. Adevărul trist este că se lăsadus de curent, împiedicându-se în propriile-i picioare, găsidu-şi scuzeori de câte ori dădea greş şi refuzând să-şi asume răspunderea pentruceea ce făcea. Cunosc o groază de oameni care seamănă cu tata:hoInari care trăiesc de pe o zi pe alta. Asta nu înseamnă că nu ar aveaşi ei vise în ceea ce-i priveşte, că nu s-ar închipui obţinând cine ştie cemari succese. Problema este că, pe lângă visele acelea, mai au pregătită şio grămadă de scuze, bazate pe cele mai solide argumente, care le bareazăcalea în chiar clipa când s-ar gândi şi ei că, poate-poate, a sosit, în fine,ziua când ar trebui să se apuce să facă ceva pentru a se apropia devisele lor. Numai că, întotdeauna, le apare în cale câte un obstacol. Nueste anotimpul potrivit, sau maşina le este la reparat, sau se simt preaobosiţi din cauză că au avut o noapte grea ... Cel puţin, aşa spun ei, daradevărul este că singurul obstacol real este în ei înşişi.,..Imi aduc aminte de ceea ce spunea un elev de-al meu, în urmă cumai mulţi ani. Era la începutul studiului şi avea probleme cusincronizarea gesturilor. Când îşi mişca în acelaşi timp, dar în direcţiidiferite, şi picioarele şi braţele, se încurca în ele şi jumătate din timpulde antrenament şi-l petrecea aterizând ca o plăcintă pe saltea, când peburtă, când pe spate. Odată, după o asemenea fază, a ridicat ochiispre mine, de acolo de jos, şi a spus, plin de năduf: "Mă împiedic demine" .